1

¹ Simon Petru, rob şi apostol al lui Isus Cristos, către cei ce au primit o credinţă la fel de preţioasă ca a noastră, prin dreptatea Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos:

² Harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a lui Isus, Domnul nostru.

³ Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui care ne-a chemat prin gloria şi puterea Lui,

⁴ prin care El ne-a dat promisiunile Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin acestea să deveniţi părtaşi ai naturii dumnezeieşti, fugind de stricăciunea care este în lume prin poftă;

⁵ De aceea, dându-vă toată silinţa, uniţi cu credinţa voastră fapta, şi cu fapta, cunoştinţa;

⁶ şi cu cunoştinţa, înfrânarea; şi cu înfrânarea, răbdarea; şi cu răbdarea, evlavia;

⁷ şi cu evlavia, iubirea de fraţi; şi cu iubirea de fraţi, dragostea.

⁸ Căci, dacă lucrurile acestea sunt ale voastre şi sporesc, nu veţi fi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte cunoaşterea Domnului nostru Isus Cristos.

⁹ Dar cel ce nu are aceste lucruri este orb, nu vede departe şi a uitat că a fost curăţat de vechile lui păcate;

¹⁰ De aceea, fraţilor, siliţi-vă cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră, căci, dacă faceţi aceste lucruri, nu veţi aluneca niciodată;

¹¹ căci în felul acesta vi se va da din belşug intrare în împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos.

¹² De aceea, voi fi gata să vă amintesc totdeauna de aceste lucruri, deşi le ştiţi şi sunteţi întăriţi în adevărul care este prezent cu voi;

¹³ Dar socotesc că este drept, atât cât mai sunt în cortul acesta, să vă ţin treji, aducându-vă aminte;

¹⁴ ştiind că dezbrăcarea de cortul meu pământesc este aproape, după cum mi-a arătat Domnul nostru Isus Cristos.

¹⁵ Îmi voi da silinţa ca şi după moartea mea să vă amintiţi totdeauna de aceste lucruri.

¹⁶ Căci nu urmând nişte basme meşteşugit alcătuite v-am făcut cunoscut puterea şi venirea Domnului nostru Isus Cristos, ci ca martori oculari ai măreţiei Lui;

¹⁷ Căci El a primit de la Dumnezeu Tatăl onoare şi glorie, atunci când din gloria minunată s-a auzit un glas care îi zicea: Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care îmi găsesc plăcerea.

¹⁸ Şi noi am auzit acest glas venind din cer, când eram cu El pe muntele cel sfânt.

¹⁹ Şi avem cuvântul profeţiei făcut şi mai sigur, la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre;

²⁰ cunoscând mai întâi aceasta, că nici o profeţie din Scriptură nu este interpretarea cuiva.

²¹ Căci nici o profeţie n-a venit vreodată prin voia omului, ci oameni sfinţi ai lui Dumnezeu au vorbit călăuziţi de Duhul Sfânt.

2

¹ Dar în popor s-au ridicat şi profeţi mincinoşi, aşa cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor aduce pe furiş erezii nimicitoare, lepădând chiar pe Domnul care i-a răscumpărat, aducând asupra lor o pierzare năprasnică;

² Şi mulţi le vor urma destrăbălările, din cauza cărora calea adevărului va fi vorbită de rău.

³ Şi în lăcomia lor, vor căuta ca, prin cuvinte înşelătoare, să aibă un câştig de la voi. Dar judecata îi paşte de multă vreme şi nimicirea lor nu dormitează.

⁴ Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în iad şi i-a legat în lanţurile întunericului, ca să fie păstraţi pentru judecată;

⁵ şi n-a cruţat lumea veche, ci a păstrat pe Noe, unul dintre cei opt, un predicator al dreptăţii, aducând potopul peste o lume de nelegiuiţi;

⁶ şi prefăcând cetăţile Sodomei şi Gomorei în cenuşă, le-a condamnat la pierzare, făcând din ele un exemplu pentru cei care vor trăi în nelegiuire;

⁷ şi a scăpat pe Lot cel drept, care era apăsat de viaţa destrăbălată a celor stricaţi;

⁸ (căci dreptul acesta, locuind în mijlocul lor, îşi chinuia în toate zilele sufletul lui drept, văzând şi auzind faptele lor nelegiuite.)

⁹ Domnul ştie să scape din încercare pe oamenii temători de Dumnezeu şi să păstreze pe cei nedrepţi sub pedeapsă pentru ziua judecăţii,

¹⁰ şi mai ales pe acei care, în pofta lor necurată, umblă potrivit cărnii şi dispreţuiesc stăpânirea; îndrăzneţi şi încăpăţânaţi ce sunt, ei nu se tem să vorbească de rău domniile,

¹¹ pe când îngerii, care sunt mai mari în tărie şi în putere, nu aduc înaintea Domnului nici o judecată batjocoritoare împotriva lor;

¹² Dar aceştia, ca nişte animale fără minte, născute să fie prinse şi nimicite, vorbind de rău ce nu cunosc, vor pieri în însăşi stricăciunea lor

¹³ şi îşi vor primi plata pentru nedreptatea lor. Fericirea lor este să trăiască în plăceri ziua în amiaza mare. Ca nişte întinaţi şi stricaţi, se desfătează în înşelăciunile lor când ospătează împreună cu voi,

¹⁴ având ochii plini de adulter şi nu încetează să păcătuiască, ademenind sufletele nestatornice. Au inima deprinsă la lăcomie şi sunt nişte copii ai blestemului;

¹⁵ Au părăsit calea cea dreaptă şi au rătăcit, urmând calea lui Balaam, fiul lui Beor, care a iubit răsplăţile nedreptăţii.

¹⁶ Dar a fost mustrat pentru fărădelegea lui: o măgăriţă necuvântătoare, vorbind cu glas omenesc, a pus frâu nebuniei profetului.

¹⁷ Oamenii aceştia sunt nişte fântâni fără apă, nori alungaţi de furtună, cărora li se păstrează negura întunericului pe veci.

¹⁸ Căci, vorbind cu îngâmfare cuvinte ale deşertăciunii, ademenesc cu poftele cărnii, prin desfrânări, pe cei ce abia au scăpat de cei care trăiesc în rătăcire,

¹⁹ promiţându-le libertatea, în timp ce ei înşişi sunt robi ai stricăciunii; căci omul este robul lucrului care l-a biruit;

²⁰ Căci dacă, după ce au scăpat de stricăciunile lumii prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă este mai rea decât cea dintâi;

²¹ Căci ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată.

²² Dar cu ei s-a întâmplat cum spune proverbul adevărat: Câinele s-a întors la ce vărsase şi scroafa spălată s-a întors să se tăvălească în mocirlă.

3

¹ Preaiubiţilor, aceasta este a doua epistolă pe care v-o scriu. În amândouă caut să vă trezesc mintea sănătoasă prin aducere-aminte,

² ca să vă amintiţi de cuvintele vestite mai dinainte de sfinţii profeţi şi de porunca Domnului şi Mântuitorului, dată prin noi, apostolii;

³ Ştiind mai întâi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori, umblând după poftele lor

⁴ şi zicând: Unde este promisiunea venirii Lui? Căci, de când au adormit părinţii voştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul creaţiei;

⁵ Căci în mod voit ei uită că odinioară cerurile au existat prin Cuvântul lui Dumnezeu şi că pământul a fost format afară din apă şi în apă,

⁶ prin care lumea de atunci a pierit, fiind inundată cu apă.

⁷ Dar cerurile şi pământul de acum sunt ţinute prin acelaşi Cuvânt, păstrate pentru focul din ziua judecăţii şi a pierzării oamenilor nelegiuiţi.

⁸ Dar, preaiubiţilor, nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani şi o mie de ani ca o zi;

⁹ Domnul nu întârzie în împlinirea promisiunii Lui, cum cred unii că întârzie, ci este îndelung-răbdător faţă de noi şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.

¹⁰ Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ noaptea; în ziua aceea cerurile vor trece cu un trosnet mare şi elementele cereşti se vor topi de mare căldură şi pământul cu tot ce este pe el va arde.

¹¹ Deci, fiindcă toate aceste lucruri vor fi desfiinţate, ce fel de oameni ar trebui să fiţi, în purtare sfântă şi evlavioasă,

¹² aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, din cauza căreia cerurile aprinse vor pieri şi elementele cereşti se vor topi de căldura focului?

¹³ Dar noi, potrivit cu promisiunea Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui dreptatea.

¹⁴ De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi de El în pace, fără pată şi fără cusur;

¹⁵ Şi să socotiţi că îndelunga-răbdare a Domnului nostru este mântuire, aşa cum v-a scris şi preaiubitul nostru frate Pavel, după înţelepciunea dată lui v-a scris,

¹⁶ ca şi în toate epistolele sale, vorbind în ele despre aceste lucruri. Printre ele sunt unele lucruri greu de înţeles, pe care cei neştiutori şi nestatornici le denaturează, ca şi pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor.

¹⁷ Voi deci, preaiubiţilor, ştiind mai dinainte aceste lucruri, păziţi-vă ca nu cumva să vă lăsaţi ademeniţi de rătăcirea acestor nelegiuiţi şi să cădeţi din statornicia voastră,

¹⁸ ci creşteţi în harul şi cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos. A Lui să fie gloria acum şi în ziua veşniciei! Amin.