1

¹ Binecuvântat este omul care nu se duce la sfatul celor răi, nici nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nici nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori;

² Ci plăcerea lui este în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!

³ El este ca un pom sădit lângă pâraie de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc; tot ce începe, duce la bun Sfârşit.

⁴ Nu tot aşa este cu cei răi; ci ei sunt ca pleava pe care o Spulberă vântul.

⁵ De aceea cei răi nu vor putea sta în picioare la judecată, nici păcătoşii în adunarea celor drepţi.

⁶ Căci Domnul cunoaşte calea celor drepţi, dar calea păcătoşilor va pieri.

2

¹ De ce se întărâtă naţiunile şi poporul cugetă la lucruri deşarte?

² Regii pământului se răscoală şi domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său, zicând:

³ Să le rupem legăturile în bucăţi şi să le aruncăm frânghiile departe de noi!

⁴ Cel ce locuieşte în ceruri râde, Domnul îşi bate joc de ei.

⁵ Apoi El le va vorbi în mânia Lui şi-i va îngrozi cu furia Lui, zicând:

⁶ Dar, în ce Mă priveşte, Eu am uns pe Regele Meu peste Sion, muntele Meu cel sfânt.

⁷ Eu voi vesti hotărârea: Domnul Mi-a zis: Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut.

⁸ Cere-Mi şi-Ţi voi da naţiunile de moştenire şi marginile pământului în stăpânire!

⁹ Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier şi le vei sfărâma ca pe vasul unui olar.

¹⁰ Acum, deci, regilor, fiţi înţelepţi! Luaţi învăţătură, judecătorii pământului!

¹¹ Slujiţi Domnului cu frică şi bucuraţi-vă tremurând!

¹² Daţi cinste Fiului, ca să nu Se mânie şi să pieriţi pe cale, căci mânia Lui este gata să se aprindă. Binecuvântaţi sunt toţi cei ce se încred în El!

3

¹ O Doamne, ce mulţi sunt duşmanii mei! Mulţi sunt cei ce se ridică împotriva mea!

² Cât de mulţi zic despre sufletul meu: Nu mai este scăpare pentru el la Dumnezeu! (Oprire).

³ Dar Tu, Doamne, Tu eşti scutul meu; Tu eşti gloria mea şi Cel ce-mi înalţă capul!

⁴ Am strigat către Domnul cu glasul meu şi El mi-a răspuns din muntele Lui cel sfânt. (Oprire).

⁵ Mă culc şi adorm; şi mă trezesc iarăşi, pentru că Domnul m-a sprijinit.

⁶ Nu mă voi teme de zece mii de oameni, care s-au aşezat împotriva mea din toate părţile.

⁷ Ridică-Te, Doamne! Scapă-mă, o Dumnezeul meu! Căci tu ai lovit peste obraz pe toţi duşmanii mei; Tu ai zdrobit dinţii celor răi.

⁸ Mântuirea este a Domnului! Binecuvântarea Ta să fie peste poporul Tău! (Oprire).

4

¹ Răspunde-mi când strig, Dumnezeul dreptăţii mele; m-ai scos la loc larg când am fost la strâmtoare; ai milă de mine şi ascultă-mi rugăciunea!

² Fiii oamenilor, până când va fi batjocorită gloria mea? Până când veţi iubi deşertăciunea şi veţi umbla după minciuni? (Oprire)

³ Dar să ştiţi că Domnul Şi-a ales un om pe care-l iubeşte; Domnul aude când strig către El.

⁴ Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi! Cugetaţi în inimile voastre când staţi în pat şi tăceţi.

⁵ Aduceţi jertfele dreptăţii şi încredeţi-vă în Domnul!

⁶ Sunt mulţi cei ce zic: Cine ne va arăta fericirea? Doamne, fă să răsară peste noi lumina fetei Tale!

⁷ Tu-mi dai mai multă bucurie în inima mea decât au ei când li se înmulţeşte rodul grâului şi al vinului.

⁸ Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea.

5

¹ Pleacă-Ţi urechea la cuvintele mele, Doamne! Ascultă suspinele mele!

² Ia aminte la glasul strigătului meu, Regele meu şi Dumnezeul meu, căci către Tine mă rog!

³ Doamne, ascultă-mi glasul dimineaţa! Dimineaţa îmi îndrept rugăciunea spre Tine şi aştept.

⁴ Căci Tu nu eşti un Dumnezeu căruia să-I placă răul; cel rău nu va locui lângă Tine.

⁵ Cei lăudăroşi nu vor putea sta înaintea ochilor Tăi; Tu urăşti pe toţi cei ce fac răul

⁶ şi pierzi pe cei ce vorbesc minciuni; Domnul urăşte pe oamenii care varsă sânge şi înşală.

⁷ Dar eu, prin mila Ta cea mare, voi intra în casa Ta şi mă voi închina cu frică în templul Tău cel Sfânt.

⁸ Doamne, călăuzeşte-mă pe calea plăcută Ţie, din pricina duşmanilor mei! Netezeşte calea Ta sub paşii mei.

⁹ Căci nu este nimic adevărat în gura lor; inima le este plină de răutate; gâtlejul lor este un mormânt deschis; şi pe limbă au vorbe linguşitoare.

¹⁰ O Dumnezeule, găseşte-i vinovaţi! Lasă-i să cadă prin înseşi sfaturile lor; aruncă-i în mulţimea păcatelor lor! Căci s-au răzvrătit împotriva Ta.

¹¹ Dar toţi cei ce se încred în Tine să se bucure; să strige de bucurie în veci, pentru că Tu îi aperi. Să se bucure în Tine toţi cei ce iubesc numele Tău.

¹² Căci Tu binecuvântezi pe cel drept, Doamne, şi-l înconjuri cu bunăvoinţa Ta, ca şi cu un scut.

6

¹ Doamne, nu mă mustra în mânia Ta, şi nu mă pedepsi în urgia Ta.

² Îndură-Te de mine, Doamne, căci sunt slab! O Doamne, vindecă-mă, căci îmi tremură oasele.

³ Sufletul îmi este îngrozit de tot; dar Tu, Doamne, până când vei zăbovi să Te înduri de mine?

⁴ Întoarce-Te, Doamne, eliberează-mă! Mântuieşte-mă pentru mila Ta!

⁵ Căci în moarte nu este aducere-aminte de Tine; şi cine Te va lăuda în locuinţa morţilor?

⁶ Am obosit suspinând! în fiecare noapte îmi stropesc aşternutul, îmi scald patul în lacrimi.

⁷ Ochii mei se topesc de mâhnire, îmbătrânesc din cauza tuturor duşmanilor mei!

⁸ Depărtaţi-vă de la mine, toţi cei ce faceţi răul! Căci Domnul a auzit glasul plângerii mele!

⁹ Domnul a auzit cererea mea şi Domnul îmi primeşte rugăciunea!

¹⁰ Toţi duşmanii mei vor fi acoperiţi de ruşine şi cuprinşi de spaimă; într-o clipă vor da înapoi ruşinaţi.

7

¹ Doamne, Dumnezeule, în Tine mă încred; scapă-mă de toţi cei ce mă prigonesc şi eliberează-mă,

² ca să nu mă sfâşie ca un leu şi să mă facă bucăţi fără să fie cineva care să mă scape!

³ Doamne, Dumnezeul meu, dacă am făcut acest rău, dacă este fărădelege pe mâinile mele,

⁴ dacă am răsplătit cu rău pe cel ce trăia în pace cu mine şi am jefuit pe duşmanul meu fără motiv,

⁵ atunci să mă urmărească duşmanul şi să m-ajungă, să-mi calce viaţa la pământ şi onoarea mea în pulbere să mi-o arunce! (Oprire)

⁶ Ridică-Te, Doamne, în mânia Ta! Înalţă-Te împotriva furiei duşmanilor mei şi trezeşte-Te pentru mine la judecata pe care ai poruncit-o!

⁷ Să Te înconjoare adunarea popoarelor şi stai mai sus decât ea, la înălţime!

⁸ Domnul judecă popoarele. Judecă-mă, Doamne, după dreptatea mea şi după dreptatea din mine.

⁹ Pune capăt relelor celor nelegiuiţi şi întăreşte pe cel drept; căci Dumnezeul Cel drept încearcă inimile şi minţile!

¹⁰ Apărarea mea este în Dumnezeu, care mântuie pe cei cu inimă curată.

¹¹ Dumnezeu este un judecător drept, şi Dumnezeu este mânios pe cel rău în fiecare zi.

¹² Dacă cel rău nu se întoarce la Dumnezeu, El îşi ascute sabia, îşi întinde arcul şi-l ocheşte.

¹³ A mai pregătit pentru el arme ale morţii; El îşi face săgeţi arzătoare.

¹⁴ Iată, cel rău pregăteşte nedreptatea, zămisleşte fărădelegea şi naşte înşelătoria.

¹⁵ Face o groapă, o sapă şi tot el cade în groapa pe care a făcut-o.

¹⁶ Răutatea lui se va întoarce pe însuşi capul lui şi chiar pe capul lui se vor coborî violenţele lui.

¹⁷ Eu voi lăuda pe Domnul pentru dreptatea Lui şi voi cânta laude Numelui Domnului Celui Preaînalt.

8

¹ Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul! Gloria Ta se înalţă mai presus de ceruri.

² Din gura copiilor şi a sugarilor Ţi-ai scos o întăritură de apărare împotriva potrivnicilor Tăi, ca să astupi gura duşmanului şi a omului cu dorinţă de răzbunare.

³ Când privesc cerurile, lucrarea mâinilor Tale – luna şi stelele pe care le-ai făcut,

⁴ îmi zic: Ce este omul, ca să Te gândeşti la el? Şi fiul omului ca să-l bagi în seamă?

⁵ L-ai făcut cu puţin mai prejos decât Dumnezeu şi l-ai încoronat cu glorie şi cu cinste.

⁶ I-ai dat stăpânire peste lucrurile mâinilor Tale, toate le-ai pus sub picioarele lui:

⁷ oile şi boii laolaltă, fiarele câmpului,

⁸ păsările cerului şi peştii mării, tot ce străbate cărările mărilor.

⁹ Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este Numele Tău pe întreg pământul!

9

¹ Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea, voi istorisi toate minunile Lui.

² Mă voi bucura şi mă voi veseli în Tine, voi cânta Numele Tău, Dumnezeule Preaînalt.

³ Când duşmanii mei au dat înapoi, au căzut şi au pierit înaintea feţei Tale.

⁴ Căci Tu ai apărat dreptatea mea şi judecata mea; Tu stai pe tron judecând în dreptate.

⁵ Tu ai mustrat popoarele, ai nimicit pe cei nelegiuiţi şi le-ai şters numele pentru veci de veci.

⁶ S-au dus duşmanii! N-au rămas din ei decât nişte dărâmături veşnice! Nişte cetăţi dărâmate de Tine! Li s-a şters amintirea!

⁷ Dar Domnul va domni în veci; El Şi-a pregătit tronul pentru judecată.

⁸ El va judeca lumea în dreptate, şi cu dreptate va împărţi El judecata pentru oameni.

⁹ Domnul va fi scăparea celui asuprit, scăpare la vreme de necaz.

¹⁰ Cei ce cunosc Numele Tău, se încred în Tine, căci Tu nu părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne!

¹¹ Cântaţi Domnului, care locuieşte în Sion, vestiţi printre popoare faptele Lui!

¹² Căci El răzbună sângele vărsat şi îşi aduce aminte de cei nenorociţi, nu uită strigătele lor.

¹³ Ai milă de mine, Doamne! Ia aminte la necazul pe care mi-l fac cei ce mă urăsc şi ridică-mă din porţile morţii,

¹⁴ ca să vestesc toate laudele Tale în porţile fiicei Sionului, şi să mă bucur de mântuirea Ta.

¹⁵ Naţiunile cad în groapa pe care au făcut-o şi li se prinde piciorul în laţul pe care l-au ascuns.

¹⁶ Domnul este cunoscut prin judecata pe care o face; cel rău este prins în lucrarea mâinilor lui. (Oprire.)

¹⁷ Cei răi se întorc în Locuinţa Morţilor: toate naţiunile care uită pe Dumnezeu.

¹⁸ Căci săracul nu va fi uitat pentru totdeauna; speranţa celor sărmani nu piere pe vecie.

¹⁹ Ridică-Te, Doamne, ca să nu biruie omul; ca popoarele să fie judecate înaintea Ta!

²⁰ Aruncă groaza în ei, Doamne, ca să ştie popoarele că nu sunt decât oameni! (Oprire)

10

¹ De ce stai aşa de departe, Doamne? De ce Te ascunzi la vreme de necaz?

² Cel rău, în mândria lui, persecută pe cel sărac; fă să fie prinşi în planurile pe care le-au pus la cale.

³ Căci nelegiuitul se făleşte cu dorinţele inimii lui, iar zgârcitul blestemă şi dispreţuieşte pe Domnul.

⁴ Cel rău zice cu mândrie: Nu pedepseşte Domnul! Nu este Dumnezeu! Iată toate gândurile lui.

⁵ Căile lui prosperă tot timpul; judecăţile Tale sunt prea înalte pentru el, ca să le poată vedea, şi suflă cu dispreţ împotriva tuturor duşmanilor lui.

⁶ El zice în inima lui: Nu mă voi clătina, în veci nu voi cădea în nenorocire.

⁷ Gura lui este plină de blestem, de viclenie şi de amărăciune; sub limba lui este răutate şi fărădelege.

⁸ Stă la pândă lângă sate şi ucide pe cel nevinovat în locuri ascunse: ochii lui pândesc pe cel nenorocit.

⁹ Stă la pândă în loc ascuns, ca leul în vizuină. Pândeşte ca să prindă pe cel sărac. El prinde pe cel sărac atrăgându-l în cursa lui.

¹⁰ Aşa se tupilează, se apleacă, încât cel sărac să cadă sub puterea lui.

¹¹ El zice în inima lui: Dumnezeu uită! îşi ascunde faţa şi în veci nu va vedea!

¹² Ridică-Te, Doamne, Dumnezeule, ridică-Ţi mâna! Nu uita pe cei întristaţi!

¹³ Pentru ce să dispreţuiască cel rău pe Dumnezeu? Pentru ce să zică în inima lui că Tu nu pedepseşti?

¹⁴ Dar Tu ai văzut; căci Tu priveşti necazul şi suferinţa, ca să iei în mână cauza lor. În speranţa Ta se lasă cel nenorocit şi Tu vii în ajutor orfanului.

¹⁵ Zdrobeşte braţul celui rău, pedepseşte-i fărădelegile, ca să piară din ochii Tăi!

¹⁶ Domnul este Rege în veci de veci; naţiunile sunt nimicite din ţara Lui.

¹⁷ Tu auzi, Doamne, dorinţa celor umili; Tu le întăreşti inima, îţi pleci urechea spre ei,

¹⁸ ca să faci dreptate orfanului şi celui asuprit, ca omul făcut din pământ să nu mai insufle groaza.

11

¹ În Domnul mă încred! Cum puteţi spune sufletului meu: Zboară ca o pasăre în munţii voştri?

² Căci iată, cei nelegiuiţi îşi întind arcul, potrivesc săgeţile pe coardă, ca să tragă pe ascuns asupra celor cu inima dreaptă.

³ Dacă s-ar surpa temeliile, ce ar putea să facă cel drept?

⁴ Domnul este în templul Lui cel sfânt; tronul Domnului este în ceruri. Ochii Săi privesc şi pleoapele Sale cercetează pe fiii oamenilor.

⁵ Domnul încearcă pe cel drept, dar urăşte pe cel rău şi pe cel ce iubeşte violenţa.

⁶ Peste cei răi El va face să plouă cărbuni, foc şi pucioasă; un vânt dogoritor, iată paharul de care au ei parte.

⁷ Căci Domnul este drept, El iubeşte dreptatea. Cei drepţi vor vedea faţa Lui.

12

¹ Ajută, Doamne, căci se împuţinează oamenii evlavioşi, s-au sfârşit credincioşii dintre fiii oamenilor!

² Oamenii îşi spun minciuni unii altora, vorbesc cu buze linguşitoare şi cu inima prefăcută.

³ Să stârpească Domnul toate buzele linguşitoare, limba celor ce vorbesc cu mândrie,

⁴ care zic: Vom birui cu limba noastră, căci buzele noastre sunt cu noi: cine ar putea fi stăpân peste noi?

⁵ Pentru asuprirea săracilor şi pentru suspinul celor nevoiaşi, Mă voi scula acum, zice Domnul, şi îi voi pune la adăpostul după care tânjesc.

⁶ Cuvintele Domnului sunt cuvinte curate, un argint curăţat în cuptorul de pământ, curăţat de şapte ori.

⁷ Tu, Doamne, îi vei păzi, şi-i vei apăra de naţiunea aceasta pe vecie.

⁸ Cei nelegiuiţi umblă pretutindeni, când mişelia este înălţată între fiii oamenilor.

13

¹ Până când, Doamne, mă vei uita de tot? Până când îţi vei ascunde Faţa de mine?

² Până când să iau sfaturi în sufletul meu, având inima plină de necazuri în fiecare zi? Până când se va ridica duşmanul meu împotriva mea?

³ Priveşte, răspunde-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Dă lumină ochilor mei, ca să n-adorm somnul morţii,

⁴ ca să nu zică duşmanul meu: L-am biruit! şi să nu se bucure potrivnicii mei când mă clatin.

⁵ Dar eu m-am încrezut în mila Ta; inima mea se va bucura în mântuirea Ta.

⁶ Voi cânta Domnului, căci El mi-a făcut bine!

14

¹ Nebunul zice în inima lui: Nu există Dumnezeu! S-au stricat oamenii, fac fapte urâte; nu este nici unul care să facă binele.

² Domnul Se uită de la înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor, să vadă dacă este vreunul înţelept, care caută pe Dumnezeu.

³ Dar toţi s-au rătăcit, toţi s-au dovedit nişte netrebnici; nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar.

⁴ Oare nu au nici o pricepere toţi cei nelegiuiţi, de mănâncă pe poporul Meu cum mănâncă pâinea şi nu cheamă pe Domnul?

⁵ Ei tremură de spaimă, căci Dumnezeu este alături de generaţia celui drept.

⁶ Voi râdeţi de sfatul celui sărac, dar Domnul este refugiul lui.

⁷ O, de ar porni din Sion mântuirea lui Israel! Când va întoarce Domnul din captivitate pe poporul Său, Iacov se va înveseli şi Israel se va bucura.

15

¹ Doamne, cine va locui în cortul Tău? Cine va locui pe muntele Tău cel sfânt?

² Cel ce umblă în dreptate, cel ce face dreptatea şi spune adevărul în inima lui.

³ Acela nu cleveteşte cu limba lui, nu face rău semenului său şi nu aruncă ruşinea asupra aproapelui său.

⁴ În ochii lui, cel vrednic de dispreţ este dispreţuit, dar el cinsteşte pe cei ce se tem de Domnul. El, dacă s-ar jura, chiar şi în paguba lui, nu-şi schimbă cuvântul,

⁵ Banii săi nu-i dă cu dobândă şi nu ia mită împotriva celui nevinovat. Cel ce face aceste lucruri nu se va clătina niciodată.

16

¹ Păzeşte-mă, Dumnezeule, căci în Tine mă încred!

² Sufletul meu, tu zici Domnului: Tu eşti Domnul meu! Tu eşti singura mea fericire!

³ Sfinţii care sunt în ţară, oamenii evlavioşi, sunt toată plăcerea mea.

⁴ Idolii se înmulţesc, oamenii aleargă după dumnezei străini, dar eu n-aduc jertfele lor de sânge şi nu pun numele lor pe buzele mele.

⁵ Domnul este partea mea de moştenire şi paharul meu, Tu îmi îndrepţi sorţul meu.

⁶ O moştenire plăcută mi-a căzut la sorţi; o frumoasă moştenire mi-a fost dată.

⁷ Eu binecuvântez pe Domnul care mă sfătuieşte, căci până şi noaptea îmi dă îndemnuri inima.

⁸ Am necurmat pe Domnul înaintea mea: când este El la dreapta mea, nu mă clatin.

⁹ De aceea, inima mi se bucură, sufletul mi se veseleşte, şi trupul mi se odihneşte în linişte.

¹⁰ Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor, nu vei lăsa ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea.

¹¹ Îmi vei arăta cărarea vieţii; înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse, şi desfătări veşnice la dreapta Ta.

17

¹ Ascultă-mi, Doamne, cauza dreaptă, ia aminte la strigarea mea; pleacă urechea la rugăciunea mea care nu-i de pe buze prefăcute.

² Să se arate dreptatea mea înaintea Ta şi să privească ochii Tăi dreptatea mea!

³ Tu mi-ai încercat inima, Tu m-ai cercetat noaptea, Tu m-ai încercat şi n-ai găsit nimic, căci mi-am pus în gând să nu-mi las gura să păcătuiască.

⁴ Cât priveşte legăturile cu oamenii, după cuvântul buzelor Tale,

⁵ paşii mei stau neclintiţi pe cărările Tale, şi nu mi se clatină picioarele.

⁶ Te-am chemat, căci Tu mă vei asculta, Dumnezeule; pleacă-Ţi urechea spre mine, ascultă cuvântul meu!

⁷ Arată-Ţi bunătatea Ta cea minunată, Tu care prin dreapta Ta scapi pe cei ce se încred în Tine, de cei care se ridică împotriva lor!

⁸ Păzeşte-mă ca lumina ochiului, ascunde-mă sub umbra aripilor Tale,

⁹ de cei răi care mă persecută, de duşmanii de moarte care mă înconjoară.

¹⁰ Ei îşi închid inima, cu gura lor vorbesc cuvinte pline de mândrie.

¹¹ Acum, la tot pasul ne înconjoară, ne pândesc ca să ne trântească la pământ.

¹² Ca un leu care este nerăbdător să-şi sfâşie prada şi ca un pui de leu care pândeşte prin locuri ascunse.

¹³ Ridică-Te, Doamne, ieşi înaintea duşmanului, doboară-l, scapă-mi viaţa de cel rău cu sabia Ta!

¹⁴ Scapă-mă de oameni cu mâna Ta, Doamne, de oamenii lumii acesteia, care îşi au partea lor în viaţa aceasta şi cărora le umpli pântecele cu bunătăţile Tale; copiii lor sunt sătui şi prisosul averilor lor îl lasă copiilor lor.

¹⁵ Dar eu voi vedea faţa Ta prin dreptate; când mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău.

18

¹ Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!

² Domnul este stânca mea, cetatea mea şi mântuitorul meu! Dumnezeul meu, puterea mea, în care mă încred. Scutul meu, cornul mântuirii mele şi fortăreaţa mea!

³ Eu chem pe Domnul care este vrednic de laudă şi sunt scăpat de duşmanii mei.

⁴ Mă înconjuraseră legăturile morţii şi torentele fărădelegii mă înspăimântaseră.

⁵ Mă înfăşuraseră legăturile mormântului şi mă prinseseră laţurile morţii.

⁶ Dar în strâmtorarea mea am chemat pe Domnul şi am strigat către Dumnezeul meu: El a auzit glasul meu din templul Său şi strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui.

⁷ Atunci s-a zguduit pământul şi s-a cutremurat, temeliile munţilor s-au mişcat şi s-au clătinat, pentru că El Se mâniase.

⁸ Din nările Lui se ridica fum şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţâşneau din ea.

⁹ A aplecat cerurile şi S-a coborât; şi întunericul era sub picioarele Sale.

¹⁰ El călărea pe un heruvim şi zbura; venea plutind pe aripile vântului.

¹¹ Întunericul Şi-l făcuse învelitoare, iar cort în jurul Lui erau nişte ape întunecoase şi norii groşi ai cerului.

¹² Din strălucirea care se răsfrângea înaintea Lui, ieşeau norii Lui care aruncau grindină şi cărbuni de foc.

¹³ Domnul a tunat în ceruri şi Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul, cu grindină şi cărbuni de foc.

¹⁴ A aruncat săgeţile Sale şi a împrăştiat pe duşmanii mei, a înmulţit loviturile trăsnetului şi i-a risipit.

¹⁵ Atunci s-a văzut albia apelor şi s-au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale.

¹⁶ El Şi-a întins mâna de sus, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari;

¹⁷ m-a scăpat de duşmanul meu cel puternic, de duşmanii mei care erau mai puternici decât mine.

¹⁸ Ei au năvălit peste mine în ziua necazului meu, dar Domnul a fost sprijinul meu.

¹⁹ El m-a scos la loc larg; El m-a scăpat pentru că Şi-a găsit plăcerea în mine.

²⁰ Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea, după curăţia mâinilor mele.

²¹ Căci am păzit căile Domnului şi n-am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.

²² Căci toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m-am depărtat de la legile Lui.

²³ Am fost fără vină faţă de El şi m-am păzit de fărădelegea mea.

²⁴ De aceea, Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea, după curăţia mâinilor mele înaintea ochilor Săi.

²⁵ Cu cel bun, Tu Te arăţi bun; cu omul drept, Te arăţi drept;

²⁶ faţă de cel curat, Te arăţi curat, şi faţă de cel stricat, Te vei purta după stricăciunea lui.

²⁷ Căci Tu mântuieşti pe poporul umil, dar vei umili ochii cei mândri.

²⁸ Căci Tu vei aprinde lampa mea; Domnul Dumnezeul meu va lumina întunericul meu.

²⁹ Cu Tine mă năpustesc asupra unei armate înarmate, şi cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.

³⁰ Calea lui Dumnezeu este desăvârşită, Cuvântul Domnului este încercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la el.

³¹ Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul? Şi cine este Stânca afară de Dumnezeul nostru?

³² Dumnezeu, care mă încinge cu putere, îmi face calea desăvârşită;

³³ El îmi face picioarele ca ale cerbului şi mă aşează pe înălţimile mele.

³⁴ El îmi deprinde mâinile la luptă, ca braţele mele să întindă arcul de aramă.

³⁵ Tu mi-ai dat scutul mântuirii Tale, dreapta Ta m-a sprijinit şi mila Ta mă face mare.

³⁶ Tu ai lărgit drumul sub paşii mei aşa că picioarele mele n-au alunecat.

³⁷ Mi-am urmărit duşmanii şi i-am ajuns; şi nu m-am întors până n-au fost nimiciţi.

³⁸ I-am rănit încât nu s-au mai putut ridica; au căzut sub picioarele mele.

³⁹ Tu m-ai încins cu putere pentru luptă şi ai răpus pe potrivnicii mei sub picioarele mele.

⁴⁰ Tu ai făcut pe duşmanii mei să fugă dinaintea mea şi am nimicit pe cei ce mă urau.

⁴¹ Ei au strigat, dar n-a fost nimeni care să-i scape! Au strigat către Domnul, dar nu le-a răspuns!

⁴² I-am sfărâmat ca praful pe care-l ia vântul, îi calc în picioare ca noroiul de pe străzi.

⁴³ Tu m-ai scăpat din neînţelegerile poporului; mă pui în fruntea naţiunilor; un popor pe care nu-l cunoşteam îmi este supus.

⁴⁴ El ascultă de mine la cea dintâi poruncă; fiii străinului mă linguşesc.

⁴⁵ Fiii străinului încep să pălească şi ies tremurând din adăposturile lor.

⁴⁶ Domnul trăieşte! Binecuvântată să fie Stânca mea! înălţat să fie Dumnezeul mântuirii mele,

⁴⁷ Dumnezeu este Cel care m-a răzbunat şi mi-a supus popoarele;

⁴⁸ El mă scapă de duşmanii mei. Tu mă ridici deasupra celor care se ridică împotriva mea; tu m-ai scăpat de oamenii violenţi.

⁴⁹ De aceea, Doamne, îţi voi mulţumi în mijlocul popoarelor şi voi cânta laude Numelui Tău.

⁵⁰ El dă mari biruinţe regelui Său şi dă îndurare unsului Său, lui David şi seminţiei lui, pe vecie.

19

¹ Cerurile vestesc gloria lui Dumnezeu şi întinderea lor arată lucrarea mâinilor Lui.

² O zi istoriseşte alteia acest lucru, şi o noapte îl face cunoscut altei nopţi.

³ Şi aceasta fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit.

⁴ Dar răsunetul lor străbate tot pământul şi glasul lor merge până la marginile lumii. În ceruri El a întins un cort soarelui.

⁵ Şi soarele, ca un mire care iese din camera lui de nuntă, se aruncă în drumul lui cu bucuria unui viteaz:

⁶ răsare la un capăt al cerurilor şi îşi sfârşeşte drumul la celălalt capăt; nimic nu se ascunde de căldura lui.

⁷ Legea Domnului este desăvârşită şi înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor.

⁸ Orânduielile Domnului sunt drepte şi înveselesc inima, Porunca Domnului este curată şi luminează ochii.

⁹ Frica de Domnul este curată şi ţine pe vecie; judecăţile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte.

¹⁰ Ele sunt mai de preţ decât aurul, decât mult aur curat; sunt mai dulci decât mierea, decât picurul de faguri.

¹¹ Robul Tău primeşte şi el învăţătură de la ele; pentru cine le păzeşte, răsplata este mare.

¹² Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă? Iartă-mi greşelile pe care nu le cunosc!

¹³ Fereşte pe robul tău de mândrie, ca să nu stăpânească ea peste mine! Atunci voi fi fără vină, nevinovat de păcate mari.

¹⁴ Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele şi cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea şi Răscumpărătorul meu!

20

¹ Să te asculte Domnul în ziua necazului! Să te ocrotească Numele Dumnezeului lui Iacov,

² să-ţi trimită ajutor din sanctuarul Său şi să te sprijinească din Sion!

³ Să-Şi aducă aminte de toate darurile tale de mâncare şi să primească arderile tale de tot! (Oprire)

⁴ Să-ţi dea ce-ţi doreşte inima şi să-ţi împlinească toate planurile tale!

⁵ Atunci noi ne vom bucura de mântuirea ta şi în Numele Dumnezeului nostru vom ridica steagurile noastre. Domnul să împlinească toate cererile tale!

⁶ Ştiu de acum că Domnul scapă pe unsul Său şi-i va răspunde din cerul Lui cel Sfânt prin puterea mântuitoare a dreptei Sale.

⁷ Unii se bizuie pe carele lor, alţii pe caii lor; dar noi ne vom aduce aminte de Numele Domnului Dumnezeului nostru.

⁸ Ei s-au aplecat şi au căzut; dar noi ne-am ridicat şi rămânem în picioare.

⁹ Mântuieşte, Doamne! Să ne răspundă Regele când Te vom chema.

21

¹ Doamne, regele se va bucura în puterea Ta. Şi cât de mult se va veseli în mântuirea Ta!

² I-ai dat tot ce-i dorea inima şi n-ai respins ce-i cereau buzele.

³ Căci l-ai întâmpinat cu binecuvântările bunătăţii; şi pe cap i-ai aşezat o coroană de aur curat.

⁴ A cerut viaţa de la Tine şi Tu i-ai dat-o: o viaţă lungă, pentru veci de veci.

⁵ Gloria lui este mare prin mântuirea Ta; ai pus peste el strălucire şi măreţie.

⁶ îl faci pe vecie o pricină de binecuvântări şi-l umpli de bucurie înaintea Ta.

⁷ Căci regele se încrede în Domnul; şi prin bunătatea Celui Preaînalt nu se va clătina.

⁸ Mâna ta va ajunge pe toţi duşmanii tăi; dreapta ta va ajunge pe cei ce te urăsc

⁹ şi-i vei face ca un cuptor aprins în ziua când te vei arăta; Domnul îi va nimici în mânia Lui şi focul îi va mistui.

¹⁰ Le vei şterge sămânţa de pe pământ şi naţiunea lor din mijlocul fiilor oamenilor.

¹¹ Căci ei au complotat lucruri rele împotriva Ta, au pus la cale un plan rău pe care nu-l vor putea împlini.

¹² Căci Tu îi vei face să-şi întoarcă spatele şi îţi vei pregăti arcul împotriva feţei lor.

¹³ Înalţă-Te, Doamne, în puterea Ta. Vom cânta şi vom glorifica puterea Ta.

22

¹ Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit? De ce stai departe şi nu mă ajuţi, şi n-asculţi plângerile mele?

² Strig ziua, Dumnezeul meu, dar Tu nu mă auzi; strig şi noaptea şi tot n-am odihnă.

³ Totuşi Tu eşti Cel sfânt, şi Tu locuieşti în mijlocul laudelor lui Israel.

⁴ În Tine se încredeau părinţii noştri; se încredeau şi-i eliberai.

⁵ Strigau către Tine şi erau scăpaţi; se încredeau în Tine şi nu rămâneau de ruşine.

⁶ Dar eu sunt vierme, nu om, am ajuns de ruşinea oamenilor şi dispreţuit de popor.

⁷ Toţi cei ce mă văd îşi bat joc de mine, îşi deschid gura, dau din cap şi zic:

⁸ S-a încrezut în Domnul! Să-l mântuiască Domnul, să-l scape, fiindcă îşi găseşte plăcerea în el.

⁹ Da, Tu m-ai scos din pântecele mamei, m-ai făcut să mă încred de când eram la pieptul mamei mele;

¹⁰ de când eram în pântece am fost sub paza Ta; din pântecele mamei, Tu eşti Dumnezeul meu.

¹¹ Nu Te depărta de mine, căci se apropie necazul şi nimeni nu-mi vine în ajutor!

¹² O mulţime de tauri sunt împrejurul meu, nişte tauri din Basan mă înconjoară.

¹³ Îşi deschid gura împotriva mea, ca un leu care sfâşie şi răcneşte.

¹⁴ Sunt vărsat ca apa şi toate oasele mi se despart; mi s-a făcut inima ca şi ceara şi se topeşte înăuntrul meu.

¹⁵ Mi se usucă puterea ca lutul şi mi se lipeşte limba de cerul gurii; şi în ţărâna morţii m-ai pus.

¹⁶ Căci nişte câini mă înconjoară, o ceată de nelegiuiţi dau târcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mâinile şi picioarele.

¹⁷ Aş putea să-mi număr toate oasele. Ei se uită la mine şi mă privesc,

¹⁸ îşi împart hainele mele între ei şi trag la sorţi pentru cămaşa mea.

¹⁹ Dar Tu, Doamne, nu Te depărta! Tu, Tăria mea, vino degrabă în ajutorul meu!

²⁰ Scapă-mi sufletul de sabie şi viaţa din ghearele câinilor!

²¹ Scapă-mă din gura leului şi scoate-mă din coarnele bivolului.

²² Voi vesti Numele Tău fraţilor mei; Te voi lăuda în mijlocul adunării.

²³ Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L! Voi toţi, sămânţa lui Iacov, glorificaţi-L! Cutremuraţi-vă înaintea Lui, voi toţi, sămânţa lui Israel!

²⁴ Căci El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit şi nu-Şi ascunde faţa de el, ci îl ascultă când strigă către El.

²⁵ De la Tine vine lauda mea în adunarea cea mare; îmi voi împlini jurămintele în faţa celor ce se tem de Tine.

²⁶ Cei săraci vor mânca şi se vor sătura; cei ce caută pe Domnul, îl vor lăuda: veselă să vă fie inima pe vecie!

²⁷ Toate marginile pământului îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul: toate familiile popoarelor se vor închina înaintea Ta.

²⁸ Căci a Domnului este împărăţia şi El domneşte peste popoare.

²⁹ Toţi cei puternici de pe pământ vor mânca şi se vor închina; toţi cei care se coboară în ţărână se vor pleca înaintea Lui, chiar şi cel ce nu-şi poate păstra viaţa.

³⁰ O sămânţă de oameni îi va sluji; şi se va vorbi despre Domnul către cei ce vor veni după ei.

³¹ Aceştia vor veni şi vor vesti dreptatea Lui, vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naşte.

23

¹ Domnul este Păstorul meu; nu voi duce lipsă de nimic.

² El mă paşte pe păşuni verzi, şi mă duce la ape de odihnă;

³ Îmi înviorează sufletul şi mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său.

⁴ Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.

⁵ Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn şi paharul meu este plin de dă peste el.

⁶ Da, fericirea şi mila mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.

24

¹ Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc!

² Căci El l-a întemeiat pe mări şi l-a întărit pe râuri.

³ Cine va putea să se urce la muntele Domnului? Cine se va ridica până la locul Lui cel sfânt?

⁴ Cel ce are mâinile nevinovate şi inima curată, cel ce nu-şi dă sufletul la minciună şi nu jură ca să înşele.

⁵ Acela va primi binecuvântarea de la Domnul şi dreptatea de la Dumnezeul mântuirii sale.

⁶ Acesta este Iacov, generaţia celor ce-L caută, a celor ce caută Faţa Ta.

⁷ Porţi, ridicaţi-vă capetele; ridicaţi-vă, porţi veşnice, ca să intre Regele gloriei!

⁸ Cine este acest Rege al gloriei? Domnul cel tare şi puternic, Domnul cel viteaz în lupte.

⁹ Porţi, ridicaţi-vă capetele; ridicaţi-le, porţi veşnice, ca să intre Regele gloriei!

¹⁰ Cine este acest Rege al gloriei? Domnul oştirilor: El este Regele gloriei! (Oprire)

25

¹ Către Tine, Doamne, îmi înalţ sufletul.

² În Tine, Dumnezeul meu, mă încred: nu mă lăsa să fiu dat de ruşine, ca să nu se bucure duşmanii mei de mine!

³ Da, toţi cei ce speră în Tine nu vor fi daţi de ruşine; să fie daţi de ruşine cei ce lucrează cu viclenie, fără temei.

⁴ Arată-mi, Doamne, căile Tale şi învaţă-mă cărările Tale;

⁵ Călăuzeşte-mă în adevărul Tău şi învaţă-mă; căci Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele, Tu eşti întotdeauna speranţa mea!

⁶ Adu-Ţi aminte, Doamne, de mila şi bunătatea Ta, căci ele sunt din veşnicie.

⁷ Nu-Ţi aduce aminte de păcatele din tinereţea mea, nici de fărădelegile mele; ci adu-Ţi aminte de mine, după mila Ta, pentru bunătatea Ta, Doamne!

⁸ Domnul este bun şi drept; de aceea El învaţă pe păcătoşi calea.

⁹ Pe cei umili El îi călăuzeşte în dreptate şi pe cei umili El îi învaţă calea Lui.

¹⁰ Toate căile Domnului sunt milă şi adevăr, pentru cei ce păzesc legământul şi mărturiile Lui.

¹¹ Pentru Numele Tău, Doamne, iartă-mi fărădelegea, căci este mare!

¹² Cine este omul care se teme de Domnul? Aceluia Domnul îi arată calea pe care trebuie s-o aleagă.

¹³ El va locui în fericire şi sămânţa lui va moşteni ţara.

¹⁴ Sfatul Domnului este pentru cei ce se tem de El, şi El le va face cunoscut legământul Lui.

¹⁵ Eu îmi îndrept necurmat ochii spre Domnul, căci El îmi va scoate picioarele din laţ.

¹⁶ Priveşte-mă şi ai milă de mine, căci sunt singur şi întristat.

¹⁷ Neliniştea inimii mele creşte; scapă-mă din necazul meu!

¹⁸ Priveşte întristarea şi truda mea şi iartă-mi toate păcatele.

¹⁹ Vezi cât de mulţi sunt duşmanii mei, şi cu ce ură mare mă urmăresc.

²⁰ Păzeşte-mi sufletul şi scapă-mă! Nu lăsa să fiu ruşinat, căci în Tine am speranţa!

²¹ Să mă păzească nevinovăţia şi dreptatea, căci în Tine am sperat!

²² Scapă, Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui.

26

¹ Fă-mi dreptate, Doamne, căci am umblat în nevinovăţie şi m-am încrezut în Domnul; nu mă voi clătina!

² Cercetează-mă, Doamne, şi încearcă-mă, încearcă-mi mintea şi inima!

³ Căci bunătatea Ta este înaintea ochilor mei, şi am umblat în adevărul Tău.

⁴ N-am stat împreună cu oamenii mincinoşi, şi n-am umblat împreună cu cei vicleni.

⁵ Urăsc adunarea celor ce fac răul şi nu stau împreună cu cei nelegiuiţi.

⁶ Îmi voi spăla mâinile în nevinovăţie şi aşa voi înconjura altarul Tău, Doamne,

⁷ ca să fac să se audă glasul mulţumirii şi să proclam toate minunile Tale.

⁸ Doamne, eu iubesc sanctuarul Casei Tale şi locul în care locuieşte gloria Ta.

⁹ Nu-mi lua sufletul împreună cu păcătoşii, nici viaţa cu oamenii care varsă sânge,

¹⁰ În ale căror mâini este răutate şi a căror dreaptă este plină de mită!

¹¹ Eu umblu în dreptate; eliberează-mă şi ai milă de mine!

¹² Piciorul meu stă pe calea cea dreaptă: voi binecuvânta pe Domnul în adunări.

27

¹ Domnul este lumina mea şi mântuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieţii mele: de cine să-mi fie frică?

² Când înaintează cei răi împotriva mea, ca să-mi mănânce carnea, tocmai ei, prigonitorii şi duşmanii mei, se clatină şi cad.

³ Chiar o armată de ar tăbărî asupra mea, inima mea tot nu s-ar teme. Chiar război de s-ar ridica împotriva mea, tot plin de încredere aş fi.

⁴ Un lucru cer de la Domnul şi-l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului şi să cercetez în templul Lui.

⁵ Căci în ziua necazului El mă va ascunde în cortul Său, El mă va ascunde în locurile tainice ale cortului Său; El mă va înălţa pe o stâncă.

⁶ Iată că mi se şi înalţă capul peste duşmanii mei care mă înconjoară; de aceea voi aduce jertfe de bucurie în cortul Său; voi cânta, da, voi cânta laude Domnului.

⁷ Ascultă, Doamne, când strig cu glasul meu, ai milă de mine şi răspunde-mi!

⁸ Când Tu zici: Caută Faţa Mea!, inima mea Îţi răspunde: Şi Faţa Ta, Doamne, o caut!

⁹ Nu-mi ascunde Faţa Ta, nu respinge în mânie pe robul Tău! Tu eşti ajutorul meu; nu mă lăsa, nu mă părăsi, Dumnezeul mântuirii mele!

¹⁰ Căci tatăl meu şi mama mea m-au părăsit, dar Domnul mă primeşte.

¹¹ Învaţă-mă, Doamne, calea Ta şi condu-mă pe cărarea cea dreaptă, din cauza duşmanilor mei.

¹² Nu mă lăsa la bunul plac al potrivnicilor mei! Căci împotriva mea se ridică nişte martori mincinoşi, şi nişte oameni care nu suflă decât asuprire.

¹³ Aş fi pierdut dacă n-aş crede că voi vedea bunătăţile Domnului pe pământul celor vii!

¹⁴ Speră în Domnul, întăreşte-te şi îmbărbătează-ţi inima; Eu zic, speră în Domnul!

28

¹ Doamne, către Tine strig. Stânca mea! Să nu taci la glasul meu, ca nu cumva, dacă vei tăcea, să mă asemăn cu cei ce se coboară în groapă.

² Ascultă glasul rugăciunilor mele, când strig către Tine şi când îmi ridic mâinile spre sanctuarul Tău.

³ Nu mă lua de pe pământ împreună cu cei răi şi cu oamenii nelegiuiţi, care vorbesc de pace aproapelui lor, dar răutatea este în inima lor.

⁴ Răsplăteşte-le după lucrările lor şi după răutatea faptelor lor, răsplăteşte-le după lucrarea mâinilor lor! Dă-le plata care li se cuvine!

⁵ Căci ei nu iau aminte la lucrările Domnului, la lucrarea mâinilor Lui. El îi va nimici şi nu-i va mai ridica!

⁶ Binecuvântat să fie Domnul, căci ascultă glasul rugăciunilor mele.

⁷ Domnul este tăria mea şi scutul meu; în El s-a încrezut inima mea şi am fost ajutat. De aceea îmi este plină de veselie inima şi-L laud prin cântările mele.

⁸ Domnul este tăria poporului Său, El este tăria mântuirii unsului Său.

⁹ Mântuieşte, Doamne, pe poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta! Fii păstorul şi sprijinitorul lor în veci.

29

¹ Daţi Domnului, voi cei puternici, daţi Domnului glorie şi cinste.

² Daţi Domnului gloria cuvenită Numelui Său. Închinaţi-vă înaintea Domnului îmbrăcaţi cu podoabă sfântă!

³ Glasul Domnului răsună peste ape; Dumnezeul gloriei tună; Domnul este peste multe ape.

⁴ Glasul Domnului este puternic, glasul Domnului este măreţ.

⁵ Glasul Domnului sfărâmă cedrii; Domnul sfărâmă cedrii Libanului;

⁶ Îi face să sară ca nişte viţei, şi Libanul şi Sirionul sar ca nişte pui de zimbri.

⁷ Glasul Domnului varsă flăcări de foc;

⁸ glasul Domnului cutremură deşertul, Domnul cutremură Deşertul Cades.

⁹ Glasul Domnului face căprioara să nască; El despoaie pădurile; în sanctuarul Lui totul strigă: Glorie!

¹⁰ La potop Domnul stătea pe tronul Său, şi Domnul stă ca Rege pe vecie.

¹¹ Domnul va da putere poporului Său, Domnul binecuvântează pe poporul Său cu pace.

30

¹ Te înalţ, Doamne, căci m-ai ridicat şi n-ai lăsat pe duşmanii mei să se bucure de mine.

² Doamne, Dumnezeule, eu am strigat către Tine şi Tu m-ai vindecat.

³ Doamne, Tu mi-ai ridicat sufletul din locuinţa morţilor, Tu m-ai adus la viaţă din mijlocul celor ce se coboară în groapă.

⁴ Cântaţi laude Domnului, voi, sfinţii Săi, şi mulţumiţi Numelui Său cel sfânt.

⁵ Căci mânia Lui ţine numai o clipă, dar bunăvoinţa Lui toată viaţa. Seara vine plânsul, iar dimineaţa vine veselia.

⁶ Când îmi mergea bine ziceam: Nu mă voi clătina niciodată!

⁷ Doamne, prin bunăvoinţa Ta ai dat tărie muntelui meu; Ţi-ai ascuns faţa, şi m-am neliniştit.

⁸ Doamne, eu am strigat către Tine şi m-am rugat Domnului, zicând:

⁹ Ce câştig este în sângele meu, dacă mă vei coborî în groapă? Poate să Te laude ţărâna? Poate ea vesti credincioşia Ta?

¹⁰ Ascultă, Doamne, ai milă de mine! Doamne, ajută-mă!

¹¹ Tu mi-ai schimbat tânguirile în veselie, mi-ai dezlegat sacul de jale şi m-ai încins cu bucurie,

¹² pentru ca inima mea să-Ţi cânte psalmi şi să nu stea mută. Doamne, Dumnezeul meu, eu pururea Te voi lăuda!

31

¹ Doamne, în Tine mă încred; nu lăsa niciodată să fiu dat de ruşine. Eliberează-mă, în dreptatea Ta!

² Pleacă-Ţi urechea spre mine, scapă-mă degrabă! Fii pentru mine o stâncă ocrotitoare, o cetate unde să-mi găsesc scăparea!

³ Căci Tu eşti Stânca mea şi Cetatea mea; şi de dragul Numelui Tău mă vei povăţui şi mă vei călăuzi.

⁴ Scoate-mă din cursa pe care mi-au întins-o duşmanii; căci Tu eşti ocrotitorul meu!

⁵ În mâinile Tale îmi încredinţez duhul; Tu m-ai răscumpărat, Doamne, Dumnezeul adevărului!

⁶ Eu am urât pe cei care s-au dedat la idoli deşerţi; dar mă încred în Domnul.

⁷ Fă să mă veselesc şi să mă bucur de mila Ta, căci vezi ticăloşia mea, ştii neliniştea sufletului meu,

⁸ şi nu m-ai dat în mâinile duşmanului, ci mi-ai pus picioarele la loc larg.

⁹ Ai milă de mine, Doamne, căci sunt în necaz, ochiul, sufletul şi trupul mi s-au topit de întristare;

¹⁰ mi se sfârşeşte viaţa în durere şi anii în suspine. Mi-au slăbit puterile din cauza fărădelegii mele şi oasele mele se topesc!

¹¹ Din cauza potrivnicilor mei am ajuns de ruşine, de mare ruşine pentru vecinii mei şi de groază pentru prietenii mei; cei ce mă văd pe stradă fug de mine.

¹² Din amintirea tuturor sunt uitat ca un om mort; am ajuns ca un vas sfărâmat.

¹³ Căci aud pe mulţi defăimându-mă; mă cuprinde spaima din toate părţile, când se sfătuiesc ei împreună împotriva mea şi conspiră să-mi ia viaţa.

¹⁴ Dar eu mă încred în Tine, Doamne, şi zic: Tu eşti Dumnezeul meu!

¹⁵ Soarta mea este în mâna Ta; scapă-mă de duşmanii şi de prigonitorii mei!

¹⁶ Fă să lumineze Faţa Ta peste robul Tău, scapă-mă prin mila Ta!

¹⁷ Doamne, nu mă lăsa de ruşine, căci Te-am chemat; să rămână de ruşine cei răi şi să tacă în mormânt.

¹⁸ Să amuţească buzele mincinoase, care vorbesc cu îndrăzneală, cu mândrie şi dispreţ împotriva celui drept!

¹⁹ O, cât de mare este bunătatea Ta, pe care ai păstrat-o celor ce se tem de Tine, pe care o arăţi celor ce se încred în Tine, în faţa fiilor oamenilor!

²⁰ Tu îi ascunzi, la adăpostul Feţei Tale, de cei ce-i prigonesc, îi ocroteşti în cortul Tău de limbile care-i bârfesc.

²¹ Binecuvântat să fie Domnul, căci Şi-a arătat în chip minunat mila faţă de mine, într-o cetate puternică.

²² Şi în pornirea mea nechibzuită ziceam: Sunt alungat dinaintea Ta! Dar Tu ai auzit glasul rugăciunilor mele, când am strigat către Tine.

²³ Iubiţi deci pe Domnul, toţi sfinţii Lui! Căci Domnul păzeşte pe cei credincioşi şi pedepseşte aspru pe cei mândri.

²⁴ Fiţi tari şi îmbărbătaţi-vă inima, toţi cei ce speraţi în Domnul!

32

¹ Binecuvântat este omul cu fărădelegea iertată şi cel cu păcatul acoperit!

² Binecuvântat este omul căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea, şi în duhul căruia nu este viclenie!

³ Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate.

⁴ Căci zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii. (Oprire)

⁵ Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile! Şi Tu ai iertat vina păcatului meu. (Oprire)

⁶ De aceea, orice om evlavios să se roage Ţie la vremea când poţi fi găsit! Şi chiar de s-ar vărsa potop de ape mari, de el nu se vor apropia.

⁷ Tu eşti locul meu unde mă ascund, Tu mă păzeşti de necaz; Tu mă înconjori cu cântări de eliberare.

⁸ Eu, zice Domnul, te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi; Te voi călăuzi cu privirea Mea.

⁹ Nu fi ca un cal sau ca un catâr fără pricepere, pe care-i struneşti cu un frâu şi cu o zăbală, ca să nu se apropie de tine.

¹⁰ De multe dureri are parte cel rău, dar pe cel ce se încrede în Domnul, mila Lui îl va înconjura.

¹¹ Voi cei drepţi, bucuraţi-vă în Domnul şi înveseliţi-vă! Scoate-ţi strigăte de bucurie, toţi cei cu inima dreaptă.

33

¹ Voi cei drepţi, bucuraţi-vă în Domnul! Căci lauda de la cel drept este frumoasă.

² Lăudaţi pe Domnul cu harpa, cântaţi-I psalmi cu alăuta cu zece coarde!

³ Cântaţi-I o cântare nouă! Faceţi să răsune coardele şi glasurile voastre!

⁴ Căci Cuvântul Domnului este adevărat, şi toate lucrările Sale sunt făcute în adevăr.

⁵ El iubeşte dreptatea şi judecata; bunătatea Domnului umple pământul.

⁶ Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului şi toată oştirea lor prin suflarea gurii Lui.

⁷ El îngrămădeşte apele mari într-un morman şi pune adâncurile în magazii.

⁸ Tot pământul să se teamă de Domnul! Toţi locuitorii lumii să tremure înaintea Lui!

⁹ Căci El a zis şi s-a făcut; a poruncit şi a luat fiinţă.

¹⁰ Domnul răstoarnă sfaturile naţiunilor, zădărniceşte planurile popoarelor.

¹¹ Sfatul Domnului stă pe vecie şi planurile inimii Lui, din generaţie în generaţie.

¹² Binecuvântată este naţiunea al cărei Dumnezeu este Domnul! Şi poporul pe care El Şi l-a ales de moştenire!

¹³ Domnul priveşte din înălţimea cerurilor şi vede pe toţi fiii oamenilor.

¹⁴ Din locaşul locuinţei Lui, El priveşte pe toţi locuitorii pământului.

¹⁵ El le întocmeşte inima la toţi şi ia aminte la toate faptele lor.

¹⁶ Nici un rege nu este scăpat de mulţimea armatei lui; un om viteaz nu scapă prin mărimea puterii;

¹⁷ Un cal este o speranţă deşartă pentru biruinţă, nici nu va scăpa pe nimeni prin marea sa putere.

¹⁸ Iată, ochiul Domnului este peste cei ce se tem de El, peste cei ce speră în bunătatea Lui,

¹⁹ ca să le scape sufletul de la moarte, şi să-i ţină cu viaţă în mijlocul foametei.

²⁰ Sufletul nostru speră în Domnul; El este Ajutorul şi Scutul nostru.

²¹ Căci inima noastră îşi găseşte bucuria în El, pentru că noi ne-am încrezut în Numele Lui cel Sfânt.

²² Doamne, fie mila Ta peste noi, după cum o sperăm noi de la Tine.

34

¹ Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme; lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.

² Să mi se laude sufletul în Domnul! Cel umil va asculta şi se va bucura.

³ Înălţaţi pe Domnul împreună cu mine. Să lăudăm cu toţii Numele Lui!

⁴ Eu am căutat pe Domnul şi mi-a răspuns, şi m-a eliberat din toate temerile mele.

⁵ Ei au căutat spre El şi s-au luminat de bucurie şi nu li s-au umplut fetele de ruşine.

⁶ Acest om nenorocit a strigat şi Domnul l-a auzit şi l-a scăpat din toate necazurile Lui.

⁷ Îngerul Domnului îşi aşează tabăra în jurul celor ce se tem de El, şi-i scapă din primejdie.

⁸ Gustaţi si vedeţi ce bun este Domnul! Binecuvântat este omul care se încrede în El!

⁹ Temeţi-vă de Domnul, voi sfinţii Lui, căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El.

¹⁰ Puii de leu duc lipsă şi flămânzesc, dar cei ce caută pe Domnul nu duc lipsa de nici un bine.

¹¹ Veniţi, fiilor, şi ascultaţi-mă, căci vă voi învăţa frica Domnului.

¹² Cine este omul care doreşte viata si vrea să aibă parte de zile fericite?

¹³ Fereşte-ţi limba de rău şi buzele de cuvinte înşelătoare!

¹⁴ Depărtează-te de rău şi fă binele; caută pacea şi aleargă după ea!

¹⁵ Ochii Domnului sunt peste cei drepţi si urechile Lui iau aminte la strigătele lor.

¹⁶ Domnul îşi întoarce Faţa împotriva celor răi, ca să le şteargă pomenirea de pe pământ.

¹⁷ Când strigă cei drepţi, Domnul aude şi-i scapă din toate necazurile lor.

¹⁸ Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită şi mântuie pe cei cu duhul înfrânt.

¹⁹ Multe sunt durerile celui drept, dar Domnul îl scapă din toate.

²⁰ El îi păzeşte toate oasele, ca nici unul din ele să nu i se sfărâme.

²¹ Pe cel rău îl omoară nenorocirea, dar duşmanii celui drept sunt pedepsiţi.

²² Domnul scapă sufletul robilor săi şi nici unul din cei ce se încred în El nu este condamnat.

35

¹ Apără-mă Tu, Doamne, de cei ce se luptă cu mine, luptă Tu cu cei se luptă cu mine!

² Ia pavăza şi scutul şi scoală-Te în ajutorul meu!

³ Întinde suliţa şi închide calea celor ce mă urmăresc. Zi sufletului meu: Eu sunt mântuirea ta!

⁴ Ruşinaţi şi înfruntaţi să fie cei ce vor să-mi ia viaţa! Să dea înapoi şi să roşească cei care îmi gândesc răul.

⁵ Să fie ca pleava luată de vânt şi îngerul Domnului să-i urmărească!

⁶ Drumul să le fie întunecos şi alunecos, şi îngerul Domnului să-i gonească!

⁷ Căci fără motiv mi-au întins laţul în groapă, pe care au săpat-o, fără temei, ca să-mi ia viaţa.

⁸ Să vină nimicirea peste el pe neaşteptate şi să-l prindă laţul pe care l-a ascuns, să cadă în el şi Să piară!

⁹ Şi sufletul meu se va bucura în Domnul, se va bucura în mântuirea Lui.

¹⁰ Toate oasele mele vor zice: Doamne, cine este ca Tine, care scapi pe cel sărman de unul mai tare decât el? Da, pe cel apăsat şi pe cel sărac de cel care îl jefuieşte?

¹¹ Nişte martori mincinoşi se ridică şi mă întreabă de ceea ce nu ştiu.

¹² Îmi întorc rău pentru bine; mi-au lăsat sufletul pustiu.

¹³ Şi eu, când erau ei bolnavi, mă îmbrăcam cu sac, îmi smeream sufletul cu post şi mă rugam cu capul plecat la sân.

¹⁴ Umblam plin de durere ca pentru un prieten, pentru un frate; cu capul plecat, ca şi cel ce jeleşte pe mama sa.

¹⁵ Dar când mă clatin eu, ei se bucură şi se adună laolaltă; oamenii de nimic s-au adunat împotriva mea şi eu n-am ştiut; m-au sfâşiat şi n-au încetat.

¹⁶ Cu batjocoritorii de la petreceri au scrâşnit din dinţi împotriva mea.

¹⁷ Doamne, până când vei privi? Scapă-mi sufletul din cursele lor, scapă-mi viaţa din ghearele acestor pui de leu!

¹⁸ Şi eu Te voi lăuda în adunarea cea mare, Te voi lăuda în mijlocul multor oameni.

¹⁹ Să nu se bucure de mine cei ce pe nedrept îmi sunt duşmani, nici să nu-şi facă semne cu ochiul cei ce mă urăsc fără temei!

²⁰ Căci ei nu vorbesc de pace, ci plănuiesc înşelătorii împotriva celor liniştiţi din ţară.

²¹ Îşi deschid gura larg împotriva mea şi zic: Ha! Ha! Ochii noştri îşi văd acum dorinţa împlinită!

²² Doamne, Tu vezi, nu tăcea! Nu Te depărta de la mine, Doamne!

²³ Ridică-Te şi trezeşte-Te ca să-mi faci dreptate! Dumnezeule şi Domnul meu, apără-mi cauza!

²⁴ Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu, ca să nu se bucure ei de mine!

²⁵ Să nu zică în inima lor: Aha, iată ce doream! Să nu zică: L-am înghiţit!

²⁶ Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi toţi cei care se bucură de nenorocirea mea! Să se îmbrace cu ruşine şi necinste cei care se îngâmfă înaintea mea!

²⁷ Să se bucure şi să se înveselească cei care găsesc plăcere în dreptatea mea şi să zică neîncetat: Mărit să fie Domnul, care îşi găseşte plăcerea în pacea robului Său!

²⁸ Şi atunci limba mea va vorbi de dreptatea Ta, în toate zilele va spune de lauda Ta.

36

¹ Nelegiuirea celui rău zice inimii mele: Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lui.

² Căci se măguleşte singur în ochii lui, ca să-şi desăvârşească fărădelegea, ca să-şi potolească ura.

³ Cuvintele gurii lui sunt mincinoase şi înşelătoare; a încetat să mai fie înţelept şi să facă binele.

⁴ În aşternutul lui se gândeşte la răutate, stă pe o cale care nu este bună şi nu urăşte răul.

⁵ Bunătatea Ta, Doamne, ajunge până la ceruri şi credincioşia Ta până la nori.

⁶ Dreptatea Ta este ca munţii cei înalţi; judecăţile Tale sunt ca adâncul cel mare. Doamne, Tu sprijini pe oameni şi pe animale!

⁷ Cât de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.

⁸ Se satură de belşugul Casei Tale, şi-i adăpi din şuvoiul desfătărilor Tale.

⁹ Căci la Tine este izvorul vieţii; prin lumina Ta vedem lumina.

¹⁰ Întinde-Ţi şi mai departe bunătatea peste cei ce Te cunosc, şi dreptatea peste cei cu inima dreaptă!

¹¹ Să nu m-ajungă piciorul celui mândru, şi să nu mă pună pe fugă mâna celor răi.

¹² Cei ce fac fărădelegea au şi început să cadă; sunt răsturnaţi şi nu pot să se mai scoale.

37

¹ Nu te mânia din cauza celor ce fac răul şi nu invidia pe cei ce fac nelegiuirea.

² Căci în curând vor fi cosiţi ca iarba, şi se vor veşteji ca ierburile.

³ Încrede-te în Domnul şi fă binele; locuieşte în ţară şi umblă în credincioşie.

⁴ Bucură-te în Domnul şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.

⁵ Încredinţează Domnului calea ta, încrede-te în El şi El va lucra.

⁶ Şi El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina, şi judecata ta ca soarele la amiază.

⁷ Odihneşte-te în Domnul şi aşteaptă după El cu răbdare; nu te mânia pe cel ce prosperă în calea lui, pe omul care-şi împlineşte planurile lui rele.

⁸ Lasă mânia, părăseşte furia; nu te mânia, căci mânia duce numai la rău.

⁹ Fiindcă cei ce fac răul vor fi nimiciţi; dar cei ce speră în Domnul vor moşteni ţara.

¹⁰ Încă puţină vreme şi cel rău nu va mai fi; te vei uita la locul unde era şi nu va mai fi.

¹¹ Dar cei blânzi vor moşteni ţara şi se vor desfăta în belşug de pace.

¹² Cel rău face planuri împotriva celui drept şi scrâşneşte din dinţi împotriva lui.

¹³ Domnul râde de el, căci vede dă-i vine şi lui ziua.

¹⁴ Cei răi scot sabia şi îşi întind arcul, ca să doboare pe cel nenorocit şi sărac, ca să înjunghie pe cei ce umblă pe calea cea dreaptă.

¹⁵ Dar sabia lor va intra în însăşi inima lor şi arcurile lor se vor sfărâma.

¹⁶ Mai mult face puţinul celui drept, decât belşugul multor nelegiuiţi.

¹⁷ Căci braţele nelegiuiţilor vor fi zdrobite, dar Domnul îi sprijină pe cei drepţi.

¹⁸ Domnul cunoaşte zilele oamenilor cinstiţi şi moştenirea lor ţine pe veci.

¹⁹ Ei nu rămân de ruşine în ziua nenorocirii, ci au din belşug în zilele de foamete.

²⁰ Dar cei răi pier şi duşmanii Domnului sunt ca grăsimea mieilor: se vor mistui; în fum se vor mistui.

²¹ Cel rău ia cu împrumut şi nu dă înapoi; dar cel drept este milos şi dă.

²² Căci cei binecuvântaţi de El vor moşteni ţara, şi cei blestemaţi de El vor fi nimiciţi.

²³ Domnul întăreşte paşii omului bun, şi El îşi găseşte plăcerea în calea sa.

²⁴ Chiar dacă ar cădea, el nu va fi doborât de tot, căci Domnul îl înalţă cu mâna Lui.

²⁵ Am fost tânăr şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel drept părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea.

²⁶ El este întotdeauna milos şi dă cu împrumut; şi urmaşii lui sunt binecuvântaţi.

²⁷ Depărtează-te de rău şi fă binele, şi vei dăinui pe vecie.

²⁸ Căci Domnul iubeşte dreptatea şi nu părăseşte pe credincioşii Săi. Totdeauna ei sunt sub paza Lui, dar sămânţa celor răi este nimicită.

²⁹ Cei drepţi vor moşteni ţara şi vor locui în ea pe vecie.

³⁰ Gura celui drept vesteşte înţelepciunea şi limba lui vorbeşte dreptatea.

³¹ Legea Dumnezeului Său este în inima Lui şi nu i se clatină paşii.

³² Cel rău pândeşte pe cel drept şi caută să-l omoare.

³³ Dar Domnul nu-l lasă în mâinile lui, nici nu-l condamnă când este judecat.

³⁴ Speră în Domnul, păzeşte calea Lui, şi El te va înălţa ca să moşteneşti ţara: vei vedea când cei răi vor fi nimiciţi.

³⁵ Am văzut pe cel rău în toată puterea lui, întinzându-se ca un copac verde.

³⁶ Totuşi a pierit şi iată, nu mai era acolo; l-am căutat, dar nu l-am mai putut găsi.

³⁷ Uită-te bine la cel desăvârşit şi priveşte la cel drept; căci viitorul acelui om este pacea.

³⁸ Dar cei nelegiuiţi sunt stârpiţi cu toţii; urmaşii celor răi vor fi nimiciţi.

³⁹ Dar ajutorul celor drepţi vine de la Domnul, El este tăria lor în vreme de necaz.

⁴⁰ Domnul îi ajută şi-i eliberează; El îi scapă de cei răi şi-i mântuie, pentru că se încred în El.

38

¹ Doamne, nu mă mustra în mânia Ta, şi nici nu mă pedepsi în urgia Ta.

² Căci săgeţile Tale s-au înfipt în mine şi mâna Ta apasă asupra mea.

³ N-a mai rămas nimic sănătos în carnea mea, din cauza mâniei Tale; nici nu este odihnă în oasele mele, din cauza păcatului meu.

⁴ Căci fărădelegile mele se ridică deasupra capului meu; ca o povară grea, sunt prea grele pentru mine.

⁵ Rănile mele miros greu şi sunt pline de coptură, din cauza nebuniei mele.

⁶ Sunt neliniştit; sunt foarte gârbovit; toată ziua umblu plin de întristare.

⁷ Căci coapsele mele sunt pline de durere; şi n-a mai rămas nimic sănătos în carnea mea.

⁸ Sunt fără putere, zdrobit cu desăvârşire; gem din cauza neliniştii inimii mele.

⁹ Doamne, toate dorinţele mele sunt înaintea Ta, şi suspinul meu nu-ţi este ascuns.

¹⁰ Inima mea bate tare, puterea m-a părăsit, şi lumina ochilor mei nu mai este cu mine.

¹¹ Prietenii şi cunoscuţii mei stau departe de rana mea, şi rudele mele s-au aşezat departe.

¹² Cei ce vor să-mi ia viaţa îşi întind cursele; cei care-mi caută nenorocirea spun răutăţi şi toată ziua cugetă la înşelătorii.

¹³ Dar eu, ca un surd, nu aud; sunt ca un mut ce nu-şi deschide gura.

¹⁴ Astfel am fost ca un om care nu aude şi în gura căruia nu este răspuns.

¹⁵ Doamne, în Tine sper; Tu vei răspunde, Doamne, Dumnezeul meu!

¹⁶ Căci am zis: Ascultă-mă, căci altfel ei se vor bucura de mine! Când îmi alunecă piciorul, ei se mândresc faţă de mine!

¹⁷ Căci sunt aproape de cădere şi durerea mea este totdeauna înaintea mea.

¹⁸ Căci eu îmi voi mărturisi fărădelegea, îmi va părea rău de păcatul meu.

¹⁹ Dar duşmanii mei sunt plini de viaţă şi plini de putere; cei ce mă urăsc fără temei sunt mulţi.

²⁰ Ei îmi întorc rău pentru bine, îmi sunt potrivnici, pentru că eu urmăresc binele.

²¹ Nu mă părăsi, Doamne! Dumnezeul meu, nu Te depărta de mine!

²² Grăbeşte-Te ca să mă ajuţi, Doamne, Mântuirea mea!

39

¹ Ziceam: Voi veghea asupra căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu limba; îmi voi pune frâu gurii, cât va sta cel rău înaintea mea.

² Am stat mut, în tăcere; am tăcut, măcar că eram nenorocit; şi durerea mea a crescut.

³ Îmi ardea inima în mine, un foc lăuntric mă mistuia; şi atunci mi-a venit cuvântul pe limbă şi am zis:

⁴ Doamne, spune-mi care este sfârşitul vieţii mele, care este măsura zilelor mele, ca să ştiu cât de trecător sunt.

⁵ Iată, zilele mele sunt cât un lat de mână, şi viaţa mea este ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar ţine.

⁶ Da, omul umblă ca o umbră, se frământă degeaba, strânge comori şi nu ştie cine le va lua.

⁷ Şi acum, Doamne, ce să mai aştept? Speranţa mea este în Tine.

⁸ Scapă-mă de toate fărădelegile mele! Nu mă face de ruşinea celui nebun!

⁹ Stau mut, nu deschid gura, căci Tu lucrezi.

¹⁰ Abate-Ţi loviturile de la mine! Căci pier de lovitura mâinii Tale.

¹¹ Tu mustri pe om şi îl loveşti pentru fărădelegea lui: Tu faci ca frumuseţea lui să se mistuie, ca molia. Da, orice om este ca o suflare.

¹² Ascultă-mi rugăciunea, Doamne, şi pleacă-Ţi urechea la strigătele mele! Căci sunt un străin înaintea Ta, un pribeag, ca toţi părinţii mei.

¹³ Abate-Ţi privirea de la mine, ca să-mi adun puterile, înainte de a mă duce şi să nu mai fiu!

40

¹ Am aşteptat cu răbdare după Domnul şi El S-a plecat spre mine şi mi-a ascultat Strigătele.

² M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă şi mi-a întărit paşii.

³ Şi El mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulţi vor vedea lucrul acesta şi se vor teme, şi se vor încrede în Domnul.

⁴ Cât de binecuvântat este omul care-şi pune încrederea în Domnul, şi care nu se îndreaptă spre cei îngâmfaţi şi mincinoşi!

⁵ Doamne, Dumnezeul meu, multe sunt lucrările minunate pe care le-ai făcut; şi gândurile Tale îndreptate spre noi nu-Ţi pot fi relatate în ordine; le voi vesti şi voi vorbi despre ele, dar sunt mai multe decât pot fi numărate.

⁶ Tu nu doreşti nici jertfă, nici dar de mâncare, ci mi-ai străpuns urechile; Tu nu ceri nici ardere-de-tot, nici jertfă pentru păcat.

⁷ Atunci am zis: Iată, vin! în sulul cărţii este scris despre mine

⁸ Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Şi Legea Ta este în inima mea.

⁹ Am predicat vestea bună a dreptăţii în adunarea cea mare; iată, nu-mi închid buzele. Tu ştii lucrul acesta, Doamne.

¹⁰ N-am ascuns în inima mea dreptatea Ta, ci am vestit credincioşia Ta şi mântuirea Ta şi n-am ascuns bunătatea Ta şi adevărul Tău de adunarea cea mare.

¹¹ Tu, Doamne, nu-mi vei opri îndurările Tale; ci bunătatea şi credincioşia Ta mă vor păzi totdeauna.

¹² Căci rele fără număr m-au asediat, m-au ajuns pedepsele pentru nelegiuirile mele, aşa încât nu pot să mă uit la ele. Sunt mai multe decât perii capului meu: de aceea mi se înmoaie inima.

¹³ Binevoieşte, Doamne, şi scapă-mă! Vino, Doamne degrabă în ajutorul meu!

¹⁴ Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi toţi cei ce vor să-mi ia viaţa! Să dea înapoi şi să roşească de ruşine cei ce-mi doresc pierzarea!

¹⁵ Să rămână îngroziţi de ruşinea lor, cei ce-mi zic: Ha! Ha!

¹⁶ Să se bucure şi să se înveselească în Tine toţi cei ce Te caută! Cei ce iubesc mântuirea Ta să zică fără-ncetare: Mărit să fie Domnul!

¹⁷ Eu sunt sărac şi lipsit, dar Domnul Se gândeşte la mine. Tu eşti ajutorul şi eliberatorul meu: nu zăbovi, Dumnezeule!

41

¹ Binecuvântat este cel ce se îngrijeşte de cel sărac! Căci în ziua nenorocirii, Domnul îl scapă.

² Domnul îl va păzi şi-l va ţine în viaţă. El va fi binecuvântat pe pământ şi nu-l vei lăsa la bunul plac al duşmanilor lui.

³ Domnul îl va sprijini, când va fi pe patul de suferinţă; în boala lui Tu îi dai înapoi sănătate.

⁴ Eu zic: Doamne, ai milă de mine! Vindecă-mi sufletul! Căci am păcătuit împotriva Ta.

⁵ Duşmanii mei zic cu răutate despre mine: Când va muri şi îi va pieri numele?

⁶ Şi dacă vine cineva să mă vadă, vorbeşte neadevăruri; inima lui adună gânduri rele şi când iese afară, le spune.

⁷ Toţi cei ce mă urăsc şoptesc între ei împotriva mea; şi plănuiesc cum să mă rănească.

⁸ O boală gravă, spun ei, s-a lipit de el. Şi acum că zace culcat, nu se va mai scula în veci!

⁹ Chiar şi acela cu care trăiam în pace, în care mă încredeam şi care mânca din pâinea mea, a ridicat călcâiul împotriva mea.

¹⁰ Dar Tu, Doamne, ai milă de mine şi ridică-mă, ca să le răsplătesc cum li se cuvine.

¹¹ Prin aceasta voi cunoaşte că mă iubeşti: dacă nu mă va birui duşmanul meu.

¹² Dar pe mine Tu m-ai sprijinit în dreptatea mea şi m-ai aşezat pe vecie înaintea Ta.

¹³ Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, din veşnicie în veşnicie! Amin şi Amin!

42

¹ Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!

² Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu. Când voi veni şi mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?

³ Lacrimile mele mi-au fost hrană zi şi noapte, când mi se zicea fără-ncetare: Unde este Dumnezeul tău?

⁴ Când îmi aduc aminte de aceste lucruri, îmi vărs sufletul din mine. Căci obişnuiam să merg înconjurat de mulţime; mă duceam cu ei la Casa lui Dumnezeu, cu strigăte de bucurie şi de laudă, cu o mulţime care sărbătorea.

⁵ De ce eşti întristat, suflete al meu? Şi de ce suspini în mine? Speră în Dumnezeu, căci iarăşi îl voi lăuda, pentru ajutorul prezenţei Sale.

⁶ O Dumnezeul meu, sufletul meu este mâhnit în mine; de aceea, îmi amintesc de Tine din ţara Iordanului, din Hermon şi din Muntele Miţear.

⁷ Un adânc cheamă un alt adânc la vuietul căderii apelor Tale; toate talazurile şi valurile Tale trec peste mine.

⁸ Ziua, Domnul îmi dădea mila Lui, iar noaptea cântarea Lui era cu mine, o rugăciune Dumnezeului vieţii mele.

⁹ De aceea, voi zice lui Dumnezeu, Stânca mea: De ce m-ai uitat? De ce trebuie să umblu plin de întristare, sub apăsarea duşmanului?

¹⁰ Parcă mi se sfărâmă oasele, când mă batjocoresc duşmanii mei, şi-mi zic toată ziua: Unde este Dumnezeul tău?

¹¹ De ce eşti întristat, suflete al meu? Şi de ce suspini în mine? Speră în Dumnezeu, căci iarăşi îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.

43

¹ Fă-mi dreptate, Dumnezeule, apără-mi cauza împotriva unui neam nemilos! Scapă-mă de omul viclean şi nedrept!

² Căci Tu eşti Dumnezeul tăriei mele; de ce mă respingi? De ce trebuie să umblu plin de durere sub apăsarea duşmanului meu?

³ Trimite lumina şi adevărul Tău, că să mă călăuzească şi să mă ducă la muntele Tău cel sfânt şi la locaşurile Tale!

⁴ Atunci voi merge la altarul lui Dumnezeu, la Dumnezeu, bucuria mea cea mare; şi Te voi lăuda din harpă, Dumnezeule, Dumnezeul meu!

⁵ De ce eşti întristat, suflete al meu? Şi de ce suspini în mine? Speră în Dumnezeu, căci iarăşi îl voi lăuda; El este mântuirea feţei mele şi Dumnezeul meu.

44

¹ Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre şi părinţii noştri ne-au povestit lucrările pe care le-ai făcut pe vremea lor, în zilele de odinioară.

² Cu mâna Ta ai alungat naţiuni ca să-i sădeşti pe ei, ai lovit popoare ca să-i întinzi pe ei.

³ Căci nu prin sabia lor au luat ţara în stăpânire, şi nu braţul lor i-a mântuit, ci dreapta Ta, braţul Tău şi lumina Feţei Tale, pentru că i-ai iubit.

⁴ Tu eşti Regele meu, Dumnezeule; porunceşte eliberarea lui Iacov!

⁵ Prin Tine vom doborî pe duşmanii noştri, în numele Tău vom zdrobi pe cei ce se ridică împotriva noastră.

⁶ Căci nu în arcul meu mă voi încrede, nu sabia mea mă va scăpa.

⁷ Ci Tu ne scapi de duşmanii noştri şi ai dat de ruşine pe cei ce ne-au urât.

⁸ În Dumnezeu ne lăudăm toată ziua si pururea lăudăm numele Tău. (Oprire)

⁹ Dar Tu ne-ai abandonat şi ne-ai făcut de ruşine, şi nu mai ieşi cu armatele noastre.

¹⁰ Ne faci să dăm înapoi înaintea duşmanului, şi cei ce ne urăsc şi-au luat prada de la noi.

¹¹ Ne-ai dat ca pe nişte oi de mâncat, şi ne risipeşti printre popoare.

¹² Vinzi pe poporul Tău pe nimic şi n-ai ridicat preţul vânzării lui.

¹³ Ne-ai făcut vrednici de dispreţul vecinilor noştri, de râsul şi de batjocura celor dimprejurul nostru.

¹⁴ Ne-ai făcut de proverb printre popoare şi pricină de clătinare din cap printre naţiuni.

¹⁵ Batjocura mea este totdeauna înaintea mea şi mi s-a acoperit faţa de ruşine,

¹⁶ la auzul glasului celui ce mă batjocoreşte şi mă mustră, la vederea duşmanului şi a răzbunătorului.

¹⁷ Toate acestea au venit peste noi, dar noi nu Te-am uitat, nici n-am fost necredincioşi legământului Tău.

¹⁸ Inima nu ni s-a întors înapoi şi pasul nostru nu ni s-a abătut de pe calea Ta,

¹⁹ dar Tu ne-ai nimicit în locuinţa şacalilor şi ne-ai acoperit cu umbra morţii.

²⁰ Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru şi ne-am fi întins mâinile spre un dumnezeu Străin,

²¹ n-ar şti oare Dumnezeu lucrul acesta? Căci El cunoaşte lucrurile ascunse ale inimii.

²² Dar din cauza Ta suntem înjunghiaţi, suntem priviţi ca nişte oi sortite pentru măcelărie.

²³ Trezeşte-Te! De ce dormi, Doamne? Trezeşte-Te, nu ne alunga pe vecie!

²⁴ De ce îţi ascunzi faţa? De ce uiţi de nenorocirea şi apăsarea noastră?

²⁵ Căci sufletul ne este încovoiat în ţărână, trupul nostru este lipit de pământ.

²⁶ Ridică-Te în ajutorul nostru şi răscumpără-ne din pricina îndurării Tale!

45

¹ Inima mea clocoteşte de cuvinte pline de farmec; eu recit Regelui lucrarea mea de laudă! Limba mea este condeiul unui scriitor iscusit!

² Tu eşti mai frumos decât fiii oamenilor; harul este turnat pe buzele tale; de aceea te-a binecuvântat Dumnezeu pe vecie.

³ Războinic viteaz, încinge-ţi sabia, cu gloria ta şi măreţia ta.

⁴ Şi în gloria ta, înaintează victorios, pentru cauza adevărului şi a blândeţii şi a dreptăţii; şi dreapta ta te va învăţa lucruri înfricoşătoare!

⁵ Săgeţile tale sunt ascuţite în inima duşmanilor regelui; popoarele cad sub tine.

⁶ Tronul Tău, Dumnezeule, este veşnic; un sceptru de dreptate este sceptrul împărăţiei Tale.

⁷ Tu iubeşti dreptatea şi urăşti răutatea; de aceea, Dumnezeu, Dumnezeul tău te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decât pe însoţitorii tăi.

⁸ Smirna, aloea şi casia îţi umplu de miros plăcut toate veşmintele; în palatele tale de fildeş te înveselesc instrumentele cu coarde.

⁹ Printre preaiubitele tale sunt fiice de regi; regina, mireasa ta, stă la dreapta ta, împodobită cu aur de Ofir.

¹⁰ Ascultă fiică, vezi şi pleacă-ţi urechea, uită pe poporul tău şi casa tatălui tău!

¹¹ Şi atunci regele îţi va pofti frumuseţea. Şi fiindcă este Domnul tău, adu-i închinarea ta.

¹² Şi fiica Tirului va fi acolo cu un dar; cei mai bogaţi din popor vor căuta bunăvoinţa ta.

¹³ Fiica regelui este plină de strălucire în palat: hainele ei sunt ţesute cu aur.

¹⁴ Ea va fi adusă înaintea regelui îmbrăcată cu haine multicolore; fecioarele, însoţitoarele ei, vor fi aduse la tine.

¹⁵ Ele vor fi aduse cu bucurie şi veselie, şi vor intra în palatul Regelui.

¹⁶ În locul părinţilor tăi vor fi fiii tăi, pe care-i vei pune domni peste toată ţara.

¹⁷ Voi face să se amintească numele tău din generaţie în generaţie; de aceea, popoarele te vor lăuda în veci de veci.

46

¹ Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi.

² De aceea, noi nu ne temem, chiar dacă s-ar zgudui pământul şi chiar dacă munţii ar fi duşi în mijlocul mării,

³ chiar dacă ar urla şi ar spumega valurile mării şi munţii s-ar clătina de urgia ei. (Oprire)

⁴ Este un râu ale cărui izvoare înveselesc cetatea lui Dumnezeu, sanctuarul cortului Celui Preaînalt.

⁵ Dumnezeu este în mijlocul ei, ea nu se va clătina; Dumnezeu o va ajuta în revărsatul zorilor.

⁶ Popoarele se frământă, împărăţiile se clatină, dar glasul Lui răsună şi pământul se topeşte de groază.

⁷ Domnul oştirilor este cu noi; Dumnezeul lui Iacov este refugiul nostru. (Oprire)

⁸ Veniţi, iată lucrările Domnului, pustiirile pe care le-a făcut El pe pământ.

⁹ El pune capăt războaielor până la marginea pământului; rupe arcul şi sfărâmă suliţa, arde cu foc carele de război.

¹⁰ Liniştiţi-vă şi cunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu. Eu voi fi înălţat între popoare, Eu voi fi înălţat pe pământ!

¹¹ Domnul oştirilor este cu noi; Dumnezeul lui Iacov este scăparea noastră. (Oprire)

47

¹ O, bateţi din palme, toate popoarele! Strigaţi către Dumnezeu cu glasuri de biruinţă!

² Căci Domnul Cel Preaînalt este înfricoşător; El este un mare Rege peste tot pământul.

³ El ne va supune popoarele şi va pune naţiunile sub picioarele noastre;

⁴ El ne va alege moştenirea, gloria lui Iacov pe care-l iubeşte. (Oprire)

⁵ Dumnezeu S-a urcat cu un strigăt de biruinţă, Domnul înaintează în sunetul trompetei.

⁶ Cântaţi laude lui Dumnezeu, cântaţi laude! Cântaţi laude Regelui nostru, cântaţi laude!

⁷ Căci Dumnezeu este Regele întregului pământ; cântaţi laude cu înţelepciune!

⁸ Dumnezeu domneşte peste naţiuni; Dumnezeu stă pe tronul Său cel sfânt.

⁹ Domnitorii popoarelor s-au adunat împreună cu poporul Dumnezeului lui Avraam. Căci ale lui Dumnezeu sunt scuturile pământului: El este mai presus de orice.

48

¹ Mare este Domnul şi vrednic de laudă în cetatea Dumnezeului nostru, pe muntele Lui cel sfânt.

² Frumoasă înălţime, bucuria întregului pământ este Muntele Sionului; în partea de nord este cetatea Marelui Rege.

³ Dumnezeu este în palatele ei; El este cunoscut ca şi adăpost al ei.

⁴ Căci iată, regii s-au adunat, au trecut împreună.

⁵ Ei au văzut-o şi s-au uimit; s-au înspăimântat şi au luat-o la fugă.

⁶ I-a cuprins teama acolo, şi dureri, ca pe femeia în durerile naşterii.

⁷ Ca şi când sfărâmi corăbiile din Tars cu un vânt din est.

⁸ După cum am auzit, aşa am şi văzut în cetatea Domnului oştirilor, în cetatea Dumnezeului nostru: Dumnezeu o va întări pe vecie.

⁹ Am cugetat, Dumnezeule, la bunătatea Ta, în mijlocul templului Tău!

¹⁰ Ca şi Numele Tău, Dumnezeule, şi lauda Ta răsună până la marginile pământului; dreapta Ta este plină de milă.

¹¹ Se bucură Muntele Sionului şi se veselesc fiicele lui Iuda de judecăţile Tale.

¹² Străbateţi Sionul, şi ocoliţi-l, număraţi-i turnurile.

¹³ Luaţi seama la zidul său, priviţi palatele lui, ca să povestiţi generaţiilor viitoare.

¹⁴ Căci acesta este Dumnezeu, Dumnezeul nostru pentru veci de veci; El va fi călăuza noastră până la moarte.

49

¹ Ascultaţi lucrul acesta, toate popoarele, luaţi aminte, toţi locuitorii lumii:

² cel mic ca şi cel mare, bogatul şi săracul laolaltă.

³ Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte şi cugetarea inimii mele este plină de judecată.

⁴ Eu îmi voi pleca urechea la o parabolă; îmi voi descoperi adânca mea ştiinţă în sunetul harpei.

⁵ De ce să mă tem în zilele nenorocirii, când mă înconjoară nelegiuirea potrivnicilor mei?

⁶ Ei se încred în bogăţiile lor, şi se laudă cu bogăţia lor cea mare.

⁷ Nici unul dintre ei nu poate să răscumpere pe fratele lui, nici să dea lui Dumnezeu o răscumpărare pentru el.

⁸ Căci răscumpărarea sufletelor lor este scumpă şi nu o va putea face niciodată.

⁹ Nu vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă putrezirea.

¹⁰ Căci el vede că înţelepţii mor; la fel piere şi nebunul şi prostul şi lasă altora averile lor.

¹¹ Ei îşi închipuie că veşnice vor fi casele lor, că locuinţele lor vor dăinui din generaţie în generaţie; ei dau nume ţărilor după numele lor.

¹² Cu toate acestea, deşi în cinste, omul nu dăinuieşte; el este ca animalele care pier.

¹³ Iată ce soartă au ei, cei plini de atâta încredere, precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. (Oprire)

¹⁴ Sunt duşi ca o turmă în mormânt, îi paşte moartea şi în curând oamenii drepţi îi calcă în picioare. Şi frumuseţea lor se duce în mormânt, departe de locuinţa lor.

¹⁵ Dar mie Dumnezeu îmi va răscumpăra sufletul de sub puterea mormântului, căci El mă va primi. (Oprire)

¹⁶ Nu te teme când se îmbogăţeşte cineva şi când gloria casei lui creşte;

¹⁷ căci nu ia nimic cu el când moare; mărirea lui nu se va coborî după el.

¹⁸ Cu toate că în timp ce trăieşte îşi binecuvântează sufletul (căci oamenii te vor lăuda când o duci bine),

¹⁹ el se duce în generaţia părinţilor săi; ei nu vor mai vedea lumina niciodată.

²⁰ Omul care este pus în cinste, dar fără pricepere, este ca animalele care pier.

50

¹ Atotputernicul, Dumnezeu, a vorbit şi a chemat pământul, de la răsăritul soarelui până la asfinţitul lui.

² Din Sion, desăvârşirea frumuseţii, Dumnezeu străluceşte.

³ Dumnezeul nostru vine şi nu tace; un foc va mistui înaintea Lui şi o furtună puternică va fi împrejurul Lui.

⁴ El va striga spre ceruri, sus, şi spre pământ, ca să judece pe poporul Său:

⁵ Adunaţi-i pe credincioşii Mei, care au făcut legământ cu Mine prin jertfă!

⁶ Atunci cerurile vor vesti dreptatea Lui, căci Dumnezeu este cel ce judecă. (Oprire)

⁷ Ascultă, poporul Meu, şi-ţi voi vorbi; ascultă, Israele, şi te voi înştiinţa. Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul tău.

⁸ Nu pentru jertfele tale te mustru, nici pentru arderile tale de tot, care sunt necurmat înaintea Mea.

⁹ Nu voi lua tauri din casa ta, nici ţapi din staulele tale.

¹⁰ Căci ale Mele sunt toate animalele pădurii, toate fiarele munţilor cu miile lor.

¹¹ Cunosc toate păsările munţilor, şi tot ce se mişcă pe câmp îmi este cunoscut.

¹² Dacă Mi-ar fi foame, nu ţi-aş spune ţie, căci a Mea este lumea şi tot ce cuprinde ea.

¹³ Oare mănânc Eu carnea taurilor şi beau Eu sângele ţapilor?

¹⁴ Adu ca jertfă lui Dumnezeu mulţumiri şi împlineşte-ţi promisiunile făcute Celui Preaînalt.

¹⁵ Cheamă-Mă în ziua necazului şi Eu te voi scăpa, iar tu Mă vei preamări!

¹⁶ Dumnezeu zice însă celui rău: Ce tot înşiri tu legile Mele şi ai în gură legământul Meu,

¹⁷ când tu urăşti mustrările şi arunci cuvintele Mele înapoia ta?

¹⁸ Dacă vezi un hoţ, te uneşti cu el şi te însoţeşti cu cei ce sunt adulteri.

¹⁹ Dai drumul gurii la rău şi limba ta urzeşte viclenie.

²⁰ Stai şi vorbeşti împotriva fratelui tău, defăimezi pe fiul mamei tale.

²¹ Iată ce ai făcut şi Eu am tăcut. Ţi-ai închipuit că Eu sunt ca tine. Dar te voi mustra şi le voi pune pe toate înaintea ochilor tăi.

²² Luaţi seama dar, voi care uitaţi pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă sfâşii şi să nu fie nimeni să vă scape!

²³ Cine aduce mulţumiri, ca jertfă, acela Mă preamăreşte; şi celui ce îşi pune în rânduială calea, îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu.

51

¹ Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! După mila Ta cea mare, şterge fărădelegile mele!

² Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea, şi curăţeşte-mă de păcatul meu!

³ Căci îmi cunosc fărădelegile mele, şi păcatul meu stă necurmat înaintea mea.

⁴ Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit, şi am făcut acest rău înaintea Ta; aşa că vei fi drept în hotărârea Ta, şi fără vină în judecata Ta.

⁵ Iată că am fost născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea.

⁶ Iată, Tu doreşti ca adevărul să fie înăuntrul omului, şi înăuntrul meu mă vei face să cunosc înţelepciunea!

⁷ Curăţeşte-mă cu isop, şi voi fi curat; spală-mă, şi voi fi mai alb decât zăpada.

⁸ Fă-mă să aud veselie şi bucurie, ca să se bucure oasele pe care le-ai zdrobit.

⁹ Întoarce-Ţi privirea de la păcatele mele, şterge toate fărădelegile mele!

¹⁰ Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule, şi reînnoieşte în mine un duh nou şi statornic!

¹¹ Nu mă lepăda de la faţa Ta, şi nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt!

¹² Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale, şi sprijineşte-mă cu un duh de bunăvoinţă!

¹³ Atunci voi învăţa căile Tale pe cei ce le calcă, şi păcătoşii se vor întoarce la Tine.

¹⁴ Scapă-mă de vina sângelui vărsat, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele, şi limba mea va cânta cu glas tare dreptatea Ta.

¹⁵ Doamne, deschide-mi buzele, şi gura mea va vesti lauda Ta.

¹⁶ Căci Tu nu doreşti jertfe, pentru că Ţi-aş fi dat: Ţie nu-Ţi plac arderile-de-tot.

¹⁷ Jertfele lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită.

¹⁸ În mila Ta, varsă-Ţi binefacerile asupra Sionului: zideşte zidurile Ierusalimului.

¹⁹ Atunci vei primi jertfe ale dreptăţii, arderi-de-tot şi jertfe întregi, atunci se vor aduce pe altarul Tău viţei.

52

¹ Pentru ce te făleşti cu răutatea ta, viteazule? Bunătatea lui Dumnezeu ţine în veci.

² Limba ta născoceşte răutate, ca un brici ascuţit, viclean ce eşti!

³ Tu iubeşti mai degrabă răul decât binele, mai degrabă minciuna decât adevărul. (Oprire)

⁴ Tu iubeşti numai cuvinte nimicitoare, limbă înşelătoare!

⁵ De aceea şi Dumnezeu te va sfărâma pentru totdeauna, te va ridica, şi te va smulge din cortul tău, şi te va dezrădăcina din pământul celor vii. (Oprire)

⁶ Cei drepţi vor vedea, şi se vor teme, şi vor râde de el, zicând:

⁷ Iată omul care nu lua ca tărie pe Dumnezeu, ci se încredea în mulţimea bogăţiei lui, şi se întărea în răutatea lui.

⁸ Dar eu sunt ca un măslin verde în Casa lui Dumnezeu, mă încred în bunătatea lui Dumnezeu în veci de veci.

⁹ Te voi lăuda totdeauna, pentru că ai lucrat; şi, în faţa sfinţilor Tăi, voi spera în Numele Tău, căci este bun.

53

¹ Nebunul zice în inima lui: Nu există Dumnezeu! Oamenii s-au stricat, au făcut fărădelegi dezgustătoare. Nu este nici unul care să facă binele.

² Dumnezeu S-a uitat din ceruri peste copiii oamenilor, ca să vadă dacă este vreunul înţelept, care căuta pe Dumnezeu.

³ Toţi s-au rătăcit, toţi s-au stricat; nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar.

⁴ Oare n-au nici o cunoştinţă cei ce fac nelegiuiri, de mănâncă pe poporul Meu, cum mănâncă pâinea, şi nu cheamă pe Dumnezeu?

⁵ Acolo erau cuprinşi de frică, unde frica nu era, căci Dumnezeu risipeşte oasele celor ce tăbărăsc împotriva ta. Îi vei face de ruşine, căci Dumnezeu i-a lepădat,

⁶ O, de ar veni din Sion mântuirea lui Israel! Când Dumnezeu va aduce înapoi pe prinşii de război ai poporului Său, Iacov se va veseli, şi Israel se va bucura.

54

¹ Scapă-mă, Dumnezeule, prin Numele Tău, şi fă-mi dreptate prin puterea Ta!

² Ascultă-mi rugăciunea, Dumnezeule, ia aminte la cuvintele gurii mele!

³ Căci nişte străini s-au sculat împotriva mea, şi asupritorii caută să-mi ia viaţa; ei n-au pus pe Dumnezeu înaintea lor. (Oprire)

⁴ Iată, Dumnezeu este ajutorul meu, Domnul este cu acei care îmi sprijină viaţa.

⁵ El va întoarce răul asupra duşmanilor mei; nimiceşte-i în credincioşia Ta!

⁶ Îţi voi aduce jertfe de bunăvoie, voi lăuda Numele Tău, Doamne, căci este bun;

⁷ căci El m-a scăpat din toate necazurile, şi ochiul meu a văzut dorinţa împlinită cu privire la duşmanii mei.

55

¹ Ia aminte la rugăciunea mea, Dumnezeule, şi nu Te ascunde de cererea mea!

² Ascultă-mă, şi răspunde-mi! Rătăcesc şi gem în plângerea mea,

³ din cauza vocii duşmanului, şi din cauza apăsării celui rău. Căci ei aruncă nelegiuire peste mine, şi mă urăsc cu mânie.

⁴ Îmi tremură inima în mine, şi spaime de moarte au căzut peste mine.

⁵ Frică şi groază au venit peste mine, şi m-au copleşit fiorii.

⁶ Eu zic: O, dacă aş avea aripi ca un porumbel, aş zbura, şi aş găsi odihnă!

⁷ Da, aş fugi departe de tot, aş rămâne în deşert (Oprire).

⁸ Aş fugi în grabă de vântul acesta năprasnic şi de furtuna aceasta.

⁹ Nimiceşte-i, Doamne, împarte-le limbile: căci în cetate văd violenţă şi certuri;

¹⁰ zi şi noapte dau ocol pe ziduri, nelegiuirea şi răutatea sunt în mijlocul ei.

¹¹ Răutatea este în mijlocul ei, şi vicleşugul şi înşelătoria nu lipsesc din pieţele ei.

¹² Nu un duşman mă batjocoreşte, căci aş îndura, nu acela care mă urăşte se ridică împotriva mea, căci m-aş ascunde de el.

¹³ Ci tu, un om deopotrivă cu mine, tu prietenul meu, şi cunoscutul meu.

¹⁴ Noi, care am avut împreună dulci destăinuiri, ne duceam la Casa lui Dumnezeu cu mulţimea.

¹⁵ Să vină moartea peste ei, să se coboare de vii în Locuinţa Morţilor! Căci răutatea este în locuinţa lor, în mijlocul lor.

¹⁶ Dar eu strig către Dumnezeu, şi Domnul mă va scăpa.

¹⁷ Seara, şi dimineaţa, şi la amiază, oftez şi gem, şi El va auzi glasul meu.

¹⁸ El mi-a scăpat sufletul în pace din lupta care era împotriva mea, căci mulţi mai sunt împotriva mea.

¹⁹ Dumnezeu va auzi, şi-i va umili, El care dăinuieşte din vremuri străvechi. Căci în ei nu este nici o speranţă de schimbare, şi nu se tem de Dumnezeu. (Oprire)

²⁰ El şi-a întins mâna împotriva celor ce erau în pace cu el; el a rupt legământul.

²¹ Gura lui era mai dulce ca smântână, dar în inimă purta războiul: cuvintele lui erau mai moi decât uleiul, dar erau săbii scoase.

²² Aruncă-ţi sarcina asupra Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel drept.

²³ Ci Tu, Dumnezeule, îi vei coborî în adâncul mormântului. Oamenii sângeroşi şi înşelători nu vor trăi nici jumătate din zilele lor. Eu însă mă voi încrede în Tine.

56

¹ Ai milă de mine, Dumnezeule, căci omul vrea să mă înghită. Toată ziua îmi face război şi mă hărţuieşte.

² Toată ziua duşmanii mei ar vrea să mă chinuiască, fiindcă sunt mulţi cei ce luptă împotriva mea cu mândrie.

³ Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine.

⁴ Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu Cuvântul Lui. Mă încred în Dumnezeu; nu mă voi teme, ce-mi poate face omul?

⁵ Toată ziua ei îmi sucesc cuvintele, gândurile lor sunt împotriva mea spre rău.

⁶ Se adună împreună, se ascund, îmi pândesc paşii, pentru că vor să-mi ia viaţa.

⁷ Vor scăpa ei prin nelegiuirea lor? În mânia Ta, doboară popoarele, Dumnezeule!

⁸ Tu numeri paşii vieţii mele de pribeag. Pune-mi lacrimile în burduful Tău! Nu sunt ele în cartea Ta?

⁹ Când strig către Tine, atunci duşmanii mei dau înapoi; ştiu un singur lucru: că Dumnezeu este de partea mea.

¹⁰ Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu Cuvântul Lui, da, mă voi lăuda cu Domnul, cu Cuvântul Lui.

¹¹ Mă încred în Dumnezeu, nu mă tem de nimic. Ce-mi poate face omul?

¹² Dumnezeule, trebuie să împlinesc jurămintele pe care Ţi le-am făcut; îţi voi aduce jertfe de mulţumire.

¹³ Căci mi-ai eliberat sufletul de la moarte, mi-ai ferit picioarele de cădere, ca să umblu înaintea lui Dumnezeu, în lumina celor vii.

57

¹ Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine! Căci în Tine mi se încrede sufletul, sub umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare, până vor trece nenorocirile.

² Eu strig către Dumnezeu, către Cel Preaînalt, către Dumnezeu, care lucrează pentru mine.

³ El va trimite eliberare din cer, şi mă va salva. El va batjocori pe cel ce voia să mă înghită. Dumnezeu îşi va trimite mila Sa şi adevărul Său.

⁴ Sufletul meu este între lei, stau culcat între cei ce varsă flăcări, fiii oamenilor ai căror dinţi sunt suliţe şi săgeţi, şi limba lor este o sabie ascuţită.

⁵ Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pământul să se întindă gloria Ta!

⁶ Ei întinseseră un laţ sub paşii mei; sufletul mi se încovoia, ei săpaseră o groapă înaintea mea; dar au căzut ei în ea. (Oprire)

⁷ Inima mea este tare, Dumnezeule, inima mea este tare; voi cânta şi voi da glorie.

⁸ Trezeşte-te, gloria mea! Treziţi-vă alăută şi harpă! Mă voi trezi în zori de zi.

⁹ Te voi lăuda printre popoare, Doamne. Îţi voi cânta printre popoare.

¹⁰ Căci bunătatea Ta ajunge până la ceruri, şi credincioşia Ta până la nori.

¹¹ Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pământul să se întindă gloria Ta!

58

¹ Oare, tăcând, faceţi voi dreptatea? Oare aşa judecaţi voi fără părtinire, fiii oamenilor?

² Dimpotrivă! în inimă, complotaţi răutate; în ţară, puneţi în cumpănă violenţa mâinilor voastre.

³ Cei răi merg pe căi greşite încă din pântecele mamei lor, din sânul ei se rătăcesc cei ce vorbesc minciuni.

⁴ Otrava lor este ca otrava unui şarpe, sunt ca vipera surdă, care îşi astupă urechea,

⁵ care n-aude glasul vrăjitorilor, glasul fermecătorului celui mai iscusit.

⁶ Dumnezeule, zdrobeşte-le dinţii din gură! Smulge, Doamne, măselele acestor pui de lei!

⁷ Să se risipească asemenea apelor care se scurg! Săgeţile pe care le aruncă ei să fie nişte săgeţi tocite.

⁸ Să piară ca un melc care se topeşte umblând; să nu vadă soarele ca şi cel născut înainte de vreme al unei femei!

⁹ Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spini, vârtejul îi va lua ca în mânia Sa vie şi arzătoare.

¹⁰ Cel drept se va bucura la vederea răzbunării; îşi va scălda picioarele în sângele celor răi.

¹¹ Astfel omul va zice: Da, este o răsplată pentru cel drept! Da, este un Dumnezeu care judecă pe pământ!

59

¹ Dumnezeule, scapă-mă de duşmanii mei, ocroteşte-mă de potrivnicii mei!

² Scapă-mă de lucrătorii fărădelegii, şi salvează-mă de oamenii sângeroşi!

³ Căci iată-i că stau la pândă să-mi ia viaţa; cei puternici se adună împotriva mea, nu pentru fărădelegile mele, nici pentru păcatul meu, Doamne!

⁴ Fără să fiu vinovat, ei aleargă şi se pregătesc. Trezeşte-Te să mă ajuţi, şi priveşte!

⁵ Doamne, Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, scoală-Te ca să pedepseşti toate naţiunile! Nu avea milă de nici unul din aceşti nelegiuiţi vicleni.

⁶ Se întorc seara, urlă ca nişte câini, şi dau ocol cetăţii,

⁷ Iată, din gura lor ţâşneşte răul, pe buzele lor sunt săbii, căci zic ei: Cine aude?

⁸ Dar Tu, Doamne, râzi de ei, Tu îţi baţi joc de toate popoarele.

⁹ Tu eşti puterea mea, eu în Tine sper, căci Dumnezeu este scăparea mea.

¹⁰ Dumnezeul meu, în bunătatea Lui, îmi iese înainte. Dumnezeu mă face să-mi văd împlinită dorinţa faţă de duşmanii mei.

¹¹ Nu-i ucide, ca să nu uite lucrul acesta poporul meu, ci prin puterea Ta, fă-i să pribegească, şi doboară-i, o Doamne, scutul nostru!

¹² Pentru păcatul gurii lor şi pentru cuvintele buzelor lor, să fie prinşi în mândria lor, şi pentru blestemele şi minciunile pe care le rostesc.

¹³ Nimiceşte-i în mânia Ta, ca să nu mai fie! Şi fă-i să ştie că Dumnezeu domneşte în Iacov, până la marginile pământului.

¹⁴ Se întorc seara, urlă ca nişte câini, şi dau ocol cetăţii.

¹⁵ Umblă încoace şi încolo după hrană, şi petrec noaptea nesătui.

¹⁶ Dar eu voi cânta puterea Ta; dis-de-dimineaţă voi lăuda bunătatea Ta. Căci Tu eşti un turn de scăpare pentru mine, un loc de adăpost în ziua necazului meu.

¹⁷ O, Tăria mea, Ţie îţi voi cânta, căci Dumnezeu este tăria mea, Dumnezeul îndurării mele.

60

¹ Dumnezeule, ne-ai abandonat, ne-ai împrăştiat, Te-ai mâniat; întoarce-Te iarăşi spre noi!

² Ai cutremurat pământul, l-ai despicat; repară-i spărturile, căci se clatină!

³ Ai făcut pe poporul Tău să treacă prin mari greutăţi. Ne-ai adăpat cu un vin ameţitor.

⁴ Ai dat celor ce se tem de Tine un steag, ca să-l înalţe pentru adevăr. (Oprire)

⁵ Pentru ca preaiubiţii Tăi să fie salvaţi, scapă-ne prin dreapta Ta şi ascultă-ne!

⁶ Dumnezeu a zis în sfinţenia Lui: Mă voi bucura, voi împărţi Sihemul, şi voi măsura Valea Sucot.

⁷ Al Meu este Galaadul, al Meu este Mânase; Efraim este coiful capului Meu, iar Iuda, toiagul Meu de cârmuire:

⁸ Moab este ligheanul în care Mă spăl; peste Edom îmi arunc încălţămintea: ţara filistenilor strigă de bucurie din pricina Mea!

⁹ Cine mă va duce în cetatea fortificată? Cine mă va duce la Edom?

¹⁰ Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai abandonat, şi nu mai ieşi, Dumnezeule, cu armatele noastre?

¹¹ Dă-ne ajutor ca să scăpăm din necaz! Căci ajutorul omului este zadarnic.

¹² Cu Dumnezeu vom face lucruri mari, căci El va zdrobi pe duşmanii noştri.

61

¹ Ascultă strigătul meu, Dumnezeule, ia aminte la rugăciunea mea!

² De la capătul pământului strig către Tine, când inima mea este mâhnită: Du-mă pe stânca mult prea înaltă pentru mine!

³ Căci Tu eşti un adăpost pentru mine, un turn tare împotriva duşmanilor mei. (Oprire)

⁴ Vreau să locuiesc pe vecie în cortul Tău, să aflu adăpost sub scutul aripilor Tale.

⁵ Căci Tu, Dumnezeule, îmi asculţi jurămintele, Tu îmi dai moştenirea celor ce se tem de Numele Tău.

⁶ Tu adaugi zile la zilele regelui, anii lui vor fi ca multe generaţii.

⁷ În veci să rămână el înaintea lui Dumnezeu! Fă ca bunătatea şi adevărul să-l păzească!

⁸ Atunci voi cânta neîncetat Numele Tău, ca zi de zi să-mi împlinesc jurămintele.

62

¹ Cu adevărat, sufletul meu aşteaptă în tăcere numai după Domnul; de la El vine mântuirea mea.

² Numai El este stânca şi mântuirea mea, turnul meu de scăpare; nu mă voi clătina mult.

³ Până când vă veţi repezi împotriva unui om, până când veţi căuta cu toţii să-l doborâţi, ca pe un perete aplecat, ca pe un zid gata să se surpe?

⁴ Ei se sfătuiesc numai să-l doboare din înălţimea lui, le plac minciunile, binecuvântează cu gura lor, dar cu inima blestemă. (Oprire)

⁵ Sufletul meu, aşteaptă în tăcere numai după Dumnezeu, căci de la El vine speranţa mea.

⁶ Numai El este stânca mea şi mântuirea mea, turnul meu de scăpare, nu mă voi clătina.

⁷ În Dumnezeu este ajutorul meu şi salvarea mea; stânca puterii mele şi locul meu de adăpost este în Dumnezeu.

⁸ Popoare, încredinţaţi-vă în El în orice timp, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru. (Oprire)

⁹ Oamenii mai de jos sunt deşertăciune, oamenii mai de sus sunt o minciună; puşi în cumpănă, cu toţii sunt mai uşori decât o suflare.

¹⁰ Nu vă încredeţi în asuprire, şi nu vă puneţi speranţa zadarnică în jaf; când cresc bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele!

¹¹ O dată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit că puterea este a lui Dumnezeu.

¹² Şi a Ta, Doamne, este mila, căci Tu răsplăteşti fiecăruia după faptele lui.

63

¹ Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeul meu, pe Tine Te caut! îmi însetează sufletul după Tine, îmi tânjeşte trupul după Tine, într-un pământ sec, uscat şi fără apă.

² Aşa Te privesc eu în sanctuar, ca să-Ţi văd puterea şi gloria Ta.

³ Fiindcă bunătatea Ta preţuieşte mai mult decât viaţa, buzele mele cântă laudele Tale.

⁴ Te voi binecuvânta toată viaţa mea, în Numele Tău îmi voi ridica mâinile.

⁵ Mi se satură sufletul ca de nişte alimente grase şi miezoase, şi gura mea Te laudă cu buze de bucurie,

⁶ când îmi aduc aminte de Tine în aşternutul meu, şi când mă gândesc la Tine în timpul vegherilor nopţii.

⁷ Căci Tu ai fost ajutorul meu, de aceea sub umbra aripilor Tale mă voi bucura,

⁸ Sufletul meu este lipit de Tine, dreapta Ta mă sprijină.

⁹ Dar cei ce caută să-mi ia viaţa, se vor duce în adâncimile pământului,

¹⁰ vor cădea de sabie, vor fi prada şacalilor.

¹¹ Dar regele se va bucura în Dumnezeu, oricine jură pe El se va făli, căci va astupa gura mincinoşilor.

64

¹ Ascultă-mi glasul, Dumnezeule, în plângerea mea. Ocroteşte-mi viaţa împotriva duşmanului de care mă tem!

² Ascunde-mă de conspiraţia celor răi, de ceata gălăgioasă a lucrătorilor nelegiuirii!

³ Ei îşi ascut limba ca o sabie, îşi aruncă vorbele lor amare, ca nişte săgeţi,

⁴ ca să tragă în ascuns asupra celui nevinovat; trag asupra lui pe neaşteptate, fără nici o frică.

⁵ Ei se încurajează în răutatea lor; se sfătuiesc împreună ca să întindă curse în ascuns, ei zic: Cine ne va vedea?

⁶ Pun la cale nelegiuiri: Iată-ne gata, planul este făcut! O prăpastie este lăuntrul şi inima fiecăruia!

⁷ Dar Dumnezeu aruncă săgeţi împotriva lor: deodată iată-i loviţi.

⁸ El îi va face să se împiedice de chiar limba lor; şi toţi cei care îi văd vor fugi.

⁹ Şi toţi oamenii se vor teme, şi vor mărturisi: Iată ce a făcut Dumnezeu, şi recunosc că aceasta este lucrarea Lui.

¹⁰ Cel drept se va bucura în Domnul, şi se va încrede în El, şi toţi cei drepţi cu inima se vor bucura.

65

¹ Pe Tine, Dumnezeule, Te aşteaptă lauda în Sion, şi Ţie îţi vor fi împlinite jurămintele.

² Tu, care asculţi rugăciunea, la Tine vor veni toţi oamenii.

³ Mă copleşesc nelegiuirile: Tu ne vei ierta fărădelegile noastre.

⁴ Binecuvântat este cel pe care îl alegi Tu, şi pe care-l primeşti la Tine, el va locui în curţile Tale! Ne vom sătura de bunătăţile casei Tale, de sfinţenia templului Tău.

⁵ Tu ne răspunzi în dreptate prin lucruri înfricoşătoare, Dumnezeul mântuirii noastre, speranţa tuturor marginilor îndepărtate ale pământului, şi a mării.

⁶ Căci El întăreşte munţii prin tăria Lui şi este încins cu putere.

⁷ El potoleşte urletul mărilor, urletul valurilor, şi freamătul popoarelor.

⁸ Şi cei ce locuiesc la marginile lumii se înspăimântă de minunile Tale; Tu faci să cânte de veselie estul şi vestul îndepărtat.

⁹ Tu cercetezi pământul, şi-l adăpi, îl umpli de bogăţie, râul lui Dumnezeu este plin cu apă; Tu le pregăteşti grâul, după ce ai pregătit pământul:

¹⁰ Îi uzi brazdele, îi sfărâmi bulgării, îl moi cu ploaie, şi-i binecuvântezi răsadurile.

¹¹ Încununezi anul cu bunătăţile Tale, şi paşii Tăi varsă belşug.

¹² Câmpiile pustii sunt adăpate, şi dealurile sunt încinse cu veselie.

¹³ Păşunile sunt îmbrăcate cu turme, şi văile sunt acoperite cu grâu; toate strigă de bucurie şi Cântă.

66

¹ Înălţaţi lui Dumnezeu strigăte de bucurie, toţi locuitorii pământului!

² Cântaţi glorie Numelui Său, măriţi gloria Lui prin laudele voastre!

³ Ziceţi lui Dumnezeu: Cât de înfricoşătoare sunt lucrările Tale! Din pricina mărimii puterii Tale, duşmanii Tăi Te linguşesc.

⁴ Tot pământul se va închina înaintea Ta, şi-Ţi va cânta, ei vor cânta Numele Tău. (Oprire)

⁵ Veniţi şi priviţi lucrările lui Dumnezeu! El este înfricoşător în faptele Sale asupra fiilor oamenilor.

⁶ El a prefăcut marea în uscat, ei au trecut râul cu piciorul; atunci ne-am bucurat în El.

⁷ El stăpâneşte pe vecie prin puterea Sa. Ochii Lui urmăresc naţiunile, ca să nu se înalţe răzvrătiţii. (Oprire)

⁸ Binecuvântaţi, popoare, pe Dumnezeul nostru! Şi faceţi să răsune lauda Lui!

⁹ El ne-a păstrat sufletul cu viaţă, şi n-a lăsat să ni se clatine piciorul.

¹⁰ Căci Tu, Dumnezeule, ne-ai încercat, ne-ai trecut prin cuptorul de foc, ca argintul.

¹¹ Ne-ai adus în laţ, ne-ai pus povară pe coapsele noastre.

¹² Ai lăsat pe oameni să încalece pe capetele noastre, am trecut prin foc şi prin apă; dar Tu ne-ai scos la loc îmbelşugat.

¹³ Voi merge în casa Ta cu arderi-de-tot, îmi voi împlini faţă de Tine jurămintele făcute,

¹⁴ care mi-au ieşit de pe buze, şi le-a vorbit gura când eram la strâmtoare.

¹⁵ Îţi voi aduce oi grase ca arderi-de-tot, cu grăsimea berbecilor, voi jertfi tauri şi ţapi. (Oprire)

¹⁶ Veniţi şi ascultaţi, toţi cei ce vă temeţi de Dumnezeu, şi voi mărturisi tot ceea ce a făcut El sufletului meu.

¹⁷ Am strigat către El cu gura mea, şi El a fost lăudat de limba mea.

¹⁸ Dacă aş fi cugetat nelegiuire în inima mea, Domnul nu m-ar fi ascultat.

¹⁹ Dar Dumnezeu m-a ascultat, a luat aminte la glasul rugăciunii mele.

²⁰ Binecuvântat fie Dumnezeu, care nu mi-a respins rugăciunea, nici n-a îndepărtat bunătatea Lui de la mine.

67

¹ Dumnezeu să aibă milă de noi, şi să ne binecuvânteze; să facă să lumineze peste noi Faţa Lui, (Oprire)

² ca să se cunoască pe pământ calea Ta şi între toate naţiunile mântuirea Ta!

³ Să Te laude popoarele, Dumnezeule, toate popoarele să Te laude!

⁴ Să se bucure naţiunile şi să cânte de bucurie; căci Tu judeci popoarele cu dreptate, şi conduci naţiunile pe pământ. (Oprire)

⁵ Să Te laude popoarele, Dumnezeule, toate popoarele să Te laude!

⁶ Pământul să dea roadele sale; Dumnezeu, Dumnezeul nostru ne va binecuvânta.

⁷ Dumnezeu ne va binecuvânta, şi toate marginile pământului se vor teme de El.

68

¹ Să Se ridice Dumnezeu, să se risipească duşmanii Săi, şi să fugă dinaintea Lui cei ce-L urăsc.

² Cum se spulberă fumul, aşa-i spulberă; cum se topeşte ceara la foc, aşa pier cei răi dinaintea lui Dumnezeu.

³ Dar cei drepţi să se bucure, să se bucure înaintea lui Dumnezeu, da, să se bucure cu veselie.

⁴ Cântaţi lui Dumnezeu, lăudaţi Numele Lui! Faceţi drum Celui ce înaintează prin deserturi. Domnul este Numele Lui. Bucuraţi-vă înaintea Lui!

⁵ Tată al orfanilor şi apărător al văduvelor este Dumnezeu în sanctuarul Lui.

⁶ Dumnezeu dă o familie celor părăsiţi, El scoate la fericire pe cei încătuşaţi; dar cei răzvrătiţi locuiesc în locuri uscate.

⁷ Dumnezeule, când ai ieşit Tu în fruntea poporului, când mergeai prin deşert, (Oprire)

⁸ pământul s-a cutremurat, şi cerurile s-au topit în prezenţa lui Dumnezeu, Sinaiul însuşi s-a zguduit înaintea lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel.

⁹ Tu, Dumnezeule, ai trimis o ploaie îmbelşugată, şi ai întărit moştenirea Ta, când era sleită de putere.

¹⁰ Poporul Tău şi-a aşezat locuinţa în ţara pe care, prin bunătatea Ta, Dumnezeule, o pregătiseşi pentru cei săraci.

¹¹ Domnul dă cuvântul: femeile aducătoare de veşti bune sunt o mare oştire.

¹² Regii armatelor fug, ei fug; şi cea care rămâne acasă împarte prada.

¹³ Cu toate că vă odihniţi în mijlocul staulelor, veţi fi ca aripile porumbiţei acoperite de argint, şi penele ei de un galben auriu.

¹⁴ Când Cel Atotputernic a împrăştiat pe regi în ţară, parcă ningea în Ţalmon.

¹⁵ Un munte al lui Dumnezeu este Muntele Basanului, munte cu multe piscuri este Muntele Basanului.

¹⁶ De ce priviţi cu invidie, munţi cu multe piscuri, muntele pe care Dumnezeu l-a ales ca să locuiască în el? Da, Domnul va locui în el în veci.

¹⁷ Carele lui Dumnezeu sunt cu două zecile de mii, cu mii şi mii, Domnul este în mijlocul lor, ca în Sinai, în locul sfânt.

¹⁸ Te-ai urcat pe înălţimi, ai luat captivitatea captivă, ai primit daruri de la oameni, da, şi de la cei răzvrătiţi, ca Domnul Dumnezeu să locuiască între ei.

¹⁹ Binecuvântat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara, Dumnezeu, mântuirea noastră. (Oprire)

²⁰ Dumnezeul nostru este Dumnezeul mântuirii, şi Dumnezeu Domnul ne scapă de la moarte.

²¹ Da, Dumnezeu va zdrobi capul duşmanilor Săi, creştetul capului celor ce trăiesc în păcat.

²² Domnul a zis: îi voi aduce înapoi din Basan, îi voi aduce înapoi din adâncurile mării,

²³ ca să-ţi cufunzi piciorul în sânge şi limba câinilor tăi să aibă parte de duşmani.

²⁴ Ei au văzut intrarea Ta, Dumnezeule, intrarea Dumnezeului meu, Regelui meu, în sanctuar.

²⁵ Cântăreţii mergeau înainte, după ei, cei ce cântau din instrumente; în mijlocul lor fecioarele care cântau din timpane.

²⁶ Binecuvântaţi pe Dumnezeu în adunări, pe Domnul, cei din izvorul lui Israel.

²⁷ Iată tânărul Beniamin, care stăpâneşte peste ei, conducătorul lui Iuda şi ceata lor, conducătorul lui Zabulon, conducătorul lui Neftali.

²⁸ Dumnezeul tău te-a făcut puternic. Întăreşte, Dumnezeule, ce ai făcut pentru noi.

²⁹ Din cauza templului Tău de la Ierusalim, regii îţi vor aduce daruri.

³⁰ Înspăimântă fiara din trestii, ceata taurilor cu viţeii popoarelor; calcă în picioare pe cei ce îşi pun plăcerea în argint. Risipeşte popoarele cărora le place războiul!

³¹ Cei mari vor veni din Egipt; Etiopia îşi va întinde mâna spre Dumnezeu.

³² Cântaţi lui Dumnezeu, împărăţiile pământului, lăudaţi pe Domnul! (Oprire)

³³ Cântaţi Celui ce călăreşte pe cerurile cerurilor veşnice! Iată că se aude glasul Lui, un glas puternic!

³⁴ Daţi glorie lui Dumnezeu, măreţia Lui este peste Israel, şi puterea Lui în ceruri.

³⁵ Ce înfricoşător eşti, Dumnezeule, din locaşul Tău cel sfânt! Dumnezeul lui Israel dă poporului Său tărie şi putere. Binecuvântat fie Dumnezeu.

69

¹ Scapă-mă, Dumnezeule, căci apele străbat sufletul meu.

² Mă afund în noroi adânc, şi nu mă pot ţine; am intrat în vâltoare unde mă inundă apele.

³ Sunt obosit de strigarea mea, mi se usucă gâtlejul, mi se topesc ochii, privind spre Dumnezeul meu.

⁴ Cei ce mă urăsc fără temei sunt mai mulţi decât perii capului meu; cei puternici sunt cei ce vor să mă piardă, cei care pe nedrept îmi sunt duşmani: trebuie să dau înapoi ce n-am furat.

⁵ Dumnezeule, Tu cunoşti nebunia mea, şi greşelile mele nu-Ţi sunt ascunse.

⁶ Să nu rămână de ruşine din cauza mea cei ce speră în Tine, Doamne, Dumnezeul oştirilor! Să nu roşească de ruşine din cauza mea cei ce Te caută, Dumnezeul lui Israel!

⁷ Căci pentru Tine port eu ocara, ruşinea îmi acoperă faţa.

⁸ Am ajuns un străin pentru fraţii mei, şi un necunoscut pentru fiii mamei mele.

⁹ Căci râvna casei Tale m-a mistuit, şi batjocurile celor ce Te batjocoresc pe Tine cad asupra mea.

¹⁰ Am plâns, sufletul meu a postit, aceasta a fost spre batjocura mea.

¹¹ Mă îmbrac cu sac, şi am devenit un proverb pentru ei.

¹² Cei ce stau la poartă vorbesc de mine, şi beţivii mă pun în cântec.

¹³ Dar eu către Tine îmi înalţ rugăciunea, Doamne, la timpul potrivit: Dumnezeule, în bunătatea Ta cea mare, răspunde-mi, cu adevărul mântuirii Tale.

¹⁴ Scoate-mă din noroi, ca să nu mă mai afund; scapă-mă de duşmanii mei şi din vâltoare!

¹⁵ Să nu mai dea valurile peste mine, nici să nu mă înghită adâncul, şi să nu-şi închidă groapa gura peste mine!

¹⁶ Ascultă-mă, Doamne, căci mila Ta este bună. În mila Ta cea mare, întoarce-Ţi privirile spre mine,

¹⁷ şi nu-Ţi ascunde faţa de robul Tău, căci sunt în necaz: răspunde-mi repede!

¹⁸ Apropie-Te de sufletul meu, răscumpără-l; scapă-mă, din cauza duşmanilor mei!

¹⁹ Tu cunoşti jignirea mea, şi ruşinea mea, şi batjocura mea: duşmanii mei sunt toţi înaintea Ta.

²⁰ Dispreţul mi-a frânt inima, şi sunt copleşit de apăsare; aştept să-i fie cuiva milă de mine, dar degeaba; mângâietori, dar n-am găsit nici unul.

²¹ Mi-au dat fiere de mâncare, şi în setea mea, mi-au dat să beau oţet.

²² Să li se prefacă masa într-o cursă, şi prosperitatea într-un laţ!

²³ Să li se întunece ochii, ca să nu mai vadă; fă să li se clatine mereu coapsele!

²⁴ Varsă-Ţi mânia peste ei, şi să-i atingă mânia Ta aprinsă!

²⁵ Pustie să le rămână locuinţa, nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!

²⁶ Căci ei persecută pe cel lovit de Tine, şi povestesc suferinţele celor răniţi de Tine.

²⁷ Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor, şi să n-aibă parte de dreptatea Ta!

²⁸ Să fie şterşi din cartea vieţii, şi să nu fie înscrişi cu cei drepţi!

²⁹ Dar eu sunt necăjit şi sufăr; mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă ridice!

³⁰ Atunci voi lăuda Numele lui Dumnezeu cu o cântare, şi Îl voi preamări cu mulţumire.

³¹ Lucrul acesta va fi mai plăcut Domnului decât un viţel, un taur cu coarne şi copite!

³² Cei blânzi vor vedea aceasta, şi se vor bucura, şi inimile celor ce caută pe Dumnezeu vor trăi.

³³ Căci Domnul ascultă pe cei lipsiţi, şi nu nesocoteşte pe cei încătuşaţi ai Lui.

³⁴ Să-L laude cerurile şi pământul, mările şi tot ce mişună în ele!

³⁵ Căci Dumnezeu va mântui Sionul, şi va zidi cetăţile lui Iuda; ca să fie locuite, şi să le aibă în Stăpânire.

³⁶ Şi sămânţa robilor Lui le va moşteni, şi cei ce iubesc Numele Lui vor locui în ele.

70

¹ Grăbeşte-Te, Dumnezeule, să mă scapi; grăbeşte-Te să mă ajuţi Doamne!

² Să rămână de ruşine şi înfruntaţi cei ce vor să-mi ia viaţa! Să dea înapoi şi să roşească cei ce-mi doresc rănirea.

³ Să se întoarcă înapoi de ruşine cei ce zic: Ha! Ha!

⁴ Toţi cei ce Te caută să se înveselească şi să se bucure în Tine! Cei ce iubesc mântuirea Ta să zică neîncetat: Preamărit să fie Dumnezeu!

⁵ Dar eu sunt sărac şi lipsit: grăbeşte-Te, Dumnezeule, spre mine: Tu eşti ajutorul meu şi salvatorul meu, Doamne, nu întârzia!

71

¹ În Tine, Doamne, îmi pun încrederea: nu mă lăsa niciodată de ruşine.

² Scapă-mă, în dreptatea Ta, şi eliberează-mă, pleacă-Ţi urechea spre mine, şi mântuieşte-mă.

³ Fii pentru mine o stâncă de adăpost, unde să pot fugi totdeauna! Tu ai dat poruncă să mă scapi, căci Tu eşti stânca şi fortăreaţa mea.

⁴ Scapă-mă, Dumnezeule, din mâna celui rău, din mâna omului nedrept şi asupritor!

⁵ Căci Tu eşti speranţa mea, Doamne, Dumnezeule! în Tine mă încred din tinereţea mea.

⁶ Pe Tine mă sprijin din pântecele mamei. Tu eşti Cel ce m-ai scos din pântecele mamei mele; pe Tine Te voi lăuda fără încetare.

⁷ Pentru mulţi am ajuns ca o minune, dar Tu eşti scăparea mea cea tare.

⁸ Să mi se umple gura de lauda Ta, şi în fiecare zi să Te slăvească!

⁹ Nu mă părăsi la vremea bătrâneţii, când mi se duc puterile, nu mă părăsi!

¹⁰ Căci duşmanii mei vorbesc împotriva mea, şi cei care îmi pândesc viaţa se sfătuiesc între ei,

¹¹ zicând: L-a părăsit Dumnezeu; urmăriţi-l, puneţi mâna pe el, căci nu-i nimeni care să-l scape.

¹² Dumnezeule, nu Te depărta de mine! Dumnezeul meu, vino degrabă în ajutorul meu!

¹³ Să rămână de ruşine şi nimiciţi cei ce vor să-mi ia viaţa. Să fie acoperiţi de ruşine şi umilire cei ce-mi caută nenorocirea!

¹⁴ Şi eu voi spera pururea, şi Te voi lăuda tot mai mult.

¹⁵ Gura mea va vesti dreptatea şi mântuirea Ta zi de zi, căci nu-i cunosc marginile.

¹⁶ Voi merge în puterea Domnului Dumnezeu, voi aminti dreptatea Ta, numai pe a Ta.

¹⁷ Dumnezeule, Tu m-ai învăţat din tinereţea mea, şi până acum eu am vestit lucrările Tale minunate.

¹⁸ Nu mă părăsi, Dumnezeule, acum când sunt bătrân şi am capul cărunt, ca să vestesc tăria Ta acestei generaţii, puterea Ta fiecăruia care va veni!

¹⁹ Dreptatea Ta, Dumnezeule, ajunge până la cer; Tu ai făcut lucruri mari: Dumnezeule, cine este ca Tine?

²⁰ M-ai trecut prin necazuri multe şi grele, dar mi-ai dat iarăşi viaţă, şi mă vei scoate iarăşi din adâncurile pământului.

²¹ Vei înmulţi măreţia mea, Te vei întoarce şi mă vei mângâia.

²² Şi eu Te voi lăuda în sunetul lirei, voi cânta adevărul Tău, Dumnezeul meu, Te voi lăuda cu harpa, Sfântul lui Israel!

²³ Buzele mele se vor bucura, când îţi voi cânta laude, şi sufletul meu, pe care mi l-ai răscumpărat.

²⁴ Şi limba mea va vesti dreptatea Ta zi de zi, căci cei care îmi caută pierzarea sunt ruşinaţi şi tulburaţi de ruşine.

72

¹ Dumnezeule, dă judecăţile Tale regelui, şi dreptatea Ta fiului regelui.

² El va judeca pe poporul Tău cu dreptate, şi pe săracii Tăi cu nepărtinire.

³ Munţii vor aduce pace poporului, şi dealurile, prin dreptate.

⁴ El va face dreptate celor necăjiţi din popor, va scăpa pe copiii săracului, şi va zdrobi pe asupritor.

⁵ Ei se vor teme de Tine cât va fi soarele şi cât se va arăta luna, în toate generaţiile.

⁶ El se va coborî ca ploaia pe iarba cosită, ca ploile repezi ce udă pământul.

⁷ În zilele lui va înflori cel drept şi va fi belşug de pace, până nu va mai fi lună.

⁸ El va stăpâni de la o mare la alta şi de la Râu până la marginile pământului.

⁹ Locuitorii deşertului îşi vor pleca genunchiul înaintea lui, şi duşmanii vor linge ţărâna.

¹⁰ Regii Tarsului şi ai insulelor vor plăti tribut, regii Sebei şi Sabei vor aduce daruri.

¹¹ Da, toţi regii se vor închina înaintea lui, toate naţiunile îi vor sluji.

¹² Căci el va elibera pe săracul care strigă şi pe nenorocitul care n-are ajutor.

¹³ El va avea milă de cel sărac şi de cel în nevoie, şi sufletele celor săraci le va salva.

¹⁴ El le va răscumpăra sufletele din apăsare şi asuprire; şi sângele lor va fi scump în ochii lui.

¹⁵ Şi el va trăi; şi aurul din Seba îi va fi dat lui; şi se va face rugăciune pentru el neîncetat, şi-l vor binecuvânta în fiecare zi.

¹⁶ Va fi belşug de grâu pe pământ, până pe vârfurile munţilor; şi roadele lor se vor clătina ca Libanul; şi oamenii din cetate vor înflori ca iarba pământului.

¹⁷ Numele lui va dăinui pe vecie: cât soarele îi va ţine numele. Şi oamenii vor fi binecuvântaţi în el; toate naţiunile îl vor numi binecuvântat.

¹⁸ Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, singurul care face minuni!

¹⁹ Şi binecuvântat să fie în veci gloriosul Lui nume! Tot pământul să se umple de gloria Lui! Amin! Amin!

²⁰ Sfârşitul rugăciunilor lui David, fiul lui Isai.

73

¹ Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inimă curată.

² Dar mie aproape că mi s-au clătinat picioarele; paşii mei aproape că mi-au alunecat.

³ Căci invidiam pe cei mândri, când vedeam prosperitatea celor răi.

⁴ Căci nu au dureri în moartea lor; şi trupul lor este gras.

⁵ N-au parte de suferinţe ca alţi oameni şi nu sunt loviţi ca alţi oameni.

⁶ De aceea, mândria le slujeşte ca podoabă a gâtului şi asuprirea îi înveleşte ca o haină,

⁷ Li se bulbucă ochii de grăsime şi au mai mult decât le-ar dori inima.

⁸ Batjocoresc şi vorbesc cu răutate despre asuprire; vorbesc cu mândrie,

⁹ Îşi înalţă gura până la ceruri şi limba le cutreieră pământul.

¹⁰ De aceea, aleargă lumea la ei, înghite apă din belşug

¹¹ şi zice: Ce ar putea să ştie Dumnezeu? Şi ce ar putea să cunoască Cel Preaînalt?

¹² Iată, aşa sunt cei răi, totdeauna fericiţi şi îşi măresc bogăţiile.

¹³ Dar în zadar mi-am curăţat inima şi mi-am spălat mâinile în nevinovăţie:

¹⁴ căci în fiecare zi sunt lovit şi în fiecare dimineaţă sunt pedepsit.

¹⁵ Dacă aş fi zis: Voi vorbi ca ei, iată, aş fi fost necredincios faţă de generaţia fiilor Tăi.

¹⁶ Când m-am gândit cum să pricep aceasta, a fost prea dureros pentru mine,

¹⁷ până am intrat în sanctuarul lui Dumnezeu; atunci am înţeles sfârşitul lor.

¹⁸ Da, Tu îi pui în locuri alunecoase şi Tu îi arunci în prăpăd.

¹⁹ Cum sunt nimiciţi într-o clipă! Sunt pierduţi, prăpădiţi printr-un sfârşit năprasnic.

²⁰ Ca un vis după deşteptare, aşa, Doamne, le vei desconsidera chipul la deşteptarea Ta!

²¹ Când mi se frământa inima, şi mă simţeam străpuns în măruntaie,

²² eram prost şi fără judecată, eram ca un animal înaintea Ta.

²³ Cu toate acestea, eu sunt pururea cu Tine, Tu m-ai apucat de mâna dreaptă;

²⁴ mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în glorie.

²⁵ Pe cine altul am eu în cer afară de Tine? Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.

²⁶ Carnea şi inima pot să mi se prăpădească; dar Dumnezeu este pururea stânca inimii mele şi partea mea de moştenire.

²⁷ Căci iată, cei ce se depărtează de Tine, pier; Tu nimiceşti pe toţi cei ce-Ţi sunt necredincioşi.

²⁸ Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu, pe Domnul Dumnezeu îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.

74

¹ De ce, Dumnezeule, ne-ai abandonat pentru totdeauna? De ce Te mânii pe turma păşunii Tale?

² Adu-Ţi aminte de poporul Tău, pe care l-ai câştigat din vechime, pe care l-ai răscumpărat ca seminţie a moştenirii Tale! Adu-Ţi aminte de Muntele Sionului, unde îţi aveai locuinţa;

³ Îndreaptă-Ţi paşii spre ruinele veşnice! Duşmanul a pustiit totul în sanctuarul Tău.

⁴ Potrivnicii Tăi au mugit în mijlocul templului Tău; şi-au ridicat semnele lor drept semne.

⁵ Parcă erau nişte oameni care ridică toporul într-o pădure deasă.

⁶ Şi acum ei sfărâmă toate podoabele gravate, cu lovituri de securi şi ciocane.

⁷ Au pus foc sfântului Tău locaş; au dărâmat şi au pângărit locuinţa Numelui Tău.

⁸ Ei ziceau în inima lor: Să-i nimicim pe toţi! Au ars toate locaşurile de întâlnire ale lui Dumnezeu din ţară.

⁹ Semnele noastre nu le mai vedem; nu mai este nici un profet şi nu mai este nimeni printre noi care să ştie până când.

¹⁰ O, Dumnezeule, până când îşi bate joc duşmanul? Va blasfema pururea duşmanul numele Tău?.

¹¹ De ce-Ţi tragi mâna şi dreapta Ta? Scoate-o din sân şi nimiceşte-i!

¹² Totuşi, Dumnezeu este Regele meu care din vremuri străvechi dă mântuire în mijlocul pământului.

¹³ Tu ai despărţit marea cu puterea Ta; ai sfărâmat capetele balaurilor din ape.

¹⁴ Ai zdrobit capul Leviatanului, l-ai dat să-l mănânce fiarele din deşert.

¹⁵ Ai făcut să ţâşnească izvoare şi pâraie; ai secat râuri pururea curgătoare.

¹⁶ A Ta este ziua, a Ta este şi noaptea; Tu ai pregătit lumina şi soarele.

¹⁷ Tu ai aşezat toate marginile pământului, Tu ai făcut vara şi iarna.

¹⁸ Adu-Ţi aminte că duşmanul şi-a bătut joc, o Doamne, şi că un popor nebun a blesfamat Numele Tău.

¹⁹ Nu lăsa pradă fiarelor sufletul turturelei tale, şi nu uita pe vecie viaţa săracilor Tăi!

²⁰ Ia în considerare legământul, căci locurile întunecoase ale pământului sunt pline de locuinţele cruzimii.

²¹ Să nu se întoarcă ruşinat cel apăsat, ci nenorocitul şi săracul să laude Numele Tău!

²² Ridică-Te, Dumnezeule, apără-Ţi cauza! Adu-Ţi aminte cum Te batjocoreşte nebunul în fiecare zi!

²³ Nu uita strigătul duşmanilor Tăi; zgomotul celor ce se ridică împotriva Ta creşte continuu.

75

¹ Ţie îţi mulţumim, Dumnezeule! Ţie îţi mulţumim! Căci lucrările Tale minunate istorisesc că Numele Tău este aproape.

² Când voi alege vremea potrivită, voi judeca cu dreptate.

³ Pământul şi toţi locuitorii lui se topesc, dar Eu îi întăresc stâlpii. (Oprire)

⁴ Am zis celor îngâmfaţi: Nu vă îngâmfaţi! Şi celor răi: Nu ridicaţi cornul!

⁵ Nu vă ridicaţi cornul aşa de sus, nu vorbiţi cu gâtul înţepenit.

⁶ Căci înălţarea nu vine nici din est, nici din vest, nici din sud.

⁷ Dar Dumnezeu este Judecătorul: El coboară pe unul şi înalţă pe altul.

⁸ Căci în mâna Domnului este un potir, şi vinul este roşu; este plin de amestecătură; şi El îl varsă şi toţi cei răi de pe pământ îl sorb, şi-l beau până la fund!

⁹ Dar eu voi vesti pururea aceste lucruri, voi cânta laude Dumnezeului lui Iacov.

¹⁰ Şi voi doborî toate puterile celor răi, dar puterile celor drepţi se vor înălţa.

76

¹ Dumnezeu este cunoscut în Iuda; mare este Numele Lui în Israel.

² Cortul Lui este în Salem şi locuinţa Lui în Sion;

³ acolo a sfărâmat El săgeţile, scutul, sabia şi armele de război. (Oprire)

⁴ Tu eşti mai glorios, mai puternic decât munţii răpitorilor.

⁵ Despuiaţi au fost vitejii aceia tari la inimă, s-au adâncit în somnul lor; n-au putut să se apere toţi acei oameni viteji.

⁶ La mustrarea Ta, Dumnezeul lui Iacov, au adormit şi călăreţii şi caii.

⁷ Cât de înfricoşător eşti Tu! Cine poate sta împotriva Ta, când Te mânii?

⁸ Din cer ai făcut să se audă judecata; pământul s-a îngrozit şi a tăcut,

⁹ când Dumnezeu S-a ridicat la judecată, ca să elibereze pe toţi cei apăsaţi de pe pământ. (Oprire)

¹⁰ Cu siguranţă, mânia omului Te va lăuda; cu amintirea mâniei Tale Te vei încinge.

¹¹ Faceţi jurăminte Domnului Dumnezeului vostru şi împliniţi-le! Toţi cei ce-L înconjoară să aducă daruri Celui de temut.

¹² El frânge mândria domnitorilor, El este înfricoşător pentru regii pământului.

77

¹ Strig cu glasul meu către Dumnezeu, strig cu glasul meu către Dumnezeu şi El mă va asculta.

² În ziua necazului meu caut pe Domnul; noaptea, mâna mi se întinde spre El fără-ncetare; sufletul meu nu vrea nici o mângâiere.

³ Mi-aduc aminte de Dumnezeu şi suspin; cuget adânc şi mi se mâhneşte duhul. (Oprire)

⁴ Tu îmi ţii pleoapele deschise; sunt atât de neliniştit încât nu pot vorbi.

⁵ Mă gândesc la zilele din vechime, la anii de odinioară.

⁶ Mi-aduc aminte de cântarea din noapte; cuget în inima mea şi duhul meu se întreabă:

⁷ Oare m-a părăsit Domnul pentru totdeauna? Şi nu va mai fi El binevoitor?

⁸ S-a sfârşit pentru totdeauna mila Sa? A încetat promisiunea Sa din generaţie în generaţie?

⁹ A uitat Dumnezeu să aibă milă? Şi-a tras El, în mânia Lui, înapoi mila? (Oprire)

¹⁰ Atunci mi-am zis: Aceasta-i slăbiciunea mea; dar îmi voi aduce aminte de anii dreptei Celui Preaînalt.

¹¹ Îmi voi aduce aminte de lucrările Domnului: sigur îmi voi aminti minunile Tale din vechime.

¹² Voi medita, de asemenea, la toată lucrarea Ta, şi voi vorbi de faptele Tale.

¹³ Calea Ta, Dumnezeule, este în sfinţenie; Cine este un Dumnezeu atât de mare ca Dumnezeul nostru?

¹⁴ Tu eşti Dumnezeul care faci minuni; Tu Ţi-ai arătat puterea printre popoare.

¹⁵ Prin braţul Tău, Tu ai răscumpărat pe poporul Tău, pe fiii lui Iacov şi ai lui Iosif. (Oprire)

¹⁶ Când Te-au văzut apele, Dumnezeule, când Te-au văzut apele, s-au cutremurat, şi adâncurile s-au mişcat.

¹⁷ Norii au turnat apă cu găleata, cerurile au trimis un sunet, şi săgeţile Tale au zburat în toate părţile.

¹⁸ Glasul tunetului Tău era în vârtejul de vânt; fulgerele au luminat lumea; pământul s-a mişcat şi s-a cutremurat.

¹⁹ Ţi-ai croit un drum prin mare, o cărare prin apele cele mari, şi nu Ţi s-au mai cunoscut urmele.

²⁰ Ai condus pe poporul Tău ca pe o turmă, prin mâna lui Moise şi a lui Aaron.

78

¹ Ascultă, poporul meu, învăţăturile mele! Luaţi aminte la cuvintele gurii mele!

² Îmi deschid gura şi vorbesc în parabole, vestesc înţelepciunea vremurilor străvechi.

³ Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri,

⁴ nu vom ascunde de copiii lor; ci vom vesti generaţiei viitoare laudele Domnului, puterea Lui şi lucrările Lui minunate pe care le-a făcut.

⁵ El a pus o mărturie în Iacov, a dat o lege în Israel şi a poruncit părinţilor noştri să-şi înveţe în ea copiii,

⁶ ca să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii care se vor naşte şi care, când se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor;

⁷ pentru ca aceştia să-şi pună încrederea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu şi să păzească poruncile Lui.

⁸ Să nu fie ca părinţii lor, o generaţie neascultătoare şi răzvrătită, o generaţie care n-avea o inimă dreaptă şi al cărei duh nu era credincios lui Dumnezeu!

⁹ Fiii lui Efraim, arcaşi înarmaţi, şi-au întors spatele în ziua luptei.

¹⁰ N-au ţinut legământul lui Dumnezeu; n-au vrut să umble întocmai după Legea Lui.

¹¹ Au uitat lucrările Lui şi minunile Sale pe care li le arătase.

¹² înaintea părinţilor lor, El făcuse minuni în ţara Egiptului, în câmpia Ţoan.

¹³ A despărţit marea şi le-a deschis un drum prin ea, ridicând apele ca un zid.

¹⁴ I-a condus ziua cu un nor şi toată noaptea cu lumina unui foc strălucitor.

¹⁵ A despicat stânci în deşert şi le-a dat să bea ca din nişte valuri CU ape multe.

¹⁶ A făcut să ţâşnească izvoare din stânci şi să curgă ape ca nişte râuri.

¹⁷ Dar ei tot n-au încetat să păcătuiască împotriva Lui, n-au încetat să se răzvrătească împotriva Celui Preaînalt, în deşert.

¹⁸ Au ispitit pe Dumnezeu în inima lor, cerând mâncare după poftele lor.

¹⁹ Au vorbit împotriva lui Dumnezeu şi au zis: Oare va putea Dumnezeu să pregătească o masă în deşert?

²⁰ Iată, El a lovit stânca, de au curs ape şi s-au revărsat în şuvoaie. Dar va putea El să dea şi pâine sau să facă rost de carne poporului Său?

²¹ Domnul a auzit şi S-a mâniat. Un foc s-a aprins împotriva lui Iacov şi s-a stârnit împotriva lui Israel mânia Lui,

²² pentru că n-au crezut în Dumnezeu, pentru că n-au avut încredere în ajutorul Lui.

²³ Totuşi El a poruncit norilor de sus şi a deschis porţile cerurilor:

²⁴ a plouat peste ei mană de mâncare şi le-a dat grâu din cer.

²⁵ Oamenii au mâncat fiecare pâinea celor puternici; El le-a trimis mâncare să se sature.

²⁶ A pus să sufle în ceruri vântul de est şi a adus, prin puterea Lui, vântul de sud.

²⁷ Şi a plouat peste ei carne ca pulberea şi păsări înaripate ca nisipul mării;

²⁸ le-a făcut să cadă în mijlocul taberei lor, de jur împrejurul locuinţelor lor.

²⁹ Ei au mâncat şi s-au prea săturat, căci El le-a dat ce doriseră.

³⁰ Dar n-apucaseră să-şi astâmpere bine pofta, mâncarea le era încă în gură,

³¹ când s-a stârnit mânia lui Dumnezeu împotriva lor, a lovit de moarte pe cei mai tari dintre ei şi a doborât pe tinerii lui Israel.

³² Cu toate acestea, ei au mai păcătuit şi n-au crezut în minunile Lui.

³³ De aceea, El le-a curmat zilele ca o suflare, le-a curmat anii printr-un sfârşit năprasnic.

³⁴ Când îi lovea de moarte, ei îl căutau, se întorceau şi se îndreptau spre Dumnezeu;

³⁵ Îşi aduceau aminte că Dumnezeu este Stânca lor şi că Dumnezeul Atotputernic este Eliberatorul lor.

³⁶ Dar ei îl înşelau cu gura şi-L minţeau cu limba.

³⁷ Căci inima nu le era statornică faţă de El şi nu erau credincioşi legământului Său.

³⁸ Totuşi, în mila Lui, El iartă nelegiuirea şi nu nimiceşte; îşi opreşte de multe ori mânia şi nu dă drumul întregii Lui urgii.

³⁹ El Şi-a adus deci aminte că ei nu erau decât carne, o suflare care trece şi nu se mai întoarce.

⁴⁰ De câte ori s-au răzvrătit ei împotriva Lui în deşert şi L-au mâniat ei în deşert!

⁴¹ Da, din nou şi din nou L-au ispitit pe Dumnezeu şi au necinstit pe Sfântul lui Israel.

⁴² Nu şi-au mai adus aminte de puterea Lui, de ziua când i-a eliberat de duşman,

⁴³ de semnele pe care le-a făcut în Egipt şi de minunile Lui din câmpia Ţoan.

⁴⁴ Le-a prefăcut râurile în sânge şi n-au putut să bea din apele lor.

⁴⁵ A trimis împotriva lor roiuri de muşte care-i mâncau şi broaşte care i-au nimicit.

⁴⁶ El le-a dat holdele pradă omizilor, rodul muncii lor pradă lăcustelor.

⁴⁷ El le-a distrus viile, bătându-le cu piatră şi smochinii aduşi din Egipt, cu grindină.

⁴⁸ El le-a lăsat vitele pradă grindinei, şi turmele pradă focului cerului.

⁴⁹ El Şi-a aruncat împotriva lor mânia Lui aprinsă, urgia, furia şi necazul: o solie de îngeri aducători de nenorociri.

⁵⁰ El Şi-a pregătit o cale mâniei Sale; nu le-a scăpat sufletul de la moarte, ci le-a dat viaţa pradă molimei.

⁵¹ Şi a lovit pe toţi întâii-născuţi din Egipt, pârga puterii în corturile lui Ham.

⁵² Dar El a pornit pe poporul Său ca pe nişte oi şi i-a povăţuit ca pe o turmă în deşert.

⁵³ Şi El i-a dus fără nici o grijă, ca să nu le fie frică, iar marea a acoperit pe duşmanii lor.

⁵⁴ Şi El i-a adus spre graniţa Lui cea sfântă, spre muntele acesta, pe care dreapta Lui l-a câştigat.

⁵⁵ El a alungat naţiunile dinaintea lor, le-a împărţit ţara în părţi de moştenire şi a pus seminţiile lui Israel să locuiască în corturile lor.

⁵⁶ Dar ei L-au ispitit şi s-au răzvrătit împotriva Dumnezeului Preaînalt, şi n-au ţinut mărturiile Lui,

⁵⁷ ci s-au abătut şi au fost necredincioşi ca şi părinţii lor; s-au abătut la o parte ca un arc înşelător.

⁵⁸ Căci L-au supărat cu înălţimile lor şi I-au stârnit gelozia cu idolii lor.

⁵⁹ Dumnezeu a auzit şi S-a mâniat, şi a urât foarte tare pe Israel.

⁶⁰ Şi a părăsit locuinţa Lui din Silo, cortul în care locuia între oameni.

⁶¹ Şi-a dat în robie puterea; şi măreţia Lui în mâinile duşmanului.

⁶² A dat săbiei pe poporul Său, şi S-a mâniat pe moştenirea Lui.

⁶³ Pe tinerii lui i-a ars focul, şi fecioarele lui n-au mai fost sărbătorite cu cântări de nuntă.

⁶⁴ Preoţii săi au căzut ucişi de sabie şi văduvele lui n-au plâns.

⁶⁵ Atunci Domnul S-a trezit ca unul care a dormit, ca un viteaz îmbărbătat de vin,

⁶⁶ şi a lovit pe duşmanii Lui, care fugeau, şi i-a acoperit cu o ruşine veşnică.

⁶⁷ Însă a respins cortul lui Iosif şi n-a ales seminţia lui Efraim;

⁶⁸ ci a ales seminţia lui Iuda, Muntele Sionului, pe care-l iubeşte.

⁶⁹ Şi a zidit sanctuarul ca înălţimile, ca pământul pe care l-a întemeiat pentru vecie.

⁷⁰ A ales pe robul Său David şi l-a luat de la staulele de oi.

⁷¹ L-a luat din urma oilor care alăptau, ca să pască pe poporul Său Iacov, şi pe Israel, moştenirea Sa.

⁷² Şi David i-a păstorit după dreptatea inimii sale şi i-a condus cu iscusinţa mâinilor sale.

79

¹ Dumnezeule, au năvălit popoarele în moştenirea Ta, au pângărit templul Tău cel sfânt şi au prefăcut Ierusalimul într-un morman de pietre.

² Trupurile neînsufleţite ale robilor Tăi le-au dat să le mănânce păsările cerului, şi carnea credincioşilor Tăi au dat-o s-o mănânce fiarele pământului.

³ Sângele lor l-au vărsat ca apa în jurul Ierusalimului şi n-a fost nimeni care să-i înmormânteze.

⁴ Am ajuns o ruşine înaintea vecinilor noştri, de râsul şi de batjocura celor ce ne înconjoară.

⁵ Până când, Doamne, Te vei mânia, până când va arde mânia Ta ca focul?

⁶ Varsă-Ţi mânia peste popoarele care nu Te cunosc şi peste împărăţiile care nu cheamă Numele Tău!

⁷ Căci au mâncat pe Iacov şi i-au pustiit locuinţa.

⁸ Nu-Ţi mai aduce aminte de nelegiuirile strămoşilor noştri, ci iute să ne întâmpine îndurările Tale! Căci am fost înjosiţi foarte mult!

⁹ Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru gloria Numelui Tău! Scapă-ne şi dă ispăşire pentru păcatele noastre, pentru Numele Tău!

¹⁰ De ce să zică popoarele: Unde este Dumnezeul lor? Să se aducă la cunoştinţă între popoare, înaintea ochilor noştri, răzbunarea sângelui robilor Tăi care a fost vărsat!

¹¹ Să ajungă până la Tine gemetele prinşilor de război! Păstrează, prin puterea Ta cea mare, pe cei ce sunt sortiţi morţii!

¹² Întoarce vecinilor noştri de şapte ori în sânul lor, batjocurile pe care Ţi le-au aruncat ei Ţie, Doamne!

¹³ Şi noi, poporul Tău, turma păşunii Tale, îţi vom mulţumi în veci şi vom vesti din generaţie în generaţie lauda Ta.

80

¹ Ia aminte, Păstorul lui Israel, Tu, cel ce conduci pe Iosif ca pe o turmă! Tu cel ce locuieşti între heruvimi, arată-Ţi strălucirea!

² Trezeşte-Ţi puterea înaintea lui Efraim, Beniamin şi Mânase, şi vino în ajutorul nostru!

³ Ridică-ne, Dumnezeule, fă să strălucească Faţa Ta şi vom fi scăpaţi!

⁴ Doamne, Dumnezeul oştirilor, până când Te vei mânia pe rugăciunea poporului Tău?

⁵ I-ai hrănit cu pâinea lacrimilor şi le-ai dat să bea lacrimi din plin.

⁶ Ne-ai făcut să fim cearta vecinilor noştri şi duşmanii noştri râd de noi.

⁷ Ridică-ne, Dumnezeul oştirilor! Fă să strălucească Faţa Ta şi vom fi scăpaţi!

⁸ Tu ai adus o vie din Egipt, ai alungat naţiunile şi ai sădit-o.

⁹ Ai făcut loc înaintea ei: şi ea a dat rădăcini şi a umplut ţara.

¹⁰ Munţii erau acoperiţi de umbra ei şi ramurile ei erau ca nişte cedri ai lui Dumnezeu.

¹¹ Îşi întindea mlădiţele până la mare şi lăstarii până la Râu.

¹² De ce i-ai rupt gardul acum, de o jefuiesc toţi trecătorii?

¹³ O dezrădăcinează mistreţul din pădure şi o mănâncă fiarele câmpului.

¹⁴ Dumnezeul oştirilor, Te rugăm, întoarce-Te iarăşi! Priveşte din cer şi vezi! Cercetează via aceasta!

¹⁵ Ocroteşte ce a sădit dreapta Ta şi pe fiul pe care Ţi l-ai întărit!

¹⁶ Ea este arsă de foc, este tăiată! De mustrarea Feţei Tale ei pier!

¹⁷ Mâna Ta să fie peste omul dreptei Tale, peste fiul omului, pe care Ţi l-ai ales!

¹⁸ Şi atunci nu ne vom mai depărta de Tine. Înviorează-ne iarăşi şi vom chema Numele Tău.

¹⁹ Doamne, Dumnezeul oştirilor, ridică-ne iarăşi! Fă să strălucească Faţa Ta şi vom fi Scăpaţi!

81

¹ Cântaţi cu veselie lui Dumnezeu, care este tăria noastră! înălţaţi strigăte de bucurie Dumnezeului lui Iacov!

² Cântaţi o cântare, sunaţi din tobă, din harpa cea plăcută şi din alăută!

³ Sunaţi din trompetă la lună nouă, la lună plină, în ziua sărbătorii noastre!

⁴ Căci aceasta este o lege pentru Israel, o poruncă a Dumnezeului lui Iacov.

⁵ El a rânduit sărbătoarea aceasta pentru Iosif ca o mărturie, când a mers împotriva ţării Egiptului. Atunci am auzit un glas, pe care nu l-am cunoscut:

⁶ I-am descărcat povara de pe umăr şi mâinile lui nu mai ţin coşul.

⁷ Ai strigat în necaz şi te-am eliberat; ţi-am răspuns în locul tainic al tunetului şi te-am încercat la apele Meriba. (Oprire)

⁸ Ascultă, poporul Meu, şi te voi sfătui! Israele, de M-ai asculta!

⁹ Nici un dumnezeu străin să nu fie în mijlocul tău şi să nu te închini înaintea dumnezeilor Străini!

¹⁰ Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-am scos din ţara Egiptului; deschide-ţi gura larg şi ţi-o voi umple!

¹¹ Dar poporul Meu n-a ascultat glasul Meu, Israel nu M-a ascultat.

¹² De aceea, i-am lăsat în voia pornirilor inimii lor şi au urmat sfaturile lor.

¹³ O! de M-ar asculta poporul Meu, de ar umbla Israel în căile Mele!

¹⁴ Într-o clipă aş supune pe duşmanii lor, Mi-aş întoarce mâna împotriva potrivnicilor lor;

¹⁵ cei ce urăsc pe Domnul L-ar linguşi, şi fericirea lui Israel ar dăinui în veci.

¹⁶ L-aş hrăni cu cel mai bun grâu şi l-aş sătura cu miere din Stâncă.

82

¹ Dumnezeu stă în adunarea Sa; El judecă între dumnezei.

² Până când veţi judeca strâmb şi veţi căuta la faţa celor răi? (Oprire)

³ Faceţi dreptate celui slab şi orfanului, daţi dreptate nenorocitului şi săracului,

⁴ scăpaţi pe cel sărac şi pe cel lipsit, scăpaţi-i din mâna celor răi!

⁵ Ei nu ştiu, nici nu înţeleg, ci umblă în întuneric; de aceea, se clatină toate temeliile pământului.

⁶ Eu am zis: Sunteţi dumnezei, toţi sunteţi fii ai Celui Preaînalt.

⁷ Dar veţi muri ca nişte oameni, veţi cădea ca un domnitor oarecare.

⁸ Ridică-Te, Dumnezeule, şi judecă pământul! Căci toate naţiunile sunt ale Tale.

83

¹ Dumnezeule, nu tăcea! Nu tăcea şi nu Te odihni, Dumnezeule!

² Căci iată, duşmanii Tăi se frământă şi cei ce Te urăsc înalţă capul.

³ Fac planuri împotriva poporului Tău şi se sfătuiesc împotriva celor ocrotiţi de Tine.

⁴ Ei au zis: Veniţi să-i nimicim din mijlocul naţiunilor, ca să nu se mai pomenească numele lui Israel!

⁵ Căci s-au sfătuit toţi cu o inimă, fac un legământ împotriva Ta:

⁶ corturile lui Edom şi ismaeliţii, Moabul şi hagareniţii,

⁷ Ghebal, Amon, Amalec, filistenii cu locuitorii Tirului.

⁸ Asiria se uneşte şi ea cu ei; ei i-au ajutat pe fiii lui Lot. (Oprire)

⁹ Fă-le ca lui Madian, ca lui Sisera, ca lui Iabin, la pârâul Chison,

¹⁰ care au fost nimiciţi la En-Dor şi au ajuns un gunoi pentru îngrăşarea pământului.

¹¹ Conducătorilor lor fă-le ca lui Oreb şi Zeeb, şi tuturor domnilor lor ca lui Zebah şi Ţalmuna!

¹² Căci ei zic: Să punem mâna pe locuinţele lui Dumnezeu!

¹³ Dumnezeule, fă-i ca vârtejul de praf, ca paiul luat de vânt!

¹⁴ Cum focul arde pădurea şi cum flacăra aprinde munţii,

¹⁵ aşa urmăreşte-i cu furtuna Ta şi bagă groaza în ei cu vijelia Ta!

¹⁶ Acoperă-le faţa de ruşine, ca să caute Numele Tău, Doamne!

¹⁷ Să fie ruşinaţi şi îngroziţi pe vecie, să fie ruşinaţi şi să piară!

¹⁸ Ca oamenii să ştie că numai Tu, al cărui Nume este Domnul, eşti Cel Preaînalt pe tot pământul.

84

¹ Cât de plăcute sunt locaşurile Tale, o Doamne al oştirilor!

² Sufletul meu suspină şi tânjeşte de dor după curţile Domnului, inima şi carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu!

³ Până şi pasărea îşi găseşte o casă acolo, şi rândunica un cuib unde îşi pune puii. Ah, altarele Tale, Doamne al oştirilor, Regele meu şi Dumnezeul meu!

⁴ Binecuvântaţi sunt cei ce locuiesc în Casa Ta! Căci ei tot mai pot să Te laude. (Oprire)

⁵ Binecuvântat este omul a cărui tărie este în Tine, în a cărui inimă locuieşte încrederea.

⁶ Când aceştia străbat Valea Plângerii, o prefac în izvor şi ploaia timpurie o acoperă cu binecuvântări.

⁷ Ei merg din putere în putere şi se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu în Sion.

⁸ Doamne, Dumnezeul oştirilor, ascultă rugăciunea mea! Ia aminte, Dumnezeul lui Iacov! (Oprire)

⁹ Tu, care eşti scutul nostru, vezi, Dumnezeule, şi priveşte faţa unsului Tău!

¹⁰ Căci mai mult face o zi în curţile Tale decât o mie în altă parte; eu vreau mai bine să stau în pragul Casei Dumnezeului meu, decât să locuiesc în corturile răutăţii!

¹¹ Căci Domnul Dumnezeu este un soare şi un scut, Domnul dă har şi glorie şi nu lipseşte de nici un bine pe cei ce umblă în dreptate!

¹² O Doamne al oştirilor, binecuvântat este omul care se încrede în Tine!

85

¹ Tu ai fost binevoitor cu ţara Ta, Doamne! Ai adus înapoi pe captivii lui Iacov;

² ai iertat nelegiuirea poporului Tău, i-ai acoperit toate păcatele; (Oprire)

³ Ţi-ai abătut toată aprinderea şi Te-ai întors din iuţimea mâniei Tale.

⁴ Întoarce-ne iarăşi, Dumnezeul mântuirii noastre! Fă să înceteze mânia Ta împotriva noastră!

⁵ Oare în veci vei fi mânios pe noi? Îţi vei lungi mânia în toate generaţiile?

⁶ Nu ne vei înviora iarăşi, ca să se bucure poporul Tău în Tine?

⁷ Arată-ne, Doamne, bunătatea Ta şi dă-ne mântuirea Ta!

⁸ Eu voi asculta ce zice Dumnezeu, Domnul; căci El vorbeşte de pace poporului Său şi sfinţilor Lui; dar ei să nu cadă iarăşi în nebunie.

⁹ Da, mântuirea Lui este aproape de cei ce se tem de El, pentru ca în ţara noastră să locuiască gloria.

¹⁰ Bunătatea şi credincioşia se întâlnesc, dreptatea şi pacea se sărută.

¹¹ Credincioşia răsare din pământ şi dreptatea priveşte de la înălţimea cerurilor.

¹² Da, Domnul ne va da ce este bun; şi pământul nostru îşi va da roadele.

¹³ Dreptatea va merge înaintea Lui şi-L va urma călcând pe urmele paşilor Lui!

86

¹ Apleacă-Ţi urechea, Doamne, şi ascultă-mă, căci sunt sărac şi lipsit.

² Păzeşte-mi sufletul, căci sunt unul din cei iubiţi de Tine! Scapă, Dumnezeule, pe robul Tău, care se încrede în Tine!

³ Ai milă de mine, Doamne! Căci toată ziua strig către Tine.

⁴ Înveseleşte sufletul robului Tău, căci la Tine, Doamne, îmi înalţ sufletul.

⁵ Căci Tu eşti bun, Doamne, gata să ierţi, şi plin de milă cu toţi cei ce Te cheamă.

⁶ Pleacă-Ţi urechea, Doamne, la rugăciunea mea, ia aminte la glasul cererilor mele!

⁷ Te chem în ziua necazului meu, căci mă asculţi.

⁸ Nimeni nu este ca Tine între dumnezei, Doamne, şi nimic nu seamănă cu lucrările Tale.

⁹ Toate popoarele, pe care le-ai făcut, vor veni şi se vor închina înaintea Ta, Doamne, şi vor glorifica Numele Tău.

¹⁰ Căci Tu eşti mare şi faci minuni, numai Tu eşti Dumnezeu.

¹¹ Învaţă-mă calea Ta, Doamne; eu voi umbla în adevărul Tău. Uneşte-mi inima ca să se teamă de Numele Tău!

¹² Te voi lăuda din toată inima mea, Doamne, Dumnezeul meu, şi voi preamări Numele Tău în veci.

¹³ Căci mare este bunătatea Ta faţă de mine şi Tu mi-ai scăpat sufletul din adânca locuinţă a morţilor.

¹⁴ Dumnezeule, cel mândru s-a ridicat împotriva mea, o ceată de oameni asupritori caută să-mi ia viaţa şi nu se gândesc la Tine.

¹⁵ Dar Tu, Doamne, eşti un Dumnezeu plin de milă şi har, îndelung răbdător şi bogat în milă şi adevăr.

¹⁶ Întoarce-Te spre mine şi ai milă de mine: dă tăria Ta robului Tău şi scapă pe fiul roabei Tale!

¹⁷ Arată-mi un semn pentru totdeauna, ca aceia care mă urăsc să-l vadă şi să rămână de ruşine, căci Tu, Doamne, m-ai ajutat şi m-ai mângâiat!

87

¹ Sionul are temeliile aşezate pe munţii cei sfinţi:

² Domnul iubeşte porţile Sionului mai mult decât toate locaşurile lui Iacov.

³ Lucruri glorioase se spun despre tine, cetate a lui Dumnezeu! (Oprire)

⁴ Voi aminti Egiptul şi Babilonul celor ce Mă cunosc; iată, ţara filistenilor, Tirul cu Etiopia: în Sion s-au născut.

⁵ Şi despre Sion se va zice: Toţi s-au născut în el, şi Cel Preaînalt îl întăreşte.

⁶ Domnul numără popoarele, scriindu-le: Acolo s-au născut. (Oprire)

⁷ Şi cei ce cântă şi cei ce joacă strigă: Toate izvoarele mele sunt în Tine.

88

¹ Doamne, Dumnezeul mântuirii mele! Zi şi noapte strig înaintea Ta!

² S-ajungă rugăciunea mea înaintea Ta! Ia aminte la cererile mele;

³ căci mi s-a săturat sufletul de rele, şi mi se apropie viaţa de locuinţa morţilor.

⁴ Sunt numărat cu cei ce se coboară în groapă; sunt ca un om care nu mai are putere.

⁵ Stau întins printre cei morţi, ca şi cei ucişi şi culcaţi în mormânt, de care nu-Ţi mai aduci aminte, şi care sunt despărţiţi de mâna Ta.

⁶ M-ai aşezat în groapa cea mai de jos, în întuneric, în adâncuri.

⁷ Mânia Ta mă apasă şi mă năpădeşte cu toate valurile Tale. (Oprire)

⁸ Ai îndepărtat de la mine pe toţi prietenii mei, m-ai făcut o pricină de scârbă pentru ei; sunt închis şi nu pot să ies.

⁹ Mi se topesc ochii de suferinţă; în toate zilele Te chem Doamne, şi-mi întind mâinile Spre Tine!

¹⁰ Oare pentru morţi faci Tu minuni? Se vor scula morţii să Te laude? (Oprire)

¹¹ Se va vorbi de bunătatea Ta în mormânt şi de credincioşia Ta în Adânc?

¹² Se vor cunoaşte minunile Tale în întuneric şi dreptatea Ta în ţara uitării?

¹³ Dar eu către Tine am strigat, Doamne, şi dimineaţa, rugăciunea mea se înalţă la Tine.

¹⁴ De ce, Doamne, respingi sufletul meu? De ce îmi ascunzi Faţa Ta?

¹⁵ Din tinereţe sunt nenorocit şi aproape de moarte, sunt cuprins de spaimele Tale şi nu ştiu ce să mai fac.

¹⁶ Mânia Ta trece peste mine, spaimele Tale mă nimicesc de tot.

¹⁷ Ele mă înconjoară toată ziua, ca nişte ape, mă înfăşoară toate deodată.

¹⁸ Ai depărtat de la mine pe prieten şi pe tovarăş, şi cunoscuţii mei s-au făcut nevăzuţi.

89

¹ Voi cânta veşnic îndurările Domnului; voi face cunoscut cu gura mea, din generaţie în generaţie, credincioşia Ta.

² Căci am zis: Mila are temelii veşnice! Tare ca cerurile este credincioşia Ta!

³ Am făcut legământ cu alesul Meu; am jurat robului Meu David:

⁴ Îţi voi întări sămânţa pe vecie, şi din generaţie în generaţie voi aşeza tronul tău. (Oprire)

⁵ Şi cerurile vor lăuda minunile Tale, Doamne; şi credincioşia Ta în adunarea sfinţilor!

⁶ Căci, în cer, cine se poate asemăna cu Domnul? Cine este ca Tine între fiii lui Dumnezeu?

⁷ Dumnezeu este înfricoşător în adunarea cea mare a sfinţilor, şi de temut pentru toţi cei ce stau în jurul Lui.

⁸ Doamne, Dumnezeul oştirilor, cine este puternic ca Tine, Doamne! Şi credincioşia Ta Te înconjoară.

⁹ Tu stăpâneşti mândria mării; când se ridică valurile ei, Tu le potoleşti.

¹⁰ Tu ai zdrobit Egiptul în bucăţi, ca pe cei ucişi; ai risipit pe duşmanii Tăi prin puterea braţului Tău.

¹¹ Ale Tale sunt cerurile, al Tău este şi pământul; Tu ai întemeiat lumea şi tot ce cuprinde ea.

¹² Tu ai făcut nordul şi sudul, Taborul şi Hermonul se bucură de Numele Tău.

¹³ Braţul Tău este puternic, mâna Ta este tare, dreapta Ta este înălţată.

¹⁴ Dreptatea şi judecata sunt temelia tronului Tău; mila şi adevărul sunt înaintea feţei Tale.

¹⁵ Binecuvântat este poporul care cunoaşte sunetul de bucurie! Ei umblă, Doamne, în lumina Feţei Tale.

¹⁶ El se bucură neîncetat de Numele Tău şi este înălţat prin dreptatea Ta.

¹⁷ Căci Tu eşti gloria puterii lui; şi, în bunăvoinţa Ta, înalţi puterea noastră.

¹⁸ Căci scutul nostru aparţine Domnului, şi regele nostru este Sfântul lui Israel.

¹⁹ Atunci ai vorbit într-o viziune sfântului Tău, şi ai zis: Am dat ajutorul Meu unui viteaz, am ridicat din mijlocul poporului un tânăr;

²⁰ am găsit pe robul Meu David şi l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfânt.

²¹ Mâna Mea îl va sprijini, şi braţul Meu îl va întări.

²² Duşmanul nu-l va prinde şi cel rău nu-l va apăsa.

²³ Voi zdrobi înaintea lui pe potrivnicii lui şi voi lovi pe cei ce-l urăsc.

²⁴ Dar credincioşia şi bunătatea Mea vor fi cu el şi tăria lui se va înălţa prin Numele Meu.

²⁵ Voi da în mâna lui marea, şi în dreapta lui râurile.

²⁶ El îmi va zice: Tu eşti Tatăl meu, Dumnezeul meu şi Stânca mântuirii mele!

²⁷ Iar Eu îl voi face întâiul Meu născut, cel mai înalt dintre regii pământului.

²⁸ Îi voi păstra în veci mila Mea şi legământul Meu va fi statornic cu el.

²⁹ Seminţia lui o voi face să ţină veşnic şi tronul său ca zilele cerurilor.

³⁰ Dacă fiii lui vor părăsi Legea Mea şi nu vor umbla după poruncile Mele,

³¹ dacă vor călca orânduielile Mele, şi nu vor păzi poruncile Mele,

³² atunci le voi pedepsi fărădelegile cu nuiaua, şi nelegiuirile cu lovituri.

³³ Dar nu-Mi voi îndepărta mila Mea de la el şi nu-Mi voi face credincioşia de minciună;

³⁴ nu-Mi voi călca legământul, nici nu voi schimba cuvântul care Mi-a ieşit de pe buze.

³⁵ Odată am jurat pe sfinţenia Mea; nu-l voi minţi pe David.

³⁶ Sămânţa lui va dăinui pe veci; tronul lui va fi înaintea Mea ca soarele;

³⁷ va dăinui pe vecie ca luna şi ca martorul credincios de pe cer. (Oprire)

³⁸ Dar Tu l-ai respins şi l-ai dispreţuit, Te-ai mâniat pe unsul Tău;

³⁹ ai nesocotit legământul făcut cu robul Tău; i-ai profanat coroana aruncând-o la pământ.

⁴⁰ I-ai surpat toate zidurile şi i-ai dărâmat toate fortăreţele.

⁴¹ Toţi trecătorii îl jefuiesc; a ajuns de batjocura vecinilor lui.

⁴² Ai înălţat dreapta potrivnicilor lui, ai înveselit pe toţi duşmanii lui.

⁴³ Ai întors ascuţişul săbiei lui, şi nu l-ai sprijinit în bătălie.

⁴⁴ Ai pus capăt strălucirii lui şi i-ai trântit la pământ tronul;

⁴⁵ i-ai scurtat zilele tinereţii şi l-ai acoperit de ruşine. (Oprire)

⁴⁶ Până când, Doamne, Te vei ascunde fără-ncetare, şi-Ţi va arde mânia ca focul?

⁴⁷ Adu-Ţi aminte ce scurtă este viaţa mea; oare degeaba ai făcut Tu pe fiii oamenilor?

⁴⁸ Este vreun om care să poată trăi şi să nu vadă moartea? Poate el să-şi scape sufletul din locuinţa morţilor?

⁴⁹ Unde sunt, Doamne, îndurările Tale dintâi, pe care le-ai jurat lui David, în credincioşia Ta? (Oprire)

⁵⁰ Adu-Ţi aminte, Doamne, de ruşinea robilor Tăi, cum port în sân ruşinea multor popoare,

⁵¹ prin care duşmanii Tăi m-au defăimat, Doamne, prin care defăimau urmele paşilor unsului Tău.

⁵² Binecuvântat să fie Domnul în veci! Amin şi Amin!

90

¹ Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din generaţie în generaţie.

² Înainte ca să fi existat munţii, sau înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea, din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu.

³ Tu întorci pe om în ţărână şi zici: întoarceţi-vă, fiii oamenilor!

⁴ Căci o mie de ani, înaintea Ta, sunt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă de noapte.

⁵ Îi risipeşti ca un şuvoi, ei sunt ca un vis, dimineaţa sunt ca iarba care creşte.

⁶ Dimineaţa înfloreşte, şi creşte; seara este tăiată şi se usucă.

⁷ Căci suntem mistuiţi de mânia Ta, şi îngroziţi de urgia Ta.

⁸ Tu pui înaintea Ta fărădelegile noastre, şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele ascunse.

⁹ Căci toate zilele noastre pier înaintea mâniei Tale: ca gândul petrecem anii noştri.

¹⁰ Zilele vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi mândria oamenilor este muncă şi durere, căci trec iute, şi noi zburăm.

¹¹ Cine cunoaşte puterea mâniei Tale, şi urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?

¹² Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să primim o inimă înţeleaptă.

¹³ Întoarce-Te, Doamne! Până când zăboveşti? Ai milă de robii Tăi!

¹⁴ Satură-ne în fiecare dimineaţă de mila Ta, şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli.

¹⁵ Bucură-ne tot atâtea zile câte ne-ai smerit, şi tot atâţia ani câţi am văzut nefericirea!

¹⁶ Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta, şi gloria Ta copiilor lor.

¹⁷ Şi să fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru: şi întăreşte lucrarea mâinilor noastre; da, întăreşte lucrarea mâinilor noastre!

91

¹ Cel ce locuieşte sub ocrotirea Celui Preaînalt, va rămâne la umbra Celui Atotputernic.

² Voi zice despre Domnul: El este adăpostul meu şi fortăreaţa mea, Dumnezeul meu în care mă încred!

³ Căci El te va scăpa de laţul vânătorului, şi de ciuma ucigătoare.

⁴ El te va acoperi cu aripile Lui, şi te va ascunde sub penele Lui: credincioşia Lui este scut şi pavăză.

⁵ Nu te vei teme nici de tenebrele nopţii, nici de săgeata care zboară ziua,

⁶ nici de ciuma care umblă în întuneric, nici de nenorocirea care pustieşte ziua în amiaza mare.

⁷ O mie să cadă alături de tine, şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia.

⁸ Doar vei privi cu ochii tăi, şi vei vedea răsplătirea celor nelegiuiţi.

⁹ Pentru că zici: Domnul este locul meu de adăpost! şi faci din Cel Preaînalt turnul tău de scăpare,

¹⁰ de aceea nici un rău nu ţi se va întâmpla, nici o urgie nu se va apropia de cortul tău.

¹¹ Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale.

¹² Ei te vor purta pe mâini, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.

¹³ Vei păşi peste lei şi peste balauri, şi vei călca peste pui de lei şi peste şerpi.

¹⁴ Pentru că mă iubeşte, zice Domnul, de aceea îl voi scăpa; îl voi înălţa, căci cunoaşte Numele Meu!

¹⁵ El Mă va chema, şi Eu îi voi răspunde; voi fi cu el la strâmtoare, îl voi elibera şi îl voi onora.

¹⁶ Îl voi sătura cu viaţă lungă, şi îi voi arăta mântuirea Mea.

92

¹ Este bine să lăudăm pe Domnul, şi să cântăm Numelui Tău, Preaînalte;

² dimineaţa să vestim bunătatea Ta, şi noaptea credincioşia Ta,

³ cu instrumentul cu zece coarde şi cu alăuta, în sunetele harpei.

⁴ Căci Tu mă înveseleşti cu lucrările Tale, Doamne, şi eu cânt de veselie când văd lucrarea mâinilor Tale.

⁵ Cât de mari sunt lucrările Tale, Doamne, şi cât de adânci sunt gândurile tale!

⁶ Omul prost nu cunoaşte, şi cel nebun nu ia seama la aceasta.

⁷ Dacă cei răi înverzesc ca iarba, şi dacă toţi cei ce fac răul înfloresc, este numai ca să fie nimiciţi pe vecie.

⁸ Dar Tu, Doamne, eşti înălţat în veci de veci!

⁹ Căci, iată, duşmanii Tăi, Doamne, iată, duşmanii Tăi pier; toţi cei ce fac răul sunt risipiţi.

¹⁰ Dar mie, Tu îmi dai puterea bivolului, sunt uns cu untdelemn proaspăt.

¹¹ Ochiul meu îşi vede împlinită dorinţa faţă de duşmanii mei, şi urechea mea aude împlinirea dorinţei mele faţă de potrivnicii mei.

¹² Cel drept înverzeşte ca palmierul; creşte precum cedrul din Liban.

¹³ Cei sădiţi în Casa Domnului înverzesc în curţile Dumnezeului nostru.

¹⁴ Ei aduc roade şi la bătrâneţe, sunt plini de suc şi verzi,

¹⁵ ca să arate că Domnul este drept, El, stânca mea, în care nu este nedreptate.

93

¹ Domnul domneşte îmbrăcat cu măreţie; Domnul este îmbrăcat şi încins cu putere: de aceea lumea este tare şi nu se clatină.

² Tronul Tău de domnie este aşezat din vremuri străvechi; Tu eşti din veşnicie!

³ Râurile vuiesc, Doamne, râurile vuiesc tare, râurile se umflă cu putere.

⁴ Dar mai puternic decât vuietul apelor mării, şi mai puternic decât vuietul valurilor năprasnice ale mării, este Domnul, în locurile cereşti.

⁵ Mărturiile Tale sunt foarte sigure; sfinţenia este podoaba Casei Tale, Doamne, pentru vecie.

94

¹ Doamne, Dumnezeul răzbunării, Tu, Dumnezeul răzbunării, arată-Te!

² Înalţă-Te, Judecătorul pământului, răsplăteşte celor mândri după faptele lor!

³ Până când vor birui cei răi. Doamne, până când vor birui cei răi?

⁴ Ei ţin cuvântări puternice, vorbesc cu îngâmfare; toţi cei ce fac răul se laudă.

⁵ Ei zdrobesc pe poporul Tău, Doamne, si asupresc moştenirea Ta.

⁶ Înjunghie pe văduvă şi pe străin, ucid pe orfani,

⁷ şi zic: Domnul nu vede, nici Dumnezeul lui Iacov nu ia aminte!

⁸ Înţelegeţi, oameni fără minte din mijlocul poporului! Şi nebunilor, când veţi fi înţelepţi?

⁹ Cel ce a sădit urechea să nu audă? Cel ce a întocmit ochiul să nu vadă?

¹⁰ Cel ce disciplinează popoarele să nu mustre, El care învaţă pe oameni cunoştinţa?

¹¹ Domnul cunoaşte gândurile omului, că sunt deşertăciune.

¹² Binecuvântat este omul pe care îl mustri Tu, Doamne, şi îl înveţi din Legea Ta,

¹³ ca să-l linişteşti în zilele de nefericire, până se va săpa groapa celui nelegiuit.

¹⁴ Căci Domnul nu lasă pe poporul Său şi nu-Şi părăseşte moştenirea.

¹⁵ Căci judecata se va reîntoarce la dreptate, şi toţi cei cu inima curată o vor urma.

¹⁶ Cine se va ridica pentru mine împotriva celor răi? Cine mă va sprijini împotriva celor ce fac răul?

¹⁷ De n-ar fi fost Domnul ajutorul meu, cât de curând ar fi locuit sufletul meu în tăcerea morţii!

¹⁸ Când am zis: Mi se clatină piciorul!, bunătatea Ta, Doamne, m-a sprijinit.

¹⁹ În mulţimea gândurilor mele înăuntrul meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul.

²⁰ Poate oare un tron al nelegiuirii, care face răul prin lege, să aibă părtăşie cu Tine?

²¹ Ei se strâng împotriva vieţii celui drept, şi condamnă sânge nevinovat.

²² Dar Domnul este turnul meu de scăpare, şi Dumnezeul meu este stânca mea de adăpost.

²³ Şi El va întoarce asupra lor nelegiuirea lor, şi îi va nimici prin răutatea lor; Domnul Dumnezeul nostru îi va nimici.

95

¹ Veniţi să cântăm cu veselie Domnului; să strigăm de bucurie către Stânca mântuirii noastre!

² Să venim cu laude înaintea Lui, să facem să răsune psalmi pentru El!

³ Căci Domnul este un Dumnezeu mare, şi un Rege mare peste toţi dumnezeii.

⁴ În mâna Lui sunt adâncimile pământului; şi vârfurile munţilor sunt ale Lui.

⁵ A Lui este marea, şi El a făcut-o; şi mâinile Lui au făcut uscatul.

⁶ Veniţi să ne închinăm şi să ne plecăm, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Creatorul nostru.

⁷ Căci El este Dumnezeul nostru, şi noi suntem poporul păşunii Lui, şi turma mâinii Lui. O, dacă aţi asculta astăzi glasul Lui!

⁸ Nu vă împietriţi inima, ca la Meriba, ca în ziua de la Masa, în deşert,

⁹ unde părinţii voştri M-au ispitit, M-au provocat, şi au văzut lucrarea Mea.

¹⁰ Patruzeci de ani M-am dezgustat de generaţia aceasta, şi am zis: Este un popor cu inima rătăcită, şi n-au cunoscut căile Mele.

¹¹ De aceea am jurat în inima Mea: Nu vor intra în odihna Mea!

96

¹ Cântaţi Domnului o cântare nouă! Cântaţi Domnului, tot pământul!

² Cântaţi Domnului, binecuvântaţi Numele Lui, vestiţi din zi în zi mântuirea Lui!

³ Istorisiţi printre popoare gloria Lui, printre toate popoarele minunile Lui!

⁴ Căci Domnul este mare şi foarte vrednic de laudă. El este mai de temut decât toţi dumnezeii.

⁵ Căci toţi dumnezeii popoarelor sunt nişte idoli, dar Domnul a făcut cerurile.

⁶ Strălucirea şi măreţia sunt înaintea Feţei Lui, tăria şi frumuseţea sunt în sanctuarul Lui.

⁷ Familii ale popoarelor, daţi Domnului, daţi Domnului glorie şi cinste!

⁸ Daţi Domnului gloria cuvenită Numelui Lui! Aduceţi daruri de mâncare şi intraţi în curţile Lui!

⁹ Închinaţi-vă Domnului în frumuseţea sfinţeniei; tremuraţi înaintea Lui, tot pământul!

¹⁰ Spuneţi printre popoare: Domnul împărăteşte! De aceea lumea este tare şi nu se clatină! El va judeca popoarele cu dreptate.

¹¹ Să se bucure cerurile, şi să se înveselească pământul; să urle marea cu tot ce cuprinde ea!

¹² Să tresalte câmpia, şi tot ce e pe ea, toţi copacii pădurii să cânte de bucurie

¹³ înaintea Domnului, căci El vine, căci El vine să judece pământul, El va judeca lumea cu dreptate, şi popoarele după credincioşia Sa.

97

¹ Domnul domneşte! Să se înveselească pământul; şi să se bucure insulele cele multe!

² Norii şi negura îl înconjoară, dreptatea şi judecata sunt temelia tronului Său.

³ Un foc merge înaintea Lui, şi arde de jur împrejur pe duşmanii Săi.

⁴ Fulgerele Lui luminează lumea; pământul a văzut şi s-a cutremurat.

⁵ Munţii s-au topit ca şi ceara înaintea Domnului, înaintea Domnului întregului pământ.

⁶ Cerurile vestesc dreptatea Lui, şi toate popoarele văd gloria Lui.

⁷ Să fie ruşinaţi toţi cei care servesc chipurilor cioplite, care se laudă cu idolii. Închinaţi-vă Lui, toţi dumnezeii!

⁸ Sionul aude şi se bucură, şi fiicele lui Iuda se înveselesc pentru judecăţile Tale, Doamne.

⁹ Căci Tu, Doamne, Tu eşti Cel Preaînalt peste tot pământul, Tu eşti înălţat mai presus de toţi dumnezeii.

¹⁰ Cei ce iubiţi pe Domnul, urâţi răul! El păzeşte sufletele sfinţilor Săi şi-i eliberează din mâna celor răi.

¹¹ Lumina este semănată pentru cel drept, şi bucuria pentru cel cu inima curată.

¹² Bucuraţi-vă în Domnul, voi, cei drepţi, şi mulţumiţi Numelui Său celui sfânt!

98

¹ Cântaţi Domnului o cântare nouă, căci El a făcut lucruri minunate. Dreapta Sa şi braţul Său cel sfânt I-au venit în ajutor.

² Domnul Şi-a arătat mântuirea Sa, Şi-a descoperit dreptatea Sa înaintea naţiunilor.

³ Şi-a adus aminte de bunătatea şi de credincioşia Sa faţă de casa lui Israel. Toate marginile pământului au văzut mântuirea Dumnezeului nostru.

⁴ Strigaţi de bucurie către Domnul, tot pământul! Chiuiţi, cântaţi de bucurie şi cântaţi laude.

⁵ Cântaţi Domnului cu harpa, cu harpa şi cu cântece din gură!

⁶ Cu trompete şi sunete din corn, strigaţi de bucurie înaintea Regelui, Domnul!

⁷ Să urle marea cu tot ce cuprinde ea; lumea şi toţi cei ce locuiesc în ea;

⁸ să bată din palme râurile; munţii să cânte împreună de bucurie

⁹ înaintea Domnului, căci El vine să judece pământul; El va judeca pământul cu dreptate, şi popoarele cu nepărtinire.

99

¹ Domnul domneşte: să tremure popoarele; El stă între heruvimi: să se cutremure pământul!

² Mare este Domnul în Sion, şi înălţat peste toate popoarele!

³ Să laude oamenii Numele Tău cel mare şi înfricoşător, căci este sfânt!

⁴ Lăudaţi puterea Regelui, căci El iubeşte dreptatea! Tu întăreşti dreptatea, Tu faci judecată şi dreptate în Iacov.

⁵ Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru, şi închinaţi-vă înaintea aşternutului picioarelor Lui, căci este sfânt.

⁶ Moise şi Aaron, dintre preoţii Lui, şi Samuel, dintre cei ce chemau Numele, Lui, au strigat către Domnul şi El i-a ascultat.

⁷ El le-a vorbit din stâlpul de nor; ei au păzit mărturiile Lui, şi legea pe care le-a dat-o El.

⁸ Doamne, Dumnezeul nostru, Tu le-ai răspuns; ai fost pentru ei un Dumnezeu iertător, dar Te-ai răzbunat pentru faptele lor.

⁹ Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru, şi închinaţi-vă la muntele Lui cel sfânt. Căci Domnul Dumnezeul nostru este sfânt!

100

¹ Strigaţi de bucurie către Domnul, tot pământul!

² Slujiţi Domnului cu bucurie, veniţi înaintea Lui cu cântece!

³ Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu; El ne-a făcut, ai lui suntem; noi suntem poporul Lui, şi turma păşunii Lui.

⁴ Intraţi cu mulţumiri pe porţile Lui, cu laude în curţile Lui! Mulţumiţi-I şi binecuvântaţi-I Numele!

⁵ Căci Domnul este bun, bunătatea Lui ţine în veci; şi credincioşia Lui din generaţie în generaţie.

101

¹ Voi cânta bunătatea şi dreptatea: Ţie, Doamne, îţi voi cânta.

² Mă voi purta cu înţelepciune pe o cale dreaptă. O, când vei veni la mine? Voi umbla cu inima fără vină înăuntrul casei mele.

³ Nu voi pune nici un rău înaintea ochilor mei; urăsc purtarea celor ce cad în păcat; ea nu se va lipi de mine.

⁴ Inima stricată se va depărta de mine; nu vreau să cunosc pe cel rău.

⁵ Pe cel ce vorbeşte de rău în ascuns pe aproapele său, îl voi nimici; pe cel cu priviri trufaşe şi cu inima îngâmfată, nu-l voi suferi.

⁶ Voi avea ochii îndreptaţi asupra credincioşilor din ţară, ca să locuiască lângă mine; cel care umblă pe o cale desăvârşită, acela îmi va sluji.

⁷ Cel care practică înşelătorie nu va locui în casa mea; cel care spune minciuni nu va sta înaintea mea.

⁸ În fiecare dimineaţă voi nimici pe toţi cei răi din ţară, ca să stârpesc din cetatea Domnului pe toţi făcătorii de rele.

102

¹ Doamne, ascultă-mi rugăciunea, şi strigarea mea s-ajungă până la Tine!

² Nu-mi ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine! Ascultă-mă degrabă în ziua când strig către Tine!

³ Căci zilele mele pier ca fumul, şi oasele îmi ard ca un tăciune.

⁴ Inima îmi este lovită, şi mi se usucă întocmai ca iarba; până şi pâinea uit să mi-o mănânc.

⁵ Aşa de mari îmi sunt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne.

⁶ Sunt ca pelicanul din deşert, sunt ca o cucuvea din locuri pustii.

⁷ Nu mai pot dormi, şi sunt ca vrabia singuratică pe un acoperiş.

⁸ În fiecare zi duşmanii mei mă batjocoresc; cei care se înfurie împotriva mea mă blestemă.

⁹ Mănânc cenuşă în loc de pâine, şi îmi amestec băutura cu lacrimi,

¹⁰ din cauza mâniei şi indignării Tale; căci Tu m-ai ridicat, şi m-ai aruncat departe.

¹¹ Zilele mele sunt ca o umbră întinsă, şi mă usuc ca iarba.

¹² Dar Tu, Doamne, Tu rămâi pe veci, şi aducerea aminte de Tine ţine din generaţie în generaţie.

¹³ Tu Te vei scula şi vei avea milă de Sion, căci este timpul să Te înduri de el, a venit vremea hotărâtă pentru el.

¹⁴ Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului, şi le este milă de ţărâna lui.

¹⁵ Atunci se vor teme naţiunile de Numele Domnului, şi toţi regii pământului de gloria Ta.

¹⁶ Când Domnul va zidi Sionul, Se va arăta în gloria Sa.

¹⁷ El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului, şi nu-i nesocoteşte rugăciunea.

¹⁸ Să se scrie aceasta pentru generaţia care va veni; şi poporul care se va naşte să laude pe Domnul!

¹⁹ Căci El priveşte din înălţimea sfinţeniei Lui; Domnul Se uită din ceruri pe pământ,

²⁰ ca să audă gemetele prizonierului, şi să scape pe cei ce sunt sortiţi morţii;

²¹ ei să vestească în Sion Numele Domnului, şi lauda Lui în Ierusalim,

²² când se vor aduna împreună popoarele şi împărăţiile, ca să slujească Domnului.

²³ El mi-a frânt puterea în drum, şi mi-a scurtat zilele.

²⁴ Am zis: Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele; anii Tăi ţin de-a lungul tuturor generaţiilor.

²⁵ Tu ai întemeiat din vechime pământul, şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.

²⁶ Ele vor pieri, dar Tu vei rămâne; toate se vor învechi precum o haină; le vei schimba ca pe un veşmânt şi se vor schimba.

²⁷ Dar Tu rămâi Acelaşi, şi anii Tăi nu se vor sfârşi.

²⁸ Fiii robilor Tăi vor rămâne, şi sămânţa lor se va întări înaintea Ta.

103

¹ Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul, şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt!

² Binecuvântează, suflete, pe Domnul, şi nu uita nici una din binefacerile Lui!

³ El îţi iartă toate fărădelegile tale; El îţi vindecă toate bolile tale;

⁴ El îţi răscumpără viaţa din groapă, El te încununează cu bunătate şi cu îndurări;

⁵ El îţi satisface de bunătăţi bătrâneţea, şi te face să întinereşti iarăşi ca vulturul.

⁶ Domnul face dreptate şi judecată tuturor celor asupriţi.

⁷ El Şi-a arătat căile Sale lui Moise şi lucrările Sale copiilor lui Israel.

⁸ Domnul este îndurător şi milos, încet la mânie, şi plin de bunătate.

⁹ El nu ceartă fără încetare, nici nu ţine mânie pe veci.

¹⁰ Nu ne face după păcatele noastre, nu ne răsplăteşte după fărădelegile noastre.

¹¹ Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât este de mare bunătatea Lui pentru cei care se tem de El;

¹² cât este de departe estul de vest, atât de mult a depărtat El greşelile noastre de la noi.

¹³ Cum se îndură un tată de fiii lui, aşa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El.

¹⁴ Căci El ştie din ce suntem făcuţi: îşi aduce aminte că suntem ţărână.

¹⁵ Cât despre om, zilele lui sunt ca iarba, şi înfloreşte ca floarea de pe câmp.

¹⁶ Când trece un vânt peste ea, nu mai este, şi locul pe care-l cuprindea n-o mai cunoaşte.

¹⁷ Dar bunătatea Domnului ţine din veci şi în veci pentru cei ce se tem de El, şi dreptatea Lui pentru copiii copiilor lor,

¹⁸ pentru cei care păzesc legământul Lui, şi îşi aduc aminte de poruncile Lui ca să le împlinească.

¹⁹ Domnul Şi-a aşezat tronul Lui de domnie în ceruri; şi domnia Lui stăpâneşte peste tot.

²⁰ Binecuvântaţi pe Domnul, voi, îngerii Lui, care sunteţi tari în putere, care împliniţi Cuvântul Lui, ascultând de glasul Cuvântului Lui.

²¹ Binecuvântaţi pe Domnul, toate oştirile Lui, robii Lui, care faceţi voia Lui!

²² Binecuvântaţi pe Domnul, toate lucrările Lui, în toate locurile stăpânirii Lui! Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul!

104

¹ Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie.

² Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; Tu întinzi cerurile ca o perdea.

³ Cu apele îţi întocmeşti vârful locuinţei Tale; din nori îţi faci carul şi umbli pe aripile vântului.

⁴ Din vânturi îţi faci mesagerii Tăi; şi din flăcări de foc, slujitori.

⁵ Tu ai aşezat pământul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.

⁶ L-ai acoperit cu adâncul ca şi cu o haină; apele stăteau deasupra munţilor.

⁷ La ameninţarea Ta au fugit, la glasul tunetului Tău au luat-o la fugă,

⁸ munţii s-au ridicat, văile s-au plecat spre locul pe care li-l hotărâseşi Tu.

⁹ Le-ai pus o margine, pe care nu o vor trece, ca să nu se mai întoarcă să acopere pământul.

¹⁰ Tu faci să ţâşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi.

¹¹ Ele dau apă tuturor fiarelor câmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.

¹² Păsările cerurilor locuiesc pe marginile lor, şi fac să le răsune glasul printre ramuri.

¹³ El udă munţii din magaziile Sale; pământul se satură de rodul lucrărilor Tale.

¹⁴ El face să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri pentru nevoile omului; ca el să scoată hrană din pământ.

¹⁵ Şi vin care înveseleşte inima omului; untdelemn care face să-i strălucească faţa, şi pâine care întăreşte inima omului.

¹⁶ Se satură de apă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe care i-a sădit El,

¹⁷ unde păsările îşi fac cuiburi; iar barza îşi are locuinţa în chiparoşi.

¹⁸ Munţii cei înalţi sunt pentru ţapii sălbatici, iar stâncile adăpost pentru iepuri.

¹⁹ El a făcut luna pentru anotimpuri, soarele ştie când trebuie să apună.

²⁰ Tu aduci întunericul, şi se face noapte; atunci toate fiarele pământului se pun în mişcare.

²¹ Puii de lei răcnesc după pradă, şi îşi cer hrana de la Dumnezeu.

²² Când răsare soarele, ele fug înapoi şi se culcă în vizuinile lor.

²³ Omul iese la lucrul său şi la munca sa până seara.

²⁴ Cât de multe sunt lucrările Tale, Doamne. Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune şi pământul este plin de bogăţiile Tale.

²⁵ La fel este şi marea cea întinsă şi largă, în care se mişcă nenumărate vietăţi mici şi mari.

²⁶ Acolo umblă corăbiile, acolo este leviatanul acela, pe care l-ai făcut să se joace în ea.

²⁷ Toate acestea Te aşteaptă, ca să le dai hrană la vreme.

²⁸ Tu le-o dai, ele o adună; Tu îţi deschizi mâna, ele se satură de bunătăţi.

²⁹ Tu îţi ascunzi faţa, ele tremură; fu le iei suflarea, ele mor şi se întorc în ţărâna lor.

³⁰ Tu îţi trimiţi duhul, ele sunt create, şi reînnoieşti faţa pământului.

³¹ În veci să ţină gloria Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!

³² El priveşte pământul, şi el se cutremură; El atinge munţii, şi ei fumegă.

³³ Voi cânta Domnului cât voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cât voi fi.

³⁴ Fie plăcută Lui cugetarea mea! Mă voi bucura în Domnul!

³⁵ Să piară păcătoşii de pe pământ, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvântează pe Domnul, suflete al meu! Lăudaţi pe Domnul!

105

¹ Lăudaţi pe Domnul, chemaţi numele Lui! Faceţi cunoscute printre popoare faptele Lui!

² Cântaţi, cântaţi-I psalmi. Cugetaţi la toate lucrările Lui minunate!

³ Lăudaţi-vă cu Numele Lui cel sfânt! Să se bucure inima celor ce caută pe Domnul!

⁴ Căutaţi pe Domnul şi sprijinul Lui; căutaţi necurmat faţa Lui!

⁵ Aduceţi-vă aminte de semnele minunate pe care le-a făcut, de minunile şi de judecăţile gurii Lui.

⁶ Voi, sămânţă a robului Său Avraam, copii ai lui Iacov, aleşii Săi!

⁷ El este Domnul Dumnezeul nostru; judecăţile Lui sunt pe tot pământul.

⁸ El îşi aduce aminte totdeauna de legământul Său, de cuvântul Său pe care l-a poruncit pentru o mie de generaţii,

⁹ pe care l-a făcut cu Avraam, şi de jurământul Lui pentru Isaac;

¹⁰ şi pe care l-a făcut lege pentru Iacov, legământ veşnic pentru Israel,

¹¹ zicând: Ţie îţi voi da ţara Canaanului ca moştenire, care v-a căzut la sorţi.

¹² Pe atunci ei erau puţini la număr; da, foarte puţini, şi străini în ţară.

¹³ Şi mergeau de la un neam la altul, de la o împărăţie la un alt popor;

¹⁴ dar El n-a dat voie nimănui să-i asuprească; da, a mustrat regii din cauza lor,

¹⁵ zicând: Nu vă atingeţi de unşii mei, şi nu faceţi nici un rău profeţilor Mei!

¹⁶ A chemat foametea asupra ţării, a frânt tot toiagul pâinii.

¹⁷ Le-a trimis înainte un om, pe Iosif, care a fost vândut ca rob.

¹⁸ I-au strâns picioarele în lanţuri, l-au pus în fiare,

¹⁹ până la vremea când s-a împlinit ce vestise el, şi Cuvântul Domnului l-a încercat.

²⁰ Regele a trimis şi i-a dat drumul, stăpânitorul popoarelor l-a lăsat liber.

²¹ L-a făcut domn peste casa lui, şi stăpân peste toate averile lui,

²² ca să lege după plac pe domnitorii lui, şi să înveţe pe bătrânii lui înţelepciunea.

²³ Şi Israel a venit în Egipt; şi Iacov a locuit în ţara lui Ham.

²⁴ Şi El a înmulţit pe poporul Său foarte mult; şi l-a făcut mai puternic decât asupritorii lui.

²⁵ El le-a schimbat inima, ca să urască pe poporul Său, să comploteze împotriva robilor Săi.

²⁶ El a trimis pe robul Său Moise; şi pe Aaron, pe care-l alesese.

²⁷ Ei au făcut semnele Lui între ei, şi minuni în ţara lui Ham.

²⁸ El a trimis întuneric, şi a adus negura, şi ei nu s-au răsculat împotriva Cuvântului Său.

²⁹ El le-a prefăcut apele în sânge, şi le-a omorât peştii.

³⁰ Ţara lor a forfotit de broaşte, până în magaziile regilor lor.

³¹ El a vorbit, şi au venit muşte otrăvitoare, şi păduchi pe tot ţinutul lor.

³² El le-a dat grindină în loc de ploaie, flăcări de foc în ţara lor.

³³ Le-a bătut viile şi smochinii, si a sfărâmat copacii din ţinutul lor.

³⁴ El a vorbit, şi lăcustele au venit, şi omizi fără număr,

³⁵ care au mâncat orice verdeaţă din ţara lor, şi au mistuit roadele pământului lor.

³⁶ El a lovit pe toţi întâii-născuţi din tara lor, toată pârga puterii lor.

³⁷ El a scos pe poporul Său cu argint şi cu aur, şi nici unul din seminţiile Lui n-a fost neputincios.

³⁸ Egiptul s-a bucurat de plecarea lor, căci groaza de ei căzuse peste ei.

³⁹ A întins un nor ca să-i acopere; şi focul ca să lumineze în noapte.

⁴⁰ Ei au cerut, şi El a adus prepeliţe, şi i-a săturat cu pâinea cerului,

⁴¹ El a deschis stânca şi au ţâşnit ape, care s-au vărsat ca un râu în locurile uscate,

⁴² căci Şi-a adus aminte de Cuvântul Său cel sfânt, şi de Avraam, robul Său.

⁴³ Şi El a scos pe poporul Său cu veselie, pe aleşii Săi cu cântece de biruinţă.

⁴⁴ Şi le-a dat pământurile naţiunilor; şi au pus stăpânire pe rodul muncii popoarelor,

⁴⁵ ca să păzească poruncile Lui, şi să ţină legile Lui. Lăudaţi pe Domnul!

106

¹ Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul căci este bun! Căci mila Lui ţine în veci!

² Cine va putea să spună faptele măreţe ale Domnului? Cine va putea vesti toată lauda Lui?

³ Binecuvântaţi sunt cei ce păzesc judecata, cei ce fac dreptatea în orice timp.

⁴ Adu-Ţi aminte de mine, Doamne, în bunăvoinţa Ta faţă de poporul Tău! Cercetează-mă cu mântuirea Ta,

⁵ ca să văd fericirea aleşilor Tăi, să mă bucur de bucuria poporului Tău şi să mă laud cu moştenirea Ta!

⁶ Noi am păcătuit împreună cu părinţii noştri, am săvârşit nelegiuire, am făcut rău.

⁷ Părinţii noştri n-au luat aminte la lucrările Tale minunate în Egipt; nu şi-au adus aminte de mulţimea îndurărilor Tale, ci s-au răzvrătit la mare, la Marea Roşie.

⁸ Totuşi El i-a scăpat, din cauza Numelui Său, ca să-Şi arate puterea.

⁹ A mustrat Marea Roşie, şi ea a secat; şi i-a trecut prin adâncuri ca printr-un deşert.

¹⁰ I-a scăpat din mâna celui ce-i ura, şi i-a răscumpărat din mâna duşmanului.

¹¹ Şi apele au acoperit pe asupritorii lor, n-a rămas nici unul măcar dintre ei.

¹² Atunci ei au crezut în cuvintele Lui; au cântat laudele Lui.

¹³ Dar au uitat curând lucrările Lui; n-au aşteptat sfatul Lui,

¹⁴ ci au fost plini de poftă în deşert, şi au ispitit pe Dumnezeu în deşert.

¹⁵ Şi le-a dat ce cereau, dar a trimis uscăciune în sufletul lor.

¹⁶ În tabără au fost geloşi pe Moise, şi pe Aaron, sfântul Domnului.

¹⁷ Pământul s-a deschis şi l-a înghiţit pe Datan, şi a acoperit ceata lui Abiram.

¹⁸ Şi un foc s-a aprins în adunarea lor, flacăra a mistuit pe cei răi.

¹⁹ Au făcut un viţel în Horeb, şi s-au închinat înaintea unui chip turnat.

²⁰ Aşa au schimbat Gloria lor cu chipul unui bou care mănâncă iarbă.

²¹ Au uitat pe Dumnezeu, Mântuitorul lor, care făcuse lucruri mari în Egipt,

²² lucrări minunate în ţara lui Ham, semne înfricoşătoare la Marea Roşie.

²³ De aceea El a zis că i-ar fi nimicit, dacă Moise, alesul Său, n-ar fi stat la spărtură înaintea Lui, ca să abată mânia Lui şi să nu-i nimicească.

²⁴ Da, au dispreţuit ţara cea plăcută; n-au crezut Cuvântul Lui,

²⁵ ci murmurau în corturile lor şi n-au ascultat de glasul Domnului.

²⁶ De aceea El a ridicat mâna, jurând că-i va face să cadă în deşert,

²⁷ că le va doborî sămânţa printre naţiuni, şi-i va împrăştia prin ţări.

²⁸ Ei s-au alipit de Baal-Peor şi au mâncat din jertfele morţilor.

²⁹ Au provocat astfel pe Domnul la mânie prin faptele lor, şi o plagă a izbucnit între ei.

³⁰ Atunci s-a sculat Fineas, şi a făcut judecată, şi plaga s-a oprit.

³¹ Şi aceasta i s-a socotit ca dreptate din generaţie în generaţie până în veci.

³² Ei au mâniat pe Domnul la apele Meriba, şi Moise a fost pedepsit din cauza lor;

³³ pentru că s-au răzvrătit împotriva Duhului Lui, el a vorbit în chip uşuratic cu buzele.

³⁴ N-au nimicit popoarele, cum le poruncise Domnul,

³⁵ ci s-au amestecat cu naţiunile, şi au învăţat faptele lor.

³⁶ Şi au slujit idolilor lor, care au fost o cursă pentru ei.

³⁷ Da, şi-au jertfit fiii şi fiicele lor la idoli,

³⁸ şi au vărsat sânge nevinovat, sângele fiilor şi fiicelor lor, pe care i-au jertfit idolilor din Canaan, şi ţara a fost întinată cu omoruri.

³⁹ Aşa s-au întinat prin faptele lor, şi s-au desfrânat prin apucăturile lor.

⁴⁰ De aceea Domnul S-a aprins de mânie împotriva poporului Său, aşa de mult încât a urât moştenirea Sa.

⁴¹ Şi i-a dat în mâinile celor ce-i urau; şi cei care îi urau au stăpânit peste ei.

⁴² Duşmanii lor i-au asuprit, şi au fost supuşi sub mâna lor.

⁴³ De multe ori El i-a scăpat, dar ei L-au întărâtat prin sfatul lor, şi au ajuns nenorociţi prin nelegiuirea lor.

⁴⁴ Totuşi El a privit la nevoia lor, când le-a auzit strigătul.

⁴⁵ Şi-a adus aminte de legământul Său, şi a avut milă de ei, după bunătatea Lui cea mare.

⁴⁶ I-a făcut să afle milă înaintea tuturor celor ce-i duseseră în captivitate.

⁴⁷ Scapă-ne, Doamne, Dumnezeul nostru, şi strânge-ne din mijlocul naţiunilor, ca să aducem mulţumiri sfântului Tău Nume, să fim biruitori în lauda Ta!

⁴⁸ Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, din veşnicie în veşnicie! Şi tot poporul să zică: Amin! Lăudaţi pe Domnul!

107

¹ Lăudaţi pe Domnul căci este bun: căci în veci ţine mila Lui.

² Aşa să zică cei răscumpăraţi de Domnul, pe care El i-a răscumpărat din mâna duşmanului;

³ şi i-a strâns din toate ţările: de la est şi de la vest, de la nord şi de la sud.

⁴ Ei rătăceau prin deşert, pe cale neumblată; nu găseau nici o cetate de locuit.

⁵ Erau flămânzi şi însetaţi, le tânjea sufletul în ei.

⁶ Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a scăpat din necazurile lor.

⁷ El i-a călăuzit pe un drum drept, ca să ajungă într-o cetate de locuit.

⁸ O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui, şi pentru lucrările Lui minunate faţă de copiii oamenilor!

⁹ Căci El a săturat sufletul însetat, şi a umplut de bunătăţi sufletul înfometat.

¹⁰ Cei ce stăteau în întuneric şi în umbra morţii, trăiau încătuşaţi în apăsare şi în fiare,

¹¹ pentru că se împotriviseră cuvintelor lui Dumnezeu, şi nesocotiseră sfatul Celui Preaînalt.

¹² El le-a smerit inima prin suferinţă; au căzut, şi nimeni nu i-a ajutat.

¹³ Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a scăpat din necazurile lor.

¹⁴ El i-a scos din întuneric şi din umbra morţii şi le-a rupt lanţurile.

¹⁵ O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui, şi pentru lucrările Lui minunate faţă de copiii oamenilor!

¹⁶ Căci El a sfărâmat porţile de bronz, şi a rupt zăvoarele de fier.

¹⁷ Nebunii, din cauza căilor lor răzvrătite, şi din cauza nelegiuirii lor, ajunseseră nenorociţi.

¹⁸ Sufletul lor se dezgustase de orice hrană, şi erau lângă porţile morţii.

¹⁹ Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a scăpat din necazurile lor.

²⁰ A trimis Cuvântul Său, şi i-a vindecat, şi i-a scăpat din groapă.

²¹ O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui, şi pentru lucrările Lui minunate faţă de copiii oamenilor!

²² Să-I aducă jertfe de mulţumire, şi să vestească lucrările Lui cu cântări de bucurie.

²³ Cei ce se coboară pe mare în corăbii, care fac comerţ pe apele cele mari,

²⁴ aceia au văzut lucrările Domnului, şi minunile Lui în adânc.

²⁵ Căci El zice, şi se ridică furtuna, care înalţă valurile mării.

²⁶ Se ridică la ceruri, se coboară în adâncuri, sufletul lor se topeşte în necazul lor.

²⁷ Apucaţi de ameţeală, se clatină ca un om beat, şi zadarnică le este toată înţelepciunea.

²⁸ Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a scăpat din necazurile lor.

²⁹ A oprit furtuna, a adus liniştea, şi valurile s-au potolit.

³⁰ Atunci ei s-au bucurat că valurile s-au liniştit, şi El i-a dus la limanul dorit.

³¹ O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui, şi pentru lucrările Lui minunate faţă de copiii oamenilor!

³² Să-L înalţe în adunarea poporului, şi să-L laude în adunarea bătrânilor!

³³ El preface râurile în deşert, şi izvoarele de apă în pământ uscat,

³⁴ pământul roditor în pământ sărat, din cauza răutăţii locuitorilor lui.

³⁵ El preface deşertul în iaz, şi pământul uscat în izvoare de apă.

³⁶ Şi acolo aşează pe cei flămânzi, şi ei întemeiază o cetate, ca să locuiască în ea;

³⁷ însămânţează ogoare, şi sădesc vii, care le aduc roade.

³⁸ El îi binecuvântează, aşa că se înmulţesc nespus, şi nu lasă să se reducă numărul vitelor lor.

³⁹ De sunt împuţinaţi şi apăsaţi prin asuprire, nenorocire, şi suferinţă,

⁴⁰ El varsă dispreţul peste cei mari şi-i face să pribegească printr-un deşert în care nu este nici un drum.

⁴¹ Dar ridică pe cel lipsit, eliberează pe cel aflat în necaz, şi înmulţeşte familiile ca pe nişte turme.

⁴² Cei drepţi văd aceasta şi se bucură, şi orice nelegiuire îşi închide gura.

⁴³ Cine este înţelept să ia seama la aceste lucruri, şi să înţeleagă bunătăţile Domnului.

108

¹ Inima îmi este statornică,Dumnezeule! Voi cânta şi voi cânta cu psalmi, aceasta îmi este gloria!

² Deşteptaţi-vă liră şi harpă! Mă voi deştepta în zori de zi.

³ Te voi lăuda printre popoare, Doamne, şi îţi voi cânta laude printre naţiuni,

⁴ căci mare este bunătatea Ta, mai presus de ceruri, şi adevărul Tău până la nori.

⁵ Înalţă-Te peste ceruri Dumnezeule, şi gloria Ta să fie peste tot pământul!

⁶ Pentru ca preaiubiţii Tăi să fie salvaţi, scapă-ne prin dreapta Ta, şi răspunde-ne!

⁷ Dumnezeu a vorbit în sfinţenia Sa: Mă voi bucura, voi împărţi Sihemul şi voi măsura Valea Sucot,

⁸ al meu este Galaadul, al meu este Mânase; Efraim este coiful capului Meu; Iuda este legiuitorul Meu.

⁹ Moabul este ligheanul în care Mă spăl; asupra Edomului îmi arunc încălţămintea; voi scoate strigăte de biruinţă asupra ţării filistenilor.

¹⁰ Cine mă va duce în cetatea întărită? Cine mă va duce la Edom?

¹¹ Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat, şi care nu vrei să mai ieşi, Dumnezeule, cu armatele noastre?

¹² Dă-ne ajutor împotriva asupritorului, căci zadarnic este ajutorul omului!

¹³ Cu Dumnezeu vom face fapte măreţe, căci El va călca în picioare pe duşmanii noştri.

109

¹ Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!

² Căci gura omului rău şi gura înşelătorului sunt deschise împotriva mea: îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă.

³ Mă înconjoară cu vorbe pline de ură, şi se războiesc cu mine fără temei.

⁴ În timp ce eu îi iubesc, ei îmi sunt duşmani, dar eu m-am rugat pentru ei.

⁵ Şi ei mi-au răsplătit cu rău pentru bine, şi cu ură pentru dragostea mea.

⁶ Pune pe un om rău peste el, şi un duşman să stea la dreapta lui!

⁷ Când va fi judecat, să fie găsit vinovat, şi rugăciunea lui să treacă drept un păcat!

⁸ Puţine să-i fie zilele, şi slujba să i-o ia altul!

⁹ Să-i rămână copiii orfani, şi soţia lui văduvă!

¹⁰ Copiii lui să umble fără nici un căpătâi, şi să cerşească, să-şi caute pâinea departe de ruinele locuinţei lor.

¹¹ Creditorul să pună mâna pe tot ce are, şi străinii să-i jefuiască munca!

¹² Nimeni să nu mai ţină la el, nimeni să n-aibă milă de orfanii lui!

¹³ Urmaşii lui să fie nimiciţi, şi să li se şteargă numele în generaţia care va veni.

¹⁴ Nelegiuirea părinţilor lui să rămână ca aducere-aminte înaintea Domnului, şi păcatul mamei lui să nu se şteargă!

¹⁵ Domnul să-i aibă totdeauna înaintea ochilor, ca să le şteargă amintirea de pe pământ,

¹⁶ pentru că nu şi-a adus aminte să facă milă, ci a persecutat pe cel sărac, pe cel lipsit, ca să-l omoare pe cel cu inima zdrobită.

¹⁷ Îi plăcea blestemul: deci cadă asupra lui! Nu-i plăcea binecuvântarea: deci depărteze-se de la el!

¹⁸ Se învelea cu blestemul ca şi cum ar fi fost haina lui, să pătrundă ca apa înăuntrul lui, ca untdelemnul în oase!

¹⁹ Să-i fie veşmânt care să-l acopere, cingătoare cu care să fie totdeauna încins!

²⁰ Aceasta să fie, din partea Domnului, răsplata duşmanilor mei, şi a celor care vorbesc de rău împotriva sufletului meu.

²¹ Iar Tu, Doamne, Dumnezeule, lucrează pentru mine din cauza Numelui Tău, căci bună este mila Ta; salvează-mă!

²² Căci sunt sărac şi lipsit, şi îmi este rănită inima înăuntrul meu.

²³ Pier ca umbra care se lungeşte, sunt aruncat încoace şi încolo ca o lăcustă.

²⁴ Mi-au slăbit genunchii de post; şi carnea mea şi-a pierdut grăsimea.

²⁵ Am ajuns de batjocura lor; când mă privesc, dau din cap.

²⁶ Ajută-mă, Doamne, Dumnezeul meu! Scapă-mă prin bunătatea Ta!

²⁷ Ca să ştie că mâna Ta, că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!

²⁸ Măcar că ei blestemă, Tu binecuvântează; când ei se ridică împotriva mea, vor fi înfruntaţi, iar robul Tău se va bucura.

²⁹ Duşmanii mei să se îmbrace cu ruşine, şi să se acopere cu ruşinea lor ca şi cu o manta.

³⁰ Voi lăuda foarte mult cu gura mea pe Domnul; da, îl voi mări în mijlocul mulţimii,

³¹ căci El stă la dreapta săracului, ca să-l scape de cei care-i judecă sufletul.

110

¹ Domnul a zis Domnului meu: Stai la dreapta Mea, până voi pune pe duşmanii Tăi aşternut picioarelor Tale.

² Domnul va întinde din Sion toiagul puterii Tale, zicând: Domneşte în mijlocul duşmanilor Tăi.

³ Poporul Tău este plin de înflăcărare, când îţi aduni oştirea; în strălucire sfântă ca din sânul zorilor, vine tineretul Tău la Tine ca roua.

⁴ Domnul a jurat, şi nu-I va părea rău: Tu eşti preot în veci, după rânduiala lui Melhisedec.

⁵ Domnul este la dreapta Ta; El va zdrobi pe regi în ziua mâniei Sale.

⁶ El judecă printre popoare, umple locurile cu trupuri moarte, El va lovi pe conducătorul unei ţări mari.

⁷ El bea din pârâu în timpul mersului; de aceea îşi înalţă capul.

111

¹ Lăudaţi pe Domnul! Voi lăuda pe Domnul din toată inima, în sfatul oamenilor drepţi, şi în adunare.

² Mari sunt lucrările Domnului, cercetate de toţi cei ce le iubesc.

³ Strălucire şi măreţie este lucrarea Lui; şi dreptatea Lui ţine în veci.

⁴ El a lăsat o aducere-aminte a lucrărilor Lui minunate: Domnul este plin de har şi milos.

⁵ El a dat hrană celor care se tem de El; El îşi aduce pururea aminte de legământul Lui.

⁶ El a arătat poporului Său puterea lucrărilor Lui, căci le-a dat moştenirea naţiunilor.

⁷ Lucrările mâinilor Lui sunt adevăr şi dreptate; toate poruncile Lui sunt adevărate,

⁸ întărite pentru veşnicie, făcute în adevăr şi dreptate.

⁹ A trimis poporului Său răscumpărarea, a aşezat legământul Său în veci; Numele Lui este sfânt şi înfricoşător.

¹⁰ Frica de Domnul este începutul înţelepciunii; toţi cei care o practică vor avea o minte sănătoasă. Lauda Lui ţine în veci.

112

¹ Lăudaţi pe Domnul! Binecuvântat este omul care se teme de Domnul, care are o mare plăcere pentru poruncile Lui!

² Sămânţa Lui va fi puternică pe pământ, generaţia celor drepţi va fi binecuvântată.

³ Bogăţie şi belşug sunt în casa sa, şi dreptatea lui dăinuieşte în veci.

⁴ Celui drept îi răsare o lumină în întuneric, El este plin de har, şi milos, şi drept.

⁵ Binecuvântat este omul care este milos şi dă cu împrumut, care îşi rânduieşte faptele după dreptate,

⁶ căci în veci nu se va clătina; amintirea celui drept ţine în veci.

⁷ El nu se va teme de veşti rele, inima lui este tare, încrezându-se în Domnul.

⁸ Inima îi este întărită, n-are nici o teamă, până ce îşi vede împlinită dorinţa faţă de duşmanii lui.

⁹ El este darnic, dă celor lipsiţi dreptatea lui ţine în veci; capul se înalţă cu cinste.

¹⁰ Cel rău vede lucrul acesta şi se mânie, scrâşneşte din dinţi şi se topeşte. Dorinţa celor răi va pieri.

113

¹ Lăudaţi pe Domnul! Robi ai Domnului, lăudaţi, lăudaţi Numele Domnului!

² Fie Numele Domnului binecuvântat, de acum şi până în veci!

³ De la răsăritul soarelui până la apusul lui, fie Numele Domnului lăudat!

⁴ Domnul este înălţat mai presus de toate naţiunile, gloria Lui este mai presus de ceruri.

⁵ Cine este ca Domnul Dumnezeul nostru, care locuieşte pe înălţimi,

⁶ care îşi pleacă privirile ca să vadă ce se face în ceruri şi peste pământ?

⁷ El ridică pe sărac din ţărână, înalţă pe cel lipsit din gunoi,

⁸ ca să-i facă să stea cu cei mari, cu mai-marii poporului Său.

⁹ El dă o casă celei ce era stearpă, face din ea o mamă veselă în mijlocul copiilor ei. Lăudaţi pe Domnul!

114

¹ Când a ieşit Israel din Egipt, când a plecat casa lui Iacov din mijlocul unui popor de limbă străină,

² Iuda a ajuns sanctuarul Său şi Israel stăpânirea Sa.

³ Marea a văzut, şi a fugit: Iordanul s-a întors înapoi,

⁴ munţii au sărit ca nişte berbeci şi dealurile ca nişte miei.

⁵ Ce ai tu, mare, de fugi şi tu, Iordanule, de te întorci înapoi?

⁶ Ce aveţi voi, munţilor, de săltaţi ca nişte berbeci şi voi, dealurilor, ca nişte miei?

⁷ Cutremură-te, pământule, înaintea Domnului, înaintea Dumnezeului lui Iacov,

⁸ care preface stânca în iaz, cremenea în izvor de ape!

115

¹ Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci Numelui Tău dă glorie, pentru bunătatea Ta, pentru adevărul Tău!

² Pentru ce să zică naţiunile: Unde este Dumnezeul lor?

³ Dar Dumnezeul nostru este în ceruri: El face tot ce-I este plăcut.

⁴ Idolii lor sunt argint şi aur, lucrarea mâinilor omului.

⁵ Au gură, dar nu vorbesc; au ochi, dar nu văd;

⁶ au urechi, dar n-aud; au nas, dar nu miros;

⁷ au mâini, dar nu pipăie; au picioare, dar nu merg; nu scot nici un sunet din gâtlejul lor.

⁸ Ca ei sunt cei ce-i fac, toţi cei ce se încred în ei.

⁹ Israele, încrede-te în Domnul! El este ajutorul şi scutul lor.

¹⁰ Casa lui Aaron, încredeţi-vă în Domnul! El este ajutorul şi scutul lor.

¹¹ Cei ce vă temeţi de Domnul, încredeţi-vă în Domnul! El este ajutorul şi scutul lor.

¹² Domnul îşi aduce aminte de noi; El va binecuvânta, El va binecuvânta casa lui Israel; El va binecuvânta casa lui Aaron,

¹³ El va binecuvânta pe cei ce se tem de Domnul, pe cei mici şi pe cei mari.

¹⁴ Domnul să vă înmulţească tot mai mult, pe voi şi pe copiii voştri!

¹⁵ Fiţi binecuvântaţi de Domnul, Cel ce a făcut cerurile şi pământul!

¹⁶ Cerurile sunt cerurile Domnului, dar pământul l-a dat fiilor oamenilor.

¹⁷ Nu morţii laudă pe Domnul, nici vreunul din cei ce se coboară în locul tăcerii;

¹⁸ ci noi vom binecuvânta pe Domnul de acum şi până în veci. Lăudaţi pe Domnul!

116

¹ Iubesc pe Domnul, căci El aude glasul meu, cererile mele.

² Căci El Şi-a plecat urechea spre mine, de aceea-L voi chema toată viaţa mea.

³ Mă înfăşuraseră legăturile morţii şi mă cuprinseseră durerile infernului, eram pradă necazului şi durerii.

⁴ Atunci am chemat Numele Domnului şi am zis: Doamne, Te rog mântuieşte-mi sufletul!

⁵ Domnul este milos şi drept, da, Dumnezeul nostru este plin de milă.

⁶ Domnul păzeşte pe cei fără răutate; eram nenorocit, dar El m-a mântuit.

⁷ Întoarce-te, suflete al meu, la odihna ta, căci Domnul ţi-a făcut bine.

⁸ Căci Tu mi-ai scăpat sufletul de la moarte, ochiul meu de lacrimi, piciorul meu de cădere.

⁹ Voi umbla înaintea Domnului în pământul celor vii.

¹⁰ Am crezut, de aceea am vorbit: Sunt foarte nenorocit.

¹¹ Am zis în neliniştea mea: Toţi oamenii sunt mincinoşi!

¹² Cum voi răsplăti Domnului toate binefacerile Lui faţă de mine?

¹³ Voi înălţa paharul mântuirii, şi voi chema Numele Domnului.

¹⁴ Îmi voi împlini jurămintele făcute Domnului în faţa întregului Său popor.

¹⁵ Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiţi de El.

¹⁶ O, Doamne, sunt cu adevărat robul Tău, robul Tău, fiul roabei Tale: şi Tu mi-ai dezlegat legăturile.

¹⁷ Îţi voi aduce o jertfă de mulţumire, şi voi chema Numele Domnului;

¹⁸ Îmi voi împlini jurămintele făcute Domnului în faţa întregului Său popor,

¹⁹ În curţile Casei Domnului, în mijlocul tău, Ierusalime! Lăudaţi pe Domnul!

117

¹ Lăudaţi pe Domnul, toate naţiunile, preamăriţi-L, toate popoarele!

² Căci mare este bunătatea Lui faţă de noi şi adevărul Domnului ţine în veci. Lăudaţi pe Domnul!

118

¹ Mulţumiţi Domnului, căci este bun, căci în veci ţine mila Lui!

² Să zică Israel: Căci în veci ţine mila Lui!

³ Să zică şi casa lui Aaron: Căci în veci ţine mila Lui!

⁴ Să zică cei ce se tem de Domnul: Căci în veci ţine mila Lui!

⁵ În strâmtorarea mea am chemat pe Domnul, Domnul m-a ascultat şi m-a scos la loc larg.

⁶ Domnul este de partea mea, nu mă tem de nimic: ce poate să-mi facă omul?

⁷ Domnul este de partea mea printre cei ce mă ajută: de aceea îmi voi vedea împlinită dorinţa faţă de cei care mă urăsc.

⁸ Mai bine să cauţi adăpost în Domnul, decât să te încrezi în om.

⁹ Mai bine să cauţi adăpost în Domnul, decât să te încrezi în cei mari.

¹⁰ Toate naţiunile m-au înconjurat, dar în Numele Domnului le-am nimicit.

¹¹ M-au înconjurat, da, m-au înconjurat, dar în Numele Domnului le-am nimicit.

¹² M-au înconjurat ca nişte albine; dar se sting ca un foc de spini; căci în Numele Domnului le-am nimicit.

¹³ M-ai îmbrâncit ca să cad, dar Domnul m-a ajutat.

¹⁴ Domnul este tăria mea şi cântarea mea, şi El este mântuirea mea.

¹⁵ Strigăt de biruinţă şi de mântuire se înalţă în corturile celor drepţi, mâna dreaptă a Domnului face fapte mari.

¹⁶ Mâna dreaptă a Domnului se înalţă, mâna dreaptă a Domnului câştigă biruinţa!

¹⁷ Nu voi muri, ci voi trăi, şi voi povesti lucrările Domnului.

¹⁸ Domnul m-a mustrat, dar nu m-a dat morţii.

¹⁹ Deschideţi-mi porţile dreptăţii, ca să intru şi să laud pe Domnul.

²⁰ Iată poarta Domnului, pe ea intră cei drepţi.

²¹ Te voi lăuda pentru că m-ai ascultat, şi ai devenit mântuirea mea.

²² Piatra pe care au lepădat-o zidarii a devenit capul unghiului.

²³ Domnul a făcut aceasta; şi este minunat în ochii noştri.

²⁴ Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!

²⁵ O Doamne, ajută-mă, Te rog! Doamne, trimite, Te rog, prosperitate!

²⁶ Binecuvântat să fie cel ce vine în Numele Domnului, vă binecuvântăm din Casa Domnului.

²⁷ Domnul este Dumnezeu, care ne-a luminat. Legaţi jertfa cu funii, şi aduceţi-o până la coarnele altarului.

²⁸ Tu eşti Dumnezeul meu, şi eu Te voi lăuda; Dumnezeul meu, Te voi înălţa.

²⁹ Mulţumiţi Domnului, căci este bun, căci în veci ţine mila Lui!

119

¹ Binecuvântaţi sunt cei fără vină în calea lor, care umblă în Legea Domnului.

² Binecuvântaţi sunt cei care păzesc mărturiile Lui, care-L caută din toată inima lor,

³ cei care nu fac nici o nedreptate şi umblă în căile Lui.

⁴ Tu ai dat poruncile Tale ca să fie păzite cu grijă.

⁵ O, de ar ţinti căile mele la păzirea orânduielilor Tale!

⁶ Atunci nu voi fi ruşinat, la vederea tuturor poruncilor Tale!

⁷ Te voi lăuda cu inimă curată, când voi învăţa legile dreptăţii Tale!

⁸ Vreau să păzesc orânduielile Tale: nu mă părăsi de tot!

⁹ Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? îndreptându-se după Cuvântul Tău.

¹⁰ Te caut din toată inima mea; nu mă lăsa să rătăcesc de la poruncile Tale.

¹¹ Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta.

¹² Binecuvântat să fii Tu, Doamne! învaţă-mă orânduielile Tale.

¹³ Cu buzele mele vestesc toate hotărârile gurii Tale.

¹⁴ M-am bucurat în calea mărturiilor Tale, ca de toate bogăţiile.

¹⁵ Mă voi gândi adânc la poruncile Tale, şi cărările Tale le am sub ochi.

¹⁶ Mă voi desfăta în orânduielile Tale, nu voi uita Cuvântul Tău.

¹⁷ Fă bine robului Tău, ca să trăiesc, şi să păzesc Cuvântul Tău!

¹⁸ Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!

¹⁹ Sunt un străin pe pământ; nu-mi ascunde poruncile Tale!

²⁰ Totdeauna mi se frânge sufletul de dor după judecăţile Tale.

²¹ Tu mustri pe cei mândri, pe cei blestemaţi, care se rătăcesc de la poruncile Tale.

²² Ridică de peste mine batjocura şi dispreţul; căci păzesc mărturiile Tale.

²³ Chiar şi cei mari au stat să vorbească împotriva mea, dar robul Tău cugetă adânc la orânduielile Tale.

²⁴ Mărturiile Tale sunt desfătarea mea, sfătuitorii mei.

²⁵ Sufletul mi se lipeşte de ţărână, înviorează-mă după Cuvântul Tău.

²⁶ Îmi mărturisesc căile, şi Tu mă asculţi: învaţă-mă orânduielile Tale.

²⁷ Fă-mă să înţeleg calea poruncilor Tale şi voi cugeta la minunile Tale.

²⁸ Sufletul meu plânge de întristare; ridică-mă după Cuvântul Tău.

²⁹ Depărtează de la mine calea minciunii; şi dă-mi Legea Ta cu îndurare.

³⁰ Am ales calea adevărului; am pus înaintea mea judecăţile Tale.

³¹ Sunt alipit de mărturiile Tale, Doamne, nu mă lăsa de ruşine!

³² Voi alerga pe calea poruncilor Tale, când îmi vei lărgi inima.

³³ Învaţă-mă, Doamne, calea orânduielilor Tale, ca s-o ţin până la sfârşit.

³⁴ Dă-mi înţelepciune, şi voi ţine Legea Ta; da, o voi păzi cu toată inima.

³⁵ Fă-mă să umblu pe cărarea poruncilor Tale, căci îmi place de ea.

³⁶ Pleacă-mi inima spre mărturiile Tale, şi nu la Zgârcenie.

³⁷ Întoarce-mi ochii de la căutarea spre deşertăciune, înviorează-mă în calea Ta.

³⁸ Împlineşte-Ţi promisiunea faţă de robul Tău, care se teme de Tine.

³⁹ Depărtează de la mine dispreţul de care mă tem, căci judecăţile Tale sunt bune.

⁴⁰ Iată, doresc îndrumările Tale: însufleţeşte-mă în dreptatea Ta.

⁴¹ Să vină peste mine îndurările Tale, Doamne, mântuirea Ta, după Cuvântul Tău.

⁴² Aşa voi putea răspunde celui ce mă batjocoreşte: căci mă încred în Cuvântul Tău.

⁴³ Şi nu lua de tot din gura mea cuvântul adevărului, căci sper în judecăţile Tale.

⁴⁴ Aşa voi păzi Legea Ta necurmat, în veci de veci.

⁴⁵ Şi voi umbla în loc larg: căci caut îndrumările Tale.

⁴⁶ Voi vorbi despre mărturiile Tale înaintea regilor, şi nu mă voi ruşina.

⁴⁷ Şi mă voi desfăta în poruncile Tale, pe care le iubesc,

⁴⁸ îmi voi ridica mâinile spre poruncile Tale, pe care le iubesc, şi voi cugeta la orânduielile Tale.

⁴⁹ Adu-Ţi aminte de promisiunea dată robului Tău, în care m-ai făcut să-mi pun Speranţa.

⁵⁰ Aceasta este mângâierea mea în necazul meu: căci Cuvântul Tău mi-a dat iarăşi viaţă.

⁵¹ Cei mândri îmi aruncă batjocuri, totuşi eu nu mă abat de la Legea Ta.

⁵² Îmi aduc aminte de judecăţile Tale de odinioară, Doamne, şi mă mângâi.

⁵³ M-a cuprins o mânie aprinsă din cauza celor ce părăsesc Legea Ta.

⁵⁴ Orânduielile Tale au fost cântările mele în casa pribegiei mele.

⁵⁵ Noaptea mi-am adus aminte de Numele Tău, Doamne, şi am păzit Legea Ta.

⁵⁶ Aşa mi s-a întâmplat, căci am păzit poruncile Tale.

⁵⁷ Tu eşti partea mea, Doamne! Am spus că voi păzi cuvintele Tale.

⁵⁸ Te rog din toată inima, fii îndurător faţă de mine, după Cuvântul Tău!

⁵⁹ Mă gândesc la căile mele, şi îmi îndrept picioarele spre mărturiile Tale.

⁶⁰ M-am grăbit şi n-am întârziat să păzesc poruncile Tale.

⁶¹ Cursele celor răi mă înconjuraseră: dar n-am uitat Legea Ta.

⁶² Mă scol la mijlocul nopţii să-Ţi mulţumesc pentru judecăţile Tale cele drepte.

⁶³ Sunt alături de cei ce se tem de Tine, şi de cei ce păzesc poruncile Tale.

⁶⁴ Pământul este plin de bunătatea Ta, Doamne, învaţă-mă orânduielile Tale!

⁶⁵ Tu ai făcut bine robului Tău, Doamne, după Cuvântul Tău.

⁶⁶ Învaţă-mă să am înţelegere şi pricepere, căci cred în poruncile Tale.

⁶⁷ Până când n-am fost umilit, rătăceam; dar acum păzesc Cuvântul Tău.

⁶⁸ Tu eşti bun, şi binefăcător: învaţă-mă orânduielile Tale!

⁶⁹ Cei mândri au complotat minciună împotriva mea: dar eu păzesc din toată inima învăţăturile Tale.

⁷⁰ Inima lor este acoperită cu grăsime; dar eu mă desfătez în Legea Ta.

⁷¹ Este spre binele meu că m-ai îndurerat, ca să învăţ orânduielile Tale.

⁷² Legea gurii Tale este mai bună pentru mine decât mii de lucruri de aur şi de argint.

⁷³ Mâinile Tale m-au făcut şi m-au întocmit, dă-mi pricepere, ca să învăţ poruncile Tale.

⁷⁴ Cei care se tem de Tine mă vor vedea şi se vor bucura; căci mi-am pus speranţa în Cuvântul Tău.

⁷⁵ Ştiu, Doamne, că judecăţile Tale sunt drepte, şi că din credincioşie m-ai smerit.

⁷⁶ Fă, Te rog, ca bunătatea Ta să-mi fie mângâiere, după Cuvântul Tău dat robului Tău!

⁷⁷ Să vină peste mine îndurările Tale, ca să trăiesc, căci Legea Ta este desfătarea mea.

⁷⁸ Să fie ruşinaţi cei mândri care mă asupresc fără temei: dar eu mă gândesc la poruncile Tale.

⁷⁹ Să se îndrepte către mine cei ce se tem de Tine, şi cei ce cunosc mărturiile Tale!

⁸⁰ Inima să-mi fie neîmpărţită în orânduielile Tale, ca să nu fiu dat de ruşine.

⁸¹ Îmi tânjeşte sufletul după mântuirea Ta: dar sper în Cuvântul Tău.

⁸² Mi se topesc ochii după Cuvântul Tău, zicând: Când mă vei mângâia?

⁸³ Căci am ajuns ca un burduf pus în fum; totuşi nu uit orânduielile Tale.

⁸⁴ Care este numărul zilelor robului Tău? Când vei judeca pe cei care mă persecută?

⁸⁵ Cei mândri au săpat gropi înaintea mea; care nu sunt după voia Ta.

⁸⁶ Toate poruncile Tale sunt credincioşie; ei mă persecută pe nedrept, ajută-mă!

⁸⁷ Era gata să mă şteargă de pe pământ; dar eu n-am părăsit poruncile Tale.

⁸⁸ Înviorează-mă după bunătatea Ta, ca să păzesc mărturia gurii Tale!

⁸⁹ Cuvântul Tău, Doamne, dăinuieşte în veci în ceruri.

⁹⁰ Credincioşia Ta ţine din generaţie în generaţie; Tu ai întemeiat pământul şi el rămâne tare.

⁹¹ După legile Tale stă în picioare totul azi, căci toate îţi sunt slujitori.

⁹² Dacă n-ar fi fost Legea Ta desfătarea mea, aş fi pierit în necazul meu.

⁹³ Niciodată nu voi uita poruncile Tale, căci prin ele mă înviorezi.

⁹⁴ Al Tău sunt, mântuieşte-mă, căci am căutat îndrumările Tale.

⁹⁵ Nişte oameni nelegiuiţi mă aşteaptă să mă nimicească; dar eu iau aminte la mărturiile Tale.

⁹⁶ Am văzut că orice este desăvârşit are margini; dar porunca Ta nu are margini.

⁹⁷ Cât de mult iubesc eu Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea.

⁹⁸ Poruncile Tale mă fac mai înţelept decât duşmanii mei, căci totdeauna le am cu mine.

⁹⁹ Am mai multă pricepere decât toţi învăţătorii mei, căci mărturiile Tale sunt cugetarea mea adâncă.

¹⁰⁰ Înţeleg mai mult decât cei bătrâni, căci am păzit poruncile Tale.

¹⁰¹ Îmi ţin piciorul departe de orice cale rea, ca să pot păzi Cuvântul Tău.

¹⁰² Nu m-am depărtat de judecăţile Tale: căci Tu m-ai învăţat.

¹⁰³ Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decât mierea în gura mea!

¹⁰⁴ Prin poruncile Tale mă fac mai priceput, de aceea urăsc orice cale a minciunii.

¹⁰⁵ Cuvântul Tău este o lampă pentru picioarele mele, şi o lumină pentru cărarea mea.

¹⁰⁶ Am jurat, şi mă voi ţine de el, că voi ţine judecăţile Tale cele drepte.

¹⁰⁷ Sunt foarte amărât; înviorează-mă, Doamne, după Cuvântul Tău!

¹⁰⁸ Primeşte, Te rog, Doamne, darurile de bunăvoie ale gurii mele, şi învaţă-mă judecăţile Tale!

¹⁰⁹ Sufletul meu este necurmat în mâna mea, dar eu nu uit Legea Ta.

¹¹⁰ Nişte oameni răi mi-au întins curse, dar eu nu m-am rătăcit de la poruncile Tale.

¹¹¹ Mărturiile Tale sunt moştenirea mea în veci, căci ele sunt bucuria inimii mele.

¹¹² Îmi plec inima să împlinesc orânduielile Tale totdeauna, până la sfârşit.

¹¹³ Urăsc pe cei nestatornici, dar iubesc Legea Ta.

¹¹⁴ Tu eşti adăpostul meu şi scutul meu: sper în Cuvântul Tău.

¹¹⁵ Depărtaţi-vă de la mine, răufăcătorilor, căci eu voi păzi poruncile Dumnezeului meu!

¹¹⁶ Sprijineşte-mă după Cuvântul Tău, ca să trăiesc, şi nu mă lăsa de ruşine în speranţa mea!

¹¹⁷ Fii sprijinul meu, şi voi fi în siguranţă, şi voi păzi neîncetat orânduielile Tale.

¹¹⁸ Tu respingi pe toţi cei ce se rătăcesc de la orânduielile Tale, căci înşelătoria lor nu este decât minciună.

¹¹⁹ Ca spuma iei pe toţi cei răi de pe pământ, de aceea eu iubesc învăţăturile Tale.

¹²⁰ Mi se înfioară carnea de frica Ta, şi mă tem de judecăţile Tale.

¹²¹ Am făcut judecată şi dreptate, nu mă lăsa în voia asupritorilor mei!

¹²² Ia sub ocrotirea Ta binele robului Tău, nu mă lăsa apăsat de cei mândri.

¹²³ Mi se topesc ochii după mântuirea Ta, şi după cuvântul dreptăţii Tale.

¹²⁴ Poartă-Te cu robul Tău după bunătatea Ta, şi învaţă-mă orânduielile Tale!

¹²⁵ Eu sunt robul Tău; dă-mi pricepere, ca să cunosc mărturiile Tale.

¹²⁶ Este timpul ca Tu să lucrezi, Doamne; căci ei au stricat Legea Ta.

¹²⁷ De aceea, eu iubesc poruncile Tale, mai mult decât aurul, da, mai mult decât aurul.

¹²⁸ De aceea găsesc drepte toate poruncile Tale; urăsc orice cale a minciunii.

¹²⁹ Mărturiile Tale sunt minunate, de aceea sufletul meu le păzeşte.

¹³⁰ Dezvăluirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor simpli.

¹³¹ Deschid gura şi oftez, căci sunt lacom după poruncile Tale.

¹³² Întoarce-Ţi faţa spre mine şi ai milă de mine, după obiceiul Tău faţă de cei care iubesc Numele Tău!

¹³³ Întăreşte-mi paşii în Cuvântul Tău, şi nu lăsa nici o nelegiuire să stăpânească peste mine!

¹³⁴ Scapă-mă de asuprirea oamenilor, ca să păzesc orânduielile Tale!

¹³⁵ Fă să lumineze Faţa Ta peste robul Tău; şi învaţă-mă orânduielile Tale!

¹³⁶ Ochii îmi varsă şiroaie de ape, pentru că Legea Ta nu este păzită.

¹³⁷ Tu eşti drept, Doamne, şi judecăţile Tale sunt drepte.

¹³⁸ Tu ai poruncit mărturiile Tale în dreptate şi nespusă credincioşie.

¹³⁹ Zelul meu mă mistuie, pentru că duşmanii mei au uitat cuvintele Tale.

¹⁴⁰ Cuvântul Tău este foarte curat şi robul Tău îl iubeşte.

¹⁴¹ Sunt mic şi dispreţuit; dar nu uit poruncile Tale.

¹⁴² Dreptatea Ta este o dreptate veşnică, şi Legea Ta este adevărul.

¹⁴³ Necazul şi strâmtorarea mă ajunseseră, dar poruncile Tale sunt desfătarea mea.

¹⁴⁴ Dreptatea mărturiilor tale este pe vecie; dă-mi pricepere, şi voi trăi.

¹⁴⁵ Am strigat cu toată inima; ascultă-mă, Doamne! Voi păzi învăţăturile Tale!

¹⁴⁶ Am strigat către Tine; mântuieşte-mă, şi voi păzi învăţăturile Tale!

¹⁴⁷ O iau înaintea zorilor şi strig: sper în Cuvântul Tău.

¹⁴⁸ O iau înaintea străjilor de noapte şi deschid ochii, ca să cuget la Cuvântul Tău.

¹⁴⁹ Ascultă-mi glasul, după bunătatea Ta; înviorează-mă, Doamne, după judecata Ta.

¹⁵⁰ Cei ce urmăresc mişelia se apropie de mine; ei sunt departe de Legea Ta.

¹⁵¹ Dar Tu eşti aproape, Doamne, şi toate poruncile Tale sunt adevăr.

¹⁵² De mult timp ştiu din învăţăturile Tale, ce le-ai întemeiat pentru totdeauna.

¹⁵³ Vezi-mi apăsarea şi scapă-mă, căci nu uit Legea Ta.

¹⁵⁴ Apără-mi cauza şi răscumpără-mă, înviorează-mă după Cuvântul Tău.

¹⁵⁵ Mântuirea este departe de cei răi, căci ei nu caută orânduielile Tale.

¹⁵⁶ Mari sunt îndurările Tale, Doamne! înviorează-mă,potrivit cu judecăţile Tale!

¹⁵⁷ Mulţi sunt prigonitorii şi duşmanii mei, dar nu m-am abătut de la învăţăturile Tale.

¹⁵⁸ Când m-am uitat la cei care umblau cu viclenie, m-am dezgustat, căci ei nu păzesc Cuvântul Tău.

¹⁵⁹ Vezi cât de mult iubesc eu poruncile Tale! înviorează-mă, Doamne, după bunătatea Ta!

¹⁶⁰ Temelia Cuvântului Tău este adevăr, şi orice judecată a dreptăţii Tale ţine pentru totdeauna.

¹⁶¹ Nişte prinţi mă prigonesc fără temei, dar inima mea nu tremură decât la cuvintele Tale.

¹⁶² Mă bucur de Cuvântul Tău, ca unul care găseşte o pradă mare.

¹⁶³ Urăsc şi nu sufăr minciuna: dar iubesc Legea Ta.

¹⁶⁴ De şapte ori pe zi Te laud, pentru judecăţile Tale cele drepte.

¹⁶⁵ Multă pace au cei ce iubesc Legea Ta, şi pentru ei nu este cădere.

¹⁶⁶ Eu sper în mântuirea Ta, Doamne, şi împlinesc poruncile Tale.

¹⁶⁷ Sufletul meu ţine învăţăturile Tale; şi le iubesc mult de tot!

¹⁶⁸ Am păzit poruncile şi învăţăturile Tale, căci toate căile mele sunt înaintea Ta.

¹⁶⁹ Să ajungă strigătul meu până la Tine, Doamne! Dă-mi pricepere, după Cuvântul Tău.

¹⁷⁰ Să ajungă cererea mea până la Tine! Eliberează-mă, după promisiunea Ta!

¹⁷¹ Buzele mele să vestească lauda Ta, căci Tu mă înveţi orânduielile Tale!

¹⁷² Limba mea să vorbească de Cuvântul Tău, căci toate poruncile Tale sunt dreptate!

¹⁷³ Mâna Ta să-mi fie ajutor, căci am ales poruncile Tale.

¹⁷⁴ Suspin după mântuirea ta, Doamne, şi Legea Ta este desfătarea mea.

¹⁷⁵ Să-mi trăiască sufletul şi să Te laude, şi judecăţile tale să mă ajute.

¹⁷⁶ Am rătăcit ca o oaie pierdută; caută pe robul Tău, căci n-am uitat poruncile Tale.

120

¹ Am strigat către Domnul în strâmtorarea mea, şi El m-a ascultat.

² Doamne, scapă-mi sufletul de buza mincinoasă, de limba mincinoasă!

³ Ce ţi se va da şi ce ţi se va adăuga, limbă înşelătoare?

⁴ Săgeţile ascuţite ale unui războinic şi cărbunii aprinşi de ienupăr.

⁵ Vai de mine că locuiesc la Meşec, locuiesc în corturile Chedarului!

⁶ Destul mi-a locuit sufletul lângă cei ce urăsc pacea.

⁷ Eu sunt pentru pace: dar de îndată ce eu vorbesc, ei sunt pentru război.

121

¹ Îmi ridic ochii spre munţi, de unde vine ajutorul meu?

² Ajutorul meu vine de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul.

³ El nu va lăsa să ţi se clatine piciorul; Cel care te păzeşte nu va dormita.

⁴ Iată, Cel ce păzeşte pe Israel nu dormitează, nici nu doarme.

⁵ Domnul este păzitorul tău, Domnul este umbra ta pe mâna ta cea dreaptă.

⁶ De aceea soarele nu te va bate ziua, nici luna noaptea.

⁷ Domnul te va păzi de orice rău, îţi va păzi sufletul.

⁸ Domnul te va păzi la plecare şi la venire, de acum şi până în veci.

122

¹ M-am bucurat când mi-au zis: Să mergem la Casa Domnului!

² Picioarele noastre stau în porţile tale, Ierusalime!

³ Ierusalimul este zidit ca o cetate făcută dintr-o bucată.

⁴ Acolo se urcă seminţiile, seminţiile Domnului, după legea lui Israel, ca să laude Numele Domnului.

⁵ Căci acolo sunt aşezate tronurile pentru judecată, tronurile de domnie ale lui David.

⁶ Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului! Cei ce te iubesc vor prospera.

⁷ Pacea să fie între zidurile tale, prosperitatea în palatele tale.

⁸ Din cauza fraţilor şi prietenilor mei, voi spune: Pacea să fie cu tine!

⁹ Din cauza Casei Domnului Dumnezeului nostru, voi căuta binele tău.

123

¹ Către Tine îmi ridic ochii, către Tine care locuieşti în ceruri.

² Iată, cum se uită ochii sclavilor la mâna stăpânilor lor şi ochii sclavei la mâna stăpânei ei, aşa se uită ochii noştri la Domnul Dumnezeul nostru, până va avea milă de noi.

³ Ai milă de noi, Doamne, ai milă de noi, căci suntem peste măsură de sătui de dispreţ;

⁴ ne este sătul sufletul de batjocurile celor fără griji, de dispreţul celor mândri.

124

¹ De n-ar fi fost Domnul de partea noastră, să spună Israel acum!

² De n-ar fi fost Domnul de partea noastră, când s-au ridicat oamenii împotriva noastră,

³ ne-ar fi înghiţit de vii, când li s-a aprins mânia împotriva noastră;

⁴ atunci apele s-ar fi revărsat peste noi, ar fi trecut râurile peste sufletul nostru;

⁵ ar fi trecut peste sufletul nostru apele năprasnice.

⁶ Binecuvântat fie Domnul, care nu ne-a dat pradă dinţilor lor!

⁷ Sufletul ne-a scăpat ca pasărea din laţul păsărarilor; laţul s-a rupt, şi noi am scăpat.

⁸ Ajutorul nostru este în Numele Domnului, care a făcut cerurile şi pământul.

125

¹ Cei care se încred în Domnul sunt ca Muntele Sionului, care nu se clatină, ci stă întărit pe vecie.

² Cum sunt munţii în jurul Ierusalimului, aşa este Domnul în jurul poporului Său, de acum şi până în veci.

³ Căci sceptrul răutăţii nu va rămâne pe moştenirea celor drepţi, ca nu cumva cei drepţi să întindă mâinile spre nelegiuire.

⁴ Doamne, varsă-Ţi binefacerile peste cei buni, şi peste cei ce sunt drepţi în inimile lor.

⁵ Dar pe cei ce apucă pe căi sucite, Domnul îi va face să meargă împreună cu lucrătorii nelegiuirii. Pace să fie peste Israel!

126

¹ Când a adus Domnul înapoi pe captivii Sionului, parcă visam.

² Atunci gura noastră era plină de strigăte de bucurie, şi limba de cântări de veselie. Atunci se spunea printre popoare: Domnul a făcut mari lucruri pentru ei!

³ Da, Domnul a făcut mari lucruri pentru noi, de aceea suntem plini de bucurie.

⁴ Adu, Doamne, înapoi pe captivii noştri, ca pe nişte râuri în partea de sud.

⁵ Cei ce seamănă cu lacrimi vor secera cu bucurie.

⁶ Cel care umblă plângând, ducându-şi sămânţa de semănat, se întoarce cu cântec de veselie, aducându-şi snopii strânşi de el.

127

¹ Dacă nu zideşte Domnul casa, degeaba lucrează cei ce o zidesc; dacă nu păzeşte Domnul cetatea, degeaba veghează cel ce o păzeşte.

² În zadar vă sculaţi de dimineaţă şi vă culcaţi târziu, ca să mâncaţi pâinea durerilor; căci preaiubitului Său, El îi dă pâinea ca în somn.

³ Iată, copiii sunt o moştenire de la Domnul, rodul pântecelui este O răsplată.

⁴ Ca săgeţile în mâna unui războinic, aşa sunt copiii tinereţii.

⁵ Binecuvântat este omul care şi-a umplut tolba de săgeţi cu ei! Căci ei nu vor rămâne de ruşine, când vor vorbi cu duşmanii lor la poartă.

128

¹ Binecuvântat este oricine se teme de Domnul; care umblă în căile Lui!

² Căci vei mânca munca mâinilor tale, vei fi fericit şi-ţi va merge bine.

³ Soţia ta va fi ca o viţă roditoare înăuntrul casei tale; copiii tăi vor sta ca nişte lăstari de măslini în jurul mesei tale.

⁴ Iată, aşa va fi binecuvântat omul care se teme de Domnul.

⁵ Domnul să te binecuvânteze din Sion, şi să vezi fericirea Ierusalimului în toate zilele vieţii tale.

⁶ Da, să vezi pe copiii copiilor tăi! Pacea să fie peste Israel!

129

¹ Destul m-au asuprit din tinereţe – s-o spună Israel –

² destul m-au asuprit din tinereţe, dar nu m-au biruit.

³ Plugarii au arat pe spinarea mea, au tras brazde lungi pe ea.

⁴ Domnul este drept; El a tăiat frânghiile celor răi.

⁵ Să se umple de ruşine şi să dea înapoi toţi cei ce urăsc Sionul!

⁶ Să fie ca iarba pe acoperişuri, care se uscă înainte de-a fi smulsă!

⁷ Secerătorul nu-şi umple mâna cu ea, cel care leagă snopii nu-şi încarcă braţul cu ea

⁸ şi trecătorii nu zic: Binecuvântarea Domnului să fie peste voi! Vă binecuvântăm în Numele Domnului!

130

¹ Din fundul adâncului am strigat la Tine, Doamne;

² Doamne, ascultă-mi glasul! Să ia aminte urechile Tale la glasul cererilor mele!

³ Doamne, dacă vei lua aminte la fărădelegile noastre, cine ar mai putea sta în picioare, Doamne?

⁴ Dar la Tine este iertare, ca să fii de temut.

⁵ Eu sper în Domnul, sufletul meu speră, şi aştept promisiunea Lui.

⁶ Sufletul meu aşteaptă pe Domnul, mai mult decât aşteaptă santinelele dimineaţa, da, mai mult decât aşteaptă santinelele dimineaţa.

⁷ Israele, pune-ţi speranţa în Domnul, căci la Domnul este mila, şi la El este belşug de răscumpărare!

⁸ El va răscumpăra pe Israel din toate nelegiuirile lui.

131

¹ Doamne, eu n-am o inimă îngâmfată, nici priviri trufaşe; nici nu mă implic în probleme prea mari sau în lucruri care îmi depăşesc puterile.

² Dimpotrivă, mi-am liniştit şi potolit sufletul; ca un copil înţărcat care stă cu mama lui; da, sufletul meu este ca un copil înţărcat.

³ Pune-ţi speranţa în Domnul, Israele, de acum şi până în veci!

132

¹ Doamne, adu-Ţi aminte de David şi de toate necazurile lui!

² Cum a jurat el Domnului şi a făcut următorul jurământ Puternicului lui Iacov:

³ Nu voi intra în camera casei mele, nici nu mă voi urca în patul în care mă culc;

⁴ nu voi da somn ochilor mei, nici aţipire pleoapelor mele,

⁵ până nu voi găsi un loc pentru Domnul, o locuinţă pentru Puternicul lui Iacov.

⁶ Iată, am auzit despre el la Efrata, l-am găsit în ogoarele Iaar.

⁷ Să ne ducem la locuinţa Lui, să ne închinăm înaintea aşternutului picioarelor Lui!

⁸ Ridică-Te, Doamne, vino la locaşul Tău de odihnă, Tu şi chivotul puterii Tale!

⁹ Preoţii Tăi să se îmbrace în dreptate şi credincioşii Tăi să scoată strigăte de bucurie!

¹⁰ Pentru robul Tău David, nu lepăda pe unsul Tău!

¹¹ Domnul a jurat lui David adevărul; şi nu Se va întoarce de la ce a jurat: Voi pune pe tronul tău roadă trupului tău.

¹² Dacă fiii tăi vor păzi legământul Meu şi mărturia Mea, pe care le-o voi da, vor sta şi fiii lor în veci pe tronul tău.

¹³ Căci Domnul a ales Sionul, l-a dorit ca locuinţă a Lui şi a zis:

¹⁴ Acesta este locul Meu de odihnă pe vecie; voi locui în el, căci l-am dorit.

¹⁵ Îi voi binecuvânta din belşug hrana, voi sătura cu pâine pe Săracii lui.

¹⁶ Voi îmbrăca în mântuire pe preoţii lui, şi credincioşii lui vor scoate strigăte de bucurie.

¹⁷ Acolo voi înălţa puterea lui David, voi pregăti o lumină pentru unsul Meu.

¹⁸ Voi îmbrăca în ruşine pe duşmanii Lui, dar peste el va străluci coroana lui.

133

¹ Iată, ce plăcut şi ce frumos este să locuiască fraţii în unitate!

² Este ca untdelemnul de preţ turnat pe cap, care curge pe barbă, pe barba lui Aaron, se coboară pe marginea veşmintelor lui.

³ Este ca roua Hermonului, care se coboară pe Munţii Sionului, căci acolo dă Domnul binecuvântarea, viaţa, pentru veşnicie.

134

¹ Iată, binecuvântaţi pe Domnul, toţi robii Domnului, care staţi noaptea în Casa Domnului!

² Ridicaţi-vă mâinile spre sanctuar şi binecuvântaţi pe Domnul!

³ Domnul să te binecuvânteze din Sion, El care a făcut cerurile şi pământul!

135

¹ Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi Numele Domnului, lăudaţi-L voi, robi ai Domnului,

² voi care staţi în Casa Domnului, în curţile Casei Dumnezeului nostru!

³ Lăudaţi pe Domnul, căci Domnul este bun; cântaţi laude Numelui Său, căci este plăcut.

⁴ Căci Domnul Şi l-a ales pe Iacov, pe Israel ca şi comoară a Sa.

⁵ Căci ştiu că Domnul este mare şi Domnul nostru este mai presus de toţi dumnezeii.

⁶ Domnul face tot ce vrea în ceruri şi pe pământ, în mări şi în toate locurile adânci.

⁷ El ridică norii de pe marginile pământului, dă naştere la fulgere şi ploaie şi scoate vântul din magaziile lui.

⁸ El a lovit pe întâii-născuţi ai Egiptului, de la oameni până la animale.

⁹ A trimis semne şi minuni în mijlocul tău, Egiptule; împotriva lui Faraon şi împotriva tuturor slujitorilor lui.

¹⁰ El a biruit multe naţiuni şi a ucis regi puternici:

¹¹ pe Sihon, regele amoriţilor, pe Og, regele Basanului, şi toate împărăţiile Canaanului;

¹² şi le-a dat ţara de moştenire, o moştenire lui Israel, poporul Său.

¹³ Doamne, Numele Tău rămâne pe vecie; Doamne, pomenirea Ta ţine din generaţie în generaţie,

¹⁴ căci Domnul va judeca pe poporul Său, şi va avea milă de robii Săi.

¹⁵ Idolii naţiunilor sunt argint şi aur, lucrare făcută de mâinile oamenilor.

¹⁶ Au gură, dar nu vorbesc, au ochi, dar nu văd,

¹⁷ au urechi, dar nu aud, nici nu este vreo suflare în gura lor.

¹⁸ Cei care-i fac sunt ca ei, toţi cei ce se încred în ei.

¹⁹ Casa lui Israel, binecuvântaţi pe Domnul! Casa lui Aaron, binecuvântaţi pe Domnul!

²⁰ Casa lui Levi, binecuvântaţi pe Domnul! Cei ce vă temeţi de Domnul, binecuvântaţi pe Domnul!

²¹ Domnul să fie binecuvântat din Sion, El, care locuieşte în Ierusalim! Lăudaţi pe Domnul!

136

¹ Mulţumiţi Domnului căci este bun! Căci în veci ţine mila Lui!

² Mulţumiţi Dumnezeului dumnezeilor, căci în veci ţine mila Lui!

³ Mulţumiţi Domnului domnilor, căci în veci ţine mila Lui!

⁴ Celui ce singur face mari minuni, căci în veci ţine mila Lui!

⁵ Celui ce a făcut cerurile cu înţelepciune, căci în veci ţine mila Lui!

⁶ Celui ce a întins pământul peste ape, căci în veci ţine mila Lui!

⁷ Celui ce a făcut luminătorii cei mari, căci în veci ţine mila Lui!

⁸ Soarele, ca să stăpânească ziua, căci în veci ţine mila Lui!

⁹ Luna şi stelele, ca să stăpânească noaptea, căci în veci ţine mila Lui!

¹⁰ Celui ce a lovit Egiptul în întâii lor născuţi, căci în veci ţine mila Lui!

¹¹ Şi a scos pe Israel din mijlocul lor, căci în veci ţine mila Lui!

¹² Cu mână tare şi cu braţ întins, căci în veci ţine mila Lui!

¹³ Celui ce a împărţit Marea Roşie în două, căci în veci ţine mila Lui!

¹⁴ Şi El a trecut pe Israel prin mijlocul ei, căci în veci tine mila Lui!

¹⁵ Dar a aruncat pe Faraon şi pe armatele lui în Marea Roşie, căci în veci ţine mila Lui!

¹⁶ Celui ce a condus pe poporul Lui prin deşert, căci în veci ţine mila Lui!

¹⁷ Celui ce a bătut mari regi, căci în veci ţine mila Lui!

¹⁸ Şi a ucis regi puternici, căci în veci ţine mila Lui!

¹⁹ Pe Sihon, regele amoriţilor, căci în veci ţine mila Lui!

²⁰ Şi pe Og, regele Basanului, căci în veci ţine mila Lui!

²¹ Şi le-a dat ţara de moştenire, căci în veci ţine mila Lui!

²² De moştenire robului Său Israel, căci în veci ţine mila Lui!

²³ Celui ce Şi-a adus aminte de noi când eram umiliţi, căci în veci ţine mila Lui!

²⁴ Şi ne-a scăpat de asupritorii noştri, căci în veci ţine mila Lui!

²⁵ Celui ce dă hrană oricărei făpturi, căci în veci ţine mila Lui!

²⁶ Mulţumiţi Dumnezeului cerurilor, căci în veci tine mila Lui!

137

¹ Pe malurile râurilor Babilonului, stăteam jos şi plângeam, când ne aduceam aminte de Sion.

² În sălciile ce erau acolo ne-am atârnat harpele.

³ Căci acolo biruitorii noştri ne cereau cântări, şi asupritorii noştri ne cereau bucurie, zicând: Cântaţi-ne din cântările Sionului!

⁴ Cum să cântăm noi cântările Domnului pe un pământ străin?

⁵ Dacă te voi uita, Ierusalime, să-si uite dreapta mea iscusinţa ei!

⁶ Să mi se lipească limba de cerul gurii, dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!

⁷ Adu-Ţi aminte Doamne, de copiii Edomului, care, în ziua nenorocirii Ierusalimului, ziceau: Radeţi-l, radeţi-l din temelii!

⁸ Ah! fiica Babilonului, sortită pustiirii, binecuvântat este cine-ţi va întoarce la fel răul pe care ni l-ai făcut!

⁹ Binecuvântat este cel ce va apuca pe pruncii tăi şi-i va zdrobi de stâncă!

138

¹ Te laud din toată inima, cânt laudele Tale înaintea dumnezeilor,

² Mă închin în templul Tău cel sfânt şi laud Numele Tău pentru bunătatea şi credincioşia Ta, căci Ţi s-a mărit faima potrivit cu măreţia Numelui Tău.

³ În ziua când Te-am chemat, m-ai ascultat, m-ai îmbărbătat şi mi-ai întărit sufletul.

⁴ Toţi regii pământului Te vor lăuda, Doamne, când vor auzi cuvintele gurii Tale;

⁵ ei vor lăuda căile Domnului, căci mare este gloria Domnului.

⁶ Deşi Domnul este înălţat, totuşi vede pe cei umili, dar cunoaşte de departe pe cei îngâmfaţi.

⁷ Când umblu în strâmtorare, Tu mă înviorezi, îţi întinzi mâna spre mânia duşmanilor mei şi dreapta Ta mă mântuie.

⁸ Domnul va sfârşi ce a început pentru mine. Doamne, bunătatea Ta ţine în veci: nu părăsi lucrările mâinilor Tale.

139

¹ Doamne, Tu m-ai cercetat şi mă cunoşti,

² ştii când stau jos şi când mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gândul.

³ Ştii când umblu şi când mă culc, şi cunoşti toate căile mele.

⁴ Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul.

⁵ Tu m-ai împresurat pe dinapoi şi pe dinainte, şi-Ţi pui mâna peste mine.

⁶ O ştiinţă ca aceasta e prea minunată pentru mine; este prea înaltă ca s-o pot atinge.

⁷ Unde să mă duc departe de Duhul Tău, şi unde să fug departe de Faţa Ta?

⁸ Dacă mă voi urca în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo;

⁹ dacă voi lua aripile zorilor şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării,

¹⁰ şi acolo mâna Ta mă va călăuzi şi dreapta Ta mă va apuca.

¹¹ Dacă voi zice: Sigur întunericul mă va acoperi şi lumina dimprejurul meu se va face noapte!

¹² Iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunericul ca lumina.

¹³ Căci Tu ai făcut rinichii mei, m-ai ţesut în pântecele mamei mele:

¹⁴ Te laud că sunt o făptură atât de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!

¹⁵ Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut în chip tainic, ţesut în chip ciudat ca în adâncimile pământului.

¹⁶ Când nu eram decât un făt fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite mai înainte de a fi fost vreuna din ele.

¹⁷ Cât de preţioase-mi sunt gândurile Tale, Dumnezeule! Cât de mare este numărul lor!

¹⁸ Dacă le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip. Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.

¹⁹ O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău! Depărtaţi-vă de la mine, oameni setoşi de sânge!

²⁰ Căci vorbesc despre Tine cu răutate, duşmanii Tăi iau în deşert Numele Tău!

²¹ Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc, şi să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta?

²² Da, îi urăsc cu o ură desăvârşită; îi privesc ca pe duşmani ai mei.

²³ Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! încearcă-mă şi cunoaşte-mi îngrijorările!

²⁴ Şi vezi dacă este vreo cale rea în mine şi du-mă pe calea veşniciei!

140

¹ Scapă-mă, Doamne, de oamenii cei răi! Păzeşte-mă de oamenii asupritori,

² care cugetă lucruri rele în inima lor şi sunt totdeauna gata să înceapă războiul!

³ Ei îşi ascut limba ca un şarpe, veninul de năpârcă e sub buzele lor. (Oprire)

⁴ Păzeşte-mă, Doamne, de mâinile celui rău! Fereşte-mă de oamenii asupritori, care se gândesc să mă doboare!

⁵ Nişte îngâmfaţi îmi întind curse şi laţuri, pun reţele de-a lungul drumului şi îmi întind capcane. (Oprire)

⁶ Eu zic Domnului: Tu eşti Dumnezeul meu! Ia aminte, Doamne, la glasul rugăciunilor mele!

⁷ Doamne, Dumnezeule, tăria mântuirii mele, Tu-mi acoperi capul în ziua luptei.

⁸ Nu împlini, Doamne, dorinţele celui rău, nu lăsa să-i reuşească planurile, pentru că s-ar lăuda!

⁹ Asupra capului celor ce mă înconjoară să cadă nelegiuirea buzelor lor!

¹⁰ Cărbuni aprinşi să cadă peste ei! în foc sa fie aruncaţi, în adâncuri de unde să nu se mai scoale!

¹¹ Omul cu limba mincinoasă nu se va întări pe pământ; pe omul asupritor, nenorocirea îl va pândi şi-l va duce la pieire.

¹² Ştiu că Domnul va apăra cauza celui apăsat, dreptatea celor lipsiţi.

¹³ Da, cei drepţi vor lăuda Numele Tău, oamenii drepţi vor locui înaintea Ta.

141

¹ Doamne, eu Te chem: vino degrabă la mine! Ia aminte la glasul meu, când Te chem!

² Ca tămâia să fie rugăciunea mea înaintea Ta, şi ca jertfa de seară să fie ridicarea mâinilor mele!

³ Pune, Doamne, o strajă gurii mele, şi păzeşte uşa buzelor mele!

⁴ Nu-mi abate inima la lucruri rele, ca să nu fac fapte rele din răutate, împreună cu oamenii care fac răul; şi să nu mănânc din petrecerile lor.

⁵ Să mă lovească cel drept, căci lovitura lui îmi va fi binevenită. Şi să mă mustre, căci mustrarea lui îmi va fi ca untdelemnul turnat pe capul meu. Să nu-mi întorc capul de la ea: dar rugăciunea mea se va înălţa întruna împotriva răutăţii lor.

⁶ Când li se vor arunca judecătorii de pe stânci, atunci vor asculta de cuvintele mele şi le vor fi plăcute.

⁷ Cum se brăzdează şi se spintecă pământul, aşa ni se risipesc oasele la gura mormântului.

⁸ De aceea, către Tine, Doamne, Dumnezeule, îmi îndrept ochii, la Tine caut adăpost; nu-mi părăsi sufletul!

⁹ Păzeşte-mă de cursa pe care mi-o întind ei, şi de piedicile celor ce fac răul!

¹⁰ Să cadă cei răi în laţurile lor, în timp ce eu să scap!

142

¹ Cu glasul meu strig către Domnul, cu glasul meu mă rog către Domnul.

² Îmi vărs necazul înaintea Lui, şi-mi povestesc strâmtorarea înaintea Lui.

³ Când îmi este mâhnit duhul în mine, Tu îmi cunoşti cărarea. Pe drumul pe care umblu, mi-au întins o cursă.

⁴ Caută la dreapta şi vezi! Nimeni nu mă mai cunoaşte, orice scăpare este pierdută pentru mine, nimănui nu-i pasă de sufletul meu.

⁵ Doamne, către Tine strig şi zic: Tu eşti adăpostul meu, partea mea pe pământul celor vii.

⁶ Ia aminte la strigătele mele, căci sunt nenorocit de tot. Scapă-mă de cei ce mă asupresc, căci sunt mai tari decât mine.

⁷ Scoate-mi sufletul din închisoare, ca să laud Numele Tău! Cei drepţi vor veni să mă înconjoare, când îmi vei face bine.

143

¹ Doamne, ascultă-mi rugăciunea, pleacă-Ţi urechea la cererile mele! Ascultă-mă în credincioşia şi dreptatea Ta!

² Nu intra la judecată cu robul Tău! Căci nici un om viu nu este drept înaintea Ta.

³ Duşmanul îmi urmăreşte sufletul, îmi calcă viaţa în picioare la pământ: mă face să locuiesc în întuneric, ca şi cei ce au murit de multă vreme.

⁴ Îmi este mâhnit duhul în mine şi inima îmi este tulburată înăuntrul meu.

⁵ Mi-aduc aminte de zilele de odinioară, mă gândesc la toate lucrările Tale, cuget la lucrarea mâinilor Tale.

⁶ Îmi întind mâinile spre Tine; îmi suspină sufletul după Tine, ca un pământ uscat.

⁷ Grăbeşte-Te de-mi răspunde, Doamne; mi se topeşte sufletul; nu-mi ascunde Faţa Ta, căci aş ajunge atunci ca şi cei ce se coboară în mormânt!

⁸ Fă-mă să aud dis-de-dimineaţă bunătatea Ta, căci mă încred în Tine. Arată-mi calea pe care trebuie să umblu, căci la Tine îmi înalţ sufletul.

⁹ Scapă-mă de duşmanii mei, Doamne, căci la Tine caut adăpost.

¹⁰ Învaţă-mă să fac voia Ta, căci Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă călăuzească pe calea cea dreaptă!

¹¹ Pentru Numele Tău, Doamne, înviorează-mă; în dreptatea Ta, scoate-mi sufletul din necaz!

¹² În bunătatea Ta, nimiceşte pe duşmanii mei, şi pierde pe toţi potrivnicii sufletului meu, căci eu sunt robul Tău.

144

¹ Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea, care-mi deprinde mâinile la luptă, degetele la bătălie,

² Binefăcătorul meu şi Adăpostul meu, Turnul meu de scăpare şi Eliberatorul meu, Scutul meu de adăpost, care-mi supune pe poporul meu!

³ Doamne, ce este omul, ca să iei cunoştinţă de el sau fiul omului, ca să iei seama la el?

⁴ Omul este ca o suflare, zilele lui sunt ca umbra care trece.

⁵ Apleacă cerurile, Doamne, şi coboară-Te! Atinge munţii ca să fumege!

⁶ Fulgeră şi risipeşte pe duşmanii mei! Aruncă-Ţi săgeţile şi pune-i pe fugă!

⁷ Întinde-Ţi mâna din înălţime, eliberează-mă şi scapă-mă din apele cele mari, din mâna Străinilor,

⁸ a căror gură vorbeşte cuvinte deşarte şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă.

⁹ Dumnezeule, îţi voi cânta o cântare nouă, Te voi lăuda cu harpa cu zece coarde.

¹⁰ Tu, care dai regilor salvare, Cel ce scapă pe David, robul Său, de sabia morţii,

¹¹ eliberează-mă şi scapă-mă din mâna celor străini, a căror gură vorbeşte cuvinte deşarte şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă!

¹² Fiii noştri să fie ca nişte vlăstare care cresc în tinereţea lor; fetele noastre să fie ca nişte stâlpi sculptaţi pentru podoaba unui palat.

¹³ Grânarele noastre să fie pline, dând tot felul de alimente; oile noastre să se înmulţească mii şi mii, cu zecile de mii, în câmpiile noastre.

¹⁴ Boii noştri să fie încărcaţi de grăsime; nici o daună, nici o pierdere, nici un ţipăt să nu fie în târgurile noastre.

¹⁵ Binecuvântat este poporul care stă astfel! Binecuvântat este poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!

145

¹ Te voi înălţa, Dumnezeul meu, Regele meu; şi voi binecuvânta Numele Tău în veci de veci.

² În fiecare zi Te voi binecuvânta, şi voi lăuda Numele Tău în veci de veci.

³ Mare este Domnul şi foarte vrednic de laudă, şi măreţia Lui este nepătrunsă.

⁴ Fiecare generaţie să laude lucrările Tale către alta şi să vestească faptele Tale măreţe!

⁵ Voi medita la strălucirea glorificată a măreţiei Tale, şi voi cânta minunile Tale.

⁶ Oamenii vor vorbi de puterea Ta cea înfricoşătoare şi eu voi vesti măreţia Ta.

⁷ Ei vor răspândi amintirea marii Tale bunătăţi şi vor cânta despre dreptatea Ta!

⁸ Domnul este îndurător şi milos, îndelung răbdător şi plin de bunătate.

⁹ Domnul este bun faţă de toţi şi îndurările Lui se întind peste toate lucrările Lui.

¹⁰ Toate lucrările Tale Te vor lăuda, Doamne! Şi credincioşii Tăi Te vor binecuvânta.

¹¹ Vor vorbi despre gloria împărăţiei Tale şi vor vesti puterea Ta,

¹² ca să facă să fie cunoscută fiilor oamenilor puterea Ta şi strălucirea plină de glorie a împărăţiei Tale.

¹³ Împărăţia Ta este o împărăţie veşnică şi stăpânirea Ta rămâne în toate generaţiile.

¹⁴ Domnul sprijină pe toţi cei ce cad şi îndreaptă pe toţi cei încovoiaţi.

¹⁵ Ochii tuturor privesc cu speranţă spre Tine şi Tu le dai hrana la vreme.

¹⁶ Îţi deschizi mâna şi saturi după dorinţă tot ce are viaţă.

¹⁷ Domnul este drept în toate căile Lui şi îndurător în toate faptele Sale.

¹⁸ Domnul este lângă toţi cei ce-L cheamă, lângă cei ce-L cheamă cu toată inima.

¹⁹ El împlineşte dorinţele celor ce se tem de El, le aude strigătul şi-i scapă.

²⁰ Domnul păzeşte pe toţi cei ce-L iubesc, dar nimiceşte pe toţi cei răi.

²¹ Gura mea să vestească lauda Domnului şi orice făptură să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt în veci de veci!

146

¹ Lăudaţi pe Domnul! Laudă, suflete, pe Domnul!

² Voi lăuda pe Domnul cât voi trăi, voi cânta laude Dumnezeului meu cât voi fi.

³ Nu vă încredeţi în cei mari, în fiul omului, în care nu este ajutor.

⁴ Suflarea lui trece, se întoarce în pământ şi în aceeaşi zi îi pier şi planurile.

⁵ Binecuvântat este cine are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacov, binecuvântat este cine-şi pune speranţa în Domnul Dumnezeul Său!

⁶ El a făcut cerurile şi pământul, marea şi tot ce este în ea. El ţine credincioşia în veci.

⁷ El face dreptate celor asupriţi; dă pâine celor flămânzi. Domnul eliberează pe prinşii de război;

⁸ Domnul deschide ochii orbilor; Domnul îndreaptă pe cei încovoiaţi; Domnul iubeşte pe cei drepţi.

⁹ Domnul ocroteşte pe cei străini, sprijină pe orfan şi pe văduvă, dar răstoarnă calea celor răi.

¹⁰ Domnul domneşte în veci; Dumnezeul tău, Sioane, rămâne din veci în veci! Lăudaţi pe Domnul!

147

¹ Lăudaţi pe Domnul! Căci este bine să cântăm laude Dumnezeului nostru, căci este plăcut şi lauda este frumoasă.

² Domnul zideşte Ierusalimul; strânge laolaltă pe cei nenorociţi ai lui Israel.

³ El vindecă pe cei cu inima zdrobită şi le leagă rănile.

⁴ El socoteşte numărul stelelor şi le cheamă pe toate pe nume.

⁵ Mare este Domnul nostru şi puternic prin tăria Lui, înţelepciunea Lui este fără margini.

⁶ Domnul ridică pe cei apăsaţi şi doboară la pământ pe cei răi.

⁷ Cântaţi Domnului cu mulţumiri, cântaţi laude Dumnezeului nostru cu harpa!

⁸ El acoperă cerul cu nori, pregăteşte ploaia pentru pământ şi face să crească iarba pe munţi.

⁹ El dă hrană vitelor şi puilor corbului când strigă.

¹⁰ Nu de puterea calului Se bucură El, nu-Şi găseşte plăcerea în picioarele omului.

¹¹ Domnul iubeşte pe cei ce se tem de El, pe cei ce speră în bunătatea Lui.

¹² Laudă pe Domnul, Ierusalime, laudă pe Dumnezeul tău, Sioane!

¹³ Căci El a întărit zăvoarele porţilor tale; El a binecuvântat pe fiii tăi în mijlocul tău.

¹⁴ El dă pace ţinutului tău, şi te satură cu cel mai bun grâu.

¹⁵ El îşi trimite poruncile pe pământ, Cuvântul Lui aleargă cu repeziciune.

¹⁶ El dă zăpada ca lâna, El presară bruma albă ca şi cenuşa;

¹⁷ El îşi azvârle gheaţa în bucăţi; cine poate sta înaintea gerului Său?

¹⁸ El îşi trimite Cuvântul Său şi le topeşte; pune să sufle vântul Lui şi apele curg.

¹⁹ El descoperă lui Iacov Cuvântul Său, lui Israel legile şi poruncile Sale.

²⁰ El n-a lucrat aşa cu toate naţiunile şi ele n-au cunoscut poruncile Lui. Lăudaţi pe Domnul!

148

¹ Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul din înălţimea cerurilor, lăudaţi-L în locurile cele înalte!,

² Lăudaţi-L, toţi îngerii Lui! Lăudaţi-L, toate oştirile Lui!

³ Lăudaţi-L, soare şi lună, lăudaţi-L, toate stelele luminoase!

⁴ Lăudaţi-L, cerurile cerurilor, şi voi, ape, care sunteţi mai presus de ceruri!

⁵ Să laude Numele Domnului, căci El a poruncit şi au fost create,

⁶ le-a întărit pe veci de veci; le-a dat legi şi nu le vor călca.

⁷ Lăudaţi pe Domnul, de jos de pe pământ, voi, monştri de mare şi toate adâncurile;

⁸ foc şi grindină, zăpadă şi ceaţă, vânturi năprasnice, care împliniţi poruncile Lui,

⁹ munţi şi toate dealurile, pomi roditori şi toţi cedrii,

¹⁰ fiare şi toate vitele, târâtoare şi păsări înaripate,

¹¹ regi ai pământului şi toate popoarele, prinţi şi toţi judecătorii pământului,

¹² tineri şi tinere, bătrâni şi copii!

¹³ Să laude Numele Domnului! Căci numai Numele Lui este înălţat; măreţia Lui este mai presus de pământ şi de ceruri.

¹⁴ El a înălţat tăria poporului Său; iată o pricină de laudă pentru toţi credincioşii Lui, pentru copiii lui Israel, care sunt aproape de El. Lăudaţi pe Domnul!

149

¹ Lăudaţi pe Domnul! Cântaţi Domnului o cântare nouă, cântaţi lauda Lui în adunarea credincioşilor Lui!

² Să se bucure Israel de Cel ce l-a făcut, să se veselească fiii Sionului de Regele lor!

³ Să laude Numele Lui cu dansuri, să-I cânte laude cu toba şi cu harpa!

⁴ Căci Domnul găseşte plăcere în poporul Lui şi împodobeşte pe cei apăsaţi cu mântuire.

⁵ Să salte de bucurie credincioşii Lui îmbrăcaţi în glorie, să cânte de bucurie în aşternuturile lor!

⁶ Laudele lui Dumnezeu să fie în gura lor şi sabia cu două tăişuri în mâna lor,

⁷ ca să facă răzbunarea împotriva popoarelor şi să pedepsească naţiunile;

⁸ să lege pe regii lor cu lanţuri, şi pe mai-marii lor cu obezi de fier,

⁹ ca să aducă la îndeplinire împotriva lor judecata scrisă! Această cinste este a tuturor sfinţilor Lui. Lăudaţi pe Domnul!

150

¹ Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul în sanctuarul Lui, lăudaţi-L în întinderea cerului, unde se arată măreţia Lui!

² Lăudaţi-L pentru faptele Lui cele mari, lăudaţi-L potrivit cu mărimea Lui nemărginită!

³ Lăudaţi-L cu sunetul de trompetă; lăudaţi-L cu alăuta şi cu harpa!

⁴ Lăudaţi-L cu timpane şi dansuri; lăudaţi-L cu instrumente cu coarde şi cu flaute!

⁵ Lăudaţi-L cu chimvale răsunătoare, lăudaţi-L cu chimvale zăngănitoare!

⁶ Tot ce are suflare să laude pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!