1

¹ Profeţia descoperită profetului Habacuc.

² Până când, Doamne, voi striga către Tine şi Tu nu asculţi? Strig către Tine: Violenţă! şi Tu nu mântuieşti.

³ De ce mă laşi să văd nelegiuirea şi mă faci să privesc necazul? Căci asuprirea şi violenţa sunt înaintea mea, există certuri şi se stârneşte nemulţumire.

⁴ De aceea, legea este fără putere şi dreptatea nu iese biruitoare. Căci cel rău este pretutindeni în jurul celui drept; de aceea, dreptatea este pervertită.

⁵ Uitaţi-vă printre naţiuni şi vedeţi! Uimiţi-vă şi îngroziţi-vă! Căci în zilele voastre voi face o lucrare, pe care nu aţi crede-o dacă v-ar povesti-o cineva!

⁶ Căci iată, voi ridica pe caldei, popor crud şi violent, care străbate întinderi mari de ţări, ca să pună mâna pe locuinţe care nu sunt ale lui.

⁷ Ei sunt înspăimântători şi groaznici; judecata şi demnitatea lor îşi au originea în ei înşişi.

⁸ Caii lor sunt mai iuţi decât leoparzii, mai sprinteni decât lupii de seară, şi călăreţii lor înaintează în galop de departe, zboară ca vulturul care se repede asupra mâncării.

⁹ Tot poporul acesta vine numai ca să jefuiască; privirile lor lacome caută numai înainte şi strâng prinşii de război ca nisipul.

¹⁰ Îşi bat joc de regi, iar prinţii sunt o nimica pentru ei; râd de toate fortăreţele, căci îngrămădesc pământ şi le iau.

¹¹ Apoi spiritul li se schimbă, comit fărădelege şi se fac vinovaţi, căci puterea lor o iau drept dumnezeu al lor!

¹² Nu eşti Tu din veşnicie, Doamne Dumnezeul meu, Sfântul meu? Nu vom muri! Tu, Doamne, i-ai ridicat ca să-Ţi împlineşti judecăţile Tale; şi Tu, Stânca mea, i-ai ridicat ca să corectezi prin ei!

¹³ Ochii Tăi sunt aşa de curaţi că nu pot să vadă răul şi nu poţi să priveşti nelegiuirea. De ce Te uiţi la cei ce lucrează cu vicleşug şi taci când cel rău mănâncă pe cel mai drept decât el?

¹⁴ Vei face Tu omului ca peştilor mării, ca târâtoarelor care n-au stăpân?

¹⁵ Ei îi scot pe toţi cu undiţa, îi trag în mreaja lor, îi strâng în năvodul lor. De aceea se bucură şi se veselesc.

¹⁶ De aceea, jertfesc mrejelor lor, aduc tămâie năvodului lor; pentru că prin aceste lucruri partea lor este mare şi hrana lor este abundentă!

¹⁷ Dar oare mreaja lor se va tot goli şi vor continua să nimicească popoarele fără milă?

2

¹ M-am dus la locul meu de strajă şi stăteam pe turn ca să veghez şi să văd ce îmi va spune Domnul, şi ce îmi va răspunde la plângerea mea.

² Domnul mi-a răspuns şi mi-a zis: Scrie viziunea şi sap-o pe table ca să se poată citi uşor!

³ Căci este o viziune a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire şi nu va minţi; dacă întârzie, aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit.

⁴ Iată-l pe cel mândru, sufletul lui nu este drept în el; dar cel drept va trăi prin credinţa lui.

⁵ Într-adevăr, pentru că păcătuieşte cu vin, este un om mândru, şi nu stă acasă. Pentru că îşi măreşte pofta ca iadul, şi este ca moartea, şi nu poate fi săturat, îşi adună la el toate naţiunile şi îşi strânge pentru el toate popoarele.

⁶ Nu vor ridica toate acestea un proverb de batjocură împotriva lui şi o zicală batjocoritoare împotriva lui, şi se va zice: Vai de cel ce adună ce nu este al lui! Şi până când se va îmbogăţi cu împrumuturi?

⁷ Oare nu se vor ridica dintr-o dată cei ce te-au împrumutat? Nu se vor trezi asupritorii tăi şi vei ajunge prada lor?

⁸ Fiindcă ai jefuit multe popoare, toată rămăşiţa popoarelor te va jefui, din cauza vărsării sângelui oamenilor, din cauza violenţelor făcute în ţară împotriva cetăţii şi împotriva tuturor locuitorilor ei.

⁹ Vai de cel ce strânge câştiguri nelegiuite pentru casa lui, ca să-şi aşeze apoi cuibul într-un loc înalt, ca să scape din mâna nenorocirii!

¹⁰ Ai dat un sfat ruşinos casei tale, nimicind multe popoare, şi împotriva ta însuţi ai păcătuit.

¹¹ Căci piatra din zid va striga şi lemnul care leagă grinda îi va răspunde.

¹² Vai de cel ce zideşte o cetate cu sânge, care întemeiază o cetate prin nelegiuire!

¹³ Iată, când Domnul oştirilor a hotărât lucrul acesta, popoarele se trudesc pentru foc, şi naţiunile se obosesc degeaba.

¹⁴ Căci pământul va fi plin de cunoaşterea gloriei Domnului, ca adâncul mării de apele care-l acoperă.

¹⁵ Vai de cel ce dă aproapelui său să bea, vai de tine care-i torni băutură spumoasă şi-l ameţeşti, ca să-i vezi goliciunea!

¹⁶ Te vei sătura de ruşine în loc de glorie; bea şi tu şi arată-ţi goliciunea. Va ajunge şi la tine potirul din mâna dreaptă a Domnului, şi va veni ruşinea peste gloria ta.

¹⁷ Căci violenţele făcute împotriva Libanului vor cădea asupra ta şi pustiirile fiarelor te vor îngrozi, pentru vărsarea sângelui oamenilor, şi violenţele făcute în ţară, împotriva cetăţii şi împotriva tuturor locuitorilor ei.

¹⁸ La ce ar putea folosi un chip cioplit, pe care-l ciopleşte lucrătorul? La ce ar putea folosi un chip turnat, care învaţă pe oameni minciuni, pentru ca acela care l-a făcut să-şi pună încrederea în el, când el făureşte numai nişte idoli muţi?

¹⁹ Vai de cel ce zice lemnului: Scoală-te!, şi unei pietre mute: Trezeşte-te! Poate ea să dea învăţătură? Iată, este împodobită cu aur şi argint, dar în ea nu este nici o suflare de viaţă.

²⁰ Dar Domnul este în templul Său cel sfânt. Tot pământul să tacă înaintea Lui!

3

¹ Rugăciunea profetului Habacuc. De cântat în felul cântecelor de jale.

² Când am auzit, Doamne, ce ai vestit, m-am îngrozit. Reînvie-Ţi lucrarea în cursul anilor, Doamne! Fă-o cunoscută în trecerea anilor! în mânia Ta, adu-Ţi aminte de milă!

³ Dumnezeu vine din Teman şi Cel sfânt vine din Muntele Paran. Gloria Sa acoperă cerurile, şi pământul este plin de lauda Sa.

⁴ Strălucirea Lui este ca lumina soarelui, din mâna Lui pornesc raze, şi acolo este ascunsă puterea Lui.

⁵ Înaintea Lui merge ciuma şi molima calcă pe urmele Lui.

⁶ El Se opreşte şi măsoară pământul cu ochiul; El priveşte împrejur şi face ca popoarele să tremure; munţii cei veşnici se sfărâmă, dealurile cele vechi se apleacă; căile Sale sunt veşnice.

⁷ Văd corturile Etiopiei pline de groază şi colibele din ţara Madianului se cutremură.

⁸ Te-ai mâniat Tu, Doamne, pe râuri? împotriva râurilor se aprinde mânia Ta, sau împotriva mării se varsă furia Ta, de ai încălecat pe caii Tăi şi Te-ai urcat în carul Tău de biruinţă?

⁹ Arcul Tău este dezvelit; blestemele sunt săgeţile Cuvântului Tău. Tu împărţi pământul prin râuri.

¹⁰ Munţii Te văd şi se cutremură; se năpustesc râuri de apă; adâncul îşi ridică glasul şi îşi înalţă valurile în sus.

¹¹ Soarele şi luna se opresc în locuinţa lor, s-au ferit de lumina săgeţilor Tale, de strălucirea suliţei Tale care luceşte.

¹² Tu cutreieri pământul în furia Ta, zdrobeşti naţiunile în mânia Ta.

¹³ Ai înaintat pentru mântuirea poporului Tău, pentru mântuirea unsului Tău; sfărâmi acoperişul casei celui rău, o nimiceşti din temelii până la vârf.

¹⁴ Străpungi cu săgeţile Tale capul conducătorilor lui, care se năpustesc peste mine ca furtuna, să mă pună pe fugă, scoţând strigăte de bucurie, ca şi cum ar fi şi mâncat în ascuns pe cel nenorocit.

¹⁵ Cu caii Tăi mergi pe mare, pe spuma apelor mării.

¹⁶ Când am auzit lucrul acesta, mi s-a cutremurat trupul; la vestea aceasta mi se înfioară buzele, îmi intră putrezirea în oase şi-mi tremură genunchii. Căci aş putea oare aştepta în tăcere ziua necazului, ziua când asupritorul va merge împotriva poporului?

¹⁷ Căci chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da nici un rod, rodul măslinului va lipsi, şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule, şi nu vor mai fi boi în grajduri,

¹⁸ eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele!

¹⁹ Domnul Dumnezeu este tăria mea; El îmi face picioarele ca ale cerbilor, şi mă face să merg pe înălţimile mele. Către mai marele cântăreţilor. De cântat cu instrumente cu corzi.