1

¹ Pavel, chemat să fie apostol al lui Isus Cristos, prin voia lui Dumnezeu, şi Sosten, fratele nostru,

² către biserica lui Dumnezeu care este în Corint, celor ce sunt sfinţiţi în Cristos Isus, chemaţi să fie sfinţi, şi către toţi cei care cheamă în vreun loc Numele lui Isus Cristos, Domnul lor şi al nostru:

³ Har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi Domnul Isus Cristos;

⁴ Mulţumesc Dumnezeului meu totdeauna, cu privire la voi, pentru harul lui Dumnezeu care v-a fost dat în Cristos Isus;

⁵ căci în El aţi fost îmbogăţiţi în toate privinţele, în orice cuvânt şi în orice cunoştinţă.

⁶ În felul acesta mărturia lui Cristos a fost întărită în voi,

⁷ aşa că nu duceţi lipsă de nici un fel de dar, aşteptând arătarea Domnului nostru Isus Cristos,

⁸ care vă va şi întări până la sfârşit, ca să fiţi fără vină în ziua Domnului nostru Isus Cristos.

⁹ Credincios este Dumnezeu, prin care aţi fost chemaţi la părtăşia cu Fiul Său Isus Cristos, Domnul nostru.

¹⁰ Vă îndemn, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Cristos, să aveţi toţi acelaşi fel de vorbire şi să n-aveţi dezbinări între voi, ci să fiţi uniţi în chip desăvârşit, în acelaşi gând şi în aceeaşi judecată;

¹¹ Căci, fraţilor, am aflat despre voi de la cei ai Cloei, că între voi sunt certuri.

¹² Şi vreau să spun că fiecare dintre voi zice: Eu sunt al lui Pavel! Şi eu al lui Apolo! Şi eu al lui Chifa! Şi eu al lui Cristos!

¹³ A fost Cristos împărţit? A fost cumva Pavel crucificat pentru voi? Sau aţi fost voi botezaţi în numele lui Pavel?

¹⁴ Mulţumesc lui Dumnezeu că n-am botezat pe nici unul dintre voi, afară de Crisp şi Gaius,

¹⁵ pentru ca nimeni să nu poată spune că aţi fost botezaţi în numele meu.

¹⁶ Am mai botezat şi casa lui Ştefana; încolo nu ştiu să mai fi botezat pe altcineva.

¹⁷ Căci Cristos nu m-a trimis să botez, ci să predic Evanghelia, nu cu înţelepciunea cuvântului, ca nu cumva crucea lui Cristos să fie făcută zadarnică.

¹⁸ Fiindcă predicarea crucii este o nebunie pentru cei care pier, dar pentru noi, care suntem mântuiţi, este puterea lui Dumnezeu;

¹⁹ Căci este scris: Voi nimici înţelepciunea celor înţelepţi şi voi zădărnici priceperea celor pricepuţi.

²⁰ Unde este înţeleptul? Unde este cărturarul? Unde este vorbăreţul acestui veac? N-a înnebunit Dumnezeu înţelepciunea lumii acesteia?

²¹ Căci întrucât lumea prin înţelepciunea ei n-a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe cei care cred prin nebunia mesajului predicat;

²² Căci iudeii cer semne şi grecii caută înţelepciune,

²³ dar noi predicăm pe Cristos cel crucificat, care pentru iudei este o pricină de poticnire, iar pentru greci o nebunie,

²⁴ dar pentru cei chemaţi, fie iudei, fie greci, Cristos este puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu.

²⁵ Căci nebunia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât oamenii, şi slăbiciunea lui Dumnezeu este mai tare decât oamenii.

²⁶ Căci, fraţilor, uitaţi-vă la chemarea voastră: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales;

²⁷ Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cei înţelepţi, şi Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari.

²⁸ Şi Dumnezeu a ales lucrurile neînsemnate ale lumii, şi lucrurile dispreţuite, şi lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt;

²⁹ pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.

³⁰ Dar voi, prin El, sunteţi în Cristos Isus, care a devenit pentru noi înţelepciune de la Dumnezeu, şi dreptate, şi sfinţire, şi răscumpărare,

³¹ pentru ca, după cum este scris: Cine se laudă să se laude în Domnul.

2

¹ Şi eu, fraţilor, când am venit la voi, n-am venit să vestesc mărturia lui Dumnezeu cu o vorbire sau înţelepciune aleasă;

² Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Cristos şi pe El crucificat.

³ Şi eu, când am venit la voi, am fost slab şi fricos şi în mare cutremur.

⁴ Şi cuvântul meu şi predicarea mea nu stăteau în cuvinte convingătoare ale înţelepciunii umane, ci într-o dovadă a Duhului şi a puterii,

⁵ pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.

⁶ Totuşi noi vestim înţelepciune printre cei ce sunt maturi, dar nu o înţelepciune a veacului acestuia, nici a conducătorilor veacului acestuia, care ajung de nimic,

⁷ ci noi vorbim înţelepciunea lui Dumnezeu, cea misterioasă şi ţinută ascunsă, pe care o hotărâse Dumnezeu, pentru gloria noastră, mai înainte de veacuri,

⁸ şi pe care n-a cunoscut-o nici unul din conducătorii veacului acestuia, căci dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi crucificat pe Domnul gloriei;

⁹ Dar după cum este scris: Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, şi urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.

¹⁰ Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său; căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu;

¹¹ Căci, dintre oameni, cine cunoaşte lucrurile omului, afară de duhul omului, care este în el? Tot aşa nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu, afară de Duhul lui Dumnezeu;

¹² Dar noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care este de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile care ne-au fost date de Dumnezeu fără plată,

¹³ Despre lucrurile acestea vorbim, nu în cuvintele învăţate de înţelepciunea omului, ci în cuvintele învăţate de la Duhul Sfânt, comunicând lucruri spirituale prin mijloace spirituale.

¹⁴ Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate spiritual.

¹⁵ Dar omul spiritual poate să judece totul, cu toate că el însuşi nu poate fi judecat de nimeni.

¹⁶ Căci cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-I poată da învăţătură? Noi însă avem gândul lui Cristos;

3

¹ Şi eu, fraţilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni spirituali, ci ca unor oameni carnali, ca unor prunci în Cristos.

² V-am hrănit cu lapte, nu cu bucate tari; căci până acum nu le puteaţi primi; şi nici chiar acum nu le puteţi,

³ pentru că tot carnali sunteţi. Căci, dacă între voi este gelozie şi ceartă şi dezbinări, nu sunteţi voi carnali, şi nu trăiţi voi în felul omului?

⁴ Deoarece, când unul zice: Eu sunt al lui Pavel! şi altul: Eu sunt al lui Apolo!, nu sunteţi voi carnali?

⁵ Cine este Pavel? Şi cine este Apolo? Nişte slujitori prin care aţi crezut, după cum a dat Domnul fiecăruia,

⁶ Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească;

⁷ Aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sunt nimic, ci Dumnezeu care face să crească.

⁸ Dar cel ce sădeşte şi cel ce udă sunt una; şi fiecare îşi va lua răsplata după munca lui.

⁹ Căci noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.

¹⁰ După harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, eu, ca un arhitect înţelept, am pus temelia şi un altul zideşte deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum zideşte deasupra;

¹¹ Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă, care este Isus Cristos.

¹² Şi dacă cineva zideşte pe această temelie: aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie,

¹³ lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă; căci Ziua o va face cunoscută, pentru că se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia;

¹⁴ Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea rămâne, el va primi o răsplată,

¹⁵ Dacă lucrarea cuiva este arsă, el va suferi pierderi, iar el însuşi va fi mântuit, dar ca prin foc.

¹⁶ Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?

¹⁷ Dacă întinează cineva templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci templul lui Dumnezeu, care sunteţi voi, este sfânt.

¹⁸ Nimeni să nu se înşele: dacă cineva dintre voi se crede înţelept în veacul acesta, să se facă nebun, ca să ajungă înţelept.

¹⁹ Căci înţelepciunea acestei lumi este o nebunie înaintea Lui Dumnezeu. Căci este scris: El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor;

²⁰ Şi iarăşi: Domnul cunoaşte gândurile celor înţelepţi, ştie că sunt deşarte;

²¹ De aceea, nimeni să nu se laude cu oameni, căci toate lucrurile sunt ale voastre:

²² fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie lucrurile de acum, fie cele viitoare; toate sunt ale voastre;

²³ şi voi sunteţi ai lui Cristos, şi Cristos este al lui Dumnezeu.

4

¹ Iată cum trebuie să fim priviţi noi: ca nişte slujitori ai lui Cristos şi ca nişte administratori ai misterelor lui Dumnezeu.

² Pe lângă aceasta, de la administratori este cerut ca fiecare să fie găsit credincios.

³ Iar pentru mine, este cel mai neînsemnat lucru să fiu judecat de voi sau de o judecată omenească. Ba încă, nici eu însumi nu mă mai judec.

⁴ Căci nu mă ştiu vinovat de nimic, totuşi nu pentru aceasta sunt socotit justificat; dar Cel care mă judecă este Domnul;

⁵ De aceea, să nu judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse ale întunericului şi va descoperi gândurile inimilor. Atunci, fiecare îşi va primi lauda de la Dumnezeu;

⁶ Lucrurile acestea, fraţilor, le-am aplicat la mine şi la Apolo, de dragul vostru, ca din exemplul nostru să învăţaţi să nu gândiţi mai mult decât ce este scris, ca nici unul dintre voi să nu se laude deloc cu unul împotriva celuilalt;

⁷ Căci cine te deosebeşte de alţii? Şi ce ai pe care să nu-l fi primit? Dar dacă ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu ai fi primit?

⁸ Sunteţi deja sătui! Sunteţi deja bogaţi! Aţi domnit ca regi fără noi! Şi măcar de aţi domni cu adevărat ca să putem domni şi noi împreună cu voi!

⁹ Căci parcă Dumnezeu a făcut din noi, apostolii, oamenii cei mai de pe urmă, nişte condamnaţi la moarte; fiindcă am ajuns o privelişte pentru lume, atât pentru îngeri cât şi pentru oameni;

¹⁰ Noi suntem nebuni pentru Cristos, dar voi sunteţi înţelepţi în Cristos. Noi suntem slabi, dar voi sunteţi tari! Voi sunteţi onoraţi, noi suntem dispreţuiţi!

¹¹ Până în clipa aceasta suferim de foame şi de sete, şi suntem rău îmbrăcaţi, şi suntem bătuţi şi, fără adăpost;

¹² Şi ne ostenim, lucrând cu mâinile noastre. Când suntem batjocoriţi, binecuvântăm; când suntem persecutaţi, răbdăm;

¹³ când suntem vorbiţi de rău, ne rugăm. Până în ziua de azi am ajuns ca gunoiul lumii, ca lepădătura tuturor.

¹⁴ Nu vă scriu aceste lucruri ca să vă ruşinez, ci ca să vă sfătuiesc ca pe copiii mei preaiubiţi.

¹⁵ Căci chiar dacă aţi avea zece mii de învăţători în Cristos, totuşi nu aveţi mai mulţi părinţi; căci eu v-am născut în Cristos Isus, prin Evanghelie;

¹⁶ De aceea vă rog să călcaţi pe urmele mele;

¹⁷ Pentru aceasta v-am trimis pe Timotei, care este copilul meu preaiubit şi credincios în Domnul, care vă va aduce aminte de căile mele care sunt în Cristos, după cum învăţ eu pe oameni pretutindeni în orice biserică.

¹⁸ Unii s-au îngâmfat, de parcă n-am să mai vin la voi.

¹⁹ Dar dacă va voi Domnul, voi veni în curând la voi şi atunci voi cunoaşte nu cuvintele celor care sunt îngâmfaţi, ci puterea.

²⁰ Căci împărăţia lui Dumnezeu nu stă în cuvinte, ci în putere.

²¹ Ce voiţi? Să vin la voi cu nuiaua sau în dragoste şi cu un duh de blândeţe?

5

¹ Din toate părţile se aude că între voi este adulter; şi încă un astfel de adulter care nici chiar la păgâni nu se află, până acolo că unul dintre voi trăieşte cu soţia tatălui Său;

² Şi voi v-aţi lăudat, în loc să vă fi mâhnit, pentru ca acela care a făcut fapta aceasta să fi fost dat afară din mijlocul vostru!

³ Căci eu, măcar că n-am fost la voi cu trupul, dar fiind de faţă în duh, am şi judecat, ca şi când aş fi fost de faţă, pe cel care a făcut o astfel de faptă;

⁴ În Numele Domnului nostru Isus Cristos, fiind adunaţi laolaltă, voi şi duhul meu, cu puterea Domnului nostru Isus Cristos,

⁵ să daţi pe un astfel de om pe mâna Satanei, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului Isus.

⁶ Lauda voastră nu este bună. Nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată frământătura?

⁷ De aceea, curăţaţi aluatul cel vechi ca să fiţi o frământătură nouă, cum şi sunteţi, fără aluat; căci Cristos, Paştele nostru, a fost jertfit;

⁸ Să sărbătorim deci sărbătoarea nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimile sincerităţii şi ale adevărului.

⁹ V-am scris în epistola mea să n-aveţi nici o legătură cu oamenii adulteri,

¹⁰ Însă nu m-am referit deloc la oamenii adulteri ai lumii acesteia, sau cu cei lacomi, sau cu cei zgârciţi, sau cu cei idolatri, căci atunci ar trebui să ieşiţi din lume;

¹¹ Ci v-am scris să nu aveţi nici un fel de legături cu unul care, măcar că îşi zice frate, este un desfrânat, sau lacom, sau idolatru, sau batjocoritor, sau beţiv, sau hrăpăreţ; cu un astfel de om nici să nu mâncaţi împreună;

¹² Căci ce am eu să-i judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei dinăuntru?

¹³ Dar pe cei de afară, îi judecă Dumnezeu. De aceea, daţi afară din mijlocul vostru pe omul acela rău.

6

¹ Doar nu îndrăzneşte vreunul dintre voi, care are vreo neînţelegere cu altul, să se judece cu el la cei nedrepţi, şi nu înaintea celor sfinţi?

² Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea va fi judecată de voi, nu sunteţi voi în stare să judecaţi lucrurile cele mai neînsemnate?

³ Nu ştiţi că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult lucrurile care ţin de viaţa aceasta!

⁴ Deci, când aveţi neînţelegeri pentru lucrurile care ţin de viaţa aceasta, voi îi puneţi să judece pe cei pe care biserica nu-i bagă în seamă?

⁵ Spre ruşinea voastră zic lucrul acesta. Nu este între voi nici unul înţelept, care să fie în stare să judece între frate şi frate?

⁶ Ci un frate se duce la judecată cu alt frate şi încă înaintea necredincioşilor.

⁷ Chiar faptul că aveţi judecăţi între voi, este deja o vină pe care o aveţi. De ce nu suferiţi mai bine să fiţi nedreptăţiţi? De ce nu răbdaţi mai bine paguba?

⁸ Voi însă sunteţi cei care nedreptăţiţi şi păgubiţi, şi acestea le faceţi fraţilor voştri!

⁹ Sau nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă lăsaţi înşelaţi! Nici desfrânaţii, nici idolatrii, nici cei adulteri, nici cei perverşi cu ei înşişi, nici homosexualii,

¹⁰ nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.

¹¹ Şi aşa eraţi unii dintre voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost justificaţi, în Numele Domnului Isus şi prin Duhul Dumnezeului nostru.

¹² Toate lucrurile îmi sunt permise, dar nu toate îmi sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt permise, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine.

¹³ Mâncărurile sunt pentru pântece şi pântecele este pentru mâncăruri, însă Dumnezeu va nimici şi pe unul şi pe celelalte. Dar trupul nu este pentru adulter, ci pentru Domnul; şi Domnul pentru trup;

¹⁴ Şi Dumnezeu a înviat pe Domnul, şi ne va învia şi pe noi prin puterea Sa;

¹⁵ Nu ştiţi că trupurile voastre sunt membre ale lui Cristos? Voi lua eu membrele lui Cristos şi voi face din ele membre ale unei femei desfrânate? Nicidecum!

¹⁶ Nu ştiţi că cine se lipeşte de o desfrânată este un singur trup cu ea? Căci El zice: Cei doi vor deveni un singur trup.

¹⁷ Dar cine se lipeşte de Domnul este un singur duh cu El;

¹⁸ Fugiţi de adulter! Orice alt păcat pe care-l face omul este afară din trup, dar cine comite adulter păcătuieşte împotriva trupului Său;

¹⁹ Sau nu ştiţi că trupul vostru este templul Duhului Sfânt, care este în voi şi pe care-L aveţi de la Dumnezeu; şi că voi nu sunteţi ai voştri?

²⁰ Căci voi aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Glorificaţi deci pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu!

7

¹ Dar cu privire la lucrurile despre care mi-aţi scris, este bine ca omul să nu se căsătorească;

² Totuşi din cauza adulterului, fiecare bărbat să-şi aibă soţia lui şi fiecare femeie să-şi aibă soţul ei.

³ Soţul să-şi îndeplinească faţă de soţie datoria de soţ; şi tot aşa să facă şi soţia faţă de soţ.

⁴ Soţia nu are autoritate peste trupul ei, ci soţul. Tot astfel, nici soţul nu are autoritate peste trupul lui, ci soţia.

⁵ Să nu vă lipsiţi unul pe celălalt de datoria de soţi, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă dedicaţi postului şi rugăciunii; şi apoi să fiţi iarăşi împreună, ca să nu vă ispitească Satana, din cauza nestăpânirii voastre;

⁶ Şi lucrul acesta îl spun ca un sfat şi nu ca o poruncă.

⁷ Căci aş vrea ca toţi oamenii să fie ca mine, dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul într-un fel, altul într-altul;

⁸ Dar celor necăsătoriţi şi văduvelor le spun că este bine pentru ei să rămână ca mine.

⁹ Dar dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă în pofte.

¹⁰ Celor căsătoriţi le poruncesc nu eu, ci Domnul: Soţia să nu se despartă de soţ;

¹¹ Dar dacă totuşi este despărţită, să rămână necăsătorită sau să se împace cu soţul ei. Şi soţul să nu-şi lase soţia.

¹² Dar celorlalţi eu, nu Domnul, le zic: Dacă un frate are o soţie necredincioasă şi ea vrea să trăiască mai departe cu el, el să nu divorţeze de ea.

¹³ Şi dacă o femeie are un soţ necredincios şi el vrea să trăiască mai departe cu ea, ea să nu divorţeze de el.

¹⁴ Căci soţul necredincios este sfinţit prin soţie şi soţia necredincioasă este sfinţită prin soţ; altfel, copiii voştri ar fi necuraţi, dar acum sunt sfinţi.

¹⁵ Dar dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în împrejurarea aceasta, fratele sau sora nu sunt legaţi, căci Dumnezeu ne-a chemat să trăim în pace.

¹⁶ Căci cum ştii tu, soţie, dacă îţi vei mântui soţul? Sau cum ştii tu, soţule, dacă îţi vei mântui soţia?

¹⁷ Dar fiecare să trăiască aşa cum i-a împărţit Dumnezeu şi aşa cum l-a chemat Domnul. Şi astfel poruncesc eu în toate bisericile.

¹⁸ A fost cineva chemat pe când era circumcis? Să rămână circumcis. A fost cineva chemat pe când era necircumcis? Să nu se circumcidă.

¹⁹ Circumcizia nu este nimic şi necircumcizia nu este nimic, ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu este ceea ce contează.

²⁰ Fiecare să rămână în chemarea pe care o avea pe când a fost chemat.

²¹ Ai fost chemat când erai rob? Să nu te nelinişteşti de lucrul acesta; dar dacă poţi să devii liber, foloseşte-te de această ocazie.

²² Căci cel care este chemat în Domnul pe când este rob, este un om eliberat al Domnului. Tot aşa, cel care este chemat pe când este liber, este un rob al lui Cristos;

²³ Voi aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Nu vă faceţi deci robi oamenilor.

²⁴ Fiecare, fraţilor, să rămână cu Dumnezeu în starea în care a fost chemat;

²⁵ Cât despre fecioare, nu am o poruncă din partea Domnului, Le dau însă un sfat, ca unul care am primit de la Domnul harul să fiu vrednic de încredere.

²⁶ Socotesc deci că aceasta este bine, având în vedere strâmtorarea de acum – că este bine ca omul să rămână aşa cum este;

²⁷ Eşti legat de o soţie? Nu căuta să fii dezlegat. Nu eşti legat de o soţie? Nu căuta soţie.

²⁸ Dar chiar dacă te căsătoreşti, n-ai păcătuit; şi dacă o fecioară se căsătoreşte, n-a păcătuit. Dar unii ca aceştia vor avea necazuri în trup şi eu aş vrea să vi le cruţ.

²⁹ Iată ce vreau să spun, fraţilor: timpul este scurt, aşa că de acum înainte chiar şi cei ce au soţii să fie ca şi cum n-ar avea,

³⁰ cei ce plâng, ca şi cum n-ar plânge; cei ce se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura; cei ce cumpără, ca şi cum nu ar avea,

³¹ şi cei care se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi de ea. Căci chipul lumii acesteia trece;

³² Dar eu aş vrea ca voi să fiţi fără griji. Cel necăsătorit se îngrijeşte de lucrurile Domnului, cum ar putea să placă Domnului.

³³ Dar cine este căsătorit se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă soţiei.

³⁴ Este o deosebire între o soţie şi o fecioară. Femeia necăsătorită se îngrijeşte de lucrurile Domnului, ca să fie sfântă şi în trup şi în suflet. Dar cea care este căsătorită se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă soţului ei;

³⁵ Şi lucrul acesta îl spun pentru binele vostru, nu ca să pun un laţ asupra voastră, ci pentru ceea ce este frumos şi ca să puteţi sluji Domnului fără piedici.

³⁶ Dar dacă crede cineva că nu se cuvine pentru fecioria lui să treacă de floarea vârstei, şi nevoia cere aşa, să facă ce vrea: nu păcătuieşte; să se căsătorească.

³⁷ Şi cine stă tare în inima lui, neavând nevoie, ci este stăpân pe voinţa sa, şi a hotărât în inima lui să-şi păstreze fecioria, face bine.

³⁸ Astfel, cine se căsătoreşte, bine face, şi cine nu se căsătoreşte face şi mai bine.

³⁹ O soţie este legată de lege atâta timp cât îi trăieşte soţul; dar dacă-i moare soţul, este liberă să se mărite cu cine vrea, numai în Domnul.

⁴⁰ Dar, după părerea mea, va fi mai fericită dacă rămâne aşa cum este. Şi cred că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.

8

¹ În ce priveşte lucrurile jertfite idolilor, ştim că toţi avem cunoştinţă. Dar cunoştinţa îngâmfă, pe când dragostea zideşte;

² Şi dacă i se pare cuiva că ştie ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască.

³ Dar dacă iubeşte cineva pe Dumnezeu, acela este cunoscut de El;

⁴ Deci, în ce priveşte mâncatul lucrurilor jertfite idolilor, noi ştim că în lume un idol este totuna cu nimic şi că nu este decât un singur Dumnezeu.

⁵ Căci chiar dacă ar fi aşa-numiţi dumnezei, fie în cer, fie pe pământ (cum şi sunt în adevăr mulţi dumnezei şi mulţi domni),

⁶ totuşi, pentru noi este numai un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care sunt toate lucrurile şi pentru care noi trăim; şi un singur Domn: Isus Cristos, prin care sunt toate lucrurile şi noi prin El;

⁷ Dar nu în toţi este cunoştinţa aceasta; căci unii, fiind obişnuiţi până acum cu idolul, mănâncă un lucru ca fiind jertfit unui idol, şi conştiinţa lor, fiind slabă, este pângărită.

⁸ Dar nu mâncarea ne face pe noi plăcuţi lui Dumnezeu; căci nici dacă mâncăm din ea nu suntem mai buni, şi nici nu suntem mai răi dacă nu mâncăm.

⁹ Dar luaţi seama ca nu cumva această libertate a voastră să ajungă o piatră de poticnire pentru cei slabi.

¹⁰ Căci dacă te vede cineva pe tine, care ai cunoştinţă, stând la masă într-un templu de idoli, oare conştiinţa lui, care este slabă, nu-l va împinge pe el să mănânce din lucrurile jertfite idolilor?

¹¹ Şi din cauza cunoştinţei tale se va pierde fratele tău mai slab, pentru care a murit Cristos!

¹² Dar când păcătuiţi astfel împotriva fraţilor şi le răniţi conştiinţa lor slabă, păcătuiţi împotriva lui Cristos.

¹³ De aceea, dacă o mâncare face pe fratele meu să păcătuiască, nu voi mai mânca în veci carne, ca să nu fac pe fratele meu să păcătuiască.

9

¹ Nu sunt eu apostol? Nu sunt eu liber? N-am văzut eu pe Isus, Domnul nostru? Nu sunteţi voi lucrarea mea în Domnul?

² Dacă nu sunt apostol pentru alţii, sunt măcar pentru voi; căci voi sunteţi pecetea apostoliei mele în Domnul.

³ Acesta este răspunsul meu de apărare împotriva celor ce mă cercetează:

⁴ N-avem dreptul să mâncăm şi să bem?

⁵ N-avem dreptul să ducem cu noi o soră, care să fie soţia noastră, cum fac ceilalţi apostoli, şi fraţii Domnului, şi Chifa?

⁶ Sau numai eu şi Barnaba n-avem dreptul să nu lucrăm?

⁷ Cine merge la război pe cheltuiala sa? Cine plantează o vie şi nu mănâncă din rodul ei? Cine paşte o turmă şi nu mănâncă din laptele turmei?

⁸ Spun eu oare lucrurile acestea în felul omului? Sau nu spune şi Legea aceasta?

⁹ Căci în Legea lui Moise este scris: Să nu legi gura boului care treieră grâul! Oare pe boi îi are în vedere Dumnezeu aici?

¹⁰ Sau El vorbeşte pentru noi? Da, pentru noi este scris acest lucru; pentru ca plugarul să are cu speranţă şi treierătorul să treiere cu speranţa că va avea parte de recoltă;

¹¹ Dacă am semănat printre voi bunurile spirituale, mare lucru este dacă vom secera bunurile voastre vremelnice?

¹² Dacă alţii se folosesc de acest drept asupra voastră, nu îl avem noi cu atât mai mult? Dar noi nu ne-am folosit de dreptul acesta, ci răbdăm totul, ca să nu punem vreo piedică Evangheliei lui Cristos;

¹³ Nu ştiţi că cei ce îndeplinesc slujbele sfinte sunt hrăniţi din lucrurile de la templu, şi cei care slujesc altarului au parte de la altar?

¹⁴ Tot aşa, Domnul a rânduit ca aceia care predică Evanghelia să trăiască din Evanghelie.

¹⁵ Dar eu nu m-am folosit de nici unul din aceste drepturi. Şi nu vă scriu aceste lucruri ca să se facă aşa cu mine; căci aş vrea mai bine să mor decât să-mi ia cineva motivul meu de laudă.

¹⁶ Căci dacă predic Evanghelia, n-am de ce să mă laud, căci este o datorie a mea s-o predic; şi vai de mine dacă nu predic Evanghelia!

¹⁷ Căci dacă fac lucrul acesta de bunăvoie, am o răsplată; dar dacă nu-l fac de bunăvoie, mă descarc doar de sarcina încredinţată mie;

¹⁸ Care este atunci răsplata mea? Este aceasta: atunci când predic Evanghelia, să prezint Evanghelia lui Cristos fără plată, ca să nu-mi abuzez autoritatea în Evanghelie;

¹⁹ Căci, măcar că sunt liber faţă de toţi, m-am făcut slujitorul tuturor, ca să câştig pe cei mai mulţi;

²⁰ şi faţă de iudei am devenit un iudeu, ca să câştig pe iudei; cu cei care sunt sub Lege, m-am făcut ca şi când aş fi fost sub Lege, (măcar că nu sunt sub Lege), ca să câştig pe cei care sunt sub Lege;

²¹ cu cei care sunt fără Lege m-am făcut ca şi cum aş fi fost fără Lege (măcar că nu sunt fără o lege a lui Dumnezeu, ci sunt sub legea lui Cristos), ca să câştig pe cei fără lege.

²² Faţă de cei slabi m-am făcut slab, ca să câştig pe cei slabi. M-am făcut tuturor totul, ca să pot, cu orice preţ, mântui pe unii din ei;

²³ Fac toate acestea pentru Evanghelie, ca să am parte de ea.

²⁴ Nu ştiţi că cei ce aleargă pe pista de alergare, toţi aleargă, dar numai unul primeşte premiul? Alergaţi deci în aşa fel ca să primiţi premiul!

²⁵ Şi toţi cei ce se luptă la jocuri se înfrânează de la tot felul de lucruri. Şi ei fac lucrul acesta ca să primească o cunună pieritoare; dar noi să facem lucrul acesta pentru o cunună nepieritoare,

²⁶ De aceea, eu alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt, dar nu ca unul care loveşte în vânt;

²⁷ Ci mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am predicat altora, eu însumi să fiu descalificat;

10

¹ Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi că toţi părinţii noştri au fost sub nor şi toţi au trecut prin mare;

² şi toţi au fost botezaţi în nor şi în mare, pentru Moise;

³ şi toţi au mâncat aceeaşi mâncare spirituală;

⁴ şi toţi au băut aceeaşi băutură spirituală. Căci au băut dintr-o Stâncă spirituală care venea după ei, şi Stânca era Cristos.

⁵ Totuşi cei mai mulţi dintre ei n-au fost plăcuţi lui Dumnezeu, căci au pierit în pustie;

⁶ Şi lucrurile acestea au devenit exemple pentru noi, ca să nu poftim după lucruri rele, cum au poftit ei.

⁷ Nici să nu fiţi închinători la idoli, ca unii dintre ei, după cum este scris: Poporul a stat să mănânce şi să bea; şi s-au sculat să joace.

⁸ Nici să nu comitem adulter, cum au făcut unii dintre ei, şi într-o singură zi au căzut douăzeci şi trei de mii;

⁹ Nici să nu ispitim pe Cristos, cum L-au ispitit unii dintre ei, şi au pierit prin şerpi,

¹⁰ Nici să nu murmuraţi, cum au murmurat unii dintre ei, şi au fost nimiciţi de Nimicitorul.

¹¹ Şi toate aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne fie exemple, şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor;

¹² De aceea, cel căruia i se pare că stă în picioare să ia seama să nu cadă;

¹³ Nu v-a ajuns nici o ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va lăsa să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi îndura;

¹⁴ De aceea, preaiubiţii mei, fugiţi de închinarea la idoli.

¹⁵ Vă vorbesc ca unor oameni cu judecată: judecaţi voi singuri ce spun;

¹⁶ Paharul binecuvântării, pe care-l binecuvântăm, nu este el părtăşia cu sângele lui Cristos? Pâinea pe care o frângem, nu este ea împărtăşirea cu trupul lui Cristos?

¹⁷ Căci noi, fiind mulţi, suntem o singură pâine şi un singur trup; căci toţi luăm o parte din aceeaşi singură pâine.

¹⁸ Uitaţi-vă la Israel după trup: oare cei ce mănâncă jertfele, nu sunt ei în părtăşie cu altarul?

¹⁹ Deci ce zic eu? Că un lucru jertfit idolilor este ceva, sau că un idol este ceva?

²⁰ Dar eu spun că lucrurile pe care le jertfesc Neamurile, le jertfesc demonilor şi nu lui Dumnezeu; şi eu nu vreau ca voi să fiţi în părtăşie cu demonii.

²¹ Nu puteţi bea paharul Domnului şi paharul demonilor; nu puteţi lua parte la masa Domnului şi la masa demonilor.

²² Sau vrem să provocăm pe Domnul la gelozie? Suntem noi mai tari decât El?

²³ Toate lucrurile îmi sunt permise, dar nu toate sunt de folos, toate lucrurile îmi sunt permise, dar nu toate zidesc.

²⁴ Nimeni să nu-şi caute folosul lui, ci fiecare să caute folosul altuia;

²⁵ Să mâncaţi din tot ce se vinde pe piaţă, fără să cercetaţi ceva din cauza conştiinţei,

²⁶ Căci al Domnului este pământul şi tot ce cuprinde el.

²⁷ Dacă vă invită la masă un necredincios şi vreţi să vă duceţi, să mâncaţi din tot ce vă pune înainte, fără să cercetaţi ceva din cauza conştiinţei;

²⁸ Dar dacă vă zice cineva: Lucrul acesta a fost jertfit idolilor, să nu mâncaţi, din cauza celui care v-a înştiinţat şi din cauza conştiinţei; căci al Domnului este pământul şi tot ce cuprinde el;

²⁹ Vorbesc aici nu de conştiinţa ta, ci de a altuia. Căci de ce să fie judecată libertatea mea de conştiinţa altuia?

³⁰ Dacă mănânc, aducând mulţumiri, de ce să fiu vorbit de rău pentru mâncarea pentru care mulţumesc?

³¹ Deci, fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva, să faceţi totul pentru gloria lui Dumnezeu.

³² Să nu fiţi pricină de cădere nici pentru iudei, nici pentru greci, nici pentru Biserica lui Dumnezeu,

³³ după cum şi eu plac tuturor în toate lucrurile, căutând nu folosul meu, ci al celor mai mulţi, ca ei să fie mântuiţi.

11

¹ Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Cristos;

² Vă laud, fraţilor, că în toate privinţele vă aduceţi aminte de mine, şi că ţineţi învăţăturile întocmai cum vi le-am dat.

³ Dar vreau să ştiţi că Cristos este Capul oricărui bărbat, şi că bărbatul este capul femeii, şi că Dumnezeu este Capul lui Cristos;

⁴ Orice bărbat care se roagă sau profeţeşte cu capul acoperit, îşi necinsteşte Capul său.

⁵ Dar orice femeie care se roagă sau profeţeşte cu capul descoperit, îşi necinsteşte capul ei, căci este ca şi cum ar fi rasă.

⁶ Căci dacă o femeie nu se înveleşte, să se şi tundă. Dar dacă este o ruşine pentru o femeie să fie tunsă sau rasă, să se învelească.

⁷ Bărbatul nu trebuie să-şi acopere capul, pentru că el este chipul şi gloria lui Dumnezeu, dar femeia este gloria bărbatului.

⁸ Căci nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat.

⁹ Nici n-a fost bărbatul creat pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.

¹⁰ De aceea, femeia ar trebui să aibă pe cap un simbol al autorităţii, din cauza îngerilor.

¹¹ Totuşi, în Domnul, nici femeia nu este independentă de bărbat, nici bărbatul nu este independent de femeie.

¹² Căci, după cum femeia a fost din bărbat, tot aşa şi bărbatul este prin femeie; dar toate lucrurile sunt de la Dumnezeu.

¹³ Judecaţi voi singuri: este cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu cu capul descoperit?

¹⁴ Nu vă învaţă chiar şi firea că este ruşine pentru un bărbat să poarte părul lung?

¹⁵ Dar dacă o femeie are părul lung, pentru ea este o podoabă. Pentru că părul lung i-a fost dat ca o învelitoare.

¹⁶ Dar dacă iubeşte cineva cearta, noi nu avem un astfel de obicei şi nici bisericile lui Dumnezeu.

¹⁷ Dar dându-vă aceste învăţături, nu vă laud, pentru că vă adunaţi laolaltă nu spre mai bine, ci spre mai rău.

¹⁸ Căci mai întâi de toate, când vă adunaţi laolaltă ca şi biserică, aud că între voi sunt dezbinări; şi în parte o cred.

¹⁹ Căci trebuie să fie şi partide între voi, ca să poată fi recunoscuţi între voi cei găsiţi buni;

²⁰ Deci, când vă adunaţi în acelaşi loc, nu mâncaţi cina Domnului,

²¹ fiindcă atunci când mâncaţi, fiecare îşi ia cina adusă de el, înaintea altuia; şi unul este flămând, iar altul este beat.

²² Ce! N-aveţi case ca să mâncaţi şi să beţi acolo? Sau dispreţuiţi biserica lui Dumnezeu şi vreţi să faceţi de ruşine pe cei ce n-au nimic? Ce să vă zic? Să vă laud? În privinţa aceasta nu vă laud.

²³ Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat: şi anume că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine

²⁴ şi, după ce a mulţumit, a frânt-o şi a zis: Luaţi mâncaţi, acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta în amintirea Mea.

²⁵ Tot astfel, după cină, a luat paharul şi a zis: Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta în amintirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el.

²⁶ Pentru că, ori de câte ori mâncaţi pâinea aceasta şi beţi paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El.

²⁷ De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului;

²⁸ Deci, fiecare să se cerceteze pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta.

²⁹ Căci cine mănâncă şi bea într-un chip nevrednic, îşi mănâncă şi bea judecata lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului.

³⁰ Din cauza aceasta între voi sunt mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi mulţi dorm.

³¹ Căci dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi.

³² Dar când suntem judecaţi, suntem disciplinaţi de Domnul, ca să nu fim condamnaţi cu lumea;

³³ De aceea, fraţii mei, când vă adunaţi să mâncaţi, aşteptaţi-vă unul pe celălalt.

³⁴ Dar dacă-i este foame cuiva, să mănânce acasă, ca să nu vă adunaţi spre judecată. Celelalte lucruri le voi rândui când voi veni;

12

¹ În ce priveşte darurile spirituale, fraţilor, nu vreau să fiţi în necunoştinţă.

² Ştiţi că eraţi Neamuri, duşi în rătăcire la aceşti idoli muţi, după cum eraţi călăuziţi.

³ De aceea vă fac cunoscut că nimeni, vorbind prin Duhul lui Dumnezeu, nu-L numeşte pe Isus anatema, şi nimeni nu poate zice că Isus este Domnul, decât prin Duhul Sfânt;

⁴ Sunt diferite daruri, dar este acelaşi Duh;

⁵ sunt diferite slujbe, dar este acelaşi Domn;

⁶ sunt diferite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează totul în toţi.

⁷ Dar manifestarea Duhului i se dă fiecăruia spre folosul tuturor.

⁸ Căci unuia, prin Duhul, îi este dat cuvântul înţelepciunii; iar altuia, cuvântul cunoştinţei, potrivit aceluiaşi Duh;

⁹ altuia credinţă, prin acelaşi Duh; altuia darul vindecării, prin acelaşi Duh;

¹⁰ altuia, puterea de a face minuni; altuia, profeţia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, diferite limbi; dar altuia, interpretarea limbilor;

¹¹ Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voieşte.

¹² Căci, după cum trupul este unul şi are multe membre, dar toate membrele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot aşa este şi Cristos.

¹³ Căci noi toţi am fost botezaţi într-un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie sclavi, fie liberi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh;

¹⁴ Astfel, trupul nu este un singur membru, ci mai multe.

¹⁵ Dacă piciorul ar zice: Pentru că nu sunt mână, nu sunt din trup, nu este pentru aceasta din trup?

¹⁶ Şi dacă urechea ar zice: Pentru că nu sunt ochi, nu sunt din trup, nu este pentru aceasta din trup?

¹⁷ Dacă tot trupul ar fi un ochi, unde ar fi auzul? Dacă totul ar fi auz, unde ar fi mirosul?

¹⁸ Dar acum, Dumnezeu a pus membrele în trup, pe fiecare aşa cum a voit El;

¹⁹ Dacă toate ar fi un singur membru, unde ar fi trupul?

²⁰ Dar acum sunt multe membre, dar un singur trup.

²¹ Şi ochiul nu poate zice mâinii: N-am nevoie de tine, nici capul nu poate zice picioarelor: N-am nevoie de voi.

²² Ba mai mult, membrele trupului care par mai slabe, sunt de mare nevoie.

²³ Şi părţile trupului care par vrednice de mai puţină cinste, le îmbrăcăm cu mai multă cinste; şi părţile mai puţin frumoase ale trupului nostru capătă mai multă frumuseţe,

²⁴ dar cele frumoase n-au nevoie să fie împodobite. Dumnezeu a întocmit trupul în aşa fel ca să dea mai multă cinste membrelor lipsite de cinste:

²⁵ ca să nu fie nici o dezbinare în trup, ci membrele să îngrijească deopotrivă unele de altele.

²⁶ Şi dacă suferă un membru, toate membrele suferă împreună cu el; dacă un membru este cinstit, toate membrele se bucură împreună cu el.

²⁷ Voi sunteţi trupul lui Cristos şi fiecare în parte membrele Lui;

²⁸ Şi Dumnezeu a rânduit în biserică, întâi, apostoli; al doilea, profeţi; al treilea, învăţători; apoi, minuni; apoi, daruri de vindecări, ajutorări, administrări, diferite limbi;

²⁹ Oare toţi sunt apostoli? Toţi sunt profeţi? Toţi sunt învăţători? Toţi fac minuni?

³⁰ Toţi au darul vindecărilor? Toţi vorbesc în alte limbi? Toţi interpretează?

³¹ Umblaţi deci după darurile cele mai bune. Şi vă voi arăta o cale nespus mai bună.

13

¹ Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor.

² Şi dacă aş avea darul profeţiei, şi aş cunoaşte toate misterele şi toată ştiinţa, şi chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic;

³ Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, şi chiar dacă mi-aş da trupul ca să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic;

⁴ Dragostea este îndelung-răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu este invidioasă; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,

⁵ nu se poartă necuviincios, nu caută folosul ei, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,

⁶ nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,

⁷ acoperă totul, crede totul, speră totul, rabdă totul.

⁸ Dragostea nu piere niciodată. Profeţiile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit.

⁹ Căci cunoaştem în parte şi profeţim în parte;

¹⁰ dar când va veni ce este desăvârşit, acest în parte se va sfârşi.

¹¹ Când eram copil, vorbeam ca un copil, înţelegeam ca un copil, gândeam ca un copil; dar când am devenit matur, am lepădat ce era copilăresc.

¹² Căci acum vedem ca într-o oglindă, în chip neclar; dar atunci vom vedea faţă în faţă. Acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte aşa cum am fost şi eu cunoscut;

¹³ Acum deci rămân aceste trei: credinţa, speranţa şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

14

¹ Urmăriţi dragostea şi umblaţi şi după darurile spirituale, dar mai ales să profeţiţi.

² Căci cine vorbeşte în altă limbă nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu, căci nimeni nu-l înţelege şi, în duh, el vorbeşte mistere;

³ Dar cine profeţeşte, vorbeşte oamenilor spre zidire, îndemnare şi mângâiere.

⁴ Cine vorbeşte în altă limbă se zideşte pe sine, dar cine profeţeşte zideşte biserica.

⁵ Aş dori ca toţi să vorbiţi în limbi, dar mai ales să profeţiţi; căci cine profeţeşte este mai mare decât cine vorbeşte în limbi, afară numai dacă interpretează, pentru ca biserica să poată primi zidire sufletească.

⁶ Dar acum, fraţilor, de ce folos v-aş fi, dacă aş veni la voi vorbind în limbi şi nu v-aş vorbi fie prin revelaţie, fie prin cunoaştere, fie prin profeţie, fie prin învăţătură?

⁷ Chiar şi lucrurile neînsufleţite, fie un fluier, fie o harpă, care produc un sunet, dacă nu dau sunete distincte cine va cunoaşte dacă este fluier sau harpă?

⁸ Şi dacă trompeta dă un sunet neclar, cine se va pregăti de luptă?

⁹ Tot aşa şi voi, dacă prin limba voastră nu spuneţi cuvinte uşor de înţeles, cum se va înţelege ce spuneţi? Atunci veţi vorbi în vânt.

¹⁰ Sunt multe feluri de limbi în lume, totuşi nici una din ele nu este fără înţeles.

¹¹ De aceea dar, dacă nu cunosc înţelesul limbii, voi fi un străin pentru cel care vorbeşte, şi cel care vorbeşte va fi un străin pentru mine.

¹² Tot aşa şi voi, fiindcă râvniţi după daruri spirituale, să căutaţi să le aveţi din belşug, în vederea zidirii bisericii.

¹³ De aceea, cine vorbeşte în altă limbă, să se roage să aibă şi darul să o interpreteze.

¹⁴ Căci, dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod.

¹⁵ Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea.

¹⁶ Altfel, dacă binecuvântezi cu duhul, cum va zice cel neînvăţat Amin la mulţumirile pe care le aduci tu, când el nu înţelege ce spui?

¹⁷ Căci tu, într-adevăr, mulţumeşti bine, dar celălalt nu este zidit.

¹⁸ Mulţumesc Dumnezeului meu că eu vorbesc în limbi mai mult decât voi toţi.

¹⁹ Dar în biserică doresc mai degrabă să spun cinci cuvinte cu mintea mea, ca să învăţ şi pe alţii, decât să spun zece mii de cuvinte într-o altă limbă.

²⁰ Fraţilor, nu fiţi copii la minte, ci la răutate fiţi ca nişte prunci, dar în gândire fiţi oameni maturi.

²¹ În Lege este scris: Voi vorbi poporului acestuia prin oameni de alte limbi şi prin buze străine, şi nici aşa nu Mă vor asculta, zice Domnul.

²² Prin urmare, limbile sunt un semn, nu pentru cei credincioşi, ci pentru cei necredincioşi. Dar profeţia nu este pentru cei necredincioşi, ci pentru cei credincioşi.

²³ Deci, dacă toată biserica s-ar aduna la un loc şi toţi ar vorbi în limbi, şi ar intra oameni necunoscători sau necredincioşi, nu ar zice ei că sunteţi nebuni?

²⁴ Dar dacă toţi profeţesc şi intră vreun necredincios sau vreunul neînvăţat, el este convins de toţi, este judecat de toţi.

²⁵ Şi astfel secretele inimii lui sunt descoperite; şi aşa, căzând cu faţa la pământ, se va închina lui Dumnezeu şi va mărturisi că, într-adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru.

²⁶ Atunci ce este de făcut, fraţilor? Când vă adunaţi laolaltă, fiecare are un psalm, are o învăţătură, are o descoperire, are un cuvânt în altă limbă, are o interpretare. Toate lucrurile să se facă spre zidire;

²⁷ Dacă vorbeşte cineva într-o altă limbă, să vorbească doi sau cel mult trei, fiecare la rând, şi unul să interpreteze.

²⁸ Dar dacă nu este cine să interpreteze, să tacă în biserică şi să-şi vorbească numai lui însuşi şi lui Dumnezeu.

²⁹ Cât despre profeţi, să vorbească doi sau trei, şi ceilalţi să judece;

³⁰ Şi dacă este făcută o descoperire unuia care stă jos, cel dintâi să tacă.

³¹ Fiindcă puteţi să profeţiţi toţi, unul câte unul, pentru ca toţi să capete învăţătură şi toţi să fie încurajaţi.

³² Şi duhurile profeţilor sunt supuse profeţilor;

³³ căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al dezordinii, ci al păcii, ca în toate bisericile sfinţilor;

³⁴ Femeile să tacă în biserici, căci lor nu le este permis să vorbească, ci să fie supuse, cum zice şi Legea;

³⁵ Şi dacă vor să primească învăţătură asupra unui lucru, să întrebe pe soţii lor acasă; căci este ruşine pentru o femeie să vorbească în biserică.

³⁶ Sau de la voi a pornit Cuvântul lui Dumnezeu? Sau numai până la voi a ajuns el?

³⁷ Dacă crede cineva că este profet sau spiritual, să înţeleagă că lucrurile pe care vi le scriu eu sunt porunci ale Domnului.

³⁸ Dar dacă cineva nu înţelege, să nu înţeleagă!

³⁹ Astfel dar, fraţilor, râvniţi după profeţie, şi nu împiedicaţi vorbirea în limbi.

⁴⁰ Dar toate lucrurile să se facă în chip cuviincios şi în ordine.

15

¹ Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am predicat-o, pe care aţi şi primit-o, în care şi staţi,

² şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am predicat-o; altfel, degeaba aţi crezut.

³ Căci v-am învăţat înainte de toate ceea ce am primit şi eu: că Cristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi;

⁴ că a fost îngropat şi că a înviat a treia zi, după Scripturi;

⁵ şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece;

⁶ După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit.

⁷ După aceea S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor.

⁸ După ei toţi, ca unei stârpituri, mi S-a arătat şi mie.

⁹ Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli, care nu sunt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am persecutat biserica lui Dumnezeu;

¹⁰ Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic, ci am lucrat mai mult decât ei toţi, totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine.

¹¹ Deci, fie eu, fie ei, noi aşa predicăm, şi voi aşa aţi crezut.

¹² Şi dacă se predică că Cristos a înviat dintre cei morţi, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morţilor?

¹³ Dar dacă nu este o înviere a morţilor, nici Cristos n-a fost înviat;

¹⁴ Şi dacă Cristos n-a fost înviat, atunci predicarea noastră este zadarnică, şi zadarnică este şi credinţa voastră.

¹⁵ Şi noi suntem găsiţi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu, fiindcă am mărturisit despre Dumnezeu, că El a înviat pe Cristos, pe care nu L-a înviat, dacă este adevărat că morţii nu învie;

¹⁶ Căci dacă morţii nu sunt înviaţi, nici Cristos n-a fost înviat.

¹⁷ Şi dacă Cristos n-a fost înviat, credinţa voastră este zadarnică; voi sunteţi încă în păcatele voastre

¹⁸ şi, prin urmare, şi cei ce au adormit în Cristos sunt pierduţi.

¹⁹ Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus speranţa în Cristos, atunci suntem cei mai de plâns dintre toţi oamenii.

²⁰ Dar acum, Cristos a înviat dintre cei morţi, pârga celor adormiţi;

²¹ Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor.

²² Căci după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Cristos;

²³ dar fiecare la rândul lui. Cristos este cel dintâi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Cristos.

²⁴ Apoi va veni sfârşitul, când El va da împărăţia lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, şi orice autoritate şi putere;

²⁵ Căci trebuie ca El să domnească până va pune pe toţi duşmanii sub picioarele Sale.

²⁶ Duşmanul cel din urmă care va fi nimicit va fi moartea.

²⁷ Căci El a pus toate lucrurile sub picioarele Lui. Dar când zice: toate lucrurile I-au fost supuse, se înţelege că Cel ce I-a supus totul este exceptat.

²⁸ Şi când toate lucrurile îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.

²⁹ Altfel, ce vor face cei care sunt botezaţi pentru cei morţi? Dacă morţii nu învie nicidecum, de ce mai sunt ei botezaţi pentru cei morţi?

³⁰ Şi de ce suntem noi în primejdie în fiecare ceas?

³¹ Vă jur solemn, fraţilor, pe lauda mea cu voi în Cristos Isus, Domnul nostru, că zilnic eu sunt în primejdie de moarte;

³² Dacă, în felul oamenilor, m-am luptat cu fiarele în Efes, care-mi este folosul? Dacă morţii nu învie, atunci să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri;

³³ Nu vă înşelaţi: Prieteniile rele strică obiceiurile bune.

³⁴ Treziţi-vă cum se cuvine şi nu păcătuiţi! Căci unii nu au cunoştinţa de Dumnezeu; spre ruşinea voastră o spun.

³⁵ Dar va zice cineva: Cum învie morţii? Şi cu ce trup se vor întoarce?

³⁶ Nebunule! Ce semeni tu, nu învie, dacă nu moare mai întâi.

³⁷ Şi ce semeni, nu semeni trupul care va fi, ci doar un grăunte, fie de grâu, fie de altă sămânţă.

³⁸ Dar Dumnezeu îi dă un trup, după cum îi place; şi fiecărei seminţe îi dă un trup al ei.

³⁹ Nu orice trup este la fel; ci unul este trupul oamenilor, altul este trupul animalelor, altul este trupul păsărilor, altul al peştilor.

⁴⁰ Tot aşa, sunt trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar alta este strălucirea trupurilor cereşti şi alta a celor pământeşti.

⁴¹ Una este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii, şi alta strălucirea stelelor; căci o stea se deosebeşte în strălucire de altă stea.

⁴² Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este semănat în putrezire şi învie în neputrezire;

⁴³ este semănat în necinste şi învie în glorie; este semănat în slăbiciune şi învie în putere.

⁴⁴ Este semănat în trup natural şi învie în trup spiritual. Există un trup natural şi există un trup spiritual.

⁴⁵ De aceea este scris: Omul dintâi, Adam, a devenit un suflet viu. Al doilea Adam a devenit un duh dătător de viaţă.

⁴⁶ Dar nu cel spiritual este cel dintâi, ci cel natural, şi după aceea cel spiritual.

⁴⁷ Omul dintâi este din pământ, făcut din ţărână; al doilea om este Domnul din cer;

⁴⁸ Cum este omul pământesc, aşa sunt şi cei făcuţi din ţărână; şi cum este Cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti;

⁴⁹ Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc.

⁵⁰ Şi aceasta spun eu, fraţilor: că sângele şi carnea nu pot moşteni împărăţia lui Dumnezeu, nici putrezirea nu poate moşteni neputrezirea.

⁵¹ Iată, vă spun un mister: nu toţi vom adormi, dar toţi vom fi schimbaţi,

⁵² într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trompetă. Căci trompeta va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi;

⁵³ Căci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire;

⁵⁴ Când trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: Moartea a fost înghiţită de biruinţă.

⁵⁵ Unde îţi este boldul, moarte? Unde îţi este biruinţa, moarte?

⁵⁶ Boldul morţii este păcatul şi puterea păcatului este Legea.

⁵⁷ Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Cristos!

⁵⁸ De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporind totdeauna în lucrul Domnului, ştiind că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.

16

¹ În ce priveşte strângerea de ajutoare pentru sfinţi, să faceţi şi voi cum am poruncit bisericilor Galatiei;

² În ziua dintâi a săptămânii, fiecare din voi să pună deoparte ce va putea, după câştigul lui, ca să nu se strângă ajutoarele când voi veni eu;

³ Şi când voi veni, pe oricine veţi hotărî prin scrisorile voastre, îi voi trimite să ducă darurile voastre la Ierusalim.

⁴ Şi dacă se va cuveni să merg şi eu, vor merge cu mine.

⁵ La voi am să vin când voi trece prin Macedonia, (pentru că voi trece prin Macedonia).

⁶ Şi poate voi rămâne la voi, sau poate chiar voi ierna la voi, ca apoi voi să mă pregătiţi de călătorie, oriunde m-aş duce.

⁷ Căci de data aceasta nu vreau să vă văd în trecere, ci sper să rămân o vreme cu voi, dacă va voi Domnul.

⁸ Voi rămâne însă în Efes până la Rusalii,

⁹ căci mi s-a deschis aici o uşă mare şi eficientă, dar sunt mulţi potrivnici;

¹⁰ Dacă soseşte Timotei, aveţi grijă să stea cu voi fără frică; căci el face lucrarea Domnului ca şi mine;

¹¹ Nimeni deci să nu-l dispreţuiască, ci să-l trimiteţi în călătorie în pace, ca să vină la mine; căci îl aştept împreună cu fraţii;

¹² Cât despre fratele Apolo, l-am rugat mult să vină la voi cu fraţii, dar n-a vrut să vină acum; va veni însă când va avea prilej potrivit;

¹³ Vegheaţi, staţi tari în credinţă, fiţi oameni, întăriţi-vă!

¹⁴ Tot ce faceţi să fie făcut cu dragoste;

¹⁵ Vă mai îndemn, fraţilor: Ştiţi casa lui Ştefana, că este cel dintâi rod al Ahaiei şi că s-au dedicat cu totul în slujba sfinţilor;

¹⁶ Fiţi şi voi supuşi unor astfel de oameni, şi fiecăruia care ajută la lucru şi lucrează cu noi.

¹⁷ Mă bucur de venirea lui Ştefana, a lui Fortunat şi a lui Ahaic, căci ei au împlinit ce lipsea din partea voastră.

¹⁸ Căci ei au înviorat duhul meu şi al vostru; să preţuiţi deci pe astfel de oameni.

¹⁹ Bisericile din Asia vă salută. Acuila şi Priscila, împreună cu biserica din casa lor, vă salută mult în Domnul.

²⁰ Toţi fraţii vă salută. Salutaţi-vă unul pe altul cu o sărutare sfântă;

²¹ Salutarea este scrisă cu însăşi mâna mea: Pavel.

²² Dacă nu iubeşte cineva pe Domnul nostru Isus Cristos, să fie anatema. Maranatha (Domnul nostru vine)!

²³ Harul Domnului Isus Cristos să fie cu voi;

²⁴ Dragostea mea este cu voi cu toţi în Cristos Isus. Amin.