1

¹ Pavel, rob al lui Isus Cristos, chemat să fie apostol, pus deoparte pentru Evanghelia lui Dumnezeu,

² pe care a promis-o mai înainte prin profeţii Săi în Sfintele Scripturi

³ care priveşte pe Fiul Său, Isus Cristos, Domnul nostru care a fost născut din sămânţa lui David, în ce priveşte trupul,

⁴ şi care a fost dovedit cu putere a fi Fiul lui Dumnezeu, în ce priveşte duhul sfinţeniei, prin învierea din morţi,

⁵ prin care am primit har şi apostolie, ca să aducem, pentru Numele Lui, ascultarea credinţei printre toate Neamurile

⁶ între care sunteţi şi voi, cei chemaţi ai lui Isus Cristos;

⁷ către toţi cei ce sunteţi în Roma, preaiubiţi ai lui Dumnezeu, chemaţi să fiţi sfinţi: har vouă şi pace de ia Dumnezeu, Tatăl nostru şi de la Domnul Isus Cristos;

⁸ Mai întâi, mulţumesc Dumnezeului meu prin Isus Cristos pentru voi toţi, căci credinţa voastră este vestită în toată lumea;

⁹ Căci Dumnezeu, căruia îi slujesc în duhul meu, în Evanghelia Fiului Său, îmi este martor că vă amintesc neîncetat în rugăciunile mele;

¹⁰ cerând totdeauna ca acum, într-un anume fel, să am, prin voia lui Dumnezeu, în sfârşit, cale liberă să vin la voi.

¹¹ Căci doresc să vă văd, ca să vă dau vreun dar spiritual, ca să fiţi întăriţi până la sfârşit;

¹² adică, să ne îmbărbătăm laolaltă în mijlocul vostru, fiecare prin credinţa celuilalt, atât a voastră cât şi a mea.

¹³ şi nu vreau să nu ştiţi, fraţilor, că de multe ori mi-am pus în gând să vin la voi (dar am fost împiedicat până acum), ca să culeg vreun rod şi printre voi ca şi printre celelalte Neamuri.

¹⁴ Eu sunt dator şi grecilor şi barbarilor; şi celor înţelepţi şi celor neînţelepţi;

¹⁵ Astfel, atât cât mă priveşte pe mine, eu sunt gata să vă predic Evanghelia şi vouă celor ce sunteţi în Roma.

¹⁶ Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede; întâi a iudeului şi apoi a grecului;

¹⁷ deoarece în ea este descoperită o dreptate a lui Dumnezeu, prin credinţă la credinţă; după cum este scris: Cel drept va trăi prin credinţă.

¹⁸ Căci mânia lui Dumnezeu este descoperită din cer împotriva oricărei necinstiri şi nedreptăţi a oamenilor care înăbuşă adevărul în nedreptate;

¹⁹ fiindcă ceea ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu este descoperit în ei; căci le-a fost arătat de Dumnezeu.

²⁰ Căci însuşirile Lui nevăzute, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit de la crearea lumii, fiind înţelese prin lucrurile făcute de El, aşa încât nu se pot dezvinovăţi;

²¹ căci, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au glorificat ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândire deşartă şi inima lor fără pricepere a fost întunecată.

²² Zicând că sunt înţelepţi, au înnebunit;

²³ şi au schimbat gloria Dumnezeului nemuritor într-o icoană făcută în asemănare cu omul muritor, şi cu păsările, şi cu animale cu patru picioare, şi cu târâtoare;

²⁴ De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă poftelor inimii lor, spre necurăţie, ca să-şi necinstească trupurile între ei înşişi;

²⁵ căci au schimbat adevărul lui Dumnezeu pentru o minciună şi s-au închinat şi au slujit creaturii în locul Creatorului, care este binecuvântat în veci. Amin.

²⁶ Din cauza aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii;

²⁷ tot astfel şi bărbaţii, părăsind întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii; bărbaţi cu bărbaţi săvârşind lucruri josnice şi au primit în ei înşişi răsplata cuvenită pentru rătăcirea lor.

²⁸ Şi fiindcă au refuzat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri nepermise;

²⁹ fiind plini de orice fel de nedreptate, de imoralitate, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de invidie, de ucidere, de ceartă, de înşelătorii, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori,

³⁰ calomniatori, urători de Dumnezeu, obraznici, îngâmfaţi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi;

³¹ neînţelegători, nu se ţin de cuvânt, fără dragoste, neiertători, nemiloşi;

³² care, cunoscând judecata dreaptă a lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac;

2

¹ Aşadar, omule, oricine ai fi tu, care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi; căci prin faptul că judeci pe altul, te condamni pe tine însuţi; fiindcă tu care judeci, faci aceleaşi lucruri;

² Dar noi ştim că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce fac astfel de lucruri este potrivită cu adevărul.

³ Şi crezi tu, omule, care judeci pe cei ce fac astfel de lucruri, şi pe care le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?

⁴ Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, şi ale bunăvoinţei, şi ale îndelungii Lui răbdări, fără să ştii că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?

⁵ Dar datorită împietririi tale şi inimii tale nepocăite, îţi aduni mânie pentru ziua mâniei şi a arătării judecăţii drepte a lui Dumnezeu,

⁶ care va răsplăti fiecărui om după faptele lui;

⁷ celor care prin răbdare în a face fapte bune caută gloria, şi onoarea şi nemurirea: viaţă veşnică;

⁸ dar mânie şi urgie celor care fac dezbinări şi nu ascultă de adevăr, ci ascultă de nedreptate;

⁹ necaz şi strâmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul, întâi peste iudeu şi apoi peste grec;

¹⁰ dar glorie, onoare şi pace va da oricărui om care face binele, întâi iudeului şi apoi grecului.

¹¹ Căci Dumnezeu nu se uită la faţa oamenilor;

¹² Căci toţi câţi au păcătuit fără Lege, vor pieri fără Lege, şi toţi câţi au păcătuit sub Lege, vor fi judecaţi după Lege:

¹³ (Pentru că nu cei ce aud Legea sunt drepţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc Legea vor fi justificaţi.

¹⁴ Căci, când Neamurile, care n-au Lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o Lege, îşi sunt singuri lege;

¹⁵ şi ele arată că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor, conştiinţa lor mărturisind acest lucru, şi gândurile lor se învinovăţesc sau se dezvinovăţesc între ele,)

¹⁶ aceasta se va vedea în ziua când, potrivit Evangheliei mele, Dumnezeu va judeca lucrurile ascunse ale oamenilor, prin Isus Cristos;

¹⁷ Iar tu care te numeşti iudeu, şi care îţi pui încrederea în Lege, şi te lauzi cu Dumnezeu,

¹⁸ şi cunoşti voia Lui, şi deosebeşti lucrurile care sunt mai bune, fiind învăţat din Lege;

¹⁹ şi eşti convins că eşti călăuza orbilor, o lumină pentru cei ce sunt în întuneric,

²⁰ un sfătuitor al celor fără minte, un învăţător al celor neştiutori, având modelul cunoaşterii şi al adevărului în Lege;

²¹ tu, deci, care înveţi pe altul, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu care predici ca omul să nu fure, furi?

²² Tu care zici: Să nu comiţi adulter, comiţi adulter? Tu care urăşti idolii, le jefuieşti templele?

²³ Tu care te lauzi cu Legea, îl dezonorezi pe Dumnezeu prin încălcarea acestei Legi?

²⁴ Căci din cauza voastră este defăimat Numele lui Dumnezeu între Neamuri, după cum este scris.

²⁵ Căci, negreşit, circumcizia este folositoare, dacă împlineşti ce spune Legea; dar dacă tu încâlci Legea, circumcizia ta devine necircumcizie;

²⁶ De aceea, dacă cel necircumcis împlineşte cerinţele drepte ale Legii, necircumcizia lui nu i se va socoti oare drept circumcizie?

²⁷ Şi dacă cel, care fizic este necircumcis, împlineşte Legea, nu te va judeca el pe tine, care având Legea scrisă şi circumcizia, eşti cel care calcă Legea?

²⁸ Căci nu acela este iudeu care se arată pe dinafară, şi circumcizia nu este aceea care este pe dinafară, în carne,

²⁹ ci acela este iudeu care este unul pe dinăuntru, şi circumcizia este aceea a inimii, în Duh, nu în literă; a cărui laudă nu este de la oameni, ci de la Dumnezeu;

3

¹ Care este deci avantajul iudeului? Sau care este folosul circumciziei?

² Oricum, sunt mari. Mai întâi, pentru că lor li s-au încredinţat cuvintele lui Dumnezeu.

³ Căci ce dacă unii n-au crezut? Va nimici oare necredinţa lor credincioşia lui Dumnezeu?

⁴ Nicidecum. Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat şi fiecare om mincinos, după cum este scris: Ca să fii găsit justificat în cuvintele Tale, şi să birui când eşti judecat;

⁵ Dar dacă nedreptatea noastră scoate la lumină dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice noi? Este Dumnezeu nedrept când Îşi dezlănţuie mânia? (Vorbesc în felul omului),

⁶ Nicidecum. Pentru că, altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea?

⁷ Şi dacă, prin minciuna mea, adevărul lui Dumnezeu a strălucit şi mai mult spre gloria Sa, de ce mai sunt eu judecat ca şi păcătos?

⁸ Şi de ce nu zicem: Să facem răul ca să vină binele? (cum pretind unii, care ne vorbesc de rău, şi susţin că zicem.) Condamnarea lor este dreaptă.

⁹ Atunci ce? Suntem noi mai buni decât ei! Nicidecum. Fiindcă am dovedit deja că iudeii şi grecii sunt toţi sub păcat,

¹⁰ după cum este scris: Nu este nici unul drept, nici unul măcar;

¹¹ nu este nici unul care să înţeleagă, nu este nici unul care să-L caute pe Dumnezeu.

¹² Toţi s-au abătut de la drum, şi toţi împreună au ajuns nişte netrebnici; nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar.

¹³ Gâtul lor este un mormânt deschis; s-au folosit de limbile lor ca să înşele; sub buzele lor este venin de viperă;

¹⁴ gura lor este plină de blestem şi de amărăciune;

¹⁵ picioarele lor sunt grabnice să verse sânge;

¹⁶ distrugerea şi sărăcia sunt pe drumul lor;

¹⁷ şi calea păcii nu au cunoscut-o;

¹⁸ nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor;

¹⁹ Acum ştim că orice spune Legea, o spune celor care sunt sub Lege, ca orice gură să poată fi închisă, şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu;

²⁰ De aceea, prin faptele Legii nimeni nu va fi justificat înaintea Lui: căci prin Lege vine cunoaşterea deplină a păcatului.

²¹ Dar acum dreptatea lui Dumnezeu s-a arătat, fără Lege, fiind mărturisită de Lege şi profeţi;

²² Şi anume, dreptatea lui Dumnezeu care este dată prin credinţa în Isus Cristos pentru toţi şi peste toţi cei care cred; căci nu este nici o deosebire.

²³ Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de gloria lui Dumnezeu,

²⁴ fiind justificaţi fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Cristos ISUS:

²⁵ pe care Dumnezeu L-a rânduit să fie jertfa de împăcare, prin credinţa în sângele Lui, ca să-Şi arate dreptatea Lui, căci Dumnezeu în îndelunga Sa răbdare trecuse cu vederea peste păcatele făcute mai înainte;

²⁶ pentru ca în vremea de acum să-Şi arate dreptatea Lui, ca să poată fi drept şi să justifice pe cel care crede în Isus.

²⁷ Deci unde este lauda? Este exclusă. Prin ce lege? A faptelor? Nu; ci prin legea credinţei.

²⁸ De aceea, noi credem că omul este socotit justificat prin credinţă, fără faptele Legii.

²⁹ Sau Dumnezeu este numai al iudeilor? Nu este El şi Dumnezeul Neamurilor? Da, este şi al Neamurilor;

³⁰ deoarece Dumnezeu este Unul singur, şi El va justifica prin credinţă pe cei circumcişi, şi tot prin credinţă şi pe cei necircumcişi.

³¹ Deci, prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.

4

¹ Deci, ce vom zice că a aflat prin puterea lui trupească strămoşul nostru Avraam?

² Dacă Avraam a fost justificat prin fapte, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu.

³ Căci ce zice Scriptura? Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca dreptate.

⁴ Însă celui ce lucrează, răsplata lui nu i se socoteşte ca un har, ci ca o datorie;

⁵ dar celui care nu lucrează, ci crede în Cel ce justifică pe păcătos, credinţa lui îi este socotită ca dreptate.

⁶ Tot astfel vorbeşte şi David despre binecuvântarea omului căruia Dumnezeu îi socoteşte dreptatea fără fapte,

⁷ când zice: Binecuvântaţi sunt acei ale căror fărădelegi sunt iertate şi ale căror păcate sunt acoperite;

⁸ Binecuvântat este omul căruia Domnul nu-i ţine în seamă păcatul.

⁹ Deci, binecuvântarea aceasta este numai pentru cei circumcişi, sau şi pentru cei necircumcişi? Căci zicem că lui Avraam credinţa i-a fost socotită ca dreptate.

¹⁰ Dar cum i-a fost socotită? Când era circumcis, sau când era încă necircumcis? Nu când era circumcis, ci când era necircumcis.

¹¹ Şi a primit semnul circumciziei, ca o pecete a dreptăţii credinţei, pe care a avut-o când era necircumcis: ca astfel să poată fi tatăl tuturor celor care cred, cu toate că nu sunt circumcişi; ca să li se socotească şi lor dreptatea aceasta;

¹² şi ca să fie şi tatăl celor circumcişi, adică al celor care, nu numai că sunt circumcişi, dar care şi calcă pe urmele credinţei pe care o avea tatăl nostru Avraam, când nu era circumcis.

¹³ Căci promisiunea făcută lui Avraam sau seminţei lui, că el va fi moştenitorul lumii, n-a fost făcută prin Lege, ci prin dreptatea credinţei.

¹⁴ Căci dacă moştenitori sunt cei care sunt ai Legii, credinţa este degeaba, şi promisiunea este desfiinţată;

¹⁵ pentru că Legea aduce mânie; şi unde nu este Lege, nu este nici încălcare;

¹⁶ De aceea moştenirea este prin credinţă, ca să poată fi prin har, ca astfel promisiunea să fie sigură pentru toată seminţia; nu numai pentru cei care sunt sub Lege, ci şi pentru cei care au credinţa lui Avraam, care este tatăl nostru al tuturor,

¹⁷ (după cum este scris: Te-am rânduit să fii tatăl multor naţiuni) înaintea lui Dumnezeu, în care a crezut, care învie morţii, şi care cheamă lucrurile care nu există ca şi cum ar exista:

¹⁸ care sperând împotriva oricărei speranţe, a crezut şi a devenit astfel tatăl multor naţiuni, după cum i se spusese: Aşa va fi sămânţa ta;

¹⁹ Şi fiindcă n-a fost slab în credinţă, nu s-a uitat la trupul său îmbătrânit, când avea aproape o sută de ani, nici la faptul că Sara nu putea să aibă copii.

²⁰ El nu s-a îndoit de promisiunea lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci a fost întărit în credinţă, dând glorie lui Dumnezeu,

²¹ şi fiind pe deplin încredinţat că ceea ce El a promis, El poate să şi împlinească.

²² Şi de aceea credinţa aceasta i-a fost socotită ca dreptate.

²³ Dar nu numai pentru el a fost scris că i-a fost socotită ca dreptate;

²⁴ ci şi pentru noi, cărora, de asemenea, ne va fi socotită, dacă credem în Cel care a înviat dintre morţi pe Isus, Domnul nostru,

²⁵ care a fost dat din cauza fărădelegilor noastre, şi a fost înviat din nou pentru justificarea noastră;

5

¹ De aceea, fiind justificaţi prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos,

² prin care avem şi intrarea, prin credinţă, în această stare de har în care suntem, şi ne bucurăm în speranţa gloriei lui Dumnezeu.

³ Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazuri, ştiind că necazul aduce răbdare;

⁴ şi răbdarea, un caracter încercat, şi un caracter încercat aduce speranţa:

⁵ şi speranţa nu înşeală, pentru. că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat;

⁶ Căci pe când eram noi încă fără putere, Cristos, la vremea cuvenită, a murit pentru cei nelegiuiţi.

⁷ Căci cu greu ar muri cineva pentru un om drept; dar pentru un om bun, poate că s-ar găsi cineva să moară.

⁸ Dar Dumnezeu îşi arată dragostea faţă de noi, în faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi;

⁹ Deci cu mult mai mult acum, fiind justificaţi prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu;

¹⁰ Căci dacă, atunci când eram duşmani, am fost reconciliaţi cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult, fiind reconciliaţi, vom fi mântuiţi în viaţa Lui;

¹¹ Şi nu numai atât, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos, prin care am primit acum reconcilierea.

¹² De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat moartea; şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, pentru că toţi au păcătuit

¹³ (Căci până la Lege păcatul era în lume, dar păcatul nu este imputat când nu există lege.

¹⁴ Totuşi, moartea a domnit de la Adam până la Moise, chiar şi peste cei ce nu păcătuiseră printr-un păcat asemănător cu al lui Adam, care este o imagine a Celui ce avea să vină.

¹⁵ Dar cu darul fără plată nu este ca şi cu greşeala. Căci dacă prin greşeala unuia singur mulţi au murit, cu mult mai mult harul lui Dumnezeu, şi darul prin har, care este al unui singur Om, Isus Cristos, a fost dat multora din belşug.

¹⁶ Şi darul nu este ca ceea ce a venit prin acel unul care a păcătuit. Căci judecata care a venit printr-o singură greşeală, a rezultat m condamnare, dar darul fără plată care a venit în urma multor greşeli, a adus justificare.

¹⁷ Căci dacă prin greşeala unui singur om moartea a domnit printr-unul, cu mult mai mult cei ce primesc pe deplin harul şi darul dreptăţii vor domni în viaţă prin Unul, Isus Cristos.)

¹⁸ De aceea, aşa cum prin greşeala unuia judecata a venit peste toţi oamenii, aducând condamnarea, tot aşa prin dreptatea unuia, darul fără plată a venit peste toţi oamenii aducând justificarea care dă viaţa;

¹⁹ Căci aşa cum, prin neascultarea unui om, mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa prin ascultarea Unuia, mulţi vor fi făcuţi drepţi.

²⁰ Pe deasupra, Legea a venit ca să se înmulţească greşeala. Dar unde s-a înmulţit păcatul, harul s-a înmulţit şi mai mult,

²¹ pentru că, aşa cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot aşa să stăpânească şi harul prin dreptate dând viaţă veşnică prin Isus Cristos, Domnul nostru.

6

¹ Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul?

² Nicidecum. Noi care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat?

³ Sau nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Cristos, am fost botezaţi în moartea Lui?

⁴ De aceea, am fost îngropaţi împreună cu El prin botezul în moarte, pentru că, aşa cum Cristos a fost înviat din morţi, prin gloria Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă;

⁵ Căci dacă am fost uniţi cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi uniţi cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui,

⁶ ştiind bine, că omul nostru cel vechi a fost crucificat împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să poată fi nimicit, ca să nu mai fim robi care slujesc păcatului;

⁷ căci cel care a murit a fost eliberat de păcat;

⁸ Acum, dacă am murit împreună cu Cristos, noi credem că vom şi trăi împreună cu El,

⁹ ştiind că Cristos, fiind înviat din morţi, nu mai moare; moartea nu mai are nici o stăpânire asupra Lui.

¹⁰ Pentru că prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, o dată pentru totdeauna; dar viata pe care o trăieşte, o trăieşte pentru Dumnezeu!

¹¹ Tot aşa şi voi, socotiţi-vă a fi morţi faţă de păcat, dar vii pentru Dumnezeu în Isus Cristos, Domnul nostru.

¹² De aceea, nu lăsaţi ca păcatul să mai domnească în trupul vostru muritor, ca să ascultaţi de dorinţele lui.

¹³ Nici nu oferiţi membrele voastre păcatului, ca unelte ale nedreptăţii, ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca acei care sunteţi vii din morţi, iar membrele voastre daţi-le lui Dumnezeu ca pe nişte unelte ale dreptăţii;

¹⁴ Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră; pentru că voi nu mai sunteţi sub Lege, ci sub har;

¹⁵ Aşadar, ce să facem? Să păcătuim, pentru că nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum;

¹⁶ Nu ştiţi că dacă vă supuneţi robi cuiva ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi; fie că sunteţi ai păcatului, care duce la moarte, sau ai ascultării, care duce la dreptate?

¹⁷ Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că voi, deşi aţi fost robi ai păcatului, aţi ascultat din inimă de modelul învăţăturii, căreia v-aţi încredinţat;

¹⁸ Şi fiind eliberaţi de sub păcat, aţi devenit robi ai dreptăţii.

¹⁹ Vorbesc în felul oamenilor datorită slăbiciunii cărnii voastre. Căci aşa cum aţi făcut membrele voastre roabe ale necurăţiei şi fărădelegii, ca să faceţi fărădelegea, tot astfel acum, faceţi membrele voastre roabe ale dreptăţii, care duce la sfinţirea voastră.

²⁰ Căci atunci când eraţi robi ai păcatului, eraţi liberi faţă de dreptate;

²¹ Ce roade aduceaţi atunci, din lucrurile de care acum vă este ruşine? Căci sfârşitul acelor lucruri este moartea.

²² Dar acum, fiind eliberaţi de păcat, şi devenind robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit viaţa veşnică.

²³ Căci plata păcatului este moartea, dar darul lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Cristos, Domnul nostru.

7

¹ Sau nu ştiţi, fraţilor (căci le vorbesc celor care cunosc Legea) că Legea are stăpânire asupra omului câtă vreme trăieşte?

² Căci femeia căsătorită este legată prin Lege de soţul ei atâta timp cât el trăieşte; dar dacă soţul ei moare, este dezlegată de legea soţului ei.

³ Dacă deci, cât timp îi trăieşte soţul, ea se căsătoreşte cu un alt bărbat, se va numi adulteră; dar dacă soţul ei moare, ea este dezlegată de legea aceea; aşa că nu mai este o femeie adulteră, deşi s-a căsătorit cu un alt bărbat.

⁴ De aceea, fraţii mei, prin trupul lui Cristos şi voi aţi murit faţă de Lege, ca să puteţi fi ai altuia, adică ai Aceluia care a fost înviat din morţi, ca să aducem roade pentru Dumnezeu;

⁵ Căci atunci când trăiam în carne, dorinţele păcatelor, care erau stimulate prin Lege, lucrau în membrele noastre ca să aducă roadă pentru moarte.

⁶ Dar acum am fost eliberaţi de Lege, fiindcă am murit faţă de ceea ce ne ţinea, ca să slujim într-un Duh nou, şi nu după vechea literă.

⁷ Ce vom zice dar? Este Legea păcat? Nicidecum. Dimpotrivă, păcatul nu l-aş fi cunoscut decât prin Lege. Căci n-aş fi cunoscut pofta dacă Legea nu spunea: Să nu pofteşti!

⁸ Dar păcatul, folosindu-se de prilejul dat prin poruncă, a produs în mine tot felul de pofte. Căci fără Lege, păcatul era mort.

⁹ Căci cândva, când nu aveam Legea, trăiam; dar când a venit porunca, păcatul a înviat, iar eu am murit;

¹⁰ Şi porunca, care trebuia să-mi dea viaţa, am aflat că-mi aducea moartea.

¹¹ Căci păcatul, luând prilejul prin poruncă, m-a înşelat şi, prin ea, m-a omorât.

¹² De aceea, Legea este sfântă, şi porunca este sfântă, şi dreaptă, şi bună.

¹³ Deci atunci, ceea ce este bun mi-a dat moartea? Nicidecum. Dar păcatul, ca să se poată vedea păcat, a produs moartea în mine printr-un lucru care este bun, ca astfel păcatul, prin poruncă, să ajungă peste măsură de păcătos.

¹⁴ Căci noi ştim că Legea este spirituală, dar eu sunt carnal, vândut păcatului.

¹⁵ Căci ce fac, nu înţeleg. Căci ce vreau să fac, nu fac; dar ceea ce urăsc, aceea fac;

¹⁶ Deci, dacă fac ceea ce nu vreau, mărturisesc că Legea este bună.

¹⁷ Aşadar, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.

¹⁸ Căci ştiu că nimic bun nu locuieşte în mine, (adică în carnea mea), căci voinţa de a face binele este în mine, dar n-am puterea să-l fac.

¹⁹ Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac; ci răul pe care nu vreau să-l fac, pe acela îl fac.

²⁰ Acum, dacă fac ceea ce nu vreau, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.

²¹ Găsesc deci în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este prezent în mine.

²² Căci după omul dinăuntru, mă bucur în Legea lui Dumnezeu;

²³ Dar văd în membrele mele o altă lege, care luptă împotriva legii minţii mele şi mă ţine în captivitatea legii păcatului, care este în membrele mele.

²⁴ O, nenorocitul de mine! Cine mă va elibera de acest trup de moarte?

²⁵ Mulţumesc lui Dumnezeu prin Isus Cristos, Domnul nostru. Aşadar, cu mintea, eu slujesc Legii lui Dumnezeu, dar cu carnea slujesc legii păcatului.

8

¹ Dar acum nu este nici o condamnare pentru cei care sunt în Cristos Isus, care nu umblă potrivit cărnii, ci potrivit Duhului;

² Căci legea Duhului vieţii în Cristos Isus m-a eliberat de sub legea păcatului şi a morţii.

³ Căci ceea ce Legea n-a putut face, pentru că era slabă prin carne, a făcut Dumnezeu trimiţând pe însuşi Fiul Său, din cauza păcatului, în asemănare cu carnea păcătoasă; El a condamnat păcatul în carne,

⁴ pentru ca cerinţa dreaptă a Legii să poată fi împlinită în noi, care nu umblăm potrivit cărnii, ci potrivit Duhului;

⁵ Căci cei ce trăiesc potrivit cărnii, cugetă la lucrurile cărnii, dar cei ce trăiesc potrivit Duhului, cugetă la lucrurile Duhului.

⁶ Căci a avea o gândire carnală este moarte, dar a avea o gândire spirituală este viaţă şi pace.

⁷ Fiindcă mintea carnală este duşmănie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate fi supusă.

⁸ Aşadar, cei ce sunt în carne, nu pot fi plăcuţi lui Dumnezeu.

⁹ Dar voi însă, nu mai sunteţi în carne, ci în duh, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte cu adevărat în voi. Acum, dacă cineva nu are Duhul lui Cristos, acela nu este al Lui;

¹⁰ Şi dacă Cristos este în voi, trupul este mort, din cauza păcatului, dar duhul vostru este viaţă, din cauza dreptăţii.

¹¹ Dar dacă Duhul Celui care L-a înviat pe Isus din morţi locuieşte în voi, El, Cel care L-a înviat pe Cristos din morţi, va da viaţă şi trupurilor voastre muritoare prin Duhul Său care locuieşte în voi;

¹² De aceea, fraţilor, noi nu mai suntem datori cărnii, ca să trăim potrivit cărnii;

¹³ Căci dacă trăiţi potrivit cărnii, veţi muri; dar dacă prin Duh omorâţi faptele trupului, veţi trăi.

¹⁴ Căci toţi cei ce sunt conduşi de Duhul lui Dumnezeu, sunt fiii lui Dumnezeu;

¹⁵ Căci voi n-aţi primit un duh de robie, ca iarăşi să vă fie frică, ci aţi primit un Duh de înfiere prin care strigăm: Ava, Tată!

¹⁶ Însuşi Duhul mărturiseşte împreună cu duhul nostru, că suntem copii ai lui Dumnezeu,

¹⁷ şi dacă suntem copii, suntem şi moştenitori; moştenitori ai lui Dumnezeu şi moştenitori împreună cu Cristos, dacă, într-adevăr, suferim împreună cu El, ca să fim şi glorificaţi împreună cu El;

¹⁸ Căci eu cred că suferinţele din vremea de acum, nu sunt vrednice să fie comparate cu gloria care va fi descoperită faţă de noi.

¹⁹ Căci însăşi creaţia aşteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu.

²⁰ Căci creaţia a fost supusă deşertăciunii, nu de voie, ci din cauza celui care a supus-o; în speranţa însă

²¹ că şi creaţia însăşi, va fi eliberată de sub robia corupţiei în libertatea gloriei copiilor lui Dumnezeu.

²² Căci ştim că până acum toată creaţia suspină şi suferă durerile naşterii;

²³ Şi nu numai ea, dar şi noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi, aşteptând cu nerăbdare înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru;

²⁴ Căci în speranţa aceasta am fost mântuiţi, dar o speranţă care se vede, nu mai este speranţă; căci de ce ar mai spera cineva pentru ceea ce se poate vedea?

²⁵ Dar dacă sperăm în ceea ce nu vedem, atunci lucrul acela îl aşteptăm cu răbdare.

²⁶ Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunile noastre. Căci nu ştim să ne rugăm, aşa cum ar trebui, dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite;

²⁷ Şi El, care cercetează inimile, cunoaşte care este gândirea Duhului, pentru că El mijloceşte pentru sfinţi potrivit voii lui Dumnezeu;

²⁸ Dar noi ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor care iubesc pe Dumnezeu, spre binele celor care sunt chemaţi după planul Său.

²⁹ Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi predestinat ca să fie asemenea imaginii Fiului Său, ca El să fie primul născut între mai mulţi fraţi;

³⁰ Şi pe aceia pe care i-a predestinat, pe aceia i-a şi chemat; şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi justificat; şi pe aceia pe care i-a justificat, i-a şi glorificat

³¹ Deci, ce vom zice noi în faţa acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine poate fi împotriva noastră?

³² El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da, fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?

³³ Cine va aduce acuzaţie împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Cel care justifică.

³⁴ Cine-i va condamna? Cristos este Cel care a murit, ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi;

³⁵ Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Cristos? Necazul, sau suferinţa, sau persecuţia, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia?

³⁶ După cum este scris: Pentru Tine suntem omorâţi toată ziua; suntem socotiţi ca nişte oi de tăiat.

³⁷ Totuşi, în toate lucrurile acestea noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit;

³⁸ Căci sunt convins că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici lucrurile viitoare,

³⁹ nici înălţimea, nici adâncimea, nici un alt lucru creat, nu vor putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus, Domnul nostru.

9

¹ Spun adevărul în Cristos, nu mint; conştiinţa mea de asemenea îmi este martoră în Duhul Sfânt,

² că simt o mare întristare şi am o durere neîncetată în inimă.

³ Căci aş fi în stare să doresc ca eu însumi să fi fost anatema, despărţit de Cristos, pentru fraţii mei, rudele mele, în ce priveşte carnea,

⁴ care sunt israeliţi, cărora le aparţine înfierea, şi gloria, şi legămintele, şi darea Legii, şi slujbele lui Dumnezeu, şi promisiunile;

⁵ ai lor sunt patriarhii, şi de la care, în ce priveşte trupul, a venit Cristos care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin.

⁶ Dar aceasta nu înseamnă că a rămas fără efect Cuvântul lui Dumnezeu; căci nu toţi care sunt ai lui Israel, sunt Israel.

⁷ Nici nu sunt toţi copiii lui Avraam, pentru că sunt sămânţa lui Avraam, ci: în Isaac va fi numită sămânţa ta.

⁸ Aceasta înseamnă că nu copiii cărnii sunt copiii lui Dumnezeu; ci copiii promisiunii sunt socotiţi ca sămânţă;

⁹ Căci acesta este cuvântul promisiunii: Pe vremea aceasta Mă voi întoarce, şi Sara va avea un fiu;

¹⁰ Şi nu numai aceasta, dar când Rebeca a conceput doi gemeni numai din unul, din Isaac, părintele nostru

¹¹ (căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă şi nu făcuseră nici bine, nici rău, ca să rămână hotărârea lui Dumnezeu, potrivit alegerii, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă),

¹² i s-a zis: Cel mai mare va sluji celui mai mic,

¹³ după cum este scris: Pe Iacov l-am iubit, dar pe Esau l-am urât.

¹⁴ Ce vom zice dar? Este oare nedreptate în Dumnezeu? Nicidecum;

¹⁵ Căci El a zis lui Moise: Voi avea milă de oricine voi vrea să am milă, şi Mă voi îndura de oricine voi vrea să Mă îndur;

¹⁶ Aşadar, nu este nici a celui ce vrea, nici a celui ce aleargă, ci a lui Dumnezeu care arată milă.

¹⁷ Căci Scriptura zice lui Faraon: Te-am ridicat înadins ca să-Mi arăt în tine puterea Mea, şi pentru ca Numele Meu să fie proclamat pe tot pământul.

¹⁸ De aceea, El are milă de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea.

¹⁹ Dar tu îmi vei zice: De ce mai găseşte vină? Căci cine poate sta împotriva voii Sale?

²⁰ Dar mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva lucrul făcut va zice celui ce l-a făcut: De ce m-ai făcut aşa?

²¹ Nu are oare olarul putere asupra lutului, ca din aceeaşi frământătură să facă un vas pentru onoare, şi altul pentru ruşine?

²² Şi ce putem spune dacă Dumnezeu, dorind să-Şi arate mânia şi să-Şi descopere puterea, a îndurat cu multă răbdare nişte vase ale mâniei pregătite pentru distrugere:

²³ şi să-Şi arate bogăţiile gloriei Sale faţă de vasele îndurării, pe care le-a pregătit dinainte pentru glorie;

²⁴ adică pe noi, pe care ne-a chemat, nu numai dintre iudei, ci şi dintre Neamuri?

²⁵ După cum zice El în Osea: Voi chema popor al Meu pe cel ce nu este poporul Meu, şi preaiubită pe cea care nu era preaiubită.

²⁶ Şi în locul unde li se zicea: Voi nu sunteţi poporul Meu, acolo ei vor fi numiţi copii ai Dumnezeului celui viu.

²⁷ Isaia, de asemenea, striga cu privire la Israel: Chiar dacă numărul copiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămăşiţa va fi mântuită.

²⁸ Căci Domnul va sfârşi lucrarea şi o va scurta în dreptate; pentru că Domnul va face un lucru scurt pe pământ.

²⁹ Şi cum a zis Isaia mai înainte: Dacă nu ne-ar fi lăsat Domnul Savaot o sămânţă, am fi ajuns ca Sodoma, şi am fi fost făcuţi ca Gomora;

³⁰ Deci ce vom zice? Neamurile, care nu umblă după dreptate, au primit dreptatea, şi anume dreptatea care se primeşte prin credinţă;

³¹ dar Israel, care urma Legea dreptăţii, n-a ajuns la Legea dreptăţii.

³² De ce? Pentru că ei n-au căutat-o prin credinţă, ci prin faptele Legii. Căci s-au împiedicat în piatra de poticnire;

³³ După cum este scris: Iată că pun în Sion o Piatră de poticnire şi o Stâncă de cădere; şi oricine crede în El, nu va fi dat de ruşine.

10

¹ Fraţilor, dorinţa inimii mele şi rugăciunea către Dumnezeu pentru Israel, este ca ei să fie mântuiţi.

² Căci le mărturisesc că ei au zel pentru Dumnezeu, dar nu potrivit cunoaşterii;

³ Pentru că, necunoscând dreptatea lui Dumnezeu şi căutând să-şi stabilească o dreptate a lor înşişi, nu s-au supus dreptăţii lui Dumnezeu.

⁴ Căci Cristos este sfârşitul Legii pentru dreptate, pentru oricine care crede în El

⁵ Căci Moise scrie despre dreptatea pe care o dă Legea: Omul care face lucrurile acelea va trăi prin ele;

⁶ Dar dreptatea pe care o dă credinţa vorbeşte astfel: Să nu spui în inima ta: Cine se va urca în cer? (adică să-L coboare pe Cristos din cer)

⁷ sau: Cine se va coborî în Adânc? (adică să-L aducă pe Cristos din morţi).

⁸ Dar atunci ce zice? Cuvântul este aproape de tine; este chiar în gura ta, şi în inima ta. Acesta este cuvântul credinţei pe care-l predicăm noi;

⁹ Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit.

¹⁰ Căci prin credinţa din inimă se primeşte dreptatea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire.

¹¹ Căci Scriptura spune: Oricine crede în El nu va fi făcut de ruşine.

¹² Pentru că nu este nici o deosebire între iudeu şi grec: căci toţi au acelaşi Domn care este bogat în îndurare pentru toţi cei ce-L cheamă;

¹³ Fiindcă oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.

¹⁴ Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără predicator?

¹⁵ Şi cum vor predica, dacă nu sunt trimişi? După cum este scris: Cât de frumoase sunt picioarele celor care predică Evanghelia păcii, şi ale celor care predică Evanghelia lucrurilor bune!

¹⁶ Dar nu toţi au ascultat Evanghelia. Căci Isaia zice: Doamne, cine a crezut mărturisirea noastră?

¹⁷ Astfel dar, credinţa vine prin auzire, iar auzirea prin Cuvântul lui Dumnezeu.

¹⁸ Dar eu zic: N-au auzit ei? Ba da; căci vocea lor a răsunat pe tot pământul, şi cuvintele lor până la marginile lumii.

¹⁹ Dar eu zic: N-a ştiut Israel? Prima dată Moise a zis: Vă voi provoca la gelozie prin cei care nu sunt o naţiune, vă voi mânia printr-o naţiune neînţelegătoare.

²⁰ Dar Isaia îndrăzneşte şi zice: Am fost găsit de cei ce nu Mă căutau; am ajuns să fiu cunoscut de cei ce nu întrebau de Mine.

²¹ Dar despre Israel, zice: Toată ziua Mi-am întins mâinile spre un popor neascultător şi împotrivitor;

11

¹ Aşadar, zic: A lepădat Dumnezeu pe poporul Său? Nicidecum. Căci şi eu sunt israelit, din sămânţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin.

² Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său, pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu ştiţi ce zice Scriptura despre Ilie, cum vorbea cu Dumnezeu împotriva lui Israel, zicând:

³ Doamne, pe profeţii Tăi i-au omorât, şi altarele Tale le-au dărâmat; şi am rămas eu singur, şi ei caută să-mi ia viaţa.

⁴ Dar care este răspunsul lui Dumnezeu pentru el? Mi-am păstrat şapte mii de bărbaţi care nu şi-au îndoit genunchiul înaintea lui Baal;

⁵ Tot aşa, şi în vremea de acum este o rămăşiţă datorită unei alegeri prin har;

⁶ Şi dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altfel, harul nu mai este har. Dar dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altfel, faptele nu mai sunt fapte.

⁷ Deci ce vom zice? Că Israel n-a primit ceea ce căuta; dar cei aleşi au primit, iar ceilalţi au fost împietriţi;

⁸ (După cum este scris: Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi ca să nu vadă, şi urechi ca să nu audă), până în ziua de azi;

⁹ Şi David zice: Să li se prefacă masa într-o cursă, şi într-un laţ, şi într-un prilej de cădere, şi într-o dreaptă răsplătire:

¹⁰ să li se întunece ochii, ca să nu vadă, şi spatele lor să-l ţii mereu îndoit;

¹¹ Zic deci: S-au împiedicat ei ca să cadă? Nicidecum. Dar prin căderea lor mântuirea a venit la Neamuri, ca să facă pe Israel gelos;

¹² Dacă deci căderea lor este o bogăţie pentru lume, şi pagubele lor o bogăţie pentru Neamuri; cu cât mai mult va fi plinătatea întoarcerii lor?

¹³ Căci vă vorbesc vouă Neamurilor; întrucât sunt apostol al Neamurilor, îmi glorific lucrarea,

¹⁴ şi caut ca prin orice mijloc să pot provoca la gelozie pe cei care sunt din neamul meu, şi să mântuiesc pe unii din ei.

¹⁵ Căci dacă lepădarea lor a adus reconcilierea lumii, ce va fi reprimirea lor, dacă nu viaţă din morţi?

¹⁶ Iar dacă primele roade sunt sfinte, şi plămădeala este sfântă; şi dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile sunt sfinte.

¹⁷ Şi dacă unele dintre ramuri au fost tăiate, şi tu, fiind un măslin sălbatic, ai fost altoit între ei, şi cu ei ai devenit părtaş rădăcinii şi grăsimii măslinului,

¹⁸ nu te lăuda faţă de ramuri. Dar dacă te lauzi, să ştii că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine;

¹⁹ Dar tu vei zice: Ramurile au fost tăiate, ca să pot fi eu altoit.

²⁰ Adevărat, au fost tăiate din cauza necredinţei lor, şi tu stai în picioare prin credinţă. Nu te îngâmfa, ci teme-te!

²¹ Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine.

²² De aceea, uită-te la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu; asprime faţă de cei care au căzut, dar bunătate faţă de tine, dacă vei continua să rămâi în bunătatea Lui; altfel vei fi tăiat şi tu.

²³ Şi ei la fel; dacă nu continuă în necredinţă, vor fi altoiţi; căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăşi;

²⁴ Căci dacă tu ai fost tăiat dintr-un măslin, care prin natura sa este sălbatic, şi ai fost altoit, împotriva naturii tale, într-un măslin bun, cu cât mai mult vor fi aceştia, care sunt ramuri fireşti, altoiţi în propriul lor măslin?

²⁵ Căci nu vreau, fraţilor, să nu cunoaşteţi acest mister, ca să nu vă consideraţi singuri înţelepţi; o parte din Israel a căzut în împietrire, până va intra numărul deplin al Neamurilor.

²⁶ Şi astfel tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: Eliberatorul va veni din Sion şi va îndepărta nelegiuirea de la Iacov;

²⁷ căci acesta va fi legământul Meu cu ei, când le voi şterge păcatele.

²⁸ În ce priveşte Evanghelia, ei sunt duşmani spre binele vostru; dar în ce priveşte alegerea, sunt iubiţi, din cauza părinţilor lor.

²⁹ Căci darurile şi chemarea lui Dumnezeu nu se pot schimba.

³⁰ Căci aşa cum altădată n-aţi ascultat de Dumnezeu, dar acum, prin neascultarea lor, aţi primit îndurare,

³¹ tot aşa şi aceştia n-au ascultat acum, ca prin îndurarea arătată vouă, să primească şi ei îndurare.

³² Căci Dumnezeu a închis pe toţi oamenii în neascultare, ca să aibă milă de toţi.

³³ O, adâncimile bogăţiilor de înţelepciune şi cunoaştere ale lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui, şi cât de neînţelese căile Lui!

³⁴ Căci cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfătuitorul Lui?

³⁵ Sau cine I-a dat ceva întâi, ca să aibă de primit înapoi?

³⁶ Căci de la El, şi prin El, şi pentru El, sunt toate lucrurile. A Lui să fie gloria în veci! Amin.

12

¹ De aceea, vă îndemn, fraţilor, prin îndurările lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu, aceasta este slujirea voastră spirituală.

² Şi să nu vă conformaţi cu lumea aceasta, ci să vă transformaţi prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu cea bună, plăcută şi desăvârşită.

³ Căci prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi, să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci să fie cumpătat în gândire, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia.

⁴ Căci aşa cum într-un trup avem mai multe membre, dar membrele nu au toate aceeaşi funcţie,

⁵ tot aşa, şi noi, fiind mulţi, alcătuim un singur trup în Cristos; şi fiecare suntem membre unii altora.

⁶ Având daruri diferite, potrivit harului care ne este dat, cine are darul profeţiei, să-l folosească potrivit cu măsura credinţei lui;

⁷ sau cine este chemat la o slujbă, să se ţină de slujba lui: sau cine învaţă pe alţii, să se ţină de învăţătură;

⁸ sau cine sfătuieşte pe alţii, să continue să sfătuiască; cine dă, să dea fără prejudecăţi; cine conduce, să conducă plin de sârguinţă; cine dă de milă, s-o facă bucuros;

⁹ Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău şi lipiţi-vă tare de bine.

¹⁰ Iubiţi-vă unul pe altul cu o dragoste frăţească; în onoare, fiecare să dea întâietate altuia;

¹¹ nu rămâneţi în urmă în dorinţa cu care faceţi lucrurile, ci înflăcăraţi în duh, slujiţi pe Domnul;

¹² bucuraţi-vă în speranţă, răbdători în necaz, perseveraţi în rugăciune;

¹³ ajutaţi pe sfinţi, când sunt în nevoie; fiţi primitori de oaspeţi.

¹⁴ Binecuvântaţi pe cei ce vă persecută; binecuvântaţi, şi nu blestemaţi;

¹⁵ Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură, şi plângeţi cu cei ce plâng;

¹⁶ Aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii. Nu umblaţi după lucrurile înalte, ci rămâneţi, la cele umile. Să nu vă consideraţi singuri înţelepţi.

¹⁷ Nu răsplătiţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi ce este bine în faţa tuturor oamenilor.

¹⁸ Dacă este posibil, atât cât depinde de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.

¹⁹ Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi voi înşivă; ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu, căci este scris: Răzbunarea este a mea; Eu voi răsplăti, zice Domnul.

²⁰ De aceea, dacă îi este foame duşmanului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei îngrămădi cărbuni aprinşi pe capul lui;

²¹ Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine.

13

¹ Oricine să fie supus autorităţilor celor mai înalte. Căci nu este autoritate care să nu vină de la Dumnezeu, şi autorităţile care sunt, sunt hotărâte de Dumnezeu;

² De aceea, oricine se împotriveşte autorităţii, se împotriveşte hotărârii făcute de Dumnezeu, şi cei ce se împotrivesc îşi vor primi condamnarea;

³ Deoarece conducătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei deci să nu-ţi fie frică de autorităţi? Fă ceea ce este bine, şi vei avea laudă din partea lor;

⁴ Căci el este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă el sabia; căci el este slujitorul lui Dumnezeu, un răzbunător care aduce mânia peste cel ce face răul.

⁵ De aceea, trebuie să fiţi supuşi, nu numai de frica mâniei, ci şi din conştiinţă.

⁶ Tot pentru aceasta să plătiţi şi taxele, căci ei sunt slujitorii lui Dumnezeu, făcând neîncetat tocmai slujba aceasta.

⁷ De aceea, daţi tuturor ce sunteţi datori să daţi; taxele, cui datoraţi taxele; vama, cui datoraţi vama; frica, cui datoraţi frica; onoarea cui datoraţi onoarea.

⁸ Să nu datoraţi nimănui nimic, decât să vă iubiţi unul pe altul; căci cine iubeşte pe altul a împlinit Legea;

⁹ Căci poruncile: Să nu comiţi adulter, să nu omori, să nu furi, să nu faci o mărturisire mincinoasă, să nu pofteşti; şi dacă ar mai fi orice altă poruncă, sunt cuprinse în porunca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi;

¹⁰ Dragostea nu face rău aproapelui; de aceea dragostea este împlinirea Legii.

¹¹ Şi faceţi aceasta, ştiind vremea, că acum este ora de a ne trezi din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut.

¹² Noaptea aproape a trecut, ziua este aproape. Aşadar, să ne dezbrăcăm de faptele întunericului, şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii;

¹³ Să trăim frumos ca în timpul zilei, nu în petreceri şi în beţii; nu în desfrânări şi în fapte de ruşine; nu în certuri şi în invidie;

¹⁴ ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Cristos, şi nu purtaţi de grijă cărnii, ca să-i împliniţi poftele;

14

¹ Primiţi pe cel slab în credinţă, şi nu-l judecaţi pentru părerile îndoielnice.

² Căci unul crede că poate să mănânce de toate, dar cel care este slab, nu mănâncă decât zarzavaturi;

³ Cine mănâncă să nu dispreţuiască pe cine nu mănâncă, şi cine nu mănâncă să nu judece pe cine mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit.

⁴ Cine eşti tu care judeci pe slujitorul altuia? Faţă de stăpânul său el stă sau cade; totuşi, va sta, pentru că Dumnezeu îl poate face să stea.

⁵ Unul judecă o zi mai presus decât alta; altul judecă fiecare zi la fel. Lăsaţi ca fiecare să fie pe deplin convins în mintea lui.

⁶ Cine deosebeşte o zi, pentru Domnul o face; şi cine nu deosebeşte o zi, pentru Domnul nu o deosebeşte. Cine mănâncă, pentru Domnul mănâncă, pentru că aduce mulţumiri lui Dumnezeu; şi cine nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă, şi aduce şi el mulţumiri lui Dumnezeu.

⁷ Căci nici unul dintre noi nu trăieşte pentru sine, şi nici un om nu moare pentru sine;

⁸ Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului.

⁹ Căci Cristos pentru aceasta a murit, şi a înviat, şi a trăit iarăşi, ca să fie Domn, atât al celor morţi, cât şi al celor vii.

¹⁰ Dar de ce judeci tu pe fratele tău? Sau de ce dispreţuieşti tu pe fratele tău? Căci noi toţi vom sta înaintea scaunului de judecată al lui Cristos;

¹¹ Căci este scris: Pe viaţa Mea, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca în faţa Mea, şi orice limbă va mărturisi pe Dumnezeu.

¹² Aşadar, fiecare dintre noi va da socoteală pentru sine însuşi lui Dumnezeu.

¹³ De aceea, să nu ne mai judecăm unul pe altul, ci mai bine judecaţi ca nimeni să nu fie o piatră de poticnire sau un prilej de cădere în calea fratelui său.

¹⁴ Ştiu, şi sunt încredinţat în Domnul Isus, că nimic nu este necurat în sine; dar pentru cel care socoteşte totul necurat, pentru el sunt necurate;

¹⁵ Dar dacă din cauza mâncării tale fratele tău este mâhnit, tu nu mai umbli în dragoste. Nu nimici prin mâncarea ta pe cel pentru care a murit Cristos!

¹⁶ Nu lăsaţi ca binele vostru să fie vorbit de rău;

¹⁷ Căci împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate, şi pace, şi bucurie în Duhul Sfânt;

¹⁸ Căci cel care în lucrurile acestea slujeşte lui Cristos, este plăcut lui Dumnezeu şi respectat de oameni.

¹⁹ Aşadar, să urmărim lucrurile care duc la pace, şi lucrurile prin care unul poate zidi pe celălalt.

²⁰ Nu nimici lucrarea lui Dumnezeu de dragul unei mâncări. Într-adevăr, toate lucrurile sunt curate, dar este rău ca omul să mănânce din ele dând altuia un prilej de cădere.

²¹ Bine este să nu mănânci carne, nici să nu bei vin, nici să nu faci orice altceva prin care fratele tău poate cădea sau este ofensat sau slăbeşte.

²² Ai credinţă? Păstreaz-o pentru tine înaintea lui Dumnezeu. Ferice de cel ce nu se condamnă singur în lucrul pe care îl consideră bun.

²³ Şi cel ce este îndoielnic este condamnat, dacă mănâncă, pentru că nu mănâncă din credinţă; căci tot ce nu vine din credinţă, este păcat;

15

¹ Noi deci, care suntem tari, ar trebui să purtăm slăbiciunile celor slabi, şi să nu ne plăcem nouă înşine.

² Fiecare din noi să placă aproapelui său, în ce este bine, spre zidire;

³ Căci nici Cristos nu Şi-a plăcut Lui însuşi; ci, după cum este scris: Batjocurile celor care Te-au batjocorit pe Tine au căzut peste Mine.

⁴ Căci orice lucruri care au fost scrise mai înainte, au fost scrise pentru învăţătura noastră, ca prin răbdarea şi mângâierea Scripturilor, să avem speranţă.

⁵ Dumnezeul răbdării şi al mângâierii să vă facă să aveţi aceleaşi sentimente unul faţă de altul, potrivit lui Cristos Isus,

⁶ pentru ca împreună, cu un singur gând şi cu o gură, să glorificaţi pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos.

⁷ Aşadar, primiţi-vă unul pe altul, cum ne-a primit şi Cristos pe noi, pentru gloria lui Dumnezeu.

⁸ Dar eu zic că Isus Cristos a fost un slujitor al circumciziei, pentru adevărul lui Dumnezeu, ca să întărească promisiunile date părinţilor;

⁹ şi ca Neamurile să glorifice pe Dumnezeu pentru îndurarea Lui; după cum este scris: De aceea Te voi mărturisi printre Neamuri, şi voi cânta Numelui Tău.

¹⁰ Şi din nou el zice: Bucuraţi-vă, Neamuri, împreună cu poporul Său;

¹¹ Şi iarăşi: Lăudaţi pe Domnul toate Neamurile, lăudaţi-L toate popoarele;

¹² Şi din nou, Isaia zice: Din Iese va ieşi o Rădăcină care se va ridica să domnească peste Neamuri; În El îşi vor pune Neamurile încrederea.

¹³ Dumnezeul speranţei să vă umple cu toată bucuria şi pacea în credinţă; că să puteţi rămâne în speranţă, prin puterea Duhului Sfânt.

¹⁴ În ce vă priveşte pe voi, fraţii mei, eu însumi sunt încredinţat că sunteţi plini de bunătate, plini cu toată cunoştinţa, şi în stare să vă sfătuiţi unul pe altul.

¹⁵ Cu toate acestea, fraţilor, asupra unor lucruri v-am scris cu mai multă îndrăzneală, ca să vă reamintesc, datorită harului care mi-a fost dat de Dumnezeu,

¹⁶ ca să fiu slujitorul lui Isus Cristos între Neamuri, slujind Evangheliei lui Dumnezeu, pentru ca Neamurile să-I fie o jertfă bine primită, sfinţită de Duhul Sfânt;

¹⁷ De aceea, eu mă pot lăuda în Isus Cristos, în lucrurile care sunt ale lui Dumnezeu;

¹⁸ Căci n-aş îndrăzni să vorbesc despre nici un lucru, pe care să nu-l fi făcut Cristos prin mine, ca să aducă Neamurile la ascultare, prin cuvânt şi faptă,

¹⁹ prin puterea semnelor şi minunilor, prin puterea Duhului Sfânt; aşa că de la Ierusalim şi împrejurimi până la Iliric, am predicat în întregime Evanghelia lui Cristos.

²⁰ Şi am căutat să predic Evanghelia acolo unde Cristos nu fusese mărturisit, ca să nu zidesc pe temelia pusă de altul,

²¹ ci după cum este scris: Aceia cărora nu li se predicase despre El vor vedea; şi cei care n-au auzit, vor înţelege;

²² Din cauza aceasta am fost de multe ori împiedicat să vin la voi.

²³ Dar acum, fiindcă nu mai am nimic care să mă ţină pe aceste meleaguri, şi pentru că de ani de zile am o mare dorinţă să vin la voi,

²⁴ oricând voi călători în Spania, voi veni la voi. Căci sper să vă văd în călătoria mea, şi să fiu ajutat de voi în drumul meu spre acolo, după ce mai întâi mă voi bucura să stau cu voi pentru o vreme;

²⁵ Dar acum mă duc la Ierusalim, ca să slujesc sfinţilor.

²⁶ Căci cei din Macedonia şi Ahaia au fost încântaţi să facă o strângere de ajutoare pentru săracii dintre sfinţii care sunt în Ierusalim.

²⁷ Negreşit, ei au avut bunătatea; şi era şi o datorie faţă de ei; pentru că dacă Neamurile au avut parte de lucrurile lor spirituale, este de datoria lor să-i ajute şi ele cu lucrurile lor materiale;

²⁸ Aşadar, după ce-mi voi îndeplini însărcinarea aceasta, şi după ce-mi voi pune sigiliul peste roadele lor, voi trece pe la voi în drum spre Spania.

²⁹ Dar ştiu că dacă voi veni la voi, voi veni cu o deplină binecuvântare a Evangheliei lui Cristos;

³⁰ Acum vă rog, fraţilor, pentru Domnul nostru Isus Cristos, şi pentru dragostea Duhului, să vă luptaţi împreună cu mine în rugăciunile voastre către Dumnezeu pentru mine,

³¹ ca să fiu eliberat de cei care sunt răzvrătiţi în Iudeea, şi pentru ca slujba mea, pe care o am pentru Ierusalim, să fie bine primită de sfinţi;

³² ca să vin la voi cu bucurie prin voia lui Dumnezeu, şi să mă împrospătez împreună cu voi.

³³ Dumnezeul păcii să fie cu voi toţi! Amin;

16

¹ Vă dau în grijă pe Fibi, sora noastră, care este o slujitoare în biserica din Chencrea;

² s-o primiţi în Domnul, într-un fel care se cuvine sfinţilor, şi s-o ajutaţi în orice, când are nevoie de voi; căci şi ea a fost un ajutor pentru mulţi, şi de asemenea şi pentru mine.

³ Salutaţi pe Priscila şi Acuila, conlucrătorii mei în Cristos Isus,

⁴ care şi-au pus gâtul în joc pentru a-mi scăpa viaţa, cărora le mulţumesc, nu numai eu, ci şi toate Bisericile Neamurilor.

⁵ De asemenea, salutaţi şi Biserica adunată în casa lor. Salutaţi pe Epenetus, preaiubitul meu, care a fost primul rod al Asiei pentru Cristos.

⁶ Salutaţi pe Maria, care a lucrat mult pentru noi.

⁷ Salutaţi pe Andronicus şi pe Iunia, rudele mele şi tovarăşii mei de închisoare, care sunt însemnaţi între apostoli, care, de asemenea, au venit la Cristos înaintea mea;

⁸ Salutaţi pe Amplias, preaiubitul meu în Domnul.

⁹ Salutaţi pe Urbanus, conlucrătorul nostru în Cristos, şi pe Stahis, preaiubitul meu.

¹⁰ Salutaţi pe Apeles, cel încercat în Cristos. Salutaţi pe cei din casa lui Aristobulus.

¹¹ Salutaţi pe Ierodion, ruda mea. Salutaţi pe cei din casa lui Narcis, care sunt ai Domnului.

¹² Salutaţi pe Trifena şi Trifosa, care au lucrat în Domnul. Salutaţi pe preaiubita Persis, care a lucrat mult în Domnul.

¹³ Salutaţi pe Rufus, cel ales în Domnul, şi pe mama lui, şi a mea;

¹⁴ Salutaţi pe Asincritus, pe Flegon, pe Hermas, pe Patrobas, pe Hermes şi-pe fraţii care sunt cu ei.

¹⁵ Salutaţi pe Filologus şi pe Iulia, pe Nereus şi pe sora lui, şi pe Olimpas, şi pe toţi sfinţii care sunt cu ei.

¹⁶ Salutaţi-vă unul pe altul cu o sărutare sfântă. Bisericile lui Cristos vă trimit salutări.

¹⁷ Acum, vă îndemn fraţilor, să vă feriţi de cei ce fac diviziuni şi tulburări împotriva învăţăturii pe care aţi învăţat-o; depărtaţi-vă de ei;

¹⁸ Căci astfel de oameni nu slujesc Domnului nostru Isus Cristos, ci pântecelui lor; şi prin cuvinte dulci şi amăgitoare, înşeală inimile oamenilor simpli.

¹⁹ Cât despre voi, ascultarea voastră este cunoscută de toţi. De aceea, mă bucur de voi, şi doresc să fiţi înţelepţi, în ce priveşte binele, şi neştiutori, în ce priveşte răul.

²⁰ Şi Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe Satana sub picioarele voastre. Harul Domnului nostru Isus Cristos să fie cu voi. Amin;

²¹ Timotei, conlucrătorul meu, şi Luciu, şi Iason, şi Sosipater, rudele mele, vă trimit salutări.

²² Eu, Terţiu, care am scris această epistolă, vă salut în Domnul.

²³ Gaiu, gazda mea şi a întregii Biserici, vă salută. Erast, vistierul cetăţii, vă salută, şi Cuart, un frate.

²⁴ Harul Domnului Isus Cristos să fie cu voi cu toţi. Amin.

²⁵ Iar Aceluia care poate să vă întărească, după Evanghelia mea şi predicarea lui Isus Cristos, potrivit cu descoperirea misterului care a fost ţinut în ascuns timp de veacuri,

²⁶ dar acum a fost arătat, şi prin scripturile profeţilor, după porunca Dumnezeului celui veşnic, a fost adus la cunoaşterea tuturor naţiunilor pentru ascultarea credinţei,

²⁷ a lui Dumnezeu, singurul înţelept, să fie gloria prin Isus Cristos, în veci. Amin.