1

¹ Cuvintele lui Ieremia, fiul lui Hilchia, unul din preoţii din Anatot, din ţara lui Beniamin,

² căruia Cuvântul Domnului i-a vorbit pe vremea lui Iosia, fiul lui Amon, regele lui Iuda, în al treisprezecelea an al domniei lui,

³ şi pe vremea lui Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, până la sfârşitul anului al unsprezecelea al lui Zedechia, fiul lui Iosia, regele lui Iuda; până pe vremea când a fost dus Ierusalimul în captivitate, în luna a cincea.

⁴ Atunci Cuvântul Domnului mi-a vorbit, zicând:

⁵ Mai înainte de a te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoşteam; mai înainte de a te fi născut, te-am pus deoparte; şi te-am hotărât profetul popoarelor.

⁶ Atunci eu am zis: Ah! Doamne Dumnezeule! Iată, eu nu ştiu să vorbesc, căci sunt tânăr.

⁷ Dar Domnul mi-a zis: Nu zice: Sunt tânăr, căci te vei duce la toţi aceia la care te voi trimite şi vei spune tot ce-ţi voi porunci.

⁸ Nu te teme de ei, căci sunt cu tine ca să te scap, zice Domnul.

⁹ Atunci Domnul Şi-a întins mâna şi mi-a atins gura. Şi Domnul mi-a zis: Iată, am pus cuvintele Mele în gura ta.

¹⁰ Vezi, astăzi te-am pus peste naţiuni şi peste împărăţii, ca să smulgi şi să tai, ca să nimiceşti şi să dărâmi, ca să zideşti şi să sădeşti.

¹¹ Cuvântul Domnului mi-a mai vorbit, zicând: Ieremia, ce vezi? Şi eu am răspuns: Văd un toiag al unui migdal.

¹² Atunci Domnul mi-a zis: Bine ai văzut, căci Eu sunt gata să-Mi împlinesc Cuvântul.

¹³ Şi Cuvântul Domnului a venit la mine a doua oară, zicând: Ce vezi? Şi eu am zis: Văd un cazan clocotind, dinspre nord.

¹⁴ Apoi Domnul mi-a zis: De la nord va izbucni nenorocirea peste toţi locuitorii ţării.

¹⁵ Căci iată, voi chema toate popoarele împărăţiilor de la nord, zice Domnul; ele vor veni şi îşi vor aşeza fiecare tronul la intrarea porţilor Ierusalimului, împotriva tuturor zidurilor lui de jur împrejur şi împotriva tuturor cetăţilor lui Iuda.

¹⁶ Îmi voi rosti judecăţile împotriva lor, din cauza întregii lor răutăţi, pentru că M-au părăsit şi au adus tămâie altor dumnezei, şi s-au închinat înaintea lucrării mâinilor lor.

¹⁷ Tu deci, încinge-ţi coapsele, scoală-te şi spune-le tot ce-ţi voi porunci, Nu tremura înaintea lor, ca nu cumva să te fac Eu să tremuri înaintea lor.

¹⁸ Căci iată, în ziua aceasta te-am făcut o cetate fortificată, un stâlp de fier şi un zid de bronz împotriva întregii ţări, împotriva regilor lui Iuda, împotriva conducătorilor lui, împotriva preoţilor lui şi împotriva poporului ţării.

¹⁹ Ei vor lupta împotriva ta, dar nu te vor birui; căci Eu sunt cu tine, ca să te scap, zice Domnul.

2

¹ Cuvântul Domnului mi-a vorbit, zicând:

² Du-te şi strigă în auzul Ierusalimului, zicând: Aşa vorbeşte Domnul: Mi-aduc aminte de tine, de dragostea pe care o aveai când erai tânără, de iubirea ta, când erai logodită, când Mă urmai în deşert, într-un pământ nesemănat.

³ Atunci Israel era sfânt pentru Domnul, era cele dintâi roade ale lui; toţi cei care au vrut să-l înghită, au fost pedepsiţi; nenorocirea venea peste ei, zice Domnul.

⁴ Ascultaţi Cuvântul Domnului, casa lui Iacov, şi voi, toate familiile casei lui Israel!

⁵ Aşa vorbeşte Domnul: Ce nedreptate au găsit părinţii voştri în Mine, de s-au depărtat de Mine, au mers după idoli şi au ajuns idolatri?

⁶ Ei n-au zis: Unde este Domnul, care ne-a scos din ţara Egiptului, care ne-a condus prin deşert, printr-un pământ al deşertului şi al gropilor, printr-un pământ al secetei şi al umbrei morţii, printr-un pământ prin care nu trece nimeni şi unde nimeni nu locuieşte?

⁷ V-am adus într-o ţară roditoare, ca să-i mâncaţi roadele şi bunătăţile. Dar când aţi intrat în ea, mi-aţi pângărit ţara şi mi-aţi prefăcut moştenirea într-o urâciune.

⁸ Preoţii n-au zis: Unde este Domnul? Şi cei ce mânuiesc Legea nu M-au cunoscut, păstorii sufleteşti Mi-au fost necredincioşi, profeţii au profeţit prin Baal şi au umblat după lucruri fără de folos.

⁹ De aceea, voi aduce învinuiri împotriva voastră, zice Domnul, şi voi aduce învinuiri împotriva copiilor copiilor voştri.

¹⁰ Căci treceţi în insulele Chitim, şi priviţi! Şi trimiteţi la Chedar, şi luaţi seama bine, vedeţi dacă s-a întâmplat acolo aşa ceva:

¹¹ şi-a schimbat vreodată un popor dumnezeii, măcar că ei nu sunt dumnezei? Dar poporul Meu şi-a schimbat Gloria lor cu ceva ce nu este de nici un ajutor!

¹² Miraţi-vă de aşa ceva, ceruri, înfioraţi-vă de spaimă şi groază, zice Domnul.

¹³ Căci poporul Meu a făcut două păcate: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, şi şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate care nu ţin apă.

¹⁴ Oare este Israel un sclav cumpărat, sau fiu de sclav născut în casă? Atunci de ce a ajuns de pradă?

¹⁵ Nişte pui de lei răcnesc şi strigă împotriva lui; i-au pustiit ţara; cetăţile îi sunt arse şi fără locuitori.

¹⁶ Chiar şi cei din Nof şi Tahpanes ţi-au zdrobit coroana de pe cap.

¹⁷ Nu ţi-ai făcut tu singur lucrul acesta, pentru că ai părăsit pe Domnul Dumnezeul tău, când te îndrepta pe calea cea bună?

¹⁸ Şi acum de ce apuci pe calea care duce în Egipt, ca să bei din apa Nilului? Sau de ce apuci pe calea care duce în Asiria, ca să bei din apa Eufratului?

¹⁹ Răutatea ta te va pedepsi şi abaterile tale te vor mustra. Vei şti şi vei vedea că este un lucru rău şi amar că părăseşti pe Domnul Dumnezeul tău şi să n-ai nici o frică de Mine, zice Domnul Dumnezeul oştirilor.

²⁰ Căci de mult ţi-am sfărâmat jugul, ţi-am rupt legăturile, şi tu ai zis: Nu voi mai păcătui! Dar pe orice deal înalt şi sub orice copac verde te-ai întins ca o prostituată.

²¹ Dar Eu te sădisem ca o vie aleasă şi de cel mai bun soi: cum te-ai schimbat şi te-ai prefăcut în vlăstare de viţă sălbatică?

²² Chiar dacă te-ai spăla cu silitră şi ai folosi mult săpun, nelegiuirea ta tot ar rămâne scrisă înaintea Mea, zice Domnul Dumnezeu.

²³ Cum poţi să zici: Nu sunt pângărit, şi nu m-am dus după Baali? Priveşte-ţi urma paşilor în vale! Vezi ce ai făcut! Eşti o dromaderă iute la mers şi care baţi drumurile şi le încrucişezi.

²⁴ Măgăriţă sălbatică, deprinsă cu deşertul, care gâfâie în aprinderea patimei ei. Cine o va împiedica să-şi facă pofta? Toţi cei ce o caută nu trebuie să se obosească: o găsesc în luna ei.

²⁵ Nu te lăsa cu picioarele goale, nu-ţi usca gâtul de sete! Dar tu ai zis: Nu-i nici o speranţă! Nu! Căci iubesc dumnezeii străini! Şi după ei voi umbla.

²⁶ Cum rămâne ruşinat un hoţ când este prins, aşa de ruşinată este casa lui Israel; ei, regii lor, conducătorii lor, preoţii lor şi profeţii lor.

²⁷ Ei zic lemnului: Tu eşti tatăl meu! Şi pietrei: Tu m-ai născut. Căci şi-au întors spatele la Mine şi nu faţa; dar în vremea necazului lor, ei vor zice: Ridică-Te şi scapă-ne!

²⁸ Dar unde sunt dumnezeii tăi, pe care ţi i-ai făcut? Să se ridice ei, dacă pot să te scape în vremea nenorocirii! Căci câte cetăţi ai, atâţia dumnezei ai, Iuda!

²⁹ De ce vă certaţi cu Mine? Toţi aţi păcătuit împotriva Mea, zice Domnul.

³⁰ În zadar v-am lovit copiii; n-au primit disciplina. Sabia voastră a mâncat pe profeţii voştri, ca un leu nimicitor.

³¹ O, generaţie rea de astăzi, ascultaţi Cuvântul Domnului, care zice: Am fost Eu un deşert pentru Israel, sau o ţară a întunericului? De ce zice poporul Meu: Suntem stăpâni peste noii Nu vom mai veni la Tine?

³² Poate o fecioară să-şi uite podoabele sau o mireasă brâul? Totuşi poporul Meu M-a uitat de zile fără număr.

³³ Cât de bine ştii să-ţi pregăteşti căile, ca să-ţi cauţi iubirea! De aceea chiar şi la nelegiuiri s-au deprins căile tale.

³⁴ Chiar şi în poalele hainei tale se află sângele săracului nevinovat, pe care nu l-ai prins făcând vreo spargere.

³⁵ Şi totuşi tu zici: Sunt nevinovat! Sigur mânia Lui se va întoarce de la mine! Iată, voi intra la judecată cu tine, pentru că tu zici: N-am păcătuit!

³⁶ De ce alergi atât de mult, schimbându-ţi drumul? Vei fi ruşinat de Egipt cum ai fost ruşinat de Asiria!

³⁷ Vei ieşi din locul acesta cu mâinile pe cap; căci Domnul a lepădat pe cei în care te încrezi, şi nu vei izbuti cu ei.

3

¹ Dumnezeu zice: Dacă soţul divorţează de soţia sa şi ea îl părăseşte şi ajunge soţia altuia, se mai poate întoarce bărbatul acesta la ea? Oare nu va fi chiar şi ţara aceea complet pângărită? Dar tu te-ai desfrânat cu mulţi iubiţi şi totuşi te întorci la Mine, zice Domnul.

² Ridică-ţi ochii spre înălţimi şi priveşte; unde nu te-ai necinstit? Stăteai pentru ei pe marginea drumului, ca arabul în deşert, şi ai pângărit ţara cu desfrânările şi cu răutatea ta!

³ De aceea, ploile au fost oprite şi ploaia de primăvară a lipsit. Cu toate acestea, tu ţi-ai păstrat fruntea de desfrânată şi ai refuzat să te ruşinezi!

⁴ Acum nu-i aşa că strigi la Mine: Tată! Tu eşti Călăuza tinereţii mele!

⁵ Îşi va ţine El mânia pe vecie? O va păstra El totdeauna? Iată, aşa ai vorbit şi ai făcut lucruri rele, cât ai putut.

⁶ Domnul mi-a zis iarăşi pe vremea regelui Iosia: Ai văzut ce a făcut necredincioasa Israel? S-a dus pe orice colină înaltă şi sub orice arbore verde şi s-a desfrânat acolo.

⁷ Şi Eu ziceam că după ce a făcut toate acestea se va întoarce spre Mine, dar nu s-a întors. Şi vicleana ei soră Iuda a văzut aceasta.

⁸ Şi am văzut că, deşi M-am despărţit de necredincioasa Israel, pentru adulterul ei, şi i-am dat o carte de despărţire, Iuda, sora ei cea vicleană, nu s-a temut, ci s-a dus să se desfrâneze la fel.

⁹ Şi prin desfrânarea ei nesocotită a pângărit ţara şi a comis adulter cu piatra şi cu lemnul.

¹⁰ Şi cu toate acestea, Iuda, sora ei cea vicleană, nu s-a întors la Mine din toată inima, ci cu prefăcătorie, zice Domnul.

¹¹ Şi Domnul mi-a zis: Israel cea necredincioasă s-a dovedit mai dreaptă decât Iuda cea vicleană.

¹² Du-te şi strigă aceste cuvinte spre nord şi zi: Întoarce-te, necredincioasă Israel, zice Domnul. Şi nu voi face să cadă mânia Mea peste voi. Căci Eu sunt plin de har, zice Domnul; şi nu ţin mânie pe vecie.

¹³ Recunoaşte-ţi doar nelegiuirea, recunoaşte că ai fost necredincioasă Domnului Dumnezeului tău, că ai alergat încoace şi încolo la dumnezei străini, sub orice copac verde, şi că n-ai ascultat glasul Meu, zice Domnul.

¹⁴ Întoarceţi-vă, copii răzvrătiţi, zice Domnul; căci Eu sunt Stăpânul vostru, şi Eu vă voi lua, pe unul dintr-o cetate, pe doi dintr-o familie, şi vă voi aduce înapoi în Sion.

¹⁵ Şi vă voi da păstori după inima Mea, care vă vor hrăni cu pricepere şi cunoaştere.

¹⁶ Şi când vă veţi înmulţi şi veţi creşte în ţară, în zilele acelea, zice Domnul, nu se va mai vorbi de chivotul legământului Domnului, şi nu-i va mai veni nimănui în gând, nu-şi vor mai aduce aminte de el, nu-i vor mai simţi lipsa şi nici nu vor mai face altul.

¹⁷ În vremea aceea Ierusalimul se va numi Tronul Domnului şi toate popoarele se vor aduna la Ierusalim, în Numele Domnului; şi ei nu vor mai urma pornirile rele ale inimii lor.

¹⁸ În zilele acelea, casa lui Iuda va umbla cu casa lui Israel şi vor veni împreună din ţara de la nord în ţara pe care am dat-o ca moştenire părinţilor voştri.

¹⁹ Eu ziceam: Cum să te pun între copiii Mei şi să-ţi dau o ţară plăcută, cea mai frumoasă moştenire dintre naţiuni? Şi Eu am zis: Mă vei numi: Tată! Şi nu te vei mai abate de la Mine.

²⁰ Dar precum o femeie este necredincioasă iubitului ei, aşa Mi-aţi fost necredincioşi voi, casă a lui Israel, zice Domnul!

²¹ Un glas se aude de pe înălţimi: plângerea şi rugăciunea copiilor lui Israel; pentru că şi-au pângărit calea şi au uitat pe Domnul Dumnezeul lor.

²² Întoarceţi-vă, copii răzvrătiţi, şi vă voi vindeca necredincioşia. Iată, venim la Tine, căci Tu eşti Domnul Dumnezeul nostru.

²³ Într-adevăr, în zadar se aşteaptă mântuirea de la înălţimi şi de la mulţimea munţilor; într-adevăr, în Domnul Dumnezeul nostru este mântuirea lui Israel.

²⁴ Dar idolii au mâncat rodul muncii părinţilor noştri, din tinereţea noastră, oile şi boii lor, fiii şi fiicele lor.

²⁵ Să ne culcăm în ruşinea noastră şi să ne acoperim cu ocara noastră; căci am păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului nostru, noi şi părinţii noştri, din tinereţea noastră şi până în ziua de azi, şi n-am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru.

4

¹ Israele, dacă te vei întoarce, zice Domnul, dacă te vei întoarce la Mine şi dacă vei depărta dinaintea Mea urâciunile tale, nu vei mai rătăci.

² Dacă vei jura: Viu este Domnul! în adevăr, în dreptate şi în judecată, atunci popoarele vor fi binecuvântate în El şi se vor lăuda cu El.

³ Căci aşa vorbeşte Domnul către bărbaţii din Iuda şi din Ierusalim: Desţeleniţi-vă un ogor nou şi nu semănaţi între Spini.

⁴ Circumcideţi-vă pentru Domnul, circumcideţi-vă inimile, bărbaţi ai lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului, ca nu cumva să izbucnească mânia Mea ca un foc, şi să se aprindă, fără să se poată stinge, din cauza răutăţii faptelor voastre!

⁵ Vestiţi în Iuda şi proclamaţi în Ierusalim, şi ziceţi: Sunaţi din trompetă în ţară! Strigaţi cu voce tare şi ziceţi: Strângeţi-vă şi să intrăm în cetăţile fortificate!

⁶ Înălţaţi un steag spre Sion, fugiţi, nu vă opriţi! Căci de la nord aduc nenorocirea şi un mare prăpăd.

⁷ Leul iese din tufişul său, nimicitorul naţiunilor a plecat, şi-a părăsit locul, ca să-ţi nimicească ţara, să-ţi dărâme cetăţile şi nimeni să nu mai locuiască în ele.

⁸ De aceea, acoperiţi-vă cu saci, plângeţi şi gemeţi; căci mânia aprinsă a Domnului nu se abate de la noi.

⁹ Şi în ziua aceea, zice Domnul, inima regelui şi inima conducătorilor vor pieri; preoţii se vor înspăimânta şi profeţii se vor îngrozi.

¹⁰ Atunci am zis: O, Doamne Dumnezeule! Ai înşelat, într-adevăr, pe poporul acesta şi Ierusalimul, zicând: Veţi avea pace! Şi totuşi sabia le ameninţă viaţa.

¹¹ În vremea aceea se va zice poporului acestuia şi Ierusalimului: Un vânt arzător sufla din locurile înalte ale deşertului spre fiica poporului Meu, nu ca să vânture şi nici ca să cureţe grâul.

¹² Un vânt mai puternic decât acesta va veni la porunca Mea; acum voi pronunţa judecăţi împotriva lor.

¹³ Iată, nimicitorul înaintează ca norii; carele lui sunt ca un vârtej, caii lui sunt mai iuţi decât vulturii. Vai de noi, căci suntem cotropiţi!

¹⁴ Ierusalime, curăţeşte-ţi inima de răutate, ca să fii salvat! Până când vei păstra gânduri nelegiuite în inima ta?

¹⁵ Căci un glas porneşte de la Dan şi vesteşte nenorocirea de la muntele lui Efraim:

¹⁶ Spuneţi lucrul acesta naţiunilor, faceţi-l cunoscut Ierusalimului, că asediatorii sosesc dintr-o ţară îndepărtată şi îşi ridică glasul împotriva cetăţilor lui Iuda.

¹⁷ Ca şi cei ce păzesc un ogor, ei înconjoară Ierusalimul, pentru că s-a răzvrătit împotriva Mea, zice Domnul.

¹⁸ Lucrurile acestea ţi le-au adus căile şi faptele tale. Aceasta este vina răutăţii tale. Cât de amară este! Cum ţi-a atins inima!

¹⁹ Sufletul meu! Sufletul meu! Sunt îndurerat până în adâncul inimii mele! Mi se tulbură inima: nu pot să tac! Pentru că ai auzit, suflete al meu, sunetul trompetei şi strigătul de război.

²⁰ Se vesteşte dezastru după dezastru, căci toată ţara este nimicită; dintr-o dată corturile îmi sunt pustiite şi covoarele mele într-o clipă!

²¹ Până când voi vedea steagul fluturând şi voi auzi sunetul trompetei?

²² Căci poporul Meu este nebun, nu Mă cunoaşte. Sunt nişte copii fără minte şi lipsiţi de înţelegere. Sunt pricepuţi să facă răul, dar nu ştiu să facă binele.

²³ M-am uitat la pământ şi iată că era pustiu şi gol; şi la ceruri şi n-aveau lumină.

²⁴ M-am uitat la munţi şi iată că erau zguduiţi; şi toate dealurile se clătinau.

²⁵ M-am uitat şi iată că nu era nici un om; şi toate păsările cerului au fugit!

²⁶ M-am uitat şi iată, Carmelul era un deşert şi toate cetăţile lui au fost dărâmate de prezenţa Domnului şi de mânia Lui aprinsă!

²⁷ Căci aşa vorbeşte Domnul: Toată ţara va ajunge un deşert; totuşi, nu o voi nimici de tot.

²⁸ Din această cauză, ţara este în jale şi cerurile deasupra sunt întunecate; căci Eu am zis, am hotărât lucrul acesta şi nu-Mi pare rău de el, nu Mă voi întoarce de la aceasta.

²⁹ La vuietul călăreţilor şi arcaşilor toate cetăţile fug; se ascund în păduri şi se urcă pe stânci; toate cetăţile sunt părăsite, nu mai au locuitori.

³⁰ Şi tu, pustiito, ce vei face? Te vei îmbrăca în purpură, te vei împodobi cu podoabe de aur, îţi vei vopsi ochii; degeaba te vei înfrumuseţa: iubiţii tăi te dispreţuiesc şi vor să-ţi ia viaţa.

³¹ Căci am auzit un strigăt ca al unei femei care naşte, un strigăt ca al aceleia care naşte pe întâiul ei născut. Este glasul fiicei Sionului, care suspină şi întinde mâinile, zicând: Vai de mine, căci mor din cauza ucigaşilor!

5

¹ Cutreieraţi străzile Ierusalimului, uitaţi-vă, întrebaţi şi căutaţi în pieţe, dacă se găseşte un om, dacă este vreunul care să facă ce este drept, care să se ţină de adevăr, şi voi ierta Ierusalimul,

² Deşi ei zic: Viu este Domnul! ei jură fals.

³ Doamne, nu văd ochii Tăi adevărul? Tu-i loveşti şi ei nu simt nimic; îi nimiceşti şi nu vor să se îndrepte. Şi-au împietrit feţele mai tare decât stânca; au refuzat să se întoarcă la Tine.

⁴ Eu ziceam: Numai cei mici sunt aşa; ei lucrează fără minte, pentru că nu cunosc calea Domnului, Legea Dumnezeului lor!

⁵ Mă voi duce deci la cei mari şi le voi vorbi; căci ei cunosc calea Domnului, Legea Dumnezeului lor! Dar toţi au sfărâmat jugul şi au rupt legăturile.

⁶ De aceea, îi omoară leul din pădure şi îi nimiceşte lupul din deşert; leopardul stă la pândă înaintea cetăţilor lor. Toţi cei ce vor ieşi din ele vor fi sfâşiaţi; căci fărădelegile lor sunt multe, abaterile lor s-au înmulţit!

⁷ Cum să te iert pentru aceasta? Fiii tăi M-au părăsit şi au jurat pe cei ce nu sunt dumnezei. Când i-am hrănit pe săturate, ei au comis adulter şi s-au adunat grămezi în casa prostituatei!

⁸ Erau ca nişte cai bine hrăniţi, care aleargă încoace şi încolo, fiecare nechează după soţia aproapelui său.

⁹ Să nu-i pedepsesc pentru aceste lucruri, zice Domnul, şi să nu Mă răzbun pe un popor ca acesta?

¹⁰ Urcaţi-vă pe zidurile ei şi dărâmaţi-le, dar să nu le nimiciţi de tot! Rupeţi-i mlădiţele, căci nu sunt ale Domnului!

¹¹ Căci casa lui Israel şi casa lui Iuda Mi-au fost necredincioase, zice Domnul.

¹² Ei s-au lepădat de Domnul şi au zis. Nu este El! Nu va veni nenorocirea peste noi; nu vom vedea nici sabia, nici foametea.

¹³ Şi profeţii sunt ca vântul. Şi cuvântul nu este în ei. Aşa să li se facă şi lor!

¹⁴ De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul oştirilor: Pentru că aţi rostit aceste cuvinte, iată, Cuvântul Meu îl fac foc în gura voastră şi poporul acesta lemne, ca să-i ardă focul acesta.

¹⁵ Iată, aduc de departe un popor împotriva voastră, casă a lui Israel – zice Domnul – o naţiune tare, o naţiune străveche, o naţiune a cărei limbă n-o cunoşti şi ale cărei vorbe nu le înţelegi.

¹⁶ Tolba lui cu săgeţi este ca un mormânt deschis; toţi sunt nişte viteji.

¹⁷ Şi ei îţi vor mânca secerişul şi pâinea, îţi vor mânca fiii şi fiicele, îţi vor mânca oile şi boii, îţi vor mânca via şi smochinul; şi îţi vor trece prin sabie cetăţile fortificate, în care te încrezi.

¹⁸ Dar cu toate acestea, zice Domnul în zilele acelea nu vă voi nimici de tot.

¹⁹ Dacă atunci veţi întreba: De ce ne-ai făcut Doamne Dumnezeul nostru, toate acestea? atunci le vei răspunde: După cum voi M-aţi părăsit şi aţi slujit unor dumnezei străini în ţara voastră, tot aşa veţi sluji unor străini într-o ţară care nu este a voastră!

²⁰ Spuneţi lucrul acesta casei lui Iacov, vestiţi-l în Iuda şi ziceţi:

²¹ Ascultaţi lucrul acesta, popor nebun, fără minte şi fără inimă, care are ochi şi nu vede, urechi şi n-aude!

²² Nu vreţi să vă temeţi de Mine, zice Domnul, nu vreţi să tremuraţi înaintea Mea? Eu am pus mării ca graniţă nisipul, graniţă veşnică, pe care nu trebuie să o treacă. Şi cu toate că valurile ei se înfurie, ele nu pot birui; urlă, dar nu o poate trece.

²³ Dar poporul acesta are o inimă dârză şi răzvrătită; se răscoală şi pleacă,

²⁴ şi nu zic în inima lor: Să ne temem de Domnul Dumnezeul nostru, care dă ploaie la vreme, ploaie timpurie şi târzie, şi ne păstrează săptămânile potrivite pentru seceriş.

²⁵ Din cauza nelegiuirilor voastre n-au loc aceste orânduieli, păcatele voastre vă lipsesc de aceste bunătăţi.

²⁶ Căci în poporul Meu sunt oameni răi; ei pândesc ca păsărarul care întinde laţuri, întind curse şi prind oameni.

²⁷ Cum o colivie este plină de păsări, aşa sunt pline casele lor de înşelăciune; aşa au ajuns puternici şi bogaţi.

²⁸ S-au îngrăşat, sunt unsuroşi; da, au întrecut orice măsură a răului, trec cu vederea faptele celor răi; nu fac judecată, judecată orfanului, ca ei să prospere, şi nu fac dreptate celor lipsiţi.

²⁹ Să nu pedepsesc Eu aceste lucruri, zice Domnul, să nu Mă răzbun Eu pe un asemenea popor?

³⁰ Lucruri înspăimântătoare şi cumplite se întâmplă în ţară:

³¹ Profeţii profeţesc minciuni, preoţii domnesc cu ajutorul lor şi poporului Meu îi plac aceste lucruri. Dar ce veţi face la urmă?

6

¹ Fugiţi, copii ai lui Beniamin, strângeţi-vă şi fugiţi din mijlocul Ierusalimului, sunaţi din trompetă la Tecoa şi daţi un semnal de foc în Bet-Hacherem! Căci de la nord se arată dezastrul şi o mare nenorocire.

² Pe cea frumoasă şi gingaşă, pe fiica Sionului, o voi nimici!

³ Păstorii şi turmele lor vin la ea; îşi întind corturile în jurul ei; fiecare paşte pe partea lui.

⁴ Pregătiţi războiul împotriva ei! Ridicaţi-vă şi să ne urcăm în amiaza mare! Vai de noi, căci ziua scade şi umbrele de seară se întind.

⁵ Ridicaţi-vă şi să ne urcăm noaptea! Şi haideţi să-i nimicim palatele.

⁶ Căci aşa a zis Domnul oştirilor: Tăiaţi copaci şi ridicaţi un asediu împotriva Ierusalimului. Aceasta este cetatea care trebuie pedepsită, căci în mijlocul ei este numai opresiune.

⁷ Cum ţâşnesc apele dintr-o fântână, aşa ţâşneşte răutatea din ea; nu se aude în ea decât violenţă şi prăpăd; durerea şi rănile îmi izbesc fără încetare privirile.

⁸ Ia învăţătură, Ierusalime, ca nu cumva să Mă îndepărtez de tine şi să fac din tine un deşert, o ţară nelocuită!

⁹ Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Vor culege rămăşiţele lui Israel, cum se culeg dintr-o vie ciorchinii rămaşi. Puneţi din nou mâna pe mlădiţe ca şi culegătorul de struguri.

¹⁰ Cui să vorbesc şi pe cine să avertizez, ca să m-asculte? Iată, urechea lor este necircumcisă şi nu sunt în stare să ia aminte. Iată, Cuvântul Domnului este o ruşine pentru ei şi nu le place de el.

¹¹ De aceea, sunt plin de mânia Domnului, sunt epuizat ca s-o mai pot stăpâni. O voi turna peste copilul de pe stradă şi peste adunarea tinerilor. Căci şi soţul şi soţia vor fi prinşi, bătrânul şi cel sătul de zile.

¹² Şi casele lor vor trece în stăpânirea altora, ogoarele şi soţiile lor de asemenea, când îmi voi întinde mâna împotriva locuitorilor ţării, zice Domnul.

¹³ Căci de la cel mai mic până la cel mai mare, toţi sunt lacomi de câştig; şi de la profet până la preot, toţi înşeală.

¹⁴ Leagă în chip uşuratic rana fiicei poporului Meu, zicând: Pace! Pace! Şi totuşi nu este pace!

¹⁵ Oare s-au ruşinat când au săvârşit urâciuni? Nu, nicidecum nu s-au ruşinat; nici n-au ştiut de ruşine. De aceea, vor cădea împreună cu cei ce cad, vor fi doborâţi, când îi voi pedepsi, zice Domnul.

¹⁶ Aşa vorbeşte Domnul: Staţi în drumuri, uitaţi-vă şi întrebaţi care sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblaţi pe ea şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre! Dar ei răspund: Nu vrem să umblăm pe ele!

¹⁷ De asemenea, am pus nişte străjeri peste voi, care să zică: Ascultaţi la sunetul trompetei! Dar ei zic: Nu vom asculta!

¹⁸ De aceea, ascultaţi, naţiunilor, şi luaţi seama la ce li se va întâmpla, adunare a popoarelor!

¹⁹ Ascultă şi tu, pământule! Iată, voi aduce peste poporul acesta o nenorocire, care va fi rodul gândurilor lor, pentru că n-au ascultat de cuvintele Mele, nici de Legea Mea, ci au respins-o.

²⁰ Ce nevoie am Eu de tămâia care vine din Seba, şi de trestia aromată dintr-o ţară îndepărtată? Arderile voastre de tot nu sunt primite şi jertfele voastre nu-Mi sunt plăcute.

²¹ De aceea, aşa vorbeşte Domnul: Iată, voi pune înaintea poporului acestuia nişte pietre de poticnire, de care se vor poticni şi părinţii şi fiii, şi vecinii şi prietenii, şi vor pieri.

²² Aşa vorbeşte Domnul: Iată, vine un popor dintr-o ţară de la nord, şi o mare naţiune se ridică de la marginile pământului.

²³ Ei poartă arc şi suliţă; sunt cruzi şi nemiloşi; glasul lor urlă ca marea; ei călăresc pe cai şi sunt gata de luptă ca războinicii aşezaţi în linii împotriva ta, fiica Sionului!

²⁴ Auzind despre faima lor, mâinile ni se slăbesc, ne apucă groaza, ca durerea unei femei care naşte.

²⁵ Nu ieşiţi în ogoare şi nu mergeţi pe drumuri! Căci acolo este sabia duşmanului, răspândind spaima de jur împrejur!

²⁶ Fiica poporului meu, acoperă-te cu un sac şi culcă-te în cenuşă, jeleşte-te ca după singurul tău fiu, varsă lacrimi, lacrimi amare! Căci pustiitorul va veni pe neaşteptate peste noi!

²⁷ Te pusesem de pază peste poporul Meu, ca o fortăreaţă, ca să le cunoşti şi să le cercetezi calea.

²⁸ Toţi sunt nişte răzvrătiţi, nişte bârfitori, aramă şi fier, toţi sunt nişte stricaţi.

²⁹ Foalele s-au ars, plumbul este topit de foc; degeaba curăţesc, căci zgura nu se dezlipeşte.

³⁰ De aceea, se vor numi argint lepădat, căci Domnul i-a lepădat.

7

¹ Iată cuvântul vorbit lui Ieremia din partea Domnului:

² Stai la poarta casei Domnului, vesteşte acolo cuvântul acesta şi spune: Ascultaţi Cuvântul Domnului, toţi bărbaţii lui Iuda, care intraţi pe aceste porţi, ca să vă închinaţi înaintea Domnului!

³ Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul iui Israel: îndreptaţi-vă căile şi faptele şi vă voi lăsa să locuiţi în locul acesta.

⁴ Nu vă încrederi în cuvinte mincinoase, zicând: Acesta este templul Domnului; templul Domnului, templul Domnului!

⁵ Căci numai dacă vă veţi îndrepta căile şi faptele, dacă veţi judeca drept între om şi aproapele său,

⁶ dacă nu veţi asupri pe străin, pe orfan şi pe văduvă, şi nu veţi vărsa sânge nevinovat în locul acesta şi dacă nu veţi merge după alţi dumnezei, spre nenorocirea voastră,

⁷ numai aşa vă voi lăsa să locuiţi în locul acesta, în ţara pe care am dat-o părinţilor voştri, din veşnicie în veşnicie.

⁸ Dar iată că voi vă încredeţi în cuvinte mincinoase, care nu folosesc la nimic.

⁹ Cum? Furaţi, ucideţi, săvârşiţi adulter, juraţi strâmb, aduceţi tămâie lui Baal, mergeţi după alţi dumnezei pe care nu-i cunoaşteţi,

¹⁰ şi apoi veniţi şi staţi înaintea Mea în casa aceasta peste care este chemat Numele Meu şi ziceţi: Suntem scăpaţi! Şi iarăşi faceţi toate aceste urâciuni!

¹¹ Este casa aceasta peste care este chemat Numele Meu o peşteră de tâlhari înaintea voastră? Eu însumi văd lucrul acesta, zice Domnul!

¹² Dar duceţi-vă acum la locul Meu care îmi fusese consacrat în Silo, unde pusesem la început să-Mi locuiască Numele, şi vedeţi ce i-am făcut, din cauza răutăţii poporului Meu Israel!

¹³ Şi acum, fiindcă aţi făcut toate aceste fapte, zice Domnul, fiindcă v-am vorbit dis-de-dimineaţă, şi n-aţi ascultat, fiindcă v-am chemat şi n-aţi răspuns,

¹⁴ voi face Casei peste care este chemat Numele Meu, în care vă puneţi încrederea şi locului pe care vi l-am dat vouă şi părinţilor voştri, le voi face întocmai cum am făcut lui Silo.

¹⁵ Şi vă voi lepăda de la Faţa Mea, cum am lepădat pe toţi fraţii voştri, pe toată sămânţa lui Efraim!

¹⁶ De aceea, tu nu te ruga pentru poporul acesta, nu înălţa nici cereri, nici rugăciuni pentru ei, si nu mijloci înaintea Mea; căci nu te voi asculta!

¹⁷ Nu vezi ce fac ei în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului?

¹⁸ Copiii strâng lemne, părinţii aprind focul şi femeile frământă plămădeala, ca să pregătească turte reginei cerului şi să toarne jertfe de băutură altor dumnezei, ca să Mă mânie.

¹⁹ Pe Mine Mă mânie ei oare? zice Domnul; nu pe ei înşişi, spre ruşinea lor?

²⁰ De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată, mânia şi furia Mea se vor vărsa peste locul acesta, peste oameni şi animale, peste copacii de pe câmp şi peste roadele pământului; şi va arde şi nu se va stinge.

²¹ Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Adăugaţi arderile voastre de tot la jertfele voastre, şi mâncaţi-le carnea!

²² Căci n-am vorbit nimic cu părinţii voştri şi nu le-am dat nici o poruncă cu privire la arderi-de-tot şi jertfe, în ziua când i-am scos din ţara Egiptului.

²³ Ci iată porunca pe care le-am dat-o: Ascultaţi glasul Meu şi Eu voi fi Dumnezeul vostru, iar voi veţi fi poporul Meu; umblaţi pe toate căile pe care vi le-am poruncit, ca să fiţi fericiţi.

²⁴ Dar ei n-au ascultat si n-au luat aminte, ci au umblat după sfaturile şi pornirile inimii lor rele, s-au dat înapoi şi n-au mers înainte.

²⁵ Din ziua când au ieşit părinţii voştri din Egipt, până în ziua de azi, am trimis la voi pe toţi robii Mei, pe profeţi, i-am trimis în fiecare zi, de dimineaţă.

²⁶ Dar ei nu M-au ascultat, n-au luat aminte; şi-au înţepenit gâtul, şi au făcut mai rău decât părinţii lor.

²⁷ Şi chiar dacă le vei spune toate aceste lucruri, tot nu te vor asculta; şi dacă vei striga la ei, nu-ţi vor răspunde.

²⁸ De aceea, spune-le: Acesta este poporul care n-ascultă glasul Domnului Dumnezeului Său, şi care nu vrea să primească învăţătură; adevărul a pierit şi s-a stins din gura lor.

²⁹ Acum, tunde-ţi părul, Ierusalime, şi aruncă-l departe; urcă-te pe înălţimi şi fă o cântare de jale! Căci Domnul a lepădat şi a părăsit generaţia de oameni care I-a stârnit mânia.

³⁰ Căci copiii lui Iuda au făcut ce este rău înaintea Mea, zice Domnul; şi-au aşezat urâciunile lor în casa peste care este chemat Numele Meu, ca s-o pângărească.

³¹ Şi au zidit înălţimi la Tofet, în Valea Ben-Hinom, ca să ardă în foc pe fiii şi pe fiicele lor, lucru pe care Eu nu-l poruncisem şi nici nu-Mi trecuse prin minte.

³² De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice Tofet şi Valea Ben-Hinom, ci se va zice Valea Măcelului; căci se vor îngropa morţii la Tofet din lipsă de loc.

³³ Trupurile moarte ale acestui popor vor fi hrana păsărilor cerului şi a fiarelor pământului; şi nimeni nu le va speria.

³⁴ Voi face astfel să înceteze în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului strigătele de bucurie şi strigătele de veselie, cântecele mirelui şi cântecele miresei, căci ţara va ajunge un deşert!

8

¹ În vremea aceea, zice Domnul, se vor scoate din mormintele lor oasele regilor lui Iuda, oasele conducătorilor lui, oasele preoţilor, oasele profeţilor şi oasele locuitorilor Ierusalimului.

² Le vor întinde în faţa soarelui, în faţa lunii şi în faţa întregii oştiri a cerurilor, pe care i-au iubit ei, cărora le-au slujit, pe care i-au urmat, pe care i-au căutat şi înaintea cărora s-au închinat. Nu le vor mai strânge, nici nu le vor mai îngropa şi se vor face gunoi pe pământ.

³ Şi toată rămăşiţa celor care au rămas din această generaţie rea, îşi va dori mai degrabă moartea decât viaţa, în toate locurile unde îi voi alunga, zice Domnul oştirilor.

⁴ Şi iarăşi spune-le: Aşa vorbeşte Domnul: Cine cade şi nu se mai scoală? Sau cine se rătăceşte fără să se mai întoarcă?

⁵ De ce deci poporul acesta al Ierusalimului alunecă într-o continuă apostazie? Ei persistă în înşelătorie şi nu vor să se întoarcă la Dumnezeu.

⁶ Căci Eu i-am ascultat şi am auzit că nu vorbesc cu dreptate; nici unul nu se pocăieşte de răutatea lui şi nu zice: Ce am făcut? Fiecare se întoarce la alergarea lui, ca un cal ce se aruncă în luptă.

⁷ Chiar şi cocostârcul de sub cer îşi cunoaşte vremea lui; turtureaua, rândunica şi cocorul îşi păzesc vremea venirii lor; dar poporul Meu nu cunoaşte Legea Domnului!

⁸ Cum puteţi voi să ziceţi: Suntem înţelepţi şi Legea Domnului este cu noi? Dar iată, pana mincinoasă a scriitorului a prefăcut-o într-o minciună.

⁹ Înţelepţii sunt daţi de ruşine, sunt consternaţi, sunt prinşi; iată, ei au respins Cuvântul Domnului, şi ce înţelepciune au ei?

¹⁰ De aceea, pe soţiile lor le voi da altora şi pe ogoarele lor altor stăpâni; pentru că de la cel mai mic până la cel mai mare, toţi sunt lacomi de câştig necinstit, de la profet până la preot, toţi înşeală!

¹¹ Căci au vindecat în chip uşuratic rana fiicei poporului Meu, zicând: Pace! Pace! Şi totuşi pace nu este.

¹² Le-a fost oare ruşine când au săvârşit astfel de urâciuni? Nu, nicidecum nu le-a fost ruşine, nici n-au ştiut cum să roşească, de aceea vor cădea între cei ce cad; şi vor cădea când îi voi pedepsi, zice Domnul.

¹³ Îi voi mistui, zice Domnul. Nu vor mai fi struguri în vie, nici smochine în smochin, şi frunza se va veşteji; şi tot ce le-am dat, le va fi luat.

¹⁴ De ce stăm liniştiţi? Strângeţi-vă şi haideţi în cetăţile fortificate, ca să pierim acolo! Căci Domnul Dumnezeul nostru ne-a sortit pieirii şi ne-a dat să bem apă otrăvită, pentru că am păcătuit împotriva Domnului.

¹⁵ Aşteptam pacea, dar n-a venit nimic bun; aşteptam o vreme de vindecare, dar iată, groaza!

¹⁶ Dinspre Dan se aude sforăitul cailor şi de vuietul nechezatului lor se cutremură toată ţara; căci vin şi mănâncă ţara şi tot ce este în ea, cetatea şi pe cei ce o locuiesc.

¹⁷ Căci iată, trimit între voi nişte şerpi, nişte basilici, împotriva cărora nu este nici un descântec, şi vă vor muşca, zice Domnul.

¹⁸ Aş vrea să-mi alin durerea; dar mă doare inima în mine.

¹⁹ Iată, strigătele fiicei poporului Meu răsună dintr-o ţară îndepărtată: Nu mai este Domnul în Sion? Regele lui nu mai este în el? De ce M-au întărâtat prin chipurile lor cioplite, prin idoli străini?

²⁰ Secerişul a trecut, vara s-a sfârşit şi noi nu suntem mântuiţi!

²¹ Sunt zdrobit de durerea fiicei poporului meu, mă doare, m-apucă groaza.

²² Oare nu este nici un balsam vindecător în Galaad? Nu este nici un doctor acolo? De ce nu s-a vindecat fiica poporului meu?

9

¹ O, de mi-ar fi capul ape, şi ochii mei un izvor de lacrimi, aş plânge zi şi noapte pe morţii fiicei poporului meu!

² O, de aş avea un han de călători în deşert, aş părăsi pe poporul meu şi m-aş îndepărta de el! Căci toţi sunt nişte adulteri şi o adunătură de mincinoşi.

³ Îşi îndoaie limba ca pe arcul lor; minciunile şi nu adevărul biruie în ţară; căci mere din răutate în răutate şi nu Mă cunosc, zice Domnul.

⁴ Fiecare să se păzească de prietenul lui şi să nu se încreadă în nici unul din fraţii săi; pentru că fiecare frate caută să înşele şi fiecare prieten umblă cu bârfe.

⁵ Fiecare înşeală pe aproapele lui şi nu spune adevărul; şi-au învăţat limba să mintă; se obosesc făcând răul.

⁶ Locuinţa ta este în mijlocul înşelătoriei; prin înşelăciune ei refuză să Mă cunoască, zice Domnul.

⁷ De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Iată, îi voi curăţa şi-i voi încerca în cuptor; căci ce altceva pot face din cauza fiicei poporului Meu?

⁸ Limba lor este o săgeată ucigătoare; nu vorbeşte decât minciuni; cu gura vorbesc aproapelui lor de pace, dar din inimă îi întind curse.

⁹ Să nu-i pedepsesc Eu pentru aceste lucruri, zice Domnul, să nu Mă răzbun Eu pe un asemenea popor?

¹⁰ Pentru munţi voi plânge şi Mă voi jeli şi pentru câmpiile pustiite Mă voi boci; căci sunt pustiite de tot şi nimeni nu mai trece prin ele; nu se mai aude în ele behăitul turmelor; păsările cerului şi animalele au fugit; au pierit.

¹¹ Şi voi preface Ierusalimul într-un morman de pietre, o vizuină de şacali; şi cetăţile lui Iuda le voi preface într-un deşert, fără locuitori.

¹² Cine este omul înţelept care poate să înţeleagă aceste lucruri? Şi cine este cel către care a vorbit gura Domnului, că să ne spună? De ce piere ţara, arsă ca un deşert pe unde nu mai trece nimeni?

¹³ Şi Domnul a zis: Pentru că au părăsit Legea Mea, pe care le-o pusesem înainte; pentru că n-au ascultat glasul Meu şi nu l-au urmat;

¹⁴ ci au umblat după împietrirea inimii lor şi după Baali, cum i-au învăţat părinţii lor.

¹⁵ De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată, voi hrăni poporul acesta cu pelin şi-i voi da să bea ape otrăvite.

¹⁶ Îi voi împrăştia printre Naţiuni, pe care nici ei şi nici părinţii lor nu le-au cunoscut. Şi voi trimite o sabie în urma lor până îi voi nimici.

¹⁷ Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Căutaţi şi chemaţi plângătoarele să vină! Trimiteţi la femeile pricepute la jelire, ca să vină!

¹⁸ Să se grăbească şi să facă o cântare de jale pentru noi, ca să ne curgă lacrimile din ochi şi să curgă apa din pleoapele noastre!

¹⁹ Căci un glas de jale se aude din Sion: Cât suntem de nimiciţi! Cât de jalnic suntem acoperiţi de ruşine! Trebuie să părăsim ţara, căci ne-au surpat locuinţele!

²⁰ Ascultaţi, femeilor, Cuvântul Domnului, şi să primească urechea voastră cuvântul gurii Lui; învăţaţi pe fiicele voastre cântece de jale şi fiecare femeie pe vecina sa, plângeri.

²¹ Căci moartea s-a urcat pe ferestrele noastre, a pătruns în palatele noastre, ca să nimicească pe copiii de pe străzi şi pe tinerii din pieţe.

²² Spune: Aşa vorbeşte Domnul: Trupurile moarte ale oamenilor vor cădea ca gunoiul pe câmpie, cum cade înapoia secerătorului un snop, pe care nu-l strânge nimeni!

²³ Aşa vorbeşte Domnul: înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui.

²⁴ Ci, cel ce se laudă, să se laude că înţelege şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată şi dreptate pe pământ! Căci în acestea îmi găsesc Eu plăcerea, zice Domnul!

²⁵ Iată, vin zilele, zice Domnul, când voi pedepsi pe toţi cei circumcişi şi totuşi necircumcişi la inimă,

²⁶ pe egipteni, pe iudei, pe edomiţi, pe amoniţi, pe moabiţi, pe toţi cei ce îşi rad colţurile bărbii, pe cei ce locuiesc în deşert; căci toate naţiunile sunt necircumcise şi toată casa lui Israel are inima necircumcisă.

10

¹ Ascultaţi Cuvântul pe care vi-l vorbeşte Domnul, casă a lui Israel!

² Aşa vorbeşte Domnul: Nu învăţaţi calea Neamurilor; nu vă temeţi de semnele cerului, pentru că Neamurile se tem de ele.

³ Căci obiceiurile popoarelor sunt deşarte. Ei taie un lemn din pădure, mâinile meşterilor îl lucrează cu securea;

⁴ îl împodobesc cu argint şi cu aur, îl întăresc cu cuie şi cu ciocane, ca să nu se clatine.

⁵ Dumnezeii aceştia stau ca un stâlp de palmier şi nu vorbesc; trebuie duşi de alţii, pentru că nu pot să meargă. Nu vă temeţi de ei, pentru că nu pot să facă nici un rău, şi nu sunt în stare să facă nici un bine.

⁶ Nici unul nu este ca Tine, Doamne! Mare eşti Tu şi mare este Numele Tău prin puterea Ta.

⁷ Cine să nu se teamă de Tine, Rege al popoarelor? Ţie Ţi se cuvine teama; căci între toţi înţelepţii popoarelor şi în toate împărăţiile lor, nici unul nu este ca Tine.

⁸ Toţi laolaltă sunt proşti şi fără minte, ştiinţa idolilor nu este decât deşertăciune, e lemn!

⁹ Ei aduc din Tars foiţe de argint şi din Ufaz de aur; meşterul şi mâna argintarului le pun la lucru; hainele acestor dumnezei sunt din materiale vopsite în albastru şi în purpură, toate sunt lucrate de meşteri iscusiţi.

¹⁰ Dar Domnul este Adevăratul Dumnezeu, este un Dumnezeu viu şi un Rege veşnic. La mânia Lui pământul va tremura, şi naţiunile nu vor putea să sufere urgia Lui.

¹¹ Aşa să le vorbiţi: Dumnezeii care n-au făcut nici cerurile, nici pământul, vor pieri de pe pământ şi de sub ceruri.

¹² Dar El a făcut pământul prin puterea Lui, a întemeiat lumea prin înţelepciunea Lui, a întins cerurile prin priceperea Lui.

¹³ Când îşi dă drumul la glas, urlă apele în ceruri; El ridică norii de la marginile pământului, dă naştere fulgerelor şi ploii şi scoate vântul din cămările lui.

¹⁴ Atunci se arată omul cât este de prost cu ştiinţa sa; şi fiecare argintar rămâne ruşinat de chipurile sale cioplite; căci idolii lui nu sunt decât minciună şi nu este nici o suflare în ei;

¹⁵ sunt un lucru de nimic, o lucrare înşelătoare, şi vor pieri, când va veni pedeapsa.

¹⁶ Dar Cel ce este partea lui Iacov, nu este ca ei; căci El a întocmit totul, şi Israel este seminţia moştenirii Lui: Domnul oştirilor este Numele Lui.

¹⁷ Adună de pe pământ lucrurile tale, tu, cel ce locuieşti sub asediere!

¹⁸ Căci aşa vorbeşte Domnul: Iată, de data aceasta voi arunca departe pe locuitorii ţării, le voi produce nelinişte, ca să simtă.

¹⁹ Vai de mine! Sunt zdrobită! Mă doare rana! Dar eu zic: O nenorocire a dat peste mine şi o voi suferi!

²⁰ Cortul îmi este dărâmat, toate frânghiile îmi sunt rupte, fiii mei m-au părăsit şi nu mai sunt; n-am pe nimeni care să-mi întindă cortul din nou, sau să-mi ridice pânzele!

²¹ Păstorii s-au prostit, n-au căutat pe Domnul; de aceea, n-au prosperat şi toate turmele lor se risipesc.

²² Iată, se aude un vuiet! O mare mişcare vine de la nord să prefacă cetăţile lui Iuda într-un deşert, într-o vizuină de şacali,

²³ Ştiu, Doamne, că soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, când umblă să-şi îndrepte paşii spre ţintă,

²⁴ Corectează-mă, Doamne, dar cu dreptate; nu în mânia Ta, ca să nu mă nimiceşti!

²⁵ Varsă-ţi urgia peste Neamurile care nu Te cunosc şi peste popoarele care nu cheamă Numele Tău! Căci au mâncat pe Iacov, l-au înghiţit, l-au topit şi-i pustiesc locuinţa,

11

¹ Cuvântul Domnului care a vorbit lui Ieremia din partea Domnului, zicând:

² Ascultaţi cuvintele acestui legământ şi spuneţi-le oamenilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului!

³ Şi spune-le: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: Blestemat să fie omul care n-ascultă cuvintele legământului acestuia,

⁴ pe care l-am poruncit părinţilor voştri, în ziua când i-am scos din ţara Egiptului, din cuptorul de fier, zicând: Ascultaţi glasul Meu şi faceţi tot ce vă voi porunci; şi veţi fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul vostru;

⁵ atunci voi împlini jurământul pe care l-am făcut părinţilor voştri, că le voi da o ţară în care curge lapte şi miere, cum vedeţi astăzi. Şi eu am răspuns: Amin, Doamne!

⁶ Domnul mi-a zis iarăşi: Vesteşte toate cuvintele acestea în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului, zicând: Ascultaţi cuvintele legământului acestuia şi împliniţi-le!

⁷ Căci am îndemnat pe părinţii voştri, din ziua când i-am scos din ţara Egiptului şi până în ziua de azi; i-am îndemnat în fiecare dimineaţă, zicând: Ascultaţi glasul Meu!

⁸ Dar ei n-au ascultat, nu şi-au plecat urechea, ci au urmat fiecare pornirile inimii lor rele. De aceea, voi aduce peste ei toate cuvintele acestui legământ, pe care le poruncisem să-l păzească şi pe care nu l-au păzit.

⁹ Şi Domnul mi-a zis: între bărbaţii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului a fost găsită o conspiraţie.

¹⁰ S-au întors la nelegiuirile celor dintâi părinţi ai lor, care n-au vrut să asculte cuvintele Mele şi s-au dus şi ei după alţi dumnezei, ca să li se închine; casa lui Israel şi casa lui Iuda au călcat legământul Meu pe care l-am făcut cu părinţii lor.

¹¹ De aceea, aşa vorbeşte Domnul: Iată, voi aduce peste ei nişte nenorociri din care nu vor putea să scape. Vor striga la Mine, dar nu-i voi asculta!

¹² Atunci cetăţile lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului se vor duce să cheme pe dumnezeii cărora le aduc tămâie, dar nu-i vor scăpa în vremea nenorocirii lor.

¹³ Căci dumnezeii tăi sunt la fel de mulţi ca şi cetăţile tale, Iuda! Şi câte străzi are Ierusalimul, atâtea altare aţi ridicat idolilor, altare ca să aduceţi tămâie lui Baal!

¹⁴ De aceea, nu te ruga pentru poporul acesta, nu înălţa nici cereri, nici rugăciuni pentru ei; căci nu-i voi asculta nicidecum, când Mă vor chema din cauza nenorocirii lor.

¹⁵ Ce drept mai are preaiubitul Meu popor în casa Mea, după ce a făcut atâtea fapte desfrânate? Poate carnea de jertfă îndepărta de la tine nenorocirea ta, ca să te poţi bucura?

¹⁶ Domnul ţi-a pus nume: Măslin verde, frumos şi cu roadă bună. Dar cu vuietul unui mare tumult a pus foc în el şi ramurile lui sunt sfărâmate.

¹⁷ Căci Domnul oştirilor, care te-a sădit, cheamă nenorocirea peste tine, din cauza răutăţii casei lui Israel şi a casei lui Iuda, pe care au făcut-o, ca să Mă mânie, aducând jertfe lui Baal.

¹⁸ Domnul mi-a făcut cunoscut şi am ştiut; atunci Tu mi-ai arătat faptele lor.

¹⁹ Dar eu eram ca un miel blând pe care-l duci la măcelărie, şi nu ştiam planurile rele, pe care le făceau ei împotriva mea, zicând: Să nimicim pomul cu rodul lui, să-l stârpim din pământul celor vii, ca să nu i se mai pomenească numele.

²⁰ O, Doamne Dumnezeul oştirilor, Tu, care judeci drept, care încerci sentimentele şi inima; fă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor, căci Ţie îţi încredinţez cauza mea.

²¹ De aceea, aşa vorbeşte Domnul împotriva oamenilor din Anatot, care vor să-ti ia viaţa, şi zic: Nu profeţi în Numele Domnului, căci vei muri ucis de mâna noastră!

²² De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Iată, îi voi pedepsi; tinerii vor muri ucişi de sabie, iar fiii şi fiicele lor vor muri de foamete.

²³ Şi nici unul din ei nu va scăpa, căci voi aduce nenorocirea peste oamenii din Anatot, în anul când îi voi pedepsi.

12

¹ Drept eşti Doamne, când îmi pledez cauza înaintea Ta; totuşi, lasă-mă să Te întreb despre judecăţile Tale. De ce prosperă calea celor răi? De ce sunt fericiţi toţi cei ce lucrează cu multă înşelătorie?

² I-ai sădit, au prins rădăcină, cresc, fac rod. Eşti aproape de gura lor, dar departe de inima lor!

³ Dar Tu, Doamne, mă cunoşti, mă vezi, îmi cercetezi atitudinea inimii faţă de Tine. Trage-i ca pe nişte oi care trebuie tăiate si pregăteşte-i pentru ziua măcelului!

⁴ Până când să se jelească ţara şi să se usuce iarba de pe toate câmpiile? Pier vitele şi păsările din cauza răutăţii locuitorilor. Căci ei zic: El nu ne va vedea sfârşitul!

⁵ Dacă ai alergat cu gărzile şi ei te-au obosit, atunci cum te vei lua la întrecere cu nişte cai? Şi dacă n-ai siguranţă într-o ţară a păcii, atunci ce vei face pe malurile îngâmfate ale Iordanului?

⁶ Căci chiar fraţii tăi şi casa tatălui tău te vând, ei înşişi strigă în gura mare după tine. Nu-i crede când îţi vor spune vorbe prietenoase.

⁷ Mi-am părăsit casa şi Mi-am lăsat moştenirea; Mi-am dat iubita sufletului meu în mâinile duşmanilor ei.

⁸ Moştenirea Mea a ajuns pentru Mine ca un leu în pădure; a răcnit împotriva Mea; de aceea, am ajuns s-o urăsc.

⁹ Moştenirea Mea este pentru Mine ca o pasăre răpitoare pestriţă, în jurul căreia se strâng păsările de pradă. Veniţi, adunaţi-vă toate fiarele câmpului, veniţi să o mâncaţi!

¹⁰ Mulţi păstori mi-au stricat via, mi-au călcat ogorul în picioare; au făcut din ogorul meu un deşert părăsit.

¹¹ L-au prefăcut într-o pustietate, şi el stă trist şi pustiit înaintea mea. Toată ţara este pustiită, căci nimeni nu ia seama la ea.

¹² Peste toate înălţimile deşertului au venit nimicitorii, căci o sabie a Domnului mănâncă ţara de la un capăt la altul; şi nimeni nu are pace.

¹³ Au semănat grâu, dar vor secera spini; s-au ostenit, dar nu vor avea nici un folos. Vă va fi ruşine de ce veţi culege, din cauza mâniei aprinse a Domnului!

¹⁴ Aşa vorbeşte Domnul despre toţi vecinii mei cei răi, care se ating de moştenirea pe care am dat-o poporului Meu Israel: Iată, îi voi smulge din ţara lor şi voi smulge casa lui Iuda din mijlocul lor

¹⁵ Dar după ce-i voi smulge, voi avea iarăşi milă de ei şi îi voi aduce înapoi pe fiecare în moştenirea lui, şi pe fiecare în ţara lui.

¹⁶ Şi dacă vor învăţa căile poporului Meu, dacă vor jura pe Numele Meu, zicând: Viu este Domnul! aşa cum au învăţat pe poporul Meu să jure pe Baal, atunci vor fi fericiţi în mijlocul poporului Meu.

¹⁷ Dar dacă nu vor asculta, voi smulge pe un astfel de popor, îl voi smulge şi îl voi nimici, zice Domnul.

13

¹ Aşa mi-a vorbit Domnul: Du-te şi cumpără-ţi un brâu de in şi pune-l în jurul coapselor tale; dar să nu-l înmoi în apă!

² Am cumpărat brâul, după porunca Domnului, şi l-am pus în jurul coapselor mele.

³ Apoi Cuvântul Domnului mi-a vorbit a doua oară, zicând:

⁴ Ia brâul, pe care l-ai cumpărat, şi pe care l-ai pus în jurul coapselor tale, scoală-te, du-te la Eufrat, şi ascunde-l acolo în crăpătura unei stânci.

⁵ M-am dus şi l-am ascuns la Eufrat, cum îmi poruncise Domnul.

⁶ După mai multe zile Domnul mi-a zis: Scoală-te, du-te la Eufrat şi ia de acolo brâul pe care îţi poruncisem să-l ascunzi acolo!

⁷ M-am dus la Eufrat, am săpat şi am luat brâul din locul în care-l ascunsesem; dar iată că brâul era stricat şi nu mai era bun de nimic.

⁸ Atunci Cuvântul Domnului mi-a vorbit, zicând:

⁹ Aşa vorbeşte Domnul: Aşa voi nimici mândria lui Iuda şi mândria peste măsură de mare a Ierusalimului.

¹⁰ Acest popor rău, care nu vrea să asculte cuvintele Mele, ci umblă după pornirile rele ale inimii şi merge după alţi dumnezei, ca să le slujească şi să se închine înaintea lor, va ajunge întocmai ca brâul acesta, care nu mai este bun de nimic!

¹¹ Căci, cum se lipeşte brâul de coapsele unui om, aşa îmi lipisem Eu toată casa lui Israel şi toată casa lui Iuda, zice Domnul, ca ei să fie poporul Meu, pentru renume, pentru laudă şi pentru glorie; dar nu M-au ascultat.

¹² De aceea, spune-le cuvântul acesta: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: Toate vasele se vor umple cu vin! Şi ei îţi vor zice: Crezi că noi nu ştim că toate vasele se vor umple cu vin?

¹³ Atunci să le spui: Aşa vorbeşte Domnul: Iată, voi umple pe toţi locuitorii ţării acesteia, pe regii care stau pe tronul lui David, pe preoţi, pe profeţi şi pe toţi locuitorii Ierusalimului, îi voi umple de beţie.

¹⁴ Şi îi voi lovi unul de celălalt, pe părinţi şi pe fii laolaltă, zice Domnul. Nu-i voi cruţa, nu voi avea milă de ei, nu Mă voi îndura de ei, nimic nu Mă va împiedica să-i nimicesc.

¹⁵ Ascultaţi şi luaţi aminte! Nu fiţi mândri, căci Domnul a vorbit!

¹⁶ Daţi glorie Domnului Dumnezeului vostru, până El nu aduce întunericul şi până nu vi se împiedică picioarele de munţii întunecoşi! Şi în timp ce veţi căuta după lumină, El o va preface în umbra morţii şi o va face negură adâncă.

¹⁷ Dar dacă nu veţi asculta, sufletul meu va plânge în ascuns pentru mândria voastră; ochii mei vor plânge amar şi vor vărsa lacrimi, pentru că turma Domnului va fi dusă în captivitate.

¹⁸ Spune regelui şi reginei: Umiliţi-vă, aşezaţi-vă pe pământ! Căci v-a căzut de pe cap coroana domniei voastre.

¹⁹ Cetăţile de la sud vor fi închise şi nimeni nu le va deschide; Iuda va fi dus în întregime în captivitate; cu totul va fi dus în captivitate.

²⁰ Ridică-ţi ochii şi priveşte pe cei ce vin de la nord. Unde este turma care ţi-a fost dată, turma de care erai aşa de mândru?

²¹ Ce vei zice când aceşti străini te vor pedepsi? Căci tu i-ai învăţat să fie mai-mari şi capi peste tine. Nu te vor cuprinde durerile, ca pe o femeie la naştere?

²² Şi dacă vei zice în inima ta: De ce mi se întâmplă lucrul acesta? – Din cauza mulţimii nelegiuirilor tale; ţi s-au descoperit poalele, ţi s-au dezgolit călcâiele.

²³ Poate un etiopian să-şi schimbe pielea, sau o panteră petele sale? Tot aşa, aţi putea voi să faceţi binele, voi care sunteţi deprinşi să faceţi răul?

²⁴ De aceea, îi voi risipi, ca pleava luată de vântul deşertului.

²⁵ Aceasta îţi este soarta, partea ta cea hotărâtă, zice Domnul, pentru că M-ai uitat şi ţi-ai pus încrederea în minciună.

²⁶ De aceea, îţi voi ridica poalele şi ţi le voi da peste cap, ca să ţi se vadă ruşinea,

²⁷ Am văzut adulterele tale şi nechezaturile tale, desfrânările nelegiuite pe dealuri şi în ogoare, ţi-am văzut urâciunile! Vai de tine, Ierusalime! Nu vrei să te cureţi? Cât vei mai întârzia?

14

¹ Cuvântul Domnului, spus lui Ieremia, despre secetă:

² Iuda jeleşte, cetăţile Ierusalimului sunt pustiite; ei jelesc pentru ţară şi strigătul Ierusalimului s-a înălţat.

³ Mai-marii lor şi-au trimis sclavii după apă; s-au dus la fântâni şi n-au găsit apă. Se întorc cu vasele goale; se ruşinează şi roşesc, şi îşi acoperă capul.

⁴ Pământul crapă, pentru că nu cade ploaie în ţară; plugarii s-au ruşinat; îşi acoperă capul.

⁵ Chiar şi cerboaica de pe câmp naşte şi îşi părăseşte puii, pentru că nu este iarbă.

⁶ Şi măgarii sălbatici stau pe locuri înalte şi pleşuve, trăgând aer ca nişte şacali; li se topesc ochii, pentru că nu este iarbă.

⁷ Doamne, cu toate că nelegiuirile noastre mărturisesc împotriva noastră, lucrează totuşi pentru Numele Tău! Căci alunecările noastre sunt multe, am păcătuit împotriva Ta.

⁸ Tu, care eşti speranţa lui Israel, Mântuitorul lui la vreme de nevoie, de ce eşti ca un străin în ţară, ca un călător care intră numai să petreacă noaptea în ea?

⁹ De ce eşti ca un om mirat, ca un viteaz care nu ne poate ajuta? Şi totuşi, Tu eşti în mijlocul nostru, Doamne, şi numele Tău este chemat peste noi. De aceea, nu ne părăsi!

¹⁰ Iată ce spune Domnul despre poporul acesta: Le place să alerge încoace şi încolo. Nu-şi cruţă picioarele; de aceea, Domnul nu-Şi găseşte plăcerea în ei; acum îşi aduce aminte de nelegiuirile lor şi le pedepseşte păcatele!

¹¹ Şi Domnul mi-a zis: Nu mijloci pentru poporul acesta!

¹² Dacă vor posti, nu le voi asculta rugăciunile, şi dacă vor aduce arderi-de-tot şi jertfe de mâncare, nu le voi primi; ci vreau să-i nimicesc cu sabia, cu foametea şi cu ciuma,

¹³ Atunci am zis: O, Doamne Dumnezeule! Iată, profeţii lor le zic: Nu veţi vedea sabia, nici nu veţi avea foamete; ci Domnul vă va da pacea adevărată în locul acesta.

¹⁴ Şi Domnul mi-a zis: Profeţii lor profeţesc minciuni în Numele Meu; Eu nu i-am trimis, nici nu le-am poruncit, nici n-am vorbit cu ei; ci ei vă profeţesc nişte viziuni mincinoase, ghicitori, înşelătorii şi închipuiri scoase din inima lor.

¹⁵ De aceea, aşa vorbeşte Domnul despre profeţii care profeţesc în Numele Meu, pe care nu Eu i-am trimis, şi care zic: Nu va fi nici sabie, nici foamete în ţara aceasta. Profeţii aceştia vor pieri ucişi de sabie şi de foamete!

¹⁶ Şi poporul, căruia îi profeţesc ei, va fi întins pe străzile Ierusalimului, de foamete şi sabie; şi nu va fi cine să-i îngroape, pe ei, pe soţiile lor, pe fiii lor, pe fiicele lor; astfel voi turna peste ei răutatea lor.

¹⁷ Spune-le lucrul acesta: îmi varsă lacrimi ochii zi şi noapte şi nu se opresc. Căci fecioara, fiica poporului meu, este greu lovită cu o rană foarte usturătoare.

¹⁸ Dacă ies la câmp, dau peste oameni străpunşi de sabie. Dacă intru în cetate, dau peste nişte fiinţe sleite de foame; chiar şi profetul şi preotul cutreieră ţara, fără să ştie unde merg.

¹⁹ Ai lepădat Tu de tot pe Iuda, şi a urât sufletul Tău atât de mult Sionul? De ce ne loveşti aşa, încât nu mai este nici o vindecare pentru noi? Aşteptam pace, dar n-a venit nimic bun, aşteptam o vreme de vindecare, şi nu-i decât groază!

²⁰ Doamne, ne recunoaştem răutatea noastră şi nelegiuirea părinţilor noştri; căci am păcătuit împotriva Ta.

²¹ Nu ne dispreţui, pentru Numele Tău; nu necinsti tronul gloriei Tale! Adu-ţi aminte de legământul Tău cu noi şi nu-l rupe!

²² Este oare printre idolii naţiunilor vreunul care să aducă ploaie? Sau poate cerul să dea ploaie? Nu dai Tu ploaie, Doamne Dumnezeul nostru? Noi sperăm în Tine, căci Tu ai făcut toate aceste lucruri!

15

¹ Atunci Domnul mi-a zis: Chiar dacă Moise şi Samuel s-ar înfăţişa înaintea Mea, tot n-aş fi binevoitor faţă de poporul acesta. Alungă-l dinaintea Mea, ducă-se!

² Şi dacă-ţi vor zice: Unde să ne ducem? să le răspunzi: Aşa vorbeşte Domnul: La moarte cei sortiţi la moarte, la sabie cei sortiţi săbiei, la foamete cei sortiţi foametei, la captivitate cei sortiţi captivităţii!

³ Căci voi trimite împotriva lor patru feluri de nenorociri, zice Domnul: sabia, ca să-i ucidă, câinii, ca să-i sfâşie, păsările cerului şi fiarele pământului, ca să-i mănânce şi să-i nimicească.

⁴ Şi îi voi face de batjocură între toate împărăţiile pământului, din cauza lui Manase, fiul lui Ezechia, regele lui Iuda, şi pentru tot ce a făcut el în Ierusalim.

⁵ Căci cui îi va fi milă de tine, Ierusalime, cine va plânge pentru tine? Şi cine se va întoarce, ca să te întrebe de sănătate!

⁶ Tu M-ai părăsit, zice Domnul, ai dat înapoi; de aceea îmi întind mâna împotriva ta şi te nimicesc; sunt sătul de milă.

⁷ Îi voi vântura cu lopata, la porţile ţării; îi voi lipsi de copii şi voi nimici pe poporul Meu, căci nu s-au abătut de la căile lor.

⁸ Văduvele lor vor fi mai multe înaintea Mea decât nisipul mării; voi aduce împotriva lor, împotriva mamei tânărului lor, un nimicitor ziua în amiaza mare; voi face să cadă deodată peste ea necazul şi groaza.

⁹ Cea care născuse şapte fii tânjeşte, îşi dă sufletul; soarele ei apune când este încă ziuă; s-a ruşinat şi a roşit. Pe cei ce mai rămân îi dau pradă săbiei înaintea duşmanilor lor, zice Domnul.

¹⁰ Vai de mine, mamă, că m-ai născut ca să fiu bărbat de ceartă şi bărbat de neînţelegere pentru toată ţara! Nu iau cu împrumut, nici nu dau cu împrumut, şi totuşi toţi mă blestemă!

¹¹ Domnul a zis: Sigur, te voi elibera spre binele tău; voi face pe duşman să te implore, la vreme de nenorocire şi la vreme de necaz!

¹² Poate fierul să frângă fierul de la nord şi bronzul?

¹³ Averile şi comorile tale le voi da pradă fără despăgubire, din cauza tuturor păcatelor tale, pe tot ţinutul tău.

¹⁴ Te voi duce sclav la duşmanul tău, într-o ţară pe care n-o cunoşti, căci focul mâniei Mele s-a aprins şi arde peste voi!

¹⁵ Tu ştii tot, Doamne! Adu-Ţi aminte de mine, nu mă uita, răzbună-mă pe prigonitorii mei! Nu mă lua, după îndelunga Ta răbdare. Gândeşte-Te că sufăr ruşinea din cauza Ta!

¹⁶ Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele, căci după Numele Tău sunt numit, Doamne Dumnezeul oştirilor!

¹⁷ N-am stat în adunarea celor ce petrec, ca să mă înveselesc cu ei: de frica puterii Tale am stat singur la o parte, căci mă umpluseşi de mânie.

¹⁸ De ce este durerea mea continuă? De ce mă ustură rana şi nu vrea să se vindece? Să fii Tu pentru mine ca un izvor înşelător, ca o apă care seacă?

¹⁹ De aceea aşa vorbeşte Domnul: Dacă te vei întoarce iarăşi la Mine, te voi restaura şi vei sta înaintea Mea; şi dacă vei despărţi ce este de preţ de ce este fără de preţ, vei deveni vorbitorul Meu. Ei să se întoarcă la tine, nu tu să te întorci la ei!

²⁰ Te voi face pentru poporul acesta ca un zid tare de bronz; se vor lupta cu tine, dar nu te vor birui; căci Eu sunt cu tine ca să te scap şi să te eliberez, zice Domnul.

²¹ Te voi elibera din mâna celor răi şi te voi scăpa din mâna asupritorilor.

16

¹ Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

² Să nu-ţi iei soţie şi să n-ai în locul acesta nici fii, nici fiice!

³ Căci aşa vorbeşte Domnul despre fiii şi fiicele care se vor naşte în locul acesta, despre mamele care-i vor naşte şi despre taţii lor care-i vor face să se nască în ţara aceasta:

⁴ Vor muri de o boală necruţătoare. Nimeni nu-i va plânge, nici nu-i va îngropa, ci vor fi ca un gunoi pe pământ; vor pieri de sabie şi de foamete; şi trupurile lor moarte vor servi ca hrană păsărilor cerului şi fiarelor pământului.

⁵ Căci aşa vorbeşte Domnul: Să nu intri în nici o casă de jale, să nu plângi în ea şi nici să nu te jeleşti cu ei; căci am luat înapoi de la poporul acesta pacea Mea, zice Domnul, bunătatea şi îndurarea Mea.

⁶ Şi cei mari şi cei mici vor muri în ţara aceasta şi nu vor fi îngropaţi; nimeni nu-i va plânge, nimeni nu-şi va face tăieturi din cauza lor, şi nu se va rade pentru ei.

⁷ Nimeni nu le va împărţi pâine în timpul jelirii, ca să-i mângâie pentru cel mort; şi nimeni nu le va întinde paharul mângâierii pentru tatăl sau pentru mama lor.

⁸ Să nu intri nici într-o casă de petrecere, ca să te aşezi cu ei, să mănânci şi să bei.

⁹ Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată, voi face să înceteze în locul acesta, sub ochii voştri şi în zilele voastre, strigătele de bucurie şi strigătele de veselie, cântecele mirelui şi cântecele miresei.

¹⁰ Când vei spune poporului acestuia toate cuvintele acestea şi-ţi vor zice: De ce ne ameninţă Domnul cu toate aceste mari nenorociri? Ce nelegiuire şi ce păcat am făcut împotriva Domnului Dumnezeului nostru?

¹¹ Atunci să le răspunzi: Părinţii voştri M-au părăsit, zice Domnul, s-au dus după alţi dumnezei, le-au slujit şi s-au închinat înaintea lor; pe Mine M-au părăsit şi n-au păzit Legea Mea!

¹² Şi voi aţi făcut şi mai rău decât părinţii voştri; căci iată că fiecare umblaţi după pornirile inimii voastre rele, şi nu Mă ascultaţi.

¹³ De aceea, vă voi muta din ţara aceasta într-o ţară pe care n-aţi cunoscut-o nici voi, nici părinţii voştri; şi acolo veţi sluji altor dumnezei, zi şi noapte, căci nu vă voi ierta!

¹⁴ De aceea, iată, vor veni zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: Viu este Domnul, care a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel!

¹⁵ Ci se va zice: Viu este Domnul care a scos pe copiii lui Israel din ţara de la nord şi din toate ţările unde-i alungase! Căci îi voi aduce înapoi în ţara lor, pe care o dădusem părinţilor lor.

¹⁶ Iată, voi trimite o mulţime de pescari; zice Domnul, care-i vor pescui; şi după aceea, voi trimite o mulţime de vânători, care-i vor vâna de pe toţi munţii, de pe toate dealurile şi din toate crăpăturile stâncilor.

¹⁷ Căci ochii Mei sunt îndreptaţi asupra tuturor căilor lor; ele nu sunt ascunse înaintea Feţei Mele, şi nelegiuirea lor nu este ascunsă de privirile Mele.

¹⁸ De aceea, le voi răsplăti mai întâi îndoit nelegiuirea şi păcatul lor, pentru că Mi-au profanat ţara; Mi-au umplut moştenirea cu hoiturile idolilor lor urâţi şi dezgustători.

¹⁹ Doamne, tăria scăparea şi refugiul meu în ziua necazului! Neamurile vor veni la Tine de la marginile pământului şi vor zice: Părinţii noştri n-au moştenit decât minciună, idoli deşerţi care nu sunt de nici un folos!

²⁰ Cum poate omul să-şi facă dumnezei care nu sunt dumnezei?

²¹ De aceea, iată, îi voi face de data aceasta să cunoască şi să ştie puterea şi tăria Mea; si vor cunoaşte că Numele Meu este Domnul.

17

¹ Păcatul lui Iuda este scris cu un condei de fier, cu un vârf de diamant; este gravat pe tabla inimii lor, şi pe coarnele altarelor lor.

² Cum îşi aduc aminte de copiii lor, aşa îşi aduc aminte de altarele lor şi de Astarteea lor, lângă copacii verzi de pe dealurile înalte.

³ O, muntele Meu din câmpie, voi da ca pradă bogăţia ta şi toate vistieriile şi înălţimile tale, din cauza păcatelor tale de pe tot ţinutul tău!

⁴ Din vina ta vei pierde moştenirea pe care ţi-o dădusem; te voi face să slujeşti duşmanului tău într-o ţară pe care n-o cunoşti, căci aţi aprins focul mâniei Mele, care va arde veşnic.

⁵ Aşa vorbeşte Domnul: Blestemat este omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor şi îşi abate inima de la Domnul!

⁶ Căci el este ca un tufiş în deşert şi nu vede când vine prosperitatea, ci locuieşte în locurile uscate ale deşertului, într-un pământ sărat şi fără locuitori.

⁷ Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul şi a cărui speranţă este Domnul!

⁸ Căci el este ca un pom sădit lângă ape care-şi întinde rădăcinile spre râu; nu se teme când vine arşiţa şi frunza lui rămâne verde; şi nu se va îngrijora în anul de secetă, nici nu încetează să aducă roadă.

⁹ Inima este mai înşelătoare decât orice altceva şi este nespus de rea; cine poate s-o cunoască?

¹⁰ Eu, Domnul, cercetez inima, Eu pun la încercare mintea, ca să răsplătesc fiecărui om după căile lui, şi după roadă faptelor lui.

¹¹ Ca o potârniche care cloceşte nişte ouă pe care nu le-a ouat ea, aşa este cel ce adună bogăţii pe nedrept; va trebui să le părăsească în mijlocul zilelor sale şi la urmă nu este decât un nebun.

¹² Locul sfântului nostru locaş este de la început un tron înalt şi glorios.

¹³ O Doamne, speranţa lui Israel, toţi cei ce Te părăsesc vor fi făcuţi de ruşine. Cei ce se îndepărtează de Mine vor fi scrişi pe pământ, pentru că ei au părăsit pe Domnul, izvorul apei vieţii.

¹⁴ Vindecă-mă, Tu Doamne, şi voi fi vindecat; mântuieşte-mă Tu, şi voi fi mântuit; căci Tu eşti lauda mea.

¹⁵ Iată, ei îmi zic: Unde este Cuvântul Domnului? Să vină acum!

¹⁶ Dar eu, nu m-am ferit să fiu un păstor care Te urmează pe Tine, nici n-am dorit ziua nenorocirii; Tu ştii bine; şi ce a ieşit de pe buzele mele a fost spus în prezenţa Ta.

¹⁷ De aceea, nu fi o groază pentru mine, căci Tu eşti refugiul meu în ziua nenorocirii!

¹⁸ Să se ruşineze cei ce mă persecută, dar eu să nu fiu făcut de ruşine; să se înspăimânte ei, dar pe mine nu mă lăsa să mă înspăimânt! Adu peste ei ziua nenorocirii, loveşte-i cu o îndoită urgie!

¹⁹ Aşa mi-a vorbit Domnul: Du-te şi stai la poarta copiilor poporului, pe care intră şi ies regii lui Iuda, şi la toate porţile Ierusalimului,

²⁰ şi spune-le: Ascultaţi Cuvântul Domnului, regi ai lui Iuda, şi tot Iuda, şi toţi locuitorii Ierusalimului, care intraţi pe aceste porţi!

²¹ Aşa vorbeşte Domnul: Luaţi seama la voi înşivă, să nu purtaţi nici o povară în ziua Sabatului, nici să n-o aduceţi înăuntru pe porţile Ierusalimului.

²² Să nu scoateţi din casele voastre nici o povară în ziua Sabatului, şi să nu faceţi nici o lucrare, ci sfinţiţi ziua Sabatului, cum am poruncit părinţilor voştri.

²³ Dar ei n-au ascultat şi n-au luat seama; ci şi-au înţepenit gâtul, ca să n-asculte şi să nu ia învăţătură.

²⁴ Dacă într-adevăr Mă veţi asculta, zice Domnul, şi nu veţi aduce înăuntru pe porţile acestei cetăţi nici o sarcină, în ziua Sabatului, ci veţi sfinţi ziua Sabatului, şi nu veţi face nici o lucrare în ziua aceasta,

²⁵ atunci pe porţile acestei cetăţi vor intra regi şi prinţi, care vor şedea pe tronul lui David; ei vor veni în care şi călări pe cai, ei şi prinţii lor, însoţiţi de oamenii lui Iuda şi de locuitorii Ierusalimului, şi cetatea aceasta va fi locuită în veci.

²⁶ Vor veni din cetăţile lui Iuda şi din împrejurimile Ierusalimului, din ţara lui Beniamin, din vale, de pe munte şi de la sud, ca să aducă arderi-de-tot şi jertfe, să aducă daruri de mâncare şi tămâie, şi să aducă jertfe de mulţumire în casa Domnului.

²⁷ Dar dacă nu veţi asculta când vă poruncesc să sfinţiţi ziua Sabatului, să nu purtaţi nici o sarcină şi să n-o aduceţi înăuntru pe porţile Ierusalimului, în ziua Sabatului, atunci voi aprinde un foc la porţile cetăţii, care va arde casele cele mari ale Ierusalimului şi nu se va stinge.

18

¹ Cuvântul vorbit lui Ieremia din partea Domnului, zicând:

² Scoală-te şi coboară la casa olarului, şi acolo te voi face să auzi cuvintele Mele!

³ Când m-am coborât la casa olarului, iată că el lucra pe roată.

⁴ Dar vasul din lut pe care-l făcea s-a stricat în mâna olarului. Atunci el a făcut un alt vas, cum i-a plăcut olarului să-l facă.

⁵ Şi Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

⁶ Casă a lui Israel! Oare nu pot Eu să fac cu voi ca olarul acesta? zice Domnul. Iată, cum este lutul în mâna olarului, aşa sunteţi voi în mâna Mea, casă a lui Israel!

⁷ Într-o clipă aş putea spune despre o naţiune sau despre o împărăţie că o voi smulge, că o voi surpa şi că o voi nimici,

⁸ dar dacă naţiunea aceasta, despre care am vorbit astfel, se întoarce de la răutatea ei, atunci şi Eu voi renunţa la răul pe care am vrut să i-l fac.

⁹ Sau altă dată aş putea spune despre o naţiune sau despre o împărăţie că o voi zidi sau că o voi sădi.

¹⁰ Dar dacă naţiunea aceasta face ce este rău înaintea Mea şi nu ascultă glasul Meu, atunci şi Eu voi renunţa la binele pe care aveam de gând să i-l fac.

¹¹ De aceea, vorbeşte acum oamenilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului şi zi: Aşa vorbeşte Domnul: Iată, pregătesc o nenorocire împotriva voastră şi fac un plan împotriva voastră. De aceea, întoarceţi-vă fiecare de la calea voastră cea rea şi îndreptaţi umbletele voastre şi faptele voastre!

¹² Dar ei au zis: Degeaba! Căci noi ne vom urma gândurile noastre, şi vom lucra fiecare după pornirile inimii noastre rele!

¹³ De aceea, aşa vorbeşte Domnul: întrebaţi acum între naţiuni! Cine a auzit vreodată asemenea lucruri? Fecioara lui Israel a făcut un lucru groaznic.

¹⁴ Părăseşte zăpada Libanului stânca ogoarelor? Sau se văd secând apele care vin de departe proaspete şi curgătoare?

¹⁵ Totuşi poporul Meu M-a uitat şi aduce tămâie idolilor; s-a abătut din căile lui, a părăsit vechile cărări, şi a luat-o pe cărări şi drumuri nebătute,

¹⁶ făcând astfel din ţara lor o pustietate, o veşnică batjocură; toţi cei ce trec prin ea sunt uimiţi şi dau din cap.

¹⁷ Ca vântul de la est, îi voi risipi înaintea duşmanului; iar în ziua necazului lor, le voi întoarce spatele şi nu Mă voi uita la ei!

¹⁸ Atunci ei au zis: Veniţi să uneltim împotriva lui Ieremia! Căci Legea nu va pieri din lipsă de preoţi, nici sfatul din lipsă de înţelepţi, nici cuvântul din lipsă de profeţi. Haideţi să-l ucidem cu vorba şi să nu luăm seama la toate cuvintele lui!

¹⁹ Ascultă-mă, Doamne, şi auzi glasul potrivnicilor mei!

²⁰ Oare cu rău se răsplăteşte binele? Căci au săpat o groapă ca să-mi ia viaţa. Adu-Ţi aminte că am stat înaintea Ta, ca să vorbesc bine pentru ei şi să abat mânia Ta de la ei.

²¹ De aceea, dă pe copiii lor pradă foametei şi doboară-i cu sabia! Soţiile lor să fie lipsite de copii şi să rămână văduve, şi bărbaţii lor să fie daţi la moarte; tinerii lor să fie ucişi de sabie în luptă!

²² Să se audă strigăte ieşind din casele lor, când cetele aduse de Tine vor cădea deodată peste ei! Căci au săpat o groapă ca să mă prindă, şi mi-au întins laţuri sub picioare.

²³ Dar Tu, Doamne, cunoşti toate uneltirile lor făcute ca să mă omoare. Nu le ierta nelegiuirea şi nu le şterge păcatul dinaintea Ta; ci să fie doborâţi în Faţa Ta! Lucrează împotriva lor la vremea mâniei Tale!

19

¹ Aşa a vorbit Domnul: Du-te şi cumpără de la un olar un vas de pământ şi ia cu tine pe câţiva din bătrânii poporului şi din bătrânii preoţilor.

² Du-te în Valea Ben-Hinom, care este la intrarea porţii olăriei, şi acolo să vesteşti cuvintele pe care ţi le voi spune.

³ Să spui: Ascultaţi Cuvântul Domnului, regi ai lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului! Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată, voi aduce peste locul acesta o nenorocire, care va face să ţiuie urechile oricui va auzi vorbindu-se de ea.

⁴ Pentru că M-au părăsit, au profanat locul acesta, au adus în el tămâie altor dumnezei, pe care nu-i cunoşteau nici ei, nici părinţii lor, nici regii lui Iuda, şi au umplut locul acesta cu sânge nevinovat.

⁵ Şi au zidit înălţimi lui Baal, ca să ardă pe copiii lor în foc ca arderi-de-tot lui Baal, ceea ce n-am poruncit, nici n-am rânduit, şi nici nu-Mi trecuse prin minte.

⁶ De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, când locul acesta nu se va mai numi Tofet, nici Valea Ben-Hinom, ci se va numi Valea Măcelului!

⁷ În locul acesta voi zădărnici sfatul lui Iuda şi al Ierusalimului; îi voi face să cadă ucişi de sabie înaintea duşmanilor lor şi de mâna celor ce vor să le ia viaţa. Trupurile lor moarte le voi da hrană păsărilor cerului şi fiarelor pământului.

⁸ Voi face din cetatea aceasta o groază şi o batjocură; aşa că toţi cei ce vor trece pe lângă ea vor rămâne îngroziţi şi vor fluiera în batjocură când vor vedea toate rănile ei.

⁹ Îi voi face să mănânce carnea fiilor şi fiicelor lor, aşa că îşi vor mânca unii altora carnea, în mijlocul necazului şi strâmtorării în care-i vor aduce duşmanii lor şi cei ce vor să le ia viaţa.

¹⁰ Să spargi apoi vasul sub privirile oamenilor care vor merge cu tine.

¹¹ Şi să le spui: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Exact aşa voi zdrobi pe poporul acesta şi pe cetatea aceasta, cum se sparge vasul unui olar, fără să poată fi făcut la loc. Şi morţii vor fi îngropaţi în Tofet, din lipsă de loc pentru îngropare.

¹² Aşa voi face locului acestuia – zice Domnul – şi locuitorilor lui, si voi face cetatea aceasta ca Tofetul.

¹³ Casele Ierusalimului şi casele regilor lui Iuda vor fi necurate ca Tofetul, toate casele pe acoperişul cărora se aducea tămâie întregii oştiri a cerurilor şi se turnau jertfe de băutură altor dumnezei!

¹⁴ Ieremia s-a întors din Tofet, unde-l trimisese Domnul să profeţească. Apoi a stat în curtea casei Domnului şi a zis întregului popor:

¹⁵ Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată, voi aduce peste cetatea aceasta şi peste toate cetăţile care ţin de ea, toate nenorocirile pe care i le-am vestit mai dinainte, pentru că şi-au înţepenit gâtul, ca să n-asculte cuvintele Mele.

20

¹ Paşhur, fiul lui Imer, preot şi supraveghetor în casa Domnului, a auzit pe Ieremia profeţind aceste lucruri.

² Atunci Paşhur a lovit pe profetul Ieremia şi l-a pus în butuci la poarta de sus a lui Beniamin, în casa Domnului.

³ Dar a doua zi, Paşhur a scos pe Ieremia din butuci. Şi Ieremia i-a zis: Domnul nu te mai numeşte Paşhur (Noroc din toate părţile), ci Magor-Misabib (Spaimă din toate părţile).

⁴ Căci aşa vorbeşte Domnul: Iată, te voi face de groază, pentru tine şi pentru toţi prietenii tăi; ei vor cădea ucişi de sabia duşmanilor lor, şi ochii tăi vor vedea lucrul acesta. Voi da pe tot Iuda în mâinile regelui Babilonului, care-i va duce sclavi la Babilon şi-i va ucide cu sabia.

⁵ Toate bogăţiile cetăţii acesteia, tot rodul muncii ei, tot ce are ea mai scump şi toate vistieriile regilor lui Iuda le voi da în mâinile duşmanilor lor; aceştia le vor jefui, le vor lua şi le vor duce la Babilon.

⁶ Şi tu, Paşhur, şi toţi cei ce locuiesc în casa ta, veţi merge la Babilon în captivitate; acolo vei muri şi acolo vei fi îngropat, tu şi toţi prietenii tăi, cărora le-ai profeţit minciuni.

⁷ M-ai înduplecat, Doamne, şi m-am lăsat înduplecat; ai fost mai tare decât mine şi m-ai biruit! în fiecare zi am ajuns de râs, toată lumea îşi bate joc de mine.

⁸ Căci ori de câte ori vorbesc, trebuie să strig: Violenţă şi apăsare!, deoarece Cuvântul Domnului îmi aduce numai ruşine şi batjocură în fiecare zi.

⁹ Atunci am zis: Nu voi mai pomeni de El şi nu voi mai vorbi în Numele Lui!, dar Cuvântul Lui este în inima mea ca un foc mistuitor, închis în oasele mele. Caut să-l opresc, dar nu pot.

¹⁰ Căci am auzit vorbe rele de la mulţi: Spaimă din toate părţile! învinuiţi-l!, strigă ei; haideţi să-l învinuim! Toţi cei ce trăiau în pace cu mine, pândesc să vadă dacă mă clatin, şi zic: Poate că se va lăsa prins, vom pune mâna pe el şi ne vom răzbuna pe el!

¹¹ Dar Domnul este cu mine ca un viteaz puternic; de aceea, prigonitorii mei vor cădea şi nu vor birui. Se vor umple de ruşine că n-au lucrat cu chibzuinţă: veşnica lor ruşine niciodată nu se va uita.

¹² Şi acum, Doamne Dumnezeul oştirilor, care încerci pe cel drept, care pătrunzi mintea şi inima, fă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor! Căci Ţie îmi încredinţez cauza mea.

¹³ Cântaţi Domnului, lăudaţi pe Domnul! Căci El eliberează sufletul celui nenorocit din mâna celor răi.

¹⁴ Blestemată să fie ziua când m-am născut! Ziua în care m-a născut mama, să nu fie binecuvântată!

¹⁵ Blestemat să fie omul care a adus vestea aceasta tatălui meu: Ţi s-a născut un copil de parte bărbătească!, şi l-a umplut de bucurie cu ea!

¹⁶ Omul acela să ajungă ca şi cetăţile pe care le-a nimicit Domnul fără milă! Să audă gemete dimineaţa şi strigăte de război la amiază!

¹⁷ De ce n-am fost omorât în pântecele mamei, ca ea să-mi fi fost mormântul meu! De ce n-a rămas ea veşnic însărcinată cu mine?

¹⁸ De ce am ieşit din pântecele mamei, ca să văd numai suferinţă şi durere, şi să-mi sfârşesc zilele în ruşine?

21

¹ Cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului, când regele Zedechia a trimis pe Paşhur, fiul lui Malchia, şi pe Ţefania, fiul lui Maaseia, preotul, zicând:

² Întreabă, te rog, pe Domnul pentru noi, căci Nebucadneţar, regele Babilonului, duce război împotriva noastră! Poate că Domnul va face pentru noi vreuna din minunile Lui, ca duşmanul să se îndepărteze de la noi.

³ Atunci Ieremia le-a răspuns: Să spuneţi lui Zedechia:

⁴ Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: Iată, voi întoarce armele de război care sunt în mâinile voastre, cu care vă luptaţi împotriva regelui Babilonului şi împotriva caldeilor, care vă asediază pe dinafară zidului, şi le voi strânge în mijlocul cetăţii acesteia.

⁵ Apoi Eu însumi voi lupta împotriva voastră, cu mână întinsă şi cu braţ puternic, cu mânie, cu furie şi cu mare indignare.

⁶ Voi lovi pe locuitorii cetăţii acesteia, pe oameni şi pe animale; şi vor muri de o ciumă groaznică.

⁷ Şi după aceea, zice Domnul, voi da pe Zedechia, regele lui Iuda, pe slujitorii lui, pe popor şi pe cei ce vor scăpa în cetatea aceasta de ciumă, de sabie şi de foamete, în mâinile lui Nebucadneţar, regele Babilonului, şi în mâna duşmanilor lor, în mâinile celor ce vor să le ia viaţa; şi Nebucadneţar îi va lovi cu ascuţişul săbiei. El nu-i va cruţa, nu va avea milă de ei şi nu se va îndura de ei.

⁸ Iar poporului acestuia să-i spui: Aşa vorbeşte Domnul: Iată că vă pun înainte calea vieţii şi calea morţii.

⁹ Cine va rămâne în cetatea aceasta, va muri ucis de sabie, de foamete sau de ciumă; iar cine va ieşi şi se va duce la caldeii care vă asediază, va trăi şi va avea propria lui viaţă ca pradă.

¹⁰ Căci Mi-am îndreptat Faţa împotriva acestei cetăţi, ca să-i fac rău, nu bine, zice Domnul; ea va fi dată în mâinile regelui Babilonului, şi el o va arde cu foc.

¹¹ Şi casei regelui lui Iuda să-i spui: Ascultaţi Cuvântul Domnului,

¹² casă a lui David! Aşa vorbeşte Domnul: Judecaţi drept în fiecare dimineaţă şi eliberaţi pe cel jefuit din mâna asupritorului lui, ca nu cumva să izbucnească mânia Mea ca un foc, şi să se aprindă, fără să se poată stinge, din cauza răutăţii faptelor voastre!

¹³ Iată, sunt împotriva voastră, locuitori ai văii, şi stâncă a câmpiei, zice Domnul, voi care ziceţi: Cine se va coborî împotriva noastră? Cine va intra în locuinţele noastre?

¹⁴ Dar vă voi pedepsi după rodul faptelor voastre, zice Domnul; şi voi aprinde un foc în pădurile voastre, şi-i va mistui toate împrejurimile.

22

¹ Aşa vorbeşte Domnul: Coboară în casa regelui lui Iuda şi acolo rosteşte cuvintele acestea,

² şi zi: Ascultă Cuvântul Domnului, rege al lui Iuda, care stai pe tronul lui David, tu, slujitorii tăi şi tot poporul care intraţi pe porţile acestea!

³ Aşa vorbeşte Domnul: Faceţi dreptate şi judecată şi scăpaţi pe cel jefuit din mâna asupritorului lui. Nu nedreptăţiţi şi nu brutalizaţi pe străin, pe orfan şi pe văduvă, nici nu vărsaţi sânge nevinovat în locul acesta!

⁴ Căci dacă veţi face acest lucru, vor intra pe porţile casei acesteia regi care stau pe tronul lui David, călări pe cai şi traşi în care, ei, slujitorii lor şi poporul lor.

⁵ Dar dacă nu veţi asculta aceste cuvinte, pe Mine însumi jur, zice Domnul, că această casă va ajunge o dărâmătură!

⁶ Căci aşa vorbeşte Domnul împotriva casei regelui lui Iuda: Tu eşti pentru Mine ca Galaadul, ca vârful Libanului; dar te voi preface în deşert, în cetăţi nelocuite.

⁷ Şi voi pregăti împotriva ta nişte nimicitori, pe fiecare cu armele lui; ei vor tăia cei mai frumoşi cedri ai tăi şi îi vor arunca în foc.

⁸ Şi multe naţiuni vor trece pe lângă cetatea aceasta; şi fiecare va zice una alteia: De ce a făcut Domnul astfel acestei mari cetăţi?

⁹ Atunci vor răspunde: Pentru că au părăsit legământul Domnului Dumnezeului lor, pentru că s-au închinat înaintea altor dumnezei şi le-au slujit!

¹⁰ Nu plângeţi pe cel mort, nici nu-l jeliţi; ci plângeţi mai degrabă pe cel ce se duce departe, căci el nu se mai întoarce, şi nu-şi va mai vedea ţara de naştere!

¹¹ Căci aşa vorbeşte Domnul despre Şalum, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, care domnea în locul tatălui său Iosia, şi care a ieşit din locul acesta: Nu se va mai întoarce în locul acesta,

¹² ci va muri în locul unde l-au dus în captivitate şi nu va mai vedea tara aceasta.

¹³ Vai de cel ce îşi zideşte casa cu nedreptate şi camerele cu nelegiuire; care pune pe aproapele său să lucreze degeaba, fără să-i dea plata;

¹⁴ care zice: îmi voi zidi o casă mare şi camere încăpătoare; îi face ferestre, o căptuşeşte cu cedru şi o vopseşte cu roşu!

¹⁵ Oare tu eşti rege pentru că te căptuşeşti cu cedri? Oare tatăl tău nu mânca şi bea şi el? Şi când făcea dreptate şi judecată, prospera!

¹⁶ El judeca cauza săracului şi a celui lipsit şi prospera. Oare nu aceasta înseamnă a Mă cunoaşte pe Mine? zice Domnul.

¹⁷ Dar ochii tăi şi inima ta se îndreaptă numai spre câştig necinstit şi ca să verşi sânge nevinovat, şi să practici asuprirea şi brutalitatea.

¹⁸ De aceea, aşa vorbeşte Domnul despre Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda: Nu-l vor plânge, zicând: Vai, fratele meu! sau: Vai, sora mea! Nici nu-l vor plânge, zicând: Vai, stăpâne! Vai, măria sa!

¹⁹ Va fi îngropat ca un măgar, târât şi aruncat dincolo de porţile Ierusalimului!

²⁰ Urcă-te în Liban şi strigă! înalţă-ţi glasul de pe Basan! Şi strigă de pe înălţimea Abarim! Căci toţi cei ce te iubeau sunt zdrobiţi!

²¹ Ţi-am vorbit când îţi mergea bine, dar tu ziceai: Nu voi asculta! Aşa te-ai purtat din tinereţea ta şi n-ai ascultat glasul Meu.

²² Pe toţi păstorii tăi îi va lua vântul, şi cei ce te iubesc vor merge în captivitate; atunci îţi va fi ruşine şi vei fi umilit, din cauza întregii tale răutăţi.

²³ Locuitor al Libanului, care îţi faci cuibul în cedri, cum vei geme când vor veni durerile peste tine, dureri ca ale unei femei care naşte!

²⁴ Pe viaţa Mea, zice Domnul, chiar dacă Ieconia, fiul lui Ioiachim, regele lui Iuda, ar fi un inel de pecetluit pe mâna Mea cea dreaptă, te-aş scoate şi de acolo.

²⁵ Te voi da în mâinile celor ce vor să-ţi ia viaţa, în mâinile acelora înaintea cărora tremuri, în mâinile lui Nebucadneţar regele Babilonului, în mâinile caldeilor.

²⁶ Te voi arunca, pe tine şi pe mama ta care te-a născut, într-o altă ţară, unde nu v-aţi născut, şi acolo veţi muri!

²⁷ Dar în ţara în care vor dori să se întoarcă, nu se vor mai întoarce!

²⁸ Este acest Ieconia un vas dispreţuit şi sfărâmat? O unealtă de nici o întrebuinţare? De ce sunt oare aruncaţi, el şi urmaşii lui, şi azvârliţi într-o ţară pe care n-o cunosc?

²⁹ O ţară, ţară, ţară ascultă Cuvântul Domnului!

³⁰ Aşa vorbeşte Domnul: Scrieţi pe omul acesta ca lipsit de copii, ca un om căruia nu-i va merge bine toată viaţa lui; căci nici un om dintre urmaşii lui nu va reuşi să şadă pe tronul lui David şi să domnească peste Iuda.

23

¹ Vai de păstorii care nimicesc şi risipesc turma păşunii Mele, zice Domnul.

² De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel, despre păstorii care păstoresc pe poporul Meu: Pentru că Mi-aţi risipit oile, le-aţi alungat şi nu v-aţi îngrijit de ele; iată, vă voi pedepsi pentru răutatea voastră, zice Domnul.

³ Dar eu voi strânge rămăşiţa oilor Mele din toate ţările în care le-am alungat; le voi aduce înapoi în păşunea lor şi vor creşte şi se vor înmulţi.

⁴ Voi pune peste ele păstori care le vor păstori; nu le va mai fi teamă, nici groază, şi nu va mai lipsi nici una din ele, zice Domnul.

⁵ Iată, vin zile, zice Domnul, când voi ridica lui David un Vlăstar drept; El va domni ca Rege, va lucra cu înţelepciune şi va face dreptate şi judecată în ţară.

⁶ În zilele Lui, Iuda va fi mântuit si Israel va locui în siguranţă; şi iată Numele pe care i-L vor da: Domnul, Dreptatea noastră!

⁷ De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: Viu este Domnul care a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel!

⁸ ci se va zice: Viu este Domnul care a scos şi a adus înapoi sămânţa casei lui Israel din ţara de la nord şi din toate ţările în care îi risipisem! Şi vor locui în ţara lor.

⁹ Cât priveşte profeţii: Inima este zdrobită în mine, toate oasele îmi tremură. Sunt ca un om beat, ca un om ameţit de vin, din cauza Domnului şi din cauza sfintelor Lui cuvinte.

¹⁰ Căci ţara este plină de destrăbălaţi, căci ţara jeleşte din cauza blestemului. Păşunile deşertului s-au uscat. Purtarea lor este rea şi toată vitejia lor este pentru nedreptate!

¹¹ Căci şi profetul şi preotul sunt pângăriţi; le-am găsit răutatea chiar şi în casa Mea, zice Domnul.

¹² De aceea, calea lor va fi ca o potecă alunecoasă şi întunecoasă, vor fi împinşi şi vor cădea; căci voi aduce nenorocirea peste ei în anul când îi voi pedepsi, zice Domnul.

¹³ Între profeţii Samariei am văzut următoarea nebunie: au profeţit în numele lui Baal şi au amăgit pe poporul Meu Israel!

¹⁴ Şi chiar între profeţii Ierusalimului am văzut un lucru înfricoşător: sunt adulteri, trăiesc în minciună; întăresc mâinile celor răi, aşa că nici unul nu se mai întoarce de la răutatea lui; toţi sunt înaintea Mea ca Sodoma, şi locuitorii Ierusalimului ca Gomora.

¹⁵ De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor despre profeţi: Iată, îi voi hrăni cu pelin şi îi voi face să bea ape otrăvite; căci prin profeţii Ierusalimului s-a răspândit nelegiuirea în ţară.

¹⁶ Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Nu ascultaţi cuvintele profeţilor care vă profeţesc! Ei vă ademenesc la deşertăciune; spun viziuni ieşite din inima lor, nu ce vine din gura Domnului.

¹⁷ Ei zic celor ce Mă dispreţuiesc: Domnul a zis: Veţi avea pace; şi zic tuturor celor ce trăiesc după împietrirea inimii lor: Nu vi se va întâmpla nici un rău.

¹⁸ Dar cine a fost de faţă la sfatul Domnului, ca să fi văzut şi să fi auzit Cuvântul Lui? Cine a luat aminte la Cuvântul Lui şi cine l-a ascultat?

¹⁹ Iată, o furtună a Domnului a izbucnit în furie, un vârtej puternic se năpusteşte şi cade peste capul celor răi!

²⁰ Mânia Domnului nu se va potoli, până nu va împlini şi nu va înfăptui planurile inimii Lui. Veţi înţelege pe deplin lucrul acesta la sfârşitul zilelor.

²¹ Nu Eu i-am trimis pe aceşti profeţi şi totuşi ei au alergat; nu le-am vorbit şi totuşi au profeţit.

²² Dar dacă ar fi stat la sfatul Meu, ar fi trebuit să spună poporului Meu cuvintele Mele şi să-i întoarcă de la calea lor cea rea, de la răutatea faptelor lor!

²³ Sunt Eu un Dumnezeu de aproape, zice Domnul, şi nu sunt Eu un Dumnezeu şi de departe?

²⁴ Poate cineva să stea într-un loc ascuns fără să-l văd Eu? zice Domnul. Nu umplu Eu cerurile şi pământul? zice Domnul.

²⁵ Am auzit ce spun profeţii care profeţesc minciuni în Numele Meu, zicând: Am avut un vis! Am avut un vis!

²⁶ Până când va fi aceasta în inimile acestor profeţi mincinoşi, care profeţesc înşelătoriile inimii lor?

²⁷ Cred ei oare că pot face pe poporul Meu să uite Numele Meu prin visurile pe care fiecare dintre ei le istoriseşte aproapelui său, cum Mi-au uitat părinţii lor Numele din cauza lui Baal?

²⁸ Profetul care are un vis să istorisească visul acesta, şi cine a auzit Cuvântul Meu să spună întocmai Cuvântul Meu! De ce să amesteci paiele cu grâul? zice Domnul.

²⁹ Nu este Cuvântul Meu ca un foc, zice Domnul, şi ca un ciocan care sfărâmă stânca?

³⁰ De aceea, iată, zice Domnul, sunt împotriva profeţilor care îşi fură unul altuia cuvintele Mele.

³¹ Iată, zice Domnul, sunt împotriva profeţilor care iau cuvântul lor şi-l dau drept cuvânt al Meu.

³² Iată, zice Domnul, sunt împotriva celor ce profeţesc visuri neadevărate, care le istorisesc şi rătăcesc pe poporul Meu, cu minciunile şi cu mândria lor; nu Eu i-am trimis, nu Eu le-am dat poruncă; de aceea, nu sunt de nici un folos poporului acestuia, zice Domnul.

³³ Dacă poporul acesta sau un profet sau un preot te vor întreba: Care este profeţia Domnului? să le spui: Ce cuvânt? Vă voi lepăda, zice Domnul.

³⁴ Şi pe profetul, pe preotul sau pe acela din popor care va zice: Profeţia Domnului, îl voi pedepsi şi pe el şi pe casa lui!

³⁵ Aşa să spuneţi însă fiecare aproapelui său şi fratelui său: Ce a răspuns Domnul? sau Ce a vorbit Domnul?

³⁶ Dar să nu mai vorbiţi de profeţia Domnului. Pentru că vorba fiecărui om este profeţia lui, fiindcă aţi pervertit cuvintele Dumnezeului Celui viu, cuvintele Domnului oştirilor, Dumnezeului nostru!

³⁷ Aşa să zici profetului: Ce ţi-a răspuns Domnul? Sau: Ce a zis Domnul?

³⁸ Dar dacă veţi mai zice: Profeţia Domnului, atunci aşa vorbeşte Domnul: Pentru că spuneţi cuvintele acestea: O profeţie a Domnului, deşi am trimis să vă spună: Să nu mai ziceţi: O profeţie a Domnului,

³⁹ de aceea, iată, vă voi uita cu totul şi vă voi lepăda, pe voi şi cetatea pe care v-o dădusem vouă şi părinţilor voştri, vă voi arunca dinaintea Mea;

⁴⁰ şi voi pune peste voi o ruşine veşnică şi o veşnică necinste, care nu se vor uita.

24

¹ Domnul mi-a arătat două coşuri cu smochine, puse înaintea templului Domnului, după ce Nebucadneţar, regele Babilonului, a dus sclavi din Ierusalim pe Ieconia, fiul lui Ioiachim, regele lui Iuda, pe conducătorii lui Iuda, pe teslari şi pe fierari.

² Unul din coşuri avea smochine foarte bune, ca smochinele care se coc întâia oară, dar celălalt coş avea smochine foarte rele, care nu se puteau mânca de rele ce erau.

³ Atunci Domnul mi-a zis: Ce vezi, Ieremia? Eu am răspuns: Nişte smochine! Smochinele cele bune sunt foarte bune, iar cele rele sunt foarte rele şi, de rele ce sunt, nu se pot mânca.

⁴ Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

⁵ Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: Cum deosebeşti aceste smochine bune, aşa voi deosebi Eu, ca să le dau îndurare, pe cei duşi sclavi ai lui Iuda, pe care i-am trimis din locul acesta în ţara caldeilor.

⁶ Îi voi privi cu un ochi binevoitor şi-i voi aduce înapoi în ţara aceasta: îi voi aşeza şi nu-i voi mai nimici, îi voi sădi şi nu-i voi mai smulge.

⁷ Le voi da o inimă, ca să ştie că Eu sunt Domnul. Ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor, dacă se vor întoarce la Mine cu toată inima lor.

⁸ Şi ca smochinele cele rele care, de rele ce sunt nu se pot mânca, zice Domnul, aşa voi face să ajungă Zedechia, regele lui Iuda, conducătorii lui şi rămăşiţa Ierusalimului, cei ce au rămas în ţara aceasta şi cei ce locuiesc în ţara Egiptului.

⁹ Şi îi voi face o scârbă şi un dispreţ pentru toate împărăţiile pământului, o ruşine şi o batjocură, o derâdere şi un blestem, în toate locurile unde îi voi alunga.

¹⁰ Voi trimite între ei sabia, foametea şi ciuma, până vor pieri din ţara pe care le-o dădusem lor şi părinţilor lor.

25

¹ Cuvântul care a fost spus lui Ieremia despre tot poporul lui Iuda, în al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda (acesta era anul întâi al lui Nebucadneţar, regele Babilonului),

² pe care profetul Ieremia l-a rostit înaintea întregului popor al lui Iuda şi înaintea tuturor locuitorilor Ierusalimului, zicând:

³ De la al treisprezecelea an al lui Iosia, fiul lui Amon, regele lui Iuda, sunt douăzeci şi trei de ani de când mi-a vorbit Cuvântul Domnului; şi eu v-am vorbit, m-am deşteptat de dimineaţă şi v-am vorbit, dar n-aţi ascultat.

⁴ Şi Domnul v-a trimis pe toţi robii Săi, pe profeţi, i-a trimis dis-de-dimineaţă, dar n-aţi ascultat, nici n-aţi aplecat urechea să ascultaţi.

⁵ Când ei au zis: întoarceţi-vă fiecare de la calea voastră cea rea şi de la răutatea faptelor voastre şi veţi rămâne în ţara pe care Domnul v-a dat-o vouă şi părinţilor voştri pentru veci de veci;

⁶ nu vă duceţi după alţi dumnezei, ca să le slujiţi şi să vă închinaţi înaintea lor, nu Mă mâniaţi prin lucrarea mâinilor voastre, şi nu vă voi face nici un rău!

⁷ Dar nu M-aţi ascultat, zice Domnul, ci M-aţi mâniat prin lucrarea mâinilor voastre, spre nenorocirea voastră.

⁸ De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Pentru că n-aţi ascultat cuvintele Mele,

⁹ iată, voi trimite şi voi aduna toate popoarele de la nord, zice Domnul, şi pe Nebucadneţar, regele Babilonului; îi voi aduce împotriva acestei ţări şi împotriva locuitorilor ei, şi împotriva tuturor acestor popoare de jur împrejur, ca să le distrugă cu desăvârşire şi să facă din ele un deşert şi o batjocură, nişte dărâmături veşnice.

¹⁰ Voi face să înceteze între ei strigătele de bucurie şi strigătele de veselie, cântecele mirelui şi cântecele miresei, vuietul pietrei de moară şi lumina lămpii.

¹¹ Toată ţara aceasta va fi prefăcută într-o ruină şi într-o pustietate; şi naţiunile acestea vor fi supuse regelui Babilonului timp de şaptezeci de ani.

¹² Dar când se vor împlini aceşti şaptezeci de ani, voi pedepsi, zice Domnul, pe regele Babilonului şi pe poporul acesta, pentru nelegiuirile lor; voi pedepsi ţara caldeilor şi o voi preface în nişte dărâmături veşnice.

¹³ Voi aduce peste ţara aceea toate lucrurile pe care le-am vestit despre ea, tot ce este scris în cartea aceasta, tot ce a profeţit Ieremia despre toate naţiunile.

¹⁴ Căci naţiuni puternice şi regi mari le vor supune şi pe ele şi le vor răsplăti după faptele şi lucrarea mâinilor lor.

¹⁵ Căci aşa îmi vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: Ia din mâna Mea acest potir plin cu vinul mâniei Mele şi dă să bea din el tuturor naţiunilor la care te voi trimite.

¹⁶ Şi ei vor bea şi se vor ameţi, şi vor fi ca nişte nebuni în faţa săbiei pe care o voi trimite în mijlocul lor!

¹⁷ Eu am luat potirul din mâna Domnului şi l-am dat să-l bea tuturor naţiunilor la care mă trimitea Domnul:

¹⁸ Ierusalimului şi cetăţilor lui Iuda, regilor şi conducătorilor săi, ca să le prefacă în dărâmături, într-un deşert, să-i facă de batjocură şi de blestem, ca în ziua aceasta;

¹⁹ lui Faraon, regele Egiptului, slujitorilor lui, conducătorilor lui şi întregului popor;

²⁰ la toată Arabia, tuturor regilor ţării Uţ, tuturor regilor ţării filistenilor, Ascalonului, Gazei, Ecronului şi celor ce au mai rămas din Asdod;

²¹ Edomului, Moabului şi copiilor lui Arnon;

²² tuturor regilor Tirului, tuturor regilor Sidonului şi regilor insulelor care sunt dincolo de mare;

²³ Dedanului, Temei, Buzului şi tuturor celor ce îşi rad colţurile bărbii,

²⁴ tuturor regilor Arabiei şi tuturor regilor arabilor care locuiesc în desert;

²⁵ tuturor regilor Zimrei, tuturor regilor Elamului şi tuturor regilor Mediei;

²⁶ tuturor regilor de la nord, celor de aproape şi celor de departe, şi unora şi altora, şi tuturor regilor lumii care sunt pe faţa pământului. Şi regele Şeşacului va bea după ei.

²⁷ Să le spui: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Beţi, îmbătaţi-vă şi vărsaţi! Cădeţi şi nu vă mai ridicaţi, din cauza săbiei pe care o trimit între voi.

²⁸ Şi dacă nu vor vrea să ia din mâna ta potirul ca să bea, spune-le: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Beţi!

²⁹ Căci iată că în cetatea peste care se cheamă Numele Meu, încep să aduc rău: şi voi să rămâneţi nepedepsiţi? Nu veţi rămâne nepedepsiţi, căci voi chema sabia peste toţi locuitorii pământului, zice Domnul oştirilor.

³⁰ De aceea, profeţeşte împotriva lor toate aceste cuvinte şi spune-le: Domnul va răcni de sus; din Locaşul Lui cel sfânt va face să-I răsune glasul; va răcni împotriva locului locuinţei Lui; va striga, ca şi cei ce calcă strugurii, împotriva tuturor locuitorilor pământului.

³¹ Vuietul ajunge până la marginea pământului; căci Domnul se ceartă cu naţiunile, intră la judecată împotriva oricărei făpturi şi dă pe cei răi pradă săbiei, zice Domnul.

³² Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Iată, nenorocirea merge din pogor în popor şi o mare furtună se ridică de la marginile pământului.

³³ Cei pe care-i va ucide Domnul În ziua aceea vor fi întinşi de la un capăt al pământului până la celălalt; nu vor fi nici jeliţi, nici adunaţi, nici îngropaţi, ci vor fi un gunoi pe faţa pământului.

³⁴ Gemeţi, păstori şi strigaţi! Tăvăliţi-vă în cenuşă, conducători ai turmelor! Căci au venit zilele înjunghierii voastre. Vă voi zdrobi şi veţi cădea la pământ ca un vas de preţ.

³⁵ Nu mai este nici un loc de adăpost pentru păstori! Nu mai este nici o scăpare pentru conducătorii turmelor!

³⁶ Se aud strigătele păstorilor şi gemetele conducătorilor turmelor, căci Domnul le pustieşte locul de păşune,

³⁷ şi colibele cele liniştite sunt nimicite de mânia aprinsă a Domnului.

³⁸ El Şi-a părăsit locuinţa, ca un pui de leu vizuina; căci ţara lor s-a prefăcut într-o pustietate de urgia nimicitorului şi de mânia lui aprinsă.

26

¹ La începutul domniei lui Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, a fost rostit următorul cuvânt din partea Domnului:

² Aşa vorbeşte Domnul: Stai în curtea casei Domnului şi vorbeşte tuturor cetăţilor lui Iuda, care vin să se închine în casa Domnului, toate cuvintele pe care ţi le voi porunci să le spui. Să nu omiţi nici un cuvânt.

³ Poate că vor asculta şi se va întoarce fiecare de la calea lui cea rea, ca Eu să renunţ la răul ce am de gând să li-l fac din cauza răutăţii faptelor lor.

⁴ Şi să le spui: Aşa vorbeşte Domnul: Dacă nu Mă ascultaţi când vă poruncesc să urmaţi Legea Mea, pe care v-am pus-o înainte;

⁵ dacă nu ascultaţi cuvintele robilor Mei profeţii, pe care-i trimit la voi, pe care vi i-am trimis dis-de-dimineaţă, şi pe care nu i-aţi ascultat,

⁶ atunci voi face Casei acesteia ca lui Silo, şi voi face cetatea aceasta un blestem pentru toate popoarele pământului.

⁷ Şi preoţii, profeţii şi tot poporul au auzit pe Ieremia rostind aceste cuvinte în casa Domnului.

⁸ Şi când Ieremia a sfârşit de spus tot ce-i poruncise Domnul să spună întregului popor, preoţii şi profeţii şi tot poporul l-au prins şi au zis: Trebuie să mori!

⁹ De ce ai profeţit în Numele Domnului, zicând: Casa aceasta va ajunge ca Silo şi cetatea aceasta va fi pustiită şi lipsită de locuitori! Şi tot poporul s-a adunat în jurul lui Ieremia în casa Domnului.

¹⁰ Când au auzit mai-marii lui Iuda aceste lucruri, s-au urcat din casa regelui la casa Domnului şi s-au aşezat la intrarea porţii celei noi a casei Domnului.

¹¹ Atunci preoţii şi profeţii au vorbit astfel conducătorilor şi întregului popor: Acestui om i se cuvine pedeapsa cu moartea! Pentru că a profeţit împotriva acestei cetăţi, cum aţi auzit voi înşivă cu urechile voastre!

¹² Atunci Ieremia a vorbit mai-marilor şi întregului popor, zicând: Domnul m-a trimis, ca să profeţesc împotriva acestei Case şi împotriva acestei cetăţi toate lucrurile pe care voi le-aţi auzit.

¹³ Şi acum îndreptaţi-vă căile şi faptele, ascultaţi glasul Domnului Dumnezeului vostru, şi Domnul va renunţa la răul pe care l-a rostit împotriva voastră!

¹⁴ Dar cât despre mine, iată, sunt în mâinile voastre; faceţi cu mine ce vi se va părea că este bine şi drept!

¹⁵ Dar să ştiţi că, dacă mă veţi omorî, vă veţi face vinovaţi de sânge nevinovat, voi, cetatea aceasta şi locuitorii ei; căci Domnul m-a trimis cu adevărat la voi, ca să vorbesc în auzul vostru toate cuvintele acestea!

¹⁶ Atunci mai-marii şi tot poporul au zis preoţilor şi profeţilor: Omul acesta nu este vinovat de pedeapsa cu moartea, căci ne-a vorbit în Numele Domnului Dumnezeului nostru!

¹⁷ Atunci s-au ridicat câţiva dintre bătrânii ţării şi au zis întregii adunări a poporului:

¹⁸ Mica din Moreşet profeţea pe vremea lui Ezechia, regele lui Iuda, şi spunea întregului popor al lui Iuda: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Sionul va fi arat ca un ogor, Ierusalimul va ajunge un morman de pietre şi muntele casei Domnului o înălţime acoperită cu păduri.

¹⁹ Oare l-a omorât Ezechia, regele lui Iuda, şi tot Iuda? Nu s-a temut Ezechia de Domnul şi nu s-a rugat el Domnului şi atunci Domnul a renunţat la tot răul pe care-l rostise împotriva lor? Dar noi facem un mare rău împotriva noastră.

²⁰ A mai existat un om care a profeţit în Numele Domnului: Urie, fiul lui Şemaia, din Chiriat-Iearim. El a profeţit împotriva cetăţii acesteia şi împotriva ţării acesteia tocmai aceleaşi lucruri ca Ieremia.

²¹ Şi când regele Ioiachim, şi toţi vitejii lui, şi toţi conducătorii lui au auzit cuvintele lui, regele a căutat să-l omoare. Dar Urie, care a fost înştiinţat de lucrul acesta, s-a temut, a fugit şi s-a dus în Egipt.

²² Şi regele Ioiachim a trimis nişte oameni în Egipt, şi anume: pe Elnatan, fiul lui Acbor, şi pe alţii împreună cu el, în Egipt.

²³ Aceştia au scos din Egipt pe Urie şi l-au adus la regele Ioiachim, care l-a omorât cu sabia şi i-a aruncat trupul mort în mormintele copiilor poporului.

²⁴ Dar mâna lui Ahicam, fiul lui Şafan, a fost cu Ieremia, aşa că el n-a fost dat pe mâna poporului ca să-l omoare.

27

¹ La începutul domniei lui Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, cuvântul acesta a venit la Ieremia din partea Domnului, zicând:

² Aşa îmi vorbeşte Domnul: Fă-ţi nişte legături şi nişte juguri şi pune-ţi-le la gât.

³ Şi trimite-le regelui Edomului, regelui Moabului, regelui copiilor lui Amon, regelui Tirului şi regelui Sidonului, prin trimişii care au venit la Ierusalim, la Zedechia, regele lui Iuda.

⁴ Şi spune-le să zică stăpânilor lor: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel – aşa să spuneţi stăpânilor voştri:

⁵ Eu am făcut pământul, pe oameni şi pe animalele de pe faţa pământului, cu puterea Mea cea mare şi cu braţul Meu întins, şi dau pământul cui îmi place.

⁶ Acum dau toate aceste ţări în mâinile robului Meu Nebucadneţar, regele Babilonului; îi dau chiar şi fiarele câmpului ca să-i fie supuse.

⁷ Toate naţiunile îl vor sluji, pe el, şi pe fiul său, şi pe fiul fiului său, până va veni şi vremea ţării lui; şi atunci naţiuni puternice şi regi mari îl vor face şi pe el să le slujească.

⁸ Dar dacă un popor sau o împărăţie nu se va supune lui Nebucadneţar, regele Babilonului, şi nu-şi va pleca gâtul sub jugul regelui Babilonului, voi pedepsi pe poporul acela cu sabie, cu foamete şi cu ciumă, zice Domnul, până îl voi nimici prin mâna lui.

⁹ De aceea, să n-ascultaţi pe profeţii voştri, pe ghicitorii voştri, pe visătorii voştri, pe cititorii voştri în stele, şi pe vrăjitorii voştri, care vă zic: Nu veţi sluji pe regele Babilonului!

¹⁰ Căci ei vă profeţesc minciuni, ca să vă îndepărteze de ţara voastră; Eu vă voi alunga şi voi veţi pieri.

¹¹ Dar pe poporul care-şi va apleca gâtul sub jugul regelui Babilonului şi îi va fi supus, îl voi lăsa în ţara lui, zice Domnul, ca s-o lucreze şi să locuiască în ea.

¹² I-am spus şi lui Zedechia, regele lui Iuda, exact aceleaşi lucruri, zicând: Plecaţi-vă gâtul sub jugul regelui Babilonului, supuneţi-vă lui şi poporului lui şi veţi trăi.

¹³ De ce să muriţi, tu şi poporul tău, de sabie, de foamete şi de ciumă, cum a hotărât Domnul în privinţa poporului care nu se va supune regelui Babilonului?

¹⁴ Deci nu ascultaţi de cuvintele profeţilor care vă zic: Nu veţi fi supuşi regelui Babilonului! Căci ei vă profeţesc minciuni;

¹⁵ căci nu Eu i-am trimis, zice Domnul, ci ei profeţesc minciuni în Numele Meu, ca să vă alung şi să pieriţi, voi şi profeţii care vă profeţesc!

¹⁶ Am vorbit şi preoţilor şi întregului popor şi le-am spus: Aşa vorbeşte Domnul: N-ascultaţi de cuvintele profeţilor voştri, care vă profeţesc, zicând: Iată, vasele casei Domnului vor fi aduse în scurt timp din Babilon; căci ei vă profeţesc o minciună.

¹⁷ Nu-i ascultaţi; supuneţi-vă regelui Babilonului şi veţi trăi! De ce să ajungă cetatea aceasta o dărâmătură?

¹⁸ Dar dacă sunt profeţi şi dacă este cu ei Cuvântul Domnului, să mijlocească la Domnul oştirilor, pentru ca uneltele care au mai rămas în casa Domnului, în casa regelui lui Iuda şi în Ierusalim, să nu se ducă în Babilon.

¹⁹ Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor cu privire la stâlpi, la marea de aramă, la piedestale şi la toate celelalte unelte care au mai rămas în cetatea aceasta,

²⁰ şi care n-au fost ridicate de Nebucadneţar, regele Babilonului, când a luat sclavi din Ierusalim în Babilon pe Ieconia, fiul lui Ioiachim, regele lui Iuda, şi pe toţi mai-marii lui Iuda şi ai Ierusalimului;

²¹ aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, despre uneltele care au mai rămas în casa Domnului, în casa regelui lui Iuda şi în Ierusalim:

²² Ele vor fi duse în Babilon şi vor rămâne acolo până în ziua când le voi căuta Eu – zice Domnul – când le voi lua iarăşi şi le voi aduce înapoi în locul acesta.

28

¹ În acelaşi an, la începutul domniei lui Zedechia, regele lui Iuda, în luna a cincea a anului al patrulea, Hanania, fiul lui Azur, profet din Gabaon, mi-a zis în casa Domnului, în faţa preoţilor şi a întregului popor:

² Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Eu sfărâm jugul regelui Babilonului!

³ Peste doi ani voi aduce înapoi în locul acesta toate uneltele casei Domnului, pe care le-a ridicat Nebucadneţar, regele Babilonului, din locul acesta, şi le-a dus în Babilon.

⁴ Şi voi aduce înapoi în locul acesta, zice Domnul, pe Ieconia, fiul lui Ioiachim, regele lui Iuda, şi pe toţi captivii lui Iuda care s-au dus în Babilon; căci voi sfărâma jugul regelui Babilonului.

⁵ Profetul Ieremia a răspuns profetului Hanania, în faţa preoţilor şi în faţa întregului popor, care stăteau în casa Domnului.

⁶ Şi profetul Ieremia a zis: Amin! Aşa să facă Domnul! Să împlinească Domnul cuvintele pe care le-ai profeţit tu şi să aducă înapoi din Babilon în locul acesta uneltele casei Domnului şi pe toţi prinşii de război!

⁷ Dar ascultă cuvântul pe care-l rostesc eu în auzul tău şi în auzul întregului popor:

⁸ Profeţii, care au fost înaintea mea şi înaintea ta, din vremurile străvechi, au profeţit război, foamete şi ciumă împotriva unor ţări puternice şi a unor regi mari.

⁹ Cât despre profetul care profeţeşte pacea, după ce cuvântul profetului se împlineşte, profetul acela va fi cunoscut ca unul pe care l-a trimis cu adevărat Domnul.

¹⁰ Atunci profetul Hanania a ridicat jugul de pe gâtul profetului Ieremia şi l-a sfărâmat.

¹¹ Şi Hanania a zis în faţa întregului popor: Aşa vorbeşte Domnul: Aşa voi sfărâma, peste doi ani, de pe gâtul tuturor naţiunilor jugul lui Nebucadneţar, regele Babilonului! Şi profetul Ieremia a plecat.

¹² După ce profetul Hanania a sfărâmat jugul de pe gâtul profetului Ieremia, Cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia, astfel:

¹³ Du-te şi spune lui Hanania: Aşa vorbeşte Domnul: Ai sfărâmat un jug de lemn, dar cu aceasta ai făcut în locul lui un jug de fier!

¹⁴ Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Pun un jug de fier pe gâtul tuturor acestor naţiuni, ca să fie subjugate de Nebucadneţar, regele Babilonului, şi îi vor sluji, şi îi dau chiar şi fiarele câmpului!

¹⁵ Şi profetul Ieremia a zis profetului Hanania: Ascultă, Hanania! Domnul nu te-a trimis, ci tu faci pe poporul acesta să se încreadă în minciună.

¹⁶ De aceea, aşa vorbeşte Domnul: Iată, te alung de pe faţa pământului. In anul acesta vei muri, pentru că ai sfătuit la răzvrătire împotriva Domnului.

¹⁷ Şi profetul Hanania a murit chiar în anul acela, în luna a şaptea.

29

¹ Acestea sunt cuvintele scrisorii pe care profetul Ieremia a trimis-o din Ierusalim rămăşiţei bătrânilor din captivitate, preoţilor, profeţilor şi întregului popor pe care Nebucadneţar i-a dus în captivitate, din Ierusalim la Babilon,

² după ce regele Ieconia, regina, famenii guvernatori, conducătorii lui Iuda şi ai Ierusalimului, teslarii şi fierarii au părăsit Ierusalimul.

³ Scrisoarea a fost trimisă prin mâna lui Eleasa, fiul lui Şafan, şi prin Ghemaria, fiul lui Hilchia, trimişi la Babilon de Zedechia, regele lui Iuda, la Nebucadneţar, regele Babilonului. în scrisoare se spunea:

⁴ Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, către toţi cei din exil, pe care i-am dus din Ierusalim la Babilon:

⁵ Zidiţi case şi locuiţi-le; sădiţi grădini şi mâncaţi din roadele lor!

⁶ Luaţi-vă soţii şi faceţi fii şi fiice; luaţi-vă soţii pentru fiii voştri şi soţi pentru fiicele voastre, ca să facă fii şi fiice, ca să vă înmulţiţi acolo unde sunteţi, şi să nu vă împuţinaţi.

⁷ Şi urmăriţi pacea cetăţii unde v-am trimis în exil, şi rugaţi-vă Domnului pentru ea, pentru că fericirea voastră atârnă de fericirea ei!

⁸ Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Nu vă lăsaţi înşelaţi de profeţii voştri, care sunt în mijlocul vostru, nici de ghicitorii voştri; nu ascultaţi nici de visătorii voştri, pe care voi îi faceţi să viseze!

⁹ Căci ei vă profeţesc minciuni în Numele Meu. Eu nu i-am trimis, zice Domnul.

¹⁰ Dar iată ce zice Domnul: După ce vor trece şaptezeci de ani ai Babilonului, îmi voi aduce aminte de voi şi voi împlini faţă de voi promisiunea Mea cea bună, aducându-vă înapoi în locul acesta.

¹¹ Căci Eu cunosc planurile pe care le am faţă de voi, zice Domnul, planuri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o speranţă.

¹² Voi Mă veţi chema, veţi veni şi vă veţi închina Mie şi Eu vă voi asculta.

¹³ Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi dacă Mă veţi căuta cu toată inima.

¹⁴ Mă voi lăsa găsit de voi, zice Domnul, vă voi aduce înapoi din captivitate; vă voi aduna dintre toate naţiunile şi din toate locurile unde v-am alungat, zice Domnul, şi vă voi aduce în locul de unde v-am dus în exil.

¹⁵ Fiindcă aţi zis: Dumnezeu ne-a ridicat profeţi în Babilon!

¹⁶ De aceea, aşa vorbeşte Domnul despre regele care stă pe tronul lui David şi despre tot poporul care locuieşte în cetatea aceasta, despre fraţii voştri care n-au mers cu voi în captivitate:

¹⁷ Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Iată, voi trimite între ei sabie, foamete şi ciumă, îi voi face ca smochinele stricate care, de rele ce sunt, nu pot fi mâncate.

¹⁸ Şi îi voi urmări cu sabia, cu foamete şi cu ciumă; şi îi voi face o pricină de spaimă pentru toate împărăţiile pământului, ca să fie de blestem, de groază, de dispreţ şi de ruşine între toate naţiunile unde i-am alungat,

¹⁹ pentru că n-au ascultat cuvintele Mele, zice Domnul, pe care le-am trimis la ei de nenumărate ori prin robii Mei profeţii; dar n-aţi vrut să ascultaţi, zice Domnul.

²⁰ Ascultaţi, deci, Cuvântul Domnului, voi toţi cei exilaţi, pe care v-am trimis din Ierusalim în Babilon!

²¹ Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, despre Ahab, fiul lui Colaia, şi despre Zedechia, fiul lui Maaseia, care vă profeţesc minciuni în Numele Meu: Iată, îi dau în mâinile lui Nebucadneţar, regele Babilonului, care îi va omorî înaintea ochilor voştri.

²² Şi din cauza lor toţi cei din Iuda care sunt exilaţi în Babilon vor folosi un blestem, zicând: Să-ţi facă Domnul ca lui Zedechia şi ca lui Ahab, pe care regele Babilonului i-a fript în foc!

²³ Şi lucrul acesta se va întâmpla pentru că au făcut lucruri dezgustătoare în Israel, au comis adulter cu soţiile aproapelui lor şi au spus minciuni în Numele Meu, când Eu nu le dădusem nici o poruncă. Ştiu lucrul acesta şi sunt martor, zice Domnul.

²⁴ Iar lui Şemaia, nehelamitul, să-i spui:

²⁵ Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Fiindcă ai trimis scrisori în numele tău întregului popor din Ierusalim, lui Ţefania, fiul lui Maaseia, preotul, şi tuturor preoţilor, zicând:

²⁶ Domnul te-a pus preot în locul preotului Iehoiada, ca să supraveghezi în casa Domnului peste toţi nebunii care profeţesc, ca să-i pui în butuci şi în lanţuri.

²⁷ De ce nu pedepseşti acum şi pe Ieremia din Anatot, care profeţeşte printre voi?

²⁸ Căci a trimis să ni se spună în Babilon: Captivitatea va fi lungă; zidiţi case şi locuiţi-le; sădiţi grădini şi mâncaţi din roadele lor!

²⁹ Şi preotul Ţefania a citit această scrisoare în faţa profetului Ieremia.

³⁰ Atunci Cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia astfel:

³¹ Trimite să spună tuturor celor din captivitate, zicând: Aşa vorbeşte Domnul despre Şemaia, nehelamitul: pentru că Şemaia vă profeţeşte, fără să-l fi trimis Eu, şi v-a făcut să vă încredeţi în minciună,

³² de aceea aşa zice Domnul: Iată, voi pedepsi pe Şemaia, nehelamitul, şi pe urmaşii lui: nici unul dintre ai lui nu va locui în mijlocul poporului acestuia şi nu va vedea binele pe care îl voi face poporului Meu, zice Domnul; căci a predicat răzvrătire împotriva Domnului.

30

¹ Iată Cuvântul care a venit la Ieremia din partea Domnului:

² Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: Scrie într-o carte toate cuvintele pe care ţi le-am spus.

³ Căci iată, vin zile, zice Domnul, când voi aduce înapoi din captivitate pe poporul Meu Israel şi Iuda, zice Domnul; îi voi aduce înapoi în ţara pe care am dat-o părinţilor lor şi o vor Stăpâni.

⁴ Acestea sunt cuvintele pe care le-a rostit Domnul despre Israel şi Iuda.

⁵ Aşa vorbeşte Domnul: Auzim strigăte de groază; e spaimă, nu este pace!

⁶ Întrebaţi şi vedeţi dacă poate vreun bărbat să nască. De ce văd pe toţi bărbaţii cu mâinile pe coapse, ca o femeie la naştere? Şi de ce s-au îngălbenit toate feţele?

⁷ Vai! căci ziua aceea este mare; nici una n-a fost ca ea; este o vreme de necaz pentru Iacov, dar Iacov va fi eliberat din ea.

⁸ În ziua aceea, zice Domnul oştirilor, voi sfărâma jugul de pe gâtul lui, îi voi rupe legăturile şi străinii nu-l vor mai supune.

⁹ Dar ei vor sluji pe Domnul Dumnezeul lor, şi pe regele lor David, pe care li-l voi ridica.

¹⁰ De aceea, nu te teme, robul Meu Iacov, zice Domnul; şi nu te speria, Israele! Căci iată, te voi elibera din ţara cea îndepărtată, şi pe sămânţa ta din ţara în care este sclavă; Iacov se va reîntoarce şi va avea odihnă şi linişte; şi nimeni nu-l va mai înspăimânta.

¹¹ Căci Eu sunt cu tine, zice Domnul, ca să te eliberez; căci voi nimici cu desăvârşire toate naţiunile printre care te-am împrăştiat, dar pe tine nu te voi nimici; te voi pedepsi însă cu dreptate şi nu te voi lăsa nicidecum nepedepsit.

¹² Căci aşa vorbeşte Domnul: Rana ta este de nevindecat şi lovitura ta este dureroasă.

¹³ Nici unul nu-ţi apără cauza, ca să-ţi lege rana; nu-i nici un leac, nici un mijloc de vindecare!

¹⁴ Toţi cei ce te iubeau te-au uitat; nu te caută; căci te-am lovit cum lovesc pe un duşman, te-am pedepsit cu putere, pentru că nelegiuirea ta este mare şi păcatele tale sunt numeroase.

¹⁵ De ce te plângi de rana ta? Durerea ta este nevindecabilă. Pentru că nelegiuirea ta este mare şi păcatele tale sunt numeroase, te-am făcut să suferi aceste lucruri!

¹⁶ De aceea, toţi cei ce te mănâncă, vor fi mâncaţi; şi toţi duşmanii tăi, toţi, vor merge în captivitate; cei ce te jefuiesc, vor fi jefuiţi, şi voi da pradă pe toţi cei ce te prădează.

¹⁷ Dar te voi vindeca şi îţi voi lega rănile, zice Domnul. Căci ei te numesc: Cel alungat, zicând: Sionul acela de care nimănui nu-i pasă.

¹⁸ Aşa vorbeşte Domnul: Iată, aduc înapoi pe prinşii de război ai corturilor lui Iacov, şi Mi-e milă de locuinţele lui; cetatea va fi zidită iarăşi pe ruinele ei, şi palatul va fi locuit iarăşi ca mai înainte.

¹⁹ Din mijlocul lor se vor înălţa mulţumiri şi strigăte de bucurie; şi îi voi înmulţi şi nu se vor împuţina; îi voi cinsti şi nu vor fi dispreţuiţi.

²⁰ Fiii lor vor fi ca altădată, şi adunarea lui va rămâne înaintea Mea, şi voi pedepsi pe toţi asupritorii lui.

²¹ Conducătorul lui va fi din mijlocul lui şi stăpânitorul lui va ieşi din mijlocul lui; îl voi apropia şi va veni la Mine; căci cine ar îndrăzni să-şi rişte viaţa apropiindu-se de Mine? zice Domnul.

²² Voi veţi fi poporul Meu şi Eu voi fi Dumnezeul vostru.

²³ Iată, furtuna Domnului, urgia izbucneşte, se năpusteşte vijelia şi cade peste capul celor răi!

²⁴ Mânia aprinsă a Domnului nu se va potoli, până ce va împlini şi va înfăptui gândurile inimii Lui! în zilele de apoi veţi înţelege lucrul acesta.

31

¹ În vremea aceea, zice Domnul, Eu voi fi Dumnezeul tuturor familiilor lui Israel şi ei vor fi poporul Meu.

² Aşa vorbeşte Domnul: Poporul care a scăpat de sabie, a găsit har în deşert – când Israel mergea spre locul lui de odihnă.

³ Domnul mi s-a arătat de departe, zicând: Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea te-am purtat cu bunătatea Mea!

⁴ Te voi zidi din nou şi vei fi reaşezat, fecioara lui Israel! Vei fi împodobită din nou cu timpanele tale şi vei ieşi în mijlocul jocurilor celor ce se bucură.

⁵ Vei sădi iarăşi vii pe înălţimile Samariei; cei ce le vor sădi, le vor culege şi roadele.

⁶ Căci vine ziua când străjerii vor striga pe muntele lui Efraim: Ridicaţi-vă ca să ne urcăm la Sion, la Domnul Dumnezeul nostru!

⁷ Căci aşa vorbeşte Domnul: Cântaţi cu bucurie pentru Iacov, şi chiuiţi de veselie în fruntea naţiunilor! Proclamaţi, daţi laudă şi ziceţi: O, Doamne, scapă pe poporul Tău, rămăşiţa lui Israel!

⁸ Iată, îi aduc înapoi din ţara de la nord, îi adun de la marginile pământului: între ei este şi orbul şi şchiopul, femeia însărcinată şi cea în durerile naşterii; o mare mulţime se întoarce înapoi aici!

⁹ Vor veni plângând, şi îi voi conduce în mijlocul rugăciunilor lor; îi voi face să umble pe râuri de ape, pe un drum neted pe care nu se poticnesc; căci Eu sunt Tatăl lui Israel, şi Efraim este întâiul Meu născut.

¹⁰ Ascultaţi Cuvântul Domnului, naţiuni, şi vestiţi-l în ţări îndepărtate, şi ziceţi: Cel ce a împrăştiat pe Israel îl va aduna, şi-l va păzi cum îşi păzeşte păstorul turma.

¹¹ Căci Domnul a răscumpărat pe Iacov şi l-a scăpat din mâna unuia mai tare decât el.

¹² Şi ei vor veni şi vor striga de bucurie pe înălţimile Sionului; şi vor alerga la bunătatea Domnului, la grâu, la must, la untdelemn, la oi şi la boi; şi sufletul lor va fi ca o grădină udată şi nu vor mai tânji niciodată.

¹³ Atunci fetele se vor veseli la joc, tinerii şi bătrânii se vor bucura şi ei; le voi preface jalea în veselie; îi voi mângâia şi le voi da bucurie pentru întristarea lor.

¹⁴ Şi voi sătura de grăsime sufletul preoţilor şi poporul Meu se va sătura de bunătăţile Mele, zice Domnul.

¹⁵ Aşa vorbeşte Domnul: Un ţipăt se aude la Rama, plângeri şi lacrimi amare: Rahela îşi plânge copiii şi refuză să fie mângâiată pentru copiii ei, pentru că nu mai sunt!

¹⁶ Aşa vorbeşte Domnul: Opreşte-ţi plânsul, opreşte-ţi lacrimile din ochi; căci lucrul tău va fi răsplătit, zice Domnul; copiii tăi se vor întoarce în ţinutul lor!

¹⁷ Este speranţă pentru viitorul tău, zice Domnul; copiii tăi se vor întoarce în ţinutul lor!

¹⁸ Aud pe Efraim bocindu-se: M-ai pedepsit şi am fost pedepsit, ca un june nedeprins la jug; întoarce-mă Tu, şi mă voi întoarce, căci Tu eşti Domnul Dumnezeul meu!

¹⁹ După ce m-am întors, m-am pocăit; şi după ce am fost învăţat, m-am lovit peste coapsă; mi-a fost ruşine, şi m-am simţit umilit, pentru că port ruşinea tinereţii mele.

²⁰ Nu este oare Efraim scumpul Meu fiu? Nu este el un copil iubit de Mine? Căci de câte ori vorbesc despre el, îmi aduc aminte de el cu gingăşie; de aceea, îmi arde inima în Mine pentru el, şi voi avea milă negreşit de el, zice Domnul.

²¹ Ridică semne pe drum, pune stâlpi; îndreaptă-ţi inima spre calea cea bătută, drumul pe care ai mers. întoarce-te, fecioara lui Israel, întoarce-te în cetăţile acestea care sunt ale tale!

²² Până când vei fi pribeagă, fiică rătăcită? Căci Domnul face un lucru nou pe pământ: femeia va peţi pe bărbat.

²³ Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată ce se va zice iarăşi în ţara lui Iuda şi în cetăţile sale, când voi aduce înapoi pe prinşii lor: Domnul să te binecuvânteze, locaş al dreptăţii, munte sfânt!

²⁴ Şi Iuda va locui acolo fără teamă în toate cetăţile lui, plugarii şi cei ce ies cu turmele la păşune.

²⁵ Căci voi răcori sufletul însetat şi voi sătura orice suflet lihnit de foame.

²⁶ După aceste lucruri m-am trezit şi m-am uitat, şi somnul îmi fusese dulce.

²⁷ Iată vin zile, zice Domnul, când voi însămânţa casa lui Israel şi casa lui Iuda cu o sămânţă de oameni şi o sămânţă de animale.

²⁸ Şi cum am vegheat asupra lor ca să-i smulg, să-i tai, să-i dărâm, să-i nimicesc şi să le fac rău, tot aşa voi veghea asupra lor ca să-i zidesc şi să-i sădesc, zice Domnul.

²⁹ În zilele acelea, nu se va mai zice: Părinţii au mâncat aguridă şi dinţii copiilor s-au strepezit,

³⁰ ci fiecare va muri pentru nelegiuirea lui; oricărui om care va mânca aguridă, i se vor strepezi dinţii!

³¹ Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un nou legământ.

³² Nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinţii lor, în ziua când i-am apucat de mână, ca să-i scot din ţara Egiptului, legământ pe care l-au călcat, deşi aveam drepturi de soţ asupra lor, zice Domnul.

³³ Ci iată, legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel, după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu.

³⁴ Nici unul nu va mai învăţa pe aproapele sau pe fratele său, zicând: Cunoaşte pe Domnul! Căci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare, zice Domnul; căci le voi ierta nelegiuirea şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor.

³⁵ Aşa vorbeşte Domnul, care a făcut soarele să lumineze ziua, care a rânduit luna şi stelele să lumineze noaptea, care întărâtă marea şi face valurile ei să urle, El, al cărui Nume este Domnul oştirilor:

³⁶ Dacă vor înceta aceste legi dinaintea Mea, zice Domnul, şi naţiunea lui Israel va înceta pe vecie să mai fie un popor înaintea Mea!

³⁷ Aşa vorbeşte Domnul: Dacă cerurile de deasupra pot fi măsurate şi dacă temeliile pământului de jos pot fi cercetate, atunci şi Eu voi lepăda pe toată naţiunea lui Israel, pentru tot ce a făcut, zice Domnul.

³⁸ Iată, vin zile, zice Domnul, când cetatea va fi zidită iarăşi în cinstea Domnului, de la turnul lui Hananeel până la Poarta Unghiului.

³⁹ Şi frânghia de măsurat va trece pe dinaintea ei până la dealul Gareb, şi de acolo va face un ocol înspre Goat.

⁴⁰ Şi toată valea cadavrelor şi a cenuşii şi toate ogoarele până la pârâul Chedron, până la unghiul Porţii Cailor spre est, vor fi închinate Domnului şi nu vor mai fi niciodată nici surpate, nici nimicite.

32

¹ Iată cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului, în anul al zecelea al lui Zedechia, regele lui Iuda, care era anul al optsprezecelea al lui Nebucadneţar.

² Atunci armata regelui Babilonului asedia Ierusalimul; şi profetul Ieremia era închis în curtea închisorii, care se afla în casa regelui lui Iuda.

³ Căci Zedechia, regele lui Iuda îl închisese, zicând: De ce profeţeşti şi zici: Aşa vorbeşte Domnul: Iată, dau cetatea aceasta în mâinile regelui Babilonului, şi el o va lua;

⁴ Zedechia, regele lui Iuda, nu va scăpa de mâna caldeilor, ci va fi dat în mâinile regelui Babilonului, şi va vorbi cu el gură către gură, şi se vor vedea faţă în faţă.

⁵ Şi el va duce pe Zedechia la Babilon, unde va rămâne până când îmi voi aduce Eu aminte de el, zice Domnul. Şi dacă veţi lupta împotriva caldeilor, nu veţi izbândi.

⁶ Şi Ieremia a zis: Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

⁷ Iată, Hanameel, fiul unchiului tău Şalum, va veni la tine şi-ţi va zice: Cumpără ogorul meu din Anatot, căci tu ai dreptul de răscumpărare ca să-l cumperi.

⁸ Şi a venit la mine Hanameel, fiul unchiului meu, în curtea închisorii, după Cuvântul Domnului, şi mi-a zis: Cumpără, te rog, ogorul meu din Anatot, din ţara lui Beniamin, căci dreptul de moştenire şi de răscumpărare este al tău; cumpără-l pentru tine! Atunci am ştiut că era Cuvântul Domnului.

⁹ Am cumpărat deci ogorul de la Hanameel, fiul unchiului meu care era în Anatot, şi i-am cântărit argintul, adică şaptezeci de sicii de argint.

¹⁰ Am semnat un contract, l-am sigilat, am pus martori şi am cântărit argintul într-un cântar.

¹¹ Am luat apoi ambele contracte de cumpărare, pe cel sigilat după lege şi obicei şi pe cel ce era deschis;

¹² şi am dat contractul de cumpărare lui Baruc, fiul lui Neriia, fiul lui Mahseia, în faţa lui Hanameel, fiul unchiului meu, în faţa martorilor, care semnaseră contractul de cumpărare, şi în faţa tuturor iudeilor care se aflau în curtea închisorii.

¹³ Şi am dat lui Baruc, de faţă cu ei, următoarea poruncă:

¹⁴ Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Ia contractele acestea de cumpărare, pe cel sigilat şi pe cel deschis, şi pune-le într-un vas de pământ, ca să se păstreze multă vreme!

¹⁵ Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Case, ogoare si vii se vor mai cumpăra iarăşi în ţara aceasta.

¹⁶ După ce am dat contractul de cumpărare lui Baruc, fiul lui Neriia, m-am rugat Domnului, zicând:

¹⁷ O, Doamne Dumnezeule! Iată, Tu ai făcut cerul şi pământul cu puterea Ta cea mare şi cu braţul Tău cel întins; pentru Tine nimic nu este cu neputinţă!

¹⁸ Tu dai îndurare până la a mia generaţie de oameni şi pedepseşti nelegiuirea părinţilor în sânul copiilor lor după ei. Tu eşti Dumnezeul cel mare, cel puternic, al cărui Nume este Domnul oştirilor!

¹⁹ Tu eşti mare la sfat si puternic în fapte; Tu ai ochii deschişi asupra tuturor căilor copiilor oamenilor, ca să dai fiecăruia după căile lui, după rodul faptelor lui.

²⁰ Tu ai făcut minuni şi semne mari în ţara Egiptului şi până în ziua de azi, şi în Israel şi printre oameni, şi Ţi-ai făcut un Nume aşa cum este astăzi.

²¹ Ai scos din ţara Egiptului pe poporul Tău Israel, cu minuni şi semne mari, cu mână tare şi cu braţ întins, şi cu groază mare.

²² Tu le-ai dat ţara aceasta, pe care ai promis-o cu jurământ părinţilor lor că le-o vei da lor, ţară în care curge lapte şi miere.

²³ Şi ei au venit şi au luat-o în stăpânire; dar n-au ascultat de glasul Tău, n-au păzit Legea Ta, şi n-au făcut tot ce le porunciseşi să facă. Şi atunci ai trimis peste ei toate aceste nenorociri!

²⁴ Iată, asediul ajunge până la cetate, ca s-o cucerească; şi cetatea este gata să fie dată în mâinile caldeilor care luptă împotriva ei, biruită se sabie, de foamete şi de ciumă. Ce ai spus Tu s-a întâmplat; şi, iată, Tu însuţi vezi!

²⁵ Şi totuşi, Doamne Dumnezeule, Tu mi-ai zis: Cumpără-ţi un ogor cu argint şi pune şi martori!, cu toate că cetatea este dată în mâinile caldeilor!

²⁶ Cuvântul Domnului a vorbit atunci lui Ieremia, astfel:

²⁷ Iată, Eu sunt Domnul Dumnezeul oricărei făpturi. Este ceva cu neputinţă pentru Mine?

²⁸ De aceea, aşa vorbeşte Domnul: Iată, dau cetatea aceasta în mâinile caldeilor şi în mâinile lui Nebucadneţar, regele Babilonului, care o va lua.

²⁹ Şi caldeii, care luptă împotriva cetăţii acesteia, vor veni şi vor pune foc cetăţii acesteia, şi o vor arde împreună cu casele pe acoperişul cărora au adus tămâie lui Baal şi au turnat jertfe de băutură altor dumnezei, ca să Mă mânie.

³⁰ Căci copiii lui Israel şi copiii lui Iuda numai rele au făcut înaintea Mea din tinereţea lor; da, copiii lui Israel n-au făcut altceva decât să Mă mânie prin lucrarea mâinilor lor, zice Domnul.

³¹ Căci cetatea aceasta îmi provoacă mânie şi furie din ziua când s-a zidit şi până azi; de aceea, vreau s-o îndepărtez dinaintea Feţei Mele,

³² pentru toată răutatea copiilor lui Israel şi a copiilor lui Iuda pe care au făcut-o, ca să Mă mânie, ei, regii lor, mai-marii lor, preoţii lor, profeţii lor, bărbaţii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului.

³³ Mi-au întors spatele şi nu s-au uitat la Mine; deşi i-am învăţat, i-am învăţat întruna, nu au ascultat şi n-au primit învăţătura.

³⁴ Ci şi-au pus urâciunile lor în casa peste care este chemat Numele Meu şi au pângărit-o.

³⁵ Au zidit înălţimi lui Baal în Valea Ben-Hinom, ca să treacă prin foc lui Moloc pe fiii lor şi pe fiicele lor, ceea ce Eu nu le-am poruncit şi nici nu-Mi trecuse prin gând că ei vor face asemenea urâciuni, ca să aducă pe Iuda în păcat.

³⁶ Şi acum aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel despre cetatea aceasta despre care voi ziceţi că va fi dată în mâinile regelui Babilonului, biruită prin sabie, prin foamete şi prin ciumă.

³⁷ Iată, îi voi strânge din toate ţările unde i-am alungat, în mânia Mea, în furia Mea, şi în marea Mea supărare; îi voi aduce înapoi în locul acesta şi-i voi face să locuiască în siguranţă.

³⁸ Ei vor fi poporul Meu şi Eu voi fi Dumnezeul lor.

³⁹ Şi le voi da o inimă şi o cale, ca să se teamă de Mine totdeauna, spre fericirea lor şi a copiilor lor după ei.

⁴⁰ Voi încheia cu ei un legământ veşnic, că nu Mă voi mai întoarce de la ei, ci le voi face bine; şi le voi pune în inimă frica de Mine, ca să nu se îndepărteze de la Mine.

⁴¹ Mă voi bucura să le fac bine, îi voi sădi cu adevărat în ţara aceasta, din toată inima şi din tot sufletul Meu.

⁴² Căci aşa vorbeşte Domnul: Aşa cum am adus peste poporul acesta toate aceste mari nenorociri, tot aşa voi aduce peste ei tot binele pe care li-l promit.

⁴³ Se vor cumpăra iarăşi ogoare în ţara aceasta, despre care ziceţi că este un deşert fără oameni şi fără animale şi că este dată în mâinile caldeilor.

⁴⁴ Se vor cumpăra iarăşi ogoare pe argint, se vor scrie contracte, se vor sigila, se vor pune martori, în ţara lui Beniamin şi în împrejurimile Ierusalimului, în cetăţile lui Iuda, în cetăţile de la munte, în cetăţile de la câmpie şi în cetăţile de la sud; căci voi aduce înapoi pe prinşii de război, zice Domnul.

33

¹ Cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia a doua oară, pe când era încă închis în curtea închisorii, zicând:

² Aşa vorbeşte Domnul, care a făcut pământul, Domnul care l-a conceput ca să-l întemeieze (Domnul este numele Lui):

³ Cheamă-Mă şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi vesti lucruri mari şi nepătrunse, pe care nu le cunoşti.

⁴ Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel, despre casele cetăţii acesteia şi despre casele regilor lui Iuda, care vor fi dărâmate ca să facă loc pentru şanţurile de apărare şi pentru săbii,

⁵ când vor înainta să lupte împotriva caldeilor şi când se vor umple cu trupurile moarte ale oamenilor, pe care îi voi lovi în mânia Mea şi în furia Mea, şi din cauza răutăţii cărora îmi voi ascunde Faţa de această cetate:

⁶ Iată, îi voi da vindecare şi sănătate; îi voi vindeca şi le voi deschide un izvor bogat în pace şi credincioşie.

⁷ Voi aduce înapoi pe prinşii de război ai lui Iuda şi pe prinşii de război ai lui Israel, şi-i voi reaşeza ca odinioară.

⁸ Îi voi curăţa de toate nelegiuirile, cu care au păcătuit împotriva Mea, le voi ierta toate nelegiuirile prin care M-au supărat şi prin care s-au răzvrătit împotriva Mea.

⁹ Cetatea aceasta va fi pentru Mine un nume de bucurie, laudă şi glorie înaintea tuturor naţiunilor pământului, care vor auzi tot binele pe care li-l voi face; ele se vor teme şi vor tremura din cauza binelui şi a prosperităţii pe care le-o voi da.

¹⁰ Aşa vorbeşte Domnul: Se vor mai auzi iarăşi în locul acesta despre care ziceţi că este deşert, fără oameni şi fără animale, în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului care sunt pustiite şi lipsite de oameni, de locuitori şi de animale,

¹¹ strigătele de bucurie şi strigătele de veselie, cântecele mirelui şi cântecele miresei, glasul celor ce zic: Lăudaţi pe Domnul oştirilor, căci Domnul este bun, căci în veci ţine îndurarea Lui!, glasul celor ce aduc jertfe de mulţumire în casa Domnului. Căci voi aduce înapoi pe prinşii de război ai ţării şi îi voi aşeza iarăşi ca odinioară, zice Domnul.

¹² Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: în locul acesta pustiu, fără oameni şi fără animale, şi în toate cetăţile lui, vor mai fi iarăşi locuinţe de păstori, care-şi vor odihni turmele. în cetăţile de la munte,

¹³ în cetăţile din câmpie, în cetăţile de la sud, în ţara lui Beniamin şi în împrejurimile Ierusalimului, şi în cetăţile lui Iuda, vor mai trece iarăşi oile pe sub mâna celui ce le numără, zice Domnul.

¹⁴ Iată, vin zile, zice Domnul, când voi împlini cuvântul cel bun, pe care l-am spus despre casa lui Israel şi despre casa lui Iuda.

¹⁵ În zilele acelea şi în vremurile acelea voi face să răsară lui David o Odraslă dreaptă, care va înfăptui dreptatea şi judecata în ţară.

¹⁶ În zilele acelea Iuda va fi mântuit şi Ierusalimul va locui în linişte. Şi iată cum îl vor numi: Domnul este Dreptatea noastră.

¹⁷ Căci aşa vorbeşte Domnul: David nu va mai fi lipsit niciodată de un urmaş, care să stea pe tronul casei lui Israel.

¹⁸ Nici dintre preoţii leviţi nu va lipsi nici un bărbat dinaintea Mea, ca să aducă arderi-de-tot, să ardă tămâie împreună cu darurile de mâncare, şi să aducă jertfe în toate zilele!

¹⁹ Cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia astfel:

²⁰ Aşa vorbeşte Domnul: Dacă puteţi să rupeţi legământul Meu cu ziua şi legământul Meu cu noaptea, aşa încât ziua şi noaptea să nu mai fie la vremea lor,

²¹ atunci se va putea rupe şi legământul Meu cu robul Meu David, aşa încât să nu mai aibă fii care să domnească pe tronul lui, şi legământul Meu cu preoţii leviţi, care îmi fac slujba.

²² Ca oştirea cerului care nu se poate număra, şi ca nisipul mării care nu se poate măsura, aşa voi înmulţi sămânţa robului Meu David şi pe leviţii care-Mi slujesc.

²³ Cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia astfel:

²⁴ N-ai luat în seamă ce zic oamenii aceştia: Domnul a lepădat pe cele două familii pe care le alesese? Atât dispreţuiesc ei pe poporul Meu, încât nu-l mai privesc ca un popor.

²⁵ Aşa vorbeşte Domnul: Dacă n-am făcut legământul Meu cu ziua şi cu noaptea, dacă n-am întemeiat legile cerurilor şi ale pământului,

²⁶ atunci voi lepăda şi sămânţa lui Iacov şi a robului Meu David, şi nu voi mai lua din sămânţa lui pe cei ce vor stăpâni peste urmaşii lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, căci voi aduce înapoi pe prinşii lor de război şi voi avea milă de ei!

34

¹ Iată Cuvântul care a venit la Ieremia din partea Domnului, când Nebucadneţar, regele Babilonului cu toată armata sa, şi cu toate împărăţiile pământului de sub stăpânirea sa, şi cu toate popoarele, făceau război împotriva Ierusalimului şi împotriva tuturor cetăţilor sale, zicând:

² Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: Du-te şi spune lui Zedechia, regele lui Iuda, şi zi-i: Aşa vorbeşte Domnul: Iată, dau această cetate în mâinile regelui Babilonului şi o voi arde cu foc.

³ Şi tu nu vei scăpa din mâinile lui, ci vei fi prins şi dat în mâna lui; şi vei vedea pe regele Babilonului faţă-n faţă şi el va vorbi cu tine gură către gură, şi vei merge la Babilon.

⁴ Totuşi, ascultă Cuvântul Domnului, Zedechia, regele lui Iuda! Aşa vorbeşte Domnul despre tine: Nu vei muri ucis de sabie,

⁵ ci vei muri în pace; şi cum au ars miresme pentru părinţii tăi, foştii regi, care au domnit înainte de tine, tot aşa vor arde şi pentru tine, şi te vor jeli, zicând: Vai, doamne! Căci Eu am rostit cuvântul acesta, zice Domnul.

⁶ Profetul Ieremia a spus toate aceste cuvinte lui Zedechia, regele lui Iuda, la Ierusalim,

⁷ când armata regelui Babilonului lupta împotriva Ierusalimului şi împotriva tuturor celorlalte cetăţi ale lui Iuda, împotriva Lachisului şi Azechei, căci acestea erau cetăţile care mai rămăseseră din toate cetăţile fortificate ale lui Iuda.

⁸ Iată cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului, după ce regele Zedechia a făcut un legământ cu tot poporul Ierusalimului, ca să proclame libertatea sclavilor,

⁹ pentru ca fiecare să lase liber pe sclavul său şi pe sclava sa, pe evreu şi pe evreică, şi nimeni să nu mai ţină în captivitate pe fratele său iudeu.

¹⁰ Toţi conducătorii şi tot poporul care au intrat în legământ au fost de acord ca fiecare om să lase liber pe sclavul său şi pe sclava sa şi să nu-i mai ţină în captivitate; ei au ascultat şi le-au dat drumul.

¹¹ Dar după aceea, s-au răzgândit şi au luat înapoi pe sclavii şi pe sclavele pe care le eliberaseră şi i-au obligat să le fie iarăşi sclavi şi sclave.

¹² Atunci Cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia din partea Domnului, astfel:

¹³ Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: Eu am făcut un legământ cu părinţii voştri, în ziua când i-am scos din ţara Egiptului, din casa captivităţii, şi le-am zis:

¹⁴ După şapte ani fiecare din voi să lase liber pe fratele său evreu care i-a fost vândut; şi când ţi-a slujit şase ani, să-l laşi să plece liber de la tine. Dar părinţii voştri nu M-au ascultat şi n-au luat aminte la Mine.

¹⁵ Şi acum voi v-aţi întors şi aţi făcut ce este drept înaintea Mea, proclamând fiecare libertatea pentru aproapele său, şi aţi făcut un legământ înaintea Mea în casa peste care este chemat Numele Meu.

¹⁶ Dar pe urmă v-aţi răzgândit şi Mi-aţi profanat Numele, şi fiecare aţi adus înapoi pe sclavii şi sclavele pe care i-aţi eliberat şi i-aţi lăsat în voia lor, şi i-aţi obligat din nou să vă fie sclavi şi sclave.

¹⁷ De aceea aşa vorbeşte Domnul: Nu M-aţi ascultat ca să proclamaţi libertatea fiecare pentru fratele său, fiecare pentru aproapele său. Iată, Eu vestesc împotriva voastră, zice Domnul, libertatea săbiei, a ciumei şi a foametei; şi vă voi face de pomină printre toate împărăţiile pământului.

¹⁸ Şi pe oamenii care au călcat legământul Meu, care n-au păzit cuvintele legământului pe care l-au încheiat înaintea Mea, când au tăiat un viţel în două şi au trecut printre bucăţile lui,

¹⁹ adică: pe conducătorii lui Iuda şi pe conducătorii Ierusalimului, pe famenii guvernatori, pe preoţi şi pe tot poporul ţării, care au trecut printre bucăţile viţelului,

²⁰ îi voi da în mâinile duşmanului lor, în mâinile celor ce vor să le ia viaţa, şi trupurile lor moarte vor sluji ca hrană păsărilor cerului şi animalelor câmpului.

²¹ Dar pe Zedechia, regele lui Iuda, şi pe conducătorii lui, îi voi da în mâinile duşmanilor lor, în mâinile celor ce vor să le ia viaţa, şi în mâinile armatei regelui Babilonului, care a plecat de la voi.

²² Iată, voi da poruncă, zice Domnul, şi-i voi aduce înapoi împotriva acestei cetăţi; o vor bate, o vor lua şi o vor arde cu foc. Şi voi preface cetăţile lui Iuda într-un deşert fără locuitori.

35

¹ Cuvântul care a venit la Ieremia din partea Domnului, pe vremea lui Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, zicând:

² Du-te la casa recabiţilor, vorbeşte cu ei şi adu-i în casa Domnului, în una din încăperi şi dă-le să bea vin!

³ Am luat pe Iaazania, fiul lui Ieremia, fiul lui Habazinia, pe fraţii săi, pe toţi fiii săi şi pe toată casa recabiţilor,

⁴ şi i-am dus la casa Domnului, în încăperea fiilor lui Hanan, fiul lui Igdalia, omul lui Dumnezeu, lângă camera conducătorilor, deasupra camerei lui Maaseia, fiul lui Şalum, uşierul.

⁵ Şi am pus înaintea fiilor casei recabiţilor nişte vase pline cu vin şi pahare şi le-am zis: Beţi vin!

⁶ Dar ei au răspuns: Noi nu bem vin! Căci Ionadab, fiul lui Recab, tatăl nostru, ne-a dat următoarea poruncă: Să nu beţi niciodată vin, nici voi, nici fiii voştri;

⁷ şi nici să nu zidiţi case, să nu semănaţi nici o sămânţă, să nu sădiţi vii, nici să nu stăpâniţi vii, ci toată viaţa voastră să locuiţi în corturi, ca să trăiţi multă vreme în ţara în care sunteţi străini.

⁸ Astfel noi ascultăm tot ce ne-a poruncit Ionadab, fiul lui Recab, tatăl nostru; nu bem vin toată viaţa noastră, nici noi, nici soţiile noastre, nici fiii, nici fiicele noastre;

⁹ nu zidim nici case ca locuinţe pentru noi şi nu stăpânim nici vii, nici ogoare, nici pământuri însămânţate,

¹⁰ ci locuim în corturi şi urmăm şi împlinim tot ce ne-a poruncit tatăl nostru Ionadab.

¹¹ Dar când Nebucadneţar, regele Babilonului, s-a urcat împotriva ţării acesteia, am zis: Haideţi să fugim la Ierusalim de teama armatei caldeilor şi de teama armatei Siriei. Aşa se face că locuim la Ierusalim.

¹² Atunci Cuvântul Domnului a venit la Ieremia, zicând:

¹³ Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Du-te şi spune oamenilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului: Nu vreţi să primiţi învăţătură ca să ascultaţi de cuvintele Mele? zice Domnul.

¹⁴ Cuvintele lui Ionadab, fiul lui Recab, care a poruncit fiilor săi să nu bea vin, sunt păzite; căci până în ziua de azi ei nu beau, ci ascultă de porunca tatălui lor. Dar Eu v-am vorbit în multe rânduri şi nu M-aţi ascultat!

¹⁵ Am trimis la voi pe toţi robii Mei profeţii, i-am trimis tot timpul să vă spună: întoarceţi-vă fiecare de la calea voastră cea rea, îndreptaţi-vă faptele, nu mergeţi după alţi dumnezei, ca să le slujiţi, şi veţi rămâne în ţara pe care v-am dat-o vouă şi părinţilor voştri! Dar voi n-aţi luat aminte şi nu M-aţi ascultat!

¹⁶ În schimb, fiii lui Ionadab, fiul lui Recab, păzesc porunca pe care le-a dat-o tatăl lor, dar poporul acesta nu Mă ascultă!

¹⁷ De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul oştirilor. Dumnezeul lui Israel: Iată, voi aduce peste Iuda şi peste toţi locuitorii Ierusalimului toate nenorocirile, pe care le-am vestit cu privire la ei, pentru că le-am vorbit şi nu M-au ascultat, pentru că i-am chemat şi n-au răspuns!

¹⁸ Şi Ieremia a zis casei recabiţilor: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Pentru că aţi ascultat de poruncile tatălui vostru Ionadab, pentru că aţi păzit poruncile lui şi aţi făcut tot ce v-a poruncit el;

¹⁹ de aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Ionadab, fiul lui Recab, nu va fi lipsit niciodată de urmaşi care să stea înaintea Mea!

36

¹ În anul al patrulea al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, următorul cuvânt a venit la Ieremia de la Domnul, zicând:

² Ia un sul de carte şi scrie în ea toate cuvintele pe care ţi le-am spus cu privire la Israel şi cu privire la Iuda, şi cu privire la toate naţiunile, din ziua când ţi-am vorbit, pe vremea lui Iosia, până în ziua de azi!

³ Poate că, dacă va auzi casa lui Iuda tot răul pe care am de gând să i-l fac, se vor întoarce, fiecare de la calea lui cea rea, şi le voi ierta astfel nelegiuirea şi păcatul.

⁴ Atunci Ieremia a chemat pe Baruc, fiul lui Neriia; şi Baruc a scris într-o carte, după cum spunea Ieremia, toate cuvintele pe care le spusese Domnul lui Ieremia.

⁵ Apoi Ieremia a poruncit lui Baruc, zicând: Eu sunt închis şi nu pot să merg la casa Domnului.

⁶ De aceea, du-te tu şi citeşte din carte cuvintele Domnului pe care le-ai scris după cum le-am dictat eu, citeşte-le în auzul poporului, în casa Domnului, în ziua de post. Să le citeşti şi în auzul tuturor celor din Iuda, care vor veni din cetăţile lor.

⁷ Poate că îşi vor aduce rugăciunile lor înaintea Domnului şi se va întoarce fiecare de la calea lui cea rea. Căci mare este mânia şi furia cu care a ameninţat Domnul pe poporul acesta!

⁸ Şi Baruc, fiul lui Neriia, a făcut tot ce i-a poruncit profetul Ieremia, şi a citit din carte cuvintele Domnului, în casa Domnului.

⁹ În anul al cincilea al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, în luna a noua, s-a proclamat un post înaintea Domnului pentru tot poporul din Ierusalim şi pentru tot poporul care venea din cetăţile lui Iuda la Ierusalim.

¹⁰ Atunci Baruc a citit din carte cuvintele lui Ieremia, în auzul întregului popor, în casa Domnului, în camera lui Ghemaria, fiul lui Şafan, scriitorul, în curtea de sus, la intrarea porţii celei noi a casei Domnului.

¹¹ Când Mica, fiul lui Ghemaria, fiul lui Şafan, a auzit toate cuvintele Domnului din carte,

¹² s-a coborât la casa regelui, în camera scriitorului, unde stăteau toţi conducătorii – scriitorul Elişama, Delaia, fiul lui Şemaia, Elnatan, fiul lui Acbor, Ghemaria, fiul lui Şafan, Zedechia, fiul lui Hanania, şi toţi ceilalţi conducători.

¹³ Şi Mica le-a spus toate cuvintele pe care le auzise când Baruc citea din carte în auzul poporului.

¹⁴ Atunci toţi conducătorii au trimis pe Iehudi, fiul lui Netania, fiul lui Şelemia, fiul lui Cuşi, la Baruc ca să-i spună: Ia în mână cartea din care ai citit poporului şi vino! Baruc, fiul lui Neriia, a luat cartea în mână şi s-a dus la ei.

¹⁵ Şi ei i-au zis: Şezi şi citeşte-o în auzul nostru! Astfel Baruc a citit-o în auzul lor.

¹⁶ Când au auzit ei toate cuvintele, s-au uitat cu groază unii la alţii şi au zis lui Baruc: Vom spune regelui toate cuvintele acestea.

¹⁷ Şi au întrebat pe Baruc, zicând: Spune-ne cum ai scris toate cuvintele acestea? Ai scris după cum ţi-a dictat el?

¹⁸ Atunci Baruc le-a răspuns: El mi-a dictat toate aceste cuvinte şi eu le-am scris cu cerneală în cartea aceasta.

¹⁹ Atunci conducătorii au zis lui Baruc: Du-te şi te ascunde, tu şi Ieremia, şi nimeni să nu ştie unde sunteţi.

²⁰ Şi ei s-au dus la rege, în curte, dar au lăsat cartea în camera de scris a scriitorului Elişama, şi au spus toate cuvintele din ea în auzul regelui.

²¹ Regele a trimis pe Iehudi să ia sulul de carte, şi el a luat-o din camera scriitorului Elişama. Şi Iehudi a citit-o în auzul regelui şi în auzul tuturor conducătorilor care stăteau împrejurul regelui.

²² Regele şedea în casa de iarnă – căci era luna a noua – şi înaintea lui ardea un foc în cămin.

²³ După ce Iehudi a citit trei sau patru pagini, regele a tăiat sulul de carte cu cuţitul scriitorului şi l-a aruncat în focul din cămin, şi tot sulul de carte a ars în focul din cămin.

²⁴ Regele şi toţi slujitorii lui, care au auzit toate cuvintele acestea, nu s-au temut şi nu şi-au rupt hainele.

²⁵ Elnatan, Delaia şi Ghemaria l-au rugat pe rege să nu ardă sulul de carte; dar el nu i-a ascultat.

²⁶ Şi regele i-a poruncit lui Ierahmeel, fiul regelui, lui Seraia, fiul lui Azriel, şi lui Şelemia, fiul lui Abdeel, să prindă pe scriitorul Baruc şi pe profetul Ieremia, dar Domnul i-a ascuns.

²⁷ După ce regele a ars sulul de carte, care cuprindea cuvintele pe care le scrisese Baruc după spusele lui Ieremia, Cuvântul Domnului a vorbit astfel lui Ieremia:

²⁸ Ia din nou un alt sul de carte şi scrie în el toate cuvintele care erau în primul sul de carte, pe care l-a ars Ioiachim, regele lui Iuda.

²⁹ Şi despre Ioiachim, regele lui Iuda, spune: Aşa vorbeşte Domnul: Tu ai ars acest sul de carte, zicând: De ce ai scris în ea cuvintele acestea: Regele Babilonului va veni, va nimici ţara aceasta şi va nimici din ea oamenii şi animalele?

³⁰ De aceea, aşa vorbeşte Domnul despre Ioiachim, regele lui Iuda: Nici unul dintre ai lui nu va sta pe tronul lui David. Trupul lui mort va fi aruncat în căldura zilei şi în frigul nopţii.

³¹ Îl voi pedepsi pe el, pe urmaşii lui şi pe slujitorii lui pentru nelegiuirea lor; şi voi aduce peste ei, peste locuitorii Ierusalimului şi peste oamenii lui Iuda toate nenorocirile cu care i-am ameninţat; dar ei n-au ascultat.

³² Atunci Ieremia a luat o altă carte şi a dat-o lui Baruc, fiul lui Neriia, scriitorul, care a scris în ea, aşa cum a dictat Ieremia, toate cuvintele din cartea pe care o arsese în foc Ioiachim, regele lui Iuda. Şi multe alte cuvinte de felul acesta au mai fost adăugate în ea.

37

¹ În locul lui Ieconia, fiul lui Ioiachim, a început să domnească Zedechia, fiul lui Iosia, pe care Nebucadneţar, regele Babilonului, l-a pus rege în ţara lui Iuda.

² Dar nici el, nici slujitorii lui, nici poporul din ţară n-au ascultat cuvintele pe care le-a rostit Domnul prin profetul Ieremia.

³ Şi regele Zedechia a trimis pe Iucal, fiul lui Şelemia, şi pe Ţefania, fiul lui Maaseia, preotul, la profetul Ieremia ca să-i spună: Roagă-te pentru noi Domnului Dumnezeului nostru.

⁴ Pe atunci Ieremia umbla în libertate prin popor, căci încă nu-l aruncaseră în închisoare.

⁵ Între timp armata lui Faraon ieşise din Egipt; şi când caldeii, care asediaseră Ierusalimul, au auzit vestea despre ei, s-au îndepărtat de Ierusalim.

⁶ Atunci Cuvântul Domnului a vorbit profetului Ieremia astfel:

⁷ Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: Iată ce să spuneţi regelui lui Iuda, care v-a trimis la Mine să Mă întrebaţi: Iată că armata lui Faraon, care pornise să vă ajute, se întoarce în ţara ei, în Egipt;

⁸ caldeii se vor întoarce, vor bate iarăşi cetatea aceasta, o vor lua şi o vor arde cu foc.

⁹ Aşa vorbeşte Domnul: Nu vă înşelaţi singuri, zicând: Caldeii se vor îndepărta de la noi, căci nu se vor îndepărta!

¹⁰ Şi chiar dacă aţi bate toată armata caldeilor, care se războieşte cu voi, chiar dacă ar rămâne din ei numai câţiva oameni răniţi, tot s-ar ridica fiecare din cortul lui şi ar arde cetatea aceasta cu foc.

¹¹ Şi când armata caldeilor s-a îndepărtat de Ierusalim, de teama armatei lui Faraon,

¹² Ieremia a vrut să iasă din Ierusalim, ca să se ducă în ţara lui Beniamin şi acolo să ia în stăpânire moştenirea sa în mijlocul poporului.

¹³ Când a ajuns însă la poarta lui Beniamin, căpitanul străjerilor, numit Ireia, fiul lui Şelemia, fiul lui Hanania, era acolo şi a prins pe profetul Ieremia, zicând: Tu vrei să treci la caldei!

¹⁴ Ieremia a răspuns: Nu este adevărat! Nu vreau să trec la caldei! Dar Ireia n-a vrut să-l creadă. Ireia deci l-a arestat pe Ieremia şi l-a adus în faţa conducătorilor.

¹⁵ Conducătorii, mâniaţi pe Ieremia, l-au bătut şi l-au aruncat în închisoare, în casa scriitorului Ionatan, căci o transformaseră în închisoare.

¹⁶ Aşa a intrat Ieremia în închisoare şi în groapa de smoală, unde a stat multă vreme.

¹⁷ Regele Zedechia a trimis să-l aducă şi l-a întrebat în secret, la el acasă, zicând: Ai vreun cuvânt din partea Domnului? Ieremia a răspuns: Da. Şi a adăugat: Vei fi dat în mâinile regelui Babilonului!

¹⁸ Ieremia a mai spus regelui Zedechia: Cu ce am păcătuit eu împotriva ta, împotriva slujitorilor tăi, şi împotriva poporului acestuia, de m-aţi aruncat în închisoare?

¹⁹ Şi unde sunt profeţii voştri, care vă profeţeau şi ziceau: Regele Babilonului nu va veni împotriva voastră, nici împotriva ţării acesteia?

²⁰ Acum ascultă, te rog, domnul meu, regele. Te rog, primeşte înaintea ta cererile mele şi nu mă trimite iar în casa scriitorului Ionatan, ca să nu mor acolo!

²¹ Atunci regele Zedechia a poruncit să păzească pe Ieremia în curtea închisorii şi să-i dea în fiecare zi o pâine din strada brutarilor, până s-a sfârşit toată pâinea din cetate. Astfel Ieremia a rămas în curtea închisorii.

38

¹ Şefatia, fiul lui Matan, Ghedalia, fiul lui Paşhur, Iucal, fiul lui Şelemia, şi Paşhur, fiul lui Malchia, au auzit cuvintele pe care le spunea Ieremia întregului popor, zicând:

² Aşa vorbeşte Domnul: Cine va rămâne în cetatea aceasta va muri ucis de sabie, de foamete sau de ciumă; dar cine va ieşi şi se va duce la caldei, va scăpa cu viaţă, va avea ca pradă viaţa lui, şi va trăi.

³ Aşa vorbeşte Domnul: Cetatea aceasta va fi dată în mâna armatei regelui Babilonului şi o va lua!

⁴ Atunci conducătorii au zis regelui: Omul acesta ar trebui omorât! Pentru că descurajează pe oamenii de război care au mai rămas în cetatea aceasta şi întregul popor, spunându-le asemenea cuvinte. Omul acesta nu urmăreşte binele acestui popor şi nu-i vrea decât nenorocirea.

⁵ Regele Zedechia a răspuns: Iată, îl dau pe mâna voastră. Căci regele nu poate face nimic împotriva voastră!

⁶ Atunci ei au luat pe Ieremia şi l-au aruncat în groapa lui Malchia, fiul regelui, care se afla în curtea închisorii, şi au coborât în ea pe Ieremia cu frânghii. In groapă nu era apă, ci numai noroi; şi Ieremia s-a afundat în noroi.

⁷ Ebed-Melec, etiopianul, famen dregător la curtea regelui, a auzit că Ieremia fusese aruncat în groapă. Regele stătea la poarta lui Beniamin.

⁸ Ebed-Melec a ieşit din casa regelui şi a vorbit regelui astfel:

⁹ Domnul meu, regele, oamenii aceştia au făcut rău în tot ceea ce au făcut profetului Ieremia, pe care l-au aruncat în groapă; va muri de foame acolo unde este, căci în cetate nu este pâine!

¹⁰ Regele a dat următoarea poruncă lui Ebed-Melec, etiopianul: Ia de aici treizeci de oameni cu tine şi scoate din groapă pe profetul Ieremia, până nu moare!

¹¹ Ebed-Melec a luat cu el pe oamenii aceia şi s-a dus la casa regelui, într-un loc dedesubtul vistieriei; a luat de acolo nişte haine purtate şi nişte zdrenţe vechi şi le-a coborât lui Ieremia în groapă cu nişte frânghii.

¹² Apoi Ebed-Melec, etiopianul, a zis lui Ieremia: Pune, te rog, aceste haine purtate şi aceste zdrenţe sub subsuori, sub frânghii. Şi Ieremia a făcut aşa.

¹³ Au tras astfel pe Ieremia cu frânghiile şi l-au scos afară din groapă. Şi Ieremia a rămas în curtea închisorii.

¹⁴ Atunci regele Zedechia a trimis după profetul Ieremia şi l-a adus la el la intrarea a treia a casei Domnului. Şi regele a zis lui Ieremia: Te voi întreba ceva; să nu-mi ascunzi nimic.

¹⁵ Atunci Ieremia a zis lui Zedechia: Dacă îţi voi spune, sigur nu mă vei omorî? Şi dacă îţi dau un sfat, nu mă vei asculta.

¹⁶ Regele Zedechia a jurat în secret lui Ieremia, zicând: Viu este Domnul care ne-a dat viaţă că nu te voi omorî şi nu te voi lăsa în mâinile oamenilor acestora, care vor să-ţi ia viaţa!

¹⁷ Atunci Ieremia a zis lui Zedechia: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Dacă te vei preda conducătorilor regelui Babilonului, vei scăpa cu viaţă şi nici cetatea aceasta nu va fi arsă cu foc, iar tu vei trăi împreună cu casa ta.

¹⁸ Dar dacă nu te vei preda conducătorilor regelui Babilonului, atunci cetatea aceasta va fi dată în mâinile caldeilor; ei o vor arde cu foc şi tu nu vei scăpa din mâinile lor!

¹⁹ Şi regele Zedechia a zis lui Ieremia: Mă tem de iudeii care au trecut de partea caldeilor, ca nu cumva să mă dea în mâinile lor şi să-şi bată joc de mine.

²⁰ Dar Ieremia a zis: Nu te vor da. Ascultă glasul Domnului în cele ce-ţi spun şi îţi va fi bine; şi sufletul tău va trăi.

²¹ Dar dacă refuzi să te predai, iată ce mi-a descoperit Domnul:

²² Toate soţiile care au mai rămas în casa regelui lui Iuda vor fi date conducătorilor regelui Babilonului şi ele vor zice: Prietenii tăi cei apropiaţi te-au înşelat şi te-au biruit; picioarele ţi s-au afundat în noroi şi ei ţi-au întors spatele!

²³ Toate soţiile tale şi copiii tăi vor fi luaţi de caldei şi nu vei scăpa din mâinile lor, ci vei fi prins de mâna regelui Babilonului şi cetatea aceasta va fi arsă cu foc.

²⁴ Zedechia a zis lui Ieremia: Să nu ştie nimeni de aceste cuvinte şi nu vei muri!

²⁵ Dar dacă vor auzi conducătorii că ţi-am vorbit, şi dacă vor veni şi-ţi vor zice: Spune-ne ce i-ai spus regelui şi ce ţi-a spus regele; nu ne ascunde nimic şi nu te vom omorî,

²⁶ să le răspunzi: L-am rugat pe rege să nu mă trimită iarăşi în casa lui Ionatan, ca să nu mor acolo!

²⁷ Toţi conducătorii au venit la Ieremia şi l-au întrebat. El le-a răspuns întocmai cum poruncise regele. Şi ei nu l-au mai întrebat nimic, pentru că discuţia nu fusese auzită.

²⁸ Ieremia a rămas în curtea închisorii până în ziua în care a fost luat Ierusalimul. Şi el a fost acolo când a fost cucerit Ierusalimul.

39

¹ În al nouălea an al lui Zedechia, regele lui Iuda, în luna a zecea, Nebucadneţar, regele Babilonului, şi întreaga lui armată, au venit împotriva Ierusalimului şi l-au asediat.

² În anul al unsprezecelea al lui Zedechia, în ziua a noua a lunii a patra, au pătruns în cetate.

³ Atunci au înaintat toţi conducătorii regelui Babilonului şi au stat în poarta de la mijloc. Erau: Nergal-Şareţer, Samgar-Nebu, Sarsechim, conducătorul famenilor guvernatori, Nergal-Şareţer, conducătorul magilor, şi toţi ceilalţi conducători ai regelui Babilonului.

⁴ Când Zedechia, regele lui Iuda, şi toţi bărbaţii de război i-au văzut, au fugit şi au ieşit din cetate în timpul nopţii, pe drumul grădinii regelui, prin poarta dintre cele două ziduri, şi au luat-o pe drumul câmpiei.

⁵ Dar armata caldeilor i-a urmărit şi a ajuns pe Zedechia în câmpiile Ierihonului. L-au luat şi l-au dus la Nebucadneţar, regele Babilonului, la Ribla, în ţara Hamatului, unde a pronunţat judecata împotriva lui.

⁶ Regele Babilonului a pus să omoare pe fiii lui Zedechia în faţa lui, la Ribla; de asemenea, regele Babilonului a omorât pe toţi mai-marii lui Iuda.

⁷ Apoi a pus să scoată ochii lui Zedechia şi a pus să-l lege cu lanţuri de aramă, ca să-l ducă la Babilon.

⁸ Caldeii au ars casa regelui şi casele poporului, şi au dărâmat zidurile Ierusalimului.

⁹ Nebuzaradan, căpitanul gărzii, a luat sclavi la Babilon pe rămăşiţa poporului care rămăsese în cetate şi pe aceia care se predaseră lui şi pe restul poporului care a mai rămas.

¹⁰ Dar Nebuzaradan, căpitanul gărzii, a lăsat în ţara lui Iuda pe unii din cei mai săraci din popor, pe cei ce n-aveau nimic; şi le-a dat atunci vii şi ogoare.

¹¹ Nebucadneţar, regele Babilonului, dăduse porunca următoare cu privire la Ieremia, prin Nebuzaradan, căpitanul gărzii:

¹² Ia-l şi poartă-i de grijă şi nu-i face nici un rău; ci fă-i ce-ţi va cere!

¹³ Nebuzaradan, căpitanul gărzii, Nebuşazban, conducătorul famenilor guvernatori, Nergal-Şareţer, conducătorul magilor, şi toţi conducătorii regelui Babilonului,

¹⁴ au trimis să-l aducă pe Ieremia din curtea închisorii si l-au încredinţat lui Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, ca să-l ducă acasă. Şi el a locuit în mijlocul poporului.

¹⁵ Cuvântul Domnului vorbise lui Ieremia pe când era închis în curtea închisorii:

¹⁶ Du-te şi vorbeşte lui Ebed-Melec, etiopianul, şi spune-i: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor. Dumnezeul lui Israel: Iată, voi împlini cuvintele Mele despre cetatea aceasta în rău nu în bine; şi se vor întâmpla înaintea ta în ziua aceea.

¹⁷ Dar pe tine te voi elibera în ziua aceea, zice Domnul, şi nu vei fi dat în mâinile oamenilor de care te temi.

¹⁸ Te voi scăpa şi nu vei cădea sub sabie, ci viaţa îţi va fi prada ta de război, pentru că ţi-ai pus încrederea în Mine, zice Domnul.

40

¹ Iată cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului, după ce Nebuzaradan, căpitanul gărzii, i-a dat drumul din Rama, când îl luase legat în lanţuri împreună cu toţi prinşii din Ierusalim şi din Iuda, care erau duşi în Babilon.

² Căpitanul gărzii a trimis să-l aducă pe Ieremia şi i-a zis: Domnul Dumnezeul tău a vestit dinainte toate relele acestea împotriva acestui loc.

³ Domnul a adus şi a făcut exact cum spusese; şi lucrurile acestea vi s-au întâmplat pentru că aţi păcătuit împotriva Domnului şi n-aţi ascultat glasul Lui.

⁴ Acum, iată, te eliberez astăzi din lanţurile pe care le ai la mâini. Dacă vrei să vii cu mine la Babilon, vino, şi voi avea grijă de tine. Dar dacă nu vrei să mergi cu mine la Babilon, nu veni. Iată, toată ţara este înaintea ta, du-te acolo unde vei crede şi unde îţi place să te duci!

⁵ Însă fiindcă el întârzia să răspundă, Nebucadneţar a zis: întoarce-te la Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, pe care l-a pus regele Babilonului peste cetăţile lui Iuda, şi rămâi cu el în mijlocul poporului; sau du-te oriunde vrei să mergi! Căpitanul gărzii i-a dat merinde şi daruri şi i-a dat drumul.

⁶ Ieremia s-a dus la Ghedalia, fiul lui Ahicam, la Miţpa şi a rămas cu el în mijlocul poporului, care rămăsese în ţară.

⁷ Când au aflat toţi comandanţii armatelor care rămăseseră pe câmp, ei şi oamenii lor, că regele Babilonului a pus ca guvernator al ţării pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, şi că i-a încredinţat bărbaţii, femeile, copiii şi pe aceia dintre săracii ţării care nu fuseseră luaţi sclavi în Babilon,

⁸ s-au dus la Ghedalia, la Miţpa; şi anume: Ismael, fiul lui Netania, Iohanan şi Ionatan, fiii lui Careah, Seraia, fiul lui Tanhumet, fiii lui Efai din Netofa, şi Iezania, fiul unui maacatit, ei şi oamenii lor.

⁹ Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, le-a jurat, lor şi oamenilor lor, zicând: Nu vă temeţi să slujiţi caldeilor; rămâneţi în ţară, slujiţi regelui Babilonului şi o veţi duce bine!

¹⁰ Cât despre mine, eu voi locui la Miţpa, ca să primesc pe caldeii care vin la noi. Voi strângeţi deci vinul, fructele de vară şi untdelemnul, puneţi-le în vasele voastre şi locuiţi în cetăţile în care vă aflaţi!

¹¹ Toţi iudeii care erau în ţara Moabului, la amoniţi, în ţara Edomului şi în toate ţările, au auzit că regele Babilonului lăsase o rămăşiţă în Iuda, şi că le dăduse ca guvernator pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan.

¹² Şi toţi iudeii aceştia s-au întors din toate locurile unde erau împrăştiaţi, au venit în ţara lui Iuda la Ghedalia, la Miţpa, şi au avut un mare belşug de vin şi de fructe de vară.

¹³ Iohanan, fiul lui Careah, şi toţi conducătorii armatelor care mai erau pe câmp, au venit la Ghedalia la Miţpa

¹⁴ şi i-au zis: Ştii că Baalis, regele amoniţilor, a însărcinat pe Ismael, fiul lui Netania, să te omoare? Dar Ghedalia, fiul lui Ahicam, nu i-a crezut.

¹⁵ Şi Iohanan, fiul lui Careah, a spus în secret lui Ghedalia, la Miţpa: Dă-mi voie să mă duc să omor pe Ismael, fiul lui Netania, fără să ştie nimeni. De ce să te omoare el şi astfel toţi iudeii care sunt adunaţi în jurul tău să se împrăştie, şi rămăşiţa lui Iuda să piară?

¹⁶ Ghedalia, fiul lui Ahicam, a răspuns lui Iohanan, fiul lui Careah: Nu face lucrul acesta, căci ce spui tu despre Ismael nu este adevărat!

41

¹ În luna a şaptea, Ismael, fiul lui Netania, fiul lui Elişama, din familia regală, a venit cu mai-marii regelui şi cu zece oameni la Ghedalia, fiul lui Ahicam, la Miţpa. Şi au mâncat împreună la Miţpa.

² Atunci Ismael, fiul lui Netania, s-a ridicat cu cei zece oameni de care era însoţit şi a lovit cu sabia pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, şi au omorât astfel pe acela pe care îl pusese regele Babilonului guvernator peste ţară.

³ Ismael a mai omorât pe toţi iudeii care erau cu Ghedalia la Miţpa şi pe caldeii care se aflau acolo, oameni de război.

⁴ A doua zi, după omorârea lui Ghedalia, pe când nimeni nu ştia nimic,

⁵ au venit din Sihem, din Silo şi din Samaria, optzeci de bărbaţi cu bărbile rase şi cu haine sfâşiate, care îşi făcuseră tăieturi în piele; aveau daruri de mâncare şi tămâie, ca să le aducă la casa Domnului.

⁶ Ismael, fiul lui Netania, le-a ieşit înainte din Miţpa şi mergea plângând. Când i-a întâlnit, le-a zis: Veniţi la Ghedalia, fiul lui Ahicam!

⁷ Şi când au ajuns ei în mijlocul cetăţii, Ismael, fiul lui Netania, şi cu oamenii care-l însoţeau, i-au înjunghiat şi i-au aruncat în groapă.

⁸ Dar între ei s-au găsit zece oameni care au zis lui Ismael: Nu ne omorî, căci noi mai avem rezerve de grâu, orz, untdelemn şi miere ascunse în câmp! Atunci el i-a cruţat şi nu i-a omorât pe ei şi pe tovarăşii lor.

⁹ Groapa în care Ismael a aruncat toate cadavrele oamenilor pe care i-a ucis, din cauza lui Ghedalia, a fost groapa pe care o făcuse regele Asa, când se temea de Baeşa, regele lui Israel; Ismael, fiul lui Netania a umplut-o cu cei ucişi.

¹⁰ Ismael a luat captivi pe toţi cei ce mai rămăseseră la Miţpa din popor, pe fiicele regelui şi pe tot poporul care locuia acolo şi pe care-i încredinţase Nebuzaradan, căpitanul gărzii, lui Ghedalia, fiul lui Ahicam; Ismael, fiul lui Netania, i-a luat captivi şi a plecat ca să treacă la amoniţi.

¹¹ Dar Iohanan, fiul lui Careah, şi toţi conducătorii armatelor care erau cu el, au fost înştiinţaţi de tot răul pe care îl făcuse Ismael, fiul lui Netania.

¹² Au luat pe toţi oamenii lor şi au pornit să bată pe Ismael, fiul lui Netania, pe care l-au găsit lângă apele cele mari ale Gabaonului.

¹³ Când a văzut tot poporul, care era cu Ismael, pe Iohanan, fiul lui Careah, şi pe toţi conducătorii armatelor care erau cu el, s-a bucurat;

¹⁴ şi tot poporul, pe care-l luase Ismael captiv din Miţpa, s-a întors şi a venit la Iohanan, fiul lui Careah.

¹⁵ Dar Ismael, fiul lui Netania, a scăpat de Iohanan cu opt oameni şi s-a dus la amoniţi.

¹⁶ Iohanan, fiul lui Careah, şi toţi conducătorii armatelor care erau cu el, au luat toată rămăşiţa poporului, pe care a eliberat-o din mâinile lui Ismael, fiul lui Netania, când o ducea de la Miţpa, după ce ucisese pe Ghedalia, fiul lui Ahicam. Şi anume pe oamenii de război, pe femei, pe copii, pe famenii guvernatori, pe care i-a adus Iohanan înapoi din Gabaon.

¹⁷ Şi au plecat şi s-au oprit la hanul lui Chimham lângă Betleem, ca să plece apoi în Egipt,

¹⁸ departe de caldei; căci se temeau de ei, pentru că Ismael, fiul lui Netania, ucisese pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, pe care regele Babilonului îl pusese guvernator peste ţară.

42

¹ Toţi conducătorii armatelor, Iohanan, fiul lui Careah, Iezania, fiul lui Hosea, şi tot poporul de la cel mai mic până la cel mai mare s-au apropiat

² şi au zis profetului Ieremia: Primeşte, te rugăm, cererea noastră înaintea ta şi roagă-te pentru noi Domnului Dumnezeului tău, pentru toată această rămăşiţă (căci erau mulţi, dar a mai rămas numai un mic număr, cum bine vezi tu însuţi cu ochii tăi),

³ ca Domnul Dumnezeul tău să ne arate calea încotro trebuie să mergem şi să ne spună ce trebuie să facem!

⁴ Atunci profetul Ieremia le-a zis: Am auzit! Iată, mă voi ruga Domnului Dumnezeului vostru, după cum aţi cerut, şi vă voi face cunoscut, fără să vă ascund ceva, tot ce vă va răspunde Domnul!

⁵ Atunci ei au zis lui Ieremia: Domnul să fie un martor adevărat şi credincios împotriva noastră, dacă nu vom face tot ce-ţi va porunci Domnul Dumnezeul tău să ne spui!

⁶ Fie bine, fie rău, noi vom asculta de glasul Domnului Dumnezeului nostru, la care te trimitem, ca să fim fericiţi, ascultând de glasul Domnului Dumnezeului nostru!

⁷ După zece zile, Cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia.

⁸ Şi Ieremia a chemat pe Iohanan, fiul lui Careah, pe toţi conducătorii armatelor, care erau cu el, şi pe tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare,

⁹ şi le-a zis: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel, la care m-aţi trimis, ca să-I aduc înainte rugăciunile voastre:

¹⁰ Dacă veţi rămâne în ţara aceasta, vă voi face să prosperaţi în ea şi nu vă voi nimici, vă voi sădi şi nu vă voi smulge; căci îmi pare rău de nenorocirea pe care am adus-o asupra voastră!

¹¹ Nu vă temeţi de regele Babilonului, de care vă este frică; nu vă temeţi de el, zice Domnul, căci Eu sunt cu voi, ca să vă scap şi să vă eliberez din mâna lui.

¹² Voi arăta milă faţă de voi, ca lui să-i fie milă de voi şi să vă lase să locuiţi în ţara voastră.

¹³ Dar dacă nu veţi asculta de glasul Domnului Dumnezeului vostru şi dacă veţi zice: Nu vrem să rămânem în ţara aceasta,

¹⁴ ci vom merge în ţara Egiptului, unde nu vom vedea nici războiul, nici nu vom auzi glasul trompetei, nici nu vom duce lipsă de pâine, şi acolo vom locui!

¹⁵ Atunci, ascultaţi glasul Domnului, rămăşiţe ale lui Iuda: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Dacă vă veţi îndrepta faţa să mergeţi în Egipt, dacă vă veţi duce să locuiţi pentru o vreme acolo,

¹⁶ sabia de care vă temeţi vă va ajunge acolo, în ţara Egiptului, foametea de care vă este frică se va lipi de voi acolo în Egipt, şi veţi muri acolo.

¹⁷ Toţi cei ce îşi vor îndrepta faţa să meargă în Egipt ca să locuiască pentru o vreme acolo, vor muri de sabie, de foamete sau de ciumă; nici unul nu va rămâne şi nu va scăpa de nenorocirile pe care le voi aduce peste ei!

¹⁸ Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Cum s-a vărsat mânia şi urgia Mea peste locuitorii Ierusalimului, aşa se va vărsa urgia Mea şi peste voi, dacă veţi merge în Egipt; veţi fi demni de blestem, de groază, de descânt şi de ruşine; şi nu veţi mai vedea locul acesta!

¹⁹ Domnul vă zice, rămăşiţe ale lui Iuda: Nu vă duceţi în Egipt! Să ştiţi bine că astăzi am mărturisit împotriva voastră.

²⁰ Căci vă înşelaţi singuri, dacă m-aţi trimis la Domnul Dumnezeul vostru, zicând: Mijloceşte pentru noi la Domnul Dumnezeul nostru, fă-ne cunoscut tot ce va spune Domnul Dumnezeul nostru şi vom face!

²¹ Eu v-am spus astăzi, dar voi n-aţi ascultat glasul Domnului Dumnezeului vostru, nici cele pe care m-a însărcinat El să vi le spun.

²² De aceea, să ştiţi că veţi muri de sabie, de foamete sau de ciumă, în locul unde vreţi să vă duceţi să locuiţi!

43

¹ Când Ieremia a sfârşit de spus întregului popor toate cuvintele Domnului Dumnezeului lor, toate cuvintele pe care îl însărcinase Domnul Dumnezeul lor să le spună,

² Azaria, fiul lui Hosea, Iohanan, fiul lui Careah, şi toţi acei oameni mândri, au zis lui Ieremia: Minţi! Domnul Dumnezeul nostru nu te-a trimis să ne spui: Nu vă duceţi în Egipt ca să locuiţi acolo!

³ Ci Baruc, fiul lui Neriia, te întărâtă împotriva noastră, ca să ne dai în mâinile caldeilor să ne omoare sau să ne ducă sclavi la Babilon!

⁴ Astfel Iohanan, fiul lui Careah, toţi conducătorii armatelor şi tot poporul, n-au ascultat de glasul Domnului care le poruncea să rămână în ţara lui Iuda.

⁵ Şi Iohanan, fiul lui Careah, şi toţi conducătorii armatelor au luat pe toată rămăşiţa lui Iuda, care se întorsese de printre toate popoarele, ca să locuiască în ţara lui Iuda,

⁶ şi anume pe bărbaţii, femeile, copiii, fiicele regelui şi pe fiecare persoană pe care o lăsase Nebuzaradan, căpitanul gărzii, cu Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, şi pe profetul Ieremia, şi pe Baruc, fiul lui Neriia.

⁷ Şi s-au dus în ţara Egiptului, căci n-au ascultat de porunca Domnului. Şi au ajuns până la Tahpanes.

⁸ Atunci Cuvântul Domnului a venit la Ieremia în Tahpanes, zicând:

⁹ Ia în mână nişte pietre mari şi ascunde-le, sub privirea iudeilor, în lutul cuptorului de cărămizi care este la intrarea casei lui Faraon din Tahpanes;

¹⁰ şi spune iudeilor. Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată, voi trimite să aducă pe robul Meu Nebucadneţar, regele Babilonului, şi voi aşeza tronul lui deasupra acestor pietre pe care le-am ascuns, şi îşi va întinde covorul peste ele.

¹¹ El va veni şi va lovi ţara Egiptului, şi va da la moarte pe cei hotărâţi pentru moarte, va duce în captivitate pe cei hotărâţi pentru captivitate, şi va ucide cu sabia pe cei hotărâţi pentru sabie!

¹² Voi aprinde un foc în casele dumnezeilor Egiptului; şi Nebucadneţar le va arde, va duce sclavi pe idoli. Şi el se va înveli cu ţara Egiptului, cum se înveleşte păstorul cu haina lui, şi va ieşi în pace din ea.

¹³ Va dărâma stâlpii din Bet-Şemeş, din ţara Egiptului, şi va arde cu foc dumnezeii Egiptului.

44

¹ Iată cuvântul spus lui Ieremia cu privire la toţi iudeii, care locuiau în ţara Egiptului, la Migdol, la Tahpanes, la Nof şi în ţara Patros:

² Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Aţi văzut toate nenorocirile, pe care le-am adus asupra Ierusalimului şi asupra tuturor cetăţilor lui Iuda; iată, în ziua de astăzi ele sunt nişte dărâmături şi nimeni nu mai locuieşte în ele,

³ din cauza răutăţii pe care au făcut-o, ca să Mă provoace la mânie, ducându-se să ardă tămâie şi să slujească altor dumnezei, care nu erau cunoscuţi nici de ei, nici de voi, nici de părinţii voştri.

⁴ V-am trimis tot timpul pe toţi robii Mei profeţii, ca să vă spună: Nu faceţi această urâciune pe care o urăsc.

⁵ Dar ei n-au vrut să asculte, n-au luat aminte, nu s-au întors de la răutatea lor, şi n-au încetat să aducă tămâie altor dumnezei.

⁶ De aceea, urgia Mea şi mânia Mea au fost vărsate şi aprinse în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului; şi ele sunt nişte dărâmături şi un deşert, cum se vede astăzi.

⁷ Acum, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: De ce vă faceţi voi singuri un rău atât de mare, ca să se nimicească dintre voi, din mijlocul lui Iuda, bărbaţi, femei, copii şi nou-născuţi, şi să nu mai rămână nici o rămăşiţă din voi?

⁸ De ce Mă mâniaţi prin lucrarea mâinilor voastre, aducând tămâie altor dumnezei ai ţării Egiptului, unde aţi venit să locuiţi pentru o vreme, ca să fiţi nimiciţi şi să ajungeţi un motiv de blestem şi de ruşine printre toate naţiunile pământului?

⁹ Aţi uitat nelegiuirile părinţilor voştri, nelegiuirile regilor lui Iuda, nelegiuirile soţiilor lor, nelegiuirile voastre şi nelegiuirile soţiilor voastre, săvârşite în ţara lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului?

¹⁰ Ei nu s-au umilit nici până în ziua de azi, nici nu s-au temut; n-au umblat în Legea Mea şi după poruncile Mele, pe care le-am pus înaintea voastră şi înaintea părinţilor voştri.

¹¹ De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată, îmi întorc Faţa împotriva voastră, ca să vă fac rău şi să nimicesc pe tot Iuda.

¹² Voi lua rămăşiţa lui Iuda, care şi-a îndreptat faţa ca să meargă în ţara Egiptului şi să locuiască acolo, şi vor fi toţi nimiciţi şi vor cădea în ţara Egiptului; vor fi nimiciţi de sabie, de foamete, de la cel mai mic până la cel mai mare; vor pieri de sabie şi de foamete; şi vor fi un motiv de batjocură, de groază, de blestem şi de ruşine!

¹³ Voi pedepsi astfel pe cei ce locuiesc în ţara Egiptului, cum am pedepsit Ierusalimul, cu sabie, cu foamete şi cu ciumă.

¹⁴ Şi nici unul din rămăşiţa lui Iuda, care s-a dus în ţara Egiptului ca să locuiască acolo pentru o vreme, nu va scăpa, nici nu va rămâne ca să se întoarcă în ţara lui Iuda, unde sufletul lor doreşte să se întoarcă şi să locuiască. Căci nu se vor întoarce decât câţiva care vor scăpa.

¹⁵ Atunci toţi bărbaţii, care ştiau că soţiile lor ardeau tămâie altor dumnezei, cu toate femeile care stăteau acolo, o mare mulţime, şi tot poporul care locuia în ţara Egiptului, la Patros, au răspuns aşa lui Ieremia:

¹⁶ Nu-ţi vom asculta cuvântul, pe care ni l-ai spus în Numele Domnului!

¹⁷ Dar cu siguranţă vom face tot ce am spus cu gura noastră, şi anume: să ardem tămâie reginei cerului şi să-i turnăm jertfe de băutură, cum am făcut, noi şi părinţii noştri, regii noştri şi conducătorii noştri, în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului. Căci atunci aveam pâine de ne săturam, eram bine şi nu treceam prin nici o nenorocire!

¹⁸ Dar de când am încetat să aducem tămâie reginei cerului şi să-i turnăm jertfe de băutură, am dus lipsă de toate şi am fost nimiciţi de sabie şi de foamete.

¹⁹ Femeile au zis şi ele: Când aduceam tămâie reginei cerului şi îi turnam jertfe de băutură, oare fără voia bărbaţilor noştri îi pregăteam noi turte ca să ne închinăm şi să-i aducem jertfe de băutură?

²⁰ Atunci Ieremia a zis întregului popor, bărbaţilor, femeilor şi tuturor celor ce-i dăduseră acest răspuns:

²¹ De tămâia pe care aţi ars-o în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului, voi şi părinţii voştri, regii voştri şi conducătorii voştri, şi poporul ţării, nu Şi-a adus Domnul aminte şi nu I-a venit Lui în minte?

²² Domnul n-a putut să mai sufere lucrul acesta, din cauza răutăţii faptelor voastre, din cauza urâciunilor pe care le-aţi săvârşit; şi de aceea, ţara voastră a ajuns un deşert, de groază şi de blestem, fără un locuitor, cum vedeţi astăzi.

²³ Pentru că aţi ars tămâie şi aţi păcătuit împotriva Domnului, pentru că n-aţi ascultat glasul Domnului şi n-aţi păzit Legea Lui, poruncile şi învăţăturile Lui, de aceea vi s-a întâmplat nenorocirea aceasta, cum se vede astăzi.

²⁴ Şi Ieremia a zis întregului popor şi tuturor femeilor: Ascultaţi Cuvântul Domnului, voi toţi cei din Iuda, care sunteţi în ţara Egiptului!

²⁵ Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: Voi şi soţiile voastre aţi vorbit cu gurile voastre şi aţi împlinit cu mâinile voastre ce spuneţi: Vrem să împlinim jurămintele pe care le-am făcut şi să aducem tămâie reginei cerului, şi să-i turnăm jertfe de băutură!

²⁶ De aceea, acum, după ce v-aţi împlinit jurămintele şi v-aţi înfăptuit promisiunile, ascultaţi Cuvântul Domnului, voi toţi cei din Iuda, care locuiţi în ţara Egiptului: Iată, jur pe Numele Meu cel mare, zice Domnul, că Numele Meu nu va mai fi chemat de gura nici unuia dintre bărbaţii lui Iuda, şi în toată ţara Egiptului nici unul nu va zice: Viu este Domnul Dumnezeu!

²⁷ Iată, voi veghea asupra lor ca să le fac rău, nu bine; şi toţi bărbaţii lui Iuda, care sunt în ţara Egiptului, vor fi nimiciţi de sabie şi de foamete până vor pieri cu toţii.

²⁸ Iar cei ce vor scăpa de sabie, puţini la număr, se vor întoarce din ţara Egiptului în ţara lui Iuda. Şi toată rămăşiţa lui Iuda, toţi cei ce s-au dus să locuiască în ţara Egiptului, vor cunoaşte al cui cuvânt va rămâne, al Meu sau al lor.

²⁹ Şi iată, zice Domnul, un semn după care veţi cunoaşte că vă voi pedepsi în locul acesta, ca să ştiţi că vorbele Mele vor sta împotriva voastră spre nenorocirea voastră.

³⁰ Aşa vorbeşte Domnul: Iată, voi da pe Faraon-Hofra, regele Egiptului, în mâinile duşmanilor lui, în mâinile celor ce vor să-l omoare, cum am dat pe Zedechia, regele lui Iuda, în mâinile lui Nebucadneţar, regele Babilonului, duşmanul său, care voia să-l omoare.

45

¹ Acesta este cuvântul pe care l-a spus profetul Ieremia lui Baruc, fiul lui Neriia, când a scris într-o carte cuvintele acestea, după cum a dictat Ieremia, în al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda:

² Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel despre tine, Baruc:

³ Tu zici: Vai de mine! Căci Domnul a adus întristare peste durerea mea. Mi-am pierdut puterile suspinând şi nu găsesc odihnă!

⁴ Spune-i: Aşa vorbeşte Domnul:
Iată, ceea ce am zidit, voi dărâma; ceea ce am sădit, voi smulge, adică toată ţara aceasta.

⁵ Şi tu umbli după lucruri mari pentru tine? Nu umbla după ele; căci iată, voi aduce nenorocirea peste orice făptură, zice Domnul, dar ţie îţi voi da ca pradă de război viaţa ta, în toate locurile unde vei merge.

46

¹ Cuvântul Domnului care a fost spus profetului Ieremia despre naţiuni:

² despre Egipt, împotriva armatei lui Faraon-Neco, regele Egiptului, care era lângă râul Eufrat, la Carchemiş, şi care a fost învinsă de Nebucadneţar, regele Babilonului, în al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda:

³ Pregătiţi scutul şi pavăza, şi mergeţi la luptă;

⁴ înhămaţi caii şi încălecaţi, călăreţilor; arătaţi-vă cu coifurile voastre, lustruiţi-vă suliţele, îmbrăcaţi-vă cu platoşa!

⁵ Ce văd? Le este frică, dau înapoi; vitejii lor sunt bătuţi: fug fără să se mai uite înapoi. Groaza se răspândeşte în toate părţile, zice Domnul.

⁶ Cel mai iute nu va putea fugi, şi cei viteji nu vor scăpa! Se vor poticni şi vor cădea, la nord, pe malurile Eufratului!

⁷ Cine este acela care înaintează ca Nilul, şi ale cărui ape se rostogolesc ca râurile?

⁸ Egiptul se înalţă ca Nilul şi apele lui se rostogolesc ca râurile. El zice: Mă voi urca, voi acoperi ţara, voi nimici cetăţile şi pe locuitorii lor.

⁹ Urcaţi-vă, cailor! Alergaţi cu furie, carelor! Să iasă vitejii, cei din Etiopia şi din Put, care mânuiesc scutul, şi cei din Lud, care mânuiesc şi întind arcul!

¹⁰ Această zi este a Domnului Dumnezeului oştirilor; este o zi de răzbunare, în care se răzbună El pe duşmanii Săi. Sabia îi mănâncă, se satură şi se îmbată cu sângele lor. Căci Domnul Dumnezeul oştirilor, are o jertfă în ţara de la nord, pe malurile Eufratului.

¹¹ Urcă-te în Galaad şi adu balsam, fecioară, fiica Egiptului! Degeaba întrebuinţezi atâtea leacuri, căci nu este vindecare pentru tine!

¹² Naţiunile au auzit de ruşinea ta şi este plin pământul de strigătele tale; căci războinicii se poticnesc unul de altul, cad cu toţii laolaltă.

¹³ Iată cuvântul spus de Domnul către profetul Ieremia, despre venirea lui Nebucadneţar, regele Babilonului, ca să lovească ţara Egiptului:

¹⁴ Spuneţi în Egipt, daţi de veste la Migdol, şi vestiţi la Nof şi la Tahpanes! Ziceţi: Scoală-te pregăteşte-te, căci sabia mănâncă pe cei din jurul tău!

¹⁵ De ce ţi-au căzut vitejii? Nu pot să ţină piept, căci Domnul îi răstoarnă!

¹⁶ El face pe mulţi să cadă; cad unul peste altul şi zic: Haideţi să ne întoarcem la poporul nostru, în ţara noastră de naştere, departe de sabia nimicitorului!

¹⁷ Acolo ei strigă: Faraon, regele Egiptului, nu este decât un mare zgomot, căci a lăsat să treacă clipa potrivită.

¹⁸ Pe viaţa Mea! zice Regele, al cărui Nume este Domnul oştirilor: Cum este Taborul printre munţi şi Carmelul lângă mare, aşa va veni duşmanul.

¹⁹ Pregăteşte-ţi bagajele pentru captivitate, locuitoare, fiica Egiptului! Căci Noful va ajunge un deşert, va fi pustiit şi nu va mai avea locuitori.

²⁰ Egiptul este ca o juncană frumoasă. Nimicitorul vine de la nord peste ea.

²¹ Mercenarii lui, de asemenea, sunt ca nişte viţei îngrăşaţi în mijlocul lui. Dar şi ei întorc spatele, fug toţi fără să poată ţine piept. Căci vine peste ei ziua nenorocirii lor, ziua pedepsirii lor!

²² I se aude glasul ca fâsâitul unui şarpe! Căci ei înaintează cu o armată şi vin cu topoare împotriva lui, ca nişte tăietori de lemne.

²³ Tăiaţi-i pădurea, zice Domnul, deşi este fără capăt; sunt mai numeroşi decât lăcustele, şi nu-i poţi număra!

²⁴ Fiica Egiptului a fost făcută de ruşine şi este dată în mâinile poporului de la nord.

²⁵ Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, zice: Iată, voi pedepsi pe Amon din No, pe Faraon şi Egiptul, pe dumnezeii şi regii lui, pe Faraon şi pe cei ce se încred în el.

²⁶ Îi voi da în mâinile celor ce vor să-i omoare, în mâinile lui Nebucadneţar, regele Babilonului, şi în mâinile slujitorilor lui. După aceea, însă, Egiptul va fi locuit ca în zilele de altădată, zice Domnul.

²⁷ Dar tu, robul Meu Iacov, nu te teme şi nu te înspăimânta, Israele! Căci te voi elibera din ţara îndepărtată şi îţi voi elibera sămânţa din ţara în care este sclavă. Iacov se va întoarce iarăşi, va locui liniştit şi fără teamă; şi nu-l va mai tulbura nimeni.

²⁸ Nu te teme, robul Meu Iacov, zice Domnul; căci Eu sunt cu tine. Voi nimici toate naţiunile printre care te-am împrăştiat, dar pe tine nu te voi nimici; ci te voi pedepsi cu dreptate şi nu te voi lăsa nicidecum nepedepsit.

47

¹ Iată Cuvântul Domnului, spus profetului Ieremia cu privire la filisteni, înainte ca Faraon să cucerească Gaza.

² Aşa vorbeşte Domnul: Iată, se ridică nişte ape de la nord, cresc ca un râu ieşit din matcă; inundă ţara şi tot ce cuprinde ea, cetatea şi locuitorii ei. Ţipă oamenii şi se lamentează toţi locuitorii ţării,

³ de tropăitul copitelor cailor lui puternici, de huruitul carelor lui şi de scârţâitul roţilor; părinţii nu se mai întorc spre copiii lor, atât de slăbite le sunt mâinile,

⁴ pentru că vine ziua când vor fi nimiciţi toţi filistenii, şi stârpiţi toţi cei ce slujeau ca ajutoare Tirului şi Sidonului. Căci Domnul va nimici pe filisteni, rămăşiţele insulei Caftor.

⁵ Gaza a ajuns pleşuvă, Ascalonul piere cu rămăşiţa văilor lui! Până când îţi vei face tăieturi de jale în piele?

⁶ O, sabie a Domnului, până când nu te vei odihni? întoarce-te în teacă, opreşte-te şi fii liniştită!

⁷ Dar cum s-ar putea odihni? Când Domnul doar îi porunceşte şi o îndreaptă împotriva Ascalonului şi a ţărmului mării.

48

¹ Împotriva Moabului: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Vai de Nebo, căci este nimicit! Chiriataimul este acoperit de ruşine şi luat; fortăreaţa este acoperită de ruşine şi zdrobită!

² S-a dus fala Moabului, la Hesbon i se pune la cale pieirea: Haideţi să-l nimicim din mijlocul naţiunilor! Şi tu, Madmenule, vei fi nimicit şi sabia te va urmări!

³ Se aud strigăte din Horonaim: prăpăd şi nimicire!

⁴ Moabul este zdrobit! Chiar şi cei mici ai lui strigă.

⁵ Căci într-un plâns necurmat ei urcă coasta Luhitului şi se aud strigăte de durere la coborâtul Horonaimului, din cauza nimicirii!

⁶ Fugiţi, scăpaţi-vă viaţa şi fiţi ca un ienupăr în deşert.

⁷ Căci, pentru că te-ai încrezut în faptele şi în vistieriile tale, vei fi luat şi tu, şi Chemoşul va merge în captivitate, cu preoţii şi conducătorii lui.

⁸ Pustiitorul va intra în fiecare cetate, încât nici o cetate nu va scăpa. Valea va pieri şi câmpia va fi nimicită, cum a spus Domnul.

⁹ Daţi aripi Moabului, ca să zboare şi să fugă; şi cetăţile lui vor fi prefăcute în deşert, nu vor mai avea locuitori.

¹⁰ Blestemat să fie cel ce face cu nebăgare de seamă lucrarea Domnului, blestemat să fie cel ce îşi retrage sabia de la măcel!

¹¹ Moabul era netulburat din tinereţea lui şi se odihnea fără teamă pe drojdiile lui, nu era turnat dintr-un vas în altul, nici n-a fost dus în captivitate. De aceea, i s-a păstrat gustul şi nu i s-a schimbat mirosul.

¹² De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, când voi trimite la el oameni care-l vor răsturna; îi vor goli vasele şi vor face să-i crape burdufurile.

¹³ Moabul va fi dat de ruşine cu Chemoş, cum a fost dată de ruşine casa lui Israel cu Betel, în care îşi punea încrederea.

¹⁴ Cum puteţi să ziceţi: Suntem viteji, ostaşi gata de luptă?

¹⁵ Moabul este nimicit, cetăţile lui se înalţă în fum, floarea tinerimii lui este înjunghiată, zice Regele al cărui Nume este Domnul oştirilor.

¹⁶ Pieirea Moabului este aproape să vină, nenorocirea lui vine în grabă mare.

¹⁷ Bociţi-l, toţi cei ce-l înconjuraţi, toţi cei care-i cunoaşteţi numele! Şi ziceţi: Cum a fost sfărâmat acest sceptru puternic, acest toiag măreţ!

¹⁸ Coboară-te din gloria ta şi stai jos pe pământul uscat, locuitoare, fiica Dibonului! Căci pustiitorul Moabului se urcă împotriva ta şi-ţi nimiceşte fortăreţele.

¹⁹ Stai pe drum şi pândeşte, locuitoarea Aroerului! întreabă pe fugar şi pe cel scăpat, şi zi: Ce s-a întâmplat?

²⁰ Moabul este acoperit de ruşine, căci este zdrobit. Gemeţi şi strigaţi! Vestiţi în Arnon că Moabul este pustiit!

²¹ A venit pedeapsa şi peste ţara câmpiei, peste Holon, peste Iahaţ, peste Mefaat,

²² peste Dibon, peste Nebo, peste Bet-Diblataim,

²³ peste Chiriataim, peste Bet-Gamul, peste Bet-Meon,

²⁴ peste Cheriiot, peste Boţra, peste toate cetăţile din ţara Moabului, fie depărtate, fie apropiate.

²⁵ Cornul Moabului este frânt şi braţul lui este zdrobit, zice Domnul.

²⁶ Îmbătaţi-l, căci s-a preamărit înaintea Domnului; de aceea Moabul se va tăvăli în vărsătura lui şi va ajunge şi el de râs!

²⁷ N-a fost Israel de râsul tău? A fost el oare prins printre hoţi, de dai din cap ori de câte ori vorbeşti de el?

²⁸ Părăsiţi cetăţile şi locuiţi în stânci, locuitori ai Moabului! Şi fiţi ca porumbeii, care îşi fac cuibul pe marginea peşterilor!

²⁹ Am auzit de mândria Moabului, este foarte mândru, de înfumurarea lui, de trufia lui, de mândria lui şi de aroganţa inimii lui.

³⁰ Cunosc, zice Domnul, furia lui, dar este degeaba; lăudăroşeniile lui deşarte n-au împlinit nimic.

³¹ De aceea, eu mă vaiet pentru Moab şi mă jelesc pentru tot Moabul; oamenii suspină pentru cei din Chir-Heres.

³² O, vie din Sibma, te plâng mai mult decât Iaezerul; ramurile tale se întindeau dincolo de mare, se întindeau până la marea Iaezerului; dar pustiitorul s-a aruncat peste roadele tale de vară şi peste culesul viilor tale.

³³ Şi astfel bucuria şi veselia au pierit din câmpul cel mănos şi din ţara Moabului; am secat vinul din teascuri, zice Domnul, nimeni nu mai calcă teascul cu strigăte de bucurie; sunt strigăte de război, nu strigăte de bucurie.

³⁴ Strigătele Hesbonului răsună până la Eleale şi glasul lor se aude până la Iahaţ, de la Ţoar până la Horonaim, până la Eglat-Şelişia; căci şi apele Nimrimului sunt prefăcute în deşert.

³⁵ Şi voi face să piară din Moab, zice Domnul, pe cel ce aduce jertfe pe înălţimi, şi arde tămâie dumnezeilor lui.

³⁶ De aceea, inima îmi jeleşte pentru Moab ca un fluier, ca un fluier îmi jeleşte inima pentru bărbaţii din Chir-Heres, pentru că toate bogăţiile strânse de ei sunt pierdute.

³⁷ Căci toate capetele sunt rase, toate bărbile sunt tăiate; pe toate mâinile sunt tăieturi de jale şi pe coapse sunt saci.

³⁸ Pe toate acoperişurile Moabului şi în pieţe sunt numai bocete, pentru că am sfărâmat Moabul ca pe un vas fără preţ, zice Domnul.

³⁹ Cât este de sfărâmat Moabul! Jeliţi-vă! Cât de ruşinos întoarce Moabul spatele! Moabul ajunge astfel de râs şi de groază pentru toţi cei ce-l înconjoară.

⁴⁰ Căci aşa vorbeşte Domnul: Iată că duşmanul zboară ca vulturul şi îşi întinde aripile asupra Moabului!

⁴¹ Cheriiotul este luat, fortăreţele sunt cucerite şi, în ziua aceea, inima vitejilor Moabului este ca inima unei femei în durerile naşterii.

⁴² Astfel Moabul va fi distrus şi nu va mai fi un popor, căci s-a înălţat împotriva Domnului.

⁴³ Groaza, groapa şi laţul sunt peste tine, locuitor al Moabului, zice Domnul.

⁴⁴ Cel ce fuge de groază, cade în groapă, şi cel ce se ridică din groapă, se prinde în laţ; căci aduc asupra lui, asupra Moabului, anul pedepsei lui, zice Domnul.

⁴⁵ Fugarii se opresc sleiţi de puteri la umbra Hesbonului; dar din Hesbon iese un foc, o flacără iese din mijlocul Sihonului şi mistuie laturile Moabului şi creştetul capului celor ce se fălesc.

⁴⁶ Vai de tine, Moabule! Poporul din Chemoş este pierdut! Căci fiii tăi sunt luaţi captivi şi fiicele tale captive.

⁴⁷ Dar în vremurile de apoi voi aduce înapoi pe prinşii de război ai Moabului, zice Domnul. Aceasta este judecata asupra Moabului.

49

¹ Împotriva amoniţilor. Aşa vorbeşte Domnul: Oare Israel nu are fii? Oare nu are moştenitori? Atunci de ce Malcom stăpâneşte Gadul şi poporul lui locuieşte în cetăţile acestuia?

² De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, când voi face să răsune strigătul de război împotriva Rabei copiilor lui Amon. Ea va ajunge un morman de dărâmături şi satele sale vor fi arse de foc. Atunci Israel va intra în stăpânirea moştenirii sale, zice Domnul.

³ Vaită-te, Hesbonule, căci Ai este nimicit! Strigaţi, fiicele Rabei, îmbrăcaţi-vă cu saci şi lamentaţi alergând încoace şi încolo împrejurul zidurilor! Căci Malcom se duce în captivitate cu preoţii şi conducătorii lui!

⁴ De ce te lauzi cu văile tale? Valea ta care se scurge, fiică răzvrătită, care te încredeai în vistieriile tale şi ziceai: Cine va veni împotriva mea?

⁵ Iată, voi aduce groaza peste tine, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor; ea va veni din toate împrejurimile tale, fiecare din voi va fi alungat drept înainte şi nimeni nu va strânge pe fugari!

⁶ Dar după aceea, voi aduce înapoi pe prinşii de război ai fiilor lui Amon, zice Domnul.

⁷ Împotriva Edomului. Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Nu mai este înţelepciune în Teman? A pierit sfatul de la oamenii pricepuţi? S-a dus înţelepciunea lor?

⁸ Fugiţi, întoarceţi-vă, plecaţi în peşteri, locuitori ai Dedanului! Căci voi aduce nenorocirea peste Esau, la vremea când îl voi pedepsi.

⁹ Dacă ar veni la tine nişte culegători de struguri, oare nu ţi-ar lăsa nimic de cules pe urma culegătorilor? Dacă ar veni nişte hoţi noaptea, ar nimici numai până s-ar sătura!

¹⁰ Dar Eu însumi voi despuia pe Esau, îi voi descoperi ascunzătorile şi nu va putea să se ascundă. Copiii lui, fraţii lui, vecinii lui, vor pieri şi el nu va mai fi!

¹¹ Lasă pe orfanii tăi! Eu îi voi ţine în viaţă, şi văduvele tale să se încreadă în Mine!

¹² Căci aşa vorbeşte Domnul: Iată, cei a căror judecată nu era să bea din potir, l-au băut; şi tu să rămâi nepedepsit? Nu vei rămâne nepedepsit, ci îl vei bea şi tu!

¹³ Căci pe Mine însumi jur, zice Domnul, că Boţra va fi dată pradă nimicirii, batjocurii şi blestemului şi toate cetăţile ei se vor preface în nişte dărâmături veşnice.

¹⁴ Am auzit o veste de la Domnul, şi un mesager a fost trimis printre naţiuni: Adunaţi-vă şi porniţi împotriva ei! Ridicaţi-vă pentru război!

¹⁵ Căci iată, te voi face mic printre naţiuni, dispreţuit printre oameni.

¹⁶ Înfumurarea ta, îngâmfarea inimii tale te-au rătăcit, pe tine care locuieşti în crăpăturile stâncilor şi care stai pe vârful dealurilor. Şi chiar dacă ţi-ai aşeza cuibul tot atât de sus ca al vulturului, şi de acolo te voi prăbuşi, zice Domnul.

¹⁷ Edomul va fi pustiit; toţi cei ce vor trece pe lângă el se vor mira şi vor fluiera pentru rănile lui.

¹⁸ Ca şi Sodoma şi Gomora şi cetăţile vecine, care au fost nimicite, zice Domnul, nici el nu va mai fi locuit, şi nimeni nu se va mai aşeza acolo.

¹⁹ Iată, duşmanul se urcă ca un leu de pe malurile îngâmfate ale Iordanului împotriva puternicei tale locuinţe; deodată îl voi face să fugă de acolo şi voi pune peste el pe acela pe care l-am ales. Căci cine este ca Mine? Cine-Mi va porunci? Cine-Mi va sta împotrivă?

²⁰ De aceea, ascultaţi hotărârea pe care a luat-o Domnul împotriva Edomului, şi planurile pe care le-a făcut împotriva locuitorilor din Teman: Cu adevărat, îi vor târî ca pe nişte oi slabe, cu adevărat li se va nimici locuinţa!

²¹ De vuietul căderii lor se cutremură pământul; strigătul lor se aude până la Marea Roşie.

²² Iată, duşmanul înaintează şi zboară ca vulturul, îşi întinde aripile peste Boţra, şi În ziua aceea inima vitejilor Edomului este ca inima unei femei în durerile naşterii.

²³ Împotriva Damascului. Hamatul şi Arpadul sunt ruşinaţi, pentru că au auzit o veste rea şi tremură; frica lor este ca o mare înfuriată care nu se poate potoli.

²⁴ Damascul a devenit neajutorat, se întoarce să fugă, îl ia groaza, îl apucă neliniştea şi durerile, ca pe o femeie în durerile naşterii.

²⁵ Cum de n-a fost cruţată cetatea glorificată, cetatea bucuriei mele!

²⁶ De aceea, tinerii ei vor cădea pe străzi şi toţi bărbaţii ei de război vor pieri în ziua aceea, zice Domnul oştirilor,

²⁷ Şi voi pune foc zidurilor Damascului şi va mistui casele regale din Ben-Hadad.

²⁸ Împotriva Chedarului şi regilor Haţorului, pe care i-a bătut Nebucadneţar, regele Babilonului. Aşa vorbeşte Domnul: Sculaţi-vă, urcaţi-vă împotriva Chedarului, şi nimiciţi pe fiii Răsăritului!

²⁹ Le vor lua corturile şi turmele, le vor ridica pânzele, toate bunurile şi cămilele şi le vor striga: Spaimă, de jur împrejur!

³⁰ Fugiţi, fugiţi din toate puterile voastre, căutaţi o locuinţă deoparte, locuitori ai Haţorului! zice Domnul. Căci Nebucadneţar, regele Babilonului, a luat o hotărâre împotriva voastră, a făcut un plan împotriva voastră.

³¹ Sculaţi-vă, urcaţi-vă împotriva unei naţiuni liniştite, care locuieşte fără teamă, zice Domnul. Nu are nici porţi, nici zăvoare şi locuieşte singur.

³² Cămilele lor vor fi de jaf şi mulţimea turmelor lor va fi o pradă. Voi risipi în toate vânturile pe cei ce îşi rad colţurile bărbii şi le voi aduce pieirea din toate părţile, zice Domnul.

³³ Haţorul va fi astfel vizuina şacalilor, un deşert veşnic; nimeni nu va locui în el şi nici un fiu de om nu va locui în el.

³⁴ Cuvântul Domnului care a fost spus profetului Ieremia împotriva Elamului, la începutul domniei lui Zedechia, regele lui Iuda, zicând:

³⁵ Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Iată, voi sfărâma arcul Elamului, puterea lui de conducător.

³⁶ Voi aduce asupra Elamului cele patru vânturi, de la cele patru margini ale cerului, îi voi risipi în toate vânturile acestea şi nu va fi nici un popor la care să nu ajungă fugarii din Elam.

³⁷ Voi face ca locuitorii Elamului să tremure înaintea duşmanilor lor şi înaintea celor ce vor să-i omoare. Voi aduce nenorociri peste ei, mânia Mea aprinsă, zice Domnul, şi îi voi urmări cu sabia până ce îi voi nimici.

³⁸ Îmi voi aşeza tronul în Elam şi îi voi nimici regele şi conducătorii, zice Domnul.

³⁹ Dar în zilele de apoi voi aduce înapoi pe prinşii de război ai Elamului, zice Domnul.

50

¹ Iată cuvântul rostit de Domnul împotriva Babilonului, împotriva ţării Caldeilor, prin profetul Ieremia:

² Anunţaţi printre naţiuni, proclamaţi şi înălţaţi un steag! Proclamaţi şi n-ascundeţi nimic! Spuneţi: Babilonul este luat! Bel este făcut de ruşine, Merodac este zdrobit! Idolii lui sunt acoperiţi de ruşine, idolii lui sunt sfărâmaţi!

³ Căci de la nord se urcă împotriva lui un popor, care îi va preface ţara într-un deşert, şi nu va mai fi locuită; atât oamenii cât şi animalele vor fugi, se vor duce.

⁴ În zilele acelea, în vremea aceea, zice Domnul, copiii lui Israel se vor întoarce, ei împreună cu copiii lui Iuda; vor merge plângând şi vor căuta pe Domnul Dumnezeul lor.

⁵ Vor întreba de drumul către Sion şi îşi vor întoarce privirile spre el, şi vor zice: Veniţi să ne alipim de Domnul, printr-un legământ veşnic, care să nu fie uitat.

⁶ Poporul Meu era o turmă de oi pierdute; păstorii lor îi rătăceau, îi făceau să cutreiere munţii; treceau de pe munţi pe dealuri, uitându-şi locul de odihnă.

⁷ Toţi cei ce îi găseau îi mâncau, şi duşmanii lor ziceau: Noi nu suntem vinovaţi, fiindcă au păcătuit împotriva Domnului, Locaşul dreptăţii, împotriva Domnului, Speranţa părinţilor lor.

⁸ Fugiţi din Babilon, ieşiţi din ţara Caldeilor, şi mergeţi ca nişte ţapi în fruntea turmei!

⁹ Căci iată, voi ridica şi voi aduce împotriva Babilonului o adunare de mari naţiuni din tara de la nord; se vor aşeza în rânduri de bătaie împotriva lui şi vor pune stăpânire pe el; săgeţile lor sunt ca ale unui războinic iscusit, care nu se întoarce cu mâinile goale.

¹⁰ Şi Caldeea va fi jefuită; şi toţi cei care o vor jefui vor avea destul, zice Domnul.

¹¹ Pentru că voi v-aţi bucurat, pentru că voi v-aţi veselit, voi, jefuitorii moştenirii Mele, pentru că v-aţi îngrăşat ca o juncană în iarbă, şi aţi nechezat ca nişte cai,

¹² mama voastră va fi acoperită de ruşine; ea care v-a născut va roşi de ruşine; iată, ea va fi cel mai din urmă popor, va fi un deşert, un pământ uscat şi fără apă.

¹³ Din cauza mâniei Domnului nu va mai fi locuită, şi va fi o pustietate. Toţi cei care vor trece pe lângă Babilon, se vor mira, se vor îngrozi şi vor fluiera pentru toate rănile lui.

¹⁴ Înşiruiţi-vă de bătaie împrejurul Babilonului, voi toţi arcaşii! Trageţi împotriva lui, nu faceţi economie de săgeţi! Căci a păcătuit împotriva Domnului.

¹⁵ Strigaţi împotriva lui din toate părţile. El întinde mâinile; temeliile i se prăbuşesc; zidurile i se surpă. Căci este răzbunarea Domnului. Răzbunaţi-vă pe el! Faceţi-i cum a făcut şi el!

¹⁶ Nimiciţi cu desăvârşire din Babilon pe cel ce seamănă şi pe cel care mânuieşte secera în timpul secerişului! De teama săbiei nimicitorului, fiecare să se întoarcă la poporul său, fiecare să fugă spre ţara lui.

¹⁷ Israel este ca o oaie rătăcită pe care au gonit-o leii; regele Asiriei a sfâşiat-o cel dintâi; şi acesta din urmă i-a zdrobit oasele, acest Nebucadneţar, regele Babilonului.

¹⁸ De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată, voi pedepsi pe regele Babilonului şi ţara lui, cum am pedepsit pe regele Asiriei.

¹⁹ Şi voi aduce înapoi pe Israel în locuinţa lui; se va hrăni pe Carmel şi pe Basan, şi îşi va potoli foamea pe muntele lui Efraim şi în Galaad.

²⁰ În zilele acelea, în vremea aceea, zice Domnul, se va căuta nelegiuirea lui Israel, şi nu va mai fi, şi păcatul lui Iuda, şi nu se va mai găsi; căci voi ierta rămăşiţa, pe care o voi lăsa.

²¹ Urcă-te împotriva ţării Merathaim, împotriva ei, şi împotriva locuitorilor lui Pechod. Loveşte-i şi nimiceşte-i cu desăvârşire, zice Domnul, şi fă potrivit cu tot ce ţi-am poruncit.

²² Strigăte de război răsună în ţară şi de o mare nimicire.

²³ Cum s-a rupt şi s-a sfărâmat ciocanul întregului pământ! Babilonul este nimicit în mijlocul naţiunilor!

²⁴ Ţi-am întins o capcană şi ai fost prins, Babilonule, fără să te aştepţi. Ai fost găsit, ai fost prins, pentru că ai luptat împotriva Domnului.

²⁵ Domnul Şi-a deschis casa de arme şi a scos din ea armele mâniei Lui; căci aceasta este o lucrare a Domnului Dumnezeului oştirilor, în ţara caldeilor.

²⁶ Pătrundeţi din toate părţile în Babilon, deschideţi-i grânarele, faceţi-le nişte mormane ca nişte grămezi de snopi, şi nimiciţi-le. Nimic să nu mai rămână din el!

²⁷ Ucideţi-i toţi taurii şi înjunghiaţi-i! Vai de ei! Căci le-a venit ziua, vremea pedepsirii lor!

²⁸ Ascultaţi strigătele fugarilor, ale celor care scapă din ţara Babilonului, ca să vestească în Sion răzbunarea Domnului Dumnezeului nostru, răzbunarea pentru templul Său!

²⁹ Chemaţi împotriva Babilonului pe arcaşi, voi toţi cei care încordaţi arcul! Tăbărâţi în jurul lui, ca să nu fie scăpare, răsplătiţi-i după faptele lui, faceţi-i întocmai cum a făcut şi el! Căci s-a îngâmfat împotriva Domnului, împotriva Sfântului lui Israel!

³⁰ De aceea, tinerii lui vor cădea pe străzi, şi toţi războinicii lui vor pieri în ziua aceea, zice Domnul.

³¹ Iată, sunt împotriva ta, îngâmfatule!, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor; căci ţi-a sosit ziua, vremea când te voi pedepsi!

³² Îngâmfatul acela se va poticni şi va cădea, şi nimeni nu-l va ridica; voi aprinde un foc în cetăţile lui, şi îi va mistui toate împrejurimile.

³³ Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Copiii lui Israel erau oprimaţi împreună cu copiii lui Iuda; toţi cei ce i-au dus sclavi îi opresc şi nu vor să le dea drumul.

³⁴ Răscumpărătorul lor este puternic; numele Lui este Domnul oştirilor. El le va apăra cauza, ca să dea odihnă ţării şi să facă pe locuitorii Babilonului să tremure,

³⁵ O sabie este împotriva Caldeilor, zice Domnul, împotriva locuitorilor Babilonului, împotriva conducătorilor şi înţelepţilor lui!

³⁶ O sabie este împotriva profeţilor mincinoşi, ca să ajungă ca nişte oameni fără minte! O sabie este împotriva vitejilor lui, ca să rămână încremeniţi!

³⁷ O sabie este împotriva cailor şi carelor lui, şi împotriva oamenilor de tot felul care sunt în mijlocul lui; şi ei vor ajunge ca femeile. O sabie este împotriva vistieriilor lui, ca să fie jefuite!

³⁸ Seceta este peste apele lui, ca să sece! Căci este ţara idolilor, şi au înnebunit cu idolii lor.

³⁹ De aceea, fiarele deşertului vor locui acolo împreună cu şacalii, şi struţii vor locui acolo. Nu va mai fi locuit niciodată, ci veşnic va rămâne nelocuit.

⁴⁰ Ca şi Sodoma şi Gomora şi cetăţile vecine, pe care le-a nimicit Dumnezeu, zice Domnul, aşa nu se va mai aşeza nimeni acolo, şi fiul omului nu va mai locui acolo.

⁴¹ Iată, vine un popor de la nord, şi o naţiune mare, şi nişte regi puternici se ridică de la marginile pământului.

⁴² Poartă arc şi suliţă, sunt necruţători şi fără milă; glasul le mugeşte ca marea; sunt călări pe cai, ca un om gata de luptă, împotriva ta, fiica Babilonului!

⁴³ Regele Babilonului aude vestea, mâinile i se slăbesc, şi îl cuprinde groaza, ca durerea pe o femeie care naşte.

⁴⁴ Iată, duşmanul se urcă ca un leu, de pe malurile îngâmfate ale Iordanului, împotriva locuinţei tale tari; deodată îi voi alunga de acolo, şi voi pune peste ei pe acela pe care l-am ales. Căci cine este ca Mine? Cine-Mi va porunci? Şi care conducător îmi va sta împotrivă?

⁴⁵ De aceea, ascultaţi hotărârea pe care a luat-o Domnul împotriva Babilonului, şi planurile pe care le-a făcut El împotriva ţării Caldeilor: Cu adevărat, îi vor târî ca pe nişte oi slabe; cu adevărat, le vor pustii locuinţa.

⁴⁶ De strigătul luării Babilonului pământul se cutremură, şi se aude un strigăt de durere printre naţiuni.

51

¹ Aşa vorbeşte Domnul: Iată, ridic împotriva Babilonului şi împotriva locuitorilor Caldeii un vânt nimicitor.

² Trimit împotriva Babilonului nişte vânturători, care îl vor vântura şi îi vor goli ţara. Vor veni din toate părţile împotriva lui, în ziua nenorocirii.

³ Să se întindă arcul împotriva celui care îşi întinde arcul, împotriva celui ce se mândreşte cu platoşa lui! Nu cruţaţi pe tinerii lui! Nimiciţi cu desăvârşire toată armata lui!

⁴ Şi vor cădea ucişi în ţara Caldeilor, străpunşi de lovituri pe străzile Babilonului!

⁵ Căci Israelul şi Iuda nu sunt părăsiţi de Dumnezeul lor, de Domnul oştirilor, cu toate că ţara lor este plină de nelegiuiri împotriva Sfântului lui Israel.

⁶ Fugiţi din Babilon, şi fiecare să-şi scape viaţa, ca nu cumva să pieriţi în nelegiuirea lui! Căci aceasta este o vreme de răzbunare pentru Domnul! El îi va răsplăti după faptele lui.

⁷ Babilonul era în mâna Domnului un potir de aur, care îmbăta tot pământul. Naţiunile au băut din vinul lui; de aceea naţiunile sunt ca într-o nebunie.

⁸ Deodată Babilonul a căzut şi a fost zdrobit! Văitaţi-l, aduceţi balsam pentru durerea lui; poate că se va vindeca!

⁹ Am vrut să vindecăm Babilonul, dar nu s-a vindecat! Părăsiţi-l şi haideţi să mergem fiecare în ţara noastră, căci judecata lui a ajuns până la cer şi se înalţă până la nori.

¹⁰ Domnul scoate la lumină îndreptăţirea noastră. Veniţi să vestim în Sion lucrarea Domnului Dumnezeului nostru.

¹¹ Ascuţiţi săgeţile, luaţi scuturile! Domnul a întărâtat duhul regilor Mediei, pentru că vrea să nimicească Babilonul; căci aceasta este răzbunarea Domnului, răzbunarea pentru templul Său.

¹² Înălţaţi un steag împotriva zidurilor Babilonului! întăriţi-i străjile, puneţi santinele, pregătiţi ambuscade! Căci Domnul a luat o hotărâre şi aduce la îndeplinire ce a rostit împotriva locuitorilor Babilonului.

¹³ Tu, care locuieşti lângă ape multe şi care ai comori nemărginite, ţi-a venit sfârşitul, şi lăcomia ta a ajuns la capăt!

¹⁴ Domnul oştirilor a jurat pe Sine însuşi: Da, te voi umple de oameni ca de nişte lăcuste, şi vor scoate strigăte împotriva ta.

¹⁵ El a creat pământul cu puterea Lui, a întemeiat lumea cu înţelepciunea Lui, a întins cerurile cu priceperea Lui.

¹⁶ Când îşi dă drumul la glas, un tumult de ape este în ceruri; El ridică norii de la marginile pământului, dă naştere la fulgere şi ploaie, şi scoate vântul din comorile lui.

¹⁷ Atunci orice om se vede cât este de prost şi fără cunoaştere, orice argintar se ruşinează de chipurile lui cioplite; căci idolii lui nu sunt decât minciună, şi n-au nici o suflare în ei!

¹⁸ Sunt fără valoare, o lucrare de batjocură; în vremea pedepsirii lor, vor pieri!

¹⁹ Dar Cel ce este Partea lui Iacov nu este ca ei; căci El a întocmit totul, şi Israel este seminţia moştenirii Lui: Domnul oştirilor este Numele Lui.

²⁰ Tu Mi-ai fost un ciocan şi o armă de război. Am zdrobit popoare cu tine, am nimicit împărăţii cu tine.

²¹ Cu tine am sfărâmat pe cal şi pe călăreţul lui; cu tine am sfărâmat carul şi pe cel ce şedea în el.

²² Cu tine am sfărâmat pe bărbat şi pe femeie; cu tine am sfărâmat pe bătrân şi pe copil; cu tine am sfărâmat pe tânăr şi pe tânără.

²³ Prin tine sfărâm pe păstor şi turma lui; prin tine sfărâm pe plugar şi boii lui; prin tine sfărâm guvernatori şi conducători.

²⁴ Dar voi răsplăti Babilonului şi tuturor locuitorilor Caldeii pentru tot răul pe care l-au făcut în Sion sub privirile voastre, zice Domnul.

²⁵ Iată, sunt împotriva ta, munte nimicitor, care nimiceşti tot pământul, zice Domnul! Şi îmi voi întinde mâna împotriva ta, te voi rostogoli de pe stânci şi te voi face un munte mistuit de foc.

²⁶ Nu vor mai lua din tine nici piatră pentru capul unghiului, nici piatră pentru temelie; căci vei fi o dărâmătură veşnică, zice Domnul.

²⁷ Înălţaţi un steag pe pământ, sunaţi trompeta printre naţiuni! Pregătiţi naţiunile împotriva lui, chemaţi împotriva lui împărăţiile Araratului, Miniului şi Aşchenazului! Puneţi un comandant împotriva lui! Faceţi să înainteze caii ca nişte lăcuste ţepoase!

²⁸ Pregătiţi împotriva lui naţiunile, pe regii Mediei, pe guvernatorii lui şi pe toţi conducătorii lui şi toată ţara de sub stăpânirea lor!

²⁹ Şi pământul se va clătina şi se va cutremura, căci planul Domnului împotriva Babilonului se împlineşte, ca să facă din ţara Babilonului un deşert nelocuit.

³⁰ Vitejii Babilonului au încetat să mai lupte, au rămas în fortăreţele lor; puterea le este sleită şi au ajuns ca nişte femei. Duşmanii au pus foc locuinţelor lor şi le sfărâmă zăvoarele.

³¹ O gardă va alerga s-o întâlnească pe alta, şi un mesager ca să-l întâlnească pe altul, ca să vestească regelui Babilonului că cetatea lui este luată din toate părţile,

³² că trecătorile sunt blocate, bălţile cu trestie au fost arse şi oamenii de război sunt îngroziţi.

³³ Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Fiica Babilonului este ca o arie în timpul când este călcată cu picioarele; încă puţin timp şi vremea secerişului ei este aproape.

³⁴ Nebucadneţar, regele Babilonului, m-a devorat, m-a zdrobit; m-a făcut ca un vas gol, m-a înghiţit ca un monstru; şi-a umplut pântecele cu ce aveam mai scump, şi apoi m-a scuipat afară.

³⁵ Violenţa făcută faţă de mine şi faţă de carnea mea să se întoarcă asupra Babilonului, zice locuitoarea Sionului. Şi sângele meu să cadă asupra locuitorilor Caldeii! zice Ierusalimul.

³⁶ De aceea, aşa vorbeşte Domnul: Iată, îţi voi apăra cauza şi te voi răzbuna! Voi seca marea Babilonului şi îi voi seca izvorul.

³⁷ Babilonul va ajunge un morman de dărâmături, o vizuină de şacali, un deşert şi o batjocură, şi nu va mai avea locuitori.

³⁸ Vor răcni împreună ca nişte lei, vor ţipa ca nişte pui de lei.

³⁹ În bucuria lor, le voi pregăti sărbătorile; îi voi îmbăta, ca să se înveselească, şi apoi să adoarmă somnul cel de veci şi să nu se mai scoale, zice Domnul.

⁴⁰ Îi voi coborî ca pe nişte miei la tăiere, ca pe nişte berbeci şi ca pe nişte ţapi.

⁴¹ O, cum este luat Şeşacul! Cum a fost cucerit acela a cărui glorie umplea tot pământul! Cum a fost pustiit Babilonul printre naţiuni!

⁴² Marea s-a înălţat peste Babilon: Babilonul a fost acoperit de mulţimea valurilor sale.

⁴³ Cetăţile lui au ajuns un deşert, un pământ fără apă şi pustiu, o ţară unde nimeni nu locuieşte şi prin care nimeni nu trece.

⁴⁴ Voi pedepsi pe Bel în Babilon, îi voi smulge din gură ce a înghiţit; şi naţiunile nu se vor mai îngrămădi spre el. Şi zidul Babilonului va cădea.

⁴⁵ Ieşiţi din mijlocul lui, poporul Meu, şi fiecare să-şi scape viaţa, scăpând de mânia aprinsă a Domnului!

⁴⁶ Să nu vi se tulbure inima, şi nu vă înspăimântaţi de zvonurile care se răspândesc în ţară; căci anul acesta va veni un zvon, iar anul următor un alt zvon; în ţară va domni violenţa şi un stăpânitor se va ridica împotriva altui stăpânitor.

⁴⁷ De aceea, iată, vin zile când voi pedepsi idolii Babilonului; toată ţara lui va fi acoperită de ruşine şi toţi morţii lui vor cădea în mijlocul lui.

⁴⁸ Atunci cerurile şi pământul, cu tot ce cuprind ele, vor striga de bucurie asupra Babilonului; căci pustiitorii se vor arunca asupra lui de la nord, zice Domnul.

⁴⁹ Şi Babilonul va cădea din cauza morţilor lui Israel, aşa cum au căzut pentru Babilon morţii întregului pământ.

⁵⁰ Cei care aţi scăpat de sabie, plecaţi, nu zăboviţi! Aduceţi-vă aminte de Domnul de-acolo, din depărtare, şi Ierusalimul să fie în inimile voastre.

⁵¹ Ne ruşinăm pentru că am auzit batjocura; ruşinea ne-a acoperit feţele, pentru că au venit nişte străini în sanctuarele casei Domnului.

⁵² De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, când îi voi pedepsi idolii, şi în toată ţara lui vor geme răniţii.

⁵³ Chiar dacă Babilonul s-ar înălţa până la ceruri şi chiar dacă şi-ar fortifica fortăreţele lui cele înalte, tot voi trimite pe pustiitori împotriva lui, zice Domnul.

⁵⁴ Sunetul unui plânset vine din Babilon şi un mare dezastru vine din ţara caldeilor.

⁵⁵ Căci Domnul nimiceşte Babilonul şi îi reduce la tăcere glasul cel tare. Valurile lui urlă ca nişte ape mari, şi zgomotul glasului lor se aude.

⁵⁶ Căci pustiitorul vine împotriva lui, împotriva Babilonului, şi bărbaţii lui viteji sunt luaţi. Fiecare din arcurile lor este rupt; pentru că Domnul este Dumnezeul care răsplăteşte, El va da negreşit plata cuvenită!

⁵⁷ Şi voi îmbăta pe prinţii şi pe înţelepţii lui, pe guvernatorii lui, pe deputaţii lui şi pe vitejii lui. Şi ei vor adormi somnul cel de veci, şi nu se vor mai trezi, zice Regele, al cărui Nume este Domnul oştirilor.

⁵⁸ Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Zidurile largi ale Babilonului vor fi surpate, şi porţile lui cele înalte vor fi arse. Astfel popoarele muncesc degeaba şi naţiunile se trudesc pentru foc!

⁵⁹ Iată cuvântul poruncit de profetul Ieremia lui Seraia, fiul lui Neriia, fiul lui Mahseia, când s-a dus la Babilon cu Zedechia, regele lui Iuda, în al patrulea an al domniei lui Zedechia. Seraia era şeful intendenţei.

⁶⁰ Ieremia a scris într-o carte toate nenorocirile care urmau să vină peste Babilon, toate aceste cuvinte care sunt scrise împotriva Babilonului.

⁶¹ Şi Ieremia a zis lui Seraia: Când vei ajunge la Babilon, vezi să citeşti toate cuvintele acestea,

⁶² şi să zici: Doamne, Tu ai vorbit împotriva acestui loc ca să-l nimiceşti, ca nimic să nu rămână în el, nici om, nici animal, ci va fi pustiit pentru veci.

⁶³ Şi după ce ai terminat de citit această carte, să legi de ea o piatră şi s-o arunci în Eufrat.

⁶⁴ Apoi să zici: Aşa va fi înecat Babilonul şi nu se va mai ridica din catastrofele pe care le voi aduce peste el; vor cădea sleiţi de puteri! Până aici sunt cuvintele lui Ieremia.

52

¹ Zedechia avea douăzeci şi unu de ani când a ajuns rege şi a domnit unsprezece ani la Ierusalim. Numele mamei lui era Hamutal, fiica lui Ieremia, din Libna.

² El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuse Ioiachim.

³ Căci, din cauza mâniei Domnului, aceasta s-a întâmplat în Ierusalim şi în Iuda, până când le-a alungat din prezenţa Lui. Şi Zedechia s-a răzvrătit împotriva regelui Babilonului.

⁴ În al nouălea an al domniei lui, în ziua a zecea a lunii a zecea, a venit Nebucadneţar, regele Babilonului, cu toată armata lui, împotriva Ierusalimului şi şi-au aşezat tabăra înaintea lui; şi au zidit un zid de asediu împotriva lui de jur împrejur.

⁵ Cetatea a fost asediată până în anul al unsprezecelea al regelui Zedechia.

⁶ În luna a patra, în ziua a noua a lunii, foametea era atât de mare încât poporul din ţară nu mai avea hrană deloc.

⁷ Atunci s-a făcut o spărtură în zidul cetăţii şi toţi oamenii de război au ieşit din cetate noaptea, pe drumul porţii dintre cele două ziduri de lângă grădina regelui, deşi caldeii înconjurau cetatea. Şi ei au luat-o pe drumul câmpiei.

⁸ Dar armata caldeilor a urmărit pe rege şi au ajuns pe Zedechia în câmpiile Ierihonului. Toată armata lui se risipise de la el.

⁹ Aşa că l-au luat pe rege şi l-au adus la regele Babilonului, la Ribla, în ţara Hamatului; şi el a pronunţat o judecată împotriva lui.

¹⁰ Regele Babilonului a înjunghiat pe fiii lui Zedechia în faţa lui. Şi el a omorât la Ribla pe toţi conducătorii lui Iuda.

¹¹ Apoi a scos ochii lui Zedechia; şi regele Babilonului l-a legat cu lanţuri de aramă, l-a dus la Babilon şi l-a ţinut în închisoare până în ziua morţii lui.

¹² În luna a cincea, în ziua a zecea a lunii, în al nouăsprezecelea an al domniei lui Nebucadneţar, regele Babilonului, a venit la Ierusalim Nebuzaradan, căpitanul gărzii, care era în slujba regelui Babilonului.

¹³ El a ars casa Domnului, casa regelui şi toate casele Ierusalimului; a dat foc tuturor caselor mai mari.

¹⁴ Şi toată armata caldeilor care era cu căpitanul gărzii a dărâmat, de asemenea, toate zidurile dimprejurul Ierusalimului.

¹⁵ Nebuzaradan, căpitanul gărzii, a dus prizonieri de război câţiva dintre cei mai săraci, pe aceia din popor care rămăseseră în cetate, pe cei ce se supuseseră regelui Babilonului, şi cei ce au rămas dintre artizani.

¹⁶ Dar Nebuzaradan, căpitanul gărzii, a lăsat ca viticultori şi ca plugari pe unii din cei mai săraci din ţară.

¹⁷ Caldeii au sfărâmat stâlpii de bronz, care erau în casa Domnului, piedestalele, marea de bronz care era în casa Domnului, şi tot bronzul lor l-au dus în Babilon.

¹⁸ Au mai luat şi oalele, lopeţile, cuţitele, ceştile şi toate uneltele de bronz cu care se făcea slujba.

¹⁹ Căpitanul gărzii a mai luat şi lighenele, tămâietoarele, potirele, cenuşarele, sfeşnicele, ceştile şi paharele, tot ce era de aur şi ce era de argint.

²⁰ Cei doi stâlpi, marea, cei doisprezece boi de bronz care erau sub mare, şi piedestalele, pe care le făcuse regele Solomon pentru casa Domnului, toate aceste unelte de bronz aveau o greutate care nu se putea cântări.

²¹ Înălţimea unuia din stâlpi era de optsprezece coţi, şi un fir de doisprezece coţi îl cuprindea; era gol înăuntru şi gros de patru degete.

²² Deasupra lui era un capitel de bronz; şi înălţimea unui capitel era de cinci coţi, cu o reţea de rodii împrejurul capitelului, toate de bronz; al doilea stâlp, cu rodii, era la fel.

²³ Erau nouăzeci şi şase de rodii de fiecare parte; şi toate rodiile, de jur împrejurul reţelei, erau în număr de o sută.

²⁴ Căpitanul gărzii a luat pe marele preot Seraia, pe Ţefania, al doilea preot, şi pe cei trei uşieri.

²⁵ A mai luat din cetate şi pe un ofiţer, care avea sub porunca lui pe oamenii de război, şapte bărbaţi dintre sfătuitorii apropiaţi ai regelui care au fost găsiţi în cetate, pe scriitorul principal al armatei, care înrola poporul din ţară, şi şaizeci de bărbaţi din poporul ţării, care se aflau în cetate.

²⁶ Şi Nebuzaradan, căpitanul gărzii, i-a luat şi i-a adus la regele Babilonului, la Ribla.

²⁷ Regele Babilonului i-a lovit şi i-a omorât la Ribla, în ţara Hamatului. Astfel a fost dus Iuda captiv departe de ţara lui.

²⁸ Aceştia sunt oamenii pe care i-a dus Nebucadneţar în exil: în al şaptelea an, trei mii douăzeci şi trei de evrei;

²⁹ în al optsprezecelea an al lui Nebucadneţar, a dus în exil din Ierusalim opt sute treizeci şi doi;

³⁰ în al douăzeci şi treilea an al lui Nebucadneţar, Nebuzaradan, căpitanul gărzii, a dus în exil şapte sute patruzeci şi cinci de evrei. Toate persoanele au fost patru mii şase sute.

³¹ În al treizeci şi şaptelea an al exilului lui Ioiachin, regele lui Iuda, în a douăzeci şi cincea zi a lunii a douăsprezecea, Evil-Merodac, regele Babilonului, în anul întâi al domniei lui, a înălţat capul lui Ioiachin, regele lui Iuda, şi l-a scos din închisoare.

³² Şi i-a vorbit cu bunătate, şi i-a aşezat tronul mai presus de tronul regilor care erau cu el la Babilon.

³³ A pus să-i schimbe hainele de închisoare şi Ioiachin a mâncat totdeauna la masa regelui, în tot timpul vieţii sale.

³⁴ Şi în privinţa proviziilor lui, i se dădea regulat o raţie de către regele Babilonului, o raţie zilnică în toate zilele vieţii lui până în ziua morţii lui.