1 Începutul Evangheliei lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu;
2 După cum este scris în profeţi: Iată, Eu trimit înaintea feţei Tale pe mesagerul Meu, care îţi va pregăti calea înaintea Ta.
3 Glasul celui ce strigă în pustie: Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările;
4 A venit Ioan botezând în pustie şi predicând botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor.
5 Tot ţinutul Iudeii şi locuitorii Ierusalimului au început să iasă la el; şi toţi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan;
6 Şi Ioan era îmbrăcat cu o haină de păr de cămilă şi împrejurul mijlocului era încins cu un brâu de piele. El se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică.
7 Şi el predica, zicând: După mine vine Cel ce este mai puternic decât mine, Căruia eu nu sunt vrednic să mă plec să-I dezleg cureaua încălţămintelor.
8 Eu, da, v-am botezat cu apă, dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt;
9 Şi în zilele acelea a venit Isus din Nazaretul Galileii şi a fost botezat de Ioan în Iordan.
10 Şi îndată, ieşind din apă, El a văzut cerurile deschise şi Duhul coborându-Se peste El ca un porumbel;
11 Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: Tu eşti Fiul Meu preaiubit, în Tine Îmi găsesc toată plăcerea.
12 Şi îndată Duhul a mânat pe Isus în pustie,
13 Şi a fost în pustie patruzeci de zile, ispitit de Satana; şi acolo era cu fiarele sălbatice, şi îngerii îi slujeau;
14 Şi după ce Ioan a fost închis, Isus a venit în Galileea, predicând Evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu
15 şi zicând: S-a împlinit vremea şi împărăţia lui Dumnezeu este aproape; pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie;
16 Şi pe când trecea Isus pe lângă Marea Galileii, a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui, aruncând o mreajă în mare, căci ei erau pescari.
17 Şi Isus le-a zis: Veniţi după Mine şi vă voi face să deveniţi pescari de oameni.
18 Şi îndată, lăsându-şi mrejele, ei L-au urmat.
19 Şi mergând puţin mai departe, a văzut pe Iacov, fiul lui Zebedei, şi pe Ioan, fratele lui; şi ei erau într-o corabie dregându-şi mrejele;
20 Şi îndată El i-a chemat; şi ei au lăsat pe tatăl lor Zebedei în corabie cu cei care lucrau pentru plată şi au mers după El.
21 Şi ei s-au dus la Capernaum. Şi în ziua Sabatului, El a intrat îndată în sinagogă şi-i învăţa.
22 Şi ei erau uimiţi de învăţătura Lui, căci El îi învăţa ca Unul care avea autoritate, nu cum îi învăţau cărturarii;
23 Şi în sinagoga lor era un om cu un duh necurat. Şi el a început să strige, zicând:
24 Ha, ce avem noi de-a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne nimiceşti? Te ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu.
25 Şi Isus l-a certat, zicând: Taci şi ieşi afară din el!
26 Şi duhul necurat, scuturându-l cu putere şi scoţând un strigăt mare, a ieşit din el.
27 Şi toţi erau înmărmuriţi, aşa că se întrebau între ei, zicând: Ce este aceasta? Ce învăţătură nouă este aceasta? Căci El porunceşte cu autoritate chiar şi duhurilor necurate şi ele îl ascultă!
28 Şi îndată I s-a dus vestea în toate împrejurimile Galileii.
29 Şi îndată, după ce au ieşit din sinagogă, au intrat împreună cu Iacov şi cu Ioan în casa lui Simon şi a lui Andrei.
30 Soacra lui Simon zăcea în pat, cuprinsă de febră; şi îndată au spus lui Isus despre ea.
31 Şi El a venit, a luat-o de mână şi a ridicat-o; şi îndată febra a lăsat-o. Şi ea a început să le slujească.
32 Seara, după asfinţitul soarelui, au adus la El pe toţi cei care erau bolnavi şi pe cei care erau stăpâniţi de demoni.
33 Şi toată cetatea era adunată la uşă.
34 Şi El a vindecat pe mulţi care sufereau de felurite boli şi a scos mulţi demoni; şi, pentru că îl cunoşteau, nu-i lăsa pe demoni să vorbească.
35 Şi a doua zi dimineaţa, pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi acolo Se ruga;
36 Şi Simon şi cei care erau cu el s-au dus să-L caute.
37 Şi când L-au găsit, I-au zis: Toţi Te caută.
38 Dar El le-a zis: Să mergem în altă parte, prin târgurile şi satele învecinate, ca să predic şi acolo; căci pentru aceasta am ieşit.
39 Şi El predica în sinagogile lor prin toată Galileea şi scotea demonii;
40 Şi a venit la El un lepros, rugându-L şi îngenunchind înaintea Lui şi zicându-I: Dacă vrei, poţi să mă cureţi.
41 Şi Isus, făcându-I-Se milă, a întins mâna, S-a atins de el şi i-a zis: Da, vreau; fii curăţat!
42 Şi pe când vorbea, îndată l-a lăsat lepra şi a fost curăţat.
43 Şi după ce i-a poruncit cu tot dinadinsul, i-a spus să plece îndată
44 şi i-a zis: Vezi să nu spui nimănui nimic, ci du-te şi te arată preotului şi adu pentru curăţarea ta ce a poruncit Moise, ca o mărturie pentru ei.
45 Dar omul acela, după ce a plecat, a început să vestească şi să spună multora cuvântul acesta, încât Isus nu mai putea să intre pe faţă în cetate, ci a rămas afară în locuri pustii, şi veneau la El din toate părţile.
1 Şi iarăşi, după câteva zile, Isus a intrat în Capernaum. Şi s-a auzit că este în casă.
2 Şi s-au adunat îndată aşa de mulţi, încât nu mai era loc pentru ei nici chiar în apropierea uşii; şi El le vestea Cuvântul.
3 Şi au venit la El nişte oameni, care I-au adus un om paralizat purtat de patru inşi.
4 Şi fiindcă nu puteau să ajungă până la El din cauza mulţimii, au desfăcut acoperişul casei unde era El şi, după ce l-au spart, au coborât patul în care zăcea cel paralizat.
5 Când le-a văzut Isus credinţa, a zis celui paralizat: Fiule, păcatele îţi sunt iertate!
6 Dar acolo erau câţiva cărturari care stăteau şi cugetau în inimile lor:
7 De ce vorbeşte omul acesta asemenea blasfemii? Cine poate să ierte păcatele, decât numai Dumnezeu?
8 Şi îndată, cunoscând Isus în duhul Său că ei cugetau astfel în ei, le-a zis: Pentru ce cugetaţi la astfel de lucruri în inimile voastre?
9 Ce este mai uşor: a zice paraliticului: Păcatele îţi sunt iertate, sau a zice: Scoală-te, ridică-ţi patul şi umblă?
10 Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are autoritatea pe pământ să ierte păcatele, a zis celui paralizat:
11 Ţie îţi poruncesc, scoală-te, ridică-ţi patul şi du-te acasă!
12 Şi îndată el s-a sculat, şi-a ridicat patul şi a ieşit afară prin faţa tuturor, aşa că toţi au rămas uimiţi şi glorificau pe Dumnezeu, zicând: Niciodată n-am văzut aşa ceva!
13 Şi El a ieşit iarăşi la mare. Toată mulţimea venea la El şi El îi învăţa;
14 Şi trecând pe acolo, a văzut pe Levi, fiul lui Alfeu, stând la vamă, şi i-a zis: Urmează-Mă! Şi Levi s-a sculat şi a mers după El.
15 Şi pe când stătea Isus la masă în casa lui Levi, mulţi vameşi şi păcătoşi stăteau şi ei la masă cu Isus şi cu ucenicii Lui; căci erau mulţi şi îl urmau;
16 Şi când L-au văzut cărturarii şi Fariseii că mănâncă la un loc cu vameşii şi cu păcătoşii, au zis ucenicilor Lui: De ce mănâncă El şi bea cu vameşii şi cu păcătoşii?
17 Când a auzit Isus, le-a zis: Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Nu am venit să chem la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi;
18 Şi ucenicii lui Ioan şi cei ai Fariseilor obişnuiau să postească. Şi ei au venit şi au zis lui Isus: De ce ucenicii lui Ioan şi cei ai Fariseilor postesc, iar ucenicii Tăi nu postesc?
19 Şi Isus le-a zis: Pot nuntaşii posti cât timp mirele este cu ei? Cât timp au pe mire cu ei, nu pot posti.
20 Dar vor veni zile când va fi luat mirele de la ei şi atunci, în zilele acelea, vor posti.
21 Şi nimeni nu coase un petic de stofă nouă la o haină veche; altfel, peticul cel nou rupe o bucată din haina veche şi mai rea ruptură se face.
22 Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul cel nou sparge burdufurile şi vinul se varsă, iar burdufurile se distrug; ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi.
23 Şi s-a întâmplat că, într-o zi de Sabat, El trecea prin lanurile de grâu. Şi ucenicii Lui, pe când mergeau, au început să smulgă spice.
24 Şi Fariseii I-au zis: Vezi, de ce fac ei ce nu este permis în ziua Sabatului?
25 Şi El le-a zis: N-aţi citit niciodată ce a făcut David, când a fost în nevoie şi a flămânzit, el şi cei care erau împreună cu el?
26 Cum a intrat în casa lui Dumnezeu, în zilele marelui preot Abiatar, şi a mâncat pâinile pentru punerea înainte, pe care nu era voie să le mănânce decât preoţii, şi a dat şi celor care erau cu el?
27 Şi El le-a zis: Sabatul a fost făcut pentru om, nu omul pentru Sabat;
28 aşa că Fiul omului este Domn şi al Sabatului;
1 Şi Isus a intrat din nou în sinagogă; şi acolo era un om cu mâna uscată.
2 Şi ei îl pândeau, să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să-L poată învinui.
3 Şi El a zis omului care avea mâna uscată: Scoală-te şi vino în faţă!
4 Şi El le-a zis: Se cuvine să faci bine în ziua Sabatului sau să faci rău, să scapi viaţa cuiva sau s-o pierzi? Dar ei tăceau.
5 Şi, rotindu-Şi privirile cu mânie peste ei şi mâhnit de împietrirea inimii lor, a zis omului: Întinde-ţi mâna! Şi el a întins-o şi mâna i s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă.
6 Şi Fariseii au ieşit şi îndată s-au sfătuit cu irodienii împotriva Lui cum ar putea să-L omoare.
7 Şi Isus S-a retras cu ucenicii Săi la mare. Şi după El a mers o mulţime mare din Galileea şi din Iudeea,
8 şi o mulţime mare din Ierusalim şi din Idumeea şi de dincolo de Iordan şi din jurul Tirului şi al Sidonului, auzind despre tot ce făcea, a venit la El.
9 Şi El a spus ucenicilor Săi să-I ţină la îndemână o corăbioară, din cauza mulţimii, ca să nu-L îmbulzească.
10 Căci El vindecase pe mulţi, aşa că toţi cei care aveau boli se înghesuiau spre El ca să se atingă de El.
11 Şi duhurile necurate, când Îl vedeau, cădeau la pământ înaintea Lui şi strigau, zicând: Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!
12 Şi El le mustra aspru, ca să nu-L facă să fie cunoscut.
13 Şi El S-a suit pe munte şi a chemat la El pe cine a vrut. Şi ei au venit la El.
14 Şi El a ales dintre ei doisprezece ca să-i aibă cu Sine şi să-i trimită să predice
15 şi să aibă autoritate să vindece bolile şi să scoată demonii.
16 Şi El a ales doisprezece: pe Simon, căruia i-a pus numele Petru;
17 şi pe Iacov, fiul lui Zebedei, şi pe Ioan, fratele lui Iacov, cărora le-a pus numele Boanerghes, adică fiii tunetului;
18 şi pe Andrei şi pe Filip şi pe Bartolomeu şi pe Matei şi pe Toma şi pe Iacov, fiul lui Alfeu, şi pe Tadeu şi pe Simon Canaanitul
19 şi pe Iuda Iscarioteanul, care L-a şi vândut.
20 Şi au venit într-o casă şi mulţimea s-a adunat din nou, aşa că nu puteau să mănânce nici măcar pâine;
21 Şi rudele Lui, când au auzit, au venit ca să pună mâna pe El, căci ziceau: Şi-a ieşit din minţi!
22 Şi cărturarii, care coborâseră din Ierusalim, ziceau: Este stăpânit de Beelzebul şi: Cu prinţul demonilor scoate El demonii;
23 Şi Isus i-a chemat la El şi le-a vorbit în parabole: Cum poate Satan să scoată afară pe Satan?
24 Şi dacă o împărăţie este dezbinată împotriva ei înseşi, împărăţia aceea nu poate dăinui.
25 Şi dacă o casă este dezbinată împotriva ei înseşi, casa aceea nu poate dăinui.
26 Şi dacă Satan s-a ridicat împotriva lui însuşi şi este dezbinat, nu poate dăinui, ci s-a sfârşit.
27 Nimeni nu poate intra în casa unui om tare ca să i-o jefuiască, decât dacă îl leagă mai întâi pe omul acela tare, şi atunci îi va jefui casa.
28 Adevărat vă spun că toate păcatele vor fi iertate fiilor oamenilor şi toate blasfemiile rostite vreodată,
29 dar oricine va rosti o blasfemie împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat niciodată, ci este sub condamnarea judecăţii veşnice;
30 pentru că ei ziceau: Are un duh necurat.
31 Atunci au venit mama şi fraţii Lui şi, stând afară, au trimis să-L cheme;
32 Şi mulţimea stătea în jurul Lui, şi ei I-au zis: Iată că mama Ta şi fraţii Tăi sunt afară şi Te caută.
33 Şi El le-a răspuns, zicând: Cine este mama Mea sau fraţii Mei?
34 Şi El se uita la cei care stăteau de jur împrejurul Lui şi a zis: Iată mama Mea şi fraţii Mei!
35 Căci oricine face voia lui Dumnezeu este fratele Meu şi sora Mea şi mamă.
1 Şi El a început iarăşi să-i înveţe lângă mare. Şi s-a adunat la El o mare mulţime, aşa că S-a suit şi a stat într-o corabie, pe mare; şi toată mulţimea era pe ţărm, lângă mare.
2 Şi El îi învăţa multe lucruri în parabole; şi în învăţătura Lui, le Spunea:
3 Ascultaţi! Iată, semănătorul a ieşit să semene.
4 Şi pe când semăna, o parte din sămânţă a căzut lângă drum; şi au venit păsările cerului şi au mâncat-o.
5 Şi o altă parte a căzut pe un loc stâncos, unde n-avea mult pământ; şi a răsărit îndată, pentru că n-a dat de un pământ adânc,
6 dar, când a răsărit soarele, s-a veştejit şi, pentru că n-avea rădăcină, s-a uscat.
7 Şi o altă parte a căzut între spini; şi spinii au crescut, au înăbuşit-o şi n-a dat roadă.
8 Şi o altă parte a căzut în pământ bun; şi a dat roadă, care se înălţa şi creştea şi a adus: una treizeci, alta şaizeci şi alta o sută.
9 Şi El le-a zis: Cine are urechi de auzit, să audă.
10 Şi când a fost singur, cei care erau în jurul Lui şi cu cei doisprezece, L-au întrebat despre parabolă.
11 Şi El le-a zis: Vouă vi s-a dat să cunoaşteţi taina împărăţiei lui Dumnezeu; dar celor de afară, toate lucrurile le sunt prezentate în parabole,
12 pentru ca, privind, să privească, dar să nu cunoască; şi auzind, să audă, dar să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă şi să li se ierte păcatele.
13 Şi El le-a zis: Nu pricepeţi parabola aceasta? Cum veţi înţelege atunci toate parabolele?
14 Semănătorul seamănă cuvântul;
15 Şi cei de lângă drum sunt aceia în care este semănat cuvântul, dar când îl aud, vine Satana îndată şi ia cuvântul care a fost semănat în inimile lor.
16 Şi tot astfel, cei în care sămânţa este semănată pe locuri stâncoase, sunt acei care, atunci când aud cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie;
17 dar n-au rădăcină în ei, ci sunt până la o vreme; apoi, când vine un necaz sau o persecuţie din cauza cuvântului, îndată se poticnesc.
18 Şi alţii sunt cei în care sămânţa este semănată între spini; aceştia sunt cei care aud cuvântul,
19 dar năvălesc în ei grijile acestei lumi şi înşelăciunea bogăţiilor şi poftele pentru alte lucruri, care înăbuşă cuvântul şi îl fac astfel neroditor.
20 Şi aceia în care sămânţa a căzut pe pământ bun sunt cei care aud cuvântul şi îl primesc şi aduc roadă: unul treizeci şi altul şaizeci şi altul o sută.
21 Şi El le-a mai zis: Oare lumina este adusă ca să fie pusă sub baniţă sau sub pat? Nu este ea adusă ca să fie pusă în sfeşnic?
22 Căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit şi nimic secret care nu va ieşi la lumină.
23 Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.
24 Şi El le-a mai zis: Luaţi seama la ce auziţi! Cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura; şi vouă, celor care auziţi, vi se va da şi mai mult;
25 Căci celui ce are, i se va da; dar de la cel ce nu are, se va lua şi ce are.
26 Şi El a mai zis: împărăţia lui Dumnezeu este ca un om care aruncă sămânţa pe pământ;
27 şi chiar dacă noaptea doarme sau ziua stă treaz, sămânţa încolţeşte şi creşte fără ca el să ştie cum.
28 Pentru că pământul rodeşte singur: întâi un fir verde, apoi spicul, după care grâu deplin în spic.
29 Şi când roadă este coaptă, trimite îndată secerătorii, pentru că a venit secerişul.
30 Şi El a mai zis: Cu ce vom asemăna împărăţia lui Dumnezeu sau cu ce parabolă o vom descrie?
31 Se aseamănă cu un grăunte de muştar, care, atunci când este semănat în pământ, este mai mic decât toate seminţele de pe pământ;
32 şi, după ce este semănat, creşte şi se face mai mare decât toate ierburile şi face ramuri mari, aşa că păsările cerului se pot adăposti la umbra lui.
33 Şi cu multe parabole de felul acesta El le vestea cuvântul, după cum erau ei în stare să-L înţeleagă.
34 Nu le vorbea deloc fără parabolă, dar, când erau singuri la o parte, le explica ucenicilor Săi toate lucrurile.
35 Şi în aceeaşi zi, când se însera, El le-a zis: Să trecem de partea cealaltă.
36 Şi după ce a dat drumul mulţimii, ucenicii L-au luat cu ei în corabie, aşa cum era. Şi împreună cu El mai erau şi alte corăbii, însă mai mici.
37 Şi s-a stârnit o mare furtună de vânt şi valurile loveau în corabie, încât corabia era aproape să se umple.
38 Şi El dormea la cârmă pe căpătâi. Şi ei L-au deşteptat şi I-au zis: Învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?
39 Şi El S-a sculat, a certat vântul şi a zis mării: Taci, fii liniştită! Vântul a încetat şi s-a făcut o linişte mare.
40 Şi El le-a zis: De ce sunteţi aşa de fricoşi? De ce nu aveţi credinţă?
41 Şi i-a cuprins o mare frică şi ziceau unii către alţii: Cine este Acesta de Îl ascultă şi vântul şi marea?
1 Şi au ajuns pe celălalt ţărm al mării, în ţinutul Gadarenilor.
2 Când a ieşit Isus din corabie, L-a întâmpinat îndată un om care ieşea din morminte, stăpânit de un duh necurat.
3 Omul acesta îşi avea locuinţa în morminte şi nimeni nu mai putea să-l ţină legat, nici chiar cu lanţuri.
4 Căci de multe ori fusese legat cu cătuşe şi lanţuri, dar rupea lanţurile şi sfărâma cătuşele; şi nimeni nu-l putea domoli.
5 Şi totdeauna, zi şi noapte stătea prin morminte şi în munţi, strigând şi tăindu-se cu pietre.
6 Dar, când a văzut pe Isus de departe, a alergat şi I s-a închinat,
7 şi strigând cu glas tare, a zis: Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Preaînalt? Te conjur în Numele lui Dumnezeu: Nu mă chinui!
8 Căci Isus îi zisese: Duh necurat, ieşi afară din omul acesta!
9 Şi El l-a întrebat: Care-ţi este numele? Şi el a răspuns, zicând: Numele meu este Legiune, pentru că suntem mulţi.
10 Şi îl ruga insistent să nu-i trimită afară din ţinutul acela.
11 Acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci, care păşteau.
12 Şi toţi demonii L-au rugat, zicând: Trimite-ne în porcii aceia ca să intrăm în ei.
13 Şi îndată Isus le-a dat voie. Şi duhurile necurate au ieşit şi au intrat în porci; şi turma s-a aruncat de pe malul abrupt în mare (erau aproape două mii); şi s-au înecat în mare.
14 Şi cei care păşteau porcii au fugit şi au dat de ştire prin cetate şi prin satele vecine. Şi oamenii au ieşit să vadă ce s-a întâmplat.
15 Şi ei au venit la Isus şi au văzut pe cel care fusese stăpânit de demoni şi avusese legiunea, stând jos, îmbrăcat şi întreg la minte; şi s-au înspăimântat.
16 Şi cei care văzuseră cele întâmplate, le-au povestit ce se petrecuse cu cel stăpânit de demoni şi cu porcii.
17 Şi au început să-L roage să plece din ţinutul lor.
18 Şi pe când Se urca El în corabie, omul care fusese stăpânit de demoni îl ruga să-l lase să rămână cu El.
19 Dar Isus nu i-a dat voie, ci i-a zis: Du-te acasă la ai tăi şi spune-le ce ţi-a făcut Domnul şi cum a avut milă de tine.
20 Şi el a plecat şi a început să vestească prin Decapole tot ce i-a făcut Isus; şi toţi oamenii se minunau.
21 Şi când a trecut Isus iarăşi de cealaltă parte cu corabia, s-a adunat la El o mare mulţime. Şi El era lângă mare.
22 Şi unul din conducătorii sinagogii, numit Iair, a venit la El şi când L-a văzut, a căzut la picioarele Lui
23 şi L-a rugat mult, zicând: Fetiţa mea este aproape să moară; te rog, vino şi pune-Ţi mâinile peste ea ca să fie vindecată şi să trăiască.
24 Şi Isus a mers împreună cu el. Şi după El mergea o mulţime mare şi Îl îmbulzea.
25 Şi o oarecare femeie, care de doisprezece ani avea o hemoragie
26 şi care suferise mult umblând pe la mulţi doctori şi cheltuise tot ce avea, dar nu-i folosise la nimic, ci se simţea mai rău,
27 când a auzit despre Isus, a venit pe dinapoi, prin mulţime, şi s-a atins de haina Lui.
28 Căci ea îşi zicea: Dacă aş putea să mă ating doar de hainele Lui, voi fi vindecată.
29 Şi îndată a secat izvorul sângelui ei. Şi a simţit în trupul ei că a fost vindecată de boala aceea.
30 Şi Isus a cunoscut îndată că o putere ieşise din El şi, întorcându-Se spre mulţime, a zis: Cine s-a atins de hainele Mele?
31 Şi ucenicii I-au zis: Vezi că mulţimea Te îmbulzeşte şi mai zici: Cine s-a atins de Mine?
32 Şi El se uita de jur împrejur ca s-o vadă pe cea care făcuse lucrul acesta.
33 Dar femeia, înfricoşată şi tremurând, ştiind ce s-a întâmplat cu ea, a venit şi s-a aruncat înaintea Lui şi I-a spus tot adevărul.
34 Şi El i-a zis: Fiică, credinţa ta te-a vindecat; du-te în pace şi fii vindecată de boala ta!
35 Pe când vorbea El încă, au venit nişte oameni de la conducătorul sinagogii, zicând: Fiica ta a murit; pentru ce mai superi pe Învăţătorul?
36 Dar Isus, îndată ce a auzit acest cuvânt, a zis conducătorului sinagogii: Nu te teme, crede numai!
37 Şi n-a lăsat pe nimeni să-L însoţească, afară de Petru şi Iacov şi Ioan, fratele lui Iacov.
38 Şi El a venit la casa conducătorului sinagogii. Acolo a văzut tulburare şi pe unii care plângeau şi se văitau mult.
39 Şi intrând, El le-a zis: De ce vă tulburaţi şi plângeţi? Fetiţa n-a murit, ci doarme;
40 Şi ei îşi băteau joc de El. Dar El, după ce i-a scos afară pe toţi, a luat cu Sine pe tatăl copilei şi pe mamă şi pe cei ce erau cu El şi a intrat acolo unde era culcată copila;
41 Şi luând copila de mână, i-a zis: Talita cumi, care în traducere înseamnă: Fetiţo, scoală-te, îţi zic!
42 Şi îndată fetiţa s-a sculat şi a umblat; căci era de doisprezece ani. Ei au rămas cuprinşi de o mare uimire.
43 Şi El le-a poruncit cu tărie să nu ştie nimeni lucrul acesta şi a zis să se dea ceva de mâncare fetiţei;
1 Şi Isus a plecat de acolo şi a venit în patria Lui. Şi ucenicii Lui L-au urmat.
2 Şi când a venit ziua Sabatului, a început să înveţe pe popor în sinagogă. Şi mulţi, auzindu-L, erau uimiţi şi ziceau: De unde are omul acesta aceste lucruri? Şi ce fel de înţelepciune este aceasta, care I-a fost dată şi se fac astfel de minuni prin mâinile Lui?
3 Nu este acesta tâmplarul, fiul Mariei, fratele lui Iacov şi al lui Iose şi al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu sunt surorile Lui aici, între noi? Şi ei îşi găseau motive de poticnire în EL
4 Dar Isus le-a zis: Un profet nu este dispreţuit decât în patria Lui şi între rudele Lui şi în casa Lui.
5 Şi acolo n-a putut face nici o faptă puternică, ci doar punându-Şi mâinile peste câţiva bolnavi, i-a vindecat;
6 Şi Se mira de necredinţa lor. Şi Isus Se ducea prin satele din împrejurimi, învăţând.
7 Şi a chemat la El pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi şi le-a dat autoritate asupra duhurilor necurate.
8 El le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pentru drum, decât un toiag; nici traistă, nici pâine, nici bani la brâu;
9 dar să se încalţe cu sandale şi să nu se îmbrace cu două haine.
10 Şi El le-a zis: Oriunde veţi intra într-o casă, să rămâneţi acolo până veţi pleca din locul acela.
11 Şi dacă cineva nu vă va primi şi nu vă va asculta, când veţi pleca de acolo, să scuturaţi praful de pe picioarele voastre, ca o mărturie împotriva lor. Adevărat vă spun că în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru Sodoma şi Gomora decât pentru cetatea aceea.
12 Şi ei au plecat şi predicau ca oamenii să se pocăiască;
13 şi scoteau mulţi demoni şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi îi vindecau.
14 Şi regele Irod a auzit despre El (pentru că numele Lui ajunsese vestit), şi a zis: Ioan Botezătorul a înviat dintre cei morţi şi de aceea lucrează aceste fapte puternice prin el.
15 Alţii ziceau: Este Ilie; iar alţii ziceau: Este un profet sau ca unul dintre profeţi.
16 Dar Irod, când a auzit lucrul acesta, a zis: Acesta este Ioan căruia i-am tăiat capul; a înviat din morţi;
17 Căci Irod însuşi trimisese să-l prindă pe Ioan şi-l legase în închisoare din cauza Irodiadei, soţia fratelui său Filip, pentru că se căsătorise cu ea.
18 Căci Ioan zisese lui Irod: Nu ai dreptul să ţii pe soţia fratelui tău!
19 De aceea, Irodiada îl ura şi voia să-l omoare, dar nu putea,
20 căci Irod se temea de Ioan, pentru că îl ştia un om drept şi un sfânt; şi îl ocrotea şi, când îl auzea, făcea multe lucruri şi-l asculta cu plăcere.
21 Şi a venit o zi cu bun prilej, când Irod, de ziua naşterii sale, a făcut o petrecere mai-marilor săi, conducătorilor armatei şi marilor conducători ai Galileii.
22 Şi când a venit fiica Irodiadei şi a dansat, a plăcut lui Irod şi celor care erau cu el la masă. Şi regele a zis fetei: Cere de la mine orice vrei şi îţi voi da.
23 Şi el i-a jurat: Orice vei cere de la mine, îţi voi da, chiar şi jumătate din împărăţia mea.
24 Şi ea a ieşit şi a zis mamei sale: Ce să cer? Şi mama ei i-a zis: Capul lui Ioan Botezătorul.
25 Şi îndată a intrat în grabă la rege şi a cerut, zicând: Vreau să-mi dai îndată, pe o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul.
26 Şi regele s-a întristat foarte mult; dar din cauza jurămintelor şi a celor care stăteau cu el la masă, n-a vrut s-o refuze.
27 Şi regele a trimis îndată un soldat cu porunca de a aduce capul lui Ioan. Şi el s-a dus şi i-a tăiat capul în închisoare,
28 i-a adus capul pe o farfurie şi l-a dat fiicei, iar fiica l-a dat mamei sale.
29 Şi ucenicii lui Ioan, când au auzit, au venit şi i-au luat trupul şi l-au pus într-un mormânt.
30 Şi apostolii s-au adunat la Isus şi I-au spus tot ce făcuseră şi tot ce învăţaseră pe oameni.
31 Şi El le-a zis: Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin. Căci erau mulţi care veneau şi se duceau, şi ei n-aveau timp nici să mănânce.
32 Şi s-au dus cu corabia ei singuri într-un loc pustiu,
33 Şi mulţimile i-au văzut plecând şi mulţi L-au recunoscut; şi din toate cetăţile au alergat acolo pe jos. Ei au ajuns înaintea lor şi au venit împreună la El.
34 Şi Isus, când a ieşit din corabie, a văzut mulţime mare şi I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca nişte oi fără păstor; şi a început să-i înveţe multe lucruri.
35 Şi pentru că ora era înaintată, ucenicii Lui s-au apropiat de El şi I-au zis: Locul este pustiu şi ora este deja înaintată;
36 Dă-le drumul să plece prin cătunele şi satele din jur, ca să-şi cumpere pâine, fiindcă n-au ce mânca.
37 Dar El a răspuns şi le-a zis: Daţi-le voi să mănânce. Şi ei I-au zis: Să mergem să cumpărăm pâini de două sute de dinari şi să le dăm să mănânce?
38 El le-a zis: Câte pâini aveţi? Duceţi-vă de vedeţi. Şi când au aflat, au zis: Cinci, şi doi peşti.
39 Şi le-a poruncit să-i aşeze pe toţi în grupuri, pe iarbă verde.
40 Şi s-au aşezat în grupuri de câte o sută şi de câte cincizeci.
41 Şi când a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer şi a binecuvântat şi a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor Săi, ca să le pună înaintea lor; şi cei doi peşti i-a împărţit între ei toţi;
42 Şi au mâncat toţi şi s-au săturat.
43 Şi au adunat douăsprezece coşuri pline cu fărâmituri şi cu peşte.
44 Şi cei ce mâncaseră pâinile erau aproape cinci mii de bărbaţi.
45 Şi îndată i-a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida, în timp ce El avea să dea drumul mulţimii.
46 Şi, după ce Şi-a luat rămas-bun de ia ei, S-a dus înspre munte ca să Se roage.
47 Şi când s-a înserat, corabia era în mijlocul mării, iar El era singur pe uscat.
48 Şi El i-a văzut că se chinuiau vâslind; căci vântul le era împotrivă. Şi în a patra strajă din noapte, a venit la ei, umblând pe mare; şi voia să treacă pe lângă ei;
49 Când L-au văzut ei umblând pe mare, li s-a părut că este o nălucă şi au ţipat;
50 căci toţi L-au văzut şi s-au înspăimântat. Şi El a vorbit îndată cu ei şi le-a zis: Îndrăzniţi, Eu sunt, nu vă temeţi!
51 Şi S-a urcat la ei în corabie şi vântul a încetat. Şi ei au rămas foarte uimiţi în sinea lor şi înmărmuriţi.
52 Căci mi înţeleseseră minunea cu pâinile, fiindcă le era inima împietrită.
53 Şi după ce au trecut dincolo, au venit în ţinutul Ghenezaretului şi au tras la mal.
54 Şi când au coborât din corabie, oamenii L-au recunoscut îndată,
55 au alergat prin toate împrejurimile şi au început să-i aducă pe bolnavi în paturi, acolo unde auzeau că era El.
56 Şi oriunde intra El, în sate, în cetăţi sau în cătune, puneau pe bolnavi prin pieţe şi-L rugau să-i lase să se atingă măcar de poalele hainei Lui. Şi toţi câţi se atingeau de El erau vindecaţi.
1 Şi Fariseii şi câţiva dintre cărturari, veniţi de la Ierusalim, s-au adunat împreună la Isus;
2 Şi când au văzut că unii din ucenicii Lui mănâncă pâine cu mâinile necurate, adică nespălate, i-au învinuit.
3 Pentru că Fariseii şi toţi iudeii nu mănâncă fără să-şi spele cu grijă mâinile, după tradiţia bătrânilor.
4 Şi când se întorc din piaţă, nu mănâncă decât după ce s-au spălat. Şi sunt încă multe alte obiceiuri pe care le-au primit să le urmeze, precum: spălarea paharelor şi a ulcioarelor şi a vaselor de aramă şi a paturilor.
5 Atunci Fariseii şi cărturarii L-au întrebat: De ce nu umblă ucenicii Tăi potrivit cu tradiţia bătrânilor, ci mănâncă pâinea cu mâinile nespălate?
6 El a răspuns şi le-a zis: Prefăcuţilor, bine a profeţit Isaia despre voi, după cum este scris: Poporul acesta Mă onorează cu buzele, dar inima lui este departe de Mine;
7 Şi degeaba Mi se închină ei, dând drept învăţături porunci ale oamenilor.
8 Căci lăsând porunca lui Dumnezeu, voi ţineţi tradiţia aşezată de oameni, precum: spălarea vaselor şi a paharelor; şi faceţi multe alte lucruri ca acestea.
9 Şi El le-a mai zis: Aţi respins prea bine porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi tradiţia voastră.
10 Căci Moise a zis: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi: Cine va vorbi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea;
11 Dar voi ziceţi: Dacă un om va zice tatălui său sau mamei sale: Orice ţi-aş oferi din lucrurile mele, este Corban, adică un dar oferit lui Dumnezeu,
12 şi nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl său sau pentru mama sa.
13 Şi astfel, prin tradiţia hotărâtă de voi aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu. Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta.
14 Şi chemând la Sine toată mulţimea, El le-a zis: Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi!
15 Nu este nimic în afara omului care, intrând în el, să-l poată pângări, dar ce iese din om, acelea sunt cele care-l pângăresc.
16 Dacă are cineva urechi de auzit, să audă;
17 Şi după ce a intrat în casă, departe de mulţime, ucenicii Lui L-au întrebat despre parabolă.
18 Şi El le-a zis: Şi voi sunteţi fără pricepere? Nu înţelegeţi că nimic din ce intră în om de afară nu-l poate pângări?
19 Pentru că nu intră în inima lui, ci în pântece, şi apoi este dat afară. A zis astfel declarând toate mâncărurile curate.
20 Şi El le-a mai zis: Ce iese din om, aceea pângăreşte pe om.
21 Căci dinăuntru, din inima oamenilor ies gânduri rele, fapte de adulter, desfrânări, crime,
22 furturi, lăcomii, viclenii, înşelătorii, imoralitate, invidie, blasfemie, mândrie, nebunie.
23 Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru şi îl întinează pe om.
24 Şi El S-a sculat din locul acela şi S-a dus în ţinutul Tirului şi al Sidonului. Şi a intrat într-o casă şi dorea să nu ştie nimeni că este acolo, dar n-a putut să rămână ascuns;
25 Căci o femeie, a cărei fetiţă avea un duh necurat, a auzit de El şi a venit şi a căzut la picioarele Lui.
26 Femeia aceasta era o grecoaică de origine siro-feniciană; şi ea Îl ruga să scoată demonul din fiica ei.
27 Dar Isus i-a zis: Lasă să se sature mai întâi copiii, pentru că nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei.
28 Dar ea a răspuns şi I-a zis: Da, Doamne, dar şi căţeii de sub masă mănâncă din fărâmiturile copiilor.
29 Atunci Isus i-a zis: Pentru cuvântul acesta, du-te; a ieşit demonul din fiica ta.
30 Şi când a ajuns la casa ei, ea a găsit pe fetiţa ei culcată în pat; şi demonul ieşise din ea.
31 Şi iarăşi, plecând din ţinutul Tirului şi al Sidonului, Isus a venit la marea Galileii, trecând prin mijlocul ţinutului Decapole.
32 Şi au adus la El un om care era surd şi care vorbea greu şi L-au rugat să-Şi pună mâinile peste el;
33 Şi El l-a luat la o parte din mulţime, i-a pus degetele în urechi şi scuipând, S-a atins de limba lui;
34 Şi uitându-Se spre cer, a suspinat şi i-a zis: Efata, adică: Deschide-te!
35 Şi îndată urechile lui au fost deschise şi i s-a dezlegat limba şi a vorbit clar.
36 Şi El le-a poruncit să nu spună nimănui; dar, cu cât le poruncea El mai tare, cu atât îl vesteau ei mai mult.
37 Şi ei erau uimiţi peste măsură, zicând: Toate lucrurile le-a făcut bine; pe surzi îi face să audă şi pe muţi să vorbească.
1 În zilele acelea, fiindcă mulţimea era foarte mare şi n-aveau ce mânca, Isus a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis:
2 Mi-e milă de mulţimea aceasta, căci sunt de trei zile cu Mine şi n-au ce mânca;
3 şi dacă îi voi trimite flămânzi acasă, vor leşina pe drum, fiindcă unii dintre ei vin de departe.
4 Şi ucenicii Lui I-au răspuns: De unde ar putea cineva să sature cu pâine pe oamenii aceştia, aici, într-un loc pustiu?
5 Şi El i-a întrebat: Câte pâini aveţi? Iar ei I-au răspuns: Şapte.
6 Şi El a poruncit mulţimii să stea pe pământ, a luat cele şapte pâini şi, după ce a mulţumit, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor Săi ca să le pună înaintea lor; şi ei le-au pus înaintea mulţimii.
7 Şi mai aveau şi câţiva peştişori. Şi, după ce i-a binecuvântat, le-a poruncit să-i pună şi pe aceştia înaintea lor.
8 Au mâncat şi s-au săturat; şi au ridicat şapte coşuri de fărâmituri.
9 Şi cei care mâncaseră erau aproape patru mii; şi El i-a lăsat să plece.
10 Şi îndată a intrat într-o corabie cu ucenicii Săi şi au venit în părţile Dalmanutei.
11 Şi Fariseii au venit şi au început să-I pună întrebări; şi, ispitindu-L, I-au cerut un semn din cer.
12 Şi El, suspinând adânc în duhul Său, a zis: De ce cere generaţia aceasta un semn? Adevărat vă spun că generaţiei acesteia nu i se va da nici un semn.
13 Şi i-a lăsat şi, intrând din nou în corabie, a trecut de cealaltă parte.
14 Şi ucenicii uitaseră să ia pâini şi nu aveau decât o pâine cu ei în corabie;
15 Şi El îi sfătuia zicând: Luaţi seama, să vă păziţi de aluatul Fariseilor şi de aluatul lui Irod!
16 Şi ei se gândeau şi ziceau între ei: Spune aşa fiindcă n-avem pâini;
17 Şi Isus, pentru că a înţeles lucrul acesta, le-a zis: De ce vă gândiţi că nu aveţi pâini? Încă nu înţelegeţi şi nici nu pricepeţi? Aveţi încă inima împietrită?
18 Aveţi ochi şi nu vedeţi? Şi aveţi urechi şi nu auziţi? Şi nu vă aduceţi aminte?
19 Când am frânt cele cinci pâini pentru cei cinci mii, câte coşuri pline cu fărâmituri aţi ridicat? Ei I-au răspuns: Douăsprezece.
20 Şi când am frânt cele şapte pâini la cei patru mii, câte coşuri pline cu fărâmituri aţi ridicat? Ei au zis: Şapte.
21 Şi El le-a zis: Cum de nu înţelegeţi încă?
22 Şi El a venit în Betsaida. Şi I-au adus un orb şi L-au rugat să Se atingă de el.
23 Şi El a luat pe orb de mână şi l-a scos afară din sat; şi când i-a pus scuipat pe ochi şi Şi-a pus mâinile peste el, l-a întrebat dacă vede ceva;
24 Şi el s-a uitat şi a zis: Văd nişte oameni umblând, dar mi se par ca nişte copaci.
25 Apoi Şi-a pus din nou mâinile pe ochii lui şi i-a spus să se uite ţintă. Şi el a fost vindecat şi a văzut totul desluşit.
26 Şi Isus l-a trimis acasă, zicând: Să nu intri în sat şi nici să nu spui cuiva din sat!
27 Şi Isus şi ucenicii Lui au plecat în satele Cezareii lui Filip. Şi pe drum El a întrebat pe ucenicii Săi, zicându-le: Cine zic oamenii că sunt Eu?
28 Şi ei au răspuns: Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; iar alţii: Unul dintre profeţi;
29 Şi El le-a zis: Dar voi cine ziceţi că sunt Eu? Şi Petru a răspuns şi I-a zis: Tu eşti Cristosul!
30 Şi El le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta despre El;
31 Şi a început să-i înveţe că Fiul omului trebuie să sufere multe lucruri şi să fie lepădat de bătrâni şi de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorât şi după trei zile să învie.
32 Şi le vorbea cuvântul acesta pe faţă. Şi Petru L-a luat la o parte şi a început să-L mustre.
33 Dar El S-a întors şi, uitându-Se spre ucenicii Săi, a mustrat pe Petru, zicând: înapoia Mea, Satano, căci tu nu gândeşti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor!
34 Şi, chemând la El mulţimea împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.
35 Căci oricine va voi să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela o va mântui,
36 Căci ce-i va folosi unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul?
37 Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?
38 Căci oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în această generaţie adulteră şi păcătoasă, de acela Se va ruşina şi Fiul omului când va veni în gloria Tatălui Său cu sfinţii îngeri;
1 Şi El le-a zis: Adevărat vă spun că sunt unii dintre cei care stau aici, care nu vor gusta moartea până când vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind în putere;
2 Şi după şase zile, Isus a luat cu El pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan şi i-a dus singuri la o parte, pe un munte înalt. Şi El a fost schimbat la faţă înaintea lor.
3 Şi hainele Lui s-au făcut strălucitoare şi mai albe ca zăpada, aşa cum nici un înălbitor de pe pământ nu le poate albi.
4 Şi Ilie li s-a arătat împreună cu Moise; şi ei vorbeau cu Isus.
5 Şi Petru a răspuns şi a zis lui Isus: Învăţătorule, este bine să fim aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie.
6 Căci nu ştia ce să zică, pentru că le era frică.
7 Şi a venit un nor şi i-a acoperit cu umbra lui; şi din nor s-a auzit un glas care zicea: Acesta este Fiul Meu preaiubit; de El să ascultaţi!
8 Şi îndată, când s-au uitat împrejurul lor, n-au mai văzut pe nimeni, decât pe Isus singur cu ei.
9 Şi pe când coborau ei de pe munte, Isus le-a poruncit să nu spună nimănui despre lucrurile pe care le-au văzut, până când va învia Fiul omului din morţi.
10 Şi ei au păstrat cuvântul acesta în ei, întrebându-se unul pe celălalt ce-ar putea să însemne: va învia dintre cei morţi.
11 Şi ei L-au întrebat, zicând: Pentru ce zic cărturarii că trebuie să vină întâi Ilie?
12 Şi El a răspuns şi le-a zis: într-adevăr, Ilie venind primul va reaşeza toate lucrurile; iar despre Fiul omului, aşa cum este scris. El trebuie să sufere multe lucruri şi să fie batjocorit.
13 Dar Eu vă spun că Ilie a şi venit şi ei au făcut cu el tot ce au vrut, după cum este scris despre el;
14 Şi când a venit la ucenicii Săi, a văzut împrejurul lor o mare mulţime şi pe cărturari discutând cu ei;
15 Şi îndată ce a văzut mulţimea pe Isus, s-a mirat şi, alergând la El, L-a salutat.
16 Şi El i-a întrebat pe cărturari: Despre ce vorbiţi cu ei?
17 Şi un om din mulţime a răspuns şi a zis: Învăţătorule, am adus la tine pe fiul meu, care este stăpânit de un duh mut.
18 Şi oriunde îl apucă, îl trânteşte şi face spume şi scrâşneşte din dinţi şi rămâne ţeapăn. Şi i-am rugat pe ucenicii Tăi să scoată duhul şi n-au putut.
19 El i-a răspuns şi a zis: O, generaţie necredincioasă, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceţi-l la Mine!
20 Şi ei l-au adus la El. Şi când a văzut pe Isus, duhul îndată l-a scuturat; copilul a căzut la pământ zvârcolindu-se şi făcând spume la gură.
21 Şi Isus a întrebat pe tatăl lui: De cât timp i se întâmplă aceasta? Şi el a zis: Din copilărie.
22 Şi de multe ori, ca să-l omoare, îl arunca în foc şi în apă. Dar dacă poţi face ceva, fie-Ţi milă şi ajută-ne!
23 Isus i-a zis: Dacă poţi crede, toate lucrurile sunt cu putinţă pentru cel care crede;
24 Şi îndată tatăl copilului a strigat şi a zis în lacrimi: Cred, Doamne, ajută necredinţei mele!
25 Când Isus a văzut că mulţimea vine în fuga mare, a mustrat duhul necurat şi i-a zis: Duh mut şi surd, îţi poruncesc să ieşi afară din copilul acesta şi să nu mai intri în el.
26 Şi duhul a ieşit, ţipând şi scuturându-l cu putere. Şi el a rămas ca mort, încât mulţi ziceau: Este mort.
27 Dar Isus l-a apucat de mână şi l-a ridicat; şi el s-a sculat.
28 Şi când a intrat Isus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat deoparte: Noi de ce n-am putut Să-l scoatem?
29 Şi El le-a zis: Acest fel de demoni nu poate ieşi decât prin rugăciune şi post.
30 Şi ei au plecat de acolo şi au trecut prin Galileea; şi El voia să nu ştie nimeni.
31 Căci El îi învăţa pe ucenicii Săi şi le zicea: Fiul omului este dat în mâinile oamenilor şi ei îl vor omorî. Şi după ce-L vor omorî, va învia a treia zi.
32 Dar ei nu înţelegeau cuvintele acestea şi se temeau să-L întrebe.
33 Şi El a venit la Capernaum. Şi când erau în casă i-a întrebat pe ucenici: Despre ce vorbeaţi unul cu altul pe drum?
34 Dar ei tăceau, pentru că pe drum se certaseră, ca să ştie cine este cel mai mare.
35 Şi stând jos, El a chemat pe cei doisprezece şi le-a zis: Dacă doreşte cineva să fie cel dintâi, să fie cel din urmă dintre toţi şi slujitorul tuturor.
36 Şi luând un copilaş, l-a aşezat în mijlocul lor; şi luându-l în braţele Lui, le-a zis:
37 Oricine primeşte pe unul din aceşti copilaşi în Numele Meu, Mă primeşte pe Mine; şi oricine Mă primeşte pe Mine, nu pe Mine Mă primeşte, ci pe Cel care M-a trimis pe Mine.
38 Şi Ioan I-a răspuns, zicând: Învăţătorule, noi am văzut pe cineva scoţând demoni în numele Tău şi l-am oprit, pentru că nu venea după noi.
39 Dar Isus a zis: Nu-l opriţi, căci nu este nimeni care să facă o minune în Numele Meu şi să Mă poată vorbi de rău îndată după aceea;
40 Cine nu este împotriva noastră este pentru noi.
41 Căci oricine vă va da de băut un pahar cu apă, în Numele Meu, pentru că sunteţi ai lui Cristos, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata;
42 Şi oricine va face să se poticnească unul din aceşti micuţi care cred în Mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gât o piatră de moară şi să fie aruncat în mare.
43 Şi dacă mâna ta te face să cazi în păcat, tai-o; este mai bine să intri ciung în viaţă, decât să ai două mâini şi să mergi în gheenă, în focul care niciodată nu se Stinge,
44 unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.
45 Şi dacă piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l; este mai bine să intri în viaţă şchiop, decât să ai două picioare şi să fii aruncat în gheenă, în focul care niciodată nu se stinge,
46 unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.
47 Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l; este mai bine să intri cu un ochi în împărăţia lui Dumnezeu, decât să ai doi ochi şi să fii aruncat în focul gheenei,
48 unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.
49 Pentru că fiecare om va fi sărat cu foc şi orice jertfă va fi serată cu sare.
50 Sarea este bună; dar dacă sarea îşi pierde gustul, cu ce i-l vei da înapoi? Să aveţi sare în voi şi să trăiţi în pace unii cu alţii;
1 Şi sculându-Se de acolo a venit în ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan. Şi mulţimile s-au adunat din nou la El şi, după cum îi era obiceiul, iarăşi îi învăţa.
2 Şi Fariseii au venit la El şi L-au întrebat: Este permis ca soţul să divorţeze de soţie? Voiau să-L ispitească.
3 Şi El a răspuns şi le-a zis: Ce v-a poruncit Moise?
4 Şi ei au zis: Moise a dat voie ca soţul să scrie o carte de divorţ şi s-o lase.
5 Şi Isus a răspuns şi le-a zis: Datorită împietririi inimii voastre v-a scris el porunca aceasta.
6 Dar, de la începutul creaţiei, Dumnezeu i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască.
7 De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu soţia sa;
8 şi cei doi vor fi un singur trup. Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup.
9 Deci, ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă.
10 Şi în casă, ucenicii L-au întrebat iarăşi despre acelaşi lucru.
11 Şi El le-a zis: Oricine îşi va lăsa soţia şi se va căsători cu alta, comite adulter faţă de ea;
12 şi dacă femeia îşi va lăsa soţul şi se va căsători cu altul, comite adulter.
13 Şi I-au adus nişte copilaşi ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii au certat pe cei care îi aduceau.
14 Dar când a văzut Isus acest lucru, S-a mâniat şi le-a zis: Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei.
15 Adevărat vă spun că oricine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra în ea.
16 Şi luându-i în braţe şi punându-Şi mâinile peste ei, i-a binecuvântat.
17 Şi tocmai când pornise la drum, a alergat la El un om care a îngenuncheat înaintea Lui şi L-a întrebat: Bunule învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?
18 Şi Isus i-a zis: Pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu.
19 Cunoşti poruncile: Să nu comiţi adulter; să nu omori; să nu furi; să nu faci mărturisire mincinoasă; să nu înşeli; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta;
20 El a răspuns şi I-a zis: Învăţătorule, toate acestea le-am păzit din tinereţea mea.
21 Şi Isus, uitându-Se la el, l-a iubit şi i-a zis: Un lucru îţi mai lipseşte: du-te, vinde tot ce ai, dă săracilor şi vei avea o comoară în cer; şi vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă!
22 Dar el, întristat de acest cuvânt, a plecat mâhnit; pentru că avea multe bogăţii.
23 Şi Isus, uitându-Se de jur împrejur, a zis ucenicilor Săi: Cât de greu este pentru cei care au bogăţii să intre în împărăţia lui Dumnezeu!
24 Şi ucenicii au rămas uimiţi de cuvintele Lui. Şi Isus a răspuns din nou şi le-a zis: Fiilor, cât de greu este pentru cei ce se încred în bogăţii să intre în împărăţia lui Dumnezeu!
25 Mai uşor este pentru o cămilă să treacă prin urechea acului decât pentru un bogat să intre în împărăţia lui Dumnezeu!
26 Şi ei au rămas şi mai uimiţi şi ziceau unii către alţii: Şi cine poate fi atunci mântuit?
27 Şi Isus, uitându-Se la ei, le-a zis: La oameni lucrul acesta este cu neputinţă, dar nu la Dumnezeu; pentru că toate sunt cu putinţă la Dumnezeu.
28 Atunci Petru a început să-I zică: Iată, noi am lăsat totul şi Te-am urmat.
29 Şi Isus a răspuns şi a zis: Adevărat vă spun că nu este nimeni care să fi lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau soţie, sau copii, sau pământuri, pentru Mine şi pentru Evanghelie,
30 şi să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case şi fraţi şi surori şi mame şi copii şi pământuri, împreună cu persecuţii; şi în veacul viitor viaţa veşnică.
31 Dar mulţi din cei dintâi vor fi cei de pe urmă şi cei din urmă vor fi cei dintâi.
32 Şi ei erau pe drum, suindu-se la Ierusalim; şi Isus mergea înaintea lor. Ei erau tulburaţi şi mergeau după El plini de teamă. Şi Isus a luat iarăşi pe cei doisprezece la El şi a început să le spună despre lucrurile care aveau să I se întâmple;
33 şi El le zicea: Iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul omului va fi dat în mâinile preoţilor celor mai de seamă şi ale cărturarilor. Şi ei îl vor condamna la moarte şi îl vor da în mâinile naţiunilor.
34 îl vor batjocori, îl vor biciui, îl vor scuipa şi-L vor omorî; dar a treia zi El va învia.
35 Şi Iacov şi Ioan, fiii lui Zebedei, au venit la El şi au zis: Învăţătorule, am vrea să faci pentru noi ce-Ţi vom cere.
36 Şi El le-a zis: Ce vreţi să fac pentru voi?
37 Ei I-au zis: Dă-ne să stăm în gloria Ta unul la dreapta Ta şi altul la stânga Ta.
38 Dar Isus le-a zis: Voi nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care îl beau Eu şi să fiţi botezaţi cu botezul cu care sunt botezat Eu?
39 Şi ei I-au zis: Putem. Şi Isus le-a zis: Este adevărat că veţi bea paharul pe care îl beau Eu şi veţi fi botezaţi cu botezul cu care sunt botezat Eu;
40 dar a sta la dreapta Mea şi la stânga Mea nu e dreptul Meu să-l dau, ci va fi dat celor pentru care a fost pregătit.
41 Şi când au auzit, cei zece au început să se mânie pe Iacov şi pe Ioan;
42 Dar Isus i-a chemat la El şi le-a zis: Ştiţi că cei care sunt puşi să guverneze peste popoare stăpânesc asupra lor şi cei mai mari ai lor au autoritate peste ei.
43 Dar între voi să nu fie aşa, ci oricare doreşte să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru;
44 şi oricare doreşte să fie primul între voi, să fie slujitorul tuturor.
45 Căci nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.
46 Şi ei au venit la Ierihon. Şi pe când ieşea Isus din Ierihon cu ucenicii Săi şi cu o mare mulţime de oameni, orbul Bartimeu, fiul lui Timeu, stătea jos pe marginea drumului şi cerşea.
47 Şi când a auzit că este Isus din Nazaret, a început să strige şi să zică: Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!
48 Şi mulţi îl certau ca să tacă, dar el şi mai tare striga: Fiul lui David, ai milă de mine!
49 Şi Isus S-a oprit şi a poruncit să fie chemat. Şi ei l-au chemat pe orb zicându-i: Îndrăzneşte, ridică-te! El te cheamă.
50 Şi orbul şi-a aruncat haina, s-a ridicat şi a venit la Isus.
51 Şi Isus a răspuns şi i-a zis: Ce vrei să-ţi fac? Şi orbul I-a zis: Rabuni, să primesc vederea!
52 Şi Isus i-a zis: Du-te! Credinţa ta te-a vindecat. Şi îndată el şi-a primit vederea şi a mers pe drum după Isus.
1 Şi când s-au apropiat de Ierusalim, de Betfaghe şi de Betania, înspre muntele Măslinilor, Isus a trimis înainte pe doi dintre ucenicii Săi
2 şi le-a zis: Duceţi-vă în satul dinaintea voastră şi îndată după ce veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a încălecat încă nici un om; dezlegaţi-l şi aduceţi-l.
3 Şi dacă va zice cineva: Pentru ce faceţi aceasta? să ziceţi: Domnul are nevoie de el. Şi îndată îl va trimite aici.
4 Şi ei s-au dus şi au găsit măgăruşul legat afară lângă o uşă, la o răscruce; şi I-au dezlegat.
5 Şi unii dintre cei ce stăteau acolo le-au zis: De ce dezlegaţi măgăruşul?
6 Şi ei le-au răspuns aşa cum le poruncise Isus; şi i-au lăsat să plece.
7 Şi au adus măgăruşul la Isus, şi-au pus hainele peste el şi Isus a încălecat pe el.
8 Şi mulţi îşi aşterneau hainele pe drum, iar alţii tăiau ramuri din copaci şi le presărau pe drum.
9 Şi cei ce mergeau înainte şi cu cei ce mergeau după El strigau, zicând: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului!
10 Binecuvântată este împărăţia părintelui nostru David, care vine în Numele Domnului! Osana în cerurile preaînalte!
11 Şi Isus a intrat în Ierusalim şi S-a dus în templu. Şi după ce S-a uitat de jur împrejur la toate lucrurile şi, fiindcă era pe înserate, a plecat spre Betania cu cei doisprezece;
12 Şi a doua zi, când au ieşit din Betania, Isus a flămânzit.
13 Şi zărind de departe un smochin care avea frunze, a venit să vadă, poate va găsi ceva pe el. Şi când S-a apropiat de el, n-a găsit decât frunze; căci nu era încă vremea smochinelor.
14 Atunci Isus a luat cuvântul şi i-a zis: în veci să nu mai mănânce nimeni rod din tine! Şi ucenicii Lui au auzit aceste cuvinte.
15 Şi ei au venit la Ierusalim; şi Isus a intrat în templu şi a început să scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în templu, a răsturnat mesele celor care schimbau bani şi scaunele celor care vindeau porumbei.
16 Şi nu lăsa pe nimeni să poarte vreun vas prin templu.
17 Şi El îi învăţa, zicând: Oare nu este scris: Casa Mea se va chema casă de rugăciune pentru toate popoarele? Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.
18 Şi cărturarii şi preoţii cei mai de seamă, când au auzit, căutau cum să-L omoare; căci se temeau de El, pentru că tot poporul era uimit de învăţătura Lui.
19 Şi când s-a înserat, Isus a ieşit afară din cetate.
20 Şi dimineaţa, pe când treceau pe lângă smochin, I-au văzut uscat din rădăcini;
21 Şi Petru şi-a amintit şi I-a zis: Învăţătorule, uite că smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat.
22 Şi Isus a răspuns şi le-a zis: Aveţi credinţă în Dumnezeu!
23 Căci adevărat vă spun că, oricine va zice acestui munte: Ridică-te şi aruncă-te în mare, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că lucrurile pe care le cere se vor împlini, va avea ceea ce a cerut.
24 De aceea vă spun că orice lucruri cereţi, când vă rugaţi, să credeţi că le primiţi şi le veţi avea;
25 Şi oricând staţi şi vă rugaţi, să iertaţi dacă aveţi ceva împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greşelile voastre.
26 Dar dacă voi nu iertaţi, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu vă va ierta greşelile voastre.
27 Şi ei au venit din nou la Ierusalim. Şi pe când se plimba Isus prin templu, au venit la El preoţii cei mai de seamă şi cărturarii şi bătrânii
28 şi I-au zis: Cu ce autoritate faci Tu aceste lucruri? Şi cine Ţi-a dat această autoritate ca să le faci?
29 Şi Isus a răspuns şi le-a zis: Vă voi pune şi Eu o întrebare; răspundeţi-Mi şi apoi vă voi spune şi Eu cu ce autoritate fac aceste lucruri.
30 Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni? Răspundeţi-Mi!
31 Şi ei gândeau în sinea lor şi ziceau: Dacă spunem: Din cer, va zice: Atunci de ce nu l-aţi crezut?
32 Iar dacă spunem: De la oameni … – se temeau de mulţime, căci toţi erau convinşi că Ioan a fost într-adevăr un profet.
33 Şi ei au răspuns şi au zis lui Isus: Nu ştim. Şi Isus a răspuns şi le-a zis: Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.
1 Şi El a început să le vorbească în parabole. Un om a plantat o vie şi a împrejmuit-o cu un gard, a săpat un jgheab în ea, a zidit un turn şi a dat-o unor viticultori şi a plecat din ţară;
2 Şi la vremea potrivită, a trimis la viticultori un sclav ca să primească de la ei din roadele viei.
3 Dar ei I-au prins, I-au bătut şi I-au trimis înapoi cu mâna goală.
4 Şi a trimis iarăşi la ei un alt sclav şi ei, aruncând cu pietre în el, I-au rănit la cap şi I-au trimis de acolo batjocorit.
5 Şi el a trimis iarăşi pe altul; şi pe acela I-au omorât, şi pe mulţi alţii, pe unii i-au bătut şi pe alţii i-au omorât.
6 Mai avea un singur fiu preaiubit; la urmă, l-a trimis şi pe el la ei, zicând: Îl vor primi cu respect pe fiul meu.
7 Dar viticultorii aceia au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omoram şi moştenirea va fi a noastră.
8 Şi ei au pus mâna pe el, I-au omorât şi I-au aruncat afară din vie.
9 Acum, ce va face stăpânul viei? Va veni şi va nimici pe viticultorii aceia şi via o va da altora.
10 Oare n-aţi citit nici acest loc din Scriptură: Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns piatra din capul unghiului;
11 Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri?
12 Şi ei căutau să-L prindă, dar se temeau de mulţime; căci înţeleseseră că împotriva lor spusese El parabola. Şi L-au lăsat şi au plecat;
13 Şi ei au trimis la El pe unii dintre Farisei şi Irodieni, ca să-L prindă cu vorba.
14 Şi când au venit, I-au zis: Învăţătorule, ştim că Tu spui adevărul şi nu-Ţi pasă de nimeni, pentru că Tu nu cauţi la faţa oamenilor, ci înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr. Se cade să plătim taxe lui Cezar sau nu?
15 Să plătim sau să nu plătim? Dar El, cunoscându-le prefăcătoria, le-a zis: De ce Mă ispitiţi? Aduceţi-Mi un dinar, ca să-l văd.
16 Ei l-au adus. Şi El le-a zis: Ale cui sunt portretul şi inscripţia aceasta? Şi ei I-au zis: Ale lui Cezar.
17 Şi Isus a răspuns şi le-a zis: Daţi lui Cezar lucrurile care sunt ale lui Cezar şi lui Dumnezeu lucrurile care sunt ale lui Dumnezeu. Şi ei se mirau de El.
18 Şi Saducheii, care zic că nu este înviere, au venit la El şi L-au întrebat, zicând:
19 Învăţătorule, Moise ne-a scris că, dacă moare fratele cuiva şi-i rămâne soţia fără să aibă copii, fratele său să-i ia soţia şi să ridice urmaş fratelui său;
20 Erau deci şapte fraţi. Primul s-a căsătorit şi a murit fără să-şi lase urmaş.
21 Şi al doilea a luat-o de soţie şi, murind, n-a lăsat nici el urmaş; şi al treilea la fel.
22 Şi toţi şapte au avut-o de soţie, dar nici unul n-a lăsat urmaş. După ei toţi, a murit şi femeia.
23 Aşadar, la înviere, când toţi vor învia, soţia căruia dintre ei va fi ea? Căci toţi şapte au avut-o de soţie.
24 Şi Isus a răspuns şi le-a zis: Nu vă rătăciţi voi pentru că nu înţelegeţi nici Scripturile şi nici puterea lui Dumnezeu?
25 Căci atunci când vor învia dintre cei morţi, nici nu se vor însura, nici nu vor fi date în căsătorie; ci vor fi ca îngerii din ceruri;
26 Iar în ce priveşte învierea morţilor, n-aţi citit în cartea lui Moise, în locul unde se vorbeşte despre rug, cum i-a vorbit Dumnezeu, zicând: Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov?
27 El nu este Dumnezeul celor morţi, ci Dumnezeul celor vii, aşa că tare vă mai rătăciţi!
28 Şi unul din cărturari, care i-a auzit vorbind împreună, a venit la El şi înţelegând că le răspunsese bine, L-a întrebat: Care este cea dintâi poruncă dintre toate?
29 Şi Isus i-a răspuns: Cea dintâi poruncă dintre toate este: Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru este un singur Domn;
30 şi: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta. Aceasta este cea dintâi poruncă.
31 Şi a doua este aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Nu este mai mare poruncă decât aceasta,
32 Şi cărturarul I-a zis: Bine, Învăţătorule! Adevărat ai vorbit, căci Dumnezeu este Unul singur şi nu este altul afară de El;
33 şi a-L iubi cu toată inima şi cu tot cugetul şi cu tot sufletul şi cu toată puterea şi să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi înseamnă mai mult decât toate arderile-de-tot şi decât toate jertfele.
34 Şi Isus, văzând că a răspuns cu înţelepciune, i-a zis: Tu nu eşti departe de împărăţia lui Dumnezeu. Şi nimeni nu îndrăznea să-I mai pună întrebări;
35 Şi pe când îi învăţa în templu, Isus a răspuns şi a zis: Cum zic cărturarii că Cristos este fiul lui David?
36 Căci însuşi David a zis prin Duhul Sfânt: Domnul a zis Domnului meu: Stai la dreapta Mea, până voi pune pe duşmanii Tăi sub picioarele Tale.
37 Dacă însuşi David îl numeşte Domn, atunci cum este El fiul său? Şi mulţimea mare îl asculta cu plăcere.
38 Şi în învăţătura Sa, El le zicea: Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să umble în haine lungi şi să le facă lumea plecăciuni prin pieţe
39 şi primele scaune în sinagogă şi primele locuri la petreceri;
40 care secătuiesc casele văduvelor şi fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceştia vor primi o condamnare mai mare.
41 Şi Isus stătea în faţa vistieriei templului şi privea cum aruncau oamenii bani în vistierie. Şi mulţi care erau bogaţi aruncau mult;
42 A venit şi o văduvă săracă şi a aruncat două monede, care fac cinci bani.
43 Şi Isus, chemându-Şi ucenicii, le-a zis: Adevărat vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toţi ceilalţi care au aruncat în vistierie,
44 căci toţi ceilalţi au dat din bogăţia lor, dar ea a dat din sărăcia ei tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese pentru trai.
1 Şi când a ieşit din templu, unul din ucenicii Lui I-a zis: Învăţătorule, priveşte ce pietre şi ce clădiri!
2 Şi Isus a răspuns şi i-a zis: Vezi tu clădirile acestea mari? Nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată;
3 Şi cum stătea El pe muntele Măslinilor, în faţa templului, Petru şi Iacov şi Ioan şi Andrei L-au întrebat deoparte:
4 Spune-ne când vor fi aceste lucruri şi care va fi semnul când se vor împlini toate aceste lucruri?
5 Şi Isus, răspunzându-le, a început să zică: Luaţi seama să nu vă înşele nimeni!
6 Căci vor veni mulţi în Numele Meu, zicând: Eu sunt Cristos şi vor înşela pe mulţi.
7 Şi când veţi auzi despre războaie şi veşti de războaie, să nu vă înspăimântaţi, căci lucrurile acestea trebuie să se întâmple, dar încă nu va fi sfârşitul.
8 Căci o naţiune se va ridica împotriva altei naţiuni şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; şi în unele locuri vor fi cutremure şi va fi foamete şi tulburări. Acestea vor fi începutul durerilor,
9 Dar luaţi seama la voi înşivă, căci vă vor duce în judecătorii şi veţi fi bătuţi în sinagogi şi, din cauza Mea, veţi fi duşi în faţa guvernatorilor şi regilor ca o mărturie împotriva lor.
10 Şi mai întâi trebuie ca Evanghelia să fie predicată la toate popoarele;
11 Dar când vă vor duce şi vă vor da în mâinile lor, să nu vă gândiţi dinainte la ce veţi vorbi, nici să nu vă îngrijoraţi, ci să vorbiţi orice vi se va da să vorbiţi în ceasul acela; căci nu voi veţi fi cei care veţi vorbi, ci Duhul Sfânt;
12 Şi fratele va da la moarte pe frate şi tatăl pe fiu; şi copiii se vor ridica împotriva părinţilor şi-i vor omorî,
13 Şi veţi fi urâţi de toţi din cauza Numelui Meu, dar cine va răbda până la sfârşit, acela va fi mântuit;
14 Iar când veţi vedea că urâciunea pustiirii, vestită de profetul Daniel, stă unde nu se cuvine, (cine citeşte să înţeleagă), atunci cei ce sunt în Iudeea să fugă în munţi.
15 Şi cel ce este pe acoperişul casei, să nu se coboare în casă, nici să nu intre ca să-şi ia ceva din casă.
16 Şi cel ce este în câmp, să nu se întoarcă înapoi să-şi ia haina.
17 Şi vai de femeile însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea!
18 Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna;
19 pentru că în zilele acelea va fi un necaz aşa de mare, cum n-a mai fost de la începutul lumii, pe care a creat-o Dumnezeu, până azi, şi cum nici nu va mai fi vreodată.
20 Şi dacă Domnul n-ar fi scurtat zilele acelea, nici unul n-ar scăpa, dar de dragul celor aleşi, pe care El i-a ales, El a scurtat zilele acelea.
21 Şi dacă vă va zice cineva atunci: Iată, Cristos este aici! sau: Iată-L acolo, să nu-l credeţi.
22 Căci se vor scula cristoşi mincinoşi şi profeţi mincinoşi şi vor face semne şi minuni ca să înşele, dacă ar fi posibil, chiar şi pe cei aleşi.
23 Dar voi, păziţi-vă! Iată că v-am spus toate lucrurile dinainte;
24 Dar, în zilele acelea, după necazul acela, soarele se va întuneca şi luna nu-şi va mai da lumina;
25 şi stelele cerului vor cădea şi puterile care sunt în ceruri vor fi clătinate.
26 Şi atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe nori cu mare putere şi cu glorie;
27 Şi atunci El va trimite pe îngerii Săi şi îi va aduna împreună pe aleşii Săi, din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului.
28 Învăţaţi parabola aceasta de la smochin: când mlădiţa îi este fragedă şi înfrunzeşte, ştiţi că vara este aproape.
29 Tot aşa şi voi: când veţi vedea aceste lucruri întâmplându-se, să ştiţi că El este aproape, este chiar la uşi.
30 Adevărat vă spun că nu va trece generaţia aceasta până nu se vor întâmpla toate aceste lucruri.
31 Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
32 Iar despre ziua aceea şi ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii care sunt în cer, nici Fiul, ci numai Tatăl.
33 Luaţi seama: vegheaţi şi rugaţi-vă, căci nu ştiţi când este timpul acela;
34 Căci Fiul omului se aseamănă cu un om care, plecând departe într-o călătorie, îşi lasă casa şi dă autoritate robilor săi şi fiecăruia sarcina sa şi portarului îi porunceşte să vegheze;
35 De aceea, vegheaţi, pentru că nu ştiţi când va veni stăpânul casei: seara, sau la miezul nopţii, sau la cântatul cocoşilor, sau dimineaţa;
36 ca nu cumva, venind fără să ştiţi, să vă găsească dormind.
37 Şi ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheaţi!
1 Două zile după aceea, era sărbătoarea Paştilor şi Azimile. Şi preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau cum să prindă pe Isus prin viclenie şi să-L omoare.
2 Dar ei ziceau: Nu în ziua sărbătorii, ca să nu fie tulburare în popor.
3 Şi pe când era El în Betania, în casa lui Simon leprosul, şi pe când stătea la masă, a venit o femeie care avea un vas de alabastru cu parfum de nard curat, foarte scump; şi ea a spart vasul şi a turnat parfumul pe capul lui Isus.
4 Şi erau unii care s-au mâniat şi ziceau: De ce s-a făcut risipa aceasta de parfum?
5 Căci parfumul acesta s-ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de dinari şi banii să se fi dat săracilor. Şi vorbeau cu multă mânie în privinţa ei.
6 Dar Isus a zis: Lăsaţi-o în pace; de ce o supăraţi? Ea a făcut o faptă bună faţă de Mine;
7 căci pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi şi oricând vreţi le puteţi face bine, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.
8 Ea a făcut ce a putut: A venit mai dinainte ca să-Mi ungă trupul pentru îngropare.
9 Adevărat vă spun că oriunde va fi predicată Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut femeia aceasta, spre amintirea ei.
10 Şi Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece, s-a dus la preoţii cei mai de seamă ca să-L vândă pe Isus.
11 Şi ei, când au auzit, s-au bucurat şi au promis că-i vor da bani. Şi el căuta un moment potrivit ca să-L dea în mâinile lor.
12 Şi în prima zi a sărbătorii Azimilor, când se jertfeau Paştele, ucenicii Lui I-au zis: Unde voieşti să ne ducem să-Ţi pregătim ca să mănânci Paştele?
13 Şi El a trimis pe doi dintre ucenicii Săi şi le-a zis: Duceţi-vă în cetate şi acolo aveţi să întâlniţi un om ducând un ulcior cu apă; mergeţi după el.
14 Şi unde va intratei, spuneţi stăpânului casei: învăţătorul zice: Unde este camera de oaspeţi, în care să mănânc Paştele cu ucenicii Mei?
15 Şi vă va arăta o cameră mare, de sus, gata pregătită; acolo să le pregătiţi pentru noi.
16 Şi ucenicii Lui au plecat şi au venit în cetate şi au găsit aşa cum le spusese El; şi ei au pregătit Paştele.
17 Şi El a venit seara cu cei doisprezece;
18 Şi pe când stăteau ei şi mâncau, Isus a zis: Adevărat vă spun că unul din voi, care mănâncă împreună cu Mine, Mă va vinde.
19 Şi ei au început să se întristeze şi să-I zică unul câte unul: Nu cumva sunt eu? Şi altul a zis: Nu cumva sunt eu?
20 Şi El a răspuns şi le-a zis: Este unul din cei doisprezece, care întinde mâna cu Mine în farfurie.
21 Fiul omului, negreşit, Se duce după cum este scris despre El, dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul omului! Ar fi fost mai bine pentru omul acela dacă nu s-ar fi născut.
22 Şi pe când mâncau, Isus a luat o pâine şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o şi le-a dat-o şi a zis: Luaţi mâncaţi, acesta este trupul Meu.
23 Şi El a luat un pahar şi, după ce a mulţumit, li l-a dat şi au băut toţi din el.
24 Şi le-a zis: Acesta este sângele Meu, sângele noului legământ, care se varsă pentru mulţi.
25 Adevărat vă spun că de-acum încolo nu voi mai bea din rodul viţei, până în ziua în care îl voi bea nou în împărăţia lui Dumnezeu.
26 Şi după ce au cântat o cântare, au ieşit spre muntele Măslinilor;
27 Şi Isus le-a zis: în noaptea aceasta toţi vă veţi poticni în Mine; căci este scris: Voi bate Păstorul şi oile vor fi risipite.
28 Dar, după ce voi învia, Mă voi duce înaintea voastră în Galileea;
29 Dar Petru I-a zis: Chiar dacă toţi Te vor părăsi, eu nu Te voi părăsi;
30 Şi Isus i-a zis: Adevărat îţi spun că astăzi, chiar în noaptea aceasta, înainte de a cânta cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.
31 Dar el zicea şi mai hotărât: Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine. Şi toţi spuneau la fel.
32 Şi ei au venit într-un loc numit Ghetsimani. Şi El a zis ucenicilor Săi: Staţi aici până Mă voi ruga.
33 Şi a luat cu El pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan şi a început să Se tulbure şi să Se întristeze foarte tare;
34 Şi El le-a zis: Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi!
35 Şi El a mers puţin mai înainte şi a căzut la pământ şi Se ruga ca, dacă este cu putinţă, să treacă de la El ceasul acela.
36 Şi El zicea: Ava, Tată, pentru Tine toate lucrurile sunt cu putinţă; depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi, nu ce voiesc Eu, ci ce voieşti Tu.
37 Şi El a venit şi i-a găsit dormind; şi a zis lui Petru: Simone, tu dormi? Un ceas n-ai fost în stare să veghezi?
38 Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită! Duhul este într-adevăr plin de râvnă, dar trupul este fără putere.
39 Şi El s-a dus iarăşi şi S-a rugat, zicând aceleaşi cuvinte.
40 Şi întorcându-Se, i-a găsit iarăşi dormind, pentru că ochii le erau îngreuiaţi de somn. Şi ei nu ştiau ce să-I mai răspundă.
41 Şi El a venit a treia oară şi le-a zis: Dormiţi de acum şi odihniţi-vă! Destul, a venit ceasul; iată că Fiul omului este dat în mâinile păcătoşilor.
42 Sculaţi-vă; să mergem! Iată, se apropie cel ce M-a vândut!
43 Şi îndată, pe când vorbea El încă, a venit Iuda, unul din cei doisprezece, şi cu el o mare mulţime cu săbii şi cu ciomege, trimişi de preoţii cei mai de seamă, de cărturari şi de bătrâni.
44 Şi cel care Îl vânduse le dăduse un semn, zicând: Cel pe care-L voi săruta, Acela este; prindeţi-L şi duceţi-L sub pază.
45 Şi când a venit, s-a apropiat îndată de El şi I-a zis: Învăţătorule, Învăţătorule! Şi L-a sărutat.
46 Şi ei au pus mâna pe El şi L-au prins.
47 Şi unul din cei ce stăteau lângă El, a scos sabia şi a lovit pe slujitorul marelui preot şi i-a tăiat urechea.
48 Şi Isus a răspuns şi le-a zis: Aţi ieşit ca după un hoţ, cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi?
49 În toate zilele am fost cu voi, învăţând pe oameni în templu, şi nu M-aţi prins. Dar acestea s-au întâmplat ca să fie împlinite Scripturile.
50 Şi ei toţi L-au părăsit şi au fugit;
51 Şi un oarecare tânăr, având pe el o pânză de in, îmbrăcată pe trupul gol, mergea după El. Şi tinerii I-au prins;
52 dar el şi-a lăsat învelitoarea de în şi a fugit de ei gol.
53 Şi pe Isus L-au dus la marele preot; şi cu el s-au adunat toţi preoţii cei mai de seamă şi bătrânii şi cărturarii.
54 Şi Petru L-a urmat de departe până în curtea marelui preot; şi el stătea cu servitorii şi se încălzea la foc.
55 Şi preoţii cei mai de seamă şi tot sinedriul căutau vreo mărturie împotriva lui Isus, ca să-L omoare; şi nu găseau nici una;
56 Pentru că mulţi făceau mărturii mincinoase împotriva Lui, dar mărturiile lor nu se potriveau.
57 Şi unii s-au sculat şi au făcut o mărturie mincinoasă împotriva Lui, zicând:
58 Noi L-am auzit zicând: Eu voi dărâma templul acesta, făcut de mâini omeneşti şi în trei zile voi zidi altul, care nu este făcut de mâini omeneşti.
59 Şi nici chiar în privinţa aceasta nu li se potrivea mărturia.
60 Şi marele preot, sculându-se în picioare în mijlocul lor, a întrebat pe Isus, zicând: Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceştia împotriva Ta?
61 Dar El tăcea şi nu răspundea nimic. Marele preot L-a întrebat din nou şi I-a zis: Eşti Tu, Cristosul, Fiul Celui Binecuvântat?
62 Şi Isus a zis: Eu sunt; şi veţi vedea pe Fiul omului stând la dreapta puterii şi venind pe norii cerului.
63 Atunci marele preot rupându-şi hainele, a zis: Ce nevoie mai avem de mărturii?
64 Aţi auzit blasfemia! Cum vi se pare? Şi toţi L-au condamnat să fie pedepsit cu moartea.
65 Şi unii au început să-L scuipe şi să-I acopere faţa şi să-L bată şi să-I zică: Profeţeşte! Şi servitorii Îl loveau cu palmele.
66 Şi pe când stătea Petru jos în curte, a venit una din slujnicele marelui preot
67 şi, când l-a văzut pe Petru încălzindu-se, s-a uitat la el şi a zis: Şi tu ai fost cu Isus din Nazaret.
68 Dar el a negat, zicând: Nu ştiu, nici nu înţeleg ce vrei să zici. Şi s-a dus afară în pridvor; şi a cântat cocoşul.
69 Şi slujnica l-a văzut iarăşi şi a început să spună celor care stăteau acolo: Acesta este unul dintre ei.
70 Dar el a negat din nou. Şi după scurt timp, cei care stăteau acolo au zis iarăşi lui Petru: Nu mai încape îndoială că eşti unul dintre ei, căci eşti galileean şi graiul tău o arată;
71 Dar el a început să blesteme şi să jure, zicând: Nu cunosc pe Omul acesta despre care vorbiţi.
72 Şi cocoşul a cântat a doua oară. Şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Isus: înainte de a cânta cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori. Şi gândindu-se la aceasta, plângea;
1 Şi dimineaţa, preoţii cei mai de seamă au făcut îndată sfat cu bătrânii, cărturarii şi cu tot sinedriul. Şi după ce au legat pe Isus, L-au dus şi L-au dat lui Pilat;
2 Şi Pilat L-a întrebat: Eşti Tu Regele Iudeilor? Şi El, răspunzând, i-a zis: Tu însuţi o spui;
3 Şi preoţii cei mai de seamă îl acuzau de multe lucruri, dar El nu le răspundea nimic.
4 Şi Pilat L-a întrebat din nou, zicând: Nu răspunzi nimic? Iată câte lucruri mărturisesc ei împotriva Ta!
5 Dar Isus n-a mai răspuns nimic, încât Pilat se mira.
6 La fiecare sărbătoare Pilat obişnuia să le elibereze un deţinut, pe care îl cereau ei.
7 Şi în închisoare era unul numit Baraba, închis împreună cu prietenii lui, pentru că făcuse un omor într-o răscoală.
8 Şi mulţimea, strigând, a început să-i ceară să facă după cum avea obiceiul dintotdeauna.
9 Dar Pilat le-a răspuns, zicând: Vreţi să vă eliberez pe Regele Iudeilor?
10 Căci ştia că preoţii cei mai de seamă Îl dăduseră din invidie în mâna lui.
11 Dar preoţii cei mai de seamă au agitat mulţimea ca să ceară lui Pilat să le elibereze mai bine pe Baraba;
12 Şi Pilat a răspuns din nou şi le-a zis: Dar ce voiţi să fac cu Acela pe care-L numiţi Regele Iudeilor?
13 Şi ei au strigat iarăşi: Crucifică-L!
14 Şi Pilat le-a zis: Dar ce rău a făcut? Dar ei strigau şi mai tare: Crucifică-L!
15 Şi Pilat, dorind să mulţumească mulţimea, le-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus, după ce a pus să-L biciuiască, L-a dat să fie crucificat.
16 Şi ostaşii L-au adus în curtea care este numită Pretoriu; şi au adunat toată cohorta.
17 Şi ei L-au îmbrăcat cu o haină de purpură, au împletit o cunună de spini şi I-au pus-o pe cap.
18 Şi au început să-L salute: Plecăciune, Regele Iudeilor!
19 Şi Îl loveau în cap cu o trestie şi Îl scuipau şi, îngenunchind, I se închinau.
20 Şi după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de haina de purpură şi L-au îmbrăcat în hainele Lui; şi L-au dus afară ca să-L crucifice.
21 Şi au silit să-I ducă crucea pe un trecător care se întorcea de la câmp, pe Simon din Cirena, tatăl lui Alexandru şi al lui Ruf.
22 Şi au adus pe Isus la Golgota, un loc care tradus înseamnă: Locul Căpăţânii.
23 Şi I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El nu l-a luat;
24 Şi crucificându-L, I-au împărţit hainele între ei, trăgând la sorţi pentru ele, ca să ştie ce să ia fiecare.
25 Era ceasul al treilea şi ei L-au crucificat.
26 Şi deasupra era scrisă vina Lui: Regele Iudeilor.
27 Şi împreună cu El au crucificat doi tâlhari: unul la dreapta Lui şi altul la stânga Lui.
28 Şi s-a împlinit Scriptura care zice: Şi a fost pus în numărul celor fărădelege.
29 Şi acei care treceau pe acolo îşi băteau joc de El, dădeau din cap şi ziceau: Uă! Tu, care strici templul şi-l zideşti din nou în trei zile,
30 mântuieşte-Te pe Tine însuţi şi coboară-Te de pe cruce!
31 Tot astfel şi preoţii cei mai de seamă şi cărturarii îşi băteau joc de El între ei şi ziceau: Pe alţii i-a mântuit şi pe Sine însuşi nu Se poate mântui!
32 Cristos, Regele lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce, ca să vedem şi să credem! Şi cei care erau crucificaţi împreună cu El, îşi băteau joc de El.
33 Şi când s-a făcut ceasul al şaselea s-a făcut întuneric peste toată ţara până la ceasul al nouălea;
34 Şi la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare, zicând: Eloi, Eloi, lama sabachthani? care tradus înseamnă: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?
35 Şi unii din cei ce stăteau acolo, când au auzit, ziceau: Iată, cheamă pe Ilie!
36 Şi unul din ei a alergat şi a umplut un burete cu oţet, l-a pus într-o trestie şi I-a dat să bea, zicând: Lăsaţi să vedem dacă va veni Ilie să-L coboare de pe cruce!
37 Dar Isus a scos un strigăt tare şi Şi-a dat duhul.
38 Şi perdeaua templului a fost ruptă în două, de sus până jos.
39 Centurionul care stătea în faţa lui Isus, când L-a văzut că a strigat şi că Şi-a dat astfel duhul, a zis: Cu adevărat, Omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!
40 Acolo erau şi nişte femei, care priveau de departe. Printre ele era Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iacov cel mic şi a lui Iose, şi Salome,
41 care, pe când era El în Galileea, mergeau după El şi-I slujeau; şi multe alte femei, care se suiseră cu El la Ierusalim.
42 Şi când s-a înserat, fiindcă era ziua pregătirii, adică ziua dinaintea Sabatului,
43 a venit Iosif din Arimateea, un sfetnic renumit care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu şi, plin de curaj, s-a dus la Pilat şi a cerut trupul lui ISUS;
44 Şi Pilat s-a mirat că murise aşa de curând; şi chemând pe centurion, l-a întrebat dacă a murit de mult timp.
45 Şi când a aflat de la centurion că a murit, a dat trupul lui Iosif.
46 Şi Iosif a cumpărat o pânză de in, a dat jos pe Isus şi L-a înfăşurat în pânza de în şi L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă; şi a rostogolit o piatră la uşa mormântului.
47 Şi Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iose, se uitau să vadă unde-L puneau.
1 Şi după ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salome au cumpărat miresme ca să vină să-L ungă.
2 Şi în prima zi a săptămânii, s-au dus la mormânt dis-de-dimineaţă, pe când răsărea soarele;
3 Şi ele ziceau una către alta: Cine ne va răsturna piatra de la uşa mormântului?
4 Şi când şi-au ridicat ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese răsturnată.
5 Şi intrând în mormânt, au văzut pe un tinerel stând în partea dreaptă, îmbrăcat într-o haină albă; şi ele s-au înspăimântat.
6 Dar el le-a zis: Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Isus din Nazaret care a fost crucificat. A înviat, nu este aici; iată locul unde-L puseseră.
7 Dar mergeţi şi spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că merge înaintea voastră în Galileea; şi acolo Îl veţi vedea, aşa cum v-a spus.
8 Şi ele au ieşit afară în grabă şi au fugit de la mormânt, pentru că tremurau şi erau uimite. Şi n-au spus nimănui nimic, căci se temeau;
9 Isus, după ce a înviat, în dimineaţa zilei dintâi a săptămânii, S-a arătat mai întâi Mariei Magdalena, din care scosese şapte demoni.
10 Ea s-a dus şi a dat de ştire celor care fuseseră împreună cu El, care erau trişti şi plângeau.
11 Şi când au auzit ei că El este viu şi că a fost văzut de ea, n-au crezut;
12 Dună aceea, S-a arătat într-alt fel, la doi dintre ei, când se duceau la ţară;
13 Şi ei s-au dus şi au spus celorlalţi, dar nici pe ei nu i-au crezut.
14 După aceea S-a arătat celor unsprezece, când stăteau la masă, şi i-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că nu crezuseră pe cei ce-L văzuseră înviat.
15 Şi El le-a zis: Mergeţi în toată lumea şi predicaţi Evanghelia la orice făptură.
16 Cine crede şi este botezat, va fi mântuit; dar cine nu crede, va fi condamnat;
17 Şi aceste semne îi vor însoţi pe cei ce vor fi crezut: în Numele Meu vor scoate demoni; vor vorbi în limbi noi;
18 vor lua în mână şerpi; şi dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşi;
19 După ce Domnul a vorbit cu ei, a fost înălţat la cer şi a stat la dreapta lui Dumnezeu;
20 Iar ei au plecat şi au predicat pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei şi întărea cuvântul prin semnele care-l însoţeau. Amin.