1

¹ Viziunea lui Isaia, fiul lui Amoţ, pe care a avut-o cu privire la Iuda şi la Ierusalim, pe vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz şi Ezechia, regi ai lui Iuda.

² Ascultaţi, ceruri, şi ia aminte, pământule, căci Domnul vorbeşte: Am hrănit şi am crescut copii, dar ei s-au răsculat împotriva Mea.

³ Boul îşi cunoaşte stăpânul, şi măgarul ieslea stăpânului său: dar Israel nu cunoaşte, poporul Meu nu înţelege.

⁴ Vai, naţiune păcătoasă, popor încărcat de fărădelegi, sămânţă a celor care fac răul, copii stricaţi! Au părăsit pe Domnul, au dispreţuit pe Sfântul lui Israel. I-au întors spatele.

⁵ De ce să mai fiţi loviţi? Voi vă răzvrătiţi din ce în ce mai rău. Tot capul este bolnav şi toată inima este sfârşită.

⁶ Din tălpile picioarelor până la cap, nimic nu-i sănătos: ci numai răni, vânătăi şi carne vie, nestoarse, nelegate şi nealinate cu untdelemn;

⁷ ţara vă este devastată, cetăţile vă sunt arse de foc, străinii vă mănâncă ogoarele în prezenţa voastră; ea este pustiită şi ruinată de Străini.

⁸ Şi fiica Sionului a rămas ca o colibă în vie, ca un adăpost de noapte într-un câmp de castraveţi, ca o cetate asediată.

⁹ De nu ne-ar fi lăsat Domnul oştirilor o mică rămăşiţă, am fi fost ca Sodoma, ne-am fi asemănat cu Gomora.

¹⁰ Ascultaţi Cuvântul Domnului, conducători ai Sodomei! Ia aminte la Legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei!

¹¹ Ce-Mi trebuie Mie mulţimea jertfelor voastre, zice Domnul! Sunt sătul de arderile-de-tot ale berbecilor, şi de grăsimea animalelor bine hrănite; nu-Mi place sângele taurilor, sau al oilor, sau al ţapilor.

¹² Când veniţi să vă înfăţişaţi înaintea Mea, cine vă cere aceasta din mâinile voastre, ca să-Mi călcaţi în picioare curţile?

¹³ Nu mai aduceţi daruri nefolositoare, căci M-am dezgustat de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea!

¹⁴ Sufletul Meu urăşte lunile voastre cele noi si sărbătorile voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi.

¹⁵ Şi când vă întindeţi mâinile, Îmi ascund ochii de la voi; şi oricât de mult v-aţi ruga, nu ascult: mâinile vă sunt pline de sânge!

¹⁶ Spălaţi-vă şi curăţaţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei relele pe care le-aţi făcut! Încetaţi să mai faceţi răul!

¹⁷ Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!

¹⁸ Veniţi acum să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna.

¹⁹ Dacă veţi voi şi veţi asculta, veţi mânca roadele cele mai bune ale ţării;

²⁰ dar dacă nu veţi voi şi vă veţi răzvrăti, veţi fi înghiţiţi de sabie, căci gura Domnului a vorbit.

²¹ Vai, cetatea aceasta credincioasă, cum a devenit o prostituată! Era plină de judecată, dreptatea locuia în ea, dar acum, ucigaşii!

²² Argintul tău a devenit zgură, vinul tău cel ales a fost amestecat cu apă.

²³ Mai-marii tăi sunt răzvrătiţi şi părtaşi cu hoţii, toţi iubesc mita şi aleargă după răsplăţi; orfanului nu-i fac dreptate, nici cauza văduvei n-ajunge până la ei.

²⁴ De aceea, iată ce zice Domnul, Domnul oştirilor, Puternicul lui Israel: Ah! Mă voi linişti cu privire la potrivnicii Mei, şi Mă voi răzbuna pe duşmanii Mei.

²⁵ Şi îmi voi întinde mâna împotriva ta, şi îţi voi curăţa zgura, şi îţi voi îndepărta toată pulberea de plumb.

²⁶ Şi voi face iarăşi pe judecătorii tăi ca odinioară, şi pe sfătuitorii tăi ca la început. După aceea, vei fi numită cetatea dreptăţii, cetatea credincioasă.

²⁷ Sionul va fi răscumpărat prin judecată şi, cei ce se vor întoarce la Dumnezeu în el, prin dreptate.

²⁸ Dar cei răzvrătiţi şi păcătoşi vor fi zdrobiţi împreună, şi cei ce părăsesc pe Domnul vor pieri.

²⁹ Vă va fi ruşine de stejarii pe care i-aţi dorit, şi veţi roşi din pricina grădinilor pe care le-aţi ales;

³⁰ căci veţi fi ca un stejar cu frunzele ofilite, şi ca o grădină care n-are apă.

³¹ Şi cel tare va fi ca nişte câlţi, şi lucrarea lui ca o scânteie; amândoi vor arde împreună, şi nimeni nu-i va stinge,

2

¹ Cuvântul pe care Isaia, fiul lui Amoţ, l-a văzut cu privire la Iuda şi Ierusalim.

² Şi se va întâmpla în zilele din urmă, că muntele casei Domnului va fi întemeiat pe cel mai înalt munte; şi va fi înălţat deasupra dealurilor; şi toate popoarele se vor îngrămădi spre el.

³ Şi multe popoare se vor duce şi vor zice: Veniţi să ne urcăm la muntele Domnului, la casa Dumnezeului lui Iacov, şi să ne înveţe căile Lui, şi să umblăm pe cărările Lui. Căci din Sion va ieşi Legea, şi din Ierusalim Cuvântul Domnului.

⁴ Şi El va fi Judecătorul naţiunilor, şi va mustra un mare număr de popoare: şi din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug, şi din suliţele lor cosoare: nici un popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia, nici nu vor mai învăţa războiul

⁵ Veniţi, casă a lui Iacov, să umblăm în lumina Domnului!

⁶ Căci ai părăsit pe poporul Tău, pe casa lui Iacov, pentru că sunt plini de idolii Răsăritului, şi dedaţi la vrăjitorie ca filistenii, şi se unesc cu fiii străinilor.

⁷ Ţara lor este plină de argint şi de aur, comorile lor n-au sfârşit; ţara lor este plină de cai, carele lor sunt fără număr.

⁸ Dar ţara lor este plină şi de idoli, căci se închină înaintea lucrării mâinilor lor, înaintea lucrărilor făcute de degetele lor.

⁹ Şi omul umil se pleacă, şi cel mare se umileşte: de aceea nu-i vei ierta.

¹⁰ Intră în stânci, şi ascunde-te în ţărână, de frica Domnului, şi de strălucirea măreţiei Lui!

¹¹ Privirea trufaşă a omului va fi smerită, şi îngâmfarea oamenilor va fi coborâtă: numai Domnul va fi înălţat în ziua aceea,

¹² Căci ziua Domnului oştirilor va fi împotriva celui ce este mândru şi trufaş, şi împotriva celui ce se înalţă; şi el va fi plecat:

¹³ şi împotriva tuturor cedrilor înalţi şi falnici ai Libanului, şi împotriva tuturor stejarilor Basanului;

¹⁴ împotriva tuturor munţilor înalţi, şi împotriva tuturor dealurilor falnice;

¹⁵ împotriva tuturor turnurilor înalte, şi împotriva tuturor zidurilor fortificate;

¹⁶ şi împotriva tuturor corăbiilor din Tars, şi împotriva tuturor lucrurilor plăcute la vedere.

¹⁷ Şi mândria omului va fi smerită, şi trufia oamenilor va fi plecată; şi numai Domnul va fi înălţat în ziua aceea.

¹⁸ Şi toţi idolii vor pieri,

¹⁹ Şi oamenii vor intra în peşterile stâncilor şi în crăpăturile pământului, de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui, când se va ridica să îngrozească pământul

²⁰ În ziua aceea, oamenii îşi vor arunca idolii de argint, şi idolii de aur, pe care şi-i făcuseră ca să se închine la ei, la cârtiţe şi la lilieci;

²¹ şi vor intra în găurile stâncilor şi în crăpăturile pietrelor, de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui, când El Se va ridica să îngrozească pământul.

²² Terminaţi-o cu omul, al cărui suflet este în nările sale; căci ce preţ are el?

3

¹ Căci iată, Domnul, Domnul oştirilor, va lua din Ierusalim şi din Iuda orice sprijin şi orice mijloc de trai, orice rezervă de pâine, şi orice rezervă de apă,

² pe viteaz şi pe omul de război, pe judecător şi pe profet, pe ghicitor şi pe bătrân,

³ pe conducătorul peste cincizeci, şi pe cel pus în cinste, şi pe sfătuitor, şi pe meşteşugarul ales, şi pe vrăjitorul priceput.

⁴ Le voi da nişte tineri drept conducători, şi nişte copii vor stăpâni peste ei.

⁵ Şi oamenii se vor asupri unii pe alţii, şi unul va apăsa pe celălalt, fiecare pe aproapele lui, tânărul va fi obraznic faţă de cel bătrân, şi omul de nimic faţă de cel pus în cinste.

⁶ Unul va apucă pe fratele său în casa părintească şi-i va zice: Tu ai o haină, fii conducătorul nostru! Ia dărâmăturile acestea sub mâna ta!

⁷ În aceeaşi zi el va jura, zicând: Nu pot să fiu cel care vindecă, deoarece în casa mea nu este nici pâine, nici haină; nu mă puneţi conducător peste popor.

⁸ Căci Ierusalimul se clatină, şi Iuda se prăbuşeşte, pentru că vorbele şi faptele lor sunt împotriva Domnului, înfruntând privirile Lui glorificate.

⁹ Înfăţişarea feţei lor mărturiseşte împotriva lor, şi îşi dau pe faţă păcatul ca Sodoma, fără să-l ascundă. Vai de sufletul lor, căci îşi pregătesc răul pentru ei înşişi.

¹⁰ Bine de cel drept! Lui îi va merge bine, căci va mânca rodul faptelor lui.

¹¹ Vai de cel rău! Lui îi va merge rău, căci va culege rodul mâinilor lui,

¹² Cât despre poporul meu, îl asupresc nişte copii, şi-l guvernează nişte femei! Poporul meu, conducătorii tăi te duc în rătăcire, şi pustiesc calea pe care umbli!

¹³ Domnul Se înfăţişează la judecată, stă în picioare ca să judece popoarele,

¹⁴ Domnul va intra la judecată cu bătrânii poporului Său, şi cu mai-marii lui: Voi sunteţi cei care aţi mâncat via! Prada luată de la cel sărac este în casele voastre!

¹⁵ Cu ce drept zdrobiţi pe poporul Meu, şi apăsaţi pe săraci? zice Stăpânul, Domnul oştirilor.

¹⁶ Mai mult, Domnul zice: Pentru că fiicele Sionului sunt mândre şi umblă cu gâtul întins şi cu priviri pofticioase, pentru că păşesc mărunţel şi zornăie cu picioarele lor,

¹⁷ de aceea Domnul va pleşuvi creştetul capului fiicelor Sionului, Domnul le va da pe faţă goliciunea.

¹⁸ În ziua aceea, Domnul va scoate ornamentele de la glezne, şi sorişorii, şi lunişoarele,

¹⁹ cerceii, şi brăţările, şi vălurile;

²⁰ diademele, şi lănţişoarele de la picioare, şi brâiele, şi cutiile cu miresme, şi amuletele,

²¹ inelele, şi verigile de la nas;

²² hainele de sărbătoare şi cămăşile cele largi, mantiile şi pungile;

²³ oglinzile, şi cămăşile subţiri, şi turbanele, şi vălurile uşoare.

²⁴ Şi atunci în loc de miros de parfum va fi miros de putrefacţie; în loc de brâu, o funie; în loc de păr împletit, o chelie; în loc de robă largă, un sac strâmt; un semn făcut cu fierul roşu, în loc de frumuseţe.

²⁵ Bărbaţii tăi vor cădea ucişi de sabie şi vitejii tăi în luptă.

²⁶ Şi porţile fiicei Sionului vor geme şi se vor plânge; şi ea va sta despuiată pe pământ.

4

¹ Şi în ziua aceea şapte femei vor apuca un singur bărbat, zicând: Vom mânca pâinea noastră, şi ne vom îmbrăca în hainele noastre; numai fă-ne să-ţi purtăm numele, să iei dispreţul de peste noi!

² În ziua aceea odrasla Domnului va fi plină de splendoare şi de glorie, şi rodul ţării va fi plin de strălucire şi de frumuseţe pentru cei mântuiţi ai lui Israel.

³ Şi cel rămas în Sion, şi cel lăsat în Ierusalim, se va numi sfânt, oricine va fi scris printre cei vii, în Ierusalim,

⁴ când Domnul va spăla murdăria fiicelor Sionului, şi va curăţa Ierusalimul de vinovăţia de sânge din mijlocul lui, cu duhul judecăţii şi cu duhul arderii.

⁵ Domnul va crea peste toată întinderea Muntelui Sionului, şi peste locurile de adunare, un nor de fum ziua, şi un nor de flăcări strălucitoare noaptea: căci peste toată gloria va fi un acoperământ,

⁶ şi un cort, ca umbrar împotriva căldurii zilei, şi ca loc de adăpost şi de ocrotire împotriva furtunii şi ploii.

5

¹ Voi cânta Preaiubitului meu, cântarea Preaiubitului meu despre via Lui. Preaiubitul meu avea o vie, pe un deal foarte roditor.

² Şi a îngrădit-o, şi a curăţat-o de pietre, şi a sădit în ea viţele cele mai alese, şi a zidit un turn în ea, şi a săpat un teasc: şi aştepta să-I facă struguri buni, dar a făcut struguri sălbatici.

³ Şi acum, locuitori ai Ierusalimului, şi bărbaţi ai lui Iuda, judecaţi, vă rog, între Mine şi via Mea.

⁴ Ce aş mai fi putut face viei Mele şi nu i-am făcut? Pentru ce a făcut ea struguri sălbatici, când Eu Mă aşteptam să producă struguri buni?

⁵ Şi acum vă voi spune ce voi face viei Mele: îi voi smulge gardul, şi va fi păscută de vite, îi voi surpa zidul, şi va fi călcată în picioare;

⁶ şi o voi pustii; nu va fi curăţată, nici săpată; dar vor creşte în ea spini şi mărăcini! Voi porunci şi norilor să nu mai dea ploaie peste ea.

⁷ Căci via Domnului oştirilor este casa lui Israel, şi bărbaţii lui Iuda sunt plata plăcerii Lui. Şi El Se aştepta la judecată, dar iată, sânge vărsat; la dreptate, dar iată strigăte de apăsare!

⁸ Vai de cei ce înşiră casă lângă casă, lipesc ogor lângă ogor, până nu mai rămâne loc, şi ei să locuiască singuri în mijlocul ţării!

⁹ În auzul meu, Domnul oştirilor a zis: Hotărât, multe case vor fi pustiite, case mari şi frumoase nu vor mai fi locuite.

¹⁰ Chiar zece pogoane de vie nu vor mai produce decât un bat, şi un omer de sămânţă nu va produce decât o efă.

¹¹ Vai de cei care aleargă dis-de-dimineaţă după băuturi ameţitoare şi stau până noaptea târziu şi se înfierbântă de vin!

¹² Şi harfa şi lira, toba şi flautul, şi vinul sunt în ospeţele lor; dar nu iau seama la lucrarea Domnului, nici nu văd lucrul mâinilor Lui.

¹³ De aceea poporul meu va fi dus captiv din lipsă de cunoştinţă; şi cei mari ai lor vor muri de foame, şi mulţimea lor se va usca de sete.

¹⁴ De aceea locuinţa morţilor îşi deschide gura, şi îşi lărgeşte peste măsură gâtul, ca să coboare în ea măreţia şi bogăţia Sionului, cu toată mulţimea lui gălăgioasă şi veselă,

¹⁵ Şi cei mici vor fi doborâţi, şi cei mari vor fi umiliţi, şi privirile trufaşe vor fi plecate.

¹⁶ Dar Domnul oştirilor va fi înălţat prin judecată, şi Dumnezeul Cel sfânt va fi sfinţit prin dreptate.

¹⁷ Acolo vor paşte mieii ca pe imaşul lor, şi străinii vor mânca moşiile părăsite ale bogaţilor.

¹⁸ Vai de cei ce trag după ei nelegiuirea cu frânghiile minciunii, şi păcatul cu hăţurile unei căruţe,

¹⁹ şi zic: Să-Şi grăbească, să-Şi facă iute lucrarea, ca s-o vedem! Să vină odată hotărârea Sfântului lui Israel şi să se aducă la îndeplinire, ca s-o cunoaştem!

²⁰ Vai de cei ce numesc răul bine, şi binele rău, care spun că întunericul este lumină, şi lumina întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceaţă, şi dulceaţa în loc de amărăciune!

²¹ Vai de cei ce se socotesc înţelepţi, şi se cred pricepuţi!

²² Vai de cei tari când este vorba de băut vin, şi viteji când este vorba de amestecat băuturi tari;

²³ care îndreptăţesc pe cel vinovat pentru mită, şi iau drepturile celor nevinovaţi!

²⁴ De aceea, aşa cum o limbă de foc mistuie miriştea, şi flacăra arde iarba uscată, tot aşa ca putregaiul le va fi rădăcina, şi floarea li se va risipi în vânt ca ţărâna; căci au nesocotit legea Domnului oştirilor şi au dispreţuit cuvântul Sfântului lui Israel.

²⁵ De aceea Domnul îşi aprinde mânia împotriva poporului Său, şi îşi întinde mâna împotriva lui şi-l loveşte de se zguduie munţii, şi trupurile moarte ajung ca noroiul în mijlocul străzilor. Cu toate acestea, mânia Lui nu se potoleşte şi mâna Lui este încă întinsă.

²⁶ Şi El va ridica un steag popoarelor îndepărtate, şi le va fluiera de la un capăt al pământului: şi iată, ele vin repede şi uşor.

²⁷ Nici unul nu este obosit, nici unul nu se împleticeşte, nici nu dormitează, nici nu doarme; nici nu i se descinge brâul de la mijloc, nici nu i se rupe cureaua de la încălţăminte

²⁸ Săgeţile lor sunt ascuţite şi toate arcurile încordate; copitele cailor lor parcă sunt cremene, şi roţile carelor lor parcă sunt un vârtej.

²⁹ Răcnesc ca nişte lei, mugesc ca nişte pui de lei; sforăie şi apucă prada, o iau cu ei, şi nimeni nu vine în ajutor.

³⁰ În ziua aceea va fi asupra lui Iuda un muget, ca mugetul unei furtuni pe mare; uitându-se la pământ, nu vor vedea decât întuneric şi strâmtorare, iar lumina va fi întunecată de norii lui.

6

¹ În anul morţii regelui Ozia, am văzut pe Domnul stând pe un tron foarte înalt, şi poalele robei Lui umpleau templul.

² Serafimii stăteau deasupra Lui şi fiecare avea şase aripi. Cu două îşi acopereau faţa, şi cu două îşi acopereau picioarele, şi cu două zburau.

³ Şi strigau unul la altul şi ziceau: Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de gloria Lui!

⁴ Şi se zguduiau temeliile pragului de glasul care răsuna, şi casa s-a umplut de fum,

⁵ Atunci am zis: Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, căci am văzut cu ochii mei pe Regele, Domnul oştirilor!

⁶ Apoi unul dintre serafimi a zburat spre mine, având un cărbune aprins în mână, pe care îl luase cu cleştele de pe altar:

⁷ şi mi-a atins gura cu el şi a zis: Iată, acesta ţi-a atins buzele; nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit.

⁸ Şi am auzit glasul Domnului, zicând: Pe cine să trimit, şi cine va merge pentru Noi? Apoi am zis: Iată-mă, trimite-mă!

⁹ Şi El a zis: Du-te şi spune poporului acestuia: întruna veţi auzi, dar nu veţi înţelege; şi întruna veţi vedea, dar nu veţi cunoaşte.

¹⁰ Împietreşte inima acestui popor, şi fă-l tare de urechi, şi astupă-i ochii; pentru ca să nu vadă cu ochii, şi să nu audă cu urechile, şi să nu înţeleagă cu inima, şi să nu se întoarcă, şi să nu fie vindecat.

¹¹ Atunci eu am zis: Până când, Doamne? Şi El a răspuns: Până când vor rămâne cetăţile distruse şi lipsite de locuitori; şi casele fără bărbaţi, iar ţara devastată,

¹² până când Domnul va îndepărta pe oameni, şi ţara va ajunge un mare deşert.

¹³ Şi chiar dacă va mai rămâne a zecea parte din locuitori, vor fi nimiciţi şi ei la rândul lor. Dar, după cum terebintul şi stejarul îşi păstrează butucul din rădăcină, când sunt tăiaţi, tot aşa o sămânţă sfântă se va naşte iarăşi din butuc.

7

¹ Şi s-a întâmplat, pe vremea lui Ahaz, fiul lui Iotam, fiul lui Ozia, regele lui Iuda, că Reţin, regele Siriei, s-a urcat cu Pecah, fiul lui Remalia, regele lui Israel, împotriva Ierusalimului, ca să facă război; dar n-au putut să-l cucerească.

² Şi când i s-a spus casei lui David, zicând: Sirienii s-au aliat cu Efraim!, inima lui Ahaz şi inima poporului său au tremurat cum se clatină copacii din pădure când bate vântul.

³ Atunci Domnul a zis lui Isaia: Ieşi înaintea lui Ahaz, tu şi fiul tău Şear-Iaşub, la capătul apeductului iazului de sus, pe drumul care duce la Ogorul înălbitorului,

⁴ şi spune-i: Ia seama şi fii liniştit; mi te teme şi nici să nu ţi se moaie inima din cauza acestor două cozi de tăciuni care fumegă, din cauza mâniei aprinse a lui Reţin şi a Siriei, şi a fiului lui Remalia.

⁵ Căci Siria, Efraim şi fiul lui Remalia au hotărât rău împotriva ta, zicând:

⁶ Să ne urcăm împotriva lui Iuda, să batem cetatea, să-i facem o spărtură şi să punem rege în ea pe fiul lui Tabeel.

⁷ Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Aşa ceva nu se va întâmpla şi nu va avea loc;

⁸ căci Damascul va fi capitala Siriei, iar capul Damascului va fi Reţin. Şi peste şaizeci şi cinci de ani, Efraim va fi nimicit şi nu va mai fi un popor.

⁹ Şi capitala lui Efraim va fi Samaria, iar capul Samariei va fi fiul lui Remalia. Dacă nu credeţi, nu veţi sta în picioare.

¹⁰ Şi Domnul a vorbit din nou lui Ahaz, zicând:

¹¹ Cere un semn de la Domnul, Dumnezeul tău; cere-l fie în locurile de jos, fie în locurile de sus.

¹² Dar Ahaz a zis: Nu voi cere, nici nu voi ispiti pe Domnul.

¹³ Şi Isaia a zis: Ascultaţi totuşi, casa lui David! Nu vă ajunge oare că încercaţi răbdarea oamenilor, de o mai obosiţi şi pe a Dumnezeului meu?

¹⁴ De aceea Domnul însuşi vă va da un semn: Iată, fecioara va rămâne însărcinată şi va naşte un Fiu, şi-I va pune numele Emanuel (Dumnezeu cu noi).

¹⁵ El va mânca unt şi miere, ca să ştie să refuze răul şi să aleagă binele.

¹⁶ Dar înainte de a şti copilul să refuze răul, şi să aleagă binele, ţara de ai cărei doi regi te temi tu, va fi părăsită.

¹⁷ Domnul va aduce peste tine, şi peste poporul tău, şi peste casa tatălui tău, zile cum n-au mai fost niciodată, din ziua când s-a despărţit Efraim de Iuda; adică pe regele Asiriei.

¹⁸ În ziua aceea, Domnul va fluiera muştelor de la capătul râurilor Egiptului şi albinelor din ţara Asiriei;

¹⁹ şi ele vor veni, şi se vor aşeza toate în vâlcelele pustii, şi în crăpăturile stâncilor, şi pe toate tufişurile, şi pe toate păşunile.

²⁰ În ziua aceea Domnul va rade cu un brici luat cu chirie de dincolo de Râu, şi anume cu regele Asiriei, capul şi părul de pe picioare; ba va rade chiar şi barba.

²¹ Şi în ziua aceea fiecare va hrăni doar o juncă şi două oi,

²² şi vor da un asemenea belşug de lapte încât vor mânca unt; căci cu unt şi cu miere se vor hrăni toţi cei ce vor rămâne în ţară.

²³ Şi în ziua aceea, orice loc care va avea o mie de butuci de viţă, valorând o mie de sicii de argint, va fi lăsat pradă mărăcinilor şi Spinilor:

²⁴ vor intra acolo cu săgeţi şi cu arcul, căci toată ţara nu va fi decât mărăcini şi spini.

²⁵ Şi toţi munţii săpaţi acum cu sapa, nu vor mai fi cutreieraţi, de frica mărăcinilor şi a spinilor; vor da drumul boilor în ei, şi îi vor bătători oile.

8

¹ Domnul mi-a zis: Ia o tablă mare şi scrie pe ea, aşa ca să se înţeleagă: Grăbeşte-te de prădează, aruncă-te asupra prăzii.

² Şi am luat cu mine nişte martori vrednici de încredere: pe preotul Urie şi pe Zaharia, fiul lui Berechia.

³ Şi m-am apropiat de profetesă; şi ea a conceput şi a născut un fiu. Apoi Domnul mi-a zis: Pune-i numele Maher-Şalal-Haş-Baz (Grăbeşte-te de prădează, aruncă-te asupra prăzii)-

⁴ Căci înainte de a şti copilul să spună: Tată! şi Mamă!, se vor lua dinaintea regelui Asiriei bogăţiile Damascului şi prada Samariei.

⁵ Domnul mi-a vorbit iarăşi, zicând:

⁶ Pentru că poporul acesta a dispreţuit apele din Siloe care curg lin şi s-a bucurat de Reţin şi de fiul lui Remalia,

⁷ iată, Domnul va trimite împotriva lor apele puternice şi mari ale Râului (Eufrat), adică pe regele Asiriei, şi toată gloria lui; şi pretutindeni el va ieşi din albia lui şi se va vărsa peste malurile lui;

⁸ şi va pătrunde în Iuda, va da peste maluri, va năvăli şi va ajunge până la gât. Iar aripile întinse ale armatelor lui vor umple întinderea ţării tale, Emanuel!

⁹ Scoateţi strigăte de război cât voiţi, popoare, căci veţi fi zdrobite; luaţi aminte, toţi cei care locuiţi departe! Pregătiţi-vă oricât de luptă, căci veţi fi zdrobiţi în bucăţi; înarmaţi-vă de luptă, căci veţi fi zdrobiţi în bucăţi.

¹⁰ Faceţi planuri cât voiţi, căci nu se va alege nimic de ele! Faceţi planuri, căci vor fi fără urmări! Fiindcă Dumnezeu este cu noi (Emanuel).

¹¹ Căci Domnul mi-a vorbit cu mână tare, şi m-a înştiinţat să nu umblu pe calea poporului acestuia, zicând:

¹² Nu numiţi uneltire tot ce numeşte poporul acesta uneltire; şi nu vă temeţi de ce se teme el, nici nu vă speriaţi!

¹³ Sfinţiţi însă pe Domnul oştirilor; şi de El să vă temeţi şi să vă înfricoşaţi.

¹⁴ Şi El va fi un sanctuar, dar şi o piatră de poticnire, o stâncă de cădere pentru amândouă casele lui Israel, un laţ şi o cursă pentru locuitorii Ierusalimului!

¹⁵ Şi mulţi dintre ei se vor împiedica, şi vor cădea, şi se vor sfărâma, şi vor fi prinşi în capcană.

¹⁶ Leagă această mărturie, pecetluieşte legea între ucenicii Mei,

¹⁷ Şi eu îl voi aştepta pe Domnul, care îşi ascunde Faţa de casa lui Iacov; şi la El voi privi.

¹⁸ Iată, eu şi copiii pe care mi i-a dat Domnul, suntem nişte semne şi nişte minuni în Israel, din partea Domnului oştirilor, care locuieşte pe Muntele Sionului.

¹⁹ Dacă vi se va zice: întrebaţi pe cei ce cheamă morţii şi pe cei ce spun viitorul, care şoptesc şi care mormăie, răspundeţi: Nu va întreba oare un popor pe Dumnezeul său? Va întreba pe cei vii şi pe cei morţi?

²⁰ La lege şi la mărturie! Căci dacă nu vor vorbi aşa, nu vor mai răsări zorile peste poporul acesta.

²¹ Şi el va pribegi prin ţară, apăsat şi flămând, şi, când îi va fi foame, se va mânia şi va blasfema pe Regele şi Dumnezeul lui, uitându-se în sus.

²² Apoi se va uita spre pământ şi iată, nu va fi decât necaz şi întunecime, mâhnirea suferinţei; şi se va vedea în întunericul beznă.

9

¹ Totuşi, întunericul nu va fi veşnic peste cea în necaz. După cum în vremurile trecute a acoperit cu dispreţ ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, în vremurile viitoare va acoperi cu glorie ţinutul de lângă mare, ţara de dincolo de Iordan, Galileea Neamurilor.

² Poporul care umbla în întuneric a văzut o mare lumină; peste cei care locuiau în ţara umbrei morţii a strălucit o lumină.

³ Tu înmulţeşti poporul, îi dai mari bucurii; şi el se bucură înaintea Ta, cum se bucură la seceriş, cum se veseleşte la împărţirea prăzii,

⁴ Căci Tu ai sfărâmat jugul care apăsa asupra lui, toiagul care-i lovea spinarea şi nuiaua celui care-l asuprea, ca în ziua lui Madian.

⁵ Căci orice încălţăminte purtată în învălmăşeala luptei şi orice haină de război tăvălită în sânge vor fi aruncate în flăcări, ca să fie arse de foc.

⁶ Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; şi îl vor numi: Minunat Sfătuitor, Dumnezeu puternic, Părintele veşniciei, Prinţ al păcii.

⁷ El va face ca domnia Lui să crească, şi o pace fără sfârşit va da tronului lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi cu dreptate, de acum şi-n veci de veci: iată ce va face râvna Domnului oştirilor,

⁸ Domnul a trimis un cuvânt împotriva lui Iacov şi cuvântul cade asupra lui Israel.

⁹ Şi tot poporul va avea cunoştinţă de el, Efraim şi locuitorii Samariei, care spun cu mândrie şi îngâmfare:

¹⁰ Au căzut cărămizile, dar vom zidi cu pietre cioplite; au fost tăiaţi sicomorii, dar îi vom înlocui cu cedri.

¹¹ De aceea Domnul va ridica împotriva lor pe duşmanii lui Reţin si va stârni pe duşmanii lor;

¹² pe sirieni de la est, pe filisteni de la vest; şi vor mânca pe Israel cu gura plină; cu toate acestea, mânia Lui nu se potoleşte şi mâna Lui este tot întinsă.

¹³ Căci poporul nu se întoarce la Cel care-l loveşte, nici nu-L caută pe Domnul oştirilor.

¹⁴ De aceea Domnul va smulge din Israel capul şi coada, ramura de palmier şi trestia, într-o singură zi.

¹⁵ Bătrânul şi cel demn de cinste sunt capul; şi profetul care învaţă pe oameni minciuni este coada.

¹⁶ Cei ce îndrumă pe poporul acesta îl duc în rătăcire, şi cei ce sunt îndrumaţi de ei sunt pierduţi,

¹⁷ De aceea Domnul n-ar putea să Se bucure de tinerii lor, nici să aibă milă de orfanii şi văduvele lor, căci toţi sunt nişte nelegiuiţi şi făcători de rele, şi toate gurile lor spun mişelii. Cu toate acestea, mânia Lui nu se potoleşte, şi mâna Lui este tot întinsă.

¹⁸ Căci răutatea arde ca un foc, care mănâncă mărăcini şi spini, aprinde desişul pădurii, din care se înalţă stâlpi de fum.

¹⁹ Prin mânia Domnului oştirilor, ţara parcă ar fi aprinsă, şi poporul este ca ars de foc; nimeni nu cruţă pe fratele său,

²⁰ fiecare jefuieşte în dreapta şi este flămând; mănâncă în stânga şi nu se satură. La urmă îşi mănâncă fiecare carnea braţului său:

²¹ Manase mănâncă pe Efraim; şi Efraim mănâncă pe Manase; şi amândoi împreună pe Iuda. Cu toate acestea, mânia Lui nu se potoleşte, dar mâna Lui este tot întinsă.

10

¹ Vai de cei care rostesc hotărâri nelegiuite şi de cei care scriu hotărâri de apăsare,

² ca să nu facă dreptate săracilor, şi să răpească dreptul nenorociţilor poporului Meu, ca să facă pe văduve prada lor şi să jefuiască pe orfani!

³ Şi ce veţi face voi în ziua pedepsei şi a pieirii care va veni din depărtare? La cine veţi fugi după ajutor şi unde vă veţi lăsa bogăţia?

⁴ Fără Mine, ei vor fi îngenuncheaţi între prizonieri, vor cădea între cei morţi. Cu toate acestea, mânia Lui nu se potoleşte şi mâna Lui este tot întinsă.

⁵ Vai de asirian, nuiaua mâniei Mele, care poartă în mână toiagul pedepsei Mele!

⁶ Îl voi trimite împotriva unei naţiuni nelegiuite şi împotriva unui popor pe care sunt mâniat, ca să-l prădeze şi să-l jefuiască, şi să-l calce în picioare ca noroiul de pe străzi.

⁷ Dar el nu judecă aşa şi nu acesta este gândul inimii lui; ci el nu se gândeşte decât să nimicească şi să prăpădească popoarele cu grămada.

⁸ Căci el zice: Nu sunt prinţii mei regi?

⁹ Nu s-a întâmplat cu Calno la fel ca şi cu Carchemişul? Nu s-a întâmplat cu Hamatul ca şi cu Arpadul? Nu s-a întâmplat Samariei la fel ca Damascului?

¹⁰ După cum mâna mea a pus stăpânire pe împărăţiile idolilor, (unde erau mai multe icoane decât în Ierusalim şi în Samaria),

¹¹ cum am făcut Samariei şi idolilor ei, nu voi face şi Ierusalimului şi icoanelor lui?

¹² Dar după ce Domnul îşi va împlini toată lucrarea Lui pe Muntele Sionului şi în Ierusalim, voi pedepsi pe regele Asiriei pentru rodul inimii lui îngâmfate şi pentru trufia privirilor lui semeţe,

¹³ căci el a zis: Prin puterea mâinii mele am făcut aceste lucruri şi prin înţelepciunea mea; căci sunt priceput; am împins înapoi graniţele popoarelor şi le-am jefuit vistieriile şi, ca un viteaz, am dat jos pe cei ce stăteau pe tronuri;

¹⁴ şi am pus mâna pe bogăţiile popoarelor ca pe un cuib şi, cum se strâng nişte ouă părăsite, aşa am strâns eu tot pământul: şi nici unul n-a mişcat vreo aripă, nici n-a deschis ciocul, ca să ciripească.

¹⁵ Se mândreşte securea împotriva celui ce se foloseşte de ea? Sau se îngâmfă ferăstrăul faţă de cel care-l mânuieşte? Ca şi cum nuiaua ar ridica pe cel care o ridică sau toiagul ar ridica pe cel care nu este de lemn!

¹⁶ De aceea Domnul, Dumnezeul oştirilor, va trimite ofilirea printre războinicii lui cei voinici; şi sub gloria lui va trimite un foc, ca focul unei flăcări arzătoare,

¹⁷ Şi lumina lui Israel va fi un foc, si Sfântul lui va fi o flacără, care va mistui şi va arde într-o zi spinii şi mărăcinii lui.

¹⁸ Şi va arde, trup şi suflet, strălucirea pădurii şi câmpiilor lui, încât va fi ca un bolnav care cade în leşin,

¹⁹ Şi ceilalţi copaci din pădurea lui vor fi atât de puţini, încât şi un copil le-ar putea scrie numărul.

²⁰ Şi în ziua aceea, rămăşiţa lui Israel şi cei scăpaţi din casa lui Iacov nu se vor mai sprijini pe cel care îi lovea; ci se vor sprijini în adevăr pe Domnul, Sfântul lui Israel.

²¹ O rămăşiţă, rămăşiţa lui Iacov, se va întoarce la Dumnezeul cel puternic.

²² Chiar dacă poporul tău, Israele, ar fi ca nisipul mării, totuşi numai o rămăşiţă se va întoarce, căci nimicirea este hotărâtă, şi se revarsă cu dreptate.

²³ Căci nimicirea aceasta, care a fost hotărâtă, Domnul, Dumnezeul oştirilor o va aduce la îndeplinire în toată ţara.

²⁴ De aceea aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor: Poporul Meu, care locuieşti în Sion, nu te teme de asirian; el te loveşte cu nuiaua şi îşi ridică toiagul împotriva ta, cum făceau egiptenii.

²⁵ Dar peste puţin timp, pedeapsa va înceta, şi mânia Mea se va întoarce împotriva lui, ca să-l nimicească.

²⁶ Şi Domnul oştirilor va învârti biciul împotriva lui, cum a lovit pe Madian la stânca lui Oreb; şi îşi va mai ridica toiagul o dată asupra mării ca odinioară în Egipt.

²⁷ Şi în ziua aceea, se va lua povara lui de pe umărul tău, şi jugul lui de pe gâtul tău, şi jugul va crăpa de grăsime.

²⁸ El vine asupra Aiatului, străbate Migronul, îşi lasă bagajele la Micmaş.

²⁹ Trec defileul, se culcă la Gheba; Rama tremură, Ghibea lui Saul o ia la fugă.

³⁰ Ridică-ţi glasul, fiica Galimului! Ia seama Lais! Vai de tine, Anatot!

³¹ Madmena se împrăştie, locuitorii din Ghebim fug.

³² Încă o zi de oprire la Nob, şi ameninţă cu mâna muntele fiicei Sionului, dealul Ierusalimului.

³³ Iată, Domnul, Dumnezeul oştirilor taie crăcile cu putere; cei mai mari sunt tăiaţi şi cei mai înalţi sunt doborâţi,

³⁴ Şi dă jos cu fierul crângul pădurii şi Libanul cade sub mâna Celui Puternic.

11

¹ Şi apoi o Ramură va ieşi din tulpina lui Isai, şi un Vlăstar din rădăcinile lui va purta roade.

² Şi Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul.

³ Şi plăcerea Lui va fi frica de Domnul. Şi nu va judeca după înfăţişare, nici nu va hotărî după cele auzite,

⁴ ci va judeca pe cei săraci cu dreptate şi va hotărî cu nepărtinire asupra celor întristaţi ai ţării; şi va lovi pământul cu toiagul gurii Lui, şi va omorî pe cel rău cu suflarea buzelor Lui.

⁵ Şi dreptatea va fi brâul coapselor Sale, şi credincioşia brâul mijlocului Său.

⁶ Şi lupul va locui împreună cu mielul, şi leopardul se va culca împreună cu iedul; şi viţelul şi puiul de leu şi vitele îngrăşate vor fi împreună, şi le va mâna un copilaş;

⁷ şi vaca şi ursoaica vor paşte la un loc; puii lor se vor culca împreună. Şi leul va mânca paie ca boul,

⁸ şi copilul sugar se va juca la gura scorburei năpârcii, şi copilul înţărcat va băga mâna în vizuina viperei.

⁹ Nu se va face nici un rău şi nici o pagubă pe tot muntele Meu cel sfânt; căci pământul va fi plin de cunoştinţa Domnului, ca fundul mării de apele care-l acoperă.

¹⁰ Şi în ziua aceea, Vlăstarul lui Isai va fi ca un steag pentru popoare; naţiunile se vor întoarce la El şi gloria va fi locuinţa Lui.

¹¹ Şi se va întâmpla în acea zi că Domnul îşi va întinde mâna a doua oară, ca să răscumpere rămăşiţa poporului Său, risipit în Asiria, şi în Egipt, şi în Patros, şi în Etiopia, şi în Elam, şi în Şinear, şi în Hamat, şi în insulele mării.

¹² Şi El va înălţa un steag între popoare, şi va strânge pe exilaţii lui Israel, şi va aduna pe cei risipiţi ai lui Iuda de la cele patru margini ale pământului.

¹³ Invidia lui Efraim va înceta şi cei care îl tulburau pe Iuda vor fi nimiciţi: Efraim nu va mai fi gelos pe Iuda şi Iuda nu va mai tulbura pe Efraim,

¹⁴ ci vor zbura pe umărul filistenilor spre vest; vor jefui împreună pe cei din est. Edom şi Moab vor fi prada mâinilor lor; şi copiii lui Amon le vor fi supuşi.

¹⁵ Şi Domnul va seca limba Mării Egiptului; cu vântul Său puternic îşi va ridica pumnul împotriva Fluviului şi îl va împărţi în şapte pâraie, aşa că îl vor putea trece încălţaţi.

¹⁶ Şi va fi un drum pentru rămăşiţa poporului Său, care va mai rămâne în Asiria, cum a fost pentru Israel, în ziua când a ieşit din ţara Egiptului,

12

¹ Şi în ziua aceea vei zice: Te laud Doamne, pentru că deşi ai fost supărat pe mine, mânia Ta s-a potolit şi m-ai mângâiat!

² Iată, Dumnezeu este mântuirea mea, voi fi plin de încredere şi nu mă voi teme de nimic; căci El, Domnul, este tăria mea şi temeiul laudelor mele, şi El m-a mântuit.

³ Veţi scoate cu bucurie apă din izvoarele mântuirii.

⁴ Şi veţi zice în ziua aceea: Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţii lucrările Lui printre popoare, spuneţi măreţia Numelui Lui!

⁵ Cântaţi Domnului, căci a făcut lucruri strălucite: să fie cunoscute pe tot pământul!

⁶ Strigă de bucurie şi de veselie, locuitor al Sionului, căci mare este Sfântul lui Israel în mijlocul tău.

13

¹ Profeţie împotriva Babilonului, pe care a văzut-o Isaia, fiul lui Amoţ.

² Ridicaţi un steag pe un munte pleşuv, înălţaţi glasul spre ei, faceţi semne cu mâna, ca să intre pe porţile celor nobili,

³ Am dat poruncă sfintei Mele oştiri, am chemat pe vitejii Mei la judecata mâniei Mele, pe cei care se bucură de mărimea Mea.

⁴ Un vuiet se aude pe munţi, ca vuietul de popor mult; se aude o zarvă de împărăţii, de popoare adunate. Domnul oştirilor îşi cercetează armata care va lupta.

⁵ Ei vin dintr-o ţară depărtată, de la marginea cerurilor: Domnul şi uneltele mâniei Lui vor nimici toată ţara.

⁶ Gemeţi! căci ziua Domnului este aproape: ea vine ca o pustiire a Celui Atotputernic.

⁷ De aceea toate mâinile vor slăbi şi orice inimă omenească se va topi.

⁸ Şi ei vor fi înspăimântaţi, îi vor cuprinde chinurile şi durerile; se zvârcolesc ca o femeie în durerile naşterii, se uită unii la alţii încremeniţi; feţele lor sunt ca flăcările.

⁹ Iată, vine ziua Domnului, zi de mânie şi de furie aprinsă, care va preface tot pământul în deşert şi va nimici pe toţi păcătoşii de pe el.

¹⁰ Căci stelele cerurilor şi constelaţiile nu vor mai străluci; soarele se va întuneca la răsăritul lui, şi luna nu va mai lumina.

¹¹ Şi voi pedepsi lumea pentru răutatea ei şi pe cei răi pentru nelegiuirile lor; şi voi face să înceteze mândria celor trufaşi şi voi doborî îngâmfarea celor violenţi.

¹² Voi face pe oameni mai rari decât aurul curat, chiar pe om mai scump decât aurul din Ofir.

¹³ De aceea voi clătina cerurile, iar pământul va fi mutat din locul lui, în mânia Domnului oştirilor, şi în ziua mâniei Lui aprinse.

¹⁴ Şi ca o căprioară speriată, ca o turmă fără păstor, fiecare se va întoarce la poporul său, fiecare va fugi în ţara lui.

¹⁵ Toţi cei care vor fi găsiţi vor fi străpunşi şi toţi cei care vor fi prinşi vor cădea ucişi de sabie.

¹⁶ Copiii lor vor fi zdrobiţi sub ochii lor, casele lor vor fi jefuite şi soţiile lor vor fi necinstite.

¹⁷ Iată, ridic împotriva lor pe mezi, care nu se uită la argint şi nu găsesc plăcere în aur.

¹⁸ Arcurile lor vor doborî pe tineri şi vor fi fără milă pentru rodul pântecelor; ochii lor nu vor cruţa pe copii.

¹⁹ Şi Babilonul, gloria împărăţiilor, falnica mândrie a caldeilor, va fi ca Sodoma şi Gomora, când le-a nimicit Dumnezeu.

²⁰ El nu va mai fi locuit niciodată, nici nu va mai locui popor în el, din generaţie în generaţie. Nici arabul nu-şi va mai întinde cortul acolo; nici păstorii nu-şi vor mai ţărcui turmele acolo

²¹ ci fiarele deşertului îşi vor face culcuşul acolo, şi bufniţele îi vor umple casele, şi struţii vor locui acolo, şi stafiile se vor juca acolo.

²² Şi hienele vor urla unele la altele în palatele lui, şi şacalii în casele lui de petrecere. Şi vremea lui este aproape să vină, şi zilele nu i se vor lungi.

14

¹ Căci Domnul va avea milă de Iacov, va alege iarăşi pe Israel şi-i va aduce iarăşi în ţara lor; străinii se vor alipi de ei, şi ei se vor uni cu casa lui Iacov.

² Şi popoarele îi vor lua şi-i vor aduce înapoi la locul lor, şi casa lui Israel îi va stăpâni în ţara Domnului, ca sclavi şi sclave. Vor ţine astfel sclavi pe cei care-i asupriseră pe ei; şi ei vor stăpâni peste asupritorii lor.

³ Şi când Domnul îţi va da odihnă după necazurile şi frământările tale, şi după aspra captivitate care a fost pusă peste tine,

⁴ atunci vei rosti acest proverb împotriva regelui Babilonului, şi vei zice: Iată, asupritorul nu mai este, cel care strângea aurul a încetat,

⁵ Domnul a frânt toiagul celor răi, sceptrul stăpânirilor.

⁶ Cel ce, în furia lui, lovea popoarele cu lovituri fără încetare, acela care, în mânia lui, supunea naţiunile, este persecutat fără cruţare.

⁷ Tot pământul se bucură de odihnă şi pace; oamenii izbucnesc în cântece de veselie.

⁸ Până şi chiparoşii şi cedrii din Liban se bucură de tine: De când ai căzut tu, nu se mai urcă nimeni să ne taie!

⁹ Locuinţa morţilor se mişcă până în adâncimile ei, ca să te primească la sosire; ea trezeşte înaintea ta umbrele, pe toţi conducătorii pământului, sculând de pe tronurile lor de domnie pe toţi regii popoarelor.

¹⁰ Toţi iau cuvântul ca să-ţi spună: Şi tu ai ajuns fără putere ca noi, şi tu ai ajuns ca noi!

¹¹ Strălucirea ta a ajuns şi ea în locuinţa morţilor, cu sunetul harpelor tale; aşternut de viermi vei avea, şi viermii te vor acoperi.

¹² Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, care ai biruit popoarele!

¹³ Şi tu ziceai în inima ta: Mă voi urca până la ceruri, îmi voi ridica tronul mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării, la capătul nordului,

¹⁴ mă voi ridica mai sus de vârful norilor, voi fi ca şi Cel Preaînalt.

¹⁵ Dar ai fost aruncat în locuinţa morţilor, în adâncimile gropii!

¹⁶ Cei ce te văd se uită ţintă miraţi la tine, te privesc cu luare aminte, zicând: Acesta este omul care făcea să se cutremure pământul, şi zguduia împărăţiile,

¹⁷ care prefăcea lumea în deşert, nimicea cetăţile şi nu dădea drumul acasă prizonierilor săi?

¹⁸ Toţi regii popoarelor, da, toţi, se odihnesc în glorie, fiecare în casa lui.

¹⁹ Dar tu ai fost aruncat departe de mormântul tău, ca o ramură dispreţuită, ca o pradă luată de la nişte oameni ucişi cu lovituri de sabie, şi aruncată pe pietrele unei gropi, ca un hoit călcat în picioare.

²⁰ Tu nu te vei alătura lor în mormânt, pentru că ţi-ai nimicit ţara şi ţi-ai omorât poporul. Nu se va mai vorbi niciodată de sămânţa celor răi.

²¹ Pregătiţi măcelul fiilor, din cauza nelegiuirii părinţilor lor; ca ei să nu se mai scoale, nici să nu pună stăpânire pe ţară, nici să nu umple faţa pământului cu cetăţi.

²² Căci Mă voi ridica împotriva lor, zice Domnul oştirilor, şi voi şterge din Babilon numele şi rămăşiţa, şi pe fiu, şi pe nepot, zice Domnul.

²³ Voi face din el un culcuş de arici şi o mlaştină; şi îi voi mătura cu mătura nimicirii, zice Domnul oştirilor.

²⁴ Domnul oştirilor a jurat, zicând: Hotărât, ce am gândit se va întâmpla, ce am pus la cale se va împlini:

²⁵ voi zdrobi pe asirian în ţara Mea, îl voi călca în picioare pe munţii Mei; astfel jugul lui se va depărta de la ei, şi povara lui va fi luată de pe umerii lor.

²⁶ Iată hotărârea luată împotriva întregului popor, iată mâna întinsă peste toate popoarele.

²⁷ Căci Domnul oştirilor a luat această hotărâre, şi cine I se va împotrivi? Şi mâna Lui este întinsă, şi cine o va face să se retragă?

²⁸ În anul morţii regelui Ahaz a fost această profeţie:

²⁹ Nu te bucura, ţară a filistenilor, că s-a frânt toiagul care te lovea! Căci din rădăcina şarpelui va ieşi o viperă, şi rodul ei va fi un şarpe zburător.

³⁰ Şi cei întâi-născuţi ai săracilor vor mânca, şi cei nenorociţi vor locui în siguranţă; şi îţi voi lăsa rădăcina să piară de foame, şi ce va mai rămâne din tine va fi omorât.

³¹ Gemi, poartă! Boceşte-te, cetate! Cutremură-te, toată ţara filistenilor! Căci un fum vine din nord, iar rândurile duşmanului sunt strânse.

³² Şi ce va răspunde trimişilor poporului? Că Domnul a întemeiat Sionul şi că cei întristaţi din poporul Lui găsesc un loc de adăpost acolo.

15

¹ Profeţie despre Moab. Chiar în noaptea când este devastat, Ar-Moabul este nimicit. Chiar în noaptea când este devastat, Chir-Moabul este ruinat!

² Poporul se urcă la casa dumnezeului lui, şi la Dibon, pe înălţimi, ca să plângă; Moabul se boceşte: pe Nebo şi pe Medeba, toate capetele sunt rase, şi toate bărbile tăiate.

³ Pe străzi, sunt încinşi cu saci, pe acoperişuri şi în pieţe, fiecare geme, coborând în lacrimi.

⁴ Şi Hesbonul şi Eleale ţipă de li se aude glasul până la Iahaţ, chiar şi războinicii Moabului se lamentează cu sufletul plin de groază.

⁵ Îmi plânge inima pentru Moab, ai cărui fugari aleargă până la Ţoar, până la Eglat-Şelişia; căci urcă plângând urcuşul luhitului şi scot ţipete de durere pe drumul Horonaimului.

⁶ Căci apele Nimrim vor fi pustiite; căci iarba s-a uscat, s-a dus verdeaţa şi nu mai este nici un fir verde,

⁷ De aceea strâng ce le mai rămâne şi îşi mută averile dincolo de Pârâul Sălciilor.

⁸ Căci ţipetele înconjoară graniţele Moabului; bocetele lui răsună până la Eglaim, şi urletele lui răsună până la Beer-Elim.

⁹ Apele Dimonului vor fi pline de sânge, căci voi trimite peste Dimon noi nenorociri; un leu va veni împotriva celor scăpaţi ai Moabului, împotriva rămăşiţei din ţară.

16

¹ Trimiteţi conducătorului Oţării mielul pentru tribut, trimiteţi-l din Sela, prin deşert, la muntele fiicei Sionului.

² Ca o pasăre fugară, alungată din cuib, aşa vor fi fiicele Moabului, la vadurile Arnonului.

³ Dă un sfat, ia o hotărâre, acoperă-ne ziua în amiaza mare cu umbra ta, ca noaptea neagră, ascunde pe cei care sunt urmăriţi, nu da pe faţă pe cei fugiţi!

⁴ Lasă să locuiască pentru un timp la tine pe cei alungaţi, Moabule, fii un loc de scăpare pentru ei împotriva pustiitorului! Căci apăsarea va înceta, pustiirea se va sfârşi, cel care calcă ţara în picioare va pieri.

⁵ Şi un tron va fi stabilit prin îndurare; şi în cortul lui David va sta cu credincioşie un judecător; el va căuta dreptatea şi va fi plin de râvnă pentru dreptate.

⁶ Am auzit de îngâmfarea Moabului, de mândria şi fala lui, de aroganţa şi lăudăroşenia lui, îngâmfările lui sunt zadarnice.

⁷ De aceea Moabul geme pentru Moab, toţi gem; suspinaţi pentru turtele de struguri ale Chir-Haresetului, ca cei adânc mâhniţi;

⁸ căci câmpiile Hesbonului lâncezesc; stăpânii popoarelor au sfărâmat butucii viei din Sibma, care ajungeau până la Iaezer şi se încâlceau prin deşert; mlădiţele ei se întindeau şi treceau dincolo de mare.

⁹ De aceea plâng pentru via din Sibma, ca pentru Iaezer; vă ud cu lacrimile mele, Hesbonule şi Eleale! Căci a căzut un strigăt de război peste culesul roadelor voastre şi peste secerişul vostru.

¹⁰ Şi s-au dus bucuria şi veselia din câmpii! Şi în vii nu mai sunt cântece, nu se mai scot strigăte de bucurie. Nimeni nu mai calcă vinul în teascuri. Am făcut să înceteze strigătele de bucurie la cules.

¹¹ De aceea îmi plânge sufletul pentru Moab, ca o harpă, şi inima pentru Chir-Hares;

¹² şi când Moabul se va arăta, obosindu-se pe înălţimi, şi va intra în locaşul său cel sfânt să se roage, nu va putea birui.

¹³ Acesta este cuvântul pe care Domnul l-a rostit de demult asupra Moabului.

¹⁴ Iar acum Domnul vorbeşte, zicând: în trei ani, ca anii unui muncitor plătit, gloria Moabului va fi dispreţuită, împreună cu toată această mare mulţime; şi rămăşiţa lui va fi neînsemnată şi slăbită de puteri.

17

¹ Profeţie cu privire la Damasc: Iată, Damascul nu va mai fi o cetate, ci va ajunge un morman de ruine;

² cetăţile Aroerului sunt părăsite, vor fi pentru turme, care se culcă nestingherite acolo.

³ S-a terminat cu adăpostul lui Efraim, şi s-a sfârşit cu împărăţia Damascului; dar rămăşiţa Siriei va fi ca gloria fiilor lui Israel, zice Domnul oştirilor.

⁴ Şi în ziua aceea, gloria lui Iacov va fi slăbită, şi grăsimea cărnii lui va pieri.

⁵ Şi se va întâmpla ca atunci când secerătorul strânge grâul şi braţul lui taie spicele; va fi ca la strânsul spicelor în Valea Refaim;

⁶ vor mai rămâne doar câteva, ca la scuturatul măslinului: două, trei măsline pe vârful crengilor, patru sau cinci, în ramurile cu roade, zice Domnul, Dumnezeul lui Israel.

⁷ În ziua aceea, omul se va uita spre Făcătorul său, şi ochii i se vor întoarce spre Sfântul lui Israel;

⁸ nu se va mai uita spre altare, care sunt lucrarea mâinilor lui, nici nu va mai privi la cele ce au făcut degetele lui, la idolii Astarteei şi la stâlpii soarelui.

⁹ În ziua aceea cetăţile lui fortificate vor fi ca locurile părăsite dintr-o pădure şi de pe vârful muntelui, pe care le-au părăsit înaintea copiilor lui Israel: şi ţara va fi o pustiire.

¹⁰ Căci ai uitat pe Dumnezeul mântuirii tale, şi nu ţi-ai adus aminte de stânca scăpării tale. De aceea ţi-ai sădit plantaţii plăcute, şi le-ai pus cu butuci Străini.

¹¹ Când i-ai sădit, i-ai înconjurat cu un gard şi dimineaţa i-ai văzut înflorind. Dar culesul roadelor va fi un morman de ruine în ziua durerii şi bolii incurabile.

¹² Vai! ce vuiet de popoare multe, care fac zgomot aşa cum urlă marea! Ce zarvă de popoare, care se năpustesc cu tumultul unor ape puternice!

¹³ Popoarele mugesc cum mugesc apele mari; dar Dumnezeu le va mustra şi vor fugi departe, alungate ca pleava de pe munţi la suflarea vântului, ca ţărâna luată de vârtej.

¹⁴ Şi iată, spre seară vine o tulburare şi până dimineaţa nu mai sunt! Iată partea celor ce ne prădează şi soarta celor ce ne jefuiesc.

18

¹ Vai de tine, ţară în care se aude zumzetul de arme, care eşti dincolo de râurile Etiopiei.

² Tu, care trimiţi mesageri pe mare, în corăbii de papură pe ape! Duceţi-vă mesageri repezi la naţiunea aceea mare şi puternică, la un popor înfricoşător de la începutul lui, naţiune puternică care zdrobeşte totul în picioare, şi a cărui ţară este tăiată de râuri,

³ Voi toţi, locuitori ai lumii, şi locuitori ai pământului, luaţi seama când se înalţă steagul pe munţi, şi ascultaţi când sună trompeta.

⁴ Căci aşa mi-a vorbit Domnul: Eu voi privi liniştit din locuinţa Mea, ca arşiţa în lumina soarelui, ca aburul de rouă în căldura secerişului.

⁵ Dar înainte de seceriş, când floarea cade şi rodul se face aguridă care se coace, el taie îndată mlădiţele cu cosoare, ba taie chiar lăstarii şi-i aruncă.

⁶ Ei vor fi lăsaţi împreună pradă păsărilor răpitoare din munţi şi fiarelor pământului; şi păsările de pradă vor petrece vara pe trupurile lor moarte, şi fiarele pământului vor ierna pe ele.

⁷ În timpul acela se va aduce un dar Domnului oştirilor, de către poporul cel tare şi puternic, de către poporul cel înfricoşător de la începutul lui, naţiune puternică care zdrobeşte totul în picioare, a cărui ţară este tăiată de râuri: acolo unde locuieşte Numele Domnului oştirilor, pe Muntele Sionului.

19

¹ Profeţie cu privire la Egipt. Iată, Domnul călăreşte pe un nor repede şi vine în Egipt; şi idolii Egiptului tremură înaintea Lui şi inima egiptenilor se topeşte în ei.

² Şi voi înarma pe egipteni unii împotriva altora şi se vor bate frate cu frate, prieten cu prieten, cetate cu cetate, împărăţie cu împărăţie.

³ Duhul egiptenilor va pieri din ei şi le voi nimici sfatul; şi vor întreba pe idoli şi pe vrăjitori, pe cei care cheamă morţii şi pe ghicitori.

⁴ Voi da Egiptul în mâinile unui stăpân aspru, şi un rege fără milă va stăpâni peste ei, zice Stăpânul, Domnul oştirilor.

⁵ Apele mării vor seca şi râul va seca şi se va usca.

⁶ Râurile vor mirosi urât, canalele Egiptului vor fi goale şi uscate, papura şi trestiile se vor veşteji.

⁷ Livezile Nilului de pe malurile Nilului, şi toate semănăturile din valea Nilului se vor usca, se vor preface în ţărână, şi vor pieri.

⁸ Vor geme pescarii, se vor boci toţi cei care aruncă undiţa în Nil, şi vor lâncezi cei care întind mreje pe ape.

⁹ Cei ce lucrează inul cel subţire şi cei ce ţes materiale albe vor fi acoperiţi de ruşine.

¹⁰ Stâlpii ţării vor fi făcuţi bucăţi, toţi muncitorii vor fi cu sufletul amărât.

¹¹ Prinţii Ţoanului au înnebunit, sfătuitorii înţelepţi ai lui Faraon s-au prostit. Cum îndrăzniţi voi să spuneţi lui Faraon: Eu sunt fiul înţelepţilor, fiul străvechilor regi?

¹² Unde sunt înţelepţii tăi? Să-ţi facă acum descoperiri şi să spună ce a hotărât Domnul oştirilor împotriva Egiptului.

¹³ Prinţii Ţoanului au înnebunit, mai-marii Nofului s-au înşelat, conducătorii seminţiilor duc Egiptul în rătăcire:

¹⁴ Domnul a răspândit în mijlocul lui un duh de ameţeală, ca să facă pe egipteni să se clatine în toate faptele lor, cum se clatină un om beat şi vomită.

¹⁵ Şi Egiptul nu va avea pe nimeni care să poată face ceva, nici cap, nici coadă, nici ramură de palmier, nici trestie!

¹⁶ În ziua aceea, Egiptul va fi ca o femeie: va tremura şi se va teme văzând mişcarea mâinii Domnului oştirilor, când o va ridica împotriva lui.

¹⁷ Şi ţara lui Iuda va fi o groaza pentru Egipt: cum i se va vorbi de ea, se va îngrozi, din cauza hotărârii luate de Domnul oştirilor împotriva lui.

¹⁸ În ziua aceea vor fi cinci cetăţi în ţara Egiptului, care vor vorbi limba Canaanului şi vor jura pe Domnul oştirilor: una din ele se va numi cetatea nimicirii!

¹⁹ Tot în vremea aceea va fi un altar pentru Domnul în ţara Egiptului şi la graniţă va fi un stâlp de aducere-aminte pentru Domnul.

²⁰ Şi aceasta va fi pentru Domnul oştirilor un semn şi o mărturie în ţara Egiptului. Ei vor striga către Domnul din cauza asupritorilor şi El le va trimite un mântuitor şi un apărător, şi el îi va elibera.

²¹ Şi Domnul se va descoperi egiptenilor, şi egiptenii vor cunoaşte pe Domnul în ziua aceea. Şi vor aduce jertfe şi daruri de mâncare, vor face jurăminte Domnului, şi le vor împlini,

²² Şi Domnul va lovi pe egipteni, îi va lovi, dar îi va vindeca. Ei se vor întoarce la Domnul, care-i va asculta şi-i va vindeca.

²³ În ziua aceea va fi un drum care va duce din Egipt în Asiria; asirienii se vor duce în Egipt şi egiptenii în Asiria, şi egiptenii vor sluji împreună cu asirienii.

²⁴ În ziua aceea, Israel va fi al treilea, unit cu Egiptul şi cu Asiria, o binecuvântare în mijlocul pământului.

²⁵ Căci Domnul oştirilor îi va binecuvânta, zicând: Binecuvântat să fie Egiptul, poporul Meu, şi Asiria, lucrarea mâinilor Mele, şi Israel, moştenirea Mea!

20

¹ În anul când Tartan a venit la Asdod, trimis de Sargon, regele Asiriei, şi s-a luptat împotriva Asdodului şi l-a capturat,

² În timpul acela Domnul a vorbit lui Isaia, fiul lui Amoţ, zicând: Du-te, dezleagă-ţi sacul de pe coapse şi scoate-ţi încălţămintea din picioare! Şi el a făcut aşa, a umblat gol şi desculţ.

³ Şi Domnul a zis: După cum robul meu Isaia a umblat gol şi desculţ trei ani, ca semn de înştiinţare pentru Egipt şi pentru Etiopia,

⁴ tot aşa şi regele Asiriei va lua captivi din Egipt şi exilaţi din Etiopia, tineri şi bătrâni, goi şi desculţi şi cu spatele descoperit, spre ruşinea Egiptului,

⁵ Şi se vor îngrozi şi se vor ruşina cei care îşi puseseră încrederea în Etiopia, şi se mândreau cu Egiptul.

⁶ Şi locuitorii de pe ţărmul acesta vor zice în ziua aceea: Iată ce a ajuns încrederea noastră, la care am alergat ca să fim ajutaţi şi salvaţi de regele Asiriei! Şi cum vom scăpa?

21

¹ Profeţie cu privire la deşertul mării. Cum înaintează vijelia de la sud, aşa vine el din deşert, din ţara înfricoşătoare,

² O viziune dureroasă mi s-a descoperit. Înşelătorul se poartă necinstit, distrugătorul strică. Urcă-te, Elamule! Asediază, Media! Căci fac să înceteze toate suspinele lor.

³ De aceea mi s-a umplut lăuntrul de nelinişte, m-au prins durerile, ca durerile unei femei când naşte. Zvârcolirile nu mă lasă s-aud, tremurul mă împiedică să văd.

⁴ Îmi bate inima cu putere, mă prinde groaza; noaptea plăcerilor mele s-a schimbat în tremur.

⁵ Ei pun masa, santinela veghează şi ei mănâncă, beau. Dar deodată se aude strigând: în picioare, conducători! Ungeţi scutul!

⁶ Căci aşa mi-a vorbit Domnul: Du-te şi pune o santinelă, ca să dea de veste despre ce va vedea.

⁷ Şi ea a văzut călărime, călăreţi doi câte doi, călăreţi pe măgari, călăreţi pe cămile; şi asculta cu luare aminte, cu mare atenţie.

⁸ Şi a strigat ca un leu: Doamne, am stat mereu în turnul meu de pază, şi eram de pază în toate nopţile.

⁹ Şi iată, au venit călărime şi călăreţi, doi câte doi. Şi el a răspuns şi a zis: A căzut, a căzut Babilonul, şi toate icoanele dumnezeilor lui sunt sfărâmate la pământ!

¹⁰ O! poporul meu treierat, şi grâul ariei mele, ce am auzit de la Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, aceea v-am vestit.

¹¹ Profeţie asupra Dumei. Mi se strigă din Seir: Santinelă, cât mai este din noapte? Santinelă, mai este mult din noapte?

¹² Santinela zice: Vine dimineaţa şi este tot noapte. Dacă vreţi să întrebaţi, întrebaţi; întoarceţi-vă şi veniţi iarăşi.

¹³ Profeţie asupra Arabiei. Veţi petrece noaptea în tufele Arabiei, caravane din Dedan!

¹⁴ Duceţi apă celor ce le este sete; locuitorii ţării Tema, duceţi pâine fugarilor!

¹⁵ Căci ei fug dinaintea săbiilor, dinaintea săbiei scoase din teacă, şi dinaintea arcului încordat, şi dinaintea unei lupte înverşunate.

¹⁶ Căci aşa mi-a vorbit Domnul: încă un an, ca anii unui muncitor plătit, şi s-a terminat cu toată gloria Chedarului.

¹⁷ Nu va mai rămâne decât un mic număr din vitejii arcaşi, fii ai Chedarului, căci Domnul, Dumnezeul lui Israel a vorbit.

22

¹ Profeţie asupra văii viziunilor. Ce este de vă urcaţi cu toţii pe acoperişuri,

² cetate gălăgioasă, plină de zarvă, cetate veselă! Morţii tăi nu vor pieri ucişi de sabie, nici nu vor muri luptând.

³ Ci toţi conducătorii tăi fug împreună, sunt luaţi prizonieri de arcaşi; toţi locuitorii tăi ajung deodată prizonieri, în timp ce o iau la fugă în depărtare.

⁴ De aceea zic: întoarceţi-vă privirile de la mine, lăsaţi-mă să plâng cu amar; nu stăruiţi să mă mângâiaţi pentru nenorocirea fiicei poporului meu!

⁵ Căci este o zi de necaz, de zdrobire şi de învălmăşeală, trimisă de Domnul, Dumnezeul oştirilor, în valea viziunilor. Se dărâmă zidurile şi răsună ţipete de durere spre munte.

⁶ Şi Elamul poartă tolba cu săgeţi; care de luptători şi călăreţi înaintează; Chirul dezveleşte scutul.

⁷ Şi cele mai frumoase văi ale tale sunt pline de care şi călăreţii se înşiruie pentru luptă la poartă.

⁸ Şi El a îndepărtat apărarea lui Iuda. În ziua aceea tu te-ai uitat spre armele din Casa Pădurii.

⁹ Vă uitaţi la spărturile cele multe făcute cetăţii lui David, şi opriţi apele iazului de jos.

¹⁰ Şi număraţi casele Ierusalimului, şi le stricaţi ca să întăriţi zidul.

¹¹ Faceţi un rezervor între cele două ziduri, pentru apele iazului celui vechi; dar nu vă uitaţi spre Cel ce a vrut aceste lucruri, nu vedeţi pe Cel ce le-a pregătit demult.

¹² Şi totuşi Domnul, Dumnezeul oştirilor, vă cheamă În ziua aceea să plângeţi şi să vă bateţi în piept, să vă radeţi capul şi să vă încingeţi cu sac.

¹³ Şi iată, în schimb, veselie şi bucurie! Se înjunghie boi şi se taie oi, mâncând carne şi bând vin: Să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri!

¹⁴ Domnul oştirilor mi-a descoperit şi mi-a zis: Nu, nelegiuirea aceasta nu vi se va ierta până nu veţi muri, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor.

¹⁵ Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor: Du-te la administratorul acela, la Şebna, mai-marele casei, şi zi-i:

¹⁶ Ce ai tu aici la tine, şi pe cine ai aici, de-ţi sapi aici un mormânt? El îşi sapă un mormânt, sus pe înălţime, îşi scobeşte o locuinţă în stâncă.

¹⁷ Iată, Domnul te va azvârli cu puterea unui viteaz, te va acoperi cu totul,

¹⁸ Te va face ghem, ca pe o minge, pe un pământ întins, şi acolo vei muri, acolo vor veni carele tale cele strălucite, tu, ruşinea casei stăpânului tău!

¹⁹ Te voi alunga din slujba ta de conducere, şi Domnul te va smulge din locul tău.

²⁰ Şi în ziua aceea, voi chema pe robul Meu Eliachim, fiul lui Hilchia,

²¹ şi îl voi îmbrăca în tunica ta, îl voi încinge cu brâul tău şi voi da puterea ta în mâinile lui. El va fi un tată pentru locuitorii Ierusalimului şi pentru casa lui Iuda.

²² Şi voi pune pe umărul lui cheia casei lui David: când va deschide el, nimeni nu va închide; şi când va închide el nimeni nu va deschide.

²³ Îl voi împlânta ca pe un drug într-un loc tare şi va fi un tron de glorie pentru casa tatălui său.

²⁴ Şi pe el se va sprijini toată gloria casei tatălui său, odraslele şi urmaşii, toate vasele cele mici, atât lighenele cât şi urcioarele.

²⁵ În ziua aceea, zice Domnul oştirilor, drugul acela împlântat într-un loc sigur va fi scos, şi va fi tăiat, şi va cădea, şi povara care era pe el va fi nimicită, căci Domnul a vorbit.

23

¹ Profeţie împotriva Tirului. Bociţi-vă, corăbii din Tars! Căci Tirul a fost devastat: nu mai are nici case, nici intrare! Din ţara Chitim le-a venit vestea aceasta.

² Tăceţi, locuitori ai ţărmului, pe care îl umpleau odată negustorii din Sidon, care străbăteau marea!

³ Veniturile lui erau grâul Nilului şi secerişul râului, aduse pe ape mari, aşa că el era târgul popoarelor.

⁴ Ruşinează-te, Sidonule! căci aşa a vorbit marea, puterea mării: Eu n-am avut durerile facerii, nici n-am născut, n-am hrănit tineri, nici n-am crescut fecioare.

⁵ Când vor afla egiptenii vestea aceasta, vor tremura auzind ştirile cu privire la Tir.

⁶ Treceţi la Tars, bociţi-vă, locuitori ai ţărmului!

⁷ Aceasta este cetatea voastră cea veselă, care îşi avea originea în zilele de odinioară şi ale cărei picioare o duceau să locuiască departe.

⁸ Cine a luat această hotărâre împotriva Tirului, împărţitorul coroanelor, el, ai cărui negustori erau nişte prinţi şi ai cărui comercianţi erau cei mai onoraţi oameni de pe pământ?

⁹ Domnul oştirilor a luat această hotărâre, ca să întineze mândria a tot ce străluceşte, şi să aducă la nimic pe toţi cei mari ai pământului.

¹⁰ Străbate-ţi ţara, ca Nilul, fiica Tarsului! Nu mai este nici un jug!

¹¹ Domnul Şi-a întins mâna asupra mării; a făcut să tremure împărăţiile; a poruncit nimicirea fortăreţelor Canaanului,

¹² şi a zis: De acum nu te vei mai bucura, fecioară asuprită, fiica Sidonului! Scoală-te şi treci la Chitim; dar nici acolo nu vei avea odihnă.

¹³ Iată ţara caldeilor, care nu erau un popor, locuitorii aceştia ai deşertului, cărora asirianul le-a întemeiat o ţară; ei înalţă turnuri, surpă palatele, le prefac în ruină.

¹⁴ Bociţi-vă, corăbii din Tars! Căci fortăreaţa voastră este devastată.

¹⁵ Şi în timpul acela, Tirul va fi dat uitării şaptezeci de ani, cât ţine viaţa unui rege; dar după şaptezeci de ani se va întâmpla Tirului ca în cântecul prostituatei:

¹⁶ Ia harfa şi străbate cetatea, prostituată dată uitării; cântă bine, cântă-ţi cântecele de mai multe ori, ca iarăşi să-şi aducă lumea aminte de tine.

¹⁷ Tot aşa, după şaptezeci de ani, Domnul va cerceta Tirul, iar el se va întoarce iarăşi la câştigul lui; se va prostitua cu toate împărăţiile lumii de pe faţa pământului.

¹⁸ Dar câştigul şi plata lui vor fi închinate Domnului, nu vor fi nici strânse, nici păstrate; ci câştigul lui va aduce celor care locuiesc înaintea Domnului, o hrană îmbelşugată, şi haine Strălucite.

24

¹ Iată, Domnul goleşte ţara, şi o devastează, îi răstoarnă faţa şi îi risipeşte locuitorii;

² cum se întâmplă preotului, se întâmplă şi poporului, stăpânului ca şi slugii, stăpânei ca şi slujitoarei, vânzătorului ca şi cumpărătorului, celui care dă cu împrumut ca şi celui care ia cu împrumut, datornicului ca şi celui căruia îi este dator.

³ Ţara este pustiită şi prădată; căci Domnul a hotărât aşa.

⁴ Ţara este tristă, ofilită; lumea îşi pierde vioiciunea şi tânjeşte; conducătorii poporului sunt fără putere,

⁵ căci ţara a fost pângărită de către locuitorii ei; ei călcau legile, nu ţineau poruncile, şi rupeau legământul cel veşnic!

⁶ De aceea blestemul mănâncă ţara şi locuitorii ei suferă pedeapsa vinovăţiei lor; de aceea locuitorii ţării sunt consumaţi, şi nu mai rămâne decât un mic număr din ei.

⁷ Mustul stă trist, via este veştejită; toţi cei ce erau cu inima veselă suspină.

⁸ A încetat desfătarea tamburinelor, s-a sfârşit veselia gălăgioasă, s-a dus bucuria harpei.

⁹ Nu se mai cântă când se bea vin, şi băuturile tari li se par amare celor care le beau.

¹⁰ Cetatea pustie este dărâmată; toate casele sunt închise, nu mai intră nimeni în ele.

¹¹ Pe străzi se strigă după vin; s-a dus orice desfătare, nu mai este nici o veselie în ţară.

¹² Numai pustiire a mai rămas în cetate, şi porţile stau dărâmate.

¹³ Da, în ţară, în mijlocul popoarelor, este ca atunci când se scutură măslinul sau ca la culesul ciorchinelor rămase după culesul viei.

¹⁴ Ceilalţi însă care vor mai rămâne îşi înalţă glasul, scot strigăte de veselie; de pe ţărmurile mării, laudă măreţia Domnului.

¹⁵ Preamăriţi dar pe Domnul în locurile unde străluceşte lumină, lăudaţi Numele Domnului, Dumnezeul lui Israel, în insulele mării!

¹⁶ De la marginile pământului auzim cântând: Glorie celui drept! Dar eu zic: Sunt pierdut! Sunt pierdut! Vai de mine! Cei înşelători jefuiesc, jefuitorii se înverşunează la jaf.

¹⁷ Groaza, groapa şi laţul vin peste tine, locuitor al ţării!

¹⁸ Cel ce fuge dinaintea strigătelor de groază cade în groapă, şi cel ce se ridică din groapă se prinde în laţ; căci se deschid stăvilarele de sus şi se clatină temeliile pământului!

¹⁹ Pământul se rupe, pământul se sfărâmă, pământul se crapă,

²⁰ pământul se clatină ca un om beat, tremură ca o colibă; şi păcatul lui îl apasă, şi cade, şi nu se mai ridică.

²¹ Şi în ziua aceea, Domnul va pedepsi în cer oştirea de sus, şi pe pământ pe regii pământului.

²² Aceştia vor fi strânşi ca nişte captivi şi puşi într-o groapă, vor fi închişi în temniţă, şi după un număr mare de zile vor fi pedepsiţi.

²³ Luna va fi acoperită de ruşine şi soarele de groază; căci Domnul oştirilor va domni pe Muntele Sionului şi la Ierusalim, strălucind de glorie în faţa bătrânilor Lui.

25

¹ Doamne, Tu eşti Dumnezeul meu; pe Tine Te voi înălţa! Laud Numele Tău, căci ai făcut lucruri minunate; planurile Tale făcute mai dinainte sunt credincioşie şi adevăr.

² Căci ai prefăcut cetatea (Babilon) într-un morman de pietre, adăpostul cel fortificat într-o ruină; dintr-un palat al străinilor, nu va mai fi un oraş şi niciodată nu va mai fi zidit.

³ De aceea poporul cel puternic Te va preamări, cetăţile popoarelor înspăimântătoare se vor teme de Tine.

⁴ Căci Tu ai fost un loc de scăpare pentru cel sărac, o fortăreaţă pentru cel nenorocit în necaz, un adăpost împotriva furtunii, un umbrar împotriva căldurii; căci suflarea asupritorilor este ca vijelia care izbeşte într-un zid.

⁵ Cum domoleşti căldura într-un pământ arid, aşa ai domolit zgomotul puternic al străinilor; cum este potolită căldura de umbra unui nor, aşa a fost cântarea asupritorilor.

⁶ Domnul oştirilor pregăteşte tuturor popoarelor pe muntele acesta un ospăţ de mâncăruri gustoase, un ospăţ de vinuri vechi, de lucruri suculente pline de măduvă, de vinuri vechi şi rafinate.

⁷ Şi pe muntele acesta înlătură vălul care acoperă toate popoarele şi învelitoarea care înfăşoară toate naţiunile.

⁸ El nimiceşte moartea pe vecie, şi Domnul Dumnezeu va şterge lacrimile de pe toate feţele, şi va îndepărta de pe tot pământul dispreţul poporului Său; căci Domnul a vorbit.

⁹ Şi în ziua aceea vor zice: Iată, acesta este Dumnezeul nostru în care avem încredere că ne va mântui. Acesta este Domnul, pe El îl aşteptam; acum să ne veselim şi să ne bucurăm de mântuirea Lui!

¹⁰ Căci mâna Domnului se va odihni pe muntele acesta; dar Moabul va fi călcat în picioare pe locul lui, cum este călcat în picioare paiul în bălegar.

¹¹ Şi în mijlocul lor el îşi întinde mâinile, cum le întinde înotătorul ca să înoate; şi El le doboară mândria şi face de nimic dibăcia mâinilor lor.

¹² Şi El surpă, prăbuşeşte întăriturile înalte ale zidurilor tale, le prăbuşeşte la pământ, în ţărână.

26

¹ În ziua aceea se va cânta această cântare în ţara lui Iuda: Avem o cetate tare; Dumnezeu ne dă mântuirea ca ziduri şi întăritură.

² Deschideţi porţile, ca să intre poporul cel drept şi credincios.

³ Tu vei ţine în pace deplină pe cel care se sprijină pe Tine, căci se încrede în Tine.

⁴ Încredeţi-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor.

⁵ El a răsturnat pe cei ce locuiau pe înălţimi, El a plecat cetatea îngâmfată; a doborât-o la pământ şi a aruncat-o în ţărână.

⁶ Ea este călcată în picioare, de picioarele săracilor, sub paşii celor întristaţi.

⁷ Calea celui drept este netedă; Tu, Cel drept, Tu netezeşti cărarea celui drept.

⁸ Da, Te aşteptăm, Doamne, pe calea judecăţilor Tale; sufletul nostru suspină după Numele Tău şi după amintirea Ta.

⁹ Sufletul meu Te doreşte noaptea; da, duhul meu Te caută cu stăruinţă înăuntrul meu. Căci, când se împlinesc judecăţile Tale pe pământ, locuitorii lumii învaţă dreptatea.

¹⁰ Dacă ierţi pe cel rău, el nu învaţă dreptatea; se dedă la rău în ţara dreptăţii şi nu caută măreţia Domnului.

¹¹ Doamne, mâna Ta este ridicată: ei n-o văd! Dar vor vedea zelul Tău pentru poporul Tău şi vor fi ruşinaţi; da, focul va arde pe duşmanii Tăi.

¹² Dar nouă, Doamne, Tu ne vei da pacea, căci Tu ai împlinit pentru noi toate lucrările noastre.

¹³ Doamne Dumnezeul nostru, alţi stăpâni afară de Tine au domnit peste noi, dar acum numai pe Tine, şi numai Numele Tău îl vom chema.

¹⁴ Ei sunt morţi, ei nu vor mai trăi, sunt nişte umbre, nu se vor mai ridica; căci Tu i-ai pedepsit, i-ai nimicit şi le-ai şters amintirea.

¹⁵ Tu ai înmulţit poporul, Doamne! Ai înmulţit poporul, Ţi-ai arătat gloria; ai întins toate graniţele ţării.

¹⁶ Doamne, ei Te-au căutat în strâmtorare; au început să şoptească rugăciuni când i-ai pedepsit.

¹⁷ Cum se zvârcoleşte o femeie însărcinată, gata să nască, şi cum strigă ea în mijlocul durerilor ei, aşa am fost noi înaintea Ta, Doamne!

¹⁸ Am conceput, am simţit dureri şi, când să naştem, am fost ca şi cum am fi născut vânt: ţara nu este mântuită şi locuitorii nu sunt născuţi.

¹⁹ Morţii Tăi vor trăi, trupurile mele moarte se vor trezi. Treziţi-vă şi cântaţi, cei care locuiţi în ţărână! Căci roua Ta este o rouă a luminilor şi pământul va scoate iarăşi afară pe cei morţi.

²⁰ Vino, poporul meu, intră în camerele tale şi încuie uşa după tine; ascunde-te câteva clipe, până va trece mânia!

²¹ Căci, iată, Domnul iese din locuinţa Lui ca să pedepsească nelegiuirile locuitorilor pământului; şi pământul va da sângele pe faţă, şi nu îi va mai acoperi pe cei ucişi.

27

¹ În ziua aceea Domnul va lovi cu sabia Lui cea aspră, mare şi puternică, Leviatanul (Babilonul), şarpele fugar (Asur) şi Leviatanul, şarpele inelat (Babei), şi va ucide balaurul de lângă mare (Egiptul).

² În ziua aceea, cântaţi viei celei mai alese:

³ Eu, Domnul, sunt Păzitorul ei, Eu o voi uda în fiecare clipă; Eu o voi păzi zi şi noapte ca să n-o vatăme nimeni.

⁴ N-am nici o mânie. Dar, dacă voi găsi mărăcini şi spini, voi merge la luptă împotriva lor şi-i voi arde pe toţi.

⁵ Sau dacă vor căuta ocrotirea Mea, vor face pace cu Mine, da, vor face pace cu Mine.

⁶ De atunci înainte Iacov va prinde rădăcină, Israel va înmuguri şi va umple lumea cu roadele lui.

⁷ L-a lovit oare Domnul cum a lovit pe cei care-l loveau? L-a ucis El cum a ucis pe cei care-l ucideau?

⁸ Cu măsură l-ai pedepsit în captivitate, luându-l cu suflarea vijelioasă a vântului de est.

⁹ Astfel nelegiuirea lui Iacov a fost acoperită; şi iată rodul îndepărtării păcatului lui: Domnul a făcut toate pietrele altarelor ca nişte pietre de calcar prefăcute în ţărână; idolii Astarteei şi stâlpii soarelui nu se vor mai ridica.

¹⁰ Căci cetatea cea tare a rămas singuratică, o locuinţă abandonată şi părăginită ca deşertul. Acolo va paşte viţelul, acolo se va culca şi acolo va mânca el ramuri.

¹¹ Când i se usucă ramurile, sunt rupte; femeile vin să le ardă. Căci acesta era un popor fără pricepere; de aceea Cel care i-a făcut n-a avut milă de ei, şi Cel care i-a întocmit nu le-a arătat îndurare.

¹² În vremea aceea, Domnul va scutura roadele de la cursul Râului până la pârâul Egiptului; iar voi veţi fi strânşi unul câte unul, copii ai lui Israel!

¹³ Şi în ziua aceea se va suna cu trompeta cea mare, şi atunci se vor întoarce cei ce piereau în ţara Asiriei şi cei împrăştiaţi în ţara Egiptului. Ei se vor închina înaintea Domnului, pe muntele cel sfânt, la Ierusalim.

28

¹ Vai de coroana îngâmfată a beţivilor lui Efraim, de floarea veştejită a podoabei sale strălucitoare, care este pe culmea văii mănoase a celor care sunt biruiţi de vin!

² Iată, Domnul are un om tare şi puternic, ca o furtună de grindină, ca o vijelie distrugătoare, ca o rupere de nori cu mari şuvoaie de ape, care o doboară cu putere la pământ,

³ Coroana îngâmfată a beţivilor lui Efraim va fi călcată în picioare;

⁴ şi floarea veştejită a podoabei ei strălucitoare care este pe culmea văii mănoase va fi ca o smochină timpurie care se vede înainte de culesul roadelor şi pe care abia o iei în mână şi îndată o înghiţi.

⁵ În ziua aceea, Domnul oştirilor va fi o coroană a gloriei şi o diademă a frumuseţii pentru rămăşiţa poporului Său,

⁶ şi un duh de dreptate pentru cel care stă pe tronul de judecată, şi o putere pentru cei care dau lupta înapoi până la porţi.

⁷ Dar şi ei se clatină de vin şi băuturile tari îi ameţesc; preoţi şi profeţi sunt îmbătaţi de băuturi tari, sunt stăpâniţi de vin, au ameţeli din cauza băuturilor tari; s-au rătăcit în viziune, s-au împiedicat în judecată.

⁸ Toate mesele sunt pline de vărsături murdare, încât nu mai este nici un loc curat.

⁹ Pe cine vrea el să înveţe înţelepciunea? Cui vrea să dea învăţături? Unor copii înţărcaţi de curând?

¹⁰ Căci învăţătura trebuie să fie peste învăţătură, învăţătură peste învăţătură, regulă peste regulă, regulă peste regulă, puţin aici, puţin acolo.

¹¹ Prin nişte oameni cu buze bâlbâitoare şi cu limba străină va vorbi poporului acestuia.

¹² El îi zicea: Iată odihna; lăsaţi pe cel ostenit să se odihnească; iată locul de odihnă! Dar ei n-au vrut să asculte,

¹³ şi pentru ei Cuvântul Domnului va fi: învăţătură peste învăţătură, învăţătură peste învăţătură, regulă peste regulă, regulă peste regulă, puţin aici, puţin acolo, ca mergând să cadă pe spate şi să se zdrobească, să cadă în capcană şi să fie prinşi.

¹⁴ De aceea ascultaţi Cuvântul Domnului, batjocoritorilor, care stăpâniţi peste poporul acesta din Ierusalim!

¹⁵ Pentru că ziceţi: Noi am făcut un legământ cu moartea, am făcut o învoială cu Locuinţa Morţilor: când va trece, urgia apelor năvălitoare nu ne va atinge, căci avem ca loc de scăpare neadevărul şi ca adăpost minciuna!

¹⁶ De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată, pun ca temelie în Sion o piatră, o piatră încercată, o piatră de preţ, piatra din capul unghiului, o temelie puternică; cel ce o va lua ca sprijin nu se va grăbi să fugă.

¹⁷ Voi face din dreptate o linie de măsurat, şi din dreptate un fir cu plumb; şi grindina va surpa locul de scăpare al neadevărului, şi apele vor îneca adăpostul ascuns al minciunii.

¹⁸ Şi legământul vostru cu moartea va fi nimicit şi învoiala voastră cu Locuinţa Morţilor nu va dăinui. Când va trece urgia apelor năvălitoare, veţi fi striviţi de ea.

¹⁹ Îndată ce va trece, vă va lua; căci va trece în toate dimineţile, zi şi noapte, şi numai vuietul ei vă va îngrozi.

²⁰ Căci patul va fi prea scurt ca să te întinzi în el, şi învelitoarea prea îngustă ca să te înveleşti cu ea.

²¹ Căci Domnul Se va ridica ca la Muntele Peraţim şi Se va mânia ca în Valea Gabaonului, ca să-Şi facă lucrarea, lucrarea Lui neobişnuită, ca să-Şi împlinească lucrul, lucrul Lui nemaiauzit.

²² Acum, nu batjocoriţi, ca nu cumva să vi se strângă mai tare legăturile; căci am aflat de la Domnul, Dumnezeul oştirilor că nimicirea întregii ţări este hotărâtă.

²³ Plecaţi-vă urechea şi ascultaţi glasul meu! Fiţi cu luare aminte şi ascultaţi cuvântul meu!

²⁴ Cel ce ară pentru semănătură, ară oare necontenit? Toată ziua îşi brăzdează şi îşi greblează el pământul?

²⁵ Oare după ce a netezit faţa pământului, nu aruncă el măzăriche şi nu seamănă chimen? Nu pune el grâul în rânduri, orzul într-un loc anumit şi secara pe margini?

²⁶ Căci Dumnezeul lui l-a învăţat să facă aşa, El i-a dat aceste învăţături.

²⁷ Măzărichea nu se treieră cu leasă şi roata carului nu trece peste chimen; ci măzărichea se bate cu băţul şi chimenul cu nuiaua.

²⁸ Grâul se bate, dar nu se bate necontenit; se împinge peste el roata carului şi caii, dar nu-l sfărâmă.

²⁹ Şi lucrul acesta vine de la Domnul oştirilor; minunat este planul Lui şi mare este înţelepciunea Lui.

29

¹ Vai de Ariel (Leul lui Dumnezeu), de Ariel! Cetatea în care şi-a aşezat tabăra David! Adăugaţi an la an şi lăsaţi sărbătorile să-şi facă ocolul lor.

² Dar voi asedia pe Ariel; planşete şi gemete vor fi în ea, şi cetatea va fi ca un Ariel pentru Mine.

³ Căci te voi asedia din toate părţile, te voi înconjura cu turnuri şi voi ridica întărituri de şanţuri împotriva ta.

⁴ Vei fi doborât la pământ şi de acolo vei vorbi şi din ţărână ţi se vor auzi cuvintele. Glasul tău va ieşi din pământ ca al unei năluci, şi îţi vei şopti cuvintele din ţărână.

⁵ Dar mulţimea duşmanilor tăi va fi ca o pulbere măruntă şi mulţimea asupritorilor va fi ca pleava care zboară, şi aceasta deodată, într-o clipă.

⁶ De la Domnul oştirilor va veni pedeapsa, cu tunete, cutremure de pământ şi zgomot puternic, cu vijelie şi furtună, şi cu flacăra unui foc mistuitor.

⁷ Şi, ca un vis, ca o viziune de noapte, aşa va fi mulţimea popoarelor care vor lupta împotriva lui Ariel, aşa vor fi cei ce se vor război împotriva lui şi a fortificaţiei lui, asediindu-l.

⁸ După cum cel flămând visează că mănâncă şi se trezeşte cu stomacul gol; şi după cum cel însetat visează că bea şi se trezeşte stors de puteri şi cu setea nepotolită: tot aşa va fi şi cu mulţimea popoarelor care vor veni să lupte împotriva Muntelui Sionului.

⁹ Rămâneţi înmărmuriţi şi uimiţi! închideţi ochii şi fiţi orbi! Ei sunt beţi, dar nu de vin; se clatină, dar nu din cauza băuturilor tari,

¹⁰ ci pentru că Domnul a turnat peste voi un duh de adormire şi v-a închis ochii profeţilor; şi v-a acoperit capetele, văzătorilor.

¹¹ De aceea, toată viziunea a ajuns pentru voi ca vorbele unei cărţi pecetluite, pe care ei o dau cuiva care ştie să citească, zicând: Te rog, citeşte. Şi el zice: Nu pot, căci este pecetluită.

¹² Apoi, dacă dai cartea unuia care nu ştie să citească şi-i zici: Te rog, citeşte, el zice: Nu ştiu să citesc.

¹³ De aceea Domnul zice: Pentru că poporul acesta se apropie de Mine cu gura, Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine, şi frica pe care o are de Mine nu este decât o învăţătură a tradiţiei omeneşti,

¹⁴ iată, voi face iarăşi minuni cu poporul acesta, semne minunate, căci înţelepciunea înţelepţilor lui va pieri şi priceperea oamenilor lui pricepuţi se va face nevăzută.

¹⁵ Vai de cei ce îşi ascund planurile dinaintea Domnului, care îşi fac faptele în întuneric şi zic: Cine ne vede şi cine ne ştie?

¹⁶ Voi denaturaţi lucrurile! Oare olarul trebuie privit ca lutul, sau poate lucrarea lui să zică despre lucrător: Nu m-a făcut el? Sau poate vasul să zică despre cel ce l-a format: El nu se pricepe?

¹⁷ În foarte scurt timp, Libanul se va preface în pământ roditor, şi pământul roditor va fi socotit ca o pădure.

¹⁸ Şi în ziua aceea, surzii vor auzi cuvintele cărţii şi ochii orbilor, scăpaţi de negură şi de întuneric, vor vedea.

¹⁹ Cei nenorociţi se vor bucura tot mai mult în Domnul, şi săracii se vor înveseli de Sfântul lui Israel.

²⁰ Căci asupritorul nu va mai fi, batjocoritorul va pieri, şi toţi cei ce pândeau nelegiuirea vor fi nimiciţi.

²¹ Cei ce socotesc vinovat un om pentru un cuvânt, şi întind curse celui ce îl înfruntă la poarta cetăţii, şi asupresc pe cel drept fără temei.

²² De aceea, aşa vorbeşte Domnul către casa lui Iacov, El care a răscumpărat pe Avraam: Acum Iacov nu va mai fi ruşinat, şi nu i se va mai îngălbeni faţa acum.

²³ Dar când vor vedea pe copiii lor, lucrarea mâinilor Mele, în mijlocul lor, îmi vor sfinţi Numele; şi vor sfinţi pe Sfântul lui Iacov şi se vor teme de Dumnezeul lui Israel.

²⁴ Cei rătăciţi cu duhul vor căpăta pricepere, şi cei ce murmurau vor lua învăţătură.

30

¹ Vai de copiii răzvrătiţi – zice Domnul – care iau hotărâri, dar nu de la Mine, şi care fac planuri, dar nu din Duhul Meu, ca să îngrămădească păcat peste păcat.

² Ei se coboară în Egipt fără să Mă întrebe, ca să fugă sub ocrotirea lui Faraon, şi să se încreadă în umbra Egiptului.

³ Dar ocrotirea lui Faraon va fi ruşinea voastră, şi încrederea în umbra Egiptului înjosirea voastră.

⁴ Căci prinţii lui au ajuns la Ţoan, şi trimişii lui au şi atins Hanesul.

⁵ Dar toţi vor rămâne de ruşine, din cauza unui popor care nu le va fi de folos, nici nu-i va ajuta, nici nu le va folosi, ci va fi spre ruşinea şi dispreţul lor.

⁶ Profeţie asupra unei fiare din sud: printr-un ţinut strâmtorat şi necăjit, de unde vin leoaica şi leul, vipera şi şarpele zburător, ei îşi duc bogăţiile pe spinarea măgarilor şi vistieriile pe cocoaşa cămilelor, către un popor care nu le va fi de folos.

⁷ Căci ajutorul Egiptului este deşertăciune şi fără scop; de aceea eu numesc lucrul acesta: aroganţă care nu face nimic.

⁸ Du-te acum de scrie aceste lucruri pe o tăbliţă, şi gravează-le într-o carte, ca să rămână pentru ziua de apoi, ca mărturie pentru veci de veci.

⁹ Scrie că: Poporul acesta este un popor răzvrătit, nişte copii mincinoşi, nişte copii care nu vor să asculte Legea Domnului,

¹⁰ care zic văzătorilor: Să nu vedeţi! Şi profeţilor: Să nu profeţiţi adevărul, ci spuneţi-ne lucruri măgulitoare, profeţiţi-ne lucruri închipuite!

¹¹ Abateţi-vă din drum, daţi-vă în lături de pe cărare, lăsaţi-ne în pace cu Sfântul lui Israel!

¹² De aceea aşa vorbeşte Sfântul lui Israel: Fiindcă lepădaţi cuvântul acesta, şi vă încredeţi în asuprire şi viclenii, şi vă sprijiniţi pe ele,

¹³ de aceea nelegiuirea aceasta va fi pentru voi ca spărtura unui zid înalt care ameninţă să cadă, ca o umflătură într-un zid înalt a cărui prăbuşire vine deodată, într-o clipă.

¹⁴ Şi El îl sfărâmă cum se sfărâmă un vas de pământ, care se sfărâmă fără cruţare, şi din ale cărui sfărâmături nu mai rămâne nici un ciob măcar, cu care să iei foc din vatră sau să scoţi apă din fântână.

¹⁵ Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, Sfântul lui Israel: în pocăinţă şi în odihnă va fi mântuirea voastră, în seninătate şi în încredere va fi tăria voastră. Dar n-aţi voit!

¹⁶ Ci aţi zis: Nu! Ci vom fugi pe cai! De aceea veţi şi fugi! Şi: Vom călări pe cei iuţi! De aceea cei care vă vor urmări vor fi şi mai iuţi!

¹⁷ O mie vor fugi la ameninţarea unuia singur; şi, când vă vor ameninţa cinci, toţi veţi fugi, până veţi rămâne ca un stâlp pe vârful unui munte şi ca un steag pe un deal.

¹⁸ Şi totuşi Domnul aşteaptă să arate bunătate faţă de voi şi Se va ridica să vă dea îndurare, căci Domnul este un Dumnezeu al dreptăţii; binecuvântaţi sunt toţi cei care îl aşteaptă.

¹⁹ Căci poporul va locui în Sion, la Ierusalim. Nu vei mai plânge! El Se va îndura de tine, când vei striga; cum va auzi, te va asculta.

²⁰ Şi Domnul vă va da pâine în necaz şi apă în strâmtorare. Învăţătorii tăi nu se vor mai ascunde, ci ochii tăi vor vedea pe învăţătorii tăi.

²¹ Şi urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: Iată drumul, mergeţi pe el!, când veţi voi să vă mai abateţi la dreapta sau la stânga.

²² Veţi pângări argintul care vă acoperă idolii şi aurul cu care vă sunt poleite chipurile turnate. Ca pe o necurăţie le vei arunca şi le vei zice: Afară cu voi de aici!

²³ Atunci El va da ploaie peste sămânţa pe care o vei pune în pământ, şi pâinea, pe care o va da pământul, va fi gustoasă şi hrănitoare; În ziua aceea turmele tale vor paşte în păşuni întinse.

²⁴ Boii şi măgarii care ară pământul vor mânca un nutreţ sărat, vânturat cu lopata şi cu ciurul.

²⁵ Şi pe orice munte înalt şi pe orice deal înalt vor fi pâraie, cursuri de apă, în ziua marelui măcel, când turnurile vor cădea.

²⁶ Şi lumina lunii va fi ca lumina soarelui, iar lumina soarelui va fi de şapte ori mai mare, ca lumina a şapte zile, în ziua în care Domnul va lega spărturile poporului Său, şi va vindeca rana loviturilor lui.

²⁷ Iată, Numele Domnului vine din depărtare! Mânia Lui este aprinsă şi e o flacără grea; buzele Lui sunt pline de furie şi limba Lui ca un foc mistuitor;

²⁸ şi suflarea Lui e ca un şuvoi ieşit din albie, care ajunge până la gât ca să cearnă naţiunile cu ciurul nimicirii şi să pună în fălcile popoarelor o zăbală înşelătoare care îi face să rătăcească.

²⁹ Voi însă veţi cânta ca în noaptea când se sfinţeşte o sărbătoare, veţi fi cu inima veselă, ca şi cel care merge în sunetul flautului, ca să vină la muntele Domnului, spre stânca lui Israel.

³⁰ Şi Domnul va face să răsune glasul Lui măreţ, îşi va arăta braţul gata să lovească, în mânia Lui aprinsă, şi flacăra unui foc mistuitor, în mijlocul înecului, furtunii şi pietrelor de grindină.

³¹ Atunci, asirianul va tremura de glasul Domnului, care îl va lovi cu nuiaua Sa.

³² Şi la fiecare lovitură de nuia hotărâtă, pe care i-o va da Domnul, se vor auzi tamburinele şi harpele; şi Domnul va lupta împotriva lui cu mâna ridicată.

³³ Căci de multă vreme este pregătit un rug; da, pregătit pentru rege: l-a făcut adânc şi lat, cu foc şi lemne din belşug. Suflarea Domnului îl aprinde ca un şuvoi de pucioasă.

31

¹ Vai de cei ce se coboară în Egipt după ajutor, se bizuiesc pe cai, şi se încred în care, pentru că sunt multe; şi în călăreţi, pentru că ei sunt foarte puternici; dar nu privesc spre Sfântul lui Israel, nici nu caută pe Domnul!

² Dar şi El este înţelept, şi va aduce nenorocirea, şi nu-Şi va lua cuvintele înapoi, ci Se va ridica împotriva casei făcătorilor de rele, şi împotriva ajutorului lucrătorilor nelegiuirii.

³ Căci egiptenii sunt oameni, nu Dumnezeu, şi caii lor sunt carne, şi nu duh. Când Domnul îşi va întinde mâna, cel ce ocroteşte se va clătina, iar cel ocrotit va cădea, şi vor pieri cu toţii împreună.

⁴ Căci aşa mi-a vorbit Domnul: Cum mugeşte leul şi puiul de leu asupra prăzii, în ciuda mulţimii păstorilor strânşi împotriva lui, şi nu se înspăimântă de glasul lor, nici nu se sperie de numărul lor, aşa Se va coborî şi Domnul oştirilor să lupte pe muntele Sionului şi pe dealul lui.

⁵ Ca păsările zburătoare care îşi întind aripile peste puii lor, aşa va ocroti Domnul oştirilor Ierusalimul; îl va apăra şi îl va elibera, îl va cruţa şi îl va mântui.

⁶ Întoarceţi-vă la Acela de la care v-aţi abătut atât de mult, copii ai lui Israel!

⁷ Căci în ziua aceea, fiecare îşi va lepăda idolii de argint şi de aur, pe care vi i-aţi făcut cu mâinile voastre nelegiuite.

⁸ Atunci asirianul va cădea ucis de o sabie, dar nu a unui om puternic; şi îl va nimici o sabie, dar nu a unui om obişnuit; va fugi de sabie şi tinerii lui războinici vor fi făcuţi sclavi.

⁹ Şi stânca lui se va topi de groază şi prinţii lui vor tremura înaintea steagului, zice Domnul, care îşi are focul în Sion şi cuptorul în Ierusalim.

32

¹ Iată, regele va domni cu dreptate, şi prinţii vor conduce cu judecată.

² Şi fiecare va fi ca un adăpost împotriva vântului, şi ca un loc de scăpare împotriva furtunii, ca nişte râuri de apă într-un loc uscat, ca umbra unei stânci mari într-un pământ ars de sete.

³ Şi ochii celor care văd nu vor mai fi întunecaţi, şi urechile celor care aud vor lua aminte.

⁴ Inima celor uşuratici va pricepe şi va înţelege, şi limba gângavilor va vorbi iute şi desluşit.

⁵ Nebunul nu se va mai numi ales la suflet, nici mişelul nu se va mai numi cu inimă largă.

⁶ Căci nebunul spune prostii şi inima lui gândeşte rău, ca să lucreze în chip nelegiuit, şi să spună neadevăruri împotriva Domnului, ca să lase lihnit sufletul celui flămând şi să ia băutura celui însetat.

⁷ Armele mişelului sunt nimicitoare; el face planuri vinovate, ca să distrugă pe cel blând prin cuvinte mincinoase, chiar când cauza săracului este dreaptă.

⁸ Dar cel ales la suflet face planuri alese, şi stăruie în planurile lui alese.

⁹ Femei lipsite de grijă, ridicaţi-vă şi ascultaţi glasul meu! Fiice nepăsătoare, plecaţi-vă urechea la glasul meu.

¹⁰ Într-un an şi câteva zile veţi fi tulburate, femei nepăsătoare; căci se va duce culesul viilor, şi nu va mai veni strângerea recoltei.

¹¹ Tremuraţi, femei fără grijă! Tulburaţi-vă, voi nepăsătoarelor! Dezbrăcaţi-vă, dezgoliţi-vă şi încingeţi-va coapsele cu haine de jale.

¹² Bateţi-vă pieptul, aducându-vă aminte de frumuseţea câmpiilor şi de rodnicia viilor.

¹³ Pe pământul poporului meu cresc spini şi mărăcini, chiar şi în toate casele de plăcere ale cetăţii celei vesele.

¹⁴ Căci palatele vor fi părăsite, mulţimea cetăţii va fi uitată; dealul şi turnul vor deveni pe vecie peşteri, o bucurie a măgarilor sălbatici, o păşune a turmelor,

¹⁵ până când Duhul se va turna de sus peste noi; atunci deşertul se va preface în pământ roditor şi pământul roditor va fi privit ca o pădure.

¹⁶ Atunci judecata va locui în deşert şi dreptatea va rămâne în pământul roditor.

¹⁷ Şi lucrarea dreptăţii va fi pacea, iar roadă dreptăţii: odihna şi siguranţa pentru totdeauna.

¹⁸ Şi poporul meu va locui în locuinţa păcii, în locuinţe sigure şi în adăposturi liniştite.

¹⁹ Dar pădurea va fi prăbuşită sub grindină şi cetatea plecată adânc.

²⁰ Binecuvântaţi sunteţi voi, care semănaţi de-a lungul apelor şi care daţi drumul pretutindeni boului şi măgarului!

33

¹ Vai de tine, pustiitorule, care totuşi n-ai fost pustiit; şi care înşeli, şi n-ai fost înşelat încă! După ce vei sfârşi de pustiit, vei fi pustiit şi tu; după ce vei termina de înşelat, vei fi înşelat şi tu.

² Doamne, ai milă de noi! Noi sperăm în Tine. Fii ajutorul nostru în fiecare dimineaţă, scăparea noastră în timp de necaz!

³ La zgomotul puternic, popoarele fug; când Te ridici Tu, naţiunile se împrăştie.

⁴ Şi prada voastră va fi strânsă cum strânge omida; sar asupra ei cum sar lăcustele.

⁵ Domnul este înălţat, căci locuieşte în înălţime. El a umplut Sionul cu judecată şi cu dreptate.

⁶ Îţelepciunea şi priceperea vor fi statornicia zilelor tale şi puterea mântuirii: frica de Domnul este comoara Lui.

⁷ Iată, vitejii strigă afară; mesagerii păcii plâng cu amar.

⁸ Drumurile ţării sunt pustii, nimeni nu mai umblă pe drumuri; el a rupt legământul, a dispreţuit cetăţile, nu s-a uitat la nimeni.

⁹ Ţara jeleşte şi este întristată; Libanul este plin de ruşine, s-a veştejit; Saronul este ca un deşert; Basanul şi Carmelul îşi scutură frunza.

¹⁰ Acum Mă voi scula, zice Domnul, acum Mă voi înălţa, acum Mă voi ridica.

¹¹ Aţi conceput fân şi naşteţi paie de mirişte; suflarea voastră vă va arde ca focul.

¹² Şi popoarele vor fi ca nişte cuptoare de var, ca nişte spini tăiaţi care ard în foc.

¹³ Voi, cei de departe, ascultaţi ce am făcut! Şi voi cei de aproape, recunoaşteţi puterea mea!

¹⁴ Păcătoşii sunt îngroziţi în Sion, un tremur a cuprins pe cei nelegiuiţi: Cine dintre noi va putea să rămână lângă un foc mistuitor? Cine dintre noi va putea să rămână lângă nişte flăcări veşnice?

¹⁵ Cel ce umblă în dreptate şi vorbeşte fără viclenie, cel ce nesocoteşte un câştig scos prin asuprire, cel ce îşi trage mâinile înapoi, ca să nu primească mită, cel ce îşi astupă urechea, ca să nu audă de vărsare de sânge, şi îşi leagă ochii ca să nu vadă răul,

¹⁶ acela va locui sus; tăria stâncilor va fi locul lui de scăpare; i se va da pâine, şi nu-i va lipsi apa.

¹⁷ Ochii tăi vor vedea pe Regele în strălucirea Lui, vor privi ţara în toată întinderea ei.

¹⁸ Inima ta va cugeta la groază: Unde este cel care socoteşte? Unde este cel care cântăreşte? Unde este cel care numără turnurile?

¹⁹ Nu vei mai vedea pe poporul acela fioros, pe poporul cu vorbirea încâlcită pe care n-o puteai înţelege, cu limba bâlbâită pe care n-o puteai pricepe.

²⁰ Priveşte Sionul, cetatea sărbătorilor noastre! Ochii tăi vor vedea Ierusalimul, ca locuinţă liniştită, un cort care nu va mai fi mutat, ai cărui ţăruşi nu vor mai fi scoşi niciodată, şi ale cărui frânghii nu vor mai fi dezlegate.

²¹ Da, acolo Domnul va fi măreţ pentru noi: un loc al unor râuri şi pâraie largi, în care nu vor vâsli corăbii cu vâsle, nici nu vor trece vase puternice.

²² Căci Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este Legiuitorul nostru, Domnul este Regele nostru: El ne va mântui.

²³ Frânghiile tale s-au slăbit, aşa că nu mai pot strânge piciorul catargului, şi nu mai pot întinde pânzele. Atunci se împarte prada, care-i aşa de mare, că până şi ologii iau parte la ea.

²⁴ Şi nici un locuitor nu zice: Sunt bolnav! Poporul care locuieşte în el va fi iertat de nelegiuirea lui.

34

¹ Apropiaţi-vă, naţiuni, să auziţi! Popoare, luaţi aminte! S-asculte pământul şi tot ce este pe el, lumea şi toate făpturile ei!

² Căci mânia Domnului este peste toate popoarele şi furia Lui peste toată armata lor; El le-a dat nimicirii, le-a rânduit măcelăririi.

³ Morţii lor sunt aruncaţi, miros greu se înalţă din cadavrele lor, şi munţii se topesc de sângele lor.

⁴ Toată oştirea cerurilor piere, cerurile sunt făcute sul ca o carte, şi toată oştirea lor cade, cum cade frunza de viţă, cum cade frunza de smochin.

⁵ Căci sabia Mea s-a îmbătat în ceruri; iată, se va coborî asupra Edomului, asupra poporului pe care l-am sortit nimicirii, pentru judecată.

⁶ Sabia Domnului este plină de sânge, unsă cu grăsime, cu sângele mieilor şi al ţapilor, cu grăsimea rinichilor berbecilor; căci Domnul are o jertfă la Boţra şi un mare măcel în ţara Edomului.

⁷ Şi bivolii vor coborî împreună cu taurii; şi ţara lor va fi muiată de sânge, şi ţărâna se va umple de grăsime.

⁸ Căci este o zi de răzbunare a Domnului, un an de răsplătire pentru cauza Sionului.

⁹ Şi râurile lui se vor preface în smoală, pulberea lui în pucioasă; şi ţara lui va deveni ca smoala care arde.

¹⁰ Nu se va stinge nici zi, nici noapte şi fumul lui se va înălţa în veci. Din generaţie în generaţie va fi un deşert şi nimeni nu va trece prin el în veci de veci.

¹¹ Ci pelicanul şi ariciul îl vor stăpâni, bufniţa şi corbul îl vor locui. Se vor întinde peste el funia pustiirii şi firul cu plumb al nimicirii.

¹² Nu vor mai fi în el fruntaşi ca să aleagă un rege, şi toţi prinţii lui vor fi nimiciţi.

¹³ În palatele lui vor creşte spini, în fortăreţele lui, mărăcini şi urzici. Acolo va fi locuinţa şacalilor şi vizuina struţilor.

¹⁴ Fiarele din deşert se vor întâlni acolo cu câinii sălbatici, şi ţapii păroşi se vor chema unii pe alţii. Acolo îşi va avea locuinţa năluca nopţii şi îşi va găsi un loc de odihnă.

¹⁵ Acolo îşi va face cuibul şarpele, îşi va pune ouăle, le va cloci, şi îşi va strânge puii la umbra lui; acolo se vor strânge toţi şoimii: fiecare cu perechea lui.

¹⁶ Căutaţi în cartea Domnului şi citiţi! Nici una din toate acestea nu va lipsi, nici una, nici alta nu vor da greş, căci gura Domnului a poruncit lucrul acesta: Duhul Lui va strânge acele sălbăticiuni.

¹⁷ Şi El a tras la sorţi pentru ele şi mâna Lui le-a împărţit cu funia de măsurat ţara aceasta: ele o vor stăpâni totdeauna şi o vor locui din generaţie în generaţie.

35

¹ Deşertul şi ţara fără apă se vor bucura; pustietatea se va veseli şi va înflori ca trandafirul;

² se va acoperi cu flori şi se va bucura din plin, da, se va bucura cu cântece de veselie, căci i se va da gloria Libanului, strălucirea Carmelului şi a Saronului. Vor vedea gloria Domnului, măreţia Dumnezeului nostru.

³ Întăriţi mâinile slabe şi întăriţi genunchii care se clatină.

⁴ Spuneţi celor slabi de inimă: Fiţi tari şi nu vă temeţi! Iată Dumnezeul vostru va veni cu răzbunare, răsplătirea lui Dumnezeu va veni; El va veni şi vă va mântui.

⁵ Atunci se vor deschide ochii orbilor şi se vor deschide urechile surzilor;

⁶ atunci şchiopul va sări ca un cerb şi limba mutului va cânta: căci în deşert vor ţâşni ape şi în pustietate torenţi;

⁷ şi pământul ars se va schimba în iaz, iar pământul uscat în izvoare de ape. în vizuina care slujea de culcuş şacalilor, vor creşte trestii şi papură.

⁸ Şi acolo se va croi o cale, un drum, care se va numi Calea Sfinţeniei. Nici un om necurat nu va trece pe ea, ci va fi numai pentru cei sfinţi; cei ce vor merge pe ea, chiar şi cei fără minte, nu vor putea să se rătăcească.

⁹ Pe calea aceasta nu va fi nici un leu, şi nici o fiară sălbatică nu va apuca pe ea, nici nu va fi întâlnită pe ea, ci numai cei răscumpăraţi vor umbla pe ea.

¹⁰ Şi cei răscumpăraţi ai Domnului se vor întoarce şi vor merge spre Sion cu cântece de biruinţă. O bucurie veşnică le va încorona capul; vor căpăta veselie şi bucurie, iar durerea şi gemetele vor fugi.

36

¹ În al paisprezecelea an al regelui Ezechia, Sanherib, regele Asiriei, s-a urcat împotriva tuturor cetăţilor fortificate ale lui Iuda şi le-a capturat.

² Şi regele Asiriei a trimis din Lachis la Ierusalim, la regele Ezechia, pe Rabşache, cu o armată puternică. Şi el s-a oprit la canalul de apă al iazului de sus, pe drumul Ogorului înălbitorului.

³ Atunci Eliachim, fiul lui Hilchia, conducătorul casei, s-a dus la el, cu cărturarul Şebna şi cu Ioah, fiul lui Asaf, scriitorul cronicilor.

⁴ Şi Rabşache le-a zis: Spuneţi lui Ezechia: Aşa vorbeşte marele rege, regele Asiriei: Ce este încrederea aceasta pe care te bazezi?

⁵ Eu îţi spun că acestea sunt vorbe în vânt: pentru război trebuie sfătuire şi putere. în cine ţi-ai pus încrederea, de te-ai răsculat împotriva mea?

⁶ Iată, ai pus-o în Egipt, ai luat ca sprijin această trestie ruptă, care înţeapă şi străpunge mâna oricui se sprijină pe ea. Aşa este Faraon, regele Egiptului, pentru toţi cei ce se încred în el.

⁷ Dar poate că îmi vei spune: Ne încredem în Domnul, Dumnezeul nostru! Dar nu este El acela ale cărui înălţimi şi altare le-a îndepărtat Ezechia, zicând lui Iuda şi Ierusalimului: Să vă închinaţi înaintea acestui altar?

⁸ Acum fă o învoială cu stăpânul meu, regele Asiriei, şi-ţi voi da două mii de cai; să vedem din partea ta dacă poţi face rost de călăreţi ca să încalece pe ei!

⁹ Cum ai putea să stai tu împotriva unui singur căpitan, dintre cei mai neînsemnaţi slujitori ai stăpânului meu? Şi totuşi tu îţi pui încrederea în Egipt pentru care şi pentru călăreţi.

¹⁰ Şi apoi, fără voia Domnului m-am urcat eu împotriva ţării acesteia ca s-o distrug? Domnul mi-a zis: Urcă-te împotriva ţării acesteia şi nimiceşte-o.

¹¹ Atunci Eliachim, Şebna şi Ioah au zis lui Rabşache: Vorbeşte, te rog, slujitorilor tăi în limba aramaică, fiindcă o înţelegem; nu ne vorbi în limba evreiască, în auzul poporului care este pe zid.

¹² Dar Rabşache a zis: Oare stăpânului tău şi ţie m-a trimis stăpânul meu să spun aceste cuvinte? Nu m-a trimis el să le spun oamenilor acestora, care stau pe zid ca să-şi mănânce balega şi să-şi bea urina împreună cu voi?

¹³ Apoi Rabşache a înaintat şi a strigat cu toată puterea lui în limba evreiască: Ascultaţi cuvintele marelui rege, regele Asiriei!

¹⁴ Aşa vorbeşte regele: Nu vă lăsaţi amăgiţi de Ezechia, căci nu va putea să vă scape.

¹⁵ Nu vă lăsaţi duşi de Ezechia cu încrederea în Domnul, când vă zice: Domnul ne va scăpa negreşit şi cetatea aceasta nu va fi dată în mâna regelui Asiriei.

¹⁶ Nu ascultaţi pe Ezechia. Căci aşa vorbeşte regele Asiriei: Faceţi pace cu mine, ieşiţi la mine şi fiecare dintre voi va mânca din via lui şi din smochinul lui, şi va bea apă din fântâna lui,

¹⁷ până voi veni şi vă voi lua într-o ţară ca a voastră, într-o ţară plină de grâu şi de vin, o ţară plină de pâine şi de vii.

¹⁸ Nu vă lăsaţi amăgiţi de Ezechia când zice: Domnul ne va scăpa. Oare a scăpat vreunul din dumnezeii popoarelor ţara lui din mâna regelui Asiriei?

¹⁹ Unde sunt dumnezeii Hamatului şi ai Arpadului? Unde sunt dumnezeii din Sefarvaim? Au scăpat ei pe Samaria din mâna mea?

²⁰ Care dintre toţi dumnezeii acestor ţări şi-au scăpat ţara din mâna mea, pentru ca Domnul să salveze Ierusalimul din mâna mea?

²¹ Dar ei au tăcut şi nu i-au răspuns nici un cuvânt, căci regele le poruncise, zicând: Să nu-i răspundeţi!

²² Şi Eliachim, fiul lui Hilchia, conducătorul casei, Şebna, scriitorul, şi Ioah, fiul lui Asaf, scriitorul cronicilor, au venit la Ezechia cu hainele sfâşiate şi i-au spus cuvintele lui Rabşache.

37

¹ Şi când a auzit regele Ezechia cuvintele acestea, şi-a sfâşiat hainele, s-a acoperit cu un sac, şi s-a dus în casa Domnului.

² Şi a trimis pe Eliachim, conducătorul casei, pe Şebna, scriitorul, şi pe cei mai bătrâni dintre preoţi, acoperiţi cu saci, la profetul Isaia, fiul lui Amoţ.

³ Şi i-au zis: Aşa vorbeşte Ezechia: Ziua aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă şi de insultă; căci copiii sunt aproape să se nască şi nu este putere pentru naştere.

⁴ Poate că Domnul, Dumnezeul tău va auzi cuvintele lui Rabşache, pe care regele Asiriei, stăpânul său, l-a trimis să batjocorească pe Dumnezeul Cel viu; şi poate că Domnul, Dumnezeul tău îl va pedepsi pentru cuvintele pe care le-a auzit. înalţă dar o rugăciune pentru rămăşiţa care mai este.

⁵ Aşa au venit la Isaia slujitorii regelui Ezechia.

⁶ Şi Isaia le-a zis: Iată ce veţi spune stăpânului vostru: Aşa vorbeşte Domnul: Nu te înspăimânta de cuvintele pe care le-ai auzit, prin care slujitorii regelui Asiriei M-au batjocorit.

⁷ Iată, voi pune în el un gând şi va auzi o veste, şi se va întoarce în ţara lui; şi-l voi face să cadă ucis de sabie în ţara lui.

⁸ Rabşache, la întoarcere, a găsit pe regele Asiriei luptând împotriva Libnei, căci aflase de plecarea lui din Lachis.

⁹ Atunci regele Asiriei a primit o veste despre Tirhaca, regele Etiopiei, prin care i se spunea: El a pornit cu război împotriva ta. Cum a auzit lucrul acesta, a trimis mesageri la Ezechia, zicând:

¹⁰ Aşa să vorbiţi lui Ezechia, regele lui Iuda, zicând: Nu te lăsa amăgit de Dumnezeul tău, în care te încrezi şi zici: Ierusalimul nu va fi dat în mâna regelui Asiriei.

¹¹ Căci ai auzit ce au făcut regii Asiriei tuturor ţărilor şi cum le-au nimicit; şi tu să scapi?

¹² Oare au scăpat dumnezeii popoarelor ţările pe care le-au nimicit părinţii mei: Gozanul, Haranul, Reţef şi copiii lui Eden care erau la Telasar?

¹³ Unde este regele Hamatului, regele Arpadului şi regele cetăţii Sefarvaim, Hena şi Iva?

¹⁴ Şi Ezechia a primit scrisoarea din mâna mesagerilor şi a citit-o. Apoi Ezechia s-a urcat la casa Domnului şi a întins-o înaintea Domnului.

¹⁵ Şi Ezechia s-a rugat Domnului, zicând:

¹⁶ Doamne al oştirilor, Dumnezeul lui Israel, care stai între heruvimi! Tu eşti singurul Dumnezeu al tuturor împărăţiilor pământului! Tu ai făcut cerurile şi pământul!

¹⁷ Doamne, pleacă-Ţi urechea şi ascultă! Doamne, deschide-Ţi ochii şi priveşte! Auzi toate cuvintele pe care le-a trimis Sanherib ca să batjocorească pe Dumnezeu Cel viu!

¹⁸ Este adevărat, Doamne, că regii Asiriei au devastat toate ţările şi ţinuturile lor

¹⁹ şi au aruncat în foc pe dumnezeii lor; căci ei nu erau dumnezei, ci lucrările mâinilor oamenilor, lemn şi piatră. De aceea i-au nimicit.

²⁰ Acum Doamne Dumnezeul nostru, scapă-ne din mâna lui Sanherib, ca toate împărăţiile pământului să ştie că numai Tu eşti Domnul, numai Tu!

²¹ Atunci Isaia, fiul lui Amoţ, a trimis la Ezechia, zicând: Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: Am auzit rugăciunea pe care Mi-ai făcut-o cu privire la Sanherib, regele Asiriei.

²² Iată cuvântul pe care l-a rostit Domnul împotriva lui: Fecioara, fiica Sionului, te dispreţuieşte şi îşi bate joc de tine; fiica Ierusalimului dă din cap după tine.

²³ Şi împotriva cui ţi-ai ridicat glasul şi ţi-ai îndreptat ochii în sus? împotriva Sfântului lui Israel.

²⁴ Prin slujitorii tăi, tu ai batjocorit pe Domnul, şi ai zis: Cu mulţimea carelor mele m-am urcat pe vârful munţilor, pe coastele abrupte ale Libanului; voi tăia cedrii lui cei mai înalţi, cei mai frumoşi chiparoşi ai lui, şi voi ajunge pe culmea cea mai înaltă, în pădurea lui care este ca un pământ roditor.

²⁵ Am săpat izvoare, şi am băut din apele lor, şi cu talpa picioarelor mele voi seca toate râurile Egiptului.

²⁶ Dar n-ai auzit că Eu am pregătit aceste lucruri de demult şi că Eu le-am hotărât din timpuri străvechi? Acum însă le-am lăsat să se împlinească, pentru ca să prefaci cetăţi tari în nişte mormane de dărâmături.

²⁷ Şi locuitorii lor erau fără putere, înspăimântaţi şi ruşinaţi: erau ca iarba de pe câmp, şi ca verdeaţa fragedă, ca iarba de pe acoperişuri şi ca grâul care se usucă înainte de a fi crescut.

²⁸ Dar Eu ştiu când stai jos şi când ieşi afară, când intri şi când eşti mânios împotriva Mea.

²⁹ Pentru că eşti mânios împotriva Mea şi aroganţa ta a ajuns până la urechile Mele, voi pune veriga Mea în nările tale, şi zăbala Mea între buzele tale, şi te voi face să te întorci pe drumul pe care ai venit.

³⁰ Şi acesta să-ţi fie semnul: anul acesta veţi mânca din ce va creşte de la sine şi în al doilea an ce va răsări din aceasta; dar în al treilea an veţi semăna şi veţi secera, veţi sădi vii şi veţi mânca din rodul lor.

³¹ Şi ce va mai scăpa din casa lui Iuda şi ce va mai rămâne, iarăşi va prinde rădăcini dedesubt şi va aduce rod deasupra.

³² Căci din Ierusalim va ieşi o rămăşiţă şi din Muntele Sionului cei salvaţi. Iată ce va face râvna Domnului oştirilor.

³³ De aceea aşa vorbeşte Domnul despre regele Asiriei: El nu va intra în cetatea aceasta, nici nu va arunca o săgeată în ea, nici nu-i va sta înainte cu scuturi, nici nu va ridica întărituri de şanţuri împotriva ei.

³⁴ Ci se va întoarce pe drumul pe care a venit şi nu va intra în cetatea aceasta, zice Domnul,

³⁵ căci Eu voi apăra cetatea aceasta ca s-o scap, de dragul Meu şi de dragul robului Meu David.

³⁶ Îngerul Domnului a ieşit şi a ucis în tabăra asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii de oameni. Şi când s-au deşteptat dimineaţa, iată, toţi aceştia erau nişte trupuri moarte.

³⁷ Atunci Sanherib, regele Asiriei, şi-a ridicat tabăra, a plecat şi s-a întors, şi a rămas la Ninive.

³⁸ Şi, pe când se închina în casa lui Nisroc, dumnezeul său, fiii săi Adramalec şi Şareţer l-au lovit cu sabia şi au fugit în ţara Ararat. Şi în locul lui a domnit fiul său, Esar-Hadon.

38

¹ În zilele acelea Ezechia a fost bolnav pe moarte. Şi profetul Isaia, fiul lui Amoţ, a venit la el şi i-a zis: Aşa vorbeşte Domnul: Pune-ţi casa în rânduială, căci vei muri, şi nu vei trăi.

² Ezechia s-a întors cu faţa la perete şi s-a rugat Domnului,

³ şi a zis: Doamne, adu-Ţi aminte că am umblat înaintea Ta în adevăr şi cu inimă curată, şi am făcut ce este bine înaintea Ta! Şi Ezechia a vărsat multe lacrimi.

⁴ Atunci Cuvântul Domnului a venit la Isaia, zicând:

⁵ Du-te şi spune lui Ezechia: Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul tatălui tău David: Am auzit rugăciunea ta, am văzut lacrimile tale. Iată, voi mai adăuga încă cincisprezece ani la zilele tale.

⁶ Şi te voi scăpa, pe tine şi pe cetatea aceasta, din mâna regelui Asiriei; şi voi ocroti cetatea aceasta.

⁷ Şi iată semnul din partea Domnului, că Domnul va împlini cuvântul pe care l-a rostit:

⁸ voi întoarce înapoi cu zece trepte umbra treptelor cu care s-a coborât soarele pe cadranul lui Ahaz. Şi soarele s-a dat înapoi cu zece trepte de pe treptele pe care se coborâse.

⁹ Scrierea lui Ezechia, regele lui Iuda, când a fost bolnav şi s-a însănătoşit de boala lui:

¹⁰ Am zis: în mijlocul vieţii mele trebuie să mă duc la porţile Locuinţei Morţilor! Sunt lipsit de restul anilor mei!

¹¹ Am zis: Nu voi mai vedea pe Domnul, pe Domnul, în pământul celor vii; nu voi mai vedea vreun om între locuitorii lumii.

¹² Locuinţa mea este luată şi mutată de la mine, ca o colibă de păstori. îmi simt firul vieţii tăiat ca de un ţesător, care m-ar rupe din ţesătura lui. Până deseară îmi vei pune capăt.

¹³ Am strigat până dimineaţa; ca un leu, aşa îmi zdrobise toate oasele! Până deseară îmi vei pune capăt.

¹⁴ Ciripeam ca o rândunică, croncăneam ca un cocor şi gemeam ca o porumbiţă. Ochii îmi priveau ca topiţi spre cer: Doamne, sunt în necaz, ajută-mă!

¹⁵ Ce să mai spun? El mi-a răspuns şi a lucrat. Acum voi umbla umilit până la capătul anilor mei în amărăciunea sufletului meu.

¹⁶ Doamne, prin aceste lucruri trăieşte omul, şi în toate aceste lucruri este viaţa duhului meu; căci Tu mi-ai redat sănătatea şi m-ai făcut să trăiesc.

¹⁷ Iată, în loc de pace am avut amărăciune peste amărăciune. Tu ai găsit plăcere să-mi scoţi sufletul din groapa nimicirii, căci ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele!

¹⁸ Căci nu Locuinţa Morţilor Te laudă, nu moartea Te sărbătoreşte, şi cei ce s-au coborât în groapă nu mai speră în adevărul Tău.

¹⁹ Cel viu, da, cel viu Te va lăuda, ca mine astăzi. Tatăl face cunoscut copiilor săi adevărul Tău.

²⁰ Domnul m-a mântuit! De aceea, în toate zilele vieţii noastre vom suna din toate coardele instrumentelor noastre, în casa Domnului.

²¹ Isaia zisese: Să se aducă o turtă de smochine şi s-o întindă peste umflătură, şi Ezechia se va însănătoşi.

²² Şi Ezechia zisese: Care este semnul că mă voi urca la casa Domnului?

39

¹ În acel timp, Merodac-Baladan, fiul lui Baladan, regele Babilonului, a trimis o scrisoare şi un dar lui Ezechia, pentru că aflase de boala şi însănătoşirea lui.

² Şi Ezechia s-a bucurat şi le-a arătat casa unde erau lucrurile lui de preţ, argintul şi aurul, miresmele şi untdelemnul de preţ, şi toată casa lui de arme, şi tot ce se afla în vistieriile lui: n-a rămas nimic în casa lui şi în ţinuturile lui, pe care să nu li-l fi arătat.

³ Profetul Isaia a venit apoi la regele Ezechia şi l-a întrebat: Ce au spus oamenii aceia şi de unde au venit la tine? Şi Ezechia a răspuns: Au venit la mine dintr-o ţară îndepărtată, din Babilon.

⁴ Apoi Isaia a zis: Ce au văzut în casa ta? Şi Ezechia a răspuns: Au văzut tot ce este în casa mea: n-a rămas nimic în vistieriile mele, pe care să nu li-l fi arătat.

⁵ Atunci Isaia a zis lui Ezechia: Ascultă Cuvântul Domnului oştirilor:

⁶ Iată, vor veni zile când vor duce în Babilon tot ce este în casa ta, şi ce au strâns părinţii tăi până în ziua de azi; nimic nu va rămâne, zice Domnul,

⁷ Şi vor lua dintre fiii tăi, ieşiţi din tine, care ţi se vor naşte, ca să-i facă fameni în palatul regelui Babilonului.

⁸ Atunci Ezechia a răspuns lui Isaia: Cuvântul Domnului, pe care l-ai rostit, este bun. Căci, a adăugat el, în timpul vieţii mele va fi pace şi adevăr.

40

¹ Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu, zice Dumnezeul vostru.

² Vorbiţi bine Ierusalimului şi strigaţi-i că timpul lui de suferinţă s-a sfârşit, că nelegiuirea lui este iertată; căci a primit din mâna Domnului de două ori cât toate păcatele lui.

³ Un glas strigă: Pregătiţi în deşert calea Domnului, neteziţi în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru!

⁴ Orice vale să fie înălţată, orice munte şi orice deal să fie plecate; ce este strâmb să fie îndreptat, şi locurile zgrunţuroase să devină netede.

⁵ Şi gloria Domnului va fi descoperită, şi orice făptură o va vedea; căci gura Domnului a vorbit.

⁶ Un glas zice: Strigă! Şi el a răspuns: Ce să strig? Orice făptură este ca iarba şi toată frumuseţea ei ca floarea de pe câmp.

⁷ Iarba se usucă, floarea cade, când vântul Domnului suflă peste ea. într-adevăr, poporul este ca iarba.

⁸ Iarba se usucă, floarea cade; dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veci.

⁹ O Sionule, purtător de veşti bune, urcă-te pe munte înalt; înalţă-ţi glasul cu putere, O Ierusalime, purtător de veşti bune; înalţă-ţi glasul, nu te teme şi spune cetăţilor lui Iuda: Iată, Dumnezeul vostru!

¹⁰ Iată, Domnul Dumnezeu va veni cu putere, şi braţul Lui va domni pentru El. Iată, plata este cu El, şi răsplătirea înaintea Lui.

¹¹ El îşi va paşte turma ca un Păstor, va lua mieii în braţe, îi va duce la sânul Lui, va călăuzi blând oile care alăptează.

¹² Cine a măsurat apele cu mâna lui? Cine a măsurat cerurile cu palma şi a strâns ţărâna pământului într-o măsură? Cine a cântărit munţii cu cântarul şi dealurile cu cumpăna?

¹³ Cine a îndrumat pe Duhul Domnului şi cine L-a instruit, ca sfătuitor al Lui?

¹⁴ Cu cine S-a sfătuit El, şi cine I-a dat învăţătură? Cine L-a instruit pe cărarea dreptăţii? Cine L-a învăţat înţelepciunea, şi I-a arătat calea priceperii?

¹⁵ Iată, popoarele sunt ca o picătură de apă dintr-o găleată, ca praful fin pe o balanţă; iată, El ridică insulele ca pe un bob de nisip.

¹⁶ Şi Libanul n-ajunge pentru foc, şi fiarele lui n-ajung pentru arderea-de-tot.

¹⁷ Toate popoarele sunt ca o nimica înaintea Lui; şi sunt considerate mai puţin decât nimic şi deşertăciune.

¹⁸ Cu cine voiţi să asemănaţi pe Dumnezeu? Şi cu ce asemănare îl veţi compara?

¹⁹ Meşterul toarnă idolul, şi argintarul întinde aurul peste el şi-i toarnă lănţişoare de argint.

²⁰ Cel ce este prea sărac pentru a putea aduce jertfe alege ca dar un lemn care nu putrezeşte; îşi caută un meşter priceput ca să-i facă un idol cioplit care să nu se clatine.

²¹ Nu ştiţi? N-aţi auzit? Nu vi s-a făcut cunoscut de la început? N-aţi înţeles întemeierea pământului?

²² El stă deasupra cercului pământului şi locuitorii lui sunt ca nişte lăcuste înaintea Lui; El întinde cerurile ca un văl subţire şi le lăţeşte ca un cort, ca să locuiască în el.

²³ El preface într-o nimica pe prinţi şi îi face fără însemnătate pe judecătorii pământului.

²⁴ De-abia sunt sădiţi, de-abia sunt semănaţi, de-abia li s-a înrădăcinat tulpina în pământ: şi El suflă peste ei de se usucă, şi un vârtej îi ia ca pe nişte paie.

²⁵ Cu cine Mă veţi asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el? zice Cel Sfânt.

²⁶ Ridicaţi-vă ochii şi priviţi! Cine a creat aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în şir, oştirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; aşa de mare e puterea şi tăria Lui, că una nu lipseşte.

²⁷ Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce spui tu, Israele: Calea mea este ascunsă dinaintea Domnului şi dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu?

²⁸ Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeul Cel veşnic, Domnul, Creatorul marginilor pământului, El nu oboseşte, nici nu poate fi golit de putere; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă.

²⁹ El dă tărie celui obosit şi măreşte puterea celor neputincioşi.

³⁰ Flăcăii obosesc, şi sunt storşi de putere, şi chiar tinerii se clatină şi cad;

³¹ dar cei ce se încred în Domnul îşi vor înnoi puterea, ei vor zbura cu aripi ca vulturii; vor alerga şi nu vor obosi, vor umbla şi nu vor cădea.

41

¹ Tăceţi înaintea Mea, insule! Popoarele să-şi reînnoiască puterea, să înainteze şi să vorbească! Să ne apropiem pentru judecată,

² Cine a ridicat de la est pe acela pe care îl cheamă în dreptate la picioarele Lui? Cine îi supune popoare şi regi? Cine le face sabia praf şi arcul o pleavă luată de vânt?

³ El i-a urmărit, a mers în pace pe un drum pe care n-a mai călcat niciodată cu piciorul lui.

⁴ Cine a făcut şi a împlinit toate acestea, chemând generaţiile de la început? Eu, Domnul, Cel dintâi, şi Cel de pe urmă; Eu sunt.

⁵ Insulele au văzut toate acestea şi se tem, capetele pământului au tremurat: se apropie şi vin.

⁶ S-au ajutat unul pe altul şi fiecare a zis fratelui său: Fii tare!

⁷ Meşterul încurajează pe topitor; cel care lustruieşte cu ciocanul pe cel care bate la nicovală, zicând despre îmbinare: Este bună! şi ţintuieşte idolul în cuie ca să nu se clatine.

⁸ Dar tu, Israele, robul Meu, Iacove, pe care te-am ales, sămânţa lui Avraam, prietenul Meu,

⁹ tu, pe care te-am luat de la marginile pământului şi pe care te-am chemat dintr-o ţară depărtată, căruia ţi-am zis: Tu eşti robul Meu, Te-am ales şi nu te lepăd!,

¹⁰ nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te voi întări, da, Eu îţi voi veni în ajutor; da, Eu te voi sprijini cu mâna dreaptă a dreptăţii Mele.

¹¹ Iată, toţi cei care sunt mâniaţi pe tine vor fi înfruntaţi şi acoperiţi de ruşine; cei care se luptă cu tine vor fi de nimic şi vor pieri.

¹² Îi vei căuta, şi nu-i vei mai găsi pe cei ce se certau cu tine; vor fi nimiciţi, vor fi pierduţi cei care se războiau cu tine.

¹³ Căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, te voi lua de mâna dreaptă, zicându-ţi: Nu te teme de nimic, Eu te voi ajuta.

¹⁴ Nu te teme de nimic, viermele lui Iacov şi rămăşiţă a lui Israel; căci Eu îţi vin în ajutor, zice Domnul şi Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel.

¹⁵ Iată, te fac o sanie nouă de treierat cu dinţi ascuţiţi; vei treiera munţii şi-i vei sfărâma, şi vei face dealurile ca pleava.

¹⁶ Le vei vântura, şi vântul le va lua, şi vârtejul le va risipi, dar tu te vei bucura în Domnul, te vei lăuda cu Sfântul lui Israel.

¹⁷ Cei nenorociţi şi cei lipsiţi caută apă, şi nu este; li se usucă limba de sete. Eu, Domnul, îi voi asculta; Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi.

¹⁸ Voi face să ţâşnească râuri pe dealuri uscate şi izvoare în mijlocul văilor; voi preface deşertul în iaz, şi pământul uscat în izvoare de ape;

¹⁹ voi sădi cedri, salcâmi, mirţi şi măslini în deşert; voi pune chiparoşi în deşert la un loc cu ulmi si merişori,

²⁰ ca să vadă cu toţii şi să ştie, să priceapă şi să înţeleagă, că mâna Domnului a făcut aceste lucruri şi Sfântul lui Israel le-a creat.

²¹ Apăraţi-vă cauza, zice Domnul, arătaţi-vă dovezile cele mai tari, zice regele lui Iacov.

²² Să le arate şi să ne spună ce se va întâmpla; să spună cele din trecut, cele ce sunt, ca să le vedem împlinirea; sau faceţi-ne să le ştim pe cele ce vor veni.

²³ Spuneţi-ne ce se va întâmpla mai târziu, ca să ştim că sunteţi dumnezei; faceţi ceva bun sau rău, ca să vedem şi să ne uimim cu toţii.

²⁴ Iată, sunteţi mai puţin decât nimic şi lucrarea voastră este nimic; cine vă alege pe voi este o urâciune.

²⁵ Am ridicat pe cineva de la nord, şi va veni de la răsăritul soarelui; el cheamă Numele Meu; trece peste conducători ca peste noroi şi-i calcă în picioare cum calcă olarul lutul.

²⁶ Cine a vestit lucrul acesta de la început, ca să-l ştim, şi cu mult înainte, ca să zicem: Are dreptate? Nimeni nu l-a vestit, nimeni nu l-a vestit şi nimeni n-a auzit cuvintele voastre.

²⁷ De prima dată am zis Sionului: Iată-i, iată-i! Şi Ierusalimului: îţi trimit un aducător de veşti bune!

²⁸ Căci Mă uit, şi nu este nimeni între ei, care să dea un sfat şi care să poată răspunde, dacă-l voi întreba.

²⁹ Iată că toţi sunt nimic, lucrările lor sunt zadarnice, idolii lor turnaţi sunt vânt şi goliciune.

42

¹ Iată Robul Meu, pe care-L sprijin, Alesul Meu, în care îşi găseşte plăcerea sufletul Meu! Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti popoarelor judecata.

² El nu va striga, nu-Şi va ridica glasul şi nu-L va face să se audă pe stradă.

³ Trestia frântă n-o va zdrobi şi mucul care mai fumegă încă, nu-l va stinge. Va vesti judecata după adevăr.

⁴ El nu va slăbi, nici nu se va lăsa, până va aşeza dreptatea pe pământ; şi insulele vor aştepta legea Lui.

⁵ Aşa vorbeşte Dumnezeu, Domnul care a creat cerurile şi le-a întins, care a aşternut pământul şi cele de pe el, care a dat suflare celor care-l locuiesc şi duh celor care merg pe el:

⁶ Eu, Domnul, Te-am chemat în dreptate, şi Te voi lua de mână, Te voi păzi şi Te voi pune ca legământ al poporului, ca să fii lumina popoarelor,

⁷ să deschizi ochii orbilor, să scoţi din temniţă pe cei legaţi şi din închisoare pe cei ce locuiesc în întuneric.

⁸ Eu sunt Domnul; acesta este Numele Meu; şi gloria Mea n-o voi da altuia, nici cinstea Mea idolilor ciopliţi.

⁹ Iată, cele dintâi lucruri s-au împlinit şi vă vestesc altele noi; vi le spun mai înainte ca să se întâmple.

¹⁰ Cântaţi Domnului o cântare nouă, cântaţi laude Lui până la marginile pământului, voi, care mergeţi pe mare şi cei care sunteţi pe ea, insule şi locuitorii lor!

¹¹ Deşertul şi cetăţile ei să înalţe glasul! Satele locuite de Chedar să strige! Locuitorii stâncilor să sară de veselie: să strige de veselie din vârful munţilor!

¹² Să dea glorie Domnului şi să vestească laudele Lui în insule!

¹³ Domnul înaintează ca un viteaz, îşi stârneşte gelozia ca un om de război; înalţă glasul, strigă, îşi arată puterea împotriva duşmanilor Săi.

¹⁴ Am stat mult timp liniştit, am tăcut şi M-am abţinut. Dar acum voi striga ca o femeie în durerile naşterii, voi gâfâi şi voi răsufla.

¹⁵ Voi pustii munţi şi dealuri, le voi usca toată verdeaţa; voi preface râurile în insule şi voi usca iazurile.

¹⁶ Şi voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, îi voi povăţui pe cărări neştiute de ei; voi preface întunericul în lumină înaintea lor, şi locurile strâmbe în locuri netede: aceste lucruri le voi face şi nu-i voi părăsi.

¹⁷ Vor da înapoi, vor fi acoperiţi de ruşine cei care se încred în idolii ciopliţi şi zic idolilor turnaţi: Voi sunteţi dumnezeii noştri!

¹⁸ Ascultaţi, surzilor; şi priviţi, orbilor, ca să vedeţi!

¹⁹ Cine este orb, dacă nu robul Meu, şi surd ca mesagerul Meu pe care îl trimit? Cine este orb ca prietenul lui Dumnezeu şi orb ca robul Domnului?

²⁰ Ai văzut multe, dar n-ai luat seama de ele; ai deschis urechile, dar n-ai auzit:

²¹ Domnul a vrut, de dragul dreptăţii Lui, să vestească o lege mare şi glorioasă.

²² Şi totuşi poporul acesta este un popor prădat şi jefuit! Toţi zac înlănţuiţi în peşteri şi ascunşi în temniţe. Sunt lăsaţi să fie prădaţi şi nimeni nu-i scapă! Jefuiţi, şi nimeni nu zice: Dă înapoi!

²³ Cine dintre voi pleacă urechea la aceste lucruri? Cine vrea să ia aminte la ele şi să asculte ce va fi în viitor?

²⁴ Cine a dat pe Iacov pradă jafului şi pe Israel în mâinile jefuitorilor? Oare nu Domnul, împotriva căruia am păcătuit? Ei n-au voit să umble pe căile Lui, nici n-au ascultat legea Lui.

²⁵ De aceea El a vărsat peste Israel văpaia mâniei Lui şi grozăviile războiului: şi l-a prins de jur împrejur, dar el n-a înţeles; şi l-a ars, dar el n-a pus nimic la inimă.

43

¹ Dar acum, aşa vorbeşte Domnul, care te-a creat, Iacove, şi Cel care te-a întocmit, Israele! Nu te teme de nimic, căci Eu te-am răscumpărat, te-am chemat pe nume: eşti al Meu.

² Când vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; şi prin râuri şi nu te vor îneca; când vei merge prin foc, nu vei fi ars, nici flacăra nu te va aprinde.

³ Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Sfântul lui Israel, Mântuitorul tău, Eu am dat Egiptul ca preţ pentru răscumpărarea ta, Etiopia şi Saba în locul tău.

⁴ De aceea, pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru că eşti preţuit şi te iubesc, dau oameni pentru tine şi popoare pentru viaţa ta.

⁵ Nu te teme, căci Eu sunt cu tine, Eu voi aduce înapoi pe urmaşii tăi de la est, şi te voi strânge de la vest.

⁶ Voi zice nordului: Dă încoace! şi sudului: Nu opri!, adu-mi fiii din depărtări, şi fiicele de la marginile pământului:

⁷ pe toţi cei chemaţi cu Numele Meu; căci i-am creat spre gloria Mea, i-am întocmit, da, i-am alcătuit.

⁸ Scoate afară poporul cel orb care are ochi, şi surzii care au urechi.

⁹ Să se strângă toate naţiunile şi să se adune popoarele! Cine dintre ei a vestit aceste lucruri sau ne-a făcut să auzim lucruri dinainte? Să-şi aducă martorii şi să-şi dovedească dreptatea, ca oamenii să asculte şi să zică: Adevărat!

¹⁰ Voi sunteţi martorii Mei, zice Domnul, voi şi Robul Meu pe care L-am ales, ca să ştiţi, ca să vă încredeţi în Mine şi să înţelegeţi că Eu sunt: înainte de Mine n-a fost făcut nici un Dumnezeu, nici după Mine nu va fi.

¹¹ Eu sunt Domnul şi afară de Mine nu este nici un Mântuitor!

¹² Eu am vestit, şi am mântuit, şi am proclamat, când nu era nici un dumnezeu străin între voi: voi Îmi sunteţi martori, zice Domnul, că Eu sunt Dumnezeu.

¹³ Da, înainte de existenţa zilei, Eu sunt, şi nu este nimeni care să poată elibera din mâna Mea: Eu voi lucra şi cine se va împotrivi –

¹⁴ Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul vostru, Sfântul lui Israel: Din cauza voastră am trimis vrăjmaşi împotriva Babilonului şi îi voi coborî pe toţi ca fugari, chiar şi pe caldei, în corăbiile cu care se mândreau.

¹⁵ Eu sunt Domnul, Sfântul vostru, Creatorul lui Israel, Regele vostru.

¹⁶ Asa vorbeşte Domnul, care a croit un drum pe mare şi o cărare pe apele cele puternice,

¹⁷ care a scos care şi cai, o armată şi războinici viteji (ei vor fi culcaţi deodată împreună, şi nu se vor mai scula; ei sunt nimiciţi şi stinşi ca un fitil de lumânare).

¹⁸ Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte şi nu vă mai uitaţi la cele vechi!

¹⁹ Iată, voi face ceva nou şi-i gata să se întâmple: să nu-l cunoaşteţi voi oare? Voi face un drum prin deşert şi râuri în locuri secetoase.

²⁰ Fiarele câmpului, şacalii şi struţii Mă vor glorifica, pentru că voi da ape în deşert şi râuri în locuri secetoase, ca să adăp pe poporul Meu, pe aleşii Mei,

²¹ poporul pe care l-am alcătuit pentru Mine, care va vesti laudele Mele.

²² Şi tu nu M-ai chemat, Iacove, căci te-ai obosit de Mine, Israele!

²³ Nu Mi-ai adus oile tale ca ardere-de-tot şi nu M-ai cinstit cu jertfele tale. Nu te-am chinuit cu daruri de mâncare şi nu te-am obosit cu tămâie.

²⁴ Nu Mi-ai cumpărat trestie mirositoare, nici nu M-ai săturat cu grăsimea jertfelor tale: ci tu M-ai chinuit cu păcatele tale şi M-ai obosit cu nelegiuirile tale.

²⁵ Eu, chiar Eu, sunt Acela care îţi şterg fărădelegile de dragul Meu; şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale.

²⁶ Adu-Mi aminte; să ne judecăm împreună; prezintă-ţi cazul, ca să poţi fi dovedit drept.

²⁷ Cel dintâi tată al tău a păcătuit şi învăţătorii tăi s-au răzvrătit împotriva Mea.

²⁸ De aceea am socotit ca nişte pângăriţi pe conducătorii sanctuarului, am dat pierzării pe Iacov şi batjocurii pe Israel.

44

¹ Ascultă acum, Iacove, robul Meu; şi Israel, pe care te-am ales!

² Aşa vorbeşte Domnul, care te-a făcut şi te-a întocmit în pântecele mamei, care te va ajuta: Nu te teme de nimic, robul Meu Iacov, Israelul Meu, pe care l-am ales.

³ Căci voi turna ape peste pământul însetat şi râuri peste pământul uscat; voi turna Duhul Meu peste sămânţa ta şi binecuvântarea Mea peste odraslele tale,

⁴ şi vor răsări prin iarbă, ca sălciile lângă pâraiele de apă.

⁵ Unul va zice: Eu sunt al Domnului! Şi altul se va numi cu numele lui Iacov, şi altul va scrie cu mâna lui: Al Domnului sunt! Şi va fi cinstit cu numele lui Israel.

⁶ Aşa vorbeşte Domnul, Regele lui Israel, şi Răscumpărătorul lui, Domnul oştirilor: Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă şi afară de Mine nu este alt Dumnezeu.

⁷ Şi cine este ca Mine să spună şi să-Mi dovedească, de când am făcut pe oameni din timpurile străvechi? Să vestească viitorul şi ce se va întâmpla.

⁸ Nu vă temeţi şi nu tremuraţi; căci nu ţi-am vestit şi nu ţi-am spus Eu de mult lucrul acesta?
Voi îmi sunteţi martori! Este oare un alt Dumnezeu afară de Mine? Nu este altă Stâncă, nu cunosc alta!

⁹ Cei care fac idoli ciopliţi, toţi sunt deşertăciune şi cele mai frumoase lucrări ale lor nu slujesc la nimic. Ele însele mărturisesc lucrul acesta: n-au nici vedere, nici pricepere, tocmai ca să rămână de ruşine.

¹⁰ Cine este acela care să fi făcut un dumnezeu sau să fi turnat un idol şi să nu fi tras nici un folos din el?

¹¹ Iată, toţi însoţitorii lor vor rămâne de ruşine; căci meşterii nu sunt decât oameni; să se strângă cu toţii, să se înfăţişeze, şi vor tremura cu toţii şi vor fi acoperiţi de ruşine.

¹² Fierarul face o secure, lucrează cu cărbuni, şi îi dă o formă cu lovituri de ciocan, şi o lucrează cu puterea braţului; dar, dacă-i este foame, este fără vlagă; dacă nu bea apă, este sleit de puteri.

¹³ Lemnarul întinde sfoara, face o trăsătură cu creionul; lucrează cu unelte ascuţite, şi-i înseamnă mărimea cu compasul; face un chip de om, un frumos chip omenesc, ca să locuiască în casă.

¹⁴ Îşi taie cedri, goruni şi stejari, pe care şi-i alege dintre copacii din pădure. Sădeşte brazi şi ploaia îi face să crească.

¹⁵ Apoi servesc omului pentru ars, el îi ia şi se încălzeşte cu ei. îi pune pe foc, ca să coacă pâine, şi tot din ei face şi un dumnezeu căruia i se închină, îşi face din ei un idol sculptat şi îngenunchează înaintea lui!

¹⁶ O parte o arde în foc, cu o parte fierbe carne, pregăteşte o friptură şi se satură; se şi încălzeşte şi zice: Ha! ha! m-am încălzit, simt focul!

¹⁷ Cu ce mai rămâne însă, face un dumnezeu, idolul lui sculptat, îngenunchează înaintea lui, i se închină, îl cheamă şi strigă: Mântuieşte-mă, căci tu eşti dumnezeul meu!

¹⁸ Ei n-au cunoştinţă şi nu înţeleg, căci le-a lipit ochii ca să nu vadă, şi inima ca să nu înţeleagă.

¹⁹ Nici unul nu intră în sine însuşi şi n-are nici cunoştinţă, nici pricepere să-şi zică: Am ars o parte din el în foc, am copt pâine pe cărbuni, am fript carne şi am mâncat-o: şi să fac din cealaltă parte o urâciune? Să mă închin înaintea unei bucăţi de lemn?

²⁰ El se hrăneşte cu cenuşă, inima lui amăgită îl duce în rătăcire, ca să nu-şi mântuiască sufletul şi să nu zică: Nu am oare o minciună în mâna dreaptă?

²¹ Ţine minte aceste lucruri, Iacove, şi tu, Israele, căci tu eşti robul meu. Eu te-am făcut, tu eşti robul Meu, Israele, nu te voi uita!

²² Eu ţi-am şters fărădelegile ca un nor gros şi păcatele ca o ceată: întoarce-te la Mine, căci Eu te-am răscumpărat.

²³ Cântaţi, ceruri! Căci Domnul a lucrat; răsunaţi de veselie, adâncimi ale pământului! Izbucniţi în strigăte de bucurie, munţilor, şi voi, pădurilor, cu toţi copacii voştri! Căci Domnul a răscumpărat pe Iacov, Şi-a arătat gloria în Israel.

²⁴ Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul tău, Cel care te-a întocmit din pântecele mamei tale: Eu, Domnul am făcut toate aceste lucruri, Eu singur am desfăşurat cerurile. Eu am întins pământul. Cine era cu Mine?

²⁵ El zădărniceşte semnele celor care spun minciuni şi arată ca înşelători pe ghicitori; face pe cei înţelepţi să dea înapoi şi le preface ştiinţa în nebunie.

²⁶ Dar întăreşte cuvântul robului Său, şi împlineşte sfatul trimişilor Săi; El zice Ierusalimului: Vei fi locuit şi despre cetăţile lui Iuda: Vor fi zidite iarăşi şi le voi ridica dărâmăturile.

²⁷ El zice adâncului: Usucă-te, şi îţi voi seca râurile.

²⁸ Zice despre Cirus: El este păstorul Meu şi el va împlini toată voia Mea; el va zice Ierusalimului: Să fii zidit! şi templului: Ţi se va pune temelia.

45

¹ Aşa vorbeşte Domnul către unsul Său, către Cirus, pe care-l ţine de mâna dreaptă ca să supună popoarele înaintea lui şi să dezlege brâul regilor, să-i deschidă porţile, ca să nu se mai închidă:

² Eu voi merge înaintea ta, voi netezi drumurile muntoase, voi sfărâma porţile de bronz şi voi rupe zăvoarele de fier.

³ Şi îţi voi da comorile întunericului şi bogăţiile ascunse în locuri tăinuite, ca să ştii că Eu sunt Domnul care te chem pe nume, Dumnezeul lui Israel.

⁴ Din dragoste pentru robul Meu Iacov şi pentru Israel, alesul Meu, te-am chemat pe nume, ţi-am vorbit cu bunăvoinţă, deşi tu nu M-ai cunoscut.

⁵ Eu sunt Domnul, şi nu este altul; afară de Mine nu este Dumnezeu. Eu te-am încins, deşi tu nu M-ai cunoscut.

⁶ Ca să se ştie, de la răsăritul soarelui până la asfinţitul lui, că nu este nimeni afară de Mine. Eu sunt Domnul, şi nu este altul.

⁷ Eu întocmesc lumina şi creez întunericul, Eu dau prosperitatea şi aduc năpasta; Eu, Domnul, fac toate aceste lucruri.

⁸ Să picure cerurile de sus şi să plouă norii dreptatea! Să se deschidă pământul, să dea din el mântuire, şi să iasă totodată din el dreptate. Eu, Domnul, am creat aceste lucruri.

⁹ Vai de cine se ceartă cu Făcătorul său! Un ciob dintre cioburile pământului! Oare va zice lutul celui care-i dă forma: Ce faci? Şi zice lucrarea ta despre tine: El n-are mâini?

¹⁰ Vai de cel ce zice tatălui său: Pentru ce m-ai făcut? Şi mamei sale: Pentru ce m-ai născut?

¹¹ Aşa vorbeşte Domnul, Sfântul lui Israel, şi Făcătorul său: Întreabă-Mă despre lucrurile viitoare, porunceşte-Mi despre copiii Mei şi despre lucrarea mâinilor Mele.

¹² Eu am făcut pământul şi am creat pe om pe el; Eu, cu mâinile Mele, am întins cerurile şi am aşezat toată oştirea lor.

¹³ Eu l-am ridicat pe Cirus în dreptatea Mea, şi voi netezi toate cărările lui; el îmi va zidi cetatea şi va da drumul captivilor Mei, fără preţ de răscumpărare şi fără daruri, zice Domnul oştirilor.

¹⁴ Aşa vorbeşte Domnul: Câştigurile Egiptului şi comerţul Etiopiei şi ale sabeenilor, oameni de statură înaltă, vor trece la tine şi vor fi ale tale; ei vor merge după tine, vor trece în lanţuri, se vor închina înaintea ta si-ţi vor zice rugându-te: Desigur, Dumnezeu este cu tine şi nu este altul, nu este alt Dumnezeu.

¹⁵ Într-adevăr, Tu eşti un Dumnezeu care Te ascunzi, Tu, Dumnezeul lui Israel, Mântuitorule!

¹⁶ Ei vor fi ruşinaţi şi uimiţi; toţi făuritorii de idoli vor pleca împreună plini de umilinţă.

¹⁷ DarIsrael va fi mântuit de Domnul cu o mântuire veşnică. Voi nu veţi fi nici ruşinaţi, nici înfruntaţi, în veci.

¹⁸ Căci aşa vorbeşte Domnul care a creat cerurile; însuşi Dumnezeu care a întocmit pământul şi l-a făcut; El l-a întărit, l-a creat nu ca să fie deşert, ci La întocmit ca să fie locuit: Eu sunt Domnul, şi nu este altul!

¹⁹ Eu n-am vorbit în ascuns, într-un colţ întunecos al pământului. Eu n-am zis seminţiei lui Iacov: Căutaţi-Mă în zadar! Eu, Domnul, spun ce este adevărat, vestesc ce este drept.

²⁰ Strângeţi-vă, veniţi şi apropiaţi-vă împreună, voi cei scăpaţi dintre naţiuni! N-au nici o pricepere cei ce îşi duc idolul de lemn sculptat şi cheamă un dumnezeu care nu poate să-i mântuiască.

²¹ Spuneţi-le şi aduceţi-i încoace, pentru a se sfătui unii cu alţii! Cine a făcut să se audă aceste lucruri din vechime şi le-a vestit de demult? Oare nu Eu, Domnul? Nu este alt Dumnezeu alături de Mine, un Dumnezeu drept şi Mântuitor; nu este altul afară de Mine.

²² Întoarceţi-vă la Mine şi veţi fi mântuiţi, toţi cei de la marginile pământului! Căci Eu sunt Dumnezeu, şi nu este altul.

²³ Pe Mine însumi am jurat; cuvântul a ieşit din gura Mea în dreptate şi nu va fi luat înapoi: orice genunchi se va pleca înaintea Mea, orice limbă va jura pe Mine.

²⁴ Numai în Domnul, Mi se va zice, locuieşte dreptatea şi puterea; la El vor veni şi vor fi făcuţi de ruşine toţi cei care erau mâniaţi împotriva Lui.

²⁵ În Domnul vor fi justificaţi şi glorificaţi toţi urmaşii lui Israel.

46

¹ Bel se prăbuşeşte, Nebo cade, idolii lor sunt puşi pe vite şi pe animale; idolii pe care-i purtaţi voi au ajuns o sarcină, o povară pentru vita obosită!

² S-au plecat, s-au prăbuşit împreună, n-au putut să scape povara; ei înşişi se duc în captivitate.

³ Ascultă-Mă, casa lui Iacov, şi toată rămăşiţa casei lui Israel, voi, pe care v-am purtat de la naştere, pe care v-am purtat de când eraţi în pântece:

⁴ până la bătrâneţea voastră Eu voi fi Acelaşi, până la cărunteţea voastre vă voi sprijini. Eu sunt Cel care v-am creat şi Eu vă voi purta, vă voi sprijini şi vă voi mântui.

⁵ Cu cine Mă veţi pune voi alături, ca să Mă asemănaţi? Cu cine Mă veţi compara şi Mă veţi potrivi?

⁶ Ei varsă aurul din pungă şi cântăresc argintul în balanţă; tocmesc un argintar să facă un dumnezeu din ele; se pleacă şi îngenunchează înaintea lui.

⁷ Îl poartă, îl iau pe umăr, îl pun la locul lui; acolo rămâne şi nu se mişcă din locul lui. Apoi strigă la el, dar nu răspunde, nici nu-i scapă din necaz.

⁸ Aduceţi-vă aminte de aceasta, şi fiţi oameni! Veniţi-vă în fire, păcătoşilor!

⁹ Aduceţi-vă aminte de cele petrecute în timpurile străbune; căci Eu sunt Dumnezeu, şi nu este altul, Eu sunt Dumnezeu, şi nu este altul ca Mine.

¹⁰ Eu am vestit sfârşitul de la început şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit, zicând: Hotărârile Mele vor rămâne în picioare şi îmi voi duce la îndeplinire toată voia Mea.

¹¹ Eu chem de la est o pasăre de pradă, dintr-o ţară depărtată un om ca să împlinească planurile Mele: da, Eu am vorbit şi Eu voi face să se întâmple; Eu am plănuit şi Eu voi înfăptui.

¹² Ascultaţi-Mă, oameni cu inima împietrită, care sunteţi departe de dreptate:

¹³ Eu îmi apropii dreptatea; ea nu va fi departe şi mântuirea Mea nu va întârzia. Eu voi pune mântuirea în Sion şi gloria Mea peste Israel.

47

¹ Coboară-te şi stai în ţărână, fecioară, fiica Babilonului; şezi pe pământ, fără tron, fiică a caldeilor, căci nu te vor mai numi delicată şi plăcută.

² Ia pietrele de moară şi macină făină, scoate-ţi vălul, ridică-ţi poala rochiei, descoperă-ţi piciorul, treci râurile!

³ Goliciunea ţi se va descoperi, da, ruşinea ta se va vedea. Mă voi răzbuna şi nu voi cruţa pe nimeni.

⁴ Răscumpărătorul nostru este Domnul oştirilor, Sfântul lui Israel.

⁵ Stai în întuneric şi taci, fiică a caldeilor, căci nu te vor mai numi regina împărăţiilor.

⁶ Mă mâniasem pe poporul Meu, îmi pângărisem moştenirea şi-i dădusem în mâinile tale. Dar tu n-ai avut milă de ei, ci ţi-ai apăsat greu jugul asupra bătrânului.

⁷ Tu ziceai: Voi fi regină pentru totdeauna! şi nu te-ai gândit, nici nu ţi-ai adus aminte că lucrul acesta se va sfârşi.

⁸ Ascultă însă acum, tu cea dedată plăcerilor, care trăieşti fără grijă şi zici în inima ta: Eu sunt şi nu este alta ca mine; nu voi fi niciodată văduvă şi nu voi fi niciodată lipsită de copii!

⁹ Şi totuşi aceste două lucruri vor veni deodată peste tine, în aceeaşi zi: şi pierderea copiilor şi văduvia; vor veni asupra ta cu putere mare, în ciuda tuturor vrăjitoriilor tale şi a multelor tale descântece.

¹⁰ Căci te încredeai în răutatea ţa şi ziceai: Nimeni nu mă vede! înţelepciunea şi ştiinţa ta te-au amăgit, încât ziceai în inima ta: Eu sunt şi nu este alta ca mine.

¹¹ Dar un rău va veni peste tine, fără să-i vezi zorile; o nenorocire va cădea peste tine, fără să fii în stare să te aperi; şi deodată va veni peste tine prăpădul, pe care nu-l bănuiai.

¹² Vino cu descântecele tale, cu care te-ai obosit din tinereţe; poate că vei putea să tragi vreun folos din ele, poate că vei aduce groaza.

¹³ Ai obosit de mulţimea sfaturilor tale: să se scoale dar astrologii, cititorii în stele şi cei care prezic după lunile noi şi să te scape de aceste lucruri care vor veni peste tine.

¹⁴ Iată-i, au ajuns ca miriştea pe care o arde focul; nu se pot scăpa de puterea flăcării; căci focul acela nu va fi ca un cărbune la care să te încălzeşti, nici ca un foc la care să stai.

¹⁵ Aşa va fi soarta acelora pe care te oboseai să-i întrebi; cei cu care ai făcut comerţ din tinereţea ta; se vor risipi fiecare în partea lui. Nu va fi nimeni care să te scape.

48

¹ Ascultaţi lucrul acesta, casa lui Iacov, voi, care purtaţi numele lui Israel şi care aţi ieşit din apele lui Iuda; voi care aţi jurat pe Numele Domnului şi care chemaţi pe Dumnezeul lui Israel, dar nu în adevăr, nici în dreptate.

² Căci ei îşi iau numele de la cetatea sfântă şi se bizuie pe Dumnezeul lui Israel, al cărui Nume este Domnul oştirilor.

³ De mult am vestit cele dintâi lucruri, din gura Mea au ieşit şi Eu le-am vestit: deodată am lucrat şi s-au împlinit.

⁴ Pentru că ştiam că eşti împietrit, că gâtul îţi este un drug de fier şi că ai o frunte de bronz,

⁵ ţi-am vestit de mult aceste lucruri, ţi le-am spus mai înainte ca să se întâmple, ca să nu poţi zice: Idolul meu le-a făcut, chipul meu sculptat sau chipul meu turnat le-a poruncit!

⁶ Ai auzit toate aceste lucruri pe care le vezi acum! Şi nu vreţi să le mărturisiţi? Te-am făcut să auzi lucruri noi, ascunse, necunoscute de tine.

⁷ Ele sunt create acum şi nu fac parte din trecut; înaintea zilei de azi n-aveai nici o cunoştinţă despre ele, ca să nu poţi zice: Iată, le ştiam.

⁸ Nici nu le-ai auzit, nici nu le-ai ştiut şi nici nu-ţi era deschisă odinioară urechea la ele: căci ştiam că ai să fii necredincios şi că din naştere ai fost numit răzvrătit.

⁹ Pentru Numele Meu îmi voi amâna mânia, pentru gloria Mea Mă voi opri faţă de tine, ca să nu te nimicesc.

¹⁰ Iată, te-am curăţat, dar nu ca argintul; te-am încercat în cuptorul întristării.

¹¹ Din dragoste pentru Mine, din dragoste pentru Mine voi lucra. Căci cum ar putea fi profanat Numele Meu? Nu voi da altuia gloria Mea.

¹² Ascultă-Mă, Iacove! Şi Tu, Israele, pe care te-am chemat! Eu, Eu sunt Cel dintâi, Eu sunt Cel din urmă.

¹³ Mâna Mea a întemeiat pământul şi dreapta Mea a întins cerurile: cum le-am chemat, s-au şi înfăţişat împreună.

¹⁴ Strângeţi-vă cu toţii şi ascultaţi! Cine dintre ei a vestit aceste lucruri? Acela pe care Domnul îl iubeşte va împlini voia Lui împotriva Babilonului şi braţul lui va apăsa asupra caldeilor.

¹⁵ Eu, chiar Eu am vorbit, şi Eu l-am şi chemat; Eu l-am adus, şi lucrarea lui va prospera.

¹⁶ Apropiaţi-vă de Mine şi ascultaţi! De la început n-am vorbit în ascuns, de la originea acestor lucruri am fost de faţă. Şi acum, Domnul Dumnezeu m-a trimis, şi Duhul Său.

¹⁷ Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel: Eu, Domnul, Dumnezeul tău, te învăţ ce este de folos şi te conduc pe calea pe care trebuie să mergi.

¹⁸ O! de ai fi luat aminte la poruncile mele, atunci pacea ta ar fi fost ca un râu şi dreptatea ta ca valurile mării.

¹⁹ Sămânţa ta ar fi fost ca nisipul şi roadele pântecelui tău ca boabele de nisip; numele tău n-ar fi fost şters şi nimicit dinaintea Mea.

²⁰ Ieşiţi din Babilon, fugiţi din mijlocul caldeilor! Vestiţi, strigaţi cu glas de veselie, daţi de ştire până la capătul pământului spuneţi: Domnul a răscumpărat pe robul Său Iacov!

²¹ Şi ei n-au suferit de sete când El i-a condus prin deserturi; El a făcut să ţâşnească pentru ei apă din stâncă; El a despicat stânca şi apele s-au revărsat.

²² Cei răi n-au pace, zice Domnul.

49

¹ Ascultaţi-Mă, insule! Luaţi aminte, popoare depărtate! Domnul M-a chemat din pântecele mamei şi de când eram înăuntrul ei, El a rostit numele Meu.

² Mi-a făcut gura ca o sabie ascuţită, M-a acoperit cu umbra mâinii Lui; M-a făcut o săgeată ascuţită, M-a ascuns în tolba Lui cu săgeţi,

³ şi Mi-a zis: Israele, Tu eşti Robul Meu, în care Mă voi glorifica.

⁴ Atunci am zis: Degeaba M-am muncit, pentru nimic şi fără folos Mi-am epuizat puterea. Dar dreptul Meu este la Domnul şi răsplata Mea la Dumnezeul Meu.

⁵ Şi acum Domnul vorbeşte, El, care M-a întocmit din pântecele mamei ca să fiu Robul Lui, ca să aduc înapoi la El pe Iacov şi pe Israel, care este încă împrăştiat; căci Eu sunt preţuit înaintea Domnului şi Dumnezeul Meu este tăria Mea.

⁶ El zice: Este prea puţin lucru să fii Robul Meu, ca să ridici seminţiile lui Iacov şi să aduci înapoi pe cei păstraţi ai lui Israel. De aceea, Te pun să fii Lumina popoarelor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului.

⁷ Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul, Sfântul lui Israel, către Cel dispreţuit şi către Cel urât de popor, către Robul celor puternici: Regii vor vedea lucrul acesta şi se vor ridica şi prinţii se vor închina, din cauza Domnului, care este credincios, Sfântul lui Israel, care Te-a ales.

⁸ Aşa vorbeşte Domnul: La vremea îndurării Te voi asculta şi în ziua mântuirii Te voi ajuta; Te voi păzi şi Te voi pune să faci legământ cu poporul, să restabileşti ţara şi să împărţi moştenirile pustiite;

⁹ să spui prinşilor de război: Ieşiţi! şi celor care sunt în întuneric: Arătaţi-vă! Ei vor paşte pe drumuri şi vor găsi locuri de păşune pe toate dealurile sterile.

¹⁰ Nu le va fi foame, nici nu le va fi sete; nu-i va bate arşiţa, nici soarele; căci Cel care are milă de ei îi va călăuzi şi-i va duce la izvoare de ape.

¹¹ Voi preface toţi munţii Mei în drumuri, şi drumurile Mele vor fi înălţate.

¹² Iată-i că vin de departe, unii de la nord şi de la vest, iar alţii din ţara Sinim.

¹³ Bucuraţi-vă, ceruri! Fii bucuros, pământule! Izbucniţi în strigăte de bucurie, munţilor! Căci Domnul a mângâiat pe poporul Său şi va avea milă de cei întristaţi ai Lui.

¹⁴ Dar Sionul zicea: Domnul m-a părăsit şi Domnul m-a uitat!

¹⁵ Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de fiul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita.

¹⁶ Iată, te-am gravat pe palmele mâinilor Mele şi zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei!

¹⁷ Fiii tăi aleargă; dar cei care te dărâmaseră şi te pustiiseră vor ieşi din mijlocul tău.

¹⁸ Ridică-ţi ochii de jur împrejur şi priveşte; toţi aceştia se strâng, vin la tine. Pe viaţa Mea, zice Domnul, că te vei îmbrăca cu toţi aceştia ca şi cu o podoabă, şi te vei încinge cu ei ca o mireasă.

¹⁹ Căci locurile tale pustiite şi părăsite şi ţara ta devastată, vor fi strâmte pentru locuitorii tăi; şi cei care te înghiţeau se vor depărta.

²⁰ Fiii de care ai fost lipsit vor spune mereu la urechile tale: Locul este prea strâmt pentru mine; fă-mi loc, ca să pot să mă aşez.

²¹ Şi vei zice în inima ta: Cine mi i-a născut? Căci eram fără copii şi părăsită, eram în exil, alungată: cine i-a crescut? Iată, fusesem lăsată singură: unde erau aceştia?

²² De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: Iată, voi face naţiunilor semn cu mâna şi-Mi voi înălţa steagul spre popoare; ele vor aduce înapoi pe fiii tăi în braţele lor şi vor duce pe fiicele tale pe umeri.

²³ Regii te vor hrăni şi reginele te vor alăpta. Se vor închina cu faţa la pământ înaintea ta şi vor linge ţărâna de pe picioarele tale, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul, că aceia care aşteaptă cu speranţa în Mine nu vor fi daţi de ruşine.

²⁴ Se poate lua prada de la cel puternic? Şi poate să scape de asupritor cel care este prizonier?

²⁵ Da, zice Domnul, celui puternic îi va fi luată prada şi cel prins de asupritor va scăpa; căci Eu voi lupta cu cei care se luptă cu tine şi voi scăpa pe fiii tăi.

²⁶ Eu voi da asupritorilor tăi să-şi mănânce carnea şi se vor îmbăta ca de must de însuşi sângele lor. Şi orice făptură va şti că Eu sunt Domnul, Mântuitorul tău, Răscumpărătorul tău, Puternicul lui Iacov.

50

¹ Aşa vorbeşte Domnul: Unde este cartea de despărţire, prin care am alungat pe mama voastră? Sau, căruia dintre cei ce m-au împrumutat, v-am vândut? Iată, din cauza fărădelegilor voastre v-aţi vândut voi înşivă şi din cauza păcatelor voastre a fost alungată mama voastră.

² De ce nu era nimeni când am venit? Când am strigat, nu era nimeni ca să răspundă? Este mâna Mea prea scurtă ca să răscumpere? Sau n-am Eu destulă putere ca să mântuiesc? Iată, cu mustrarea Mea, Eu usuc marea si prefac râurile în deşert; peştii lor se strică din lipsă de apă, şi pier de sete.

³ Îmbrac cerurile cu întunecime şi le învelesc cu un sac.

⁴ Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez prin cuvânt pe cel obosit. El îmi trezeşte, în fiecare dimineaţă, El îmi trezeşte urechea ca să ascult ca un ucenic.

⁵ Domnul Dumnezeu Mi-a deschis urechea, şi nu M-am împotrivit, nici nu M-am tras înapoi.

⁶ Mi-am dat spatele înaintea celor ce Mă loveau, şi obrajii înaintea celor ce îmi smulgeau barba; nu Mi-am ascuns faţa de insulte şi de scuipări.

⁷ Dar Domnul Dumnezeu M-a ajutat; de aceea nu M-am ruşinat, de aceea Mi-am făcut faţa ca o cremene, ştiind că nu voi fi dat de ruşine.

⁸ Cel ce Mă îndreptăţeşte este aproape: Cine va vorbi împotriva Mea? Să ne înfăţişăm împreună! Cine este potrivnicul Meu? Să înainteze spre Mine!

⁹ Iată, Domnul Dumnezeu Mă ajută: cine Mă va condamna? Iată, ei îmbătrânesc ca o haină: molia îi va mânca.

¹⁰ Cine dintre voi se teme de Domnul, să asculte glasul Robului Său? Cine umblă în întuneric şi n-are lumină să se încreadă în Numele Domnului şi să se sprijine pe Dumnezeul lui.

¹¹ Iată, voi toţi cei care aprindeţi un foc şi vă înconjuraţi cu scântei, umblaţi în lumina focului vostru şi în scânteile pe care le-aţi aprins. Din mâna Mea vi se întâmplă aceste lucruri, ca să zăceţi în dureri.

51

¹ Ascultaţi-Mă, voi, care umblaţi după dreptate, care căutaţi pe Domnul: priviţi spre stânca din care aţi fost ciopliţi, spre gaura gropii din care aţi fost scoşi.

² Uitaţi-vă la Tatăl vostru Avraam, şi spre Sara care v-a născut; căci l-am chemat când era numai el singur, l-am binecuvântat şi l-am înmulţit.

³ Tot astfel, Domnul va mângâia Sionul şi va mângâia toate dărâmăturile lui. El va face deşertul lui ca Edenul şi pământul lui uscat ca o grădină a Domnului. Bucuria şi veselia vor fi în mijlocul lui, mulţumiri şi glas de cântări.

⁴ Ia aminte la Mine, poporul Meu, pleacă urechea spre Mine, naţiunea Mea! Căci din Mine va ieşi o lege şi voi pune judecata Mea ca o lumină a popoarelor.

⁵ Dreptatea Mea este aproape, mântuirea Mea se va arăta şi braţele Mele vor judeca popoarele: insulele vor aştepta cu speranţă în Mine şi se vor încrede în braţul Meu.

⁶ Ridicaţi ochii spre cer şi priviţi în jos pe pământ: căci cerurile vor pieri ca un fum, pământul va îmbătrâni ca o haină şi locuitorii vor muri ca nişte muşte; dar mântuirea Mea va fi pentru totdeauna şi dreptatea Mea nu va fi desfiinţată.

⁷ Ascultaţi-Mă, voi care cunoaşteţi dreptatea, popor care ai în inimă Legea Mea! Nu te teme de dispreţul oamenilor şi nu tremura de insultele lor.

⁸ Căci îi va mânca molia ca pe o haină, şi-i va roade viermele cum roade lâna; dar dreptatea Mea va fi pentru totdeauna şi mântuirea Mea din generaţie în generaţie.

⁹ Trezeşte-te, trezeşte-te, îmbracă-te cu putere, braţ al Domnului! Trezeşte-te, ca în zilele de odinioară şi ca în generaţiile din vechime! Oare nu Tu ai doborât Egiptul, şi ai rănit balaurul?

¹⁰ Nu eşti Tu Acela care ai uscat marea, apele adâncului celui mare, şi ai croit, în adâncimile mării, un drum pentru trecerea celor răscumpăraţi?

¹¹ Astfel cei răscumpăraţi de Domnul se vor întoarce, vor veni în Sion cu cântări de biruinţă şi o biruinţă veşnică le va încorona capul; bucuria şi fericirea îi vor copleşi, iar durerea şi gemetele vor fugi.

¹² Eu, chiar Eu sunt Cel care vă mângâi. Dar cine eşti tu, ca să te temi de omul cel muritor şi de fiul omului, care trece ca iarba,

¹³ şi să uiţi pe Domnul, care te-a făcut, care a întins cerurile şi a întemeiat pământul? De ce să tremuri mereu toată ziua, înaintea mâniei asupritorului, când se pregăteşte să distrugă? Unde este mânia asupritorului?

¹⁴ În curând cel în lanţuri va fi dezlegat; şi nu va muri în groapă, nici nu va duce lipsă de pâine.

¹⁵ Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care stârnesc marea şi fac să-i urle valurile: Domnul oştirilor este Numele Lui.

¹⁶ Eu am pus cuvintele Mele în gura ta şi te-am acoperit cu umbra mâinii Mele, ca să întind cerurile şi să întemeiez pământul şi să zic Sionului: Tu eşti poporul Meu!

¹⁷ Trezeşte-te, trezeşte-te! Scoală-te, Ierusalime, care ai băut din mâna Domnului potirul mâniei Lui, care ai băut, ai sorbit până la fund potirul tulburării.

¹⁸ Căci nu este nici unul care s-o călăuzească, dintre toţi fiii pe care i-a născut, nu este nici unul care s-o ia de mână dintre toţi fiii pe care i-a crescut.

¹⁹ Amândouă aceste lucruri ţi s-au întâmplat; dar cine te va plânge? Devastarea şi părăsirea, foametea şi sabia! Cum să te mângâi Eu?

²⁰ Fiii tăi, leşinaţi, zăceau la toate colţurile străzilor, ca antilopa într-un laţ, plini de mânia Domnului şi de mustrarea Dumnezeului tău.

²¹ De aceea, nenorocitule, beat ce eşti, dar nu de vin, ascultă:

²² Aşa vorbeşte Domnul tău, Domnul Dumnezeul tău, care apără cauza poporului Său: Iată, îţi iau din mână paharul tulburării, potirul mâniei Mele, ca să nu bei din el!

²³ Şi îl voi pune în mâna asupritorilor tăi, care îţi ziceau: îndoaie-te, ca să trecem peste tine! îţi făceai atunci spatele ca un pământ, şi ca o stradă, pentru trecători.

52

¹ Trezeşte-te, trezeşte-te! Îmbracă-te cu puterea ta, Sioane! îmbracă-te cu hainele tale frumoase, Ierusalime, cetate sfântă! Căci nu va mai intra în tine nici un om necircumcis sau necurat.

² Scutură-ţi ţărâna de pe tine, scoală-te şi aşează-te, Ierusalime! Dezleagă-ţi legăturile de la gât, tu cea captivă, fiică a Sionului!

³ Căci aşa vorbeşte Domnul: Fără plată aţi fost vânduţi şi nu veţi fi răscumpăraţi cu preţ de argint.

⁴ Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Odinioară poporul Meu s-a coborât ca să locuiască pentru o vreme în Egipt; apoi asirianul l-a asuprit fără temei.

⁵ Şi acum, ce am să fac aici, zice Domnul, când poporul Meu a fost luat fără motiv? Asupritorii lui îl fac să urle, zice Domnul, şi toată ziua este batjocorit Numele Meu.

⁶ De aceea poporul Meu va cunoaşte Numele Meu; de aceea, va şti, în ziua aceea, că Eu sunt Cel care vorbesc şi zic: Iată-Mă!

⁷ Ce frumoase sunt pe munţi picioarele celui care aduce veşti bune, care vesteşte pacea, care aduce veşti bune, care vesteşte mântuirea, a celui care zice Sionului: Dumnezeul tău împărăteşte!

⁸ Iată, glasul străjerilor tăi răsună; ei înalţă glasul şi strigă toţi de veselie; căci văd cu ochii lor cum Domnul restabileşte Sionul.

⁹ Izbucniţi cu toate în strigăte de bucurie, dărâmături ale Ierusalimului! Căci Domnul mângâie pe poporul Său, El a răscumpărat Ierusalimul.

¹⁰ Domnul Şi-a dezgolit braţul Său cel sfânt înaintea tuturor popoarelor; şi toate marginile pământului vor vedea mântuirea Dumnezeului nostru.

¹¹ Plecaţi, plecaţi, ieşiţi de acolo! Nu vă atingeţi de nimic necurat! Ieşiţi din mijlocul lui! Curăţaţi-vă, cei care purtaţi vasele Domnului!

¹² Nu ieşiţi cu grabă, nu plecaţi în fugă; căci Domnul vă va ieşi înainte şi Dumnezeul lui Israel vă va fi pază în urma voastră.

¹³ Iată, Robul Meu va lucra cu înţelepciune; va fi înălţat, va fi ridicat şi va fi foarte sus.

¹⁴ După cum mulţi au rămas uimiţi de tine atât de desfigurată Îi era faţa şi atât de mult se deosebea înfăţişarea Lui de cea a fiilor oamenilor –

¹⁵ tot aşa, El va uimi multe popoare; regii îşi vor închide gura înaintea Lui, căci vor vedea ce nu li se mai istorisise şi vor înţelege ce nu mai auziseră.

53

¹ Cine a crezut vestirea noastră? Şi cui i s-a revelat braţul Domnului?

² Căci El a crescut înaintea Lui ca o mlădiţă fragedă, ca o rădăcină dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne facă să-L dorim.

³ Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.

⁴ Dar El, suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui; şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.

⁵ Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem vindecaţi.

⁶ Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.

⁷ Când a fost asuprit şi chinuit, n-a deschis deloc gura; ca un miel pe care-l duci la tăiere şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund, nu Şi-a deschis gura.

⁸ El a fost luat prin constrângere şi judecată; dar cine din generaţia Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit pentru păcatele poporului meu?

⁹ Groapa Lui a fost pusă între cei răi, dar mormântul Lui a fost cu cel bogat, pentru că nu făcuse nici o nelegiuire, şi nu se găsise nici o înşelăciune în gura Lui.

¹⁰ Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă. Dar după ce îşi va da viaţa ca jertfă pentru vină, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile şi lucrarea Domnului va prospera în mâna Lui.

¹¹ Va vedea rodul muncii sufletului Lui, şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu Cel drept va justifica pe cei mulţi şi va purta nelegiuirile lor.

¹² De aceea îi voi da parte cu cel mare, şi va împărţi prada cu cel puternic, pentru că S-a dat pe Sine însuşi la moarte şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatul multora şi a mijlocit pentru cei vinovaţi.

54

¹ Bucură-te, stearpo, care nu năşteai! Izbucneşte în cântări şi în strigăte de bucurie, tu, care nu ai avut durerile naşterii! Căci mai mulţi sunt copiii celei părăsite decât copiii femeii măritate, zice Domnul.

² Lărgeşte locul cortului tău; şi întinde învelitorile locuinţei tale: nu te opri, lungeşte-ţi frânghiile, şi întăreşte-ţi ţăruşii!

³ Când te vei întinde la dreapta şi la stânga, sămânţa ta va stăpâni popoarele şi va locui cetăţile pustii.

⁴ Nu te teme, căci nu vei rămâne de ruşine; nu roşi, căci nu vei fi acoperită de ruşine; ci vei uita şi ruşinea tinereţii tale şi nu-ţi vei mai aduce aminte de văduvia ta,

⁵ căci Creatorul este soţul tău: Domnul oştirilor este Numele Lui, şi Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel. El Se numeşte Dumnezeul întregului pământ,

⁶ căci Domnul te-a chemat ca pe o femeie părăsită şi cu duhul întristat, ca pe o soţie din tinereţe, care a fost alungată, zice Dumnezeul tău.

⁷ Câteva clipe te părăsisem, dar te voi primi înapoi cu mari îndurări.

⁸ Într-o izbucnire de mânie, îmi ascunsesem o clipă Faţa de la tine, dar Mă voi îndura de tine cu o bunătate veşnică, zice Domnul, Răscumpărătorul tău.

⁹ Şi lucrul acesta va fi pentru Mine ca şi cu apele lui Noe; după cum jurasem că apele lui Noe nu vor mai veni pe pământ, tot aşa jur că nu Mă voi mai mânia pe tine şi nu te voi mai mustra.

¹⁰ Pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine şi legământul Meu de pace nu se va clătina, zice Domnul, care are milă de tine.

¹¹ O, tu, cea întristată, bătută de furtună şi nemângâiată! Iată, îţi voi împodobi pietrele scumpe cu antimoniu, şi-ţi voi pune temelii de safir.

¹² Şi îţi voi face crestele zidurilor de rubin, porţile de cristal şi toate marginile de pietre scumpe.

¹³ Şi toţi copiii tăi vor fi învăţaţi de Domnul, şi mare va fi pacea copiilor tăi.

¹⁴ Vei fi întărită prin dreptate. Alungă neliniştea, căci n-ai de ce să te temi; şi spaima, căci nu se va apropia de tine.

¹⁵ Iată, ei se strâng laolaltă, dar aceasta nu va fi de la Mine; oricine se va uni împotriva ta va cădea din cauza ta.

¹⁶ Iată, Eu am creat pe meşterul care suflă cărbunii în foc şi face o unealtă pentru lucrarea lui. Dar tot Eu am creat şi pe nimicitor, ca s-o sfărâme.

¹⁷ Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere; şi pe orice limbă care se va ridica la judecată împotriva ta o vei condamna. Aceasta este moştenirea robilor Domnului şi dreptatea lor este de la Mine, zice Domnul.

55

¹ Voi, toţi cei însetaţi, veniţi la ape, şi voi, care n-aveţi bani, veniţi, cumpăraţi şi mâncaţi. Veniţi, cumpăraţi vin şi lapte fără bani şi fără plată!

² De ce cântăriţi argint pentru un lucru care nu hrăneşte, şi câştigul muncii pentru ceva care nu satură? Ascultaţi-Mă cu atenţie şi veţi mânca ce este bun, şi sufletul vostru se va desfăta de belşug.

³ Plecaţi urechea şi veniţi la Mine, ascultaţi şi sufletul vostru va trăi: căci Eu voi încheia cu voi un legământ veşnic, ca să întăresc îndurările Mele faţă de David.

⁴ Iată, l-am pus martor pe lângă popoare, conducător şi stăpânitor al popoarelor.

⁵ Iată, vei chema o naţiune pe care n-o cunoşti, şi un popor care nu te cunoştea va alerga la tine, pentru Domnul Dumnezeul tău, şi Sfântul lui Israel, pentru că El te-a preamărit.

⁶ Căutaţi pe Domnul cât timp se poate găsi; chemaţi-L cât timp este aproape.

⁷ Să se lase cel rău de calea lui şi omul nedrept de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul, care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu oboseşte iertând.

⁸ Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre şi căile voastre nu sunt căile mele, zice Domnul.

⁹ Ci, cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât de sus sunt căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre.

¹⁰ Căci, după cum ploaia şi zăpada se coboară din ceruri şi nu se mai întorc, ci udă pământul şi-l fac să rodească şi să înmugurească, pentru ca să dea sămânţă semănătorului şi pâine celui care mănâncă,

¹¹ tot aşa şi Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face tot ce îmi este plăcut şi va împlini lucrurile pentru care l-am trimis.

¹² Căci veţi ieşi cu bucurie şi veţi fi călăuziţi în pace. Munţii şi dealurile vor izbucni în cântări înaintea voastră şi toţi copacii din câmpie vor bate din palme.

¹³ În locul spinului se va înălţa chiparosul, în locul mărăcinilor va creşte mirtul. Şi lucrul acesta va fi un nume pentru Domnul, un semn veşnic, nepieritor.

56

¹ Aşa vorbeşte Domnul: Păziţi ce este drept, şi faceţi ce este bine; căci mântuirea Mea este aproape să vină, şi dreptatea Mea să se arate.

² Binecuvântat este omul care face lucrul acesta, şi fiul omului care rămâne statornic în el, păzind Sabatul, ca să nu-l profaneze, şi stăpânindu-şi mâna, ca să nu facă vreun rău.

³ Străinul care se alipeşte de Domnul să nu vorbească, zicând: Domnul m-a despărţit cu totul de poporul Său! Şi famenul să nu zică: Iată, eu sunt un copac uscat!

⁴ Căci aşa vorbeşte Domnul: Famenilor care vor păzi Sabatele Mele, care vor alege ce-mi este plăcut şi vor stărui în legământul Meu,

⁵ le voi da în casa Mea şi înăuntrul zidurilor Mele un loc şi un nume mai bune decât al fiilor şi al fiicelor; le voi da un nume veşnic, care nu se va stinge.

⁶ Şi pe fiii străinului care se vor alipi de Domnul ca să-I slujească şi să iubească Numele Domnului, ca să fie robii Lui, şi pe toţi cei ce vor păzi Sabatul, ca să nu-l profaneze, şi vor stărui în legământul Meu,

⁷ îi voi aduce la muntele Meu cel sfânt şi-i voi umple de veselie în casa Mea de rugăciune. Arderile lor de tot şi jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu, căci casa Mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate popoarele.

⁸ Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, care strânge pe cei risipiţi ai lui Israel: Voi mai strânge şi pe alţii la cei strânşi acum din el.

⁹ Veniţi, toate fiarele de pe câmp, veniţi de mâncaţi, toate fiarele din pădure!

¹⁰ Toţi păzitorii lui sunt orbi, fără cunoştinţă; toţi sunt nişte câini muţi, care nu pot să latre; visează, stau tolăniţi şi le place să doarmă.

¹¹ Da, sunt nişte câini lacomi, care nu se mai satură. Sunt nişte păstori care nu pot pricepe nimic; toţi îşi văd de calea lor, fiecare după folosul lui, până la cel din urmă dintre ei.

¹² Veniţi, zic ei, vom aduce vin şi ne vom îmbăta cu băuturi tari! Mâine vom face tot ca azi, ba încă şi mai mult!

57

¹ Piere cel drept şi nimeni nu pune la inimă; se duc oamenii de bine şi nimeni nu ia aminte că cel drept este luat dinaintea răului.

² El intră în pace: cei care umblă pe drumul cel drept se odihnesc în culcuşul lor.

³ Dar voi, apropiaţi-vă încoace, fii ai vrăjitoarei, sămânţa adulterului şi a prostituatei.

⁴ De cine vă bateţi voi joc? împotriva cui vă deschideţi voi larg gura şi scoateţi limba? Nu sunteţi voi nişte copii ai păcatului, o sămânţă a minciunii,

⁵ care vă înflăcăraţi pentru idoli sub orice copac verde, înjunghiind pe copii prin văi, în crăpăturile stâncilor?

⁶ Partea ta este între pietrele netede ale văii, ele sunt moştenirea ta, lor le-ai turnat o jertfă de băutură şi le-ai adus un dar de mâncare. Pot Eu să fiu nesimţitor la lucrul acesta?

⁷ Pe un munte înalt şi semeţ îţi faci culcuşul; tot acolo te urci şi aduci jertfă.

⁸ În spatele uşilor şi uşorilor îţi pui amintirea ta; căci, departe de Mine, îţi ridici învelitoarea şi te urci în pat, îţi lărgeşti culcuşul şi faci alianţă cu ei; ţi-a plăcut patul lor şi ai privit la goliciunea lor.

⁹ Şi te-ai dus la rege cu untdelemn, ţi-ai înmulţit miresmele, ţi-ai trimis mesagerii departe, şi te-ai plecat până la locuinţa morţilor.

¹⁰ Te-ai obosit de mulţimea căilor şi n-ai zis: Zadarnic! Tot mai găseşti putere în mâna ta: de aceea nu te doboară întristarea.

¹¹ Şi de cine te sfiai, de cine te temeai, de nu ţi-ai adus aminte şi nu ţi-a păsat de Mine? Şi Eu tac, şi încă de mult timp: de aceea nu te temi tu de Mine.

¹² Dar acum îţi voi da pe faţă dreptatea şi faptele tale, dar nu-ţi vor folosi!

¹³ Când strigi, să te scape mulţimea idolilor tăi! Căci îi va lua vântul pe toţi, o suflare îi va ridica. Dar cel ce se încrede în Mine va moşteni ţara şi va stăpâni muntele Meu cel sfânt.

¹⁴ Şi El zice: Croiţi, croiţi drum, pregătiţi calea, luaţi orice piedică din calea poporului Meu!

¹⁵ Căci aşa vorbeşte Cel Preaînalt, a cărui locuinţă este veşnică şi al cărui Nume este sfânt: Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie; dar sunt cu omul zdrobit şi smerit, ca să înviorez duhurile smerite, şi să reînsufleţesc inimile zdrobite.

¹⁶ Căci nu voi certa mereu, nici nu voi fi mereu mânios, când înaintea Mea cad în leşin duhurile şi sufletele pe care le-am făcut.

¹⁷ Din cauza nelegiuirii lăcomiei lui, M-am mâniat şi l-am lovit; M-am ascuns şi M-am mâniat, dar cel răzvrătit a urmat şi mai mult căile inimii lui.

¹⁸ I-am văzut căile, şi îl voi vindeca; îl voi călăuzi şi-l voi mângâia, pe el şi pe cei ce plâng cu el.

¹⁹ Eu creez rodul buzelor. Pace, pace celui de departe, şi celui de aproape! zice Domnul; şi Eu îl voi vindeca!

²⁰ Dar cei răi sunt ca marea înfuriată, care nu se poate linişti şi ale cărei ape aruncă afară noroi şi mâl.

²¹ Cei răi n-au pace, zice Dumnezeul meu.

58

¹ Strigă în gura mare, nu te opri! Înalţă-ţi glasul ca o trompetă şi vesteşte poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov păcatele ei!

² În toate zilele Mă întreabă, şi vor să afle căile Mele, ca un popor care ar face dreptate şi n-ar fi părăsit rânduiala Dumnezeului său. îmi cer hotărâri drepte, doresc să se apropie de Dumnezeu.

³ La ce ne foloseşte să postim, zic ei, dacă Tu nu vezi? De ce să ne întristăm sufletul, dacă Tu nu ţii seama? Pentru că, în ziua postului vostru, căutaţi plăcerile voastre şi asupriţi pe lucrătorii voştri, zice Domnul.

⁴ Iată, postiţi ca să discutaţi şi să vă certaţi, ca să loviţi răutăcios cu pumnul; nu postiţi cum cere ziua aceea, ca să vi se audă strigătul sus.

⁵ Oare acesta este postul pe care Eu l-am ales: să-şi întristeze omul sufletul o zi? Să-şi plece capul ca un pipirig şi să întindă sub el sac şi cenuşă? Aceasta numeşti tu post şi zi plăcută Domnului?

⁶ Iată postul pe care Eu l-am ales: să dezlegi lanţurile răutăţii, să deznozi legăturile captivităţii, să dai drumul celor asupriţi şi să rupi orice fel de jug.

⁷ Să-ţi împărţi pâinea cu cel flămând şi să aduci în casa ta pe nenorociţii fără adăpost? Când vezi pe un om gol, să-l acoperi şi să nu întorci spatele semenului tău?

⁸ Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi vindecarea ta va încolţi repede; dreptatea ta îţi va merge înainte, şi gloria Domnului te va însoţi.

⁹ Atunci tu vei chema şi Domnul va răspunde; vei striga şi El va zice: Iată-Mă! Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, ameninţările cu degetul şi cuvintele deşarte,

¹⁰ dacă vei da mâncarea ta celui flămând şi vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime şi întunericul tău va fi ca ziua în amiaza mare!

¹¹ Şi Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul în secetă şi va da din nou putere oaselor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu înşeală.

¹² Şi ai tăi vor zidi iarăşi pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica temeliile multor generaţii; şi vei fi numit Reparator de spărturi, Cel ce repară drumurile şi face ţara bună de locuit.

¹³ Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci plăcerea ta în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, glorificându-L, şi dacă-L vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nevorbind flecarii,

¹⁴ atunci te vei putea desfăta în Domnul şi Eu te voi urca pe înălţimile ţării, te voi face să te bucuri de moştenirea tatălui tău Iacov; căci gura Domnului a vorbit.

59

¹ Iată, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă,

² ci nelegiuirile voastre au pus un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre au ascuns Faţa Lui şi-L împiedică să vă asculte!

³ Căci mâinile vă sunt pătate de sânge şi degetele de nelegiuiri; buzele voastre spun minciuni, şi limba voastră vorbeşte nedreptăţi.

⁴ Nici unuia nu-i place dreptatea, nici unul nu se judecă în adevăr; ei se încred în deşertăciune şi spun neadevăruri; concep răul şi nasc nelegiuirea.

⁵ Clocesc ouă de viperă şi ţes pânze de păianjen. Cine mănâncă din ouăle lor, moare; şi dacă se sparge vreunul, iese o viperă.

⁶ Pânzele lor nu slujesc la facerea hainelor şi nu pot să se acopere cu faptele lor, căci lucrările lor sunt lucrări ale nelegiuirii, şi în mâinile lor sunt fapte de violenţă.

⁷ Picioarele lor aleargă spre rău şi se grăbesc să verse sânge nevinovat; gândurile lor sunt gânduri ale nelegiuirii, prăpădul şi nimicirea sunt pe drumul lor.

⁸ Ei nu cunosc calea păcii, şi nu este dreptate în căile lor; şi-au făcut căile sucite: oricine umblă pe ele nu cunoaşte pacea.

⁹ De aceea eliberarea este departe de noi şi dreptatea nu ne ajunge. Aşteptăm lumina, şi iată întunericul; strălucirea, şi umblăm în negură!

¹⁰ Bâjbâim ca nişte orbi de-a lungul unui zid, bâjbâim ca şi cei care n-au ochi, ne împiedicăm ziua în amiaza mare, ca noaptea, în mijlocul celor sănătoşi suntem ca nişte morţi.

¹¹ Mormăim cu toţii ca nişte urşi, ne văităm ca nişte porumbei, aşteptăm judecata, dar nu este; mântuirea, dar este departe de noi.

¹² Căci fărădelegile noastre sunt multe înaintea Ta, şi păcatele noastre mărturisesc împotriva noastră; fărădelegile noastre sunt cu noi şi ne cunoaştem nelegiuirea.

¹³ Am fost vinovaţi şi am minţit împotriva Domnului, am părăsit pe Dumnezeul nostru; vorbind cu apăsare şi răzvrătire, am cugetat şi am scos din inimă cuvinte mincinoase;

¹⁴ şi eliberarea s-a întors înapoi, şi mântuirea a stat departe; căci adevărul s-a împiedicat pe stradă, şi dreptatea nu poate să intre.

¹⁵ Da, adevărul lipseşte, şi cel ce se depărtează de rău devine o pradă. Şi Domnul a văzut, şi nu I-a plăcut că nu era dreptate.

¹⁶ Şi El a văzut că nu era nici un om, şi S-a uimit că nu era nici un mijlocitor. De aceea braţul Lui I-a adus mântuire, şi dreptatea Lui L-a Sprijinit.

¹⁷ S-a îmbrăcat cu dreptatea ca şi cu o platoşă, Şi-a pus pe cap coiful mântuirii; S-a îmbrăcat cu haina răzbunării şi S-a acoperit cu gelozia ca şi cu o robă.

¹⁸ El va răsplăti fiecăruia după faptele lui, va da potrivnicilor Săi mânia, va întoarce la fel duşmanilor Lui, iar insulelor le va da plata cuvenită.

¹⁹ Atunci se vor teme de Numele Domnului cei de la vest, şi de gloria Lui cei de la răsăritul soarelui. Când duşmanul va năvăli ca un torent, Duhul Domnului îl va pune pe fugă.

²⁰ Şi Răscumpărătorul va veni în Sion, pentru cei ai lui Iacov, care se vor întoarce de la păcatele lor, zice Domnul.

²¹ Şi iată legământul Meu cu ei, zice Domnul: Duhul Meu care Se odihneşte peste tine şi cuvintele Mele, pe care le-am pus în gura ta, nu se vor mai depărta din gura ta, nici din gura copiilor tăi, nici din gura copiilor copiilor tăi, de acum şi până în veci, zice Domnul.

60

¹ Scoală-te, străluceşte! Căci lumina ta vine, şi gloria Domnului răsare peste tine.

² Căci iată, întunericul va acoperi pământul, şi negură mare popoarele; dar peste tine va răsări Domnul, şi gloria Lui se va arăta peste tine.

³ Şi naţiunile vor umbla în lumina ta, şi regii în strălucirea razelor tale.

⁴ Ridică-ţi ochii împrejur şi priveşte: toţi se strâng şi vin spre tine! Fiii tăi vin de departe şi fiicele tale sunt purtate pe braţe.

⁵ Când vei vedea aceste lucruri, vei tresări de bucurie, îţi va bate inima şi se va lărgi, căci belşugul mării se va întoarce spre tine şi bogăţia popoarelor va veni la tine.

⁶ Vei fi acoperit de o mulţime de cămile, de dromadere din Madian şi din Efa; vor veni toţi din Seba, aducând aur şi tămâie, şi vor vesti laudele Domnului.

⁷ Toate turmele Chedarului se vor aduna la tine, berbecii din Nebaiot vor fi în slujba ta; se vor urca pe altarul Meu ca jertfă plăcută Mie, şi voi glorifica casa gloriei Mele.

⁸ Cine sunt aceia care zboară ca nişte nori, ca nişte porumbei spre porumbarul lor?

⁹ Căci insulele Mă vor aştepta pe Mine şi corăbiile din Tars vor veni primele, ca să aducă înapoi de departe pe fiii tăi, cu argintul şi aurul lor, pentru Numele Domnului Dumnezeului tău, pentru Numele Sfântului lui Israel, care te-a preamărit.

¹⁰ Şi fiii străinilor îţi vor ridica zidurile, şi regii lor îţi vor sluji, căci te-am lovit în mânia Mea, dar, în îndurarea Mea, am avut milă de tine.

¹¹ Porţile tale vor sta mereu deschise, nu vor fi închise nici zi, nici noapte, ca să lase să intre la tine bogăţia naţiunilor, şi regii lor cu suita lor.

¹² Căci naţiunea şi împărăţia care nu-ţi vor sluji vor pieri, şi naţiunile acelea vor fi în totul ruinate.

¹³ Gloria Libanului va veni la tine, chiparosul, ulmul şi merişorul, cu toţii laolaltă, ca să înfrumuseţeze locul sanctuarului Meu, căci Eu voi preamări locul unde se odihnesc picioarele Mele.

¹⁴ Fiii celor ce te-au întristat vor veni plecaţi înaintea ta şi toţi cei care te dispreţuiau vor veni să se plece la picioarele tale; şi te vor numi Cetatea Domnului, Sionul Sfântului lui Israel.

¹⁵ De unde erai părăsită şi privită cu ură, şi nimeni nu trecea prin tine, te voi face o podoabă veşnică, o bucurie din generaţie în generaţie.

¹⁶ Vei suge laptele naţiunilor, vei suge sânul regilor, şi vei şti astfel că Eu sunt Domnul, Mântuitorul tău, Răscumpărătorul tău, Puternicul lui Iacov.

¹⁷ În loc de bronz voi aduce aur, în loc de fier voi aduce argint, în loc de lemn, bronz, şi în loc de pietre, fier. Voi face ca pacea să odihnească peste tine, şi să stăpânească dreptatea.

¹⁸ Nu se va mai auzi vorbindu-se de violenţă în ţară, nici de devastare şi ruină în ţinutul tău, ci vei numi zidurile tale Mântuire şi porţile tale Laudă.

¹⁹ Nu soarele îţi va mai fi lumină ziua, nici luna nu te va mai lumina cu lumina ei, ci Domnul va fi lumina ta veşnică, şi Dumnezeul tău, gloria ta.

²⁰ Soarele tău nu va mai asfinţi şi luna ta nu se va mai retrage; căci Domnul va fi lumina ta pe vecie şi zilele suferinţei tale se vor sfârşi.

²¹ Nu vor mai fi decât oameni drepţi în poporul tău: ei vor stăpâni pământul pe vecie, ca lăstar plantat de Mine, lucrarea mâinilor Mele, ca să pot fi glorificat.

²² Cel mai mic se va face o mie şi cel mai neînsemnat o naţiune puternică. Eu, Domnul, voi grăbi aceste lucruri, la timpul lor.

61

¹ Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc sclavilor libertatea, şi prinşilor de război eliberarea;

² să vestesc anul de îndurare al Domnului şi ziua de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi pe toţi cei întristaţi;

³ să dau celor întristaţi din Sion, frumuseţe în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiţi terebinţi ai dreptăţii, un răsad al Domnului, ca El să fie glorificat.

⁴ Ei vor zidi vechile dărâmături, vor ridica iarăşi năruirile din vechime, vor înnoi cetăţi pustiite, locuri părăsite din generaţie în generaţie.

⁵ Străinii vor sta şi vă vor paşte turmele, şi fiii străinului vor fi plugarii şi lucrătorii voştri în vie.

⁶ Dar voi vă veţi numi preoţi ai Domnului, şi veţi fi numiţi slujitori ai Dumnezeului nostru, veţi mânca bogăţiile popoarelor, şi vă veţi mândri cu gloria lor.

⁷ În locul ruşinii voastre, veţi avea cinste îndoită; în locul ruşinii, se vor veseli de partea lor, căci vor stăpâni îndoit în ţara lor şi vor avea o bucurie veşnică.

⁸ Căci Eu, Domnul, iubesc dreptatea, urăsc jaful şi nelegiuirea; le voi da cu credincioşie răsplata şi voi încheia cu ei un legământ veşnic.

⁹ Şi sămânţa lor va fi cunoscută între naţiuni, şi urmaşii lor printre popoare; toţi cei care-i vor vedea vor cunoaşte că sunt o sămânţă binecuvântată de Domnul.

¹⁰ Mă voi bucura nespus în Domnul şi sufletul Meu va fi plin de veselie în Dumnezeul Meu; căci M-a îmbrăcat cu hainele mântuirii, M-a acoperit cu roba dreptăţii, ca pe un mire împodobit cu o coroană şi ca pe o mireasă împodobită cu bijuteriile ei.

¹¹ Căci, după cum pământul face să răsară lăstarul lui, şi după cum o grădină face să încolţească semănăturile ei, aşa va face Domnul Dumnezeu să răsară dreptatea şi lauda în faţa tuturor popoarelor.

62

¹ De dragostea Sionului nu voi tăcea, de dragostea Ierusalimului nu voi sta liniştit, până nu se va arăta dreptatea lui ca o făclie care arde.

² Atunci popoarele vor vedea dreptatea ta şi toţi regii gloria ta; şi-ţi vor pune un nume nou, pe care-l va hotărî gura Domnului.

³ Vei fi o coroană a gloriei în mâna Domnului, şi o diademă regească în mâna Dumnezeului tău.

⁴ Nu te vor mai numi Părăsită şi nu-ţi vor mai numi pământul un deşert, ci te vor numi: Plăcerea Mea este în ea, şi ţara o vor numi Căsătorită, căci Domnul îşi găseşte plăcerea în tine, şi ţara ta va fi căsătorită.

⁵ Cum se uneşte un tânăr cu o fecioară, aşa se vor uni fiii tăi cu tine; şi cum se bucură mirele de mireasa lui, aşa Se va bucura Dumnezeul tău de tine.

⁶ Pe zidurile tale, Ierusalime, am pus nişte paznici care nu vor tăcea niciodată, nici zi, nici noapte! Voi, care aduceţi aminte Domnului de el, nu vă odihniţi deloc!

⁷ Şi nu-i daţi odihnă, până nu va aşeza din nou Ierusalimul şi-l va face o laudă pe pământ.

⁸ Domnul a jurat pe dreapta Lui şi pe braţul Lui cel puternic: Nu voi mai da grâul tău hrană duşmanilor tăi şi fiii străinului nu vor mai bea mustul tău, pentru care tu ai muncit.

⁹ Ci, acei care-l vor strânge, aceia îl vor mânca şi vor lăuda pe Domnul, şi cei ce vor face vinul, îl vor bea, în curţile sanctuarului Meu.

¹⁰ Treceţi, treceţi pe porţi! Pregătiţi calea poporului! Croiţi, croiţi drum, daţi pietrele la o parte! Ridicaţi un steag pentru popoare!

¹¹ Iată ce vesteşte Domnul până la marginile pământului: Spuneţi fiicei Sionului: Iată, Mântuirea ta vine; iată, plata este cu El şi răsplătirile înaintea Lui.

¹² Ei vor fi numiţi Popor sfânt, Răscumpăraţi ai Domnului. Iar pe tine te vor numi Cetate căutată şi nepărăsită.

63

¹ Cine este Acesta care vine din Edom, din Boţra, în haine roşii strălucitoare, Acesta care este maiestuos în înfăţişare, mergând în măreţia puterii Lui? Eu sunt Cel ce vorbesc în dreptate, puternic să mântuiesc.

² Dar pentru ce îţi sunt hainele roşii, şi veşmintele Tale ca ale celui ce calcă în teasc?

³ Eu singur am călcat în teasc, şi nici un om dintre popoare nu era cu Mine; i-am călcat astfel în mânia Mea, şi i-am zdrobit în furia Mea; aşa că sângele lor a ţâşnit pe veşmintele Mele, şi Mi-am mânjit toate hainele cu el.

⁴ Căci în inima Mea era ziua răzbunării, şi venise anul celor răscumpăraţi ai Mei.

⁵ Şi Mă uitam împrejur, şi nu era nici un ajutor, şi Mă miram că nu era nimeni să Mă sprijine; atunci braţul Meu Mi-a fost într-ajutor şi mânia Mea M-a Sprijinit.

⁶ Am călcat în picioare popoare în mânia Mea şi le-am îmbătat cu urgia Mea şi le-am vărsat sângele pe pământ.

⁷ Voi vesti îndurările Domnului, laudele Domnului, după tot ce a făcut Domnul pentru noi, şi marea Lui bunătate faţă de casa lui Israel, pe care i-a arătat-o după îndurările Lui, şi după mulţimea bunătăţilor Lui.

⁸ Căci El a zis: Negreşit, ei sunt poporul Meu, copii care nu vor minţi. Şi El a fost Mântuitorul lor.

⁹ În toate necazurile lor, El a fost întristat, şi îngerul prezenţei Lui i-a mântuit; El i-a răscumpărat în dragostea şi în îndurarea Lui, şi necurmat i-a sprijinit şi i-a purtat în toate zilele din vechime.

¹⁰ Dar ei s-au răzvrătit şi au întristat pe Duhul Lui cel sfânt; iar El li S-a făcut duşman şi a luptat împotriva lor.

¹¹ Atunci poporul şi-a adus aminte de zilele străvechi ale lui Moise: Unde este Acela care i-a scos din mare, cu păstorul turmei Sale? Unde este Acela care punea Duhul Lui cel sfânt în mijlocul lor,

¹² care conducea dreapta lui Moise cu braţul Său cel glorificat, care despica apele înaintea lor, ca să-Şi facă un Nume veşnic,

¹³ care îi călăuzea prin adâncuri, ca pe un cal în deşert, pentru ca ei să nu se poticnească?

¹⁴ Aşa cum vita coboară în vale, aşa i-a dus Duhul Domnului la odihnă. Aşa ai condus Tu pe poporul Tău, ca să-Ţi facă un Nume glorificat.

¹⁵ Priveşte din cer şi vezi, din locuinţa Ta cea sfântă şi glorificată: unde este zelul şi puterea Ta? Fiorul inimii Tale şi îndurările Tale nu se mai arată faţă de mine!

¹⁶ Totuşi Tu eşti Tatăl nostru! Căci Avraam nu ne cunoaşte şi Israel nu ştie cine suntem; dar Tu, Doamne, eşti Tatăl nostru, Răscumpărătorul nostru, Numele Tău este din veşnicie.

¹⁷ Pentru ce, Doamne, ne-ai făcut să rătăcim de la căile Tale, şi ne împietreşti inima să nu ne temem de Tine? Întoarce-Te, din dragoste pentru robii Tăi, pentru seminţiile moştenirii Tale!

¹⁸ Poporul Tău cel sfânt n-a stăpânit ţara decât puţin timp; duşmanii noştri au călcat în picioare locaşul Tău cel sfânt.

¹⁹ Am ajuns ca acei peste care niciodată n-ai stăpânit Tu şi care niciodată n-au fost chemaţi cu Numele Tău.

64

¹ O! de ai despica cerurile şi Te-ai coborî, s-ar topi munţii înaintea Ta,

² ca de un foc care aprinde vreascuri, ca de un foc care face apa să dea în clocot, ca să facă Numele Tău cunoscut duşmanilor Tăi, pentru ca popoarele să tremure de prezenţa Ta!

³ Când ai făcut lucruri înspăimântătoare la care nu ne aşteptam, Te-ai coborât şi munţii s-au zguduit înaintea Ta.

⁴ Niciodată nu s-a pomenit, nici nu s-a auzit vorbindu-se, şi nici n-a văzut vreodată ochiul un Dumnezeu ca Tine: care să fi făcut asemenea lucruri pentru cei care se încred în El.

⁵ Tu ieşi înaintea celor ce împlinesc cu bucurie dreptatea, a celor ce umblă în căile Tale şi îşi aduc aminte de Tine. Dar Te-ai mâniat, pentru că am păcătuit: vom suferi noi veşnic şi vom fi noi mântuiţi?

⁶ Toţi am ajuns ca nişte necuraţi, şi toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită. Toţi suntem ofiliţi ca o frunză şi nelegiuirile noastre ne iau ca vântul.

⁷ Nu este nimeni care să cheme Numele Tău, sau care să se trezească şi să se alipească de Tine: de aceea ne-ai ascuns Faţa Ta şi ne faci să pierim din cauza nelegiuirilor noastre.

⁸ Dar acum, Doamne, Tu eşti Tatăl nostru; noi suntem lutul şi Tu olarul nostru; şi noi toţi suntem lucrarea mâinilor Tale.

⁹ Nu Te mânia prea mult, Doamne, şi nu-Ţi aduce aminte pentru totdeauna de nelegiuire! Iată, priveşte, Te rugăm, căci toţi suntem poporul Tău.

¹⁰ Cetăţile Tale cele sfinte sunt pustii; Sionul este deşert, Ierusalimul o ruină!

¹¹ Casa noastră cea sfântă şi frumoasă, în care părinţii noştri cântau laudele Tale, a ajuns pradă flăcărilor, şi tot ce aveam mai scump a fost pustiit.

¹² După toate acestea, Te vei opri Tu, Doamne? Vei tăcea Tu oare şi ne vei întrista peste măsură de mult?

65

¹ Am fost căutat de cei ce nu întrebau de Mine, am fost găsit de cei ce nu Mă căutau; am zis: Iată-Mă, iată-Mă! către un popor care nu era chemat cu Numele Meu.

² Mi-am întins mâinile toată ziua spre un popor răzvrătit, care umblă pe o cale care nu este bună, după gândurile lor,

³ spre un popor care nu conteneşte să Mă mânie în faţă, aducând jertfe în grădini, şi arzând tămâie pe cărămizi,

⁴ care locuieşte printre morminte, şi petrece noaptea în peşteri, mâncând carne de porc, şi având în străchini supă din mâncăruri necurate.

⁵ Şi care totuşi zice: Dă-te înapoi, nu te apropia de mine, căci eu sunt mai sfânt ca tine! Acestea sunt un fum în nările Mele, un foc care arde toată ziua.

⁶ Iată, este scris înaintea Mea: Nici gând să tac, ci îi voi pedepsi; da, îi voi răsplăti în sânul lor

⁷ pentru nelegiuirile voastre, zice Domnul, şi pentru nelegiuirile părinţilor voştri, care au ars tămâie pe munţi şi M-au batjocorit pe înălţimi; de aceea le voi măsura în sân plata pentru faptele lor din trecut.

⁸ Aşa vorbeşte Domnul: După cum, când se găseşte must într-un strugure, se zice: Nu-l nimici, căci este o binecuvântare în el!, tot aşa şi Eu voi face la fel, din dragoste pentru robii Mei, ca să nu nimicesc totul.

⁹ Voi scoate o sămânţă din Iacov, şi din Iuda un stăpânitor al munţilor Mei; aleşii Mei vor stăpâni ţara, şi robii Mei vor locui în ea.

¹⁰ Şi Saronul va fi păşunea oilor, şi Valea Acor un loc de culcuş al boilor, pentru poporul Meu care M-a căutat.

¹¹ Dar pe voi, care părăsiţi pe Domnul, care uitaţi muntele Meu cel sfânt, care pregătiţi o masă Norocului şi umpleţi un pahar cu vin amestecat în cinstea Soartei,

¹² vă sortesc săbiei, şi toţi vă veţi pleca în măcel; căci Eu am chemat, şi n-aţi răspuns; am vorbit, şi n-aţi ascultat, ci aţi făcut ce era rău înaintea Mea, şi aţi ales ce nu-Mi place.

¹³ De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată, robii Mei vor mânca, iar voi veţi fi flămânzi; iată, robii Mei vor bea, iar vouă vă va fi sete; iată, robii Mei se vor bucura, dar voi vă veţi ruşina.

¹⁴ Iată, robii Mei vor cânta, de veselă ce le va fi inima, dar voi veţi striga de durerea pe care o veţi avea în suflet, şi vă veţi boci de mâhnit ce vă va fi duhul.

¹⁵ Şi vă veţi lăsa numele vostru ca blestem aleşilor Mei; căci Domnul Dumnezeu vă va omorî, şi va da robilor Săi un alt nume.

¹⁶ Aşa că cine se va binecuvânta în ţară se va binecuvânta în Dumnezeul adevărului, şi cine va jura în ţară va jura pe Dumnezeul adevărului, căci vechile suferinţe vor fi uitate, vor fi ascunse de ochii Mei.

¹⁷ Căci iată, Eu creez ceruri noi şi un pământ nou; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în minte.

¹⁸ Ci vă veţi bucura şi vă veţi înveseli pe vecie în cele ce voi crea. Căci, iată, voi preface Ierusalimul în bucurie, şi pe poporul lui în veselie.

¹⁹ Eu însumi Mă voi veseli cu privire la Ierusalim, şi Mă voi bucura de poporul Meu; nu se va mai auzi în el de acum nici glasul planşetelor, nici glasul ţipetelor.

²⁰ Nu vor mai fi în el copii cu zile puţine, nici bătrâni care să nu-şi împlinească zilele. Căci cine va muri la vârsta de o sută de ani va fi încă tânăr, şi cel ce va muri la vârsta de o sută de ani va fi blestemat ca păcătos.

²¹ Vor construi case, şi le vor locui; şi vor sădi vii şi le vor mânca rodul.

²² Nu vor construi case, ca altul să locuiască în ele; nu vor sădi vii, ca altul să le mănânce rodul; căci zilele poporului Meu vor fi ca zilele copacilor, şi aleşii Mei se vor bucura de lucrul mâinilor lor.

²³ Nu vor munci degeaba, şi nu vor avea copii ca să-i vadă pierind, căci vor alcătui o sămânţă binecuvântată de Domnul, şi urmaşii lor vor fi cu ei.

²⁴ Şi înainte de a Mă chema, le voi răspunde; în timp ce ei încă vor vorbi, Eu îi voi asculta.

²⁵ Lupul şi mielul vor paşte împreună, leul va mânca paie ca boul, şi şarpele se va hrăni cu ţărână. Nici un rău, nici o daună nu se va face pe tot muntele Meu cel Sfânt, zice Domnul.

66

¹ Aşa vorbeşte Domnul: Cerul este tronul Meu, şi pământul este aşternutul picioarelor Mele. Ce casă aţi putea voi să-Mi construiţi, şi care este locul odihnei Mele?

² Căci toate acestea, numai mâna Mea le-a făcut şi toate şi-au căpătat astfel fiinţa, zice Domnul. Iată spre cine îmi voi îndrepta privirile: spre cel care suferă şi are duhul mâhnit, spre cel care tremură la cuvântul Meu.

³ Cel ce înjunghie un bou ca jertfă este ca acela care ucide un om; cel ce jertfeşte un miel este ca acela care rupe gâtul unui câine; cel ce aduce un dar de mâncare este ca acela care varsă sânge de porc; cel ce arde tămâie este ca acela care binecuvântează pe un idol; toţi aceştia îşi aleg căile lor şi sufletul lor găseşte plăcere în urâciunile lor.

⁴ De aceea şi Eu voi alege ce este spre nefericirea lor, şi voi aduce peste ei lucrurile de care se tem, căci atunci când Eu am chemat, nici unul n-a răspuns, când Eu am vorbit, n-au auzit, ci au făcut ce este rău înaintea Mea, şi au ales ce nu-Mi place.

⁵ Ascultaţi Cuvântul Domnului, voi, care tremuraţi la Cuvântul Lui. Fraţii voştri, care vă urăsc şi vă alungă din cauza Numelui Meu, au zis: Să fie Domnul glorificat ca să vă vedem bucuria! Dar ei vor fi făcuţi de ruşine!

⁶ Un glas răsunător iese din cetate, un glas iese din templu! Este glasul Domnului care dă duşmanilor Lui plata cuvenită!

⁷ Înainte de a simţi dureri a născut, şi înainte de a-i veni suferinţele a dat naştere unui fiu.

⁸ Cine a auzit vreodată aşa ceva? Cine a văzut vreodată aşa ceva? Se poate naşte oare o ţară într-o zi? Se naşte un popor dintr-o dată? Abia au apucat-o durerile şi fiica Sionului şi-a şi născut fiii!

⁹ Aş putea să aduc până la naştere şi să nu las să nască? zice Domnul. Eu care fac să nască, aş putea oare să împiedic naşterea? zice Dumnezeul tău.

¹⁰ Bucuraţi-vă împreună cu Ierusalimul şi veseliţi-vă pentru el, toţi cei care-l iubiţi; împărţiţi şi bucuria cu el, acum, toţi cei ce l-aţi plâns,

¹¹ ca să fiţi săturaţi, bând laptele mângâierilor lui, ca să vă desfătaţi de plinătatea gloriei lui.

¹² Căci aşa vorbeşte Domnul: Iată, voi îndrepta spre el pacea ca un râu şi gloria popoarelor ca un torent ieşit din matcă; şi veţi fi alăptaţi, veţi fi purtaţi în braţe şi dezmierdaţi pe genunchi.

¹³ Cum mângâie pe cineva mama sa, aşa vă voi mângâia Eu, da, veţi fi mângâiaţi în Ierusalim!

¹⁴ Şi când veţi vedea aceste lucruri, inima vi se va bucura şi oasele voastre vor prinde putere ca iarba. Mâna Domnului va fi cunoscută faţă de robii Săi, dar va face pe duşmanii Lui să-i simtă mânia.

¹⁵ Căci iată, Domnul vine cu foc, şi carele Lui sunt ca un vârtej, ca să dea mânia Sa cu furie, şi mustrarea Sa cu flăcări de foc.

¹⁶ Căci prin foc şi prin sabia Sa, Domnul va intra la judecată cu oricine; şi mulţi vor fi cei ucişi de Domnul.

¹⁷ Cei ce se sfinţesc şi se curăţesc în grădini, urmând pe unul în mijloc, mâncând carne de porc, şi şoareci, şi alte lucruri urâcioase, toţi aceia vor pieri zice Domnul.

¹⁸ Eu cunosc faptele şi gândurile lor! Dar vine timpul când voi strânge toate popoarele şi toate limbile; ele vor veni şi vor vedea gloria Mea.

¹⁹ Şi voi pune un semn între ele, şi voi trimite la naţiuni pe cei ce vor scăpa din Israel, la Tars, la Pul şi la Lud, care trag cu arcul, la Tubal şi la Iavan, în insulele depărtate, care n-au auzit de Mine şi n-au văzut gloria Mea; ei vor vesti gloria Mea printre naţiuni.

²⁰ Vor aduce pe toţi fraţii voştri din mijlocul tuturor naţiunilor, ca dar pentru Domnul, pe cai, în care şi pe tărgi, pe catâri şi pe dromadere, la muntele Meu cel sfânt, la Ierusalim, zice Domnul, cum îşi aduc copiii lui Israel darurile de mâncare într-un vas curat la casa Domnului.

²¹ Şi voi lua şi dintre ei, pe unii, ca preoţi şi leviţi, zice Domnul.

²² Căci după cum cerurile cele noi şi pământul cel nou, pe care le voi face, vor rămâne înaintea Mea, zice Domnul, aşa va rămâne şi sămânţa voastră şi numele vostru.

²³ Şi de la lună nouă la lună nouă, de la Sabat la Sabat, orice făptură va veni să se închine înaintea Mea, zice Domnul.

²⁴ Şi vor ieşi, vor vedea trupurile moarte ale oamenilor care s-au răzvrătit împotriva Mea; căci viermele lor nu va muri şi focul lor nu se va stinge; şi vor fi o groază pentru orice făptură.