1

¹ Proverbele lui Solomon, fiul lui David, regele lui Israel:

² pentru a cunoaşte înţelepciunea şi învăţătura; pentru a înţelege cuvintele inteligenţei;

³ pentru a primi învăţături de bun simţ, de dreptate, de judecată şi de corectitudine,

⁴ ca să dea prudenţă celor lipsiţi de minte, tânărului cunoştinţă şi chibzuinţă;

⁵ înţeleptul va asculta şi îşi va mări ştiinţa; şi cel priceput va primi un sfat înţelept;

⁶ ca să înţeleagă un proverb şi o parabolă, cuvintele înţelepţilor şi enigmele lor.

⁷ Frica de Domnul este începutul ştiinţei; dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura.

⁸ Ascultă, fiul meu, înţelepciunea tatălui tău, şi nu respinge îndrumările mamei tale!

⁹ Căci ele sunt ornamente plăcute pe capul tău, şi lănţişoare preţioase la gâtul tău.

¹⁰ Fiul meu, dacă nişte păcătoşi vor să te amăgească, nu te lăsa câştigat de ei!

¹¹ Dacă vor zice: Vino cu noi! Hai să întindem capcane ca să vărsăm sânge, să întindem fără temei laţuri celui nevinovat;

¹² hai să-i înghiţim de vii, ca locuinţa morţilor, şi întregi, ca pe cei care se coboară în groapă;

¹³ vom găsi tot felul de lucruri scumpe, şi ne vom umple casele cu pradă;

¹⁴ vei avea şi tu prada ta la fel cu noi, o pungă vom avea cu toţii!

¹⁵ fiul meu, să nu porneşti la drum cu ei, abate-ţi piciorul de pe cărarea lor!

¹⁶ Căci picioarele lor aleargă la rău, şi se grăbesc să verse sânge.

¹⁷ Dar degeaba se aruncă laţul înaintea ochilor tuturor păsărilor;

¹⁸ căci ei întind curse tocmai împotriva sângelui lor, îşi pun laţuri sufletului lor.

¹⁹ Acestea sunt căile tuturor celor lacomi după câştig necinstit; lăcomia ia viaţa celor ce sunt stăpâniţi de ea.

²⁰ Înţelepciunea strigă pe străzi; îşi înalţă glasul în pieţe:

²¹ strigă unde e zarva mai mare; la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei:

²² Până când, neştiutorilor, veţi iubi prostia? Căci cei batjocoritori îşi găsesc plăcerea în batjocură, iar nebunii urăsc cunoaşterea?

²³ Întoarceţi-vă şi ascultaţi mustrările mele! Iată, voi turna duhul meu peste voi, vă voi face cunoscut cuvintele mele.

²⁴ Fiindcă v-am chemat, şi voi v-aţi împotrivit, mi-am întins mâna, şi nimeni n-a luat seama,

²⁵ ci aţi respins toate sfaturile mele, şi n-aţi vrut îndemnul meu,

²⁶ şi eu voi râde când veţi fi în vreo nenorocire, îmi voi bate joc de voi când vă va cuprinde groaza,

²⁷ când vă va cuprinde deodată groaza ca o furtună, când vă va învălui nenorocirea ca un vârtej, când va veni peste voi necazul şi strâmtorarea,

²⁸ Atunci mă vor chema, şi nu voi răspunde; mă vor căuta stăruitor, dar nu mă vor găsi.

²⁹ Pentru că au urât cunoştinţa şi n-au ales frica de Domnul,

³⁰ pentru că n-au iubit sfaturile mele şi au nesocotit toate mustrările mele,

³¹ de aceea se vor hrăni cu roadă căilor lor, şi se vor sătura cu sfaturile lor.

³² Căci împotrivirea celor fără minte îi ucide, şi mulţumirea de sine a nebunilor îi nimiceşte;

³³ dar cel ce mă ascultă va locui în siguranţă, şi va trăi liniştit, fără să se teamă de vreun rău.

2

¹ Fiul meu, dacă vei primi cuvintele mele şi vei păstra în tine poruncile mele;

² dacă îţi vei pleca urechea la înţelepciune şi dacă îţi vei pune la inimă priceperea;

³ dacă vei cere înţelepciune şi te vei ruga pentru pricepere;

⁴ dacă o vei căuta ca argintul şi dacă vei umbla după ea ca după o comoară ascunsă,

⁵ atunci vei înţelege frica de Domnul, şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.

⁶ Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere.

⁷ El dă înţelepciune sănătoasă celor drepţi, El este un scut pentru cei ce umblă în dreptate.

⁸ El ocroteşte cărările dreptăţii şi păzeşte calea sfinţilor Lui.

⁹ Atunci vei înţelege dreptatea, judecata, echitatea, toate căile bune.

¹⁰ Căci înţelepciunea va veni în inima ta, şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău;

¹¹ chibzuinţă va veghea asupra ta, priceperea te va păzi,

¹² ca să te scape de calea cea rea, de omul care ţine cuvântări stricate,

¹³ de cei ce părăsesc cărările dreptăţii, ca să umble pe drumurile întunericului,

¹⁴ care se bucură să facă răul şi îşi găsesc plăcerea în perversitatea celui rău,

¹⁵ care umblă pe cărări strâmbe şi apucă pe drumuri sucite;

¹⁶ ca să te scape de femeia imorală, de străina care întrebuinţează cuvinte ademenitoare,

¹⁷ care părăseşte pe bărbatul tinereţii ei şi uită legământul Dumnezeului ei.

¹⁸ Căci casa ei coboară la moarte şi drumul ei duce la cei morţi:

¹⁹ nici unul care se duce la ea nu se mai întoarce şi nu găseşte cărările vieţii.

²⁰ De aceea, tu să umbli pe calea celor buni şi să ţii cărările celor drepţi.

²¹ Căci oamenii drepţi vor locui ţara şi cei fără vină vor rămâne în ea;

²² dar cei răi vor fi nimiciţi din ţară şi cei necredincioşi vor fi smulşi din ea.

3

¹ Fiul meu, nu uita învăţătura mea, ci păstrează în inima ta poruncile mele.

² Căci ele îţi vor lungi zilele şi anii vieţii tale, şi-ţi vor aduce multă pace.

³ Să nu te părăsească bunătatea şi adevărul: leagă-ţi-le la gât, scrie-le pe tăbliţa inimii tale.

⁴ Astfel vei căpăta trecere şi minte sănătoasă înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.

⁵ Încrede-te în Domnul din toată inima ta; şi nu te baza pe înţelepciunea ta.

⁶ Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.

⁷ Nu te socoti singur înţelept; teme-te de Domnul, şi abate-te de la rău.

⁸ Aceasta va aduce sănătate trupului tău, şi putere oaselor tale.

⁹ Cinsteşte pe Domnul cu ceea ce ai, şi cu cele dintâi roade din tot venitul tău:

¹⁰ căci atunci grânarele îţi vor fi pline de belşug, şi teascurile tale vor geme de must.

¹¹ Fiul meu, nu dispreţui disciplinarea Domnului, nici nu te mâhni de pedepsele Lui.

¹² Căci Domnul mustră pe cine iubeşte, ca un părinte pe copilul pe care-l iubeşte.

¹³ Binecuvântat este omul care găseşte înţelepciune, şi omul care câştigă pricepere.

¹⁴ Căci câştigul pe care îl aduce ea este mai bun decât al argintului, şi venitul adus de ea este mai de preţ decât aurul;

¹⁵ ea este mai de preţ decât mărgăritarele şi toate lucrurile pe care le-ai dori nu se pot asemăna cu ea.

¹⁶ În mâna ei dreaptă este o viaţă lungă; şi în mâna ei stângă, bogăţii şi cinste.

¹⁷ Căile ei sunt nişte căi plăcute, şi toate cărările ei sunt paşnice.

¹⁸ Ea este un pom al vieţii pentru cei ce o apucă şi cei ce o au sunt fericiţi.

¹⁹ Prin înţelepciune a întemeiat Domnul pământul, prin pricepere a întărit El cerurile;

²⁰ prin cunoştinţa Lui s-au deschis adâncurile, şi norii au strecurat roua.

²¹ Fiul meu, să nu se depărteze învăţăturile acestea de ochii tăi: păstrează sfatul sănătos şi chibzuinţă.

²² Căci ele vor fi viaţa sufletului tău, şi podoaba gâtului tău.

²³ Atunci vei merge în siguranţă pe drumul tău, şi piciorul nu ţi se va împiedica.

²⁴ Când te vei culca, vei fi fără teamă, şi când vei dormi, somnul îţi va fi dulce.

²⁵ Nu te teme de spaima neprevăzută, nici când vine necazul din partea celor răi;

²⁶ căci Domnul va fi încrederea ta, şi El îţi va păzi piciorul ca să nu fie prins.

²⁷ Nu reţine o binefacere de la cei la care trebuie dată, când stă în puterea ta s-o faci.

²⁸ Nu zice aproapelui tău: Du-te, şi vino iarăşi; îţi voi da mâine!, când ai de unde să dai.

²⁹ Nu gândi rău împotriva aproapelui tău, văzând că locuieşte liniştit lângă tine.

³⁰ Nu te certa fără motiv cu cineva, dacă nu ţi-a făcut nici un rău.

³¹ Nu invidia pe asupritor, şi nu alege nici una din căile lui.

³² Căci Domnul urăşte pe oamenii vicleni, dar sfatul Lui tainic este cu cei drepţi.

³³ Blestemul Domnului este în casa celui rău, dar El binecuvântează locuinţa celor drepţi.

³⁴ Desigur, El îşi bate joc de cei batjocoritori, dar dă har celor umili.

³⁵ Înţelepţii vor moşteni gloria, dar partea celor nebuni este ruşinea.

4

¹ Ascultaţi, fiilor, învăţătura unui tată, şi luaţi aminte, ca să pricepeţi;

² căci eu vă dau sfaturi bune: nu respingeţi învăţătura mea.

³ Când eram încă fiu la tatăl meu, gingaş şi unic în faţa mamei mele,

⁴ el mă învăţa şi-mi zicea: Păstrează bine în inima ta cuvintele mele, păzeşte poruncile mele şi vei trăi!

⁵ Dobândeşte înţelepciune, dobândeşte pricepere; nu le uita, nici nu te abate de la cuvintele gurii mele.

⁶ N-o părăsi, şi ea te va păzi; iubeşte-o, şi te va ocroti.

⁷ Iată începutul înţelepciunii, dobândeşte înţelepciunea şi, cu tot ce ai, dobândeşte priceperea.

⁸ Înalţ-o, şi ea te va înălţa: ea îţi va aduce cinste, când o vei îmbrăţişa.

⁹ Ea îţi va pune pe cap o cunună de har, te va împodobi cu o coroană a gloriei.

¹⁰ Ascultă, fiul meu, şi primeşte cuvintele mele, şi anii vieţii tale se vor înmulţi.

¹¹ Te-am învăţat calea înţelepciunii; te-am condus pe cărările dreptăţii.

¹² Când vei umbla, pasul nu-ţi va fi stânjenit; şi când vei alerga, nu te vei împiedica.

¹³ Ţine învăţătura, n-o lăsa din mână; păstreaz-o, căci ea este viaţa ta.

¹⁴ Nu intra pe cărarea celor răi, şi nu umbla pe calea celor nelegiuiţi.

¹⁵ Fereşte-te de ea, nu trece pe ea; ocoleşte-o şi treci înainte.

¹⁶ Căci ei nu dorm, dacă n-au făcut răul; şi le piere somnul dacă nu fac pe cineva să cadă;

¹⁷ căci ei mănâncă pâinea nelegiuirii, şi beau vinul violenţei.

¹⁸ Dar cărarea celor drepţi este ca lumina strălucitoare, care merge mereu crescând până la miezul zilei.

¹⁹ Calea celor răi este ca întunericul; ei nu văd ce-i face să se împiedice.

²⁰ Fiul meu, ia aminte la cuvintele mele, pleacă-ţi urechea la spusele mele.

²¹ Să nu se depărteze cuvintele acestea de ochii tăi, păstrează-le în adâncul inimii tale!

²² Căci ele sunt viaţă pentru cei ce le găsesc, şi sănătate pentru tot trupul lor.

²³ Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice este de păzit, căci din ea ies izvoarele vieţii.

²⁴ Alungă neadevărul din inima ta; şi depărtează viclenia de pe buzele tale!

²⁵ Ochii tăi să privească drept, şi pleoapele tale să caute drept înaintea ta.

²⁶ Cărarea pe care mergi să fie bine gândită, şi toate căile tale să fie hotărâte.

²⁷ Nu te abate nici la dreapta nici la stânga: fereşte-ţi piciorul de rău.

5

¹ Fiul meu, ia aminte la înţelepciunea mea, pleacă urechea la învăţătura mea,

² ca să fii cu chibzuinţă, şi buzele tale să păstreze cunoaşterea.

³ Căci buzele unei femei imorale strecoară miere, şi gura ei este mai alunecoasă decât untdelemnul;

⁴ dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.

⁵ Picioarele ei coboară la moarte, paşii ei dau în locuinţa morţilor.

⁶ Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei şi nu ştie unde merge.

⁷ Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi nu vă abateţi de la cuvintele gurii mele:

⁸ depărtează-te de la drumul care duce la ea, şi nu te apropia de uşa casei ei,

⁹ ca nu cumva să dai altora cinstea ta, şi unui om fără milă anii tăi;

¹⁰ ca nu cumva străinii să se sature de averea ta, şi tu să munceşti din greu pentru casa altuia;

¹¹ ca nu cumva să gemi, la urmă, când carnea şi trupul ţi se vor consuma,

¹² şi să zici: Cum am urât eu învăţătura, şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea?

¹³ Şi cum am putut să n-ascult glasul învăţătorilor mei, să nu iau aminte la cei ce mă învăţau?

¹⁴ Puţin a lipsit să intru în tot felul de rele, în mijlocul poporului şi al adunării!

¹⁵ Bea apă din fântâna ta, şi din izvoarele puţului tău.

¹⁶ Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară, şi să-ţi curgă râurile pe străzi?

¹⁷ Lasă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lângă tine.

¹⁸ Izvorul tău să fie binecuvântat; şi bucură-te de soţia tinereţii tale.

¹⁹ Cerboaică iubită, căprioară plăcută: pieptul ei să te îmbete întotdeauna, şi fii îndrăgostit totdeauna de dragostea ei.

²⁰ Şi pentru ce, fiul meu, ai fi îndrăgostit de o femeie imorală, şi ai îmbrăţişa sânul unei necunoscute?

²¹ Căci căile omului sunt înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui.

²² Cel rău este prins în înseşi nelegiuirile lui, şi este ţinut de legăturile păcatului lui.

²³ El va muri din lipsă de înfrânare, şi va rătăci în prea multa lui nebunie.

6

¹ Fiul meu, dacă te-ai pus garant pentru aproapele tău, dacă te-ai îndatorat pentru altul,

² dacă eşti legat prin promisiunea gurii tale, dacă eşti prins de cuvintele gurii tale,

³ fă aceasta, fiul meu, dezleagă-te; căci ai căzut în mâna aproapelui tău: du-te, smereşte-te, şi stăruie de el.

⁴ Nu da somn ochilor tăi, nici aţipire pleoapelor tale.

⁵ Scapă din mâna lui ca şi căprioara din mâna vânătorului, ca şi pasărea din mâna păsărarului.

⁶ Du-te la furnică, leneşule; uită-te la căile ei şi fii înţelept.

⁷ Ea nu are nici conducător, nici supraveghetor, nici stăpân;

⁸ îşi pregăteşte hrana vara, strânge provizii în timpul secerişului.

⁹ Până când vei sta culcat, leneşule? Când te vei scula din somnul tău?

¹⁰ Să mai dormi puţin, să mai aţipeşti puţin, să mai încrucişezi puţin mâinile ca să dormi!

¹¹ Şi sărăcia va veni peste tine ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat.

¹² Omul de nimic, omul nelegiuit, umblă cu neadevărul în gură,

¹³ clipeşte din ochi, dă din picior, şi face semne cu degetele.

¹⁴ Răutatea este în inima lui, el plănuieşte răul întruna; el stârneşte certuri.

¹⁵ De aceea nimicirea îi va veni pe neaşteptate; va fi zdrobit deodată, şi fără îndreptare.

¹⁶ Şase lucruri urăşte Domnul, chiar şapte îi sunt urâte:

¹⁷ ochii trufaşi, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat,

¹⁸ inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău,

¹⁹ martorul mincinos care spune minciuni, şi pe cel ce stârneşte certuri între fraţi.

²⁰ Fiul meu, păzeşte sfaturile tatălui tău şi nu respinge învăţăturile mamei tale:

²¹ leagă-le necurmat la inimă, atârnă-le de gât.

²² Ele te vor conduce în mersul tău, te vor păzi la culcare, şi îţi vor vorbi la deşteptare.

²³ Căci porunca este o lampă, învăţătura este o lumină, iar îndemnul şi mustrarea sunt calea vieţii.

²⁴ Ele te vor feri de femeia cea rea, de limba ademenitoare a celei seducătoare.

²⁵ N-o pofti în inima ta pentru frumuseţea ei; nici nu te lăsa ademenit de pleoapele ei.

²⁶ Căci pentru o femeie prostituată, omul ajunge de nu mai rămâne decât cu o bucată de pâine; şi o femeie adulteră va căuta să-i prade sufletul lui scump.

²⁷ Poate cineva să ia foc în sân, fără să i se aprindă hainele?

²⁸ Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinşi, fără să-şi ardă picioarele?

²⁹ Tot aşa este şi cu cel ce intră la soţia aproapelui său: oricine se atinge de ea nu va rămâne nevinovat.

³⁰ Oamenii nu dispreţuiesc un hoţ, dacă fură ca să-şi potolească foamea, când este flămând,

³¹ totuşi, dacă este prins, trebuie să dea înapoi înşeptit, i se poate cere să dea tot ce are în casă.

³² Dar cel ce comite adulter cu o femeie este un om fără minte, cel ce face aşa ceva îşi nimiceşte sufletul.

³³ Nu va avea decât rană şi ruşine, şi dispreţul nu i se va şterge.

³⁴ Căci gelozia înfurie pe un bărbat, de aceea el n-are milă în ziua răzbunării.

³⁵ El nu se uită la nici un preţ de răscumpărare, nici nu se lasă înduplecat, chiar dacă ţi-ai înmulţi darurile.

7

¹ Fiul meu, păzeşte cuvintele mele, şi ţine ia poruncile mele.

² Ţine poruncile mele, şi vei trăi, păzeşte învăţăturile mele ca lumina ochilor.

³ Leagă-le la degete, scrie-le pe tăbliţa inimii tale.

⁴ Zi înţelepciunii: Tu eşti sora mea!; şi numeşte priceperea prietena ta,

⁵ ca să te ferească de femeia imorală, de seducătoarea care foloseşte cuvinte ademenitoare.

⁶ Căci mă uitam printre zăbrele de la fereastra casei mele,

⁷ şi am zărit printre cei neîncercaţi, am văzut printre tineri, pe un băiat fără minte.

⁸ Trecea pe stradă, pe lângă colţul unde stătea una dintre aceste femei imorale; şi a luat calea spre locuinţa ei.

⁹ Era în amurg, seara, în noaptea neagră şi întunecoasă.

¹⁰ Şi, iată, i-a alergat înainte o femeie îmbrăcată ca o prostituată, şi cu inima şireată.

¹¹ Era bună de gură şi fără astâmpăr; picioarele nu-i puteau sta acasă:

¹² când pe străzi, când în pieţe, stătea la pândă pe la toate colţurile.

¹³ Ea l-a îmbrăţişat, l-a sărutat şi, cu o faţă obraznică, i-a zis:

¹⁴ Am cu mine jertfe de mulţumire, azi mi-am împlinit promisiunile.

¹⁵ De aceea ţi-am ieşit înainte, să te caut, şi te-am găsit.

¹⁶ Mi-am împodobit patul cu învelitori, cu aşternut de pânzeturi colorate din Egipt;

¹⁷ mi-am stropit aşternutul cu smirnă, aloe, şi scorţişoară.

¹⁸ Vino, să ne îmbătăm de dragoste până dimineaţă, să ne desfătăm cu dezmierdări!

¹⁹ Căci soţul meu nu este acasă, a plecat într-o călătorie lungă,

²⁰ a luat cu el sacul cu bani, şi se va întoarce acasă într-o zi hotărâtă.

²¹ Cu vorba ei dulce l-a făcut să cedeze, cu buzele ei amăgitoare l-a sedus.

²² De îndată a început să meargă după ea, ca boul care se duce la măcelărie, ca un nebun care aleargă spre cursă,

²³ până când o săgeată i-a străpuns ficatul. Ca pasărea care dă buzna în laţ, el n-a ştiut că îl va costa viaţa.

²⁴ De aceea, ascultaţi-mă, fiilor, şi luaţi aminte la cuvintele gurii mele.

²⁵ Nu da voie inimii tale să se abată spre calea ei, nu te rătăci pe cărările ei.

²⁶ Căci ea a făcut să cadă mulţi răniţi, şi toţi câţi au fost ucişi de ea au fost puternici.

²⁷ Casa ei este drumul spre iad, drumul care coboară spre locaşurile morţii.

8

¹ Nu strigă înţelepciunea şi nu-şi înalţă priceperea glasul?

² Ea se aşează sus pe înălţimi, afară pe drum, la răspântii,

³ strigă la porţi, la intrarea cetăţii, la uşi:

⁴ Oamenilor, către voi strig, şi glasul meu către fiii oamenilor se îndreaptă.

⁵ Învăţaţi prudenţa, naivilor, şi fiţi cu inima înţelegătoare, nebunilor!

⁶ Ascultaţi, căci am lucruri mari de spus, şi buzele mi se deschid ca să înveţe pe alţii ce este drept.

⁷ Căci gura mea vesteşte adevărul, şi buzele mele urăsc minciuna!

⁸ Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, n-au nimic neadevărat, nici pervers în ele.

⁹ Toate sunt lămurite pentru cel priceput, şi drepte pentru cei ce au găsit cunoştinţa.

¹⁰ Primiţi mai degrabă învăţăturile mele decât argintul; şi mai degrabă ştiinţa decât aurul ales.

¹¹ Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele; şi toate lucrurile pe care ţi le-ai dori nu se pot asemăna cu ea.

¹² Eu, înţelepciunea, locuiesc împreună cu prudenţa, şi pot inventa cele mai chibzuite planuri.

¹³ Frica de Domnul te face să urăşti răul; mândria şi aroganţa, calea rea şi gura mincinoasă, iată ce urăsc eu.

¹⁴ Sfatul este al meu, şi înţelepciunea; eu sunt priceperea, a mea este puterea.

¹⁵ Prin mine domnesc regii, şi conducătorii dau porunci drepte.

¹⁶ Prin mine cârmuiesc conducătorii, şi mai-marii, toţi judecătorii pământului.

¹⁷ Eu iubesc pe cei care mă iubesc; şi cei care mă caută cu tot dinadinsul mă vor găsi.

¹⁸ Cu mine sunt bogăţia şi gloria, avuţiile trainice şi dreptatea.

¹⁹ Rodul meu este mai bun decât aurul, decât aurul cel mai curat; şi venitul meu întrece argintul cel mai ales.

²⁰ Eu umblu pe calea dreptăţii, pe mijlocul cărărilor judecăţii drepte,

²¹ ca să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc, şi să le umplu vistieriile.

²² Domnul mă avea la începutul căii Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.

²³ Am fost aşezată din veşnicie, înainte de orice început, sau înainte de a fi pământul.

²⁴ Am fost adusă când încă nu erau adâncuri, când nu erau izvoare încărcate cu ape;

²⁵ am fost adusă înainte de aşezarea munţilor, înainte de a fi dealurile,

²⁶ când El nu făcuse încă nici pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi fărâmă din pulberea lumii.

²⁷ Când El a pregătit cerurile, eu eram acolo, când a trasat un cerc pe faţa adâncului,

²⁸ când a pironit norii sus: când au ţâşnit cu putere izvoarele adâncului,

²⁹ când i-a stabilit mării limitele ei, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, când a pus temeliile pământului,

³⁰ atunci eu eram lângă El, ca un meşter priceput, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, bucurându-mă neîncetat înaintea Lui,

³¹ bucurându-mă pe rotocolul pământului Său; şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor.

³² Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, căci binecuvântaţi sunt cei ce păzesc căile mele!

³³ Ascultaţi învăţătura, şi fiţi înţelepţi, şi nu respingeţi sfatul meu.

³⁴ Binecuvântat este omul care mă ascultă, care veghează zilnic la porţile mele, aşteptând la pragul uşii mele.

³⁵ Căci cel care mă găseşte, găseşte viaţa, şi capătă bunăvoinţa Domnului.

³⁶ Dar cel care păcătuieşte împotriva mea îşi răneşte sufletul; toţi cei care mă urăsc iubesc moartea.

9

¹ Înţelepciunea şi-a zidit casa, ea şi-a cioplit şapte stâlpi.

² Şi-a înjunghiat vitele, şi-a amestecat vinul, şi-a pus masa.

³ Şi-a trimis slujnicele, ea strigă de pe vârful înălţimilor cetăţii:

⁴ Cine este prost, să vină încoace! Celui lipsit de pricepere îi zice:

⁵ Vino, mănâncă din pâinea mea, şi bea din vinul pe care l-am amestecat!

⁶ Părăseşte prostia şi vei trăi, şi umblă pe calea priceperii!

⁷ Cel ce mustră pe un batjocoritor îşi atrage dispreţ, şi cel ce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu o ruşine.

⁸ Nu mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască; mustră pe cel înţelept, şi te va iubi.

⁹ Dă înţeleptului, şi el se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel înţelept şi el va învăţa şi mai mult.

¹⁰ Frica de Domnul este începutul înţelepciunii, şi cunoştinţa sfinţilor este priceperea.

¹¹ Prin mine ţi se vor înmulţi zilele, şi ţi se vor mări anii vieţii tale.

¹² Dacă eşti înţelept, pentru tine eşti înţelept; dacă eşti batjocoritor, tu singur vei suferi.

¹³ Femeia nebună este gălăgioasă, proastă, şi nu ştie nimic.

¹⁴ Şi ea stă la uşa casei sale, pe un scaun, pe înălţimile cetăţii,

¹⁵ ca să strige la trecătorii care merg drept pe calea lor:

¹⁶ Cine este prost să vină aici! şi celui fără minte îi zice:

¹⁷ Apele de furat sunt dulci, şi pâinea mâncată pe ascuns este plăcută!.

¹⁸ Dar el nu ştie că acolo sunt morţii; şi că oaspeţii ei sunt în adâncimile iadului.

10

¹ Proverbele lui Solomon. Un fiu înţelept este bucuria tatălui, dar un fiu nebun este mâhnirea mamei sale.

² Comorile câştigate pe nedrept nu folosesc, dar dreptatea salvează de la moarte.

³ Domnul nu lasă pe cel drept să sufere de foame, dar îndepărtează pofta celor răi.

⁴ Cel ce lucrează cu o mână leneşă sărăceşte, dar mâna celor harnici îmbogăţeşte.

⁵ Cel ce strânge vara este un fiu înţelept, cel ce doarme în timpul seceratului este un om care face ruşine.

⁶ Pe capul celui drept sunt binecuvântări, dar gura celor răi ascunde violenţă.

⁷ Amintirea celui drept este binecuvântată, dar numele celor răi putrezeşte.

⁸ Cel cu inimă înţeleaptă primeşte poruncile, dar cine are o gură nesocotită va cădea.

⁹ Cel ce umblă cu dreptate umblă fără teamă, dar cel ce apucă pe căi strâmbe se dă singur de gol.

¹⁰ Cel ce face cu ochiul este o pricină de întristare, şi gura celui nesocotit va cădea.

¹¹ Gura celui drept este un izvor de viaţă, dar gura celui rău ascunde violenţă.

¹² Ura stârneşte certuri, dar dragostea acoperă toate greşelile.

¹³ Pe buzele omului priceput se află înţelepciunea, dar nuiaua este pentru spatele celui fără minte.

¹⁴ Înţeleptul păstrează cunoştinţa, dar ruina este aproape de gura nebunului.

¹⁵ Averea este o cetate fortificată pentru cel bogat, ruina celor nenorociţi este sărăcia lor.

¹⁶ Lucrarea celui drept este pentru viaţă, dar cel rău îşi întrebuinţează venitul pentru păcat.

¹⁷ Cel ce îşi aduce aminte de disciplină apucă pe calea vieţii; dar cel ce părăseşte mustrarea apucă pe căi greşite.

¹⁸ Cel ce ascunde ura cu buze mincinoase, şi cel ce răspândeşte bârfe, este nebun.

¹⁹ Cine vorbeşte mult nu se poate să nu greşească, dar cel ce-şi ţine buzele este înţelept.

²⁰ Limba celui drept este argint ales; inima celor răi este de mică valoare.

²¹ Buzele celui drept hrănesc pe mulţi, dar nebunii mor fiindcă n-au judecată.

²² Binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte, şi El nu lasă să fie urmată de vreun necaz.

²³ Pentru cel nebun este o plăcere să facă răul, dar pentru cel înţelept este o plăcere să lucreze cu pricepere.

²⁴ Celui rău, de ce se teme, aceea i se întâmplă, dar celor drepţi li se împlineşte dorinţa.

²⁵ Cum trece vârtejul, aşa piere cel rău; dar cel drept are o temelie veşnică.

²⁶ Ca oţetul pentru dinţi, şi ca fumul pentru ochi, aşa este leneşul pentru cel care îl trimite.

²⁷ Frica de Domnul lungeşte zilele, dar anii celui rău vor fi scurtaţi.

²⁸ Aşteptarea celor drepţi va fi bucurie, dar speranţa celor răi va pieri.

²⁹ Calea Domnului este tărie pentru cel integru, dar este nimicire pentru lucrătorii nelegiuirii.

³⁰ Cel drept nu se va clătina niciodată, dar cei răi nu vor locui în ţară.

³¹ Gura celui drept scoate înţelepciune, dar limba stricată va fi nimicită.

³² Buzele celui drept ştiu ce este plăcut, dar gura celor răi spune răutăţi.

11

¹ Cântarul înşelător este o urâciune înaintea Domnului, dar greutatea dreaptă Îi este plăcută.

² Când vine mândria, vine şi ruşinea; dar înţelepciunea este cu cei umili.

³ Integritatea oamenilor drepţi îi călăuzeşte, dar vicleniile celor perfizi le aduc nimicirea.

⁴ În ziua mâniei, bogăţia nu foloseşte la nimic; dar dreptatea salvează de la moarte.

⁵ Dreptatea celui fără vină îi netezeşte calea, dar cel rău cade prin însăşi răutatea lui.

⁶ Nevinovăţia celor drepţi îi scapă, dar cei răi sunt prinşi în pofta lor

⁷ Când moare cel rău, îi piere speranţa, şi aşteptarea celor nelegiuiţi piere.

⁸ Cel drept este scăpat din necaz, şi cel rău îi ia locul.

⁹ Cu gura lui omul ipocrit îl nimiceşte pe aproapele său, dar cei drepţi sunt scăpaţi prin cunoştinţă.

¹⁰ Când le merge bine celor drepţi, cetatea se bucură; şi când pier cei răi, toţi strigă de veselie.

¹¹ Cetatea se înalţă prin binecuvântarea celor drepţi, dar este surpată prin gura celor răi.

¹² Cel ce dispreţuieşte pe aproapele său este fără minte, dar omul cu pricepere primeşte şi tace.

¹³ Cel ce umblă cu defăimări dă pe faţă lucruri ascunse, dar sufletul credincios ţine ce i s-a încredinţat.

¹⁴ Când nu este sfat, poporul cade, dar siguranţa vine prin marele număr de sfătuitori.

¹⁵ Celui ce se pune garant pentru altul, îi merge rău, şi cel ce se teme să se pună garant este liniştit.

¹⁶ O femeie plăcută capătă cinste, şi cei asupritori capătă bogăţie.

¹⁷ Omul milos îşi face bine sufletului său, dar cel plin de cruzime îşi tulbură însăşi carnea lui.

¹⁸ Cel rău dobândeşte un câştig înşelător, dar cel ce seamănă dreptatea are o răsplată sigură.

¹⁹ Aşa cum adevărata dreptate duce la viaţă, tot aşa cel care urmăreşte răul îşi găseşte moartea.

²⁰ Cei cu inimă vicleană sunt o urâciune înaintea Domnului, dar cei integri în căile lor îi sunt plăcuţi.

²¹ Hotărât: cel rău nu va trece drept nevinovat, dar sămânţa celor drepţi va fi scăpată.

²² Femeia frumoasă şi fără minte este ca un inel de aur pus în râtul unui porc.

²³ Dorinţa celor drepţi este numai bine, dar aşteptarea celor răi este numai mânie.

²⁴ Unul care dă cu mână largă ajunge mai bogat; şi altul care reţine mai mult decât trebuie, nu face decât să sărăcească.

²⁵ Sufletul binefăcător va fi săturat, şi cel ce udă pe alţii va fi udat şi el.

²⁶ Cel ce reţine grâul este blestemat de popor, dar pe capul celui ce-l vinde vine binecuvântarea.

²⁷ Cel ce urmăreşte binele îşi câştigă bunăvoinţă, dar cel ce urmăreşte răul este atins de el.

²⁸ Cel ce se încrede în bogăţii va cădea, dar cei drepţi vor înverzi ca frunzişul.

²⁹ Cel ce îşi tulbură casa va moşteni vânt, şi nebunul va fi servitorul omului înţelept.

³⁰ Rodul celui drept este un pom de viaţă, şi cel înţelept câştigă suflete.

³¹ Iată, cel drept va fi răsplătit pe pământ; cu cât mai mult cel rău şi păcătos!

12

¹ Cine iubeşte disciplina, iubeşte cunoaşterea; dar cel ce urăşte mustrarea este prost.

² Omul bun capătă bunăvoinţa Domnului, dar un om care umblă după răutăţi va fi condamnat.

³ Omul nu se întăreşte prin răutate, dar rădăcina celor drepţi nu se va clătina.

⁴ O soţie cinstită este coroana soţului ei, dar cea care-i face ruşine este ca putregaiul în oasele lui.

⁵ Gândurile celor cinstiţi sunt drepte, dar sfaturile celor răi sunt înşelăciune.

⁶ Cuvintele celor răi sunt nişte curse ca să verse sânge, dar gura celor drepţi îi salvează.

⁷ Cei răi sunt răsturnaţi şi nu mai sunt, dar casa celor drepţi rămâne.

⁸ Un om este lăudat după măsura priceperii lui, dar cel cu inima vicleană este dispreţuit.

⁹ Mai bine să fii într-o stare smerită şi să ai un servitor, decât să pretinzi că eşti cineva şi să n-ai ce mânca.

¹⁰ Cel drept se îndură de vite, dar inima celui rău este fără milă.

¹¹ Cel ce-şi lucrează ogorul va avea belşug de pâine, dar cel ce umblă după lucruri de nimic este fără minte.

¹² Cel rău pofteşte prada oamenilor ticăloşi, dar rădăcina celor drepţi rodeşte.

¹³ În păcătuirea cu buzele este o cursă primejdioasă, dar cel drept scapă din încurcătură.

¹⁴ Prin rodul gurii te saturi de bunătăţi, şi fiecare primeşte după lucrul mâinilor lui.

¹⁵ Calea nebunului este dreaptă în ochii lui, dar cel ce ascultă sfaturile este înţelept.

¹⁶ Nebunul îşi dă îndată pe faţă mânia, dar cel înţelept acoperă ruşinea.

¹⁷ Cel ce spune adevărul face o mărturie dreaptă, dar martorul mincinos înşală.

¹⁸ Cel ce vorbeşte în chip uşuratic răneşte ca străpungerea unei săbii, dar limba înţelepţilor aduce vindecare.

¹⁹ Buza care spune adevărul este întărită pe vecie, dar limba mincinoasă nu este decât pentru o clipă.

²⁰ Înşelătoria este în inima celor care pun la cale răul, dar bucuria este pentru cei care sfătuiesc la pace.

²¹ Nici o nenorocire nu se întâmplă celui drept, dar cei răi sunt năpădiţi de rele.

²² Buzele mincinoase sunt o urâciune înaintea Domnului, dar cei care lucrează cu adevăr îi sunt plăcuţi.

²³ Omul înţelept îşi ascunde ştiinţa, dar inima nebunilor vesteşte nebunia.

²⁴ Mâna celor harnici va stăpâni, dar cea leneşă va plăti bir.

²⁵ Neliniştea din inima omului îl doboară, dar un cuvânt bun îl înveseleşte.

²⁶ Cel drept arată drumul aproapelui său, dar calea celor răi îi duce în rătăcire.

²⁷ Leneşul nu-şi frige vânatul, dar comoara de preţ a unui om este munca.

²⁸ Pe cărarea dreptăţii este viaţă, şi pe drumul însemnat de ea nu este moarte.

13

¹ Un fiu înţelept ascultă învăţătura tatălui său, dar batjocoritorul n-ascultă mustrarea.

² Prin rodul gurii ai parte de bine, dar dorinţa celor înşelători este violenţa.

³ Cel ce îşi păzeşte gura îşi păzeşte sufletul, dar cel ce îşi deschide larg buzele aleargă spre ruina lui.

⁴ Sufletul celui leneş doreşte mult şi nu are nimic, dar sufletul celor harnici este săturat.

⁵ Cel drept urăşte cuvintele mincinoase, dar cel rău se face urât, şi se acoperă de ruşine.

⁶ Dreptatea păzeşte pe cel nevinovat în calea lui, dar răutatea îl răstoarnă pe cel păcătos.

⁷ Unul face pe bogatul, şi nu are nimic; altul face pe săracul, şi are mari avuţii,

⁸ Răscumpărarea vieţii omului este bogăţia lui, dar săracul n-ascultă mustrarea.

⁹ Lumina celor drepţi se bucură, dar candela celor răi se va stinge.

¹⁰ Prin mândrie vin numai certuri, dar înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile.

¹¹ Bogăţia câştigată prin deşertăciune scade, dar ce se strânge prin muncă se înmulţeşte.

¹² Speranţa amânată îmbolnăveşte inima, dar dorinţa împlinită este un pom de viaţă.

¹³ Cine nesocoteşte cuvântul se pierde, dar cine se teme de poruncă este răsplătit.

¹⁴ Învăţătura înţeleptului este un izvor de viaţă, ca să abată pe om din cursele morţii.

¹⁵ O minte sănătoasă câştigă bunăvoinţă, dar calea celor înşelători este pietroasă.

¹⁶ Orice om prevăzător lucrează cu ajutorul cunoştinţei, dar nebunul îşi dă la iveală nebunia.

¹⁷ Un mesager rău cade în nenorocire, dar un ambasador credincios aduce vindecare.

¹⁸ Sărăcia şi ruşinea sunt partea celui ce respinge corectarea, dar celui ce ia seama la mustrare i se dă cinste.

¹⁹ Împlinirea unei dorinţe este dulce sufletului, dar este o urâciune pentru nebuni să se lase de rău.

²⁰ Cel ce umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cine se însoţeşte cu nebunii va avea necaz.

²¹ Nenorocirea urmăreşte pe păcătoşi, dar cei drepţi vor fi răsplătiţi cu bine.

²² Omul bun lasă moştenire copiilor copiilor săi, şi bogăţiile păcătosului sunt păstrate pentru cel drept.

²³ Ogorul pe care-l desţeleneşte săracul dă o hrană îmbelşugată, dar mulţi pier din cauza nedreptăţii lor.

²⁴ Cel ce cruţă nuiaua urăşte pe fiul său; dar cel ce-l iubeşte îl disciplinează îndată.

²⁵ Cel drept mănâncă până se satură, dar pântecele celor răi duce lipsă.

14

¹ Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa, iar cea nebună o dărâmă cu înseşi mâinile ei.

² Cel ce umblă cu dreptate se teme de Domnul, dar cel ce apucă pe căi strâmbe îl nesocoteşte.

³ În gura nebunului este o nuia pentru mândria lui, dar pe înţelepţi îi păzesc buzele lor.

⁴ Unde nu sunt boi, ieslea este curată, dar puterea boilor aduce mult belşug.

⁵ Un martor credincios nu minte, dar un martor mincinos Spune minciuni.

⁶ Batjocoritorul caută înţelepciunea şi n-o găseşte; dar pentru omul priceput, cunoaşterea este lucru uşor.

⁷ Depărtează-te de nebun, căci nu pe buzele lui vei găsi cunoştinţa.

⁸ Înţelepciunea omului prudent îl face să vadă pe ce cale să meargă, dar nebunia celor nesocotiţi îi înşală pe ei înşişi.

⁹ Nebunii glumesc cu păcatul, dar între cei drepţi este bunăvoinţă.

¹⁰ Inima îşi cunoaşte necazurile, şi nici un străin nu se poate amesteca în bucuria ei.

¹¹ Casa celor răi va fi nimicită, dar cortul celor drepţi va înflori.

¹² Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte.

¹³ Chiar în mijlocul râsului, inima poate fi mâhnită, şi bucuria poate sfârşi prin necaz.

¹⁴ Cel cu inima rătăcită va fi săturat de căile lui, dar un om bun va fi săturat de sus.

¹⁵ Omul simplu crede orice cuvânt, dar omul prevăzător ia seama bine cum merge.

¹⁶ Înţeleptul se teme, şi se abate de la rău, dar nebunul este arogant, şi este sigur pe el.

¹⁷ Cel ce este iute la mânie face prostii, şi omul plin de răutate se face urât.

¹⁸ Cei proşti moştenesc nebunia, dar oamenii prudenţi sunt încoronaţi cu ştiinţă.

¹⁹ Cei răi se pleacă înaintea celor buni; şi cei nelegiuiţi la porţile celui drept.

²⁰ Săracul este urât chiar şi de aproapele său, dar bogatul are mulţi prieteni.

²¹ Cel ce dispreţuieşte pe aproapele său păcătuieşte, dar binecuvântat este cel ce are milă de cei nenorociţi.

²² În adevăr, cei ce gândesc răul se rătăcesc, dar cei care gândesc binele lucrează cu bunătate şi cu adevăr.

²³ Oriunde se munceşte este şi câştig, dar vorbirea cu buzele duce la lipsă.

²⁴ Bogăţia este o coroană pentru cei înţelepţi, dar cei nesocotiţi n-au decât nebunie.

²⁵ Martorul care spune adevărul salvează suflete, dar cel înşelător spune minciuni.

²⁶ În teama de Domnul este o încredere tare, şi copiii ei vor avea un loc de refugiu.

²⁷ Frica de Domnul este un izvor de viaţă, ea ne fereşte de cursele morţii.

²⁸ Mulţimea poporului este gloria regelui, dar lipsa poporului este ruina prinţului.

²⁹ Cel ce este încet la mânie are multă pricepere, dar cel ce se aprinde iute face multe prostii.

³⁰ O inimă liniştită este viaţa trupului, dar invidia este putrezirea oaselor.

³¹ Cel ce asupreşte pe sărac batjocoreşte pe Ziditorul său, dar cel ce are milă de cel lipsit îl cinsteşte.

³² Cel rău este doborât de răutatea lui, dar cel drept chiar şi la moarte este plin de încredere.

³³ înţelepciunea se odihneşte într-o inimă pricepută, dar în mijlocul celor nesocotiţi ea se dă de gol.

³⁴ Dreptatea înalţă pe un popor, dar păcatul este ruşinea popoarelor.

³⁵ Un rege are plăcere de un slujitor înţelept, dar pe cel ce-i face ruşine, îl atinge mâna lui.

15

¹ Un răspuns blând potoleşte mânia, dar un cuvânt aspru aprinde mânia.

² Limba înţelepţilor dă preţ cunoştinţei, dar gura nesocotiţilor împrăştie nebunie.

³ Ochii Domnului sunt în orice loc, ei văd pe cei răi şi pe cei buni.

⁴ Limba dulce este un pom de viaţă, dar când este stricată, ea zdrobeşte sufletul.

⁵ Nesocotitul dispreţuieşte învăţătura tatălui său, dar cel ce ia seama la mustrare ajunge înţelept.

⁶ în casa celui drept este mare belşug, dar în câştigul celui rău este tulburare.

⁷ Buzele înţelepţilor seamănă cunoştinţa, dar inima celor nebuni nu face aşa.

⁸ Jertfa celor răi este o urâciune înaintea Domnului, dar rugăciunea celor drepţi Îi este plăcută.

⁹ Calea celui rău este o urâciune pentru Domnul, dar El iubeşte pe cel ce umblă după dreptate.

¹⁰ Cel ce părăseşte cărarea este aspru corectat şi cel ce urăşte mustrarea va muri.

¹¹ Iadul şi Nimicirea sunt cunoscute Domnului, cu cât mai mult inimile fiilor oamenilor!

¹² Batjocoritorului nu-i place de cel care îl mustră, de aceea nu se duce la cei înţelepţi.

¹³ O inimă bună înseninează faţa, dar când inima este tristă duhul este zdrobit.

¹⁴ Inima celor pricepuţi caută cunoştinţa, dar gura nesocotiţilor se hrăneşte din nebunie.

¹⁵ Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulţumită are o petrecere necurmată.

¹⁶ Mai bine puţin, cu frică de Domnul, decât o mare bogăţie, cu tulburare.

¹⁷ Mai bine un prânz de verdeţuri unde este dragoste, decât un bou îngrăşat unde este ură.

¹⁸ Un om iute la mânie stârneşte certuri, dar cel ce este încet la mânie potoleşte neînţelegerea,

¹⁹ Drumul leneşului este ca un hăţiş de spini, dar cărarea celor drepţi este netezită.

²⁰ Un fiu înţelept este bucuria tatălui, dar un om nebun dispreţuieşte pe mama sa.

²¹ Nebunia este o bucurie pentru cel fără minte, dar un om priceput merge pe drumul cel drept.

²² Planurile nu reuşesc, când lipseşte sfatul, dar se împlinesc când sunt mulţi sfătuitori.

²³ Omul se bucură să dea un răspuns cu gura lui; şi ce bun este un cuvânt spus la timpul potrivit!

²⁴ Pentru cel înţelept cărarea vieţii duce în sus, ca să-l abată de la iad, care este jos.

²⁵ Domnul surpă casele celor mândri, dar întăreşte graniţele văduvei.

²⁶ Gândurile rele sunt urâte Domnului, dar cuvintele curate sunt cuvinte plăcute.

²⁷ Cel lacom de câştig îşi tulbură casa, dar cel ce urăşte mita va trăi.

²⁸ Inima celui drept se gândeşte ce să răspundă, dar gura celor răi împrăştie răutăţi.

²⁹ Domnul este departe de cei răi, dar ascultă rugăciunea celor drepţi.

³⁰ O privire prietenoasă înveseleşte inima, veştile bune întăresc oasele.

³¹ Urechea care ia aminte la mustrarea care duce la viaţă, va rămâne printre înţelepţi.

³² Cel care leapădă disciplina îşi dispreţuieşte sufletul, dar cel care ascultă mustrarea capătă pricepere.

³³ Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii, şi umilinţa merge înaintea gloriei.

16

¹ Planurile pe care le face inima sunt ale omului, dar răspunsul limbii este de la Domnul.

² Toate căile sunt curate în ochii lui, dar cel care cercetează duhurile este Domnul.

³ Încredinţează-ţi lucrările în mâna Domnului, şi ţi se vor împlini planurile.

⁴ Domnul a făcut toate pentru un scop, chiar şi pe cel rău pentru ziua nenorocirii.

⁵ Orice inimă îngâmfată este o urâciune înaintea Domnului; hotărât, ea nu va fi socotită nevinovată.

⁶ Prin dragoste şi adevăr se ispăşeşte nelegiuirea, şi prin frica de Domnul se abate de la rău.

⁷ Când sunt plăcute Domnului căile omului, îi face să fie în pace cu el chiar şi pe duşmanii lui.

⁸ Mai bine puţin cu dreptate, decât mari venituri cu falsitate.

⁹ Inima omului se gândeşte pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă paşii.

¹⁰ Hotărârea divină este pe buzele regelui, gura lui nu trebuie să facă greşeli când judecă.

¹¹ Cântarul şi balanţa dreaptă sunt de la Domnul, toate greutăţile de cântărit sunt lucrarea Lui.

¹² Este o ruşine pentru rege să facă rău, căci prin dreptate se întăreşte un tron.

¹³ Buzele drepte sunt plăcute regilor, şi ei iubesc pe cel ce vorbeşte cu dreptate,

¹⁴ Mânia regelui este ca un vestitor al morţii, dar un om înţelept o va potoli.

¹⁵ Seninătatea feţei regelui este viaţa, şi bunăvoinţa lui este ca o ploaie de primăvară.

¹⁶ Cu cât mai bine este să câştigi înţelepciune decât aur! Şi cu cât este mai bine să ai pricepere decât argint!

¹⁷ Calea oamenilor drepţi este să se depărteze de rău; cel ce veghează asupra căii sale îşi păzeşte sufletul.

¹⁸ Mândria merge înaintea pieirii, şi un duh îngâmfat înaintea căderii.

¹⁹ Mai bine să fii umil cu cei umili, decât să împărţi prada cu cei mândri.

²⁰ Cel ce cugetă la cuvânt va găsi fericirea, şi cine se încrede în Domnul este fericit.

²¹ Cel cu inimă înţeleaptă va fi numit priceput, şi dulceaţa buzelor măreşte ştiinţa.

²² Înţelepciunea este un izvor de viaţă pentru cel ce o are, dar pedeapsa nebunilor este nebunia lor.

²³ Inima înţeleptului îşi arată înţelepciunea când vorbeşte, şi mereu se văd învăţături noi pe buzele lui.

²⁴ Cuvintele prietenoase sunt ca un fagure de miere, dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase.

²⁵ Multe căi i se par drepte omului, dar la urmă sunt căi care duc la moarte.

²⁶ Cel ce munceşte, pentru el munceşte, căci foamea lui îl îndeamnă la lucru.

²⁷ Un om necredincios pregăteşte nenorocirea, şi pe buzele lui este ca un foc aprins.

²⁸ Omul pervers seamănă certuri, şi defăimătorul dezbină pe cei mai buni prieteni.

²⁹ Omul violent amăgeşte pe aproapele său, şi-l duce pe o cale care nu este bună.

³⁰ Cel ce închide ochii ca să pună în mişcare răutatea, mişcându-şi buzele, a şi înfăptuit răul.

³¹ Perii albi sunt o cunună de glorie, dacă se găsesc pe calea dreptăţii.

³² Cel încet la mânie preţuieşte mai mult decât un viteaz, şi cel ce este stăpân pe sine preţuieşte mai mult decât cel ce cucereşte o cetate.

³³ Se aruncă sorţul în poala hainei, dar orice hotărâre este de la Domnul.

17

¹ Mai bine o bucată de pâine uscată, cu pace, decât o casă plină cu cărnuri, cu ceartă.

² Un servitor înţelept stăpâneşte peste fiul care face ruşine, şi va avea parte de moştenire printre fraţi.

³ Vasul pentru rafinare este pentru argint, şi cuptorul pentru aur, dar Domnul încearcă inimile.

⁴ Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită, mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare.

⁵ Cine îşi bate joc de sărac îşi bate joc de Cel ce l-a făcut, cel ce se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit.

⁶ Copiii copiilor sunt coroana bătrânilor, şi părinţii sunt gloria copiilor lor.

⁷ Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun; cu cât mai puţin cuvintele mincinoase în gura unui om nobil.

⁸ Un dar este ca o piatră preţioasă în ochii celui ce-l primeşte: în orice parte se întoarce, el are izbândă.

⁹ Cel ce acoperă o greşeală caută dragoste, dar cel ce o aminteşte mereu dezbină pe cei mai buni prieteni.

¹⁰ O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, decât o sută de lovituri pe cel nebun.

¹¹ Cel rău nu caută decât răscoală, dar un mesager fără milă va fi trimis împotriva lui.

¹² Mai bine să întâlneşti o ursoaică jefuită de puii ei, decât un nebun în timpul nebuniei lui.

¹³ Celui ce întoarce rău pentru bine, răul nu-i va părăsi casa.

¹⁴ Începutul unei dispute este ca pornirea unor ape; de aceea, curmă cearta înainte de a se înteţi.

¹⁵ Cel ce îndreptăţeşte pe cel rău, şi cel ce condamnă pe cel drept, sunt amândoi o urâciune înaintea Domnului.

¹⁶ La ce foloseşte argintul în mâna nebunului? Să cumpere înţelepciunea? Dar n-are minte!

¹⁷ Prietenul iubeşte oricând, şi în nenorocire este ca un frate.

¹⁸ Omul fără minte întinde mâna, se pune garant pentru aproapele său.

¹⁹ Cel ce iubeşte certurile, iubeşte păcatul, cel ce-şi zideşte poarta prea înaltă îşi caută pieirea.

²⁰ Cel cu inima prefăcută nu găseşte binele, şi cel cu limba stricată cade în nenorocire.

²¹ Cel ce dă naştere unui nebun va avea întristare, şi tatăl unui nebun nu poate să se bucure.

²² O inimă veselă este un leac bun, dar un duh mâhnit usucă oasele.

²³ Cel rău primeşte daruri pe ascuns, ca să sucească şi căile dreptăţii.

²⁴ Înţelepciunea este în faţa omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pământului.

²⁵ Un fiu nebun aduce necaz tatălui său, şi amărăciune celei ce l-a născut.

²⁶ Nu este bine să pedepseşti pe cel drept, nici să loveşti pe cei nobili din cauza integrităţii lor.

²⁷ Cel ce are cunoştinţă îşi controlează cuvintele, un om priceput are un duh potolit.

²⁸ Chiar şi un prost, când tace, este considerat înţelept, şi când îşi ţine gura închisă este considerat priceput.

18

¹ Cel ce se retrage în singurătate, caută ce-i place lui însuşi, dar este împotriva adevăratei înţelepciuni.

² Nebunul nu găseşte plăcere în învăţătură, ci vrea numai să arate ce ştie el.

³ Când vine cel rău, vine şi dispreţul, şi cu ruşinea vine şi înjosirea.

⁴ Cuvintele gurii unui om sunt ca nişte ape adânci, izvorul înţelepciunii este ca un şuvoi care curge întruna.

⁵ Nu este bine să ai în vedere faţa celui rău, ca să nedreptăţeşti pe cel drept la judecată.

⁶ Buzele nebunului aduc ceartă, şi gura lui înjură până stârneşte lovituri.

⁷ Gura nebunului îi aduce nimicirea, şi buzele îi sunt o cursă pentru suflet.

⁸ Cuvintele defăimătorului sunt ca prăjiturile, alunecă până în adâncul pântecelui.

⁹ Cel ce leneveşte în lucrul lui este frate cu cel ce nimiceşte,

¹⁰ Numele Domnului este un turn tare; cel drept fuge în el şi este în siguranţă.

¹¹ Averea este o cetate fortificată pentru cel bogat, în închipuirea lui ea este ca un zid înalt.

¹² Înainte de pieire, inima omului se îngâmfă, dar umilinţa merge înaintea gloriei.

¹³ Cel ce răspunde fără să fi ascultat, face o prostie şi îşi atrage ruşinea.

¹⁴ Duhul omului îl sprijină la boală, dar duhul doborât de întristare, cine îl va ridica?

¹⁵ O inimă pricepută dobândeşte ştiinţă, şi urechea celor înţelepţi caută ştiinţa.

¹⁶ Darurile unui om îi fac loc şi-l aduc înaintea celor mari.

¹⁷ Cel ce vorbeşte întâi în cauza lui pare că are dreptate, dar vine aproapele lui şi-l ia la cercetare.

¹⁸ Sorţul pune capăt certurilor, şi hotărăşte între cei puternici.

¹⁹ Un frate jignit este mai greu de câştigat decât o cetate fortificată, şi certurile sunt ca zăvoarele unui palat.

²⁰ Din rodul gurii lui îşi satură omul trupul, cu venitul buzelor lui se satură.

²¹ Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii; oricine o iubeşte îi va mânca roadele.

²² Cine găseşte o soţie bună, găseşte fericirea; şi este un har pe care îl capătă de la Domnul.

²³ Săracul vorbeşte rugându-se, dar bogatul răspunde cu asprime.

²⁴ Cel ce-şi face mulţi prieteni o face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate.

19

¹ Mai mult preţuieşte săracul care umblă în dreptatea lui, decât cel cu buze stricate şi nebun.

² Lipsa cunoştinţei este o pagubă pentru suflet, şi cel ce aleargă prosteşte înainte păcătuieşte.

³ Nebunia omului îi suceşte calea, şi inima lui se ridică împotriva Domnului,

⁴ Bogăţia aduce un mare număr de prieteni, dar săracul este despărţit de prietenul lui.

⁵ Martorul mincinos nu va rămâne nepedepsit, şi cel ce spune minciuni nu va scăpa.

⁶ Mulţi oameni caută favoarea unui nobil, şi oricine este prieten cu un om care dăruieşte.

⁷ Toţi fraţii săracului îl urăsc; cu cât mai mult se depărtează de el prietenii lui! El se îndreaptă spre ei cu vorbe rugătoare, dar ei se fac nevăzuţi.

⁸ Cel ce obţine înţelepciune îşi iubeşte sufletul, cel ce păstrează priceperea găseşte fericirea.

⁹ Martorul mincinos nu va rămâne nepedepsit, şi cel ce spune minciuni va pieri.

¹⁰ O viaţă de desfătare nu este potrivită pentru un nebun, cu atât mai puţin pentru un sclav să stăpânească peste prinţi.

¹¹ Înţelepciunea îl face pe om încet la mânie, şi este o cinste pentru el să uite greşelile.

¹² Mânia regelui este ca răcnetul unui leu, dar bunăvoinţa lui este ca roua pe iarbă.

¹³ Un fiu nebun este o nenorocire pentru tatăl său, şi o soţie cicălitoare este ca o streaşină de pe care picură întruna.

¹⁴ Casa şi averea le moştenim de la părinţi, dar o soţie pricepută este de la Domnul.

¹⁵ Lenea te cufundă într-un somn adânc, şi un om inactiv va suferi de foame.

¹⁶ Cel ce păzeşte porunca îşi păzeşte sufletul, cel ce nu veghează asupra căii sale va muri.

¹⁷ Cel ce are milă de sărac împrumută pe Domnul, şi El îi va răsplăti binefacerea.

¹⁸ Disciplinează-ţi fiul căci tot mai este speranţă, dar nu dori să-l omori.

¹⁹ Cel plin de mânie trebuie să-şi ia pedeapsa; căci dacă-l scapi de ea, trebuie să mai faci o dată lucrul acesta.

²⁰ Ascultă sfaturile şi primeşte învăţătura, ca să fii înţelept pe viitor.

²¹ Omul are multe planuri în inima lui, dar hotărârea Domnului, aceea se împlineşte.

²² Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui, şi mai mult preţuieşte un sărac decât un mincinos.

²³ Frica de Domnul duce la viaţă, şi cel ce o are se odihneşte mulţumit; el nu va fi cercetat de nenorocire.

²⁴ Leneşul îşi cufundă mâna în strachină, şi n-o duce înapoi la gură.

²⁵ Loveşte pe batjocoritor, şi prostul se va face înţelept; îndreaptă pe omul priceput, şi va înţelege cunoaşterea.

²⁶ Cel ce jefuieşte pe tatăl său, şi alungă pe mama sa, este un fiu care aduce ruşine şi dispreţ.

²⁷ Fiule, încetează să mai asculţi învăţătura care te depărtează de cuvintele cunoaşterii.

²⁸ Un martor mincinos îşi bate joc de dreptate, şi gura celor răi înghite nelegiuirea.

²⁹ Pedepsele sunt pregătite pentru batjocoritori, şi loviturile pentru spatele nebunilor.

20

¹ Vinul este batjocoritor, băutura tare este gălăgioasă; şi oricine se îmbată cu ea nu este înţelept.

² Frica pe care o insuflă regele este ca răcnetul unui leu, cine îl supără păcătuieşte împotriva sufletului său.

³ Este o cinste pentru om să se ferească de certuri, dar orice nebun se lasă stăpânit de aprindere.

⁴ Din cauza frigului, leneşul nu ară; el va cerşi la secerat, şi nu va avea nimic.

⁵ Sfatul în inima unui om este ca o apă adâncă, dar omul priceput ştie să scoată din ea.

⁶ Mulţi oameni îşi vestesc bunătatea, dar cine poate găsi un om credincios?

⁷ Cel drept umblă în dreptatea lui, binecuvântaţi sunt copiii lui după el!

⁸ Regele care stă pe scaunul de judecată împrăştie orice rău cu privirea lui.

⁹ Cine poate zice: Mi-am curăţat inima, sunt curat de păcatul meu?

¹⁰ Două feluri de greutăţi şi două feluri de măsuri, amândouă sunt o urâciune înaintea Domnului.

¹¹ Chiar şi un copil lasă să se vadă încă din faptele lui, dacă purtarea lui este curată, şi dacă este dreaptă.

¹² Urechea care aude, şi ochiul care vede, Domnul le-a făcut, şi pe una şi pe celălalt,

¹³ Nu iubi somnul, căci vei ajunge sărac; deschide ochii şi te vei sătura de pâine.

¹⁴ Rău! Rău! zice cumpărătorul, dar plecând se laudă cu ce a cumpărat.

¹⁵ Există aur şi sunt multe mărgăritare, dar buzele înţelepte sunt un lucru preţios.

¹⁶ Ia-i haina, căci s-a pus garant pentru altul, şi ţine-l garanţie pentru alţii.

¹⁷ Pâinea minciunii este dulce omului, dar mai pe urmă gura îi este plină de pietriş.

¹⁸ Planurile se pun la cale prin sfat, şi fă războiul cu prudenţă.

¹⁹ Cine umblă cu bârfe, dă pe faţă lucruri ascunse; de aceea, să nu te amesteci cu cel ce nu-şi poate ţine gura închisă.

²⁰ Dacă cineva blestemă pe tatăl său şi pe mama sa, i se va stinge lumina în mijlocul întunericului.

²¹ O moştenire repede câştigată de la început, nu va fi binecuvântată la sfârşit.

²² Nu zice: îi voi răsplăti răul! Aşteaptă după Domnul şi El te va ajuta.

²³ Două feluri de greutăţi sunt o urâciune pentru Domnul, şi cântarul mincinos nu este un lucru bun.

²⁴ Paşii omului sunt de la Domnul, atunci cum va înţelege omul calea lui?

²⁵ Este o cursă pentru om să spună în grabă: Este un lucru sfânt! şi abia după ce a făcut jurământul să se gândească.

²⁶ Un rege înţelept îi împrăştie pe cei răi, şi trece cu roata peste ei.

²⁷ Duhul omului este o lumină a Domnului, care cercetează toate părţile dinăuntrul fiinţei lui.

²⁸ Bunătatea şi adevărul păzesc pe rege, şi tronul lui de domnie este întărit prin bunătate.

²⁹ Gloria tinerilor este tăria lor, şi podoaba bătrânilor sunt perii albi.

³⁰ Nuiaua care răneşte înlătură răul, şi loviturile curăţă părţile cele mai lăuntrice.

21

¹ Inima regelui este ca un râu de apă în mâna Domnului, pe care îl îndreaptă încotro vrea.

² Orice cale a omului este dreaptă în ochii lui, dar Cel ce cântăreşte inimile este Domnul.

³ A practica dreptatea şi judecata este mai plăcut Domnului decât o jertfă.

⁴ Privirile trufaşe şi inima îngâmfată, această candelă a celor răi, este păcat.

⁵ Planurile omului harnic nu duc decât la belşug, dar cel ce lucrează cu grabă n-ajunge decât la lipsă.

⁶ Comorile câştigate cu o limbă mincinoasă sunt o deşertăciune fugară a celor care caută moartea.

⁷ Violenţa celor răi îi mătură pe ei înşişi, pentru că nu vor să facă ce este drept.

⁸ Cel vinovat merge pe căi sucite, dar cel nevinovat face ce este bine.

⁹ Mai bine să locuieşti într-un colţ pe acoperiş, decât cu o soţie cicălitoare într-o casă mare.

¹⁰ Sufletul celui rău doreşte răul, aproapele lui n-are nici o trecere înaintea lui.

¹¹ Când batjocoritorul este pedepsit, prostul devine înţelept; şi când se dă învăţătură celui înţelept, el primeşte cunoştinţă.

¹² Cel drept se uită la casa celui rău şi vede ce repede sunt aruncaţi cei răi în nenorocire.

¹³ Cine îşi astupă urechea la strigătul săracului, nu va fi auzit nici el când va striga.

¹⁴ Un dar făcut în taină potoleşte mânia, şi un cadou dat pe ascuns potoleşte furia puternică.

¹⁵ Este o bucurie pentru cel drept să facă ce este bine, dar este o groază pentru lucrătorii nelegiuirii.

¹⁶ Omul care se abate de la calea înţelepciunii se va odihni în adunarea celor morţi.

¹⁷ Cel ce iubeşte petrecerile va duce lipsă, cel ce iubeşte vinul şi untdelemnul nu se îmbogăţeşte.

¹⁸ Cel rău slujeşte ca preţ de răscumpărare pentru cel drept, şi cel stricat, pentru oamenii fără vină.

¹⁹ Mai bine să locuieşti într-un pământ pustiu, decât cu o soţie cicălitoare şi supărăcioasă.

²⁰ Comori de preţ şi untdelemn sunt în locuinţa celui înţelept, dar omul fără minte le risipeşte.

²¹ Cel ce urmăreşte dreptatea şi bunătatea, găseşte viaţă, dreptate şi glorie.

²² Înţeleptul cucereşte cetatea vitejilor, şi doboară puterea în care se încredeau.

²³ Cine îşi păzeşte gura şi limba, îşi scuteşte sufletul de multe necazuri.

²⁴ Mândru, arogant şi batjocoritor sunt numele celui ce lucrează cu aprinderea îngâmfării.

²⁵ Poftele leneşului îl omoară, pentru că nu vrea să lucreze cu mâinile.

²⁶ Toată ziua o petrece numai în pofte; dar cel drept dă fără zgârcenie.

²⁷ Jertfa celui rău este o urâciune, cu atât mai mult când o aduce cu gânduri rele.

²⁸ Martorul mincinos va pieri, dar omul care ascultă de adevăr va vorbi cu izbândă.

²⁹ Cel rău ia o înfăţişare neruşinată, dar cel drept îşi îmbunătăţeşte calea.

³⁰ Nu este nici înţelepciune, nici pricepere, nici sfat împotriva Domnului.

³¹ Calul este pregătit pentru ziua bătăliei, dar biruinţa este a Domnului.

22

¹ Un nume bun este mai de dorit decât mari bogăţii, a fi iubit preţuieşte mai mult decât argintul şi aurul.

² Bogatul şi săracul se întâlnesc: Domnul i-a făcut şi pe unul şi pe altul.

³ Omul chibzuit vede nenorocirea şi se ascunde, dar cei proşti merg înainte şi sunt pedepsiţi.

⁴ Răsplata umilinţei, a fricii de Domnul, este bogăţia, gloria şi viaţa.

⁵ Spini şi curse sunt pe calea omului stricat; cel care îşi păstrează sufletul se depărtează de ele.

⁶ Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.

⁷ Bogatul stăpâneşte peste cei săraci, şi cel ce ia cu împrumut este sclavul celui ce-i dă cu împrumut.

⁸ Cine seamănă nedreptate va secera nelegiuire, şi nuiaua furiei lui va avea un sfârşit.

⁹ Cel milos va fi binecuvântat, pentru că dă săracului din pâinea lui.

¹⁰ Alungă pe batjocoritor şi cearta se va sfârşi, neînţelegerile şi dispreţul vor înceta.

¹¹ Cel ce iubeşte curăţia inimii şi are bunăvoinţa pe buze este prieten cu regele.

¹² Ochii Domnului păzesc pe cel ce are cunoştinţă, dar înfruntă cuvintele celui stricat.

¹³ Leneşul zice: Afară este un leu, voi fi ucis pe străzi!.

¹⁴ Gura femeilor străine este o groapă adâncă; cel pe care vrea să-l pedepsească Domnul, va cădea în ea.

¹⁵ Nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua disciplinei o va dezlipi de el.

¹⁶ Cine asupreşte pe sărac ca să-şi mărească avuţia, va trebui să dea şi el altuia mai bogat şi va duce lipsă.

¹⁷ Pleacă-ţi urechea şi ascultă cuvintele înţelepţilor, şi îndreaptă-ţi inima spre ştiinţa mea.

¹⁸ Căci este bine să le păstrezi înăuntrul tău şi să-ţi fie toate deodată pe buze.

¹⁹ Pentru ca să-ţi pui încrederea în Domnul, vreau să te învăţ eu astăzi,da, pe tine.

²⁰ N-am scris eu lucruri minunate pentru tine, sfaturi şi cugetări,

²¹ ca să te fac să înţelegi temeinicia cuvintelor adevărului, ca să răspunzi cuvinte adevărate celui ce te trimite?

²² Nu jefui pe sărac, pentru că este sărac, şi nu asupri pe nenorocitul care stă la poartă.

²³ Căci Domnul le va apăra cauza, şi va despuia viaţa celor ce-i despoaie.

²⁴ Nu te împrieteni cu omul mânios şi nu te însoţi cu omul iute la mânie,

²⁵ ca nu cumva să te deprinzi cu cărările lui, şi să-ţi ajungă o cursă pentru suflet.

²⁶ Nu fi printre cei ce îşi strâng mâinile ca să promită ceva, printre cei ce dau garanţie pentru datorii.

²⁷ Căci dacă n-ai cu ce să plăteşti, pentru ce să-ţi ia el patul de sub tine?

²⁸ Nu muta graniţa cea veche, pe care au aşezat-o părinţii tăi.

²⁹ Vezi un om harnic în lucrul lui? El va sta înaintea regilor, el nu va sta înaintea oamenilor de rând.

23

¹ Când stai la masă la unul dintre cei mari, ia bine seama ce ai înaintea ta:

² şi pune-ţi un cuţit în gât dacă eşti prea lacom.

³ Nu pofti mâncările lui alese, căci sunt o hrană înşelătoare.

⁴ Nu te chinui ca să te îmbogăţeşti, nu-ţi pune priceperea în aceasta.

⁵ Abia ţi-ai aruncat ochii spre ea şi nu mai este; căci bogăţia îşi face aripi, ca vulturul care îşi ia zborul spre ceruri.

⁶ Nu mânca pâinea celui ce are ochiul rău, nici nu pofti mâncările lui alese,

⁷ căci aşa cum gândeşte în sufletul lui, aşa este el: Mănâncă şi bea, îţi zice el; dar inima lui nu este cu tine.

⁸ Bucata pe care ai mâncat-o o vei vomita, şi cuvintele plăcute pe care le vei spune sunt pierdute.

⁹ Nu vorbi la urechea celui nebun, căci el va nesocoti înţelepciunea cuvintelor tale.

¹⁰ Nu muta graniţa cea veche; şi nu intra în ogorul orfanilor,

¹¹ căci Răscumpărătorul lor este puternic. El le va apăra cauza împotriva ta.

¹² Deschide-ţi inima la învăţătură, şi urechile la cuvintele ştiinţei.

¹³ Nu cruţa copilul de mustrare, căci dacă-l vei lovi cu nuiaua, nu va muri.

¹⁴ Lovindu-l cu nuiaua, îi scoţi sufletul din iad.

¹⁵ Fiule, dacă-ţi va fi inima înţeleaptă, inima mea se va bucura;

¹⁶ şi lăuntrul meu se va înveseli, când buzele tale vor spune ce este bine.

¹⁷ Să nu-ţi invidieze inima pe cei păcătoşi, ci să aibă întotdeauna frică de Domnul;

¹⁸ căci este o răsplată, iar speranţa nu îţi va fi zadarnică.

¹⁹ Ascultă, fiul meu, şi fii înţelept, şi îndreaptă-ţi inima pe cale.

²⁰ Nu fi printre cei ce beau vin, nici printre cei ce consumă carne în exces.

²¹ Căci beţivul şi cel lacom sărăcesc, şi aţipirea te face să porţi zdrenţe.

²² Ascultă pe tatăl tău, din care te-ai născut, şi nu nesocoti pe mama ta, când a îmbătrânit.

²³ Cumpără adevărul şi nu-l vinde, înţelepciunea, învăţătura şi priceperea.

²⁴ Tatăl celui drept se va bucura mult, şi cel ce dă naştere unui înţelept se bucură de el.

²⁵ Să se bucure tatăl tău şi mama ta, şi cea care te-a născut să se înveselească.

²⁶ Fiul meu, dă-mi inima ta, şi să găsească ochii tăi plăcere în căile mele.

²⁷ Căci o prostituată este o groapă adâncă, şi o femeie străină este o fântână strâmtă.

²⁸ Ea pândeşte ca un hoţ şi măreşte între bărbaţi numărul celor stricaţi.

²⁹ Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt neînţelegerile? Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănile fără motiv? Ai cui sunt ochii roşii?

³⁰ Ai celor ce întârzie la vin, ai celor ce se duc să golească paharul cu vin amestecat.

³¹ Nu te uita la vin când curge roşu, când face mărgăritare în pahar, el alunecă uşor,

³² dar pe urmă, muşcă întocmai ca un şarpe, şi înţeapă ca o viperă.

³³ Ochii ţi se vor uita după femei străine, şi inima îţi va vorbi lucruri stricate.

³⁴ Vei fi ca un om culcat în mijlocul mării, ca un om culcat pe vârful unui catarg.

³⁵ Am fost lovit, dar nu m-a durut! M-au bătut, dar n-am simţit! Când mă voi trezi ca să caut să beau iarăşi?

24

¹ Nu invidia pe oamenii cei răi, nici nu dori să fii cu ei;

² căci inima lor se gândeşte la prăpăd, şi buzele lor vorbesc nelegiuiri.

³ Prin înţelepciune se înalţă o casă, şi prin pricepere se întăreşte;

⁴ şi prin ştiinţă se umplu magaziile ei cu toate bunătăţile de preţ şi plăcute.

⁵ Un om înţelept este puternic, şi cel cunoscător îşi măreşte puterea.

⁶ Căci prin măsuri chibzuite câştigi bătălia, şi prin marele număr al sfătuitorilor ai biruinţa.

⁷ Înţelepciunea este prea înaltă pentru cel nebun, el va deschide gura la poartă.

⁸ Cel ce se gândeşte să facă rău, se va numi un om plin de răutate.

⁹ Gândul celui nebun este păcat, şi batjocoritorul este o scârbă pentru oameni.

¹⁰ Dacă slăbeşti în ziua necazului, mică îţi este puterea.

¹¹ Eliberează pe cei târâţi la moarte, şi scapă pe cei ce sunt aproape să fie înjunghiaţi.

¹² Dacă zici: Ah! N-am ştiut! Crezi că nu vede Cel ce cântăreşte inimile, şi Cel ce veghează asupra sufletului tău? Şi nu va răsplăti El fiecăruia după faptele lui?

¹³ Fiule, mănâncă miere, căci este bună, şi fagurele de miere este dulce pentru cerul gurii tale.

¹⁴ Tot aşa, înţelepciunea este bună pentru sufletul tău: dacă o vei găsi, ai un viitor, şi nu ţi se va tăia speranţa.

¹⁵ Nu întinde curse, nelegiuitule, împotriva locuinţei celui drept, nu-i tulbura locul de odihnă.

¹⁶ Căci cel drept de şapte ori cade, şi se ridică iar, dar cel rău se prăbuşeşte în nenorocire.

¹⁷ Nu te bucura de căderea duşmanului tău, şi să nu ţi se înveselească inima când el se împiedică,

¹⁸ pentru ca nu cumva Domnul să vadă, şi să nu-I placă, şi să-Şi întoarcă mânia de la el.

¹⁹ Nu te mânia din cauza făcătorilor de rele, nici nu invidia pe cei răi.

²⁰ Căci cel ce face răul n-are nici un viitor, lumina celor răi se stinge.

²¹ Fiule, teme-te de Domnul şi de rege; nu te amesteca printre cei ce sunt nestatornici.

²² Căci deodată le va veni pieirea, şi cine poate şti sfârşitul amândurora?

²³ Iată ce mai spun înţelepţii: Nu este bine să ai în vedere faţa oamenilor la judecăţi.

²⁴ Pe cel ce zice celui rău: Tu eşti drept, îl vor blestema popoarele, naţiunile îl vor urî.

²⁵ Dar cei ce-l mustră vor fi plăcuţi, şi o mare binecuvântare va veni peste ei.

²⁶ Un răspuns bun este ca un sărut pe buze.

²⁷ Vezi-ţi întâi de treburi afară, îngrijeşte de lucrul câmpului, şi după aceea zideşte-ţi casa.

²⁸ Nu fi martor în chip uşuratic împotriva aproapelui tău, şi nu înşela cu buzele tale.

²⁹ Nu zice: Cum mi-a făcut el, aşa am să-i fac şi eu, îi voi răsplăti după faptele lui.

³⁰ Am trecut pe lângă ogorul unui leneş, şi pe lângă via unui om fără minte,

³¹ şi era numai spini, acoperit de mărăcini, şi zidul de piatră era prăbuşit.

³² M-am uitat bine, m-am gândit, şi am primit învăţătură din ce am văzut.

³³ Să mai dorm puţin, să mai aţipesc puţin, să mai încrucişez mâinile puţin, ca să mă odihnesc!

³⁴ Şi sărăcia vine peste tine pe neaşteptate, ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat.

25

¹ Iată şi alte proverbe ale lui Solomon, pe care le-au copiat oamenii lui Ezechia, regele lui Iuda.

² Gloria lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor, dar gloria regilor stă în cercetarea lucrurilor.

³ Înălţimea cerurilor, şi adâncimea pământului, şi inima regilor sunt nepătrunse.

⁴ Scoate zgura din argint, şi din el va ieşi un vas ales.

⁵ Scoate pe cel rău dinaintea regelui, şi tronul lui de domnie se va întări prin dreptate.

⁶ Nu te făli înaintea regelui, şi nu lua locul celor mari;

⁷ căci este mai bine să ţi se zică: Urcă-te mai sus!, decât să fii coborât înaintea prinţului pe care ţi-l văd ochii.

⁸ Nu te grăbi să te iei la ceartă, ca nu cumva la urmă să nu ştii ce să faci, când aproapele tău te va face de ruşine,

⁹ Apără-ţi cauza împotriva aproapelui tău, dar nu da pe faţă secretul altuia,

¹⁰ ca nu cumva, aflându-l cineva, să te umple de ruşine, şi să-ţi iasă nume rău care să nu se mai şteargă.

¹¹ Un cuvânt spus la timpul potrivit este ca nişte mere de aur într-un coşuleţ de argint.

¹² Ca un cercel de aur, şi ca un ornament de aur curat, aşa este înţeleptul care mustră pentru o ureche ascultătoare.

¹³ Ca răcoarea zăpezii în timpul secerişului, aşa este un mesager credincios pentru cel ce-l trimite, căci el înviorează sufletul Stăpânului Său.

¹⁴ Ca norii şi ca vântul fără ploaie, aşa este un om care se laudă pe nedrept cu dărniciile lui.

¹⁵ Prin răbdare se înduplecă un conducător, şi o limbă dulce zdrobeşte oase.

¹⁶ Dacă dai peste miere, nu mânca decât cât îţi trebuie, ca să nu te saturi şi s-o vomiţi.

¹⁷ Calcă rar în casa aproapelui tău, ca să nu se sature de tine şi să te urască.

¹⁸ Un om care face o mărturie mincinoasă împotriva aproapelui său este ca un buzdugan, ca o sabie şi ca o săgeată ascuţită.

¹⁹ Încrederea într-un om stricat în ziua necazului este ca un dinte stricat, şi ca un picior care şchiopătează.

²⁰ Ca şi cel ce-şi scoate haina pe o zi rece, sau ca oţetul vărsat peste silitră, aşa este cel ce cântă cântece unei inimi triste.

²¹ Dacă este flămând duşmanul tău, dă-i pâine să mănânce, dacă-i este sete, dă-i să bea.

²² Căci, făcând aşa, aduni cărbuni aprinşi pe capul lui, şi Domnul îţi va răsplăti.

²³ Vântul de nord aduce ploaia, şi limba clevetitoare, o faţă mâhnită.

²⁴ Mai bine să locuieşti într-un colţ pe acoperiş, decât cu o soţie cicălitoare într-o casă mare.

²⁵ Ca apa rece pentru un suflet însetat, aşa este o veste bună venită dintr-o ţară depărtată.

²⁶ Ca o fântână tulbure şi ca un izvor stricat, aşa este cel drept care se clatină înaintea celui rău.

²⁷ Nu este bine să mănânci multă miere: tot aşa nu este o cinste să alergi după propria-ţi glorie.

²⁸ Cel care nu este stăpân pe sine este ca o cetate surpată şi fără ziduri.

26

¹ Ca zăpada vara, şi ca ploaia în timpul secerişului, aşa se potriveşte gloria pentru un nebun.

² Cum sare vrabia încoace şi încolo, cum zboară rândunica, aşa nu-şi atinge ţinta blestemul neîntemeiat.

³ Biciul este pentru cal, frâul pentru măgar, şi nuiaua pentru spinarea nebunilor.

⁴ Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu semeni şi tu cu el.

⁵ Răspunde însă nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înţelept.

⁶ Cel ce trimite un mesaj printr-un nebun îşi taie singur picioarele şi bea nedreptatea.

⁷ Cum sunt picioarele schilodului, aşa este un proverb în gura unor nebuni.

⁸ Cum ai pune o piatră în praştie, aşa este când dai cinste unui nebun.

⁹ Ca un spin care intră în mâna unui om beat, aşa este un proverb în gura nebunilor.

¹⁰ Ca un arcaş care răneşte pe toată lumea, aşa este cel ce angajează pe nebuni şi pe nestatornici.

¹¹ Cum se întoarce câinele la ce a vomat, aşa se întoarce nebunul la nebunia lui.

¹² Dacă vezi un om care se crede înţelept, poţi să ai mai multă speranţă pentru un nebun decât pentru el.

¹³ Leneşul zice: Afară este un leu fioros, pe străzi este un leu!

¹⁴ Cum se învârte uşa în balamalele ei, aşa se învârte leneşul în patul lui.

¹⁵ Leneşul îşi duce mâna la farfurie şi-i vine greu s-o ducă iarăşi la gură.

¹⁶ Leneşul se crede mai înţelept decât şapte oameni care răspund cu judecată.

¹⁷ Un trecător care se amestecă într-o ceartă care nu-l priveşte este ca unul care apucă un câine de urechi.

¹⁸ Ca nebunul care aruncă săgeţi aprinse şi ucigătoare,

¹⁹ aşa este omul care înşală pe aproapele său, şi zice: Am vrut doar să glumesc!

²⁰ Când nu mai sunt lemne, focul se stinge, când nu mai este nici un bârfitor, cearta se potoleşte.

²¹ După cum cărbunele face jăratic, şi lemnul foc, tot aşa şi omul certăreţ aprinde dezbinarea.

²² Cuvintele clevetitorului sunt ca nişte prăjituri, alunecă până în adâncul pântecelui.

²³ Ca zgura de argint pusă pe un ciob de pământ, aşa sunt buzele aprinse şi o inimă rea.

²⁴ Cel care urăşte se preface cu buzele lui, şi în lăuntrul lui pregăteşte înşelăciunea.

²⁵ Când îţi vorbeşte cu glas dulce, nu-l crede, căci şapte urâciuni sunt în inima lui.

²⁶ Chiar dacă-şi ascunde ura în prefăcătorie, totuşi răutatea lui se va descoperi în adunare.

²⁷ Cine sapă o groapă altuia, cade el în ea, şi piatra se întoarce peste cel care o rostogoleşte.

²⁸ Limba mincinoasă urăşte pe cei zdrobiţi de ea, şi gura linguşitoare pregăteşte pieirea.

27

¹ Nu te lăuda cu ziua de mâine, căci nu ştii ce poate aduce o zi.

² Să te laude altul, şi nu gura ta, un străin, şi nu buzele tale.

³ Piatra este grea, şi nisipul este greu, dar supărarea pe care o aduce nebunul este mai grea decât amândouă.

⁴ Furia este fără milă, şi mânia este cumplită; dar cine poate sta împotriva geloziei?

⁵ Mai bine o mustrare pe faţă decât o dragoste ascunsă.

⁶ Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui, dar sărutările unui duşman sunt înşelătoare.

⁷ Sufletul sătul calcă în picioare fagurul de miere, dar pentru cel flămând toate amărăciunile sunt dulci.

⁸ Ca pasărea care rătăceşte de la cuibul ei, aşa este omul plecat din locul său.

⁹ Untdelemnul şi parfumul înveselesc inima, şi sfatul inimii unui prieten este dulce.

¹⁰ Nu părăsi pe prietenul tău, şi pe prietenul tatălui tău, nici nu intra în casa fratelui tău în ziua necazului tău, mai bine un vecin aproape decât un frate departe.

¹¹ Fiul meu, fii înţelept, şi înveseleşte-mi inima, ca să am cu ce să răspund celui ce mă batjocoreşte.

¹² Omul chibzuit vede răul şi se ascunde; dar proştii merg spre el şi sunt pedepsiţi.

¹³ Ia-i haina, căci a garantat pentru altul, şi ţine-l garanţie în locul unei străine.

¹⁴ Celui ce îşi binecuvântează aproapele cu glas tare dis-de-dimineaţă îi este socotit ca un blestem.

¹⁵ O streaşină care picură necurmat într-o zi de ploaie şi o soţie certăreaţă sunt totuna.

¹⁶ Cine o opreşte, parcă opreşte vântul, şi parcă ţine untdelemnul în mâna dreaptă.

¹⁷ După cum fierul ascute fierul, tot aşa şi omul ascute mânia altui om.

¹⁸ Cine îngrijeşte de un smochin va mânca din rodul lui, şi cel ce-şi păzeşte stăpânul va fi preţuit.

¹⁹ Cum răspunde în apă faţa la faţă, aşa răspunde inima omului inimii omului.

²⁰ După cum iadul şi nimicirea nu se pot sătura, tot aşa nici ochii omului nu se pot sătura.

²¹ Tigaia este pentru rafinarea argintului şi cuptorul este pentru aur, iar omul este preţuit după ce zic alţii despre el.

²² Pe nebun chiar dacă l-ai pisa cu pisălogul în piuă, în mijlocul grăunţelor, nebunia tot nu s-ar depărta de la el.

²³ Îngrijeşte bine de oile tale, ia seama la turmele tale.

²⁴ Căci bogăţiile nu ţin veşnic, şi coroana nu rămâne la fiecare generaţie.

²⁵ După ce se ridică fânul, se arată verdeaţa nouă şi ierburile de pe munţi sunt strânse.

²⁶ Mieii sunt pentru îmbrăcăminte, şi ţapii pentru plata ogorului.

²⁷ Şi laptele caprelor ţi-ajunge pentru hrana ta, a casei tale şi pentru întreţinerea slujnicelor tale.

28

¹ Cel rău fuge fără să fie urmărit, dar cel drept îndrăzneşte ca un leu tânăr.

² Când este răscoală într-o ţară, sunt mulţi capi, dar cu un om priceput şi cunoscător domnia dăinuie.

³ Un om sărac care apasă pe cei fără ajutor este ca o rupere de nori care aduce lipsă de pâine.

⁴ Cei ce părăsesc legea laudă pe cel rău, dar cei ce păzesc legea se mânie pe el.

⁵ Oamenii răi nu înţeleg ce este drept, dar cei ce caută pe Domnul înţeleg totul.

⁶ Mai mult preţuieşte săracul care umblă în dreptatea lui, decât bogatul care umblă pe căi sucite.

⁷ Cine păzeşte legea este un fiu priceput, dar cel ce umblă cu cei desfrânaţi face ruşine tatălui său.

⁸ Cel ce îşi înmulţeşte avuţiile prin dobândă şi prin câştig nedrept, le strânge pentru cel ce are milă de săraci.

⁹ Cel ce îşi întoarce urechea ca să n-asculte legea, chiar şi rugăciunea lui este o urâciune.

¹⁰ Cine face pe cei drepţi să rătăcească pe calea cea rea, va cădea în groapa pe care a săpat-o, dar oamenii fără vină moştenesc fericirea.

¹¹ Omul bogat se crede înţelept, dar săracul care este priceput îl cercetează.

¹² Când biruie cei drepţi este o mare glorie, dar când se înalţă cei răi, fiecare se ascunde.

¹³ Cel ce îşi ascunde fărădelegile nu prosperă, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele capătă milă.

¹⁴ Binecuvântat este omul care se teme necontenit, dar cel ce-şi împietreşte inima cade în nenorocire.

¹⁵ Ca un leu care răcneşte, şi ca un urs care se năpusteşte, aşa este cel rău care stăpâneşte peste un popor sărac.

¹⁶ Un conducător fără pricepere îşi înmulţeşte faptele de asuprire, dar cel ce urăşte lăcomia îşi lungeşte zilele.

¹⁷ Un om a cărui conştiinţă este încărcată cu sângele altuia, fuge până la groapă: nimeni să nu-l Oprească.

¹⁸ Cine umblă în dreptate găseşte mântuirea, dar cine este pervers în căile lui va cădea numaidecât.

¹⁹ Cel ce îşi lucrează câmpul are belşug de pâine, dar cel ce aleargă după lucrurile de nimic are belşug de sărăcie.

²⁰ Un om credincios este plin de binecuvântări, dar cel ce vrea să se îmbogăţească repede nu rămâne nepedepsit.

²¹ Nu este bine să cauţi la faţa oamenilor; chiar pentru o bucată de pâine, un om poate să păcătuiască.

²² Cel ce se grăbeşte să se îmbogăţească are un ochi rău, şi nu ştie că lipsa va veni peste el.

²³ Cel ce mustră pe altul găseşte mai multă bunăvoinţă pe urmă, decât cel cu limba linguşitoare.

²⁴ Cine fură pe tatăl său sau pe mama sa, şi zice că nu este păcat, este tovarăş cu nimicitorul.

²⁵ Un om arogant stârneşte certuri, dar cel ce se încrede în Domnul este săturat din belşug.

²⁶ Cel ce se încrede în inima lui este un nebun, dar cine umblă în înţelepciune va fi scăpat.

²⁷ Cel ce dă săracului nu duce lipsă, dar cel ce închide ochii va fi încărcat cu blesteme,

²⁸ Când cei răi se înalţă, fiecare se ascunde, dar când ei pier, cei drepţi se înmulţesc.

29

¹ Un om care-şi înţepeneşte gâtul după multe mustrări, va fi zdrobit deodată şi fără îndreptare.

² Când cei buni conduc, poporul se bucură, dar când stăpâneşte cel rău, poporul geme.

³ Cine iubeşte înţelepciunea înveseleşte pe tatăl său, dar cel ce umblă cu prostituate risipeşte averea.

⁴ Un rege întăreşte ţara prin judecată dreaptă, dar cine ia mită o nimiceşte.

⁵ Cine linguşeşte pe aproapele său, îi întinde un laţ sub paşi.

⁶ În păcatul omului rău este o cursă, dar cel drept cântă şi se bucură.

⁷ Cel drept pricepe cauza săracilor, dar cel rău nu poate s-o înţeleagă.

⁸ Batjocoritorii aprind focul în cetate, dar înţelepţii potolesc mânia.

⁹ Când se ceartă un înţelept cu un nebun, să se tot supere sau să râdă, căci pace nu se face.

¹⁰ Oamenii setoşi de sânge urăsc pe omul nevinovat, dar oamenii drepţi îi ocrotesc viaţa.

¹¹ Nebunul îşi arată patima, dar înţeleptul o stăpâneşte.

¹² Când cel ce stăpâneşte dă ascultare cuvintelor mincinoase, toţi servitorii lui sunt nişte răi,

¹³ Săracul şi asupritorul se întâlnesc, Domnul le luminează ochii la amândoi.

¹⁴ Regele care judecă pe săraci după adevăr, îşi va avea tronul pe vecie.

¹⁵ Nuiaua şi mustrarea dau înţelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale.

¹⁶ Când se înmulţesc cei răi, se înmulţeşte şi păcatul, dar cei drepţi le vor vedea căderea.

¹⁷ Disciplinează-ţi fiul, şi el îţi va da odihnă, da, el îţi va aduce desfătare sufletului tău.

¹⁸ Când nu este nici o viziune, poporul este fără frâu; dar binecuvântat este cel ce păzeşte legea.

¹⁹ Nu prin cuvinte se corectează un sclav, căci chiar dacă înţelege, el nu va răspunde.

²⁰ Dacă vezi un om care vorbeşte nechibzuit, poţi să speri mai mult de la un nebun decât de la el.

²¹ Slujitorul pe care-l răsfeţi din copilărie, ajunge la urmă de se crede fiu.

²² Un om furios stârneşte certuri, şi un om care se înfurie face multe păcate.

²³ Mândria unui om îl coboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste.

²⁴ Cine împarte cu un hoţ îşi urăşte viaţa, aude blestemul şi nu spune nimic.

²⁵ Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul nu are de ce să se teamă.

²⁶ Mulţi umblă după bunăvoinţa celui care stăpâneşte, dar Domnul este acela care face fiecăruia judecată dreaptă.

²⁷ Omul nedrept este o urâciune înaintea celor drepţi, şi cel drept în calea sa este o urâciune înaintea celor răi.

30

¹ Cuvintele lui Agur, fiul lui Iache. Cuvinte rostite de omul acesta pentru Itiel, pentru Itiel şi pentru Ucal.

² Negreşit, sunt mai prost decât oricine, şi n-am pricepere de om.

³ N-am învăţat înţelepciunea, nici nu am ştiinţa Celui Sfânt.

⁴ Cine s-a urcat în ceruri şi cine s-a coborât din ele? Cine a adunat vântul în pumnii lui? Cine a strâns apele în haina lui? Cine a hotărât toate marginile pământului? Cum se numeşte el şi care este numele fiului său? Ştii tu lucrul acesta?

⁵ Orice cuvânt al lui Dumnezeu este încercat. El este scut pentru cei ce se încred în El.

⁶ N-adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te pedepsească şi să fii găsit mincinos.

⁷ Două lucruri îţi cer; nu mi le opri, înainte de a muri!

⁸ Depărtează de la mine neadevărul şi cuvântul mincinos; nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţie, dă-mi în fiecare zi pâinea care-mi trebuie.

⁹ Ca nu cumva în belşug să Te lepăd, şi să zic: Cine este Domnul? Sau ca nu cumva, în sărăcie, să fur, şi să iau în deşert Numele Dumnezeului meu.

¹⁰ Nu învinui pe slujitor la stăpânul lui, ca să nu te blesteme şi să te faci vinovat.

¹¹ Este o generaţie care blestemă pe tatăl său, şi nu binecuvântează pe mama sa.

¹² Este o generaţie care se crede curată, şi totuşi nu este spălată de întinăciunea ei.

¹³ Este o generaţie ai cărei ochi sunt trufaşi, şi care îşi ţin pleoapele sus;

¹⁴ o generaţie ai cărei dinţi sunt ca nişte săbii, şi ale cărei măsele ca nişte cuţite, ca să mănânce pe cel nenorocit de pe pământ, şi pe cei lipsiţi dintre oameni.

¹⁵ Lipitoarea are două fiice: Dă! dă! Trei lucruri sunt nesăţioase, patru lucruri nu zic niciodată: Destul:

¹⁶ Locuinţa morţilor; un pântece care nu poate purta copii; pământul care nu este sătul de apă; şi focul care nu zice niciodată: Destul!

¹⁷ Pe ochiul care îşi bate joc de tatăl său, şi nesocoteşte ascultarea de mamă, îl vor scobi corbii de la pârâu, şi îl vor mânca puii de vultur.

¹⁸ Trei lucruri sunt prea minunate pentru mine, da, chiar patru pe care nu le pot pricepe:

¹⁹ calea vulturului pe cer; calea şarpelui pe stâncă; urma corăbiei în mijlocul mării; şi urma unui bărbat cu o fată.

²⁰ Tot aşa este şi calea femeii adultere: ea mănâncă, şi se şterge la gură, şi zice: N-am făcut nimic rău.

²¹ Trei lucruri fac să tremure pământul, şi patru lucruri pe care nu le poate suferi:

²² un slujitor care domneşte; şi un nebun care are pâine din belşug,

²³ o femeie vrednică de dispreţ care se mărită; şi o sclavă care moşteneşte pe stăpâna ei.

²⁴ Patru vietăţi sunt mici pe pământ, şi totuşi dintre cele mai înţelepte:

²⁵ furnicile, care nu sunt un popor tare, însă îşi pregătesc hrana vara;

²⁶ şoarecii de munte care nu sunt un popor puternic, dar îşi aşează locuinţa în stâncă;

²⁷ lăcustele n-au rege, şi totuşi pornesc toate în cete;

²⁸ păianjenul îl poţi prinde cu mâinile, şi se găseşte totuşi în palatele regilor.

²⁹ Trei fiinţe au o ţinută frumoasă, da, patru au mers măreţ:

³⁰ leul, viteazul animalelor, şi care nu se dă înapoi dinaintea nimănui;

³¹ calul închingat gata, ţapul şi un rege căruia nimeni nu-i poate sta împotrivă.

³² Dacă mândria te împinge la fapte de nebunie sau dacă ai gânduri rele, pune mâna la gură:

³³ căci baterea laptelui dă smântână, scărpinarea nasului dă sânge şi stoarcerea mâniei dă certuri.

31

¹ Cuvintele regelui Lemuel. Învăţătura pe care i-o dădea mama lui.

² Ce să-ţi spun, fiul meu? Ce să-ţi spun, fiul pântecelui meu? Ce să-ţi spun, fiul jurămintelor mele?

³ Nu-ţi da puterea ta femeilor, şi căile tale celor ce pierd pe regi.

⁴ Nu se cade regilor, Lemuele, nu se cade regilor să bea vin, nici conducătorilor să umble după băuturi tari;

⁵ ca nu cumva, bând, să uite legea, şi să calce drepturile celor nenorociţi.

⁶ Daţi băuturi tari celui ce piere, şi vin celui cu sufletul amărât;

⁷ ca să bea, şi să-şi uite sărăcia, şi să nu-şi mai aducă aminte de necazurile lui.

⁸ Deschide-ţi gura pentru cel mut, pentru cauza tuturor celor părăsiţi!

⁹ Deschide-ţi gura, judecă drept, şi apără pe cel nenorocit şi pe cel lipsit.

¹⁰ Cine poate găsi o femeie cinstită? Ea este mai de preţ decât mărgăritarele.

¹¹ Inima bărbatului se încrede în ea şi nu duce lipsă de venituri.

¹² Ea îi face bine, şi nu rău, în toate zilele vieţii sale.

¹³ Ea face rost de lână şi de in, şi lucrează cu mâini harnice.

¹⁴ Ea este ca o corabie de negoţ; de departe îşi aduce pâinea.

¹⁵ Ea se scoală când este încă noapte, şi dă hrană casei sale, şi împarte lucrul de peste zi slujnicelor sale.

¹⁶ Se gândeşte la un ogor, şi-l cumpără; din rodul mâinilor ei sădeşte o vie.

¹⁷ Ea îşi încinge mijlocul cu putere şi îşi întăreşte braţele.

¹⁸ Vede că munca îi merge bine, lumina ei nu se stinge noaptea.

¹⁹ Ea pune mâna pe furcă, şi degetele ei ţin fusul.

²⁰ Ea îşi întinde mâna către cel nenorocit, şi îşi întinde braţul către cel lipsit,

²¹ Nu se teme de zăpadă pentru casa ei, căci toată casa ei este îmbrăcată cu roşu.

²² Ea îşi face învelitori, are haine de in subţire şi de purpură.

²³ Soţul ei este cunoscut la porţi, când stă printre bătrânii ţării.

²⁴ Ea face cămăşi şi le vinde, şi dă cingători negustorului.

²⁵ Ea este îmbrăcată cu tărie şi demnitate, şi râde de ziua de mâine.

²⁶ Ea deschide gura cu înţelepciune, şi pe limba ei este legea bunătăţii.

²⁷ Ea veghează asupra celor ce se petrec în casa ei, şi nu mănâncă pâinea lenevirii.

²⁸ Fiii ei o numesc fericită, soţul ei îi aduce laude:

²⁹ Multe fiice au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate.

³⁰ Dezmierdările sunt înşelătoare şi frumuseţea este deşartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată.

³¹ Răsplătiţi-o cu rodul mâinilor ei, şi faptele ei s-o laude la porţi.