1

¹ Istoria lui Neemia, fiul lui Hacalia. În luna Chişleu în al douăzecilea an, pe când eram în fortăreaţa Susa,

² a venit Hanani, unul din fraţii mei, şi câţiva oameni din Iuda. Şi i-am întrebat despre iudeii care au scăpat, care mai rămăseseră in captivitate, şi despre Ierusalim.

³ Şi ei mi-au zis: Cei ce au mai rămas din captivitate sunt acolo în ţară, în mare nenorocire şi ruşine, zidul Ierusalimului este dărâmat şi porţile lui sunt arse de foc.

⁴ Şi când am auzit aceste lucruri, am stat jos şi am plâns, şi m-am văitat multe zile. Am postit şi m-am rugat înaintea Dumnezeului cerurilor,

⁵ şi am zis: Te rog, o Doamne, Dumnezeul cerurilor, Dumnezeule mare şi înfricoşător, Tu care ţii legământul şi eşti plin de milă faţă de cei ce Te iubesc şi păzesc poruncile Tale!

⁶ Urechea Ta să fie atentă şi ochii Tăi deschişi, ca să asculţi rugăciunea robului Tău, care Ţi-o face acum, zi şi noapte, pentru copiii lui Israel, robii Tăi, mărturisind păcatele copiilor lui Israel, pe care le-am făcut împotriva Ta, căci eu şi casa tatălui meu am păcătuit.

⁷ Ne-am purtat foarte rău faţă de Tine, şi n-am păzit poruncile, nici legile, nici orânduielile, pe care le-ai dat robului Tău Moise.

⁸ Adu-Ţi aminte, Te rog, de cuvântul pe care l-ai poruncit robului Tău Moise, spunând: Dacă veţi păcătui, vă voi risipi printre popoare;

⁹ dar dacă vă veţi întoarce la Mine şi veţi păzi poruncile Mele şi le veţi împlini, chiar dacă veţi fi alungaţi la marginea cea mai depărtată a cerurilor, de acolo vă voi aduna şi vă voi aduce în locul pe care l-am ales ca să locuiască Numele Meu acolo.

¹⁰ Ei sunt robii Tăi şi poporul Tău, pe care l-ai răscumpărat prin puterea Ta cea mare şi prin mâna Ta cea tare.

¹¹ O! Doamne, Te rog, urechea Ta să fie atentă la rugăciunea robului Tău, şi la rugăciunea robilor Tăi, care îşi găsesc plăcerea să se teamă de Numele Tău! Şi binecuvântează, Te rog, pe robul Tău şi dă-i milă înaintea omului acestuia! Pe atunci eram paharnicul regelui.

2

¹ În luna Nisan, în anul al douăzecilea al regelui Artaxerxe, pe când vinul era înaintea lui, am luat vinul şi l-am dat regelui. Niciodată nu fusesem trist în prezenţa lui.

² Şi regele mi-a zis: Pentru ce ai faţa tristă? Văd că nu eşti bolnav; nu poate fi decât o întristare a inimii. Atunci m-am temut foarte tare,

³ şi am zis regelui: Trăiască regele în veci! Cum să n-am faţa tristă, când cetatea, locul în care sunt mormintele părinţilor mei, este nimicită şi porţile ei sunt arse de foc?

⁴ Şi regele mi-a zis: Ce ceri? Eu m-am rugat Dumnezeului cerurilor,

⁵ şi am zis regelui: Dacă găseşte cu cale regele, şi dacă robul tău a găsit trecere înaintea ta, trimite-mă în Iuda, la cetatea mormintelor părinţilor mei, ca s-o zidesc din nou.

⁶ Şi regele, lângă care stătea şi regina, mi-a zis atunci: Cât va ţine călătoria ta şi când te vei întoarce? Regele a găsit cu cale să mă lase să plec şi i-am hotărât un timp.

⁷ Apoi am zis regelui: Dacă găseşte regele cu cale, să mi se dea scrisori pentru guvernatorii de dincolo de Râu, ca să mă lase să plec şi să intru în Iuda;

⁸ şi o scrisoare pentru Asaf, păzitorul pădurii regelui, ca să-mi dea lemne să fac grinzi pentru porţile fortăreţei care aparţine de casă, pentru zidul cetăţii şi pentru casa în care voi intra. Şi regele mi-a dat aceste scrisori, căci mâna cea bună a Dumnezeului meu era peste mine.

⁹ Apoi am venit la guvernatorii de dincolo de Râu, şi le-am dat scrisorile regelui, care pusese să mă însoţească nişte mai-mari ai armatei şi nişte călăreţi.

¹⁰ Şi când Sanbalat, horonitul, şi Tobia, slujitorul amonit, au auzit aceasta, nu le-a plăcut deloc că venea un bărbat să caute binele copiilor lui Israel.

¹¹ Aşa am venit la Ierusalim, şi am rămas acolo trei zile.

¹² Şi m-am sculat noaptea, eu cu câţiva bărbaţi, fără să fi spus cuiva ce-mi pusese Dumnezeul meu în inimă să fac pentru Ierusalim. Nu era cu mine nici un alt animal, afară de animalul pe care îl călăream.

¹³ Am ieşit noaptea pe Poarta Văii şi m-am îndreptat spre Izvorul Balaurului şi spre Poarta Gunoiului, şi am privit zidurile Ierusalimului, care erau dărâmate, şi porţile lui arse de foc.

¹⁴ Apoi am mers mai departe la Poala Izvorului şi la Iazul Regelui, dar nu era loc pe unde să treacă animalul pe care călăream.

¹⁵ Apoi am urcat noaptea pe la pârâu şi m-am uitat iarăşi la zid; şi m-am întors, şi am intrat pe Poarta Văii, şi aşa m-am reîntors.

¹⁶ Şi conducătorii n-au ştiut unde am mers, sau ce-am făcut. Până în clipa aceea nu spusesem nimic iudeilor, nici preoţilor, nici mai-marilor, nici conducătorilor, nici celorlalţi care se ocupau de lucrare.

¹⁷ Atunci le-am zis: Vedeţi starea nenorocită în care suntem. Ierusalimul este dărâmat şi porţile lui sunt arse de foc. Veniţi să ridicăm zidul Ierusalimului şi să nu mai fim o ruşine.

¹⁸ Şi le-am istorisit cum mâna cea bună a Dumnezeului meu fusese peste mine şi ce cuvinte îmi spusese regele. Şi ei au zis: Să ne sculăm şi să zidim! Aşa că şi-au întărit mâinile pentru a face bine.

¹⁹ Dar când Sanbalat, horonitul, şi Tobia, slujitorul amonit, şi Gheşem, arabul, au auzit, şi-au bătut joc de noi şi ne-au dispreţuit. Şi au zis: Ce faceţi voi acolo? Vă răsculaţi împotriva regelui?

²⁰ Şi eu le-am răspuns şi le-am zis: Dumnezeul cerurilor ne va da izbândă; de aceea noi, robii Săi, ne vom scula şi vom zidi; dar voi n-aveţi nici parte, nici drept, nici amintire în Ierusalim.

3

¹ Marele preot Eliaşib s-a sculat împreună cu fraţii săi, preoţii, şi au zidit Poarta Oilor. Au sfinţit-o, şi i-au pus uşile; au sfinţit-o de la Turnul Meea, până la Turnul lui Hananeel.

² Şi alături de Eliaşib au zidit oamenii din Ierihon; alături de el a zidit şi Zacur, fiul lui Imri.

³ Şi fiii lui Senaa au făcut Poarta Peştilor, au acoperit-o cu scânduri şi i-au pus uşile, încuietorile şi zăvoarele.

⁴ Şi alături de ei a reparat Meremot, fiul lui Urie, fiul lui Hacoţ; alături de ei a reparat Meşulam, fiul lui Berechia, fiul lui Meşezabeel; şi alături de ei a lucrat Ţadoc, fiul lui Baana.

⁵ Şi alături de ei au lucrat tecoiţii, ai căror fruntaşi nu s-au supus în lucrarea Domnului.

⁶ Şi Poarta cea Veche au reparat-o Ioiada, fiul lui Paseah şi Meşulam, fiul lui Besodia. Au acoperit-o cu scânduri şi i-au pus uşile, încuietorile şi zăvoarele.

⁷ Şi alături de ei au reparat Melatia, gabaonitul, Iadon, meronitul, şi oamenii din Gabaon şi din Miţpa, până la reşedinţa guvernatorului de dincoace de Râu.

⁸ Alături de ei a reparat Uziel, fiul lui Harhaia, unul dintre bijutieri; şi alături de el a lucrat Hanania, unul dintre cei ce fac parfumuri. Au întărit Ierusalimul până la Zidul cel Lat.

⁹ Şi alături de ei a reparat Refaia, fiul lui Hur, care era mai-marele peste jumătate din ţinutul Ierusalimului.

¹⁰ Şi alături de ei a reparat Iedaia, fiul lui Harumaf, în faţa casei sale; şi alături de el a reparat Hatuş, fiul lui Haşabnia.

¹¹ Malchia, fiul lui Harim, şi Haşub, fiul lui Pahat-Moab, au reparat o altă parte a zidului şi Turnul Cuptoarelor.

¹² Şi alături de ei a reparat Şalum, fiul lui Haloheş, mai-marele peste jumătate din ţinutul Ierusalimului, el şi fiicele lui.

¹³ Poarta Văii au reparat-o Hanun şi locuitorii Zanoahului. Au zidit-o şi i-au pus uşile, încuietorile şi zăvoarele. Ei au făcut o mie de coţi de zid până la Poarta Gunoiului.

¹⁴ Şi Poarta Gunoiului a reparat-o Malchia, fiul lui Recab, mai-marele peste ţinutul Bet-Hacheremului. A zidit-o şi i-a pus uşile, încuietorile şi zăvoarele.

¹⁵ Şi Poarta Izvorului a reparat-o Şalun, fiul lui Col-Hoze, mai-marele peste ţinutul Miţpa. A zidit-o şi a acoperit-o, şi i-a pus uşile, încuietorile şi zăvoarele; şi a reparat zidul Iazului Siloe, lângă Grădina Regelui, până la treptele care coboară din Cetatea lui David.

¹⁶ După el a reparat Neemia, fiul lui Azbuc, mai-marele peste jumătate din ţinutul Bet-Ţurului, până în faţa mormântului lui David, până la iazul care fusese zidit şi până la Casa Vitejilor.

¹⁷ După el au reparat leviţii, Rehum, fiul lui Bani. Alături de el a reparat Haşabia, mai-marele peste jumătate din ţinutul Cheila.

¹⁸ După el au reparat fraţii lor, Bavai, fiul lui Henadad, mai-marele peste jumătate din ţinutul Cheila.

¹⁹ Şi alături de el a reparat Ezer fiul lui Iosua, mai-marele peste Miţpa, o altă parte a zidului, în faţa Urcuşului Casei Armelor, în unghi

²⁰ După el Baruc, fiul lui Zabai a reparat cu râvnă o altă parte, de la unghi până la poarta casei marelui preot Eliaşib.

²¹ După el, Meremot, fiul lui Urie, fiul lui Hacoţ, a reparat o altă parte, de la poarta casei lui Eliaşib, până la capătul casei lui Eliaşib.

²² Şi după el au reparat preoţii, bărbaţi din câmpie.

²³ După ei au reparat Beniamin şi Haşub, în dreptul casei lor. După ei a reparat Azaria, fiul lui Maaseia, fiul lui Anania, lângă casa lui.

²⁴ După el a reparat Binui, fiul lui Henadad, o altă parte, de la casa lui Azaria până la unghi şi până la colţ.

²⁵ Palal, fiul lui Uzai, a reparat în faţa unghiului şi în faţa turnului de sus care iese înainte din casa regelui, care este lângă curtea închisorii. Lângă el a reparat Pedaia, fiul lui Pareoş.

²⁶ Slujitorii templului care locuiau pe dealul Ofel, au reparat până în faţa Porţii Apelor spre est, şi până în dreptul turnului care iese în afară.

²⁷ După el, tecoiţii au reparat o altă parte, în dreptul turnului celui mare, care iese în afară până la zidul dealului Ofel.

²⁸ Deasupra Porţii Cailor au reparat preoţii, fiecare înaintea casei lui.

²⁹ După ei a reparat Ţadoc, fiul lui Imer, înaintea casei lui. După el a reparat Şemaia, fiul lui Şecania, păzitorul Porţii de Est.

³⁰ După el a reparat Hanania, fiul lui Şelemia, şi Hanum, al şaselea fiu al lui Ţalaf, o altă parte. După ei a reparat Meşulam, fiul lui Berechia, în faţa camerei lui.

³¹ După el a reparat Malchia, unul dintre aurari, până la casa slujitorilor templului şi a negustorilor, în dreptul Porţii Mifcad şi până la camera de sus, din colţ.

³² Şi între camera de sus, din colţ, şi Poarta Oilor au reparat aurarii şi negustorii.

4

¹ Când a auzit Sanbalat că zidim iarăşi zidul, s-a mâniat şi s-a supărat foarte tare, şi şi-a bătut joc de iudei.

² Şi a vorbit înaintea fraţilor săi şi a ostaşilor Samariei, şi a zis: Ce fac aceşti iudei neputincioşi? Oare vor fi lăsaţi să lucreze? Oare vor jertfi? Oare vor isprăvi? Oare vor da ei viaţă unor pietre îngropate sub mormane de praf şi arse în foc?

³ Tobia, amonitul, era lângă el, şi a zis: Să zidească numai! Dacă numai o vulpe se va urca pe el, le va dărâma zidul lor de piatră.

⁴ Ascultă, Dumnezeul nostru, căci suntem batjocoriţi; şi fă să cadă dispreţul lor asupra capului lor, şi dă-i pradă pe un pământ unde să fie robi.

⁵ Şi nu le acoperi fărădelegea, şi păcatul lor să nu fie şters dinaintea Ta; căci au necăjit pe cei ce zidesc.

⁶ Aşa am zidit zidul, şi tot zidul a fost unit până la jumătate din înălţimea lui: căci poporul lucra cu inimă.

⁷ Dar când Sanbalat, şi Tobia, şi arabii, şi amoniţii, şi asdodiţii, au auzit că repararea zidurilor înainta şi că spărturile începeau să se acopere, s-au mâniat foarte tare.

⁸ Şi au complotat toţi împreună ca să lupte împotriva Ierusalimului, şi să-i facă stricăciuni.

⁹ Dar noi ne-am rugat Dumnezeului nostru şi am pus o strajă zi şi noapte, din cauza lor.

¹⁰ Şi Iuda a zis: Puterile celor ce duc poverile slăbesc şi dărâmăturile sunt multe; nu vom putea să zidim zidul.

¹¹ Şi duşmanii noştri au zis: Nu vor şti, nici nu vor vedea, până vom veni în mijlocul lor şi îi vom ucide, şi vom face să înceteze lucrarea.

¹² Şi iudeii, care locuiau lângă ei, au venit de zece ori şi ne-au înştiinţat despre toate locurile pe unde veneau la noi.

¹³ De aceea am pus, în locurile cele mai de jos, în spatele zidului, în locurile deschise, poporul pe familii, i-am aşezat cu săbiile, cu suliţele şi arcurile lor.

¹⁴ Şi m-am uitat, şi m-am sculat, şi am zis mai-marilor, conducătorilor şi întregului popor: Nu vă temeţi de ei! Aduceţi-vă aminte de Domnul cel mare şi înfricoşător şi luptaţi pentru fraţii voştri, pentru fiii voştri şi fiicele voastre, pentru soţiile voastre şi pentru casele voastre.

¹⁵ Şi când au auzit duşmanii noştri că am fost înştiinţaţi şi că Dumnezeu le-a nimicit planul, ne-am întors cu toţii la zid, fiecare la lucrarea lui.

¹⁶ Şi din ziua aceea, jumătate din oamenii mei lucrau, iar cealaltă jumătate era înarmată cu suliţe, cu scuturi, cu arcuri şi cu platoşe. Conducătorii erau în spatele întregii case a lui Iuda.

¹⁷ Cei ce zideau pe zid şi cei ce duceau sau încărcau poverile, cu o mână lucrau şi cu cealaltă ţineau arma.

¹⁸ Şi fiecare din ei, când lucra, îşi avea sabia încinsă la mijloc. Şi cel ce suna din trompetă stătea lângă mine.

¹⁹ Şi am zis mai-marilor, conducătorilor şi poporului: Lucrarea este mare şi întinsă şi noi suntem împrăştiaţi pe zid, departe unul de celălalt.

²⁰ La sunetul trompetei să vă strângeţi la noi, spre locul de unde o veţi auzi. Dumnezeul nostru va lupta pentru noi.

²¹ Aşa făceam lucrarea: jumătate din noi stând cu suliţa în mână din zorii zilei până la ivirea stelelor.

²² În acelaşi timp am mai zis poporului: Fiecare să petreacă noaptea în Ierusalim cu slujitorul lui; noaptea să facem de strajă, iar ziua să lucrăm.

²³ Aşa nici eu, nici fraţii mei, nici slujitorii mei, nici oamenii de strajă, care erau sub porunca mea, nu ne-am dezbrăcat de haine. Fiecare se ducea cu armele lui la apă.

5

¹ Din partea oamenilor din popor şi din partea soţiilor lor s-au ridicat mari plângeri împotriva fraţilor lor iudei.

² Căci unii ziceau: Noi, fiii noştri şi fiicele noastre suntem mulţi; să ni se dea grâu ca să mâncăm şi să trăim.

³ Alţii ziceau: Punem garanţie ogoarele noastre, şi viile noastre, şi casele noastre, ca să primim grâu în timpul foametei.

⁴ Alţii ziceau: Am împrumutat argint punând garanţie pe ogoarele şi viile noastre pentru impozitul regelui.

⁵ Şi totuşi carnea noastră este ca şi carnea fraţilor noştri, copiii noştri sunt ca şi copiii lor; şi iată, supunem la captivitate pe fiii noştri şi pe fiicele noastre şi unele din fiicele noastre sunt supuse deja la captivitate; suntem fără ajutor, pentru că ogoarele şi viile noastre sunt ale altora.

⁶ Şi m-am mâniat foarte tare când le-am auzit plângerile şi cuvintele acestea.

⁷ Atunci am hotărât să mustru pe cei mari şi pe conducători şi le-am zis: Ce! Voi împrumutaţi cu dobândă pe fraţii voştri? Şi am strâns o mare mulţime împotriva lor,

⁸ şi le-am zis: Noi am răscumpărat, după puterea noastră, pe fraţii noştri iudei, care au fost vânduţi naţiunilor; şi voi să vindeţi chiar pe fraţii voştri, ca apoi ei să ne fie vânduţi nouă? Atunci ei au tăcut, neavând ce să spună.

⁹ Şi am zis: Ce faceţi voi nu este bine. N-ar trebui să umblaţi în frica Dumnezeului nostru, ca să nu fiţi de ruşinea naţiunilor duşmane nouă?

¹⁰ Şi eu, fraţii mei şi slujitorii mei, le-am împrumutat argint şi grâu. Să le lăsăm dar datoria aceasta!

¹¹ Vă rog, daţi-le înapoi chiar astăzi ogoarele, viile, măslinii şi casele, şi a suta parte din argintul, din grâul, din mustul şi din untdelemnul pe care l-aţi cerut de la ei ca dobândă.

¹² Atunci ei au zis: Le vom da înapoi şi nu le vom cere nimic, vom face cum ai zis. Atunci am chemat pe preoţi, înaintea cărora i-am pus să jure că vor face după această promisiune.

¹³ Şi mi-am scuturat mantaua şi am zis: Aşa să scuture Dumnezeu afară din casa Lui şi de averile lui pe orice om care nu-şi va ţine cuvântul, şi aşa să fie scuturat omul acela şi lăsat cu mâinile goale! Şi toată adunarea a zis: Amin. Şi au lăudat pe Domnul. Şi poporul a făcut după această promisiune.

¹⁴ Mai mult, din ziua când am fost pus guvernator peste ei în ţara lui Iuda, de la al douăzecilea an până la al treizeci şi doilea an al regelui Artaxerxe, timp de doisprezece ani, nici eu, nici fraţii mei, n-am mâncat din hrana cuvenită guvernatorului.

¹⁵ Înainte de mine, cei dintâi guvernatori împovărau poporul şi luau de la ei pâine şi vin, afară de cei patruzeci de sicii de argint; chiar şi slujitorii lor apăsau poporul. Eu n-am făcut aşa, din frică de Dumnezeu.

¹⁶ Ba, mai mult, am lucrat eu însumi la repararea zidului acestuia, n-am cumpărat nici un ogor, şi toţi slujitorii mei erau la lucru.

¹⁷ Mai mult, erau la masa mea o sută cincizeci de oameni, iudei şi conducători, afară de cei ce veneau la noi din popoarele care erau în jurul nostru.

¹⁸ Mi se pregătea în fiecare zi un bou, şase berbeci aleşi şi păsări; şi la fiecare zece zile se pregăteau din belşug tot felul de vinuri. Cu toate acestea, n-am cerut veniturile cuvenite guvernatorului, pentru că lucrările apăsau greu asupra poporului acestuia.

¹⁹ Adu-Ţi aminte de mine, spre bine, Dumnezeule, pentru tot ce am făcut pentru poporul acesta!

6

¹ Când Sanbalat şi Tobia, şi Gheşem, arabul, şi ceilalţi duşmani ai noştri, au auzit că zidisem zidul, şi că n-a mai rămas nici o spărtură, deşi până în acel timp nu pusesem uşile la porţi,

² Sanbalat şi Gheşem au trimis la mine, zicând: Vino şi să ne întâlnim în satele din Valea Ono. Dar ei s-au gândit să-mi facă rău.

³ Şi eu le-am trimis mesageri, zicând: Am o mare lucrare de făcut şi nu pot să cobor; cât timp aş lăsa-o ca să vin la voi, lucrul ar înceta.

⁴ Şi mi-au trimis în patru rânduri aceeaşi cerere şi eu le-am dat acelaşi răspuns.

⁵ Atunci Sanbalat şi-a trimis mesagerul la mine, ca înainte, a cincea oară, cu o scrisoare deschisă în mână;

⁶ În ea era scris: Se răspândeşte zvonul printre popoare şi Gaşmu spune că tu şi iudeii aveţi de gând să vă răsculaţi; căci pentru acest scop zideşti zidul. Şi se zice că tu vei fi regele lor,

⁷ şi că ai pus chiar profeţi, ca să vestească despre tine la Ierusalim, zicând: Este un rege în Iuda! Şi acum aceste cuvinte vor ajunge la cunoştinţa regelui. De aceea vino ca să ne sfătuim împreună.

⁸ Atunci am trimis la el, zicând: Nu s-au făcut lucrurile despre care vorbeşti tu, ci tu le născoceşti din inima ta.

⁹ Căci ei toţi voiau să ne înfricoşeze, zicând: Li se va muia inima şi lucrarea nu se va face. Dar acum, o Dumnezeule, întăreşte-mă!

¹⁰ Şi m-am dus acasă la Şemaia, fiul lui Delaia, fiul lui Mehetabeel, care era informator; şi el a zis: Haideţi să ne întâlnim împreună în Casa lui Dumnezeu, în mijlocul templului, şi să închidem uşile templului, pentru că vor veni să te omoare; da, noaptea vor veni să te omoare.

¹¹ Şi eu am zis: Un om ca mine să fugă? Şi care om ca mine ar intra în templu ca să-şi scape viaţa? Nu voi intra!

¹² Şi am cunoscut că nu Dumnezeu îl trimitea, ci a profeţit aşa pentru mine, fiindcă Sanbalat şi Tobia îi dăduseră argint.

¹³ Şi plătindu-l astfel, sperau că am să mă tem şi am să urmez sfaturile lui, şi să fac un păcat, ca astfel să aibă ce spune rău despre mine şi să mă facă de ruşine.

¹⁴ Adu-Ţi aminte, Dumnezeul meu, de Tobia şi de Sanbalat, şi de faptele lor; şi de profetesa Noadia, şi de ceilalţi profeţi care căutau să mă înspăimânte!

¹⁵ Zidul a fost terminat în a douăzeci şi cincea zi a lunii Elul, în cincizeci şi două de zile.

¹⁶ Când au auzit toţi duşmanii noştri, toate popoarele dimprejurul nostru s-au temut; şi-au pierdut încrederea în ei şi au recunoscut că lucrarea se făcuse de la Dumnezeul nostru.

¹⁷ În acele zile unii nobili din Iuda au trimis multe scrisori lui Tobia, şi primeau şi ei scrisori de la el.

¹⁸ Căci mulţi din Iuda erau legaţi cu el prin jurământ, pentru că era ginerele lui Şecania, fiul lui Arah, şi fiul său Iohanan luase de soţie pe fiica lui Meşulam, fiul lui Berechia.

¹⁹ Ba vorbeau despre faptele lui bune chiar şi în faţa mea, şi-i spuneau cuvintele mele. Tobia trimitea scrisori ca să mă înfricoşeze.

7

¹ După ce zidul a fost zidit şi am pus uşile, uşierii, cântăreţii şi leviţii au fost puşi în slujbele lor.

² Am pus pe fratele meu Hanani şi pe Hanania, comandantul cetăţii, să aibă grijă de Ierusalim, căci el era un om care întrecea pe mulţi prin credincioşia şi prin frica lui de Dumnezeu,

³ şi le-am zis: Să nu se deschidă porţile Ierusalimului înainte de căldura soarelui, şi uşile să fie închise cu încuietorile, în faţa voastră. Locuitorii Ierusalimului să facă de gardă, fiecare la locul lui, înaintea casei lui.

⁴ Acum cetatea era încăpătoare şi mare, dar erau puţini locuitori în ea, şi nu erau case construite.

⁵ Şi Dumnezeul meu mi-a pus în inimă să adun pe mai-mari, pe conducători şi pe popor, ca să-i număr după genealogia lor. Şi am găsit o carte cu genealogiile celor ce se urcaseră întâi din exil, şi am găsit scris în ea:

⁶ Aceştia sunt copiii din ţară, care s-au întors din captivitate, din aceia pe care îi luase captivi Nebucadneţar, regele Babilonului, şi care s-au întors la Ierusalim şi în Iuda, fiecare în cetatea lui,

⁷ care au venit cu Zorobabel, Iosua, Neemia, Azaria, Raamia, Nahamani, Mardoheu, Bilşan, Misperet, Bigvai, Nehum, Baana. Numărul bărbaţilor din poporul lui Israel:

⁸ Fiii lui Pareoş, două mii o sută şaptezeci şi doi.

⁹ Fiii lui Şefatia, trei sute şaptezeci şi doi.

¹⁰ Fiii lui Arah, şase sute cincizeci şi doi.

¹¹ Fiii lui Pahat-Moab, din fiii lui Iosua şi ai lui Ioab, două mii opt sute optsprezece.

¹² Fiii lui Elam, o mie două sute cincizeci şi patru.

¹³ Fiii lui Zatu, opt sute patruzeci şi cinci.

¹⁴ Fiii lui Zacai, şapte sute şaizeci.

¹⁵ Fiii lui Binui, şase sute patruzeci şi opt.

¹⁶ Fiii lui Bebai, şase sute douăzeci şi opt.

¹⁷ Fiii lui Azgad, două mii trei sute douăzeci şi doi.

¹⁸ Fiii lui Adonicam, şase sute şaizeci şi şapte.

¹⁹ Fiii lui Bigvai, două mii şaizeci li şapte.

²⁰ Fiii lui Adin, şase sute Cincizeci şi cinci.

²¹ Fiii lui Ater din familia lui Ezechia, nouăzeci şi opt.

²² Fiii lui Haşum, trei sute douăzeci şi opt.

²³ Fiii lui Beţai, trei sute douăzeci şi patru.

²⁴ Fiii lui Harif, o sută doisprezece.

²⁵ Fiii lui Gabaon, nouăzeci şi cinci.

²⁶ Bărbaţii din Betleem şi din Netofa, o sută optzeci şi opt.

²⁷ Bărbaţii din Anatot, o sută douăzeci şi opt.

²⁸ Bărbaţii din Bet-Azmavet, patruzeci şi doi.

²⁹ Bărbaţii din Chiriat-Iearim, Chefira şi Beerot, şapte sute patruzeci şi trei.

³⁰ Bărbaţii din Rama şi Gheba, şase sute douăzeci şi unu.

³¹ Bărbaţii din Micmas, o sută douăzeci şi doi.

³² Bărbaţii din Betel şi din Ai, o sută douăzeci şi trei.

³³ Bărbaţii din celălalt Nebo, cincizeci şi doi.

³⁴ Copiii celuilalt Elam, o mie două sute cincizeci şi patru.

³⁵ Fiii lui Harim, trei sute douăzeci.

³⁶ Fiii lui Ierihon, trei sute patruzeci şi cinci.

³⁷ Fiii lui Lod, Hadid şi Ono, şapte sute douăzeci şi unu.

³⁸ Fiii lui Senaa, trei mii nouă sute treizeci.

³⁹ Preoţii: fiii lui Iedaia, din casa lui Iosua, nouă sute şaptezeci şi trei.

⁴⁰ Fiii lui Imer, o mie cincizeci şi doi.

⁴¹ Fiii lui Paşhur, o mie două sute patruzeci şi şapte.

⁴² Fiii lui Harim, o mie şaptesprezece.

⁴³ Leviţii: fiii lui Iosua, ai lui Cadmiel, din fiii lui Hodva, şaptezeci şi patru.

⁴⁴ Cântăreţii: fiii lui Asaf, o sută patruzeci şi opt.

⁴⁵ Uşierii: fiii lui Şalum, fiii lui Ater, fiii lui Talmon, fiii lui Acub, fiii lui Hatita, fiii lui Şobai, o sută treizeci şi opt.

⁴⁶ Slujitorii templului: fiii lui Ţiha, fiii lui Hasufa, fiii lui Tabaot,

⁴⁷ fiii lui Cheros, fiii lui Sia, fiii lui Padon,

⁴⁸ fiii lui Lebana, fiii lui Hagaba, fiii lui Salmai,

⁴⁹ fiii lui Hanan, fiii lui Ghidei, fiii lui Gahar,

⁵⁰ fiii lui Reaia, fiii lui Reţin, fiii lui Necoda,

⁵¹ fiii lui Gazam, fiii lui Uza, fiii lui Paseah,

⁵² fiii lui Besai, fiii lui Mehunim, fiii lui Nefişim,

⁵³ fiii lui Bacbuc, fiii lui Hacufa, fiii lui Harhur,

⁵⁴ fiii lui Baţlit, fiii lui Mehida, fiii lui Harşa,

⁵⁵ fiii lui Barcos, fiii lui Sisera, fiii lui Tamah,

⁵⁶ fiii lui Neţiah, fiii lui Hatifa.

⁵⁷ Copiii robilor lui Solomon: fiii lui Sotai, fiii lui Soferet, fiii lui Perida,

⁵⁸ fiii lui Iaala, fiii lui Darcon, fiii lui Ghidei,

⁵⁹ fiii lui Şefatia, fiii lui Hatil, fiii lui Pocheret-Haţebaim, fiii lui Amon.

⁶⁰ Toţi slujitorii templului, şi copiii robilor lui Solomon, erau trei sute nouăzeci şi doi.

⁶¹ Şi aceştia sunt cei ce au plecat din Tel-Melah, din Tel-Harşa, din Cherub-Adon şi din Imer, şi care n-au putut să-şi arate casa părintească şi originea ca dovadă că erau din Israel.

⁶² Fiii lui Delaia, fiii lui Tobia, fiii lui Necoda, şase sute patruzeci şi doi.

⁶³ Şi dintre preoţi: fiii lui Hobaia, fiii lui Hacoţ, fiii lui Barzilai, care a luat de soţie pe una dintre fiicele lui Barzilai, galaaditul, şi a fost numit după numele lor.

⁶⁴ Aceştia şi-au căutat cartea genealogiei lor, dar n-au găsit-o. De aceea au fost consideraţi necuraţi şi daţi afară din preoţie.

⁶⁵ Şi guvernatorul le-a spus să nu mănânce din lucrurile preasfinte până ce un preot va întreba pe Urim şi Tumim.

⁶⁶ Adunarea întreagă era de patruzeci şi două de mii trei sute şaizeci,

⁶⁷ pe lângă sclavii şi sclavele lor, în număr de şapte mii trei sute treizeci şi şapte. Printre ei se aflau două sute patruzeci şi cinci de cântăreţi şi cântăreţe.

⁶⁸ Caii lor erau şapte sute treizeci şi şase; iar catârii, două sute patruzeci şi cinci,

⁶⁹ cămilele, patru sute treizeci şi cinci; măgarii, şase mii şapte sute douăzeci.

⁷⁰ Şi unii dintre capii de familie au făcut daruri pentru lucrare. Guvernatorul a dat vistieriei o mie de drahme de aur, cincizeci de potire, cinci sute treizeci de veşminte preoţeşti.

⁷¹ Şi unii dintre capii de familie au dat în vistieria lucrării douăzeci de mii de drahme de aur şi două mii două sute de mine de argint.

⁷² Şi ceea ce a dat restul poporului erau douăzeci de mii de dariei de aur, două mii de mine de argint şi şaizeci şi şapte de veşminte preoţeşti.

⁷³ Preoţii şi leviţii, uşierii, cântăreţii, şi oamenii din popor, slujitorii templului şi tot Israelul s-au aşezat în cetăţile lor.

8

¹ Şi când a venit luna a şaptea, fiii lui Israel erau în cetăţile lor. Şi tot poporul s-a strâns ca un singur om pe locul deschis dinaintea Porţii Apelor. Şi au zis cărturarului Ezra să meargă să ia cartea Legii lui Moise, pe care Domnul o poruncise lui Israel.

² Şi preotul Ezra a adus Legea înaintea adunării, bărbaţi şi femei, şi toţi cei ce erau în stare s-o înţeleagă. Era întâia zi a lunii a şaptea.

³ Şi el a citit de dimineaţa devreme până la amiază, pe locul deschis dinaintea Porţii Apelor, în prezenţa bărbaţilor şi femeilor si a celor ce erau în stare s-o înţeleagă. Tot poporul a fost cu luare aminte la citirea cărţii Legii.

⁴ Şi cărturarul Ezra stătea pe un scaun de lemn, pe care l-au făcut cu prilejul acesta. Şi lângă el, la dreapta, stăteau Matitia, Şema, Anaia, Urie, Hilchia şi Maaseia, si la stânga: Pedaia, Mişael, Malchia, Haşum, Haşbadana, Zaharia şi Meşulam.

⁵ Şi Ezra a deschis cartea înaintea întregului popor, căci el era mai sus decât tot poporul. Şi Când a deschis-o, tot poporul s-a ridicat în picioare,

⁶ Şi Ezra a binecuvântat pe Domnul Dumnezeul cel mare, şi iot poporul a răspuns, ridicând mâinile: Amin! Amin! Şi şi-au plecat capetele şi s-au închinat înaintea Domnului, cu feţele la pământ.

⁷ Şi Iosua, Bani, Şerbia, amin, Acub, Şabetai, Hodia, Maaseia, Chelita, Azaria, Iozabad, Hanan, Pelaia şi leviţii lămureau poporului Legea, şi poporul stătea la locul lui.

⁸ Şi ei citeau tare şi clar din cartea Legii lui Dumnezeu şi-i arătau înţelesul, aşa ca să-i ajute să înţeleagă ce citiseră.

⁹ Şi Neemia, care era guvernatorul, preotul şi cărturarul Ezra şi leviţii care învăţau pe popor, au zis întregului popor: Ziua aceasta este sfântă pentru Domnul Dumnezeul vostru; nu vă văitaţi, nici să nu plângeţi! Căci tot poporul plângea când a auzit cuvintele Legii.

¹⁰ Apoi el le-a zis: Duceţi-vă, mâncaţi ce este gras, şi beţi ce este dulce, şi trimiteţi porţii şi celor ce n-au nimic pregătit, căci ziua aceasta este sfântă pentru Domnul; nu vă mâhniţi căci bucuria Domnului este tăria voastră.

¹¹ Astfel leviţii potoleau pe tot poporul, zicând: Tăceţi, căci ziua aceasta este sfântă; nu vă mâhniţi!

¹² Şi tot poporul s-a dus să mănânce şi să bea, şi au trimis porţii şi altora, şi s-au înveselit mult, căci înţelesesem cuvintele pe care le spuseseră.

¹³ Şi a doua zi, capii de familie din tot poporul, preoţii şi leviţii s-au strâns la cărturarul Ezra, ca să se adâncească în cuvintele Legii.

¹⁴ Şi au găsit scris în Lege că Domnul poruncise prin Moise că fiii lui Israel trebuie să locuiască în corturi în timpul sărbătorii lunii a şaptea.

¹⁵ Şi că ei trebuie să anunţe şi să răspândească vestea aceasta în toate cetăţile lor, şi la Ierusalim, zicând: Duceţi-vă la munte şi aduceţi ramuri de măslin, ramuri de măslin sălbatic, ramuri de mirt, ramuri de palmier, şi ramuri de copaci stufoşi, ca să faceţi corturi, cum este scris.

¹⁶ Aşa tot poporul s-a dus şi a adus ramuri, şi au făcut corturi, fiecare pe acoperişul caselor lor, în curţile lor, în curţile Casei lui Dumnezeu, pe locul deschis dinaintea Porţii Apelor şi pe locul deschis de la Poarta lui Efraim.

¹⁷ Şi toată adunarea celor ce se întorseseră din captivitate a făcut corturi, şi au locuit în corturi. Din vremea lui Iosua, fiul lui Nun, până în ziua de azi, nu mai făcuseră copiii lui Israel aşa ceva. Şi acolo a fost foarte mare veselie.

¹⁸ Şi în fiecare zi, din cea dintâi zi până la cea din urmă, au citit în cartea Legii lui Dumnezeu. Şi au ţinut sărbătoarea şapte zile, iar în ziua a opta a fost o adunare de sărbătoare, cum este poruncit.

9

¹ În a douăzeci şi patra zi a aceleiaşi luni, fiii lui Israel s-au adunat, îmbrăcaţi în saci şi presăraţi cu ţărână, pentru ţinerea unui post.

² Şi naţiunea lui Israel s-a despărţit de toţi străinii, şi au stat şi au mărturisit păcatele lor şi fărădelegile părinţilor lor.

³ Şi au stat în picioare în locurile lor, şi au citit în cartea Legii Domnului Dumnezeului lor, o a patra parte din zi; şi o altă a patra parte din zi şi-au mărturisit păcatele şi s-au închinat Domnului Dumnezeului lor.

⁴ Apoi Iosua, Bani, Cadmiel, Şebania, Buni, Şerebia, Bani, şi Chenani s-au urcat pe scaunul leviţilor şi au strigat cu glas tare către Domnul Dumnezeul lor.

⁵ Şi leviţii, Iosua, Cadmiel, Bani, Haşabnia, Şerebia, Hodia, Şebania şi Petahia au zis: Ridicaţi-vă şi binecuvântaţi pe Domnul Dumnezeul vostru, din veşnicie în veşnicie! Binecuvântat să fie Numele Tău cel glorificat, care este mai presus de orice binecuvântare şi de orice laudă!

⁶ Tu, Doamne, numai Tu ai făcut cerul, cerul cerurilor şi toată oştirea lor, pământul şi tot ce este pe el, mările şi tot ce cuprind ele; şi Tu dai viaţă tuturor, şi oştirea cerului se închină înaintea Ta.

⁷ Tu, Doamne, Dumnezeule, care l-ai ales pe Avram şi l-ai scos din Ur, din Caldeea, şi i-ai pus numele Avraam.

⁸ Tu ai găsit inima lui credincioasă înaintea Ta şi ai făcut un legământ cu el că vei da seminţei lui ţara canaaniţilor, hetiţilor, amoriţilor, fereziţilor, iebusiţilor şi ghirgasiţilor. Şi Ţi-ai împlinit cuvintele, căci eşti drept.

⁹ Şi Tu ai văzut necazul părinţilor noştri în Egipt şi le-ai auzit strigătele la Marea Roşie.

¹⁰ Şi ai făcut semne şi minuni împotriva lui Faraon, şi împotriva tuturor slujitorilor lui, şi împotriva întregului popor din ţara lui, pentru că ştiai că s-au purtat cu îngâmfare faţă de părinţii noştri; şi Ţi-ai făcut un Nume, cum se vede azi.

¹¹ Ai despărţit marea înaintea lor şi au trecut pe uscat prin mijlocul mării: dar ai prăbuşit în adânc, ca o piatră în fundul apelor, pe cei ce-i urmăreau.

¹² I-ai călăuzit ziua printr-un stâlp de nor; şi noaptea printr-un stâlp de foc, ca să le dai lumină pe drumul pe care aveau să-l urmeze.

¹³ Te-ai coborât pe Muntele Sinai, le-ai vorbit din ceruri, şi Ic-ai dat judecăţi drepte, legi adevărate, rânduieli şi porunci bune.

¹⁴ Şi le-ai făcut cunoscut Sabatul Tău cel sfânt, şi le-ai dat prin robul Tău Moise porunci, învăţături şi o lege.

¹⁵ Şi le-ai dat pâine din ceruri Când le era foame, şi ai scos apă din stâncă atunci când le era sete, şi le-ai spus să intre în stăpânirea ţării pe care ai jurat că le-o vei da.

¹⁶ Dar părinţii noştri s-au îngâmfat, şi-au înţepenit gâtul şi n-au urmat poruncile Tale,

¹⁷ n-au vrut să asculte, nici n-au luat aminte la minunile pe care le-ai făcut între ei; ci şi-au înţepenit gâtul, şi în răzvrătirea lor şi-au pus un conducător ca să se întoarcă în captivitatea lor. Dar Tu eşti un Dumnezeu gata să ierţi, îndurător şi plin de har, încet la mânie, şi bogat în bunătate. Şi nu i-ai părăsit.

¹⁸ Nici chiar atunci când şi-au făcut un viţel turnat şi au zis: Acesta este dumnezeul tău care te-a scos din Egipt!, şi au făcut mari batjocuri faţă de Tine,

¹⁹ în îndurările Tale fără margini, nu i-ai părăsit în deşert, şi stâlpul de nor n-a încetat să-i călăuzească ziua pe drum, nici stâlpul de foc să le lumineze noaptea drumul pe care aveau să-l urmeze.

²⁰ Le-ai dat Duhul Tău cel bun ca să-i înveţe, şi n-ai îndepărtat mana Ta de la gura lor, şi le-ai dat apă să-şi potolească setea.

²¹ Patruzeci de ani ai avut grijă de ei în deşert, şi n-au dus lipsă de nimic, hainele nu li s-au învechit, şi picioarele nu li s-au umflat.

²² Mai mult, le-ai dat împărăţii şi popoare, ale căror ţinuturi le-ai împărţit între ei, şi au stăpânit ţara lui Sihon, ţara regelui Hesbonului, şi ţara lui Og, regele Basanului.

²³ Le-ai înmulţit copiii ca stelele cerului, şi i-ai adus în ţara despre care ai spus părinţilor lor că o vor lua în stăpânire.

²⁴ Şi fiii lor au intrat şi au luat ţara în stăpânire; şi ai umilit înaintea lor pe locuitorii ţării, canaaniţii, şi i-ai dat în mâinile lor, cu regii lor şi cu popoarele ţării, ca să le facă ce le place.

²⁵ Au luat cetăţi fortificate şi pământuri roditoare, şi au stăpânit case pline de tot felul de bunătăţi, puţuri săpate, vii, măslini şi pomi roditori din belşug; au mâncat, s-au săturat, s-au îngrăşat şi au trăit în desfătări, prin bunătatea Ta cea mare.

²⁶ Totuşi ei au fost neascultători şi s-au răzvrătit împotriva Ta. Au aruncat Legea Ta în spatele lor, au ucis pe profeţii Tăi care mărturiseau împotriva lor, ca să-i întoarcă la Tine; şi au făcut mari nedreptăţi.

²⁷ De aceea i-ai dat în mâinile duşmanilor lor, care i-au oprimat. Şi în timpul necazului lor, când au strigat către Tine, i-ai auzit din ceruri, şi, în mila Ta cea mare, le-ai dat eliberatori care i-au scăpat din mâinile duşmanilor lor.

²⁸ Dar după ce au avut odihnă, au început iarăşi să facă rău înaintea Ta. De aceea i-ai lăsat în mâinile duşmanilor lor, care i-au stăpânit. Dar când s-au întors şi au strigat către Tine, Tu i-ai auzit din cer, şi, în marea Ta îndurare, i-ai scăpat de multe ori.

²⁹ Şi ai mărturisit împotriva lor, ca să-i aduci din nou la Legea Ta; dar ei au persistat în îngâmfarea lor, şi n-au ascultat de poruncile Tale, ci au păcătuit împotriva orânduielilor Tale, pe care dacă omul le împlineşte, va trăi prin ele, şi Ţi-au întors spatele cu îndărătnicie, şi-au înţepenit gâtul şi n-au auzit.

³⁰ Tu i-ai răbdat astfel mulţi ani, şi ai mărturisit împotriva lor prin Duhul Tău, prin profeţi, şi tot n-au ascultat. De aceea i-ai dat în mâna unor popoare Străine.

³¹ Dar în marile Tale îndurări, nu i-ai nimicit, nici nu i-ai părăsit, căci Tu eşti un Dumnezeu milos şi îndurător.

³² De aceea acum, Dumnezeul nostru, Dumnezeule mare, puternic şi înfricoşător, care ţii legământul şi bunătatea, nu privi ca puţin lucru toate suferinţele prin care am trecut noi, regii noştri, conducătorii noştri, preoţii noştri, profeţii noştri, părinţii noştri şi tot poporul Tău, din zilele regilor Asiriei până în ziua de azi.

³³ Tu ai fost drept în tot ce ni s-a întâmplat, căci Tu Te-ai purtat cu credincioşie, iar noi am făcut rău.

³⁴ Nici regii noştri, conducătorii noştri, preoţii noştri, nici părinţii noştri n-au ţinut Legea, nici n-au ascultat de poruncile şi mărturiile Tale, pe care le-ai mărturisit împotriva lor.

³⁵ Căci nu Te-au slujit în împărăţia lor, în mijlocul multelor bunătăţi pe care li le dădeai, şi în ţara întinsă şi roditoare pe care le-o dăduseşi, nici nu s-au întors de la faptele lor rele.

³⁶ Iată, suntem sclavi astăzi, şi iată-ne sclavi pe pământul pe care l-ai dat părinţilor noştri, ca să mănânce roadele şi bunătăţile lui!

³⁷ Şi el îşi înmulţeşte roadele pentru regii cărora ne-ai supus din cauza păcatelor noastre; ei au putere, după plăcerea lor, asupra trupurilor noastre, şi asupra vitelor noastre, şi suntem într-o mare strâmtorare!

³⁸ Şi pentru toate acestea facem un legământ, şi îl scriem; şi conducătorii noştri, leviţii noştri, şi preoţii noştri şi-au pus pecetea pe el.

10

¹ Iată pe cei ce şi-au pus pecetea: guvernatorul Neemia, fiul lui Hacalia, şi Zedechia,

² şi Seraia, Azaria, Ieremia,

³ Paşhur, Amaria, Malchia,

⁴ Hatuş, Şebania, Maluc,

⁵ Harim, Meremot, Obadia,

⁶ Daniel, Ghineton, Baruc,

⁷ Meşulam, Abia, Miiamin,

⁸ Maazia, Bilgai, Şemaia: aceştia erau preoţi.

⁹ Şi leviţii: Iosua, fiul lui Azania, Binui, dintre fiii lui Henadad, Cadmiel;

¹⁰ şi fraţii lor, Şebania, Hodia, Chelita, Pelaia, Hanan;

¹¹ Mica, Rehob, Haşabia,

¹² Zacur, Şerebia, Şebania,

¹³ Hodia, Bani, Beninu.

¹⁴ Conducătorii poporului: Pareoş, Pahat-Moab, Elam, Zatu, Bani,

¹⁵ Buni, Azgad, Bebai,

¹⁶ Adonia, Bigvai, Adin,

¹⁷ Ater, Ezechia, Azur,

¹⁸ Hodia, Haşum, Beţai,

¹⁹ Harif, Anatot, Nebai,

²⁰ Magpiaş, Meşulam, Hezir,

²¹ Meşezabeel, Ţadoc, Iadua,

²² Pelatia, Hanan, Anaia,

²³ Hosea, Hanania, Haşub,

²⁴ Haloheş, Pilha, Şobec,

²⁵ Rehum, Haşabna, Maaseia,

²⁶ Ahia, Hanan, Anan,

²⁷ Maluc, Harim, Baana.

²⁸ Şi restul poporului, preoţii, leviţii, uşierii, cântăreţii, slujitorii templului şi toţi cei ce se despărţiseră de popoarele ţărilor, ca să urmeze Legea lui Dumnezeu, soţiile lor, fiii lor, şi fiicele lor, toţi cei care aveau cunoştinţă şi pricepere

²⁹ s-au unit cu fraţii lor, cu cei mai de vază dintre ei, şi au promis cu jurământ, şi au jurat să umble în Legea lui Dumnezeu, care fusese dată prin Moise, robul lui Dumnezeu, şi să păzească şi să împlinească toate poruncile Domnului, Stăpânului nostru, şi orânduielile şi legile Lui;

³⁰ şi să nu dăm pe fiicele noastre după popoarele ţării, nici să nu luăm pe fiicele lor pentru fiii noştri;

³¹ şi dacă popoarele ţării aduc mărfuri sau altceva de vânzare în ziua Sabatului, să nu cumpăraţi de la ei în Sabat, sau într-o zi de sărbătoare; şi să lăsăm nelucrat pământul în al şaptelea an, şi să nu cerem plata nici unei datorii.

³² Am luat asupra noastră îndatorirea să dăm a treia parte dintr-un siclu pe an pentru slujba Casei Dumnezeului nostru,

³³ pentru pâinile pentru punere înainte, şi pentru darul de mâncare necurmat, şi pentru arderea-de-tot neîncetată, din zilele de Sabat, din zilele de lună nouă şi din zilele de sărbători, şi pentru lucrurile sfinte, şi pentru jertfele pentru păcat ca să facă ispăşire pentru Israel, şi pentru tot ce se face în Casa Dumnezeului nostru.

³⁴ Şi am tras la sorţi, preoţi, leviţi, şi popor, pentru lemnele care trebuiau aduse în fiecare an, ca dar la Casa Dumnezeului nostru, după casele noastre părinteşti, la timpuri hotărâte, ca să fie arse pe altarul Domnului Dumnezeului nostru, cum este scris în Lege;

³⁵ şi să aducem cele dintâi roade ale pământului nostru, şi cele dintâi roade din toate roadele tuturor pomilor, an de an, la Casa Domnului;

³⁶ de asemenea pe întâii-născuţi ai fiilor noştri, şi ai vitelor noastre, cum este scris în Lege, pe întâii-născuţi ai vacilor şi oilor noastre, să-i aducem la Casa Dumnezeului nostru, la preoţii care fac slujba în Casa Dumnezeului nostru;

³⁷ şi să aducem cele dintâi roade din plămădeală, şi darurile noastre de mâncare, şi din roadele tuturor pomilor, din must şi din untdelemn, la preoţi, în magaziile Casei lui Dumnezeu; şi să dăm zeciuială din pământul nostru leviţilor, pe care trebuie s-o ia ei înşişi în toate cetăţile aşezate pe pământurile pe care le lucrăm.

³⁸ Şi preotul, fiul lui Aaron să fie cu leviţii, când leviţii vor lua zeciuială: şi leviţii să aducă zeciuială la Casa Dumnezeului nostru, în magaziile casei vistieriei.

³⁹ Căci copiii lui Israel şi fiii lui Levi vor aduce în magaziile acestea darurile de grâu, de must, şi de untdelemn; acolo sunt uneltele sanctuarului, şi acolo stau preoţii care fac slujba, uşierii, şi cântăreţii. Şi nu vom părăsi Casa Dumnezeului nostru.

11

¹ Şi conducătorii poporului s-au stabilit la Ierusalim. Restul poporului a tras la sorţi, pentru ca unul din zece să locuiască în Ierusalim, cetatea sfântă, şi nouă în alte cetăţi.

² Şi poporul a binecuvântat pe toţi cei ce s-au oferit de bunăvoie să locuiască în Ierusalim.

³ Iată conducătorii ţinutului care au locuit în Ierusalim. Dar în cetăţile lui Iuda a locuit fiecare în proprietatea lui, în cetăţile lor, Israel, preoţii, şi leviţii, şi slujitorii templului, şi fiii robilor lui Solomon.

⁴ Şi în Ierusalim au locuit unii dintre fiii lui Iuda, şi dintre fiii lui Beniamin. Dintre fiii lui Iuda: Ataia, fiul lui Ozia, fiul lui Zaharia, fiul lui Amaria, fiul lui Şefatia, fiul lui Mahalaleel, dintre fiii lui Pereţ;

⁵ şi Maaseia, fiul lui Baruc, fiul lui Col-Hoze, fiul lui Hazaia, fiul lui Adaia, fiul lui Ioiarib, fiul lui Zaharia, fiul lui Siloni.

⁶ Toţi fiii lui Pereţ care s-au stabilit în Ierusalim au fost patru sute şaizeci şi opt de bărbaţi viteji.

⁷ Şi aceştia sunt fiii lui Beniamin: Salu, fiul lui Meşulam, fiul lui Ioed, fiul lui Pedaia, fiul lui Colaia, fiul lui Maaseia, fiul lui Itiel, fiul lui Isaia.

⁸ Şi după el, Gabai şi Salai, nouă sute douăzeci şi opt.

⁹ Şi Ioel, fiul lui Zicri era conducătorul lor; şi Iuda, fiul lui Senua, era al doilea conducător al cetăţii.

¹⁰ Dintre preoţi: Iedaia, fiul lui Ioiarib, Iachin,

¹¹ Seraia, fiul lui Hilchia, fiul lui Meşulam, fiul lui Ţadoc, fiul lui Meraiot, fiul lui Ahitub, supraveghetorul Casei lui Dumnezeu,

¹² şi fraţii lor care făceau slujba casei, opt sute patruzeci şi doi; şi Adaia, fiul lui Ieroham, fiul lui Pelalia, fiul lui Amţi, fiul lui Zaharia, fiul lui Paşhur, fiul lui Malchia,

¹³ şi fraţii săi, capii caselor părinteşti, două sute patruzeci şi doi; şi Amaşai, fiul lui Azareel, fiul lui Ahzai, fiul lui Meşilemot, fiul lui Imer,

¹⁴ şi fraţii lor, bărbaţi viteji, o sută douăzeci şi opt; şi conducătorul lor era Zabdiel, fiul lui Ghedolim.

¹⁵ Şi dintre leviţi: Şemaia, fiul lui Haşub, fiul lui Azricam, fiul lui Haşabia, fiul lui Buni;

¹⁶ şi Şabetai şi Iozabad, dintre conducătorii leviţilor, însărcinaţi cu lucrările de afară ale Casei lui Dumnezeu;

¹⁷ şi Matania, fiul lui Mica, fiul lui Zabdi, fiul lui Asaf, care era conducătorul care începea mulţumirile în rugăciune, şi Bacbuchia, al doilea între fraţii săi; şi Abda, fiul lui Şamua, fiul lui Galal, fiul lui Iedutun.

¹⁸ Toţi leviţii din cetatea sfântă erau două sute optzeci şi patru.

¹⁹ şi uşierii: Acub, Talmon, şi fraţii lor, care păzeau porţile, erau o sută şaptezeci şi doi.

²⁰ Şi cealaltă parte din Israel, dintre preoţi şi dintre leviţi, s-au aşezat în toate cetăţile lui Iuda, fiecare în moştenirea lui.

²¹ Dar slujitorii templului locuiau pe Dealul Ofel, şi Ţiha şi Ghişpa erau conducătorii slujitorilor.

²² Supraveghetorul leviţilor la Ierusalim era Uzi, fiul lui Bani, fiul lui Haşabia, fiul lui Matania, fiul lui Mica, dintre fiii lui Asaf, cântăreţii, peste lucrarea Casei lui Dumnezeu.

²³ Căci era o poruncă a regelui cu privire la cântăreţi, şi li se dădea o parte hotărâtă în fiecare zi.

²⁴ Şi Petahia, fiul lui Meşezabeel, dintre fiii lui Zerah, fiul lui Iuda, era mâna regelui în toate treburile poporului.

²⁵ Cât despre satele şi câmpiile lor, unii dintre fiii lui Iuda au locuit în Chiriat-Arba şi în locurile care aparţin de el, şi în Dibon şi în locurile care aparţin de el, şi în Iecabţeel şi în satele care aparţin de el,

²⁶ şi în Ieşua, si în Molada, si în Bet-Palet,

²⁷ şi în Haţar-Şual, şi în Beer-Şeba şi în locurile care aparţin de ea.

²⁸ şi în Ţiclag, şi în Mecona şi în locurile care aparţin de ea,

²⁹ şi în En-Rimon, şi în Ţoreea, şi în Iarmut,

³⁰ şi în Zanoah, şi în Adulam şi în locurile care aparţin de el, şi în Lachis şi în ţinutul lui, în Azeca şi în locurile care aparţin de el. Astfel s-au aşezat de la Beer-Şeba până la Valea lui Hinom.

³¹ Fiii lui Beniamin au locuit de la Gheba la Micmaş şi Aia, şi la Betel şi în locurile care aparţin de el,

³² în Anatot, în Nob, în Hanania,

³³ în Haţor, în Rama, în Ghitaim,

³⁴ în Hadid, în Ţeboim, în Nebalat,

³⁵ în Lod şi în Ono, şi în Valea Lucrătorilor.

³⁶ Şi dintre leviţi, unii din cetatea lui Iuda s-au unit cu Beniamin, deşi făceau parte din cetele lui Iuda.

12

¹ Iată preoţii şi leviţii care s-au întors cu Zorobabel, fiul lui Şealtiel, şi cu Iosua: Seraia, Ieremia, Ezra,

² Amaria, Maluc, Hatuş,

³ Şecania, Rehum, Meremot,

⁴ Ido, Ghinetoi, Abia,

⁵ Miiamin, Maadia, Bilga,

⁶ Şemaia, Ioiarib, Iedaia,

⁷ Salu, Amoc, Hilchia, Iedaia. Aceştia au fost conducătorii preoţilor şi ai fraţilor lor în zilele lui Iosua.

⁸ Leviţii: Iosua, Binui, Cadmiel, Şerebia, Iuda, Matania, care era însărcinat cu cântarea mulţumirilor, el şi fraţii săi.

⁹ Şi Bacbuchia şi Uni, care îşi împlineau slujbele lângă fraţii lor.

¹⁰ Şi lui Iosua i s-a născut Ioiachim, şi lui Ioiachim i s-a născut Eliaşib, şi lui Eliaşib i s-a născut Ioiada,

¹¹ şi lui Ioiada i s-a născut Ionatan, şi lui Ionatan i s-a născut Iadua.

¹² Şi în zilele lui Ioiachim erau preoţi, capi de familii: pentru Seraia, Meraia; pentru Ieremia, Hanania;

¹³ pentru Ezra, Meşulam; pentru Amaria, Iohanan;

¹⁴ pentru Meluchi, Ionatan; pentru Şebania, Iosif;

¹⁵ pentru Harim, Adna; pentru Meraiot, Helcai;

¹⁶ pentru Ido, Zaharia; pentru Ghineton, Meşulam;

¹⁷ pentru Abia, Zicri; pentru Miniamin şi Moadia, Piltai;

¹⁸ pentru Bilga, Şamua; pentru Şemaia, Ionatan;

¹⁹ pentru Ioiarib, Matnai; pentru Iedaia, Uzi;

²⁰ pentru Salai, Calai; pentru Amoc, Eber;

²¹ pentru Hilchia, Haşabia; pentru Iedaia, Netaneel.

²² În zilele lui Eliaşib leviţii Ioiada şi Iohanan, şi Iadua, erau înscrişi capi de familii şi preoţi, sub domnia lui Darius persanul.

²³ Fiii lui Levi, capi de familii, au fost înscrişi în Cartea Cronicilor, până pe vremea lui Iohanan, fiul lui Eliaşib.

²⁴ Şi conducătorii leviţilor: Haşabia, Şerebia şi Iosua, fiul lui Cadmiel, cu fraţii lor stând unii în faţa altora, erau însărcinaţi să preamărească şi să laude, după porunca lui David, omul lui Dumnezeu.

²⁵ Matania, Bacbuchia, Obadia, Meşulam, Talmon, Acub, erau uşieri şi făceau de pază la magaziile de la porţi.

²⁶ Aceştia erau pe vremea lui Ioiachim, fiul lui Iosua, fiul lui Ioţadac, şi pe vremea lui Neemia, guvernatorul, şi a preotului şi cărturarului Ezra.

²⁷ Şi la sfinţirea zidurilor Ierusalimului, au chemat pe leviţii din toate locurile lor, şi i-au adus la Ierusalim, ca să ţină sfinţirea cu bucurie, cu laude, şi cu cântări, cu sunete de chimvale, lire şi harpe.

²⁸ Şi fiii cântăreţilor s-au adunat împreună, atât din câmpie, cât şi din împrejurimile Ierusalimului, si din satele netofatiţilor,

²⁹ din Bet-Ghilgal, şi din ţinutul Ghebei şi din Azmavet; căci cântăreţii îşi construiseră sate împrejurul Ierusalimului.

³⁰ Şi preoţii şi leviţii s-au curăţat şi au curăţat şi pe popor, şi porţile, şi zidul.

³¹ Am urcat pe zid pe conducătorii lui Iuda, şi am făcut două coruri mari. Unul a pornit pe partea dreaptă a zidului, spre Poarta Gunoiului.

³² Şi în urma lor mergeau Hosea, şi jumătate din conducătorii lui Iuda,

³³ şi Azaria, Ezra, şi Meşulam,

³⁴ Iuda, şi Beniamin, şi Şemaia, şi Ieremia,

³⁵ şi unii dintre fiii preoţilor cu trompete: Zaharia, fiul lui Ionatan, fiul lui Şemaia, fiul lui Matania, fiul lui Mica, fiul lui Zacur, fiul lui Asaf,

³⁶ şi fraţii săi, Şemaia, şi Azareel, Milalai, Ghilalai, Maai, Netaneel, Iuda şi Hanani, cu instrumentele de muzică ale lui David, omul lui Dumnezeu. Şi cărturarul Ezra era în fruntea lor.

³⁷ Şi la Poarta Izvorului, s-au urcat drept înainte pe treptele cetăţii lui David, pe ridicătura zidului, deasupra casei lui David, până la Poarta Apelor, spre est.

³⁸ Şi al doilea cor a pornit în direcţia opusă pe zid şi eu după ei, cu jumătate din popor, de dincolo de Turnul Cuptoarelor, până la Zidul cel Lat;

³⁹ şi deasupra Porţii lui Efraim, şi lângă Poarta Veche, şi lângă Poarta Peştelui, pe deasupra Turnului lui Hananeel, şi a Turnului Meea, până la Poarta Oilor. Şi s-au oprit la Poarta Închisorii.

⁴⁰ Cele două coruri s-au oprit în Casa lui Dumnezeu, şi eu, şi conducătorii care erau cu mine,

⁴¹ şi preoţii Eliachim, Maaseia, Miniamin, Mica, Elioenai, Zaharia, şi Hanania, cu trompete;

⁴² şi Maaseia, Şemaia, Eleazar, Uzi, Iohanan, Malchia, Elam, Ezer. Şi cântăreţii cântau tare, conduşi de Izrahia.

⁴³ Şi în ziua aceea s-au adus multe jertfe, şi a fost mare bucurie, căci Dumnezeu le dăduse mare bucurie. Se bucurau şi femeile şi copiii: aşa că bucuria Ierusalimului se auzea până departe.

⁴⁴ Şi în ziua aceea, s-au stabilit oameni care să supravegheze magaziile pentru darurile de mâncare, pentru cele dintâi roade şi pentru zeciuieli. Ei au fost însărcinaţi să adune în ele, din câmpiile cetăţilor, părţile hotărâte de Lege preoţilor şi leviţilor. Căci Iuda se bucura că preoţii şi leviţii erau la locul lor.

⁴⁵ Şi ei păzeau slujba Dumnezeului lor şi slujba curăţirilor împreună cu cântăreţii şi uşierii, după porunca lui David şi a fiului său Solomon.

⁴⁶ Căci odinioară, în zilele lui David şi ale lui Asaf, erau conducători pentru cântăreţi şi pentru cântările de laudă şi mulţumire către Dumnezeu.

⁴⁷ Şi tot Israelul, în zilele lui Zorobabel şi în zilele lui Neemia, a dat părţile cuvenite cântăreţilor şi uşierilor, zi de zi; şi au sfinţit lucrurile pentru leviţi, iar leviţii le-au sfinţit pentru fiii lui Aaron.

13

¹ În ziua aceea, au citit din cartea lui Moise în faţa poporului, şi acolo s-a găsit scris, că un amonit şi un moabit nu trebuie să intre niciodată în adunarea lui Dumnezeu,

² pentru că nu veniseră înaintea fiilor lui Israel cu pâine şi cu apă, ci l-au tocmit pe Balaam împotriva lor, ca să-i blesteme. Dar Dumnezeul nostru a întors blestemul în binecuvântare.

³ Şi, când au auzit Legea, au despărţit din Israel pe toţi cei amestecaţi cu străinii.

⁴ Înainte de aceasta, preotul Eliaşib, care era pus peste magaziile Casei Dumnezeului nostru, fiind rudă cu Tobia,

⁵ pregătise pentru el o cameră mare, unde puneau mai înainte darurile de mâncare, tămâia, uneltele, zeciuiala din grâul, vinul şi untdelemnul, hotărâte prin poruncă leviţilor, cântăreţilor şi uşierilor; şi darurile prin ridicare ale preoţilor.

⁶ Dar în tot acest timp eu nu eram la Ierusalim: căci în al treizeci şi doilea an al lui Artaxerxe, regele Babilonului, am mers la rege, şi după un timp am căpătat de la rege învoire

⁷ şi am venit la Ierusalim, şi mi-am dat seama de răul pe care-l făcuse Eliaşib, pregătindu-i lui Tobia o cameră în curţile Casei lui Dumnezeu.

⁸ Şi mi-a părut foarte rău: de aceea am aruncat afară din cameră toate lucrurile lui Tobia.

⁹ Apoi am poruncit să se cureţe camerele şi am adus iarăşi acolo uneltele Casei lui Dumnezeu, cu darurile de mâncare şi tămâie.

¹⁰ Şi am observat că leviţilor nu li se dăduseră părţile cuvenite; aşa că leviţii şi cântăreţii, care făceau slujba, fugiseră fiecare în ţinutul lui.

¹¹ Atunci am mustrat pe conducători şi am zis: De ce este părăsită Casa lui Dumnezeu? Şi i-am adunat împreună şi i-am pus iarăşi la locul lor.

¹² Atunci tot Iuda a adus în magazii zeciuiala din grâu, din vin şi din untdelemn.

¹³ Şi am dat magaziile în grija preotului Şelemia, a cărturarului Ţadoc şi lui Pedaia, un levit, şi pe lângă ei a fost Hanan, fiul lui Zacur, fiul lui Matania, căci erau socotiţi credincioşi. Şi însărcinarea lor era să facă împărţirile cuvenite fraţilor lor.

¹⁴ Adu-Ţi aminte de mine, Dumnezeule, pentru aceste lucruri, şi nu uita faptele mele evlavioase făcute pentru Casa Dumnezeului meu, şi pentru lucrurile care trebuie păzite în ea!

¹⁵ În zilele acelea am văzut în Iuda nişte oameni călcând la teasc în ziua Sabatului, şi aducând snopi, şi încărcând măgari cu vin, struguri, şi smochine, şi tot felul de poveri, pe care le-au adus la Ierusalim în ziua Sabatului. Şi i-am mustrat chiar în ziua când îşi vindeau mărfurile.

¹⁶ Acolo mai locuiau şi nişte tirieni, care aduceau peşte şi tot felul de mărfuri, şi vindeau în ziua Sabatului fiilor lui Iuda, şi în Ierusalim.

¹⁷ Apoi am mustrat pe mai marii lui Iuda, şi le-am zis: Ce înseamnă această faptă rea pe care o faceţi, pângărind ziua Sabatului?

¹⁸ Oare n-au făcut aşa părinţii voştri, şi nu din cauza aceasta a adus Dumnezeul nostru tot acest rău peste noi, şi peste cetatea aceasta? Şi voi mai aduceţi din nou mânie peste Israel profanând Sabatul!

¹⁹ Apoi am poruncit să se închidă porţile Ierusalimului înainte de Sabat, de îndată ce le va ajunge umbra, şi am poruncit să nu se deschidă decât după Sabat. Şi am pus câţiva dintre slujitorii mei la porţi, ca nici o încărcătură să nu fie adusă înăuntru în ziua Sabatului.

²⁰ Şi aşa negustorii şi vânzătorii de tot felul de lucruri au petrecut noaptea o dată sau de două ori. afară din Ierusalim.

²¹ I-am mustrat şi le-am zis: Pentru ce staţi noaptea înaintea zidului? Dacă veţi mai face încă o dată lucrul acesta, voi pune mâna pe voi. Din clipa aceea n-au mai venit în timpul Sabatului.

²² Şi am poruncit leviţilor să se cureţe şi să vină să păzească porţile, ca să sfinţească ziua Sabatului. Adu-Ţi aminte de mine, Dumnezeule, şi pentru acestea, şi ocroteşte-mă după marea Ta milă!

²³ În zilele acelea am văzut că iudeii îşi luaseră soţii asdodiene, amonite, moabite.

²⁴ Şi jumătate din copiii lor vorbeau limba asdodiană, şi nu puteau vorbi limba evreiască, ci limba cutărui sau cutărui popor.

²⁵ Şi i-am mustrat, şi i-am blestemat, şi am lovit pe unii din ei, şi le-am smuls părul, şi i-am pus să jure în Numele lui Dumnezeu, zicând: Să nu vă daţi fiicele după fiii lor, nici să nu luaţi fiicele lor pentru fiii voştri, nici pentru voi.

²⁶ Nu prin aceste lucruri a păcătuit Solomon, regele lui Israel? Nu era alt rege ca el, în mulţimea popoarelor; el era iubit de Dumnezeul lui, şi Dumnezeu l-a făcut rege peste tot Israelul. Totuşi, femeile străine l-au târât şi pe el în păcat.

²⁷ Trebuie să auzim acum despre voi că faceţi o nelegiuire atât de mare, că păcătuiţi împotriva Dumnezeului nostru, luând soţii Străine?

²⁸ Şi unul din fiii lui Ioiada, fiul marelui preot Eliaşib, era ginerele lui Sanbalat, horonitul. L-am alungat de la mine.

²⁹ Adu-Ţi aminte de ei, Dumnezeule, căci au întinat preoţia şi legământul încheiat de preoţi şi leviţi.

³⁰ I-am curăţat de orice străin şi am pus rânduială în tot ce trebuia să păzească preoţii şi leviţii, fiecare în slujba lui,

³¹ în ceea ce privea atât darul de lemn, la timpul hotărât, cât şi cele dintâi roade. Adu-Ţi aminte de mine, spre bine, Dumnezeul meu!