1

¹ Iacov, rob al lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Cristos, către cele douăsprezece seminţii care sunt împrăştiate: Salutare!

² Fraţii mei, socotiţi totul ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări,

³ ştiind că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare.

⁴ Dar lăsaţi ca răbdarea să-şi aibă lucrarea ei desăvârşită, ca să fiţi desăvârşiţi şi compleţi, neducând lipsă de nimic.

⁵ Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată;

⁶ Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască de nimic; căci cel ce se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo.

⁷ Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul;

⁸ căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale.

⁹ Dar fratele dintr-o stare de jos să se laude cu înălţarea lui

¹⁰ şi bogatul să se laude în umilirea lui, căci va trece ca floarea ierbii;

¹¹ Căci răsare soarele cu căldura lui arzătoare şi usucă iarba; floarea ei cade şi frumuseţea înfăţişării ei piere: aşa se va vesteji şi bogatul în umbletele lui.

¹² Binecuvântat este omul care rabdă ispita, căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii, pe care Domnul a promis-o celor care-L iubesc;

¹³ Nimeni, când este ispitit, să nu zică: Sunt ispitit de Dumnezeu, căci Dumnezeu nu poate fi ispitit să facă rău, şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni.

¹⁴ Căci fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuşi şi ademenit.

¹⁵ Apoi, pofta, când a conceput, dă naştere păcatului şi păcatul, odată săvârşit, aduce moartea.

¹⁶ Nu vă lăsaţi înşelaţi, preaiubiţii mei fraţi.

¹⁷ Orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este schimbare, nici umbră de mutare;

¹⁸ El, după voia Lui, ne-a născut prin cuvântul adevărului, ca să putem fi un fel de primul rod al creaturilor Lui;

¹⁹ Aşadar, preaiubiţii mei fraţi, orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, încet la mânie,

²⁰ căci mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu.

²¹ De aceea, daţi la o parte orice necurăţie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blândeţe cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele.

²² Dar fiţi împlinitori ai cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri;

²³ Căci dacă cineva este un ascultător al cuvântului şi nu un împlinitor, seamănă cu un om care îşi priveşte faţa naturală într-o oglindă;

²⁴ şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era.

²⁵ Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, adică cea a libertăţii, şi va rămâne în ea nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.

²⁶ Dacă crede cineva că este religios şi nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşeală inima, religia unui astfel de om este zadarnică.

²⁷ Religia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl este aceasta: să cercetezi pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să te păzeşti nepătat de lume.

2

¹ Fraţii mei, să nu ţineţi credinţa Domnului nostru Isus Cristos, Domnul gloriei, căutând la faţa omului.

² Căci, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur şi cu o haină strălucitoare, şi intră şi un sărac îmbrăcat prost,

³ şi voi puneţi ochii pe cel care poartă haina strălucitoare şi-i ziceţi: Tu şezi în locul acesta bun! şi apoi ziceţi săracului: Tu stai acolo în picioare! sau: Stai jos, la picioarele mele!

⁴ n-aţi făcut voi oare o deosebire între voi înşivă şi nu vă faceţi voi judecători cu gânduri rele?

⁵ Ascultaţi, preaiubiţii mei fraţi: Oare n-a ales Dumnezeu pe săracii lumii acesteia, ca să fie bogaţi în credinţă şi moştenitori ai împărăţiei pe care a promis-o celor care-L iubesc?

⁶ Dar voi aţi dispreţuit pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc şi vă târăsc înaintea judecătorilor?

⁷ Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care-l purtaţi?

⁸ Dacă într-adevăr împliniţi Legea regală, potrivit Scripturii: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi, bine faceţi,

⁹ dar dacă aveţi în vedere faţa omului, faceţi păcat, şi sunteţi condamnaţi de Lege ca nişte călcători de lege;

¹⁰ Căci, cine păzeşte toată Legea, dar greşeşte într-o singură poruncă, se face vinovat de toate.

¹¹ Căci Cel ce a zis: Să nu comiţi adulter, a zis şi: Să nu ucizi. Acum, dacă nu comiţi adulter, dar ucizi, ai devenit un călcător al Legii;

¹² Aşa să vorbiţi şi aşa să lucraţi ca cei care vor fi judecaţi de o lege a libertăţii;

¹³ Căci judecata este fără milă pentru cel ce n-a arătat milă; dar mila biruieşte judecata.

¹⁴ Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mântuiască?

¹⁵ Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele,

¹⁶ şi unul dintre voi le zice: Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!, dar nu le dă cele necesare trupului, care le este folosul?

¹⁷ Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi.

¹⁸ Dar cineva va zice: Tu ai credinţa şi eu am faptele. Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele;

¹⁹ Tu crezi că Dumnezeu este Unul singur şi bine faci; dar şi demonii cred şi se cutremură!

²⁰ Vrei dar să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este moartă?

²¹ Avraam, părintele nostru, n-a fost el justificat prin fapte, când a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?

²² Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvârşită

²³ şi astfel a fost împlinită Scriptura, care zice: Avraam a crezut pe Dumnezeu şi i s-a socotit ca dreptate; şi el a fost numit prietenul lui Dumnezeu;

²⁴ Vedeţi deci că omul este justificat prin fapte, şi nu numai prin credinţă.

²⁵ Şi oare nu tot la fel a fost şi prostituata Rahav justificată prin fapte, când a primit pe mesageri şi i-a scos afară pe altă cale?

²⁶ Căci după cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.

3

¹ Fraţii mei, să nu fiţi mulţi învăţători, ştiind că vom primi o judecată mai aspră;

² Căci toţi greşim în multe feluri. Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvârşit şi poate să-şi ţină în frâu tot trupul;

³ Iată, dacă punem cailor frâul în gură ca să ne asculte, le cârmuim în întregime şi trupul.

⁴ Iată, şi corăbiile, cât de mari sunt şi, măcar că sunt mânate de vânturi iuţi, totuşi sunt cârmuite de o cârmă foarte mică, încotro vrea cârmaciul.

⁵ Tot aşa şi limba, este un membru mic şi se laudă cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde.

⁶ Şi limba este un foc, o lume a nedreptăţii. Limba este aşa pusă între membrele noastre încât întinează tot trupul şi aprinde cursul vieţii noastre, şi este aprinsă de focul iadului;

⁷ Căci toate soiurile de fiare şi de păsări, de târâtoare, de vieţuitoare din mare se îmblânzesc şi au fost îmblânzite de oameni.

⁸ Dar pe limbă nici un om n-o poate îmblânzi. Ea este un rău care nu se poate înfrâna, este plină de o otravă de moarte.

⁹ Cu ea binecuvântăm pe Dumnezeu şi Tatăl nostru, şi tot cu ea blestemăm pe oameni care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu.

¹⁰ Din aceeaşi gură iese şi binecuvântarea şi blestemul. Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei!

¹¹ Oare din aceeaşi gură a izvorului ţâşneşte şi apă dulce şi apă amară?

¹² Fraţii mei, poate oare un smochin să facă măsline sau o viţă să facă smochine? Tot astfel nici un izvor nu poate să dea apă sărată şi apă dulce.

¹³ Cine dintre voi este înţelept şi priceput? Să-şi arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândeţea înţelepciunii.

¹⁴ Dar dacă aveţi în inimile voastre invidie amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului.

¹⁵ Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească, demonică.

¹⁶ Căci acolo unde este invidie şi ceartă, este tulburare şi orice lucru rău;

¹⁷ Dar înţelepciunea care vine de sus este mai întâi curată, apoi paşnică, blândă uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, neprefăcută;

¹⁸ Şi roadă dreptăţii este semănată în pace pentru cei care fac pace;

4

¹ De unde vin luptele şi certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre, care se luptă în membrele voastre?

² Voi poftiţi şi nu aveţi. Voi ucideţi şi invidiaţi şi nu puteţi să căpătaţi; vă certaţi şi vă luptaţi şi nu aveţi, pentru că nu cereţi.

³ Voi cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, ca să risipiţi în plăcerile voastre;

⁴ Sufletelor adultere! Nu ştiţi că prietenia lumii este duşmănie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face duşman cu Dumnezeu.

⁵ Sau credeţi că Scriptura vorbeşte degeaba? Duhul, pe care l-a pus Dumnezeu să locuiască în noi, ne vrea cu gelozie pentru Sine.

⁶ Dar El ne dă un har şi mai mare. De aceea El zice: Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor umili.

⁷ Supuneţi-vă deci lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă Diavolului şi el va fugi de la voi.

⁸ Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi El se va apropia de voi. Curăţaţi-vă mâinile, păcătoşilor –, şi purificaţi-vă inima, oameni cu inima împărţită!

⁹ Simţiţi-vă ticăloşia şi jeliţi şi plângeţi! Râsul vostru să se prefacă în jale şi bucuria voastră în întristare!

¹⁰ Umiliţi-vă înaintea Domnului şi El vă va înălţa.

¹¹ Nu vă vorbiţi de rău unul pe altul, fraţilor! Cine vorbeşte de rău pe un frate sau judecă pe fratele său, vorbeşte de rău Legea şi judecă Legea. Şi, dacă judeci Legea, nu eşti împlinitor al Legii, ci judecător;

¹² Unul singur este Dătătorul Legii, care poate să mântuiască şi să piardă. Cine eşti tu să judeci pe altul?

¹³ Ascultaţi acum, voi care ziceţi: Astăzi sau mâine ne vom duce în cutare cetate şi vom sta acolo un an şi vom face comerţ şi vom câştiga!

¹⁴ Şi voi nu ştiţi ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viaţa voastră? Nu este decât un abur, care se arată puţin şi apoi piere.

¹⁵ Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceţi: Dacă va vrea Domnul, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru.

¹⁶ Dar acum voi vă lăudaţi în mândria voastră! Orice laudă de felul acesta este rea.

¹⁷ Deci, cine ştie să facă bine şi nu-l face, păcătuieşte;

5

¹ Ascultaţi acum voi, bogaţilor! Plângeţi şi vă tânguiţi din cauza nenorocirilor care vin peste voi!

² Bogăţiile voastre au putrezit şi hainele voastre sunt roase de molii.

³ Aurul şi argintul vostru au ruginit şi rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră, şi are să vă mănânce carnea ca focul! V-aţi strâns comori în zilele din urmă!

⁴ Iată, plata lucrătorilor care v-au secerat câmpiile şi pe care le-aţi oprit-o pe nedrept, strigă! Şi strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oştirilor;

⁵ Aţi trăit pe pământ în plăceri şi în desfătări. V-aţi săturat inimile chiar ca într-o zi de junghiere;

⁶ Aţi condamnat şi aţi omorât pe cel drept, care nu vi se împotrivea!

⁷ Fiţi deci îndelung răbdători, fraţilor, până la venirea Domnului. Iată, plugarul aşteaptă roadă scumpă a pământului, şi o aşteaptă cu răbdare până primeşte ploaie timpurie şi târzie;

⁸ Fiţi şi voi îndelung-răbdători, întăriţi-vă inimile, căci venirea Domnului este aproape.

⁹ Nu vă plângeţi unii împotriva altora, fraţilor, ca să nu fiţi judecaţi. Iată, Judecătorul este chiar la uşă!

¹⁰ Fraţii mei, luaţi ca exemplu de suferinţă şi de răbdare pe profeţii care au vorbit în Numele Domnului.

¹¹ Iată, noi numim binecuvântaţi pe cei care au răbdat. Aţi auzit de răbdarea lui Iov, şi aţi văzut ce sfârşit i-a dat Domnul, căci Domnul este plin de milă şi de îndurare.

¹² Dar mai presus de toate, fraţii mei, să nu vă juraţi nici pe cer, nici pe pământ, nici cu vreun alt fel de jurământ. Ci da al vostru să fie da şi nu al vostru să fie nu, ca să nu cădeţi sub judecată.

¹³ Este vreunul printre voi în suferinţă? Să se roage! Este vreunul bucuros? Să cânte cântări de laudă!

¹⁴ Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii bisericii şi ei să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în Numele Domnului.

¹⁵ Şi rugăciunea cu credinţă va vindeca pe cel bolnav şi Domnul îl va însănătoşi; şi, dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.

¹⁶ Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui drept;

¹⁷ Ilie era un om cu aceleaşi slăbiciuni ca şi noi, şi s-a rugat fierbinte să nu plouă, şi n-a plouat pe pământ trei ani şi şase luni.

¹⁸ Şi iarăşi s-a rugat şi cerul a dat ploaie şi pământul şi-a dat rodul;

¹⁹ Fraţilor, dacă vreunul dintre voi se rătăceşte de la adevăr şi îl întoarce altul,

²⁰ să ştiţi că cel ce întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui, va mântui un suflet de la moarte şi va acoperi o mulţime de păcate;