1

¹ Deoarece mulţi s-au apucat să alcătuiască o istorisire despre lucrurile pe deplin crezute printre noi,

² aşa cum ni le-au încredinţat cei care de la început au fost martori oculari, şi au devenit slujitori ai Cuvântului,

³ mi s-a părut şi mie potrivit, prea-alesule Teofile, după ce-am făcut cercetări amănunţite asupra tuturor acestor lucruri, de la începutul lor, să ţi le scriu în ordine, unele după altele,

⁴ ca astfel să poţi cunoaşte temeinicia lucrurilor în care ai fost învăţat,

⁵ În zilele lui Irod, regele Iudeii, era un preot, cu numele Zaharia, din ceata lui Abia; şi soţia lui era dintre fiicele lui Aaron, şi se numea Elisabeta;

⁶ Şi amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără vină în toate poruncile şi cerinţele Domnului,

⁷ Şi n-aveau copii, pentru că Elisabeta era stearpă; şi amândoi erau înaintaţi în vârstă.

⁸ Şi pe când slujea Zaharia înaintea lui Dumnezeu, la rândul cetei lui,

⁹ potrivit obiceiului preoţesc, a ieşit la sorţi să intre şi să ardă tămâie în templul Domnului.

¹⁰ Şi în ceasul tămâierii, toată mulţimea de oameni se ruga afară;

¹¹ Şi un înger al Domnului s-a arătat lui Zaharia, stând în picioare la dreapta altarului pentru tămâiere;

¹² Şi Zaharia s-a înspăimântat când l-a văzut şi l-a cuprins frica.

¹³ Dar îngerul i-a zis: Nu te teme Zaharia, fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată şi soţia ta Elisabeta îţi va naşte un fiu şi îi vei pune numele Ioan;

¹⁴ Şi el va fi pentru tine o bucurie şi o veselie; şi mulţi se vor bucura de naşterea lui.

¹⁵ Căci el va fi mare înaintea Demnului şi nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare. Şi el va fi umplut de Duhul Sfânt încă din pântecele mamei sale.

¹⁶ Şi el va întoarce pe mulţi din copiii lui Israel la Domnul Dumnezeul lor;

¹⁷ Şi el va merge înaintea Lui, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii, şi pe cei neascultători la înţelepciunea celor drepţi, ca să gătească pentru Domnul un popor pregătit.

¹⁸ Şi Zaharia a zis îngerului: Cum voi cunoaşte lucrul acesta? Căci eu sunt un om bătrân şi soţia mea este înaintată în zile.

¹⁹ Şi îngerul a răspuns şi i-a zis: Eu sunt Gavril, care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să-ţi vorbesc şi să-ţi aduc această veste bună;

²⁰ Şi iată, vei fi mut şi nu vei putea vorbi, până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care vor fi împlinite la vremea lor;

²¹ Şi poporul îl aştepta pe Zaharia şi se mira că zăbovea atât de mult în templu.

²² Când a ieşit afară, n-a putut să le vorbească; şi ei au înţeles că avusese o viziune în templu; căci el le făcea semne; şi a rămas mut.

²³ Şi când s-au împlinit zilele lui de slujbă, Zaharia s-a dus acasă.

²⁴ Şi după aceste zile, Elisabeta, soţia lui, a rămas însărcinată; şi s-a ascuns vreme de cinci luni, zicând:

²⁵ Iată ce mi-a făcut Domnul în zilele când a privit spre mine, ca să-mi ia dispreţul dintre oameni.

²⁶ Şi în luna a şasea, îngerul Gavril a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret,

²⁷ la o fecioară logodită cu un bărbat, al cărui nume era Iosif, din casa lui David; şi numele fecioarei era Maria.

²⁸ Şi îngerul a venit la ea şi a zis: Bucură-te, tu, căreia ţi s-a dat mare har! Domnul este cu tine; binecuvântată eşti tu între femei!

²⁹ Dar ea, când l-a văzut, s-a tulburat la cuvântul lui şi se întreba în sinea ei ce fel de salutare putea fi aceasta,

³⁰ Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Maria, căci ai găsit har înaintea lui Dumnezeu!

³¹ Şi iată că vei rămâne însărcinată, şi vei naşte un fiu, şi îi vei pune numele Isus.

³² El va fi mare, şi va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; şi Domnul Dumnezeu Îi va da tronul tatălui Său David;

³³ Şi El va domni peste casa lui Iacov în veci, şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit;

³⁴ Dar Maria a zis îngerului: Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?

³⁵ Şi îngerul a răspuns şi i-a zis: Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea, şi Sfântul care se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.

³⁶ Şi iată că Elisabeta, rudenia ta, a rămas şi ea însărcinată şi va avea un fiu la bătrâneţe; şi ea, căreia i se zicea stearpă, este acum în a şasea lună.

³⁷ Căci cu Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă;

³⁸ Şi Maria a zis: Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvântul tău! Şi îngerul a plecat de la ea.

³⁹ Şi în zilele acelea Maria s-a sculat, şi a plecat în grabă spre munţi, într-o cetate a lui Iuda,

⁴⁰ şi a intrat în casa lui Zaharia, şi a salutat pe Elisabeta.

⁴¹ Şi cum a auzit Elisabeta salutul Mariei, i-a săltat copilul în pântece, şi Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt,

⁴² şi a strigat cu glas tare şi a zis: Binecuvântată eşti tu între femei, şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.

⁴³ Cum mi-a fost dat mie să vină la mine mama Domnului meu?

⁴⁴ Căci iată, cum mi-a ajuns la urechi vocea salutului tău, mi-a săltat copilul în pântece de bucurie.

⁴⁵ Şi binecuvântată este cea care a crezut; pentru că lucrurile care i-au fost spuse din partea Domnului, se vor împlini.

⁴⁶ Şi Maria a zis: Sufletul meu măreşte pe Domnul,

⁴⁷ şi duhul mi se bucură în Dumnezeu, Mântuitorul meu,

⁴⁸ căci El a privit spre starea umilă a roabei Sale. Căci iată, de acum încolo toate generaţiile mă vor numi fericită,

⁴⁹ pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine, şi sfânt este Numele Lui.

⁵⁰ Şi îndurarea Lui este din generaţie în generaţie, peste cei ce se tem de El,

⁵¹ El a arătat putere cu braţul Lui; a risipit pe cei mândri în felul de gândire al inimii lor.

⁵² El a coborât pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, şi a înălţat pe cei umili.

⁵³ El a săturat pe cei flămânzi cu bunătăţi, şi pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale.

⁵⁴ A ajutat pe robul său, Israel, căci Şi-a adus aminte de îndurarea Sa,

⁵⁵ după cum a vorbit părinţilor noştri, lui Avraam, şi seminţei lui în veci;

⁵⁶ Şi Maria a rămas cu Elisabeta aproximativ trei luni, şi apoi s-a întors la casa ei.

⁵⁷ Iar Elisabetei i s-a împlinit timpul să nască; şi a născut un fiu.

⁵⁸ Şi vecinii şi rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare îndurare faţă de ea; şi ei se bucurau împreună cu ea.

⁵⁹ Şi în ziua a opta, au venit să circumcidă copilul, şi voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său.

⁶⁰ Şi mama lui a răspuns şi a zis: Nu, ci el se va numi Ioan.

⁶¹ Şi ei i-au zis: Nimeni din rudeniile tale nu poartă numele acesta.

⁶² Şi ei făceau semne tatălui său, ca să ştie cum să-i pună numele.

⁶³ Şi el a cerut o tăbliţă de scris şi a scris, zicând: Numele lui este Ioan. Şi toţi s-au uimit.

⁶⁴ Îndată gura lui a fost deschisă şi limba dezlegată; şi a început să vorbească lăudând pe Dumnezeu;

⁶⁵ Şi pe toţi cei care locuiau împrejurul lor i-a cuprins frica, şi, în tot ţinutul acela muntos al iudeii, se vorbea despre toate aceste lucruri;

⁶⁶ Toţi cei ce le auzeau, le păstrau în inima lor, zicând: Oare ce va fi copilul acesta? Şi mâna Domnului era cu el.

⁶⁷ Şi Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duhul Sfânt, şi a profeţit, zicând:

⁶⁸ Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că a cercetat şi a răscumpărat pe poporul Său,

⁶⁹ şi ne-a ridicat un corn de mântuire în casa slujitorului Său David,

⁷⁰ după cum vorbise prin gura sfinţilor săi profeţi, care au fost din vechime;

⁷¹ ca să fim salvaţi de duşmanii noştri şi din mâna tuturor celor care ne urăsc!

⁷² Să-Şi arate îndurarea faţă de părinţii noştri, şi să-Şi aducă aminte de legământul Său cel sfânt;

⁷³ de jurământul pe care l-a făcut părintelui nostru Avraam,

⁷⁴ ca, fiind scăpaţi din mâna duşmanilor noştri, să-I putem sluji fără frică,

⁷⁵ trăind înaintea Lui în sfinţenie şi dreptate, în toate zilele vieţii noastre;

⁷⁶ Şi tu, copilule, vei fi chemat profet al Celui Preaînalt. Căci vei merge înaintea feţei Domnului, ca să-I pregăteşti căile,

⁷⁷ şi să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii, prin iertarea păcatelor lui;

⁷⁸ prin marea îndurare a Dumnezeului nostru, cu care ne-a cercetat Soarele din înălţime,

⁷⁹ ca să lumineze peste cei ce stau în întunericul şi umbra morţii, şi să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!

⁸⁰ Şi copilul creştea şi se întărea în duh. Şi a stat în locuri pustii până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.

2

¹ În zilele acelea a ieşit o poruncă de la Cezar Augustus să se înscrie toată lumea.

² Recensământul acesta a avut loc pentru prima dată pe când era Quirinius guvernator al Siriei;

³ Şi toţi mergeau să se înscrie, fiecare în cetatea lui.

⁴ Iosif s-a suit şi el din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem, căci el era din casa şi din seminţia lui David,

⁵ să se înscrie împreună cu Maria, care era logodită cu el ca soţie, şi care era însărcinată.

⁶ Şi pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele când trebuia să nască Maria.

⁷ Şi a născut pe Fiul ei Cel întâi-născut, şi L-a înfăşat în scutece, şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de găzduire nu era loc pentru ei;

⁸ Şi în ţinutul acela erau nişte păstori care stăteau afară în câmp, şi făceau de pază noaptea împrejurul turmei lor.

⁹ Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi gloria Domnului a strălucit împrejurul lor. Şi ei s-au înfricoşat foarte tare;

¹⁰ Şi îngerul le-a zis: Nu vă temeţi, căci iată, vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot poporul:

¹¹ căci astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Cristos, Domnul;

¹² Şi iată semnul pentru voi: veţi găsi un copil înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.

¹³ Şi deodată, împreună cu îngerul, s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu, şi zicând:

¹⁴ Glorie lui Dumnezeu în locurile preaînalte, şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui;

¹⁵ Şi după ce îngerii au plecat de la ei în cer, păstorii au zis unii către alţii: Haideţi să mergem până la Betleem, şi să vedem lucrul acesta care s-a întâmplat şi pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut.

¹⁶ Şi au venit în grabă, şi au găsit pe Maria şi pe Iosif, şi Copilul culcat într-o iesle.

¹⁷ După ce L-au văzut, au istorisit cuvântul care le-a fost spus despre Copil.

¹⁸ Şi toţi cei care au auzit, s-au mirat de lucrurile pe care le spuneau păstorii.

¹⁹ Dar Maria păstra toate cuvintele acelea, şi se gândea la ele în inima ei.

²⁰ Şi păstorii s-au întors, glorificând şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate lucrurile pe care le auziseră şi văzuseră, aşa după cum le-a fost spus.

²¹ Şi, când s-au împlinit cele opt zile ca să circumcidă Copilul, I-au pus numele ISUS, nume care fusese dat de înger înainte de a fi fost El conceput în pântece;

²² Şi, când s-au împlinit zilele pentru curăţirea ei, după Legea lui Moise, L-au adus la Ierusalim, ca să-L prezinte înaintea Domnului,

²³ după cum este scris în Legea Domnului: Orice întâi-născut de parte bărbătească va fi numit sfânt pentru Domnul,

²⁴ şi ca să aducă jertfă o pereche de turturele sau doi pui de porumbei, după cum este poruncit în Legea Domnului.

²⁵ Şi iată, în Ierusalim era un om numit Simeon; şi omul acesta era drept şi pios, aşteptând mângâierea lui Israel; şi Duhul Sfânt era peste el.

²⁶ Şi Duhul Sfânt îl înştiinţase că nu va vedea moartea înainte să fi văzut pe Cristosul Domnului.

²⁷ Şi el a venit la templu în Duhul. Şi, când au adus părinţii înăuntru pe Copilul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea,

²⁸ Simeon L-a luat în braţe, şi a binecuvântat pe Dumnezeu, şi a zis:

²⁹ Acum, eliberează în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău.

³⁰ Căci ochii mei au văzut mântuirea Ta,

³¹ pe care ai pregătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor,

³² o Lumină care să aducă revelaţie naţiunilor, şi glorie poporului Tău Israel;

³³ Şi Iosif şi mama Lui se mirau de lucrurile care se spuneau despre El.

³⁴ Şi Simeon i-a binecuvântat, şi a zis Mariei, mama Lui: Iată, Copilul acesta este rânduit spre prăbuşirea şi ridicarea multora în Israel, şi să fie un semn care va stârni împotrivire.

³⁵ Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gândurile multor inimi;

³⁶ Şi mai era acolo şi o profetesă, Ana, fiica lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Ea era foarte înaintată în vârstă, şi trăise cu soţul ei şapte ani după fecioria ei.

³⁷ Rămasă văduvă, şi fiind în vârstă de optzeci şi patru de ani, Ana nu se depărta de la templu, şi zi şi noapte slujea lui Dumnezeu cu post şi rugăciuni.

³⁸ Şi a venit şi ea la aceeaşi oră şi a început să laude pe Domnul, şi vorbea despre El tuturor celor ce aşteptau răscumpărarea în Ierusalim.

³⁹ Şi după ce au împlinit toate lucrurile potrivit Legii Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret.

⁴⁰ Iar Copilul creştea şi Se întărea în duh; era plin de înţelepciune; şi harul lui Dumnezeu era peste El.

⁴¹ Părinţii lui Isus se duceau la Ierusalim în fiecare an, la sărbătoarea Paştilor.

⁴² Şi când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul sărbătorii.

⁴³ Apoi, după ce s-au sfârşit zilele sărbătorii, pe când se întorceau acasă, băiatul Isus a rămas în Ierusalim. Şi Iosif şi mama Lui n-au ştiut;

⁴⁴ dar crezând că era între ceilalţi călători, au mers cale de o zi şi L-au căutat printre rudele şi cunoscuţii lor.

⁴⁵ Şi negăsindu-L, s-au întors la Ierusalim ca să-L caute.

⁴⁶ Şi după trei zile, L-au găsit în templu, stând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări.

⁴⁷ Şi toţi cei care-L auzeau rămâneau uimiţi de priceperea şi răspunsurile Lui;

⁴⁸ Şi când L-au văzut, ei au rămas înmărmuriţi. Şi mama Lui I-a zis: Fiule, de ce Te-ai purtat aşa cu noi? Iată că tatăl Tău şi cu mine Te-am căutat îngrijoraţi.

⁴⁹ Şi El le-a zis: De ce M-aţi căutat? Nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?

⁵⁰ Şi ei n-au înţeles vorba pe care le-o spusese.

⁵¹ Şi El a coborât cu ei şi a venit la Nazaret; şi El le era supus. Şi mama Lui păstra toate cuvintele acestea în inima ei.

⁵² Şi Isus creştea în înţelepciune şi statură, şi în har faţă de Dumnezeu şi de oameni.

3

¹ În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberius Cezar, când Pontius Pilat era guvernator al Iudeii, şi Irod tetrarh al Galileii, şi Filip, fratele lui, tetrarh al Ituriei şi al Trahonitei, şi Lisania tetrarh al Abilenei,

² în zilele marilor preoţi Ana şi Caiafa, Cuvântul lui Dumnezeu a venit la Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie.

³ Şi Ioan s-a dus prin tot ţinutul din împrejurimile Iordanului, predicând botezul pocăinţei, pentru iertarea păcatelor,

⁴ după cum este scris în cartea cuvintelor profetului Isaia, care zice: Glasul celui ce strigă în pustie: Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările.

⁵ Orice vale va fi umplută şi orice munte şi deal vor fi netezite; şi locurile strâmbe vor fi îndreptate, şi căile colţuroase vor fi netezite.

⁶ Şi toată făptura va vedea mântuirea lui Dumnezeu.

⁷ Atunci Ioan zicea mulţimilor care ieşeau să fie botezate de el: Pui de vipere, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare?

⁸ Faceţi dar roade vrednice de pocăinţă şi nu începeţi a zice în voi înşivă: Avem ca tată pe Avraam! Căci vă spun că Dumnezeu, din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.

⁹ Şi securea a şi fost deja înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom care nu face roadă bună, este tăiat şi aruncat în foc.

¹⁰ Şi mulţimile îl întrebau, zicând: Atunci ce să facem?

¹¹ Şi el a răspuns şi le-a zis: Cel ce are două cămăşi, să împartă cu cine n-are; şi cel ce are de mâncare, să facă la fel;

¹² Şi au venit şi nişte vameşi să fie botezaţi. Şi ei i-au zis: Învăţătorule, noi ce să facem?

¹³ Şi el le-a zis: Să nu luaţi cu nimic mai mult decât vă este poruncit;

¹⁴ Şi nişte ostaşi îl întrebau şi ei, zicând: Şi noi ce să facem? Şi el le-a zis: Nu asupriţi pe nimeni, nici nu acuzaţi pe nedrept, şi fiţi mulţumiţi cu câştigurile voastre.

¹⁵ Pe când era poporul în aşteptare şi toţi cugetau în inimile lor, cu privire la Ioan, dacă nu cumva este el Cristosul,

¹⁶ Ioan a răspuns tuturor, zicând: Cât despre mine, eu vă botez cu apă, dar vine Acela care este mai puternic decât mine, Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintelor. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.

¹⁷ Acela are lopata în mână, şi Îşi va curaţi aria cu desăvârşire, şi Îşi va strânge grâul în grânarul Său, dar pleava o va arde cu foc ce nu se stinge;

¹⁸ Şi astfel predica el poporului Evanghelia, şi-i dădea încă multe alte îndemnuri.

¹⁹ Dar Irod, tetrarhul, fiind; mustrat de el pentru Irodiada, soţia lui Filip, fratele său, şi pentru toate relele pe care le-a făcut Irod,

²⁰ a mai adăugat la toate celelalte rele şi pe acela că a aruncat pe Ioan în închisoare.

²¹ După ce a fost botezat tot poporul, a fost botezat şi Isus, şi când Se ruga, a fost deschis cerul,

²² şi Duhul Sfânt S-a coborât peste El sub formă întrupată, ca un porumbel. Şi din cer s-a auzit o voce zicând: Tu eşti Fiul Meu preaiubit: în Tine îmi găsesc toată plăcerea Mea!

²³ Şi Isus era cam de treizeci de ani, când a început să înveţe; fiind, cum se credea, fiul lui Iosif, al lui Eli,

²⁴ al lui Matat, al lui Levi, al lui Melhi, al lui Ianai, al lui Iosif,

²⁵ al lui Matatia, al lui Amos, al lui Naum, al lui Esli, al lui Nagai,

²⁶ al lui Maat, al lui Matatia, al lui Semei, al lui Iosif, al lui Ioda,

²⁷ al lui Ioanan, al lui Resa, al lui Zorobabel, al lui Salatiel, al lui Neri,

²⁸ al lui Melhi, al lui Adi, al lui Cosam, al lui Elmodam, al lui Er,

²⁹ al lui Iose, al lui Eliezer, al lui Iorim, al lui Matat, al lui Levi,

³⁰ al lui Simeon, al lui Iuda, al lui Iosif, al lui Ionam, al lui Eliachim,

³¹ al lui Melea, al lui Menan, al lui Matata, al lui Natan, al lui David,

³² al lui Iese, al lui Obed, al lui Booz, al lui Salmon, al lui Naason,

³³ al lui Aminadab, al lui Aram, al lui Esrom, al lui Fares, al lui Iuda,

³⁴ al lui Iacov, al lui Isaac, al lui Avraam, al lui Tara, al lui Nahor,

³⁵ al lui Seruh, al lui Ragau, al lui Falec, al lui Eber, al lui Sala,

³⁶ al lui Cainan, al lui Arfaxad, al lui Sem, al lui Noe, al lui Lameh,

³⁷ al lui Metusala, al lui Enoh, al lui Iared, al lui Maleleel, al lui Cainan,

³⁸ al lui Enos, al lui Set, al lui Adam, al lui Dumnezeu.

4

¹ Şi Isus, plin de Duh Sfânt, S-a întors de la Iordan, şi a fost dus de Duhul în pustie,

² fiind ispitit de Diavolul, timp de patruzeci de zile. Şi în zilele acelea n-a mâncat nimic; şi după ce au trecut acele zile, a flămânzit.

³ Şi Diavolul I-a zis: Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, spune acestei pietre să se facă pâine.

⁴ Şi Isus i-a răspuns, zicând: Este scris: Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu;

⁵ Şi Diavolul, urcându-L pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă, toate împărăţiile lumii,

⁶ şi Diavolul I-a zis: Ţie îţi voi da toată această autoritate şi gloria lor; căci mie mi-a fost dată, şi eu o dau oricui voiesc.

⁷ Dacă deci Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.

⁸ Şi Isus a răspuns şi i-a zis: înapoia Mea, Satano! Căci este scris: Să te închini Domnului, Dumnezeului tău, şi numai Lui Să-I slujeşti;

⁹ Şi Diavolul L-a dus în Ierusalim, şi L-a aşezat pe aripa templului, şi I-a zis: Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici;

¹⁰ căci este scris: El va porunci îngerilor Săi să Te păzească;

¹¹ şi: Ei Te vor purta pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.

¹² Şi Isus a răspuns şi i-a zis: S-a spus: Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău.

¹³ Şi după ce a sfârşit toate ispitele, Diavolul a plecat de la El, până la o vreme.

¹⁴ Şi Isus S-a întors, în puterea Duhului, în Galileea, şi s-a dus vestea despre El în tot ţinutul dimprejur;

¹⁵ El îi învăţa în sinagogile lor, fiind glorificat de toţi.

¹⁶ Şi El a venit în Nazaret, unde fusese crescut; şi după obiceiul Său, în ziua Sabatului, a intrat în sinagogă. Şi S-a sculat să citească;

¹⁷ Şi I s-a dat cartea profetului Isaia, şi, când a deschis cartea, a găsit locul unde era scris:

¹⁸ Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc prinşilor de război eliberarea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi,

¹⁹ şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.

²⁰ Şi El a închis cartea şi a dat-o înapoi îngrijitorului; şi S-a aşezat. Şi ochii tuturor celor din sinagogă erau aţintiţi spre El.

²¹ Şi a început să le spună: Astăzi, în auzul vostru, s-a împlinit această Scriptură.

²² Şi toţi vorbeau bine despre El şi se mirau de cuvintele pline de har care ieşeau din gura Lui, şi ziceau: Nu este acesta fiul lui Iosif?

²³ Şi El le-a zis: Fără îndoială, îmi veţi spune proverbul acesta: Doctore, vindecă-te pe tine însuţi! Şi tot ce am auzit că s-a făcut în Capernaum, fă şi aici, în patria Ta;

²⁴ Dar El le-a zis: Adevărat vă spun că nici un profet nu este primit bine în patria sa.

²⁵ Şi adevărat vă spun că în zilele lui Ilie, când a fost încuiat cerul să nu dea ploaie trei ani şi şase luni, şi când a venit o foamete mare peste toată ţara, erau multe văduve în Israel;

²⁶ şi totuşi Ilie n-a fost trimis la nici una din ele, afară de o femeie care era văduvă, în Sarepta Sidonului.

²⁷ Şi mulţi leproşi erau în Israel, pe vremea profetului Elisei; şi nici unul din ei n-a fost curăţit, afară de Naaman, Sirianul.

²⁸ Şi toţi cei din sinagogă, auzind aceste lucruri, s-au umplut de mânie.

²⁹ Şi s-au sculat, L-au scos afară din cetate, şi L-au dus până la sprânceana muntelui, pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce jos, în prăpastie.

³⁰ Dar El, trecând prin mijlocul lor, a plecat de acolo.

³¹ Şi El S-a coborât în Capernaum, o cetate din Galileea, şi învăţa pe oameni în zilele Sabatului.

³² Şi ei erau uimiţi de învăţătura Lui, căci Cuvântul Lui era cu autoritate.

³³ Şi în sinagogă era un om, care avea un duh de demon necurat, şi el a strigat cu voce tare,

³⁴ zicând: Ah! ce avem noi de-a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne nimiceşti? Te ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu.

³⁵ Şi Isus l-a certat, zicând: Taci, şi ieşi afară din el! Şi demonul, după ce l-a trântit jos, în mijloc, a ieşit afară din el, fără să-i facă vreun rău.

³⁶ Şi toţi au fost cuprinşi de spaimă şi vorbeau unii cu alţii, zicând: Ce cuvânt este acesta! Căci El porunceşte cu autoritate şi putere duhurilor necurate, şi ele ies afară!

³⁷ Şi I s-a dus vestea în toate locurile dimprejur.

³⁸ Şi după ce a ieşit din sinagogă, a intrat în casa lui Simon. Şi soacra lui Simon era cuprinsă de o febră mare; şi L-au rugat pentru ea.

³⁹ Şi El S-a plecat spre ea, a certat febra şi ea a lăsat-o. Ea s-a sculat îndată şi a început să le slujească.

⁴⁰ La asfinţitul soarelui, toţi cei care aveau bolnavi cu diferite boli, îi aduceau la El. Şi El, punându-Şi mâinile peste fiecare din ei, îi vindeca.

⁴¹ Şi din mulţi ieşeau şi demoni, care strigau şi ziceau: Tu eşti Cristosul, Fiul lui Dumnezeu. Dar El îi mustra şi nu-i lăsa să vorbească, pentru că ştiau că El era Cristosul;

⁴² Când s-a crăpat de ziuă, El a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi mulţimile îl căutau. Şi au venit la El; şi încercau să-L ţină ca să nu plece de la ei;

⁴³ Dar El le-a zis: Trebuie să vestesc Evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu şi în alte cetăţi; fiindcă pentru aceasta am fost trimis.

⁴⁴ Şi El predica în sinagogile Galileii;

5

¹ Pe când Se afla lângă lacul Ghenezaret şi Îl îmbulzea mulţimea ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu,

² a văzut două corăbii la marginea lacului; pescarii ieşiseră din ele şi îşi spălau mrejele.

³ Şi El S-a urcat într-una din corăbii, care era a lui Simon, şi l-a rugat s-o depărteze puţin de la ţărm. Apoi a stat jos şi învăţa mulţimea din corabie.

⁴ Când a încetat să vorbească, a zis lui Simon: Depărteaz-o la adânc, şi aruncaţi-vă mrejele pentru pescuire;

⁵ Şi Simon a răspuns şi I-a zis: Stăpâne, toată noaptea ne-am muncit, şi n-am prins nimic; dar la cuvântul Tău, voi arunca mreaja!

⁶ Şi făcând aceasta, au prins o aşa de mare mulţime de peşti încât începea să li se rupă mreaja.

⁷ Şi au făcut semn pescarilor care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Şi ei au venit şi au umplut amândouă corăbiile, aşa că au început să se scufunde.

⁸ Şi Simon Petru când a văzut, a căzut la genunchii lui Isus, şi a zis: Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos.

⁹ Fiindcă îl cuprinsese spaima, pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, din cauza pescuirii pe care o făcuseră.

¹⁰ Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zebedei, care erau partenerii lui Simon. Şi Isus a zis lui Simon: Nu te teme; de acum încolo vei fi pescar de oameni.

¹¹ Şi aducând corăbiile la mal, au lăsat totul, şi au mers după El.

¹² Şi pe când era Isus într-una din cetăţi, iată, un om plin de lepră, când a văzut pe Isus, s-a aruncat cu faţa la pământ şi L-a rugat, zicând: Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti.

¹³ Şi El Şi-a întins mâna şi l-a atins, zicând: Vreau, fii curăţat! Şi îndată l-a lăsat lepra.

¹⁴ Şi El i-a poruncit să nu spună nimănui, ci: Du-te şi te arată preotului şi adu pentru curăţarea ta ce a poruncit Moise, ca o mărturie pentru ei.

¹⁵ Vestea despre El se răspândea tot mai mult, şi mulţimile se strângeau în număr mare, ca să-L asculte şi să fie vindecate de bolile lor.

¹⁶ Iar El Se ducea în locuri pustii, şi Se ruga.

¹⁷ Şi într-una din zile, pe când învăţa Isus, Fariseii şi învăţătorii Legii, care veniseră din toate satele Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim, stăteau acolo; şi puterea Domnului era cu El ca să vindece.

¹⁸ Şi iată că nişte oameni purtau pe un pat un om paralizat, şi căutau să-l ducă înăuntru, şi să-l pună înaintea Lui.

¹⁹ Şi fiindcă nu găseau pe unde să-l ducă înăuntru, din cauza mulţimii, s-au urcat pe acoperişul casei, şi l-au coborât cu patul printre cărămizi, în mijlocul adunării, înaintea lui Isus.

²⁰ Şi când le-a văzut credinţa, El i-a zis: Omule, păcatele îţi sunt iertate!

²¹ Şi cărturarii şi Fariseii au început să vorbească, zicând: Cine este Acesta care vorbeşte blasfemii? Cine poate să ierte păcatele decât singur Dumnezeu?

²² Dar Isus, cunoscându-le gândurile, a răspuns şi le-a zis: De ce criticaţi în inimile voastre?

²³ Ce este mai uşor a zice: Păcatele îţi sunt iertate, sau a zice: Ridică-te şi umblă?

²⁴ Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are autoritatea pe pământ să ierte păcatele: – Ţie îţi poruncesc, a zis El celui paralizat, scoală-te, ridică-ţi patul, şi du-te acasă!

²⁵ Şi îndată el s-a sculat în faţa lor, aluat patul pe care zăcea şi s-a dus acasă, glorificând pe Dumnezeu.

²⁶ Şi toţi erau uimiţi, glorificau pe Dumnezeu şi erau plini de frică, zicând: Azi am văzut lucruri neobişnuite.

²⁷ După acestea, Isus a ieşit şi a văzut un vameş, numit Levi, stând la vamă şi i-a zis: Urmează-Mă!

²⁸ Şi el a lăsat totul, s-a sculat şi L-a urmat.

²⁹ Şi Levi I-a făcut un ospăţ mare la el în casă; şi o mulţime de vameşi şi de alţi oaspeţi stăteau cu ei la masă.

³⁰ Dar cărturarii şi Fariseii lor murmurau împotriva ucenicilor Lui, zicând: De ce mâncaţi şi beţi împreună cu vameşii şi cu păcătoşii?

³¹ Şi Isus a răspuns şi le-a zis: Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi.

³² N-am venit să chem la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi;

³³ Şi ei I-au zis: De ce ucenicii lui Ioan postesc des, şi fac rugăciuni, şi la fel şi cei ai Fariseilor, iar ai Tăi mănâncă şi beau?

³⁴ Şi El le-a zis: Oare puteţi face pe nuntaşi să postească în timpul când mirele este cu ei?

³⁵ Dar vor veni zilele când va fi luat mirele de la ei; atunci, în zilele acelea, vor posti.

³⁶ Şi El le-a spus şi o parabolă: Nimeni nu rupe un petic dintr-o haină nouă ca să-l pună pe o haină veche; altfel, rupe haina cea nouă, şi nici peticul nu se potriveşte la cea veche.

³⁷ Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul cel nou sparge burdufurile şi se varsă, şi burdufurile se distrug;

³⁸ ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi şi amândouă sunt păstrate.

³⁹ Şi nimeni, după ce a băut vin vechi, nu voieşte îndată vin nou, căci zice: Este mai bun cel vechi.

6

¹ Şi într-o altă zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus – trecea prin lanurile de grâu; şi ucenicii Lui smulgeau spice de grâu, le frecau cu mâinile şi le mâncau.

² Dar unii dintre Farisei le-au zis: Pentru ce faceţi ce nu este permis să faceţi în ziua Sabatului?

³ Şi Isus le-a răspuns şi a zis: N-aţi citit ce a făcut David, când a flămânzit el şi cei ce erau cu el;

⁴ cum a intrat în Casa lui Dumnezeu şi a luat pâinile pentru punerea înainte, şi a mâncat din ele, şi a dat şi celor care erau cu el, măcar că nu era permis să le mănânce decât preoţii?

⁵ Şi El le-a zis: Fiul omului este Domn şi al Sabatului.

⁶ Şi în altă zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus a intrat în sinagogă şi învăţa pe oameni. Şi acolo era un om care avea mâna dreaptă uscată;

⁷ Cărturarii şi Fariseii îl pândeau să vadă dacă îl va vindeca în ziua Sabatului, ca să găsească vreo vină împotriva Lui.

⁸ Dar El le cunoştea gândurile, şi a zis omului care avea mâna uscată: Scoală-te, şi stai în mijloc. El s-a sculat şi a stat în picioare.

⁹ Atunci Isus le-a zis: Vă întreb: Este permis în ziua Sabatului a face bine ori a face rău? A scăpa o viaţă sau a o pierde?

¹⁰ Şi privind împrejur peste toţi, a zis omului: Întinde-ţi mâna! Şi el a făcut aşa, şi mâna i s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă.

¹¹ Ei s-au umplut de mânie şi se sfătuiau între ei ce ar putea să facă lui Isus.

¹² Şi în zilele acelea, Isus S-a dus în munte să Se roage, şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu.

¹³ Când s-a făcut ziuă, a chemat pe ucenicii Săi, şi a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit apostoli:

¹⁴ pe Simon, pe care l-a numit şi Petru; şi pe Andrei, fratele lui; pe Iacov şi pe Ioan; pe Filip şi pe Bartolomeu;

¹⁵ pe Matei şi pe Toma; pe Iacov, fiul lui Alfeu şi pe Simon, numit Zilotul;

¹⁶ pe Iuda, fiul lui Iacov; şi pe Iuda Iscarioteanul, care a devenit un trădător;

¹⁷ Şi El S-a coborât împreună cu ei şi S-a oprit pe un loc neted; şi acolo se aflau mulţi ucenici de-ai Lui şi o mare mulţime de oameni care veniseră din toată Iudeea şi din Ierusalim, şi de pe lângă, marea Tirului şi a Sidonului, ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor.

¹⁸ Şi cei chinuiţi de duhuri necurate, erau vindecaţi.

¹⁹ Şi toată mulţimea căuta să-L atingă, pentru că din El ieşea o putere care-i vindeca pe toţi.

²⁰ Şi El Şi-a ridicat ochii spre ucenicii Lui şi a zis: Binecuvântaţi sunteţi voi cei săraci, căci împărăţia lui Dumnezeu este a voastră!

²¹ Binecuvântaţi sunteţi voi, cei ce sunteţi flămânzi acum, căci voi veţi fi săturaţi! Binecuvântaţi sunteţi voi, cei ce plângeţi acum, pentru că voi veţi râde!

²² Binecuvântaţi sunteţi voi când oamenii vă vor urî, şi când vă vor alunga şi vă vor batjocori, şi vor lepăda numele vostru ca pe ceva rău, din cauza Fiului omului!

²³ Bucuraţi-vă în ziua aceea şi săltaţi de veselie: căci, iată, răsplata voastră este mare în cer; căci tot aşa făceau părinţii lor cu profeţii;

²⁴ Dar vai de voi, bogaţilor, pentru că voi vă primiţi aici mângâierea!

²⁵ Vai de voi care sunteţi sătui! Pentru că voi veţi flămânzi! Vai de voi care râdeţi acum, pentru că vă veţi întrista şi veţi plânge!

²⁶ Vai de voi când toţi oamenii vă vor vorbi de bine! Căci tot aşa făceau părinţii lor cu profeţii mincinoşi!

²⁷ Dar Eu vă spun vouă, celor care ascultaţi: Iubiţi pe duşmanii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc,

²⁸ binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc.

²⁹ Celui care te loveşte peste un obraz, întoarce-i şi pe celălalt, şi celui care vrea să-ţi ia haina, nu-l opri să-ţi ia şi cămaşa.

³⁰ Oricui îţi cere, dă-i; şi celui ce ia din ce-i al tău, nu i le cere înapoi;

³¹ Şi cum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.

³² Căci dacă iubiţi pe cei care vă iubesc, ce răsplată aveţi? Pentru că şi păcătoşii iubesc pe cei care-i iubesc pe ei;

³³ Dacă faceţi bine celor ce vă fac bine, ce răsplată aveţi? Pentru că şi păcătoşii fac la fel.

³⁴ Şi dacă daţi cu împrumut acelora de la care speraţi să primiţi înapoi, ce răsplată aveţi?, Pentru că şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, tocmai ca să ia înapoi;

³⁵ Dar voi, iubiţi pe duşmanii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut fără să speraţi la un câştig; şi răsplata voastră va fi mare, şi veţi fi fiii Celui Preaînalt; căci El este bun cu cei nemulţumitori şi răi;

³⁶ Fiţi dar îndurători, cum şi Tatăl vostru este îndurător.

³⁷ Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu condamnaţi şi nu veţi fi condamnaţi; iertaţi, şi vi se va ierta;

³⁸ Daţi, şi vi se va da; şi vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, şi care se va vărsa pe deasupra. Deoarece, cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura înapoi.

³⁹ Şi El le-a spus o parabolă: Oare poate un orb să călăuzească pe un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă?

⁴⁰ Ucenicul nu este mai presus decât învăţătorul lui; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul lui.

⁴¹ Dar de ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, şi nu zăreşti bârna din ochiul tău?

⁴² Sau cum poţi tu zice fratelui tău: Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul care este în ochiul tău, şi tu însuţi nu-ţi vezi bârna din ochiul tău? Prefăcutule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău;

⁴³ Căci nu este pom bun care să facă roadă rea, nici pom rău care să facă roadă bună.

⁴⁴ Căci fiecare pom este cunoscut după roadele lui. Căci din spini nu se strâng smochine, nici nu se culeg struguri din mărăcini;

⁴⁵ Omul bun scoate ce este bun din comoara bună a inimii lui, şi omul rău scoate ce este rău din tezaurul rău al inimii lui; căci din prisosul inimii vorbeşte gura lui;

⁴⁶ Şi de ce-Mi ziceţi: Doamne, Doamne! şi nu faceţi ce spun Eu?

⁴⁷ Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice om care vine la Mine, şi aude cuvintele Mele, şi le face;

⁴⁸ El se aseamănă cu un om care, când a zidit o casă, a săpat adânc şi a aşezat temelia pe stâncă. A venit şuvoiul de apă şi s-a năpustit peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru că era zidită pe stâncă.

⁴⁹ Dar cine aude şi nu face, se aseamănă cu un om care şi-a zidit o casă pe pământ, fără temelie, în care a lovit şuvoiul, şi îndată s-a prăbuşit, şi prăbuşirea acestei case a fost mare.

7

¹ Când a sfârşit toate cuvântările Sale înaintea poporului care-L asculta, Isus a intrat în Capernaum.

² Şi sclavul unui centurion, la care el ţinea foarte mult, era bolnav pe moarte.

³ Şi când a auzit despre Isus, centurionul a trimis la El pe bătrânii iudeilor, ca să-L roage să vină să vindece pe sclavul său.

⁴ Şi venind la Isus, ei L-au rugat insistent, zicând: Merită să-i faci acest bine;

⁵ căci iubeşte neamul nostru, şi el ne-a zidit sinagoga.

⁶ Atunci Isus a mers cu ei. Şi când nu era departe de casă, centurionul a trimis la El pe nişte prieteni, zicându-I: Doamne, nu Te obosi, căci nu sunt demn să intri sub acoperişul meu.

⁷ De aceea nici eu nu m-am socotit demn a veni la Tine; ci zi un cuvânt, şi sclavul meu va fi vindecat.

⁸ Căci şi eu care sunt un om pus sub autoritate, am ostaşi supuşi mie, şi îi zic unuia: Du-te! şi se duce; altuia: Vino! şi vine; şi sclavului meu: Fă aceasta! şi face.

⁹ Când a auzit Isus aceste cuvinte, S-a minunat de el şi S-a întors spre mulţimea care mergea după El şi a zis: Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credinţă atât de mare.

¹⁰ Şi când s-au întors acasă cei trimişi, au găsit sănătos pe sclavul care fusese bolnav.

¹¹ Şi în ziua următoare Isus Se ducea într-o cetate numită Nain; şi cu El mergeau mulţi din ucenicii Lui şi o mulţime mare.

¹² Când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată, duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al mamei lui; şi ea era văduvă. Şi cu ea era mult popor din cetate.

¹³ Şi când a văzut-o Domnul, I s-a făcut milă de ea, şi i-a zis: Nu plânge!

¹⁴ Apoi S-a apropiat şi S-a atins de sicriu; şi cei care-l duceau, s-au oprit. Şi El a zis: Tinere, scoală-te, îţi zic!

¹⁵ Şi cel care era mort a stat drept, şi a început a vorbi. Şi El l-a dat înapoi mamei sale.

¹⁶ Şi pe toţi i-a cuprins frica, şi ei glorificau pe Dumnezeu, zicând: Un mare profet s-a ridicat între noi; şi: Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.

¹⁷ Şi vestea aceasta despre El s-a răspândit în toată Iudeea şi în toate ţinuturile dimprejur.

¹⁸ Şi ucenicii lui Ioan i-au spus despre toate aceste lucruri.

¹⁹ Şi Ioan, chemând la el pe doi dintre ucenicii săi, i-a trimis la Isus, zicând: Tu eşti Cel ce vine, sau să aşteptăm pe altul?

²⁰ Când au venit oamenii la El, I-au zis: Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine, zicând: Tu eşti Cel ce vine sau să aşteptăm pe altul?

²¹ Şi chiar în ora aceea, El a vindecat pe mulţi de boli, şi de chinuri, şi de duhuri rele, şi multor orbi le-a dat vederea.

²² Şi Isus a răspuns şi le-a zis: Duceţi-vă şi spuneţi lui Ioan ce aţi văzut şi auzit: că orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţaţi, surzii aud, morţii învie, şi săracilor li se predică Evanghelia.

²³ Şi binecuvântat este cel care nu se va poticni în Mine!

²⁴ Şi după ce au plecat trimişii lui Ioan, Isus a început să vorbească mulţimilor despre Ioan: Ce aţi vrut să vedeţi ieşind în pustie? O trestie clătinată de vânt?

²⁵ Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce poartă haine moi, şi trăiesc în desfătări, sunt în casele regilor.

²⁶ Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? Da, vă spun, şi mai mult decât un profet.

²⁷ Acesta este cel despre care s-a scris: Iată, Eu trimit înaintea feţei Tale pe mesagerul Meu, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta;

²⁸ Căci vă spun: între cei născuţi din femei nu este nici un profet mai mare decât Ioan Botezătorul; dar cel mai mic în împărăţia lui Dumnezeu, este mai mare decât el.

²⁹ Şi când L-a auzit tot poporul şi chiar vameşii, au dat dreptate lui Dumnezeu, şi au fost botezaţi cu botezul lui Ioan.

³⁰ Dar Fariseii şi învăţătorii Legii au respins planul lui Dumnezeu cu privire la ei, şi nu au fost botezaţi de el.

³¹ Şi Domnul a zis: Cu ce, dar, voi asemăna oamenii acestei generaţii? Şi cu cine seamănă ei?

³² Ei seamănă cu nişte copii care stau în piaţă şi strigă unii către alţii, zicând: V-am cântat din fluier, şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale, şi n-aţi plâns.

³³ Căci a venit Ioan Botezătorul, nici mâncând pâine, nici bând vin, şi ziceţi: Are demon.

³⁴ A venit Fiul omului mâncând şi bând, şi ziceţi: Iată un mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor.

³⁵ Dar înţelepciunea a fost justificată de către toţi copiii ei.

³⁶ Şi unul dintre Farisei L-a rugat să mănânce la el. Şi intrând în casa Fariseului, S-a aşezat la masă.

³⁷ Şi iată, o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa Fariseului; a adus un vas de alabastru cu mir,

³⁸ şi stând înapoi lângă picioarele Lui şi plângând, a început să-I stropească picioarele cu lacrimi, şi le ştergea cu părul capului ei; şi Îi săruta mult picioarele, şi le ungea cu mir.

³⁹ Când a văzut lucrul acesta, Fariseul, care-L invitase, a zis în sinea lui: Dacă Omul acesta ar fi fost un profet, ar fi ştiut cine şi ce fel de femeie este aceea care se atinge de El: căci ea este o păcătoasă;

⁴⁰ Şi Isus a răspuns şi i-a zis: Simone, am să-ţi spun ceva. Şi el i-a zis: Spune, Învăţătorule.

⁴¹ Un creditor avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci.

⁴² Fiindcă n-aveau de unde plăti, i-a iertat pe amândoi. De aceea, spune-Mi care din ei îl va iubi mai mult?

⁴³ Simon a răspuns şi a zis: Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult. Şi Isus i-a zis: Drept ai judecat.

⁴⁴ Şi întorcându-Se spre femeie, a zis lui Simon: Vezi tu femeia aceasta? Am intrat în casa ta, şi nu Mi-ai dat apă pentru picioarele Mele; dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei, şi Mi le-a şters cu părul capului ei.

⁴⁵ Tu nu Mi-ai dat sărutare; dar ea, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele.

⁴⁶ Capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn; dar ea Mi-a uns picioarele cu mir;

⁴⁷ De aceea îţi spun: păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate; căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin, iubeşte puţin.

⁴⁸ Şi El a zis femeii: Iertate îţi sunt păcatele!

⁴⁹ Şi cei ce stăteau cu El la masă, au început să zică între ei: Cine este Acesta care iartă chiar şi păcatele?

⁵⁰ Dar El a zis femeii: Credinţa ta te-a mântuit; du-te în pace.

8

¹ Şi după aceea, Isus umbla din cetate în cetate şi din sat în sat predicând şi vestind Evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu; şi cei doisprezece erau cu El;

² şi mai erau şi nişte femei, care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de boli: Maria, zisă Magdalena, din care ieşiseră şapte demoni,

³ şi Ioana, soţia lui Cuza, administratorul lui Irod, şi Suzana, şi multe altele, care-L slujeau din bunurile lor.

⁴ Şi când s-a strâns o mulţime mare, şi alţii veneau la El din diferite cetăţi, El a vorbit printr-o parabolă:

⁵ Semănătorul a ieşit să-şi semene sămânţa. Şi pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum, a fost călcată în picioare, şi au mâncat-o păsările cerului.

⁶ Şi alta a căzut pe stâncă; şi când a răsărit, s-a uscat pentru că n-avea umezeală.

⁷ Şi alta a căzut în mijlocul spinilor, şi spinii au crescut împreună cu ea şi au înecat-o.

⁸ Dar alta a căzut pe pământ bun, şi a crescut, şi a făcut rod însutit. După ce a spus aceste lucruri, El a strigat: Cine are urechi de auzit să audă.

⁹ Ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: Ce înţeles are parabola aceasta?

¹⁰ Şi El a zis: Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu, dar celorlalţi li se vorbeşte în parabole, ca: văzând, să nu vadă şi, auzind, să nu înţeleagă;

¹¹ Iată, parabola este aceasta: Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu.

¹² Şi cea de lângă drum, sunt cei care aud; apoi vine Diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva crezând, să fie mântuiţi.

¹³ Şi cea de pe stâncă, sunt cei care, când aud, primesc cuvântul cu bucurie; dar aceştia n-au, rădăcină, ci cred până la o vreme, şi în vremea ispitei, cad.

¹⁴ Iar sămânţa căzută între spini, sunt aceia care după ce au auzit cuvântul îşi văd de drum, şi-l lasă să fie înăbuşit sub grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii, şi nu aduc rod care să ajungă la coacere.

¹⁵ Iar sămânţa, care a căzut pe pământ bun, sunt aceia care, auzind cuvântul îl ţin într-o inimă bună şi curată şi fac roadă în răbdare.

¹⁶ Nimeni după ce a aprins o lumină, n-o acoperă cu un vas, sau n-o pune sub pat, ci o pune într-un sfeşnic, pentru ca aceia care intră să vadă lumina.

¹⁷ Fiindcă nu este nimic ascuns, care nu va fi descoperit, nimic ţinut în secret, care nu va fi cunoscut şi nu va veni la lumină.

¹⁸ De aceea, luaţi seama cum ascultaţi; căci celui ce are, i se va da; dar celui ce nu are, i se va lua şi ceea ce i se pare că are.

¹⁹ Mama şi fraţii lui Isus au venit la El; dar nu se puteau apropia de El din cauza mulţimii.

²⁰ Şi cineva I-a spus, zicând: Mama Ta şi fraţii Tăi stau afară, şi doresc să Te vadă.

²¹ Dar El a răspuns şi le-a zis: Mama Mea şi fraţii Mei sunt aceştia care ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-l împlinesc.

²² Şi într-una din zile, Isus a intrat într-o corabie cu ucenicii Săi, şi le-a zis: Să trecem dincolo de lac. Şi au plecat.

²³ Dar pe când vâsleau ei, Isus a adormit. Pe lac s-a stârnit o furtună de vânt, încât se umplea corabia cu apă; şi erau în primejdie.

²⁴ Şi ei au venit la El şi L-au deşteptat, zicând: Învăţătorule, Învăţătorule, pierim! Atunci El s-a sculat, a certat vântul şi valurile înfuriate şi ele s-au potolit şi s-a făcut linişte.

²⁵ Şi El le-a zis: Unde vă este credinţa? Iar ei înspăimântaţi se mirau, zicând unii către alţii: Cine este Acesta de porunceşte şi vânturilor şi apei şi-L ascultă?

²⁶ Şi ei au venit în ţinutul Gadarenilor, care este dincolo de Galileea.

²⁷ Când a ieşit El la ţărm, L-a întâmpinat un om din cetate, care de mult timp era stăpânit de demoni şi nu purta haine, nici nu locuia într-o casă, ci în morminte.

²⁸ Şi când L-a văzut pe Isus, a strigat, a căzut înaintea Lui şi a zis cu glas tare: Ce am eu de-a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Preaînalt? Te rog nu mă chinui!

²⁹ Căci Isus poruncise duhului necurat să iasă din omul acela. Căci de multe ori îl stăpânea; şi era păzit, legat cu cătuşe la mâini şi cu lanţuri la picioare, dar rupea legăturile, şi era dus de demon în pustie.

³⁰ Isus l-a întrebat, zicând: Care-ţi este numele? Şi el a zis: Legiune, pentru că intraseră mulţi demoni în el.

³¹ Şi-L rugau cu insistenţă să nu le poruncească să se ducă în adânc;

³² Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci care păşteau, şi demonii L-au rugat să le dea voie să intre în ei. Şi El le-a dat voie.

³³ Atunci demonii au ieşit din omul acela, au intrat în porci, şi turma s-a aruncat de pe malul abrupt în lac, şi s-a înecat.

³⁴ Şi cei ce îi păşteau, văzând ce se întâmplase, au fugit şi au dat de veste în cetate şi prin sate.

³⁵ Şi oamenii au ieşit să vadă ce se întâmplase, au venit la Isus şi au găsit pe omul din care ieşiseră demonii, stând la picioarele lui Isus, îmbrăcat şi întreg la minte; şi i-a cuprins teama.

³⁶ Cei ce văzuseră cele întâmplate, le-au spus cum fusese vindecat cel stăpânit de demoni.

³⁷ Şi toată mulţimea ţinutului Gadarenilor L-a rugat să plece de la ei, căci erau cuprinşi de o mare frică. El a intrat într-o corabie, şi S-a întors.

³⁸ Omul din care ieşiseră demonii, îl ruga să-l ia cu El. Dar Isus l-a trimis acasă, zicând:

³⁹ Întoarce-te acasă şi spune ce lucruri mari ţi-a făcut Dumnezeu. Şi El a plecat, şi a vestit prin toată cetatea tot ce-i făcuse Isus.

⁴⁰ La întoarcere, Isus a fost primit cu bucurie de mulţime; căci toţi îl aşteptau.

⁴¹ Şi iată că a venit un om, numit Iair, care era un conducător al sinagogii. Şi El s-a aruncat la picioarele lui Isus, şi L-a rugat să vină la el acasă

⁴² pentru că avea o singură fetiţă, de vreo doisprezece ani, şi ea era pe moarte. Şi în timp ce Isus mergea, mulţimile îl îmbulzeau.

⁴³ Şi era o femeie care de doisprezece ani avea o hemoragie; şi ea îşi cheltuise toată averea cu doctorii şi n-o putuse nimeni vindeca;

⁴⁴ a venit pe dinapoi şi s-a atins de poala hainei lui Isus, şi îndată hemoragia s-a oprit.

⁴⁵ Şi Isus a zis: Cine s-a atins de Mine? Fiindcă toţi negau, Petru şi toţi cei ce erau cu El, au zis: Învăţătorule, mulţimile Te împresoară şi Te îmbulzesc, şi mai zici: Cine s-a atins de Mine?

⁴⁶ Dar Isus a zis: Cineva s-a atins de Mine, căci am simţit că a ieşit din Mine o putere.

⁴⁷ Când a văzut femeia că n-a rămas ascunsă, a venit tremurând şi, căzând înaintea Lui, I-a spus tot în faţa întregului popor; de ce se atinsese de El şi cum fusese îndată vindecată.

⁴⁸ Şi El i-a zis: Fiică, îndrăzneşte, credinţa ta te-a vindecat; mergi în pace.

⁴⁹ Pe când vorbea El încă, a venit unul din casa conducătorului sinagogii, zicându-i: Fiica ta a murit, nu mai supăra pe învăţătorul.

⁵⁰ Dar, când a auzit Isus, i-a răspuns, zicând: Nu te teme; crede numai, şi ea va fi vindecată.

⁵¹ Şi când a intrat în casă, n-a lăsat pe nici unul să intre cu El, decât pe Petru şi pe Iacov, şi pe Ioan, şi pe tatăl şi pe mama fetei.

⁵² Şi toţi plângeau şi o boceau. Dar El a zis: Nu plângeţi; fetiţa nu este moartă, ci doarme!

⁵³ Şi ei râdeau de El, căci ştiau că murise.

⁵⁴ Dar El, după ce i-a scos pe toţi afară, a luat-o de mână şi a strigat, zicând: Copilă, scoală-te!

⁵⁵ Şi duhul ei s-a întors, şi fetiţa s-a sculat numaidecât. Isus a poruncit să-i dea să mănânce.

⁵⁶ Părinţii ei au rămas uimiţi. Dar Isus le-a poruncit să nu spună nimănui cele întâmplate.

9

¹ Atunci Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere şi autoritate peste toţi demonii, şi să vindece bolile.

² Şi i-a trimis să vestească împărăţia lui Dumnezeu, şi să vindece pe cei bolnavi.

³ Şi El le-a zis: Să nu luaţi nimic cu voi pe drum; nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani, nici două haine.

⁴ Şi în orice casă veţi intra, să rămâneţi acolo, şi de acolo plecaţi mai departe.

⁵ Şi oricine nu vă va primi, când ieşiţi din cetatea aceea, scuturaţi până şi praful de pe picioarele voastre, ca o mărturie împotriva lor;

⁶ Ei au plecat, şi au mers din sat în sat, predicând Evanghelia, şi făcând pretutindeni vindecări.

⁷ Şi Irod tetrarhul a auzit de toate lucrurile făcute de El şi stătea nedumerit, deoarece unii ziceau că a înviat Ioan din morţi;

⁸ alţii ziceau că s-a arătat Ilie; şi alţii că a înviat vreun profet dintre cei din vechime.

⁹ Şi Irod zicea: Lui Ioan i-am tăiat capul; atunci cine este Acesta, despre care aud astfel de lucruri? Şi căuta să-L vadă.

¹⁰ Şi când s-au întors apostolii, I-au istorisit tot ce făcuseră. Şi El i-a luat cu Sine şi S-a dus la o parte, într-un loc pustiu al unei cetăţi numită Betsaida.

¹¹ Şi când au aflat mulţimile, au mers după El. El le-a primit şi le vorbea despre împărăţia lui Dumnezeu şi vindeca pe cei care aveau nevoie de vindecare.

¹² Când ziua era pe sfârşite, cei doisprezece au venit şi I-au zis: Dă drumul mulţimii, ca să meargă în satele şi cetăţile dimprejur, să găzduiască şi să-şi caute de mâncare; pentru că aici suntem într-un loc pustiu.

¹³ Dar El le-a zis: Daţi-le voi să mănânce! Şi ei au zis: N-avem decât cinci pâini şi doi peşti; afară doar dacă ne ducem să cumpărăm mâncare pentru tot poporul acesta.

¹⁴ Căci erau aproape cinci mii de bărbaţi. Şi Isus a zis ucenicilor Săi: Puneţi-i să stea jos în grupuri de câte cincizeci.

¹⁵ Şi au făcut aşa, şi i-au pus pe toţi să stea jos.

¹⁶ Atunci, El a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, şi privind spre cer le-a binecuvântat şi le-a frânt şi le-a dat ucenicilor să le pună înaintea mulţimii.

¹⁷ Şi ei au mâncat şi s-au săturat toţi; şi au ridicat douăsprezece coşuri cu fărâmituri rămase de la ei.

¹⁸ Şi s-a întâmplat că pe când era Isus singur şi Se ruga, ucenicii erau cu El, şi El i-a întrebat, zicând: Cine zic mulţimile că sunt Eu?

¹⁹ Dar ei, răspunzând, I-au zis: Ioan Botezătorul; alţii, Ilie; alţii zic că a înviat un profet dintre cei din vechime.

²⁰ Şi El le-a zis: Dar voi cine ziceţi că sunt? Petru a răspuns şi a zis: Cristosul lui Dumnezeu!

²¹ Şi El le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta, zicând:

²² Fiul omului trebuie să sufere mult, şi să fie respins de bătrâni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorât, şi a treia zi să învie;

²³ Apoi a zis tuturor: Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să Mă urmeze;

²⁴ Fiindcă oricine voieşte să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi pierde viaţa pentru Mine, o va mântui.

²⁵ Căci ce-i foloseşte omului să câştige toată lumea, dacă s-ar distruge sau s-ar pierde pe sine însuşi?

²⁶ Căci oricui îi este ruşine de Mine şi de cuvintele Mele, de el Se va ruşina şi Fiul omului, când va veni în gloria Sa, şi a Tatălui, şi a sfinţilor îngeri.

²⁷ Adevărat vă spun, că sunt unii din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până când nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu.

²⁸ Cam la opt zile după cuvintele acestea, Isus a luat pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacov, şi S-a urcat pe munte să Se roage.

²⁹ Şi pe când Se ruga El, I s-a schimbat înfăţişarea feţei şi îmbrăcămintea Lui s-a făcut albă, strălucitoare.

³⁰ Şi iată, doi bărbaţi vorbeau cu El; erau Moise şi Ilie,

³¹ care s-au arătat în glorie şi vorbeau despre plecarea Lui, pe care urma s-o împlinească în Ierusalim.

³² Petru şi cei ce erau cu el erau biruiţi de somn; dar când s-au deşteptat bine, au văzut gloria lui Isus şi pe cei doi bărbaţi care stăteau împreună cu El.

³³ Şi pe când se despărţeau aceştia de El, Petru a zis Lui Isus: Învăţătorule, este bine să fim aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, şi una pentru Moise şi una pentru Ilie. Nu ştia ce zice.

³⁴ Pe când vorbea el astfel, a venit un nor şi i-a acoperit cu umbra lui; şi ei s-au înspăimântat când aceştia au intrat în nor.

³⁵ Şi din nor s-a auzit un glas, zicând: Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultaţi.

³⁶ Şi după ce a încetat glasul, Isus a fost găsit singur; şi ei au tăcut, şi în zilele acelea n-au spus nimănui nimic din cele ce văzuseră;

³⁷ Şi se făcea că a doua zi, când ei coborau de pe munte, L-a întâmpinat o mulţime mare.

³⁸ Şi iată că un om din mulţime a strigat, zicând: Învăţătorule, rogu-Te, uită-Te cu îndurare la fiul meu, fiindcă îl am numai pe el.

³⁹ Şi iată că îl apucă un duh, şi deodată strigă şi duhul îl scutură încât face spumă la gură, şi, după ce l-a zdrobit, cu greu se duce de la el.

⁴⁰ Am rugat pe ucenicii Tăi să-l scoată, dar n-au putut.

⁴¹ Atunci Isus a răspuns şi a zis: O, generaţie necredincioasă şi pornită la rău, până când voi fi cu voi şi vă voi suferi? Adu aici pe fiul tău!

⁴² Şi pe când venea copilul, demonul l-a trântit la pământ şi l-a scuturat cu putere. Dar Isus a certat duhul necurat, şi a vindecat pe copil, şi l-a dat înapoi tatălui său.

⁴³ Şi toţi erau uimiţi de măreţia lui Dumnezeu. Şi pe când se mirau toţi de tot ce făcea Isus, El a zis ucenicilor Săi:

⁴⁴ Voi, ascultaţi bine cuvintele acestea: Fiul omului va fi dat în mâinile oamenilor!

⁴⁵ Dar ei nu înţelegeau aceste cuvinte, căci erau ascunse pentru ei, ca să nu le înţeleagă; şi ei se temeau să-L întrebe în privinţa acestor cuvinte.

⁴⁶ Apoi s-a stârnit o discuţie între ei; care dintre ei ar fi cel mai mare.

⁴⁷ Dar Isus, cunoscând gândul inimii lor, a luat un copilaş, l-a pus lângă El,

⁴⁸ şi le-a zis: Oricine primeşte pe acest copilaş în Numele Meu, Mă primeşte pe Mine; şi oricine Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Căci cel care este mic între voi toţi, acela va fi mare;

⁴⁹ Şi Ioan a răspuns şi a zis: Învăţătorule, noi am văzut pe cineva scoţând demoni în Numele Tău şi l-am oprit, pentru că nu mergea cu noi.

⁵⁰ Şi Isus i-a zis: Nu-l opriţi, fiindcă cine nu este împotriva noastră, este pentru noi.

⁵¹ Când se împlineau zilele înălţării Lui la cer, El Şi-a îndreptat hotărât faţa, ca să meargă la Ierusalim;

⁵² şi a trimis înaintea feţei Sale nişte mesageri. Şi ei s-au dus şi au intrat într-un sat al samaritenilor, ca să facă pregătiri pentru El.

⁵³ Dar ei nu L-au primit, pentru că faţa Lui era îndreptată să meargă spre Ierusalim.

⁵⁴ Şi când au văzut aceasta ucenicii Săi, Iacov şi Ioan, au zis: Doamne, vrei să spunem să se coboare foc din cer şi să-i nimicească, cum a făcut şi Ilie?

⁵⁵ Dar El S-a întors spre ei, i-a mustrat şi a zis: Voi nu ştiţi de ce fel de duh sunteţi însufleţiţi.

⁵⁶ Căci Fiul omului n-a venit să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască. Şi ei s-au dus într-un alt sat;

⁵⁷ Pe când erau ei pe drum, cineva I-a zis: Doamne, Te voi urma oriunde vei merge.

⁵⁸ Şi Isus i-a zis: Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul.

⁵⁹ Apoi a zis altuia: Urmează-Mă! dar el a zis: Doamne, lasă-mă întâi să merg să îngrop pe tatăl meu;

⁶⁰ Dar Isus i-a zis: Lasă morţii să-şi îngroape morţii, iar tu du-te şi vesteşte împărăţia lui Dumnezeu.

⁶¹ Şi un altul a zis: Doamne, Te voi urma, dar lasă-mă întâi să merg să-mi iau rămas bun de la cei din casa mea;

⁶² Dar Isus i-a zis: Oricine pune mâna pe plug şi se uită înapoi, nu este destoinic pentru împărăţia lui Dumnezeu.

10

¹ După aceea Domnul a mai numit alţi şaptezeci de ucenici, şi i-a trimis doi câte doi înaintea feţei Sale, în toate cetăţile şi locurile, pe unde avea Să vină El;

² Şi le zicea: Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii! De aceea rugaţi pe Domnul secerişului ca să scoată lucrători la secerişul Său.

³ Duceţi-vă; iată, vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor.

⁴ Să nu luaţi cu voi nici pungă, nici traistă, nici încălţăminte, şi pe drum să nu salutaţi pe nimeni;

⁵ Şi în orice casă intraţi, întâi să ziceţi: Pace casei acesteia!

⁶ Şi dacă va fi acolo un om al păcii, pacea voastră va rămâne peste el; iar dacă nu, se va întoarce la voi.

⁷ Să rămâneţi în casa aceea, şi să mâncaţi şi să beţi ce vă vor da ei; căci vrednic este lucrătorul de plata sa. Nu umblaţi din casă în casă;

⁸ Şi în orice cetate intraţi şi oamenii vă primesc, mâncaţi ce vi se pune înainte;

⁹ şi vindecaţi pe bolnavii care sunt în ea, şi ziceţi-le: împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat de voi;

¹⁰ Dar în orice cetate intraţi, şi oamenii nu vă primesc, să ieşiţi pe străzile ei, şi să ziceţi:

¹¹ Scuturăm împotriva voastră chiar şi praful din cetatea voastră, care s-a lipit de picioarele noastre; totuşi să ştiţi că împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat de voi;

¹² Şi Eu vă spun că în ziua aceea va fi mai uşor pentru Sodoma decât pentru cetatea aceea.

¹³ Vai de tine, Horazine! Vai de tine, Betsaido! Căci dacă ar fi fost făcute în Tir şi Sidon, lucrările puternice care au fost făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit stând în sac şi cenuşă.

¹⁴ Dar la judecată va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi.

¹⁵ Şi tu, Capernaume, care ai fost înălţat până la cer, vei fi coborât până în Hades!

¹⁶ Cine vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă; şi cine vă respinge pe voi, pe Mine Mă respinge; iar cine Mă respinge pe Mine, respinge pe Cel ce M-a trimis pe Mine;

¹⁷ Şi cei şaptezeci s-au întors cu bucurie, zicând: Doamne, chiar şi demonii ne sunt supuşi în Numele Tău;

¹⁸ Şi Isus le-a zis: Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer.

¹⁹ Iată, vă dau autoritatea să călcaţi peste şerpi şi scorpioni, şi peste toată puterea duşmanului: şi nimic nu vă va vătăma.

²⁰ Totuşi, să nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vă sunt supuse; ci mai degrabă bucuraţi-vă că numele vostru este scris în cer;

²¹ În ora aceea, Isus S-a bucurat în Duhul, şi a zis: Te laud, Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai revelat copiilor. Da, Tată, fiindcă aşa ai găsit a fi plăcut înaintea Ta.

²² Şi întorcându-Se spre ucenici, El a zis: Toate lucrurile Mi-au fost date de Tatăl Meu, şi nimeni nu ştie cine este Fiul, afară de Tatăl, şi nici cine este Tatăl, afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L reveleze;

²³ Şi El S-a întors spre ucenici şi le-a zis deoparte: Binecuvântaţi sunt ochii care văd ceea ce vedeţi voi!

²⁴ Căci Eu vă spun că mulţi profeţi şi regi au dorit să vadă ceea ce vedeţi voi, şi n-au văzut; şi să audă ce auziţi voi, şi n-au auzit;

²⁵ Şi iată, un oarecare învăţător al Legii s-a sculat şi a încercat să-L ispitească, zicând: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?

²⁶ Şi El i-a zis: Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea?

²⁷ Şi El a răspuns şi a zis: Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.

²⁸ Şi El i-a zis: Bine ai răspuns, fă aşa, şi vei trăi;

²⁹ Dar el, voind să se îndreptăţească, a zis lui Isus: Şi cine este aproapele meu?

³⁰ Isus a răspuns şi a zis: Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon, şi a căzut între nişte hoţi, care l-au dezbrăcat de hainele lui, l-au rănit, au plecat, şi l-au lăsat aproape mort.

³¹ Din întâmplare, se cobora pe acelaşi drum un preot; şi când l-a văzut, a trecut înainte pe cealaltă parte;

³² Şi tot la fel, un levit, când a ajuns la locul acela, a venit şi s-a uitat la el şi a trecut înainte pe cealaltă parte.

³³ Dar un samaritean care mergea în călătorie, a venit la el, şi văzându-l, i s-a făcut milă.

³⁴ S-a apropiat şi i-a legat rănile, turnând peste ele untdelemn şi vin; apoi l-a pus pe animalul său, l-a dus la o casă de oaspeţi, şi l-a îngrijit.

³⁵ Şi a doua zi, când a pornit la drum, a scos doi dinari i-a dat gazdei, şi i-a zis: Ai grijă de el, şi orice vei mai cheltui, îţi voi da înapoi la întoarcere.

³⁶ Care dintre cei trei ţi se pare că a fost aproapele celui ce căzuse între hoţi?

³⁷ Şi el a zis: Cel căruia i s-a făcut milă de el. Atunci Isus i-a zis: Du-te şi fă şi tu la fel.

³⁸ Şi pe când mergeau ei, Isus a intrat într-un sat oarecare; şi o femeie, numită Marta, L-a primit în casa ei.

³⁹ Şi ea avea o soră numită Maria, care stătea jos la picioarele lui Isus, şi asculta Cuvântul Lui.

⁴⁰ Dar Marta era ocupată cu slujirea; ea a venit la El şi a zis: Doamne, nu-Ţi pasă că sora mea m-a lăsat să slujesc singură? Spune-i deci să mă ajute.

⁴¹ Dar Isus a răspuns şi i-a zis: Marta, Marta, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu,

⁴² dar un singur lucru trebuie, iar Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.

11

¹ Şi s-a întâmplat că pe când era El într-un anume loc şi Se ruga, după ce a sfârşit rugăciunea, unul din ucenicii Lui I-a zis: Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum a învăţat şi Ioan pe ucenicii lui.

² Şi El le-a zis: Când vă rugaţi, să ziceţi: Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ;

³ Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă în fiecare zi;

⁴ şi ne iartă nouă păcatele noastre, fiindcă şi noi iertăm oricui ne este dator; şi nu ne duce în ispită, ci scapă-ne de cel rău.

⁵ Şi El le-a zis: Dacă unul dintre voi are un prieten, şi se duce la el la miezul nopţii, şi-i zice: Prietene, împrumută-mi trei pâini,

⁶ căci a venit la mine, din călătorie, un prieten al meu, şi n-am ce-i pune înainte;

⁷ şi dacă dinăuntrul casei lui el ar zice: Nu mă tulbura; uşa a fost deja încuiată, şi copiii mei sunt cu mine în pat, nu mă pot scula să-ţi dau –

⁸ vă spun: chiar dacă nu s-ar scula să i le dea pentru că-i este prieten, totuşi, pentru insistenţa lui supărătoare, tot se va scula şi-i va da atât cât are nevoie.

⁹ Şi Eu vă spun: Cereţi, şi vi se va da: căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide;

¹⁰ Fiindcă oricine cere, primeşte; cine caută, găseşte; şi celui ce bate, i se va deschide.

¹¹ Cine este tatăl acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său pâine, îi va da o piatră? Sau dacă-i cere un peşte, îi va da un şarpe, în loc de peşte?

¹² Sau dacă cere un ou, îi va da o scorpie?

¹³ Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!

¹⁴ Şi El a scos un demon dintr-un bolnav care era mut. După ce a ieşit demonul, mutul a vorbit, şi mulţimile s-au mirat.

¹⁵ Dar unii dintre ei ziceau: El scoate demonii cu Beelzebul, prinţul demonilor.

¹⁶ Alţii, ca să-L ispitească, Îi cereau un semn din cer.

¹⁷ Dar El, cunoscându-le gândurile, le-a zis: Orice împărăţie dezbinată împotriva ei, este pustiită; şi o casă dezbinată împotriva altei case, se prăbuşeşte.

¹⁸ Deci, dacă Satana este dezbinat împotriva lui însuşi, cum va dăinui împărăţia lui, fiindcă ziceţi că Eu scot demonii cu Beelzebul?

¹⁹ Şi dacă Eu scot demonii cu Beelzebul, copiii voştri cu cine îi scot? De aceea, ei vor fi judecătorii voştri.

²⁰ Dar, dacă Eu scot dracii cu degetul lui Dumnezeu, împărăţia lui Dumnezeu a ajuns până la voi;

²¹ Când omul cel tare şi bine înarmat îşi păzeşte casa, averile îi sunt la adăpost.

²² Dar când vine peste el unul mai tare decât el şi îl biruie, îi ia toate armele în care se încredea, şi împarte prăzile luate de la el.

²³ Cine nu este cu Mine este împotriva Mea; şi cine nu adună cu Mine, risipeşte;

²⁴ Când duhul necurat iese afară dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, şi caută odihnă. Şi fiindcă n-o găseşte, zice: Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit;

²⁵ Şi când vine, o găseşte măturată şi împodobită.

²⁶ Atunci se duce şi mai ia cu el alte şapte duhuri, mai rele decât el; şi ele intră şi locuiesc acolo; şi starea de pe urmă a omului aceluia devine mai rea decât cea dintâi.

²⁷ Şi pe când spunea Isus aceste cuvinte, o femeie şi-a ridicat glasul din mulţime şi I-a zis: Binecuvântat este pântecele care Te-a purtat şi sânii care Te-au alăptat!

²⁸ Dar El a zis: Binecuvântaţi sunt mai degrabă cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu, şi-l păzesc!

²⁹ Şi pe când se strângeau mulţimile laolaltă, El a început să zică: Generaţia aceasta este rea; ea caută un semn; dar nu i se va da alt semn decât semnul profetului Iona;

³⁰ Căci aşa cum Iona a fost un semn pentru cei din Ninive, tot aşa va fi şi Fiul omului pentru generaţia aceasta.

³¹ Regina de la sud se va scula în judecată cu bărbaţii acestei generaţii, şi îi va condamna; pentru că ea a venit de la capătul pământului ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată că aici este Unul mai mare decât Solomon;

³² Bărbaţii din Ninive se vor scula în judecată cu această generaţie, şi o vor condamna, pentru că ei s-au pocăit la predica lui Iona; şi iată că aici este Unul mai mare decât Iona.

³³ Nimeni n-aprinde o lumină ca s-o pună într-un loc ascuns sau sub baniţă; ci o pune într-un sfeşnic, pentru ca aceia care intră, să vadă lumina.

³⁴ Ochiul este lumina trupului tău. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău este plin de lumină; dar dacă ochiul tău este rău, trupul tău este plin de întuneric;

³⁵ Ia seama deci, ca lumina care este în tine să nu fie întuneric.

³⁶ Aşa că, dacă tot trupul tău este plin de lumină, fără să aibă vreo parte întunecată, va fi în totul luminat, ca atunci când te luminează lumina strălucitoare a unei lămpi.

³⁷ Şi pe când vorbea El, un Fariseu L-a rugat să ia masa la el; El a intrat şi S-a aşezat la masă.

³⁸ Şi când a văzut Fariseul, s-a mirat că Isus nu se spălase înainte de prânz;

³⁹ Dar Domnul i-a zis: Voi, Fariseii, curăţiţi partea din afară a paharului şi a farfuriei, dar înăuntrul vostru este plin de hoţie şi răutate.

⁴⁰ Nebunilor, oare nu Cel ce a făcut partea din afară, a făcut şi pe cea dinăuntru?

⁴¹ Daţi mai bine milă din lucrurile dinăuntru şi, iată toate vă vor fi curate.

⁴² Dar vai de voi, Fariseilor! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din rută şi din toate zarzavaturile, şi nesocotiţi judecata şi dragostea lui Dumnezeu: pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe celelalte să nu le lăsaţi nefăcute!

⁴³ Vai de voi, Fariseilor! Pentru că voi iubiţi scaunele dintâi în sinagogi, şi plecăciunile prin pieţe!

⁴⁴ Vai de voi, cărturari şi Farisei prefăcuţi! Pentru că voi sunteţi ca mormintele, care nu se văd, şi peste care oamenii umblă fără să Ştie;

⁴⁵ Atunci unul din învăţătorii Legii a răspuns şi I-a zis: Învăţătorule, spunând aceste lucruri, ne insulţi şi pe noi.

⁴⁶ Şi El a zis: Vai şi de voi, învăţători ai Legii, căci voi încărcaţi oamenii cu poveri grele de purtat, iar voi nu atingeţi poverile nici măcar cu unul din degetele voastre;

⁴⁷ Vai de voi! Pentru că voi zidiţi mormintele profeţilor, şi părinţii voştri i-au ucis.

⁴⁸ Prin aceasta mărturisiţi că aprobaţi faptele părinţilor voştri; căci ei i-au ucis, iar voi le zidiţi mormintele.

⁴⁹ De aceea, înţelepciunea lui Dumnezeu a zis: Le voi trimite profeţi şi apostoli şi pe unii din ei îi vor ucide şi pe unii îi vor persecuta,

⁵⁰ ca sângele tuturor profeţilor, care a fost vărsat de la întemeierea lumii, să se ceară de la generaţia aceasta:

⁵¹ de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, care a pierit între altar şi templu; da, vă spun, va fi cerut de la generaţia aceasta!

⁵² Vai de voi, învăţători ai Legii! Pentru că voi aţi luat cheia cunoştinţei: voi n-aţi intrat, şi pe cei ce voiau să intre, i-aţi împiedicat;

⁵³ Şi pe când le spunea El aceste lucruri, cărturarii şi Fariseii au început să facă presiuni asupra Lui şi să-L facă să vorbească despre multe lucruri;

⁵⁴ pândindu-L şi căutând să prindă vreo vorbă din gura Lui, pentru care să-L poată acuza.

12

¹ În vremea aceea, când se adunaseră mulţimile cu miile, încât se călcau unul pe altul, El a început, înainte de toate, să le spună ucenicilor Săi: Păziţi-vă de aluatul Fariseilor, care este prefăcătoria;

² Nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nici ascuns, care nu va fi cunoscut.

³ De aceea, orice aţi spus la întuneric, va fi auzit la lumină; şi orice aţi vorbit la ureche, în cămăruţe, va fi vestit de pe acoperişul caselor.

⁴ Vă spun vouă, prietenii Mei: să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, şi după aceea nu mai pot face nimic;

⁵ Dar am să vă arăt de cine să vă temeţi: temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are autoritatea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi.

⁶ Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuşi, nici una din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu.

⁷ Şi chiar perii de pe cap, toţi vă sunt număraţi. Deci, nu vă temeţi: voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.

⁸ Dar Eu vă spun: oricine Mă mărturiseşte înaintea oamenilor, îl va mărturisi şi Fiul omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu;

⁹ dar cine se leapădă de Mine înaintea oamenilor, va fi lepădat şi el înaintea îngerilor lui Dumnezeu.

¹⁰ Şi oricui va vorbi un cuvânt împotriva Fiului omului, i se va ierta; dar celui care spune blasfemii împotriva Duhului Sfânt, nu-i va fi iertat;

¹¹ Când vă vor duce înaintea sinagogilor, şi a conducătorilor, şi a autorităţilor, să nu vă îngrijoraţi ce veţi răspunde în apărarea voastră, nici ce veţi vorbi;

¹² căci Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ora aceea ce trebuie să vorbiţi.

¹³ Şi unul din mulţime I-a zis lui Isus: Învăţătorule, spune fratelui meu să împartă cu mine moştenirea.

¹⁴ Dar El i-a zis: Omule, cine M-a pus pe Mine judecător sau împărţitor peste voi?

¹⁵ Şi El le-a zis: Vedeţi şi păziţi-vă de lăcomie; căci viaţa cuiva nu stă în belşugul averii lui.

¹⁶ Şi El le-a spus o parabolă, zicând: Pământul unui om bogat rodise mult.

¹⁷ Şi se gândea în sine, zicând: Ce voi face? Fiindcă nu mai am unde să-mi adun roadele.

¹⁸ Şi el a zis: Iată ce voi face: îmi voi strica grânarele, şi le voi zidi mai mari; şi acolo voi strânge toate roadele şi toate bunătăţile mele;

¹⁹ şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi veseleşte-te!

²⁰ Dar Dumnezeu i-a zis: Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul, şi lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?

²¹ Tot aşa este şi cu cel care îşi adună comori pentru el, şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.

²² Şi El a zis ucenicilor Săi: De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi cu privire la viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca, nici cu privire la trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca;

²³ Viaţa este mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea.

²⁴ Uitaţi-vă la corbi: ei nu seamănă, nici nu seceră, n-au nici cămară, nici grânar: şi Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cât mai de preţ sunteţi voi decât păsările!

²⁵ Şi cine dintre voi prin grija sa poate să adauge un cot la lungimea vieţii lui?

²⁶ Deci, dacă nu puteţi face nici cel mai mic lucru, de ce vă mai îngrijoraţi de celelalte?

²⁷ Uitaţi-vă cum cresc crinii: ei nu torc, nici nu ţes: totuşi vă spun că nici Solomon, în toată gloria lui, n-a fost îmbrăcat ca unul dintre ei.

²⁸ Deci, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba, care astăzi este pe câmp, iar mâine este aruncată în cuptor, cu cât mai mult vă va îmbrăca El pe voi, puţin credincioşilor?

²⁹ Să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea, şi nu vă frământaţi mintea.

³⁰ Căci toate acestea, naţiunile lumii le caută; şi Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de lucrurile acestea.

³¹ Dar voi, căutaţi împărăţia lui Dumnezeu, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.

³² Nu te teme, turmă mică; pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere împărăţia.

³³ Vindeţi ce aveţi şi daţi ca binefacere. Faceţi-vă pungi care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie hoţul, nici nu strică molia;

³⁴ Căci unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.

³⁵ Mijlocul să vă fie încins, şi făcliile aprinse.

³⁶ Şi să fiţi ca nişte oameni care aşteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă îndată, când va veni şi va bate la uşă.

³⁷ Binecuvântaţi sunt sclavii aceia pe care stăpânul, la venirea lui, îi va găsi veghind! Adevărat vă spun, că el se va încinge, îi va pune să stea la masă, şi va veni şi le va sluji;

³⁸ Şi fie că vine la a doua strajă din noapte, fie că vine la a treia strajă, binecuvântaţi sunt sclavii aceia, dacă-i va găsi aşa!

³⁹ Să ştiţi că, dacă ar şti stăpânul casei la ce oră vine hoţul, ar veghea, şi n-ar lăsa să-i spargă casa;

⁴⁰ Şi voi dar fiţi gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi;

⁴¹ Şi Petru I-a zis: Doamne, pentru noi spui parabola aceasta sau pentru toţi?

⁴² Şi Domnul a zis: Cine este administratorul credincios şi înţelept, pe care-l va pune Domnul său peste slugile sale, ca să le dea la vreme partea lor de hrană?

⁴³ Binecuvântat este sclavul acela pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa!

⁴⁴ Adevărat vă spun, că îl va pune peste toată averea sa.

⁴⁵ Dar dacă sclavul acela zice în inima lui: Stăpânul meu întârzie să vină, şi va începe să bată pe slugi şi pe slujnice, şi să mănânce, şi să bea, şi să se îmbete,

⁴⁶ Stăpânul sclavului aceluia va veni în ziua când el nu se aşteaptă, şi în ceasul pe care el nu-l cunoaşte, şi-l va tăia în bucăţi; şi soarta lui va fi soarta celor necredincioşi.

⁴⁷ Şi sclavul acela, care a ştiut voia stăpânului său, şi nu s-a pregătit, nici n-a făcut după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri.

⁴⁸ Dar cine n-a ştiut, şi a făcut lucruri vrednice de lovituri, va fi bătut cu puţine lovituri. Cui i s-a dat mult, se va cere mult de la el; şi cui i s-a încredinţat mult, se va cere mai mult de la el.

⁴⁹ Eu am venit să arunc un foc pe pământ. Şi cât aş vrea ca acesta să fie deja aprins!

⁵⁰ Am un botez cu care trebuie să fiu botezat, şi cât de îngrijorat sunt până să fie îndeplinit!

⁵¹ Credeţi că am venit să aduc pace pe pământ? Eu vă spun: nu, ci mai degrabă dezbinare!

⁵² Căci, de acum înainte, din cinci care vor fi într-o casă, trei vor fi dezbinaţi împotriva a doi, şi doi împotriva a trei.

⁵³ Tatăl va fi dezbinat împotriva fiului, şi fiul împotriva tatălui; mama împotriva fiicei, şi fiica împotriva mamei; soacra împotriva nurorii ei, şi nora împotriva soacrei ei.

⁵⁴ El a mai zis mulţimilor: Când vedeţi un nor ridicându-se la vest, îndată ziceţi: Vine ploaia. Şi aşa se întâmplă;

⁵⁵ Şi când suflă un vânt din sud, ziceţi: Va fi arşiţă! Şi aşa se întâmplă.

⁵⁶ Prefăcuţilor, ştiţi să deosebiţi faţa cerului şi a pământului, dar cum se face că vremea aceasta n-o deosebiţi?

⁵⁷ Şi de ce nu judecaţi voi singuri ce este drept?

⁵⁸ Când te duci cu pârâşul tău înaintea magistratului, pe drum caută să te împaci cu el; ca nu cumva să te ducă înaintea judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna pazei, şi gărzile să te arunce în închisoare;

⁵⁹ Îţi spun că nu vei ieşi de acolo, până nu vei plăti şi cel mai de pe urmă bănuţ.

13

¹ Şi în vremea aceea erau de faţă unii care au spus lui Isus despre galileenii al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor.

² Şi Isus a răspuns şi le-a zis: Credeţi voi că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni, pentru că au suferit astfel de lucruri?

³ Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.

⁴ Sau acei optsprezece, peste care a căzut turnul din Siloam, şi i-a omorât, credeţi că au fost mai păcătoşi decât toţi oamenii, care locuiau în Ierusalim?

⁵ Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.

⁶ El a spus şi această parabolă: Un om avea un smochin sădit în via sa. Şi el a venit să caute rod în el, şi n-a găsit.

⁷ Atunci a zis îngrijitorului viei: Iată că sunt trei ani de când vin şi caut rod în smochinul acesta, şi nu găsesc. Taie-l. De ce să mai cuprindă pământul degeaba?

⁸ Şi el a răspuns şi i-a zis: Doamne, mai lasă-l şi anul acesta până îl voi săpa de jur împrejur, şi îi voi pune gunoi.

⁹ Şi dacă va face roadă, bine, iar dacă nu, îl vei tăia după aceea.

¹⁰ Şi în ziua Sabatului El învăţa pe oameni într-o sinagogă.

¹¹ Şi iată, acolo era o femeie care de optsprezece ani avea un duh de neputinţă; era gârbovă, şi nu putea nicidecum să se îndrepte de spate.

¹² Când a văzut-o Isus, a chemat-o, şi i-a zis: Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta.

¹³ Şi El Şi-a întins mâinile peste ea: şi îndată ea s-a îndreptat, şi glorifica pe Dumnezeu.

¹⁴ Dar conducătorul sinagogii, mâniat pentru că Isus vindecase în ziua Sabatului, a zis mulţimii: Sunt şase zile în care trebuie să lucreze omul; veniţi dar în aceste zile să vă vindecaţi, şi nu în ziua Sabatului!

¹⁵ Atunci Domnul i-a răspuns şi a zis: Prefăcuţilor, oare în ziua Sabatului nu îşi dezleagă fiecare dintre voi boul sau măgarul de la iesle, şi-l duce să-l adape?

¹⁶ Dar femeia aceasta, care este o fiică a lui Avraam, şi pe care, iată, Satana a legat-o de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua Sabatului?

¹⁷ Şi pe când vorbea El astfel, toţi potrivnicii Lui au rămas ruşinaţi; şi toată mulţimea se bucura de toate lucrurile glorioase, pe care le făcea El.

¹⁸ Apoi El a zis: Cu ce se aseamănă împărăţia lui Dumnezeu, şi cu ce o voi compara?

¹⁹ Se aseamănă cu un grăunte de muştar pe care l-a luat un om şi l-a aruncat în grădina sa; şi a crescut, şi s-a făcut copac mare, şi păsările cerului şi-au făcut cuiburi în ramurile lui.

²⁰ Şi El a zis iarăşi: Cu ce voi asemăna împărăţia lui Dumnezeu?

²¹ Se aseamănă cu aluatul pe care l-a luat o femeie şi l-a îngropat în trei măsuri de făină, până s-a dospit tot.

²² Şi Isus umbla prin cetăţi şi prin sate, învăţând pe norod, şi călătorind spre Ierusalim.

²³ Cineva I-a zis: Doamne, oare sunt puţini cei care sunt mântuiţi? Dar El le-a zis:

²⁴ Luptaţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun că mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea;

²⁵ Îndată ce Stăpânul casei Se va scula şi va închide uşa, şi voi veţi sta afară, şi veţi începe să bateţi la uşă, zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne!, El va răspunde şi vă va zice: Nu ştiu de unde sunteţi;

²⁶ Atunci veţi începe să ziceţi: Noi am mâncat şi am băut în faţa Ta, şi Tu ai învăţat pe oameni pe străzile noastre.

²⁷ Şi El va zice: Vă spun că nu ştiu de unde sunteţi; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi lucrătorii nedreptăţii;

²⁸ Va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor când veţi vedea pe Avraam, şi pe Isaac şi pe Iacov, şi pe toţi profeţii în împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi aruncaţi afară.

²⁹ Vor veni de la est şi de la vest, de la nord şi de la sud, şi vor sta la masă în împărăţia lui Dumnezeu.

³⁰ Şi iată că sunt unii din cei de pe urmă, care vor fi cei dintâi, şi sunt unii din cei dintâi, care vor fi cei de pe urmă.

³¹ În aceeaşi zi, au venit câţiva Farisei şi I-au zis: Pleacă, şi du-Te de aici, căci Irod vrea să Te omoare.

³² Şi El le-a zis: Duceţi-vă, şi spuneţi vulpii aceleia: Iată, Eu scot demonii şi fac vindecări, astăzi şi mâine, iar a treia zi voi sfârşi;

³³ Dar trebuie să umblu astăzi, mâine şi poimâine, fiindcă nu se poate ca un profet să piară afară din Ierusalim.

³⁴ Ierusalime, Ierusalime, care omori pe profeţi şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine; de câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi, cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut!

³⁵ Iată, vi se va lăsa casa pustie; şi adevărat vă spun că nu Mă veţi mai vedea, până va veni vremea când veţi zice: Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!

14

¹ Şi într-o zi de Sabat, când Isus a intrat în casa unui conducător al Fariseilor, ca să mănânce pâine, ei îl pândeau.

² Şi iată, înaintea Lui era un om bolnav de dropică.

³ Şi Isus, răspunzând, a vorbit învăţătorilor Legii şi Fariseilor, zicând: Oare este voie a vindeca în ziua Sabatului?

⁴ Dar ei tăceau. Şi El l-a luat, l-a vindecat şi i-a dat drumul.

⁵ Apoi El le-a răspuns, zicând: Cine dintre voi, dacă-i cade măgarul sau boul în fântână, nu-l scoate îndată afară în ziua Sabatului?

⁶ Şi n-au putut să-I răspundă la aceste vorbe.

⁷ Apoi, când a văzut că cei invitaţi la masă alegeau locurile dintâi, le-a spus o parabolă, zicându-le:

⁸ Când eşti invitat de cineva la nuntă, să nu te aşezi la masă pe locul dintâi; ca nu cumva, printre cei invitaţi de el, să fie altul mai vrednic de cinste decât tine,

⁹ şi cel ce te-a invitat, şi pe tine şi pe el, să vină să-ţi zică: Dă locul tău omului acestuia! şi apoi cu ruşine să trebuiască să iei locul de pe urmă.

¹⁰ Ci, când eşti invitat, du-te şi te aşează în locul cel mai de pe urmă, pentru ca, atunci când va veni cel ce te-a invitat, să-ţi zică: Prietene, mută-te mai sus. Astfel, vei fi onorat înaintea celor ce stau la masă cu tine.

¹¹ Căci oricine se înalţă, va fi umilit; şi cine se umileşte, va fi înălţat;

¹² A zis şi celui ce-L invitase: Când dai un prânz sau o cină, să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe rudele tale, nici pe vecinii bogaţi, ca nu cumva să te invite şi ei la rândul lor pe tine, şi să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut.

¹³ Ci, când dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe şchiopi, pe orbi;

¹⁴ Şi vei fi binecuvântat, pentru că ei n-au cu ce să-ţi răsplătească; dar ţi se va răsplăti la învierea celor drepţi.

¹⁵ Şi unul din cei care stăteau la masă cu El, auzind aceste cuvinte, I-a zis: Binecuvântat este cel ce va mânca pâine în împărăţia lui Dumnezeu!

¹⁶ Şi El i-a zis: Un om a dat o cină mare, şi a invitat pe mulţi.

¹⁷ Şi la ora cinei, a trimis pe sclavul său să spună celor invitaţi: Veniţi, căci iată, toate sunt gata;

¹⁸ Şi toţi, fără excepţie, au început să se scuze. Cel dintâi i-a zis: Am cumpărat un ogor, şi trebuie să mă duc să-l văd; te rog să mă ierţi.

¹⁹ Şi altul a zis: Am cumpărat cinci perechi de boi şi mă duc să-i încerc: te rog să mă ierţi.

²⁰ Şi un altul a zis: M-am căsătorit, şi de aceea nu pot veni.

²¹ Şi când s-a întors sclavul, a spus stăpânului său aceste lucruri. Atunci stăpânul casei s-a mâniat, şi a zis sclavului său: Du-te degrabă în pieţele şi străzile cetăţii, şi adu aici pe cei săraci, şi schilozi, şi orbi, şi şchiopi.

²² Şi sclavul a zis: Doamne, s-a făcut cum ai poruncit, şi tot mai este loc.

²³ Şi stăpânul a zis sclavului: Ieşi la drumuri şi la garduri, şi sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa.

²⁴ Căci vă spun că nici unul din oamenii aceia care au fost invitaţi, nu va gusta din cina mea.

²⁵ Şi împreună cu Isus mergeau mulţimi mari. El S-a întors, şi le-a zis:

²⁶ Dacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său, şi pe mama sa, şi pe soţia sa, şi pe copiii săi, şi pe fraţii săi, şi pe surorile sale, şi chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu.

²⁷ Şi oricine nu-şi poartă crucea, şi nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul meu;

²⁸ Căci, cine dintre voi, când vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-şi calculeze cheltuiala, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârşească?

²⁹ Ca nu cumva, după ce a pus temelia, să nu-l poată sfârşi, şi toţi cei ce-l vor vedea, să înceapă să râdă de el,

³⁰ zicând: Omul acesta a început să zidească, şi n-a putut termina.

³¹ Sau care rege, când merge la război cu un alt rege, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii?

³² Sau altfel, pe când celălalt rege este încă departe, îi trimite un mesager să-i ceară pace.

³³ Tot aşa, oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.

³⁴ Sarea este bună, dar dacă sarea îşi pierde gustul, cu ce va fi din nou asezonată?

³⁵ Nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi, ci este aruncată afară. Cine are urechi de auzit, să audă!

15

¹ Toţi vameşii şi păcătoşii se apropiau de Isus ca să-L asculte;

² Şi Fariseii şi cărturarii murmurau, zicând: Omul acesta primeşte pe păcătoşi şi mănâncă împreună cu ei.

³ Şi El le-a spus parabola aceasta, zicând:

⁴ Care om dintre voi, dacă are o sută de oi, şi pierde pe una dintre ele, nu lasă pe cele nouăzeci şi nouă în pustie, şi se duce după cea pierdută, până când o găseşte?

⁵ Şi când a găsit-o, o pune pe umeri bucurându-se;

⁶ şi, când se întoarce acasă, cheamă împreună pe prietenii şi vecinii săi, şi le zice: Bucuraţi-vă cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută.

⁷ Tot aşa, vă spun că în cer va fi mai multă bucurie pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de oameni drepţi care n-au nevoie de pocăinţă;

⁸ Sau, care femeie, dacă are zece drahme, şi pierde o drahmă, nu aprinde o lumină, mătură casa, şi caută cu grijă până când o găseşte?

⁹ Şi găsind-o, cheamă prietenele şi vecinele ei, zicând: Bucuraţi-vă cu mine, căci am găsit drahma pe care o pierdusem.

¹⁰ Tot aşa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte.

¹¹ El a zis: Un om avea doi fii.

¹² Şi cel mai tânăr dintre ei a zis tatălui său: Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine. Şi tatăl le-a împărţit averea.

¹³ Şi nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul, şi a plecat într-o ţară depărtată, şi acolo şi-a risipit averea, trăind în destrăbălare;

¹⁴ După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă.

¹⁵ Şi s-a dus şi s-a unit cu unul dintre locuitorii ţării aceleia, care l-a trimis pe ogoarele sale să-i păzească porcii.

¹⁶ Şi mult ar fi dorit el să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu i le dădea.

¹⁷ Dar când şi-a venit în fire, a zis: Câţi sclavi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame!

¹⁸ Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu, şi îi voi zice: Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta,

¹⁹ şi nu mai sunt vrednic să fiu chemat fiul tău; fă-mă ca pe unul din servitorii tăi.

²⁰ Şi s-a sculat, şi a venit la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut, şi i s-a făcut milă de el şi alergând, a căzut pe gâtul lui, şi l-a sărutat mult.

²¹ Şi fiul i-a zis: Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta, şi nu mai sunt vrednic să fiu chemat fiul tău;

²² Dar tatăl a zis sclavilor săi: Aduceţi haina cea mai bună, şi îmbrăcaţi-l, şi puneţi-i un inel în deget, şi încălţăminte în picioare.

²³ Şi aduceţi viţelul cel îngrăşat, şi tăiaţi-l. Să mâncăm şi să ne veselim;

²⁴ căci acest fiu al meu era mort, şi iarăşi trăieşte; era pierdut şi a fost găsit. Şi au început să se veselească.

²⁵ Fiul său cel mai mare era la câmp. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit muzică şi jocuri.

²⁶ Şi chemând pe unul din sclavi, a întrebat ce înseamnă aceste lucruri.

²⁷ Şi el i-a zis: Fratele tău a venit şi tatăl tău a tăiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a regăsit sănătos şi bine.

²⁸ Dar el s-a mâniat, şi nu voia să intre. De aceea tatăl său a ieşit afară, şi l-a rugat să intre.

²⁹ Dar el a răspuns, şi a zis tatălui său: Iată, eu îţi slujesc de atâţia ani, şi niciodată nu ţi-am călcat porunca; şi mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă veselesc cu prietenii mei;

³⁰ dar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu femeile desfrânate, i-ai tăiat viţelul cel îngrăşat.

³¹ Dar el i-a zis: Fiule, tu eşti întotdeauna cu mine, şi tot ce am eu este al tău.

³² Dar trebuia să ne veselim şi să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort şi a înviat, era pierdut şi a fost găsit.

16

¹ Şi Isus a mai spus ucenicilor Săi: Era un om bogat care avea un administrator, şi acesta a fost învinuit înaintea sa că-i risipeşte bunurile.

² Şi după ce l-a chemat, i-a zis: Ce aud vorbindu-se despre tine? Dă socoteală de administraţia ta, pentru că nu mai poţi fi administrator.

³ Şi administratorul şi-a zis în sine: Ce voi face căci stăpânul meu îmi ia administraţia? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine.

⁴ Ştiu ce voi face ca, atunci când voi fi scos din administraţie, ei să mă primească în casele lor.

⁵ Şi chemând la el pe fiecare din datornicii domnului său, a zis celui dintâi: Cât datorezi domnului meu?

⁶ El a zis: O sută de măsuri de untdelemn. Şi el i-a zis: Ia-ţi actele, şi stai repede şi scrie cincizeci.

⁷ Apoi a zis altuia: Dar tu, cât datorezi? Şi el a zis: O sută de măsuri de grâu. Şi el i-a zis: Ia-ţi actele, şi scrie optzeci.

⁸ Şi stăpânul a lăudat pe administratorul nedrept, pentru că lucrase cu dibăcie. Deoarece fiii lumii acesteia, faţă de generaţia lor, sunt mai înţelepţi decât fiii luminii.

⁹ Şi Eu vă zic: Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentru ca atunci când veţi sfârşi, să fiţi primiţi în corturile veşnice.

¹⁰ Cel ce este credincios în puţine lucruri, este credincios şi în multe; şi cel ce este nedrept în puţine lucruri, este nedrept şi în multe;

¹¹ De aceea, dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţiile nedrepte, cine vă va încredinţa pe cele adevărate?

¹² Şi dacă n-aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?

¹³ Nici un slujitor nu poate sluji la doi stăpâni, căci, sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt, sau va ţine la unul şi va dispreţui pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.

¹⁴ Şi Fariseii, care erau iubitori de bani, auzeau şi ei toate aceste lucruri, şi îşi băteau joc de El.

¹⁵ Şi El le-a zis: Voi sunteţi cei care vă îndreptăţiţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu cunoaşte inimile voastre; şi ceea ce este preţios între oameni, este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.

¹⁶ Legea şi profeţii au ţinut până la Ioan; de atunci încoace împărăţia lui Dumnezeu este predicată şi fiecare dă năvală spre ea.

¹⁷ Căci este mai uşor să treacă cerul şi pământul decât să cadă un singur semn de la o literă din Lege;

¹⁸ Oricine îşi lasă soţia şi se căsătoreşte cu alta, comite adulter; şi oricine se căsătoreşte cu cea lăsată de bărbat, comite adulter;

¹⁹ Era un om bogat care se îmbrăca în purpură şi în mătase, şi zi de zi se veselea în strălucire.

²⁰ Şi un sărac plin de bube, numit Lazăr, era aruncat înaintea uşii sale.

²¹ Şi dorea să se sature din fărâmiturile care cădeau de la masa bogatului; până şi câinii veneau şi-i lingeau bubele.

²² Şi săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost îngropat.

²³ Şi pe când era el în chinuri în Hades, şi-a ridicat ochii şi a văzut de departe pe Avraam, şi pe Lazăr în sânul lui.

²⁴ El a strigat şi a zis: Părinte Avraame, ai milă de mine şi trimite pe Lazăr ca să-şi pună vârful degetului său în apă, şi să-mi răcorească limba; căci mă chinui în această văpaie.

²⁵ Dar Avraam a zis: Fiule! adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai primit din plin cele bune, şi Lazăr, la fel, pe cele rele. Dar acum el este mângâiat, iar tu eşti chinuit.

²⁶ Şi pe lângă toate acestea, între noi şi voi este pusă o prăpastie mare, aşa ca aceia care ar vrea să treacă de aici la voi, să nu poată, nici cei de acolo să nu poată trece la noi.

²⁷ Şi el a zis: Te rog atunci, părinte, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu,

²⁸ căci am cinci fraţi, şi el să le mărturisească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.

²⁹ Avraam i-a zis: Au pe Moise şi pe profeţi; să-i asculte pe ei!

³⁰ Dar el a zis: Nu, părinte Avraame, ci dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.

³¹ Şi Avraam i-a zis: Dacă nu ascultă de Moise şi de profeţi, nu vor fi convinşi nici chiar de s-ar scula cineva din morţi.

17

¹ Şi Isus a zis ucenicilor Săi: Este cu neputinţă să nu vină prilejuri de păcătuire, dar vai de cel prin care vin!

² Ar fi mai de folos pentru el să i se lege o piatră de moară de gât, şi să fie aruncat în mare, decât să facă pe unul din aceşti micuţi să păcătuiască.

³ Luaţi seama la voi înşivă. Dacă fratele tău păcătuieşte împotriva ta, mustră-l; şi dacă se pocăieşte, iartă-l;

⁴ Şi dacă de şapte ori pe zi păcătuieşte împotriva ta şi de şapte ori pe zi se întoarce la tine, zicând: Mă pocăiesc, tu să-l ierţi.

⁵ Şi apostolii au zis Domnului: Măreşte-ne credinţa!

⁶ Dar Domnul a zis: Dacă aţi avea credinţă numai cât un bob de muştar, aţi zice acestui sicomor: Dezrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare, şi v-ar asculta.

⁷ Dar care dintre voi, dacă are un sclav care ară sau paşte oile, îi va zice îndată când vine de la câmp: Vino şi stai la masă?

⁸ Nu-i va zice mai degrabă: Pregăteşte-mi ce să mănânc, încinge-te şi slujeşte-mi până voi mânca şi voi bea eu, şi după aceea vei mânca şi vei bea tu.

⁹ Va mulţumi el sclavului aceluia pentru că sclavul a făcut ce i s-a poruncit? Nu cred.

¹⁰ Tot aşa şi voi, când veţi face tot ce vi s-a poruncit, să ziceţi: Suntem nişte sclavi netrebnici, căci am făcut doar ce eram datori să facem;

¹¹ Şi pe când mergea El spre Ierusalim, a trecut prin mijlocul Samariei şi Galileii.

¹² Şi intrând într-un sat, L-au întâmpinat zece bărbaţi leproşi, care au stat departe.

¹³ Şi ei şi-au ridicat glasul, zicând: Isuse, Învăţătorule, ai milă de noi.

¹⁴ Şi El văzându-i, le-a zis: Mergeţi şi arătaţi-vă preoţilor. Şi pe când mergeau, au fost curăţaţi.

¹⁵ Şi unul dintre ei, când a văzut că a fost vindecat, s-a întors şi a glorificat pe Dumnezeu cu glas tare.

¹⁶ Şi a căzut cu faţa la picioarele Lui, şi I-a mulţumit; şi el era un samaritean.

¹⁷ Isus a răspuns şi a zis: Oare nu zece au fost curăţaţi? Dar cei nouă, unde sunt?

¹⁸ Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă şi să dea glorie lui Dumnezeu?

¹⁹ Şi El i-a zis: Scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a mântuit.

²⁰ Când a fost întrebat de Farisei când va veni împărăţia lui Dumnezeu, El le-a răspuns şi a zis: împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel ca să atragă privirile.

²¹ Nici nu vor zice: Iat-o aici, sau iat-o acolo. Căci iată, împărăţia lui Dumnezeu este în voi;

²² Şi El a zis ucenicilor: Vor veni zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului omului, şi nu o veţi vedea.

²³ Şi ei vă vor zice: Iat-o aici, sau iat-o acolo; să nu vă duceţi, nici să nu-i urmaţi.

²⁴ Căci aşa cum fulgerul, când luminează, străluceşte de sub un capăt al cerului până sub celălalt capăt al cerului, aşa va fi şi Fiul omului în ziua Sa;

²⁵ Dar mai întâi trebuie să sufere multe şi să fie respins de această generaţie.

²⁶ Şi cum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi şi în zilele Fiului omului;

²⁷ Mâncau, beau, se însurau, se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, şi a venit potopul şi i-a nimicit pe toţi.

²⁸ Tot aşa cum s-a întâmplat în zilele lui Lot; ei mâncau, beau, cumpărau, vindeau, plantau, construiau,

²⁹ dar în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer şi i-a nimicit pe toţi;

³⁰ Tot la fel va fi şi în ziua când Se va arăta Fiul omului.

³¹ În ziua aceea, cel ce va fi pe acoperişul casei şi bunurile lui în casă, să nu se coboare să le ia; şi cel de la câmp, de asemenea, să nu se întoarcă.

³² Aduceţi-vă aminte de soţia lui Lot;

³³ Oricine va căuta să-şi scape viaţa, o va pierde; şi oricine o va pierde, o va păstra;

³⁴ Vă spun că, în noaptea aceea doi inşi vor fi în acelaşi pat: unul va fi luat şi altul va fi lăsat;

³⁵ două femei vor măcina împreună: una va fi luată şi alta va fi lăsată;

³⁶ doi bărbaţi vor fi la câmp: unul va fi luat şi altul lăsat.

³⁷ Şi răspunzând, ucenicii I-au zis: Unde Doamne? Şi El le-a zis: Unde va fi trupul, acolo se vor aduna vulturii.

18

¹ Şi El le-a spus o parabolă ca să le arate că trebuie să se roage totdeauna şi să nu se lase,

² zicând: într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea şi pe om nu-l respecta.

³ Şi în cetatea aceea era şi o văduvă care tot venea la el, zicând: Fă-mi dreptate şi scapă-mă de pârâşul meu.

⁴ Şi multă vreme n-a vrut să-i facă dreptate, dar până la urmă şi-a zis în sine: Chiar dacă de Dumnezeu nu mă tem şi pe om nu-l respect,

⁵ totuşi, pentru că văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul;

⁶ Şi Domnul a zis: Auziţi ce-a zis judecătorul nedrept?

⁷ Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Săi care strigă către El zi şi noapte, deşi este îndelung răbdător faţă de ei?

⁸ Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El oare credinţă pe pământ?

⁹ El a mai spus şi parabola aceasta unora care se încredeau în ei înşişi că sunt drepţi şi dispreţuiau pe ceilalţi.

¹⁰ Doi oameni se duceau la templu să se roage; unul era un Fariseu şi celălalt un vameş.

¹¹ Fariseul stătea în picioare şi se ruga în sine astfel: Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt ca şi ceilalţi oameni, jefuitori, nedrepţi, adulteri sau chiar ca vameşul acesta.

¹² Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig.

¹³ Vameşul stătea departe şi nu îndrăznea nici ochii să-i ridice spre cer, ci se lovea în piept, zicând: Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!

¹⁴ Eu vă spun, mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă justificat, decât celălalt. Căci oricine se înalţă, va fi umilit; şi cine se umileşte va fi înălţat.

¹⁵ Şi ei I-au adus nişte copilaşi ca să Se atingă de ei, dar când au văzut ucenicii lucrul acesta i-au certat pe cei care-i aduceau.

¹⁶ Dar Isus i-a chemat la El şi a zis: Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei!

¹⁷ Adevărat vă spun că oricine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra în ea.

¹⁸ Şi unul din conducători L-a întrebat, zicând: Bunule învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?

¹⁹ Isus i-a zis: De ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu.

²⁰ Ştii poruncile: să nu comiţi adulter, să nu omori, să nu furi, să nu faci o mărturie mincinoasă, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta;

²¹ Şi el a zis: Toate acestea le-am păzit din tinereţea mea.

²² Când a auzit Isus aceste lucruri, i-a zis: Totuşi îţi mai lipseşte un lucru; vinde tot ce ai, împarte săracilor, şi vei avea o comoară în cer, şi vino şi urmează-Mă.

²³ Dar el, când a auzit aceste lucruri, s-a supărat foarte tare, căci era foarte bogat.

²⁴ Şi când a văzut Isus că s-a întristat foarte tare, a zis: Cât de greu vor intra în împărăţia lui Dumnezeu cei ce au bogăţii!

²⁵ Căci mai uşor este să intre o cămilă prin urechea acului decât să intre bogatul în împărăţia lui Dumnezeu.

²⁶ Şi cei ce au auzit, au zis: Atunci cine va fi mântuit?

²⁷ Dar El a zis: Lucrurile care sunt imposibile la oameni, sunt posibile la Dumnezeu.

²⁸ Şi Petru a zis: Iată, noi am lăsat totul şi Te-am urmat.

²⁹ Şi El le-a zis: Adevărat vă spun că nu este nimeni care şi-a lăsat casă, sau părinţi, sau fraţi, sau soţie, sau copii pentru împărăţia lui Dumnezeu,

³⁰ şi să nu primească mult mai mult în vremea aceasta, iar în lumea viitoare, viaţă veşnică.

³¹ Şi luând cu Sine pe cei doisprezece, El le-a zis: Iată, ne suim la Ierusalim şi vor fi împlinite toate lucrurile care au fost scrise de profeţi despre Fiul omului;

³² căci El va fi dat Neamurilor, şi va fi batjocorit, şi va fi insultat, şi va fi scuipat;

³³ şi după ce-L vor biciui, îl vor omorî; şi a treia zi El va învia.

³⁴ Dar ei n-au înţeles nimic din aceste lucruri, şi cuvântul acesta era ascuns pentru ei, şi nu înţelegeau nimic din cele spuse.

³⁵ Şi pe când Se apropia Isus de Ierihon, un orb stătea lângă drum şi cerşea.

³⁶ Când a auzit mulţimea trecând, a întrebat ce era.

³⁷ Şi ei i-au spus că trecea Isus, nazarineanul.

³⁸ Şi el a strigat, zicând: Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!

³⁹ Şi cei ce mergeau înainte îl certau ca să tacă, dar el striga şi mai tare: Fiul lui David, ai milă de mine!

⁴⁰ Şi Isus S-a oprit şi a poruncit să-l aducă la El; şi când s-a apropiat, El l-a întrebat,

⁴¹ zicând: Ce vrei să-ţi fac? Şi el a zis: Doamne, să-mi primesc vederea.

⁴² Atunci Isus i-a zis: Primeşte-ţi vederea; credinţa ta te-a mântuit;

⁴³ Şi îndată el şi-a primit vederea şi a urmat pe Isus glorificând pe Dumnezeu. Şi tot poporul, când a văzut cele întâmplate, a dat glorie lui Dumnezeu.

19

¹ Şi Isus a intrat în Ierihon şi trecea prin cetate.

² Şi iată, un om bogat, numit Zacheu, care era mai-marele vameşilor,

³ căuta să vadă care este Isus; şi nu putea din cauza mulţimii, căci era mic de statură.

⁴ A alergat înainte şi s-a urcat într-un sicomor ca să-L vadă; căci urma să treacă pe drumul acela.

⁵ Şi când a venit Isus la locul acela, a privit în sus, l-a văzut şi i-a zis: Zachee, grăbeşte-te şi te coboară, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta!

⁶ Şi el s-a grăbit şi a coborât şi L-a primit cu bucurie.

⁷ Şi toţi cei care-au văzut lucrul acesta, murmurau, zicând: A intrat să fie oaspetele unui om păcătos;

⁸ Dar Zacheu a stat înaintea Domnului şi I-a zis: Iată, Doamne, jumătate din averea mea o dau săracilor, şi dacă am înşelat pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit;

⁹ Şi Isus i-a zis: Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci şi el este un fiu al lui Avraam.

¹⁰ Căci Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.

¹¹ Dar pe când auzeau ei aceste lucruri, El a mai adăugat şi a spus o parabolă, pentru că era aproape de Ierusalim, şi ei credeau că împărăţia lui Dumnezeu urma a fi arătată îndată;

¹² De aceea El a zis: Un om de neam mare s-a dus într-o ţară depărtată ca să-şi primească o împărăţie şi să se întoarcă.

¹³ Şi El a chemat pe zece dintre sclavii săi, le-a dat zece mine şi le-a zis: Faceţi comerţ cu ele până ce voi veni.

¹⁴ Dar cetăţenii lui îl urau şi au trimis după el o delegaţie, zicând: Nu vrem ca omul acesta să domnească peste noi.

¹⁵ Şi când s-a întors, după ce a primit împărăţia, a poruncit să fie chemaţi la el sclavii cărora le dăduse argintii, ca să afle cât câştigase fiecare prin comerţul făcut cu ei.

¹⁶ A venit primul, zicând: Doamne, mina ta a mai câştigat zece mine.

¹⁷ Şi el i-a zis: Bine, sclav bun; fiindcă ai fost credincios în puţine lucruri, ai autoritate peste zece cetăţi.

¹⁸ Şi a venit al doilea, zicând: Doamne, mina ta a mai adus cinci mine.

¹⁹ Şi el i-a zis şi acestuia: Fii şi tu stăpân peste cinci cetăţi.

²⁰ Şi a venit altul, zicând: Doamne, iată mina ta pe care am păstrat-o legată într-un ştergar,

²¹ căci m-am temut de tine, fiindcă eşti un om aspru; iei ce n-ai pus şi seceri ce n-ai semănat.

²² Dar el i-a zis: Sclav rău, te voi judeca după cuvintele tale! Ştiai că sunt un om aspru, care iau ce n-am pus şi secer ce n-am semănat!

²³ Atunci de ce nu mi-ai dat argintul la bancă şi la venirea mea l-aş fi luat cu dobândă?

²⁴ Şi el a zis celor ce stăteau alături: Luaţi mina de la el şi daţi-o celui ce are zece mine.

²⁵ Şi ei i-au zis: Doamne, el are zece mine!

²⁶ Căci eu vă spun, că celui ce are, i se va da, dar de la cel ce n-are, se va lua şi ce are.

²⁷ Dar pe acei duşmani ai mei, care n-au vrut să domnesc peste ei, aduceţi-i aici şi tăiaţi-i înaintea mea.

²⁸ Şi spunând acestea, Isus mergea înainte suindu-Se spre Ierusalim;

²⁹ Şi pe când Se apropia de Betfaghe şi Betania, înspre muntele numit al Măslinilor, El a trimis pe doi dintre ucenicii Săi,

³⁰ zicând: Mergeţi în satul care este înaintea voastră în care, intrând, veţi găsi legat un măgăruş pe care niciodată n-a mai încălecat vreun om; dezlegaţi-l şi aduceţi-l.

³¹ Şi dacă vă va întreba cineva: De ce-l dezlegaţi?, să-i spuneţi: Pentru că Domnul are nevoie de el.

³² Şi mergând, cei care au fost trimişi, au găsit aşa cum le spusese El.

³³ Şi pe când dezlegau ei măgăruşul, stăpânul lui le-a zis: De ce dezlegaţi măgăruşul?

³⁴ Şi ei au zis: Domnul are nevoie de el!

³⁵ Şi ei l-au adus la Isus; apoi şi-au aruncat hainele pe măgăruş şi au aşezat pe Isus deasupra.

³⁶ Şi pe când mergea El, ei îşi aşterneau hainele pe drum.

³⁷ Şi când S-a apropiat de poalele muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor a început să se bucure şi să laude pe Dumnezeu cu voce tare pentru toate lucrurile pline de putere pe care le văzuseră,

³⁸ zicând: Binecuvântat este Regele care vine în numele Domnului. Pace în cer şi glorie în locurile preaînalte!

³⁹ Şi unii Farisei din mulţime au zis lui Isus: Învăţătorule, ceartă-Ţi ucenicii!

⁴⁰ Dar El a răspuns şi le-a zis: Vă spun că, dacă aceştia vor tăcea, pietrele vor striga;

⁴¹ Şi când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea,

⁴² zicând: Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în ziua aceasta a ta, lucrurile ce sunt spre pacea ta! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi.

⁴³ Căci vor veni peste tine zile când duşmanii tăi vor ridica întărituri împrejurul tău, te vor înconjura şi te vor închide din toate părţile,

⁴⁴ şi te vor face una cu pământul, şi pe copiii tăi împreună cu tine, şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că nu ai cunoscut timpul cercetării tale;

⁴⁵ Apoi S-a dus în templu şi a început să scoată afară pe cei care vindeau şi cumpărau în el,

⁴⁶ zicându-le: Este scris: Casa Mea este o casă de rugăciune, dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari;

⁴⁷ Şi El învăţa pe popor în templu în toate zilele, şi preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, şi conducătorii poporului căutau să-L omoare,

⁴⁸ şi nu găseau nimic ce să-I facă, căci tot poporul se ţinea după El, ascultându-L.

20

¹ Şi într-una din zilele acelea, când El învăţa pe popor în templu şi vestea Evanghelia, au venit marii preoţi şi cărturarii cu bătrânii,

² şi I-au vorbit, zicând: Spune-ne cu ce autoritate faci Tu aceste lucruri, sau cine este cel care Ţi-a dat această autoritate?

³ Dar El a răspuns şi le-a zis: Am să vă pun şi Eu o întrebare; răspundeţi-Mi:

⁴ Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?

⁵ Şi ei cugetau în ei înşişi, zicând: Dacă zicem: Din cer, va zice: Atunci de ce nu I-aţi crezut?

⁶ Şi dacă zicem: De la oameni, tot poporul ne va omorî cu pietre, căci ei sunt convinşi că Ioan era un profet.

⁷ Şi ei au răspuns că nu ştiu de unde era.

⁸ Şi Isus le-a zis: Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.

⁹ Şi El a început să spună mulţimii această parabolă: Un om a plantat o vie şi a lăsat-o unor viticultori, şi a plecat din ţară pentru multă vreme.

¹⁰ Şi la vremea potrivită a trimis la viticultori un sclav ca să-i dea ceva din rodul viei, dar viticultorii I-au bătut şi I-au trimis înapoi cu mâinile goale.

¹¹ Şi el a mai trimis un alt sclav; dar ei I-au bătut şi pe acela, şi batjocorindu-l, l-au trimis înapoi fără nimic.

¹² Şi el a trimis pe al treilea; ei I-au rănit şi pe acela şi I-au scos afară.

¹³ Atunci stăpânul viei a zis: Ce voi face? Voi trimite pe fiul meu preaiubit; poate că văzându-l, îl vor respecta.

¹⁴ Dar, când l-au văzut viticultorii s-au sfătuit între ei, zicând: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omoram, ca moştenirea să fie a noastră!

¹⁵ Şi I-au scos afară din vie şi I-au omorât. De aceea, ce le va face stăpânul viei?

¹⁶ El va veni şi va nimici pe viticultorii aceia şi via o va da altora. Când au auzit aceasta, ei au zis: Nicidecum!

¹⁷ Şi El S-a uitat la ei şi a zis: Ce înseamnă cuvintele acestea care au fost scrise: Piatra pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie capul unghiului;

¹⁸ oricine cade peste piatra aceasta, va fi zdrobit, dar pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera?

¹⁹ Şi chiar în ceasul acela, preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau să-L prindă, dar se temeau de oameni; căci ştiau că a zis această parabolă împotriva lor.

²⁰ Ei Îl pândeau şi au trimis spioni care se prefăceau a fi oameni drepţi, ca să-L prindă în cuvintele Lui şi să-L dea pe mâna puterii şi a autorităţii guvernatorului;

²¹ Şi ei L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi drept şi că nu cauţi la faţa omului, ci înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr:

²² se cuvine a plăti taxe Cezarului, sau nu?

²³ Dar El, le-a înţeles viclenia şi le-a zis: De ce Mă ispitiţi?

²⁴ Arătaţi-Mi un dinar. Ale cui sunt portretul şi inscripţia de pe el? Ei au răspuns şi au zis: Ale Cezarului.

²⁵ Şi El le-a zis: Daţi deci Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.

²⁶ Dar ei nu L-au putut prinde cu vorba în faţa poporului; şi miraţi de răspunsul Lui, au tăcut.

²⁷ Şi unii din Saduchei, care zic că nu este înviere, s-au apropiat de El şi L-au întrebat,

²⁸ zicând: Învăţătorule, iată ce ne-a scris Moise: Dacă moare fratele cuiva având soţie, şi moare fără copii, fratele lui să-i ia soţia, şi să ridice urmaş fratelui Său;

²⁹ Erau deci şapte fraţi; şi primul şi-a luat o soţie, şi a murit fără copii.

³⁰ Şi a luat-o al doilea de soţie şi a murit fără copii.

³¹ A luat-o şi al treilea; şi tot aşa toţi şapte; şi au murit fără să lase copii.

³² În cele din urmă a murit şi femeia.

³³ Deci, la înviere a căruia dintre ei va fi ea soţie? Fiindcă toţi şapte au avut-o de soţie.

³⁴ Şi Isus a răspuns şi le-a zis: Fiii acestui veac se însoară şi se mărită,

³⁵ dar cei găsiţi vrednici să aibă parte de veacul viitor şi de învierea dintre cei morţi, nici nu se vor însura, nici nu vor fi daţi în căsătorie,

³⁶ nici nu vor mai putea muri, căci vor fi ca îngerii, şi ei sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii;

³⁷ Iar că morţii sunt înviaţi a arătat însuşi Moise în locul unde scrie despre rug când numeşte pe Domnul: Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.

³⁸ Căci El nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi trăiesc.

³⁹ Şi unii din cărturari au răspuns şi au zis: Învăţătorule, ai vorbit bine.

⁴⁰ Dar, după aceea, n-au mai îndrăznit să-L întrebe nimic.

⁴¹ Şi El le-a zis: Cum zic ei că Cristos este Fiul lui David?

⁴² Căci însuşi David zice în Cartea Psalmilor: Domnul a zis Domnului meu: Şezi la dreapta Mea,

⁴³ până voi pune pe duşmanii tăi aşternut sub picioarele Tale.

⁴⁴ Deci David îl numeşte Domn; cum deci este El fiul lui?

⁴⁵ Atunci a zis ucenicilor Săi în auzul întregului popor:

⁴⁶ Păziţi-vă de cărturarii cărora le place a umbla în haine lungi, şi iubesc saluturile în pieţe şi primele scaune în sinagogi şi locurile de onoare la petreceri,

⁴⁷ mâncând casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, fac rugăciuni lungi. Aceştia vor primi o mai aspră condamnare.

21

¹ Când Şi-a ridicat ochii, Isus a văzut pe nişte bogaţi aruncându-şi darurile în vistierie;

² Şi El a văzut şi pe o văduvă săracă aruncând acolo doi bănuţi.

³ Şi El a zis: Adevărat vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toţi;

⁴ căci toţi aceştia au aruncat daruri lui Dumnezeu din surplusul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea ca să trăiască.

⁵ Şi pe când vorbeau unii despre templu, că era împodobit cu pietre frumoase, şi cu daruri, El a zis:

⁶ Cât pentru acestea pe care le vedeţi, vor veni zile în care nu va rămâne piatră peste piatră care să nu fie dărâmată.

⁷ Şi ei L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, când vor fi aceste lucruri? Şi care va fi semnul când se vor întâmpla aceste lucruri?

⁸ Şi El a zis: Vedeţi să nu vă amăgească cineva, căci vor veni mulţi în Numele Meu, zicând: Eu sunt Cristosul şi vremea s-a apropiat. De aceea, să nu mergeţi după ei;

⁹ Dar când veţi auzi de războaie şi tulburări, să nu vă înspăimântaţi, pentru că întâi trebuie să se întâmple aceste lucruri, dar sfârşitul nu va fi îndată.

¹⁰ Apoi El le-a zis: O naţiune se va ridica împotriva altei naţiuni şi o împărăţie împotriva altei împărăţii;

¹¹ Şi în diferite locuri vor fi cutremure mari, foamete şi epidemii, vor fi arătări înspăimântătoare şi semne mari din cer.

¹² Dar înainte de toate acestea, vor pune mâinile pe voi şi vă vor persecuta, predându-vă sinagogilor şi închisorilor, ducându-vă înaintea regilor şi guvernatorilor din cauza Numelui Meu;

¹³ Dar lucrurile acestea vor deveni pentru voi un prilej de a fi mărturie;

¹⁴ Puneţi deci la inimile voastre să nu vă îngrijoraţi mai dinainte cum veţi răspunde în apărare,

¹⁵ căci vă voi da o gură şi o înţelepciune căreia nu-i vor putea răspunde nici sta împotrivă toţi cei care vi se Opun;

¹⁶ Dar veţi fi daţi în mâinile lor până şi de părinţii, şi fraţii, şi rudele şi prietenii voştri; şi vor omorî pe unii dintre voi

¹⁷ şi veţi fi urâţi de toţi din cauza Numelui Meu.

¹⁸ Dar nici un fir de păr din capul vostru nu va pieri.

¹⁹ Prin răbdarea voastră veţi câştiga sufletele voastre.

²⁰ Dar când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de armată, atunci să ştiţi că pustiirea lui este aproape.

²¹ Atunci, cei din Iudeea să fugă la munţi; şi cei din mijlocul Ierusalimului să iasă afară din el, şi cei de prin ogoare să nu intre în el,

²² căci acestea sunt zilele răzbunării, pentru ca toate lucrurile care sunt scrise să fie împlinite;

²³ Dar vai de femeile însărcinate şi de cele ce alăptează în zilele acelea! Căci va fi strâmtorare mare în ţară, şi mânie asupra acestui popor.

²⁴ Şi ei vor cădea sub ascuţişul săbiei şi vor fi luaţi captivi printre toate naţiunile; şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de Neamuri, până se vor împlini timpurile Neamurilor.

²⁵ Şi vor fi semne în soare şi în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi strâmtorare printre naţiuni, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor;

²⁶ oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care vor veni pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate.

²⁷ Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe nor cu putere şi glorie mare.

²⁸ Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că răscumpărarea voastră se apropie;

²⁹ Şi El le-a spus o parabolă: Uitaţi-vă la smochin şi la toţi copacii;

³⁰ Când înfrunzesc, îi vedeţi şi ştiţi voi singuri că vara este deja aproape.

³¹ Tot aşa, când vedeţi aceste lucruri întâmplându-se, să ştiţi că împărăţia lui Dumnezeu este aproape.

³² Adevărat vă spun că nu va trece generaţia aceasta până nu se vor întâmpla toate acestea.

³³ Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

³⁴ Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură şi cu îngrijorările vieţii, şi ziua aceea să vină peste voi fără veste.

³⁵ Căci ea va veni ca o cursă peste toţi acei care locuiesc pe faţa întregului pământ.

³⁶ Vegheaţi deci rugându-vă tot timpul, ca să fiţi socotiţi vrednici să scăpaţi de toate acestea care se vor întâmpla, şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului.

³⁷ Şi ziua Isus învăţa în templu, şi noaptea ieşea şi rămânea pe muntele numit al Măslinilor.

³⁸ Şi tot poporul venea la El în templu dis-de-dimineaţă, ca să-L asculte.

22

¹ Şi sărbătoarea Azimilor, numită Paştele, se apropia;

² Şi preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau cum să omoare pe Isus; căci se temeau de popor.

³ Şi Satana a intrat în Iuda, pe nume Iscarioteanul, care era numărat între cei doisprezece.

⁴ Şi mergând, a vorbit cu preoţii cei mai de seamă şi cu căpitanii cum să-L dea în mâinile lor.

⁵ Şi ei s-au bucurat şi au căzut de acord să-i dea bani.

⁶ Şi el a promis şi căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâinile lor, în lipsa mulţimii.

⁷ Şi a venit ziua Azimilor, în care trebuia să fie jertfite Paştele;

⁸ Şi El a trimis pe Petru şi pe Ioan, zicând: Duceţi-vă şi pregătiţi-ne Paştele, ca să le mâncăm.

⁹ Dar ei I-au zis: Unde vrei să le pregătim?

¹⁰ Şi El le-a zis: Iată, când veţi intra în cetate, vă va întâmpina un om ducând un ulcior cu apă; mergeţi după el în casa în care va intra,

¹¹ şi spuneţi stăpânului casei: învăţătorul îţi zice: Unde este camera de oaspeţi în care să mănânc Paştele cu ucenicii Mei?

¹² Şi vă va arăta o cameră mare de sus, gata pregătită; acolo să pregătiţi.

¹³ Şi mergând, ei au găsit aşa cum le spusese; şi au pregătit Paştele.

¹⁴ Când a sosit timpul, El a stat la masă, şi cei doisprezece apostoli împreună cu El.

¹⁵ Şi El le-a zis: Am dorit mult să mănânc Paştele acestea cu voi înainte de a suferi.

¹⁶ Căci vă spun că de acum încolo nu le voi mai mânca până ce nu se vor împlini în împărăţia lui Dumnezeu.

¹⁷ Apoi a luat un pahar şi, mulţumind pentru el, a zis: Luaţi paharul acesta şi împărţiţi-l între voi;

¹⁸ pentru că vă spun că nu voi mai bea din rodul viţei până va veni împărăţia lui Dumnezeu.

¹⁹ Apoi a luat o pâine, a mulţumit, a frânt-o şi le-a dat-o lor, zicând: Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; faceţi aceasta în amintirea Mea!

²⁰ Tot astfel le-a dat şi paharul după ce au mâncat, zicând: Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu, care se varsă pentru voi;

²¹ Dar iată, mâna vânzătorului Meu este cu Mine la masă.

²² Şi Fiul omului se duce precum este hotărât; dar vai de omul acela prin care este El vândut!

²³ Şi au început a se întreba unul pe altul care dintre ei să fie acela care va face lucrul acesta.

²⁴ Şi a fost o ceartă între ei ca să ştie care dintre ei să fie socotit cel mai mare.

²⁵ Şi El le-a zis: Regii naţiunilor stăpânesc peste ele şi cei ce au autoritate peste ele sunt chemaţi binefăcători.

²⁶ Dar între voi să nu fie aşa, ci cel mai mare dintre voi să fie precum cel mai tânăr, şi cel ce conduce, ca acela care slujeşte.

²⁷ Căci care este mai mare; cel ce stă la masă sau cel ce slujeşte? Nu este cel care stă la masă? Şi totuşi Eu sunt în mijlocul vostru ca unul care slujeşte;

²⁸ Dar voi sunteţi acei care aţi rămas cu Mine în încercările Mele;

²⁹ Şi Eu vă dau împărăţia aşa cum Mi-a dat-o şi Mie Tatăl,

³⁰ ca voi să mâncaţi şi să beţi la masa Mea, în împărăţia Mea, şi să staţi pe scaune judecând pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel;

³¹ Şi Domnul a zis: Simone, Simone, iată, Satana v-a cerut să vă cearnă ca pe grâu.

³² Dar Eu M-am rugat pentru tine ca să nu piară credinţa ta; şi după ce te vei întoarce, să întăreşti pe fraţii tăi!

³³ Şi el I-a zis: Doamne, cu Tine sunt gata să merg chiar şi la închisoare şi la moarte.

³⁴ Şi Isus i-a zis: Petru, îţi spun că nu va cânta astăzi cocoşul până te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoşti.

³⁵ Şi El le-a zis: Când v-am trimis fără pungă şi fără traistă, şi fără încălţăminte, aţi dus voi lipsă de ceva? Şi ei au zis: De nimic;

³⁶ Atunci El le-a zis: Acum, cine are o pungă, s-o ia; şi la fel şi traista, şi cine n-are sabie, să-şi vândă haina şi să-şi cumpere una.

³⁷ Căci vă spun că aceste cuvinte scrise trebuie să fie împlinite în Mine: El a fost socotit în numărul celor fărădelege; căci lucrurile privitoare la Mine au un sfârşit.

³⁸ Atunci ei au zis: Doamne, iată, aici sunt două săbii. Şi El le-a zis: Este de ajuns.

³⁹ Şi după ce a ieşit, S-a dus ca de obicei spre Muntele Măslinilor; şi ucenicii Lui L-au urmat;

⁴⁰ Şi când a ajuns la locul acela, El le-a zis: Rugaţi-vă ca să nu cădeţi în ispită;

⁴¹ Şi El S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat şi Se ruga,

⁴² zicând: Tată, dacă voieşti, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi, facă-se nu voia Mea, ci a Ta!

⁴³ Atunci I s-a arătat un înger din cer, întărindu-L.

⁴⁴ Şi fiind în agonie, Se ruga şi mai fierbinte; şi sudoarea Lui s-a făcut ca nişte picături mari de sânge, care cădeau pe pământ.

⁴⁵ Când S-a sculat de la rugăciune, şi a venit la ucenicii Săi, i-a găsit adormiţi de întristare.

⁴⁶ Şi El le-a zis: De ce dormiţi? Sculaţi-vă şi vă rugaţi ca să nu cădeţi în ispită;

⁴⁷ Şi pe când vorbea, iată că venea o mulţime, şi cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea în fruntea lor. Şi s-a apropiat de Isus ca să-L sărute.

⁴⁸ Şi Isus i-a zis: Iuda, cu o sărutare vinzi tu pe Fiul omului?

⁴⁹ Cei ce erau în jurul Lui, văzând ce se întâmplă, I-au zis: Doamne, să lovim cu sabia?

⁵⁰ Şi unul din ei a lovit pe sclavul marelui preot, şi i-a tăiat urechea dreaptă.

⁵¹ Dar Isus a răspuns şi a zis: Lăsaţi! Până aici! Şi El i-a atins urechea şi l-a vindecat.

⁵² Şi Isus a zis preoţilor celor mai de seamă, căpitanilor templului şi bătrânilor, care veniseră împotriva Lui: Aţi ieşit ca după un hoţ, cu săbii şi cu ciomege?

⁵³ Când eram cu voi zi de zi în templu, n-aţi pus mâna pe Mine; dar acesta este ceasul vostru, şi puterea întunericului.

⁵⁴ După ce L-au arestat, L-au adus şi L-au condus în casa marelui preot. Şi Petru îl urma de departe.

⁵⁵ Au aprins un foc în mijlocul curţii, şi au stat împreună. Petru stătea şi el în mijlocul lor.

⁵⁶ O slujnică, văzându-l pe când stătea la para focului, s-a uitat ţintă la el şi a zis: Şi omul acesta era cu El!

⁵⁷ Dar el s-a lepădat de El, zicând: Femeie, nu-L cunosc!

⁵⁸ Şi după o vreme, l-a văzut altul şi i-a zis: Şi tu eşti unul dintre ei. Dar Petru a zis: Omule, nu sunt!

⁵⁹ Şi după ce a trecut cam o oră, un altul întărea cu convingere, zicând: într-adevăr, şi omul acesta era cu El, căci este galileean.

⁶⁰ Dar Petru a zis: Omule, nu ştiu ce spui! Şi îndată, pe când vorbea el încă, a cântat cocoşul.

⁶¹ Şi Domnul S-a întors şi S-a uitat la Petru. Şi Petru şi-a adus aminte de Cuvântul Domnului, cum îi zisese: Înainte de a cânta cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori;

⁶² Şi ieşind afară, a plâns cu amar.

⁶³ Şi oamenii, care-L păzeau pe Isus, Îl batjocoreau, bătându-L.

⁶⁴ Şi legându-L la ochi, Îl loveau peste faţă, şi-L întrebau, zicând: Profeţeşte, cine este cel care te-a lovit?

⁶⁵ Şi spuneau împotriva Lui multe alte batjocuri.

⁶⁶ Când s-a făcut ziuă, s-au adunat împreună bătrânii poporului, preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, şi L-au dus la sinedriul lor, zicând:

⁶⁷ Dacă eşti Tu Cristosul, spune-ne. Şi El le-a zis: Dacă vă voi spune, nu veţi crede;

⁶⁸ şi dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde nici nu Mă veţi elibera.

⁶⁹ De acum încolo Fiul omului va sta la dreapta puterii lui Dumnezeu.

⁷⁰ Şi ei au zis cu toţii: Deci Tu eşti Fiul lui Dumnezeu? Şi El le-a răspuns: Voi înşivă spuneţi că Eu sunt.

⁷¹ Şi ei au zis: Ce nevoie mai avem de mărturie? Noi înşine am auzit-o din gura Lui.

23

¹ Şi toată mulţimea lor s-a ridicat şi L-a dus la Pilat.

² Şi au început să-L acuze, zicând: Pe omul Acesta L-am găsit răzvrătind naţiunea şi oprind-o să plătească taxe Cezarului şi zicând că El este Cristos, Regele;

³ Şi Pilat L-a întrebat, zicând: Eşti Tu Regele Iudeilor? Şi El i-a răspuns şi a zis: Da, sunt, după cum zici şi tu.

⁴ Atunci Pilat a zis preoţilor celor mai de seamă şi mulţimii: Nu găsesc nici o vină în omul acesta;

⁵ Dar ei insistau, zicând: El întărâtă poporul învăţând prin toată Iudeea, începând din Galileea până aici.

⁶ Când a auzit Pilat de Galileea, a întrebat dacă Omul Acesta este galileean.

⁷ Şi când a aflat că este sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care era şi el la Ierusalim în zilele acelea,

⁸ Şi când a văzut Irod pe Isus s-a bucurat mult, căci dorea de mult să-L vadă, pentru că auzise multe despre El, şi spera să vadă vreun semn făcut de El.

⁹ Şi el I-a pus întrebări în multe cuvinte, dar Isus nu i-a răspuns nimic.

¹⁰ Şi preoţii cei mai de seamă şi cărturarii stăteau şi Îl acuzau cu înfierbântare.

¹¹ Şi Irod, cu ostaşii lui, bătându-şi joc de El şi dispreţuindu-L, L-a îmbrăcat într-o haină strălucitoare şi L-a trimis înapoi la Pilat.

¹² În ziua aceea Irod şi Pilat s-au împrietenit, căci înainte era duşmănie între ei;

¹³ Şi Pilat a chemat pe preoţii cei mai de seamă, pe conducători şi pe popor

¹⁴ şi le-a zis: Mi-aţi adus acest om ca pe unul care răzvrăteşte poporul la răscoală; şi iată, după ce L-am cercetat înaintea voastră, nu l-am găsit vinovat de nici unul din lucrurile de care îl acuzaţi;

¹⁵ Şi nici Irod nu I-a găsit nici o vină, căci v-am trimis la El, şi iată, nimic care să merite moartea n-a fost făcut de El.

¹⁶ De aceea, după ce-L voi pedepsi, eu îl voi elibera.

¹⁷ La fiecare sărbătoare a Paştilor Pilat trebuia să le elibereze un întemniţat.

¹⁸ Dar ei au strigat cu toţii deodată, zicând: Ia-l pe Acesta şi eliberează-ni-l pe Baraba!

¹⁹ Care fusese aruncat în închisoare pentru o răscoală care avusese loc în cetate, şi pentru un omor.

²⁰ De aceea, Pilat, dorind să-L elibereze pe Isus, le-a vorbit din nou.

²¹ Dar ei strigau, zicând: Crucifică-L, crucifică-L!

²² Şi el le-a zis a treia oară: Dar ce rău a făcut Acesta? Eu n-am găsit nici o vină de moarte în El. De aceea, după ce-L voi pedepsi, îl voi elibera.

²³ Dar ei insistau cu glas tare ca El să fie crucificat. Şi strigătele lor şi ale marilor preoţi au biruit.

²⁴ Şi Pilat a hotărât să fie împlinită cererea lor.

²⁵ Şi el le-a eliberat pe cel ce fusese aruncat în închisoare pentru răscoală şi omor, pe care-l cereau ei, iar pe Isus L-a lăsat în voia lor.

²⁶ Şi pe când îl duceau, au pus mâna pe un anume Simon din Cirena, care venea de la câmp şi i-au pus crucea în spate ca s-o ducă după Isus.

²⁷ Şi după El mergea o mulţime mare de popor şi de femei care se văitau şi îl plângeau.

²⁸ Şi întorcându-Se spre ele, Isus a zis: Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci plângeţi pentru voi însevă şi pentru copiii voştri.

²⁹ Căci iată, vin zile în care vor zice: Binecuvântate sunt cele sterpe şi pântecele care n-au născut şi sânii care n-au alăptat.

³⁰ Atunci vor începe a zice munţilor: Cădeţi peste noi!, şi dealurilor: Acoperiţi-ne!

³¹ Căci dacă lemnului verde îi fac ei aceste lucruri, ce se va face cu cel uscat?

³² Şi cu El mai erau aduşi şi alţi doi făcători de rele, ca să fie omorâţi;

³³ Şi când au ajuns la locul numit Căpăţâna, L-au crucificat acolo, împreună cu făcătorii de rele; unul la dreapta şi altul la stânga;

³⁴ Şi Isus a zis: Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac! Şi ei au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi;

³⁵ Şi poporul stătea şi privea, şi, împreună cu ei, conducătorii îşi băteau joc, şi ziceau: Pe alţii i-a mântuit; să Se mântuiască pe Sine însuşi, dacă este El Cristosul, Alesul lui Dumnezeu!

³⁶ Şi ostaşii, de asemenea, îşi băteau joc de El, se apropiau de El, şi îi dădeau oţet;

³⁷ şi ziceau: Dacă eşti Tu Regele Iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine însuţi!

³⁸ Şi deasupra Lui era şi o inscripţie scrisă cu litere greceşti, şi latineşti, şi evreieşti: ACESTA ESTE REGELE IUDEILOR.

³⁹ Şi unul dintre tâlharii crucificaţi îşi bătea joc de El, zicând: Dacă eşti Tu Cristos, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi, şi pe noi!

⁴⁰ Dar celălalt, răspunzând, l-a mustrat, zicând: Nu te temi nici de Dumnezeu, tu care eşti sub aceeaşi judecată?

⁴¹ Pentru noi este drept, căci noi primim răsplata cuvenită pentru faptele noastre, dar omul Acesta n-a făcut nimic rău.

⁴² Şi el a zis lui Isus: Adu-Ţi aminte de Mine, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta!

⁴³ Şi Isus i-a zis: Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.

⁴⁴ Şi era cam în a şasea oră, şi s-a făcut întuneric peste tot pământul până la ora a noua;

⁴⁵ şi soarele s-a întunecat; şi perdeaua templului a fost ruptă în două.

⁴⁶ Şi strigând cu voce tare, Isus a zis: Tată, în mâinile Tale îmi încredinţez duhul. Şi după ce a spus acestea, Şi-a dat duhul.

⁴⁷ Centurionul, când a văzut ce se întâmplase, a glorificat pe Dumnezeu, zicând: Cu adevărat omul acesta era drept!

⁴⁸ Şi toate mulţimile care veniseră la priveliştea aceea, când au văzut cele întâmplate, s-au întors bătându-se în piept.

⁴⁹ Dar toţi cunoscuţii Lui şi femeile care-L însoţiseră din Galileea, stăteau departe, privind aceste lucruri de la distanţă.

⁵⁰ Şi iată, un bărbat, numit Iosif, care era un sfetnic, om bun şi drept,

⁵¹ nu căzuse de acord cu sfatul şi fapta lor. El era din Arimateea, o cetate a iudeilor, şi aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu.

⁵² El s-a dus la Pilat şi a cerut trupul lui Isus.

⁵³ Şi dându-L jos, L-a înfăşurat într-o pânză de în şi L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă, în care nu mai fusese pus nimeni.

⁵⁴ Şi era ziua pregătirii, şi se apropia Sabatul;

⁵⁵ Dar şi femeile care veniseră cu El din Galileea, L-au urmat şi au văzut mormântul şi cum I-a fost pus trupul.

⁵⁶ Şi după ce s-au întors, au pregătit arome şi uleiuri. Şi în ziua de Sabat s-au odihnit potrivit poruncii.

24

¹ În ziua întâi a săptămânii, femeile acestea, şi altele cu ele, au venit la mormânt dis-de-dimineaţă, aducând aromele pe care le pregătiseră;

² Şi au găsit piatra răsturnată de pe mormânt,

³ apoi au intrat şi n-au găsit trupul Domnului Isus.

⁴ Pe când nu ştiau ce să creadă despre lucrul acesta, iată, doi bărbaţi îmbrăcaţi în haine strălucitoare stăteau lângă ele.

⁵ Şi pe când erau îngrozite şi şi-au aplecat feţele la pământ, ei le-au zis: Pentru ce căutaţi pe Cel t viu între cei morţi?

⁶ Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte cum v-a vorbit când era încă în Galileea,

⁷ zicând: Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi, să fie crucificat şi a treia zi să învie.

⁸ Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele Lui;

⁹ Şi întorcându-se de la mormânt, au povestit toate aceste lucruri la cei unsprezece şi la toţi ceilalţi.

¹⁰ Şi cele care au spus aceste lucruri apostolilor erau Maria Magdalena, Ioana, Maria, mama lui Iacov, şi celelalte care erau cu ele;

¹¹ Şi lor li se păreau cuvintele acestea ca nişte basme şi nu le credeau.

¹² Dar Petru s-a sculat şi a alergat la mormânt, şi aplecându-se înăuntru a văzut fâşiile de pânză singure; şi a plecat de acolo mirându-se de cele întâmplate;

¹³ Şi iată, că, în aceeaşi zi, doi dintre ei mergeau într-un sat numit Emaus, la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim,

¹⁴ şi vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase.

¹⁵ Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus însuşi S-a apropiat şi mergea împreună cu ei;

¹⁶ Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L cunoască, aşa că nu L-au cunoscut.

¹⁷ Şi El le-a zis: Ce fel de vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi în timp ce mergeţi şi sunteţi trişti?

¹⁸ Şi unul dintre ei, numit Cleopa, a răspuns şi I-a zis: Tu eşti singurul străin în Ierusalim, de nu ştii ce lucruri s-au întâmplat în el zilele acestea?

¹⁹ Şi El le-a zis: Ce lucruri? Şi ei I-au zis: Lucrurile cu privire la Isus nazarineanul, care era un profet puternic în faptă şi în cuvânt, înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor,

²⁰ şi cum preoţit cei mai de seamă şi conducătorii noştri L-au dat să fie condamnat la moarte şi L-au crucificat.

²¹ Noi speram că El era Acela care va răscumpăra pe Israel; dar cu toate acestea, astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat lucrurile acestea.

²² Ba încă, nişte femei dintr-ale noastre ne-au uimit; ele s-au dus dis-de-dimineaţă la mormânt,

²³ şi negăsindu-I trupul, au venit zicând că ar fi avut o viziune de îngeri, care ziceau că El este viu.

²⁴ Şi unii dintre cei care erau cu noi s-au dus la mormânt, şi au găsit aşa cum au zis femeile, dar pe El nu L-au văzut.

²⁵ Şi El le-a zis: O, nepricepuţilor şi înceţilor la inimă, când este să credeţi tot ce au spus profeţii!

²⁶ Nu trebuia să sufere Cristosul aceste lucruri şi să intre în gloria Sa?

²⁷ Şi începând de la Moise şi de la toţi profeţii, El le-a explicat în toate Scripturile, lucrurile cu privire la El;

²⁸ Şi s-au apropiat de satul unde mergeau, şi El s-a făcut că merge mai departe.

²⁹ Dar ei L-au îndemnat, zicând: Rămâi cu noi, căci este spre seară şi ziua aproape a trecut. Şi a intrat să rămână cu ei.

³⁰ Şi pe când stătea la masă cu ei, luând o pâine, a binecuvântat, a frânt-o şi le-a dat-o.

³¹ Atunci li s-au deschis ochii, şi L-au cunoscut. Şi El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.

³² Şi au zis unul către altul: Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum, şi ne desluşea Scripturile?

³³ Şi ei s-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors la Ierusalim şi au găsit adunaţi împreună pe cei unsprezece şi pe cei care erau cu ei,

³⁴ zicând: A înviat Domnul cu adevărat şi S-a arătat lui Simon!

³⁵ Şi ei spuneau ce li se întâmplase pe drum, şi cum L-au cunoscut la frângerea pâinii.

³⁶ Şi pe când vorbeau ei astfel, Isus Însuşi a stat în mijlocul lor şi le-a zis: Pace vouă!

³⁷ Dar ei plini de frică şi înspăimântaţi, credeau că văd un duh;

³⁸ Şi El le-a zis: De ce sunteţi tulburaţi? Şi de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimi?

³⁹ Uitaţi-vă la mâinile şi la picioarele Mele, căci Eu sunt; atingeţi-Mă şi vedeţi, căci un duh n-are carne şi oase, cum vedeţi că am Eu;

⁴⁰ Şi după ce a zis aceste cuvinte le-a arătat mâinile şi picioarele Sale.

⁴¹ Şi fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau şi se mirau, El le-a zis: Aveţi aici ceva de mâncare?

⁴² Şi ei I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagure de miere.

⁴³ Şi luându-le, le-a mâncat înaintea lor;

⁴⁴ Apoi El le-a zis: Acestea sunt cuvintele pe care vi le spuneam când încă eram cu voi, că trebuie împlinite toate lucrurile scrise despre Mine în Legea lui Moise şi în Profeţi şi în Psalmi.

⁴⁵ Şi El le-a deschis mintea ca să înţeleagă Scripturile.

⁴⁶ Şi le-a zis: Aşa a fost scris şi aşa trebuia să sufere Cristosul şi să învie a treia zi dintre cei morţi,

⁴⁷ şi să se predice, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, către toate popoarele, începând din Ierusalim;

⁴⁸ Şi voi sunteţi martori ai acestor lucruri.

⁴⁹ Şi iată, voi trimite peste voi promisiunea Tatălui Meu; dar rămâneţi în cetatea Ierusalimului până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.

⁵⁰ Şi El i-a dus afară până spre Betania şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat;

⁵¹ Şi pe când îi binecuvânta S-a despărţit de ei şi a fost înălţat la cer.

⁵² Şi ei, după ce I s-au închinat, s-au întors la Ierusalim cu mare bucurie.

⁵³ Şi erau neîncetat în templu, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.