1

¹ Teofile, am alcătuit cea dintâi istorisire despre tot ce a început Isus să facă şi să înveţe pe oameni, de la început

² până în ziua în care a fost înălţat la cer, după ce, prin Duhul Sfânt, dăduse porunci apostolilor pe care-i alesese.

³ După ce suferise, El li S-a şi arătat viu prin multe dovezi convingătoare, arătându-li-Se timp de patruzeci de zile şi vorbind despre lucrurile privitoare la împărăţia lui Dumnezeu;

⁴ Şi pe când era împreună cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte promisiunea Tatălui, pe care, le-a zis El, aţi auzit-o de la Mine;

⁵ căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.

⁶ Deci, pe când erau ei strânşi laolaltă, L-au întrebat, zicând: Doamne, în timpul acesta ai de gând să aşezi din nou împărăţia lui Israel?

⁷ Şi El le-a zis: Nu este treaba voastră să ştiţi timpurile sau vremurile, pe care Tatăl le-a hotărât prin însăşi autoritatea Sa;

⁸ ci voi veţi primi putere, când va veni Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea şi Samaria, şi până la marginile pământului;

⁹ Şi după ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, a fost înălţat şi un nor L-a ascuns din faţa ochilor lor.

¹⁰ Şi pe când se uitau ei ţintă la cer, pe când se înălţa El, iată, doi bărbaţi în veşminte albe au stat alături de ei

¹¹ şi au zis: Bărbaţi galileeni, de ce staţi uitându-vă la cer? Acest Isus, care a fost înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer;

¹² Atunci ei s-au întors la Ierusalim de la muntele numit al Măslinilor, care este aproape de Ierusalim, departe cât un drum de ziua Sabatului;

¹³ Şi când au intrat în casă, s-au suit în camera de sus, unde stăteau. Erau: Petru, Iacov, Ioan, Andrei, Filip şi Toma, Bartolomeu şi Matei, Iacov, fiul lui Alfeu şi Simon Zelotul şi Iuda, fratele lui Iacov;

¹⁴ Toţi aceştia, într-un gând, perseverau în rugăciune şi cereri, împreună cu femeile, şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii Lui;

¹⁵ Şi în zilele acelea, Petru s-a sculat în mijlocul ucenicilor (numărul celor adunaţi laolaltă era de aproape o sută douăzeci) şi a zis:

¹⁶ Fraţilor, trebuia să se împlinească Scriptura pe care Duhul Sfânt a spus-o mai înainte, prin gura lui David, despre Iuda, care a devenit călăuza celor care au prins pe Isus;

¹⁷ pentru că era numărat împreună cu noi şi a primit o parte în această slujbă,

¹⁸ (Omul acesta câştigase un ogor cu plata nelegiuirii, a căzut cu capul în jos, a plesnit în două prin mijloc, şi i s-au vărsat toate măruntaiele;

¹⁹ Şi lucrul acesta a ajuns cunoscut de toţi locuitorii din Ierusalim, aşa că ogorul acela a fost numit în limba lor: Acheldama, adică: Ogorul sângelui.)

²⁰ Căci în cartea Psalmilor este scris: Locuinţa lui să rămână pustie şi nimeni să nu locuiască în ea; şi: Slujba lui s-o ia altul!

²¹ Trebuie deci ca, dintre bărbaţii care ne-au însoţit în tot timpul în care Domnul Isus a intrat şi a ieşit din mijlocul nostru,

²² începând de la botezul lui Ioan până în ziua când El a fost înălţat de la noi, unul din aceştia să fie, împreună cu noi, martor al învierii Lui;

²³ Şi ei au propus pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, numit şi Iust, şi pe Matia;

²⁴ Şi rugându-se, au zis: Tu, Doamne, care cunoşti inimile tuturor, arată-ne pe care din aceşti doi l-ai ales

²⁵ ca să primească partea în slujba şi apostolia aceasta din care a căzut Iuda, ca să meargă în locul lui;

²⁶ Şi ei au tras la sorţi, şi sorţul a căzut pe Matia; şi el a fost numărat cu cei unsprezece apostoli.

2

¹ Şi în ziua Cincizecimii erau toţi împreună, într-un gând, în acelaşi loc;

² Şi deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa unde stăteau ei;

³ Şi li s-au arătat nişte limbi ca de foc împărţindu-se printre ei; şi s-a aşezat câte una pe fiecare dintre ei.

⁴ Şi toţi au fost umpluţi cu Duhul Sfânt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească;

⁵ Şi în Ierusalim se aflau evrei, oameni evlavioşi, din toate naţiunile care sunt sub cer.

⁶ Şi când s-a auzit sunetul acesta, mulţimea s-a adunat şi a rămas încremenită; pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui.

⁷ Şi toţi erau uimiţi şi se minunau, zicând unii către alţii: Iată, toţi aceştia care vorbesc, nu sunt galileeni?

⁸ Şi cum de îi auzim vorbind fiecăruia dintre noi în limba noastră în care ne-am născut?

⁹ Părţi şi mezi şi elamiţi, şi cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea şi Capadocia, în Pont şi Asia,

¹⁰ în Frigia şi Pamfilia, în Egipt şi părţile Libiei, dinspre Cirena, oaspeţi din Roma, atât iudei cât şi prozeliţi,

¹¹ cretani şi arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!

¹² Toţi erau uimiţi şi nu ştiau ce să creadă, zicând unul către altul: Ce înseamnă aceasta?

¹³ Dar alţii, bătându-şi joc, ziceau: Sunt plini de must!

¹⁴ Dar Petru a stat în picioare cu cei unsprezece, şi-a ridicat glasul şi le-a vorbit: Bărbaţi iudei şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim, să ştiţi aceasta şi ascultaţi cuvintele mele.

¹⁵ Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi,

¹⁶ ci aceasta este ceea ce a fost spus prin profetul Ioel:

¹⁷ În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură: fiii voştri şi fiicele voastre vor profeţi, tinerii voştri vor avea viziuni şi bătrânii voştri vor visa visuri!

¹⁸ Şi chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu: şi vor profeţi.

¹⁹ Voi face să se arate minuni sus în cer şi semne jos pe pământ: sânge şi foc şi nori de fum;

²⁰ Soarele se va preface în întuneric şi luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului cea mare şi strălucită.

²¹ Şi va fi aşa: oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit;

²² Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, Om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin lucrări pline de putere, minuni şi semne, pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum voi înşivă ştiţi,

²³ pe Acesta, dat în mâinile voastre după planul hotărât şi după preştiinţa lui Dumnezeu, voi L-aţi crucificat şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege;

²⁴ pe El Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea;

²⁵ Căci David zice despre El: Eu vedeam totdeauna pe Domnul înaintea mea, pentru că El este la dreapta mea, ca să nu fiu clătinat;

²⁶ De aceea, mi se bucură inima şi mi se înveseleşte limba; chiar şi trupul mi se va odihni în speranţă,

²⁷ căci nu-mi vei lăsa sufletul în Hades, nici nu vei lăsa ca Sfântul Tău să vadă putrezirea.

²⁸ Mi-ai făcut cunoscute căile vieţii şi mă vei umple de bucurie cu prezenţa Ta.

²⁹ Cât despre patriarhul David, să-mi fie permis, fraţilor, să vă spun fără sfială că a murit şi a fost îngropat; şi mormântul lui este între noi până în ziua de azi.

³⁰ Deci fiindcă David era un profet şi ştia că Dumnezeu i-a promis cu jurământ că din rodul coapselor lui, în ce priveşte carnea, va ridica pe Cristos, ca să stea pe tronul lui,

³¹ văzând aceasta mai dinainte, a vorbit despre învierea lui Cristos când a zis că sufletul Lui nu va fi lăsat în Hades, nici trupul Lui nu va vedea putrezirea.

³² Dumnezeu a înviat pe acest Isus şi noi toţi suntem martori ai acestui lucru.

³³ Deci, fiind înălţat prin dreapta lui Dumnezeu, după ce a primit de la Tatăl promisiunea Duhului Sfânt, El a turnat aceasta, ce voi vedeţi şi auziţi acum;

³⁴ Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el însuşi zice: Domnul a zis Domnului meu: Şezi la dreapta Mea,

³⁵ până voi pune pe duşmanii Tăi ca aşternut al picioarelor Tale.

³⁶ Să ştie sigur, deci, toată casa lui Israel că Dumnezeu a făcut şi Domn şi Cristos pe acest Isus, pe care voi L-aţi crucificat.

³⁷ Când au auzit aceste cuvinte, ei au fost străpunşi în inimă, şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: Ce să facem, fraţilor?

³⁸ Atunci Petru le-a zis: Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Cristos, spre iertarea păcatelor; apoi veţi primi darul Duhului Sfânt.

³⁹ Căci promisiunea este pentru voi şi pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, pe oricâţi îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.

⁴⁰ Şi cu multe alte cuvinte el mărturisea şi îi îndemna, zicând: Fiţi mântuiţi din mijlocul acestei generaţii stricate.

⁴¹ Cei ce au primit cuvântul lui cu bucurie, au fost botezaţi; şi, în ziua aceea, la numărul ucenicilor au fost adăugate cam trei mii de suflete.

⁴² Şi ei perseverau în învăţătura apostolilor, în părtăşie, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.

⁴³ Şi fiecare era plin de frică şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne.

⁴⁴ Şi toţi cei ce credeau erau împreună şi aveau toate în comun;

⁴⁵ Îşi vindeau bunurile şi averile şi le împărţeau între ei, după cum avea nevoie fiecare;

⁴⁶ Şi ei perseverau în fiecare zi într-un gând în templu, şi frângând pâinea acasă, îşi luau hrana cu bucurie şi curăţie de inimă,

⁴⁷ lăudând pe Dumnezeu şi fiind plăcuţi înaintea întregului popor. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la adunarea lor pe cei ce erau mântuiţi;

3

¹ Petru şi Ioan se suiau împreună la templu, la ceasul rugăciunii, ceasul al nouălea.

² Şi un om olog din pântecele mamei sale era adus şi pus în fiecare zi la poarta templului numită Frumoasă, ca să ceară milostenie de la cei care intrau în templu;

³ Acesta, văzând pe Petru şi pe Ioan pe cale să intre în templu, a cerut milostenie.

⁴ Şi Petru, ca şi Ioan, uitându-se ţintă la el, a zis: Uită-te la noi!

⁵ Şi el se uita la ei cu luare aminte, aşteptând să primească ceva de la ei.

⁶ Dar Petru a zis: Argint şi aur n-am, dar ce am, îţi dau: în Numele lui Isus Cristos din Nazaret, scoală-te şi umblă!

⁷ Şi, apucându-l de mâna dreaptă, l-a ridicat; şi îndată i s-au întărit tălpile şi gleznele.

⁸ Şi dintr-o săritură a fost în picioare, şi a început să umble; şi a intrat cu ei în templu, umblând, şi sărind, şi lăudând pe Dumnezeu;

⁹ Şi tot poporul l-a văzut umblând şi lăudând pe Dumnezeu;

¹⁰ şi îl cunoşteau că era cel ce stătea ca să cerşească la poarta Frumoasă a templului; şi s-au umplut de mirare şi de admiraţie pentru ceea ce i se întâmplase.

¹¹ Pentru că cel vindecat se ţinea de Petru şi de Ioan, tot poporul, foarte uimit, a alergat la ei, în pridvorul zis al lui Solomon.

¹² Şi când Petru a văzut aceasta, a început să vorbească poporului: Bărbaţi israeliţi, de ce vă miraţi de lucrul acesta? De ce vă uitaţi ţintă la noi, ca şi cum prin puterea sau evlavia noastră am fi făcut pe omul acesta să umble?

¹³ Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, Dumnezeul părinţilor noştri a glorificat pe Robul Său Isus, pe care voi L-aţi dat şi v-aţi lepădat de El în faţa lui Pilat, deşi el hotărâse să-L elibereze.

¹⁴ Dar voi v-aţi lepădat de Cel Sfânt şi Drept i aţi cerut să vi se dăruiască un ucigaş,

¹⁵ şi voi L-aţi omorât pe Domnul vieţii, pe care Dumnezeu L-a înviat dintre cei morţi; noi suntem martori ai acestui lucru.

¹⁶ Şi prin credinţa în Numele Lui, pe omul acesta, pe care-l priviţi şi-l cunoaşteţi, l-a întărit Numele Lui; şi credinţa care este în El i-a dat o vindecare deplină, înaintea voastră a tuturor.

¹⁷ Şi acum, fraţilor, ştiu că din neştiinţă aţi făcut aşa, ca şi mai-marii voştri;

¹⁸ Dar Dumnezeu a împlinit astfel ce vestise mai înainte prin gura tuturor profeţilor Lui, că Cristosul Său va suferi.

¹⁹ Pocăiţi-vă deci şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la faţa Domnului vremuri de înviorare,

²⁰ şi să trimită pe Isus Cristos, Cel ce v-a fost mai înainte predicat,

²¹ pe care cerul trebuie să-L primească până la vremurile aşezării din nou a tuturor lucrurilor, despre care Dumnezeu a vorbit prin gura tuturor sfinţilor Săi profeţi din vechime.

²² Căci Moise a zis, într-adevăr, părinţilor noştri: Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica dintre fraţii voştri un Profet ca mine; pe El să-L ascultaţi în tot ce vă va spune.

²³ Şi orice suflet care nu va asculta de Profetul, acela va fi nimicit din popor.

²⁴ De asemenea, toţi profeţii, de la Samuel şi ceilalţi, care au urmat după el şi au vorbit, au şi vestit zilele acestea.

²⁵ Voi sunteţi fiii profeţilor şi ai legământului pe care l-a făcut Dumnezeu cu părinţii noştri, zicând lui Avraam: Şi în sămânţa ta vor fi binecuvântate toate familiile pământului;

²⁶ Dumnezeu, după ce L-a înviat pe Robul Său Isus, L-a trimis mai întâi vouă, ca să vă binecuvânteze, întorcând pe fiecare din voi de la fărădelegile voastre;

4

¹ Şi pe când vorbeau ei poporului, au venit la ei preoţii, căpitanul templului şi Saducheii,

² foarte necăjiţi că ei învăţau pe popor şi vesteau în Isus învierea din morţi.

³ Şi au pus mâna pe ei şi i-au pus sub pază până în ziua următoare; căci se înserase.

⁴ Dar mulţi din cei ce au auzit Cuvântul au crezut; şi numărul bărbaţilor a ajuns aproape cinci mii.

⁵ A doua zi, mai-marii lor, bătrânii şi cărturarii s-au adunat împreună la Ierusalim,

⁶ cu marele preot Ana, şi Caiafa, şi Ioan, şi Alexandru, şi toţi cei care erau din familia marilor preoţi.

⁷ Şi după ce au pus pe Petru şi pe Ioan în mijloc, au întrebat: Cu ce putere sau în numele cui aţi făcut voi aceasta?

⁸ Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a zis: Mai-mari ai poporului şi bătrâni ai lui Israel!

⁹ Fiindcă suntem traşi astăzi la răspundere pentru binele făcut unui om bolnav şi suntem întrebaţi cum a fost vindecat,

¹⁰ să vă fie cunoscut vouă tuturor şi întregului popor al lui Israel că omul acesta stă înaintea voastră pe deplin sănătos în Numele lui Isus Cristos din Nazaret, pe care voi L-aţi crucificat, dar pe care Dumnezeu L-a înviat dintre cei morţi.

¹¹ Acesta este Piatra care a fost lepădată de voi, zidarii, care a devenit piatra din capul unghiului.

¹² În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer nici un alt nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi.

¹³ Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan, s-au mirat, întrucât ştiau că erau oameni fără carte şi de rând; şi au cunoscut că fuseseră cu Isus.

¹⁴ Dar, fiindcă vedeau lângă ei pe omul care fusese vindecat, nu puteau zice nimic împotrivă.

¹⁵ După ce le-au poruncit să iasă afară din sinedriu, s-au sfătuit între ei

¹⁶ zicând: Ce vom face oamenilor acestora? Căci este ştiut de toţi locuitorii Ierusalimului că prin ei s-a făcut o minune evidentă, şi noi n-o putem nega.

¹⁷ Dar, ca să nu se răspândească vestea mai departe în popor, să-i ameninţăm aspru ca de acum încolo să nu mai vorbească nici unui om în Numele acesta.

¹⁸ Şi după ce i-au chemat, le-au poruncit să nu mai vorbească deloc, nici să nu mai înveţe în Numele lui Isus;

¹⁹ Dar Petru şi Ioan au răspuns şi le-au zis: Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu;

²⁰ căci noi nu putem să nu vorbim despre cele ce am văzut şi am auzit;

²¹ Şi după ce i-au ameninţat din nou, i-au lăsat să plece, căci nu ştiau cum să-i pedepsească, din cauza poporului, fiindcă toţi glorificau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate;

²² Căci omul cu care se făcuse această minune de vindecare avea mai mult de patruzeci de ani.

²³ După ce li s-a dat drumul, s-au dus la ai lor şi le-au istorisit tot ce le spuseseră preoţii cei mai de seamă şi bătrânii.

²⁴ Şi când au auzit ei aceste lucruri, şi-au ridicat glasul într-un gând către Dumnezeu şi au zis: Doamne, Tu eşti Dumnezeul, care ai făcut cerul şi pământul şi marea şi tot ce este în ele,

²⁵ care ai zis prin gura robului Tău David: Pentru ce s-au înfuriat naţiunile, şi popoarele au cugetat lucruri deşarte?

²⁶ Regii pământului s-au răsculat şi conducătorii s-au adunat împreună împotriva Domnului şi împotriva Cristosului Său.

²⁷ În adevăr, împotriva Robului Tău cel Sfânt, Isus, pe care L-ai uns Tu, s-au strâns împreună Irod şi Pontius Pilat cu Neamurile şi cu popoarele lui Israel,

²⁸ ca să facă tot ce hotărâse mai dinainte mâna Ta şi sfatul Tău.

²⁹ Şi acum, Doamne, uită-Te la ameninţările lor, dă putere robilor Tăi să predice Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala

³⁰ şi întinde-Ţi mâna ca să se facă vindecări, minuni şi semne prin Numele Robului Tău cel Sfânt, Isus;

³¹ Şi pe când se rugau ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; şi toţi au fost umpluţi de Duhul Sfânt, şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.

³² Şi mulţimea celor care crezuseră era o inimă şi un suflet. Nici unul nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau toate în comun;

³³ Şi cu mare putere apostolii dădeau mărturie despre învierea Domnului Isus. Şi mare har era peste ei toţi.

³⁴ Căci nu era nici unul printre ei care să ducă lipsă; şi toţi cei care aveau ogoare sau case le vindeau şi aduceau preţul lucrurilor vândute,

³⁵ şi-l puneau la picioarele apostolilor; şi se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie.

³⁶ Şi Iosif, numit de apostoli şi Barnaba, (care este tradus fiul mângâierii), un levit născut în Cipru,

³⁷ a vândut un ogor pe care-l avea, a adus banii şi i-a pus la picioarele apostolilor.

5

¹ Dar un om numit Anania, cu Safira, soţia lui, a vândut o bucată de pământ

² şi a oprit o parte din preţ, ştiind şi soţia, şi, aducând partea cealaltă, a pus-o la picioarele apostolilor;

³ Dar Petru a zis: Anania, de ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt şi să păstrezi o parte din preţul pământului?

⁴ Dacă nu îl vindeai, nu rămânea el al tău? Şi, după ce l-ai vândut, nu puteai să faci ce vrei cu preţul lui? Cum s-a putut naşte un astfel de gând în inima ta? N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu!

⁵ Şi Anania, auzind cuvintele acestea, a căzut la pământ şi şi-a dat sufletul. Şi o mare frică a venit peste toţi cei care au auzit aceste lucruri;

⁶ Şi tinerii s-au sculat, l-au înfăşurat, l-au scos afară şi l-au îngropat;

⁷ Şi după ce au trecut cam trei ore, a intrat şi soţia sa, neştiind ce s-a întâmplat.

⁸ Şi Petru i-a zis: Spune-mi dacă aţi vândut pământul cu atât? Şi ea a zis: Da, cu atât.

⁹ Şi Petru i-a zis: De ce v-aţi înţeles între voi să ispitiţi pe Duhul Domnului? Iată, picioarele celor care au îngropat pe soţul tău sunt la uşă şi te vor duce şi pe tine.

¹⁰ Şi îndată ea a căzut la picioarele lui şi şi-a dat sufletul. Când au intrat tinerii, au găsit-o moartă; şi au scos-o afară şi au îngropat-o lângă soţul ei.

¹¹ Şi o mare frică a venit peste toată adunarea şi peste toţi cei ce au auzit aceste lucruri.

¹² Şi prin mâinile apostolilor se făceau multe semne şi minuni în popor. Şi toţi erau într-un gând în pridvorul lui Solomon.

¹³ Şi nici unul dintre ceilalţi nu îndrăznea să li se alăture; dar poporul îi lăuda.

¹⁴ Şi numărul credincioşilor în Domnul, bărbaţi şi femei, se mărea tot mai mult;

¹⁵ încât scoteau bolnavii pe străzi şi îi puneau pe paturi şi pe aşternuturi, pentru ca, atunci când va veni Petru, măcar umbra lui să treacă peste vreunul din ei.

¹⁶ Şi în Ierusalim se mai aduna şi mulţimea din cetăţile dimprejur, aducând pe cei bolnavi şi pe cei chinuiţi de duhuri necurate, şi toţi erau vindecaţi.

¹⁷ Dar marele preot şi toţi cei care erau împreună cu el, adică partida Saducheilor, s-au sculat plini de invidie,

¹⁸ şi au pus mâinile pe apostoli şi i-au pus în închisoarea comună;

¹⁹ Dar, noaptea, un înger al Domnului a deschis uşile închisorii, i-a scos afară şi a zis:

²⁰ Mergeţi, staţi în templu şi vestiţi poporului toate cuvintele Vieţii acesteia.

²¹ Când au auzit ei aceasta, au intrat dis-de-dimineaţă în templu şi au început să înveţe pe popor. Când a venit marele preot şi cei ce erau cu el, au adunat sinedriul şi toţi bătrânii copiilor lui Israel şi au trimis la închisoare să aducă pe apostoli.

²² Dar când au venit ofiţerii, şi nu i-au găsit în închisoare, s-au întors şi au dat de ştire,

²³ zicând: Am găsit închisoarea încuiată în toată siguranţa şi pe păzitori stând afară înaintea uşilor; dar, când am deschis, n-am găsit pe nimeni înăuntru.

²⁴ Când au auzit aceste cuvinte, marele preot, căpitanul templului şi preoţii cei mai de seamă au rămas înmărmuriţi cu privire la ei şi se întrebau la ce-ar putea duce aceasta;

²⁵ Dar a venit cineva şi le-a zis: Iată, bărbaţii, pe care i-aţi pus în închisoare, stau în templu şi învaţă poporul.

²⁶ Atunci căpitanul a plecat cu ofiţerii şi i-au adus, dar nu cu forţa, căci se temeau să nu fie ucişi cu pietre de popor.

²⁷ Şi după ce i-au adus, i-au pus înaintea sinedriului. Şi marele preot i-a întrebat,

²⁸ zicând: Nu v-am poruncit noi cu tot dinadinsul să nu învăţaţi poporul în Numele acesta? Şi iată, voi aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră şi căutaţi să aruncaţi asupra noastră sângele acestui Om;

²⁹ Dar Petru şi apostolii au răspuns şi au zis: Trebuie să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni!

³⁰ Dumnezeul părinţilor noştri a înviat pe Isus, pe care voi L-aţi omorât, atârnându-L pe lemn.

³¹ Pe El, Dumnezeu L-a înălţat la dreapta Sa şi L-a făcut Domn şi Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăinţă şi iertare de păcate.

³² Şi noi suntem martorii Lui despre aceste lucruri, precum şi Duhul Sfânt, pe care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El.

³³ Când au auzit ei acestea, îi tăia la inimă şi s-au sfătuit să-i Omoare;

³⁴ Dar un Fariseu din sinedriu, numit Gamaliel, un învăţător al Legii, onorat de tot poporul, s-a ridicat în picioare şi a poruncit să-i scoată afară pe apostoli pentru puţin timp,

³⁵ şi le-a zis: Bărbaţi israeliţi, luaţi bine seama la voi înşivă, ce aveţi de gând să faceţi oamenilor acestora.

³⁶ Căci nu de mult s-a ridicat Teuda, care zicea că este cineva şi la care s-au alăturat aproape patru sute de bărbaţi. El a fost omorât şi toţi cei ce l-au ascultat s-au împrăştiat şi au fost nimiciţi.

³⁷ După el s-a ridicat Iuda galileeanul, în zilele recensământului, şi a atras mult popor de partea lui; şi acela a pierit şi toţi cei care l-au ascultat s-au împrăştiat.

³⁸ Şi acum eu vă spun: Depărtaţi-vă de aceşti oameni şi lăsaţi-i în pace, căci dacă planul acesta sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici,

³⁹ dar dacă este de la Dumnezeu, n-o veţi putea nimici; nu cumva să fiţi găsiţi că luptaţi împotriva lui Dumnezeu.

⁴⁰ Şi ei au ascultat de el şi, după ce au chemat pe apostoli, i-au bătut şi le-au poruncit să nu vorbească în Numele lui Isus şi le-au dat drumul;

⁴¹ Şi ei au plecat deci dinaintea sinedriului, bucurându-se că au fost socotiţi vrednici să fie batjocoriţi pentru Numele Lui.

⁴² Şi în fiecare zi, în templu şi în case, nu încetau să înveţe şi să predice pe Isus ca şi Cristos.

6

¹ În zilele acelea, când se înmulţea numărul ucenicilor, evreii care vorbeau greceşte murmurau împotriva evreilor, pentru că văduvele lor erau neglijate la împărţirea ajutoarelor zilnice;

² Cei doisprezece au chemat mulţimea ucenicilor şi au zis: Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu şi să servim la mese;

³ De aceea, fraţilor, căutaţi între voi şapte bărbaţi vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi de înţelepciune, pe care să-i punem în slujba aceasta.

⁴ Iar noi ne vom devota neîncetat rugăciunii şi predicării Cuvântului;

⁵ Şi vorbirea aceasta a plăcut întregii mulţimi şi au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duh Sfânt, şi pe Filip, şi pe Prohor, şi pe Nicanor, şi pe Timon, şi pe Parmena şi pe Nicolae, un prozelit din Antiohia;

⁶ Pe care i-au adus înaintea apostolilor şi, când s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei.

⁷ Şi Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult şi numărul ucenicilor se înmulţea foarte mult în Ierusalim; şi o mare mulţime de preoţi veneau la credinţă.

⁸ Şi Ştefan, plin de credinţă şi de putere, făcea minuni şi semne mari în popor.

⁹ Atunci s-au ridicat unii din sinagoga numită a libertinilor, şi a cirenienilor şi a alexandrinilor, şi din Cilicia şi din Asia, şi au început o ceartă cu Ştefan.

¹⁰ Şi nu puteau să stea împotriva înţelepciunii şi Duhului cu care vorbea el.

¹¹ Atunci au pus pe ascuns pe nişte oameni să zică: Noi l-am auzit spunând cuvinte de blasfemie împotriva lui Moise şi a lui Dumnezeu.

¹² Şi au întărâtat poporul, pe bătrâni şi pe cărturari, au năvălit asupra lui, au pus mâna pe el şi l-au dus în sinedriu.

¹³ Şi au pus nişte martori mincinoşi, care au zis: Omul acesta nu încetează să rostească cuvinte de blasfemie împotriva acestui loc sfânt şi a Legii;

¹⁴ căci l-am auzit zicând că acest Isus din Nazaret va dărâma locul acesta şi va schimba obiceiurile pe care ni le-a dat Moise;

¹⁵ Şi toţi cei care stăteau în sinedriu, uitându-se ţintă la el, au văzut faţa lui ca faţa unui înger.

7

¹ Marele preot a zis: Oare aşa stau lucrurile?

² Şi Ştefan a spus: Fraţilor şi părinţilor, ascultaţi! Dumnezeul gloriei S-a arătat părintelui nostru Avraam când era în Mesopotamia, înainte de a locui în Haran,

³ şi i-a zis: Ieşi din ţara ta şi din neamul tău, şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta;

⁴ El a ieşit atunci din ţara caldeilor şi a locuit în Haran. De acolo, după moartea tatălui său, Dumnezeu l-a mutat în ţara aceasta, în care locuiţi voi acum.

⁵ Şi Dumnezeu nu i-a dat moştenire în ea, nici cât să-şi pună piciorul, ci i-a promis că i-o va da în stăpânire lui şi seminţiei lui după el, deşi Avraam n-avea nici un copil.

⁶ Şi aşa a vorbit Dumnezeu: Sămânţa lui va locui într-o ţară străină, va fi înrobită şi va fi asuprită patru sute de ani.

⁷ Şi pe naţiunea căreia îi vor fi sclavi, o voi judeca Eu, a zis Dumnezeu. Şi după aceea vor ieşi şi-Mi vor sluji în locul acesta.

⁸ Şi El i-a dat legământul circumciziei; şi astfel lui Avraam i s-a născut Isaac şi l-a circumcis în ziua a opta; şi lui Isaac i s-a născut Iacov, şi lui Iacov cei doisprezece patriarhi;

⁹ Şi patriarhii au invidiat pe Iosif şi l-au vândut în Egipt. Dar Dumnezeu a fost cu el

¹⁰ şi l-a scos din toate necazurile lui şi i-a dat har şi înţelepciune înaintea lui Faraon, regele Egiptului; şi el l-a pus guvernator peste Egipt şi peste toată casa lui;

¹¹ Dar a venit o foamete peste toată ţara Egiptului şi Canaanului, şi necaz mare; şi părinţii noştri nu găseau hrană.

¹² Dar când Iacov a auzit că în Egipt era grâu, a trimis acolo pe părinţii noştri întâia oară;

¹³ şi a doua oară, Iosif s-a făcut cunoscut fraţilor săi, şi familia lui Iosif a ajuns cunoscută de Faraon;

¹⁴ Apoi Iosif a trimis să cheme la el pe tatăl său Iacov şi pe toate rudeniile lui, şaptezeci şi cinci de suflete.

¹⁵ Aşa Iacov s-a coborât în Egipt, unde a murit el şi părinţii noştri.

¹⁶ Şi de acolo au fost duşi înapoi la Sihem şi puşi în mormântul pe care îl cumpărase Avraam cu preţ de argint de la fiii lui Emor, tatăl lui Sihem;

¹⁷ Dar pe când se apropia timpul promisiunii pe care o făcuse Dumnezeu lui Avraam, poporul a crescut şi s-a înmulţit în Egipt,

¹⁸ până când s-a ridicat un alt rege, care nu cunoştea pe Iosif.

¹⁹ Regele acesta a uneltit cu vicleşug împotriva poporului nostru şi a asuprit pe părinţii noştri, până acolo încât să-şi arunce pruncii, ca să nu trăiască.

²⁰ Pe vremea aceea s-a născut Moise, şi el a fost plăcut lui Dumnezeu. El a fost hrănit trei luni în casa tatălui său.

²¹ Şi când a fost aruncat, l-a luat fiica lui Faraon şi l-a crescut ca pe fiul ei;

²² Şi Moise a fost educat în toată înţelepciunea egiptenilor, şi era puternic în cuvinte şi fapte.

²³ Dar pe când împlinea patruzeci de ani, i-a venit în inimă să viziteze pe fraţii săi, pe copiii lui Israel;

²⁴ Şi când a văzut că unul dintre ei suferă pe nedrept, i-a luat apărarea, a răzbunat pe cel asuprit şi a omorât pe egiptean.

²⁵ Căci credea că fraţii lui vor înţelege că Dumnezeu, prin mâna lui, le va da eliberarea; dar n-au înţeles.

²⁶ Şi a doua zi, pe când se băteau ei, Moise a venit în mijlocul lor şi i-a îndemnat la pace, zicând: Bărbaţilor, voi sunteţi fraţi; de ce vă nedreptăţiţi unul pe altul?

²⁷ Dar cel ce nedreptăţea pe aproapele său, l-a îmbrâncit, zicând: Cine te-a pus pe tine stăpânitor şi judecător peste noi?

²⁸ Vrei să mă omori şi pe mine cum ai omorât ieri pe egiptean?

²⁹ La vorba aceasta, Moise a fugit şi a locuit ca străin în ţara Madian, unde i s-au născut doi fii;

³⁰ Şi după ce au trecut patruzeci de ani, un înger al Domnului i s-a arătat în deşertul Muntelui Sinai, într-o flacără de foc a unui rug;

³¹ Moise, când l-a văzut, s-a mirat de arătarea aceasta şi, pe când se apropia să vadă ce este, a auzit glasul Domnului,

³² zicând: Eu sunt Dumnezeul părinţilor tăi, Dumnezeul lui Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov. Dar Moise a tremurat şi n-a îndrăznit să se uite.

³³ Atunci Domnul i-a zis: Scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care stai este pământ sfânt.

³⁴ Am văzut suferinţa poporului Meu care este în Egipt, le-am auzit suspinele şi M-am coborât să-i eliberez. Şi acum vino, te voi trimite în Egipt;

³⁵ Pe acest Moise, de care se lepădaseră ei, zicând: Cine te-a pus pe tine stăpânitor şi judecător? pe acesta Dumnezeu l-a trimis ca stăpânitor şi eliberator, cu mâna îngerului care i se arătase în rug.

³⁶ El i-a scos din Egipt, făcând minuni şi semne în ţara Egiptului şi la Marea Roşie şi în deşert patruzeci de ani;

³⁷ Acesta este Moise care a zis copiilor lui Israel: Domnul, Dumnezeul vostru vă va ridica dintre fraţii voştri un Profet ca mine; de El să ascultaţi.

³⁸ El este acela care a fost în adunarea din pustie, împreună cu îngerul care i-a vorbit pe Muntele Sinai, şi care a fost cu părinţii noştri, şi care a primit cuvintele vii, ca să ni le dea nouă;

³⁹ Pe care părinţii noştri n-au vrut să-l asculte, ci l-au nesocotit şi, în inimile lor, s-au întors spre Egipt,

⁴⁰ zicând lui Aaron: Fă-ne nişte dumnezei care să meargă înaintea noastră, căci acestui Moise care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce i s-a întâmplat;

⁴¹ Şi în zilele acelea ei au făcut un viţel şi au adus jertfă idolului şi s-au bucurat de lucrările mâinilor lor.

⁴² Atunci Dumnezeu S-a întors de la ei şi i-a dat să se închine oştirii cerului, după cum este scris în cartea profeţilor: Mi-aţi adus voi vite înjunghiate şi jertfe timp de patruzeci de ani în pustie, casă a lui Israel?

⁴³ Aţi purtat cortul lui Moloh şi steaua dumnezeului vostru Remfan, chipurile acelea pe care le-aţi făcut ca să vă închinaţi lor! De aceea, vă voi deporta dincolo de Babilon.

⁴⁴ Părinţii noştri aveau cu ei în pustie cortul mărturiei, aşa cum îl rânduise Cel care a spus lui Moise să-l facă după modelul pe care-l văzuse.

⁴⁵ Şi părinţii noştri, la rândul lor, l-au adus cu Iosua în ţara stăpânită de Neamurile, pe care Dumnezeu le-a alungat dinaintea părinţilor noştri; şi a rămas acolo până în zilele lui David,

⁴⁶ care a căpătat trecere înaintea lui Dumnezeu şi a cerut să găsească o locuinţă pentru Dumnezeul lui Iacov.

⁴⁷ Dar Solomon I-a zidit o casă.

⁴⁸ Însă Cel Preaînalt nu locuieşte în temple făcute de mâini omeneşti, cum zice profetul:

⁴⁹ Cerul este tronul Meu şi pământul este aşternutul picioarelor Mele. Ce fel de casă îmi veţi zidi voi Mie, zice Domnul, sau care este locul Meu de odihnă?

⁵⁰ N-a făcut mâna Mea toate aceste lucruri?

⁵¹ Oameni cu gâtul înţepenit şi necircumcişi la inimă şi la urechi! Voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt. Voi faceţi aşa cum au făcut părinţii voştri;

⁵² Pe care dintre profeţi nu i-au persecutat părinţii voştri? Şi ei au omorât pe cei ce vesteau mai dinainte venirea Celui Drept, pe care voi L-aţi vândut şi L-aţi omorât,

⁵³ voi, care aţi primit Legea poruncită prin îngeri şi n-aţi păzit-o!

⁵⁴ Când au auzit ei aceste vorbe, îi tăia în inimă şi scrâşneau din dinţi împotriva lui.

⁵⁵ Dar Ştefan, fiind plin de Duhul Sfânt, şi-a aţintit ochii spre cer şi a văzut gloria lui Dumnezeu şi pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu,

⁵⁶ şi a zis: Iată, văd cerurile deschise, şi pe Fiul omului stând la dreapta lui Dumnezeu.

⁵⁷ Atunci ei au început să strige cu glas tare, şi-au acoperit urechile şi au năvălit toţi într-un gând asupra lui,

⁵⁸ şi l-au târât afară din cetate şi l-au ucis cu pietre. Şi martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul;

⁵⁹ Şi ei aruncau cu pietre în Ştefan care se ruga şi zicea: Doamne Isuse, primeşte duhul meu!

⁶⁰ Şi îngenunchind a strigat cu glas tare: Doamne, nu le ţine în seamă păcatul acesta! Şi spunând aceasta, a adormit.

8

¹ Şi Saul se învoise la uciderea lui Ştefan. În ziua aceea s-a pornit o mare persecuţie împotriva bisericii care era în Ierusalim. Şi toţi, afară de apostoli, erau împrăştiaţi prin ţinuturile Iudeii şi ale Samariei.

² Nişte bărbaţi evlavioşi au îngropat pe Ştefan şi au plâns mult pentru el.

³ Dar Saul pustia biserica, intrând prin case şi luând cu sila bărbaţi şi femei, îi preda la închisoare;

⁴ Cei împrăştiaţi deci mergeau din loc în loc, predicând Cuvântul.

⁵ Filip s-a coborât în cetatea Samariei şi le-a predicat pe Cristos;

⁶ Şi mulţimile luau aminte cu un gând la cele spuse de Filip, când au auzit şi au văzut semnele pe care le făcea.

⁷ Căci din. mulţi, care erau stăpâniţi de duhuri necurate, ele ieşeau afară, scoţând mari ţipete; şi mulţi paralitici şi şchiopi erau vindecaţi;

⁸ Şi a fost bucurie mare în cetatea aceea.

⁹ Dar în cetate era un om numit Simon, care practicase vrăjitoria şi uimea poporul din Samaria, zicând că este un om însemnat;

¹⁰ şi pe care toţi, de la mic la mare, îl ascultau cu atenţie, zicând: Omul acesta este puterea mare a lui Dumnezeu.

¹¹ Şi ei îl ascultau cu luare aminte, pentru că de multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile lui.

¹² Dar când au crezut pe Filip, care predica Evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu şi Numelui lui Isus Cristos, au fost botezaţi, atât bărbaţi, cât şi femei;

¹³ Chiar şi Simon a crezut şi, după ce a fost botezat, nu se mai despărţea de Filip; şi era uimit văzând semnele şi minunile care erau făcute.

¹⁴ Când au auzit apostolii care erau în Ierusalim că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan;

¹⁵ care, după ce s-au coborât, s-au rugat pentru ei ca să primească Duhul Sfânt.

¹⁶ Căci nu se coborâse încă peste nici unul dintre ei, ci fuseseră numai botezaţi în Numele Domnului Isus.

¹⁷ Atunci Petru şi Ioan şi-au pus mâinile peste ei, şi ei au primit Duhul Sfânt.

¹⁸ Când a văzut Simon că Duhul Sfânt era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a oferit bani,

¹⁹ zicând: Daţi-mi şi mie autoritatea aceasta, pentru ca peste oricine-mi voi pune mâinile, să primească Duhul Sfânt.

²⁰ Dar Petru i-a zis: Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea cumpăra cu bani!

²¹ Tu n-ai nici parte, nici sorţ în treaba aceasta, căci inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu.

²² Pocăieşte-te deci de această răutate şi roagă-te lui Dumnezeu să ţi se ierte, dacă e cu putinţă, gândul inimii tale,

²³ căci văd că eşti încă plin de fiere amară şi în lanţurile fărădelegii;

²⁴ Şi Simon a răspuns şi a zis: Rugaţi-vă voi Domnului pentru mine, ca să nu vină peste mine nimic din ce aţi zis;

²⁵ După ce au mărturisit şi au predicat Cuvântul Domnului, Petru şi Ioan s-au întors la Ierusalim, predicând Evanghelia prin multe sate ale samaritenilor.

²⁶ Dar un înger al Domnului a vorbit lui Filip, zicând: Scoală-te şi du-te spre sud, pe drumul care coboară de la Ierusalim la Gaza; acesta este pustiu.

²⁷ El s-a sculat şi a plecat. Şi iată, un etiopian, un famen cu mare putere la regina Candace a etiopienilor, care răspundea de toate bogăţiile ei şi care a venit la Ierusalim să se închine,

²⁸ se întorcea de acolo şi, stând în carul lui, citea pe profetul Isaia.

²⁹ Atunci Duhul a zis lui Filip: Apropie-te şi alătură-te carului acestuia!

³⁰ Şi Filip a alergat şi l-a auzit citind pe profetul Isaia şi a zis: înţelegi tu ce citeşti?

³¹ Şi el a zis: Cum aş putea dacă nu mă va călăuzi cineva? Şi a rugat pe Filip să se urce în car şi să stea cu el.

³² Locul din Scriptură pe care-l citea era acesta: El a fost dus ca o oaie la tăiere şi ca un miel fără glas înaintea celui ce-l tunde, aşa nu şi-a deschis gura;

³³ în umilinţa Lui, dreptatea I-a fost luată. Şi cine va spune despre răutatea generaţiei Lui? Căci viaţa îi este luată de pe pământ.

³⁴ Şi famenul a răspuns lui Filip şi a zis: Te rog, despre cine vorbeşte profetul astfel? Despre el sau despre altcineva?

³⁵ Atunci Filip a luat cuvântul şi, începând de la Scriptura aceasta, i L-a predicat pe Isus.

³⁶ Şi pe când îşi urmau ei drumul, au ajuns la o apă, şi famenul a zis: Iată, apă; ce mă împiedică să fiu botezat?

³⁷ Şi Filip a zis: Dacă crezi din toată inima ta, se poate. Şi el a răspuns şi a zis: Cred că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu.

³⁸ Şi el a poruncit să stea carul şi s-au coborât amândoi în apă, Filip şi famenul, şi el l-a botezat.

³⁹ Dar când au ieşit din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, şi famenul nu l-a mai văzut. Şi el şi-a continuat drumul plin de bucurie.

⁴⁰ Filip însă se afla la Azot şi predica Evanghelia în toate cetăţile prin care trecea, până a venit la Cezareea.

9

¹ Dar Saul, suflând încă ameninţare şi ucidere împotriva ucenicilor Domnului, s-a dus la marele preot

² şi i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc pentru ca, dacă va găsi pe unii umblând pe Calea credinţei, atât bărbaţi, cât şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim.

³ Şi pe când călătorea, se apropia de Damasc, şi deodată a strălucit o lumină din cer împrejurul lui.

⁴ Şi a căzut la pământ şi a auzit un glas, care-i zicea: Saule, Saule, pentru ce Mă persecuţi?

⁵ Şi el a zis: Cine eşti Tu, Doamne? Şi Domnul a zis: Eu sunt Isus, pe care-L persecuţi; ţi-ar fi greu să loveşti înapoi cu piciorul într-o ţepuşă.

⁶ Tremurând şi plin de teamă, el a zis: Doamne, ce vrei să fac? Şi Domnul i-a zis: Scoală-te şi intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci.

⁷ Şi bărbaţii care călătoreau cu el au rămas încremeniţi; auzeau într-adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni.

⁸ Şi Saul s-a sculat de la pământ, dar deşi ochii îi erau deschişi, nu vedea pe nimeni. Şi ducându-l de mână, l-au adus în Damasc.

⁹ Şi trei zile n-a văzut şi n-a mâncat, nici n-a băut.

¹⁰ În Damasc era un ucenic numit Anania. Şi Domnul i-a zis într-o viziune: Anania! Şi el a zis: Iată-mă, Doamne;

¹¹ Şi Domnul i-a zis: Scoală-te şi du-te pe strada care se numeşte Dreaptă şi caută în casa lui Iuda pe un om numit Saul, din Tars; căci iată, el se roagă,

¹² şi a văzut în viziune pe un bărbat, numit Anania, intrând la el şi punându-şi mâinile peste el, ca să-şi recapete vederea.

¹³ Dar Anania a răspuns: Doamne, am auzit de la mulţi despre toate relele pe care le-a făcut bărbatul acesta sfinţilor Tăi în Ierusalim;

¹⁴ şi aici are autoritate din partea preoţilor celor mai de seamă ca să lege pe toţi care cheamă Numele Tău;

¹⁵ Dar Domnul i-a zis: Du-te, căci el Îmi este vasul ales, ca să ducă Numele Meu înaintea Neamurilor şi a regilor şi a copiilor lui Israel;

¹⁶ căci Eu îi voi arăta câte trebuie să sufere pentru Numele Meu.

¹⁷ Şi Anania a plecat şi a intrat în casă; şi punându-şi mâinile peste el, a zis: Frate Saul, Domnul Isus, care ţi s-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să capeţi vederea şi să fii umplut de Duhul Sfânt.

¹⁸ Şi îndată a căzut de pe ochii lui ceva ca nişte solzi, şi el şi-a recăpătat pe loc vederea; şi el s-a sculat şi a fost botezat.

¹⁹ Şi după ce a mâncat, a prins putere. Şi el a rămas câteva zile cu ucenicii care erau în Damasc.

²⁰ Şi îndată a început să predice pe Cristos în sinagogi, că El este Fiul lui Dumnezeu.

²¹ Şi toţi cei care-l auzeau se mirau şi ziceau: Nu este el acela care făcea prăpăd în Ierusalim printre cei care chemau Numele acesta, şi n-a venit el aici ca să-i ducă legaţi înaintea preoţilor celor mai de seamă?

²² Dar Saul se întărea din ce în ce mai mult şi îi confrunta pe iudeii care locuiau în Damasc, dovedind că Acesta este Cristos.

²³ După ce au trecut mai multe zile, iudeii s-au sfătuit să-l omoare;

²⁴ dar uneltirea lor s-a făcut cunoscută lui Saul. Şi porţile erau păzite zi şi noapte, ca să-l omoare;

²⁵ Dar într-o noapte, ucenicii l-au luat şi l-au coborât prin zid, lăsându-l jos într-un coş mare.

²⁶ Şi după ce a ajuns la Ierusalim, Saul încerca să se alăture ucenicilor, dar toţi se temeau de el, căci nu credeau că el era un ucenic.

²⁷ Dar Barnaba l-a luat şi l-a adus la apostoli, şi le-a istorisit cum, pe drum, văzuse pe Domnul care i-a vorbit, şi cum în Damasc vorbise cu îndrăzneală în Numele lui Isus.

²⁸ Şi el era cu ei, întrând şi ieşind din Ierusalim;

²⁹ Şi predica plin de îndrăzneală în Numele Domnului Isus. Şi el vorbea şi discuta aprins cu evreii elenizaţi, dar ei căutau să-l omoare.

³⁰ Când au aflat fraţii, l-au coborât la Cezareea şi l-au trimis la Tars.

³¹ Bisericile de prin toată Iudeea şi Galileea şi Samaria aveau pace şi se zideau. Şi umblând în frica de Domnul şi prin mângâierea Duhului Sfânt, se înmulţeau.

³² Pe când trecea Petru prin toate ţinuturile, s-a coborât şi pe la sfinţii care locuiau în Lida.

³³ Şi acolo a găsit un om cu numele Enea, care zăcea în pat paralizat de opt ani.

³⁴ Şi Petru i-a zis: Enea, Isus Cristos te vindecă; scoală-te şi fă-ţi patul! Şi el s-a sculat îndată.

³⁵ Şi toţi care locuiau în Lida şi în Saron, l-au văzut şi s-au întors la Domnul.

³⁶ În Iope era o ucenică numită Tabita, care tradus este Dorea. Această femeie era plină de fapte bune şi de caritate, pe care le făcea;

³⁷ Şi s-a întâmplat în zilele acelea că ea s-a îmbolnăvit şi a murit. Şi după ce au spălat-o, au pus-o într-o cameră de sus.

³⁸ Şi fiindcă Lida era aproape de Iope, ucenicii, auzind că Petru este acolo, au trimis doi oameni la el să-l roage să nu şovăiască să vină până la ei.

³⁹ Şi Petru s-a sculat şi a mers cu ei. Când a sosit, l-au dus în camera de sus. Toate văduvele l-au înconjurat plângând şi arătându-i hainele şi cămăşile pe care le făcea Dorea pe când era cu ele.

⁴⁰ Dar Petru i-a scos pe toţi afară, a îngenuncheat şi s-a rugat; şi întorcându-se spre trup, a zis: Tabita, scoală-te! Şi ea a deschis ochii şi, când a văzut pe Petru, s-a ridicat pe şezut.

⁴¹ El i-a dat mâna şi a ridicat-o şi, chemându-i pe sfinţi şi pe văduve, le-a dat-o vie.

⁴² Şi aceasta s-a făcut cunoscut în toată cetatea Iope, şi mulţi au crezut în Domnul.

⁴³ Şi Petru a rămas multe zile în Iope la un tăbăcar, numit Simon;

10

¹ În Cezareea era un om cu numele Corneliu, centurion din cohorta numită Italiana,

² un om pios şi temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui, care făcea multe milostenii poporului şi se ruga neîncetat lui Dumnezeu.

³ Pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut clar într-o viziune pe un înger al lui Dumnezeu intrând la el şi zicând: Corneliu!

⁴ Şi când s-a uitat la el, s-a înfricoşat şi a zis: Ce este, Doamne? Şi îngerul i-a zis: Rugăciunile şi milosteniile tale s-au suit ca o aducere-aminte înaintea lui Dumnezeu.

⁵ Şi acum trimite oameni la Iope şi adu-l pe Simon, al cărui nume este Petru.

⁶ El găzduieşte la un tăbăcar numit Simon, a cărui casă este lângă mare. El îţi va spune ce trebuie să faci.

⁷ Şi când a plecat îngerul care vorbise cu el, Corneliu a chemat pe doi dintre servitorii săi şi pe un ostaş pios dintre cei care-i slujeau tot timpul

⁸ şi, după ce le-a istorisit totul, i-a trimis la Iope.

⁹ A doua zi, când erau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s-a suit pe acoperiş, pe la ceasul al şaselea, ca să se roage.

¹⁰ El a flămânzit şi dorea să mănânce. Pe când îi pregăteau mâncarea, el a căzut în extaz

¹¹ şi a văzut cerul deschis şi un vas ca o pânză mare, legată de cele patru colţuri, coborându-se spre el şi lăsându-se pe pământ.

¹² În ea se aflau toate animalele cu patru picioare ale pământului şi fiare sălbatice şi târâtoare şi păsări ale cerului.

¹³ Şi un glas i-a zis: Petre, scoală-te, taie şi mănâncă!

¹⁴ Dar Petru a zis: Nicidecum, Doamne, căci niciodată n-am mâncat ceva întinat sau necurat;

¹⁵ Şi glasul i-a zis iarăşi a doua oară: Ce a curăţat Dumnezeu, să nu numeşti întinat;

¹⁶ Aceasta s-a făcut de trei ori, şi vasul a fost ridicat iarăşi la cer.

¹⁷ În timp ce Petru nu ştia ce să creadă despre înţelesul viziunii pe care o avusese, iată, oamenii care fuseseră trimişi de Corneliu, întrebând de casa lui Simon, şi stând înaintea porţii,

¹⁸ au strigat şi au întrebat dacă Simon, numit Petru, găzduieşte acolo.

¹⁹ Şi pe când se gândea Petru la viziunea aceea, Duhul i-a zis: Iată, te caută trei oameni;

²⁰ scoală-te, coboară-te şi du-te cu ei fără să te îndoieşti de ceva, căci Eu i-am trimis;

²¹ Şi Petru a coborât la oamenii care au fost trimişi la el de Corneliu şi a zis: Iată, eu sunt cel pe care-l căutaţi, care este motivul pentru care aţi venit?

²² Şi ei au zis: Centurionul Corneliu, om drept şi temător de Dumnezeu şi vorbit de bine de tot poporul iudeu, a fost îndemnat de un înger sfânt să trimită după tine ca să vii în casa lui şi să audă cuvinte de la tine.

²³ El i-a chemat deci înăuntru şi i-a găzduit. A doua zi Petru s-a dus cu ei, şi câţiva fraţi din Iope au mers cu el.

²⁴ Şi în ziua următoare au intrat în Cezareea. Corneliu îi aştepta cu rudele şi prietenii apropiaţi, pe care-i chemase.

²⁵ Şi pe când intra Petru, Corneliu l-a întâmpinat şi a căzut la picioarele lui şi i s-a închinat.

²⁶ Dar Petru l-a ridicat, zicând: Scoală-te, şi eu sunt om!

²⁷ Şi vorbind cu el, a intrat în casă şi a găsit pe mulţi adunaţi.

²⁸ Şi el le-a zis: Ştiţi că nu este permis unui iudeu să se alăture sau să vină la unul din alt popor, dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe nici un om întinat sau necurat;

²⁹ De aceea am venit fără să mă împotrivesc când m-aţi chemat. Deci, vă întreb: pentru ce motiv aţi trimis după mine?

³⁰ Şi Corneliu a zis: Acum patru zile postisem până la ceasul acesta şi la ceasul al nouălea mă rugam în casa mea; şi iată, un om cu o haină strălucitoare a stat înaintea mea,

³¹ şi a zis: Corneliu, rugăciunea ta a fost ascultată şi milosteniile tale au fost amintite înaintea lui Dumnezeu.

³² De aceea trimite la Iope şi cheamă aici pe Simon, al cărui nume este Petru. El găzduieşte în casa lui Simon tăbăcarul, lângă mare. Când va veni el, îţi va vorbi.

³³ Am trimis deci îndată la tine şi bine ai făcut că ai venit. Acum deci, toţi suntem aici, înaintea lui Dumnezeu, ca să auzim tot ce ţi-a poruncit Dumnezeu.

³⁴ Atunci Petru a început să vorbească şi a zis: Cu adevărat, înţeleg că Dumnezeu nu este părtinitor,

³⁵ ci în orice naţiune, cine se teme de El şi lucrează dreptatea este primit de El;

³⁶ El a trimis Cuvântul Său copiilor lui Israel, predicând pacea, prin Isus Cristos, (El este Domnul tuturor);

³⁷ Ştiţi lucrurile care s-au întâmplat prin toată Iudeea, începând din Galileea, după botezul pe care l-a predicat Ioan:

³⁸ cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcând bine şi vindecând pe toţi cei care erau asupriţi de Diavolul; căci Dumnezeu era cu El;

³⁹ Şi noi suntem martori la toate lucrurile pe care le-a făcut El în ţinutul iudeilor şi în Ierusalim. Ei L-au omorât, atârnându-L pe lemn.

⁴⁰ Pe El Dumnezeu L-a înviat a treia zi şi L-a făcut să Se arate,

⁴¹ nu la tot poporul, ci nouă, martorilor aleşi mai dinainte de Dumnezeu, care am mâncat şi am băut cu El după ce a înviat dintre cei morţi;

⁴² Şi El ne-a poruncit să predicăm poporului şi să mărturisim că El este Cel hotărât de Dumnezeu să fie Judecătorul celor vii şi al celor morţi;

⁴³ Toţi profeţii mărturisesc despre El că oricine crede în El primeşte, prin Numele Lui, iertarea păcatelor;

⁴⁴ Pe când spunea Petru cuvintele acestea, Duhul Sfânt S-a coborât peste toţi cei care ascultau Cuvântul.

⁴⁵ Şi toţi credincioşii circumcişi, care veniseră cu Petru, au rămas uimiţi când au văzut că darul Duhului Sfânt s-a revărsat şi peste Neamuri;

⁴⁶ căci îi auzeau vorbind în limbi şi preamărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a răspuns:

⁴⁷ Poate cineva opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia, care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?

⁴⁸ Şi a poruncit să fie botezaţi în Numele Domnului Isus Cristos. Atunci ei l-au rugat să mai rămână câteva zile.

11

¹ Apostolii şi fraţii care erau în Iudeea, au auzit că şi Neamurile au primit Cuvântul lui Dumnezeu.

² Şi când Petru s-a suit la Ierusalim, cei circumcişi îl mustrau,

³ zicând: Ai intrat la oameni necircumcişi şi ai mâncat cu ei!

⁴ Dar Petru a început să le spună pe rând cele întâmplate, zicând:

⁵ Eram în cetatea Iope şi, pe când mă rugam, am căzut într-un extaz şi am avut o viziune: un vas ca o pânză mare, legată de cele patru colţuri, se cobora din cer şi a venit până la mine.

⁶ Când m-am uitat în ea, am văzut animalele cu patru picioare de pe pământ şi fiarele sălbatice şi târâtoarele şi păsările cerului.

⁷ Şi am auzit un glas, zicându-mi: Petre, scoală-te, taie şi mănâncă.

⁸ Dar eu am zis: Nicidecum, Doamne, căci nimic întinat sau necurat n-a intrat vreodată în gura mea.

⁹ Dar glasul mi-a răspuns iarăşi din cer: Ce a curăţat Dumnezeu, să nu numeşti întinat.

¹⁰ Şi aceasta s-a întâmplat de trei ori, apoi toate au fost ridicate iarăşi la cer.

¹¹ Şi iată, îndată, trei bărbaţi, trimişi din Cezareea la mine, au stat la poarta casei în care eram.

¹² Şi Duhul mi-a spus să plec cu ei, fără să am vreo îndoială. Aceşti şase fraţi m-au însoţit şi ei, şi am intrat în casa omului.

¹³ Şi el ne-a istorisit cum a văzut un înger stând în casa lui, care i-a zis: Trimite oameni la Iope şi adu-l pe Simon, care se numeşte Petru,

¹⁴ care-ţi va spune cuvinte prin care vei fi mântuit, tu şi toată casa ta.

¹⁵ Şi când am început să vorbesc, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei, ca şi peste noi la început.

¹⁶ Atunci mi-am adus aminte de Cuvântul Domnului, cum a zis: Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt;

¹⁷ Deci, dacă Dumnezeu le-a dat acelaşi dar ca şi nouă, care am crezut în Domnul Isus Cristos, cine eram eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu?

¹⁸ După ce au auzit aceste lucruri, s-au liniştit şi au glorificat pe Dumnezeu, zicând: Dumnezeu a dat deci şi Neamurilor pocăinţa, spre viaţă.

¹⁹ Cei ce au fost împrăştiaţi după persecuţia care avuse loc împotriva lui Ştefan, au ajuns până în Fenicia şi în Cipru şi Antiohia, predicând Cuvântul numai iudeilor;

²⁰ Dar unii din ei erau oameni din Cipru şi din Cirena, care, venind în Antiohia, au vorbit grecilor, predicând pe Domnul Isus;

²¹ Şi mâna Domnului era cu ei; şi un mare număr a crezut şi s-a întors la Domnul.

²² Şi vestea despre ei a ajuns la urechile bisericii din Ierusalim şi au trimis pe Barnaba la Antiohia;

²³ Când a venit şi a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi i-a îndemnat pe toţi să rămână în Domnul cu inimă hotărâtă;

²⁴ pentru că el era un om bun, plin de Duhul Sfânt şi de credinţă. Şi o mare mulţime s-a alăturat Domnului.

²⁵ Atunci Barnaba s-a dus la Tars, ca să caute pe Saul;

²⁶ şi, când l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg ei s-au adunat în biserică şi au învăţat o mare mulţime. Şi pentru prima dată, ucenicii au fost numiţi creştini, în Antiohia.

²⁷ Şi în zilele acelea s-au coborât nişte profeţi din Ierusalim la Antiohia;

²⁸ Şi unul dintre ei, numit Agab, s-a ridicat şi a vestit, prin Duhul, că va fi o foamete mare în toată lumea, care a şi fost în zilele domniei lui Claudiu Cezar.

²⁹ Şi ucenicii au hotărât să trimită, fiecare după puterea lui, un ajutor fraţilor care locuiau în Iudeea,

³⁰ ceea ce au şi făcut, şi l-au trimis bătrânilor prin mâinile lui Barnaba şi ale lui Saul.

12

¹ Şi pe vremea aceea, regele Irod a pus mâna pe unii din biserică, pentru a-i chinui,

² şi a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan.

³ Şi pentru că a văzut că aceasta a plăcut iudeilor, a mai pus mâna şi pe Petru. Era în timpul zilelor sărbătorii Azimilor.

⁴ Şi după ce l-a prins, l-a pus în închisoare şi l-a pus sub paza a patru străji a câte patru ostaşi, cu gând ca după Paşti să-l scoată înaintea poporului.

⁵ Petru deci era păzit în închisoare, dar biserica nu înceta să înalţe rugăciuni fierbinţi către Dumnezeu pentru el.

⁶ Şi în noaptea dinaintea zilei când Irod avea de gând să-l înfăţişeze la judecată, Petru dormea între doi ostaşi, legat cu două lanţuri, şi nişte ostaşi păzeau închisoarea la uşă.

⁷ Şi iată, un înger al Domnului a stat lângă el, şi o lumină a strălucit în închisoare. Şi el a lovit pe Petru în coastă, l-a trezit, zicând: Scoală-te repede! Şi lanţurile i-au căzut de pe mâini.

⁸ Şi îngerul i-a zis: încinge-te şi leagă-ţi încălţămintele. El a făcut aşa. Şi îngerul i-a zis: Pune-ţi haina pe tine şi urmează-mă.

⁹ Şi el a ieşit şi l-a urmat, dar nu ştia că era adevărat ceea ce se făcea prin înger, ci i se părea că are o viziune.

¹⁰ Şi după ce au trecut de întâia strajă şi de a doua, au ajuns la poarta de fier care duce în cetate şi care li s-a deschis singură. Au ieşit şi au mers pe o stradă; şi îndată îngerul a plecat de la el.

¹¹ Şi Petru, venindu-şi în fire, a zis: Acum ştiu cu adevărat că Domnul a trimis pe îngerul Său şi m-a scăpat din mâna lui Irod şi de la tot ce aştepta poporul iudeu;

¹² Şi când şi-a dat bine seama, a venit la casa Mariei, mama lui Ioan, numit şi Marcu, unde erau adunaţi mulţi şi se rugau.

¹³ Şi după ce Petru a bătut la uşa care dădea în pridvor, o servitoare numită Roda a venit să asculte.

¹⁴ Şi când a cunoscut glasul lui Petru, de bucurie nu a deschis uşa, ci a alergat înăuntru şi le-a spus că Petru stătea la uşă.

¹⁵ Dar ei i-au zis: Ţi-ai ieşit din minţi! Ea însă insista că aşa era. Şi ei au zis: Este îngerul lui.

¹⁶ Dar Petru a continuat să bată. Când au deschis uşa şi l-au văzut, au rămas uimiţi.

¹⁷ Dar el le-a făcut semn cu mâna să tacă, le-a istorisit felul cum îl scosese Domnul din închisoare şi a zis: Spuneţi lucrurile acestea lui Iacov şi fraţilor. Apoi a ieşit şi s-a dus în alt loc;

¹⁸ Şi când s-a făcut ziuă, ostaşii au fost într-o mare tulburare despre ceea ce se întâmplase cu Petru.

¹⁹ Şi Irod, după ce l-a căutat şi nu l-a găsit, a cercetat pe paznici şi a poruncit să-i omoare. Şi el s-a coborât de la Iudeea la Cezareea şi a stat acolo.

²⁰ Şi Irod era în mare duşmănie cu cei din Tir şi din Sidon. Dar aceştia au venit toţi într-un gând la el şi, după ce au câştigat de partea lor pe Blast, care era mai-mare peste camera de dormit a regelui, au cerut pace, pentru că ţara lor se hrănea din ţara regelui.

²¹ Şi într-o zi hotărâtă, Irod s-a îmbrăcat cu hainele lui regeşti, a stat pe tronul lui regesc şi le vorbea.

²² Şi poporul a strigat: Glasul unui dumnezeu, nu al unui om!

²³ Şi îndată l-a lovit un înger al Domnului pentru că nu a dat glorie lui Dumnezeu. Şi a murit mâncat de viermi.

²⁴ Dar Cuvântul lui Dumnezeu creştea şi se răspândea tot mai mult.

²⁵ Şi Barnaba şi Saul, după ce şi-au împlinit lucrarea, s-au întors la Ierusalim, luând cu ei pe Ioan, care era numit Marcu;

13

¹ În biserica din Antiohia erau nişte profeţi şi învăţători: Barnaba, Simeon, care era numit Niger, Luciu din Cirena, Manaen, care fusese crescut împreună cu tetrarhul Irod, şi Saul;

² Şi pe când slujeau ei Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat;

³ Atunci, după ce au postit şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei, şi i-au lăsat să plece.

⁴ Dar ei, fiind trimişi de Duhul Sfânt, s-au coborât la Seleucia şi de acolo au plecat cu corabia la Cipru;

⁵ Şi când au ajuns la Salamina, au vestit Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor; şi îl aveau şi pe Ioan ca ajutor.

⁶ Şi după ce au străbătut toată insula până la Pafos, au găsit pe un anume vrăjitor, profet mincinos, un iudeu, al cărui nume era Bar-Isus,

⁷ care era cu proconsulul Sergius Paulus, un om înţelept. Acesta a chemat pe Barnaba şi pe Saul şi dorea să audă Cuvântul lui Dumnezeu.

⁸ Dar Elima, vrăjitorul (căci aşa se traduce numele lui) le stătea împotrivă, căutând să abată pe proconsul de la credinţă.

⁹ Atunci Saul, care se numeşte şi Pavel, plin de Duhul Sfânt, s-a uitat ţintă la el

¹⁰ şi a zis: Om plin de toată viclenia şi de toată răutatea, fiu al Diavolului, duşman al oricărei dreptăţi, nu încetezi tu să strâmbi căile drepte ale Domnului?

¹¹ Şi acum, iată, mâna Domnului este asupra ta, vei fi orb şi nu vei vedea soarele până la o vreme. Şi îndată a căzut peste el ceaţă şi întuneric, şi căuta bâjbâind pe cineva care să-l ducă de mână.

¹² Atunci proconsulul, când a văzut ce se întâmplase, a crezut şi a rămas uimit de învăţătura Domnului.

¹³ Pavel şi cei ce erau cu el au pornit cu corabia din Pafos şi au venit la Perga în Pamfilia; şi Ioan, despărţindu-se de ei, s-a întors la Ierusalim.

¹⁴ Dar când au plecat din Perga, au venit la Antiohia din Pisidia; şi în ziua Sabatului au intrat în sinagogă şi au stat jos.

¹⁵ Şi, după citirea Legii şi a Profeţilor, mai-marii sinagogii au trimis la ei, zicând: Fraţilor, dacă aveţi un cuvânt de îndemn pentru popor, vorbiţi;

¹⁶ Şi Pavel s-a sculat, a făcut semn cu mâna, şi a zis: Bărbaţi israeliţi şi voi care vă temeţi de Dumnezeu, ascultaţi!

¹⁷ Dumnezeul acestui popor. Israel, a ales pe părinţii noştri şi a înălţat în cinste pe poporul acesta în timpul şederii lui în ţara Egiptului şi l-a scos din Egipt cu braţul Său cel puternic.

¹⁸ Şi timp de aproape patruzeci de ani le-a răbdat purtarea în pustie;

¹⁹ Şi, după ce a nimicit şapte popoare în ţara Canaanului, le-a dat ca moştenire pământul lor.

²⁰ Şi, după aceea, timp de aproape patru sute cincizeci de ani, le-a dat judecători până la profetul Samuel.

²¹ Şi apoi ei au cerut un rege. Şi, timp de patruzeci de ani, Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chis, un bărbat din seminţia lui Beniamin;

²² Şi, după ce l-a înlăturat, le-a ridicat ca rege pe David, despre care a mărturisit şi a zis: Am găsit pe David, fiul lui Iese, om după inima Mea, care va împlini toată voia Mea;

²³ Din sămânţa acestui om, Dumnezeu, după promisiunea Sa, a ridicat lui Israel un Mântuitor, care este Isus.

²⁴ Înainte de venirea Lui, Ioan predicase botezul pocăinţei la tot poporul lui Israel.

²⁵ Şi Ioan, când îşi sfârşea misiunea, a zis: Cine credeţi că sunt Eu? Nu sunt El; ci iată, după mine vine Unul căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg încălţămintea picioarelor;

²⁶ Fraţilor, fii ai neamului lui Avraam şi cei ce vă temeţi de Dumnezeu, vouă v-a fost trimis Cuvântul acestei mântuiri.

²⁷ Căci locuitorii din Ierusalim şi mai-marii lor, pentru că nu L-au cunoscut nici pe Isus şi nici cuvintele profeţilor care se citesc în fiecare Sabat, le-au împlinit prin faptul că L-au condamnat;

²⁸ Şi măcar că n-au găsit în El nici o vină de moarte, ei au cerut lui Pilat ca El să fie omorât.

²⁹ Şi, după ce au împlinit tot ce era scris despre El, L-au dat jos de pe lemn şi L-au pus într-un mormânt;

³⁰ Dar Dumnezeu L-a înviat dintre cei morţi.

³¹ El S-a arătat, timp de mai multe zile, celor ce se suiseră cu El din Galileea la Ierusalim şi care sunt martorii Lui înaintea poporului;

³² Şi noi vă predicăm vestea bună a promisiunii făcute părinţilor;

³³ Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviind pe Isus, după cum este scris şi în psalmul al doilea: Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut.

³⁴ Şi că L-a înviat dintre cei morţi, ca să nu Se mai întoarcă în putrezire, a spus-o astfel: Vouă vă voi da binecuvântările sfinte şi sigure ale lui David.

³⁵ Pentru că mai zice şi în alt psalm: Nu vei lăsa ca sfântul Tău să vadă putrezirea.

³⁶ Căci David, după ce a slujit generaţiei sale după voia lui Dumnezeu, a murit şi a fost îngropat lângă părinţii lui, şi a văzut putrezirea.

³⁷ Dar El, pe care L-a înviat Dumnezeu, n-a văzut putrezirea.

³⁸ Să vă fie cunoscut, fraţilor, că prin El vi se vesteşte iertarea păcatelor;

³⁹ şi prin El oricine crede este justificat de toate lucrurile de care n-aţi putut fi justificaţi prin Legea lui Moise.

⁴⁰ Deci, luaţi seama să nu vină peste voi ceea ce s-a spus prin profeţi:

⁴¹ Uitaţi-vă, dispreţuitorilor, miraţi-vă şi pieriţi; căci în zilele voastre Eu fac o lucrare pe care n-aţi crede-o cu nici un chip, dacă v-ar istorisi-o cineva.

⁴² Şi când au ieşit iudeii din sinagogă, Neamurile i-au rugat să le predice despre aceste lucruri şi în Sabatul următor.

⁴³ Şi după ce s-a împrăştiat adunarea, mulţi dintre iudei şi dintre prozeliţii evlavioşi au urmat pe Pavel şi pe Barnaba, care, vorbind cu ei, îi îndemnau să rămână în harul lui Dumnezeu;

⁴⁴ În Sabatul următor, aproape toată cetatea s-a adunat să asculte Cuvântul lui Dumnezeu.

⁴⁵ Dar iudeii, când au văzut mulţimile, s-au umplut de invidie, vorbeau împotriva celor spuse de Pavel şi-l batjocoreau.

⁴⁶ Pavel şi Barnaba au prins curaj şi le-au zis: Cuvântul lui Dumnezeu trebuie vestit mai întâi vouă; dar, fiindcă voi îl respingeţi şi singuri vă judecaţi nevrednici de viaţa veşnică, iată, ne întoarcem spre Neamuri.

⁴⁷ Căci aşa ne-a poruncit Domnul: Te-am pus ca să fii Lumina Neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului.

⁴⁸ Când Neamurile au auzit aceasta s-au bucurat şi au glorificat Cuvântul Domnului. Şi toţi cei ce erau hotărâţi pentru viaţa veşnică au crezut.

⁴⁹ Şi Cuvântul Domnului era răspândit în tot ţinutul.

⁵⁰ Dar iudeii au întărâtat pe femeile mai pioase şi cu vază şi pe mai-marii cetăţii, au stârnit o persecuţie împotriva lui Pavel şi a lui Barnaba şi i-au scos din ţinutul lor;

⁵¹ Dar ei şi-au scuturat praful de pe picioare împotriva lor şi au venit în Iconia;

⁵² şi ucenicii erau plini de bucurie şi de Duhul Sfânt.

14

¹ Şi în Iconia, Pavel şi Barnaba au intrat în sinagoga iudeilor şi au vorbit în aşa fel că o mare mulţime de iudei şi de greci au crezut.

² Dar iudeii, care n-au crezut, au întărâtat şi au răzvrătit sufletele Neamurilor împotriva fraţilor.

³ Totuşi ei au rămas mult timp acolo şi au vorbit cu îndrăzneală, încrezându-se în Domnul, care adeverea Cuvântul harului Său, făcând prin mâinile lor semne şi minuni.

⁴ Dar mulţimea din cetate s-a dezbinat: şi unii erau cu iudeii, iar alţii cu apostolii.

⁵ Şi când Neamurile şi iudeii, împreună cu mai-marii lor, au încercat să-i batjocorească şi să-i omoare cu pietre,

⁶ ei au înţeles aceasta şi au fugit în cetăţile Licaoniei: Listra şi Derbe, şi în ţinutul dimprejur.

⁷ Şi au predicat Evanghelia acolo.

⁸ Şi în Listra era un om neputincios de picioare, olog din naştere, care nu umblase niciodată;

⁹ Omul acesta îl asculta pe Pavel vorbind. Pavel s-a uitat ţintă la el şi, văzând că are credinţă ca să fie vindecat,

¹⁰ a zis cu glas tare: Scoală-te drept în picioare! Şi el s-a sculat dintr-o săritură şi a început să umble;

¹¹ Şi când au văzut mulţimile ceea ce a făcut Pavel, şi-au ridicat glasul şi au zis în limba licaoneană: Zeii s-au coborât la noi în chip de om!

¹² Pe Barnaba îl numeau Jupiter, iar pe Pavel, Mercur, pentru că el era predicatorul mai mare.

¹³ Preotul lui Jupiter, al cărui templu era la intrarea cetăţii, a adus tauri şi coroane înaintea porţilor şi voia să le aducă jertfă, împreună cu mulţimile.

¹⁴ Dar apostolii, Barnaba şi Pavel, când au auzit aceasta, şi-au rupt hainele, au fugit în mijlocul mulţimii, strigând,

¹⁵ şi zicând: Oamenilor, de ce faceţi aceste lucruri? Şi noi suntem oameni cu aceleaşi patimi ca voi; noi vă predicăm o veste bună, ca să vă întoarceţi de la aceste lucruri deşarte la Dumnezeul cel viu, care a făcut cerul, pământul şi marea, şi tot ce este în ele,

¹⁶ care, în generaţiile trecute, a lăsat toate Neamurile să umble pe căile lor,

¹⁷ şi totuşi nu S-a lăsat fără mărturie, întrucât v-a făcut bine şi v-a dat ploi din cer şi timpuri roditoare, v-a dat hrană din belşug şi v-a umplut inimile de bucurie;

¹⁸ Zicând aceste cuvinte, abia au putut să împiedice mulţimile, ca să nu le aducă jertfă.

¹⁹ Dar au venit din Antiohia şi din Iconia nişte iudei, au înduplecat mulţimile şi, după ce l-au lovit pe Pavel cu pietre, l-au târât afară din cetate, crezând că a murit.

²⁰ Dar când l-au înconjurat ucenicii, el s-a sculat şi a intrat în cetate. Şi în ziua următoare a plecat cu Barnaba la Derbe.

²¹ Şi după ce au predicat Evanghelia în cetatea aceea şi au făcut mulţi ucenici, s-au întors la Listra, la Iconia şi la Antiohia,

²² întărind sufletele ucenicilor, îndemnându-i să continue în credinţă, şi zicând că în împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri.

²³ Şi după ce au ales presbiteri în fiecare biserică şi s-au rugat cu post, i-au încredinţat Domnului în care crezuseră;

²⁴ Şi după ce au trecut prin Pisidia, au venit în Pamfilia.

²⁵ După ce au vestit Cuvântul în Perga, s-au coborât la Atalia.

²⁶ Şi de acolo au navigat la Antiohia, de unde fuseseră încredinţaţi harului lui Dumnezeu pentru lucrarea pe care o împliniseră.

²⁷ Şi după ce au venit şi au adunat biserica, au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei, şi cum El a deschis Neamurilor uşa credinţei;

²⁸ Şi au rămas acolo cu ucenicii destul de multă vreme.

15

¹ Şi câţiva oameni au venit din Iudeea şi învăţau pe fraţi, zicând: Dacă nu sunteţi circumcişi după obiceiul lui Moise, nu puteţi fi mântuiţi;

² Şi după ce Pavel şi Barnaba au avut cu ei nu puţine neînţelegeri şi dezbateri, fraţii au hotărât ca Pavel şi Barnaba şi câţiva dintre ei să se suie la Ierusalim, la apostoli şi la prezbiteri, ca să-i întrebe în privinţa acestei probleme;

³ Aşa că după ce au fost trimişi de biserică, au trecut prin Fenicia şi Samaria, istorisind convertirea Neamurilor. Şi au făcut o mare bucurie tuturor fraţilor;

⁴ Şi când au ajuns la Ierusalim, au fost primiţi de biserică şi de apostoli şi de prezbiteri, şi au istorisit toate lucrurile pe care le-a făcut Dumnezeu cu ei.

⁵ Dar câţiva din partida Fariseilor, care crezuseră, s-au ridicat şi au zis că Neamurile trebuie să fie circumcise şi să li se ceară să păzească Legea lui Moise;

⁶ Apostolii şi prezbiterii s-au adunat laolaltă ca să vadă ce este de făcut.

⁷ Şi după multă vorbă, Petru s-a sculat şi le-a zis: Fraţilor, ştiţi că Dumnezeu, de multă vreme, a făcut o alegere între voi ca, prin gura mea, Neamurile să audă cuvântul Evangheliei şi să creadă;

⁸ Şi Dumnezeu, care cunoaşte inimile, le-a mărturisit, dându-le Duhul Sfânt ca şi nouă,

⁹ şi n-a făcut nici o deosebire între noi şi ei, curăţindu-le inimile prin credinţă;

¹⁰ Acum deci, de ce ispitiţi pe Dumnezeu punând pe gâtul ucenicilor un jug pe care nici părinţii noştri, nici noi nu l-am putut purta?

¹¹ Dar noi credem că prin harul Domnului Isus Cristos suntem mântuiţi, la fel cum sunt şi ei.

¹² Şi toată adunarea a tăcut şi a ascultat pe Barnaba şi pe Pavel, istorisind câte semne şi minuni făcuse Dumnezeu prin ei în mijlocul Neamurilor.

¹³ Când au încetat ei de vorbit, Iacov a luat cuvântul şi a zis: Fraţilor, ascultaţi-mă!

¹⁴ Simon a istorisit cum, mai întâi, Dumnezeu a cercetat Neamurile, ca să aleagă din mijlocul lor un popor care să-I poarte Numele;

¹⁵ Şi cu aceasta se potrivesc cuvintele profeţilor, după cum este scris:

¹⁶ După aceea, Mă voi întoarce şi voi zidi din nou cortul lui David cel căzut; îi voi zidi din nou dărâmăturile şi îl voi înălţa,

¹⁷ pentru ca rămăşiţa de oameni să caute pe Domnul, ca şi toate Neamurile peste care este chemat Numele Meu, zice Domnul, care face toate aceste lucruri.

¹⁸ Toate lucrările acestea îi sunt cunoscute lui Dumnezeu din veşnicie.

¹⁹ De aceea, eu sunt de părere să nu se pună greutăţi acelora dintre Neamuri care se întorc la Dumnezeu,

²⁰ ci să le scriem să se ferească de lucrurile pângărite de idoli, şi de desfrânare, şi de ce este sugrumat, şi de sânge;

²¹ Căci de-a lungul generaţiilor, Moise are în fiecare cetate oameni care-l predică, fiind citit în sinagogi în fiecare Sabat.

²² Atunci apostolii şi prezbiterii, cu toată adunarea, au hotărât să aleagă câţiva bărbaţi dintre ei şi să-i trimită la Antiohia, împreună cu Pavel şi cu Barnaba. Şi au ales pe Iuda, numit şi Barsaba, şi pe Sila, bărbaţi cu vază între fraţi.

²³ Au scris această scrisoare şi au trimis-o prin ei: Apostolii, prezbiterii şi fraţii, către fraţii dintre Neamuri care sunt în Antiohia şi în Siria şi în Cilicia: Salutări!

²⁴ Fiindcă am auzit că unii plecaţi dintre noi, fără vreo însărcinare din partea noastră, v-au tulburat prin cuvintele lor şi v-au zdruncinat sufletele, zicând că trebuie să vă circumcideţi şi să păziţi Legea;

²⁵ noi, după ce ne-am adunat cu toţii într-un gând, am hotărât să alegem nişte bărbaţi şi să-i trimitem la voi, împreună cu preaiubiţii noştri Barnaba şi Pavel,

²⁶ oameni care şi-au pus în pericol viaţa pentru Numele Domnului nostru Isus Cristos.

²⁷ Am trimis deci pe Iuda şi pe Sila, care vă vor spune, prin viu grai, aceleaşi lucruri.

²⁸ Căci Duhului Sfânt i S-a părut, ca şi nouă, că este bine să nu se mai pună peste voi nici o altă sarcină, decât aceste lucruri necesare:

²⁹ Să vă feriţi de lucrurile jertfite idolilor şi de sânge şi de animale sugrumate şi de desfrânare; de care, dacă vă veţi păzi, bine veţi face. Fiţi sănătoşi.

³⁰ Deci după ce şi-au luat rămas bun de la Biserică, s-au coborât la Antiohia; şi, după ce au adunat mulţimea credincioşilor, au dat scrisoarea.

³¹ Când au citit-o, fraţii s-au bucurat de îmbărbătarea pe care le-o aducea scrisoarea.

³² Iuda şi Sila, care erau şi ei profeţi, au îndemnat pe fraţi şi i-au întărit cu multe cuvinte.

³³ Şi după ce au stat acolo pentru o vreme, fraţii i-au trimis înapoi cu salutări la apostoli.

³⁴ Totuşi, Sila s-a hotărât să rămână acolo.

³⁵ Dar Pavel şi Barnaba au rămas în Antiohia, învăţând şi predicând Cuvântul Domnului, împreună cu mulţi alţii.

³⁶ După câteva zile, Pavel a zis lui Barnaba: Să ne întoarcem acum şi să vizităm fraţii din toate cetăţile în care am vestit Cuvântul Domnului, ca să vedem ce mai fac.

³⁷ Şi Barnaba voia să ia cu el pe Ioan, numit şi Marcu,

³⁸ dar Pavel socotea că nu este bine să ia cu ei pe acela care îi părăsise în Pamfilia şi nu-i însoţise în lucrare;

³⁹ De aceea, s-a născut între ei o neînţelegere aşa de mare, încât s-au despărţit unul de celălalt. Şi Barnaba a luat cu el pe Marcu şi au plecat cu corabia în Cipru.

⁴⁰ Dar Pavel l-a ales pe Sila şi a plecat, fiind încredinţat de fraţi harului lui Dumnezeu.

⁴¹ Şi el a trecut prin Siria şi Cilicia, întărind bisericile.

16

¹ Apoi Pavel a venit la Derbe şi la Listra; şi iată, acolo era un ucenic numit Timotei, fiul unei iudeice credincioase, dar tatăl era grec.

² El avea o bună mărturie de la fraţii din Listra şi din Iconia.

³ Pavel a vrut să-l ia cu el. Şi l-a luat şi l-a circumcis din cauza iudeilor care erau în acele locuri, căci toţi ştiau că tatăl lui era grec.

⁴ Şi în timp ce treceau prin cetăţi, ei prezentau fraţilor hotărârile care fuseseră luate de apostolii şi de prezbiterii din Ierusalim;

⁵ Aşa că bisericile se întăreau în credinţă şi creşteau la număr în fiecare zi;

⁶ Când au trecut prin ţinutul Frigiei şi al Galatiei, au fost opriţi de Duhul Sfânt să predice Cuvântul în Asia.

⁷ Şi când au ajuns la Misia, au încercat să intre în Bitinia, dar Duhul nu le-a dat voie;

⁸ şi trecând pe lângă Misia, s-au coborât la Troa.

⁹ Şi noaptea, Pavel a avut o viziune: un om din Macedonia stătea în picioare şi îl ruga, zicând: Vino în Macedonia şi ajută-ne!

¹⁰ Şi după ce Pavel a avut viziunea, am căutat să ne ducem imediat în Macedonia, înţelegând că Domnul ne chemase să le predicăm Evanghelia.

¹¹ Aşa că, pornind cu corabia din Troa, am mers drept la Samotracia, iar în ziua următoare la Neapolis,

¹² şi de acolo la Filipi, care este principala cetate din ţinutul acela al Macedoniei, o colonie romană. Şi în cetatea aceasta am stat câteva zile;

¹³ Şi în ziua Sabatului am ieşit în afara cetăţii lângă un râu, unde se ţinea de obicei rugăciune. Şi am stat jos şi am vorbit femeilor care erau adunate laolaltă.

¹⁴ Şi o femeie numită Lidia, o vânzătoare de purpură, din cetatea Tiatira, care se închina lui Dumnezeu, asculta. Domnul i-a deschis inima ca să ia aminte la cele spuse de Pavel.

¹⁵ Şi după ce a fost botezată ea şi casa ei, ne-a rugat, zicând: Dacă mă socotiţi credincioasă Domnului, intraţi şi rămâneţi în casa mea. Şi ne-a silit să intrăm.

¹⁶ Şi pe când ne duceam la rugăciune, ne-a ieşit înainte o sclavă, care avea un duh de ghicire şi care, prin ghicire, aducea mult câştig stăpânilor ei.

¹⁷ Ea s-a luat după Pavel şi după noi şi striga, zicând: Oamenii aceştia sunt robii Dumnezeului Celui Preaînalt, care ne vestesc calea mântuirii.

¹⁸ Şi ea a făcut aşa timp de mai multe zile. Pavel însă, care era necăjit, s-a întors şi a zis duhului: în Numele lui Isus Cristos îţi poruncesc să ieşi din ea! Şi a ieşit chiar în ceasul acela.

¹⁹ Când au văzut stăpânii ei că s-a dus speranţa câştigului lor, au apucat pe Pavel şi pe Sila şi i-au târât în piaţă înaintea autorităţilor;

²⁰ Şi i-au dat pe mâna conducătorilor şi au zis: Oamenii aceştia, care sunt iudei, ne tulbură cetatea;

²¹ şi vestesc nişte obiceiuri pe care noi, fiind romani, nu trebuie nici să le primim, nici să le facem.

²² Şi mulţimea s-a ridicat împreună împotriva lor şi conducătorii le-au smuls hainele şi au poruncit să-i bată cu nuiele.

²³ Şi, după ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în închisoare, poruncind temnicerului să-i păzească bine.

²⁴ Acesta, primind o astfel de poruncă, i-a aruncat în închisoarea dinăuntru şi le-a băgat picioarele în butuci.

²⁵ Şi pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi cântau cântări de laudă lui Dumnezeu, iar prizonierii îi ascultau.

²⁶ Şi dintr-o dată s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa că s-au clătinat temeliile închisorii; şi îndată au fost deschise toate uşile şi au fost dezlegate legăturile fiecăruia.

²⁷ Şi temnicerul, trezindu-se din somn şi văzând uşile închisorii deschise, presupunând că prizonierii au fugit, a scos sabia şi era gata să se omoare.

²⁸ Dar Pavel a strigat cu glas tare, zicând: Să nu-ţi faci nici un rău, căci toţi suntem aici!

²⁹ Atunci el a cerut o lumină, a sărit înăuntru şi a căzut tremurând la picioarele lui Pavel şi ale lui Sila.

³⁰ Şi i-a scos afară şi le-a zis: Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?

³¹ Şi ei au zis: Crede în Domnul Isus Cristos, şi vei fi mântuit, tu şi casa ta.

³² Şi i-au vestit Cuvântul Domnului atât lui cât şi tuturor celor din casa lui.

³³ Şi temnicerul i-a luat cu el chiar în ceasul acela din noapte şi le-a spălat rănile. Şi îndată el şi toţi ai lui au fost botezaţi.

³⁴ Şi când i-a adus în casa lui, le-a pus masa; şi s-a bucurat, după ce a crezut în Dumnezeu cu toată casa lui;

³⁵ Şi când s-a făcut ziuă, conducătorii au trimis pe ofiţeri, zicând: Dă drumul oamenilor acelora.

³⁶ Şi temnicerul a spus lui Pavel aceste cuvinte: Conducătorii au trimis să vi se dea drumul; acum deci, ieşiţi şi mergeţi în pace.

³⁷ Dar Pavel le-a zis: După ce ne-au bătut cu nuiele în faţa tuturor, fără să fim judecaţi, pe noi, care suntem romani, ne-au aruncat în închisoare şi acum ne scot afară pe ascuns? Să vină ei înşişi să ne scoată!

³⁸ Şi ofiţerii au spus aceste cuvinte conducătorilor. Şi aceştia s-au temut, când au auzit că ei erau romani.

³⁹ Apoi au venit să-i liniştească, i-au scos afară şi i-au rugat să părăsească cetatea;

⁴⁰ Ei au ieşit din închisoare şi au intrat în casa Lidiei; şi după ce au văzut pe fraţi şi i-au încurajat, au plecat;

17

¹ După ce au trecut prin Amfipoli şi Apolonia, Pavel şi Sila au venit în Tesalonic, unde era o sinagogă a iudeilor.

² Şi Pavel, după obiceiul său, a intrat la ei şi în trei zile de Sabat la rând a vorbit cu ei din Scripturi,

³ explicând şi dovedind că Cristos trebuia să sufere şi să învie dintre cei morţi, şi zicând: Acest Isus, pe care vi-L vestesc eu, este Cristos.

⁴ Şi unii dintre ei au crezut şi s-au alăturat lui Pavel şi lui Sila o mare mulţime de greci evlavioşi şi multe femei de frunte.

⁵ Dar iudeii care nu crezuseră, din invidie, au luat din mulţime nişte oameni fără căpătâi, au făcut o învălmăşeală şi au tulburat cetatea. S-au năpustit asupra casei lui Iason şi căutau pe Pavel şi pe Sila, ca să-i aducă afară înaintea poporului.

⁶ Dar fiindcă nu i-au găsit, au târât pe Iason şi pe câţiva fraţi înaintea conducătorilor cetăţii, strigând: Oamenii aceştia, care au răscolit lumea, au venit şi aici

⁷ şi Iason i-a găzduit. Ei toţi lucrează împotriva poruncilor lui Cezar, spunând că este un alt Rege – Isus.

⁸ Când au auzit aceste lucruri, mulţimea şi conducătorii cetăţii s-au tulburat.

⁹ Şi după ce au primit o garanţie de la Iason şi de la ceilalţi, i-au lăsat să plece.

¹⁰ Şi fraţii au trimis îndată, noaptea, pe Pavel şi pe Sila la Bereea. Când au sosit, au intrat în sinagoga iudeilor.

¹¹ Iudeii aceştia aveau o inimă mai bună decât cei din Tesalonic. Ei au primit Cuvântul cu toată bunăvoinţa, şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să afle dacă aceste lucruri erau aşa.

¹² De aceea mulţi dintre ei au crezut, şi, de asemenea, nu puţini dintre greci, atât femei cu vază cât şi bărbaţi.

¹³ Dar când iudeii din Tesalonic au aflat că Pavel vestea Cuvântul lui Dumnezeu şi în Bereea, au venit şi acolo agitând şi tulburând mulţimile.

¹⁴ Atunci fraţii l-au trimis imediat pe Pavel ca să meargă spre mare, dar Sila şi Timotei au rămas acolo;

¹⁵ Cei ce-l însoţeau pe Pavel l-au dus până la Atena. Apoi s-au întors cu însărcinarea să ducă lui Sila şi lui Timotei poruncă să vină cât mai curând la el.

¹⁶ Dar în timp ce Pavel îi aştepta în Atena, se întărâta duhul în el când vedea că cetatea era plină de idoli;

¹⁷ în sinagogă stătea de vorbă cu iudeii şi cu prozeliţii, şi în piaţă stătea în fiecare zi cu aceia pe care-i întâlnea.

¹⁸ Unii dintre filosofii epicurieni şi stoici au intrat în vorbă cu el. Şi unii ziceau: Ce vrea să spună palavragiul acesta? Alţii ziceau: Se pare că este un vestitor al dumnezeilor străini, pentru că el predica pe Isus şi învierea.

¹⁹ Şi l-au luat şi l-au dus la Areopag, zicând: Putem să ştim şi noi ce învăţătură nouă este aceasta pe care o vesteşti tu?

²⁰ Căci tu ne aduci ceva ciudat la urechile noastre. Am vrea deci să ştim ce înseamnă lucrurile acestea.

²¹ Pentru că toţi atenienii şi străinii care erau acolo, nu-şi petreceau timpul cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou.

²² Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului şi a zis: Bărbaţi atenieni! În toate privinţele vă găsesc foarte religioşi;

²³ căci, pe când străbăteam cetatea voastră şi examinam cu atenţie lucrurile la care vă închinaţi voi, am găsit chiar şi un altar, cu această inscripţie: Unui Dumnezeu necunoscut. Eu vi-L vestesc pe Acela căruia voi vă închinaţi fără să-L cunoaşteţi.

²⁴ Dumnezeu care a făcut lumea şi tot ce este în ea este Domnul cerului şi al pământului şi nu locuieşte în temple făcute de mâini,

²⁵ nici nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi când ar avea nevoie de ceva, El, care dă tuturor viaţă şi suflare şi toate lucrurile;

²⁶ Şi El a făcut fiecare naţiune de oameni dintr-un singur sânge, ca să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat vremuri hotărâte şi a pus graniţe locuinţei lor,

²⁷ ca ei să caute pe Dumnezeu şi, bâjbâind, să-L găsească, măcar că nu este departe de fiecare din noi.

²⁸ Căci în El trăim, şi ne mişcăm şi suntem, după cum au zis şi unii dintre poeţii voştri. Căci şi noi suntem vlăstarele Lui.

²⁹ Deci, fiindcă suntem vlăstare ale lui Dumnezeu, nu trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau a pietrei cioplite prin îndemânarea şi iscusinţa omului.

³⁰ De aceea, Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, ci porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască;

³¹ pentru că a hotărât o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit şi despre care a dat tuturor o dovadă prin faptul că L-a înviat din morţi;

³² Şi când au auzit ei de învierea morţilor, unii îşi băteau joc, iar alţii au zis: Despre lucrurile acestea te vom asculta altă dată.

³³ Astfel, Pavel a ieşit din mijlocul lor.

³⁴ Totuşi unii au trecut de partea lui şi au crezut; între ei era şi Dionisie areopagitul, o femeie numită Damaris şi alţii împreună cu ei.

18

¹ După aceea, Pavel a plecat din Atena şi s-a dus la Corint.

² Şi a găsit pe un iudeu, numit Acuila, născut în Pont, care venise de curând din Italia, împreună cu soţia lui, Priscila, (deoarece Claudiu poruncise ca toţi iudeii să plece din Roma); şi el a venit la ei.

³ Şi, pentru că era de aceeaşi meserie, a rămas cu ei şi a lucrat; căci ei erau de meserie constructori de corturi;

⁴ Şi Pavel vorbea în sinagogă în fiecare zi de Sabat şi convingea şi pe iudei şi pe greci;

⁵ Dar când au venit Sila şi Timotei din Macedonia, Pavel a fost constrâns de Duhul şi mărturisea iudeilor că Isus este Cristosul;

⁶ Şi când i s-au împotrivit şi l-au batjocorit, el şi-a scuturat hainele şi le-a zis: Sângele vostru să cadă asupra capului vostru! Eu sunt curat. De acum încolo, mă voi duce la Neamuri.

⁷ Şi a plecat de acolo şi a intrat în casa unui om numit Iust, temător de Dumnezeu, a cărui casă era vecină cu sinagoga.

⁸ Şi Crisp, mai-marele sinagogii, a crezut în Domnul împreună cu toată casa lui. Şi mulţi dintre corinteni, auzind, au crezut şi au fost botezaţi;

⁹ Şi Domnul a vorbit lui Pavel noaptea într-o viziune: Nu te teme, ci vorbeşte şi nu tăcea,

¹⁰ pentru că Eu sunt cu tine şi nimeni nu va încerca să-ţi facă rău; căci am mult popor în această cetate.

¹¹ Şi el a rămas acolo un an şi şase luni, învăţând printre ei Cuvântul lui Dumnezeu.

¹² Dar pe când era Galion proconsul al Ahaiei, iudeii s-au ridicat cu un gând împotriva lui Pavel şi l-au dus înaintea scaunului de judecată,

¹³ zicând: Omul acesta convinge pe oameni să se închine lui Dumnezeu într-un fel care este împotriva Legii.

¹⁴ Şi pe când voia Pavel să vorbească, Galion a zis iudeilor: Dacă ar fi fost o problemă de nedreptate sau de omor, aş fi avut un motiv să vă ascult, iudeilor!

¹⁵ Dar dacă sunt probleme legate de cuvinte, de nume şi de Legea voastră, vă priveşte; eu nu vreau să fiu judecător peste aceste lucruri.

¹⁶ Şi i-a alungat de la scaunul de judecată.

¹⁷ Atunci toţi grecii au pus mâna pe Sosten, mai-marele sinagogii, şi l-au bătut înaintea scaunului de judecată. Dar Galion n-a băgat în seamă aceste lucruri.

¹⁸ Pavel, după ce a mai rămas multă vreme la Corint, şi-a luat rămas-bun de la fraţi şi a plecat cu corabia spre Siria, împreună cu Priscila şi Acuila, după ce şi-a tuns capul în Chencrea, căci făcuse un jurământ.

¹⁹ Pavel a ajuns la Efes, şi i-a lăsat acolo. El însă a intrat în sinagogă şi a stat de vorbă cu iudeii.

²⁰ Şi când l-au rugat să rămână la ei mai multă vreme, el n-a vrut,

²¹ ci şi-a luat rămas-bun de la ei, zicând: Trebuie cu orice preţ să ţin sărbătoarea următoare la Ierusalim; dar, cu voia lui Dumnezeu, mă voi întoarce iarăşi la voi. Şi a plecat cu corabia din Efes;

²² Şi după ce s-a dat jos în Cezareea, s-a suit la Ierusalim şi, după ce a salutat biserica, a coborât la Antiohia.

²³ Şi, după ce a petrecut o vreme acolo, a plecat prin tot ţinutul Galatiei şi al Frigiei, întărind pe toţi ucenicii.

²⁴ La Efes a venit un iudeu, numit Apolo, născut în Alexandria, un om cu darul vorbirii şi puternic în Scripturi.

²⁵ El era învăţat în ce priveşte Calea Domnului şi, cu un duh înflăcărat, vorbea şi învăţa cu exactitate lucrurile privitoare la Domnul, cu toate că nu cunoştea decât botezul lui Ioan.

²⁶ Aşa că el a început să vorbească cu îndrăzneală în sinagogă. Când l-au auzit Acuila şi Priscila, l-au luat la ei şi i-au explicat şi mai exact Calea lui Dumnezeu.

²⁷ Şi când a vrut să treacă în Ahaia, fraţii l-au încurajat şi au scris ucenicilor să-l primească. După ce a ajuns, a ajutat mult pe cei care, prin har, crezuseră;

²⁸ căci înfrunta cu putere pe iudei înaintea poporului, arătând din Scripturi că Isus este Cristosul.

19

¹ Pe când Apolo era în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ţinuturile de sus, a venit în Efes. Şi găsind câţiva ucenici

² le-a zis: Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut? Şi ei i-au zis: Nici n-am auzit măcar că este un Duh Sfânt.

³ Şi el le-a zis: Dar cu ce botez aţi fost botezaţi? Şi ei au răspuns: Cu botezul lui Ioan;

⁴ Atunci Pavel a zis: Ioan a botezat cu botezul pocăinţei şi spunea poporului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus;

⁵ Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus;

⁶ Şi când Pavel şi-a pus mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit peste ei şi vorbeau în limbi şi profeţeau.

⁷ Erau cu toţii cam doisprezece bărbaţi.

⁸ Şi Pavel a intrat în sinagogă şi le-a vorbit cu îndrăzneală timp de trei luni, stând de vorbă cu ei şi convingându-i despre lucrurile privitoare la împărăţia lui Dumnezeu.

⁹ Dar fiindcă unii erau împietriţi şi n-au crezut, dar vorbeau de rău Calea Domnului înaintea mulţimii, Pavel a plecat de la ei şi a despărţit pe ucenici de ei şi a stat de vorbă cu ei în fiecare zi în şcoala lui Tiran.

¹⁰ Şi aceasta a continuat doi ani, aşa că toţi cei ce locuiau în Asia, iudei şi greci, au auzit Cuvântul Domnului Isus.

¹¹ Şi Dumnezeu făcea minuni deosebite prin mâinile lui Pavel,

¹² încât dacă peste cei bolnavi se aduceau batiste sau şorţuri atinse de trupul lui, îi lăsau bolile, şi ieşeau din ei duhurile necurate;

¹³ Dar nişte exorcişti iudei, care umblau din loc în loc, au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicând: Vă jur pe Isus, pe care-L predică Pavel!

¹⁴ Cei ce făceau aceasta erau şapte fii ai lui Sceva, un preot iudeu din cei mai de seamă.

¹⁵ Şi duhul cel rău a răspuns şi a zis: Pe Isus Îl cunosc şi pe Pavel îl ştiu, dar voi, cine sunteţi?

¹⁶ Şi omul în care era duhul cel rău a sărit asupra lor, i-a biruit şi i-a schingiuit, aşa că au fugit goi şi răniţi din casa aceea.

¹⁷ Lucrul acesta a ajuns cunoscut de toţi iudeii şi grecii care locuiau în Efes, şi pe toţi i-a cuprins frica; şi Numele Domnului Isus era preamărit;

¹⁸ Şi mulţi dintre cei ce crezuseră au venit mărturisind şi spunând ce au făcut.

¹⁹ Şi unii dintre cei ce practicaseră vrăjitoria şi-au adus cărţile şi le-au ars înaintea tuturor; ei au socotit valoarea lor şi le-au evaluat la cincizeci de mii de arginţi.

²⁰ Cu atâta putere se răspândea şi se întărea Cuvântul Domnului.

²¹ După ce s-au întâmplat aceste lucruri, Pavel a hotărât în duhul ca, după ce va trece prin Macedonia şi Ahaia, să se ducă la Ierusalim, zicând: După ce voi merge acolo, trebuie să văd şi Roma;

²² Şi a trimis în Macedonia pe două dintre ajutoarele lui, pe Timotei şi pe Erast, iar el a mai rămas în Asia pentru o vreme.

²³ Şi în vremea aceea, acolo s-a făcut o mare tulburare cu privire la Calea Domnului.

²⁴ Căci un om numit Dimitrie, un argintar, care făcea temple de argint pentru Diana aducea lucrătorilor săi nu puţin câştig cu ele;

²⁵ Pe aceştia i-a adunat laolaltă, împreună cu lucrătorii de meserii asemănătoare, şi a zis: Bărbaţi, ştiţi că din acest lucru este câştigul nostru;

²⁶ şi vedeţi şi auziţi că acest Pavel a înduplecat şi a întors o mare mulţime, nu numai în Efes, dar aproape în toată Asia, zicând că zeii făcuţi de mâini nu sunt dumnezei.

²⁷ Primejdia care vine din acest fapt nu este numai că meseria noastră cade în dispreţ, dar şi că templul marii zeiţe Diana poate fi dispreţuit şi măreţia ei, care este cinstită în toată Asia şi în toată lumea, nimicită.

²⁸ Şi când au auzit ei aceste cuvinte s-au umplut de mânie şi au strigat, zicând: Mare este Diana efesenilor!

²⁹ Aşa că toată cetatea s-a tulburat. Au năvălit cu toţii într-un gând în teatru şi au luat cu ei pe macedonenii Gaiu şi Aristarh, tovarăşii de călătorie ai lui Pavel;

³⁰ Pavel voia să vină înaintea poporului, dar ucenicii nu l-au lăsat.

³¹ Şi chiar şi unii din mai-marii Asiei, care-i erau prieteni, au trimis la el să-l roage să nu se ducă în teatru.

³² Unii strigau una, alţii alta, căci adunarea era în învălmăşeală, iar cei mai mulţi nu ştiau pentru ce se adunaseră.

³³ Şi au scos din mulţime pe Alexandru, pe care iudeii îl împingeau înainte. Alexandru a făcut semn cu mâna şi voia să se apere înaintea poporului.

³⁴ Dar, când au aflat că este iudeu, au strigat cu toţii într-un glas, timp de aproape două ceasuri: Mare este Diana efesenilor!

³⁵ Şi după ce judecătorul cetăţii a potolit mulţimea, a zis: Bărbaţi efeseni, care este omul acela care nu ştie că cetatea efesenilor este păzitoarea templului marii zeiţe Diana şi a chipului ei căzut de la Zeus?

³⁶ Deci, fiindcă lucrurile acestea nu pot fi negate, trebuie să vă liniştiţi şi să nu faceţi nimic în pripă.

³⁷ Căci aţi adus aici pe oamenii aceştia, care nu sunt nici jefuitori de temple, nici blasfemiatori ai zeiţei voastre.

³⁸ Aşa că dacă Dimitrie şi meşterii lui au ceva împotriva cuiva, curţile de judecată sunt deschise şi acolo sunt proconsuli; lăsaţi-i să se acuze unul pe altul.

³⁹ Dar dacă căutaţi altceva, se va hotărî într-o adunare legală.

⁴⁰ Căci şi aşa noi suntem în pericol să fim acuzaţi pentru răscoala de astăzi, căci n-avem nici un motiv pe baza căruia să putem justifica tulburarea aceasta.

⁴¹ Şi după ce a spus aceste lucruri, a dat drumul adunării.

20

¹ După ce a încetat tulburarea, Pavel a chemat ucenicii la el, şi-a luat rămas bun de la ei şi a plecat în Macedonia.

² După ce a trecut prin ţinutul acela şi i-a încurajat cu multe cuvinte, a venit în Grecia

³ şi a rămas acolo trei luni. Şi pentru că iudeii au încercat să-i întindă curse, pe când era gata să plece cu corabia în Siria, s-a hotărât să se întoarcă prin Macedonia.

⁴ Şi până în Asia a fost însoţit de Sopater din Bereea, Aristarh şi Secund din Tesalonic, Gaiu din Derbe, Timotei şi Tihic şi Trofim, din Asia;

⁵ Aceştia, plecând înainte, ne-au aşteptat la Troa.

⁶ Iar noi, după zilele sărbătorii Azimilor, am plecat cu corabia din Filipi şi, în cinci zile, am venit la ei în Troa, unde am rămas şapte zile;

⁷ În ziua dintâi a săptămânii eram adunaţi laolaltă ca să frângem pâinea. Pavel, gata să plece a doua zi, le vorbea şi şi-a prelungit vorbirea până la miezul nopţii;

⁸ În camera de sus, unde eram adunaţi, erau multe lumini.

⁹ Şi un tânăr, numit Eutih, stătea pe fereastră şi s-a cufundat într-un somn adânc. Şi în timp ce Pavel le vorbea, biruit de somn, a căzut de la etajul al treilea, şi a fost ridicat mort.

¹⁰ Dar Pavel s-a coborât, s-a repezit la el, l-a luat în braţe şi a zis: Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el.

¹¹ Şi după ce s-a suit iarăşi, a frânt pâinea, a mâncat şi a mai vorbit cu ei multă vreme, până în zori. Apoi a plecat.

¹² Şi pe tânăr l-au adus viu şi au fost foarte mângâiaţi de lucrul acesta.

¹³ Dar noi ne-am dus înainte la corabie şi am plecat cu corabia la Asos. Acolo trebuia să-l luăm pe Pavel, după cum ne înţeleseserăm; pentru că el trebuia să facă drumul pe jos.

¹⁴ Şi când s-a întâlnit cu noi la Asos, l-am luat în corabie şi ne-am dus la Mitilene.

¹⁵ De acolo am mers cu corabia şi a doua zi am ajuns în faţa insulei Chios. În ziua următoare am ajuns la Samos, ne-am oprit la Troghilion şi a doua zi am venit la Milet.

¹⁶ Căci Pavel se hotărâse să treacă pe lângă Efes, ca să nu mai piardă vremea în Asia; căci se grăbea ca, dacă va fi posibil, să fie în Ierusalim de ziua Cincizecimii;

¹⁷ Şi din Milet Pavel a trimis la Efes şi a chemat la el pe prezbiterii bisericii.

¹⁸ Şi când au venit la el, le-a zis: Voi ştiţi cum am trăit între voi tot timpul, din prima zi când am venit în Asia.

¹⁹ Am slujit Domnului cu toată umilinţa, cu multe lacrimi şi prin încercări care au venit peste mine prin uneltirile iudeilor.

²⁰ Ştiţi că n-am ascuns nimic din ce vă era de folos, ci v-am predicat şi v-am învăţat în public şi din casă în casă,

²¹ mărturisind atât iudeilor cât şi grecilor pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus Cristos;

²² Şi acum, iată, împins de duhul, mă duc la Ierusalim, neştiind ce mi se va întâmpla acolo,

²³ decât că Duhul Sfânt mă înştiinţează în fiecare cetate, zicând că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri;

²⁴ Dar eu nu ţin numaidecât la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă, ci vreau doar să-mi sfârşesc alergarea cu bucurie şi lucrarea pe care am primit-o de la Domnul Isus, să mărturisesc Evanghelia harului lui Dumnezeu;

²⁵ Şi acum, iată, ştiu că voi toţi, în mijlocul cărora am umblat predicând împărăţia lui Dumnezeu, nu-mi veţi mai vedea faţa;

²⁶ De aceea, vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele tuturor oamenilor,

²⁷ pentru că nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu;

²⁸ Luaţi seama la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt supraveghetori, ca să păstoriţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Lui;

²⁹ Căci ştiu că, după plecarea mea, se vor strecura între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma;

³⁰ Şi din mijlocul vostru se vor scula oameni vorbind lucruri perverse, ca să tragă pe ucenici de partea lor.

³¹ De aceea, vegheaţi şi aduceţi-vă aminte că, timp de trei ani, zi şi noapte, n-am încetat să sfătuiesc, cu lacrimi, pe fiecare dintre voi;

³² Şi acum, fraţilor, vă încredinţez lui Dumnezeu şi Cuvântului harului Său, care vă poate întări şi vă poate da moştenirea împreună cu toţi cei Sfinţiţi;

³³ N-am poftit nici argintul, nici aurul, nici hainele cuiva.

³⁴ Voi înşivă ştiţi că mâinile acestea au lucrat pentru nevoile mele şi ale celor ce erau cu mine.

³⁵ În toate privinţele, v-am arătat că, lucrând în felul acesta, trebuie să ajutaţi pe cei slabi şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, pe care El le-a spus: Mai binecuvântat este să dai decât să primeşti;

³⁶ Şi după ce a vorbit astfel, a îngenuncheat şi s-a rugat împreună cu ei toţi.

³⁷ Şi au izbucnit cu toţii în lacrimi, au căzut pe gâtul lui Pavel şi l-au sărutat.

³⁸ Întristaţi mai ales pentru vorbele pe care le spusese, că nu îi vor mai vedea faţa. Şi l-au însoţit până la corabie.

21

¹ Şi, după ce ne-am despărţit de ei, am plecat pe apă şi ne-am dus drept la Cos, a doua zi la Rodos şi de acolo la Patara.

² Şi, găsind o corabie care pleca în Fenicia, ne-am urcat în ea şi am plecat.

³ Când am zărit insula Cipru, am trecut pe lângă ea pe partea stângă, am plecat spre Siria şi ne-am dat jos în Tir; căci acolo urma să se descarce corabia.

⁴ După ce i-am găsit pe ucenici, am rămas acolo şapte zile. Ucenicii, prin Duhul, îi spuneau lui Pavel să nu se suie la Ierusalim;

⁵ Dar când s-au împlinit acele zile, ne-am despărţit şi ne-am văzut de drumul nostru; şi ne-au condus toţi, cu soţiile şi copiii, până afară din cetate. Şi noi am îngenuncheat pe mal şi ne-am rugat;

⁶ După ce ne-am luat rămas bun unii de la alţii, noi ne-am urcat în corabie, iar ei s-au întors acasă.

⁷ Şi după ce ne-am sfârşit călătoria, din Tir am plecat la Ptolemaida, unde am salutat pe fraţi şi am rămas la ei o zi.

⁸ A doua zi, Pavel şi cei care eram cu el, am plecat şi am ajuns la Cezareea, am intrat în casa lui Filip evanghelistul, care era unul dintre cei şapte, şi am rămas la el;

⁹ El avea patru fete fecioare care profeţeau.

¹⁰ Şi fiindcă stăteam de mai multe zile acolo, un profet, numit Agab, s-a coborât din Iudeea.

¹¹ Şi când a venit la noi, a luat brâul lui Pavel, şi-a legat mâinile şi picioarele şi a zis: Iată ce zice Duhul Sfânt: Aşa vor lega iudeii în Ierusalim pe omul acela al cui este brâul acesta şi îl vor da în mâinile Neamurilor.

¹² Când am auzit lucrurile acestea, atât noi, cât şi cei de acolo, l-am rugat pe Pavel să nu se suie la Ierusalim.

¹³ Atunci Pavel a răspuns: Ce faceţi de plângeţi aşa şi-mi rupeţi inima? Eu sunt gata nu numai să fiu legat, ci chiar şi să mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus;

¹⁴ Pentru că nu-l puteam convinge, n-am mai insistat şi am zis: Facă-se voia Domnului.

¹⁵ Şi după zilele acelea ne-am pregătit de plecare şi ne-am suit la Ierusalim.

¹⁶ Câţiva ucenici din Cezareea au venit şi ei cu noi, şi au adus cu ei pe unul numit Mnason, din Cipru, un ucenic mai vechi, la care urma să găzduim.

¹⁷ Şi când am ajuns la Ierusalim, fraţii ne-au primit cu bucurie;

¹⁸ A doua zi, Pavel a mers cu noi la Iacov, şi toţi prezbiterii s-au adunat acolo.

¹⁹ Şi după ce i-a salutat, le-a istorisit amănunţit despre lucrurile pe care le făcuse Dumnezeu, prin slujba lui, în mijlocul Neamurilor;

²⁰ Când au auzit, au glorificat pe Domnul. Şi ei i-au zis: Vezi, frate, câte mii de iudei au crezut şi toţi sunt plini de râvnă pentru Lege.

²¹ Dar ei au auzit despre tine că înveţi pe toţi iudeii care trăiesc printre Neamuri să se lepede de Moise, spunându-le să nu-şi circumcidă copiii, nici să nu trăiască potrivit cu obiceiurile.

²² Ce este de făcut? Negreşit, mulţimea se va aduna, căci vor auzi că ai venit.

²³ De aceea, fă ce-ţi vom spune noi. Avem aici patru bărbaţi care au făcut un jurământ.

²⁴ Ia-i cu tine, curăţeşte-te împreună cu ei şi plăteşte-le cheltuielile, ca să-şi poată rade capul. Şi astfel toţi să ştie că acele lucruri pe care le-au auzit despre tine nu sunt adevărate, şi că şi tu umbli întocmai după rânduială şi păzeşti Legea.

²⁵ Dar cu privire la Neamurile care au crezut, noi am hotărât şi le-am scris că trebuie să se ferească de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de ce este sugrumat şi de desfrânare.

²⁶ Atunci Pavel a luat pe oamenii aceia, s-a curăţat şi a intrat cu ei a doua zi în templu, ca să vestească sfârşitul zilelor curăţirii, când se va aduce jertfă pentru fiecare dintre ei.

²⁷ Dar către sfârşitul celor şapte zile, iudeii din Asia, văzând pe Pavel în templu, au întărâtat toată mulţimea, au pus mâinile pe el

²⁸ şi au început să strige: Bărbaţi israeliţi, daţi ajutor! Acesta este omul care învaţă pretutindeni pe toţi împotriva poporului, şi a Legii, şi a lăcaşului acestuia; ba încă a mai adus şi pe nişte greci în templu şi a pângărit locul acesta sfânt;

²⁹ (Căci văzuseră mai înainte pe Trofim efeseanul împreună cu el în cetate, şi credeau că Pavel l-a adus în templu.)

³⁰ Şi toată cetatea s-a pus în mişcare; şi poporul s-a strâns din toate părţile, au pus mâna pe Pavel şi l-au scos afară din templu, şi imediat uşile au fost închise.

³¹ Pe când încercau să-l omoare, s-a dus vestea la căpitanul cohortei că tot Ierusalimul s-a tulburat.

³² Acesta a luat îndată cu el, ostaşi şi centurioni şi a alergat la ei. Când au văzut pe căpitan şi pe ostaşi, au încetat să-l mai bată pe Pavel;

³³ Atunci căpitanul s-a apropiat, a pus mâna pe el şi a poruncit să-l lege cu două lanţuri. Şi a întrebat cine este şi ce a făcut.

³⁴ Dar din mulţime unii strigau într-un fel, alţii într-alt fel. Şi pentru că nu putea înţelege adevărul din cauza zgomotului, a poruncit să fie dus în fortăreaţă.

³⁵ Şi când a ajuns pe trepte, Pavel a trebuit să fie purtat de ostaşi, din cauza violenţei mulţimii;

³⁶ căci mulţimea poporului venea în urmă, strigând: La moarte cu el!

³⁷ Şi pe când voiau să-l bage în fortăreaţă, Pavel a zis căpitanului: Îmi este permis să-ţi vorbesc? Şi căpitanul a zis: Vorbeşti greceşte?

³⁸ Nu eşti tu egipteanul care cu câtva timp în urmă s-a răsculat şi a dus în pustie pe cei patru mii de ucigaşi?

³⁹ Dar Pavel a zis: Eu sunt iudeu, din Tarsul Ciliciei, un cetăţean al unei cetăţi nu fără însemnătate; şi, te rog, dă-mi voie să vorbesc poporului.

⁴⁰ Şi după ce i-a dat voie, Pavel a stat în picioare pe trepte şi a făcut semn poporului cu mâna. S-a făcut o mare tăcere şi Pavel le-a vorbit în limba evreiască, zicând:

22

¹ Bărbaţi, fraţi şi părinţi, ascultaţi acum apărarea mea înaintea voastră!

² Şi când au auzit ei că le vorbea în limba evreiască, au făcut şi mai mare linişte; şi el a zis:

³ Eu sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar am fost crescut în cetatea aceasta, am învăţat la picioarele lui Gamaliel să cunosc cu stricteţe Legea părinţilor noştri, şi am fost plin de râvnă pentru Dumnezeu, cum sunteţi şi voi toţi astăzi.

⁴ Am prigonit până la moarte această Cale, legând şi punând în închisoare bărbaţi şi femei.

⁵ Marele preot şi toată adunarea bătrânilor îmi sunt martori. De la ei am primit şi scrisori către fraţi şi m-am dus la Damasc să aduc la Ierusalim în lanţuri pe cei care se aflau acolo, ca să fie pedepsiţi;

⁶ Când eram pe drum şi mă apropiam de Damasc, pe la amiază, deodată a strălucit din cer o lumină mare împrejurul meu;

⁷ Am căzut la pământ şi am auzit o voce, zicându-mi: Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?

⁸ Şi eu am răspuns: Cine eşti, Doamne? Şi El mi-a zis: Eu sunt Isus din Nazaret, pe care tu îl prigoneşti.

⁹ Cei ce erau cu mine au văzut într-adevăr lumina şi s-au înfricoşat, dar n-au auzit glasul Celui care mi-a vorbit.

¹⁰ Şi am zis: Ce să fac, Doamne? Şi Domnul mi-a zis: Scoală-te, du-te la Damasc şi acolo ţi se va spune despre toate lucrurile care sunt hotărâte să le faci.

¹¹ Şi fiindcă nu puteam să văd din cauza gloriei acelei lumini, cei care erau cu mine m-au luat de mână şi am venit la Damasc.

¹² Şi unul numit Anania, un om evlavios, în ce priveşte Legea, apreciat de toţi iudeii care locuiau acolo,

¹³ a venit la mine şi, stând alături de mine, mi-a zis: Frate Saul, primeşte-ţi vederea. Şi chiar în clipa aceea mi-am primit vederea şi m-am uitat la el.

¹⁴ Şi el a zis: Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales ca să cunoşti voia Lui, să vezi pe Cel Drept şi să auzi glasul gurii Lui;

¹⁵ Căci tu îi vei fi martor înaintea tuturor oamenilor pentru ceea ce ai văzut şi auzit.

¹⁶ Şi acum, de ce zăboveşti? Scoală-te şi fii botezat şi spălat de păcatele tale, chemând Numele Domnului;

¹⁷ Şi s-a întâmplat că, după ce m-am întors la Ierusalim şi mă rugam în templu, am căzut în extaz

¹⁸ şi L-am văzut pe El, zicându-mi: Grăbeşte-te şi ieşi repede din Ierusalim, căci nu vor primi mărturia ta despre Mine.

¹⁹ Şi eu am zis: Doamne, ei ştiu că eu trimiteam la închisoare şi băteam în fiecare sinagogă pe cei ce credeau în Tine.

²⁰ Şi când se vărsa sângele lui Ştefan, martorul Tău, eram şi eu de faţă, învoindu-mă la omorârea lui şi păzind hainele celor care-l omorau;

²¹ Şi El mi-a zis: Du-te, căci te voi trimite departe, la Neamuri.

²² Şi ei l-au ascultat până la cuvântul acesta, dar atunci şi-au ridicat glasul şi au zis: Ia de pe pământ pe un astfel de om, căci nu se cuvine să trăiască!

²³ Şi când strigau ei, îşi rupeau hainele şi aruncau cu ţărână în aer,

²⁴ căpitanul a poruncit să fie dus în fortăreaţă şi să-l cerceteze, bătându-l cu biciul, ca să afle de ce strigau aşa împotriva lui.

²⁵ Şi pe când îl legau pentru a fi biciuit, Pavel a zis centurionului care era acolo: Vă este permis să bateţi pe un roman care nu este condamnat?

²⁶ Când a auzit centurionul, s-a dus şi a spus căpitanului, zicând: Ce ai de gând să faci, căci omul acesta este roman?

²⁷ Căpitanul a venit şi i-a zis lui Pavel. Spune-mi, eşti roman? Şi el a zis: Da.

²⁸ Şi căpitanul a răspuns: Eu am obţinut cu o mare sumă de bani cetăţenia aceasta. Şi Pavel a zis: Dar eu sunt chiar născut cetăţean roman.

²⁹ Atunci, cei ce voiau să-l cerceteze bătându-l, s-au îndepărtat imediat de el; căpitanul, de asemenea, s-a temut când a aflat că Pavel era roman şi pentru că îl legase.

³⁰ Dar a doua zi, fiindcă voia să ştie sigur de ce era acuzat de iudei, l-a dezlegat şi a poruncit să se adune preoţii cei mai de seamă şi tot sinedriul; apoi l-a adus pe Pavel şi l-a pus înaintea lor.

23

¹ Şi Pavel, uitându-se ţintă la sinedriu, a zis: Bărbaţi şi fraţi, am trăit cu o conştiinţă curată înaintea lui Dumnezeu până în ziua aceasta;

² Şi marele preot Anania a poruncit celor care stăteau lângă el să-l lovească peste gură.

³ Atunci Pavel i-a zis: Te va bate Dumnezeu, perete văruit! Tu stai să mă judeci după Lege şi porunceşti să fiu lovit, împotriva Legii?

⁴ Şi cei care stăteau lângă el au zis: Îţi baţi joc de marele preot al lui Dumnezeu?

⁵ Atunci Pavel a zis: N-am ştiut, fraţilor, că el este marele preot; căci este scris: Să nu-l vorbeşti de rău pe mai-marele poporului tău

⁶ Dar când Pavel a înţeles că o parte din ei erau Saduchei, iar cealaltă Farisei, a strigat în sinedriu: Bărbaţi şi fraţi, eu sunt Fariseu, fiu de Fariseu; sunt judecat din cauza speranţei în învierea morţilor;

⁷ Şi când a zis cuvintele acestea, s-a stârnit o neînţelegere între Farisei şi Saduchei şi mulţimea s-a dezbinat.

⁸ Căci Saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh; dar Fariseii le mărturisesc pe amândouă;

⁹ Şi acolo s-a făcut o mare zarvă. Şi cărturarii din partida Fariseilor s-au ridicat în picioare şi s-au certat, zicând: Noi nu găsim nici o vină în omul acesta; iar dacă i-a vorbit un duh sau un înger, să nu luptăm împotriva lui Dumnezeu;

¹⁰ Şi pentru că neînţelegerea creştea, căpitanul, temându-se ca Pavel să nu fie rupt în bucăţi de ei, a poruncit ostaşilor să coboare şi să-l smulgă din mijlocul lor, şi să-l aducă în fortăreaţă.

¹¹ Şi în noaptea următoare, Domnul a stat lângă el şi a zis: îndrăzneşte, Pavele, căci după cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, tot aşa trebuie să mărturiseşti şi în Roma.

¹² Şi când s-a făcut ziuă, iudeii au uneltit împreună şi s-au legat prin jurământ zicând că nu vor mânca, nici nu vor bea până nu vor omorî pe Pavel;

¹³ Şi cei care făcuseră uneltirea aceasta erau mai mulţi de patruzeci.

¹⁴ Şi ei s-au dus la preoţii cei mai de seamă şi la bătrâni şi le-au zis: Noi ne-am legat cu mare jurământ să nu mâncăm până când nu vom omorî pe Pavel.

¹⁵ Acum deci, voi, împreună cu sinedriul, daţi de ştire căpitanului ca mâine să-l aducă jos la voi, ca şi cum aţi vrea să cercetaţi mai cu amănuntul lucrurile privitoare la el; şi noi suntem gata să-l omoram înainte să ajungă.

¹⁶ Şi fiul surorii lui Pavel, a auzit despre această uneltire, s-a dus şi a intrat în fortăreaţă, şi i-a spus lui Pavel.

¹⁷ Şi Pavel a chemat la el pe unul dintre centurioni şi a zis: Du pe tânărul acesta la căpitan, pentru că are ceva să-i spună.

¹⁸ Acesta l-a luat şi l-a adus la căpitan şi a zis: Pavel, cel închis, m-a chemat la el şi m-a rugat să-l aduc la tine pe acest tânăr, care are să-ţi spună ceva.

¹⁹ Atunci căpitanul l-a luat de mână, l-a dus deoparte şi l-a întrebat: Ce ai să-mi spui?

²⁰ Şi el a zis: Iudeii s-au sfătuit să te roage să aduci mâine pe Pavel înaintea sinedriului, ca şi cum ar vrea să-l cerceteze mai cu de-amănuntul.

²¹ Dar tu să nu-i asculţi, pentru că mai mult de patruzeci de bărbaţi îl pândesc şi s-au legat cu jurământ să nu mănânce, nici să nu bea, până nu-l vor omorî; şi acum sunt gata, aşteptând promisiunea de la tine.

²² Căpitanul a lăsat pe tânăr să plece şi i-a poruncit: Să nu spui nimănui că mi-ai dezvăluit aceste lucruri.

²³ Şi a chemat la el pe doi dintre centurioni, zicând: Pregătiţi două sute de ostaşi, şaptezeci de călăreţi şi două sute de suliţaşi, ca să meargă la Cezareea la a treia oră din noapte.

²⁴ Aduceţi animale şi pentru Pavel, ca să-l pună călare şi să-l ducă în siguranţă la guvernatorul Felix.

²⁵ Şi el a scris o scrisoare având acest cuprins:

²⁶ Claudius Lisias către excelenţa sa, guvernatorul Felix: Salutări!

²⁷ Acest om a fost prins de iudei şi era să fie omorât de ei. Atunci am venit cu trupe şi l-am scăpat, pentru că am aflat că este roman.

²⁸ Şi pentru că voiam să ştiu cauza pentru care îl acuzau, l-am adus înaintea sinedriului lor.

²⁹ Şi am găsit că era acuzat pentru lucruri privitoare la Legea lor, dar că nu avea nici o vină vrednică de moarte sau de lanţuri.

³⁰ Şi când mi s-a dat de ştire că iudeii pregătesc o uneltire împotriva acestui om, l-am trimis îndată la tine şi am poruncit şi celor care-l învinuiesc să spună înaintea ta ce au împotriva lui. Fii sănătos!

³¹ Ostaşii, după cum li se poruncise, au luat pe Pavel şi l-au dus noaptea până la Antipatrida.

³² Dar a doua zi au lăsat pe călăreţi să-şi continue drumul împreună cu el, iar ei s-au întors în fortăreaţă.

³³ Când au ajuns în Cezareea, ei au dat scrisoarea guvernatorului şi l-au adus pe Pavel înaintea lui.

³⁴ Şi după ce guvernatorul a citit scrisoarea, l-a întrebat pe Pavel din ce provincie era. Şi când a aflat că era din Cilicia,

³⁵ a zis: Te voi asculta când vor veni şi acuzatorii tăi. Şi a poruncit să fie ţinut în Pretoriul lui Irod.

24

¹ După cinci zile, marele preot Anania a coborât cu unii din bătrâni şi cu un orator numit Terţul; aceştia au adus guvernatorului acuzaţii împotriva lui Pavel;

² Şi când a fost chemat Pavel, Terţul a început să-l acuze, zicând: Prea-alesule Felix, văzând că prin tine ne bucurăm de mare pace şi prin purtarea ta de grijă s-au făcut multe schimbări bune în acest popor,

³ recunoaştem acest lucru cu mulţumire pe orice cale şi în tot locul.

⁴ Totuşi, ca să nu te ţin prea mult, te rog să asculţi, în bunătatea ta, câteva cuvinte din partea noastră.

⁵ Am găsit pe omul acesta că este o adevărată ciumă; face dezbinare printre toţi iudeii, de pe tot pământul, este mai-marele partidei nazarinenilor

⁶ şi a încercat să profaneze şi templul. Am pus mâna pe el şi am vrut să-l judecăm după Legea noastră;

⁷ dar a venit căpitanul Lisias, l-a luat din mâinile noastre cu mare forţă

⁸ şi a poruncit acuzatorilor lui să vină înaintea ta. Dacă-l vei cerceta, tu însuţi vei putea afla de la el toate lucrurile de care-l acuzăm noi;

⁹ Şi iudeii au aprobat şi ei învinuirea aceasta, zicând că aşa stăteau lucrurile.

¹⁰ Atunci Pavel, după ce guvernatorul i-a făcut semn să vorbească, a răspuns: Fiindcă ştiu că de mulţi ani eşti judecătorul acestui popor, răspund cu mai mare încredere pentru apărarea mea.

¹¹ Aşa cum poţi şi tu afla, nu sunt mai mult de douăsprezece zile de când m-am suit să mă închin la Ierusalim.

¹² Şi nu m-au găsit nici în templu, nici în sinagogi, nici în cetate, stând de vorbă cu cineva sau îndemnând mulţimea la răscoală;

¹³ Nici nu pot dovedi lucrurile de care mă învinuiesc acum.

¹⁴ Dar îţi mărturisesc aceasta, că potrivit Căii, pe care ei o numesc sectă, eu slujesc Dumnezeului părinţilor mei, crezând toate lucrurile care sunt scrise în Lege şi în Profeţi;

¹⁵ şi am speranţa în Dumnezeu, pe care şi ei o au, că va fi o înviere a morţilor, atât a celor drepţi cât şi a celor nedrepţi.

¹⁶ De aceea, eu mă lupt întotdeauna să am o conştiinţă curată faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni;

¹⁷ Şi după mulţi ani, am venit să aduc milostenii şi daruri poporului meu;

¹⁸ Tocmai atunci nişte iudei din Asia m-au găsit purificat în templu, nu cu mulţime, nici cu zarvă;

¹⁹ Ei înşişi ar fi trebuit să se înfăţişeze înaintea ta şi să mă acuze, dacă ar fi avut ceva împotriva mea.

²⁰ Sau să spună aceştia singuri dacă au găsit vreo nelegiuire în mine, când am stat înaintea sinedriului,

²¹ afară doar de strigătul acesta pe care l-am scos, stând în mijlocul lor: Pentru învierea morţilor sunt eu judecat astăzi de voi;

²² Dar când Felix a auzit aceste lucruri, având cunoştinţe mai exacte despre Cale, i-a amânat şi a zis: Când va veni căpitanul Lisias, voi lua o hotărâre în privinţa cazului vostru.

²³ Şi a poruncit centurionului să-l păzească pe Pavel, dar să-l lase mai liber şi să nu oprească pe nimeni dintre ai lui să-i slujească sau să vină la el.

²⁴ Dar după câteva zile, a venit Felix cu soţia sa Drusila, care era iudeică; a chemat pe Pavel şi l-a ascultat despre credinţa în Cristos.

²⁵ Şi pe când vorbea el despre dreptate, despre înfrânare şi despre judecata viitoare, Felix s-a îngrozit şi a răspuns: Du-te de data aceasta; când voi mai avea un prilej, te voi chema.

²⁶ Totodată el spera că Pavel îi va da bani, ca să-l elibereze. De aceea, trimitea şi mai des să-l cheme, ca să stea de vorbă cu el.

²⁷ Dar după doi ani, în locul lui Felix a venit Porcius Festus; Felix a vrut să facă pe plac iudeilor şi l-a lăsat pe Pavel închis.

25

¹ Deci Festus, venind în ţinutul său, după trei zile s-a suit de la Cezareea la Ierusalim.

² Preoţii cei mai de seamă şi conducătorii iudeilor i-au adus plângeri împotriva lui Pavel; şi l-au rugat,

³ cerând o favoare împotriva lui, să-l trimită la Ierusalim, ca în acest timp să-i întindă o cursă ca să-l omoare pe drum.

⁴ Dar Festus a răspuns că Pavel trebuia păzit în Cezareea şi că în curând el însuşi urma să meargă acolo.

⁵ De aceea, a zis el, cei cu mai mare influenţă între voi să se coboare cu mine şi, dacă este ceva rău în omul acesta, să-l învinuiască;

⁶ Şi după ce a rămas între ei mai mult de zece zile, s-a dus la Cezareea. Şi a doua zi a stat pe scaunul de judecător şi a poruncit să fie adus Pavel.

⁷ Şi când a venit el, iudeii care coborâseră de la Ierusalim au stat împrejurul lui şi au adus împotriva lui multe şi grele învinuiri, pe care nu le puteau dovedi;

⁸ Pavel s-a apărat şi a zis: N-am păcătuit cu nimic nici împotriva Legii iudeilor, nici împotriva templului, nici împotriva lui Cezar;

⁹ Dar Festus, care voia să facă pe placul iudeilor, a răspuns lui Pavel şi a zis: Vrei să te sui la Ierusalim şi acolo să fii judecat înaintea mea pentru aceste lucruri?

¹⁰ Dar Pavel a zis: Eu stau înaintea scaunului de judecată al lui Cezar, acolo ar trebui să fiu, judecat. Pe iudei nu i-am nedreptăţit cu nimic, după cum ştii şi tu foarte bine.

¹¹ Dacă am făcut vreo nedreptate, sau am făcut ceva vrednic de moarte, nu mă feresc de moarte; dar dacă nu este nimic adevărat în lucrurile de care mă acuză oamenii aceştia, nimeni n-are dreptul să mă dea în mâinile lor. Eu cer să fiu judecat de Cezar;

¹² Atunci Festus, după ce s-a sfătuit cu consiliul lui, a răspuns: Ai cerut să fii judecat de Cezar, la Cezar te vei duce.

¹³ După câteva zile, regele Agripa şi Berenice au sosit la Cezareea ca să-l salute pe Festus.

¹⁴ Şi, fiindcă au stat acolo mai multe zile, Festus a spus regelui despre Pavel, zicând: Felix a lăsat în închisoare un om

¹⁵ împotriva căruia, când eram în Ierusalim, mi s-au plâns preoţii cei mai de seamă şi bătrânii iudeilor, cerând condamnarea lui;

¹⁶ La aceasta le-am răspuns că la romani nu este obiceiul să se dea la moarte un om până când cel acuzat nu este pus faţă în faţă cu acuzatorii lui, ca să aibă posibilitatea de a se apăra în privinţa acuzării care i se aduce.

¹⁷ Au venit deci împreună aici şi, fără întârziere, a doua zi am stat pe scaunul de judecător şi am poruncit să fie adus omul acesta.

¹⁸ Când s-au înfăţişat acuzatorii lui, nu l-au acuzat de nici unul dintre lucrurile pe care mi le închipuiam eu,

¹⁹ ci aveau împotriva lui numai nişte neînţelegeri cu privire la religia lor şi la un oarecare Isus, care a murit, şi despre care Pavel spunea că este viu.

²⁰ Şi fiindcă nu ştiam ce hotărâre să iau în neînţelegerea aceasta, l-am întrebat dacă vrea să meargă la Ierusalim şi să fie judecat acolo pentru aceste lucruri.

²¹ Dar când Pavel a cerut să fie ţinut ca să fie judecat de rege, am poruncit să fie păzit până când îl voi trimite la Cezar.

²² Şi Agripa a zis lui Festus: Aş vrea să aud şi eu pe omul acela. Mâine, a răspuns Festus, îl vei auzi;

²³ A doua zi deci, când Agripa şi Berenice au venit cu mare pompă şi au intrat în auditoriu împreună cu căpitanii şi cu oamenii mai însemnaţi ai cetăţii, la porunca lui Festus a fost adus Pavel.

²⁴ Şi Festus a zis: Rege Agripa, şi voi toţi bărbaţii care sunteţi de faţă cu noi, îl vedeţi pe omul acesta, despre care toată mulţimea iudeilor mi-a cerut în Ierusalim şi aici, strigând că nu trebuie să mai trăiască.

²⁵ Dar când am înţeles că n-a făcut nimic vrednic de moarte şi fiindcă singur a cerut să fie judecat de rege, am hotărât să-l trimit.

²⁶ Eu n-am nimic temeinic de scris domnului meu cu privire la el; de aceea l-am adus înaintea voastră şi în mod deosebit înaintea ta, rege Agripa, ca, după ce se va face cercetarea, să am ce scrie.

²⁷ Căci mi se pare lipsit de raţiune să trimit pe un deţinut, fără să specific acuzaţiile aduse împotriva lui.

26

¹ Şi Agripa a zis lui Pavel: Ai voie să te aperi. Atunci Pavel a întins mâna şi a început să se apere, zicând:

² Mă simt fericit, rege Agripa, că astăzi mă pot apăra înaintea ta pentru toate lucrurile de care sunt acuzat de iudei;

³ mai ales pentru că tu cunoşti foarte bine toate obiceiurile şi neînţelegerile dintre iudei. De aceea, te rog să mă asculţi cu răbdare.

⁴ Felul meu de viaţă este cunoscut din tinereţe de toţi iudeii, pentru că am trăit de la început în Ierusalim, în mijlocul naţiunii mele.

⁵ Dacă vor să mărturisească, ei ştiu de la început că am trăit ca Fariseu, după cea mai riguroasă partidă a religiei noastre.

⁶ Şi acum stau să fiu judecat pentru speranţa promisiunii făcute de Dumnezeu părinţilor noştri,

⁷ şi a cărei împlinire o aşteaptă cele douăsprezece seminţii ale noastre, care slujesc necurmat lui Dumnezeu, zi şi noapte. Pentru această speranţă, rege Agripa, sunt acuzat de iudei;

⁸ De ce vi se pare un lucru de necrezut că Dumnezeu învie morţii?

⁹ Şi eu credeam că trebuie să fac multe lucruri împotriva Numelui lui Isus din Nazaret.

¹⁰ Şi aşa am şi făcut în Ierusalim; şi nu numai că pe mulţi dintre sfinţi i-am închis în închisoare, după ce primeam autoritatea aceasta de la preoţii cei mai de seamă, dar când erau condamnaţi la moarte, îmi dădeam şi eu aprobarea.

¹¹ Şi de multe ori îi pedepseam în toate sinagogile şi îi obligam să hulească; şi în furia mea nebună împotriva lor, îi persecutam până şi în cetăţile străine;

¹² Şi când m-am dus la Damasc cu acest scop, cu autoritate şi împuternicire de la preoţii cei mai de seamă,

¹³ pe la amiază, rege, pe drum, am văzut strălucind împrejurul meu şi împrejurul celor ce erau cu mine o lumină din cer, a cărei strălucire întrecea pe cea a soarelui.

¹⁴ Şi când am căzut cu toţii la pământ, eu am auzit un glas care-mi vorbea şi zicea în limba evreiască: Saule, Saule, pentru ce Mă persecuţi? Îţi este greu să loveşti cu piciorul înapoi în vârful unei ţepuşe.

¹⁵ Şi eu am zis: Cine eşti, Doamne? Şi El a zis: Eu sunt Isus, pe care tu îl persecuţi.

¹⁶ Dar scoală-te şi stai în picioare, căci M-am arătat ţie ca să te pun slujitor şi martor atât al lucrurilor pe care le-ai văzut, cât şi al lucrurilor în care Mă voi arăta ţie;

¹⁷ Te-am scos din mijlocul acestui popor şi din mijlocul Neamurilor la care acum te trimit,

¹⁸ ca să le deschizi ochii şi să se întoarcă de la întuneric la lumină şi de la puterea Satanei la Dumnezeu, ca să primească iertarea păcatelor şi o moştenire împreună cu cei care sunt sfinţiţi prin credinţa în Mine;

¹⁹ De aceea, rege Agripa, n-am fost neascultător viziunii cereşti,

²⁰ ci am vestit întâi celor din Damasc, şi în Ierusalim, şi pretutindeni împrejurul ţinutului Iudeii, şi la Neamuri, să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu, făcând fapte vrednice de pocăinţă;

²¹ Din cauza acestor lucruri, iudeii m-au prins în templu şi au încercat să mă omoare.

²² Dar, dobândind ajutor de la Dumnezeu, am rămas în viaţă până în ziua aceasta, mărturisind celor mici şi celor mari, spunând nimic altceva decât lucrurile despre care au spus profeţii şi Moise că se vor întâmpla,

²³ că Cristos trebuie să sufere şi că El va fi Cel dintâi care va învia din morţi şi va vesti lumină poporului acestuia şi Neamurilor;

²⁴ Pe când vorbea el astfel ca să se apere, Festus a zis cu glas tare: Pavel, eşti nebun! Învăţătura multă te duce la nebunie!

²⁵ Dar Pavel a zis: Nu sunt nebun, prea-alesule Festus, dimpotrivă rostesc cuvinte adevărate şi raţionale.

²⁶ Căci regele, căruia îi vorbesc cu îndrăzneală, ştie aceste lucruri; căci sunt convins că nu-i este nimic necunoscut din aceste lucruri, fiindcă nu s-au petrecut într-un colţ.

²⁷ Crezi tu în Profeţi, rege Agripa? Ştiu că crezi.

²⁸ Şi Agripa a zis lui Pavel: Aproape că mă convingi să devin şi eu creştin!

²⁹ Şi Pavel a zis: Fie curând, fie târziu, să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toţi cei care mă ascultaţi astăzi, să fiţi aşa cum sunt eu, afară de lanţurile acestea;

³⁰ Şi când a spus aceste lucruri, regele, guvernatorul şi Berenice, şi toţi cei ce stăteau împreună cu ei, s-au ridicat;

³¹ şi când s-au tras deoparte, vorbeau unul cu altul, zicând: Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte sau de lanţuri.

³² Şi Agripa a zis lui Festus: Omului acestuia i s-ar fi putut da drumul, dacă n-ar fi cerut să fie judecat de Cezar;

27

¹ Şi după ce s-a hotărât să plecăm cu corabia în Italia, pe Pavel şi pe alţi câţiva deţinuţi i-au dat pe mâna unui centurion, numit Iuliu, din cohorta Augusta;

² Ne-am urcat într-o corabie de la Adramit, care urma să navigheze pe lângă coasta Asiei, şi am pornit. Cu noi era Aristarh, un macedonean din Tesalonic;

³ Şi a doua zi am ajuns la Sidon; şi Iuliu l-a tratat pe Pavel cu respect şi i-a dat voie să meargă pe la prietenii săi ca să primească îngrijire;

⁴ Şi după ce am plecat de acolo, am navigat pe lângă Cipru, pentru că vânturile ne erau potrivnice.

⁵ Şi după ce am trecut marea de-a lungul coastei Ciliciei şi Pamfiliei, am venit la Mira, o cetate a Liciei.

⁶ Şi acolo centurionul a găsit o corabie din Alexandria, care mergea în Italia, şi ne-am îmbarcat în ea.

⁷ Timp de mai multe zile am navigat încet şi, după ce am ajuns cu greu lângă Cnid, vântul nu ne-a lăsat să ne oprim şi am navigat pe lângă Creta, spre Salmona.

⁸ După ce am trecut cu greu de-a lungul ţărmului, am ajuns la un loc numit Limanuri Bune, de care era aproape cetatea Lasea.

⁹ Şi pentru că trecuse multă vreme şi călătoria pe mare devenea primejdioasă, pentru că trecuse deja şi vremea postului, Pavel i-a sfătuit,

¹⁰ zicând: Bărbaţilor, prevăd că această călătorie se va sfârşi cu dezastru şi cu multă pagubă, nu numai pentru încărcătură şi pentru corabie, ci şi pentru vieţile noastre.

¹¹ Dar centurionul a ascultat mai mult de cârmaci şi de stăpânul corăbiei decât de cele spuse de Pavel.

¹² Şi fiindcă portul nu era potrivit pentru iernat, cei mai mulţi au fost de părere să plece cu corabia de acolo şi să încerce cumva să ajungă la Fenix, un port din Creta cu deschidere spre sud-vest şi nord-vest, ca să ierneze acolo.

¹³ Şi când a început să sufle un vânt uşor dinspre sud, crezând că sunt stăpâni pe ţintă, au ridicat ancorele şi au navigat pe lângă ţărmurile Cretei.

¹⁴ Dar nu după multă vreme, s-a dezlănţuit un vânt puternic, numit Eurachilon.

¹⁵ Corabia a fost smulsă, fără să poată lupta împotriva vântului şi ne-am lăsat duşi în voia lui.

¹⁶ Am trecut repede pe lângă adăpostul unei insule mici numită Clauda şi cu mare greutate am putut pune mâna pe luntre.

¹⁷ După ce au ridicat-o, au întrebuinţat mijloace de ajutor, au legat corabia cu frânghii şi, temându-se să nu fie aruncaţi peste Sirta, au coborât pânzele şi aşa s-au lăsat duşi de vânt.

¹⁸ Şi pentru că eram bătuţi foarte tare de furtună, a doua zi au început să arunce încărcătura în mare.

¹⁹ Şi a treia zi, noi cu mâinile noastre, am aruncat uneltele corăbiei;

²⁰ Soarele şi stelele nu s-au văzut mai multe zile, iar furtuna era aşa de puternică încât pierdusem orice speranţă de scăpare.

²¹ Şi după ce nu au mâncat multă vreme, Pavel s-a sculat în mijlocul lor şi a zis: Bărbaţilor, trebuia să mă ascultaţi şi să nu fi pornit cu corabia din Creta, ca să fi scăpat de această nenorocire şi pagubă.

²² Şi acum vă îndemn să aveţi curaj, pentru că nici unul din voi nu va pieri, ci numai corabia.

²³ Căci în noaptea aceasta mi s-a arătat un înger al lui Dumnezeu, al Căruia sunt eu şi Căruia îi, slujesc,

²⁴ zicând: Nu te teme, Pavele! Tu trebuie să stai înaintea lui Cezar; şi, iată, ţi-a dăruit Dumnezeu pe toţi cei ce merg cu corabia împreună cu tine.

²⁵ De aceea, bărbaţilor, aveţi curaj, căci am încredere în Dumnezeu că se va întâmpla aşa cum mi s-a spus.

²⁶ Dar trebuie să dăm peste o insulă;

²⁷ Iar în noaptea a paisprezecea, în timp ce eram împinşi încoace şi încolo pe Marea Adriatică, pe la miezul nopţii, marinarilor li s-a părut că ne apropiem de pământ.

²⁸ Au măsurat adâncimea apei şi au găsit douăzeci de stânjeni; au mers puţin mai departe, au măsurat-o din nou şi au găsit cincisprezece stânjeni.

²⁹ Şi temându-se să nu ne lovim de locuri stâncoase, au aruncat patru ancore din partea dinapoi a corăbiei, şi doreau să se facă ziuă.

³⁰ Dar, deoarece marinarii căutau să fugă din corabie şi lăsaseră luntrea în mare, sub pretext că ar vrea să arunce ancorele spre partea dinainte a corăbiei,

³¹ Pavel a zis centurionului şi ostaşilor: Dacă aceştia nu rămân în corabie, nu puteţi fi salvaţi.

³² Atunci ostaşii au tăiat funiile luntrei şi au lăsat-o să cadă.

³³ Şi înainte să se facă ziuă, Pavel i-a rugat pe toţi să mănânce, zicând: Astăzi sunt paisprezece zile de când staţi în permanenţă de veghe şi n-aţi mâncat nimic.

³⁴ De aceea, vă îndemn să mâncaţi, căci lucrul acesta este pentru salvarea voastră; căci nici unuia dintre voi nu-i va cădea un fir de păr din cap;

³⁵ Şi după ce a spus aceste cuvinte, a luat pâine şi a mulţumit lui Dumnezeu înaintea tuturor, a frânt-o şi a început să mănânce;

³⁶ Atunci s-au îmbărbătat toţi şi au luat şi ei şi au mâncat.

³⁷ Şi în corabie eram de toţi două sute şaptezeci şi şase de suflete.

³⁸ După ce s-au săturat, au uşurat corabia, aruncând grâul în mare.

³⁹ Şi când s-a făcut ziuă, n-au recunoscut pământul, dar au văzut un golf care avea maluri nisipoase, şi au hotărât să încerce să împingă corabia la ţărm.

⁴⁰ Au tăiat ancorele, ca să le lase în mare, şi au slăbit în acelaşi timp funiile cârmelor; apoi au ridicat pânza cea mică după cum sufla vântul şi s-au îndreptat spre ţărm.

⁴¹ Dar corabia a lovit o barieră de nisip şi s-a înţepenit; şi partea dinainte s-a înfipt repede şi stătea neclintită, în timp ce partea dinapoi a început să se rupă de izbitura valurilor.

⁴² Ostaşii au fost de părere să omoare pe deţinuţi, ca nici unul dintre ei să nu scape prin înot.

⁴³ Dar centurionul, care voia să-l scape pe Pavel, i-a oprit de la gândul acesta şi a poruncit ca aceia care puteau înota să sară primii în apă şi să iasă la ţărm,

⁴⁴ iar ceilalţi să se aşeze unii pe scânduri, alţii pe bucăţi din corabie. Aşa au ajuns toţi pe uscat în siguranţă;

28

¹ Şi după ce am scăpat, am aflat că insula se numea Malta;

² Iar barbarii ne-au arătat o bunăvoinţă neobişnuită: căci au făcut un foc şi ne-au primit pe toţi, din cauza ploii care cădea şi a frigului.

³ Când Pavel a strâns o grămadă de uscături şi le-a pus pe foc, o viperă a ieşit afară din cauza căldurii şi s-a prins de mâna lui.

⁴ Când au văzut barbarii vipera atârnată de mâna lui, au zis unii către alţii: Cu adevărat omul acesta este un ucigaş, căci Dreptatea nu vrea să-l lase să trăiască, măcar că a scăpat din mare.

⁵ Dar el a scuturat vipera în foc şi n-a simţit nici un rău.

⁶ Ei se aşteptau să-l vadă umflându-se sau căzând deodată mort; dar după ce au aşteptat mult şi au văzut că nu i se întâmpla nimic rău, şi-au schimbat părerea şi au zis că este un zeu.

⁷ Şi împrejurul acelui loc erau proprietăţile mai-marelui insulei, numit Publius, care ne-a primit şi ne-a găzduit cu multă bunăvoinţă timp de trei zile.

⁸ Şi s-a întâmplat ca tatăl lui Publius să zacă în pat, bolnav de friguri şi de dizenterie. Pavel a intrat la el şi s-a rugat şi, punându-şi mâinile peste el, l-a vindecat;

⁹ Şi după ce s-a întâmplat acest lucru, au venit şi ceilalţi bolnavi de pe insulă şi au fost vindecaţi.

¹⁰ Ei ne-au onorat în multe feluri; şi, când am plecat, ne-au dat tot ce ne trebuia pentru drum;

¹¹ Şi după trei luni, am pornit cu o corabie din Alexandria, care iernase lângă insulă şi care purta semnul Dioscurilor.

¹² Şi când am ajuns la Siracuza, am rămas acolo trei zile.

¹³ De acolo am mers de-a lungul coastei şi am ajuns la Regium. Şi la o zi după aceea, a început să sufle un vânt din partea de sud; şi a doua zi am venit la Putioli,

¹⁴ unde am găsit nişte fraţi, care ne-au rugat să rămânem şapte zile cu ei. Şi apoi am venit la Roma.

¹⁵ Şi de acolo, când au auzit fraţii de noi, au venit să ne întâmpine până în Forul lui Apius şi până la Cele trei Cârciumi. Când i-a văzut, Pavel a mulţumit lui Dumnezeu şi a prins curaj.

¹⁶ Când am ajuns la Roma, centurionul a dat pe cei închişi căpitanului oastei; dar lui Pavel i s-a dat voie să rămână singur, cu ostaşul care-l păzea.

¹⁷ După trei zile, Pavel a chemat pe mai-marii iudeilor şi când s-au adunat, le-a zis: Bărbaţi şi fraţi, deşi n-am făcut nimic împotriva poporului nostru sau a obiceiurilor părinţilor noştri, am fost legat în Ierusalim şi dat în mâinile romanilor,

¹⁸ care, după ce m-au cercetat, voiau să mă elibereze, fiindcă nu era în mine nici o vină vrednică de moarte;

¹⁹ Dar când iudeii s-au împotrivit, am fost nevoit să apelez la Cezar, fără să am de gând să învinuiesc poporul meu;

²⁰ De aceea, v-am chemat să vă văd şi să vorbesc cu voi, căci din cauza speranţei lui Israel sunt legat eu cu acest lanţ;

²¹ Şi ei i-au zis: Noi n-am primit din Iudeea nici o scrisoare cu privire la tine şi n-a venit aici nici un frate, care să fi spus sau să fi vorbit ceva rău despre tine.

²² Dar noi am vrea să auzim de la tine ce gândeşti, pentru că despre partida aceasta ştim, căci pretutindeni se vorbeşte împotriva ei;

²³ Şi după ce i-au hotărât o zi, au venit mai mulţi la locuinţa lui. Şi de dimineaţă până seara, Pavel le-a explicat şi le-a vestit împărăţia lui Dumnezeu convingându-i despre Isus, prin Legea lui Moise şi din Profeţi.

²⁴ Şi unii au fost convinşi de ce le spunea el, dar alţii n-au crezut.

²⁵ Ei nu s-au înţeles între ei şi au început să plece, aşa că Pavel a mai zis aceste cuvinte: Duhul Sfânt a spus adevărul părinţilor voştri, când a spus prin profetul Isaia,

²⁶ zicând: Du-te la poporul acesta şi spune-i: Veţi auzi cu urechile voastre şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri şi nu veţi vedea;

²⁷ Căci inima acestui popor s-a împietrit; ei aud greu cu urechile, şi-au închis ochii, pentru ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima şi să se întoarcă, şi Eu să-i vindec.

²⁸ De aceea, să ştiţi că mântuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă Neamurilor şi ele o vor asculta;

²⁹ Şi când a zis aceste cuvinte, iudeii au plecat şi s-au contrazis mult între ei.

³⁰ Pavel a rămas doi ani într-o casă, pe care o luase cu chirie, şi primea pe toţi care veneau la el,

³¹ predicând împărăţia lui Dumnezeu şi învăţând cu toată îndrăzneala şi fără nici o piedică, lucrurile privitoare la Domnul Isus Cristos.