1

¹ În al treizecilea an, în a cincea zi a lunii a patra, pe când eram printre captivi la râul Chebar, s-au deschis cerurile, şi am avut viziuni de la Dumnezeu.

² În a cincea zi a lunii, era în anul al cincilea al captivităţii regelui Ioiachin,

³ Cuvântul Domnului a venit în mod expres la Ezechiel preotul, fiul lui Buzi, în ţara caldeilor, lângă râul Chebar; şi acolo a venit mâna Domnului peste el.

⁴ Şi m-am uitat, şi iată, a venit de la nord un vânt năprasnic, un nor gros şi un snop de foc, care răspândea de jur împrejur o lumină strălucitoare, în mijlocul căreia lucea ceva ca o aramă lustruită, în mijlocul focului.

⁵ Tot în mijloc se mai vedeau patru făpturi vii, a căror înfăţişare era asemănătoare unui om.

⁶ Şi fiecare avea patru feţe, şi fiecare avea patru aripi.

⁷ Şi picioarele lor erau drepte, şi talpa picioarelor lor era ca a piciorului unui viţel, şi scânteiau ca bronzul lustruit.

⁸ Şi sub aripi, de cele patru părţi ale lor, aveau mâini de om; şi toate patru aveau feţe şi aripi.

⁹ Aripile lor erau prinse una de alta. Şi când mergeau, nu se întorceau în nici o parte, ci fiecare mergea drept înainte.

¹⁰ Feţele lor se asemănau cu faţa unui om; la dreapta lor, toate patru aveau câte o faţă de leu; la stânga lor, toate patru aveau câte o faţă de bou; şi toate patru aveau câte o faţă de vultur.

¹¹ Aşa erau feţele lor: şi aripile lor erau întinse în sus: două din aripile lor ajungeau până la cele învecinate, şi două le acopereau trupurile.

¹² Şi fiecare mergea drept înainte: încotro le mâna duhul să meargă, într-acolo mergeau; în mersul lor nu se întorceau în nici o parte.

¹³ În ce priveşte asemănarea acestor făpturi vii, înfăţişarea lor era ca nişte cărbuni de foc aprinşi, şi ceva ca nişte făclii umblau încoace şi încolo printre aceste făpturi vii: focul acesta arunca o lumină strălucitoare, şi din el ieşeau fulgere,

¹⁴ Şi făpturile vii alergau şi se întorceau ca fulgerul.

¹⁵ Când mă uitam la aceste făpturi vii, iată că pe pământ, lângă fiecare făptură vie, cu cele patru feţe ale lor, era o roată.

¹⁶ Înfăţişarea acestor roţi şi materialul din care erau făcute păreau de crisolit, şi toate patru aveau aceeaşi întocmire, înfăţişarea şi întocmirea lor erau de aşa fel încât fiecare roată părea că este în mijlocul unei alte roţi.

¹⁷ Când mergeau, alergau pe toate cele patru laturi ale lor şi nu se învârteau deloc în timpul mersului.

¹⁸ Aveau nişte obezi de o înălţime înspăimântătoare, şi pe obezile lor cele patru roţi erau pline cu ochi de jur împrejur.

¹⁹ Când mergeau făpturile vii, mergeau şi roţile pe lângă ele; şi când se ridicau făpturile vii de pe pământ se ridicau şi roţile.

²⁰ Oriunde le mâna duhul să meargă, acolo mergeau, încotro voia duhul; şi împreună cu ele se ridicau şi roţile, căci duhul făpturilor vii era în roţi.

²¹ Când mergeau făpturile vii, mergeau şi roţile; şi când acestea se opreau, se opreau şi roţile; şi când se ridicau de pe pământ, se ridicau şi roţile; căci duhul făpturilor vii era în roţi.

²² Deasupra capetelor făpturilor vii era ceva ca o întindere a cerului, care semăna cu cristalul strălucitor şi se întindea sus, peste capetele lor.

²³ Şi sub întinderea aceasta, aripile lor stăteau drepte, una spre alta; şi mai aveau fiecare câte două aripi, care le acopereau trupurile pe o parte şi pe cealaltă parte.

²⁴ Şi când umblau, am auzit vâjâitul aripilor lor, ca vâjâitul unor ape mari şi ca glasul Celui Atotputernic, un vuiet tumultuos, ca al unei armate; iar când se opreau, îşi lăsau aripile în jos.

²⁵ Şi era o voce care venea de deasupra cerului întins peste capetele lor; iar când se opreau, îşi lăsau aripile în jos.

²⁶ Şi deasupra întinderii care era peste capetele lor era ceva ca o piatră de safir, asemenea unui tron; pe această asemănare de tron se vedea ca un chip de om, care stătea pe el.

²⁷ Şi am văzut iarăşi o lucire de bronz lustruit ca nişte foc, înăuntru, de jur împrejur; de la chipul şalelor lui până sus şi de la chipul şalelor lui până jos, am văzut ca un fel de foc, şi de jur împrejur era înconjurat cu o lumină strălucitoare.

²⁸ Ca înfăţişarea curcubeului care stă în nor într-o zi de ploaie, aşa era şi înfăţişarea acestei lumini strălucitoare care-l înconjura. Aceasta era înfăţişarea asemănării gloriei Domnului. Şi când am văzut-o, am căzut cu faţa la pământ şi am auzit glasul Unuia care vorbea.

2

¹ Şi El mi-a zis: Fiu al omului, stai în picioare şi-ţi voi vorbi!

² Şi duhul a intrat în mine în timp ce îmi vorbea, şi m-a făcut să stau pe picioare, şi am ascultat la Cel ce îmi vorbea.

³ Şi El mi-a zis: Fiu al omului, te trimit la copiii lui Israel, la aceste popoare îndărătnice care s-au răzvrătit împotriva Mea; ei şi părinţii lor au păcătuit împotriva Mea, până în ziua de azi.

⁴ Căci copiii aceştia la care te trimit sunt neruşinaţi şi cu inima împietrită. Tu să le spui: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu!

⁵ Şi, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta – căci sunt o casă de răzvrătiţi – vor şti totuşi că în mijlocul lor a fost un profet.

⁶ Şi tu, fiu al omului, să nu te temi de ei, nici să nu te sperii de cuvintele lor; si măcar că ei sunt nişte mărăcini şi spini lângă tine, şi măcar că locuieşti între nişte scorpii, totuşi nu te teme de cuvintele lor şi nu te înspăimânta de feţele lor, căci sunt o casă de răzvrătiţi.

⁷ Şi tu să le spui cuvintele Mele, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta; căci sunt nişte răzvrătiţi!

⁸ Tu însă, fiu al omului, ascultă ce-ţi spun; nu fi răzvrătit, ca această casă de răzvrătiţi; deschide-ţi gura şi mănâncă ce îţi dau.

⁹ Şi când m-am uitat, iată, o mână era întinsă spre mine, şi un sul de carte era acolo.

¹⁰ Şi a desfăşurat-o înaintea mea; şi era scrisă pe dinăuntru şi pe dinafară; şi acolo erau scrise bocete, plângeri şi gemete.

3

¹ Şi El mi-a zis: Fiu al omului, mănâncă ce vei găsi înaintea ta, mănâncă sulul acesta, şi du-te de vorbeşte casei lui Israel.

² Am deschis gura, şi mi-a dat să mănânc sulul acela.

³ Şi El mi-a zis: Fiu al omului, hrăneşte-ţi trupul şi umple-ţi măruntaiele cu sulul acesta pe care ţi-l dau! L-am mâncat şi în gura mea a fost dulce ca mierea.

⁴ Şi El mi-a zis: Fiu al omului, du-te la casa lui Israel, şi spune-le cuvintele Mele!

⁵ Căci nu eşti trimis la un popor cu o vorbire încurcată şi cu o limbă greoaie, ci la casa lui Israel;

⁶ nu la nişte popoare mari cu o vorbire încurcată şi cu o limbă greoaie, ale căror cuvinte nu le poţi pricepe. Negreşit dacă te-aş trimite la ele, te-ar asculta!

⁷ Dar casa lui Israel nu va voi să te asculte, pentru că nu vrea să Mă asculte; căci toată casa lui Israel are fruntea încruntată şi inima împietrită.

⁸ Iată, ţi-am făcut faţa ta tot aşa de aspră ca şi feţele lor, şi fruntea tot aşa de aspră ca fruntea lor.

⁹ Ţi-am făcut fruntea ca un diamant, mai tare decât stânca. Nu te teme şi nu te speria de ei, căci sunt o casă de răzvrătiţi.

¹⁰ El mi-a zis: Fiu al omului, primeşte în inima ta şi ascultă cu urechile tale toate cuvintele pe care ţi le spun!

¹¹ Şi du-te la cei din captivitate, la copiii poporului tău, şi vorbeşte-le, şi, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, să le spui: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu!

¹² Şi Duhul m-a ridicat şi am auzit înapoia mea un răsunet şuierător şi puternic: Binecuvântată să fie gloria Domnului din locaşul Lui!

¹³ Am auzit şi vâjâitul aripilor făpturilor vii, care se loveau una de alta, şi sunetul roţilor de lângă ele, şi răsunetul unui mare zgomot.

¹⁴ Când Duhul m-a răpit şi m-a luat, mergeam amărât şi mânios, dar mâna Domnului era tare asupra mea.

¹⁵ Am ajuns la Tel-Abib, la captivii care locuiau lângă râul Chebar, şi am stat în locul unde se aflau, şi am rămas acolo înmărmurit în mijlocul lor, şapte zile.

¹⁶ După şapte zile, Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:

¹⁷ Fiu al omului, te-am pus păzitor peste casa lui Israel. Când vei auzi un cuvânt – din mâna Mea, să-i înştiinţezi din partea Mea!

¹⁸ Când voi zice celui rău: Vei muri negreşit!, dacă nu-l vei înştiinţa şi nu-i vei spune, ca să-l întorci de la calea lui cea rea şi să-i scapi viaţa, acel om rău va muri prin nelegiuirea lui, dar îi voi cere sângele din mâna ta!

¹⁹ Dar dacă vei înştiinţa pe cel rău, şi el tot nu se va întoarce de la răutatea lui, nici de la calea lui cea rea, va muri prin nelegiuirea lui, dar tu îţi vei mântui sufletul.

²⁰ Dacă un om drept se va abate de la dreptatea lui şi va face ce este rău, îi voi pune înainte o piatră de poticnire şi va muri. Dacă nu l-ai înştiinţat, va muri în păcatul lui, şi nu i se vor mai aminti faptele drepte în care a trăit, dar îi voi cere sângele din mâna ta!

²¹ Dar dacă vei înştiinţa pe cel drept ca să nu păcătuiască, şi nu va păcătui, va trăi, pentru că a primit înştiinţarea, iar tu îţi vei mântui sufletul.

²² Şi mâna Domnului era peste mine acolo şi El mi-a zis: Scoală-te, du-te în vale, şi acolo îţi voi vorbi!

²³ M-am sculat şi m-am dus în vale: şi, iată că gloria Domnului s-a arătat acolo, aşa cum o văzusem la râul Chebar. Atunci am căzut cu faţa la pământ.

²⁴ Duhul a intrat în mine şi m-a făcut să stau în picioare. Şi Domnul mi-a vorbit şi mi-a zis: Du-te şi închide-te în casă!

²⁵ Căci iată, fiu al omului, vor pune peste tine frânghii, cu care te vor lega, ca să nu mai poţi ieşi în mijlocul lor.

²⁶ Şi îţi voi lipi limba de cerul gurii, ca să rămâi mut, şi să nu-i poţi mustra, căci sunt o casă de răzvrătiţi.

²⁷ Dar când îţi voi vorbi, îţi voi deschide gura ca să le spui: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Cine vrea să asculte, să asculte; cine nu vrea, să nu asculte! Căci sunt o casă de răzvrătiţi.

4

¹ Şi tu, fiu al omului, ia o cărămidă, pune-o înaintea ta şi desenează pe ea o cetate: Ierusalimul.

² Şi prezint-o asediată, şi zideşte ziduri de asediu împrejurul ei, înconjoar-o cu un şanţ de apărare, pune tabere de ostaşi împotriva ei, şi ridică berbeci de fier împotriva ei, de jur împrejur.

³ Ia o placă de fier şi pune-o, ca un zid de fier, între tine şi cetate; îndreaptă-ţi faţa împotriva ei, ca să fie asediată şi s-o strâmtorezi. Aceasta să fie un semn pentru casa lui Israel.

⁴ Apoi culcă-te pe partea stângă şi pune pe ea nelegiuirea casei lui Israel; câte zile vei sta culcat pe partea aceasta, le vei purta nelegiuirea.

⁵ Îţi voi socoti un număr de zile deopotrivă cu acela al anilor nelegiuirii lor, trei sute nouăzeci de zile în care să porţi nelegiuirea casei lui Israel.

⁶ Şi după ce le vei împlini, culcă-te iarăşi pe partea dreaptă, şi poartă nelegiuirea casei lui Iuda patruzeci de zile; ţi-am rânduit câte o zi pentru fiecare an.

⁷ Apoi întoarce-ţi faţa şi braţul dezgolit spre Ierusalimul asediat şi profeţeşte împotriva lui.

⁸ Şi iată, voi pune frânghii peste tine, ca să nu poţi să te întorci de pe o parte pe alta, până nu vei împlini zilele asedierii tale.

⁹ Ia-ţi şi grâu, şi fasole, şi linte, şi mei, şi alac, şi pune-le într-un vas şi fă pâine din ele câte zile vei sta culcat pe o parte: trei sute nouăzeci de zile să mănânci din ele.

¹⁰ Şi hrana pe care o vei mânca să fie cântărită, câte douăzeci de sicii pe zi: să mănânci din ea din când în când.

¹¹ Apa pe care o vei bea să fie cu măsură, câte o şesime de hin; vei bea din ea din când în când.

¹² Şi să mănânci turte de orz, pe care le vei coace în faţa lor pe excremente de om.

¹³ Şi Domnul a zis: Aşa îşi vor mânca pâinea necurată copiii lui Israel, printre popoarele la care îi voi alunga.

¹⁴ Eu am zis: Ah! Doamne Dumnezeule, iată, sufletul meu n-a fost pângărit niciodată; din tinereţea mea şi până acum, niciodată n-am mâncat dintr-un animal mort sau sfâşiat, şi nici o carne necurată n-a intrat în gura mea.

¹⁵ Apoi El mi-a zis: Iată, îţi dau baligă de bou în loc de excremente de om şi-ţi vei face pâinea pe ea.

¹⁶ El mi-a mai zis: Fiu al omului, iată că voi sfărâma toiagul pâinii în Ierusalim şi vor mânca pâinea cântărită şi cu grijă; şi vor bea apa cu măsură şi cu groază.

¹⁷ Vor duce lipsă de pâine şi de apă, şi se vor uimi unii de alţii, şi se vor sfârşi în nelegiuirea lor.

5

¹ Şi tu, fiu al omului, ia o sabie ascuţită, ia-o ca brici de ras, şi trece-o peste cap şi barbă. Ia apoi o balanţă de cântărit şi împarte părul.

² O treime din el arde-o în foc, în mijlocul cetăţii, când se vor împlini zilele asedierii; o treime ia-o şi tai-o cu sabia de jur împrejurul cetăţii; iar o treime risipeşte-o în vânt, căci voi trage sabia după ei.

³ Totuşi ia vreo câteva fire de păr şi strânge-le în poala hainei tale.

⁴ Din acestea să mai iei iarăşi vreo câteva, să le arunci în foc şi să le arzi în foc. Din ele va ieşi un foc împotriva întregii case a lui Israel.

⁵ Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Acesta este Ierusalimul! Eu îl pusesem în mijlocul popoarelor şi de jur împrejurul lui sunt ţări.

⁶ Şi el s-a răzvrătit împotriva legilor şi poruncilor Mele, şi s-a făcut mai vinovat decât popoarele şi ţările din jur; căci a nesocotit legile Mele, n-a urmat poruncile Mele.

⁷ De aceea aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Pentru că aţi fost mai îndărătnici decât popoarele care vă înconjoară; pentru că n-aţi umblat în rânduielile Mele, nici n-aţi împlinit legile Mele, nici n-aţi lucrat după legile popoarelor care vă înconjoară;

⁸ din cauza aceasta aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată, sunt împotriva ta şi voi aduce la îndeplinire în mijlocul tău judecăţile Mele, sub ochii naţiunilor.

⁹ Şi din cauza tuturor urâciunilor tale, îţi voi face ce n-am mai făcut vreodată, şi nici nu voi mai face vreodată.

¹⁰ De aceea părinţii vor mânca pe copiii lor, în mijlocul tău, şi copiii vor mânca pe părinţii lor; îmi voi împlini judecăţile împotriva ta, şi voi risipi în toate vânturile pe toţi cei ce vor mai rămâne din tine.

¹¹ De aceea, pe viaţa Mea! zice Domnul Dumnezeu: pentru că Mi-ai pângărit sanctuarul Meu cu toţi idolii şi cu toate urâciunile tale, şi Eu Îmi voi întoarce ochii de la tine; ochiul Meu va fi fără milă şi nu Mă voi îndura.

¹² O treime din locuitorii tăi va muri de ciumă, şi va fi nimicită de foamete în mijlocul tău; o treime va cădea ucisă de sabie în jurul tău; şi o treime o voi risipi în toate vânturile, şi voi scoate sabia după ei.

¹³ Îmi voi potoli astfel mânia, îmi voi domoli astfel furia cu ei, şi Mă voi răzbuna, ca să ştie că Eu, Domnul am vorbit în mânia Mea, vărsându-Mi furia peste ei.

¹⁴ Te voi preface într-un deşert, te voi face de ruşine printre popoarele care te înconjoară, înaintea tuturor trecătorilor.

¹⁵ Şi va fi un dispreţ, o ruşine, o învăţătură şi o groază pentru popoarele care te înconjoară, când voi aduce la îndeplinire judecăţile Mele împotriva ta, cu mânie, cu furie, şi cu pedepse aspre: Eu, Domnul am spus.

¹⁶ Când voi arunca împotriva lor săgeţile rele ale foametei, care dau moartea şi pe care le voi trimite să vă nimicească, atunci voi mări foametea şi vă voi sfărâma toiagul pâinii.

¹⁷ Voi trimite împotriva voastră foametea şi fiarele sălbatice, care vă vor lăsa fără copii. Ciuma şi vărsarea de sânge vor trece prin mijlocul tău: voi aduce peste tine şi sabia. Eu, Domnul, am vorbit.

6

¹ Şi Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:

² Fiu al omului, întoarce-ţi faţa spre munţii lui Israel, şi profeţeşte împotriva lor,

³ şi zi: Munţi ai lui Israel, ascultaţi Cuvântul Domnului Dumnezeu! Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu către munţi şi dealuri, către văgăuni şi văi: Iată, voi aduce sabia împotriva voastră şi vă voi nimici înălţimile.

⁴ Şi altarele voastre vor fi devastate, şi stâlpii voştri închinaţi soarelui vor fi sfărâmaţi, şi voi face să cadă cei ucişi înaintea idolilor voştri.

⁵ Şi voi pune trupurile moarte ale copiilor lui Israel înaintea idolilor lor, şi vă voi risipi oasele în jurul altarelor voastre.

⁶ Pretutindeni pe unde locuiţi, cetăţile vor fi devastate, şi înălţimile vor fi pustiite; altarele voastre vor fi surpate şi părăsite, idolii voştri vor fi sfărâmaţi şi vor pieri, stâlpii voştri închinaţi soarelui vor fi tăiaţi, şi lucrările voastre desfiinţate.

⁷ Şi cei ucişi vor cădea în mijlocul vostru, şi veţi şti că Eu sunt Domnul.

⁸ Dar voi lăsa o rămăşiţă dintre voi, care vă va scăpa de sabie printre popoare, când veţi fi împrăştiaţi prin ţări.

⁹ Şi cei ce vor scăpa dintre voi îşi vor aduce aminte de Mine printre naţiunile unde vor fi robi, pentru că le voi zdrobi inima adulteră care s-a depărtat de Mine, şi ochii care s-au desfrânat cu idolii lor. Atunci le va fi silă de ei înşişi, din cauza relelor pe care le-au făcut prin toate urâciunile lor.

¹⁰ Şi vor şti că Eu sunt Domnul şi că nu degeaba am spus că le voi face aceste rele.

¹¹ Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Loveşte cu mâna şi bate din picior, şi zi: Vai! pentru toate urâciunile nelegiuirii casei lui Israel, care va cădea lovită de sabie, de foamete şi de ciumă.

¹² Cel ce va fi departe va muri de ciumă, şi cel ce va fi aproape va cădea ucis de sabie; şi cel ce va rămâne şi va fi asediat va pieri de foame. Aşa îmi voi potoli mânia împotriva lor.

¹³ Şi veţi şti că Eu sunt Domnul, când morţii lor vor fi în mijlocul idolilor lor, împrejurul altarelor lor, pe orice deal înalt, pe toate vârfurile munţilor, sub orice copac verde, sub orice stejar stufos, acolo unde aduceau tămâie cu aromă plăcută tuturor idolilor lor.

¹⁴ Îmi voi întinde mâna împotriva lor, şi voi face ţara pustie, da, mai pustiită decât deşertul Dibla, pretutindeni unde locuiesc. Şi vor şti că Eu sunt Domnul.

7

¹ Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:

² Şi tu, fiu al omului, ascultă: aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu despre ţara lui Israel: Vine sfârşitul, vine sfârşitul peste cele patru margini ale ţării!

³ Acum vine sfârşitul peste tine şi îmi voi trimite mânia împotriva ta şi te voi judeca după faptele tale, şi te voi judeca după căile tale, şi te voi pedepsi pentru toate urâciunile tale.

⁴ Şi ochiul Meu va fi fără milă, şi nu Mă voi îndura, ci te voi răsplăti pentru căile tale, şi urâciunile tale vor fi în mijlocul tău; şi vei şti că Eu sunt Domnul.

⁵ Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată, vine o nenorocire, o nenorocire nemaipomenită!

⁶ Vine sfârşitul, vine sfârşitul; se trezeşte împotriva ta! Iată că a şi venit!

⁷ Îţi vine rândul, locuitor al ţării! Vine timpul, se apropie ziua de necaz, şi nu de strigăt de bucurie pe munţi!

⁸ Acum îmi voi vărsa în curând furia peste tine, şi îmi voi potoli mânia peste tine; te voi judeca după căile tale, şi te voi răsplăti pentru toate urâciunile tale.

⁹ Şi ochiul Meu va fi fără milă, şi nu Mă voi îndura, te voi răsplăti după căile tale şi urâciunile tale vor fi în mijlocul tău; şi vei şti că Eu sunt Domnul, Cel care loveşte!

¹⁰ Iată ziua! Iat-o că vine! Îţi vine rândul! înfloreşte toiagul, înmugureşte mândria!

¹¹ Violenţa s-a înălţat într-un toiag al răutăţii; nu mai rămâne nimic din ei, nici din mulţimea lor gălăgioasă, nici din bogăţia lor! Şi nimeni nu-i plânge.

¹² Vine timpul, se apropie ziua! Să nu se bucure cumpărătorul, să nu se mâhnească vânzătorul; căci mânia izbucneşte împotriva întregii lor mulţimi.

¹³ Căci vânzătorul nu se va mai întoarce la ce a fost vândut, chiar dacă ar mai fi viu; căci viziunea priveşte pe toată mulţimea, şi nu va mai fi schimbată; nici unul, care trăieşte în nelegiuirea sa, nu se va întări.

¹⁴ Ei sună din trompetă, totul este gata, dar nimeni nu merge la luptă; căci mânia Mea este peste întreaga lor mulţime.

¹⁵ Afară este sabia, iar înăuntru ciumă şi foamete. Cel ce este la câmp va muri de sabie; şi cel ce este în cetate va fi nimicit de foamete şi de ciumă.

¹⁶ Fugarii lor, când scapă, stau pe munţi ca nişte porumbei ai văilor, văitându-se toţi, fiecare de nelegiuirea lui.

¹⁷ Toate mâinile vor slăbi, şi genunchii tuturor au devenit ca apa.

¹⁸ Se încing cu saci şi-i acoperă groaza. Toate feţele sunt acoperite de ruşine şi toate capetele sunt rase.

¹⁹ Îşi vor arunca argintul pe străzi şi aurul lor le va fi ca o necurăţie. Argintul sau aurul lor nu poate să-i scape în ziua mâniei Domnului. Nu poate nici să le sature sufletul, nici să le umple măruntaiele; căci el i-a făcut să cadă în nelegiuirea lor.

²⁰ Se mândreau cu podoaba lor măreaţă şi au făcut din ea chipurile urâciunilor lor şi ale idolilor lor. De aceea le-o voi preface în necurăţie pentru ei.

²¹ Şi o voi da de jaf în mâna străinilor, şi ca pradă nelegiuiţilor pământului; şi ei o vor profana.

²² Îmi voi întoarce faţa de la ei şi ei vor profana sanctuarul Meu; da, prădătorii vor pătrunde în el şi-l vor profana.

²³ Pregătiţi lanţurile! Căci ţara este plină de crime şi cetatea este plină de violenţă.

²⁴ Voi aduce popoarele cele mai rele, ca să pună mâna pe casele lor; voi pune capăt mândriei celor puternici şi sfintele lor locaşuri vor fi profanate.

²⁵ Vine prăpădul! Ei caută pace, dar nu va fi.

²⁶ Vine nenorocire peste nenorocire, zvon după zvon. Ei cer viziuni profeţilor; dar preoţii nu mai cunosc Legea şi bătrânii nu mai pot da sfaturi.

²⁷ Regele jeleşte, prinţul se înspăimântă, şi mâinile poporului ţării tremură. Le voi face după căile lor, îi voi judeca prin înseşi judecăţile lor; şi vor şti că Eu sunt Domnul.

8

¹ Şi în al şaselea an, în ziua a cincea a lunii a şasea, pe când stăteam în casă, şi bătrânii lui Iuda stăteau înaintea mea, mâna Domnului Dumnezeu a căzut peste mine.

² M-am uitat şi iată că era un chip care avea o înfăţişare de om; de la coapse în jos era foc, şi de la coapse în sus era ceva strălucitor, ca nişte bronz lustruit.

³ Şi a întins ceva ca forma unei mâini, şi m-a apucat de zulufii capului. Şi Duhul m-a ridicat între pământ şi cer, şi m-a dus, în viziuni ale lui Dumnezeu, la Ierusalim, la uşa porţii de la curtea dinăuntru care priveşte spre nord, unde era locul idolului geloziei, care stârnea gelozia Domnului.

⁴ Şi iată, gloria Dumnezeului lui Israel era acolo, aşa cum o văzusem în vale.

⁵ El mi-a zis: Fiu al omului, ridică-ţi ochii spre nord! Am ridicat ochii spre nord, şi iată, idolul acesta al geloziei era la nord de poarta altarului, la intrare.

⁶ El mi-a mai zis: Fiu al omului, vezi ce fac ei? Vezi tu marile urâciuni pe care le comite aici casa lui Israel, ca să Mă depărteze de sanctuarul Meu? Dar vei mai vedea şi alte urâciuni şi mai mari!

⁷ Şi m-a adus la poarta curţii; şi când m-am uitat, iată o gaură în perete.

⁸ Atunci mi-a zis: Fiu al omului, sapă în perete. Am săpat în zid şi iată că era o uşă.

⁹ Şi mi-a zis: Intră, şi vezi urâciunile pe care le fac ei aici!

¹⁰ Am intrat şi m-am uitat; şi iată că erau tot felul de chipuri de reptile şi de animale urâcioase şi toţi idolii casei lui Israel, zugrăviţi pe perete de jur împrejur.

¹¹ Şi înaintea acestor idoli stăteau şaptezeci de bărbaţi dintre bătrânii casei lui Israel, şi în mijlocul lor stătea Iaazania, fiul lui Şafan; fiecare din ei avea o cădelniţă în mână, şi un nor gros de tămâie se înălţa.

¹² Atunci El mi-a zis: Fiu al omului, ai văzut ce fac în întuneric bătrânii casei lui Israel, fiecare în camera lui plină de chipuri? Căci ei zic: Domnul nu ne vede; Domnul a părăsit ţara.

¹³ Şi mi-a zis: Vei mai vedea şi alte urâciuni mari pe care le fac ei.

¹⁴ Şi m-a dus la intrarea casei Domnului dinspre nord; şi iată, acolo stăteau nişte femei care plângeau pe Tamuz.

¹⁵ Şi El mi-a zis: Vezi, fiu al omului? Vei mai vedea şi alte urâciuni mai mari decât acestea!

¹⁶ Şi m-a dus în curtea dinăuntru a casei Domnului. Şi iată, la uşa templului Domnului, între pridvor şi altar erau aproape douăzeci şi cinci de oameni, cu spatele întors spre templul Domnului şi cu faţa spre est; şi se închinau înaintea soarelui, spre est.

¹⁷ Şi El mi-a zis: Vezi, fiu al omului? Este un lucru uşor pentru casa lui Iuda să facă urâciunile pe care le fac aici? Trebuie să mai umple şi ţara cu violenţă şi să nu înceteze să Mă mânie? Iată că ei îşi apropie ramura de nas.

¹⁸ De aceea şi Eu voi lucra cu mânie; ochiul Meu va fi fără milă şi nu Mă voi îndura; chiar dacă vor striga în gura mare la urechile Mele, tot nu-i voi asculta.

9

¹ Şi a strigat cu glas tare la urechile mele, zicând: Apropiaţi-vă, voi, care trebuie să pedepsiţi cetatea, fiecare cu unealta iui de nimicire în mână!

² Şi iată că au venit şase oameni de pe drumul porţii de sus, dinspre nord, fiecare cu unealta lui de nimicire în mână. Şi unul dintre ei era îmbrăcat într-o haină de in, cu o călimară la brâu. Au venit şi s-au aşezat lângă altarul de bronz.

³ Şi gloria Dumnezeului lui Israel s-a ridicat de pe heruvimul pe care era şi s-a îndreptat spre pragul casei; şi El a chemat pe omul îmbrăcat cu haina de in, care avea călimara la brâu.

⁴ Şi Domnul i-a zis: Treci prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului, şi fă un semn pe fruntea oamenilor care suspină şi gem din cauza tuturor urâciunilor care se fac acolo.

⁵ Şi celorlalţi le-a zis, în auzul meu: Treceţi după el în cetate şi loviţi; ochiul vostru să fie fără milă şi să nu vă înduraţi!

⁶ Ucideţi pe bătrâni, pe tineri, pe fecioare, pe copii şi pe femei; dar să nu vă atingeţi de nici unul din cei care au semnul pe frunte. Începeţi însă cu sanctuarul Meu. Ei au început cu bătrânii care erau înaintea casei.

⁷ Şi El le-a zis: Pângăriţi casa şi umpleţi curţile cu morţi! Ieşiţi! Ei au ieşit şi au început să ucidă în cetate.

⁸ Şi pe când ucideau ei, şi eu rămânând singur, am căzut cu faţa la pământ şi am strigat, şi am zis: Ah! Doamne Dumnezeule, vrei să nimiceşti toată rămăşiţa lui Israel, vărsându-Ţi mânia asupra Ierusalimului?

⁹ Atunci El mi-a zis: Nelegiuirea casei lui Israel şi a lui Iuda este peste măsură de mare! Ţara este plină de sânge şi cetatea este plină de nedreptate; căci ei zic: Domnul a părăsit ţara, şi Domnul nu vede nimic!

¹⁰ De aceea şi Eu voi fi fără milă şi nu Mă voi îndura, ci voi face să cadă asupra capului lor faptele lor.

¹¹ Şi iată, omul îmbrăcat cu haina de in, care avea călimara la brâu, a adus răspunsul, zicând: Am făcut ce mi-ai poruncit.

10

¹ Atunci m-am uitat, şi iată, pe întinderea care era deasupra capului heruvimilor era ceva ca o piatră de safir; deasupra lor se vedea ceva asemănător cu un tron.

² Şi El a zis omului îmbrăcat cu haine de in: Intră între roţile de sub heruvimi, umple-ţi mâinile cu cărbunii aprinşi care sunt între heruvimi şi împrăştie-i peste cetate. Şi el a intrat între roţi sub ochii mei.

³ Heruvimii stăteau în partea dreaptă a casei, când a intrat omul, şi norul a umplut curtea dinăuntru.

⁴ Atunci gloria Domnului s-a ridicat de pe heruvimi şi s-a îndreptat spre pragul casei, aşa încât templul s-a umplut de nor şi curtea s-a umplut de strălucirea gloriei Domnului,

⁵ Şi vâjâitul aripilor heruvimilor s-a auzit până la curtea de afară, ca glasul Dumnezeului Celui Atotputernic când vorbeşte.

⁶ Şi când a poruncit omului îmbrăcat în haina de in, zicând: Ia foc dintre roţi, dintre heruvimi, atunci el s-a dus, şi s-a aşezat lângă roţi.

⁷ Şi un heruvim a întins mâna dintre heruvimi spre focul care era între heruvimi; a luat foc şi l-a pus în mâinile celui ce era îmbrăcat cu haina de in, care l-a luat şi a ieşit afară.

⁸ Şi la heruvimi se vedea ceva ca o mână de om sub aripile lor.

⁹ Şi când m-am uitat, iată erau patru roţi lângă heruvimi; o roată lângă un heruvim, şi o roată lângă celălalt heruvim; dar roţile acestea străluceau ca o piatră de crisolit.

¹⁰ Şi după înfăţişare, toate cele patru roţi se asemănau; fiecare roată părea că este în mijlocul unei alte roţi.

¹¹ Când mergeau, mergeau în oricare dintre cele patru direcţii ale lor şi nu se învârteau în mers, ci mergeau încotro mergea capul, fără să se învârtească în mersul lor.

¹² Şi tot trupul lor, şi spatele lor, şi mâinile lor, şi aripile lor, şi roţile lor, toate patru roţile lor erau pline de ochi de jur împrejur.

¹³ Am auzit cu urechile mele că roţile erau chemate: Roţi învârtitoare.

¹⁴ Şi fiecare avea patru feţe; faţa celui dintâi era o faţă de heruvim, şi faţa celui de al doilea o faţă de om, şi faţa celui de al treilea o faţă de leu, şi a celui de al patrulea o faţă de vultur.

¹⁵ Şi heruvimii s-au ridicat. Erau făpturile vii pe care le văzusem lângă râul Chebar.

¹⁶ Şi când mergeau heruvimii, mergeau şi roţile cu ei; şi când heruvimii îşi întindeau aripile ca să se înalţe de pe pământ, nici roţile nu se depărtau de ei.

¹⁷ Când se opreau ei, se opreau şi ele; şi când se înălţau ei, se înălţau şi ele cu ei, căci duhul făpturilor vii era în ele.

¹⁸ Atunci gloria Domnului a plecat din pragul templului şi s-a aşezat pe heruvimi.

¹⁹ Şi heruvimii şi-au întins aripile şi s-au înălţat de pe pământ sub ochii mei; când au plecat ei, au plecat şi roţile cu ei. S-au oprit la intrarea porţii casei Domnului, spre est; şi gloria Dumnezeului lui Israel era sus, deasupra lor.

²⁰ Erau făpturile vii pe care le văzusem sub Dumnezeul lui Israel, lângă râul Chebar, şi am cunoscut că erau heruvimi.

²¹ Fiecare avea patru feţe, şi fiecare avea patru aripi şi sub aripile lor era ceva ca o mână de om.

²² Şi feţele lor erau ca şi cele pe care le văzusem la râul Chebar, cu aceeaşi înfăţişare: erau tot ei. Fiecare mergea drept înainte.

11

¹ Duhul m-a răpit şi m-a dus la Poarta de est a casei Domnului, care este îndreptată spre est. Şi iată, la intrarea porţii erau douăzeci şi cinci de oameni; şi în mijlocul lor am văzut pe Iaazania, fiul lui Azur, şi pe Pelatia, fiul lui Benaia, conducătorii poporului.

² Şi El mi-a zis: Fiu al omului, aceştia sunt oamenii care fac planuri nelegiuite şi dau sfaturi rele în cetatea aceasta.

³ Ei zic: Nu este timpul potrivit ca să zidim case! Cetatea este cazanul, şi noi suntem carnea.

⁴ De aceea profeţeşte împotriva lor, profeţeşte, fiu al omului.

⁵ Şi Duhul Domnului a căzut peste mine şi mi-a zis: Spune: Aşa vorbeşte Domnul: Astfel vorbiţi voi, casa lui Israel! Şi ce vă vine în gând, ştiu foarte bine!

⁶ Aţi făcut o mulţime de crime în cetatea aceasta şi aţi umplut străzile cu cei ucişi.

⁷ De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Morţii voştri pe care i-aţi întins în mijlocul cetăţii acesteia sunt carnea, şi ea este cazanul; dar voi veţi fi scoşi afară din ea.

⁸ Vă temeţi de sabie, dar Eu voi aduce sabie peste voi, zice Domnul Dumnezeu.

⁹ Şi vă voi scoate din ea, şi vă voi da în mâinile străinilor, şi voi împlini judecăţile Mele împotriva voastră.

¹⁰ Veţi cădea loviţi de sabie, vă voi judeca la graniţele lui Israel; şi veţi şti că Eu sunt Domnul.

¹¹ Cetatea aceasta nu va fi cazanul vostru, nici voi nu veţi fi carnea din el; ci la graniţele lui Israel vă voi judeca.

¹² Şi veţi şti că Eu sunt Domnul, ale cărui porunci nu le-aţi urmat şi ale cărui legi nu le-aţi împlinit, ci aţi lucrat după obiceiurile popoarelor care vă înconjoară.

¹³ Şi pe când profeţeam eu, a murit Pelatia, fiul lui Benaia. Eu am căzut cu faţa la pământ şi am strigat cu glas tare: Ah! Doamne Dumnezeule, vrei să nimiceşti Tu şi ce a mai rămas din Israel?

¹⁴ Şi Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:

¹⁵ Fiu al omului, fraţii tăi, chiar fraţii tăi, cei din rudele tale, şi toată casa lui Israel, sunt cei despre care zic locuitorii Ierusalimului: Ei sunt departe de Domnul, ţara ne-a fost dată nouă în stăpânire!

¹⁶ De aceea spune despre ei: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Dacă-i ţin depărtaţi printre popoare, dacă i-am risipit în felurite ţări, totuşi le-am fost un sanctuar în ţara în care au mers.

¹⁷ De aceea să le spui: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Vă voi strânge din mijlocul popoarelor, vă voi aduna iarăşi din ţările în care sunteţi risipiţi şi vă voi da ţara lui Israel.

¹⁸ Şi, când vor veni în ea, vor scoate de acolo toţi idolii şi toate urâciunile.

¹⁹ Le voi da o inimă şi voi pune un duh nou în ei. Voi lua din trupul lor inima de piatră şi le voi da o inimă de carne,

²⁰ ca să urmeze poruncile Mele şi să păzească şi să împlinească legile Mele; şi ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor.

²¹ Dar acelora care simt plăcere faţă de idolii şi urâciunile lor, le voi întoarce faptele asupra capului lor, zice Domnul Dumnezeu.

²² După aceea, heruvimii şi-au întins aripile însoţiţi de roţi, şi gloria Dumnezeului lui Israel era sus, deasupra lor.

²³ Şi gloria Domnului s-a înălţat din mijlocul cetăţii, şi s-a aşezat pe muntele de la estul cetăţii.

²⁴ Pe mine însă Duhul m-a răpit şi m-a dus iarăşi, în viziune, prin Duhul lui Dumnezeu, în Caldeea, la cei din captivitate. Şi astfel viziunea pe care o avusesem a plecat de la mine.

²⁵ Apoi am spus celor din captivitate toate lucrurile pe care Domnul mi le arătase.

12

¹ Apoi Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:

² Fiu al omului, tu locuieşti în mijlocul unei case de răzvrătiţi, care au ochi să vadă şi nu văd, urechi de auzit şi nu aud; căci sunt o casă de răzvrătiţi.

³ De aceea, fiu al omului, pregăteşte-ţi lucrurile de călătorie, şi pleacă, ziua, sub ochii lor! Pleacă, în faţa lor, din locul unde eşti şi du-te în alt loc: poate că vor vedea că sunt o casă de răzvrătiţi.

⁴ Scoate-ţi lucrurile ca nişte lucruri de călătorie, ziua, sub ochii lor; dar pleacă seara, în faţa lor, cum pleacă cei ce se duc în captivitate.

⁵ Să spargi zidul sub ochii lor, şi să-ţi scoţi lucrurile pe acolo.

⁶ Să le pui pe umăr sub ochii lor, să le scoţi afară pe întuneric, să-ţi acoperi faţa şi să nu te uiţi la pământ; căci vreau să fii un semn pentru casa lui Israel.

⁷ Şi am făcut cum mi se poruncise: mi-am scos lucrurile, ziua, ca lucruri pentru călătorie, şi seara am spart zidul cu mâna, şi le-am scos pe întuneric, şi le-am pus pe umăr, în faţa lor.

⁸ Dimineaţa însă, Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:

⁹ Fiu al omului, nu ţi-a zis casa lui Israel, această casă de răzvrătiţi: Ce faci?

¹⁰ Spune-le: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: aceasta priveşte pe prinţul care este la Ierusalim şi pe toată casa lui Israel care se află acolo.

¹¹ Spune: Eu sunt un semn pentru voi. Cum am făcut eu, aşa li se va face şi lor: se vor duce în exil, în captivitate.

¹² Şi prinţul care este în mijlocul lor îşi va pune lucrurile pe umăr şi va pleca pe întuneric; vor sparge zidul ca să-l scoată afară, îşi va acoperi faţa ca să nu vadă pământul cu ochii.

¹³ Îmi voi întinde mreaja peste el, şi va fi prins în laţul Meu; îl voi duce în Babilon, în ţara caldeilor; dar el n-o va vedea şi va muri acolo.

¹⁴ Pe toţi cei care stau în jurul lui şi îi sunt de ajutor şi pe toate armatele lui, îi voi risipi în toate vânturile, şi voi scoate sabia după ei.

¹⁵ Şi vor şti că Eu sunt Domnul, când îi voi împrăştia printre popoare, şi îi voi risipi în felurite ţări.

¹⁶ Dar voi lăsa din ei vreo câţiva oameni care vor scăpa de sabie, de foamete şi de ciumă, ca să istorisească toate urâciunile lor printre popoarele la care vor merge şi să ştie că Eu sunt Domnul.

¹⁷ Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:

¹⁸ Fiu al omului, mănâncă-ţi pâinea tremurând, şi bea-ţi apa cu nelinişte şi groază.

¹⁹ Şi spune poporului din ţară: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, despre locuitorii Ierusalimului din ţara lui Israel: Ei îşi vor mânca pâinea cu nelinişte, şi îşi vor bea apa cu groază; căci ţara le va fi devastată de tot ce are, din cauza violenţei tuturor celor care o locuiesc.

²⁰ Şi cetăţile pline cu popor vor fi nimicite, şi ţara va fi o ruină, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul.

²¹ Şi Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:

²² Fiu al omului, ce înseamnă acest proverb pe care-l aveţi în ţara lui Israel: Zilele se lungesc şi toate viziunile rămân neîmplinite?

²³ De aceea spune-le: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Voi face să înceteze acest proverb şi nu se va mai întrebuinţa ca proverb în Israel. De aceea spune-le: Se apropie zilele şi toate viziunile se vor împlini.

²⁴ Căci nu vor mai fi viziuni mincinoase, nici ghiciri înşelătoare în mijlocul casei lui Israel.

²⁵ Căci Eu, Domnul, voi vorbi; ce voi spune se va împlini şi nu va mai fi amânat; da, în zilele voastre, casă de răzvrătiţi, voi rosti un cuvânt şi-l voi împlini, zice Domnul Dumnezeu.

²⁶ Cuvântul Domnului a venit iarăşi la mine, zicând:

²⁷ Fiu al omului, iată, casa lui Israel zice: Viziunea pe care o are el nu este aproape să se împlinească si el profeţeşte pentru timpuri îndepărtate!

²⁸ De aceea spune-le: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Nu va mai fi întârziere în împlinirea cuvintelor Mele; ci cuvântul pe care-l voi rosti se va împlini, zice Domnul Dumnezeu.

13

¹ Şi Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:

² Fiu al omului, profeţeşte împotriva profeţilor lui Israel care profeţesc, şi spune celor care profeţesc după inima lor: Ascultaţi Cuvântul Domnului!

³ Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Vai de profeţii fără minte, care umblă după duhul lor, şi nu văd nimic!

⁴ Profeţii tăi, Israele, sunt ca nişte vulpi în mijlocul dărâmăturilor.

⁵ Voi nu v-aţi urcat înaintea spărturilor, n-aţi înconjurat cu un zid casa lui Israel, ca să rămâneţi tari în luptă, în ziua Domnului.

⁶ Viziunile lor sunt false şi ghicirile lor mincinoase. Ei zic: Aşa vorbeşte Domnul! măcar că Domnul nu i-a trimis; şi fac pe alţii să aibă speranţă că se va împlini cuvântul lor.

⁷ Nu sunt înşelătoare viziunile pe care le aveţi, şi nu sunt mincinoase ghicirile pe care le rostiţi? Voi ziceţi: Aşa vorbeşte Domnul! în timp ce Eu n-am vorbit.

⁸ De aceea aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Pentru că spuneţi lucruri înşelătoare, şi vedeţi minciuni, iată, sunt împotriva voastră zice Domnul Dumnezeu.

⁹ Şi mâna Mea va fi împotriva profeţilor ale căror viziuni sunt înşelătoare, şi ale căror ghiciri sunt mincinoase; ei nu vor rămâne în adunarea poporului Meu, nici nu vor fi înscrişi în cartea casei lui Israel, nici nu vor intra în ţara lui Israel. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul Dumnezeu.

¹⁰ Lucrurile acestea se vor întâmpla pentru că ei rătăcesc pe poporul Meu, zicând: Pace! şi nu este pace; şi unul zideşte un zid, şi, iată, alţii îl tencuiesc cu ipsos.

¹¹ Spune celor care-l acoperă cu ipsos că se va prăbuşi; va veni o ploaie torenţială, pietrele de grindină vor cădea şi se va dezlănţui furtuna.

¹² Iată, vi se prăbuşeşte zidul! Şi atunci vi se va zice: Unde este ipsosul cu care l-aţi tencuit?

¹³ De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: în furia Mea, voi porni furtuna; în mânia Mea, va veni o ploaie torenţială; şi vor cădea pietre de grindină ca să distrugă.

¹⁴ Voi surpa zidul pe care l-aţi tencuit cu ipsos, îl voi doborî la pământ şi i se vor dezgoli temeliile; se va prăbuşi şi veţi pieri în mijlocul dărâmăturilor lui. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul.

¹⁵ îmi voi potoli astfel mânia împotriva zidului şi împotriva celor ce l-au tencuit cu ipsos; şi vă voi spune: Nu mai este nici un zid şi nu mai sunt nici cei care l-au tencuit cu ipsos,

¹⁶ profeţii lui Israel care profeţeau asupra Ierusalimului şi aveau viziuni de pace asupra lui, când nu este pace, zice Domnul Dumnezeu.

¹⁷ Iar tu, fiu al omului, întoarce-ţi faţa împotriva fiicelor poporului tău, care profeţesc după plăcerea inimii lor, şi profeţeşte împotriva lor.

¹⁸ Şi spune: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Vai de femeile care cos perne pentru subsuori şi fac voaluri pentru capetele oamenilor, de orice mărime, ca să prindă suflete! Socotiţi că veţi prinde sufletele poporului Meu şi că veţi păstra cu viaţă sufletele voastre?

¹⁹ Şi voi Mă necinstiţi înaintea poporului Meu, pentru câţiva pumni de orz şi câteva bucăţi de pâine, ucigând nişte suflete care nu ar trebui să moară, şi făcând să trăiască nişte suflete care nu ar trebui să trăiască, înşelând astfel pe poporul Meu care ascultă minciunile voastre.

²⁰ De aceea aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată, sunt împotriva pernelor voastre prin care prindeţi sufletele ca păsările; de aceea vi le voi smulge de la braţe şi voi da drumul sufletelor, şi anume sufletelor pe care le prindeţi ca păsările!

²¹ Vă voi rupe voalurile şi voi scoate pe poporul Meu din mâinile voastre, ca să nu mai cadă pradă în mâinile voastre; şi veţi şti că Eu sunt Domnul.

²² Pentru că întristaţi prin minciuni inima celui drept, când Eu însumi nu l-am întristat, şi pentru că întăriţi mâinile celui rău ca să-l împiedicaţi să se lase de calea lui cea rea, ca să-şi păstreze viaţa,

²³ de aceea nu veţi mai avea viziuni înşelătoare şi nu veţi mai ghici. Voi scoate din mâinile voastre pe poporul meu, şi veţi şti că Eu sunt Domnul.

14

¹ Apoi câţiva din bătrânii lui Israel au venit la mine şi s-au aşezat înaintea mea.

² Şi Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:

³ Fiu al omului, oamenii aceştia îşi poartă idolii în inimă şi îşi aţintesc privirile spre ceea ce i-a făcut să cadă în nelegiuire. Să Mă las Eu să fiu întrebat de ei?

⁴ De aceea vorbeşte-le, şi spune-le: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Orice om din casa lui Israel, care îşi poartă idolii în inimă şi care îşi îndreaptă privirile spre ceea ce l-a făcut să cadă în nelegiuirea lui, şi va veni la profet, Eu, Domnul, îi voi răspunde, potrivit mulţimii idolilor lui,

⁵ ca să prind în chiar inima lor pe aceia din casa lui Israel care s-au înstrăinat de Mine din cauza idolilor lor.

⁶ De aceea spune casei lui Israel: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: întoarceţi-vă şi abateţi-vă de la idolii voştri, întoarceţi-vă privirile de la toate urâciunile voastre!

⁷ Căci oricine din casa lui Israel, sau dintre străinii care locuiesc pentru o vreme în Israel, care s-a depărtat de Mine, şi îşi poartă idolii în inima lui, şi nu-şi ia privirile de la ceea ce l-a făcut să cadă în nelegiuirea lui, şi va veni la profet, ca să Mă întrebe prin el, Eu, Domnul, prin Mine însumi îi voi răspunde.

⁸ Şi îmi voi întoarce faţa împotriva acestui om, şi îl voi face un semn şi un proverb, şi-l voi nimici din mijlocul poporului Meu. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul.

⁹ Şi dacă profetul se va lăsa amăgit să rostească un cuvânt, Eu, Domnul, am amăgit pe profetul acela, şi îmi voi întinde mâna împotriva lui şi-l voi nimici din mijlocul poporului Meu Israel.

¹⁰ Şi îşi vor purta pedeapsa păcatului lor, pedeapsa profetului va fi la fel cu pedeapsa celui ce întreabă,

¹¹ ca să nu se mai rătăcească de la Mine casa lui Israel, şi să nu se mai întineze cu toate fărădelegile ei. Atunci vor fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul lor, zice Domnul Dumnezeu.

¹² Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:

¹³ Fiu al omului, când va păcătui o ţară împotriva Mea, lucrând cu necredincioşie, atunci îmi voi întinde mâna împotriva ei, şi îi voi sfărâma toiagul pâinii, şi îi voi trimite foametea, şi îi voi nimici oamenii şi vitele,

¹⁴ chiar dacă ar fi în mijlocul ei aceşti trei oameni: Noe, Daniel şi Iov, ei nu şi-ar scăpa decât sufletele lor prin dreptatea lor, zice Domnul Dumnezeu.

¹⁵ Dacă aş lăsa ca ţara sa fie cutreierată de fiare sălbatice, care ar lăsa-o fără popor, dacă ar ajunge un deşert pe unde n-ar mai putea trece nimeni, din cauza acestor fiare,

¹⁶ şi ar fi în mijlocul lor aceşti trei oameni, pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că n-ar scăpa nici fii, nici fiice, ci numai ei ar scăpa, dar ţara ar ajunge un deşert.

¹⁷ Sau, dacă aş aduce sabia împotriva ţării acesteia, dacă aş zice: Sabie, treci prin ţară, ca să-i nimicesc oamenii şi vitele,

¹⁸ şi ar fi în mijlocul ei aceşti trei oameni, pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că n-ar scăpa nici fii, nici fiice, ci numai ei singuri ar scăpa.

¹⁹ Sau, dacă aş trimite ciuma în ţara aceasta şi Mi-aş vărsa mânia împotriva ei prin sânge, ca să-i nimicesc oamenii şi vitele,

²⁰ şi ar fi în mijlocul ei Noe, Daniel şi Iov, pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că n-ar scăpa nici fii, nici fiice, ci numai ei şi-ar scăpa sufletele prin dreptatea lor.

²¹ Totuşi aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Măcar că trimit împotriva Ierusalimului cele patru pedepse înspăimântătoare ale Mele: sabia, foametea, fiarele sălbatice şi ciuma, ca să nimicesc din el oamenii şi vitele,

²² tot va fi o rămăşiţă care va scăpa, care va fi scoasă din el: fii şi fiice. Iată, aceştia vor veni la voi, le veţi vedea purtarea şi faptele şi vă veţi mângâia de nenorocirea pe care am adus-o asupra Ierusalimului, de tot ce am adus asupra lui.

²³ Şi ei vă vor mângâia, când le veţi vedea calea şi faptele; şi veţi cunoaşte că nu fără temei fac Eu tot ce fac împotriva Ierusalimului, zice Domnul Dumnezeu.

15

¹ Şi Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:

² Fiu al omului, ce are lemnul de viţă mai mult decât orice alt lemn, viţele de vie mai mult decât cele ce sunt printre copacii din pădure?

³ Ia oare cineva din lemnul acesta, ca să facă vreo lucrare? Face cineva din el vreun cârlig de atârnat ceva în el?

⁴ Iată că este pus pe foc ca să ardă; după ce focul îi arde cele două capete şi mijlocul, mai poate fi el bun de ceva?

⁵ Iată, când era întreg, nu se putea face nimic din el; cu cât mai puţin acum, după ce l-a mistuit şi l-a ars focul, s-ar mai putea face vreo lucrare din el?

⁶ De aceea aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Ca lemnul de viţă dintre copacii din pădure, pe care-l pun pe foc să-l ard, aşa voi da şi pe locuitorii Ierusalimului.

⁷ Şi îmi voi întoarce faţa împotriva lor: au ieşit din foc, dar focul îi va arde de tot. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul, când îmi voi întoarce faţa împotriva lor.

⁸ Şi voi preface ţara într-un deşert, pentru că au fost necredincioşi, zice Domnul Dumnezeu.

16

¹ Iarăşi Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:

² Fiu al omului, fă ca Ierusalimul să cunoască urâciunile lui.

³ Şi spune: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu către cetatea Ierusalimului: prin originea şi naşterea ta eşti din ţara canaaniţilor, tatăl tău era un amorit şi mama ta o hetită.

⁴ Şi la naştere, în ziua când te-ai născut, ombilicul nu ţi s-a tăiat, nici n-ai fost scăldată în apă, ca să fii curăţată, nici n-ai fost frecată cu sare, şi nici n-ai fost înfăşată în scutece.

⁵ Ochiul nimănui nu s-a îndurat de tine, ca să-ţi facă măcar unul dintre aceste lucruri, din milă pentru tine; ci ai fost aruncată pe câmp, atât de dezgustătoare le erai în ziua naşterii tale.

⁶ Şi când am trecut pe lângă tine, şi te-am văzut trântită în sângele tău, ţi-am zis: Trăieşte chiar şi în sângele tău! Da, ţi-am zis: Trăieşte chiar şi în sângele tău!

⁷ Te-am înmulţit ca iarba de pe câmp. Şi ai crescut, te-ai făcut mare, ai ajuns de o frumuseţe deplină; ţi s-au rotunjit sânii, ţi-a crescut părul. Dar erai goală şi neînvelită.

⁸ Când am trecut Eu pe lângă tine, şi M-am uitat la tine, iată, îţi venise timpul dragostei. Şi am întins peste tine poala hainei Mele, şi ţi-am acoperit goliciunea, ţi-am jurat credinţă, da, am făcut legământ cu tine, zice Domnul Dumnezeu, şi ai fost a Mea.

⁹ Te-am scăldat în apă, te-am spălat de sângele de pe tine, şi te-am uns cu untdelemn.

¹⁰ Te-am îmbrăcat cu veşminte brodate, şi cu încălţăminte de piele de viţel de mare, şi te-am încins cu in subţire, şi te-am acoperit cu mătase.

¹¹ Te-am împodobit cu bijuterii scumpe, ţi-am pus brăţări la mână, şi un lănţişor la gât;

¹² şi ţi-am pus o verigă în nas, şi cercei în urechi, şi o coroană frumoasă pe cap.

¹³ Astfel, ai fost împodobită cu aur şi argint, şi ai fost îmbrăcată cu in subţire, şi cu mătase, şi broderie. Ai mâncat făină fină, şi miere şi untdelemn. Şi erai de o frumuseţe desăvârşită, şi ajunseseşi chiar o împărăţie.

¹⁴ Şi ţi s-a dus vestea printre popoare pentru frumuseţea ta; căci erai desăvârşită prin măreţia Mea cu care te împodobisem, zice Domnul Dumnezeu.

¹⁵ Dar te-ai încrezut în frumuseţea ta, şi te-ai prostituat din cauza renumelui tău; ţi-ai revărsat desfrâul înaintea tuturor trecătorilor şi te-ai dat lor.

¹⁶ Şi din veşmintele tale ai luat, şi ţi-ai făcut înălţimi pe care le-ai împodobit cu toate culorile, şi te-ai prostituat pe ele: aşa cum nu s-a întâmplat şi nici nu se va mai întâmpla vreodată.

¹⁷ Ţi-ai luat până şi minunatele tale bijuterii de aur şi de argint pe care ţi le dădusem, şi ţi-ai făcut nişte chipuri de bărbaţi cu care te-ai prostituat.

¹⁸ Şi ţi-ai luat şi veşmintele ţesute la gherghef şi i-ai îmbrăcat cu ele şi le-ai adus untdelemnul Meu şi tămâia Mea.

¹⁹ Pâinea pe care ţi-o dădusem, făină fină şi untdelemnul şi mierea cu care te hrăneam, le-ai adus înaintea lor, ca miros plăcut. Iată ce s-a întâmplat, zice Domnul Dumnezeu.

²⁰ Mai mult, ţi-ai luat fiii şi fiicele, pe care Mi-i născuseşi, şi i-ai jertfit lor, ca să-i mănânce. Nu erau oare de ajuns destrăbălările tale,

²¹ de mi-ai înjunghiat copiii şi i-ai dat, trecându-i prin foc pentru ei?

²² Şi în mijlocul tuturor urâciunilor şi destrăbălărilor tale, nu ţi-ai adus aminte de timpul tinereţii tale, când erai goală de tot şi te zbăteai în sângele tău.

²³ Şi după toate aceste răutăţi ale tale, (vai, vai de tine! zice Domnul Dumnezeu,)

²⁴ ţi-ai zidit case de desfrâu, ţi-ai făcut înălţimi în toate pieţele.

²⁵ La toate colţurile de stradă ţi-ai făcut înălţimi şi ţi-ai necinstit frumuseţea, ţi-ai desfăcut picioarele înaintea tuturor trecătorilor şi ţi-ai înmulţit desfrâul.

²⁶ Te-ai prostituat cu egiptenii, vecinii tăi cu trupul plin de vlagă, şi ţi-ai înmulţit desfrâul, ca să Mă provoci la mânie.

²⁷ Dar iată că Mi-am întins mâna împotriva ta, şi am micşorat partea de întreţinere pe care ţi-o rânduisem, şi te-am lăsat în voia duşmancelor tale, fiicele filistenilor, care au rămas uimite de purtarea ta destrăbălată.

²⁸ Apoi te-ai desfrânat cu asirienii, pentru că erai nepotolită; da, te-ai desfrânat cu ei, şi tot nu te-ai săturat.

²⁹ Ţi-ai înmulţit desfrâul cu ţara Canaanului şi până la Caldeea, şi nici acolo nu te-ai săturat.

³⁰ Ce slăbiciune de inimă ai avut, zice Domnul Dumnezeu, de ai făcut toate aceste lucruri care sunt fapta unei prostituate fără frâu,

³¹ zidindu-ţi locul tău de desfrâu la toate colţurile străzilor şi făcându-ţi înălţimi în toate pieţele; şi n-ai fost nici măcar ca o prostituată, căci dispreţuiai plata.

³² Ai fost femeia adulteră, care primeşte pe străini în locul soţului ei!

³³ Tuturor prostituatelor li se dă o plată; dar tu ai dat daruri tuturor iubiţilor tăi şi i-ai răsplătit, ca să-i tragi la tine din toate părţile pentru destrăbălările tale.

³⁴ Şi ai fost cu totul altfel decât celelalte femei în desfrânarea ta, întrucât nimeni nu umbla după tine, ci tu plăteai celor care veneau la tine să se prostitueze, în loc ca tu să fii plătită de ei. De aceea ai fost cu totul altfel.

³⁵ De aceea, prostituato, ascultă, Cuvântul Domnului!

³⁶ Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Pentru că ţi-ai risipit banii în felul acesta, şi ţi-ai descoperit goliciunea în destrăbălările tale cu amanţii tăi, şi cu toţi idolii tăi urâcioşi, şi din cauza sângelui copiilor tăi, pe care li i-ai dat,

³⁷ de aceea, iată, voi strânge pe toţi amanţii cu care te dezmierdai, pe toţi aceia pe care i-ai iubit şi pe toţi aceia pe care i-ai urât, da, îi voi strânge împotriva ta din toate părţile, îţi voi dezveli goliciunea înaintea lor şi îţi vor vedea toată goliciunea.

³⁸ Şi te voi judeca aşa cum se judecă femeile adultere şi care varsă sânge; şi voi aduce asupra ta sângele mâniei şi al geloziei.

³⁹ Şi te voi da în mâinile lor, şi îţi vor surpa locul de desfrâu, şi îţi vor nimici înălţimile; te vor dezbrăca de veşmintele tale, îţi vor lua toată podoaba de pietre scumpe şi te vor lăsa goală, goală de tot.

⁴⁰ Vor aduce mulţimea împotriva ta, te vor ucide cu pietre, şi te vor străpunge cu lovituri de sabie.

⁴¹ Şi îţi vor arde casele cu foc, şi se vor răzbuna pe tine, înaintea unei mulţimi de femei. Voi face să înceteze astfel desfrâul tău, şi nu vei mai da plată altora.

⁴² Îmi voi potoli mânia împotriva ta, şi nu voi mai fi gelos pe tine; Mă voi linişti, şi nu voi mai fi supărat.

⁴³ Pentru că nu ţi-ai adus aminte de timpul tinereţii tale, ci M-ai înfuriat prin toate aceste lucruri, iată, voi face ca purtarea ta să cadă asupra capului tău, zice Domnul Dumnezeu, ca să nu mai faci alte nelegiuiri, pe lângă toate urâciunile tale.

⁴⁴ Iată, toţi cei care folosesc proverbe vor spune împotriva ta acest proverb: Cum este mama, aşa şi fiica ei!

⁴⁵ Tu eşti fiica mamei tale, care s-a dezgustat de soţul ei şi de copiii ei. Tu eşti sora surorilor tale, care s-au dezgustat de soţii şi de copiii lor. Mama voastră era o hetită şi tatăl vostru un amorit.

⁴⁶ Sora ta cea mai mare, care locuieşte la stânga ta, este Samaria, ea şi fiicele ei; şi sora ta cea mai mică este Sodoma şi fiicele ei, şi locuieşte la dreapta ta.

⁴⁷ Tu nu numai că ai umblat pe căile lor şi ai făcut aceleaşi urâciuni, ci, ca şi cum ar fi fost prea puţin, ai fost mai stricată decât ele în toate căile tale.

⁴⁸ Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că sora ta Sodoma şi fiicele ei n-au făcut ce aţi făcut voi, tu şi fiicele tale.

⁴⁹ Iată, aceasta a fost nelegiuirea surorii tale Sodoma: îngâmfată, trăia în belşug şi într-o linişte nepăsătoare, ea şi fiicele ei, şi nu întărea mâna celui nenorocit şi a celui lipsit.

⁵⁰ Şi ele s-au îngâmfat şi au făcui urâciuni înaintea Mea; de aceea le-am şi nimicit, când am văzut lucrul acesta.

⁵¹ Samaria n-a făcut nici jumătate din păcatele tale; urâciunile tale au fost mai multe decât ale ei, aşa că ai uşurat vina surorii tale prin toate urâciunile pe care le-ai făcut.

⁵² Tu, care ai judecat pe surorile tale, suferă acum urmările răutăţii tale; prin păcatele tale, prin care te-ai făcut mai urâcioasă decât ele, acum le faci mai uşoară vina decât a ta; de aceea acoperă-te de ruşine şi poartă-ţi umilirea, fiindcă ai îndreptăţit pe surorile tale.

⁵³ Voi aduce înapoi pe captivii lor, pe captivii Sodomei şi ai fiicelor ei, pe captivii Samariei şi ai fiicelor ei, şi pe captivii tăi în mijlocul lor,

⁵⁴ ca să-ţi porţi umilirea şi să fii ruşinată pentru tot ce ai făcut, fiindu-le ca o mângâiere.

⁵⁵ Când surorile tale, Sodoma şi fiicele ei, se vor întoarce la starea lor de mai înainte, şi Samaria şi fiicele ei se vor întoarce la starea lor de mai înainte; şi tu şi fiicele tale vă veţi întoarce la starea voastră de mai înainte.

⁵⁶ Nu vorbeai deloc despre sora ta Sodoma, în ziua mândriei tale,

⁵⁷ mai înainte de descoperirea răutăţii tale, când ai primit batjocurile fiicelor Siriei, ale tuturor vecinilor tăi şi ale fiicelor filistenilor, care te dispreţuiesc de jur împrejur.

⁵⁸ Trebuie să-ţi porţi, în adevăr, nelegiuirile şi urâciunile, zice Domnul.

⁵⁹ Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: îţi voi face întocmai cum ai făcut şi tu, care ai dispreţuit jurământul, rupând legământul.

⁶⁰ Dar îmi voi aduce aminte de legământul Meu făcut cu tine în timpul tinereţii tale şi voi face cu tine un legământ veşnic.

⁶¹ Atunci îţi vei aduce aminte de căile tale şi te vei ruşina, când vei primi la tine pe surorile tale, mai mari şi mai mici, pe care ţi le voi da ca fiice, dar nu pe temeiul legământului tău.

⁶² Şi Eu voi stabili legământul Meu cu tine şi vei şti că Eu sunt Domnul,

⁶³ ca să-ţi aduci aminte de trecut, şi să te ruşinezi, şi să nu mai deschizi gura de ruşine, când îţi voi ierta tot ce ai făcut, zice Domnul Dumnezeu.

17

¹ Şi Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:

² Fiu al omului, fă o ghicitoare, spune o parabolă casei lui Israel,

³ şi zi: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Un vultur mare, cu aripi lungi, cu aripi întinse, acoperite cu pene pestriţe, a venit în Liban şi a luat ramura cea mai de sus a unui cedru.

⁴ A rupt mlădiţa cea mai înaltă a lui, a dus-o într-o ţară de comerţ, şi a pus-o într-o cetate de negustori;

⁵ a luat şi din sămânţa ţării şi a pus-o într-un pământ roditor; a pus-o lângă o apă mare şi a plantat-o ca pe o salcie.

⁶ Şi a crescut, şi s-a făcut un butuc de viţă întins, dar nu prea înalt, ale cărui ramuri erau îndreptate spre el, şi rădăcinile erau sub el. Astfel s-a făcut un butuc de viţă, şi a dat lăstari, şi a făcut mlădiţe.

⁷ Mai era însă un alt vultur, mare, cu aripi lungi şi cu pene multe. Şi iată, din pământul unde era sădită, viţa aceasta şi-a întins rădăcinile cu lăcomie spre el, şi şi-a îndreptat ramurile spre el, ca s-o ude mai mult decât pe stratul în care era sădită.

⁸ Viţa era sădită într-un pământ bun, lângă o apă mare, aşa ca să facă mlădiţe, şi să dea rod, şi să se facă o viţă minunată.

⁹ Spune, zice Domnul Dumnezeu, îi va merge bine ei oare? Nu-i va smulge vulturul dintâi rădăcinile, şi-i va tăia rodul, şi i se vor usca toate frunzele înverzite? Se vor usca şi nu va trebui nici un braţ puternic, nici multă lume, ca s-o scoată din rădăcinile ei.

¹⁰ Iată că este sădită: îi va merge bine? Dacă o va atinge vântul de est, nu se va usca ea oare? Da, se va usca în straturile unde a dat lăstari.

¹¹ Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:

¹² Spune casei acesteia răzvrătite: Nu ştiţi ce înseamnă aceasta? Spune: Iată, regele Babilonului a venit la Ierusalim, şi a luat pe regele şi pe conducătorii lui şi i-a dus cu el în Babilon.

¹³ Şi a luat un vlăstar de neam regesc, şi a făcut un legământ cu el, şi l-a pus să jure; iar pe mai-marii ţării i-a luat cu el,

¹⁴ ca împărăţia să rămână umilită, să nu se mai poată ridica, ci regele să-şi ţină legământul, ca să supravieţuiască.

¹⁵ Dar el s-a răsculat împotriva lui trimiţând mesageri în Egipt, ca să-i dea cai şi un mare număr de oameni. Cel care a făcut asemenea lucruri, va reuşi el oare, va scăpa el oare? Cum să mai scape, dacă a rupt legământul?

¹⁶ Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că în ţara regelui care l-a pus să domnească, faţă de care şi-a călcat jurământul şi al cărui legământ l-a rupt, lângă el, în mijlocul Babilonului va muri.

¹⁷ Aşa că nici Faraon nu va veni cu o armată mare şi popor mult să-l ajute în război, când se vor face întărituri şi se vor face şanţuri pentru nimicirea multor suflete.

¹⁸ El a nesocotit jurământul şi a rupt legământul, ba încă şi-a dat mâna şi a făcut toate aceste lucruri; nu va scăpa!

¹⁹ De aceea aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Pe viaţa Mea că, întrucât a nesocotit jurământul făcut în Numele Meu, şi a rupt legământul Meu, voi face să se întoarcă asupra capului lui lucrul acesta.

²⁰ Şi îmi voi întinde mreaja peste el şi va fi prins în laţul Meu. Şi îl voi duce în Babilon şi acolo îl voi judeca pentru abaterea cu care a fost necredincios faţă de Mine.

²¹ Dar toţi fugarii din toate armatele lui vor cădea loviţi de sabie şi cei care vor mai rămâne vor fi risipiţi în toate vânturile. Şi veţi şti că Eu, Domnul, am spus aceste lucruri.

²² Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Şi Eu voi lua o ramură din vârful unui cedru mare şi o voi planta. Voi rupe din vârful ramurilor lui o mlădiţă fragedă şi o voi planta pe un munte înalt şi semeţ.

²³ O voi sădi pe un munte înalt al lui Israel; ea va da lăstari, va aduce rod şi se va face un cedru măreţ. Păsări de tot felul se vor odihni sub el, tot ce are aripi se va odihni sub umbra ramurilor lui.

²⁴ Şi toţi copacii de pe câmp vor şti că Eu, Domnul, am coborât copacul care se înălţa şi am înălţat copacul care era plecat; că Eu am uscat copacul cel verde şi am înverzit copacul cel uscat. Eu, Domnul, am vorbit şi voi şi face.

18

¹ Cuvântul Domnului a venit iarăşi la mine, zicând:

² Pentru ce spuneţi voi proverbul acesta în ţara lui Israel: Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au strepezit dinţii?

³ Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu veţi mai folosi cuvântul acesta în Israel.

⁴ Iată, toate sufletele sunt ale Mele. După cum sufletul fiului este al Meu, tot aşa şi sufletul tatălui este al Meu. Sufletul care păcătuieşte, acela va muri.

⁵ Omul care este drept, care face judecată şi dreptate,

⁶ care nu mănâncă pe munţi carne jertfită idolilor, nici nu-şi ridică ochii spre idolii casei lui Israel, care nu necinsteşte pe soţia aproapelui său, nici nu se apropie de soţia lui în timpul necurăţiei ei,

⁷ şi care n-asupreşte pe nimeni, care dă înapoi datornicului garanţia, care nu răpeşte nimic, care dă din pâinea lui celui flămând, şi înveleşte cu o haină pe cel gol,

⁸ care nu împrumută cu dobândă, nici nu ia garanţie, care îşi abate mâna de la nelegiuire şi judecă după adevăr între om şi om,

⁹ care urmează legile Mele şi păzeşte poruncile Mele, lucrând cu credincioşie; acela este drept şi va trăi negreşit, zice Domnul Dumnezeu.

¹⁰ Dacă el are un fiu iute la mânie, care varsă sânge, sau care face ceva din aceste lucruri,

¹¹ şi nu face nici una din aceste datorii, ci mănâncă pe munţi, şi necinsteşte pe soţia aproapelui său,

¹² asupreşte pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, răpeşte, nu dă înapoi garanţia, ridică ochii spre idoli şi face urâciuni,

¹³ împrumută cu dobândă şi ia garanţie, s-ar putea oare să trăiască un astfel de fiul Nu va trăi; a făcut toate aceste urâciuni, de aceea trebuie să moară. Sângele lui va fi asupra lui.

¹⁴ Dar dacă el are un fiu care vede toate păcatele tatălui său, dar se teme şi nu face la fel,

¹⁵ nu mănâncă pe munţi, nici nu-şi ridică ochii către idolii casei lui Israel, nu necinsteşte pe soţia aproapelui său,

¹⁶ nu asupreşte pe nimeni, nu ia nici o garanţie, nu fură, ci dă din pâinea lui celui flămând şi acoperă cu un veşmânt pe cel gol,

¹⁷ Îşi abate mâna de la nelegiuire, nu ia nici dobândă, nici garanţie, împlineşte poruncile Mele şi urmează legile Mele, el nu va muri pentru nelegiuirea tatălui său, ci va trăi negreşit.

¹⁸ Dar tatăl său, pentru că a fost un asupritor, a furat de la fratele său, a făcut ce nu este bine în mijlocul poporului său, iată, el va muri pentru nelegiuirea lui!

¹⁹ Voi însă ziceţi: Pentru ce nu poartă fiul nelegiuirea tatălui său? Pentru că fiul a lucrat după judecată şi dreptate, a păzit şi a împlinit toate legile Mele, el va trăi negreşit.

²⁰ Sufletul care păcătuieşte, acela va muri. Fiul nu va purta nelegiuirea tatălui său, nici tatăl nu va purta nelegiuirea fiului său. Dreptatea celui drept va fi peste el, şi răutatea celui rău va fi peste el.

²¹ Dar dacă cel rău se întoarce de la toate păcatele pe care le-a făcut, şi păzeşte toate legile Mele, şi face judecată şi dreptate, va trăi negreşit, nu va muri.

²² Toate fărădelegile pe care le-a făcut, nu i se vor mai aminti. El va trăi în dreptatea pe care a făcut-o.

²³ Doresc Eu moartea celui rău? zice Domnul Dumnezeu, şi nu doresc Eu întoarcerea lui de la căile sale, şi să trăiască?

²⁴ Dar dacă cel drept se abate de la dreptatea lui, şi săvârşeşte nelegiuirea, dacă se ia după urâciunile celui rău, s-ar putea el oare să trăiască? Toată dreptatea pe care a făcut-o, nu i se va mai aminti; din cauza necredincioşiei de care se face vinovat şi a păcatului pe care l-a făcut, din cauza acestora el va muri.

²⁵ Dar voi ziceţi: Calea Domnului nu este dreaptă! Ascultaţi dar, casa lui Israel! Nu este calea Mea dreaptă? Oare nu mai degrabă căile voastre nu sunt drepte?

²⁶ Când cel drept se abate de la dreptatea lui, şi face nedreptate, şi moare pentru aceasta, moare din cauza nelegiuirii pe care a făcut-o.

²⁷ Dar dacă cel rău se întoarce de la răutatea lui pe care a făcut-o, şi face judecată şi dreptate, îşi va păstra sufletul viu.

²⁸ Pentru că a luat seama, şi s-a abătut de la toate fărădelegile pe care le-a comis, va trăi negreşit şi nu va muri.

²⁹ Dar casa lui Israel zice: Calea Domnului nu este dreaptă. Oare calea Mea nu este dreaptă, casa lui Israel? Oare nu mai degrabă căile voastre nu sunt drepte?

³⁰ De aceea vă voi judeca pe fiecare după căile lui, casă a lui Israel, zice Domnul Dumnezeu. Întoarceţi-vă şi abateţi-vă de la toate fărădelegile voastre, pentru ca nelegiuirea să nu fie ruina voastră.

³¹ Lepădaţi de la voi toate fărădelegile prin care aţi păcătuit, faceţi-vă rost de o inimă nouă şi un duh nou! Pentru ce să muriţi, casă a lui Israel?

³² Căci Eu nu doresc moartea celui ce moare, zice Domnul Dumnezeu. De aceea întoarceţi-vă şi veţi trăi.

19

¹ Tu însă, fă o plângere pentru prinţii lui Israel,

² şi zi: Ce era mama ta? O leoaică. Stătea culcată cu leii şi îşi creştea puii în mijlocul puilor de lei.

³ A crescut pe unul din puii ei, care s-a făcut un leu tânăr, şi învăţat să sfâşie prada; a mâncat oameni.

⁴ Popoarele au auzit despre el, a fost prins în groapa lor, şi l-au adus în lanţuri în ţara Egiptului.

⁵ Leoaica, dacă a văzut că degeaba îl aştepta, şi că s-a înşelat în speranţa ei, a luat un alt pui şi l-a făcut leu tânăr.

⁶ Şi el a umblat cu leii, s-a făcut un leu tânăr, şi a învăţat să sfâşie prada, a mâncat oameni.

⁷ Şi a năvălit în palatele lor, şi le-a nimicit cetăţile; aşa că ţara, cu tot ce se afla în ea, s-a îngrozit de răcnetele lui.

⁸ Dar împotriva lui s-au înşiruit popoarele din toate ţinuturile din jur. I-au întins laţuri şi a fost prins în groapa lor.

⁹ Şi l-au pus în cuşcă în lanţuri, şi l-au dus înaintea regelui Babilonului, apoi l-au dus într-o fortăreaţă, ca să nu i se mai audă glasul pe munţii lui Israel.

¹⁰ Mama ta, ca şi tine, era ca o vie sădită lângă ape. Era roditoare şi încărcată de mlădiţe, din cauza belşugului apelor.

¹¹ Şi ramurile ei erau aşa de tari că se puteau face toiege de cârmuitori din ele; prin înălţimea ei se ridica deasupra norilor şi atrăgea privirile cu înălţimea ei şi prin mulţimea mlădiţelor ei.

¹² Dar a fost smulsă cu mânie şi aruncată la pământ, şi vântul de est i-a uscat roadă; mlădiţele ei cele puternice au fost rupte, s-au uscat; şi le-a mâncat focul.

¹³ Şi acum este plantată în deşert, într-un pământ uscat şi fără apă.

¹⁴ Şi din mlădiţele ei a ieşit foc şi i-a distrus roadă; aşa că nu mai are ramuri tari, bune pentru un sceptru de cârmuitor. Aceasta-i o cântare de jale, şi va fi folosită drept cântare de jale.

20

¹ În al şaptelea an, în ziua a zecea a lunii a cincea, unii din bătrânii lui Israel au venit să întrebe pe Domnul, şi au stat jos înaintea mea.

² Şi Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:

³ Fiu al omului, vorbeşte bătrânilor lui Israel, şi spune-le: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Aţi venit să Mă întrebaţi? Pe viaţa Mea că nu Mă voi lăsa întrebat de voi, zice Domnul Dumnezeu.

⁴ Vrei să-i judeci, fiu al omului? Dacă vrei să-i judeci fă-i să cunoască urâciunile părinţilor lor.

⁵ Şi spune-le: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: în ziua când am ales pe Israel, Mi-am ridicat mâna spre sămânţa casei lui Iacov, şi M-am făcut cunoscut lor în ţara Egiptului; Mi-am ridicat mâna spre ei, zicând: Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

⁶ În ziua aceea, Mi-am ridicat mâna spre ei, ca să-i duc din ţara Egiptului într-o ţară pe care o căutasem pentru ei, ţară în care curge lapte şi miere, cea mai frumoasă dintre toate ţările.

⁷ Atunci le-am zis: Lepădaţi fiecare urâciunile care vă atrag privirile, şi nu vă întinaţi cu idolii Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

⁸ Dar ei s-au răzvrătit împotriva Mea şi n-au vrut să Mă asculte. Nici unul n-a lepădat urâciunile care îi atrăgeau privirile şi n-au părăsit idolii Egiptului. Atunci Mi-am pus de gând să-Mi vărs mânia peste ei, să-Mi duc până la capăt mânia împotriva lor, în mijlocul ţării Egiptului.

⁹ Dar am lucrat pentru Numele Meu, ca să nu fie profanat în ochii popoarelor printre care se aflau şi în faţa cărora Mă făcusem cunoscut lor, ca să-i scot din ţara Egiptului,

¹⁰ Şi i-am scos astfel din ţara Egiptului şi i-am dus în deşert.

¹¹ Şi le-am dat legile Mele şi le-am făcut cunoscut poruncile Mele, pe care dacă le face omul, va trăi prin ele.

¹² Le-am dat şi Sabatele Mele, ca să fie un semn între Mine şi ei, ca să ştie că Eu sunt Domnul care-i sfinţesc.

¹³ Dar casa lui Israel s-a răzvrătit împotriva Mea, în deşert. N-au urmat legile Mele, şi au lepădat poruncile Mele, pe care dacă le face omul, va trăi prin ele, şi Mi-au profanat peste măsură de mult Sabatele. Atunci am avut de gând să-Mi vărs mânia peste ei în deşert, ca să-i nimicesc.

¹⁴ Dar am lucrat pentru Numele Meu, ca să nu fie profanat în ochii popoarelor în faţa cărora îi scosesem din Egipt.

¹⁵ Chiar şi în deşert Mi-am ridicat mâna spre ei şi le-am jurat că nu-i voi duce în ţara pe care le-o dădusem, ţară în care curge lapte şi miere, cea mai frumoasă dintre toate ţările,

¹⁶ pentru că au dispreţuit poruncile Mele, şi n-au urmat legile Mele, şi pentru că au profanat Sabatele Mele, căci inima li s-a dus după idolii lor.

¹⁷ Dar M-am uitat cu milă la ei, nu i-am nimicit şi nu i-am stârpit în deşert.

¹⁸ Ci am zis fiilor lor în deşert: Nu umblaţi după rânduielile părinţilor voştri, nu ţineţi obiceiurile lor, nici nu vă întinaţi cu idolii lor.

¹⁹ Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru; umblaţi întocmai după rânduielile Mele, păziţi poruncile Mele şi împliniţi-le.

²⁰ Şi sfinţiţi Sabatele Mele, căci ele vor fi un semn între Mine şi voi, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru!

²¹ Dar copiii s-au răzvrătit şi ei împotriva Mea. N-au umblat după rânduielile Mele, n-au păzit şi n-au împlinit poruncile Mele, pe care dacă le face omul, va trăi prin ele, şi au profanat Sabatele Mele. Atunci am avut de gând să-Mi vărs furia peste ei, să-Mi desfăşor până la capăt mânia împotriva lor în deşert.

²² Dar Mi-am tras mâna înapoi şi am lucrat pentru Numele Meu, ca să nu fie profanat în ochii popoarelor, în faţa cărora îi scosesem din Egipt.

²³ În deşert, Mi-am ridicat iarăşi mâna spre ei şi am jurat că am să-i împrăştii printre popoare şi să-i risipesc în felurite ţări,

²⁴ pentru că n-au împlinit poruncile Mele, ci au dispreţuit învăţăturile Mele, au profanat Sabatele Mele, şi şi-au întors ochii spre idolii părinţilor lor.

²⁵ Ba încă le-am dat şi legi care nu erau bune, şi porunci prin care nu puteau să trăiască.

²⁶ I-am pângărit prin darurile lor, când treceau prin foc pe întâii lor născuţi; am vrut să-i nimicesc astfel şi să le arăt că Eu sunt Domnul.

²⁷ De aceea, fiu al omului, vorbeşte casei lui Israel, şi spune-le: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Părinţii voştri M-au batjocorit şi mai mult, arătându-se necredincioşi faţă de Mine.

²⁸ Când i-am adus în ţara pe care jurasem că le-o voi da, ei au privit spre orice deal înalt şi spre orice copac cu frunza mare, acolo şi-au adus jertfele şi acolo şi-au adus darurile de mâncare care Mă mâniau, acolo şi-au ars miresmele de un miros plăcut, şi acolo şi-au turnat jertfele de băutură.

²⁹ Eu i-am întrebat: Ce sunt aceste înălţimi la care vă duceţi? Şi li s-a dat numele de înălţimi până în ziua de azi.

³⁰ De aceea spune casei lui Israel: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Voiţi voi să vă pângăriţi în felul părinţilor voştri şi să vă prostituaţi alergând după urâciunile lor?

³¹ Da, aducându-vă darurile, trecându-vă copiii prin foc, vă pângăriţi şi azi prin idolii voştri. Şi Eu să Mă las să fiu întrebat de voi, casa lui Israel? Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu Mă voi lăsa întrebat de voi.

³² Şi nu veţi vedea împlinindu-se ce vă închipuiţi, când ziceţi: Vrem să fim ca popoarele, ca familiile celorlalte ţări, vrem să slujim lemnului şi pietrei!

³³ Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, cu mână tare şi cu braţ întins, şi vărsându-Mi mânia, voi domni peste voi.

³⁴ Şi vă voi scoate din mijlocul popoarelor, şi vă voi strânge din ţările în care v-am risipit, cu mână tare şi cu braţ întins, şi vărsându-Mi mânia.

³⁵ Şi vă voi aduce în deşertul popoarelor, şi acolo Mă voi judeca faţă în faţă cu voi.

³⁶ Cum M-am judecat cu părinţii voştri în deşertul ţării Egiptului, aşa Mă voi judeca şi cu voi, zice Domnul Dumnezeu.

³⁷ Şi vă voi trece pe sub toiag, şi vă voi aduce sub legătura legământului.

³⁸ Şi voi deosebi dintre voi pe cei răzvrătiţi şi pe cei care nu-Mi sunt credincioşi; îi voi scoate din ţara în care sunt străini, dar nu vor intra în ţara lui Israel. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul.

³⁹ Cât despre voi, casă a lui Israel, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Duceţi-vă şi slujiţi fiecare la idolii voştri. După aceea, Mă veţi asculta negreşit, şi nu veţi mai profana Numele Meu cel sfânt cu darurile voastre de mâncare şi cu idolii voştri.

⁴⁰ Căci pe muntele Meu cel sfânt, pe muntele cel înalt al lui Israel, zice Domnul Dumnezeu, acolo Îmi va sluji toată casa lui Israel, toţi cei care vor fi în ţară; acolo îi voi primi cu bunăvoinţă, şi acolo voi cere darurile voastre de mâncare, cele dintâi roade din darurile voastre, cu tot ce îmi veţi închina.

⁴¹ Vă voi primi ca pe nişte miresme cu miros plăcut, după ce vă voi scoate din mijlocul popoarelor, şi vă voi strânge din ţările în care aţi fost risipiţi, şi voi fi sfinţit de voi înaintea popoarelor.

⁴² Şi veţi şti că Eu sunt Domnul, când vă voi aduce înapoi în ţara lui Israel, în ţara pe care jurasem că o voi da părinţilor voştri.

⁴³ Şi acolo vă veţi aduce aminte de căile voastre şi de toate faptele voastre cu care v-aţi pângărit; şi vă va fi silă de voi înşivă, din cauza tuturor relelor pe care le-aţi făcut.

⁴⁴ Şi veţi şti că Eu sunt Domnul, când Mă voi purta cu voi având în vedere Numele Meu, şi nicidecum după purtarea voastră rea, nici după faptele voastre stricate, casa lui Israel, zice Domnul Dumnezeu.

⁴⁵ Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:

⁴⁶ Fiu al omului, întoarce-ţi faţa spre sud, şi vorbeşte împotriva locuitorilor din sud! Şi profeţeşte împotriva pădurii din câmpiile de la sud!

⁴⁷ Şi spune pădurii din sud: Ascultă Cuvântul Domnului. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată, voi aprinde în tine un foc, care va mistui orice copac verde şi orice copac uscat: nimeni nu va putea stinge flacăra aprinsă şi totul va fi ars de ea, de la sud până la nord.

⁴⁸ Şi orice făptură va vedea că Eu, Domnul, l-am aprins; şi nu se va stinge nicidecum!

⁴⁹ Eu am zis: Ah, Doamne Dumnezeule! Ei zic despre mine: Nu vorbeşte el oare în pilde?

21

¹ Şi Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:

² Fiu al omului, întoarce-ţi faţa spre Ierusalim şi vorbeşte împotriva locurilor sfinte, şi profeţeşte împotriva ţării lui Israel.

³ Şi spune ţării lui Israel: Aşa vorbeşte Domnul: Iată, sunt împotriva ta, îmi voi trage sabia din teacă şi voi nimici din mijlocul tău pe cel drept şi pe cel rău.

⁴ Pentru că vreau să nimicesc din mijlocul tău pe cel drept şi pe cel rău, sabia Mea va ieşi din teacă, ca să lovească orice făptură, de la sud până la nord.

⁵ Şi orice făptură va şti că Eu, Domnul, Mi-am scos sabia din teacă, şi nu se va mai întoarce înapoi în ea.

⁶ Şi tu, fiu al omului, gemi! Cu inima zdrobită şi cu amărăciune în suflet, gemi sub privirile lor!

⁷ Şi dacă te vor întreba: Pentru ce gemi? să răspunzi: Pentru că vine o veste. Şi toate inimile se vor topi, şi toate mâinile vor slăbi, şi toate sufletele se vor mâhni, şi toţi genunchii se vor topi ca apa! Iată că vine, a sosit, zice Domnul Dumnezeu.

⁸ Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:

⁹ Fiu al omului, profeţeşte şi spune: Aşa vorbeşte Domnul. Zi: Sabia, da, sabia este ascuţită şi lustruită.

¹⁰ Este ascuţită pentru măcel, şi lustruită ca să lucească! O, sabie, tu tai toiagul de cârmuire al fiului meu, care nesocoteşte orice lemn.

¹¹ Şi a dat-o la lustruit, ca s-o apuce cu mâna; sabia este ascuţită şi lustruită, ca să înarmeze mâna celui care măcelăreşte.

¹² Strigă şi vaită-te, fiu al omului! Căci este scoasă împotriva poporului Meu, împotriva tuturor prinţilor lui Israel, care sunt daţi pradă săbiei împreună cu poporul Meu; de aceea bate-te pe coapsă!

¹³ Căci încercarea s-a făcut; şi ce dacă sceptrul acesta care nesocoteşte totul nu va mai fi? zice Domnul Dumnezeu.

¹⁴ De aceea tu, fiu al omului, profeţeşte şi bate din palme! Loviturile săbiei să fie îndoite, întreite! Este sabia de măcel, sabia măcelului celui mare, care îi urmăreşte din toate părţile.

¹⁵ Ca să arunc groaza în inimi, şi să înmulţesc ruinele, am tras sabia, ameninţându-i la toate porţile lor. Vai! e făcută să fulgere şi este ascuţită pentru măcel!

¹⁶ Strânge-ţi puterile, sabie, întoarce-te la dreapta! Aşează-te, întoarce-te la stânga! îndreaptă-ţi ascuţişul în toate părţile.

¹⁷ Şi Eu însumi voi bate din palme de bucurie şi îmi voi potoli mânia. Eu, Domnul, am vorbit.

¹⁸ Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:

¹⁹ Fiu al omului, croieşte două drumuri pe unde să treacă sabia regelui Babilonului! Amândouă trebuie să iasă din aceeaşi ţară. Fă un semn pe drum, fă-l la începutul drumului dare duce într-o cetate.

²⁰ Să faci unul din aceste drumuri în aşa fel ca sabia să vină la Raba, cetatea copiilor lui Amon, şi pe celălalt la Iuda, la Ierusalim, cetatea întărită.

²¹ Căci regele Babilonului stă la răscruce, la capătul celor două drumuri, ca să ghicească: el scutură săgeţile, întreabă terafimii şi cercetează ficatul.

²² Sorţul care este în dreapta lui, înseamnă Ierusalimul, unde vor trebui să ridice berbeci, să îmbărbăteze la ucidere, şi să scoată strigăte de război; vor ridica berbecii împotriva porţilor, vor ridica întărituri şi vor zidi turnuri.

²³ Şi copiii lui Israel nu văd în aceasta decât nişte vrăjitorii deşarte, ei, care au făcut jurăminte mincinoase. Dar el îşi va aduce aminte de nelegiuirea lor, aşa că vor fi prinşi.

²⁴ De aceea aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Pentru că aţi făcut să se aducă aminte de nelegiuirea voastră, descoperindu-vă fărădelegile, arătându-vă păcatele în toate faptele voastre, pentru că le păstraţi în amintire, veţi fi prinşi cu mâna.

²⁵ Şi tu, nelegiuitule, gata să fii ucis, prinţ al lui Israel, a cărui zi vine tocmai când nelegiuirea este la culme!

²⁶ Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: La o parte cu diadema, jos coroana! Nu mai este cum a fost. Ce este plecat va fi înălţat şi ce este înălţat va fi plecat!

²⁷ O voi da jos, o voi da jos, o voi da jos! Dar lucrul acesta nu va avea loc decât la venirea Aceluia care are drept la ea, şi în mâna căruia o voi da.

²⁸ Şi tu, fiu al omului, profeţeşte şi spune: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu despre copiii lui Amon şi despre ruşinea lor. Spune: Sabia, da, sabia este scoasă pentru măcel; este lustruită pentru nimicire, ca să lucească!

²⁹ În mijlocul viziunilor cu care te înşeală şi în mijlocul profeţiilor mincinoase pe care ţi le fac ei, te vor face să cazi între trupurile moarte ale celor răi, a căror zi vine tocmai când nelegiuirea lor este la culme.

³⁰ Bagă-ţi sabia înapoi în teacă, în locul în care ai fost creat, în ţara ta de naştere, te voi judeca!

³¹ Şi îmi voi vărsa mânia peste tine, voi sufla împotriva ta focul furiei Mele, şi te voi da în mâinile unor oameni care sfâşie şi care nu lucrează decât pentru distrugere.

³² Vei fi hrană pentru foc; sângele tău va curge în mijlocul ţării! Nu-şi vor mai aduce aminte de tine! Căci Eu, Domnul, am vorbit.

22

¹ Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:

² Şi tu, fiu al omului, vrei să judeci, vrei să judeci cetatea setoasă de sânge? Pune-i înainte toate urâciunile ei.

³ Spune: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Cetate care verşi sânge în mijlocul tău, ca să-ţi vină ziua, şi care-ţi faci idoli, ca să te pângăreşti!

⁴ Te-ai făcut vinovată prin sângele pe care l-ai vărsat şi te-ai pângărit prin idolii pe care i-ai făcut. Ţi-ai apropiat astfel zilele şi ai ajuns la capătul anilor tăi. De aceea te-am făcut o ruşine printre popoare şi o batjocură printre toate ţările.

⁵ Cei de aproape şi cei de departe îşi vor bate joc de tine, căci eşti defăimată şi plină de tulburări.

⁶ Iată că în tine, toţi prinţii lui Israel îşi întrebuinţau puterea ca să verse sânge.

⁷ În tine, tatăl şi mama erau dispreţuiţi; în mijlocul tău străinul era chinuit; în tine, străinul şi văduva erau asupriţi.

⁸ Tu Mi-ai dispreţuit lucrurile sfinte şi Mi-ai profanat Sabatele.

⁹ În tine sunt defăimători, ca să verse sânge; în tine se mănâncă jertfe idoleşti pe munţi; în mijlocul tău se fac desfrânări.

¹⁰ În tine oamenii descoperă goliciunea tatălui lor; în tine ei umilesc femeile în timpul necurăţiei lor.

¹¹ Şi unul făcea urâciuni cu soţia aproapelui său şi altul se pângărea prin desfrâu cu nora sa, şi altul umilea pe sora sa, pe fiica tatălui său.

¹² În tine se iau daruri pentru vărsare de sânge. Tu luai dobândă şi garanţie, şi jefuiai pe aproapele tău, şi pe Mine M-ai uitat, zice Domnul Dumnezeu.

¹³ De aceea, iată că am bătut din palme din cauza câştigului tău necinstit, şi din cauza sângelui vărsat în mijlocul tău.

¹⁴ Îţi va suferi inima şi îţi vor fi mâinile destul de tari în zilele când voi lucra împotriva ta? Eu Domnul am vorbit, şi voi şi lucra.

¹⁵ Şi te voi risipi printre popoare, te voi răspândi în felurite ţări, şi îţi voi mistui necurăţia din mijlocul tău.

¹⁶ Şi te vei profana pe tine însăţi înaintea popoarelor, şi vei şti că Eu sunt Domnul.

¹⁷ Şi Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:

¹⁸ Fiu al omului, casa lui Israel a ajuns pentru Mine ca nişte zgură; toţi sunt bronz, şi cositor, şi fier, şi plumb, în cuptorul de topit; au ajuns nişte zgură de argint.

¹⁹ De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Pentru că toţi aţi ajuns nişte zgură, iată că vă voi strânge în mijlocul Ierusalimului.

²⁰ Cum se strânge argintul, şi bronzul, şi fierul, şi plumbul şi cositorul în cuptorul de topit şi se suflă în foc ca să se topească, aşa vă voi strânge şi Eu în mânia şi în furia Mea, vă voi pune acolo şi vă voi topi.

²¹ Da, vă voi strânge şi voi sufla peste voi focul mâniei Mele şi vă veţi topi în el.

²² Cum se topeşte argintul în cuptor, aşa veţi fi topiţi în mijlocul lui. Şi veţi şti că Eu, Domnul, Mi-am vărsat mânia peste voi.

²³ Şi Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:

²⁴ Fiu al omului, spune-i: Eşti o ţară necurăţită şi neudată de ploaie în ziua mâniei.

²⁵ Este o uneltire a mai-marilor lui în mijlocul lui, ca să înghită sufletele, ca un leu care răcneşte şi îşi sfâşie prada; au luat bogăţii şi lucruri preţioase, au înmulţit văduvele lui în mijlocul lui.

²⁶ Preoţii lui au călcat Legea Mea, şi au profanat lucrurile sfinte; n-au făcut nici o deosebire între sfânt şi profan, nici n-au făcut deosebire între necurat şi curat, şi şi-au întors ochii de la Sabatele Mele, şi Eu sunt profanat în mijlocul lor.

²⁷ Conducătorii lui sunt în mijlocul lui ca nişte lupi care îşi sfâşie prada; varsă sânge, distrug sufletele, ca să aibă un câştig necinstit.

²⁸ Şi profeţii lui au pentru ei tencuieli de ipsos, viziuni înşelătoare şi ghiciri mincinoase, zicând: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu! Şi Domnul nu le-a vorbit.

²⁹ Poporul din ţară foloseşte oprimarea, şi practică hoţia, şi asupreşte pe cel nenorocit şi lipsit: da, l-au asuprit pe străin fără drept.

³⁰ Şi am căutat între ei un om care să înalţe un zid, şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară, ca să n-o distrug; dar n-am găsit.

³¹ De aceea am vărsat mânia peste ei, i-am nimicit cu focul mâniei Mele, am întors faptele lor asupra capului lor, zice Domnul Dumnezeu.

23

¹ Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:

² Fiu al omului, erau două femei, fiice ale aceleiaşi mame.

³ Şi ele s-au prostituat în Egipt, s-au prostituat în tinereţea lor; acolo le-au fost apăsaţi sânii, şi acolo le-a fost atins sânul fecioresc.

⁴ Cea mai mare se numea Ohola, şi sora ei Oholiba. Erau ale Mele şi au născut fii şi fiice. Şi numele lor, Ohola este Samaria, şi Oholiba, Ierusalimul.

⁵ Şi Ohola s-a prostituat, pe când era a Mea; şi-a aprins poftele după amanţii ei, după asirieni, vecinii ei,

⁶ îmbrăcaţi în albastru, guvernatori şi conducători, toţi tineri şi plăcuţi, călăreţi călărind pe cai.

⁷ Ea s-a desfrânat cu ei, cu toţi cei mai de seamă fii ai Asiriei, şi cu toţi aceia pe care îi poftea, s-a pângărit cu toţi idolii lor.

⁸ Şi ea n-a părăsit nici desfrânările ei din Egipt, căci aceştia se culcaseră cu ea în tinereţea ei, îi atinseseră sânii fecioriei, şi îşi vărsaseră peste ea destrăbălarea lor.

⁹ De aceea am dat-o în mâinile iubiţilor ei, în mâinile asirienilor, pentru care se aprinsese de poftă.

¹⁰ Ei i-au descoperit goliciunea, i-au luat fiii şi fiicele, şi pe ea au ucis-o cu sabia, şi i s-a dus vestea printre femei, după judecăţile făcute de ei asupra ei.

¹¹ Şi sora ei Oholiba a văzut aceasta, şi a fost mai stricată decât ea în patima ei; şi a întrecut pe sora ei în prostituări.

¹² Ea a poftit pe asirieni, vecinii ei, guvernatori şi conducători, îmbrăcaţi frumos, călăreţi călărind pe cai, toţi tineri şi plăcuţi.

¹³ Şi am văzut că se pângăriseră: amândouă luaseră aceeaşi cale.

¹⁴ Ea şi-a înmulţit desfrânările. A zărit pe ziduri nişte portrete de bărbaţi, imagini de caldei pictaţi cu culoare roşie,

¹⁵ încinşi cu brâie împrejurul coapselor lor, cu turbane de diferite culori pe cap, toţi având înfăţişarea unor viteji, după felul babilonienilor, a căror ţară de naştere este Caldeea,

¹⁶ şi îndată ce i-a văzut cu ochii ei, i-a poftit şi le-a trimis mesageri în Caldeea.

¹⁷ Şi babilonienii au venit la ea în patul de dragoste, şi au pângărit-o cu desfrâul lor. Şi ea s-a pângărit cu ei, şi apoi sufletul i s-a înstrăinat de ei.

¹⁸ Şi ea şi-a dezgolit desfrânările, şi-a descoperit goliciunea; şi inima Mea s-a înstrăinat de ea, cum se înstrăinase şi de sora ei.

¹⁹ Dar ea şi-a înmulţit desfrânările tot mai mult, gândindu-se iarăşi la zilele tinereţii ei, când s-a prostituat în ţara Egiptului.

²⁰ Ea a poftit nişte amanţi, a căror carne era ca a măgarilor şi a căror necurăţie era ca a armăsarilor.

²¹ Aşa ţi-ai adus aminte de poftele tinereţii tale, când egiptenii îţi apăsau pieptul, din cauza sânilor tinereţii tale.

²² De aceea, Oholiba, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată, voi ridica împotriva ta pe iubiţii tăi, de care ţi-ai înstrăinat sufletul, şi-i voi aduce din toate părţile împotriva ta,

²³ pe babilonieni, şi pe toţi caldeii, căpitani, nobili şi prinţi, pe toţi asirienii cu ei, toţi tineri şi plăcuţi, guvernatori şi conducători, oameni vestiţi, toţi călări pe cai.

²⁴ Şi vor veni împotriva ta cu arme, care şi roţi, şi cu o mulţime de popoare. Cu scut, pavăză şi coifuri, vor înainta din toate părţile împotriva ta. Lor le încredinţez judecata şi te vor judeca după legile lor.

²⁵ Şi voi întoarce gelozia Mea împotriva ta, si ei se vor purta cu furie cu tine. Îţi vor tăia nasul şi urechile, şi sămânţa ta va cădea lovită de sabie. Îţi vor lua fiii şi fiicele şi vor nimici cu foc ce va mai rămâne.

²⁶ Te vor dezbrăca de veşminte şi vor lua podoabele sfinte cu care te găteşti.

²⁷ Voi pune astfel capăt poftelor tale şi desfrânărilor tale din ţara Egiptului. Aşa că nu-ţi vei mai îndrepta privirile spre ei, nici nu-ţi vei mai aminti de Egipt.

²⁸ Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată, te dau în mâinile acelora pe care îi urăşti, în mâinile acelora de care ţi s-a înstrăinat sufletul.

²⁹ Şi ei se vor purta cu ură cu tine, îţi vor lua toate bogăţiile, şi te vor lăsa goală, goală de tot. Şi se va descoperi ruşinea desfrâurilor tale, a nelegiuirilor şi desfrânărilor tale.

³⁰ Îţi voi face aceste lucruri, pentru că te-ai prostituat cu popoarele, pentru că te-ai pângărit cu idolii lor.

³¹ Ai mers pe calea surorii tale, de aceea şi Eu ţi-am dat potirul ei în mână.

³² Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Vei bea potirul surorii tale, cel larg şi adânc; vei ajunge de râs şi de batjocură, încape mult în el!

³³ Te vei umple de beţie şi durere; căci potirul surorii tale Samaria este un potir de groază şi de părăsire.

³⁴ Îl vei bea şi îl vei goli, îi vei roade cioburile şi-ţi vei sfâşia sânii. Căci Eu am vorbit, zice Domnul Dumnezeu.

³⁵ De aceea aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Pentru că M-ai uitat, pentru că M-ai aruncat la spatele tău, poartă-ţi şi tu acum pedeapsa destrăbălărilor şi prostituţiilor tale.

³⁶ Şi Domnul mi-a zis: Fiu al omului, vrei să judeci pe Ohola şi pe Oholiba? Pune-le înainte urâciunile lor!

³⁷ Ele au comis adulter şi pe mâinile lor este sânge: au comis adulter cu idolii lor; şi fiii pe care Mi-i născuseră, i-au trecut prin foc, în cinstea lor, ca să-i mănânce!

³⁸ Afară de aceasta, iată ce Mi-au făcut: Mi-au pângărit sanctuarul în aceeaşi zi şi Mi-au profanat Sabatele.

³⁹ Căci după ce şi-au jertfit copiii la idolii lor, tot în ziua aceea au venit în sanctuarul Meu ca să-l profaneze. Şi, iată, ce au făcut în mijlocul casei Mele.

⁴⁰ Au umblat chiar după bărbaţii care veneau de departe, le-au trimis mesageri şi iată că ei au venit. Pentru ei te-ai scăldat, ţi-ai făcut ochii şi te-ai gătit cu podoabele tale;

⁴¹ şi ai stat pe un pat măreţ, înaintea căruia era întinsă o masă, pe care ai pus tămâia şi untdelemnul Meu.

⁴² Şi s-au auzit strigătele unei mulţimi care trăia fără grijă; şi, cu mulţimea aceasta de oameni de rând, au adus nişte beţivi din deşert, care au pus brăţări în mâinile celor două surori, şi coroane frumoase pe capetele lor.

⁴³ Am zis despre cea îmbătrânită de adulter: Şi acum vor comite adulter cu ea, când ea este aşa?

⁴⁴ Şi au venit la ea cum vin la o prostituată, aşa s-au dus la Ohola şi la Oholiba, la aceste femei destrăbălate.

⁴⁵ De aceea oamenii drepţi le vor judeca, aşa cum se judecă femeile adultere, cum se judecă cele care varsă sânge; pentru că sunt adultere şi au sânge pe mâini.

⁴⁶ Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Voi aduce împotriva lor o mulţime mare şi le voi da pradă chinului şi jafului.

⁴⁷ Şi mulţimea le va ucide cu pietre şi le va doborî cu lovituri de sabie; le vor ucide fiii şi fiicele şi le vor arde cu foc casele.

⁴⁸ Aşa voi face să înceteze desfrâul în ţară, pentru ca toate femeile să ia învăţătură şi să nu facă o nelegiuire ca a voastră.

⁴⁹ Vi se vor răsplăti desfrânările voastre, şi veţi purta păcatele idolilor voştri, şi veţi şti că Eu sunt Domnul Dumnezeu.

24

¹ În anul al nouălea, în ziua a zecea a lunii a zecea, Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:

² Fiu al omului, scrie numele zilei acesteia, numele zilei de azi! Căci chiar în ziua aceasta regele Babilonului se apropie de Ierusalim.

³ Şi spune o parabolă acestei case răzvrătite, şi zi-le: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Pune, pune cazanul şi toarnă apă în el!

⁴ Pune bucăţi de carne în el, toate bucăţile cele bune, coapsa şi spata, şi umple-l cu cele mai bune oase.

⁵ Alege ce e mai bun în turmă, şi pune lemne grămadă sub cazan; fă-l să fiarbă în clocot mare şi să fiarbă şi oasele din el.

⁶ De aceea aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Vai de cetatea cea sângeroasă, de cazanul cel plin de rugină şi de pe care nu se ia rugina! Scoateţi bucăţile din el, unele după altele, fără să trageţi la sorţi.

⁷ Căci sângele care este în mijlocul ei, l-a pus pe stânca goală, nu l-a vărsat pe pământ, ca să-l acopere cu ţărână.

⁸ Ca să-Mi arăt mânia, ca să Mă răzbun, i-am vărsat sângele pe stânca goală, ca să nu fie acoperit.

⁹ De aceea aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Vai de cetatea cea setoasă de sânge! Vreau să fac un rug mare.

¹⁰ Îngrămădeşte multe lemne, aprinde focul, fierbe bine carnea, condimenteaz-o bine, şi lasă să se ardă şi oasele.

¹¹ Apoi pune cazanul gol pe jăratic, ca să se încălzească, să i se ardă bronzul, să i se topească murdăria dinăuntru şi să i se consume rugina.

¹² Muncă degeaba! Căci rugina de care este plin nu se dezlipeşte de el; rugina nu se va lua de pe el prin foc.

¹³ Este cumplită necurăţenia ta; pentru că am vrut să te curăţ de necurăţia ta şi nu te-ai curăţat, nici nu te vei mai curăţa, până când Îmi voi potoli mânia împotriva ta.

¹⁴ Eu, Domnul am vorbit. Lucrul acesta se va întâmpla şi Eu îl voi împlini. Nu Mă voi lăsa, nici nu voi avea milă, nici nu Mă voi căi. Vei fi judecată după căile tale şi după faptele tale, zice Domnul Dumnezeu.

¹⁵ Şi Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:

¹⁶ Fiu al omului, iată, îţi voi răpi printr-o lovitură ce ţi-e mai scump în ochi. Dar să nu te jeleşti, nici să nu plângi, nici să nu-ţi curgă lacrimile pentru ea.

¹⁷ Suspină în tăcere, dar nu plânge ca la morţi! Leagă-ţi turbanul, pune-ţi încălţămintea în picioare, nu-ţi acoperi barba şi nu mânca pâinea de jale a oamenilor.

¹⁸ Vorbisem poporului dimineaţa, şi seara mi-a murit soţia. A doua zi dimineaţa, am făcut cum mi se poruncise.

¹⁹ Şi poporul mi-a zis: Nu vrei să ne lămureşti ce înseamnă pentru noi ceea ce faci?

²⁰ Şi eu le-am răspuns: Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:

²¹ Spune casei lui Israel: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată, voi profana sanctuarul Meu, fala puterii voastre, ce vă este mai scump în ochi, dorinţa sufletului vostru, şi fiii voştri şi fiicele voastre, pe care i-aţi lăsat după voi, vor cădea ucişi de sabie.

²² Şi veţi face cum am făcut şi eu. Nu vă veţi acoperi barba şi nu veţi mânca pâinea de jale a oamenilor,

²³ veţi sta cu turbanele pe cap şi cu sandalele în picioare, nu vă veţi jeli şi nici nu veţi plânge; ci veţi pieri în nelegiuirile voastre şi veţi suspina unul către altul.

²⁴ Şi Ezechiel vă este semnul. Veţi face întocmai cum a făcut el. Şi, când se vor întâmpla aceste lucruri, veţi şti că Eu sunt Domnul.

²⁵ Tu, însă, fiu al omului, în ziua când le voi lua puterea lor, bucuria şi fala lor, plăcerea ochilor lor, şi dorinţa sufletelor lor, pe fiii lor şi pe fiicele lor,

²⁶ în ziua aceea, unul care va scăpa, va veni la tine, ca să-ţi dea de ştire şi să auzi cu urechile tale.

²⁷ În ziua aceea, ţi se va deschide gura odată cu a celui care a scăpat, şi vei vorbi, şi nu vei mai fi mut. Şi vei fi un semn pentru ei, şi vor şti că Eu sunt Domnul.

25

¹ Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:

² Fiu al omului, întoarce-ţi faţa spre fiii lui Amon, şi profeţeşte împotriva lor!

³ Şi spune fiilor lui Amon: Ascultaţi Cuvântul Domnului Dumnezeu. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Pentru că ai zis: Ha! Ha! sanctuarului Meu când era profanat, şi ţării lui Israel când era pustiită, şi casei lui Iuda, când se ducea în captivitate,

⁴ de aceea, iată, te dau în stăpânirea fiilor estului, şi ei îşi vor aşeza staulele în mijlocul tău şi îşi vor face locuinţele în tine, îţi vor mânca roadele şi îţi vor bea laptele.

⁵ Şi voi face din Raba o păşune pentru cămile, şi din ţara fiilor lui Amon o stână de oi, şi veţi şti că Eu sunt Domnul.

⁶ Căci aşa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că ai bătut din palme, şi ai dat din picior, şi te-ai bucurat în chip batjocoritor şi din adâncul sufletului împotriva ţării lui Israel,

⁷ de aceea, iată, îmi voi întinde mâna peste tine, şi te voi da pradă altor popoare; te voi şterge din mijlocul popoarelor, te voi scoate din numărul ţărilor, şi te voi nimici. Şi vei şti că Eu sunt Domnul.

⁸ Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Pentru că Moabul şi Seirul zic: Iată, casa lui Iuda a ajuns ca toate popoarele!

⁹ De aceea, iată, voi deschide ţinutul Moabului dinspre cetăţi, dinspre cetăţile lui de la graniţe care sunt podoaba ţării: Bet-Ieşimotul, Baal-Meonul şi Chiriataim,

¹⁰ şi-l voi da în stăpânire fiilor estului, împreună cu ţara amoniţilor, pentru ca fiii lui Amon să nu mai fie amintiţi printre popoare.

¹¹ Şi îmi voi împlini judecăţile împotriva Moabului. Şi vor şti că Eu sunt Domnul.

¹² Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Pentru că Edomul a lucrat împotriva casei lui Iuda, răzbunându-se, pentru că s-a făcut vinovat şi s-a răzbunat pe ea,

¹³ de aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: îmi voi întinde mâna împotriva Edomului şi îi voi nimici oamenii şi vitele, şi îl voi face un deşert, de la Teman până la Dedan; şi vor cădea loviţi de sabie.

¹⁴ Şi Mă voi răzbuna pe Edom prin mâna poporului Meu Israel. Şi el va face Edomului după mânia şi furia Mea; şi vor cunoaşte răzbunarea Mea, zice Domnul Dumnezeu.

¹⁵ Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Pentru că filistenii s-au dedat la răzbunare şi s-au răzbunat în chip batjocoritor şi din adâncul sufletului, voind să nimicească totul, în ura lor Străveche,

¹⁶ de aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată, îmi voi întinde mâna împotriva filistenilor, şi voi nimici pe cheretiţi şi voi face să piară rămăşiţa de pe coasta mării.

¹⁷ Şi Mă voi năpusti cu mare răzbunare asupra lor pedepsindu-i cu furie. Şi vor şti că Eu sunt Domnul, când Mă voi răzbuna pe ei.

26

¹ Şi în anul al unsprezecelea, în ziua întâi a lunii, Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:

² Fiu al omului, pentru că Tirul a zis împotriva Ierusalimului: Ha! Ha! Este zdrobită poarta popoarelor! Acum se întoarce la mine! Mă voi îmbogăţi, căci el a rămas pustiu!

³ De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată, sunt împotriva ta, Tirule, şi voi aduce împotriva ta multe popoare, aşa cum marea îşi înalţă valurile.

⁴ Şi ele vor dărâma zidurile Tirului, şi îi vor surpa turnurile. Eu îi voi răzui şi ţărâna şi o voi face o stâncă goală.

⁵ Va rămâne în mare ca un loc unde se vor întinde mreje de prins peşte, căci Eu am vorbit, zice Domnul Dumnezeu, şi va fi prada popoarelor!

⁶ Şi cetăţile din ţinutul lui vor fi trecute prin sabie, şi vor şti că Eu sunt Domnul.

⁷ Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată, voi aduce asupra Tirului pe Nebucadneţar, regele Babilonului, regele regilor, de la nord, cu cai, şi care, şi călăreţi, şi cu o mare mulţime de popoare.

⁸ El va nimici cu sabie cetăţile din ţinutul tău; şi va face şanţuri de apărare împotriva ta, şi va ridica întărituri, şi va ridica scutul împotriva ta.

⁹ Şi va îndrepta lovituri de berbeci împotriva zidurilor tale, şi cu securile sale va dărâma turnurile tale.

¹⁰ Mulţimea cailor lui te va acoperi de praf, zidurile tale se vor cutremura de vuietul călăreţilor, a roţilor şi a carelor, când va intra el pe porţile tale cum se intră într-o cetate cucerită.

¹¹ Va călca toate străzile tale cu copitele cailor lui, şi-ţi va ucide poporul cu sabia, şi stâlpii tăi cei tari vor fi trântiţi la pământ.

¹² Şi îţi vor ridica bogăţiile, şi îţi vor prăda mărfurile, şi îţi vor surpa zidurile, şi îţi vor distruge casele tale cele frumoase, şi vor arunca în ape pietrele, lemnele şi ţărâna ta.

¹³ voi face să înceteze astfel glasul cântecelor tale şi nu se va mai auzi sunetul harpelor tale.

¹⁴ Te voi face o stâncă goală. Vei fi ca un loc unde se vor întinde mreje; şi nu vei mai fi zidit la loc. Căci Eu, Domnul, am vorbit, zice Domnul Dumnezeu.

¹⁵ Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu despre Tir: Insulele se vor cutremura de vuietul căderii tale, de gemetele răniţilor şi de măcelul din mijlocul tău.

¹⁶ Toţi prinţii mării se dau jos de pe tronurile lor, şi îşi scot robele, şi se dezbracă de hainele brodate, se învelesc cu spaimă şi stau pe pământ, şi vor tremura întruna şi vor sta înmărmuriţi din cauza ta.

¹⁷ Şi vor face o cântare de jale asupra ta, şi-ţi vor zice: Vai, cum ai pierit, tu care erai locuit de cei care străbat mările, cetate vestită, care erai puternică pe mare! Cum a fost nimicită cetatea aceasta cu locuitorii ei, care făceau să se îngrozească toţi cei dimprejur!

¹⁸ Acum insulele tremură, în ziua căderii tale; şi insulele mării vor fi tulburate de sfârşitul tău.

¹⁹ Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Când te voi preface într-o cetate pustie, ca pe cetăţile care n-au locuitori, când voi ridica împotriva ta adâncul, şi când te vor acoperi apele cele mari,

²⁰ când te voi coborî cu cei ce se coboară în groapă, la poporul de odinioară, şi te voi aşeza în locurile joase ale pământului, în singurătăţi din timpurile străvechi, lângă cei care s-au coborât în groapă, ca să nu mai fii locuită, şi Eu voi aşeza gloria în ţara celor vii,

²¹ te voi face o spaimă, şi nu vei mai fi; te vor căuta şi nu te vor mai găsi niciodată, zice Domnul Dumnezeu.

27

¹ Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:

² Şi tu, fiu al omului, rosteşte această cântare de jale asupra Tirului,

³ şi spune Tirului: Tu, care stai pe malul mării şi faci comerţ cu popoarele unui mare număr de insule, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Tirule, tu ziceai: Eu sunt de o desăvârşită frumuseţe!

⁴ Ţinutul tău este în inima mărilor, cei ce te-au zidit te-au făcut desăvârşit de frumos.

⁵ Cu chiparoşi din Senir ţi-au făcut toate laturile corăbiilor. Au luat cedri din Liban ca să-ţi ridice catargele;

⁶ ţi-au făcut lopeţile din stejari de Basan, şi băncile cu fildeş prins în cimişir, adus din insulele Chitim.

⁷ Pânzele care-ţi slujeau ca steag erau din in subţire brodat, din Egipt, iar învelitoarea ta era albastră şi purpurie, din insulele Elişei.

⁸ Locuitorii Sidonului şi Arvadului îţi erau vâslaşi, şi cei mai înţelepţi din mijlocul tău, Tirule, îţi erau cârmaci.

⁹ Bătrânii Ghebalului şi lucrătorii lui pricepuţi erau la tine şi-ţi reparau spărturile. Toate corăbiile mării cu marinarii lor erau la tine, ca să facă schimb de mărfuri cu tine.

¹⁰ Cei din Persia şi din Lud şi din Put erau în armata ta, ca oameni de război; ei îşi atârnau în tine scutul şi coiful, şi-ţi dădeau splendoare.

¹¹ Fiii Arvadului îţi umpleau zidurile cu războinicii tăi şi oamenii viteji erau în turnurile tale. Ei îşi atârnau pavezele pe toate turnurile tale şi-ţi desăvârşeau astfel frumuseţea.

¹² Cei din Tars făceau comerţ cu tine, cu tot felul de mărfuri pe care le aveai din belşug. Veneau la târgul tău cu argint, cu fier, cu cositor şi cu plumb.

¹³ Iavanul, Tubalul şi Meşecul făceau comerţ cu tine; dădeau sclavi şi unelte de bronz în schimbul mărfurilor tale.

¹⁴ Cei din casa Togarmei aduceau la târgul tău cai, călăreţi şi catâri.

¹⁵ Fiii Dedanului făceau comerţ cu tine; comerţul multor insule trecea prin mâinile tale; îţi aduceau ca tribut coarne de fildeş şi abanos.

¹⁶ Siria făcea comerţ cu tine pentru marele număr de lucruri făcute de tine; ei veneau la târgul tău cu smarald, purpură şi broderii, cu in subţire, coral şi agat.

¹⁷ Iuda şi ţara lui Israel făceau comerţ cu tine; îţi dădeau grâu de Minit, turte, miere, untdelemn şi balsam, în schimbul mărfurilor tale.

¹⁸ Damascul făcea comerţ cu tine pentru marele număr de lucruri făcute de tine, cu tot felul de mărfuri, pe care le aveai din belşug; îţi dădea vin din Helbon şi lână albă.

¹⁹ Vedanul şi Iavanul, de la Uzai, veneau la târgul tău; fier lucrat, casie şi trestie mirositoare erau schimbate cu tine.

²⁰ Dedanul făcea comerţ cu tine, cu învelitori de pus pe cal.

²¹ Arabia şi toţi prinţii Chedarului erau negustorii tăi şi-ţi aduceau miei, berbeci şi ţapi.

²² Negustorii din Seba şi din Raema făceau comerţ cu tine; îţi plăteau mărfurile cu cele mai bune miresme, cu pietre scumpe şi cu aur.

²³ Haranul, şi Canehul, şi Edenul, negustorii din Seba, din Asiria, din Chilmad, făceau comerţ cu tine;

²⁴ cu tine făceau schimb de haine scumpe, de haine albastre, şi lucrări de broderie, de covoare scumpe puse în lăzi de frânghii, răsucite şi bine împletite, aduse la târgul tău.

²⁵ Corăbiile din Tars îţi aduceau mărfurile pe mare; erai în culmea bogăţiei şi onoarei, în inima mărilor.

²⁶ Vâslaşii tăi te duceau pe ape mari; dar vântul de est te-a sfărâmat în inima mărilor,

²⁷ Bogăţiile tale, şi târgurile tale, mărfurile tale, marinarii şi cârmacii tăi, cei care îţi repară spărturile corăbiilor şi cei care fac schimburi de mărfuri cu tine, toţi oamenii de război care sunt în tine şi toată mulţimea care este în mijlocul tău se vor prăbuşi în inima mărilor, în ziua căderii tale.

²⁸ Ţinuturile pustii se vor cutremura de ţipetele cârmacilor tăi!

²⁹ Şi toţi vâslaşii, marinarii, toţi cârmacii de pe mare se vor da jos din corăbii şi vor păşi pe uscat.

³⁰ Şi vor striga cu glas tare din cauza ta, si vor scoate ţipete amarnice. Îşi vor arunca ţărână în cap şi se vor tăvăli în cenuşă.

³¹ Şi îşi vor rade capul din cauza ta, şi se vor îmbrăca în saci, te vor plânge cu amărăciune în suflet, cu plângere amară.

³² Şi în durerea lor, vor face un cântec de jale pentru tine, te vor boci şi vor zice: Cine era ca Tirul, cel distrus în mijlocul mării?

³³ Când ieşeau mărfurile tale pe mări, saturai un mare număr de popoare; cu belşugul avuţiilor şi mărfurilor tale, îmbogăţeai pe regii pământului.

³⁴ Acum însă eşti sfărâmat pe mări, comerţul tău a pierit în adâncimea apelor şi toată mulţimea ta de oameni s-a cufundat odată cu tine!

³⁵ Toţi locuitorii insulelor stau înmărmuriţi din cauza ta, regii lor sunt îngroziţi cumplit şi le tremură faţa!

³⁶ Negustorii popoarelor fluieră asupra ta! Ai devenit o groază şi te-ai dus pentru totdeauna!

28

¹ Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:

² Fiu al omului, spune prinţului Tirului: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Pentru că ţi s-a îngâmfat inima şi ai zis: Eu sunt Dumnezeu şi stau pe tronul lui Dumnezeu, în mijlocul mărilor, măcar că nu eşti decât om şi nu eşti Dumnezeu, măcar că te înalţi în inima ta ca şi când ai fi Dumnezeu.

³ Iată, eşti mai înţelept decât Daniel, nici o taină nu este ascunsă pentru tine.

⁴ Cu înţelepciunea ta şi cu priceperea ta ţi-ai făcut avere şi ţi-ai grămădit aur şi argint în vistieriile tale.

⁵ Prin marea ta înţelepciune şi prin comerţul tău ţi-ai mărit bogăţiile şi datorită bogăţiilor tale inima ţi s-a îngâmfat.

⁶ De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Pentru că ţi-ai înălţat inima ca o inimă de Dumnezeu,

⁷ iată, voi aduce împotriva ta nişte străini, pe cele mai asupritoare dintre popoare, care vor scoate sabia împotriva frumuseţii înţelepciunii tale şi-ţi voi profana splendoarea.

⁸ Te voi arunca în groapă şi vei muri ca şi cei care cad străpunşi de lovituri, în mijlocul mărilor.

⁹ Vei mai zice tu în faţa celui care te omoară: Eu sunt Dumnezeu, măcar că eşti om şi nu Dumnezeu, în mâna celui care te va străpunge?

¹⁰ Vei muri de moartea celor necircumcişi, de mâna străinilor! Căci Eu am vorbit, zice Domnul Dumnezeu.

¹¹ Şi Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:

¹² Fiu al omului, fă un cântec de jale asupra regelui Tirului şi spune-i: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Tu aveai pecetea perfecţiunii, plin de înţelepciune şi perfect în frumuseţe.

¹³ Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, şi erai acoperit cu tot felul de pietre preţioase: cu sardiu, cu topaz şi cu diamant, cu crisolit, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smarald şi cu aur; tamburinele şi flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost creat.

¹⁴ Erai un heruvim ocrotitor, şi te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, şi umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare.

¹⁵ Ai fost desăvârşit în căile tale, din ziua când ai fost creat, până în ziua când s-a găsit nedreptatea în tine.

¹⁶ Prin mărimea comerţului tău te-ai umplut de violenţă şi ai păcătuit; de aceea te voi arunca de pe muntele lui Dumnezeu ca pe un înjosit, şi te voi nimici, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scânteietoare.

¹⁷ Ţi s-a îngâmfat inima din cauza frumuseţii tale, ţi-ai stricat înţelepciunea din pricina splendorii tale. De aceea, te voi arunca la pământ, te voi da înaintea regilor, ca să fii de privelişte.

¹⁸ Prin mulţimea nelegiuirilor tale, prin nedreptatea comerţului tău, ţi-ai profanat locurile sfinte; de aceea, voi scoate din mijlocul tău un foc care te va mistui şi te voi preface în cenuşă pe pământ, înaintea tuturor celor ce te privesc.

¹⁹ Toţi cei ce te cunosc între popoare se vor îngrozi de tine, vei deveni o groază, şi nu vei mai fi niciodată!

²⁰ Şi Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:

²¹ Fiu al omului, întoarce-ţi faţa spre Sidon şi profeţeşte împotriva lui!

²² Şi spune: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată că sunt împotriva ta, Sidonule, şi voi fi glorificat în mijlocul tău; şi vor şti că Eu sunt Domnul, când îmi voi împlini judecăţile împotriva lui, şi când voi fi sfinţit în el.

²³ Căci voi trimite ciuma în el, şi sânge pe străzile lui; şi vor cădea morţii în mijlocul lui, ucişi de sabia care va veni din toate părţile să-i lovească; şi vor şti că Eu sunt Domnul.

²⁴ Şi el nu va mai fi pentru casa lui Israel un spin care înţeapă, nici un mărăcine aducător de dureri, printre toţi cei care-l înconjoară şi-l dispreţuiesc. Şi vor şti că Eu sunt Domnul Dumnezeu.

²⁵ Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Când voi strânge iarăşi casa lui Israel din mijlocul popoarelor la care este risipită şi voi fi sfinţit în ei înaintea popoarelor, atunci vor locui în ţara lor, pe care am dat-o robului meu Iacov.

²⁶ Şi vor locui în siguranţă în ea, şi vor zidi case, şi vor planta vii; da, vor locui în siguranţă în ea, când îmi voi împlini judecăţile împotriva tuturor celor care-i înconjoară şi-i dispreţuiesc. Şi vor şti că Eu sunt Domnul Dumnezeul lor.

29

¹ În anul al zecelea, în ziua a douăsprezecea a lunii a zecea, Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:

² Fiu al omului, întoarce-te cu faţa spre Faraon, regele Egiptului, şi profeţeşte împotriva lui şi împotriva întregului Egipt!

³ Vorbeşte şi spune: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată, Eu sunt împotriva ta, Faraon, regele Egiptului, monstrul cel mare, care te culci în mijlocul râurilor tale şi zici: Râul meu Nilul este al meu, eu l-am făcut!

⁴ Îţi voi pune un cârlig în fălci, voi lipi peştii râurilor tale de solzii tăi, şi te voi scoate din mijlocul râurilor tale, cu toţi peştii care se află în ele şi care se vor lipi de solzii tăi.

⁵ Şi te voi arunca în deşert, pe tine şi pe toţi peştii din râurile tale. Vei cădea pe câmp deschis, nu vei fi ridicat, nici îngropat; ci te voi da de mâncare fiarelor pământului şi păsărilor cerului.

⁶ Şi toţi locuitorii Egiptului vor şti că Eu sunt Domnul, pentru că au fost un toiag de trestie pentru casa lui Israel.

⁷ Când au pus mâna pe tine, te-ai rupt şi le-ai străpuns tot umărul; când s-au sprijinit de tine, te-ai sfărâmat şi le-ai deplasat şoldurile.

⁸ De aceea aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată, voi aduce sabia împotriva ta, şi voi nimici din mijlocul tău oamenii şi vitele.

⁹ Şi ţara Egiptului va ajunge o ruină şi un deşert, şi vor şti că Eu sunt Domnul, pentru că a zis: Nilul este al meu, eu l-am făcut!

¹⁰ De aceea, iată, sunt împotriva ta, şi împotriva râurilor tale, şi voi preface ţara Egiptului într-un deşert şi într-o ruină, de la Migdol până la Siene şi până la graniţele Etiopiei.

¹¹ Nici picior de om nu va trece prin ea, nici picior de vită nu va trece prin ea, nici nu va fi locuită patruzeci de ani.

¹² Şi voi preface ţara Egiptului într-o pustietate în mijlocul altor ţări devastate, şi cetăţile ei vor fi pustii între alte cetăţi pustii, timp de patruzeci de ani. Şi pe egipteni îi voi risipi printre popoare şi-i voi împrăştia în felurite ţări.

¹³ Totuşi aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: După patruzeci de ani voi strânge pe egipteni din mijlocul popoarelor printre care au fost risipiţi.

¹⁴ Şi-i voi aduce înapoi pe prinşii de război ai Egiptului, şi-i voi aduce înapoi în ţara Patros, în ţara lor de naştere, şi vor alcătui acolo o împărăţie slabă.

¹⁵ Da, va fi cea mai neînsemnată dintre împărăţii, şi nu se va mai înălţa peste popoare; căci îi voi împuţina, ca să nu stăpânească peste popoare.

¹⁶ Şi nu va mai fi pentru casa lui Israel o pricină de încredere; ci îi va aduce aminte de nelegiuirea ei, când se va întoarce spre ei, şi vor şti că Eu sunt Domnul Dumnezeu.

¹⁷ Şi în al douăzeci şi şaptelea an, în ziua întâi a lunii întâi, Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:

¹⁸ Fiu al omului, Nebucadneţar, regele Babilonului, şi-a pus armata să facă o slujbă grea împotriva Tirului. Toate capetele au ajuns pleşuve, şi toţi umerii jupuiţi, şi n-a luat de la Tir nici o plată, nici el, nici armata lui, pentru slujba pe care a făcut-o împotriva lui.

¹⁹ De aceea aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată, voi da ţara Egiptului lui Nebucadneţar, regele Babilonului; el îi va ridica bogăţiile, o va prăda şi o va jefui; şi aceasta va fi plata armatei lui.

²⁰ Ca plată pentru slujba făcută împotriva Tirului, îi dau ţara Egiptului; căci pentru mine au lucrat, zice Domnul Dumnezeu.

²¹ In ziua aceea, voi da tărie casei lui Israel şi-ţi voi deschide gura ca să vorbeşti în mijlocul lor; şi vor şti că Eu sunt Domnul.

30

¹ Şi Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:

² Fiu al omului, profeţeşte şi spune: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Văitaţi-vă! Nenorocită zi!

³ Căci se apropie ziua, se apropie ziua Domnului, zi noroasă: va fi vremea naţiunilor.

⁴ Şi sabia va veni asupra Egiptului, şi va fi groază în Etiopia, când vor cădea morţii în Egipt, şi i se vor ridica bogăţiile, şi i se vor răsturna temeliile.

⁵ Etiopia, şi Put, şi Lud, şi toată Arabia, şi Cub, şi fiii ţării legământului vor cădea cu ei loviţi de sabie.

⁶ Aşa zice Domnul: Sprijinitorii Egiptului vor cădea, şi mândria tăriei lui se va prăbuşi. Din Migdol până la Siene vor cădea loviţi de sabie, zice Domnul Dumnezeu.

⁷ Şi vor fi pustiiţi între alte ţări pustiite, şi cetăţile lui vor fi în mijlocul cetăţilor nimicite.

⁸ Şi vor şti că Eu sunt Domnul, când voi pune foc în Egipt, şi când toţi sprijinitorii lui vor fi zdrobiţi.

⁹ În ziua aceea nişte mesageri se vor duce din partea Mea cu corăbiile să tulbure Etiopia în liniştea ei; şi spaimă mare va veni asupra lor, ca în ziua Egiptului, căci iată, lucrurile acestea se întâmplă.

¹⁰ Aşa zice Domnul Dumnezeu: Voi pierde mulţimea Egiptului, prin mâna lui Nebucadneţar, regele Babilonului.

¹¹ El şi poporul lui cu el, cel mai grozav dintre popoare, vor fi aduşi să distrugă ţara. Şi vor scoate sabia împotriva Egiptului, şi vor umple ţara cu morţi.

¹² Şi le voi seca râurile, şi voi vinde ţara în mâinile celor răi; voi pustii ţara cu tot ce cuprinde ea, prin mâna străinilor. Eu, Domnul, am vorbit!

¹³ Aşa zice Domnul Dumnezeu: Voi distruge idolii, şi voi stârpi din Nof chipurile deşarte. Nu va mai fi nici un prinţ din ţara Egiptului, şi voi răspândi groaza în ţara Egiptului.

¹⁴ Şi voi pustii Patrosul, şi voi pune foc Ţoanului, şi-Mi voi aduce la îndeplinire judecăţile în No.

¹⁵ Şi îmi voi vărsa mânia asupra Sinului, adăpostul Egiptului; şi voi nimici mulţimea din No.

¹⁶ Şi voi pune foc Egiptului; Sinul va fi cuprins de spaimă, şi No va fi deschis prin spărtură, şi Noful cucerit ziua în amiaza mare de duşmani.

¹⁷ Tinerii din On şi din Pi-Beset vor cădea ucişi de sabie, şi aceste cetăţi se vor duce în captivitate.

¹⁸ La Tahpanes se va întuneca ziua când voi sfărâma jugul Egiptului şi când se va sfârşi mândria tăriei lui; un nor o va întuneca, şi fiicele ei vor merge în captivitate.

¹⁹ Îmi voi aduce astfel la îndeplinire judecăţile asupra Egiptului, şi vor şti că Eu sunt Domnul.

²⁰ Şi în anul al unsprezecelea, în ziua a şaptea a lunii întâi, Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:

²¹ Fiu al omului, am frânt braţul lui Faraon, regele Egiptului; şi iată, nu-i vor lega rana ca să se vindece, nu-l vor lega ca să se facă puternic şi să poată mânui sabia.

²² De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată, sunt împotriva lui Faraon, regele Egiptului, şi-i voi rupe braţele, pe cel tare şi pe cel frânt, ca să-i cadă sabia din mână.

²³ Şi pe egipteni îi voi împrăştia printre popoare, şi-i voi risipi în felurite ţări.

²⁴ Şi voi întări braţele regelui Babilonului, şi-i voi pune în mână sabia Mea; iar braţele lui Faraon le voi frânge, ca să geamă înaintea lui cum gem cei răniţi de moarte.

²⁵ Dar voi întări braţele regelui Babilonului, iar braţele lui Faraon vor cădea. Şi vor şti că Eu sunt Domnul, când voi pune sabia Mea în mâna regelui Babilonului, şi o va întoarce împotriva ţării Egiptului.

²⁶ Şi voi împrăştia pe egipteni printre popoare, şi îi voi risipi în felurite ţări, şi vor şti că Eu sunt Domnul.

31

¹ Şi în anul al unsprezecelea, în ziua întâi a lunii a treia, Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:

² Fiu al omului, spune lui Faraon, regele Egiptului, şi mulţimii lui: Cu cine te asemeni tu în măreţia ta?

³ Iată, asirianul era un cedru în Liban; ramurile lui erau frumoase, şi frunzişul umbros, şi tulpina înaltă, şi vârful îi ajungea până la nori.

⁴ Apele îl făcuseră să crească, adâncul îl făcuse înalt, râurile lui îi scăldau răsadurile şi îşi trimiteau pâraiele la toţi copacii de pe câmp.

⁵ De aceea, tulpina lui se înălţa deasupra tuturor copacilor de pe câmp, crengile i se înmulţiseră, şi ramurile i se întindeau, din cauza mulţimii apelor, care-l făcuseră să dea lăstari.

⁶ Toate păsările cerului îşi făceau cuiburi în crengile lui, şi toate fiarele câmpului dădeau naştere la pui sub ramurile lui, şi la umbra lui locuiau toate popoarele cele mari.

⁷ Era frumos prin măreţia lui, prin întinderea ramurilor lui; căci rădăcinile îi erau lângă ape mari.

⁸ Cedrii din grădina lui Dumnezeu nu-l întreceau, chiparoşii nu se asemănau cu crengile lui, şi platanii nu erau ca ramurile lui, nici un copac din grădina lui Dumnezeu nu era ca el în frumuseţe.

⁹ Îl făcusem atât de frumos prin mulţimea ramurilor lui, că-l invidiau toţi copacii Edenului, care erau în grădina lui Dumnezeu.

¹⁰ De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Pentru că avea o tulpină aşa de înaltă, şi îşi înălţa vârful până la nori, şi inima i se mândrea cu înălţimea lui,

¹¹ l-am dat în mâinile viteazului popoarelor, care-i va face după răutatea lui; căci l-am alungat.

¹² Şi străinii, cele mai grozave popoare, l-au tăiat şi l-au lepădat. Crengile i-au căzut în munţi şi în toate văile. Ramurile i s-au sfărâmat în toate surpăturile ţării; şi toate popoarele pământului au plecat de la umbra lui şi l-au părăsit.

¹³ Pe ruinele lui au venit şi s-au aşezat toate păsările cerului şi între ramurile lui şi-au făcut culcuşul toate fiarele câmpului,

¹⁴ ca să nu se mai îngâmfe nici unul din copacii de lângă ape cu înălţimea lor, şi să nu-şi mai ridice vârful până la nori, ca nici unul din copacii care bea apă să nu ajungă la înălţimea lor; căci toţi sunt daţi pradă morţii, în adâncimile pământului, printre copiii oamenilor, împreună cu cei ce se coboară în groapă.

¹⁵ Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: în ziua când s-a coborât în locuinţa morţilor, am răspândit jalea, am acoperit adâncul din cauza lui, şi i-am oprit râurile; apele cele mari au fost oprite; şi am întristat Libanul pentru el, şi toţi copacii de pe câmp s-au uscat din cauza lui.

¹⁶ Am făcut să se cutremure popoarele de vuietul căderii lui, când l-am aruncat în locuinţa morţilor cu cei care se coboară în groapă, şi toţi copacii Edenului, cei mai frumoşi şi cei mai buni copaci din Liban, toţi cei udaţi de ape s-au mângâiat în cele mai de jos locuri ale pământului.

¹⁷ S-au coborât şi ei cu el în locuinţa morţilor, la cei care au pierit ucişi de sabie, ei care erau braţul lui şi locuiau la umbra lui printre popoare.

¹⁸ Cu cine poţi fi asemănat tu în glorie şi în măreţie printre copacii Edenului? Totuşi vei fi aruncat cu copacii Edenului în cele mai de jos locuri ale pământului şi vei fi culcat în mijlocul celor necircumcişi, cu cei care au pierit ucişi de sabie. Acesta este Faraon şi toată mulţimea lui, zice Domnul Dumnezeu.

32

¹ În anul al doisprezecelea, în ziua întâi a lunii a douăsprezecea, Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:

² Fiu al omului, fă un cântec de jale asupra lui Faraon, regele Egiptului, şi spune-i: Semănai cu un pui de leu printre popoare, şi erai ca un monstru în mări, şi te aruncai în râurile tale, şi tulburai apele cu picioarele tale, şi le întărâtai râurile.

³ Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: îmi voi întinde mreaja peste tine, în mijlocul unei mari mulţimi de popoare, şi te vor trage în laţul Meu.

⁴ Te voi arunca pe uscat şi te voi întinde pe câmpie, ca toate păsările cerului să stea pe tine; şi voi sătura fiarele întregului pământ cu tine.

⁵ Şi îţi voi pune carnea pe munţi, şi voi umple văile cu sfărâmăturile tale.

⁶ Voi uda cu sângele tău până la munţi ţara în care înoţi şi râpele se vor umple cu tine.

⁷ Şi când te voi stinge, voi acoperi cerurile, şi voi întuneca stelele; voi acoperi soarele cu un nor, şi luna nu îşi va mai da lumina ei.

⁸ Voi întuneca pe toţi luminătorii cerului deasupra ta, şi voi răspândi întunericul peste ţara ta, zice Domnul Dumnezeu.

⁹ Voi mâhni şi inima multor popoare, căci voi vesti nimicirea ta printre popoare, în ţările pe care nu le cunoşteai.

¹⁰ Da, voi face ca multe popoare să se îngrozească de tine, şi regii lor se vor frământa de groază din cauza ta, când îmi voi învârti sabia înaintea lor; vor tremura în orice clipă, fiecare pentru viaţa lui, în ziua căderii tale.

¹¹ Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Sabia regelui Babilonului va veni peste tine.

¹² Voi face ca mulţimea ta să cadă lovită de sabia unor viteji, cei mai cumpliţi dintre popoare. Şi ei vor nimici mândria Egiptului, şi toată mulţimea lui va fi distrusă.

¹³ Voi face să piară şi toate vitele lui, de lângă apele cele mari; nici picior de om nu le va mai tulbura, nici copită de vite nu le va mai tulbura.

¹⁴ Atunci îi voi potoli apele, şi voi face să-i curgă apele lin ca untdelemnul, zice Domnul Dumnezeu.

¹⁵ Când voi preface ţara Egiptului într-o pustietate, şi ţara va fi jefuită de tot ce are, când voi lovi pe toţi cei care o locuiesc, vor şti că Eu sunt Domnul Dumnezeu.

¹⁶ Acesta este cântecul de jale pe care îl vor cânta. Fiicele popoarelor îl vor cânta: da, asupra Egiptului, şi asupra întregii lui mulţimi îl vor cânta, zice Domnul Dumnezeu.

¹⁷ În anul al doisprezecelea, în ziua a cincisprezecea a lunii, Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:

¹⁸ Fiu al omului, boceşte-te pentru mulţimea Egiptului, şi arunc-o, pe ea şi pe fiicele popoarelor renumite, în locurile cele mai de jos ale pământului, cu cei coborâţi în groapă!

¹⁹ Pe cine întreci tu în frumuseţe? Coboară-te şi culca-te lângă cei necircumcişi!

²⁰ Vor cădea astfel în mijlocul celor ucişi de sabie. Sabia vă este dată: doborâţi Egiptul şi toată mulţimea lui!

²¹ Cei puternici dintre cei viteji vor vorbi în locuinţa morţilor despre el cu cei care-l sprijineau şi vor zice: S-au coborât, s-au culcat cu cei necircumcişi, ucişi de sabie!

²² Acolo este asirianul, cu toată mulţimea lui, şi mormintele lor stau împrejurul lui; toţi au murit şi au căzut ucişi de sabie.

²³ Mormintele lor sunt în adâncimile gropii, şi mulţimea lui este împrejurul mormântului lui; toţi au murit şi au căzut ucişi de sabie, ei, care răspândeau groaza în ţara celor vii.

²⁴ Acolo este Elamul şi toată mulţimea lui, împrejurul mormântului lui; toţi au murit ucişi de sabie, s-au coborât necircumcişi în părţile cele mai de jos ale pământului, ei, care răspândeau groaza în ţara celor vii, îşi poartă acum dispreţul cu cei care se coboară în groapă.

²⁵ L-au culcat la un loc cu morţii, împreună cu toată mulţimea lui, şi mormintele lor sunt împrejurul lui; toţi aceşti necircumcişi, ucişi de sabie, răspândeau groaza în ţara celor vii şi şi-au purtat tulburarea cu cei care coboară în groapă; este pus la un loc cu cei morţi.

²⁶ Acolo sunt Meşec, Tubal, şi toată mulţimea lor, mormintele lor sunt împrejurul lor; toţi aceşti necircumcişi au murit ucişi de sabie, deşi răspândiseră groaza în ţara celor vii.

²⁷ Şi nu vor zăcea împreună cu vitejii, căzuţi dintre cei necircumcişi, care sunt coborâţi în locuinţa morţilor cu armele lor de război, şi cu săbiile puse sub capetele lor, şi nelegiuirile lor lipite de osemintele lor, deşi erau o groază în ţara celor vii.

²⁸ Da, tu vei fi zdrobit în mijlocul celor necircumcişi, şi te vei culca împreună cu cei ucişi de sabie.

²⁹ Acolo este Edomul, regii lui, şi toţi prinţii lui, care, cu toată vitejia lor, au fost aşezaţi la un loc cu cei ucişi de sabie: stau culcaţi împreună cu cei necircumcişi, şi cu cei coborâţi în groapă.

³⁰ Acolo sunt prinţii de la nord, şi toţi sidonienii, care s-au coborât la cei morţi, acoperiţi de ruşine, cu toată groaza pe care o arunca vitejia lor, aceşti necircumcişi stau culcaţi cu cei ucişi de sabie, şi-şi poartă ruşinea cu cei coborâţi în groapă.

³¹ Faraon îi va vedea, şi se va mângâia pentru toată mulţimea lui, Faraon şi toată armata lui, pentru cei ucişi de sabie, zice Domnul Dumnezeu.

³² Căci l-am lăsat să răspândească groaza în ţara celor vii. De aceea Faraon şi toată mulţimea lui se vor culca împreună cu cei necircumcişi, cu cei ucişi de sabie, zice Domnul Dumnezeu.

33

¹ Şi Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:

² Fiu al omului, vorbeşte copiilor poporului tău, şi spune-le: Când voi aduce sabia peste vreo ţară şi poporul ţării va lua din mijlocul lui pe un bărbat dintre ei, şi-l va pune ca santinelă,

³ dacă el va vedea sabia venind asupra ţării, va suna din trompetă şi va da de ştire poporului,

⁴ atunci cel ce va auzi sunetul trompetei şi nu se va feri, dacă va veni sabia şi-l va prinde, sângele lui va cădea asupra capului lui.

⁵ A auzit sunetul trompetei şi nu s-a ferit: sângele lui va cădea asupra lui; dar cel ce se va feri, îşi va scăpa viaţa.

⁶ Dar dacă santinela va vedea venind sabia, şi nu va suna din trâmbiţă, şi dacă poporul nu va fi înştiinţat, şi va veni sabia şi va răpi viaţa vreunui om, omul acela va pieri în nelegiuirea lui, dar voi cere sângele lui din mâna santinelei.

⁷ Acum, fiu al omului, te-am pus santinelă peste casa lui Israel. Tu trebuie să asculţi cuvântul care iese din gura Mea, şi să-i înştiinţezi din partea Mea.

⁸ Când zic celui rău: Răule, vei muri negreşit! şi tu nu-i spui, ca să-l înştiinţezi cu privire la calea lui cea rea, răul acela va muri în nelegiuirea lui, dar sângele lui îl voi cere din mâna ta.

⁹ Dar, dacă vei înştiinţa pe cel rău, ca să se întoarcă de la calea lui, şi el nu se va întoarce, va muri în nelegiuirea lui, dar tu îţi vei scăpa sufletul.

¹⁰ De aceea, fiu al omului, spune casei lui Israel: Voi aşa vorbiţi, zicând: Fărădelegile şi păcatele noastre sunt asupra noastră, şi din cauza lor pierim; cum am putea să trăim?

¹¹ Spune-le: Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moarte păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui şi să trăiască. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la calea voastră cea rea! Pentru ce vreţi să muriţi, voi, casa lui Israel?

¹² De aceea, tu, fiu al omului, spune copiilor poporului tău: Dreptatea celui drept nu-l va scăpa în ziua fărădelegii lui; şi cel rău nu va cădea lovit de răutatea lui, în ziua când se va întoarce de la ea, nici cel drept nu va putea să trăiască prin dreptatea lui în ziua când va păcătui.

¹³ Când voi zice celui drept că va trăi negreşit, dacă el se încrede în dreptatea lui şi face ce este rău, nici una din faptele lui drepte nu va mai fi amintită, ci el va muri în nedreptatea pe care a făcut-o.

¹⁴ Dimpotrivă, când zic celui rău: Vei muri negreşit! şi el se întoarce de la păcatul lui, şi face ce este bine şi drept,

¹⁵ dacă cel rău dă înapoi garanţia, restituie ce a furat, urmează învăţăturile vieţii şi nu face nimic rău, va trăi negreşit şi nu va muri.

¹⁶ Nici unul din păcatele pe care le-a făcut nu va fi amintit împotriva lui; a făcut ce este bine şi drept, va trăi negreşit.

¹⁷ Totuşi copiii poporului tău zic: Calea Domnului nu este dreaptă! Totuşi, mai degrabă calea lor nu este dreaptă!

¹⁸ Când cel drept se întoarce de la dreptatea lui, şi face ce este rău, trebuie să moară din cauza aceasta.

¹⁹ Dar, dacă cel rău se întoarce de la răutatea lui, şi face ce este bine şi drept, va trăi tocmai din cauza aceasta.

²⁰ Dar voi ziceţi: Calea Domnului nu este dreaptă!; vă voi judeca pe fiecare după căile lui, casa lui Israel!

²¹ Şi în al doisprezecelea an, în ziua a cincea a lunii a zecea a captivităţii noastre, un om care scăpase din Ierusalim a venit la mine, zicând: Cetatea este luată!

²² Dar mâna Domnului venise peste mine seara, înainte de venirea la mine a celui care scăpase, şi îmi deschisese gura, până a venit el la mine dimineaţa. Şi gura îmi era deschisă, şi nu mai eram mut.

²³ Atunci Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:

²⁴ Fiu al omului, cei care locuiesc în dărâmăturile acelea în ţara lui Israel vorbesc, zicând: Avraam era singur, şi a moştenit ţara, dar noi suntem mulţi şi ţara ne-a fost dată în stăpânire.

²⁵ De aceea spune-le: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Voi mâncaţi carne cu sânge, şi vă ridicaţi ochii spre idolii voştri, şi vărsaţi sânge. Şi voi să Stăpâniţi ţara?

²⁶ Voi vă încredeţi în sabia voastră, faceţi urâciuni, fiecare din voi necinsteşte pe soţia aproapelui său. Şi voi să stăpâniţi ţara?

²⁷ De aceea spune-le: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Pe viaţa Mea că cei ce locuiesc în aceste dărâmături vor cădea într-adevăr ucişi de sabie; pe cei ce sunt pe câmp îi voi da fiarelor să fie sfâşiaţi, şi cei ce sunt în întărituri şi în peşteri vor muri de ciumă.

²⁸ Căci voi preface ţara într-o pustietate şi o uimire; mândria tăriei ei se va sfârşi, şi munţii lui Israel vor fi devastaţi şi nimeni nu va mai trece prin ei.

²⁹ Şi vor şti că Eu sunt Domnul, când voi preface ţara într-o pustietate şi o ruină, din cauza tuturor faptelor urâcioase pe care le-au făcut.

³⁰ Fiu al omului! Copiii poporului tău vorbesc despre tine pe lângă ziduri şi pe la uşile caselor şi zic unul altuia, fiecare fratelui său: Veniţi dar şi ascultaţi care este cuvântul ieşit de la Domnul!

³¹ Şi vin cu grămada la tine, stau înaintea ta ca popor al Meu, şi ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc; ci cu gura vorbesc dulce de tot, dar cu inima umblă după câştig nedrept.

³² Şi iată, tu eşti pentru ei ca un cântăreţ plăcut, cu un glas frumos şi care cânţi bine cu un instrument. Ei îţi ascultă cuvintele, dar nu le împlinesc.

³³ Şi când se vor întâmpla aceste lucruri – şi iată că se întâmplă! – atunci vor şti că era un profet în mijlocul lor.

34

¹ Şi Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:

² Fiu al omului, profeţeşte împotriva păstorilor lui Israel! Profeţeşte, şi spune-le: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Vai de păstorii lui Israel, care se pasc pe ei înşişi! Nu trebuie ca păstorii să pască turma?

³ Voi mâncaţi grăsimea, vă îmbrăcaţi cu lâna, tăiaţi ce e gras, dar nu paşteţi turma.

⁴ Nu întăriţi pe cele slabe, nu vindecaţi pe cea bolnavă, nu legaţi pe cea rănită, n-aduceţi înapoi pe cea rătăcită, nu căutaţi pe cea pierdută, ci le stăpâniţi cu asuprire şi cu asprime.

⁵ Şi ele s-au risipit, pentru că nu aveau păstor; au ajuns hrana tuturor fiarelor câmpului şi s-au risipit.

⁶ Turma Mea rătăcea pe toţi munţii şi pe toate dealurile înalte; da, oile Mele au fost risipite pe toată întinderea ţării, şi nimeni nu le îngrijea, nici nu le căuta.

⁷ De aceea, păstorilor, ascultaţi Cuvântul Domnului!

⁸ Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu pentru că oile Mele au ajuns de jaf şi sunt prada tuturor fiarelor câmpului, din lipsă de păstor, pentru că păstorii Mei n-au avut erija de oile Mele, ci s-au hrănit numai pe ei înşişi, şi n-au hrănit turma Mea,

⁹ de aceea, păstorilor, ascultaţi Cuvântul Domnului!

¹⁰ Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată, sunt împotriva păstorilor, şi îmi voi cere înapoi oile din mâinile lor, şi nu îi voi mai lăsa să-Mi pască turma, nu se vor mai paşte nici pe ei înşişi; căci îmi voi scăpa oile din gura lor, să nu le mai fie hrană.

¹¹ Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată, Mă voi îngriji Eu Însumi de oile Mele şi le voi căuta.

¹² Cum îşi îngrijeşte un păstor turma când este în mijlocul oilor sale împrăştiate, aşa îmi voi îngriji Eu oile şi le voi strânge din toate locurile pe unde au fost risipite în ziua plină de nor şi negură.

¹³ Şi le voi scoate dintre popoare, şi le voi strânge din felurite ţări, şi le voi aduce înapoi în ţara lor; şi le voi paşte pe munţii lui Israel, de-a lungul râurilor şi în toate părţile locuite ale ţării.

¹⁴ Le voi paşte pe o păşune bună, şi stâna lor va fi pe munţii cei înalţi ai lui Israel; acolo se vor odihni într-un staul plăcut şi vor avea păşuni grase pe munţii lui Israel.

¹⁵ Eu Însumi îmi voi paşte oile, şi Eu le voi duce la ape de odihnă, zice Domnul Dumnezeu.

¹⁶ Voi căuta pe cea pierdută, voi aduce înapoi pe cea rătăcită, voi lega pe cea rănită şi voi întări pe cea bolnavă. Dar voi nimici pe cele grase şi tari; le voi paşte cu dreptate.

¹⁷ Şi voi, turma Mea, aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată, voi judeca între oaie şi oaie, între berbeci şi ţapi.

¹⁸ Este prea puţin pentru voi că paşteţi în păşunea cea bună, de mai călcaţi în picioare şi cealaltă parte a păşunii voastre? Că beţi o apă limpede, de mai tulburaţi şi pe cealaltă cu picioarele?

¹⁹ Şi oile Mele trebuie apoi să pască ce aţi călcat voi cu picioarele voastre, şi să bea ce aţi tulburat voi cu picioarele voastre!

²⁰ De aceea, aşa le zice Domnul Dumnezeu: Iată, Eu voi judeca între oaia grasă şi oaia slabă.

²¹ Pentru că aţi izbit cu coasta şi cu umărul, şi aţi împuns cu coarnele voastre toate oile slabe, până le-aţi risipit,

²² de aceea Eu voi veni în ajutorul oilor Mele, şi ele nu vor mai fi de jaf; şi voi judeca între oaie şi oaie.

²³ Şi voi pune peste ele un singur păstor, şi le va paşte, pe Robul Meu David; El le va paşte; El va fi păstorul lor.

²⁴ Şi Eu, Domnul, voi fi Dumnezeul lor, şi robul Meu David, un prinţ în mijlocul lor. Eu, Domnul, am vorbit!

²⁵ Şi voi încheia cu ele un legământ de pace, şi voi îndepărta din ţară toate fiarele sălbatice; şi ele vor locui în siguranţă în deşert, şi vor dormi în păduri.

²⁶ Şi le voi face, pe ele şi împrejurimile dealului Meu, o binecuvântare; şi le voi trimite ploaie la timp: vor fi ploi de binecuvântări.

²⁷ Şi pomul de pe câmp îşi va da roadă, şi pământul îşi va da roadă. Şi ele vor fi în siguranţă în ţara lor, şi vor şti că Eu sunt Domnul, când voi rupe legăturile jugului lor şi când le voi elibera din mâna celor care le asupresc.

²⁸ Şi nu vor mai fi o pradă a naţiunilor, nici nu le va mai mânca fiarele din ţară, ci vor locui în siguranţă şi nu le va mai tulbura nimeni.

²⁹ Şi le voi pune un răsad căruia i se va duce faima; şi nu vor mai fi mistuite de foame în ţară, nici nu vor mai purta ruşinea popoarelor.

³⁰ Şi vor şti astfel că Eu, Domnul Dumnezeul lor, sunt cu ele, şi ele, casa lui Israel, sunt poporul Meu, zice Domnul Dumnezeu.

³¹ Şi voi sunteţi turma Mea, turma păşunii Mele, Eu sunt Dumnezeul vostru, zice Domnul Dumnezeu.

35

¹ Şi Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:

² Fiu al omului, întoarce-te cu faţa spre Muntele Seir, şi profeţeşte împotriva lui,

³ şi spune-i: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată, sunt împotriva ta, Muntele Seirului! Îmi voi întinde mâna împotriva ta, şi te voi face o ruină şi un desert.

⁴ Îţi voi preface cetăţile în dărâmături, şi vei ajunge o pustietate, şi vei şti că Eu sunt Domnul!

⁵ Pentru că aveai o ură neîncetată, şi ai doborât cu sabia pe copiii lui Israel, în ziua necazului lor, în timpul când nelegiuirea era la culme,

⁶ de aceea, pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că te voi da sângelui, şi sângele te va urmări; fiindcă n-ai urât sângele, de aceea sângele te va urmări.

⁷ Voi face Muntele Seir o ruină şi un deşert, şi voi nimici din el pe cei care se duc şi pe cei care se întorc.

⁸ Şi îi voi umple munţii cu morţi; şi cei ucişi de sabie vor cădea pe dealurile tale, în văile tale şi în toate văgăunile tale.

⁹ Te voi preface în nişte pustietăţi pentru totdeauna, şi cetăţile nu-ţi vor mai fi locuite, şi veţi şti că Eu sunt Domnul.

¹⁰ Pentru că ai zis: Aceste două popoare şi aceste două ţări vor fi ale mele, şi le vom lua în stăpânire!, măcar că Domnul era acolo,

¹¹ de aceea, pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că Mă voi purta cu tine după mânia şi furia pe care ai arătat-o şi tu, în ura ta, împotriva lor; şi Mă voi face cunoscut în mijlocul lor, când te voi judeca.

¹² Şi vei şti că Eu, Domnul, am auzit toate batjocurile pe care le-ai rostit împotriva munţilor lui Israel, zicând: Sunt pustiiţi şi ne sunt daţi să-i mâncăm!

¹³ V-aţi fălit astfel împotriva Mea prin vorbirile voastre, şi v-aţi înmulţit cuvintele împotriva Mea: am auzit!

¹⁴ Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Când tot pământul se va bucura, pe tine te voi face o pustietate.

¹⁵ Din cauza bucuriei pe care ai simţit-o că moştenirea casei lui Israel era pustiită, îţi voi face şi ţie la fel. Vei ajunge o pustietate, munte al Seirului, tu şi tot Edomul, şi se va şti că Eu sunt Domnul.

36

¹ Şi tu, fiu al omului, profeţeşte asupra munţilor lui Israel şi spune-le: Munţi ai lui Israel, ascultaţi Cuvântul Domnului!

² Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Pentru că duşmanul a zis despre voi: Ha! Ha! Vechile înălţimi au ajuns moştenirea noastră!

³ De aceea profeţeşte şi zi: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Da, pentru că din toate părţile au voit să vă pustiască şi să vă înghită, ca să ajungeţi moştenirea unei rămăşiţe dintre popoare, şi pentru că aţi fost batjocura şi defăimarea popoarelor,

⁴ de aceea, munţi ai lui Israel, ascultaţi Cuvântul Domnului Dumnezeu. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu munţilor şi dealurilor, râurilor şi văilor, dărâmăturilor pustii şi cetăţilor părăsite, care au ajuns de prada şi de râsul celorlalte popoare dimprejur,

⁵ aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Da, în focul geloziei Mele, vorbesc împotriva celorlalte popoare şi împotriva întregului Edom, care şi-au însuşit ţara Mea şi s-au bucurat din toată inima lor şi cu tot dispreţul sufletului lor, ca să-i jefuiască roadele.

⁶ De aceea profeţeşte despre ţara lui Israel, şi spune munţilor şi dealurilor, râurilor şi văilor: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată, am vorbit în gelozia şi mânia Mea, pentru că aţi suferit insulte din partea naţiunilor.

⁷ De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Mi-am ridicat mâna şi jur că popoarele care vă înconjoară îşi vor purta ele însele ruşinea.

⁸ Iar voi, munţi ai lui Israel, veţi da crengi, şi vă veţi purta roadele pentru poporul Meu Israel, căci lucrurile acestea sunt aproape să se întâmple.

⁹ Iată că voi fi binevoitor, Mă voi întoarce spre voi, şi veţi fi lucraţi şi semănaţi.

¹⁰ Şi voi înmulţi oamenii pe voi, toată casa lui Israel, pe toţi! Şi cetăţile vor fi locuite, şi se vor zidi iarăşi dărâmăturile.

¹¹ Şi voi înmulţi pe voi oamenii şi vitele, şi vor creşte şi se vor înmulţi: şi voi face să fiţi locuiţi ca mai înainte, şi vă voi face mai mult bine decât la începuturile voastre; şi veţi şti că Eu sunt Domnul.

¹² Da, voi face să umble pe voi oameni, şi anume poporul Meu Israel; şi ei te vor stăpâni, şi tu vei fi moştenirea lor, şi nu-i vei mai lipsi de urmaşi.

¹³ Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Pentru că ţi se zice: Tu, ţară, ai mâncat oameni, ţi-ai nimicit chiar poporul tău,

¹⁴ de aceea, de acum încolo nu vei mai mânca oameni, nici nu-ţi vei mai nimici poporul, zice Domnul Dumnezeu.

¹⁵ De acum, nu te voi mai face să auzi batjocurile popoarelor, nici nu vei mai purta insulta popoarelor; nici nu-ţi vei mai nimici poporul, zice Domnul Dumnezeu.

¹⁶ Şi Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:

¹⁷ Fiu al omului, cei din casa lui Israel, când locuiau în ţara lor, au profanat-o prin căile lor şi prin faptele lor; purtarea lor a fost înaintea Mea ca necurăţia unei femei în timpul necurăţiei ei.

¹⁸ Atunci Mi-am vărsat mânia peste ei, din cauza sângelui pe care-l vărsaseră în ţară şi din cauza idolilor cu care o pângăriseră.

¹⁹ Şi i-am risipit printre popoare, şi au fost împrăştiaţi în felurite ţări; i-am judecat după calea lor şi după faptele lor rele.

²⁰ Şi când au venit printre popoare oriîncotro se duceau, ei profanau Numele Meu cel sfânt, aşa încât se zicea despre ei: Acesta este poporul Domnului, ei au ieşit din ţara Lui.

²¹ Dar Mi-a păsat de Numele Meu cel sfânt, pe care-l profana casa lui Israel printre popoarele la care se dusese.

²² De aceea, spune casei lui Israel: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Nu pentru voi fac aceste lucruri, casa lui Israel, ci pentru Numele Meu cel sfânt, pe care l-aţi profanat printre popoarele la care aţi mers.

²³ Şi voi sfinţi Numele Meu cel mare, care a fost profanat printre popoare, pe care l-aţi profanat în mijlocul lor. Şi popoarele vor cunoaşte că Eu sunt Domnul, zice Domnul Dumnezeu, când voi fi sfinţit în voi sub ochii lor.

²⁴ Căci vă voi scoate dintre popoare, şi vă voi strânge din toate ţările, şi vă voi duce iarăşi în ţara voastră.

²⁵ Vă voi stropi cu apă curată, şi veţi fi curăţaţi; vă voi curăţa de toate necurăţiile voastre şi de toţi idolii voştri.

²⁶ Vă voi da o inimă nouă şi voi pune în voi un duh nou; şi voi scoate din trupul vostru inima de piatră, şi vă voi da o inimă de carne.

²⁷ Şi voi pune Duhul Meu în voi, şi vă voi face să umblaţi în poruncile Mele, şi să păziţi şi să împliniţi rânduielile Mele.

²⁸ Şi veţi locui în ţara pe care am dat-o părinţilor voştri; şi voi veţi fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul vostru.

²⁹ Vă voi scăpa de toate necurăţiile voastre. Şi voi chema grâul şi-l voi înmulţi, şi nu voi mai trimite foametea peste voi.

³⁰ Şi voi înmulţi rodul pomilor, şi venitul câmpului, ca să nu mai purtaţi ruşinea foametei printre popoare.

³¹ Atunci vă veţi aduce aminte de căile voastre cele rele şi de faptele voastre care nu erau bune; şi vă va fi silă de voi înşivă, din cauza nelegiuirilor şi urâciunilor voastre.

³² Şi toate acestea nu le fac din cauza voastră, zice Domnul Dumnezeu, să ştiţi! Ruşinaţi-vă şi umiliţi-vă de căile voastre, casa lui Israel!

³³ Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: în ziua când vă voi curăţa de toate nelegiuirile voastre, vă voi face să locuiţi cetăţile voastre, şi dărâmăturile vor fi zidite;

³⁴ şi ţara devastată va fi lucrată iarăşi de unde până aici era părăsită în ochii tuturor trecătorilor.

³⁵ Şi vor zice: Ţara aceasta pustiită a ajuns ca grădina Edenului, şi cetăţile acestea dărâmate, care erau pustii şi surpate, sunt fortificate şi locuite.

³⁶ Şi popoarele, care vor mai rămâne în jurul vostru vor şti că Eu, Domnul, am zidit ce era surpat şi am plantat ce era pustiit. Eu, Domnul, am vorbit, şi voi face.

³⁷ Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată în ce privinţă Mă voi lăsa întrebat de casa lui Israel şi iată ce voi face pentru ei: voi înmulţi pe oameni ca pe o turmă de oi.

³⁸ Cetăţile dărâmate se vor umple cu turme de oameni, ca turma sfinţită Domnului, ca turmele care sunt aduse la Ierusalim, în timpul sărbătorilor celor mari. Şi vor şti că Eu sunt Domnul.

37

¹ Mâna Domnului era peste mine, şi m-a luat în Duhul Domnului, şi m-a pus în mijlocul unei văi pline de oase.

² Şi m-a făcut să trec pe lângă ele, de jur împrejur; şi iată, erau foarte multe pe faţa văii, şi erau foarte uscate.

³ Şi mi-a zis: Fiu al omului, vor putea oare oasele acestea să trăiască? Şi eu am răspuns: Doamne Dumnezeule, Tu ştii

⁴ Şi El mi-a zis: Profeţeşte despre oasele acestea, şi spune-le: Oase uscate, ascultaţi Cuvântul Domnului!

⁵ Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu către oasele acestea: Iată, voi face să intre în voi un duh şi veţi trăi.

⁶ Şi vă voi pune tendoane, şi voi face să crească pe voi carne, şi vă voi acoperi cu piele, şi voi pune un duh în voi şi veţi trăi. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul.

⁷ Am profeţit cum mi se poruncise. Şi pe când profeţeam, a fost un vuiet, şi iată o mişcare, şi oasele s-au apropiat unele de altele, os de os.

⁸ Şi când m-am uitat, iată, li s-au pus tendoane, carnea a crescut şi le-a acoperit pielea pe deasupra; dar nu era duh în ele.

⁹ El mi-a zis: Profeţeşte şi vorbeşte duhului! Profeţeşte, fiu al omului, şi zi duhului: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Duhule, vino din cele patru vânturi, suflă peste morţii aceştia, ca să trăiască!

¹⁰ Am profeţit cum îmi poruncise El. Şi duhul a intrat în ei, şi ei au prins viaţă, şi au stat în picioare: o armată foarte mare.

¹¹ Şi El mi-a zis: Fiu al omului, oasele acestea sunt întreaga casă a lui Israel. Iată, ei zic: Ni s-au uscat oasele, ni s-a dus speranţa; suntem pierduţi!

¹² De aceea, profeţeşte şi spune-le: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată, vă voi deschide mormintele, şi vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu, şi vă voi duce în ţara lui Israel.

¹³ Şi veţi şti că Eu sunt Domnul, când vă voi deschide mormintele, şi vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu!

¹⁴ Şi voi pune Duhul Meu în voi şi veţi trăi; şi vă voi aşeza iarăşi în ţara voastră, şi veţi şti că Eu, Domnul, am vorbit, şi am făcut, zice Domnul.

¹⁵ Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:

¹⁶ Fiu al omului, ia o bucată de lemn, şi scrie pe ea: pentru Iuda şi pentru fiii lui Israel, însoţitorii lui. Ia apoi o altă bucată de lemn, şi scrie pe ea: Pentru Iosif, toiagul lui Efraim, şi pentru toată casa lui Israel, însoţitorii lui.

¹⁷ Şi împreunează-le una cu alta într-o singură bucată, aşa încât să fie una în mâna ta.

¹⁸ Şi când îţi vor zice copiii poporului tău: Nu vrei să ne lămureşti ce înseamnă aceasta?

¹⁹ să le răspunzi: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată, voi lua toiagul de lemn al lui Iosif care este în mâna lui Efraim şi al seminţiilor lui Israel, însoţitorii lui, şi le voi uni cu toiagul lui Iuda, şi voi face un singur lemn, şi vor fi una în mâna Mea.

²⁰ Şi toiegele de lemn, pe care vei scrie, să le ţii astfel în mâna ta, sub ochii lor.

²¹ Şi să le spui: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată, voi lua pe copiii lui Israel din mijlocul popoarelor la care s-au dus, îi voi strânge din toate părţile şi-i voi aduce în ţara lor.

²² Şi voi face din el un singur popor în ţară, pe munţii lui Israel, toţi vor avea un singur rege şi nu vor mai fi două popoare, nici nu vor mai fi împărţiţi în două împărăţii.

²³ Nici nu se vor mai necuraţi, prin idolii lor, cu urâciunile lor şi cu toate fărădelegile lor. Îi voi scoate din toate locurile în care au păcătuit şi-i voi curăţa; ei vor fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul lor.

²⁴ Şi Robul Meu David va fi rege peste ei şi toţi vor avea un singur păstor. Vor umbla în rânduielile Mele, şi vor păzi legile Mele, şi le vor împlini.

²⁵ Şi vor locui iarăşi în ţara pe care am dat-o robului Meu Iacov şi pe care au locuit-o şi părinţii voştri. Şi vor locui în ea, ei şi copiii lor şi copiii copiilor lor, pentru totdeauna, iar Robul Meu David va fi prinţul lor în veci.

²⁶ Şi voi încheia cu ei un legământ de pace, care va fi un legământ veşnic cu ei; si îi voi aşeza, şi îi voi înmulţi, şi voi pune sanctuarul Meu în mijlocul lor pentru totdeauna.

²⁷ Locuinţa Mea va fi cu ei; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.

²⁸ Şi popoarele vor şti că Eu sunt Domnul, care sfinţesc pe Israel, când sanctuarul Meu va fi pentru totdeauna în mijlocul lor.

38

¹ Şi Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:

² Fiu al omului, întoarce-te cu faţa împotriva lui Gog, ţara lui Magog, prinţul Roşului, Meşecului şi Tubalului, şi profeţeşte împotriva lui.

³ Şi spune: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată, sunt împotriva ta; Gog, prinţ al Roşului, Meşecului şi Tubalului!

⁴ Te voi întoarce şi-ţi voi pune un cârlig în fălci; şi te voi scoate pe tine şi toată armata ta, cai şi călăreţi, toţi frumos îmbrăcaţi, ceată mare de popor cu scut şi cu pavăză, toţi mânuind săbii;

⁵ împreună cu ei, cei din Persia, Etiopia şi Put, toţi cu scut şi coif;

⁶ Gomerul cu toate cetele lui, casa Tagarmei, din adâncul nordului, cu toate cetele sale, popoare multe împreună cu tine!

⁷ Pregăteşte-te şi fii gata, tu şi toată mulţimea adunată în jurul tău! Şi fii comandantul lor!

⁸ După multe zile vei fi în fruntea lor; în anii de pe urmă vei merge împotriva ţării, ai cărei locuitori, scăpaţi de sabie, vor fi strânşi din mai multe popoare pe munţii lui Israel, care mult timp fuseseră pustii; dar, fiind scoşi din mijlocul popoarelor, vor fi toţi în siguranţă în locuinţele lor.

⁹ Iar tu te vei urca, vei înainta ca o furtună, vei fi ca un nor care acoperă ţara, tu, cu toate cetele tale, şi multe popoare cu tine.

¹⁰ Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: în ziua aceea, multe gânduri îţi vor veni în minte şi vei unelti planuri rele.

¹¹ Şi vei zice: Mă voi urca împotriva ţării acesteia cu sate fără ziduri, voi năvăli peste oamenii aceştia liniştiţi care sunt fără grijă în locuinţele lor, toţi în locuinţe fără ziduri, şi neavând nici zăvoare, nici porţi!

¹² Ca să iau pradă, şi să fac jaf, să pun mâna pe aceste dărâmături locuite din nou, şi pe poporul acesta strâns din mijlocul popoarelor, care are turme şi bunuri, care locuieşte în mijlocul pământului.

¹³ Seba şi Dedan şi negustorii din Tars, cu toţi puii lor de lei îţi vor zice: Vii să iei pradă? Pentru jaf ţi-ai adunat oare mulţimea ta, ca să iei argint şi aur, ca să iei turme şi avuţii şi să faci o pradă mare?

¹⁴ De aceea, fiu al omului, profeţeşte şi spune lui Gog: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Da, în ziua când poporul Meu Israel va trăi în linişte, nu vei şti tu?

¹⁵ Şi vei veni din adâncurile nordului, tu, şi multe popoare cu tine, toţi călare pe cai, o mulţime mare, şi o armată puternică.

¹⁶ Şi vei înainta împotriva poporului Meu Israel, ca un nor care acoperă ţara. În zilele din urmă te voi aduce împotriva ţării Mele, ca să Mă cunoască popoarele, când voi fi sfinţit în tine sub ochii lor, Gog!

¹⁷ Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Nu eşti tu acela despre care am vorbit odinioară, prin robii Mei, profeţii lui Israel, care au profeţit atunci ani de zile, că te voi aduce împotriva lor?

¹⁸ Şi în ziua aceea, în ziua în care Gog va porni împotriva pământului lui Israel, zice Domnul Dumnezeu, Mi se va urca în nări mânia aprinsă.

¹⁹ Căci în gelozia Mea şi în focul mâniei Mele, am spus: Cu adevărat în ziua aceea va fi un mare cutremur în ţara lui Israel.

²⁰ Peştii mării şi păsările cerului, fiarele câmpului şi toate reptilele care se târăsc pe pământ, şi toţi oamenii care sunt pe faţa pământului vor tremura de prezenţa Mea; şi munţii se vor răsturna, şi pereţii stâncilor se vor prăbuşi, şi toate zidurile vor cădea la pământ.

²¹ Şi voi chema sabia împotriva lui pe toţi munţii Mei, zice Domnul Dumnezeu, sabia fiecăruia se va întoarce împotriva fratelui său.

²² Şi îl voi judeca prin ciumă şi prin sânge, şi voi ploua peste el, şi peste cetele lui, şi peste popoarele cele multe care sunt cu el, o ploaie torenţială, şi pietre de grindină, foc, şi pucioasă.

²³ Aşa Mă voi mări, şi Mă voi sfinţi, Mă voi face cunoscut înaintea mulţimii popoarelor, şi vor şti că Eu sunt Domnul.

39

¹ Şi tu, fiu al omului, profeţeşte împotriva lui Gog, şi spune: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată, sunt împotriva ta, Gog, prinţ al Roşului, Meşecului şi Tubalului!

² Şi te voi întoarce, şi te voi aduce, şi te voi urca din adâncurile nordului, şi te voi aduce pe munţii lui Israel.

³ Şi îţi voi doborî arcul din mâna stângă, şi voi face să-ţi cadă săgeţile din mâna dreaptă.

⁴ Vei cădea pe munţii lui Israel, tu, şi toate cetele tale, şi popoarele care sunt cu tine; te voi da de mâncare păsărilor de pradă, tuturor celor care au aripi şi fiarelor câmpului.

⁵ Vei cădea pe câmp deschis, căci Eu am vorbit, zice Domnul Dumnezeu.

⁶ Şi voi pune foc Magogului, şi celor care locuiesc liniştiţi în insule, ca să ştie că Eu sunt Domnul.

⁷ Îmi voi face cunoscut Numele Meu cel sfânt în mijlocul poporului Meu Israel şi nu-i voi mai lăsa să-Mi profaneze Numele Meu cel sfânt; ci popoarele vor şti că Eu sunt Domnul, Sfântul lui Israel!

⁸ Iată, aceasta vine, şi se întâmplă, zice Domnul Dumnezeu. Aceasta este ziua despre care am vorbit.

⁹ Şi cei ce locuiesc în cetăţile lui Israel vor ieşi, şi vor face foc şi vor arde armele, pavezele şi scuturile, arcurile şi săgeţile, lăncile şi suliţele, şapte ani vor face foc cu ele.

¹⁰ Nu vor lua lemne de pe câmp, nici nu vor tăia lemne din păduri, ci vor face foc cu armele. Şi vor jefui pe cei care i-au jefuit şi vor prăda pe cei care i-au prădat, zice Domnul Dumnezeu.

¹¹ Şi în ziua aceea, voi da lui Gog un loc de înmormântare în Israel: Valea Călătorilor, la estul mării, şi va opri trecătorii. Şi acolo vor îngropa pe Gog cu toată mulţimea lui, şi îi vor pune numele Valea mulţimii lui Gog.

¹² Şi timp de şapte luni vor fi îngropaţi de casa lui Israel, ca să cureţe ţara.

¹³ Tot poporul ţării îi va îngropa, şi i se va duce vestea, în ziua când voi fi mărit, zice Domnul Dumnezeu.

¹⁴ Şi vor alege nişte oameni care vor cutreiera neîncetat ţara, şi care vor îngropa trupurile rămase pe faţa pământului, ca să cureţe ţara; la sfârşitul celor şapte luni vor face o cercetare.

¹⁵ Şi cei care vor străbate ţara, o vor cutreiera şi, când unul din ei va vedea oasele unui om, va pune un semn lângă el, până ce groparii îl vor înmormânta în Valea mulţimii lui Gog.

¹⁶ Şi chiar numele cetăţii va fi Hamona (Mulţime). Aşa vor curăţa ţara.

¹⁷ Şi tu, fiu al omului, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Vorbeşte păsărilor de orice fel şi tuturor fiarelor câmpului: Adunaţi-vă şi veniţi! Strângeţi-vă din toate părţile, pentru jertfa Mea, pe care o înjunghii pentru voi; jertfă mare este pe munţii lui Israel! Mâncaţi carne, şi beţi sânge,

¹⁸ mâncaţi carnea vitejilor, şi beţi sângele prinţilor pământului, al berbecilor, al mieilor, al ţapilor, al taurilor, animale îngrăşate din Basan!

¹⁹ Şi mâncaţi grăsime până vă veţi sătura, şi beţi sânge până vă veţi îmbăta, din jertfele Mele, pe care le voi înjunghia pentru voi.

²⁰ Săturaţi-vă la masa Mea de carnea cailor şi a călăreţilor, de carnea vitejilor şi a tuturor oamenilor de război, zice Domnul Dumnezeu.

²¹ Şi îmi voi arăta gloria între popoare; şi toate popoarele vor vedea judecăţile pe care le voi face, şi pedepsele cu care îi va lovi mâna Mea.

²² Cei din casa lui Israel vor şti că Eu sunt Domnul Dumnezeul lor, din ziua aceea şi de atunci înainte.

²³ Şi popoarele lui Israel vor cunoaşte că din cauza nelegiuirilor ei a fost dusă casa lui Israel în captivitate, din cauza necredincioşiei faţă de Mine; de aceea le-am ascuns faţa Mea, şi i-am dat în mâinile duşmanilor lor ca să cadă toţi ucişi de sabie.

²⁴ Le-am făcut după necurăţiile lor şi le-am ascuns faţa Mea.

²⁵ De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Acum voi aduce înapoi pe prinşii de război ai lui Iacov, Mă voi îndura de toată casa lui Israel, şi voi fi gelos pentru Numele Meu cel sfânt.

²⁶ Atunci îşi vor purta dispreţul, şi toate necredinciosule pe care le-au făcut împotriva Mea, când locuiau liniştiţi în ţara lor, şi când nu-i tulbura nimeni.

²⁷ Când îi voi aduce înapoi dintre popoare, şi îi voi strânge din ţara duşmanilor lor, voi fi sfinţit de ei înaintea multor popoare.

²⁸ Şi vor şti că Eu sunt Domnul Dumnezeul lor, care-i lăsasem să fie duşi în captivitate între popoare, dar care-i strâng iarăşi în ţara lor; şi nu-i voi mai lăsa pe nici unul din ei acolo.

²⁹ Nici nu le voi mai ascunde faţa Mea, căci voi turna Duhul Meu peste casa lui Israel, zice Domnul Dumnezeu.

40

¹ În anul al douăzeci şi cincilea al captivităţii noastre, la începutul anului, în ziua a zecea a lunii, la paisprezece ani după dărâmarea cetăţii, tocmai în ziua aceea mâna Domnului a venit peste mine şi m-a dus acolo.

² M-a dus în ţara lui Israel, în nişte viziuni ale lui Dumnezeu, şi m-a aşezat pe un munte foarte înalt; spre sud era ceva ca o cetate zidită.

³ Şi m-a dus acolo; şi iată, acolo era un om a cărui înfăţişare era ca înfăţişarea bronzului; cu o sfoară de in, şi o măsură de trestie, şi stătea la poartă.

⁴ Şi omul mi-a zis: Fiu al omului, priveşte cu ochii tăi, şi ascultă cu urechile tale, şi îndreaptă-ţi inima spre tot ce îţi voi arăta; căci ai fost adus aici ca să ţi le arăt. Fă cunoscut casei lui Israel tot ce vei vedea.

⁵ Şi iată, un zid înconjura casa pe dinafară, de jur împrejur. In mâna omului era o trestie de măsurat lungă de şase coţi, fiecare având un cot şi o palmă. A măsurat lăţimea zidului, o trestie; şi înălţimea, o trestie.

⁶ Apoi a venit la poarta dinspre est şi i-a urcat scările, şi a măsurat pragul porţii, care era lat de o trestie; şi celălalt prag, lat de o trestie.

⁷ Şi fiecare cameră era lungă de o trestie şi largă de o trestie. Şi între camere erau cinci coţi. Şi pragul porţii de lângă pridvorul porţii dinăuntru era de o trestie.

⁸ A măsurat şi porticul porţii dinăuntru, o trestie.

⁹ Şi a măsurat porticul porţii, opt coţi, şi coloanele ei, doi coţi. Şi porticul porţii era spre partea dinăuntru.

¹⁰ Şi camerele porţii dinspre est erau trei de o parte, şi trei de cealaltă; toate aveau aceeaşi măsură, şi coloanele de fiecare parte aveau aceeaşi măsură.

¹¹ Şi a măsurat lărgimea deschizăturii porţii, zece coţi; şi lungimea porţii, treisprezece coţi.

¹² Înaintea camerelor era un spaţiu de un cot de o parte şi de cealaltă; şi fiecare cameră avea şase coţi pe o parte, şi şase coţi pe cealaltă.

¹³ Apoi a măsurat poarta de la acoperişul unei camere până la acoperişul celeilalte; între cele două intrări care erau faţă în faţă era o lăţime de douăzeci şi cinci de coţi.

¹⁴ A măsurat coloanele, şaizeci de coţi, şi lângă coloane era curtea, de jur împrejurul porţii.

¹⁵ Şi de la poarta de la intrare până la porticul porţii dinăuntru erau cincizeci de coţi.

¹⁶ Şi la camere şi la coloanele lor dinăuntrul porţii, de jur împrejur, erau nişte ferestre îngrădite; şi ferestre erau şi înăuntru, în arcadele porţii de jur împrejur; şi pe coloane erau ramuri de palmieri.

¹⁷ M-a dus în curtea de afară, şi, iată, se aflau camere, şi un pavaj de jur împrejur; pe pavaj erau treizeci de camere.

¹⁸ Şi pavajul era pe lângă porţi, de-a lungul porţilor: acesta era pavajul de jos.

¹⁹ A măsurat lăţimea de la poarta de jos până la partea de afară a curţii dinăuntru, o sută de coţi spre est şi spre nord.

²⁰ Şi a măsurat lungimea şi lăţimea porţii dinspre nord a curţii de afară.

²¹ Şi camerele ei erau trei de o parte şi trei de alta; şi coloanele şi arcadele ei aveau aceeaşi măsură ca poarta dintâi, cincizeci de coţi în lungime şi douăzeci şi cinci de coţi în lăţime.

²² Şi ferestrele ei, şi arcadele ei, şi palmierii ei aveau aceeaşi măsură ca poarta dinspre est; te urcai la ea pe şapte scări, şi arcadele ei erau înaintea lor.

²³ Şi la curtea dinăuntru era o poartă, în faţa porţii dinspre nord, şi în faţa porţii dinspre est, şi a măsurat o sută de coţi de la o poartă până la cealaltă.

²⁴ Apoi m-a dus în partea de sud, şi acolo era o poartă spre sud. Şi i-a măsurat coloanele şi arcadele, care aveau aceeaşi măsură.

²⁵ Şi poarta şi arcadele ei aveau ferestre de jur împrejur, ca şi celelalte ferestre; lungimea era de cincizeci de coţi şi lăţimea de douăzeci şi cinci de coţi.

²⁶ La ea te urcai pe o scară de şapte trepte, iar arcadele erau înaintea lor; şi pe coloane erau palmieri, unul de o parte şi altul de altă parte.

²⁷ Şi curtea interioară avea o poartă spre sud; şi a măsurat de la o poartă până la cealaltă spre sud o sută de coţi.

²⁸ Şi m-a dus în curtea dinăuntru, pe poarta de sud; şi a măsurat poarta de sud după aceleaşi măsuri.

²⁹ Şi camerele ei, şi coloanele ei, şi arcadele ei aveau aceeaşi măsură. Şi aveau ferestre de jur împrejur, şi era lungă de cincizeci de coţi, şi lată de douăzeci şi cinci de coţi.

³⁰ Şi de jur împrejur erau arcade lungi de douăzeci şi cinci de coţi şi late de cinci coţi.

³¹ Şi arcadele ei erau spre curtea de afară şi pe coloanele ei erau palmieri, şi opt scări urcau la ea.

³² Şi m-a dus în curtea dinăuntru, pe intrarea de est; şi a măsurat poarta după aceleaşi măsuri.

³³ Şi camerele ei, şi coloanele ei, şi arcadele ei aveau aceeaşi măsură. Şi aveau ferestre de jur împrejur, şi era lungă de cincizeci de coţi, şi lată de douăzeci şi cinci de coţi.

³⁴ Şi arcadele ei erau spre curtea exterioară, şi pe coloanele ei erau palmieri, şi opt scări urcau la ea.

³⁵ Şi m-a dus la poarta dinspre nord, şi a măsurat-o după aceleaşi măsuri.

³⁶ Camerele ei, coloanele ei, şi arcadele ei, şi ferestrele de jur împrejur: lungimea era de cincizeci de coţi şi lăţimea de douăzeci şi cinci de coţi.

³⁷ Şi arcadele ei erau spre curtea de afară, şi pe coloanele ei erau palmieri, şi opt scări urcau la ea.

³⁸ Era o cameră care se deschidea spre coloanele porţii, unde spălau arderile-de-tot.

³⁹ Şi în porticul porţii erau de fiecare parte câte două mese, pe care trebuia înjunghiată arderea-de-tot, jertfa pentru păcat şi jertfa pentru vină.

⁴⁰ Şi în una din părţile de afară, cum te urci la intrarea porţii de nord, erau două mese; şi, în cealaltă parte, spre porticul porţii, erau două mese.

⁴¹ Patru mese erau de o parte, şi patru mese de cealaltă; opt mese, pe care înjunghiau jertfele.

⁴² Şi patru mese de piatră cioplită, lungi de un cot şi jumătate, late de un cot şi jumătate, şi înalte de un cot; şi pe ele puneau uneltele cu care se înjunghiau vitele pentru arderi-de-tot şi celelalte jertfe.

⁴³ Şi pe dinăuntru erau cârlige, late de un lat de palmă, şi pe mese era carnea jertfelor.

⁴⁴ Şi în afara porţii dinăuntru erau camerele cântăreţilor: una era alături de poarta de nord, şi avea faţa spre sud, şi una era alături de poarta de est având faţa spre nord.

⁴⁵ Şi el mi-a zis: Camera aceasta, a cărei faţă este spre sud, este pentru preoţii care îngrijesc de slujba templului.

⁴⁶ Şi camera a cărei faţă este spre nord este pentru preoţii care îngrijesc de slujba altarului. Aceştia sunt fiii lui Ţadoc dintre fiii lui Levi, care se apropie de Domnul ca să-I slujească.

⁴⁷ Şi a măsurat curtea, lungă de o sută de coţi, şi lată de o sută de coţi, pătrată; şi altarul era în faţa casei.

⁴⁸ Şi m-a dus în porticul casei, şi a măsurat coloanele porticului, cinci coţi de o parte, şi cinci coţi de cealaltă; şi lăţimea porţii era de trei coţi de o parte, şi trei coţi de cealaltă.

⁴⁹ Lungimea porticului era de douăzeci de coţi, şi lăţimea de unsprezece coţi; şi te urcai la el pe zece trepte. Şi lângă coloane erau stâlpi, unul de o parte, şi altul de alta.

41

¹ Apoi m-a dus în templu şi a măsurat coloanele; aveau o lăţime de şase coţi de o parte, şi o lăţime de şase coţi de alta, care era lăţimea cortului.

² Şi lăţimea uşii era de zece coţi, şi canaturile uşii erau de cinci coţi de o parte, şi cinci coţi de cealaltă parte. Şi i-a măsurat şi lungimea, patruzeci de coţi, şi lăţimea, douăzeci de coţi.

³ Apoi a intrat înăuntru, şi a măsurat uşorii uşii, doi coţi; şi uşa, şase coţi; şi lăţimea uşii, şapte coţi.

⁴ Pe partea dinainte a templului a măsurat lungimea lui, douăzeci de coţi, şi lăţimea, douăzeci de coţi; şi mi-a zis: Acesta-i Sfânta Sfintelor.

⁵ A măsurat zidul casei: gros de şase coţi, şi lăţimea camerelor laterale de jur împrejurul casei, patru coţi.

⁶ Şi camerele laterale erau suprapuse în număr de câte treizeci, aşezate în trei etaje; şi ele dădeau în nişte îmbinări ale zidului făcute anume pentru camerele acestea de jur împrejurul casei, aşa că se sprijineau pe ele, şi nu pe zidul casei.

⁷ Şi camerele laterale, cu cât erau mai sus, cu atât erau mai încăpătoare, şi te urcai la ele ocolind, căci te urcai împrejurul casei pe o scară în serpentină. Astfel era mai mult loc, ca lărgime, în partea de sus a casei, şi din etajul de jos te urcai la etajul de sus prin cel de la mijloc.

⁸ Şi am văzut înălţimea casei de jur împrejur: temelia camerelor laterale era de o trestie întreagă, de şase coţi mari.

⁹ Zidul de afară al camerelor laterale avea o grosime de cinci coţi, şi locul rămas gol era locul camerelor de pe laturile dinăuntru.

¹⁰ Şi între camere era o lăţime de douăzeci de coţi, de jur împrejurul templului.

¹¹ Şi uşa camerelor laterale dădea în locul gol, o uşă la nord, şi o uşă la sud; şi lărgimea locului gol era de cinci coţi de jur împrejur.

¹² Clădirea din faţa locului gol din partea de vest, avea o lărgime de şaptezeci de coţi; şi zidul clădirii era de cinci coţi de gros de jur împrejur, şi lung de nouăzeci de coţi.

¹³ A măsurat şi casa, o sută de coţi lungime; şi locul gol, şi clădirea cu zidurile sale, o sută de coţi lungime.

¹⁴ Şi lăţimea feţei casei, şi locul gol dinspre est, o sută de coţi.

¹⁵ Şi a măsurat lungimea clădirii dinaintea locului gol, care era în spatele ei, şi a coridoarelor ei de fiecare parte, o sută de coţi, cu partea dinăuntrul templului, şi porticurile curţii.

¹⁶ Pragurile şi ferestrele îngrădite şi coridoarele din jurul celor trei etaje, opuse pragurilor, erau acoperite cu lemn de jur împrejur. De la pământ până la ferestrele acoperite,

¹⁷ până deasupra uşii, până la partea dinăuntrul casei, partea de afară, tot zidul de jur împrejurul casei dinăuntru şi din afară, totul era după măsură,

¹⁸ şi împodobit cu heruvimi şi palmieri. Între doi heruvimi era un palmier. Şi fiecare heruvim avea două feţe.

¹⁹ O faţă de om întoarsă spre un palmier, de o parte, şi o faţă de leu întoarsă spre celălalt palmier de cealaltă parte; aşa era de jur împrejurul casei.

²⁰ De la pământ până deasupra uşii erau sculptaţi heruvimi şi palmieri, şi pe zidul templului.

²¹ Uşorii templului erau pătraţi. Şi partea din faţă a sanctuarului era asemănătoare.

²² Altarul era de lemn, înalt de trei coţi şi lung de trei coţi. Şi colţurile, şi temelia, şi pereţii lui erau de lemn: şi el mi-a zis: Aceasta este masa care este înaintea Domnului.

²³ Şi templul şi sanctuarul aveau două uşi.

²⁴ Şi fiecare uşă avea două canaturi, care se întorceau fiecare pe uşi, două canaturi pentru o uşă şi două pentru cealaltă.

²⁵ Şi pe uşile templului erau sculptaţi heruvimi şi palmieri, ca şi pe ziduri. În faţa porticului de afară erau nişte grinzi de lemn, îmbinate între ele.

²⁶ Şi erau ferestre zăbrelite, şi de o parte şi de cealaltă erau palmieri, pe laturile porticului, şi pe camerele laterale ale casei şi pe grinzile de sus.

42

¹ Apoi m-a scos şi m-a dus în curtea de afară, dinspre nord, şi m-a adus la camerele din faţa locului gol şi din faţa clădirii dinspre nord.

² Faţa unde se afla uşa dinspre nord avea o lungime de o sută de coţi; şi lăţimea era de cincizeci de coţi.

³ în dreptul celor douăzeci de coţi ai curţii dinăuntru, şi în dreptul pavajului curţii de afară se aflau coridoare lângă coridoare, în trei etaje.

⁴ Şi pe dinaintea camerelor era un loc de trecere lat de zece coţi, un drum de un cot; şi uşile lor erau spre nord.

⁵ Camerele de sus erau mai strâmte decât cele de jos şi decât cele de la mijlocul clădirii, deoarece coridoarele le luau din spaţiu.

⁶ Erau în trei etaje, dar n-aveau stâlpi ca stâlpii curţilor; de aceea camerele de sus erau mai strâmte decât cele de jos şi decât cele de la mijloc.

⁷ Şi zidul de afară, care mergea alături de camere, dinspre curtea de afară, în faţa camerelor, avea o lungime de cincizeci de coţi;

⁸ căci lungimea camerelor dinspre curtea de afară era de cincizeci de coţi; şi, iată, faţa templului avea o sută de coţi.

⁹ Şi dedesubtul acestor camere era intrarea de la est, cum veneai din curtea din afară.

¹⁰ Şi camerele erau în lăţimea zidului curţii dinspre est, în dreptul locului gol, şi în dreptul clădirii.

¹¹ Şi în faţa lor era un loc de trecere, ca şi înaintea camerelor dinspre nord, de aceeaşi lungime şi lăţime; ieşirile, întocmirea şi uşile lor erau la fel.

¹² Şi tot aşa era şi cu uşile camerelor dinspre sud. Era o uşă la capul locului de trecere, care se afla drept înaintea zidului dinspre est, pe unde se intra.

¹³ Atunci mi-a zis: Camerele de la nord şi camerele de la sud, care sunt în faţa locului gol, sunt camere sfinte, unde preoţii care se apropie de Domnul vor mânca lucrurile preasfinte, acolo vor pune lucrurile preasfinte, şi darurile de mâncare, şi jertfele pentru păcat, şi jertfele pentru vină; căci locul este sfânt.

¹⁴ Când preoţii vor intra acolo, nu vor ieşi din locul sfânt în curtea exterioară, ci îşi vor lăsa acolo hainele cu care fac slujba, căci sunt sfinte, şi se vor îmbrăca în alte haine ca să se apropie de curtea pentru popor.

¹⁵ Şi după ce a terminat de măsurat casa dinăuntru, m-a scos pe poarta dinspre est, şi a măsurat-o de jur împrejur.

¹⁶ A măsurat partea de est cu trestia de măsurat şi de jur împrejur a găsit cinci sute de trestii.

¹⁷ A măsurat partea de nord cu trestia de măsurat şi a găsit de jur împrejur cinci sute de trestii.

¹⁸ A măsurat partea de sud cu trestia de măsurat, şi a găsit cinci sute de trestii.

¹⁹ S-a întors apoi spre vest şi a măsurat cinci sute de trestii cu trestia de măsurat.

²⁰ Şi a măsurat în cele patru laturi zidul de jur împrejur; lungimea de cinci sute de trestii, şi lăţimea de cinci sute, ca să facă o separare între locul sfânt şi cel nesfânt.

43

¹ După aceea m-a dus la poartă, la poarta dinspre est.

² Şi iată, gloria Dumnezeului lui Israel venea de la est. Şi glasul Său era ca vuietul unor ape mari, şi pământul strălucea de gloria Sa.

³ Şi viziunea aceasta semăna cu viziunea pe care am avut-o când am venit să nimicesc cetatea; şi viziunile acestea semănau cu aceea pe care am avut-o lângă râul Chebar. Şi am căzut cu faţa la pământ.

⁴ Şi gloria Domnului a intrat în casă pe poarta dinspre est.

⁵ Şi Duhul m-a ridicat, şi m-a dus în curtea dinăuntru. Şi iată, gloria Domnului a umplut casa.

⁶ Şi am auzit pe cineva vorbindu-mi din casă, şi un om stătea lângă mine.

⁷ Şi El mi-a zis: Fiu al omului, acesta este locul tronului Meu, locul unde voi pune talpa picioarelor Mele, unde voi locui în mijlocul copiilor lui Israel pentru totdeauna. Şi casa lui Israel şi regii lor nu-Mi vor mai pângări Numele Meu cel sfânt, prin desfrânările lor, sau prin trupurile moarte ale regilor lor, în locurile înalte,

⁸ ca atunci când îşi puneau pragul lor lângă pragul Meu, stâlpii lor lângă stâlpii Mei şi nu era decât un zid între Mine şi ei. Aşa au pângărit ei Numele Meu cel sfânt cu urâciunile pe care le-au făcut; de aceea i-am mistuit în mânia Mea.

⁹ Acum vor depărta de la Mine desfrânările lor şi trupurile moarte ale regilor lor, şi Eu voi locui pentru totdeauna în mijlocul lor.

¹⁰ Tu, fiu al omului, arată templul acesta casei lui Israel, ei să-i măsoare planul, şi să se ruşineze de nelegiuirile lor.

¹¹ Şi dacă se vor ruşina de toată purtarea lor, arată-le forma casei, şi întocmirea ei, şi ieşirile ei, şi intrările ei, şi toate planurile ei, şi toate legile ei, şi scrie-le înaintea lor, ca să păzească toate planurile ei, şi toate poruncile ei, şi toate orânduirile ei, şi să le îndeplinească.

¹² Aceasta este legea casei. Pe vârful muntelui, tot locul pe care-l va cuprinde ea va fi preasfânt. Iată, aceasta este legea casei.

¹³ Şi acestea sunt măsurile altarului, în coţi: cotul de un cot şi o palmă. Temelia va fi înaltă de un cot, şi lată de un cot; şi pervazul dimprejur va fi de un lat de palmă; aceasta va fi baza altarului.

¹⁴ Şi de la temelia de pe pământ până la pervazul de jos vor fi doi coţi, şi o lăţime de un cot, şi de la pervazul cel mic până la pervazul cel mare vor fi patru coţi, şi o lăţime de un cot.

¹⁵ Altarul va fi de patru coţi; şi de la altar în sus vor fi patru coarne.

¹⁶ Şi altarul va fi de doisprezece coţi de lung şi de doisprezece de lat, pătrat în toate laturile lui.

¹⁷ Şi pervazul va fi de paisprezece coţi lungime şi de paisprezece coţi lăţime în cele patru laturi ale lui, şi marginea de sus va fi de o jumătate de cot, şi temelia lui de un cot de jur împrejur; şi treptele lui îndreptate spre est.

¹⁸ Şi El mi-a zis: Fiu al omului, aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată legile cu privire la altar, pentru ziua când îl vor face, ca să aducă pe el arderi-de-tot, şi să-l stropească cu sânge.

¹⁹ Şi să dai preoţilor, leviţilor, care sunt din sămânţa lui Ţadoc, care se apropiau de Mine ca să-Mi slujească, zice Domnul Dumnezeu, un viţel pentru jertfa pentru păcat.

²⁰ Şi să iei din sângele lui, şi să ungi cele patru coarne ale altarului, şi cele patru colţuri ale pervazului, şi marginea care-l înconjoară; aşa să cureţi altarul şi să faci ispăşire pentru el.

²¹ Să iei viţelul jertfei pentru păcat, şi să-i ardă într-un loc anume lângă casă, afară din sanctuar.

²² Şi în ziua a doua, să aduci ca jertfă pentru păcat un ţap fără cusur, ca să cureţe altarul, cum l-au curăţat cu viţelul.

²³ După ce vei termina de făcut curăţarea, să aduci un viţel fără cusur, şi un berbec din turmă fără cusur.

²⁴ Şi să-i aduci înaintea Domnului; şi preoţii să-i presare cu sare, şi să-i aducă Domnului ca ardere-de-tot.

²⁵ Timp de şapte zile, să jertfeşti în fiecare zi un ţap ca jertfă pentru păcat; să jertfească şi un viţel şi un berbec din turmă, fără cusur.

²⁶ Timp de şapte zile vor face ispăşirea şi curăţarea altarului şi-l vor consacra.

²⁷ Şi după ce se vor împlini aceste zile, de la ziua a opta înainte, preoţii să aducă pe altar arderile voastre de tot, şi jertfele voastre de mulţumire; şi Eu vă voi primi, zice Domnul Dumnezeu.

44

¹ M-a dus înapoi la poarta de afară a sanctuarului, dinspre est; şi era închisă.

² Şi Domnul mi-a zis: Poarta aceasta va sta închisă, nu se va deschide, şi nici un om nu va intra prin ea, căci Domnul Dumnezeul lui Israel, a intrat pe ea, de aceea va sta închisă.

³ Este pentru prinţ, prinţul va putea să stea sub ea ca să mănânce pâine înaintea Domnului. El va intra pe drumul porticului porţii, şi va ieşi pe acelaşi drum.

⁴ Apoi m-a dus la poarta dinspre nord, înaintea casei. Şi m-am uitat, şi iată, gloria Domnului umplea casa Domnului! Şi am căzut cu faţa la pământ.

⁵ Şi Domnul mi-a zis: Fiu al omului, ia seama şi uită-te cu ochii tăi şi ascultă cu urechile tale tot ce-ţi voi spune cu privire la toate rânduielile casei Domnului, şi cu privire la toate legile ei, şi ia seama la intrarea casei şi la toate ieşirile Sanctuarului.

⁶ Şi spune celor răzvrătiţi, casei lui Israel: Aşa zice Domnul Dumnezeu: Ajungă-vă toate urâciunile voastre, casa lui Israel!

⁷ Când aţi adus în sanctuarul Meu străini, necircumcişi în inimă, şi necircumcişi în carne, ca să-Mi profaneze casa, aţi adus pâinea Mea, grăsimea şi sângele, aţi rupt astfel legământul Meu pentru toate urâciunile voastre.

⁸ Şi n-aţi păzit ce trebuia păzit cu privire la lucrurile Mele cele sfinte, ci i-aţi pus pentru voi, ca să facă slujbă în sanctuarul Meu.

⁹ Aşa zice Domnul Dumnezeu: Nici un străin necircumcis în inimă, şi necircumcis în trup, să nu intre în sanctuarul Meu, nici un străin care este între copiii lui Israel.

¹⁰ Şi leviţii care s-au depărtat de Mine, când Israel se rătăcea, care s-au abătut de la Mine ca să-şi urmeze idolii, îşi vor purta nelegiuirea:

¹¹ ei vor fi slujitori în sanctuarul Meu, vor păzi porţile casei şi vor face slujbă în casă, vor înjunghia pentru popor vitele rânduite pentru arderile-de-tot şi pentru celelalte jertfe şi vor sta înaintea lui ca să-i slujească.

¹² Pentru că i-au slujit înaintea idolilor lui, şi au fost o piatră de poticnire, ca să cadă în păcat casa lui Israel; de aceea îmi ridic mâna împotriva lor, zice Domnul Dumnezeu, şi să-şi poarte pedeapsa nelegiuirilor lor.

¹³ Nu se vor apropia de Mine ca să fie în slujba Mea ca preoţi, nu se vor apropia de lucrurile Mele cele sfinte, nici de lucrurile Mele preasfinte; ci vor purta pedeapsa ruşinii lor şi a urâciunilor pe care le-au făcut.

¹⁴ Dar îi voi face paznici ai casei, pentru toată slujba ei, şi la tot ce trebuie făcut în ea.

¹⁵ Dar preoţii, leviţii, fiii lui Ţadoc, care au păzit slujba sanctuarului Meu când copiii lui Israel se rătăceau de la Mine, aceia se vor apropia de Mine ca să-Mi slujească, şi vor sta înaintea Mea ca să-Mi aducă grăsime şi sânge, zice Domnul Dumnezeu.

¹⁶ Ei vor intra în sanctuarul Meu, şi se vor apropia de masa Mea să-Mi slujească, şi vor fi în slujba Mea.

¹⁷ Şi, când vor trece pe porţile curţii dinăuntru, se vor îmbrăca în haine de in; şi nu vor avea pe ei nimic de lână, când vor face slujba în porţile curţii dinăuntru şi spre casă.

¹⁸ Vor avea turbane de in pe cap şi pantaloni de in pe coapsele lor; nu se vor încinge cu ceva care să-i facă să transpire.

¹⁹ Şi când vor ieşi să se ducă în curtea de afară, în curtea de afară la popor, vor dezbrăca veşmintele cu care fac slujba, şi le vor pune în camere sfinte; şi se vor îmbrăca în altele; ca să nu sfinţească poporul cu veşmintele lor.

²⁰ Nu-şi vor rade capul, dar nici nu vor lăsa părul să crească în voie; ci vor trebui să-şi taie părul.

²¹ Nici un preot nu va bea vin când va intra în curtea dinăuntru.

²² Nici nu vor lua de soţie o văduvă, nici o femeie divorţată, ci vor lua numai fecioare din sămânţa casei lui Israel, sau o văduvă care este văduva unui preot.

²³ Şi vor învăţa pe poporul Meu să deosebească ce este sfânt de ce nu este sfânt, şi vor arăta deosebirea dintre ce este necurat şi ce este curat.

²⁴ Şi vor judeca în neînţelegeri şi vor hotărî după judecăţile Mele. Şi vor păzi legile şi poruncile Mele, la toate sărbătorile Mele; şi vor sfinţi Sabatele Mele.

²⁵ Şi un preot nu se va apropia de un mort, ca să nu se facă necurat; nu va putea să se facă necurat decât pentru tată, sau mamă, sau pentru fiu, sau pentru fiică, sau pentru un frate, sau pentru o soră care nu avusese soţ.

²⁶ Şi după curăţare, i se vor număra şapte zile.

²⁷ Şi în ziua când va intra în sanctuarul Meu, în curtea dinăuntru, ca să facă slujba în sanctuar, îşi va aduce jertfa pentru păcat, zice Domnul Dumnezeu.

²⁸ Şi iată ce le va sluji de moştenire: Eu sunt moştenirea lor. Şi să nu le daţi nici o moşie în Israel; Eu sunt moştenirea lor.

²⁹ Dar se vor hrăni cu darurile de mâncare, şi cu jertfele pentru păcat, şi cu jertfele pentru vină; şi tot ce va fi închinat Domnului în Israel va fi al lor.

³⁰ Şi cele mai bune din cele dintâi roade de orice fel, şi partea ridicată din toate darurile de mâncare pe care le veţi aduce ca daruri ridicate vor fi pentru preoţi; veţi da preoţilor şi pârga făinii voastre, pentru ca să faceţi ca binecuvântarea să rămână peste casa voastră.

³¹ Preoţii nu vor mânca din nici o pasăre sau vită moartă sau sfâşiată de fiară.

45

¹ Când veţi împărţi ţara ca moştenire prin sorţi, să oferiţi ca dar pentru Domnul o parte sfântă din ţară, lungă de douăzeci şi cinci de mii de coţi şi lată de zece mii: aceasta va fi sfântă în toată întinderea ei.

² Din aceasta vor fi pentru sanctuar cinci sute de coţi în lungime, şi cinci sute în lăţime, în patru laturi; şi cincizeci de coţi ca loc liber de jur împrejur.

³ Şi din această măsură să masori o lungime de douăzeci şi cinci de mii, şi o lăţime de zece mii, pentru sanctuar, pentru Locul Preasfânt.

⁴ Partea sfântă a ţării va fi pentru preoţii care fac slujba în sanctuar, care se apropie de Domnul să-I slujească: şi va fi un loc pentru casele lor, şi un loc sfânt pentru sanctuar.

⁵ Şi leviţilor, slujitorii templului, să li se dea un ţinut de douăzeci şi cinci de mii de coţi în lungime, şi zece mii în lăţime; să li se dea în stăpânire douăzeci de camere.

⁶ Să daţi şi cetăţii o proprietate de cinci mii de coţi în lăţime, şi douăzeci şi cinci de mii în lungime, lângă partea cea sfântă luată pentru sanctuar; aceasta va fi pentru toată casa lui Israel.

⁷ Şi pentru prinţ veţi avea un loc lângă cele două laturi ale părţii sfinte, şi lângă proprietatea cetăţii, şi de-a lungul părţii sfinte, în faţa proprietăţii cetăţii, la vest de partea de vest, şi la est de partea de est, şi pe o lungime cât una din părţi, de la marginea de vest până la marginea de est.

⁸ Acesta-i va fi proprietatea din pământul lui Israel; şi prinţii Mei nu vor mai asupri poporul Meu, ci vor da casei lui Israel cealaltă parte a ţării, după seminţiile ei.

⁹ Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Destul, prinţi ai lui Israel! Încetaţi violenţa şi jaful, faceţi judecată şi dreptate! încetaţi cu luarea averii de la poporul Meu! zice Domnul Dumnezeu.

¹⁰ Să aveţi balanţe drepte, şi o efă, şi un bat drept.

¹¹ Efa şi batul să aibă aceeaşi măsură, batul să cuprindă a zecea parte dintr-un omer, şi efa a zecea parte dintr-un omer.

¹² Şi siclul să fie de douăzeci de ghere. Douăzeci de sicii, plus douăzeci şi cinci de sicii să fie mina voastră.

¹³ Iată darul de mâncare pe care-l veţi ridica: a şasea parte dintr-o efă la un omer de grâu, şi a şasea parte din efă la un omer de orz.

¹⁴ Pentru untdelemn, la un bat de untdelemn, veţi datora a zecea parte dintr-un bat la un cor, care este un omer de zece baţi, căci zece baţi fac un omer.

¹⁵ Şi un miel dintr-o turmă de două sute, din păşunile bine udate ale lui Israel, să fie dat ca dar de mâncare, şi ca ardere-de-tot, şi ca jertfă de mulţumire, ca să facă ispăşire pentru ei, zice Domnul Dumnezeu.

¹⁶ Tot poporul din ţară va trebui să dea darul acesta de mâncare pentru prinţul lui Israel.

¹⁷ Şi prinţul va fi dator să dea arderile-de-tot, şi darurile de mâncare, şi jertfele de băutură, la sărbători, şi la lunile noi, şi la Sabate, la toate sărbătorile casei lui Israel. El va pregăti jertfa pentru păcat, şi darul de mâncare, şi arderea-de-tot, şi jertfa de mulţumire, ca să se facă ispăşire pentru casa lui Israel.

¹⁸ Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: în luna întâi, în ziua întâi a lunii, vei lua un viţel fără cusur, şi vei face ispăşire pentru sanctuar.

¹⁹ Şi preotul va lua din sângele jertfei pentru păcat, şi va pune pe uşorii casei, şi pe cele patru colţuri ale pervazului altarului şi pe uşorii porţii curţii dinăuntru.

²⁰ Şi tot aşa vei face şi în a şaptea zi a lunii pentru cei din popor care păcătuiesc fără voie, şi pentru cel fără pricepere; aşa veţi face ispăşire pentru casă.

²¹ În luna întâi, în ziua a paisprezecea a lunii, veţi avea Pastele, o sărbătoare de şapte zile; în care timp se vor mânca azimi.

²² Şi în ziua aceea prinţul va pregăti pentru el şi pentru tot poporul ţării un bou ca jertfă pentru păcat.

²³ Şi în timpul celor şapte zile ale sărbătorii va pregăti ca ardere-de-tot Domnului şapte boi şi şapte berbeci fără cusur, în fiecare zi din cele şapte zile, şi un ţap în fiecare zi ca jertfă pentru păcat.

²⁴ Şi va pregăti şi darul de mâncare, o efă pentru un bou, şi o efă pentru un berbec, şi un hin de untdelemn pentru o efă.

²⁵ În luna a şaptea, în a cincisprezecea zi a lunii, la sărbătoare, va aduce timp de şapte zile aceleaşi jertfe pentru ispăşire, aceleaşi arderi-de-tot, acelaşi dar de mâncare, şi acelaşi untdelemn.

46

¹ Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Poarta curţii dinăuntru, dinspre est, să fie închisă în cele şapte zile de lucru, dar se va deschide în ziua Sabatului, şi va fi deschisă şi în ziua lunii noi.

² Şi prinţul va intra pe drumul porticului porţii de afară, şi va sta lângă uşorii porţii. Şi preoţii vor aduce arderea lui de tot şi jertfele lui de mulţumire, şi el se va închina pe pragul porţii: apoi va ieşi iarăşi afară, dar poarta nu se va închide până seara.

³ Poporul ţării se va închina şi el înaintea Domnului, la intrarea acestei porţi, în zilele de Sabat şi în lunile noi.

⁴ Şi arderea-de-tot pe care prinţul o va aduce Domnului în ziua Sabatului va fi de şase miei fără cusur, şi un berbec fără cusur;

⁵ iar darul de mâncare va fi o efă pentru berbec, şi un dar de bunăvoie pentru miei, şi un hin de untdelemn pentru o efă.

⁶ Şi în ziua lunii noi, va da un viţel fără cusur, şi şase miei, şi un berbec, toţi fără cusur.

⁷ Şi să pregătească darul de mâncare, o efă pentru un bou, şi o efă pentru un berbec, şi cât va dori pentru miei, şi un hin de untdelemn pentru o efă.

⁸ Şi când prinţul va intra, va intra pe drumul porticului porţii, şi va ieşi pe acelaşi drum.

⁹ Dar când poporul ţării va veni înaintea Domnului, la sărbători, cel care va intra pe poarta de nord, ca să se închine, va ieşi pe poarta de sud; şi cel care va intra pe poarta de sud, va ieşi pe poarta de nord; nu trebuie să se întoarcă pe poarta pe care va intra, ci va ieşi drept înainte pe cealaltă.

¹⁰ Şi prinţul va intra cu ei când vor intra, şi când ei vor ieşi, va ieşi.

¹¹ Şi la sărbători şi la zile deosebite, darul de mâncare va fi de o efă pentru un bou, şi o efă pentru un berbec, şi cât va voi pentru miei, şi un hin de untdelemn pentru o efă.

¹² Dar dacă prinţul aduce Domnului o ardere-de-tot de bunăvoie sau o jertfă de mulţumire de bunăvoie, îi vor deschide poarta dinspre est, şi el îşi va aduce arderea-de-tot şi jertfa de mulţumire aşa cum a adus-o în ziua Sabatului; apoi va ieşi afară, şi după ce va ieşi, vor închide iarăşi poarta.

¹³ În fiecare zi vei aduce Domnului ca ardere-de-tot un miel de un an, fără cusur; îl vei pregăti în fiecare dimineaţă.

¹⁴ Şi să mai pregăteşti un dar de mâncare pentru el în fiecare dimineaţă, a şasea parte dintr-o efă, şi a treia parte dintr-un hin de untdelemn, pentru a umezi făina fină. Acesta este darul de mâncare de adus Domnului; aceasta este o lege de neîntrerupt, pentru totdeauna.

¹⁵ În fiecare dimineaţă, vor aduce astfel mielul, şi darul de mâncare, şi untdelemnul, ca o ardere-de-tot neîncetată.

¹⁶ Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Dacă prinţul dă unuia dintre fiii săi un dar luat din moştenirea sa, darul acesta va rămâne al fiilor săi, ca proprietate a lor prin moştenire.

¹⁷ Dar dacă dă unuia din slujitorii lui un dar luat din moştenirea lui, darul acela va fi al lui până în anul eliberării, apoi se va întoarce înapoi prinţului; numai fiii lui vor stăpâni ce le va da din moştenirea lui.

¹⁸ Prinţul nu va lua nimic din moştenirea poporului, lipsindu-l prin apăsare de proprietatea lui; ce va da de moştenire fiilor săi, va lua din ce are el, pentru ca nici unul din poporul Meu să nu fie îndepărtat din proprietatea lui.

¹⁹ După aceea m-a dus, pe intrarea de lângă poartă, în camerele sfinte ale preoţilor, care se află spre nord. Şi, iată, acolo era un loc în partea de vest.

²⁰ El mi-a zis: Acesta este locul unde preoţii vor fierbe carnea de la jertfele pentru vină şi pentru ispăşire şi unde vor coace darurile de mâncare, ca să nu le scoată în curtea de afară şi să sfinţească poporul.

²¹ M-a dus apoi în curtea de afară, şi m-a făcut să trec pe lângă cele patru colţuri ale curţii. Şi iată că era o curte la fiecare colţ al curţii.

²² În cele patru colţuri ale curţii erau curţi unite, lungi de patruzeci de coţi şi late de treizeci; aceste patru colţuri aveau aceeaşi măsură.

²³ Şi era un rând de clădiri în jurul lor, în jurul celor patru, şi la picioarele zidului de jur împrejur erau nişte vetre pentru gătit.

²⁴ El mi-a zis: Acestea sunt bucătăriile, unde slujitorii casei vor fierbe carnea de la jertfele aduse de popor.

47

¹ M-a adus înapoi la uşa casei. Şi iată, ieşea apă de sub pragul casei, dinspre est, căci faţa casei era spre est. Şi apa se cobora de sub partea dreaptă a casei, înspre partea de sud a altarului.

² Şi m-a scos pe poarta de nord, şi m-a făcut să ocolesc pe dinafară până la poarta de est. Şi iată, apa curgea din partea dreaptă.

³ Şi când omul acela care avea măsura în mână a înaintat spre est, a măsurat o mie de coţi, şi m-a trecut prin apă, apa era până la gleznă.

⁴ A mai măsurat iarăşi o mie, şi m-a trecut prin apă; apa era până la genunchi. Iarăşi a măsurat o mie, şi m-a trecut; apa era până la şolduri.

⁵ Apoi a măsurat o mie; şi era un râu pe care nu-l puteam trece, căci apa era atât de adâncă încât trebuia să înot, un râu care nu se putea trece.

⁶ Şi el mi-a zis: Ai văzut, fiu al omului? Şi m-a luat şi m-a dus înapoi pe malul râului.

⁷ Când m-am întors, iată, pe malul râului era o mulţime de copaci pe amândouă părţile.

⁸ Şi el mi-a zis: Apa aceasta curge spre ţinutul de est, şi se coboară în câmpie, şi se varsă în mare; şi, vărsându-se în mare, apele se vor vindeca.

⁹ Şi orice făptură vie, care se mişcă, va trăi pretutindeni pe unde va curge râul, şi va fi o mulţime de peşti; căci, pe oriunde va ajunge apa aceasta, apele se vor face sănătoase, şi pretutindeni pe unde va ajunge râul acesta va fi viaţă.

¹⁰ Şi pescarii vor sta pe malurile lui, de la En-Ghedi până la En-Eglaim, şi vor întinde mrejele; vor fi peşti de felurite soiuri, ca peştii Mării celei Mari, foarte mulţi.

¹¹ Mlaştinile şi gropile ei nu se vor vindeca, ci vor fi lăsate pradă sării.

¹² Dar lângă râul acesta, pe malurile lui, de amândouă părţile vor creşte tot felul de pomi roditori. Frunza lor nu se va veşteji şi roadele lor nu se vor sfârşi; în fiecare lună vor fi roade noi, fiecare după luna lui, pentru că apele vor ieşi din sanctuar. Şi roadele lor vor fi ca hrană, şi frunzele lor ca doctorie.

¹³ Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată graniţele ţării, pe care o veţi împărţi ca moştenire celor douăsprezece seminţii ale lui Israel. Iosif va avea două părţi.

¹⁴ Şi o veţi stăpâni unul ca şi altul, cum am jurat cu mâna ridicată că o voi da părinţilor voştri; pământul acesta vă va cădea la împărţeală ca moştenire.

¹⁵ Şi iată graniţele ţării înspre nord, de la Marea cea Mare, drumul Hetlonului până la Ţedad.

¹⁶ Hamat, Berota, Sibraim, între graniţa Damascului şi graniţa Hamatului, Haţer-Haticon, spre graniţa Havranului.

¹⁷ Astfel graniţa va fi, de la mare până la Haţar-Enon, şi la nord de el, graniţa Damascului, Ţafonului şi graniţa Hamatului. Aceasta este partea de nord.

¹⁸ În partea de est veţi marca graniţa dintre Havran şi Damasc, între Galaad şi ţara lui Israel, de-a lungul Iordanului, şi de-a lungul părţii de est a mării. Aceasta este partea de est.

¹⁹ Şi graniţa de sud, înspre sud, de la Tamar până la apele Meriba de la Cades, până la torentul Egiptului şi până la Marea cea Mare. Aceasta este partea de sud.

²⁰ Graniţa de vest va fi Marea cea Mare, până la locul unde se îndreaptă spre Hamat. Aceasta este partea de vest.

²¹ Aşa veţi împărţi ţara între voi, după seminţiile lui Israel.

²² Şi o veţi împărţi ca moştenire prin sorţi între voi, şi pentru străinii care vor locui în mijlocul vostru, care vor naşte copii în mijlocul vostru. Pe aceştia îi veţi primi ca pe nişte băştinaşi între copiii lui Israel. Ei să aibă moştenirea prin sorţi împreună cu voi între seminţiile lui Israel.

²³ Străinului îi veţi da moştenirea lui în seminţia în care va locui, zice Domnul Dumnezeu.

48

¹ Iată numele seminţiilor. De la marginea de nord, de-a lungul drumului de la Hetlon, cum mergi spre Hamat şi Haţar-Enon, la graniţa Damascului de la nord spre Hamat, de la est la vest, partea lui Dan.

² Şi lângă graniţa lui Dan, din partea de est până la partea de vest, partea lui Aşer.

³ Şi lângă graniţa lui Aşer, din partea de est până la partea de vest, partea lui Neftali.

⁴ Şi lângă graniţa lui Neftali, din partea de est până la partea de vest, partea lui Mânase.

⁵ Şi lângă graniţa lui Mânase, din partea de est până la partea de vest, partea lui Efraim.

⁶ Şi lângă graniţa lui Efraim, din partea de est până la partea de vest, partea lui Ruben.

⁷ Şi lângă graniţa lui Ruben, din partea de est până la partea de vest, partea lui Iuda.

⁸ Şi lângă graniţa lui Iuda, din partea de est până la partea de vest, va fi partea sfântă pe care o veţi despărţi, lată de douăzeci şi cinci de mii de coţi, şi lungă cât una din părţile de la est la vest, şi sanctuarul va fi în mijlocul ei.

⁹ Partea pe care o veţi despărţi pentru Domnul va avea douăzeci şi cinci de mii de coţi în lungime, şi zece mii în lăţime.

¹⁰ Şi această parte sfântă va fi a preoţilor: douăzeci şi cinci de mii de coţi la nord, şi zece mii în lăţime, la vest, zece mii în lăţime, la est, şi douăzeci şi cinci de mii în lăţime, la sud. Şi sanctuarul Domnului va fi în mijloc.

¹¹ Ea va fi a preoţilor sfinţiţi, a fiilor lui Ţadoc, care au făcut slujba sanctuarului Meu, care nu s-au rătăcit ca leviţii, când se rătăceau copiii lui Israel.

¹² Şi această parte din partea cea sfântă a pământului va fi a lor, un loc preasfânt, lângă graniţa leviţilor.

¹³ Leviţii vor avea, alături cu graniţa preoţilor, douăzeci şi cinci de mii de coţi în lungime, şi zece mii în lăţime; douăzeci şi cinci de mii în toată lungimea, şi zece mii în lăţime.

¹⁴ Nu vor putea să vândă nimic din ea, nici să schimbe; şi această pârgă a ţării nu va putea fi înstrăinată, căci este sfântă pentru Domnul.

¹⁵ Şi cinci mii de coţi, cave rămân în lăţime înaintea celor douăzeci şi cinci de mii, vor fi daţi cetăţii ca loc obişnuit, pentru locuinţe şi păşune; şi cetatea va fi la mijloc.

¹⁶ Şi iată-i măsurile: în partea de nord patru mii cinci sute de coţi, şi în partea de sud patru mii cinci sute, şi în partea de est patru mii cinci sute, şi în partea de vest patru mii cinci sute.

¹⁷ Şi cetatea va avea terenuri publice: două sute cincizeci de coţi la nord, şi două sute cincizeci de coţi la sud, şi două sute cincizeci de coţi la est, şi două sute cincizeci de coţi la vest.

¹⁸ Şi rămăşiţa din lungime, de lângă partea sfântă, zece mii la est, şi zece mii la vest, alături de partea sfântă, va da venituri rânduite pentru întreţinerea lucrătorilor cetăţii.

¹⁹ Şi lucrătorii cetăţii vor fi luaţi din toate seminţiile lui Israel.

²⁰ Toată partea sfântă va fi de douăzeci şi cinci de mii de coţi în lungime şi douăzeci şi cinci de mii în lăţime, şi va alcătui un pătrat împreună cu partea pe care o veţi deosebi din ea ca proprietate a cetăţii.

²¹ Şi partea care va rămâne va fi a prinţului, de amândouă laturile părţii sfinte şi a proprietăţii cetăţii, în dreptul celor douăzeci şi cinci de mii de coţi ai părţii sfinte, lângă graniţa de est, şi la vest în dreptul celor douăzeci şi cinci de mii de coţi lângă graniţa de vest, în dreptul părţilor seminţiilor. Aceasta va fi partea prinţului. Partea sfântă însă şi sanctuarul casei vor fi în mijloc.

²² Astfel proprietatea leviţilor şi proprietatea cetăţii vor fi în locul părţii cuvenite prinţului, în mijloc; ce va fi între graniţa lui Iuda şi graniţa lui Beniamin va fi al prinţului.

²³ Iată celelalte seminţii. Din partea de est până la partea de vest va fi partea lui Beniamin.

²⁴ Şi lângă graniţa lui Beniamin, din partea de est până la partea de vest, partea lui Simeon.

²⁵ Şi lângă graniţa lui Simeon, din partea de est până la partea de vest, partea lui Isahar.

²⁶ Şi lângă graniţa lui Isahar, din partea de est până la partea de vest, partea lui Zabulon.

²⁷ Şi lângă graniţa lui Zabulon, din partea de est până la partea de vest, partea lui Gad.

²⁸ Şi lângă graniţa lui Gad, pe partea de sud, spre sud, graniţa va merge de la Tamar până la apele Meriba de la Cades, până la torentul Egiptului şi până la Marea cea Mare.

²⁹ Aceasta este ţara pe care o veţi împărţi ca moştenire prin sorţi seminţiilor lui Israel, şi acestea sunt părţile lor, zice Domnul Dumnezeu.

³⁰ Şi acestea sunt întinderile cetăţii în partea de nord, patru mii cinci sute de coţi.

³¹ Şi porţile cetăţii se vor numi după numele seminţiilor lui Israel, trei porţi la nord: o poartă a lui Ruben, o poartă a lui Iuda, o poartă a lui Levi.

³² Şi în partea de est, patru mii cinci sute de coţi, şi trei porţi: şi o poartă a lui Iosif, o poartă a lui Beniamin, o poartă a lui Dan.

³³ Şi în partea de sud, patru mii cinci sute de coţi, şi trei porţi: o poartă a lui Simeon, o poartă a lui Isahar, o poartă a lui Zabulon.

³⁴ În partea de vest, patru mii cinci sute de coţi, cu cele trei porţi ale lor: o poartă a lui Gad, o poartă a lui Aşer, o poartă a lui Neftali.

³⁵ De jur împrejurul cetăţii optsprezece mii de coţi. Şi din ziua aceea numele cetăţii va fi: Domnul este acolo.