1

¹ În anul al treilea al domniei lui Ioiachim, regele lui Iuda, Nebucadneţar, regele Babilonului, a venit la Ierusalim şi l-a asediat.

² Şi Domnul a dat în mâinile lui pe Ioiachim, regele lui Iuda, şi o parte din vasele Casei lui Dumnezeu; şi Nebucadneţar a dus vasele în ţara Şinear, în casa dumnezeului său, şi a adus vasele în casa vistieriei dumnezeului său.

³ Regele a dat poruncă lui Aşpenaz, conducătorul famenilor săi, să-i aducă pe câţiva din copiii lui Israel, pe câţiva din descendenţii regelui şi pe câţiva dintre nobili,

⁴ nişte tineri la care să nu găseşti nici un cusur, frumoşi la faţă, înzestraţi în toate ramurile ştiinţei, având cunoştinţe şi putere de discernere, în stare să slujească în casa regelui, şi pe care să-i înveţe scrierea şi limba caldeilor.

⁵ Şi regele le-a pus de-o parte pentru fiecare zi o parte din mâncărurile alese ale regelui şi din vinul pe care îl bea el; astfel a vrut să-i educe timp de trei ani, la sfârşitul cărora să intre în slujba regelui.

⁶ Şi printre aceştia, dintre copiii lui Iuda erau: Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria.

⁷ Conducătorul famenilor le-a pus alte nume: lui Daniel i-a dat numele Beltşaţar; lui Hanania, Şadrac; lui Mişael, Meşac; şi lui Azaria, Abed-Nego.

⁸ Dar Daniel s-a hotărât să nu se întineze cu mâncărurile alese ale regelui şi cu vinul pe care îl bea regele; de aceea a rugat pe conducătorul famenilor să nu-l oblige să se pângărească.

⁹ Dumnezeu a făcut ca Daniel să capete bunăvoinţă şi trecere înaintea conducătorului famenilor.

¹⁰ Şi conducătorul famenilor a zis lui Daniel: Mă tem numai de domnul meu regele, care a hotărât ce trebuie să mâncaţi şi să beţi, ca nu cumva să vadă feţele voastre mai triste decât ale celorlalţi tineri de vârsta voastră, şi să-mi puneţi astfel capul în primejdie înaintea regelui.

¹¹ Atunci Daniel a zis îngrijitorului căruia conducătorul famenilor i-a încredinţat supravegherea lui Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria:

¹² Încearcă, te rog, pe robii tăi timp de zece zile, şi să ni se dea să mâncăm legume şi să bem apă;

¹³ şi apoi să fie examinate feţele noastre şi feţele celorlalţi tineri care mănâncă din alimentele regelui; şi să faci cu robii tăi după cele ce vei vedea!

¹⁴ El i-a ascultat în privinţa aceasta şi i-a încercat timp de zece zile.

¹⁵ Şi la sfârşitul celor zece zile, feţele lor arătau mai frumoase şi mai grase decât ale celorlalţi tineri care mâncau din alimentele regelui.

¹⁶ Astfel îngrijitorul lua mâncărurile alese şi vinul pe care trebuiau să-l bea şi le dădea legume.

¹⁷ Şi Dumnezeu a dat acestor patru tineri cunoaştere şi îndemânare în toată literatura şi înţelepciunea; şi Daniel înţelegea toate viziunile şi visurile.

¹⁸ La sfârşitul zilelor stabilite de rege ca să-i aducă la el, conducătorul famenilor i-a adus înaintea lui Nebucadneţar.

¹⁹ Şi regele a vorbit cu ei, dar între toţi tinerii aceia nu s-a găsit nici unul ca Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria. De aceea ei au fost primiţi în slujba regelui.

²⁰ Şi în orice problemă de înţelepciune şi pricepere în care îi consulta regele, îi găsea de zece ori mai buni decât toţi vrăjitorii şi astrologii care erau în toată împărăţia lui.

²¹ Aşa a petrecut Daniel acolo până în primul an al regelui Cirus.

2

¹ În anul al doilea al domniei lui Nebucadneţar, Nebucadneţar a avut nişte visuri; duhul îi era tulburat şi i-a pierit somnul.

² Atunci regele a dat poruncă să cheme pe vrăjitori, pe astrologi, pe descântători şi pe caldei, ca să dezlege regelui visurile sale. Ei au venit şi s-au înfăţişat înaintea regelui.

³ Şi regele le-a zis: Am visat un vis; duhul îmi este tulburat şi aş vrea să înţeleg visul acesta.

⁴ Atunci caldeii i-au vorbit regelui în aramaică: Veşnic să trăieşti, rege! Spune robilor tăi visul şi noi îţi vom da interpretarea lui!

⁵ Regele a răspuns şi a zis caldeilor: Porunca mea este fermă: Dacă nu-mi faceţi cunoscut visul şi interpretarea lui, veţi fi făcuţi bucăţi şi casele voastre vor fi prefăcute într-un morman de dărâmături.

⁶ Dar dacă îmi spuneţi visul şi dezlegarea lui, veţi primi de la mine daruri şi răsplătiri şi mare onoare. De aceea, spuneţi-mi visul şi interpretarea lui!

⁷ Ei au răspuns din nou şi au zis: Să spună regele robilor săi visul şi noi îi vom da interpretarea!

⁸ Regele a răspuns şi a zis: Ştiu sigur că voi căutaţi să câştigaţi timp, fiindcă vedeţi că porunca mea este fermă:

⁹ Dacă nu-mi veţi spune visul, vă aşteaptă pe toţi aceeaşi soartă! Căci v-aţi înţeles să-mi spuneţi minciuni până se vor schimba vremurile. De aceea, spuneţi-mi visul şi atunci voi şti dacă sunteţi în stare să mi-l şi interpretaţi!

¹⁰ Caldeii au răspuns regelui şi au zis: Nu este nici un om pe pământ care să poată spune regelui lucrul acesta; nu este nici un rege, domn sau guvernator care să fi cerut asemenea lucruri de la vreun vrăjitor astrolog sau caldeu!

¹¹ Lucrul pe care îl cere regele este greu; şi nu este nimeni care să i-l spună regelui afară de zei, a căror locuinţă nu este printre muritori!

¹² Din cauza acestor cuvinte regele s-a mâniat şi s-a înfuriat foarte tare şi a dat porunci ca să nimicească pe toţi înţelepţii Babilonului.

¹³ Deci a ieşit o hotărâre şi au început să-i omoare pe cei înţelepţi; şi au căutat şi pe Daniel şi pe prietenii lui, ca să-i omoare.

¹⁴ Atunci Daniel a răspuns cu sfat şi cu înţelepciune lui Arioc, căpitanul gărzii personale a regelui, care ieşise să omoare pe înţelepţii Babilonului;

¹⁵ el a răspuns şi a zis lui Arioc, căpitanul regelui: De ce a dat regele o hotărâre atât de aspră? Atunci Arioc i-a spus lui Daniel cum stăteau lucrurile.

¹⁶ Daniel a intrat la rege şi l-a rugat să-i dea timp ca să dea regelui interpretarea.

¹⁷ Apoi Daniel s-a dus la casa lui şi a spus despre lucrul acesta prietenilor săi, Hanania, Mişael şi Azaria,

¹⁸ ca ei să ceară milă de la Dumnezeul cerurilor pentru acest mister, ca Daniel şi prietenii lui să nu piară odată cu ceilalţi înţelepţi ai Babilonului.

¹⁹ După aceea, într-o viziune din timpul unei nopţi, misterul a fost revelat lui Daniel. Şi Daniel a binecuvântat pe Dumnezeul cerurilor.

²⁰ Daniel a răspuns şi a zis: Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu, din veşnicie în veşnicie! A Lui este înţelepciunea şi puterea.

²¹ Şi El este cel care schimbă vremurile şi anotimpurile; El dă la o parte regi si ridică regi; El dă înţelepciune înţelepţilor şi cunoaştere celor pricepuţi!

²² El este Cel care revelează lucrurile adânci şi ascunse; El ştie ce este în întuneric şi lumina locuieşte cu El.

²³ Ţie, Dumnezeul părinţilor mei, îţi dau mulţumire şi laudă, pentru că mi-ai dat înţelepciune şi putere; chiar acum mi-ai făcut cunoscut ceea ce noi am cerut de la Tine, căci ne-ai descoperit lucrul cerut de rege.

²⁴ După aceea, Daniel s-a dus la Arioc, căruia regele îi poruncise să nimicească pe înţelepţii Babilonului; s-a dus şi i-a vorbit astfel: Nu nimici pe înţelepţii Babilonului! Du-mă înaintea regelui şi voi spune regelui interpretarea!

²⁵ Arioc a adus repede pe Daniel înaintea regelui şi i-a vorbit astfel: Am găsit între prinşii de război ai lui Iuda un om care va da regelui interpretarea!

²⁶ Regele a răspuns şi a zis lui Daniel, care se numea Beltşaţar: Eşti tu în stare să-mi faci cunoscut visul pe care l-am avut şi interpretarea lui?

²⁷ Daniel a răspuns înaintea regelui şi a zis: Ce cere regele este un mister pe care înţelepţii, astrologii, vrăjitorii şi ghicitorii nu sunt în stare să-l descopere regelui.

²⁸ Dar este în ceruri un Dumnezeu care revelează mistere şi care face de cunoscut regelui Nebucadneţar ce se va întâmpla în vremurile de pe urmă. Visul tău şi viziunile din mintea ta pe care le-ai avut în patul tău au fost acestea:

²⁹ În patul tău, rege, ţi-au venit în minte gânduri cu privire la cele ce se vor întâmpla după aceste vremuri; şi Cel ce descoperă mistere ţi-a făcut de cunoscut ce se va întâmpla.

³⁰ Cât despre mine, misterul acesta nu mi-a fost revelat pentru că am mai multă înţelepciune decât cei vii, ci ca să se dea regelui interpretarea lui şi ca să cunoşti gândurile inimii tale.

³¹ Tu, rege, te uitai şi iată că ai văzut o statuie uriaşă; acea statuie, care era foarte mare şi de o splendoare nemaipomenită, stătea în picioare înaintea ta şi înfăţişarea ei era înfricoşătoare.

³² Capul acestei statui era de aur curat; pieptul ei şi braţele ei erau de argint, pântecele şi coapsele ei erau de aramă;

³³ fluierele picioarelor, de fier; picioarele, parte de fier şi parte de lut.

³⁴ Tu te uitai la ea în timp ce s-a tăiat o piatră fără ajutorul vreunei mâini, care a izbit picioarele de fier şi de lut ale statuii, şi le-a făcut bucăţi.

³⁵ Atunci fierul, lutul, arama, argintul şi aurul s-au sfărâmat împreună şi s-au făcut ca pleava din arie în timpul verii; le-a luat vântul şi nici urmă n-a mai rămas după ele. Şi piatra care sfărâmase statuia a devenit un munte mare şi a umplut tot pământul.

³⁶ Acesta este visul. Acum vom spune şi interpretarea lui înaintea regelui.

³⁷ Tu, rege, eşti regele regilor, căci Dumnezeul cerurilor ţi-a dat suveranitate, putere, bogăţie şi glorie;

³⁸ şi oriunde locuiesc fiii oamenilor, fiarele câmpului şi păsările cerului, El ţi i-a dat în mână şi te-a făcut stăpân peste toate acestea: tu eşti capul de aur!

³⁹ După tine se va ridica o altă împărăţie, mai neînsemnată decât a ta; apoi o a treia împărăţie care va fi de aramă şi care va stăpâni peste tot pământul.

⁴⁰ Şi va fi o a patra împărăţie, tare ca fierul; după cum fierul sfărâmă şi rupe totul, tot aşa, ca fierul care rupe în bucăţi, şi ea va sfărâma şi va rupe totul.

⁴¹ Şi după cum ai văzut picioarele şi degetele picioarelor, parte de lut de olar şi parte de fier, tot aşa şi împărăţia aceasta va fi împărţită; dar va rămâne în ea ceva din tăria fierului, tocmai aşa cum ai văzut fierul amestecat cu lutul.

⁴² Şi după cum degetele de la picioare erau parte din fier şi parte din lut, tot aşa o parte din împărăţia aceasta va fi tare şi o parte slabă.

⁴³ Şi cum ai văzut fierul amestecat cu lut de olar, aşa se vor amesteca unul cu celălalt prin sămânţa oamenilor; dar nu se vor lipi unul de altul, aşa cum fierul nu se poate uni cu lutul.

⁴⁴ Dar în vremea acelor regi, Dumnezeul cerurilor va stabili o împărăţie care nu va fi nimicită niciodată, şi care nu va trece sub stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma şi va pune capăt tuturor acelor împărăţii, şi ea însăşi va dăinui veşnic;

⁴⁵ Aceasta este piatra pe care ai văzut-o dezlipindu-se din munte, fără ajutorul vreunei mâini, şi care a sfărâmat fierul, arama, lutul, argintul şi aurul. Dumnezeul cel mare a făcut cunoscut regelui ce se va întâmpla în viitor. Visul este adevărat şi interpretarea lui este demnă de crezare.

⁴⁶ Atunci regele Nebucadneţar a căzut cu faţa la pământ şi s-a închinat înaintea lui Daniel, şi a poruncit să i se aducă jertfe de mâncare şi miresme.

⁴⁷ Regele a vorbit lui Daniel şi a zis: Cu adevărat Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor şi Domnul regilor, şi un Descoperitor al misterelor, fiindcă ai putut să descoperi acest mister!

⁴⁸ Apoi regele a înălţat pe Daniel şi i-a dat daruri multe; l-a făcut conducător peste tot ţinutul Babilonului, şi l-a făcut cel mai mare conducător al tuturor înţelepţilor Babilonului.

⁴⁹ Şi Daniel a rugat pe rege să dea administrarea ţinutului Babilonului în mâna lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. Daniel însă a rămas la curtea regelui.

3

¹ Regele Nebucadneţar a făcut un chip de aur, înalt de şaizeci de coţi şi lat de şase coţi; l-a ridicat în Valea Dura, în ţinutul Babilonului.

² Şi regele Nebucadneţar a poruncit să cheme pe satrapi, pe administratori, pe guvernatori, pe consilieri, pe vistiernici, pe legiuitori, pe judecători, pe magistraţi şi pe toţi conducătorii ţinuturilor, ca să vină la sfinţirea chipului pe care-l înălţase regele Nebucadneţar.

³ Atunci satrapii, administratorii, guvernatorii, consilierii, vistiernicii, legiuitorii, judecătorii, magistraţii şi toţi conducătorii ţinuturilor s-au strâns la sfinţirea chipului pe care-l înălţase regele Nebucadneţar; şi s-au aşezat înaintea chipului pe care îl înălţase Nebucadneţar.

⁴ Atunci un crainic a proclamat cu glas tare: Vouă, popoare, naţiuni, oameni de toate limbile, vise porunceşte:

⁵ În clipa când veţi auzi sunetul trompetei, al flautului, al lirei, al harpei, al psaltirii şi al cimpoiului, în armonie pe tot felul de voci, să vă aruncaţi cu faţa la pământ şi să vă închinaţi chipului de aur, pe care l-a înălţat regele Nebucadneţar.

⁶ Şi oricine nu se va arunca cu faţa la pământ şi nu se va închina, va fi aruncat chiar în clipa aceea în mijlocul unui cuptor aprins.

⁷ De aceea, în clipa când au auzit toate popoarele sunetul trompetei, al flautului, al lirei, al harpei, al psaltirii, al cimpoiului şi a tot felul de instrumente de muzică, toate popoarele, naţiunile, oameni de orice limbă s-au aruncat cu faţa la pământ şi s-au închinat chipului de aur pe care-l înălţase regele Nebucadneţar.

⁸ Cu prilejul acesta, şi în aceeaşi vreme, câţiva caldei s-au apropiat şi au pârât pe iudei.

⁹ Ei au luat cuvântul şi au zis regelui Nebucadneţar: Să trăieşti veşnic, rege!

¹⁰ Ai dat o poruncă după care toţi cei ce vor auzi sunetul trompetei, al flautului, al lirei, al harpei, al psaltirii, al cimpoiului şi a tot felul de instrumente de muzică, vor trebui să se arunce cu faţa la pământ şi să se închine chipului de aur;

¹¹ şi oricine nu se va arunca cu faţa la pământ şi nu se va închina, va fi aruncat în mijlocul unui cuptor aprins.

¹² Dar sunt nişte iudei cărora le-ai dat în grijă treburile ţinutului Babilonului, şi anume Şadrac, Meşac şi Abed-Nego; aceşti oameni, rege, n-au ţinut seama de tine. Ei nu slujesc dumnezeilor tăi şi nu se închină chipului de aur pe care l-ai înălţat tu!

¹³ Atunci Nebucadneţar, mâniat şi plin de furie, a dat poruncă să-i aducă pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. Şi oamenii aceştia au fost aduşi îndată înaintea regelui.

¹⁴ Nebucadneţar a vorbit, zicându-le: Este adevărat Şadrac, Meşac şi Abed-Nego că nu slujiţi dumnezeilor mei şi nu vă închinaţi chipului de aur pe care l-am înălţat?

¹⁵ Acum fiţi gata şi când veţi auzi sunetul trompetei, al flautului, al lirei, al harpei, al psaltirii, al cimpoiului, în armonie pe tot felul de voci, să vă aruncaţi cu faţa la pământ şi să vă închinaţi chipului pe care l-am făcut; dacă nu vă veţi închina, veţi fi aruncaţi îndată în mijlocul unui cuptor aprins! Şi care este dumnezeul acela care vă va scoate din mâna mea?

¹⁶ Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au răspuns şi au zis regelui Nebucadneţar: Nebucadneţar, n-avem nevoie să-ţi răspundem în această privinţă,

¹⁷ Dacă aşa stau lucrurile, Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins, şi El ne va scăpa din mâna ta, rege.

¹⁸ Şi chiar dacă nu ne va scoate, să-ţi fie de cunoscut, rege, că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nici nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai înălţat!

¹⁹ Atunci Nebucadneţar s-a umplut de furie şi expresia feţei lui s-a schimbat faţă de Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. El a vorbit şi a dat poruncă să încălzească cuptorul de şapte ori mai mult, decât cum se obişnuia să-l încălzească.

²⁰ Şi a poruncit unora dintre cei mai voinici ostaşi din armata lui să lege pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego şi să-i arunce în cuptorul aprins.

²¹ Oamenii aceştia au fost legaţi în mantiile lor, în pantalonii lor, în turbanele lor şi în celelalte haine ale lor, şi au fost aruncaţi în mijlocul cuptorului aprins.

²² Pentru că porunca regelui fusese aspră şi cuptorul fusese încălzit peste măsură, flacăra a ucis pe toţi oamenii care aruncaseră în el pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego.

²³ Dar aceşti trei bărbaţi, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au căzut legaţi în mijlocul cuptorului aprins.

²⁴ Atunci regele Nebucadneţar s-a înspăimântat şi s-a ridicat repede. A luat cuvântul şi a zis consilierilor săi: N-am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legaţi? Ei au răspuns şi au zis regelui: Adevărat, rege!

²⁵ El a răspuns şi a zis: Priviţi! Văd patru oameni umblând dezlegaţi în mijlocul focului, şi nevătămaţi; şi chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!

²⁶ Apoi Nebucadneţar s-a apropiat de gura cuptorului aprins şi a vorbit, zicând: Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, slujitorii Dumnezeului Celui Preaînalt, ieşiţi afară şi veniţi aici! Şi Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au ieşit din mijlocul focului.

²⁷ Şi satrapii, administratorii, guvernatorii şi consilierii regelui s-au adunat laolaltă şi au văzut că focul nu avusese nici o putere asupra trupului acestor oameni şi că nici părul capului lor nu se pârlise, hainele le rămăseseră neschimbate şi nici măcar miros de foc nu se prinsese de ei.

²⁸ Nebucadneţar a vorbit, zicând: Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, care a trimis pe îngerul Său şi a eliberat pe slujitorii Lui care s-au încrezut în El, au călcat porunca regelui şi şi-au dat mai degrabă trupurile decât să slujească şi să se închine altui dumnezeu decât Dumnezeului lor!

²⁹ De aceea, iată ce poruncesc: orice om, din orice popor, naţiune sau limbă care va vorbi rău de Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, va fi făcut bucăţi şi casa lui va fi prefăcută într-un morman de murdării, pentru că nu este nici un alt dumnezeu, care să poată elibera ca El.

³⁰ După aceea, regele a promovat pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego în ţinutul Babilonului.

4

¹ Nebucadneţar, regele, către toate popoarele, naţiunile şi oamenii de toate limbile, care locuiesc pe tot pământul: Pacea să vă fie înmulţită!

² Mi s-a părut potrivit să vă fac cunoscute semnele şi minunile pe care le-a făcut Dumnezeul cel Preaînalt faţă de mine.

³ Cât de mari sunt semnele Lui şi cât de puternice sunt minunile Lui! împărăţia Lui este o împărăţie veşnică şi domnia Lui dăinuieşte din generaţie în generaţie.

⁴ Eu, Nebucadneţar, trăiam liniştit în casa mea şi prosperam în palatul meu.

⁵ Am visat un vis care m-a înspăimântat; gândurile de care eram urmărit în patul meu şi viziunile din mintea mea mă umpleau de groază.

⁶ Atunci am poruncit să aducă înaintea mea pe toţi înţelepţii Babilonului, ca să-mi spună interpretarea visului.

⁷ Atunci au intrat magii, cititorii în stele, caldeii şi ghicitorii. Le-am spus visul, dar nu mi-au putut da interpretarea lui.

⁸ Dar în cele din urmă, s-a înfăţişat înaintea mea Daniel, al cărui nume este Beltşaţar, după numele dumnezeului meu, şi care are în el spiritul Dumnezeului Celui Sfânt; şi i-am spus visul, zicând:

⁹ Beltşaţar, mai marele magilor, ştiu că ai în tine duhul Dumnezeului Celui Sfânt şi că pentru tine nici un mister nu este prea greu, spune-mi viziunile visului meu pe care l-am avut şi interpretarea lui.

¹⁰ Iată viziunile care mi-au trecut prin cap, când eram în pat. Mă uitam şi iată, în mijlocul pământului era un copac foarte înalt.

¹¹ Copacul acesta a crescut şi s-a întărit, şi înălţimea lui ajungea până la cer şi se vedea până la marginile întregului pământ.

¹² Frunzele sale erau frumoase şi fructele sale mari; şi în el se găsea hrană pentru toţi; fiarele câmpului se adăposteau sub umbra lui şi în ramurile lui îşi făceau cuibul păsările cerului, şi din el se hrănea orice făptură vie.

¹³ În viziunile care-mi treceau prin cap, în patul meu, mă uitam şi iată, din ceruri se cobora un străjer, unul sfânt.

¹⁴ El a strigat cu putere şi a vorbit aşa: Tăiaţi copacul şi rupeţi ramurile; scuturaţi-i frunzele şi risipiţi-i fructele; fugăriţi fiarele de sub el şi păsările din ramurile lui!

¹⁵ Dar tulpina cu rădăcinile ei lăsaţi-o în pământ, şi legaţi-l cu lanţuri de fier şi de aramă în iarba verde a câmpului, ca să fie udat de roua cerului şi să fie la un loc cu fiarele în iarba pământului.

¹⁶ Inima lui de om i se va schimba într-o inimă de fiară şi vor trece şapte vremuri peste el.

¹⁷ Hotărârea aceasta a fost luată în sfatul străjerilor şi pusă la cale înaintea sfinţilor, ca să ştie cei vii că Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor, că o dă cui îi place şi înalţă peste ea pe cel mai de jos dintre oameni!

¹⁸ Iată visul pe care l-am visat, eu, regele Nebucadneţar. Tu, Beltşaţar, spune-mi interpretarea lui, fiindcă toţi înţelepţii din împărăţia mea nu pot să mi-l interpreteze; tu însă poţi, pentru că ai în tine duhul Dumnezeului Celui Sfânt.

¹⁹ Atunci Daniel, al cărui nume era Beltşaţar, a rămas uimit o clipă şi gândurile lui îl tulburau. Regele a luat din nou cuvântul şi a zis: Beltşaţar, să nu te tulbure visul sau interpretarea lui! Şi Beltşaţar a răspuns şi a zis: Domnul meu, visul acesta să fie pentru duşmanii tăi şi interpretarea lui pentru potrivnicii tăi!

²⁰ Copacul pe care l-ai văzut crescând şi întărindu-se, a cărui înălţime ajungea până la cer, şi se vedea de la toate capetele pământului;

²¹ copacul acesta, ale cărui frunze erau frumoase, ale cărui fructe erau mari, şi în care era hrană pentru toţi, sub care locuiau fiarele pământului şi pe ramurile căruia îşi făceau cuibul păsările cerului,

²² tu, rege, eşti copacul acesta, care ai crescut şi te-ai întărit; căci înălţimea ta a crescut şi a ajuns până la cer şi domnia ta a ajuns până la marginile pământului.

²³ Şi regele a văzut un străjer, unul sfânt, coborându-se şi zicând: Tăiaţi copacul şi nimiciţi-l, şi numai tulpina cu rădăcinile ei să o lăsaţi în pământ, dar legaţi-o cu lanţuri de fier şi de aramă în iarba cea verde a câmpului, ca să fie udată de roua cerului şi să stea la un loc cu fiarele câmpului, până vor trece şapte vremuri peste el.

²⁴ Aceasta este interpretarea, rege, şi aceasta este hotărârea Celui Preaînalt, care se va întâmpla domnului meu, regele.

²⁵ Te vor alunga dintre oameni, vei locui la un loc cu fiarele câmpului şi te vor hrăni cu iarbă ca pe boi şi cu roua cerului te vor adăpa, şi şapte vremuri vor trece peste tine, până vei cunoaşte că Cel Preaînalt domneşte peste împărăţiile oamenilor şi că El le dă cui vrea.

²⁶ Porunca să se lase tulpina cu rădăcinile copacului înseamnă că ţi se va da iarăşi împărăţia, după ce vei recunoaşte stăpânirea Celui ce este în ceruri.

²⁷ De aceea, rege, fie să-ţi placă sfatul meu: părăseşte păcatele tale, făcând dreptate, şi fărădelegile tale, arătând milă faţă de cei săraci, şi poate că ţi se va prelungi fericirea!

²⁸ Toate aceste lucruri s-au împlinit asupra regelui Nebucadneţar.

²⁹ După douăsprezece luni, pe când se plimba pe acoperişul palatului regesc din Babilon,

³⁰ regele a luat cuvântul şi a zis: Oare nu este acesta Babilonul cel mare, pe care eu mi l-am zidit, ca reşedinţă regală, prin puterea bogăţiei mele şi spre onoarea măreţiei mele?

³¹ Pe când cuvântul era încă în gura regelui, din cer s-a coborât un glas, zicând: Află, rege Nebucadneţar, că ţi s-a luat împărăţia!

³² Te vor alunga dintre oameni şi vei locui la un loc cu fiarele câmpului; îţi vor da să mănânci iarbă ca boii, şi vor trece peste tine şapte vremuri, până vei recunoaşte că Cel Preînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi o dă cui vrea!

³³ Chiar în clipa aceea s-a împlinit cuvântul acela asupra lui Nebucadneţar. A fost alungat dintre oameni, a mâncat iarbă ca boii, trupul i-a fost udat de roua cerului, până i-a crescut părul ca penele vulturului şi unghiile ca ghearele păsărilor.

³⁴ După trecerea vremii hotărâte, eu, Nebucadneţar, am ridicat ochii spre cer şi mi-a venit iarăşi mintea la loc. Am binecuvântat pe Cel Preaînalt, am lăudat şi glorificat pe Cel ce trăieşte veşnic, a cărui stăpânire este veşnică şi a cărui împărăţie dăinuieşte din generaţie în generaţie.

³⁵ Toţi locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui, El face ce vrea cu oastea cerurilor şi cu locuitorii pământului şi nimeni nu poate să stea împotriva mâniei Lui, nici să-I zică: Ce faci?

³⁶ În vremea aceea mi-a venit judecata la loc; şi pentru gloria împărăţiei mele, măreţia şi strălucirea mea mi s-au dat înapoi; consilierii şi mai-marii mei au început să mă caute din nou; am fost pus iarăşi peste împărăţia mea şi puterea mea a crescut.

³⁷ Acum, eu, Nebucadneţar, laud, înalţ şi glorific pe Regele cerurilor, căci toate lucrările Lui sunt adevărate, toate căile Lui sunt drepte şi El poate să umilească pe cei ce umblă cu mândrie!

5

¹ Regele Beltşaţar a făcut o mare petrecere celor o mie de mai-mari ai lui, şi a băut vin în prezenţa acestora.

² Când Beltşaţar a gustat vinul, a poruncit să aducă vasele de aur şi de argint pe care Nebucadneţar, tatăl său, le luase din templul de la Ierusalim, ca să bea cu ele regele şi mai-marii săi, soţiile sale şi concubinele sale.

³ Au adus deci vasele de aur care fuseseră luate din templu, din casa lui Dumnezeu din Ierusalim, ca să bea din ele regele şi mai-marii săi, soţiile sale şi concubinele sale.

⁴ Au băut vin şi au lăudat pe dumnezeii de aur şi de argint, de bronz şi de fier, de lemn şi de piatră.

⁵ În clipa aceea, s-au arătat degetele unei mâini de om şi au scris, în faţa sfeşnicului, pe tencuiala zidului palatului regal; şi regele a văzut partea aceasta de mână care a scris.

⁶ Atunci faţa regelui a îngălbenit şi gândurile atât de mult i s-au tulburat încât i s-au desfăcut încheieturile şoldurilor, şi genunchii au început să se lovească unul de celălalt.

⁷ Regele a strigat în gura mare să i se aducă astrologi, caldei şi ghicitori. Apoi regele a luat cuvântul şi a zis înţelepţilor Babilonului: Cine va citi scrierea aceasta şi mi-o va interpreta, va fi îmbrăcat cu purpură, va purta un lănţişor de aur la gât şi va avea locul al treilea în conducerea împărăţiei.

⁸ Atunci au intrat toţi înţelepţii regelui, dar n-au putut să citească scrisoarea, nici să-i spună regelui interpretarea.

⁹ Atunci regele Beltşaţar s-a tulburat foarte tare, faţa i s-a îngălbenit şi mai tare şi mai-marii lui au rămas încremeniţi.

¹⁰ La auzul cuvintelor regelui şi a mai-marilor lui, regina a intrat în sala de petrecere, a luat cuvântul şi a zis: Să trăieşti veşnic, rege! Să nu te tulbure gândurile tale şi să nu ţi se îngălbenească faţa!

¹¹ În împărăţia ta este un om, care are în el duhul Dumnezeului Celui Sfânt. Şi pe vremea tatălui tău s-au găsit în el lumină, pricepere şi o înţelepciune dumnezeiască. De aceea, regele Nebucadneţar, tatăl tău, da, tatăl tău, rege, l-a pus mai-mare peste magi, astrologi, caldei, ghicitori,

¹² pentru că în acest Daniel, numit de rege Beltşaţar, s-a găsit un duh ales, cunoştinţă şi pricepere în interpretarea visurilor, în explicarea enigmelor şi în dezlegarea lucrurilor complicate. Să fie chemat deci Daniel şi el îţi va da interpretarea!

¹³ Atunci Daniel a fost adus înaintea regelui. Regele a luat cuvântul şi a zis lui Daniel: Tu eşti acel Daniel, unul dintre cei exilaţi din Iuda, pe care i-a adus aici din Iuda tatăl meu, regele?

¹⁴ Am aflat despre tine că Duhul lui Dumnezeu este în tine, şi că la tine se găsesc lumină, pricepere şi înţelepciune aleasă.

¹⁵ Şi acum au fost aduşi înaintea mea înţelepţii şi astrologii, ca să citească scrierea aceasta şi să mi-o interpreteze; dar n-au putut să interpreteze aceste cuvinte.

¹⁶ Dar eu am auzit despre tine că poţi să interpretezi şi să dezlegi lucruri complicate; acum, dacă vei putea să citeşti scrierea aceasta şi să mi-o interpretezi, vei fi îmbrăcat cu purpură, vei purta un lănţişor de aur la gât şi vei avea locul al treilea în conducerea împărăţiei!

¹⁷ Atunci Daniel a răspuns şi a zis regelui: Ţine-ţi darurile şi dă altuia răsplătirile tale! Dar eu voi citi regelui scrierea şi i-o voi interpreta.

¹⁸ Rege, Dumnezeul Cel Preaînalt a dat tatălui tău, Nebucadneţar, împărăţie, măreţie, glorie şi onoare;

¹⁹ şi din cauza măreţiei pe care i-a dat-o, toate popoarele, naţiunile şi oamenii de toate limbile se temeau şi tremurau înaintea lui. Căci regele omora pe cine voia şi lăsa cu viaţă pe cine voia; înălţa pe cine voia şi umilea pe cine voia.

²⁰ Dar când i s-a îngâmfat inima şi i s-a împietrit duhul în mândrie, a fost aruncat de pe tronul său de rege şi a fost luată de la el gloria,

²¹ a fost alungat dintre fiii oamenilor, inima i s-a făcut ca a fiarelor şi a locuit la un loc cu măgarii sălbatici; i-au dat să mănânce iarbă ca la boi şi trupul i-a fost udat cu roua cerului, până când a recunoscut că Dumnezeul Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi că o dă cui vrea.

²² Dar tu, Beltşaţar, fiul lui, nu ţi-ai umilit inima, deşi ai cunoscut toate aceste lucruri.

²³ Ci te-ai înălţat împotriva Domnului cerurilor; şi au adus vasele din casa Lui înaintea ta, şi aţi băut vin cu ele, tu şi mai-marii tăi, soţiile şi concubinele tale; ai lăudat pe dumnezeii de argint, de aur, de bronz, de fier, de lemn şi de piatră, care nici nu văd, nici nu aud, şi nici nu pricep nimic. Dar pe Dumnezeul în mâna căruia este suflarea ta şi toate căile tale nu L-ai glorificat!

²⁴ De aceea, El a trimis această parte de mână care a făcut această inscripţie.

²⁵ Iată scrierea care a fost scrisă: MENE, MENE TEKEL UPFARSIN: Numărat, numărat, cântărit şi împărţit!.

²⁶ Aceasta este interpretarea fiecărui cuvânt: MENE: Dumnezeu ţi-a numărat zilele domniei si i-a pus capăt.

²⁷ TEKEL: Ai fost cântărit pe cântar şi ai fost găsit uşor!

²⁸ PERES: împărăţia ta a fost împărţită şi dată mezilor şi perşilor!

²⁹ Atunci Beltşaţar a dat poruncă şi au îmbrăcat pe Daniel cu purpură, i-au pus un lănţişor de aur la gât şi s-a proclamat că el va fi al treilea în guvernarea împărăţiei.

³⁰ Dar chiar în noaptea aceea Beltşaţar, regele caldeilor, a fost omorât.

³¹ Şi Darius, medul, a primit împărăţia cam la vârsta de şaizeci şi doi de ani.

6

¹ Lui Darius i s-a părut potrivit să pună peste împărăţie o sută douăzeci de guvernatori, care să vegheze asupra întregii împărăţii;

² şi peste ei a pus trei conducători, dintre care unul era Daniel, cărora guvernatorii să le dea socoteală, şi astfel regele să nu sufere nici o pagubă.

³ Daniel însă întrecea pe toţi aceşti conducători şi pe guvernatori, pentru că în el era un duh ales; şi regele se gândea să-l pună peste toată împărăţia.

⁴ Atunci conducătorii şi guvernatorii au căutat să găsească un motiv de acuzare împotriva lui Daniel în legătură cu conducerea împărăţiei. Dar n-au putut găsi la el nici un motiv de acuzare, pentru că el era credincios, şi nu se găsea nici o greşeală la el şi nici o neglijenţă.

⁵ Atunci oamenii aceştia au zis: Nu vom găsi nici un motiv de acuzare împotriva acestui Daniel, doar dacă nu vom găsi ceva în legătură cu legea Dumnezeului lui!

⁶ Atunci guvernatorii şi satrapii aceştia s-au dus cu mare vâlvă la rege şi i-au vorbit aşa: Să trăieşti veşnic, rege Darius!

⁷ Toţi guvernatorii împărăţiei, administratorii şi satrapii, consilierii şi sfătuitorii sunt de părere să se dea o poruncă regească însoţită de un aspru decret, care să spună că oricine va înălţa rugăciuni unui dumnezeu sau unui om timp de treizeci de zile, afară de tine, rege, va fi aruncat în groapa cu lei.

⁸ Acum, rege, întăreşte decretul şi semnează porunca aceasta, ca să nu se poată schimba, după legea mezilor şi perşilor, care nu poate fi revocată.

⁹ De aceea, regele Darius a semnat porunca şi decretul.

¹⁰ Când a aflat Daniel că s-a semnat porunca, a intrat în casa lui, unde ferestrele camerei de sus erau deschise înspre Ierusalim, şi de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga şi lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea şi mai înainte.

¹¹ Atunci oamenii aceştia au dat năvală în casă, şi au găsit pe Daniel rugându-se şi chemând pe Dumnezeul lui.

¹² Apoi s-au prezentat înaintea regelui şi i-au zis cu privire la decretul regal: N-ai scris tu un decret, care spune că oricine va înălţa rugăciuni, timp de treizeci de zile, vreunui dumnezeu sau vreunui om, afară de tine, rege, să fie aruncat în groapa cu lei? Regele a răspuns şi a zis: Lucrul acesta este adevărat, după legea mezilor şi perşilor, care nu se poate schimba!

¹³ Ei au luat din nou cuvântul şi au zis regelui: Daniel, unul din cei aduşi captivi din Iuda, nu ţine deloc seama de tine, rege, nici de decretul pe care l-ai scris, şi îşi face rugăciunea de trei ori pe zi!

¹⁴ Regele s-a mâhnit foarte mult când a auzit lucrul acela şi s-a gândit cum să-l scape pe Daniel; până la asfinţitul soarelui s-a gândit cum să-l scape.

¹⁵ Dar oamenii aceia au venit la rege şi i-au zis: Să ştii, rege, că după legea mezilor şi perşilor, orice decret sau orice poruncă, pe care o face regele, nu se poate schimba!

¹⁶ Atunci regele a poruncit să aducă pe Daniel şi să-l arunce în groapa cu lei. Regele a luat cuvântul şi a zis lui Daniel: Dumnezeul tău, căruia Îi slujeşti necurmat, să te scape!

¹⁷ Au adus o piatră şi au pus-o la gura gropii. Regele a pecetluit-o cu inelul lui şi cu inelul mai-marilor lui, ca să nu se schimbe nimic cu privire la Daniel.

¹⁸ Regele s-a întors apoi la palatul său, a petrecut noaptea fără să mănânce, nu i s-a adus nici o concubină, şi n-a putut să doarmă.

¹⁹ Dar în revărsatul zorilor, regele s-a deşteptat şi s-a dus repede la groapa cu lei.

²⁰ Şi când s-a apropiat de groapă, a chemat pe Daniel cu un glas plângător. Regele a luat cuvântul şi a zis lui Daniel: Daniele, robul Dumnezeului celui viu, a putut Dumnezeul tău, căruia îi slujeşti neîncetat, să te scape de lei?

²¹ Atunci Daniel a zis regelui: Veşnic să trăieşti, rege!

²² Dumnezeul meu a trimis pe îngerul Său şi a închis gura leilor, care nu mi-au făcut nici un rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui. Şi nici înaintea ta, rege, n-am făcut nimic rău!

²³ Atunci regele s-a bucurat foarte mult şi a poruncit să scoată pe Daniel din groapă. Daniel a fost scos din groapă şi nu s-a găsit nici o rană pe el, pentru că avusese încredere în Dumnezeul său.

²⁴ Regele a poruncit să aducă pe oamenii aceia care paraseră pe Daniel. Şi au fost aruncaţi în groapa cu lei, ei, copiii lor şi soţiile lor; şi înainte de a ajunge în fundul gropii, leii i-au şi apucat şi le-au fărâmiţat oasele.

²⁵ După aceea, regele Darius a scris o scrisoare către toate naţiunile, către oamenii de toate limbile, care locuiau în toată împărăţia: Pacea să vă fie dată din belşug!

²⁶ Poruncesc ca pe toată întinderea împărăţiei mele oamenii să se teamă şi să se înfricoşeze de Dumnezeul lui Daniel. Căci El este Dumnezeul cel viu şi El dăinuieşte veşnic; împărăţia Lui nu se va nimici niciodată şi stăpânirea Lui nu va avea sfârşit.

²⁷ El eliberează şi mântuieşte, El face semne şi minuni în ceruri şi pe pământ. El a eliberat pe Daniel din ghearele leilor!

²⁸ Daniel a dus-o bine în timpul domniei lui Darius şi în timpul domniei lui Cirus, persanul.

7

¹ În primul an al lui Beltşaţar, regele Babilonului, Daniel a avut un vis şi în mintea lui a avut viziuni în timp ce era în pat; la urmă a scris visul, relatând lucrurile cele mai importante.

² Daniel a spus, zicând: Mă uitam în viziunea mea din timpul nopţii, şi iată, cele patru vânturi ale cerului au izbucnit pe Marea cea Mare.

³ Şi patru fiare mari, deosebite una de alta, au ieşit din mare.

⁴ Cea dintâi semăna cu un leu şi avea aripi de vultur. M-am uitat la ea până în clipa când i s-au smuls aripile; şi, sculându-se de pe pământ, a stat în picioare, ca un om, şi i s-a dat inimă de om.

⁵ Şi iată, o altă fiară, a doua, care semăna cu un urs. Şi era ridicat pe o parte şi avea trei coaste în gură, între dinţi; şi astfel i s-a zis: Scoală-te şi mănâncă multă carne!

⁶ După aceea, am continuat să mă uit, şi iată, o alta, ca un leopard, care avea pe spate patru aripi de pasăre. Fiara aceasta avea şi patru capete, şi i s-a dat Stăpânire.

⁷ După aceea m-am uitat în viziunile mele de noapte, şi iată, o a patra fiară, nespus de înspăimântătoare şi de puternică; avea nişte dinţi mari de fier, mânca, sfărâma şi călca în picioare ce rămânea; era deosebită de toate fiarele precedente, şi avea zece coarne.

⁸ În timp ce mă uitam cu atenţie la coarne, iată, un alt corn, unul mic, a ieşit din mijlocul lor şi dinaintea acestui corn au fost smulse trei din cele dintâi coarne. Şi cornul acesta avea nişte ochi ca ochii de om, şi o gură care vorbea cu mândrie.

⁹ Am continuat să mă uit până când s-au pregătit nişte tronuri şi Cel Bătrân de Zile S-a aşezat. Haina Lui era albă ca zăpada şi părul capului Lui era ca nişte lână curată; tronul Lui era ca nişte flăcări de foc şi roţile lui ca un foc aprins.

¹⁰ Un râu de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii şi mii de slujitori şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. Curtea de judecată s-a aşezat şi s-au deschis cărţile.

¹¹ Eu am continuat să mă uit din cauza cuvintelor lăudăroase pe care le rostea cornul acela; am continuat să mă uit până când fiara a fost ucisă şi trupul ei a fost nimicit şi aruncat în foc.

¹² Cât despre celelalte fiare, li s-a luat domnia, dar li s-a prelungit viaţa pentru o vreme şi un anumit timp.

¹³ Am continuat să mă uit în viziunile mele de noapte, şi iată, pe norii cerului a venit Unul ca un Fiu al Omului; a înaintat spre Cel Bătrân de Zile şi a fost adus înaintea Lui.

¹⁴ Şi Lui I S-a dat stăpânire, glorie şi o împărăţie, ca să-I slujească toate popoarele, naţiunile şi oamenii de orice limbă. Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică, nepieritoare, şi împărăţia Lui este una care nu va fi nimicită niciodată.

¹⁵ Eu, Daniel, m-am întristat în duhul din trupul meu şi viziunile din capul meu m-au tulburat.

¹⁶ M-am apropiat de unul din cei ce stăteau acolo şi l-am rugat să-mi dea înţelesul tuturor acestor lucruri. El mi-a vorbit şi mi-a făcut de cunoscut interpretarea acestor lucruri, astfel:

¹⁷ Aceste patru fiare mari sunt patru regi care se vor ridica pe pământ,

¹⁸ Dar sfinţii Celui Preaînalt vor primi împărăţia şi vor stăpâni împărăţia în veci, din veşnicie în veşnicie.

¹⁹ Atunci am dorit să ştiu adevărul despre fiara a patra, care se deosebeşte de toate celelalte, nespus de îngrozitoare: avea dinţi de fier şi gheare de aramă, mânca, sfărâma şi călca în picioare ce rămânea;

²⁰ şi despre cele zece coarne pe care le avea în cap, şi despre celălalt corn care ieşise şi înaintea căruia căzuseră trei, despre cornul acela zic care avea ochi şi o gură care vorbea cu mândrie, a cărui înfăţişare era mai mare decât a celorlalte coarne.

²¹ Mă uitam; şi cornul acesta făcea război împotriva sfinţilor şi i-a biruit,

²² până când a venit Cel Bătrân de Zile şi s-a făcut o judecată în favoarea sfinţilor Celui Preaînalt şi a venit vremea ca sfinţii să ia în stăpânire împărăţia.

²³ El mi-a vorbit aşa: Fiara a patra este o a patra împărăţie care va fi pe pământ. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfâşia tot pământul, îl va călca în picioare şi-l va zdrobi.

²⁴ Şi cele zece coarne sunt zece regi care se vor ridica din împărăţia aceasta; şi după ei se va ridica un altul, care se va deosebi de înaintaşii lui, şi va supune trei regi.

²⁵ El va vorbi blasfemii împotriva Celui Preaînalt, va asupri pe sfinţii Celui Preaînalt, şi va intenţiona să schimbe timpurile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp de o vreme, două vremi şi o jumătate de vreme.

²⁶ Apoi va veni judecata şi i se va lua stăpânirea, care va fi prăbuşită şi nimicită pentru totdeauna.

²⁷ Atunci domnia, stăpânirea şi puterea tuturor regilor care sunt pretutindeni sub ceruri, se vor da poporului sfinţilor Celui Preaînalt. Împărăţia Lui este o împărăţie veşnică şi toate puterile Îl vor sluji şi Îl vor asculta!

²⁸ Aici s-au sfârşit cuvintele. Pe mine, Daniel, m-au tulburat foarte mult gândurile mele şi mi s-a schimbat culoarea feţei; dar am păstrat cuvintele acestea în inima mea.

8

¹ În al treilea an al domniei regelui Beltşaţar, eu, Daniel, am avut o viziune, alta decât aceea pe care o avusesem înainte.

² Când am avut viziunea aceasta, mi s-a părut că eram în capitala Suza, în provincia Elam; şi în timpul viziunii mele, mă aflam lângă râul Ulai.

³ Am ridicat ochii, m-am uitat şi iată, lângă un râu stătea un berbec şi avea două coarne; coarnele acestea erau înalte, dar unul era mai înalt decât celălalt şi cel mai înalt crescuse ultimul.

⁴ Am văzut cum berbecul împungea spre vest, nord şi sud; nici o altă fiară nu-i putea sta împotrivă, şi nimeni nu putea să scape pe cine îi cădea în mână; ci el făcea ce voia şi a ajuns puternic.

⁵ Pe când mă uitam cu atenţie, iată, a venit un ţap de la vest şi a cutreierat toată faţa pământului, fără să atingă pământul; ţapul acesta însă avea un corn mare între ochi.

⁶ A venit până la berbecul care avea două coarne, pe care îl văzusem stând lângă râu, şi s-a repezit asupra lui cu toată furia puterii lui.

⁷ L-am văzut cum s-a apropiat de berbec, s-a aruncat încruntat asupra lui, a lovit în berbec şi i-a rupt amândouă coarnele, şi berbecul nu avusese putere să i se împotrivească. L-a trântit deci la pământ şi l-a călcat în picioare şi n-a fost nimeni care să-l scape pe berbec din mâna lui.

⁸ De aceea, ţapul a ajuns foarte puternic; dar când a devenit puternic de tot, i s-a rupt cornul cel mare, şi în locul lui au crescut patru coarne mari spre cele patru vânturi ale cerurilor.

⁹ Dintr-unul din ele a crescut un corn mic care s-a întins foarte tare spre sud, spre est şi spre Ţara Glorioasă.

¹⁰ Şi a crescut până la oştirea cerurilor, şi a aruncat la pământ o parte din oştirea aceasta şi din stele, şi le-a călcat în picioare.

¹¹ S-a înălţat până la Conducătorul oştirii; I-a desfiinţat jertfa necurmată şi locul sanctuarului Său a fost dărâmat.

¹² Armata a fost pedepsită din cauza păcatului săvârşit împotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat adevărul la pământ şi a izbutit în ce a început.

¹³ Atunci am auzit pe un sfânt vorbind; şi un alt sfânt a întrebat pe cel ce vorbea: Până când se va împlini viziunea despre desfiinţarea jertfei necurmate şi despre urâciunea pustiirii? Până când vor fi călcate în picioare sanctuarul şi oştirea?

¹⁴ Şi el mi-a zis: Până vor trece două mii trei sute de seri şi de dimineţi; apoi sanctuarul va fi curăţat!

¹⁵ În timp ce eu, Daniel, aveam această viziune şi încercam s-o înţeleg, iată, înaintea mea stătea cineva care arăta ca un om.

¹⁶ Şi am auzit un glas de om în mijlocul râului Ulai care a strigat şi a zis: Gavrile, fă-l pe omul acesta să înţeleagă viziunea.

¹⁷ Atunci el s-a apropiat de locul unde stăteam; şi când s-a apropiat, m-am temut şi am căzut cu faţa la pământ. El mi-a zis: înţelege, fiu al omului, că viziunea se referă la vremea sfârşitului!

¹⁸ Şi în timp ce-mi vorbea, am căzut într-un somn adânc cu faţa la pământ; dar el m-a atins şi m-a ridicat în picioare.

¹⁹ Apoi mi-a zis: Iată, îţi arăt ce se va întâmpla în vremea de apoi a mâniei, pentru că viziunea aceasta este despre vremea sfârşitului.

²⁰ Berbecul pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, sunt regii mezilor şi perşilor.

²¹ Şi ţapul este împărăţia grecilor, şi cornul cel mai mare dintre ochii lui, este primul rege.

²² Cele patru coarne care au crescut în locul acestui corn frânt, sunt patru regi, care se vor ridica din naţiunea aceasta, dar care nu vor avea atâta putere.

²³ La sfârşitul stăpânirii lor, când păcătoşii vor fi umplut măsura nelegiuirilor lor, se va ridica un rege fără ruşine şi viclean.

²⁴ El va fi puternic, dar nu prin puterea lui însuşi; el va nimici într-o mare măsură, va reuşi în tot ce va începe, va nimici pe cei puternici şi chiar pe poporul sfânt.

²⁵ Şi din cauza vicleniei lui şi a succesului înşelătoriilor lui, i se va îngâmfa inima, va nimici mulţi oameni care trăiau liniştiţi, şi se va ridica până şi împotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit, fără ajutorul vreunei mâini omeneşti.

²⁶ Şi viziunea cu serile şi dimineţile, care a fost spusă, este adevărată. De aceea, pecetluieşte viziunea aceasta, pentru că se referă la nişte zile din viitor.

²⁷ După aceea, eu, Daniel, am stat stors de puteri şi bolnav mai multe zile; apoi m-am sculat şi m-am ocupat de treburile regelui. Dar eram uimit de viziunea aceasta şi nu era nimeni s-o explice.

9

¹ În anul întâi al lui Darius, fiul lui Ahaşveroş, din linia genealogică a mezilor, care a fost făcut rege peste împărăţia caldeilor,

² în primul an al domniei lui, eu, Daniel, am înţeles din cărţi că trebuiau să treacă şaptezeci de ani pentru pustiirea Ierusalimului, numărul anilor pe care i-a revelat Domnul prin cuvânt profetului Ieremia.

³ Şi mi-am îndreptat faţa către Domnul Dumnezeu, ca să-L caut cu rugăciune şi cereri, postind în sac şi cenuşă.

⁴ Şi m-am rugat Domnului Dumnezeului meu, i-am făcut următoarea mărturisire şi am zis: Doamne, Dumnezeule mare şi înfricoşător, Tu care ţii legământul şi dai îndurare celor ce Te iubesc si păzesc poruncile Tale,

⁵ am păcătuit, am făcut nelegiuiri, am fost răi, răzvrătiţi, ne-am abătut de la poruncile şi de la judecăţile Tale!

⁶ Şi n-am ascultat pe robii Tăi, profeţii, care au vorbit regilor noştri în numele Tău, conducătorilor noştri, părinţilor noştri şi către tot poporul ţării.

⁷ A Ta, Doamne, este dreptatea, iar nouă ni se cuvine astăzi să ni se umple faţa de ruşine, nouă bărbaţilor din Iuda şi locuitorilor Ierusalimului şi întregului Israel, fie ei aproape, fie departe, în toate ţările în care i-ai alungat, din cauza fărădelegilor de care s-au făcut vinovaţi faţă de Tine!

⁸ Doamne, ruşinea ni se cuvine nouă, regilor noştri, conducătorilor noştri şi părinţilor noştri, pentru că am păcătuit împotriva Ta!

⁹ La Domnul Dumnezeul nostru însă se află mila şi iertarea, cu toate că împotriva Lui ne-am răzvrătit!

¹⁰ N-am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru, ca să umblăm în legile Lui, pe care ni le pusese înainte prin robii Săi, profeţii;

¹¹ ci tot Israelul a călcat Legea Ta şi s-a abătut astfel ca să n-asculte de glasul Tău. De aceea, ne-au şi lovit blestemele şi jurămintele scrise în Legea lui Moise, robul lui Dumnezeu, pentru că am păcătuit împotriva lui Dumnezeu.

¹² El a împlinit astfel cuvintele pe care le rostise împotriva noastră şi împotriva conducătorilor noştri care ne-au condus, şi a adus peste noi o mare nenorocire, încât nu s-a făcut nicăieri sub cer ce s-a făcut Ierusalimului.

¹³ După cum este scris în Legea lui Moise, toată nenorocirea aceasta a venit peste noi; totuşi n-am venit cu rugăciune înaintea Domnului Dumnezeului nostru, întorcându-ne de la nelegiuirile noastre şi dând atenţie adevărului Tău.

¹⁴ De aceea, şi Domnul a păstrat nenorocirea şi a adus-o peste noi; căci Domnul Dumnezeul nostru este drept în toate lucrurile pe care le face, dar noi n-am ascultat glasul Lui.

¹⁵ Şi acum, Doamne Dumnezeul nostru, Tu care ai scos pe poporul Tău din ţara Egiptului, prin mâna Ta cea puternică, şi Ţi-ai făcut un Nume, aşa cum este şi astăzi – noi am păcătuit, am săvârşit nelegiuire.

¹⁶ Dar, Doamne, după toată îndurarea Ta, abate mânia şi urgia Ta de la cetatea Ta, Ierusalimul, de la muntele Tău cel sfânt; căci din cauza păcatelor noastre şi din cauza nelegiuirilor părinţilor noştri este Ierusalimul şi poporul Tău de ruşine pentru toţi cei ce ne înconjoară.

¹⁷ Şi acum, ascultă, Dumnezeul nostru, rugăciunea şi cererile robului Tău, şi de dragul Tău, fă să strălucească Faţa Ta peste sfântul Tău locaş pustiit!

¹⁸ Pleacă urechea, Dumnezeule, şi ascultă! Deschide ochii şi priveşte la dărâmăturile noastre şi la cetatea care este chemată după Numele Tău; căci nu pentru faptele noastre drepte ne aducem rugăciunile înaintea Ta, ci pentru îndurările Tale cele mari.

¹⁹ Ascultă, Doamne! Iartă, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucrează şi nu întârzia, din dragoste pentru Tine, Dumnezeul meu! Căci cetatea Ta şi poporul Tău sunt chemate după Numele Tău!

²⁰ Şi în timp ce vorbeam, mă rugam, îmi mărturiseam păcatul meu şi păcatul poporului meu Israel, şi îmi aduceam cererile înaintea Domnului Dumnezeului meu, pentru muntele cel sfânt al Dumnezeului meu;

²¹ În timp ce vorbeam eu încă în rugăciunea mea, a venit repede în zbor bărbatul Gavril, pe care îl văzusem înainte într-o viziune, şi m-a atins în clipa când se aducea jertfa de seară.

²² El m-a învăţat, a stat de vorbă cu mine şi mi-a zis: Daniele, am venit să-ţi dau lumină să înţelegi.

²³ Când ai început tu să te rogi, a ieşit o poruncă, şi eu am venit să-ţi spun, căci tu eşti foarte iubit; de aceea, ia aminte la cuvântul acesta şi înţelege viziunea!

²⁴ Şaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispăşirea păcatelor, până la ispăşirea nelegiuirii, până la aducerea dreptăţii veşnice, până la pecetluirea viziunii şi a profeţiei, şi până la ungerea Sfântului sfinţilor.

²⁵ Să ştii deci şi să înţelegi că de la darea poruncii pentru restaurarea Ierusalimului, până la Mesia, Prinţul, vor trece şapte săptămâni; apoi timp de şaizeci şi două de săptămâni pieţele şi gropile vor fi rezidite, chiar şi în vremuri de Strâmtorare.

²⁶ După aceste şaizeci şi două de săptămâni, Unsul va fi stârpit şi nu va avea nimic. Şi poporul unui prinţ care va veni va nimici cetatea şi sanctuarul, şi sfârşitul ei va fi ca printr-un potop; şi pustiirile sunt hotărâte până la sfârşitul războiului.

²⁷ El va face un legământ trainic cu mulţi, timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare, şi, pe aripa urâciunilor, va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât.

10

¹ În anul al treilea al lui Cirus, regele Persiei, s-a revelat un mesaj lui Daniel, al cărui nume era Beltşaţar. Mesajul acesta, care este adevărat, vesteşte o mare nenorocire, dar el a înţeles mesajul şi a priceput viziunea.

² În acele zile, eu, Daniel am jelit timp de trei săptămâni întregi.

³ N-am mâncat deloc mâncare gustoasă, şi carne şi vin n-au intrat în gura mea, şi nici nu m-am uns deloc, până s-au împlinit cele trei săptămâni.

⁴ Şi în a douăzeci şi patra zi a lunii întâi, când eram pe malul râului celui mare, adică Hidechel (Tigru),

⁵ am ridicat ochii, m-am uitat şi iată, acolo stătea un om îmbrăcat în haine de in şi încins la mijloc cu un brâu de aur din Ufaz.

⁶ Trupul lui era ca o piatră de crisolit. faţa îi strălucea ca fulgerul şi ochii îi erau ca nişte flăcări de foc, braţele şi picioarele sale, ca strălucirea bronzului lustruit, şi sunetul cuvintelor sale ca sunetul unei mari mulţimi.

⁷ Şi numai eu singur, Daniel, am văzut viziunea, căci oamenii care erau cu mine n-au văzut viziunea; dar au fost apucaţi de o mare spaimă şi au fugit să se ascundă!

⁸ Deci am rămas singur şi am văzut această mare viziune. Puterile m-au lăsat, culoarea mi s-a schimbat, faţa mi s-a sluţit şi mi-am pierdut orice vlagă.

⁹ Dar am auzit glasul cuvintelor lui; şi pe când auzeam glasul cuvintelor lui, am rămas cu faţa în jos într-un somn adânc, cu faţa la pământ.

¹⁰ Atunci iată, o mână m-a atins şi m-a aşezat tremurând pe mâini şi pe genunchi.

¹¹ Şi mi-a zis: Daniele, om preaiubit şi scump, ia aminte la cuvintele pe care ţi le voi spune şi stai drept, pentru că am fost trimis la tine. În timp ce îmi spunea aceste cuvinte, am stat în picioare, tremurând.

¹² Atunci mi-a zis: Daniele, nu te teme de nimic! Căci cuvintele tale au fost ascultate din cea dintâi zi când ţi-ai pus inima ca să înţelegi aceste lucruri şi să te umileşti înaintea Dumnezeului tău, şi eu am venit din cauza cuvintelor tale.

¹³ Dar conducătorul împărăţiei Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci şi una de zile; dar iată că Mihail, unul dintre prinţii cei mai mari, a venit să mă ajute, căci am fost lăsat acolo singur cu împăraţii Persiei.

¹⁴ Acum vin să-ţi fac cunoscut ce se va întâmpla poporului tău în zilele de apoi, căci viziunea se referă la zilele din viitor.

¹⁵ Şi pe când îmi spunea el aceste lucruri, mi-am întors faţa spre pământ şi am tăcut.

¹⁶ Şi iată că cineva care avea înfăţişarea fiilor oamenilor, s-a atins de buzele mele; atunci am deschis gura şi am vorbit, zicând celui ce stătea înaintea mea: Domnul meu, viziunea aceasta m-a umplut de groază şi am pierdut orice putere!

¹⁷ Cum ar putea robul domnului meu să vorbească domnului meu? Acum puterile m-au părăsit, şi nu mai am nici suflare!

¹⁸ Atunci cel ce avea înfăţişarea unui om m-a atins din nou şi m-a întărit.

¹⁹ Apoi mi-a zis: Nu te teme de nimic, om preaiubit! Pace ţie! Întăreşte-te, da, întăreşte-te! Şi pe când îmi vorbea el, am prins iar puteri şi am zis: Vorbeşte, domnul meu, căci m-ai întărit.

²⁰ Atunci mi-a zis: Ştii de ce am venit la tine? Şi acum mă întorc să lupt împotriva conducătorului Persiei; şi când voi pleca, iată, va veni conducătorul Greciei!

²¹ Dar îţi voi spune ce este scris în Scripturile Adevărului. (Nimeni nu mă ajută împotriva acestora, afară de prinţul vostru, Mihail.

11

¹ În anul întâi al lui Darius, medul, eram la el, ca să-l încurajez şi să-l întăresc.

² Şi acum îţi voi spune adevărul: Iată, vor mai fi încă trei împăraţi în Persia, şi al patrulea va strânge cu mult mai multe bogăţii decât toţi ceilalţi; şi când se va simţi puternic prin bogăţiile lui, el va ridica întreg imperiul împotriva împărăţiei Greciei.

³ Dar se va ridica un rege viteaz, care va stăpâni cu mare putere şi va face după cum îi va plăcea.

⁴ Dar de îndată ce se va ridica, împărăţia lui va fi sfărâmată şi va fi împărţită spre cele patru vânturi ale cerurilor, dar nu între urmaşii lui, nici nu va fi la fel de puternică aşa ca atunci când a stăpânit el, căci împărăţia sa va fi dezrădăcinată şi va fi dată şi altora afară de aceştia.

⁵ Atunci regele de la sud va deveni puternic, împreună cu unul dintre mai-marii lui, care va câştiga putere asupra lui şi va stăpâni. Stăpânirea lui va fi puternică.

⁶ Şi după câţiva ani vor forma o alianţă, şi fiica regelui de la sud va merge la regele de la nord, ca să facă o înţelegere de pace. Dar aceste metode de ajutorare nu vor avea nici o putere, şi nici celelalte mijloace ale ei nu vor putea ţine piept, ci ea va fi dată la moarte împreună cu cei care au adus-o, cu tatăl ei şi cu cel ce a sprijinit-o în acele zile.

⁷ Dar dintr-un lăstar al rădăcinii ei se va ridica unul în locul lui şi va veni cu armată, va intra în fortăreaţa regelui de la nord, îi va bate şi va birui.

⁸ Şi va duce sclavi în Egipt, odată cu prizonierii de război, chiar şi pe dumnezeii şi chipurile lor turnate, împreună cu vasele lor scumpe de argint şi de aur. Apoi, câţiva ani nu va mai ataca pe regele de la nord.

⁹ Regele de la nord va veni în împărăţia regelui de la sud, dar se va întoarce iarăşi în ţara sa.

¹⁰ Totuşi, fiii săi vor începe iarăşi războiul, şi vor strânge o mare mulţime de forţe, care vor înainta, se vor revărsa ca un râu care iese din matcă şi-l vor împinge iarăşi înapoi până la fortăreaţă.

¹¹ Şi regele de la sud, mâniat de aceasta, va ieşi şi se va lupta cu regele de la nord; va ridica o mare armată, dar armata regelui de la nord va fi dată în mâinile lui şi nimicită.

¹² Când mulţimea va fi dusă, inima regelui se va îngâmfa, va doborî zece mii, dar tot nu va birui.

¹³ Căci regele de la nord se va întoarce şi va strânge o armată mai mare decât cea dintâi; şi după câţiva ani va veni cu o mare armată şi bine înarmată.

¹⁴ Şi în vremea aceea se vor ridica mulţi împotriva regelui de la sud; de asemenea, câţiva oameni violenţi din poporul tău se vor scula, ca să împlinească viziunea, dar vor cădea.

¹⁵ Regele de la nord va veni şi va construi întărituri de asediu, şi va captura o cetate bine fortificată; şi forţele de la sud nu vor putea sta împotriva lui. Nici chiar trupele lui cele mai alese nu vor avea puterea să reziste.

¹⁶ Dar cel ce va merge împotriva lui va face ce va voi şi nimeni nu i se va împotrivi; el se va opri în Ţara Minunată, nimicind cu desăvârşire tot ce-i va cădea în mână.

¹⁷ Şi el îşi va îndrepta faţa să intre cu puterea întregii lui împărăţii, şi oamenii drepţi vor fi împreună cu el; astfel va face el. Şi el îi va da de soţie pe fiica femeilor, ca să-l nimicească, dar ea nu va sta pentru el, nici nu va fi de partea lui.

¹⁸ Apoi îşi va întoarce faţa spre insule şi va cuceri pe multe din ele; dar un conducător va pune capăt ruşinii pe care voia el să i-o aducă, si o va întoarce asupra lui.

¹⁹ Apoi se va întoarce spre fortăreţele ţării lui, dar se va poticni, va cădea şi nu-l vor mai găsi.

²⁰ Cel care îi va lua locul, va aduce un asupritor, în cea mai frumoasă parte a împărăţiei; dar în câteva zile va fi zdrobit, dar nu prin mânie, nici prin război.

²¹ Şi în locul lui se va ridica un om de dispreţ, căruia nu i s-a conferit onoarea de rege; dar se va ridica în vreme de pace şi va pune mâna pe împărăţie prin intrigi.

²² Şi armatele cotropitoare se vor revărsa ca un râu înaintea lui, dar vor fi nimicite, împreună cu un conducător al legământului.

²³ Şi după ce se va face o alianţă cu el, el va lucra cu şiretenie, căci va veni şi va deveni puternic cu un mic număr de oameni.

²⁴ Şi va intra în pace în locurile cele mai bogate ale ţinutului; şi va face ceea ce n-au făcut părinţii lui, nici părinţii părinţilor lui: va împărţi prada, jafurile şi bogăţiile; şi va pune la cale planurile lui împotriva fortăreţelor, dar numai pentru o vreme.

²⁵ Şi în fruntea unei mari armate el va porni cu mare putere şi curaj împotriva regelui de la sud; şi regele de la sud va porni la război cu o armată mare şi foarte puternică; dar nu va rezista, căci se vor pune la cale planuri rele împotriva lui.

²⁶ Şi cei ce mănâncă hrană aleasă de la masa lui îl vor nimici; armatele lui se vor împrăştia ca un râu, dar mulţi vor cădea ucişi.

²⁷ Cei doi regi nu vor căuta decât să-şi facă rău unul altuia, vor sta la aceeaşi masă şi îşi vor spune minciuni unul altuia; dar nu vor reuşi, căci sfârşitul tot va veni la vremea hotărâtă.

²⁸ În timp ce se va întoarce în ţara lui cu mari bogăţii, inima lui va deveni ostilă sfântului legământ, va acţiona împotriva lui, şi apoi se va întoarce în ţara lui.

²⁹ La vremea hotărâtă va năvăli iarăşi împotriva sudului, dar de această ultimă dată nu-i va mai merge ca de prima dată.

³⁰ Căci vor veni împotriva lui corăbii din Chitim; de aceea se va întrista şi se va întoarce cu furie împotriva sfântului legământ şi va acţiona. Aşa că se va întoarce şi va arăta respect faţă de cei ce vor părăsi sfântul legământ.

³¹ Nişte armate trimise de el vor veni şi vor profana fortăreaţa sanctuarului; şi vor desfiinţa jertfa continuă. Şi ei vor aşeza urâciunea pustiirii.

³² Şi va ademeni prin vorbe măgulitoare pe cei ce rup legământul, dar acei din popor care vor cunoaşte pe Dumnezeul lor vor rămâne tari şi vor face lucruri mari.

³³ Înţelepţii poporului vor învăţa pe mulţi; totuşi vor cădea, pentru o vreme, loviţi de sabie şi de foc, de captivitate şi de jaf.

³⁴ Când vor cădea, vor fi ajutaţi puţin şi mulţi se vor uni cu ei din prefăcătorie.

³⁵ Şi vor cădea şi unii dintre cei înţelepţi, ca să fie încercaţi, curăţaţi şi înălbiţi până la vremea sfârşitului, căci sfârşitul nu va fi decât la vremea hotărâtă.

³⁶ Regele va face ce va voi; se va înălţa, se va preamări mai presus de orice dumnezeu, şi va spune lucruri monstruoase împotriva Dumnezeului dumnezeilor; şi va reuşi, până va trece mânia, căci ce este hotărât se va împlini.

³⁷ Nu va ţine seamă nici de dumnezeii părinţilor, nici de dorinţa femeilor, nici nu va ţine seamă de oricare alt dumnezeu, ci se va preamări pe sine mai presus de toţi.

³⁸ Dar în schimb, va onora pe un dumnezeu al fortăreţelor, un dumnezeu pe care părinţii lui nu l-au cunoscut; îl va onora cu aur, argint, pietre preţioase şi lucruri preţioase.

³⁹ Cu acest dumnezeu străin va acţiona împotriva fortăreţelor; cui îl va recunoaşte, îi va da mare cinste, îl va face să domnească peste mulţi şi le va împărţi pământ ca răsplată.

⁴⁰ La vremea sfârşitului, regele de la sud îl va ataca; şi regele de la nord va veni împotriva lui ca un vârtej, cu care şi călăreţi şi cu multe corăbii; va intra în ţinuturile lui, le va cotropi şi va trece prin ele.

⁴¹ Va intra şi în Ţara cea Minunată şi mulţi vor cădea. Dar Edomul, Moabul şi fruntaşii copiilor lui Amon vor scăpa din mâna lui.

⁴² Îşi va întinde mâna împotriva altor ţări, şi ţara Egiptului nu va scăpa.

⁴³ Va avea control peste bogăţiile de aur şi de argint, şi peste toate lucrurile preţioase ale Egiptului; şi libienii şi etiopienii vor veni după el.

⁴⁴ Dar nişte zvonuri din est şi din nord îl vor tulbura, şi atunci va porni cu mare mânie, ca să nimicească şi să anihileze pe mulţi.

⁴⁵ Şi îşi va întinde corturile palatului său între mare şi Muntele cel Sfânt şi glorios. Atunci îşi va vedea sfârşitul şi nimeni nu îl va mai ajuta.

12

¹ În vremea aceea se va scula marele prinţ Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de necaz, cum n-a mai fost de când sunt popoarele şi până la vremea aceea; şi în vremea aceea poporul tău toţi cei ce vor fi găsiţi scrişi în carte, vor fi scăpaţi.

² Şi mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula, unii pentru viaţă veşnică şi alţii pentru dispreţ şi ruşine veşnică.

³ Şi cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului, şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în dreptate vor străluci ca stelele pentru veci de veci.

⁴ Dar tu, Daniel, ţine ascunse aceste cuvinte şi pecetluieşte cartea până la vremea sfârşitului. Atunci mulţi vor merge încolo şi încoace şi cunoaşterea va creşte.

⁵ Atunci, eu, Daniel, m-am uitat şi iată, alţi doi oameni stăteau în picioare, unul dincoace de râu şi altul dincolo de malul râului.

⁶ Şi unul a zis omului îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor râului: Cât va mai fi până la sfârşitul acestor minuni?

⁷ Şi am auzit pe omul acela îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor râului; el şi-a ridicat spre ceruri mâna dreaptă şi mâna stângă şi a jurat pe Cel ce trăieşte veşnic că va mai fi o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme, şi că toate aceste lucruri se vor sfârşi când puterea poporului sfânt va fi zdrobită de tot.

⁸ Eu am auzit, dar n-am înţeles; şi am zis: Domnul meu, care va fi sfârşitul acestor lucruri?

⁹ Şi el a răspuns: Du-te, Daniele, căci cuvintele acestea sunt ascunse şi pecetluite până la vremea sfârşitului.

¹⁰ Mulţi vor fi curăţaţi, înălbiţi şi lămuriţi; cei răi vor face răul şi nici unul din cei răi nu va înţelege, dar cei înţelepţi vor înţelege.

¹¹ De la vremea când va înceta jertfa continuă şi se va aşeza urâciunea pustiirii, vor mai fi o mie două sute nouăzeci de zile.

¹² Cât de fericit este cel ce va aştepta şi va ajunge până la o mie trei sute treizeci si cinci de zile!

¹³ Dar tu, du-te până la sfârşit; tu te vei odihni şi te vei ridica iarăşi pentru partea ta de moştenire, la sfârşitul veacurilor.