1

¹ Cartea genealogiei lui Isus Cristos, fiul lui David, fiul lui Avraam.

² Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe Iacov; şi Iacov a născut pe Iuda şi pe fraţii lui.

³ Iuda a născut pe Fares şi Zara, din Tamar; Fares a născut pe Esrom; şi Esrom a născut pe Aram;

⁴ Aram a născut pe Aminadab; Aminadab a născut pe Naason; şi Naason a născut pe Salmon.

⁵ Salmon a născut pe Boaz, din Rahab; Boaz a născut pe Obed, din Rut; Obed a născut pe Iese;

⁶ şi Iese a născut pe regele David. David, regele, a născut pe Solomon, din văduva lui Urie.

⁷ Solomon a născut pe Roboam; Roboam a născut pe Abia; şi Abia a născut pe Asa.

⁸ Asa a născut pe Iosafat; Iosafat a născut pe Ioram; şi Ioram a născut pe Ozia.

⁹ Ozia a născut pe Ioatam; Ioatam a născut pe Ahaz; şi Ahaz a născut pe Ezechia.

¹⁰ Ezechia a născut pe Manase; Manase a născut pe Amon; şi Amon a născut pe Iosia.

¹¹ Iosia a născut pe Iehonia şi fraţii lui, pe vremea deportării în Babilon;

¹² Şi după deportarea în Babilon, Iehonia a născut pe Salatiel; şi Salatiel a născut pe Zorobabel;

¹³ Zorobabel a născut pe Abiud; Abiud a născut pe Eliachim; şi Eliachim a născut pe Azor.

¹⁴ Azor a născut pe Sadoc; Sadoc a născut pe Achim; şi Achim a născut pe Eliud.

¹⁵ Eliud a născut pe Eleazar; Eleazar a născut pe Matan; şi Matan a născut pe Iacov.

¹⁶ Iacov a născut pe Iosif, soţul Mariei, din care S-a născut Isus, care Se numeşte Cristos.

¹⁷ Deci toate generaţiile de la Avraam până la David sunt paisprezece generaţii; de la David până la deportarea în Babilon, paisprezece generaţii; şi de la deportarea în Babilon până la Cristos sunt paisprezece generaţii.

¹⁸ Iar naşterea lui Isus Cristos a fost aşa: Când Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif, înainte să locuiască împreună, s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt.

¹⁹ Şi Iosif, soţul ei, fiind un om drept şi nevoind s-o facă de ruşine, şi-a pus în gând s-o lase pe ascuns;

²⁰ Dar pe când se gândea el la aceste lucruri, iată, un înger al Domnului i s-a arătat în vis, zicând: Iosif, fiu al lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, soţia ta, căci ce s-a conceput în ea este de la Duhul Sfânt.

²¹ Şi ea va naşte un Fiu şi-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Său de păcatele lui.

²² Toate acestea s-au întâmplat ca să se împlinească ce-a fost spus de Domnul prin profetul, care zice:

²³ Iată, fecioara va fii însărcinată şi va naşte un fiu, şi îi vor pune numele Emanuel, care tradus înseamnă: Dumnezeu cu noi.

²⁴ Când s-a trezit Iosif din somn, a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului; şi a luat la el pe soţia lui;

²⁵ şi n-a cunoscut-o până ce ea a născut pe Fiul ei Cel întâi-născut. Şi el I-a pus numele ISUS;

2

¹ După ce S-a născut Isus în Betleemul din Iudeea, în zilele regelui Irod, iată, au venit nişte magi din est la Ierusalim,

² zicând: Unde este Cel ce-a fost născut Rege al iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în est şi am venit să ne închinăm Lui.

³ Când a auzit regele Irod aceste lucruri, s-a tulburat; şi tot Ierusalimul împreună cu el.

⁴ Şi adunând pe toţi preoţii cei mai de seamă şi pe cărturarii poporului, a căutat să afle de la ei unde trebuia să Se nască Cristos;

⁵ Şi ei i-au zis: în Betleemul din Iudeea, căci astfel a fost scris prin profetul:

⁶ Şi tu Betleeme, ţara lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai neînsemnat dintre domnitorii lui Iuda; căci din tine va ieşi un Domnitor, care va păstori pe poporul Meu Israel.

⁷ Atunci Irod a chemat în ascuns pe magi şi a aflat de la ei timpul exact în care se arătase steaua.

⁸ Şi el i-a trimis la Betleem şi a zis: Duceţi-vă şi cercetaţi amănunţit despre Copil şi, când Îl veţi găsi, daţi-mi şi mie de ştire, ca să vin şi eu să mă închin Lui.

⁹ Şi după ce au ascultat pe rege, ei au plecat. Şi iată, steaua pe care o văzuseră în partea de est mergea înaintea lor, până ce a venit şi s-a oprit deasupra locului unde era Copilaşul.

¹⁰ Când au văzut ei steaua, s-au bucurat nespus de mult.

¹¹ Şi intrând în casă, au văzut Copilaşul cu Maria, mama Lui şi, aruncându-se cu faţa la pământ, I s-au închinat. Apoi şi-au deschis vistieriile şi I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă.

¹² Şi fiind înştiinţaţi de Dumnezeu în vis să nu se mai întoarcă pe la Irod, s-au dus în ţara lor pe un alt drum.

¹³ După ce au plecat magii, iată, un înger al Domnului s-a arătat în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Copilul şi pe mama Lui, fugi în Egipt şi rămâi acolo până îţi voi spune eu; căci Irod va căuta Copilul, ca să-L omoare.

¹⁴ Iosif s-a sculat, a luat Copilul şi pe mama Lui, noaptea, şi a plecat în Egipt.

¹⁵ Şi a rămas acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească ce fusese vestit de Domnul prin profetul care zice: Am chemat pe Fiul Meu din Egipt;

¹⁶ Atunci Irod, văzând că fusese înşelat de magi, s-a mâniat foarte tare şi a trimis să omoare pe toţi copiii de parte bărbătească din Betleem şi din împrejurimile lui, de la doi ani în jos, potrivit cu timpul pe care îl aflase de la magi.

¹⁷ Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin profetul Ieremia, care zice:

¹⁸ Un ţipăt s-a auzit în Rama, plângere, jelire şi mari bocete: Rahela îşi plângea copiii şi nu voia să fie mângâiată, pentru că nu mai erau.

¹⁹ Dar, după ce a murit Irod, iată, un înger al Domnului s-a arătat în vis lui Iosif, în Egipt,

²⁰ zicând: Scoală-te, ia Copilul şi pe mama Lui şi du-te în ţara lui Israel, căci au murit cei care căutau să ia viaţa Copilului.

²¹ Şi Iosif s-a sculat, a luat Copilul şi pe mama Lui şi a venit în ţara lui Israel.

²² Dar când a auzit că Arhelau domneşte în Iudeea, în locul tatălui său Irod, s-a temut să se ducă acolo; şi fiind înştiinţat de Dumnezeu în vis, s-a dus în părţile Galileii.

²³ Şi el a venit şi a locuit într-o cetate numită Nazaret, casă se împlinească ce fusese vestit prin profeţi: Că El va fi chemat Nazarinean.

3

¹ În zilele acelea a venit Ioan Botezătorul, predicând în pustia Iudeii

² şi zicând: Pocăiţi-vă, căci împărăţia cerurilor este aproape.

³ Căci Ioan este acela despre care s-a vestit prin profetul Isaia, zicând: Glasul celui ce strigă în pustie: Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările!

⁴ Şi Ioan îşi avea îmbrăcămintea din păr de cămilă şi mijlocul îi era încins cu un brâu de piele; şi hrana lui era lăcuste şi miere sălbatică;

⁵ Atunci, cei din Ierusalim şi din toată Iudeea şi din toate ţinuturile dimprejurul Iordanului, au început să iasă la el

⁶ şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în Iordan.

⁷ Dar când a văzut pe mulţi dintre Farisei şi dintre Saduchei că vin la botezul lui, le-a zis: Pui de vipere, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare?

⁸ Faceţi deci roade vrednice de pocăinţă;

⁹ şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: Avem ca tată pe Avraam! Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fiii lui Avraam.

¹⁰ Dar securea a şi fost deja înfiptă la rădăcina pomilor; de aceea, orice pom care nu face roadă bună este tăiat şi aruncat în foc.

¹¹ Eu, în adevăr, vă botez cu apă, spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea. El vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc.

¹² Acela îşi are vânturătoarea în mână. El îşi va curăţa cu desăvârşire aria şi îşi va strânge grâul în grânar, dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.

¹³ Atunci a venit Isus din Galileea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el.

¹⁴ Dar Ioan căuta să-L oprească, zicând: Eu am nevoie să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?

¹⁵ Şi Isus a răspuns şi i-a zis: Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim toată dreptatea. Atunci el L-a lăsat.

¹⁶ Şi după ce a fost botezat, Isus a ieşit îndată din apă; şi iată, I s-au deschis cerurile şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se ca un porumbel şi venind peste El;

¹⁷ Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care îmi găsesc plăcerea;

4

¹ Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de Diavolul.

² Şi acolo a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi după care a flămânzit.

³ Şi ispititorul s-a apropiat de El şi a zis: Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini.

⁴ Dar El a răspuns şi i-a zis: Este scris: Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.

⁵ Atunci Diavolul L-a dus în sfânta cetate şi L-a aşezat pe foişorul templului

⁶ şi I-a zis: Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos; căci este scris: El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta şi ei Te vor purta pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră;

⁷ Isus i-a zis: De asemenea este scris: Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău;

⁸ Apoi Diavolul L-a dus pe un munte foarte înalt şi I-a arătat toate împărăţiile lumii şi gloria lor

⁹ şi I-a zis: Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca înaintea mea şi Te vei închina mie.

¹⁰ Atunci Isus i-a zis: Pleacă Satano! căci este scris: Domnului Dumnezeului tău să te închini, şi numai Lui să-I slujeşti.

¹¹ Atunci Diavolul L-a lăsat. Şi deodată au venit la Isus nişte îngeri şi au început să-I slujească.

¹² Când a auzit Isus că Ioan fusese închis, a plecat în Galileea;

¹³ Şi părăsind Nazaretul, a venit să locuiască în Capernaum, lângă mare, în ţinutul lui Zabulon şi al lui Neftali,

¹⁴ că să se împlinească ce fusese vestit prin profetul Isaia, care zice:

¹⁵ Ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, înspre mare, dincolo de Iordan, Galileea Neamurilor.

¹⁶ Poporul care stătea în întuneric a văzut o mare lumină; şi peste cei ce stăteau în ţinutul şi în umbra morţii a răsărit lumina;

¹⁷ De atunci încolo, Isus a început să predice şi să zică: Pocăiţi-vă, căci împărăţia cerurilor este aproape.

¹⁸ Pe când trecea pe lângă Marea Galileii, Isus a văzut doi fraţi: pe Simon, zis Petru, şi pe Andrei, fratele lui, aruncând o mreajă în mare, căci erau pescari.

¹⁹ Şi El le-a zis: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni;

²⁰ Şi ei au lăsat îndată mrejele şi au mers după El.

²¹ Şi mergând mai departe El a văzut pe alţi doi fraţi: pe Iacov, fiul lui Zebedei, şi pe Ioan, fratele lui, care erau într-o corabie cu tatăl lor Zebedei, şi îşi cârpeau mrejele. Şi El i-a chemat,

²² Şi ei au lăsat îndată corabia şi pe tatăl lor şi au mers după El.

²³ Şi Isus străbătea toată Galileea, învăţându-i în sinagogile lor şi predicând Evanghelia împărăţiei şi vindecând orice boală şi orice neputinţă care era în popor.

²⁴ S-a dus vestea despre El prin toată Siria. Şi aduceau la El pe toţi cei care sufereau de diferite boli şi chinuri: pe cei demonizaţi, pe cei epileptici şi pe cei paralitici; şi El îi vindeca.

²⁵ Şi după El mergeau mulţimi mari din Galileea şi din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan.

5

¹ Când a văzut Isus mulţimile, S-a suit pe munte; şi, după ce a stat jos, ucenicii Lui au venit la El;

² Apoi, începând să vorbească, El i-a învăţat, zicând:

³ Binecuvântaţi sunt săracii în duh, pentru că a lor este împărăţia cerurilor,

⁴ Binecuvântaţi sunt cei care plâng, pentru că ei vor fi mângâiaţi;

⁵ Binecuvântaţi sunt cei blânzi, pentru că ei vor moşteni pământul;

⁶ Binecuvântaţi sunt cei care flămânzesc şi însetează după dreptate, pentru că ei vor fi săturaţi;

⁷ Binecuvântaţi sunt cei miloşi, pentru că ei vor avea parte de milă;

⁸ Binecuvântaţi sunt cei cu inima curată, pentru că ei vor vedea pe Dumnezeu;

⁹ Binecuvântaţi sunt cei împăciuitori, pentru că ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu.

¹⁰ Binecuvântaţi sunt cei persecutaţi din cauza dreptăţii, pentru că a lor este împărăţia cerurilor.

¹¹ Binecuvântaţi sunteţi voi când, din cauza Mea, oamenii vă vor batjocori şi vă vor persecuta şi vor spune tot felul de vorbe rele şi neadevărate împotriva voastră;

¹² Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au persecutat ei pe profeţii care au fost înainte de voi.

¹³ Voi sunteţi sarea pământului, dar dacă sarea îşi pierde gustul, cu ce va fi făcută iarăşi sărată? Atunci nu mai este bună la nimic, decât să fie aruncată afară şi să fie călcată în picioare de oameni.

¹⁴ Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate fi ascunsă.

¹⁵ Şi oamenii nu aprind lumina ca s-o pună sub baniţă, ci în sfeşnic; şi dă lumină tuturor celor care sunt în casă.

¹⁶ Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să glorifice pe Tatăl vostru care este în ceruri.

¹⁷ Să nu credeţi că am venit să desfiinţez Legea sau Profeţii; n-am venit s-o desfiinţez, ci s-o împlinesc.

¹⁸ Căci adevărat vă spun: câtă vreme nu vor trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau un semn de literă din Lege, până nu se vor împlini toate lucrurile.

¹⁹ Aşa că, oricine va desfiinţa una din cele mai mici dintre aceste porunci şi va învăţa pe oameni aşa, va fi chemat cel mai mic în împărăţia cerurilor; dar oricine le va păzi şi va învăţa pe alţii, va fi chemat mare în împărăţia cerurilor;

²⁰ Căci vă spun că, dacă dreptatea voastră nu va întrece pe cea a cărturarilor şi a Fariseilor, cu nici un chip nu veţi intra în împărăţia cerurilor.

²¹ Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: Să nu ucizi; oricine va ucide va fi supus judecăţii.

²² Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său fără motiv, va fi supus judecăţii; şi cine va zice fratelui său: prostule! va fi supus pedepsei sinedriului; iar oricine va zice: nebunule! va fi supus pedepsei focului gheenei.

²³ Deci, dacă-ţi aduci darul la altar şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta,

²⁴ lasă-ţi darul acolo înaintea altarului şi du-te întâi şi împacă-te cu fratele tău; apoi vino şi adu-ţi darul;

²⁵ Înţelege-te repede cu potrivnicul tău, cât timp eşti cu el pe drum, ca nu cumva potrivnicul tău să te dea pe mâna judecătorului, judecătorul să te dea ofiţerului şi să fii aruncat în închisoare;

²⁶ Adevărat îţi spun că nu vei ieşi de acolo până nu vei plăti cel din urmă bănuţ.

²⁷ Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: Să nu comiţi adulter;

²⁸ Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a şi comis adulter cu ea în inima lui;

²⁹ Şi dacă ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi aruncă-l de la tine, căci este spre folosul tău să piară unul din membrele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.

³⁰ Şi dacă mâna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, tai-o şi arunc-o de la tine, căci este spre folosul tău să piară unul din membrele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.

³¹ De asemenea, s-a mai zis: Oricine va divorţa de soţie, să-i dea un certificat de divorţ.

³² Dar Eu vă spun că oricine îşi va lăsa soţia pentru orice alt motiv afară de cel de desfrânare, îi dă prilej să comită adulter; şi oricine se căsătoreşte cu o femeie divorţată, comite adulter.

³³ Aţi mai auzit iarăşi că s-a zis celor din vechime: Să nu juri fals, ci să împlineşti faţă de Domnul jurămintele tale.

³⁴ Dar Eu vă spun: Să nu juraţi nicidecum; nici pe cer, pentru că este tronul lui Dumnezeu;

³⁵ nici pe pământ, pentru că este aşternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea Marelui Rege.

³⁶ Să nu juri nici pe capul tău, pentru că nu poţi face un singur păr alb sau negru.

³⁷ Dar felul vostru de vorbire să fie: Da, da; nu, nu; ce trece peste aceste cuvinte este de la cel rău.

³⁸ Aţi auzit că s-a zis: Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte.

³⁹ Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviţi celui care vă face rău, ci oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.

⁴⁰ Şi oricui vrea să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa.

⁴¹ Şi oricine te va sili să mergi cu el o milă, mergi cu el două.

⁴² Celui care îţi cere, dă-i, şi nu întoarce spatele celui care doreşte să împrumute de la tine.

⁴³ Aţi auzit că s-a zis: Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe duşmanul tău.

⁴⁴ Dar Eu vă spun: Iubiţi pe duşmanii voştri, binecuvântaţi pe cei care vă blestemă, faceţi bine celor care vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei care vă asupresc şi vă persecută,

⁴⁵ ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi;

⁴⁶ Căci dacă iubiţi numai pe cei care vă iubesc, ce răsplată aveţi? Nu tot la fel fac şi vameşii?

⁴⁷ Şi dacă salutaţi numai pe fraţii voştri, ce lucru deosebit faceţi voi? Oare nu tot la fel fac şi păgânii?

⁴⁸ Voi fiţi deci desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru din ceruri este desăvârşit;

6

¹ Luaţi seama să nu faceţi dărnicia voastră înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei; altfel, nu aveţi răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri.

² Tu deci, când faci dărnicie, nu suna cu trompeta înaintea ta, cum fac prefăcuţii în sinagogi şi pe străzi, ca să fie glorificaţi de oameni. Adevărat vă spun că ei şi-au luat răsplata;

³ Dar tu, când dăruieşti, să nu laşi stânga ta să ştie ce face dreapta ta,

⁴ pentru ca dărnicia ta să fie făcută în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti pe faţă;

⁵ Şi tu, când te rogi, să nu fii ca prefăcuţii. Căci lor le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile străzilor, ca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun că ei şi-au primit răsplata.

⁶ Dar tu, când te rogi, intră în cămăruţa ta şi, după ce-ai încuiat uşa, roagă-te Tatălui tău care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti pe faţă.

⁷ Dar voi, când vă rugaţi, să nu repetaţi cuvinte fără înţeles, cum fac păgânii. Căci ei gândesc că pentru vorbele lor multe vor fi ascultaţi.

⁸ De aceea, să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi nevoie, mai înainte ca să-I cereţi voi.

⁹ Rugaţi-vă deci în felul acesta: Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău;

¹⁰ vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ;

¹¹ Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi;

¹² şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm pe cei care ne-au greşit;

¹³ şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne scapă de cel rău. Căci a Ta este împărăţia şi puterea şi gloria în veci. Amin!

¹⁴ Căci, dacă voi iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta pe voi;

¹⁵ dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.

¹⁶ Şi când postiţi, să nu fiţi posomorâţi ca prefăcuţii. Căci ei îşi urâţesc feţele ca să arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun că ei şi-au luat răsplata.

¹⁷ Dar tu, când posteşti, unge-ţi capul şi spală-ţi faţa,

¹⁸ ca să arăţi că posteşti nu oamenilor, ci Tatălui tău care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti pe faţă.

¹⁹ Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le strică molia şi rugina, şi unde le sapă şi le fură hoţii;

²⁰ ci strângeţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, şi unde hoţii nu sapă, nici nu fură;

²¹ Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.

²² Lumina trupului este ochiul. Dacă deci ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină;

²³ Dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. Dacă deci lumina, care este în tine, este întuneric, cât de mare este întunericul acela!

²⁴ Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci, sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt, sau va ţine la unul şi va nesocoti pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona;

²⁵ De aceea, vă spun: Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea?

²⁶ Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră, nici nu strâng nimic în grânare, şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele?

²⁷ Şi care dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge un cot la înălţimea lui?

²⁸ Şi de ce vă îngrijoraţi pentru îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cum cresc crinii câmpului; ei nici nu torc, nici nu ţes;

²⁹ totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată gloria lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia.

³⁰ Şi dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, oare nu vă va îmbrăca El pe voi cu mult mai mult, puţin credincioşilor?

³¹ Deci nu vă îngrijoraţi, zicând: Ce vom mânca? sau: Ce vom bea? sau: Cu ce ne vom îmbrăca?

³² Căci pe toate aceste lucruri Neamurile le caută. Dar Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi nevoie de toate acestea.

³³ Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate aceste lucruri vă vor fi adăugate;

³⁴ Nu vă îngrijoraţi deci de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei.

7

¹ Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi;

² căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura.

³ Şi de ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu bagi în seamă bârna din ochiul tău?

⁴ Sau, cum poţi spune fratelui tău: Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău; şi iată, bârna este în ochiul tău.

⁵ Prefăcutule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi apoi vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.

⁶ Să nu daţi câinilor ce este sfânt, nici să nu aruncaţi perlele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi să se întoarcă să vă rupă în bucăţi.

⁷ Cereţi şi vi se va da; căutaţi, şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide;

⁸ Căci oricine cere, primeşte; şi cel care caută, găseşte; şi celui care bate, i se va deschide.

⁹ Sau care este omul acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său o pâine, îi va da o piatră?

¹⁰ Şi dacă-i cere un peşte, îi va da un şarpe?

¹¹ Dacă voi deci, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru care este în ceruri, va da lucruri bune celor care I le cer?

¹² De aceea, tot ce doriţi să vă facă vouă oamenii faceţi-le şi voi la fel; căci aceasta este Legea şi Profeţii;

¹³ Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei care intră pe ea.

¹⁴ Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei care o găsesc!

¹⁵ Păziţi-vă de profeţii mincinoşi, care vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt lupi răpitori.

¹⁶ După roadele lor îi veţi cunoaşte. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?

¹⁷ Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele;

¹⁸ Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune.

¹⁹ Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc.

²⁰ Aşa că, după roadele lor îi veţi recunoaşte.

²¹ Nu oricine care-Mi zice: Doamne, Doamne! va intra în împărăţia cerurilor, ci cel care face voia Tatălui Meu care este în ceruri;

²² Mulţi îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne! N-am profeţit noi în Numele Tău, şi n-am scos noi demoni în Numele Tău, şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?

²³ Şi atunci le voi spune: Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi cei care lucraţi fărădelegea!

²⁴ De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi le face, îl voi asemăna cu un om înţelept, care şi-a zidit casa pe stâncă;

²⁵ şi a căzut ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au lovit în casa aceea; şi nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă.

²⁶ Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le face, va fi asemănat cu un om fără înţelepciune, care şi-a zidit casa pe nisip;

²⁷ şi a căzut ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au lovit în casa aceea; şi s-a prăbuşit, şi prăbuşirea ei a fost mare.

²⁸ Şi după ce a sfârşit Isus cuvintele acestea, mulţimile au rămas uimite de învăţătura Lui;

²⁹ căci El îi învăţa ca unul care avea autoritate, nu cum îi învăţau cărturarii lor.

8

¹ Şi când S-a coborât Isus de pe munte, mari mulţimi au mers după El.

² Şi iată, un lepros s-a apropiat de El şi I s-a închinat, zicând: Doamne, dacă vrei, poţi să mă cureţi;

³ Şi întinzând mâna, Isus S-a atins de el, zicând: Vreau, fii curăţat! Şi îndată a fost curăţat de lepra lui.

⁴ Şi Isus i-a zis: Vezi să nu spui nimănui, ci du-te, arată-te preotului, şi adu darul pe care l-a poruncit Moise ca mărturie pentru ei;

⁵ Şi pe când intra Isus în Capernaum, a venit la El un centurion, rugându-L

⁶ şi zicând: Doamne, slujitorul meu zace în casă paralizat şi se chinuie cumplit.

⁷ Şi Isus i-a zis: Voi veni şi îl voi vindeca.

⁸ Şi centurionul a răspuns şi a zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci spune numai un cuvânt şi slujitorul meu va fi vindecat.

⁹ Căci şi eu sunt un om aflat sub autoritate, şi am ostaşi supuşi mie, şi îi zic unuia: Du-te! şi se duce; altuia: Vino! şi vine; şi slujitorului meu: Fă aceasta! şi face.

¹⁰ Când a auzit Isus aceste cuvinte, S-a mirat şi a zis celor ce-L urmau: Adevărat vă spun că nici în Israel n-am găsit o credinţă atât de mare.

¹¹ Dar vă spun că vor veni mulţi de la est şi de la vest şi vor sta la masă cu Avraam şi Isaac şi Iacov în împărăţia cerurilor;

¹² dar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul de afară. Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor;

¹³ Şi Isus a zis centurionului: Du-te şi facă-ţi-se după cum ai crezut. Şi slujitorul lui a fost vindecat chiar în ceasul acela.

¹⁴ Apoi Isus a venit în casa lui Petru şi a văzut pe soacra acestuia zăcând în pat, şi având febră;

¹⁵ Şi El s-a atins de mâna ei, şi febra a lăsat-o; şi ea s-a sculat şi a început să le slujească.

¹⁶ Când s-a făcut seară, au adus la El pe mulţi care erau stăpâniţi de demoni. Şi El a scos duhurile prin cuvânt şi a vindecat pe toţi bolnavii;

¹⁷ ca să se împlinească ce fusese spus prin profetul Isaia, care zice: El a luat neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre.

¹⁸ Şi Isus, când a văzut mulţimi mari împrejurul Lui, a poruncit să treacă de cealaltă parte.

¹⁹ Atunci s-a apropiat de El un cărturar şi I-a zis: Învăţătorule, Te voi urma oriunde vei merge.

²⁰ Şi Isus i-a zis: Vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi, dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul.

²¹ Şi un altul, dintre ucenicii Săi, I-a zis: Doamne, dă-mi voie să mă duc mai întâi să înmormântez pe tatăl meu.

²² Dar Isus i-a zis: Urmează-Mă, şi lasă morţii să-şi înmormânteze morţii.

²³ Când S-a urcat Isus într-o corabie, ucenicii Lui au mers după El.

²⁴ Şi iată, pe mare s-a stârnit o furtună puternică, aşa încât corabia era acoperită de valuri; dar El dormea.

²⁵ Atunci ucenicii Lui au venit la El şi L-au trezit, zicând: Doamne, salvează-ne; pierim!

²⁶ Şi El le-a zis: De ce sunteţi fricoşi, puţin credincioşilor? Apoi S-a sculat şi a certat vânturile şi marea. Şi s-a făcut o linişte mare.

²⁷ Şi oamenii se mirau, zicând: Ce fel de om este Acesta, de Îl ascultă până şi vânturile şi marea?

²⁸ Şi când a ajuns Isus de partea cealaltă, în ţinutul gadarenilor. L-au întâmpinat doi demonizaţi care ieşeau din morminte. Erau aşa de violenţi, încât nimeni nu putea trece pe drumul acela.

²⁹ Şi iată, au început să strige, zicând: Ce avem noi a face cu Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuieşti înainte de vreme?

³⁰ Departe de ei era o turmă mare de porci, care păşteau.

³¹ Şi demonii îl rugau şi ziceau: Dacă ne scoţi afară, dă-ne voie să ne ducem în turma aceea de porci.

³² Şi El le-a zis: Duceţi-vă. Şi ei au ieşit şi au intrat în turma de porci. Şi iată, toată turma de porci s-a aruncat de pe malul abrupt în mare, şi a murit în ape.

³³ Porcarii au fugit şi s-au dus în cetate şi au povestit tot, şi cele întâmplate cu cei stăpâniţi de demoni.

³⁴ Şi iată, toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Isus. Şi, când L-au văzut, L-au rugat să plece din ţinutul lor;

9

¹ Şi Isus, suindu-Se într-o corabie, a trecut dincolo şi a venit în cetatea Sa.

² Şi iată că I-au adus un paralitic care zăcea într-un pat. Şi Isus, văzându-le credinţa, a zis celui paralizat: îndrăzneşte, fiule! Păcatele îţi sunt iertate!

³ Şi iată, unii din cărturari au zis în ei înşişi: Omul acesta spune blasfemii!

⁴ Dar Isus, cunoscându-le gândurile, a zis: De ce gândiţi rău în inimile voastre?

⁵ Căci ce este mai uşor? A zice: Păcatele îţi sunt iertate sau a zice: Scoală-te şi umblă?

⁶ Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are autoritatea pe pământ să ierte păcatele, scoală-te, a zis celui paralizat, ridică-ţi patul şi du-te acasă.

⁷ Şi el s-a sculat şi s-a dus acasă.

⁸ Când au văzut mulţimile lucrul acesta, s-au minunat şi au glorificat pe Dumnezeu, care a dat oamenilor o astfel de putere.

⁹ Şi, pe când mergea de acolo, Isus a văzut pe un om, numit Matei, stând la vamă; şi El i-a zis: Urmează-Mă. Şi el s-a sculat şi a mers după El.

¹⁰ Şi pe când stătea El la masă, în casă, iată că au venit mulţi vameşi şi păcătoşi şi au stat la masă cu Isus şi cu ucenicii Lui.

¹¹ Şi când au văzut Fariseii lucrul acesta, au zis ucenicilor Lui: De ce mănâncă învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?

¹² Dar Isus, când a auzit aceasta, le-a zis: Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi.

¹³ Duceţi-vă şi învăţaţi ce înseamnă: Milă voiesc, şi nu jertfă! Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi;

¹⁴ Atunci ucenicii lui Ioan au venit la Isus şi au zis: De ce noi şi Fariseii postim des, iar ucenicii Tăi nu postesc?

¹⁵ Şi Isus le-a zis: Se pot jeli nuntaşii câtă vreme este mirele cu ei? Vor veni însă zile când mirele va fi luat de la ei, şi atunci vor posti.

¹⁶ Şi nimeni nu pune un petic de stofă nouă la o haină veche, pentru că umplutura trage din haină şi ruptura ar fi şi mai rea.

¹⁷ Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; altfel burdufurile plesnesc, vinul se varsă şi burdufurile se distrug; ci vinul nou îl pun în burdufuri noi, şi amândouă sunt păstrate.

¹⁸ Pe când le spunea El aceste lucruri, iată că a venit un conducător al sinagogii şi I s-a închinat, zicând: Fiica mea tocmai a murit; dar vino şi pune-Ţi mâinile peste ea, şi ea va trăi;

¹⁹ Şi Isus S-a sculat şi a mers după el, împreună cu ucenicii Lui.

²⁰ Şi iată, o femeie care de doisprezece ani avea o hemoragie, a venit pe dinapoi şi s-a atins de poala hainei Lui;

²¹ căci îşi zicea ea: Dacă mă voi atinge numai de haina Lui, voi fi vindecată.

²² Dar Isus, întorcându-Se şi văzând-o, a zis: îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a vindecat. Şi femeia a fost vindecată chiar în ceasul acela.

²³ Şi când a ajuns Isus în casa conducătorului sinagogii şi când a văzut pe cei ce cântau din fluier şi mulţimea bocind,

²⁴ le-a zis: Daţi-vă la o parte, căci fetiţa n-a murit, ci doarme! Şi ei râdeau de El;

²⁵ Dar, după ce a fost scoasă mulţimea afară, El a intrat înăuntru şi a luat-o de mână; şi fetiţa s-a sculat.

²⁶ Şi vestea aceasta s-a răspândit în tot ţinutul acela.

²⁷ Când a plecat Isus de acolo, s-au luat după El doi orbi, strigând şi zicând: Ai milă de noi, Fiul lui David!

²⁸ Şi după ce a intrat în casă, orbii au venit la El. Şi Isus le-a zis: Credeţi că pot face lucrul acesta? Ei I-au zis: Da, Doamne!

²⁹ Atunci El S-a atins de ochii lor, zicând: Facă-vi-se după credinţa voastră.

³⁰ Şi li s-au deschis ochii; şi Isus le-a poruncit cu tot dinadinsul, zicând: Vedeţi să nu ştie nimeni!

³¹ Dar ei, cum au ieşit afară, au răspândit vestea despre El în tot ţinutul acela;

³² Şi pe când plecau ei, iată, au adus la El un om mut, stăpânit de un demon.

³³ Şi după ce a fost scos demonul, mutul a vorbit. Şi mulţimile s-au mirat, zicând: Niciodată nu s-a văzut aşa ceva în Israel!

³⁴ Dar Fariseii ziceau: Cu prinţul demonilor scoate El demonii!

³⁵ Şi Isus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând în sinagogile lor şi predicând Evanghelia împărăţiei, şi vindecând orice fel de boală şi orice fel de neputinţă care era în popor.

³⁶ Dar când a văzut mulţimile, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite ca nişte oi care n-au păstor;

³⁷ Atunci a zis ucenicilor Săi: Mare este secerişul dar puţini sunt lucrătorii!

³⁸ Rugaţi deci pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui;

10

¹ Şi după ce a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, El le-a dat autoritate să scoată duhurile necurate şi să vindece orice boală şi orice neputinţă.

² Iar numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: Cel dintâi, Simon, zis Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacov, fiul lui Zebedei, şi Ioan, fratele lui;

³ Filip şi Bartolomeu; Toma şi Matei, vameşul; Iacov, fiul lui Alfeu, şi Levi, al cărui nume era Tadeu;

⁴ Simon, Canaanitul şi Iuda Iscarioteanul, cel care L-a vândut.

⁵ Pe aceşti doisprezece i-a trimis Isus, după ce le-a poruncit, zicând: Să nu mergeţi pe calea Neamurilor şi să nu intraţi în vreo cetate a samaritenilor,

⁶ ci să mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel.

⁷ Şi pe drum, predicaţi, zicând: împărăţia cerurilor este aproape!

⁸ Vindecaţi bolnavi, curăţaţi leproşi, înviaţi morţi, scoateţi afară demoni. Fără plată aţi primit, fără plată să daţi.

⁹ Să nu luaţi nici aur, nici argint, nici aramă pentru brâiele voastre;

¹⁰ nici traistă pentru drum, nici două haine, nici încălţăminte, nici toiag, căci vrednic este lucrătorul de hrana lui.

¹¹ Şi în orice cetate sau sat veţi intra, cercetaţi cine este în el vrednic şi rămâneţi acolo până veţi pleca;

¹² Şi la intrarea voastră într-o casă, salutaţi-o;

¹³ dacă este casa aceea vrednică, lăsaţi ca pacea voastră să vină peste ea, dar dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi.

¹⁴ Şi dacă cineva nu vă va primi, nici nu va asculta cuvintele voastre, când ieşiţi din casa aceea, sau din cetatea aceea, să scuturaţi praful de pe picioarele voastre;

¹⁵ Adevărat vă spun că în ziua judecăţii va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei şi Gomorei decât pentru cetatea aceea.

¹⁶ Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii;

¹⁷ Păziţi-vă de oameni, căci vă vor da în judecata sinedriilor şi vă vor biciui în sinagogile lor;

¹⁸ Şi din pricina Mea veţi fi duşi în faţa guvernatorilor şi a regilor, ca să slujiţi ca o mărturie pentru ei şi pentru Neamuri.

¹⁹ Dar, când vă vor da în mâna lor, să nu vă îngrijoraţi cum sau ce veţi vorbi; căci ce veţi avea de vorbit vă va fi dat chiar în ceasul acela;

²⁰ fiindcă nu voi sunteţi cei care veţi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi.

²¹ Şi fratele va da la moarte pe fratele său şi tatăl pe copilul său; şi copiii se vor ridica împotriva părinţilor şi îi vor da să fie omorâţi.

²² Şi voi veţi fi urâţi de toţi din cauza Numelui Meu, dar cine va răbda până la sfârşit, acela va fi mântuit;

²³ Dar când vă vor persecuta într-o cetate, să fugiţi într-alta: căci, adevărat vă spun, nu veţi fi sfârşit de trecut prin cetăţile lui Israel, până va veni Fiul omului.

²⁴ Ucenicul nu este mai presus de învăţătorul său, nici sclavul mai presus de stăpânul său.

²⁵ Este de-ajuns pentru ucenic să devină ca învăţătorul lui, şi pentru sclav să devină ca stăpânul lui. Dacă pe Stăpânul casei L-au numit Beelzebul, cu cât mai mult îi vor numi aşa pe cei din casa Lui?

²⁶ Să nu vă temeţi deci de ei. Căci nu este nimic acoperit care nu va fi descoperit, şi nimic ascuns care nu va fi cunoscut.

²⁷ Ce vă spun Eu în întuneric, voi să spuneţi în lumină; şi ce auziţi şoptindu-se la ureche, să predicaţi de pe acoperişul caselor.

²⁸ Nu vă temeţi de cei care ucid trupul, dar nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Acela care poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă.

²⁹ Nu se vând oare două vrăbii pe un ban? Şi totuşi, nici una din ele nu va cădea pe pământ fără voia Tatălui vostru.

³⁰ Cât despre voi însă, până şi perii de pe cap, toţi vă sunt număraţi;

³¹ Să nu vă temeţi deci: voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.

³² De aceea, pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri.

³³ Dar de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu de el înaintea Tatălui Meu care este în ceruri.

³⁴ Să nu credeţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie.

³⁵ Căci am venit să despart pe om de tatăl său, şi pe fiică de mama ei, şi pe noră de soacra ei.

³⁶ Şi omul va avea ca duşmani chiar pe cei din casa lui.

³⁷ Cine iubeşte pe tată sau pe mamă mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine; şi cine iubeşte pe fiică sau pe fiu mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine;

³⁸ Şi cine nu-şi ia crucea şi nu vine după Mine, nu este vrednic de Mine;

³⁹ Cine îşi va păstra viaţa, o va pierde, şi cine îşi pierde viaţa pentru Mine, o va găsi.

⁴⁰ Cine vă primeşte pe voi, Mă primeşte pe Mine; şi cine Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine.

⁴¹ Cine primeşte un profet ca pe un profet, va primi răsplata unui profet; şi cine primeşte pe un om drept ca pe un om drept, va primi răsplata unui om drept.

⁴² Şi oricine va da de băut numai un pahar cu apă rece unuia dintre aceşti micuţi, pentru că este ucenicul Meu, adevărat vă spun că nu-şi va pierde nicidecum răsplata;

11

¹ Şi după ce Isus a terminat de dat porunci celor doisprezece ucenici ai Săi, a plecat de acolo, ca să înveţe pe oameni şi să predice în cetăţile lor.

² Şi Ioan, când a auzit în închisoare despre lucrările lui Cristos, a trimis pe doi dintre ucenicii lui ca să-L întrebe,

³ şi I-au zis: Eşti Tu Acela care trebuie să vină sau să aşteptăm pe altul?

⁴ Şi Isus a răspuns şi le-a zis: Duceţi-vă şi spuneţi lui Ioan ce auziţi şi ce vedeţi:

⁵ Orbii primesc vederea şi şchiopii umblă; leproşii sunt curăţaţi şi surzii aud; morţii sunt înviaţi şi săracilor li se predică Evanghelia;

⁶ Şi binecuvântat este acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de cădere;

⁷ Pe când se duceau ei, Isus a început să vorbească mulţimilor despre Ioan: Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vânt?

⁸ Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei care poartă haine moi sunt în casele regilor.

⁹ Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? Da, vă spun, şi mai mult decât un profet;

¹⁰ căci el este acela despre care s-a scris: Iată, Eu trimit înaintea feţei Tale pe mesagerul Meu, care-Ţi va pregăti calea înaintea Ta.

¹¹ Adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu s-a ridicat nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul; totuşi, cel mai mic în împărăţia cerurilor este mai mare decât el.

¹² Şi din zilele lui Ioan Botezătorul până acum împărăţia cerurilor este luată cu năvală şi cei ce dau năvală o iau cu forţa;

¹³ Căci toţi profeţii şi Legea au profeţit până la Ioan;

¹⁴ Şi dacă vreţi să înţelegeţi, el este Ilie care trebuia să vină.

¹⁵ Cine are urechi de auzit, să audă;

¹⁶ Dar cu cine voi asemăna generaţia aceasta? Seamănă cu nişte copilaşi care stau în pieţe şi strigă pe tovarăşii lor,

¹⁷ şi zic: V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale şi n-aţi plâns.

¹⁸ Căci a venit Ioan, nici mâncând, nici bând, dar ei zic: Are demon!

¹⁹ A venit Fiul omului mâncând şi bând, şi ei zic: Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor! Totuşi, înţelepciunea a fost justificată prin lucrările ei.

²⁰ Atunci El a început să mustre cetăţile în care fuseseră făcute cele mai multe din minunile Lui pline de putere, pentru că nu se pocăiseră;

²¹ Vai de tine, Horazine! Vai de tine, Betsaidă! Căci, dacă s-ar fi făcut în Tir şi în Sidon minunile care au fost făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit în sac şi cenuşă.

²² De aceea, vă spun că în ziua judecăţii va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi.

²³ Şi tu, Capernaum, care ai fost înălţat până la cer, vei fi coborât până în Hades; căci, dacă s-ar fi făcut în Sodoma minunile care au fost făcute în tine, ea ar fi rămas până în ziua de astăzi.

²⁴ De aceea, vă spun că în ziua judecăţii va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei decât pentru tine;

²⁵ În vremea aceea, Isus a luat cuvântul şi a zis: Te laud, Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi învăţaţi şi le-ai descoperit pruncilor,

²⁶ Da, Tată, Te laud pentru că aşa a fost plăcut înaintea Ta!

²⁷ Toate lucrurile Mi-au fost date de Tatăl Meu; şi nimeni nu cunoaşte pe Fiul afară de Tatăl; şi nimeni nu cunoaşte pe Tatăl afară de Fiul, şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere,

²⁸ Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă.

²⁹ Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi umil în inimă; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre,

³⁰ Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară.

12

¹ În vremea aceea, într-o zi de Sabat, Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui erau flămânzi şi au început să smulgă spice de grâu şi să le mănânce.

² Dar Fariseii, când au văzut lucrul acesta, I-au zis: Iată, ucenicii Tăi fac ce nu este permis să se facă în ziua Sabatului.

³ Dar El le-a răspuns: N-aţi citit ce a făcut David când a flămânzit, el şi cei ce erau cu el?

⁴ Cum au intrat în Casa lui Dumnezeu şi au mâncat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, care nu le era permis să le mănânce nici lui, nici celor ce erau cu el, ci numai preoţilor?

⁵ Sau n-aţi citit în Lege că, în zilele de Sabat, preoţii încalcă Sabatul în templu şi totuşi sunt nevinovaţi?

⁶ Dar Eu vă spun că aici este Unul mai mare decât templul.

⁷ Dacă aţi fi ştiut însă ce înseamnă: Milă doresc şi nu jertfă, n-aţi fi condamnat pe nişte nevinovaţi.

⁸ Căci Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului.

⁹ Când a plecat Isus de acolo, a intrat în sinagoga lor.

¹⁰ Şi iată, acolo era un om care avea o mână uscată. Şi ei, ca să-L poată învinui, L-au întrebat, zicând: Este permis a vindeca în zilele de Sabat?

¹¹ Dar El le-a zis: Cine este omul acela dintre voi, care, dacă are o oaie şi-i cade într-o groapă în ziua Sabatului, să n-o apuce şi s-o scoată afară?

¹² Cu cât mai de preţ este deci un om decât o oaie! De aceea, este permis a face bine în zilele de Sabat.

¹³ Atunci a zis acelui om: întinde-ţi mâna! El a întins-o şi ea s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă.

¹⁴ Fariseii au ieşit afară şi s-au sfătuit cum să-L poată omorî.

¹⁵ Dar Isus, cunoscând lucrul acesta, a plecat de acolo. Şi după El au mers mulţimi mari; şi El i-a vindecat pe toţi

¹⁶ şi le-a poruncit cu tot dinadinsul să nu-L facă să fie cunoscut;

¹⁷ ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin profetul Isaia, care zice:

¹⁸ Iată Robul Meu pe care L-am ales, Preaiubitul Meu, în care sufletul Meu îşi găseşte plăcerea. Voi pune Duhul Meu peste El, şi El va vesti Neamurilor judecata.

¹⁹ El nu Se va lua la ceartă, nici nu va striga. Şi nimeni nu-l va auzi glasul pe străzi.

²⁰ Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata.

²¹ Şi Neamurile vor spera în Numele Lui.

²² Atunci a fost adus la El un om stăpânit de un demon, orb şi mut, şi El l-a vindecat, aşa că omul cel orb şi mut vorbea şi vedea.

²³ Şi toate mulţimile erau mirate şi ziceau: Nu cumva este Acesta Fiul lui David?

²⁴ Dar Fariseii, auzind lucrul acesta, au zis: Omul acesta nu scoate demonii decât cu Beelzebul, domnul demonilor!

²⁵ Dar Isus, cunoscându-le gândurile, le-a zis: Orice împărăţie dezbinată împotriva ei înseşi este pustiită; şi orice cetate sau casă dezbinată împotriva ei înseşi, nu va dăinui.

²⁶ Şi dacă Satana scoate afară pe Satana, este dezbinat împotriva lui însuşi; deci, cum va dăinui împărăţia lui?

²⁷ Şi dacă Eu scot afară demonii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii voştri cu cine-i scot? De aceea, ei vor fi judecătorii voştri.

²⁸ Dar, dacă Eu scot afară demonii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi.

²⁹ Sau cum poate cineva să intre în casa unui om puternic şi să-i jefuiască gospodăria, dacă n-a legat mai întâi pe omul acela puternic? Numai atunci îi va jefui casa.

³⁰ Cine nu este cu Mine este împotriva Mea; şi cine nu strânge cu Mine, risipeşte.

³¹ De aceea, vă spun: Orice păcat şi blasfemie vor fi iertate oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului nu va fi iertată oamenilor;

³² Şi oricine vorbeşte un cuvânt împotriva Fiului omului, îi va fi iertat; dar oricine vorbeşte împotriva Duhului Sfânt, nu va fi iertat, nici în veacul acesta, nici în cel viitor;

³³ Ori faceţi pomul bun şi roadă lui bună, ori faceţi pomul rău şi roadă lui rea: căci pomul se cunoaşte după roadă lui.

³⁴ Pui de vipere! Cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura.

³⁵ Omul bun scoate lucruri bune din comoara bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din comoara rea a inimii lui.

³⁶ Dar Eu vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit.

³⁷ Căci din cuvintele tale vei fi justificat şi din cuvintele tale vei fi condamnat.

³⁸ Atunci unii din cărturari şi din Farisei au răspuns şi I-au zis: Învăţătorule, vrem să vedem un semn de la Tine;

³⁹ Dar El a răspuns şi le-a zis: O generaţie vicleană şi adulteră caută un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul profetului Iona;

⁴⁰ căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele peştelui celui mare, tot aşa va sta şi Fiul omului trei zile şi trei nopţi în inima pământului.

⁴¹ Bărbaţii din Ninive se vor scula în ziua judecăţii alături de generaţia aceasta şi o vor condamna, pentru că ei s-au pocăit la vestirea lui Iona; şi iată, aici este Unul mai mare decât Iona;

⁴² Regina de la sud se va scula în ziua judecăţii alături de generaţia aceasta şi o va condamna, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată, aici este Unul mai mare decât Solomon.

⁴³ Când duhul necurat iese dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, şi n-o găseşte.

⁴⁴ Atunci zice: Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit. Şi când vine, o găseşte goală, măturată şi împodobită.

⁴⁵ Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el şi intră în casă şi locuiesc acolo; şi starea din urmă a acestui om devine mai rea decât cea dintâi. Aşa se va întâmpla şi cu această generaţie rea.

⁴⁶ Pe când vorbea El încă mulţimilor, iată, mama Lui şi fraţii Lui stăteau afară şi căutau să-I vorbească.

⁴⁷ Atunci cineva I-a zis: Iată, mama Ta şi fraţii Tăi stau afară şi caută să stea de vorbă cu Tine;

⁴⁸ Dar El a răspuns şi a zis celui care Îi vorbise: Cine este mama Mea şi cine sunt fraţii Mei?

⁴⁹ Şi întinzându-Şi mâna spre ucenicii Lui, a zis: Iată mama Mea şi fraţii Mei!

⁵⁰ Căci oricine face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela îmi este frate şi soră şi mamă.

13

¹ În aceeaşi zi, Isus a ieşit din casă şi stătea lângă mare.

² S-au adunat la El mulţimi mari, aşa că S-a urcat ca să stea într-o corabie, iar mulţimea toată stătea pe ţărm.

³ Şi El le-a vorbit despre multe lucruri în parabole, zicând: Iată, semănătorul a ieşit să semene.

⁴ Şi pe când semăna el, unele seminţe au căzut lângă drum, şi au venit păsările şi le-au mâncat.

⁵ Şi altele au căzut pe locuri stâncoase, unde n-aveau pământ mult; şi au răsărit îndată pentru că n-au avut un pământ adânc.

⁶ Dar, când a răsărit soarele, s-au veştejit; şi pentru că n-aveau rădăcini, s-au uscat.

⁷ Şi altele au căzut între spini şi spinii au crescut şi le-au înecat.

⁸ Dar altele au căzut pe pământ bun şi au dat roadă, unele o sută, altele şaizeci, altele treizeci;

⁹ Cine are urechi de auzit să audă;

¹⁰ Ucenicii au venit la El şi I-au zis: De ce le vorbeşti în parabole?

¹¹ El a răspuns şi le-a zis: Pentru că vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei cerurilor, dar lor nu le-a fost dat.

¹² Căci celui ce are i se va da şi va avea din belşug; dar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are.

¹³ De aceea le vorbesc în parabole, pentru că ei măcar că văd, nu văd, şi, măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg.

¹⁴ Şi cu privire la ei se împlineşte profeţia lui Isaia, care zice: Veţi auzi cu urechile voastre şi nu veţi înţelege; şi veţi privi cu ochii voştri şi nu veţi vedea,

¹⁵ Căci inima acestui popor s-a împietrit. Au ajuns tari de urechi şi şi-au închis ochii, ca nu cumva cu ochii să vadă şi cu urechile să audă şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă la Dumnezeu şi Eu Să-i vindec;

¹⁶ Dar binecuvântaţi sunt ochii voştri, pentru că văd, şi urechile voastre, pentru că aud!

¹⁷ Adevărat vă spun că mulţi profeţi şi oameni drepţi au dorit să vadă ce vedeţi voi, şi n-au văzut; şi să audă ce auziţi voi, şi n-au auzit.

¹⁸ Ascultaţi deci parabola semănătorului.

¹⁹ Când aude cineva cuvântul împărăţiei şi nu-l înţelege, cel rău vine şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Acesta este cel în care sămânţa a fost semănată lângă drum;

²⁰ Şi cel în care sămânţa a fost semănată pe locuri stâncoase este omul care aude cuvântul şi-l primeşte îndată cu bucurie;

²¹ dar n-are rădăcină în sine, ci este numai până la o vreme; şi când vine un necaz sau o persecuţie din cauza cuvântului, cade îndată.

²² Şi cel în care sămânţa a fost semănată între spini este cel care aude cuvântul, dar îngrijorările lumii acesteia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest cuvânt şi devine neroditor.

²³ Şi cel în care sămânţa a fost semănată pe pământ bun este cel care aude cuvântul şi-l înţelege; care, cu adevărat, aduce roadă şi produce: unul o sută, altul şaizeci, altul treizeci.

²⁴ Isus le-a pus înainte o altă parabolă, zicând: împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în ogorul lui.

²⁵ Dar, pe când dormeau oamenii, a venit duşmanul lui şi a semănat neghină între grâu şi a plecat.

²⁶ Dar când au răsărit firele de grâu şi au făcut rod, atunci a apărut şi neghina.

²⁷ Sclavii stăpânului casei au venit la el şi au zis: Doamne, n-ai semănat sămânţă bună în ogorul tău? De unde are deci neghină?

²⁸ Şi el le-a zis: Un duşman a făcut lucrul acesta. Sclavii i-au zis: Vrei, deci, să mergem s-o smulgem?

²⁹ Dar el a zis: Nu, ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeţi şi grâul împreună cu ea.

³⁰ Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: Adunaţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, dar grâul strângeţi-l în grânarul meu.

³¹ Isus le-a pus înainte o altă parabolă şi le-a zis: împărăţia cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muştar pe care l-a luat un om şi l-a semănat în Ogorul său;

³² Grăuntele acesta, în adevăr, este mai mic decât toate seminţele, dar când creşte este mai mare decât ierburile şi se face un copac, aşa că păsările cerului vin şi îşi fac cuiburi în ramurile lui.

³³ El le-a spus o altă parabolă: împărăţia cerurilor se aseamănă cu un aluat pe care l-a luat o femeie şi l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce a fost tot dospit.

³⁴ Isus a spus mulţimilor toate aceste lucruri în parabole; şi nu le vorbea deloc fără parabolă;

³⁵ ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul, care zice: îmi voi deschide gura în parabole, voi spune lucruri ascunse de la întemeierea lumii;

³⁶ Atunci Isus, dând drumul mulţimilor, a intrat în casă. Şi ucenicii Lui au venit la El şi I-au zis: Explică-ne parabola cu neghina din ogor.

³⁷ Şi El a răspuns şi le-a zis: Cel ce seamănă sămânţa bună este Fiul omului;

³⁸ şi ogorul este lumea. Sămânţa cea bună sunt fiii împărăţiei, iar neghina sunt fiii celui rău;

³⁹ Duşmanul care a semănat-o este Diavolul; secerişul este sfârşitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii.

⁴⁰ Deci, aşa cum se adună neghina şi este arsă în foc, aşa va fi şi la sfârşitul lumii.

⁴¹ Fiul omului îşi va trimite îngerii şi ei vor aduna din împărăţia Lui toate lucrurile, care sunt pricină de păcătuire, şi pe cei care fac fărădelegea

⁴² şi îi vor arunca în cuptorul cu foc; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor;

⁴³ Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi de auzit, să audă;

⁴⁴ Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-un ogor, pe care a găsit-o un om şi a ascuns-o; şi, de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ogorul acela.

⁴⁵ Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase.

⁴⁶ Şi când găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce şi vinde tot ce are, şi-l cumpără.

⁴⁷ Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care adună laolaltă tot felul de peşti;

⁴⁸ şi după ce s-a umplut, pescarii îl scot la mal, şed jos şi adună în vase ce este bun, iar ce este rău aruncă afară.

⁴⁹ Tot aşa va fi şi la sfârşitul lumii: îngerii vor ieşi şi vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor drepţi

⁵⁰ şi îi vor arunca în cuptorul cu foc; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

⁵¹ Isus le-a zis: Aţi înţeles voi toate aceste lucruri? Ei I-au zis: Da, Doamne.

⁵² Şi El le-a zis: De aceea, orice cărturar care a învăţat ce trebuie despre împărăţia cerurilor, se aseamănă cu un gospodar care scoate din comoara lui lucruri noi şi lucruri vechi;

⁵³ Şi după ce a sfârşit Isus aceste parabole, a plecat de acolo.

⁵⁴ Când a venit în patria Sa, a început să înveţe pe oameni în sinagoga lor, încât ei erau uimiţi şi ziceau: De unde are El înţelepciunea şi lucrările acestea pline de putere?

⁵⁵ Oare nu este El fiul tâmplarului? Nu se numeşte mama Lui, Maria, şi fraţii Lui, Iacov şi Iose şi Simon şi Iuda?

⁵⁶ Şi surorile lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?

⁵⁷ Şi găseau astfel în El o pricină de poticnire. Dar Isus le-a zis: Nicăieri nu este preţuit un profet mai puţin decât în patria şi în casa lui;

⁵⁸ Şi n-a făcut multe minuni în locul acela, datorită necredinţei lor;

14

¹ În vremea aceea, tetrarhul Irod a auzit veşti despre Isus

² şi a zis slujitorilor săi: Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat dintre cei morţi şi de aceea se fac minuni prin el.

³ Căci Irod prinsese pe Ioan, îl legase şi-l pusese în închisoare, din cauza Irodiadei, soţia fratelui său, Filip;

⁴ căci Ioan îi zicea: Nu-ţi este permis s-o ai de soţie.

⁵ Şi Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de mulţime, pentru că mulţimea privea pe Ioan ca pe un profet.

⁶ Dar când se sărbătorea ziua naşterii lui Irod, fiica Irodiadei a dansat înaintea lor şi a plăcut lui Irod.

⁷ De aceea i-a promis cu jurământ că îi va da orice va cere.

⁸ Dar ea, fiind îndemnată de mama sa, a zis: Dă-mi aici, pe o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!

⁹ Şi regele s-a întristat, dar din cauza jurămintelor şi a celor care stăteau cu el la masă, a poruncit să i-l dea.

¹⁰ Şi a trimis să taie capul lui Ioan în închisoare.

¹¹ Şi capul lui a fost adus pe o farfurie şi a fost dat fetei; şi ea l-a adus mamei sale.

¹² Ucenicii lui Ioan au venit, i-au luat trupul şi l-au îngropat; şi ei au venit şi au dat de ştire lui Isus.

¹³ Când a auzit Isus vestea aceasta, a plecat de acolo cu corabia, retrăgându-Se la o parte într-un loc pustiu. Când au auzit mulţimile lucrul acesta, au ieşit din cetăţi şi au mers după El pe jos.

¹⁴ Şi când a coborât din corabie, Isus a văzut o mulţime mare, I s-a făcut milă de ea, şi a vindecat pe cei bolnavi.

¹⁵ Când s-a înserat, ucenicii Lui au venit la El şi I-au zis: Locul acesta este pustiu şi vremea, iată, a trecut; dă drumul mulţimilor să se ducă în sate şi să-şi cumpere de mâncare.

¹⁶ Dar Isus le-a zis: N-au nevoie să plece, daţi-le voi să mănânce.

¹⁷ Dar ei I-au zis: Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.

¹⁸ El a zis: Aduceţi-le aici la Mine.

¹⁹ Şi după ce a poruncit mulţimilor să stea pe iarbă a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer, le-a binecuvântat, a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit mulţimilor.

²⁰ Şi au mâncat toţi şi s-au săturat; şi au adunat douăsprezece coşuri pline cu rămăşiţe de fărâmituri.

²¹ Şi cei care mâncaseră erau cam la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.

²² Îndată Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă, până va da drumul mulţimilor.

²³ Şi după ce a dat drumul mulţimilor, S-a urcat pe munte să Se roage, singur la o parte. Se înnoptase şi El era singur acolo.

²⁴ Dar corabia era deja învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vântul era împotrivă.

²⁵ Dar în a patra strajă a nopţii, Isus a venit la ei, umblând pe mare;

²⁶ Şi ucenicii, când L-au văzut umblând pe mare, s-au înspăimântat şi au zis: Este o nălucă! Şi de frică au ţipat.

²⁷ Dar Isus le-a vorbit îndată, zicând: îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!

²⁸ Şi Petru I-a răspuns şi a zis: Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape.

²⁹ Şi El a zis: Vino! Şi Petru s-a coborât din corabie şi a umblat pe ape, ca să meargă la Isus.

³⁰ Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut; şi, când a început să se scufunde, a strigat, zicând: Doamne, scapă-mă!

³¹ Şi îndată Isus a întins mâna, l-a apucat şi a zis: Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?

³² Şi după ce s-au suit în corabie, vântul a încetat.

³³ Şi cei ce erau în corabie au venit şi I s-au închinat, zicând: Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!

³⁴ Şi după ce au trecut marea au venit în ţinutul Ghenezaretului.

³⁵ Şi oamenii din locul acela, când L-au cunoscut, au trimis vorbă în tot ţinutul acela şi au adus la El pe toţi bolnavii;

³⁶ şi ei îl rugau să le dea voie să se atingă numai de poala hainei Lui; şi toţi câţi s-au atins de El, au fost vindecaţi,

15

¹ Atunci nişte Farisei şi nişte cărturari din Ierusalim au venit la Isus şi I-au zis:

² De ce calcă ucenicii Tăi tradiţia bătrânilor? Căci nu-şi spală mâinile când mănâncă pâine;

³ Dar El a răspuns şi le-a zis: Dar voi de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu prin tradiţia voastră?

⁴ Căci Dumnezeu a poruncit, zicând: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta; şi Cine va vorbi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea.

⁵ Dar voi ziceţi: Cine va zice tatălui său sau mamei sale: Cu orice te-aş fi putut ajuta este un dar oferit lui Dumnezeu,

⁶ acela nu mai trebuie să cinstească pe tatăl său sau pe mama sa. Şi aţi desfiinţat astfel porunca lui Dumnezeu prin tradiţia voastră.

⁷ Prefăcuţilor! Bine a profeţit Isaia despre voi, când a zis:

⁸ Poporul acesta se apropie de Mine cu gura şi Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine;

⁹ Degeaba însă Mi se închină ei, învăţând ca învăţături nişte porunci ale oamenilor.

¹⁰ El a chemat mulţimea la Sine şi le-a zis: Ascultaţi şi înţelegeţi:

¹¹ Nu ce intră în gură pângăreşte pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea pângăreşte pe om;

¹² Atunci ucenicii Lui s-au apropiat şi I-au zis: Ştii că Fariseii au găsit pricină de poticnire, auzind cuvintele acestea?

¹³ Dar El a răspuns şi a zis: Orice plantă pe care n-a sădit-o Tatăl Meu cel ceresc, va fi smulsă din rădăcină.

¹⁴ Lăsaţi-i: sunt nişte călăuze oarbe ale celor orbi; şi când un orb călăuzeşte pe un alt orb, amândoi vor cădea în groapă.

¹⁵ Şi Petru a răspuns şi I-a zis: Explică-ne parabola aceasta.

¹⁶ Şi Isus a zis: Şi voi sunteţi tot fără pricepere?

¹⁷ Nu înţelegeţi că orice intră în gură merge în pântece şi apoi este aruncat afară?

¹⁸ Dar cele ce ies din gură vin din inimă şi acelea pângăresc pe om;

¹⁹ Căci din inimă ies gândurile rele, omorurile, faptele de adulter, desfrânările, furturile, mărturiile mincinoase, blasfemiile;

²⁰ Acestea sunt lucrurile care pângăresc pe om, dar a mânca fără să-ţi speli mâinile nu pângăreşte pe om.

²¹ Şi Isus, după ce a plecat de acolo, S-a dus în părţile Tirului şi ale Sidonului;

²² Şi iată că o femeie canaaneancă a venit din ţinuturile acelea şi a strigat către El, zicând: Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău stăpânită de un demon.

²³ Dar El nu i-a răspuns nici un cuvânt. Şi ucenicii Lui au venit la El şi L-au rugat, zicând: Dă-i drumul, căci strigă după noi.

²⁴ Dar El a răspuns şi a zis: Eu n-am fost trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.

²⁵ Dar ea a venit şi I s-a închinat, zicând: Doamne, ajută-mă!

²⁶ Dar El a răspuns şi a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei!

²⁷ Dar ea a zis: Da, Doamne, dar şi căţeii mănâncă fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor.

²⁸ Atunci Isus a răspuns şi i-a zis: O, femeie, mare este credinţa ta; facă-ţi-se după cum voieşti. Şi fiica ei a fost vindecată chiar în ceasul acela.

²⁹ Şi Isus a plecat de acolo şi a venit spre Marea Galileii; S-a suit pe munte şi a stat acolo.

³⁰ Atunci au venit la El mulţimi mari, având cu ele şchiopi, orbi, muţi, ciungi şi mulţi alţii. Şi ei i-au pus la picioarele lui Isus şi El i-a vindecat,

³¹ aşa ca mulţimile se mirau, văzând pe muţi vorbind, pe ciungi sănătoşi, pe şchiopi umblând şi pe orbi văzând; şi ei au glorificat pe Dumnezeul lui Israel.

³² Apoi Isus a chemat la El pe ucenicii Săi şi a zis: îmi este milă de mulţimea aceasta, căci de trei zile stau lângă Mine şi n-au ce mânca; şi nu vreau să le dau drumul flămânzi, ca nu cumva să leşine pe drum;

³³ Atunci ucenicii Lui I-au zis: De unde să luăm în pustia aceasta atâtea pâini ca să saturăm o mulţime atât de mare?

³⁴ Isus le-a zis: Câte pâini aveţi? Şi ei au zis: Şapte, şi câţiva peştişori.

³⁵ Şi El a poruncit mulţimii să stea pe pământ.

³⁶ A luat cele şapte pâini şi peştişorii şi, mulţumind, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor Săi, iar ucenicii le-au împărţit mulţimii.

³⁷ Şi au mâncat toţi şi s-au săturat; şi s-au ridicat şapte coşuri pline cu rămăşiţe de fărâmituri.

³⁸ Şi cei ce mâncaseră erau patru mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.

³⁹ Şi, după ce a dat drumul mulţimii, S-a urcat în corabie şi a venit în ţinutul Magdalei.

16

¹ Fariseii şi Saducheii s-au apropiat de El şi, ispitindu-L, I-au cerut să le arate un semn din cer;

² Dar El a răspuns şi le-a zis: Când se înserează, voi ziceţi: Timpul va fi frumos căci cerul este roşu.

³ Şi dimineaţa, ziceţi: Astăzi va fi furtună, căci cerul este roşu-posomorât. Prefăcuţilor, ştiţi să deosebiţi faţa cerului, dar semnele timpurilor nu le puteţi deosebii

⁴ O generaţie rea şi adulteră cere un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul profetului Iona. Apoi i-a lăsat şi a plecat.

⁵ Şi ucenicii au trecut pe celălalt ţărm şi uitaseră să ia pâini.

⁶ Apoi Isus le-a zis: Luaţi seama şi păziţi-vă de aluatul Fariseilor şi al Saducheilor;

⁷ Şi ucenicii se gândeau în ei, zicând: Zice astfel pentru că n-am luat pâini!

⁸ Dar Isus, care cunoştea lucrul acesta, le-a zis: Puţin credincioşilor, pentru ce vă gândiţi că n-aţi luat pâini?

⁹ Tot nu înţelegeţi sau nu vă mai aduceţi aminte de cele cinci pâini pentru cei cinci mii de oameni, şi câte coşuri aţi ridicat?

¹⁰ Nici de cele şapte pâini pentru cei patru mii de oameni şi câte coşuri aţi ridicat?

¹¹ Cum de nu înţelegeţi că nu v-am vorbit în privinţa pâinilor, ci v-am spus să vă păziţi de aluatul Fariseilor şi al Saducheilor?

¹² Atunci ei au înţeles că nu le zisese să se păzească de aluatul pâinii, ci de învăţătura Fariseilor şi a Saducheilor.

¹³ Când Isus a venit în părţile Cezareii lui Filip, El a întrebat pe ucenicii Săi, zicând: Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?

¹⁴ Şi ei au zis: Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; şi alţii Ilie; şi alţii Ieremia sau unul dintre profeţi;

¹⁵ El le-a zis: Dar voi, cine ziceţi că sunt?

¹⁶ Şi Simon Petru a răspuns şi a zis: Tu eşti Cristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!

¹⁷ Şi Isus a răspuns şi i-a zis: Binecuvântat eşti tu, Simone, fiul lui Iona, fiindcă nu carnea şi sângele ţi-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri.

¹⁸ Şi Eu îţi spun: Tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi biserica Mea şi porţile Locuinţei Morţilor nu o vor birui.

¹⁹ Şi îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri.

²⁰ Atunci a poruncit ucenicilor Lui să nu spună la nimeni că El este Isus Cristos.

²¹ De atunci încolo, Isus a început să arate ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim şi să sufere multe din partea bătrânilor şi a preoţilor celor mai de seamă şi a cărturarilor; şi să fie omorât, şi a treia zi să învie;

²² Şi Petru L-a luat deoparte şi a început să-L mustre, zicând: Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi se întâmple aşa ceva!

²³ Dar El S-a întors şi a zis lui Petru: înapoia Mea, Satano! Tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine, căci gândurile tale nu sunt la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor.

²⁴ Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.

²⁵ Pentru că oricine doreşte să-şi scape viaţa, o va pierde; şi oricine îşi pierde viaţa pentru Mine, o va găsi.

²⁶ Căci ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul Său?

²⁷ Căci Fiul omului va veni în gloria Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui;

²⁸ Adevărat vă spun că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până nu vor vedea pe Fiul omului venind în împărăţia Sa.

17

¹ Şi după şase zile Isus a luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus la o parte pe un munte înalt.

² Şi El S-a schimbat la faţă înaintea lor; faţa Lui a strălucit ca soarele şi hainele I s-au făcut albe ca lumina.

³ Şi iată, li s-au arătat Moise şi Ilie, stând de vorbă cu El.

⁴ Şi Petru a răspuns şi a zis lui Isus: Doamne, este bine să fim aici; dacă vrei, să facem aici trei colibe; una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie.

⁵ Pe când vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos. Şi din nor s-a auzit un glas care zicea: Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea: de El să ascultaţi!

⁶ Şi când au auzit, ucenicii au căzut cu feţele la pământ şi s-au înspăimântat foarte tare.

⁷ Dar Isus a venit la ei, S-a atins de ei şi a zis: Sculaţi-vă, nu vă temeţi!

⁸ Şi când şi-au ridicat ochii, n-au mai văzut pe nimeni afară de Isus singur.

⁹ Pe când coborau de pe munte, Isus le-a poruncit, zicând: Să nu spuneţi nimănui de viziunea aceasta, până va învia Fiul omului din morţi.

¹⁰ Şi ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: Oare de ce zic cărturarii că întâi trebuie să vină Ilie?

¹¹ Şi Isus a răspuns şi le-a zis: Este adevărat că întâi va veni Ilie şi va reaşeza toate lucrurile,

¹² Dar vă spun că Ilie a şi venit şi ei nu I-au cunoscut, ci au făcut cu el ce au vrut. Tot aşa va suferi şi Fiul omului din partea lor.

¹³ Atunci ucenicii au înţeles că le vorbise despre Ioan Botezătorul;

¹⁴ Când au ajuns la mulţime, s-a apropiat de El un om, îngenunchind înaintea Lui şi zicând:

¹⁵ Doamne, ai milă de fiul meu, căci este epileptic şi suferă rău; de multe ori cade în foc şi de multe ori în apă.

¹⁶ L-am adus la ucenicii Tăi dar ei n-au putut să-l vindece.

¹⁷ Atunci Isus a răspuns şi a zis: O, generaţie necredincioasă şi pornită la rău, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceţi-l aici la Mine!

¹⁸ Isus a certat demonul, care a ieşit afară din el. Şi băiatul a fost vindecat chiar în ceasul acela.

¹⁹ Atunci ucenicii au venit la Isus şi I-au zis deoparte: Noi de ce n-am putut să-l scoatem?

²⁰ Isus le-a zis: Din cauza necredinţei voastre. Căci adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici acolo! Şi s-ar muta; şi nimic nu v-ar fi cu neputinţă;

²¹ Dar acest fel de demoni nu iese afară decât prin rugăciune şi post.

²² Pe când stăteau în Galileea, Isus le-a zis: Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor,

²³ şi ei îl vor omorî, şi a treia zi va învia. Şi ucenicii s-au întristat foarte mult.

²⁴ Şi când au ajuns în Capernaum, cei care strângeau taxa pentru templu au venit la Petru şi i-au zis: învăţătorul vostru nu plăteşte taxa?

²⁵ El a zis: Ba da. Şi când a intrat în casă, Isus i-a vorbit primul, zicând: Ce crezi, Simone? Regii pământului de la cine primesc taxe sau biruri: de la fiii lor sau de la străini?

²⁶ Petru I-a zis: De la străini. Şi Isus i-a zis: Aşadar, fiii sunt scutiţi.

²⁷ Dar ca să nu-i facem să păcătuiască, du-te la mare, aruncă undiţa şi trage afară peştele care va veni primul; şi când îi vei deschide gura, vei găsi în ea o monedă, pe care ia-o şi dă-le-o lor pentru Mine şi pentru tine.

18

¹ În ceasul acela ucenicii au venit la Isus şi I-au zis: Cine este cel mai mare în împărăţia cerurilor?

² Isus a chemat la El lin copilaş, l-a pus în mijlocul lor

³ şi a zis: Adevărat vă spun că dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu veţi deveni ca nişte copilaşi, cu nici un chip nu veţi intra în împărăţia cerurilor.

⁴ De aceea, oricine se va umili ca acest copilaş, va fi cel mai mare în împărăţia cerurilor.

⁵ Şi oricine va primi un copilaş ca acesta în Numele Meu, Mă primeşte pe Mine.

⁶ Dar pentru oricine va face să cadă unul din aceşti micuţi care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră de moară şi să fie înecat în adâncul mării;

⁷ Vai de lume, din cauza prilejurilor de cădere! Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de cădere; dar vai de omul acela prin care vine prilejul de cădere!

⁸ Şi dacă mâna ta sau piciorul tău te face să cazi, taie-le şi aruncă-le de la tine. Căci este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop sau ciung, decât să ai două mâini sau două picioare şi să fii aruncat în focul veşnic.

⁹ Şi dacă ochiul tău te face să cazi, scoate-l şi aruncă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă numai cu un ochi, decât să ai amândoi ochii şi să fii aruncat în focul gheenei.

¹⁰ Feriţi-vă să nu dispreţuiţi nici măcar pe unul din aceşti micuţi; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururea faţa Tatălui Meu, care este în ceruri.

¹¹ Fiindcă Fiul omului a venit să mântuiască ce era pierdut.

¹² Ce credeţi? Dacă un om are o sută de oi şi una dintre ele se rătăceşte, oare nu lasă el pe cele nouăzeci şi nouă pe munţi şi se duce să caute pe cea rătăcită?

¹³ Şi dacă se întâmplă s-o găsească, adevărat vă spun că are mai multă bucurie de ea decât de cele nouăzeci şi nouă care nu se rătăciseră;

¹⁴ Tot aşa, nu este voia Tatălui vostru din ceruri să piară unul măcar din aceşti micuţi.

¹⁵ Şi dacă fratele tău păcătuieşte împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău.

¹⁶ Dar dacă nu te ascultă, mai ia cu tine pe unul sau doi fraţi, ca orice cuvânt să poată fi sprijinit pe mărturia a doi sau trei martori;

¹⁷ Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l bisericii; şi dacă nu va asculta nici de biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi ca un vameş;

¹⁸ Adevărat vă spun că, orice veţi lega pe pământ, va fi legat în cer; şi orice veţi dezlega pe pământ, va fi dezlegat în cer.

¹⁹ Vă mai spun iarăşi că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri.

²⁰ Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor.

²¹ Atunci Petru s-a apropiat de El şi a zis: Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?

²² Isus i-a zis: Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.

²³ De aceea, împărăţia cerurilor se aseamănă cu un rege care a vrut să se socotească cu sclavii săi.

²⁴ Şi când a început să facă socoteala, a fost adus la el unul care-i datora zece mii de talanţi.

²⁵ Dar fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-l vândă pe el, pe soţia lui, pe copiii lui şi tot ce avea şi să i se plătească datoria.

²⁶ Sclavul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat şi a zis: Doamne, mai ai răbdare cu mine şi-ţi voi plăti totul.

²⁷ Atunci stăpânul acelui sclav, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul şi i-a iertat datoria.

²⁸ Dar sclavul acela a ieşit afară şi a întâlnit pe unul dintre cei care erau sclavi cu el, care-i datora o sută de dinari. A pus mâna pe el şi-l strângea de gât, zicând: Plăteşte-mi ce eşti dator!

²⁹ Cel care era sclav împreună cu el s-a aruncat la picioarele lui şi îl ruga, zicând: Mai ai răbdare cu mine şi-ţi voi plăti totul.

³⁰ Dar el n-a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat în închisoare până când va plăti datoria.

³¹ Când au văzut cei care erau sclavi împreună cu el cele întâmplate, s-au întristat foarte mult şi s-au dus şi au spus stăpânului lor toate cele petrecute.

³² Atunci stăpânul a chemat la el pe sclavul acela şi i-a zis: Sclav viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat.

³³ Oare nu se cădea să ai şi tu milă de cel care este sclav împreună cu tine, cum am avut eu milă de tine?

³⁴ Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor, până va plăti tot ce datora.

³⁵ Tot aşa vă va face Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima greşelile fratelui său;

19

¹ După ce a sfârşit Isus cuvintele acestea, a plecat din Galileea şi a venit în ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan.

² După El au mers multe mulţimi; şi acolo El a vindecat pe cei bolnavi;

³ Fariseii au venit la El, ispitindu-L şi zicându-I: Oare îi este permis unui soţ să divorţeze de soţia lui pentru orice motiv?

⁴ Şi El a răspuns şi le-a zis: Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut bărbat şi femeie,

⁵ şi a zis: De aceea va lăsa bărbatul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu soţia sa, şi cei doi vor fi un singur trup?

⁶ Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă.

⁷ Ei I-au zis: Atunci de ce a poruncit Moise să-i dea un certificat de divorţ şi s-o lase?

⁸ El le-a zis: Din cauza împietririi inimilor voastre v-a dat voie Moise să divorţaţi de soţiile voastre, dar de la început n-a fost aşa.

⁹ Şi Eu vă spun că oricine divorţează de soţie, afară de motiv de imoralitate sexuală, şi se căsătoreşte cu alta, comite adulter; şi cine se căsătoreşte cu cea divorţată comite adulter.

¹⁰ Ucenicii Lui I-au zis: Dacă aceasta este relaţia soţului cu soţia, atunci este mai bine să nu se căsătorească;

¹¹ Dar El le-a zis: Nu toţi pot primi cuvântul acesta, ci numai acei cărora le-a fost dat.

¹² Căci sunt fameni care s-au născut aşa din pântecele mamei lor; şi sunt fameni care au fost făcuţi fameni de oameni; şi sunt fameni care singuri s-au făcut fameni pentru împărăţia cerurilor. Cine poate să primească lucrul acesta, să-l primească;

¹³ Atunci I-au adus nişte copilaşi, ca să-Şi pună mâinile peste ei şi să Se roage. Dar ucenicii îi certau.

¹⁴ Dar Isus a zis: Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi; căci împărăţia cerurilor este a celor ca ei;

¹⁵ Şi după ce Şi-a pus mâinile peste ei, a plecat de acolo.

¹⁶ Şi iată, un om a venit şi I-a zis: Bunule învăţător, ce bine să fac ca să am viaţă veşnică?

¹⁷ Şi El i-a zis: De ce Mă numeşti bun? Nu este nimeni bun afară de Unul singur, Dumnezeu. Dar dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.

¹⁸ El I-a zis: Care? Şi Isus a zis: Să nu ucizi! Să nu comiţi adulter! Să nu furi! Să nu faci o mărturisire mincinoasă!

¹⁹ Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!

²⁰ Tânărul I-a zis: Toate acestea le-am păzit din tinereţea mea; ce-mi mai lipseşte?

²¹ Isus i-a zis: Dacă vrei să fii desăvârşit, du-te, vinde ce ai şi dă la săraci şi vei avea o comoară în cer! Apoi vino şi urmează-Mă.

²² Când a auzit tânărul cuvântul acesta, a plecat întristat; căci avea multe bogăţii.

²³ Şi Isus a zis ucenicilor Săi: Adevărat vă spun că greu va intra un bogat în împărăţia cerurilor;

²⁴ Şi vă mai spun iarăşi că este mai uşor pentru o cămilă să treacă prin urechile acului, decât pentru un bogat să intre în împărăţia lui Dumnezeu.

²⁵ Când au auzit ucenicii lucrul acesta au rămas foarte uimiţi şi au zis: Atunci cine poate fi mântuit?

²⁶ Dar Isus S-a uitat ţintă la ei şi le-a zis: Cu oamenii lucrul acesta este cu neputinţă, dar cu Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă;

²⁷ Atunci Petru a răspuns şi I-a zis: Iată că noi am lăsat tot şi Te-am urmat; ce răsplată vom avea?

²⁸ Şi Isus le-a zis: Adevărat vă spun că, atunci când va sta Fiul omului pe tronul gloriei Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi care M-aţi urmat, veţi sta şi voi pe douăsprezece scaune de domnie, judecând pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel;

²⁹ Şi oricine a lăsat case sau fraţi sau surori sau tată sau mamă sau soţie sau copii sau pământuri pentru Numele Meu, va primi însutit şi va moşteni viaţa veşnică.

³⁰ Dar mulţi dintre cei dintâi vor fi cei de pe urmă, şi mulţi dintre cei de pe urmă vor fi cei dintâi;

20

¹ Căci împărăţia cerurilor se aseamănă cu un gospodar care a ieşit dis-de-dimineaţă să tocmească lucrători la via sa.

² S-a învoit cu lucrătorii cu câte un dinar pe zi şi i-a trimis în via sa.

³ Şi pe la ceasul al treilea a ieşit şi a văzut pe alţii stând în piaţă fără lucru.

⁴ Şi el le-a zis: Duceţi-vă şi voi în vie şi vă voi da orice este drept. Şi s-au dus.

⁵ A ieşit iarăşi pe la ceasul al şaselea şi al nouălea şi a făcut la fel.

⁶ Şi când a ieşit pe la ceasul al unsprezecelea a găsit pe alţii stând fără lucru şi le-a zis: De ce staţi aici toată ziua fără lucru?

⁷ Ei i-au zis: Pentru că nu ne-a tocmit nimeni. El le-a zis: Duceţi-vă şi voi în vie şi vă voi da orice este drept.

⁸ Când s-a înserat, stăpânul viei a zis administratorului său: Cheamă lucrătorii şi dă-le plata, începând de la cei de pe urmă până la cei dintâi.

⁹ Când au venit cei din ceasul al unsprezecelea, au primit fiecare câte un dinar.

¹⁰ Când au venit cei dintâi, au crezut că vor primi mai mult, dar şi ei au primit tot câte un dinar de fiecare.

¹¹ Şi după ce l-au primit, murmurau împotriva stăpânului casei

¹² şi ziceau: Aceştia din urmă au lucrat un singur ceas şi la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, care am purtat greul şi zăduful zilei.

¹³ Dar el a răspuns şi a zis unuia dintre ei: Prietene, ţie nu-ţi fac nici o nedreptate; nu te-ai tocmit tu cu mine pentru un dinar?

¹⁴ Ia-ţi ce este al tău şi pleacă! Eu vreau să plătesc şi acestuia din urmă ca şi ţie.

¹⁵ Nu pot să fac ce vreau cu ce-i al meu? Sau este ochiul tău rău fiindcă eu sunt bun?

¹⁶ Tot aşa, cei din urmă vor fi cei dintâi şi cei dintâi vor fi cei din urmă; pentru că mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.

¹⁷ Pe când Se suia Isus la Ierusalim, pe drum a luat deoparte pe cei doisprezece ucenici şi le-a zis:

¹⁸ Iată că ne suim la Ierusalim şi Fiul omului va fi dat în mâinile preoţilor celor mai de seamă şi cărturarilor; şi ei îl vor condamna la moarte

¹⁹ şi-L vor da în mâinile Neamurilor ca să-L batjocorească, să-L bată şi să-L crucifice; dar a treia zi El va învia;

²⁰ Atunci mama fiilor lui Zebedei s-a apropiat de El împreună cu fiii ei, I s-a închinat şi a cerut ceva de la El.

²¹ Şi El i-a zis: Ce vrei? Ea I-a zis: Porunceşte ca în împărăţia Ta aceşti doi fii ai mei să stea unul la dreapta şi altul la stânga Ta.

²² Dar Isus a răspuns şi a zis: Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care-l voi bea Eu, şi să fiţi botezaţi cu botezul cu care voi fi botezat Eu? Ei i-au zis: Putem;

²³ Şi El le-a zis: Este adevărat că veţi bea paharul Meu şi că veţi fi botezaţi cu botezul cu care sunt botezat Eu, dar a sta la dreapta Mea şi la stânga Mea, nu este al Meu să-l dau, ci este păstrat pentru acei pentru care a fost pregătit de Tatăl Meu.

²⁴ Şi cei zece, când au auzit, s-au mâniat pe cei doi fraţi.

²⁵ Dar Isus i-a chemat la El şi a zis: Ştiţi că domnitorii naţiunilor stăpânesc peste ele, şi cei mai mari ai lor au autoritate peste ei.

²⁶ Între voi să nu fie aşa, ci oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru;

²⁷ şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi, să fie slujitorul vostru;

²⁸ Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.

²⁹ Pe când ieşeau din Ierihon, o mare mulţime mergea după El.

³⁰ Şi iată, doi orbi care stăteau lângă drum, când au auzit că trecea Isus, au început să strige, zicând: Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!

³¹ Dar mulţimea îi certa ca să tacă, dar ei strigau şi mai tare, zicând: Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!

³² Isus S-a oprit, i-a chemat şi a zis: Ce vreţi să vă fac?

³³ Ei I-au zis: Doamne, să ni se deschidă ochii!

³⁴ Şi Isus, făcându-I-se milă, S-a atins de ochii lor şi îndată ochii lor şi-au primit vederea; şi ei au mers după El.

21

¹ Şi când s-au apropiat de Ierusalim şi au venit în Betfaghe, înspre Muntele Măslinilor, Isus a trimis doi ucenici,

² zicându-le: Duceţi-vă în satul dinaintea voastră şi îndată veţi găsi în el o măgăriţă legată şi un măgăruş împreună cu ea; dezlegaţi-i şi aduceţi-i la Mine.

³ Şi dacă vă va zice cineva ceva, să spuneţi că Domnul are nevoie de ei. Şi îndată îi va trimite.

⁴ Dar toate acestea s-au întâmplat ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul, care zice:

⁵ Spuneţi fiicei Sionului: Iată, Regele tău vine la tine, blând şi călare pe un măgar, pe un măgăruş, mânzul unei măgăriţe.

⁶ Şi ucenicii s-au dus şi au făcut cum le poruncise Isus.

⁷ Au adus măgăriţa şi măgăruşul, şi-au pus hainele peste ei şi El a stat deasupra;

⁸ Şi cei mai mulţi din mulţime îşi aşterneau hainele pe drum; alţii tăiau ramuri din copaci şi le presărau pe drum.

⁹ Şi mulţimile care mergeau înaintea lui Isus şi cele care veneau după El strigau: Osana Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana, în cerurile preaînalte!

¹⁰ Şi când a intrat în Ierusalim, toată cetatea s-a pus în mişcare şi fiecare zicea: Cine este acesta?

¹¹ Şi mulţimile ziceau: Acesta este Isus, Profetul, din Nazaretul Galileii;

¹² Şi Isus a intrat în templul lui Dumnezeu şi a scos afară pe toţi cei care vindeau şi cumpărau în templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor care vindeau porumbei

¹³ şi le-a zis: Este scris: Casa Mea se va chema o casă de rugăciune; dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari;

¹⁴ Şi nişte orbi şi şchiopi au venit la El în templu şi El i-a vindecat.

¹⁵ Dar preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, când au văzut minunile pe care le făcea şi pe copii strigând în templu şi zicând: Osana, Fiul lui David!, s-au mâniat

¹⁶ şi I-au zis: Auzi ce zic aceştia? Şi Isus le-a zis: Da, n-aţi citit niciodată: Tu ai scos laude din gura copiilor şi a celor ce sug?

¹⁷ Şi, lăsându-i, a ieşit afară din cetate şi S-a îndreptat spre Betania; şi a rămas acolo peste noapte;

¹⁸ Dimineaţa, pe când Se întorcea în cetate, I-a fost foame.

¹⁹ Şi văzând un smochin lângă drum, a venit la el; dar n-a găsit decât frunze în el şi a zis: De acum încolo, în veac să nu mai dea rod din tine. Şi îndată smochinul s-a uscat.

²⁰ Ucenicii, văzând acest lucru, s-au mirat şi au zis: Cum de s-a uscat smochinul acesta într-o clipă?

²¹ Şi Isus a răspuns şi le-a zis: Adevărat vă spun că, dacă aveţi credinţă şi nu vă îndoiţi, veţi face nu numai ce s-a făcut smochinului acestuia, ci chiar dacă aţi zice acestui munte: Ridică-te de aici şi aruncă-te în mare, se va face;

²² Şi tot ce cereţi cu credinţă prin rugăciune, veţi primi.

²³ Şi când a venit în templu, pe când învăţa poporul, au venit la El preoţii cei mai de seamă şi bătrânii poporului, zicând: Cu ce autoritate faci Tu lucrurile acestea, şi cine Ţi-a dat această autoritate?

²⁴ Şi Isus a răspuns şi le-a zis: Vă voi pune şi Eu o întrebare şi dacă-Mi veţi răspunde, vă voi spune şi Eu cu ce autoritate fac aceste lucruri.

²⁵ Botezul lui Ioan de unde venea? Din cer sau de la oameni? Dar ei cugetau în sinea lor, zicând: Dacă vom zice: Din cer, ne va spune: Atunci de ce nu l-aţi crezut?

²⁶ Şi dacă vom spune: De la oameni, ne temem de mulţime, pentru că toţi socotesc pe Ioan drept profet.

²⁷ Şi ei au răspuns lui Isus şi au zis: Nu ştim! Şi El le-a zis: Nici Eu nu vă voi spune cu ce autoritate fac aceste lucruri.

²⁸ Ce credeţi? Un om avea doi fii; şi ducându-se la cel dintâi, a zis: Fiule, du-te astăzi şi lucrează în via mea!

²⁹ El a răspuns şi a zis: Nu vreau. Dar mai târziu i-a părut rău şi s-a dus.

³⁰ Şi ducându-se la cel de-al doilea, i-a spus la fel. Şi el a răspuns şi a zis: Mă duc, Doamne!, şi nu s-a dus.

³¹ Care din cei doi a făcut voia tatălui? Ei I-au zis: Cel dintâi. Isus le-a zis: Adevărat vă spun că vameşii şi prostituatele merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu;

³² Căci Ioan a venit la voi pe calea dreptăţii şi nu l-aţi crezut, dar vameşii şi prostituatele l-au crezut; şi voi, măcar că aţi văzut lucrul acesta, nu v-aţi căit după aceea ca să-l credeţi.

³³ Ascultaţi o altă parabolă. Era un om, un gospodar, care a sădit o vie şi a împrejmuit-o cu un gard, a săpat un jgheab în ea şi a zidit un turn. Apoi a dat-o unor viticultori şi a plecat din ţară.

³⁴ Când s-a apropiat vremea roadelor, a trimis pe sclavii săi la viticultori ca să-şi ia roadele.

³⁵ Şi viticultorii au luat pe sclavii lui, pe unul l-au bătut şi pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre;

³⁶ A trimis iarăşi alţi sclavi, mai mulţi decât cei dintâi; şi ei i-au primit în acelaşi fel.

³⁷ La urmă, a trimis la ei pe fiul său, zicând: Vor primi cu respect pe fiul meu!

³⁸ Dar viticultorii, când au văzut pe fiul, au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omoram şi să punem mâna pe moştenirea lui!

³⁹ Şi au pus mâna pe el, l-au aruncat afară din vie şi l-au omorât;

⁴⁰ Acum, când va veni stăpânul viei, ce va face el acelor viticultori?

⁴¹ Ei I-au răspuns: Pe ticăloşii aceia el îi va nimici groaznic şi via o va da altor viticultori, care-i vor da roadele la vremea lor;

⁴² Isus le-a zis: N-aţi citit niciodată în Scripturi: Piatra pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului; Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri?

⁴³ De aceea, vă spun că împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi va fi dată unei naţiuni care va aduce roadele cuvenite;

⁴⁴ Şi cine va cădea peste piatra aceasta, va fi zdrobit; iar peste oricine va cădea ea, îl va Spulbera;

⁴⁵ Şi când au auzit preoţii cei mai de seamă şi Fariseii parabolele Lui, au înţeles că El vorbeşte despre ei.

⁴⁶ Şi ei căutau să-L prindă, dar se temeau de mulţimi, pentru că ele îl socoteau drept profet.

22

¹ Şi Isus a luat cuvântul şi le-a vorbit iarăşi în parabole, zicând:

² Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un rege care a făcut nuntă fiului său.

³ Şi a trimis pe sclavii săi să cheme pe cei invitaţi la nuntă; dar ei n-au vrut să vină.

⁴ A trimis iarăşi pe alţi sclavi, zicând: Spuneţi celor care au fost invitaţi: Iată, am pregătit prânzul meu; juncile şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sunt gata, veniţi la nuntă.

⁵ Dar ei, fără să le pese de invitaţia lui, au plecat: unul la pământul lui şi altul la negustoria lui.

⁶ Şi ceilalţi au pus mâna pe sclavi, şi-au bătut joc de ei şi i-au omorât.

⁷ Şi regele, când a auzit, s-a mâniat şi a trimis armatele sale, a nimicit pe ucigaşii aceia şi le-a ars cetatea.

⁸ Atunci le-a zis sclavilor săi: Nunta este gata, dar cei invitaţi n-au fost vrednici de ea.

⁹ De aceea, duceţi-vă la răspântiile drumurilor şi pe câţi îi veţi găsi, invitaţi-i la nuntă.

¹⁰ Şi sclavii aceia au ieşit la răspântii de drumuri şi i-au adunat pe toţi acei pe care i-au găsit, şi buni şi răi; şi sala de nuntă s-a umplut de oaspeţi.

¹¹ Când a venit regele să vadă oaspeţii, a văzut acolo un om care nu era îmbrăcat cu haina de nuntă;

¹² Şi el i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fără să ai haina de nuntă? Omul acela n-a putut zice nimic.

¹³ Atunci regele a zis slujitorilor săi: Legaţi-i mâinile şi picioarele şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

¹⁴ Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi;

¹⁵ Atunci Fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să-L prindă pe Isus în cuvântul Lui.

¹⁶ Şi ei au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu Irodienii, zicând: Învăţătorule, ştim că eşti adevărat şi că Tu înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr, şi nu-Ţi pasă de nimeni, pentru că nu cauţi la faţa oamenilor.

¹⁷ De aceea, spune-ne, ce crezi? Se cade să plătim taxe lui Cezar sau nu?

¹⁸ Dar Isus, cunoscându-le răutatea, a zis: Pentru ce Mă ispitiţi, prefăcuţilor?

¹⁹ Arătaţi-Mi moneda pentru taxe. Şi ei I-au adus un dinar.

²⁰ Şi El le-a zis: Ale cui sunt portretul şi inscripţia de pe el?

²¹ Ei I-au zis: Ale lui Cezar. Atunci El le-a zis: Daţi deci lui Cezar lucrurile care sunt ale lui Cezar şi lui Dumnezeu lucrurile care sunt ale lui Dumnezeu.

²² Şi, auzind cuvintele acestea, ei s-au mirat şi, lăsându-L, au plecat.

²³ În aceeaşi zi, au venit la Isus nişte Saduchei, care zic că nu există înviere, şi L-au întrebat,

²⁴ zicând: Învăţătorule, Moise a zis: Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe soţia fratelui său şi să-i ridice urmaş;

²⁵ Erau, deci, la noi şapte fraţi. Cel dintâi s-a căsătorit şi a murit şi, fiindcă nu avea copii, a lăsat fratelui său pe soţia lui.

²⁶ Tot aşa şi al doilea şi al treilea, până la al şaptelea.

²⁷ Şi la urmă, după ei toţi, a murit şi femeia.

²⁸ La înviere, soţia căruia dintre cei şapte va fi ea, fiindcă toţi au avut-o de soţiei

²⁹ Şi Isus a răspuns şi le-a zis: Vă rătăciţi pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu!

³⁰ Căci la înviere nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer;

³¹ Dar, cât priveşte învierea morţilor, n-aţi citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, când zice:

³² Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii;

³³ Şi mulţimile care ascultau erau uimite de învăţătura Lui.

³⁴ Dar Fariseii, auzind că El a închis gura Saducheilor, s-au adunat împreună

³⁵ şi unul dintre ei, un învăţător al Legii, L-a întrebat ca să-L ispitească, zicând:

³⁶ Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?

³⁷ Dar Isus i-a zis: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, şi cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.

³⁸ Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă.

³⁹ Şi a doua este asemenea ei: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi;

⁴⁰ În aceste două porunci stau toată Legea şi Profeţii!

⁴¹ Pe când erau Fariseii adunaţi laolaltă, Isus i-a întrebat,

⁴² zicând: Ce credeţi voi despre Cristosul? Al cui Fiu este El? Ei I-au zis: Al lui David.

⁴³ El le-a zis: Cum atunci David, vorbind în Duhul, îl numeşte Domn?, zicând:

⁴⁴ Domnul a zis Domnului meu: Şezi la dreapta Mea până voi pune pe duşmanii Tăi aşternut sub picioarele Tale;

⁴⁵ Deci, dacă David îl numeşte Domn, cum este El fiul lui?

⁴⁶ Şi nimeni nu I-a putut răspunde un cuvânt, nici n-a mai îndrăznit cineva din ziua aceea să-I mai pună întrebări.

23

¹ Atunci Isus a vorbit mulţimilor şi ucenicilor Lui,

² zicând: Cărturarii şi Fariseii stau pe scaunul lui Moise.

³ Deci, tot ce vă spun ei să păziţi, păziţi şi faceţi, dar să nu faceţi după faptele lor! Căci ei zic, dar nu fac;

⁴ Căci ei leagă sarcini apăsătoare şi greu de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte.

⁵ Şi toate faptele lor le fac pentru a fi văzuţi de oameni. Astfel, îşi fac filacteriile late şi îşi măresc poalele îmbrăcămintei lor;

⁶ şi le place locul dintâi la petreceri şi scaunele dintâi în sinagogi;

⁷ le place să le facă oamenii plecăciuni prin pieţe şi să fie numiţi de oameni: Rabi! Rabi!

⁸ Dar voi să nu vă numiţi Rabi, fiindcă Unul singur este învăţătorul vostru: Cristos; şi voi toţi sunteţi fraţi;

⁹ Şi Tată să nu numiţi pe nimeni pe pământ, pentru că Unul singur este Tatăl vostru: Acela care este în ceruri.

¹⁰ Să nu vă numiţi învăţători, căci Unul singur este Învăţătorul vostru: Cristos.

¹¹ Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru.

¹² Şi oricine se va înălţa, va fi smerit; şi oricine se va smeri, va fi înălţat;

¹³ Dar vai de voi, cărturari şi Farisei prefăcuţi! Pentru că voi închideţi oamenilor împărăţia cerurilor; nici voi nu intraţi în ea şi nici pe cei ce vor să intre, nu-i lăsaţi să intre;

¹⁴ Vai de voi, cărturari şi Farisei prefăcuţi! Pentru că voi mâncaţi casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceţi rugăciuni lungi; de aceea, veţi lua o mai mare pedeapsă;

¹⁵ Vai de voi, cărturari şi Farisei prefăcuţi! Pentru că voi înconjuraţi marea şi pământul, ca să faceţi un prozelit, şi, când a devenit unul aşa, faceţi din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decât sunteţi voi înşivă.

¹⁶ Vai de voi, călăuze oarbe, care ziceţi: Dacă jură cineva pe templu, nu este nimic, dar dacă jură pe altarul templului, este legat de jurământul lui.

¹⁷ Nebuni şi orbi! Care este mai mare: aurul sau templul care sfinţeşte aurul?

¹⁸ Şi: Oricine jură pe altar nu este nimic, dar oricine jură pe darul care este pe el, este obligat să-şi împlinească jurământul.

¹⁹ Nebuni şi orbi! Care este mai mare: darul sau altarul care sfinţeşte darul?

²⁰ De aceea, cine jură pe altar, jură pe el şi pe tot ce este deasupra lui;

²¹ şi cine jură pe templu, jură pe el şi pe Cel care locuieşte în el;

²² şi cine jură pe cer, jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe Cel ce stă pe el.

²³ Vai de voi, cărturari şi Farisei prefăcuţi! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat deoparte cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi, iar pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute;

²⁴ Călăuze oarbe, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!

²⁵ Vai de voi, cărturari şi Farisei prefăcuţi! Pentru că voi curăţaţi partea exterioară a paharului şi a farfuriei, dar înăuntru sunt pline de jefuire şi necumpătare.

²⁶ Fariseu orb! Curăţă mai întâi partea interioară a paharului şi a farfuriei, pentru ca şi partea exterioară să fie curată.

²⁷ Vai de voi, cărturari şi Farisei prefăcuţi! Pentru că voi sunteţi ca mormintele văruite, care pe dinafară par frumoase, dar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţie;

²⁸ Tot aşa şi voi, pe dinafară vă arătaţi drepţi în faţa oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de prefăcătorie şi de fărădelege.

²⁹ Vai de voi, cărturari şi Farisei prefăcuţi! Pentru că voi zidiţi mormintele profeţilor şi împodobiţi gropile celor drepţi

³⁰ şi ziceţi: Dacă am fi trăit noi în zilele părinţilor noştri, nu ne-am fi unit cu ei la vărsarea sângelui profeţilor.

³¹ Prin aceasta mărturisiţi despre voi înşivă că sunteţi fiii celor care au omorât pe profeţi.

³² Şi voi umpleţi măsura părinţilor voştri!

³³ Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de judecata gheenei?

³⁴ De aceea, iată, vă trimit profeţi, înţelepţi şi cărturari; şi pe unii dintre ei îi veţi omorî şi crucifica; şi pe unii dintre ei îi veţi bate în sinagogile voastre şi îi veţi urmări din cetate în cetate,

³⁵ ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat care s-a vărsat pe pământ, de la sângele lui Abel, cel drept, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-aţi omorât între templu şi altar;

³⁶ Adevărat vă spun că toate acestea vor veni peste generaţia aceasta.

³⁷ Ierusalime, Ierusalime, cel care omori pe profeţi şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut!

³⁸ Iată, vi se lasă casa pustie;

³⁹ căci vă spun că de acum încolo nu Mă veţi mai vedea până când veţi zice: Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!

24

¹ Şi Isus a ieşit şi, pe când Se depărta de templu, ucenicii Lui au venit la El ca să-I arate clădirile templului.

² Dar Isus le-a zis: Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată;

³ Şi pe când stătea pe Muntele Măslinilor, ucenicii Lui au venit la El deoparte, zicând: Spune-ne când se vor întâmpla aceste lucruri şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?

⁴ Şi Isus a răspuns şi le-a zis: Luaţi seama să nu vă înşele cineva!

⁵ Căci vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: Eu sunt Cristosul! Şi vor înşela pe mulţi.

⁶ Şi veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă tulburaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple, dar sfârşitul încă nu va fi atunci.

⁷ Căci o naţiune se va ridica împotriva altei naţiuni şi o împărăţie împotriva altei împărăţii, şi prin unele locuri va fi foamete, epidemii şi cutremure de pământ;

⁸ Dar toate aceste lucruri sunt doar începutul durerilor.

⁹ Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi şi vă vor omorî şi veţi fi urâţi de toate naţiunile pentru Numele Meu;

¹⁰ Şi atunci mulţi vor cădea, se vor vinde unul pe altul şi se vor urî unul pe altul.

¹¹ Se vor scula mulţi profeţi mincinoşi şi vor înşela pe mulţi.

¹² Şi din cauza înmulţirii fărădelegii, dragostea multora se va răci,

¹³ dar cine va răbda până la sfârşit, va fi mântuit;

¹⁴ Şi Evanghelia aceasta a împărăţiei va fi predicată în toata lumea, ca o mărturie pentru toate naţiunile; şi atunci va veni sfârşitul;

¹⁵ Deci, când veţi vedea urâciunea pustiirii, despre care a vorbit profetul Daniel, stând în locul sfânt (cine citeşte să înţeleagă),

¹⁶ atunci cei ce sunt în Iudeea să fugă la munţi;

¹⁷ cine va fi pe acoperişul casei să nu se coboare să ia ceva din casa lui;

¹⁸ şi cine va fi la câmp să nu se întoarcă să-şi ia haina.

¹⁹ Dar vai de femeile care vor fi însărcinate şi de cele care vor alăpta în zilele acelea!

²⁰ Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat.

²¹ Căci atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi.

²² Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar din cauza celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate.

²³ Atunci, dacă vă va spune cineva: Iată, Cristosul este aici, sau: Acolo, să nu-l credeţi.

²⁴ Căci se vor scula cristoşi mincinoşi şi profeţi mincinoşi şi vor face semne mari şi minuni, ca să amăgească, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi.

²⁵ Iată, v-am spus mai dinainte.

²⁶ Deci, dacă vă vor zice: Iată-L, este în pustie, să nu vă duceţi acolo!, sau dacă vor zice: Iată-L, este în camere interioare, să nu credeţi!

²⁷ Căci aşa cum iese fulgerul de la est şi se arată până la vest, aşa va fi şi la venirea Fiului omului.

²⁸ Căci oriunde este cadavrul, acolo se vor aduna vulturii.

²⁹ Îndată după acele zile de necaz, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor vor fi clătinate.

³⁰ Atunci semnul Fiului omului se va arăta în cer; şi atunci toate popoarele pământului se vor boci şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu glorie mare;

³¹ Şi El îşi va trimite îngerii Săi cu sunetul mare al unei trompete, şi ei vor aduna împreună pe aleşii Săi din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă.

³² Învăţaţi de la smochin parabola lui: când îi frăgezeşte şi îi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că vara este aproape.

³³ Tot aşa şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că El este aproape, este la uşi.

³⁴ Adevărat vă spun că nu va trece generaţia aceasta până nu se vor întâmpla toate aceste lucruri;

³⁵ Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele cu nici un chip nu vor trece;

³⁶ Dar despre ziua aceea şi despre ceasul acela nu ştie nimeni, nici chiar îngerii din ceruri, ci numai Tatăl Meu.

³⁷ Căci cum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi la venirea Fiului omului.

³⁸ Căci, aşa cum era în zilele dinainte de potop, mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie,

³⁹ şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi. Tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului.

⁴⁰ Atunci, doi bărbaţi vor fi la câmp: unul va fi luat şi altul va fi lăsat;

⁴¹ Două femei vor măcina la moară: una va fi luată şi alta va fi lăsată.

⁴² De aceea, vegheaţi, căci nu ştiţi în ce ceas vine Domnul vostru.

⁴³ Dar să ştiţi lucrul acesta: dacă ar fi ştiut stăpânul casei la ce ceas din noapte va veni hoţul, ar fi vegheat şi n-ar fi lăsat să-i spargă casa;

⁴⁴ De aceea, şi voi fiţi gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.

⁴⁵ Care este deci sclavul credincios şi înţelept, pe care l-a pus stăpânul său peste slujitorii săi, ca să le dea hrana la vremea potrivită?

⁴⁶ Binecuvântat este sclavul acela pe care stăpânul său îl va găsi, la venirea lui, făcând aşa!

⁴⁷ Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale.

⁴⁸ Dar dacă sclavul acela este rău şi zice în inima lui: Stăpânul meu întârzie să vină!,

⁴⁹ şi începe să bată pe colegul său de slujire şi să mănânce şi să bea cu beţivii,

⁵⁰ stăpânul sclavului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi în ceasul pe care nu-l ştie,

⁵¹ şi îl va tăia în două, şi soarta lui va fi ca şi cea a prefăcuţilor; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor;

25

¹ Atunci împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care şi-au luat candelele şi au ieşit să-şi întâmpine mirele;

² Şi cinci dintre ele erau înţelepte şi cinci nechibzuite.

³ Cele nechibzuite, când şi-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn;

⁴ dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase.

⁵ Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate şi au adormit.

⁶ Şi la miezul nopţii s-a auzit o strigare: Iată, mirele vine, ieşiţi-i în întâmpinare!

⁷ Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele;

⁸ Şi cele nechibzuite au zis celor înţelepte: Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.

⁹ Dar cele înţelepte le-au răspuns, zicând: Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă, ci mai bine duceţi-vă la cei care vând untdelemn şi cumpăraţi-vă.

¹⁰ Şi pe când se duceau ele să cumpere untdelemn a venit mirele; cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă şi uşa a fost încuiată;

¹¹ Şi mai pe urmă, au venit şi celelalte fecioare şi au zis: Doamne, Doamne, deschide-ne!

¹² Dar el a răspuns şi a zis: Adevărat vă spun că nu vă cunosc!

¹³ De aceea, vegheaţi, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care vine Fiul omului;

¹⁴ Căci împărăţia cerurilor este ca un om care, înainte de a pleca într-o altă ţară, a chemat pe sclavii săi şi le-a încredinţat avuţia sa.

¹⁵ Şi unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, iar altuia unul; fiecăruia după puterea lui; şi a plecat.

¹⁶ Cel ce primise cei cinci talanţi s-a dus îndată, a lucrat cu ei şi a câştigat alţi cinci talanţi.

¹⁷ Tot aşa, cel ce primise doi talanţi, a câştigat şi el alţi doi.

¹⁸ Dar cel ce primise un talant, s-a dus şi a făcut o groapă în pământ şi a ascuns acolo banii stăpânului său.

¹⁹ Şi după multă vreme, stăpânul sclavilor acelora s-a întors şi a făcut socoteala cu ei.

²⁰ Şi cel care primise cei cinci talanţi a venit şi a adus alţi cinci talanţi, zicând: Doamne, mi-ai încredinţat cinci talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi cinci talanţi.

²¹ Şi stăpânul său i-a zis: Bine, sclav bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!

²² Şi cel care primise cei doi talanţi a venit la el şi a zis: Doamne, mi-ai încredinţat doi talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi doi talanţi.

²³ Stăpânul său i-a zis: Bine, sclav bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!

²⁴ Şi cel care primise un talant a venit şi el şi a zis: Doamne, am ştiut că eşti un om aspru, care seceri de unde n-ai semănat şi strângi de unde n-ai vânturat,

²⁵ mi-a fost teamă şi m-am dus şi ţi-am ascuns talantul în pământ; iată ceea ce este al tău.

²⁶ Şi stăpânul său a răspuns şi i-a zis: Sclav viclean şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n-am semănat şi că strâng de unde n-am vânturat;

²⁷ trebuia deci ca tu să fi dat banii mei celor ce schimbă banii şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat înapoi cu dobândă ce este al meu!

²⁸ De aceea, luaţi-i talantul şi daţi-l celui care are zece talanţi.

²⁹ Căci celui ce are i se va da şi va avea din belşug, dar de la cel ce n-are se va lua şi ce are.

³⁰ Şi pe sclavul acela netrebnic aruncaţi-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor;

³¹ Dar când va veni Fiul omului în gloria Sa şi cu El toţi sfinţii îngeri, atunci va sta pe tronul gloriei Sale,

³² şi toate naţiunile vor fi adunate înaintea Lui, şi El îi va despărţi pe unii de alţii, cum desparte păstorul oile de capre;

³³ şi va pune oile la dreapta Lui şi caprele la stânga.

³⁴ Atunci Regele va zice celor de la dreapta Lui: Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu şi moşteniţi împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii;

³⁵ Căci am fost flămând şi Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin şi M-aţi primit;

³⁶ am fost gol şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în închisoare şi aţi venit pe la Mine.

³⁷ Atunci cei drepţi îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci? Sau însetat şi Ţi-am dat de ai băut?

³⁸ Şi când Te-am văzut străin şi Te-am primit? Sau gol şi Te-am îmbrăcat?

³⁹ Şi când Te-am văzut noi bolnav sau în închisoare şi am venit pe la Tine?

⁴⁰ Şi Regele va răspunde şi le va zice: Adevărat vă spun că ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut;

⁴¹ Apoi va zice celor de la stânga Lui: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit Diavolului şi îngerilor lui!

⁴² Căci am fost flămând şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete şi nu Mi-aţi dat să beau;

⁴³ am fost străin şi nu M-aţi primit; am fost gol şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în închisoare şi n-aţi venit pe la Mine.

⁴⁴ Atunci Îi vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut noi flămând, sau fiindu-Ţi sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în închisoare, şi nu Ţi-am slujit?

⁴⁵ Atunci El le va răspunde, zicând: Adevărat vă spun că ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi, Mie nu Mi le-aţi făcut.

⁴⁶ Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei drepţi vor merge în viaţa veşnică.

26

¹ Şi după ce a sfârşit Isus toate cuvintele acestea, a zis ucenicilor Săi:

² Ştiţi că după două zile vor fi Paştele şi Fiul omului va fi dat ca să fie crucificat.

³ Atunci preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii poporului s-au adunat în curtea marelui preot, numit Caiafa,

⁴ şi s-au sfătuit împreună cum să prindă pe Isus cu viclenie şi să-L omoare.

⁵ Dar ei ziceau: Nu în timpul sărbătorii, ca să nu se facă tulburare în popor.

⁶ Şi pe când era Isus în Betania, în casa lui Simon leprosul,

⁷ a venit la El o femeie, având la ea un vas de alabastru cu mir foarte scump; şi pe când stătea El la masă, ea l-a turnat pe capul Lui.

⁸ Dar, când au văzut lucrul acesta, ucenicii Lui s-au supărat şi au zis: Pentru ce s-a făcut această risipă?

⁹ Căci mirul acesta putea fi vândut foarte scump şi banii să se fi dat săracilor.

¹⁰ Dar Isus, cunoscând lucrul acesta, le-a zis: De ce faceţi necaz femeii? Căci ea a făcut o faptă bună faţă de Mine.

¹¹ Pentru că pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna;

¹² Căci ea, turnând acest mir pe trupul Meu, a făcut aceasta în vederea îngropării Mele.

¹³ Adevărat vă spun că oriunde va fi predicată Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut femeia aceasta, spre amintirea ei.

¹⁴ Atunci unul dintre cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la preoţii cei mai de seamă

¹⁵ şi le-a zis: Ce vreţi să-mi daţi, şi-L voi da în mâinile voastre? Şi ei i-au cântărit treizeci de arginţi.

¹⁶ Şi din clipa aceea, el căuta un prilej nimerit ca să-L dea în mâinile lor.

¹⁷ În ziua dintâi a sărbătorii Azimilor, ucenicii au venit la Isus şi I-au zis: Unde vrei să-Ţi pregătim să mănânci Paştele?

¹⁸ Şi El a zis: Duceţi-vă în cetate la cutare om şi spuneţi-i: învăţătorul zice: Vremea Mea este aproape, voi ţine Paştele cu ucenicii Mei în casa ta.

¹⁹ Şi ucenicii au făcut aşa cum le poruncise Isus, şi au pregătit Paştele.

²⁰ Şi când s-a făcut seară, El S-a aşezat la masă cu cei doisprezece.

²¹ Pe când mâncau, El a zis: Adevărat vă spun că unul dintre voi Mă va vinde.

²² Şi ei, întristându-se foarte tare, au început să-I zică unul după altul: Nu cumva sunt eu, Doamne?

²³ Dar El a răspuns şi a zis: Cel ce a întins mâna cu Mine în farfurie, acela Mă va vinde.

²⁴ Negreşit, Fiul omului Se duce, după cum este scris despre El, dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru omul acela să nu se fi născut;

²⁵ Şi Iuda, care L-a vândut, a răspuns şi a zis: Nu cumva sunt eu, Învăţătorule? El i-a zis: Da, tu eşti!

²⁶ Şi pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine şi, după ce a binecuvântat-o, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, zicând: Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu;

²⁷ Şi apoi a luat paharul, a mulţumit şi li l-a dat, zicând: Beţi toţi din el;

²⁸ căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor;

²⁹ Dar vă spun că de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi, nou, în împărăţia Tatălui Meu.

³⁰ Şi după ce au cântat o cântare, au ieşit la Muntele Măslinilor;

³¹ Atunci Isus le-a zis: în noaptea aceasta toţi veţi găsi în Mine o pricină de poticnire, căci este scris: Voi bate Păstorul şi oile turmei vor fi risipite.

³² Dar după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea.

³³ Şi Petru a răspuns şi I-a zis: Chiar dacă toţi se vor poticni în Tine, eu niciodată nu mă voi poticni în Tine.

³⁴ Isus i-a zis: Adevărat îţi spun: chiar în noaptea aceasta, înainte de a cânta cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori;

³⁵ Petru I-a zis: Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine. Şi toţi ucenicii au spus acelaşi lucru.

³⁶ Atunci Isus a venit cu ei într-un loc numit Ghetsimani, şi a zis ucenicilor: Staţi aici până Mă voi duce acolo să Mă rog.

³⁷ Şi luând cu El pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedei, a început să Se întristeze şi să Se mâhnească foarte tare;

³⁸ Atunci El le-a zis: Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi împreună cu Mine.

³⁹ Şi mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ şi S-a rugat, zicând: Tatăl Meu, dacă este cu putinţă, lasă să treacă de la Mine paharul acesta! Totuşi, nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu;

⁴⁰ Şi apoi a venit la ucenici, i-a găsit dormind şi a zis lui Petru: Cum aşa, un ceas n-aţi putut veghea împreună cu Mine?

⁴¹ Vegheaţi şi rugaţi-vă ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă;

⁴² S-a dus iarăşi a doua oară şi S-a rugat, zicând: Tatăl Meu, dacă nu se poate să treacă paharul acesta fără să-l beau, facă-se voia Ta!

⁴³ Şi întorcându-Se iarăşi la ucenici, i-a găsit dormind, pentru că li se îngreuiaseră ochii.

⁴⁴ Şi lăsându-i, S-a dus iarăşi şi S-a rugat a treia oară, zicând aceleaşi cuvinte.

⁴⁵ Apoi a venit la ucenicii Săi şi le-a zis: Dormiţi de acum şi odihniţi-vă! Iată, a venit ceasul ca Fiul omului să fie dat în mâinile păcătoşilor.

⁴⁶ Sculaţi-vă, haideţi să mergem! Iată că s-a apropiat cel care Mă vinde.

⁴⁷ Şi pe când vorbea El încă, iată că Iuda, unul dintre cei doisprezece, şi cu el o mulţime mare cu săbii şi cu ciomege, a venit de la preoţii cei mai de seamă şi de la bătrânii poporului;

⁴⁸ Şi el, cel care-L vânduse, le-a dat un semn, zicând: Pe care-L voi săruta eu, Acela este; să puneţi mâna pe El!

⁴⁹ Şi îndată Iuda s-a apropiat de Isus şi I-a zis: Plecăciune, Învăţătorule! Şi L-a sărutat.

⁵⁰ Dar Isus i-a zis: Prietene, pentru ce ai venit? Atunci oamenii aceia s-au apropiat, au pus mâinile pe Isus şi L-au prins.

⁵¹ Şi iată, unul din cei ce erau cu Isus a întins mâna, a scos sabia şi, lovind pe slujitorul marelui preot, i-a tăiat urechea.

⁵² Atunci Isus i-a zis: Pune-ţi sabia la locul ei; căci toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri.

⁵³ Sau crezi că n-aş putea să rog acum pe Tatăl Meu şi El Mi-ar pune la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?

⁵⁴ Dar cum se vor împlini Scripturile, care zic că aşa trebuie să se întâmple?

⁵⁵ În ceasul acela, Isus a zis mulţimilor: Aţi ieşit ca după un hoţ, cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi. În toate zilele stăteam în mijlocul vostru şi învăţam poporul în templu, şi n-aţi pus mâna pe Mine.

⁵⁶ Dar toate acestea s-au întâmplat ca să se împlinească Scripturile profeţilor. Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.

⁵⁷ Dar cei care L-au prins pe Isus, L-au dus la Caiafa, marele preot, unde erau adunaţi cărturarii şi bătrânii;

⁵⁸ Şi Petru îl urma de departe, până la curtea marelui preot; şi, intrând înăuntru, a stat jos cu servitorii ca să vadă sfârşitul.

⁵⁹ Şi preoţii cei mai de seamă şi bătrânii şi tot sinedriul căutau vreo mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să-L poată omorî,

⁶⁰ dar n-au găsit nici una. Deşi au venit mulţi martori mincinoşi, n-au găsit nici una. Dar la urmă au venit doi martori mincinoşi

⁶¹ şi au zis: Acesta a zis: Eu pot să stric templul lui Dumnezeu şi să-l zidesc în trei zile.

⁶² Şi marele preot s-a sculat în picioare şi I-a zis: Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceştia împotriva Ta?

⁶³ Dar Isus tăcea. Şi marele preot a răspuns şi I-a zis: Te jur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă eşti Cristosul, Fiul lui Dumnezeu;

⁶⁴ Isus i-a zis: Da, sunt, ba mai mult, vă spun că de acum încolo veţi vedea pe Fiul omului stând la dreapta puterii şi venind pe norii cerului;

⁶⁵ Atunci marele preot şi-a rupt hainele, zicând: A rostit blasfemie! Ce nevoie mai avem de martori? Iată, acum aţi auzit blasfemia Lui.

⁶⁶ Ce credeţi? Şi ei au răspuns şi au zis: Este vrednic de moarte.

⁶⁷ Atunci L-au scuipat în faţă. L-au bătut cu pumnii şi unii L-au pălmuit,

⁶⁸ zicând: Profeţeşte-ne, Cristos! Cine este cel care Te-a lovit?

⁶⁹ Petru însă stătea afară în curte. Şi o slujnică s-a apropiat de el, zicând: Şi tu erai cu Isus Galileeanul;

⁷⁰ Dar el s-a lepădat înaintea tuturor şi i-a zis: Nu ştiu ce vrei să zici.

⁷¹ Şi când a ieşit în pridvor, l-a văzut o altă slujnică şi a zis celor de acolo: Şi acesta era cu Isus Nazarineanul.

⁷² Şi iarăşi el s-a lepădat cu jurământ şi a zis: Nu-L cunosc pe omul acesta!

⁷³ Peste puţin însă, cei care stăteau acolo, s-au apropiat şi au zis lui Petru: Cu adevărat, şi tu eşti dintre ei, căci şi vorbirea ta O arată;

⁷⁴ Atunci el a început să se blesteme şi să se jure, zicând: Nu cunosc pe Omul acesta. Şi îndată a cântat cocoşul;

⁷⁵ Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: înainte de a cânta cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori. Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar;

27

¹ Când s-a făcut dimineaţă, toţi preoţii cei mai de seamă şi bătrânii poporului au ţinut sfat împotriva lui Isus ca Să-L omoare;

² Şi după ce L-au legat, L-au dus şi L-au dat guvernatorului Pontius Pilat.

³ Atunci lui Iuda, care îl trădase, când a văzut că Isus fusese condamnat la moarte, i-a părut rău, a dus înapoi cei treizeci de arginţi şi i-a dat preoţilor celor mai de seamă şi bătrânilor,

⁴ zicând: Am păcătuit, căci am vândut sânge nevinovat. Dar ei au zis: Ce ne pasă nouă? Treaba ta!

⁵ Şi, aruncând argintii în templu, Iuda a plecat de acolo şi s-a dus de s-a spânzurat.

⁶ Şi preoţii cei mai de seamă au luat argintii şi au zis: Nu se cuvine să-i punem în vistieria templului, căci este preţ de sânge.

⁷ Şi după ce s-au sfătuit, au cumpărat cu ei Ogorul olarului ca loc pentru îngroparea străinilor.

⁸ De aceea ogorul acela a fost numit până în ziua de azi Ogorul sângelui;

⁹ Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin profetul Ieremia, care zice: Au luat cei treizeci de arginţi, preţul pus pe El de unii din copiii lui Israel,

¹⁰ şi i-au folosit ca să cumpere Ogorul olarului după cum îmi poruncise Domnul.

¹¹ Dar Isus stătea înaintea guvernatorului. Şi guvernatorul L-a întrebat, zicând: Eşti Tu Regele Iudeilor? Şi Isus i-a zis: Da, sunt;

¹² Şi când era acuzat de preoţii cei mai de seamă şi de bătrâni, nu răspundea nimic.

¹³ Atunci Pilat I-a zis: Nu auzi câte lucruri mărturisesc împotriva Ta?

¹⁴ Şi Isus nu i-a răspuns la nici un cuvânt, încât guvernatorul se mira foarte tare.

¹⁵ La fiecare sărbătoare a Paştelui guvernatorul avea obicei să elibereze mulţimii un prizonier pe care-l doreau ei.

¹⁶ Şi pe atunci aveau un prizonier vestit, numit Baraba.

¹⁷ Şi pe când erau ei deci adunaţi la un loc, Pilat le-a zis: Pe care voiţi să vi-l eliberez? Pe Baraba sau pe Isus, care se numeşte Cristos?

¹⁸ Căci ştia că din invidie îl dăduseră pe Isus în mâinile lui.

¹⁹ Şi pe când stătea Pilat pe scaunul de judecată, soţia lui a trimis să-i spună: Să n-ai nimic de-a face cu Omul acela drept, căci azi am suferit mult în vis din cauza Lui.

²⁰ Dar preoţii cei mai de seamă şi bătrânii au înduplecat mulţimea să ceară pe Baraba, iar pe Isus să-L omoare;

²¹ Şi guvernatorul a răspuns şi le-a zis: Pe care dintre cei doi voiţi să vi-l eliberez? Şi ei au zis: Pe Baraba.

²² Pilat le-a zis: Dar ce să fac cu Isus, care se numeşte Cristos? Ei i-au zis cu toţii: Să fie crucificat!

²³ Şi guvernatorul a zis: Dar ce rău a făcut? Dar ei strigau şi mai tare: Să fie crucificat!

²⁴ Când a văzut însă Pilat că n-ajungea la nimic, ci că se făcea mai mare tulburare, a luat apă şi şi-a spălat mâinile înaintea mulţimii, zicând: Eu sunt nevinovat de sângele Acestui Om drept. Treaba voastră.

²⁵ Şi tot poporul a răspuns şi a zis: Sângele Lui să cadă asupra noastră şi asupra copiilor noştri.

²⁶ Atunci le-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus, după ce a pus să-L biciuiască, L-a dat să fie crucificat;

²⁷ Atunci ostaşii guvernatorului au dus pe Isus în pretoriu şi au adunat în jurul lui toată ceata ostaşilor;

²⁸ Şi L-au dezbrăcat de haina Lui şi L-au îmbrăcat într-o haină Stacojie.

²⁹ Şi, împletind o cunună de spini, I-au pus-o pe cap, şi o trestie în mâna dreaptă. Şi îngenunchind înaintea Lui, îşi băteau joc de El, zicând: Plecăciune, Regele Iudeilor!

³⁰ Şi scuipându-L, au luat trestia şi-L băteau peste cap.

³¹ Şi după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de haina stacojie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui şi L-au dus să-L crucifice.

³² Pe când ieşeau afară din cetate, au găsit pe un om din Cirene, numit Simon, pe care I-au silit să ducă crucea lui Isus.

³³ Şi când au ajuns la un loc numit Golgota, care înseamnă Locul Căpăţânii,

³⁴ I-au dat să bea oţet amestecat cu fiere; dar, când l-a gustat, n-a vrut să-l bea.

³⁵ Şi după ce L-au crucificat, I-au împărţit hainele între ei, trăgând la sorţi; ca să se împlinească ce s-a spus prin profetul, care zice: Şi-au împărţit hainele Mele între ei, şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi.

³⁶ Şi au stat jos şi-L păzeau.

³⁷ Şi deasupra capului I-au scris acuzaţia: Acesta este Isus, Regele Iudeilor.

³⁸ Împreună cu El au fost crucificaţi doi tâlhari: unul la dreapta şi celălalt la stânga Lui.

³⁹ Şi cei care treceau îşi băteau joc, dădeau din cap

⁴⁰ şi ziceau: Tu care strici templul şi-l zideşti la loc în trei zile, mântuieşte-Te pe Tine însuţi! Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!

⁴¹ Preoţii cei mai de seamă împreună cu cărturarii şi bătrânii îşi băteau joc şi ei de El şi ziceau:

⁴² Pe alţii i-a mântuit, iar pe Sine nu Se poate mântui! Dacă este El Regele lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce şi vom crede în El!

⁴³ S-a încrezut în Dumnezeu: să-L scape acum, dacă-L vrea. Căci a zis: Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!

⁴⁴ Tâlharii care erau crucificaţi împreună cu El Îl batjocoreau în acelaşi fel.

⁴⁵ De la ceasul al şaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată ţara.

⁴⁶ Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare, zicând: Eli, Eli, Lama Sabactani, care înseamnă: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?

⁴⁷ Şi unii din cei care stăteau acolo, când au auzit, au zis: Strigă pe Ilie!

⁴⁸ Şi îndată, unul din ei a alergat, a luat un burete, l-a umplut cu oţet, l-a pus într-o trestie şi I-a dat să bea;

⁴⁹ Dar ceilalţi ziceau: Lasă, să vedem dacă va veni Ilie să-L salveze.

⁵⁰ Şi Isus a strigat iarăşi cu glas tare şi Şi-a dat duhul.

⁵¹ Şi iată, perdeaua templului a fost ruptă în două, de sus până jos; şi pământul s-a cutremurat, şi stâncile au fost despicate,

⁵² mormintele au fost deschise, şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră, au înviat.

⁵³ Şi ei au ieşit din morminte după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora.

⁵⁴ Dar centurionul şi cei care păzeau pe Isus împreună cu el, când au văzut cutremurul de pământ şi cele întâmplate, s-au înfricoşat foarte tare şi au zis: Cu adevărat Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!

⁵⁵ Şi acolo erau multe femei care priveau de departe; ele urmaseră pe Isus din Galileea, slujindu-I;

⁵⁶ Între ele era Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov şi a lui Iose, şi mama fiilor lui Zebedei;

⁵⁷ Şi când s-a înserat, a venit un om bogat din Arimateea, numit Iosif, care fusese şi el un ucenic al lui Isus.

⁵⁸ El s-a dus la Pilat şi a cerut trupul lui Isus. Pilat a poruncit să-i fie dat trupul.

⁵⁹ Şi Iosif, luând trupul, l-a înfăşurat într-o pânză curată de in

⁶⁰ şi l-a pus într-un mormânt nou al lui însuşi, pe care-l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la uşa mormântului şi a plecat;

⁶¹ Şi acolo era Maria Magdalena şi cealaltă Marie, stând în faţa mormântului.

⁶² A doua zi, care venea după ziua Pregătirii, preoţii cei mai de seamă şi Fariseii s-au adunat împreună la Pilat,

⁶³ zicând: Domnule, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, pe când era încă în viaţă, a zis: După trei zile voi învia.

⁶⁴ De aceea, porunceşte să se păzească mormântul până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea să-L fure şi să zică poporului: A înviat din morţi! Atunci înşelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decât cea dintâi.

⁶⁵ Şi Pilat le-a zis: Aveţi o gardă; duceţi-vă şi păziţi cum ştiţi.

⁶⁶ Şi ei au plecat şi au întărit mormântul, sigilând piatra şi punând o gardă;

28

¹ La sfârşitul zilei Sabatului, când începeau a se ivi zorile zilei dintâi a săptămânii, Maria Magdalena şi cealaltă Marie, au venit să vadă mormântul;

² Şi iată că s-a făcut un cutremur mare; căci un înger al Domnului s-a coborât din cer şi a venit şi a prăvălit piatra de la uşa mormântului şi a stat pe ea.

³ Şi înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada;

⁴ Şi gardienii au tremurat de frica lui şi au rămas ca nişte morţi.

⁵ Dar îngerul a luat cuvântul şi a zis femeilor: Nu vă temeţi, căci ştiu că voi căutaţi pe Isus cel crucificat.

⁶ Nu este aici, a înviat, după cum zisese. Veniţi să vedeţi locul unde zăcea Domnul!

⁷ Şi duceţi-vă repede şi spuneţi ucenicilor Lui că a înviat dintre cei morţi. Iată, El merge înaintea voastră în Galileea; acolo îl veţi vedea. Iată, v-am spus;

⁸ Şi plecând repede de la mormânt, cu frică şi cu mare bucurie, au alergat să spună ucenicilor Săi.

⁹ Şi pe când mergeau ele să spună ucenicilor Lui, iată, Isus le-a întâmpinat şi le-a zis: Bucuraţi-vă! Ele s-au apropiat, I-au cuprins picioarele şi I s-au închinat;

¹⁰ Atunci Isus le-a zis: Nu vă temeţi; duceţi-vă şi spuneţi fraţilor Mei să meargă în Galileea, şi acolo Mă vor vedea.

¹¹ Şi pe când se duceau ele, iată că unii din gardă au intrat în cetate şi au dat de veste preoţilor celor mai de seamă despre toate cele întâmplate.

¹² Şi după ce s-au adunat împreună cu bătrânii, au ţinut un sfat, au luat bani mulţi şi au dat ostaşilor,

¹³ zicând: Spuneţi aşa: Ucenicii Lui au venit noaptea, pe când dormeam noi, şi L-au furat.

¹⁴ Şi dacă lucrul acesta va ajunge la urechile guvernatorului, îl vom convinge noi, şi vă vom scăpa de grijă.

¹⁵ Şi ei au luat banii şi au făcut aşa cum au fost învăţaţi. Şi cuvântul acesta s-a răspândit printre iudei până în ziua de astăzi.

¹⁶ Dar cei unsprezece ucenici s-au dus în Galileea, la muntele unde le poruncise Isus.

¹⁷ Şi când L-au văzut, I s-au închinat; dar unii s-au îndoit.

¹⁸ Apoi Isus a venit la ei şi le-a vorbit, zicând: Toată autoritatea Mi-a fost dată Mie în cer şi pe pământ;

¹⁹ De aceea, duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate naţiunile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt,

²⁰ învăţându-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.