1

¹ După moartea lui Ahab, Moab s-a răsculat împotriva lui Israel.

² Ahazia a căzut prin zăbrelele camerei lui de sus din Samaria şi s-a îmbolnăvit; el a trimis nişte mesageri şi le-a zis: Duceţi-vă şi întrebaţi pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, dacă mă voi vindeca de lovitura aceasta.

³ Dar Îngerul Domnului a zis lui Ilie Tişbitul: Scoală-te, urcă-te în întâmpinarea trimişilor regelui Samariei şi spune-le: Oare nu este Dumnezeu în Israel, de vă duceţi să întrebaţi pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului?

⁴ De aceea, aşa vorbeşte Domnul: Nu te vei mai coborî din patul în care te-ai urcat, ci vei muri. Şi Ilie a plecat.

⁵ Şi când mesagerii s-au întors la el, Ahazia le-a zis: De ce v-aţi întors?

⁶ Şi ei i-au zis: Un om s-a urcat în întâmpinarea noastră şi ne-a zis: întoarceţi-vă la regele care v-a trimis şi ziceţi-i: Aşa vorbeşte Domnul: Oare pentru că nu este Dumnezeu în Israel, trimiţi tu să întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului? De aceea, nu te vei mai coborî din patul în care te-ai urcat, ci vei muri.

⁷ Atunci Ahazia le-a zis: Cum arăta omul care s-a urcat în întâmpinarea voastră şi v-a spus aceste cuvinte?

⁸ Şi ei i-au răspuns: Era un om îmbrăcat cu o manta de păr şi încins pe la mijloc cu un brâu de piele. Şi regele a zis: Este Ilie Tişbitul.

⁹ Atunci regele a trimis la el pe un conducător peste cincizeci cu cei cincizeci de oameni ai lui. Conducătorul acesta s-a urcat la Ilie şi, iată, el stătea pe vârful muntelui. Şi i-a zis: Omule al lui Dumnezeu, regele a zis: Coboară-te!

¹⁰ Şi Ilie a răspuns şi a zis conducătorului peste cincizeci: Dacă sunt un om al lui Dumnezeu să se coboare foc din cer şi să te mistuie pe tine şi pe cei cincizeci de oameni ai tăi! Şi s-a coborât foc din cer şi l-a mistuit pe el şi pe cei cincizeci de oameni ai lui.

¹¹ Atunci Ahazia a trimis la el un alt conducător peste cincizeci cu cincizeci de oameni. Şi el a răspuns şi i-a zis: Omule al lui Dumnezeu, aşa a spus regele: Coboară-te repede!

¹² Ilie le-a răspuns şi le-a zis: Dacă sunt un om al lui Dumnezeu, să se coboare foc din cer şi să te mistuie pe tine şi pe cei cincizeci de oameni ai tăi! Şi focul lui Dumnezeu s-a coborât din cer şi l-a mistuit pe el şi pe cei cincizeci de oameni.

¹³ Şi Ahazia a mai trimis din nou un al treilea conducător peste cincizeci cu cei cincizeci de oameni ai lui. Şi al treilea conducător peste cincizeci s-a urcat, a venit şi a îngenuncheat înaintea lui Ilie şi l-a rugat şi i-a zis: Omule al lui Dumnezeu, te rog ca viaţa mea şi viaţa acestor cincizeci de slujitori ai tăi să fie scumpă înaintea ta!

¹⁴ Iată, s-a coborât foc din cer şi a mistuit pe cei doi conducători peste cincizeci şi pe cei cincizeci de oameni ai lor, dar acum, viaţa mea să fie scumpă înaintea ta!

¹⁵ Şi Îngerul Domnului a zis lui Ilie: Coboară-te cu el şi nu te teme de el. Ilie s-a sculat şi s-a coborât cu el la rege.

¹⁶ Atunci el i-a zis: Aşa vorbeşte Domnul: Pentru că ai trimis mesageri să întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, ca şi cum n-ar fi Dumnezeu în Israel ca să întrebi Cuvântul Lui, nu te vei mai coborî din patul în care te-ai urcat, ci vei muri.

¹⁷ Ahazia a murit, după Cuvântul Domnului pe care l-a spus Ilie. Şi pentru că el n-avea nici un fiu, în locul lui a început să domnească Ioram, în al doilea an al lui Ioram, fiul lui Iosafat, regele lui Iuda.

¹⁸ Şi celelalte fapte ale lui Ahazia şi ce a făcut el, nu sunt oare scrise în Cartea Cronicilor regilor lui Israel?

2

¹ Când Domnul a voit să ridice pe Ilie la cer într-un vârtej de vânt, Ilie pleca din Ghilgal cu Elisei.

² Şi Ilie a zis lui Elisei: Rămâi aici, te rog, căci Domnul m-a trimis la Betel. Şi Elisei a zis: Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi! Şi s-au coborât la Betel.

³ Şi fiii profeţilor care erau la Betel au ieşit la Elisei şi i-au zis: Ştii că Domnul va răpi astăzi pe stăpânul tău deasupra capului tău. Şi el a zis: Da, ştiu; dar tăceţi!

⁴ Şi Ilie i-a zis: Elisei, rămâi aici, te rog, căci Domnul m-a trimis la Ierihon. Dar el a zis: Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi! Aşa că au venit la Ierihon.

⁵ Şi fiii profeţilor care erau la Ierihon s-au apropiat de Elisei şi i-au zis: Ştii că Domnul va răpi astăzi pe stăpânul tău deasupra capului tău. Şi el a răspuns: Da, ştiu; dar tăceţi!

⁶ Atunci Ilie i-a zis: Rămâi aici, te rog, căci Domnul m-a trimis la Iordan. Şi el a zis: Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi! Aşa că amândoi au mers mai departe.

⁷ Şi cincizeci de bărbaţi dintre fiii profeţilor s-au dus şi s-au oprit la o oarecare depărtare în faţa lor, şi ei amândoi au stat pe malul Iordanului.

⁸ Şi Ilie şi-a luat mantaua, a făcut-o sul şi a lovit cu ea apele, care s-au despărţit într-o parte şi în alta, şi au trecut amândoi pe uscat.

⁹ Şi după ce au trecut, Ilie a zis lui Elisei: Cere ce vrei să-ţi fac mai înainte de a fi răpit de la tine. Şi Elisei a zis: Lasă, te rog, să vină peste mine o îndoită măsură a duhului tău!

¹⁰ Ilie a zis: Ai cerut un lucru greu. Dar dacă mă vei vedea când voi fi răpit de la tine, aşa ţi se va întâmpla; dar dacă nu vei vedea, nu ţi se va întâmpla aşa.

¹¹ Şi s-a întâmplat că pe când mergeau ei vorbind, iată, a apărut un car de foc şi nişte cai de foc care i-au despărţit pe unul de altul; şi Ilie s-a înălţat la cer într-un vârtej de vânt.

¹² Elisei a văzut şi a strigat: Părintele meu! Părintele meu! Carul lui Israel şi călărimea lui! Şi nu l-a mai văzut. Şi-a apucat hainele şi le-a sfâşiat în două bucăţi.

¹³ A ridicat mantaua lui Ilie care căzuse de pe el şi s-a întors şi a stat pe malul Iordanului.

¹⁴ Apoi a luat mantaua lui Ilie, care căzuse de pe el, a lovit apele cu ea şi a zis: Unde este Domnul Dumnezeul lui Ilie? Şi când a lovit şi el apele, ele s-au despărţit într-o parte şi în alta; şi Elisei a trecut.

¹⁵ Când l-au văzut fiii profeţilor care erau în Ierihon, au zis: Duhul lui Ilie a venit peste Elisei. Şi ei au ieşit în întâmpinarea lui şi s-au închinat înaintea lui până la pământ.

¹⁶ Şi ei i-au zis: Iată, între slujitorii tăi sunt cincizeci de oameni puternici; vrei să meargă şi să caute pe stăpânul tău? Poate că Duhul Domnului l-a ridicat şi l-a aruncat pe vreun munte sau într-o vale. Şi el a zis: Nu-i trimiteţi.

¹⁷ Dar ei au insistat până când lui i-a fost ruşine şi a zis: Trimiteţi-i! Au trimis deci pe cei cincizeci de oameni care l-au căutat trei zile, dar nu l-au găsit.

¹⁸ Şi când s-au întors la el, căci el stătea în Ierihon, Elisei le-a zis: Nu v-am spus să nu vă duceţi?

¹⁹ Oamenii din cetate au zis lui Elisei: Iată, aşezarea cetăţii este bună, după cum vede şi domnul meu, dar apele sunt rele şi ţara este neroditoare.

²⁰ El a zis: Aduceţi-mi un vas nou şi puneţi sare în el. Şi ei i-au adus.

²¹ Apoi s-a dus la izvorul apelor şi a aruncat sare în el, şi a zis: Aşa spune Domnul: Am vindecat apele acestea; nu va mai veni din ele nici moarte, nici sterilitate.

²² Şi apele au fost vindecate până în ziua de astăzi, după cuvântul pe care l-a vorbit Elisei.

²³ Apoi de acolo s-a urcat la Betel. Şi pe când se urca pe drum, nişte tineri au ieşit din cetate, şi-au bătut joc de el şi i-au zis: Urcă-te, pleşuvule! Urcă-te, pleşuvule!

²⁴ El s-a întors, s-a uitat la ei şi a rostit un blestem în Numele Domnului. Atunci au ieşit din pădure două ursoaice şi au sfâşiat pe patruzeci şi doi dintre aceşti tineri.

²⁵ Şi de acolo el s-a dus pe Muntele Carmel, iar de acolo s-a întors la Samaria.

3

¹ Ioram, fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel în Samaria în al optsprezecelea an al lui Iosafat, regele lui Iuda; el a domnit doisprezece ani.

² Şi el a făcut ce este rău înaintea Domnului, dar nu ca tatăl său şi ca mama sa; căci el a îndepărtat stâlpii lui Baal, pe care-i făcuse tatăl său.

³ Totuşi el s-a alipit de păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care a făcut pe Israel să păcătuiască; el nu s-a îndepărtat de ele.

⁴ Şi Meşa, regele Moabului, era un crescător de oi şi obişnuia să plătească regelui lui Israel un tribut de o sută de mii de miei, şi lâna de la o sută de mii de berbeci.

⁵ Dar după ce a murit Ahab, regele Moabului s-a răsculat împotriva regelui lui Israel.

⁶ Şi în timpul acela, regele Ioram a ieşit din Samaria şi a numărat pe tot Israelul.

⁷ Apoi s-a dus şi a trimis vorbă lui Iosafat, regele lui Iuda, zicând: Regele Moabului s-a răsculat împotriva mea. Vrei să vii cu mine să luptăm împotriva Moabului? Şi Iosafat a zis: Mă voi duce; eu sunt cum eşti şi tu, poporul meu ca poporul tău şi caii mei ca şi caii tăi!

⁸ Şi el a zis: Pe care drum să ne urcăm? Ioram a zis: Pe drumul care duce în Deşertul Edomului.

⁹ Regele lui Israel a mers cu regele lui Iuda şi cu regele Edomului şi au făcut o călătorie de şapte zile; dar n-a mai fost apă nici pentru armată şi nici pentru vitele care veneau după ei.

¹⁰ Atunci regele lui Israel a zis: Vai! Domnul a chemat la un loc pe aceşti trei regi ca să-i dea în mâna Moabului!

¹¹ Dar Iosafat a zis: Nu este aici nici un profet al Domnului, ca să întrebăm prin el pe Domnul? Şi unul dintre slujitorii regelui lui Israel a răspuns şi a zis: Este aici Elisei, fiul lui Şafat, care turna apă pe mâinile lui Ilie.

¹² Şi Iosafat a zis: Cuvântul Domnului este cu el. Şi regele lui Israel, Iosafat, şi regele Edomului s-au coborât la el.

¹³ Elisei a zis regelui lui Israel: Ce am eu de-a face cu tine? Du-te la profeţii tatălui tău şi la profeţii mamei tale. Şi regele lui Israel i-a zis: Nu, căci Domnul a chemat pe aceşti trei regi ca să-i dea în mâna Moabului.

¹⁴ Şi Elisei a zis: Viu este Domnul oştirilor, al cărui slujitor sunt, că, dacă n-aş avea în vedere pe Iosafat, regele lui Iuda, pe tine nu te-aş băga în seamă, nici nu m-aş uita la tine.

¹⁵ Şi acum aduceţi la mine un cântăreţ cu harpa. Şi în timp ce cânta cântăreţul cu harpa, mâna Domnului a venit peste Elisei.

¹⁶ Şi el a zis: Aşa vorbeşte Domnul: Faceţi gropi în toată valea aceasta!

¹⁷ Căci aşa vorbeşte Domnul: Nu veţi vedea vânt şi nu veţi vedea ploaie şi totuşi valea aceasta se va umple cu apă şi veţi bea voi, turmele voastre şi vitele voastre.

¹⁸ Şi acesta este un lucru neînsemnat înaintea Domnului; El va da şi pe Moab în mâinile voastre.

¹⁹ Veţi ataca orice cetate fortificată şi orice cetate aleasă, veţi tăia toţi copacii cei buni, veţi înfunda toate izvoarele de apă şi veţi strica cu pietre toate ogoarele cele mai bune.

²⁰ Şi dimineaţa, pe când se aducea jertfa de mâncare, iată, a venit apă de pe drumul Edomului şi s-a umplut ţara de apă.

²¹ Şi când toţi moabiţii au auzit că regii s-au urcat să lupte împotriva lor, au adunat pe toţi cei ce puteau să poarte armele şi chiar mai bătrâni, şi au stat la graniţă.

²² S-au deşteptat dis-de-dimineaţă şi când a strălucit soarele peste ape, moabiţii au văzut în faţa lor apele roşii ca sângele.

²³ Atunci au zis: Acesta este sânge! Sigur regii s-au luptat între ei şi s-au omorât unul pe celălalt. Şi acum la pradă, Moabule!

²⁴ Dar când au ajuns la tabăra lui Israel, israeliţii s-au ridicat şi au atacat pe moabiţi, care au fugit dinaintea lor; şi ei au pătruns în ţară, şi i-au omorât pe moabiţi.

²⁵ Apoi au dărâmat cetăţile şi fiecare îşi arunca piatra sa în toate ogoarele cele mai bune, şi le-au umplut cu pietre; şi au înfundat toate izvoarele de apă, şi au tăiat toţi copacii cei buni, până când n-au lăsat decât pietre în Chir-Hareset, pe care l-au înconjurat şi l-au atacat luptătorii cu praştia.

²⁶ Şi regele Moabului, văzând că bătălia era prea grea pentru el, a luat cu el şapte sute de bărbaţi, care scoteau sabia, ca să-şi croiască drum până la regele Edomului, dar n-a putut.

²⁷ A luat atunci pe fiul său întâi-născut, care trebuia să domnească în locul lui, şi l-a adus ca ardere-de-tot pe zid. Şi o mare mânie a venit peste Israel, care s-a depărtat de regele Moabului si s-a întors în ţară.

4

¹ O femeie dintre soţiile fiilor profeţilor a strigat către Elisei, zicând: Robul tău, soţul meu, a murit şi tu ştii că robul tău se temea de Domnul; şi cel ce l-a împrumutat a venit să ia pe cei doi fii ai mei ca să-i facă sclavi.

² Şi Elisei i-a zis: Ce pot să fac pentru tine? Spune-mi, ce ai acasă? Şi ea a zis: Roaba ta n-are nimic acasă afară doar de un vas cu untdelemn.

³ Şi el a zis: Du-te şi împrumută vase de la toţi vecinii tăi, vase goale, şi nu cere puţine.

⁴ Şi apoi intră, închide uşa după tine şi după copiii tăi, şi toarnă din untdelemn în toate acele vase; şi să aşezi deoparte pe cele umplute.

⁵ Ea a plecat de la el şi a închis uşa după ea şi după copiii ei; ei îi aduceau vasele, iar ea turna în ele untdelemn.

⁶ Şi după ce a umplut vasele, ea a zis fiului ei: Mai dă-mi un vas. Şi el i-a zis: Nu mai este nici un vas. Şi uleiul a încetat să mai curgă.

⁷ Atunci ea a venit şi a spus omului lui Dumnezeu. Şi el a zis: Du-te, vinde untdelemnul, şi plăteşte-ţi datoria, iar din ce rămâne, vei trăi tu şi copiii tăi.

⁸ Într-o zi Elisei trecea prin Sunem, unde era o femeie bogată. Şi ea a insistat pe lângă el să mănânce la ea. Şi a urmat că ori de câte ori trecea pe acolo, se ducea să mănânce la ea.

⁹ Şi ea a zis soţului ei: Iată, ştiu acum că omul acesta, care trece totdeauna pe la noi, este un om sfânt al lui Dumnezeu.

¹⁰ Hai, te rog, să facem sus o cameră mică din ziduri; şi hai să punem un pat pentru el acolo, şi o masă, şi un scaun, şi o lampă, şi, când va veni pe la noi, să poată intra acolo.

¹¹ Şi într-o zi Elisei a venit acolo, a intrat în camera de sus şi s-a odihnit.

¹² El a zis lui Ghehazi, slujitorul lui: Cheamă pe sunamita aceasta! Şi când a chemat-o, ea a venit înaintea lui.

¹³ Şi el a zis lui Ghehazi. Spune-i: Iată, tu te-ai preocupat pentru noi cu toate aceste pregătiri; eu ce pot face pentru tine? Să vorbesc pentru tine regelui sau comandantului armatei? Şi ea a răspuns: Eu locuiesc liniştită în mijlocul poporului meu.

¹⁴ El a zis lui Ghehazi: Ce să fac atunci pentru ea? Şi Ghehazi a răspuns: Ea n-are un fiu şi soţul ei este bătrân.

¹⁵ Şi el a zis: Cheam-o! Şi când a chemat-o, ea a stat la uşă.

¹⁶ Atunci Elisei a zis: La anul pe vremea aceasta vei ţine în braţe un fiu. Şi ea a zis: Nu, domnul meu, om al lui Dumnezeu, n-o amăgi pe roaba ta!

¹⁷ Şi femeia a rămas însărcinată şi a născut un fiu chiar pe vremea aceea, în anul următor, aşa cum îi spusese Elisei.

¹⁸ Şi într-o zi, când copilul era mare, a ieşit la tatăl său la secerători.

¹⁹ Şi el a zis tatălui său: Capul meu! Capul meu! Şi el a zis unui slujitor: Du-l la mama lui!

²⁰ Slujitorul l-a luat şi l-a dus la mama lui. Şi copilul a stat pe genunchii mamei lui până la amiază şi apoi a murit.

²¹ Ea s-a urcat şi l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu, a închis uşa şi a ieşit.

²² Apoi a chemat pe soţul ei şi a zis: Trimite-mi, te rog, pe unul din slujitori şi un măgar, ca să alerg la omul lui Dumnezeu şi să vin înapoi.

²³ Şi el a zis: De ce vrei să mergi astăzi la el? Nu este nici lună nouă, nici Sabat! Şi ea a zis: Totul va fi bine.

²⁴ Apoi a pus şaua pe măgar şi a zis slujitorului ei: Mână şi du-te înainte; şi să nu încetineşti călătoria decât dacă-ţi spun eu.

²⁵ Ea a plecat şi s-a dus la omul lui Dumnezeu pe Muntele Carmel. Şi când omul lui Dumnezeu a văzut-o de departe, a zis lui Ghehazi, slujitorul său: Iată pe sunamita aceea!

²⁶ Acum aleargă în întâmpinarea ei şi spune-i: Eşti bine? Soţul tău este bine? Copilul tău este bine? Şi ea a zis: Bine.

²⁷ Şi cum a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i-a îmbrăţişat picioarele. Ghehazi s-a apropiat ca s-o dea înapoi, dar omul lui Dumnezeu i-a zis: Las-o, căci sufletul ei este amărât în ea şi Domnul mi-a ascuns lucrul acesta şi nu mi-a spus.

²⁸ Atunci ea a zis: Am cerut eu oare de la domnul meu un fiu? Oare n-am zis eu: Nu mă amăgi?

²⁹ Şi el a zis lui Ghehazi: încinge-ţi mijlocul, ia toiagul meu în mână şi pleacă; dacă vei întâlni pe cineva, să nu-l saluţi şi dacă cineva te salută pe tine, să nu-i răspunzi. Să pui toiagul meu pe faţa copilului.

³⁰ Şi mama copilului a zis: Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi. Şi el s-a sculat şi a mers după ea.

³¹ Şi Ghehazi a luat-o înaintea lor şi a pus toiagul pe faţa copilului, dar n-a fost nici glas, nici semn de simţire. Aşa că s-a întors în întâmpinarea lui Elisei şi i-a spus, zicând: Copilul nu s-a trezit.

³² Când Elisei a ajuns în casă, iată, copilul era mort şi întins pe patul său.

³³ El a intrat şi a închis uşa după ei amândoi, şi s-a rugat Domnului.

³⁴ Şi el s-a urcat şi s-a culcat peste copil; şi a pus gura sa pe gura lui, şi ochii săi pe ochii lui, şi mâinile sale pe mâinile lui şi s-a întins peste copil. Şi carnea copilului s-a încălzit.

³⁵ Apoi Elisei s-a ridicat, a mers încoace şi încolo prin casă, s-a urcat iarăşi şi s-a întins peste copil. Şi copilul a strănutat de şapte ori şi a deschis ochii.

³⁶ Şi el a chemat pe Ghehazi şi a zis: Cheamă pe sunamita. Ghehazi a chemat-o. Şi când a intrat la el, Elisei a zis: Ia-ţi copilul.

³⁷ Ea a intrat, s-a aruncat la picioarele lui şi s-a închinat până la pământ; apoi şi-a luat copilul şi a ieşit.

³⁸ Şi Elisei s-a întors la Ghilgal, iar în ţară bântuia o foamete. Pe când stăteau fiii profeţilor înaintea lui, a zis slujitorului său: Pune oala cea mare şi fierbe supă pentru fiii profeţilor!

³⁹ Şi unul din ei a ieşit pe câmp ca să culeagă verdeţuri; a găsit o viţă sălbatică şi a cules din ea colocinţi sălbatici, până şi-a umplut haina. S-a întors şi i-a tăiat în bucăţi în oala cu supă, căci nu ştia ce erau.

⁴⁰ Apoi au dat oamenilor să mănânce şi pe când mâncau din supă, au strigat şi au zis: Omule al lui Dumnezeu, moartea este în oală! Şi nu puteau să mănânce.

⁴¹ Dar Elisei a zis: Aduceţi făină. A aruncat-o în oală şi a zis: Dă oamenilor să mănânce. Şi nu mai era nimic rău în oală.

⁴² A venit un om din Baal-Şalişa şi a adus omului lui Dumnezeu pâine din primele lui roade: douăzeci de pâini de orz şi spice proaspete de grâu. Şi Elisei a zis: Dă-le poporului ca să le mănânce.

⁴³ Şi slujitorul său a zis: Cum aş putea să dau din ele la o sută de oameni? Dar el a zis: Dă-le oamenilor ca să le mănânce, căci aşa vorbeşte Domnul: Vor mânca şi va mai rămâne.

⁴⁴ Atunci el le-a pus înaintea lor şi ei au mâncat şi le-a mai şi rămas, după Cuvântul Domnului.

5

¹ Naaman, comandantul armatei regelui Siriei, era un bărbat cu trecere înaintea stăpânului său şi onorat, pentru că prin el Domnul dăduse biruinţă Siriei. El era şi un om viteaz, dar acum era lepros.

² Şi sirienii ieşiseră din cetate la luptă şi aduseseră captivă pe o fetiţă din ţara lui Israel; şi aceasta slujea înaintea soţiei lui Naaman.

³ Şi ea a zis stăpânei sale: O, dacă domnul meu ar fi la profetul acela din Samaria, l-ar vindeca de lepra lui!

⁴ Şi Naaman a intrat şi a spus stăpânului său, zicând: Aşa şi aşa a vorbit fetiţa care este din ţara lui Israel.

⁵ Şi regele Siriei a zis: Du-te la Samaria şi eu voi trimite o scrisoare regelui lui Israel. Şi el a plecat şi a luat cu el zece talanţi de argint, şi şase mii de sicii de aur, şi zece haine de schimb.

⁶ Şi a adus scrisoarea regelui lui Israel, care spunea: Şi acum, când vei primi scrisoarea aceasta, iată, am trimis la tine pe slujitorul meu Naaman, ca să-l vindeci de lepra lui.

⁷ Şi cum a citit regele lui Israel scrisoarea şi-a rupt hainele şi a zis: Oare sunt eu Dumnezeu, ca să omor şi să dau viaţă, de omul acesta trimite la mine pe un om ca să-l vindec de lepra lui? Să ştiţi deci şi să înţelegeţi că omul acesta caută prilej de ceartă cu mine.

⁸ Şi când Elisei, omul lui Dumnezeu, a auzit că regele lui Israel şi-a sfâşiat hainele, a trimis la rege, zicând: De ce ţi-ai sfâşiat hainele? Lasă-l acum să vină la mine şi va şti că în Israel este un profet!

⁹ Naaman a venit cu caii săi şi cu carul său şi s-a oprit la poarta casei lui Elisei.

¹⁰ Şi Elisei a trimis la el pe un mesager ca să-i spună: Du-te şi te spală de şapte ori în Iordan şi carnea ta se va face ca mai înainte, şi vei fi curat.

¹¹ Dar Naaman s-a mâniat, a plecat şi a zis: Iată, eu credeam că el va ieşi la mine, va sta înaintea mea şi va chema Numele Domnului Dumnezeului său, îşi va pune mâna pe locul ranei şi va vindeca lepra.

¹² Nu sunt oare râurile Damascului, Abana şi Parpar, mai bune decât toate apele lui Israel? Nu m-aş putea oare spăla în ele şi să fiu curat? Şi s-a întors şi a plecat mânios.

¹³ Dar slujitorii lui s-au apropiat, i-au vorbit şi au zis: Părinte, dacă profetul ţi-ar fi cerut un lucru greu, nu l-ai fi făcut? Cu atât mai mult ar trebui să faci când ţi-a zis: Spală-te şi vei fi curat.

¹⁴ Şi el s-a coborât şi s-a cufundat de şapte ori în Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu; şi carnea lui s-a făcut cum este carnea unui copilaş, şi el s-a curăţat.

¹⁵ Şi el s-a întors la omul lui Dumnezeu cu toată suita lui, şi a venit şi a stat înaintea lui şi a zis: Iată, acum cunosc că nu este Dumnezeu pe tot pământul, decât în Israel; şi acum primeşte, te rog, un dar de la robul tău.

¹⁶ Dar Elisei a zis: Viu este Domnul, înaintea căruia stau, că nu voi primi nimic. Şi Naaman a insistat să-l primească, dar el a refuzat.

¹⁷ Atunci Naaman a zis: Dacă tu nu vrei să primeşti, lasă, te rog, să se dea robului tău pământ cât pot duce doi catâri; căci robul tău nu mai vrea să aducă altor dumnezei nici ardere-de-tot, nici jertfă, ci va aduce numai Domnului.

¹⁸ Iată, totuşi, ce rog pe Domnul să ierte robului tău: când stăpânul meu intră în casa lui Rimon ca să se închine acolo, şi se sprijină pe mâna mea, mă închin şi eu în casa lui Rimon; să ierte Domnul pe robul tău pentru fapta aceasta.

¹⁹ Şi Elisei i-a zis: Du-te în pace. Aşa că s-a depărtat de el la o anumită distanţă.

²⁰ Dar Ghehazi, slujitorul lui Elisei, omul lui Dumnezeu, şi-a zis în sine: Iată, stăpânul meu a cruţat pe Naaman sirianul şi n-a luat de la el ceea ce i-a adus. Viu este Domnul, voi alerga după el şi voi lua ceva de la el.

²¹ Şi Ghehazi a alergat după Naaman. Şi când Naaman l-a văzut alergând după el, a sărit din car spre întâmpinarea lui şi a zis: Este bine totul?

²² Şi el a zis: Totul este bine. Stăpânul meu m-a trimis, zicând: lată, tocmai acum au venit la mine doi tineri dintre fiii profeţilor din ţinutul muntos al lui Efraim: dă-le, te rog, un talant de argint şi două haine de schimb.

²³ Şi Naaman a zis: Fă-mi plăcerea şi ia doi talanţi. Şi a insistat pe lângă el şi a legat doi talanţi de argint în doi saci cu două schimburi de haine, şi le-a dat la doi dintre slujitorii lui, ca să le ducă înaintea lui Ghehazi.

²⁴ Şi când au ajuns la un deal, Ghehazi le-a luat din mâinile lor si le-a pus în casă. Apoi a dat drumul oamenilor şi ei au plecat.

²⁵ El a intrat şi a stat înaintea stăpânului său. Şi Elisei i-a zis: De unde vii, Ghehazi? Şi el a zis: Robul tău nu s-a dus nicăieri.

²⁶ Atunci Elisei i-a zis: Oare n-a fost duhul meu cu tine, când omul acela s-a întors din carul său ca să te întâmpine? Este oare acum timpul de primit argint şi de primit haine, măslini, vii, oi, boi, sclavi şi sclave?

²⁷ De aceea, lepra lui Naaman se va lipi de tine şi de urmaşii tăi pentru vecie. Şi Ghehazi a ieşit dinaintea lui plin de lepră, alb ca zăpada.

6

¹ Şi fiii profeţilor au zis lui Elisei: Iată, locul unde locuim noi cu tine este prea strâmt pentru noi.

² Lasă-ne, te rog, să mergem până la Iordan şi de acolo să luăm fiecare câte o bârnă şi să ne facem acolo un loc unde să locuim. Şi Elisei a răspuns: Duceţi-vă.

³ Şi unul din ei a zis: Binevoieşte, te rog, şi vino cu slujitorii tăi. Şi el a zis: Voi merge!

⁴ Aşa că a plecat cu ei. Şi când au venit la Iordan, au tăiat copaci.

⁵ Şi pe când tăia unul din ei un copac, fierul de la secure a căzut în apă; şi el a strigat şi a zis: Ah, domnul meu, era împrumutat!

⁶ Şi omul lui Dumnezeu a zis: Unde a căzut? Şi el i-a arătat locul. Atunci Elisei a tăiat un băţ şi l-a aruncat acolo, şi fierul a plutit deasupra apei.

⁷ Apoi a zis: Ridică-l! Şi a întins mâna si l-a luat.

⁸ Şi regele Siriei lupta împotriva lui Israel. El s-a sfătuit cu slujitorii lui, zicând: Tabăra mea va fi în cutare şi în cutare loc.

⁹ Şi omul lui Dumnezeu a trimis vorbă regelui lui Israel, zicând: Ai grijă să nu treci prin locul acesta, pentru că sirienii şi-au aşezat tabăra acolo.

¹⁰ Şi regele lui Israel a trimis pe cineva la locul despre care-i spusese omul lui Dumnezeu. Astfel el îl avertizase şi regele s-a păzit de locul acela de mai multe ori.

¹¹ Şi inima regelui Siriei s-a tulburat din cauza aceasta, şi a chemat pe slujitorii săi şi le-a zis: Nu vreţi să-mi spuneţi care din noi este pentru regele lui Israel?

¹² Şi unul dintre slujitorii lui a zis: Nici unul, domnul meu, ci Elisei, profetul care este în Israel, spune regelui lui Israel cuvintele pe care le rosteşti în dormitorul tău.

¹³ Şi el a zis: Mergeţi şi vedeţi unde este, ca să trimit să-l prindă. Şi i s-a spus, zicând: Iată, este în Dotan.

¹⁴ El a trimis acolo cai şi care şi o armată puternică; au venit noaptea şi au înconjurat cetatea.

¹⁵ Şi când slujitorul omului lui Dumnezeu s-a deşteptat dis-de-dimineaţă şi a ieşit, iată, o armată înconjurase cetatea cu cai şi cu care. Şi slujitorul lui i-a zis: Vai, domnul meu, ce vom face?

¹⁶ Şi el a răspuns: Nu te teme, căci cei ce sunt cu noi sunt mai mulţi decât cei ce sunt cu ei.

¹⁷ Şi Elisei s-a rugat şi a zis: Doamne, deschide-i ochii să vadă. Şi Domnul a deschis ochii slujitorului său şi el a văzut; şi iată, muntele era plin de cai şi de care de foc peste tot împrejurul lui Elisei.

¹⁸ Şi când s-au coborât sirienii la el, Elisei s-a rugat Domnului şi a zis: Loveşte, Te rog, pe poporul acesta cu orbire. Şi El i-a lovit cu orbire, după cuvântul lui Elisei.

¹⁹ Atunci Elisei le-a zis: Nu aceasta este calea şi nu aceasta este cetatea; urmaţi-mă şi vă voi duce la omul pe care-l căutaţi. Şi i-a condus la Samaria.

²⁰ Şi după ce au ajuns în Samaria, Elisei a zis: Doamne, deschide ochii acestor oameni, ca să vadă. Şi Domnul le-a deschis ochii şi au văzut; şi iată, erau în mijlocul Samariei.

²¹ Şi cum i-a văzut regele lui Israel, a zis către Elisei: Să-i lovesc, să-i lovesc, părinte?

²² Şi el a răspuns: Să nu-i loveşti. Obişnuieşti tu oare să ucizi pe aceia pe care îi iei captivi cu sabia şi cu arcul tău? Dă-le pâine şi apă, să mănânce şi să bea, apoi să meargă la stăpânul lor.

²³ Şi el a pregătit pentru ei o petrecere mare şi după ce au mâncat şi au băut, le-a dat drumul şi ei au plecat la stăpânul lor. Astfel armatele sirienilor n-au mai venit în ţinutul lui Israel.

²⁴ După aceea Ben-Hadad, regele Siriei, şi-a adunat toată armata şi s-a urcat şi a asediat Samaria.

²⁵ în Samaria a fost o foamete mare şi atât de mult au asediat-o încât un cap de măgar se vindea cu optzeci de sicli de argint şi un sfert de cab de găinaţ de porumbel, cu cinci sicli de argint.

²⁶ Şi pe când trecea regele lui Israel pe zid, o femeie a strigat, zicând: Ajută-ne, domnul meu, regele!

²⁷ Şi el a zis: Dacă Domnul nu te ajută, cum să te ajut eu? Din venitul ariei sau din cel al teascului?

²⁸ Şi regele i-a zis: Ce ai? Şi ea a zis: Femeia aceasta mi-a zis: Dă pe fiul tău ca să-l mâncăm astăzi şi mâine îl vom mânca pe fiul meu.

²⁹ Noi am fiert pe fiul meu şi l-am mâncat. Şi în ziua următoare i-am zis: Dă pe fiul tău să-l mâncăm. Dar ea a ascuns pe fiul ei.

³⁰ Când a auzit regele cuvintele femeii, şi-a rupt hainele; şi în timp ce trecea el pe zid, poporul îl privea, şi iată, pe dedesubt purta pe el un sac de păr.

³¹ Atunci el a zis: Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea dacă va rămâne astăzi capul lui Elisei, fiul lui Şafat, pe trupul lui!

³² Şi Elisei stătea la el în casă, şi bătrânii stăteau lângă el. Şi regele a trimis pe un om înaintea lui, dar înainte ca mesagerul să ajungă la el, Elisei a zis bătrânilor: Vedeţi cum acest fiu de ucigaş a trimis pe cineva să-mi ia capul? Ascultaţi, când va veni mesagerul, închideţi uşa şi opriţi-l la uşă; nu se aude oare sunetul paşilor stăpânului său în urma lui?

³³ Şi pe când vorbea el cu ei, mesagerul s-a şi coborât la el şi regele a zis: Iată, răul acesta este de la Domnul; de ce să mai aştept după Domnul?

7

¹ Atunci Elisei a zis: Ascultaţi Cuvântul Domnului! Aşa vorbeşte Domnul: Mâine pe la ora aceasta se va vinde la poarta Samariei o măsură de făină fină cu un siclu şi două măsuri de orz cu un siclu.

² Conducătorul pe braţul căruia se rezema regele a răspuns omului lui Dumnezeu şi a zis: Chiar dacă Dumnezeu ar face ferestre în cer, cum s-ar putea întâmpla un asemenea lucru? Şi Elisei a zis: Iată, vei vedea, dar nu vei mânca din ele.

³ Şi la intrarea porţii erau patru bărbaţi leproşi; şi ei au zis unul către altul: De ce să stăm aici până vom muri?

⁴ Dacă vom zice: Să intrăm în cetate, în cetate e foamete şi vom muri, iar dacă vom sta aici, şi aici vom muri. De aceea, haideţi să trecem în tabăra sirienilor: dacă ne vor lăsa cu viaţă, vom trăi, iar dacă ne vor da morţii, vom muri.

⁵ Au plecat deci când se însera ca să intre în tabăra sirienilor; şi când au ajuns la marginea taberei sirienilor, iată, nici un om nu era acolo.

⁶ Căci Domnul făcuse să se audă în tabăra sirienilor un vuiet de care, tropot de cai şi zgomot de armată mare, încât îşi ziseseră unul altuia: Iată, regele lui Israel a tocmit pe regii hetiţilor şi pe regii egiptenilor, ca să vină să lupte împotriva noastră.

⁷ De aceea, s-au sculat şi au fugit în amurg, lăsând în urma lor corturile lor, caii lor, măgarii lor şi tabăra aşa cum era, numai să-şi scape viaţa,

⁸ Şi când leproşii aceştia au venit până la marginea taberei, au pătruns într-un cort, au mâncat şi au băut, au luat din el argint, aur şi haine şi s-au dus şi le-au ascuns. Au venit iarăşi şi au intrat într-un alt cort şi au luat şi de acolo lucruri pe care le-au dus şi le-au ascuns.

⁹ Atunci au zis unul către altul: Nu facem bine! Ziua aceasta este o zi de veste bună. Dacă vom tăcea şi vom aştepta până la lumina dimineţii, va veni peste noi vreo nenorocire. Veniţi deci să mergem să spunem lucrul acesta casei regelui.

¹⁰ Au venit şi au strigat pe santinelele de la poarta cetăţii, şi le-au spus, zicând: Am mers la tabăra sirienilor şi iată, nici un om nu era acolo, nu se auzea nici un glas de om, ci numai cai legaţi şi măgari legaţi şi corturile aşa cum erau.

¹¹ Santinelele de la poartă au strigat şi au trimis vestea aceasta înăuntrul casei regelui.

¹² Regele s-a sculat noaptea şi a zis slujitorilor săi: Vă voi spune ce ne fac sirienii. Fiindcă ştiu că suntem flămânzi, au părăsit tabăra ca să se ascundă în ogoare, zicând: Când vor ieşi din cetate, îi vom prinde vii şi vom intra în cetate.

¹³ Şi unul din slujitorii lui a răspuns şi a zis: Să se ia, te rog, cinci dintre caii care au mai rămas în cetate; oricum li se va întâmpla ca întregii mulţimi a lui Israel care a mai rămas înăuntru; iată, li se va întâmpla ca întregii mulţimi a lui Israel care a pierit deja, şi să-i trimitem să vedem ce se întâmplă.

¹⁴ Au luat deci două care cu caii lor, şi regele şi-a trimis mesagerii la tabăra sirienilor, zicând: Mergeţi şi vedeţi.

¹⁵ Au mers pe urma lor până la Iordan şi iată, tot drumul era plin cu haine şi cu vase pe care sirienii le aruncaseră în fuga lor. Şi mesagerii s-au întors şi au spus regelui.

¹⁶ Poporul a ieşit şi a jefuit tabăra sirienilor. Şi s-a vândut o măsură de făină fină cu un siclu şi două măsuri de orz cu un siclu, după Cuvântul Domnului.

¹⁷ Şi regele a încredinţat paza porţii în mâna conducătorului pe braţul căruia se rezemase; dar poporul l-a călcat în picioare la poartă şi a murit, după cuvântul pe care-l rostise omul lui Dumnezeu, când s-a coborât regele la el.

¹⁸ Şi s-a întâmplat aşa cum a vorbit omul lui Dumnezeu către rege, zicând: Mâine pe la ceasul acesta se vor vinde la poarta Samariei două măsuri de orz cu un siclu şi o măsură de făină fină cu un siclu.

¹⁹ Şi conducătorul acela răspunsese omului lui Dumnezeu şi zisese: Chiar dacă Domnul ar face ferestre în cer, cum s-ar putea întâmpla un asemenea lucru? Şi Elisei zisese: Tu însuţi vei vedea, dar nu vei mânca din ele.

²⁰ Şi aşa i s-a şi întâmplat, pentru că oamenii l-au călcat în picioare la poartă şi a murit.

8

¹ Elisei a zis femeii pe al cărei fiu îl înviase: Scoală-te, du-te, tu şi casa ta, şi locuieşte oriunde vei putea locui; căci Domnul va trimite o foamete peste ţară timp de şapte ani, şi ea a şi venit.

² Femeia s-a sculat şi a făcut după cuvântul omului lui Dumnezeu; şi s-a dus, ea şi casa ei, şi a locuit în ţara filistenilor timp de şapte ani.

³ La sfârşitul celor şapte ani, femeia s-a întors din ţara filistenilor şi s-a dus să-l roage pe rege pentru casa şi ogorul ei.

⁴ Regele vorbea cu Ghehazi, slujitorul omului lui Dumnezeu, şi zicea: Istoriseşte-mi, te rog, toate lucrurile mari pe care le-a făcut Elisei.

⁵ Şi pe când istorisea el regelui cum a înviat pe un mort, iată, a venit femeia pe al cărei fiu îl înviase Elisei ca să-l roage pe rege pentru casa şi ogorul ei. Şi Ghehazi a zis: Domnul meu, regele, aceasta-i femeia şi acesta este fiul ei pe care l-a înviat Elisei.

⁶ Regele a întrebat pe femeie şi ea i-a istorisit faptul. Apoi regele i-a dat un dregător şi i-a zis: Să se dea înapoi tot ce este al femeii acesteia, cu toate veniturile ogorului din ziua în care a părăsit ţara până acum!

⁷ Elisei a venit la Damasc. Ben-Hadad, regele Siriei, era bolnav. Şi l-au înştiinţat, zicând: Omul lui Dumnezeu a venit aici!

⁸ Şi regele a zis lui Hazael: Ia cu line un dar şi du-te înaintea omului lui Dumnezeu, şi întreabă prin el pe Domnul, zicând: Mă voi vindeca de boala aceasta?

⁹ Şi Hazael s-a dus în întâmpinarea lui, luând în mâna lui un dar, din toate bunătăţile Damascului, patruzeci de cămile încărcate. Când a ajuns, s-a înfăţişat înaintea lui şi a zis: Fiul tău Ben-Hadad, regele Siriei, m-a trimis la tine să te întreb: Mă voi vindeca de boala aceasta?

¹⁰ Şi Elisei i-a zis: Du-te şi spune-i: Te vei vindeca, cu toate că Domnul mi-a arătat că el va muri.

¹¹ Apoi Elisei şi-a pironit privirea asupra lui Hazael, şi s-a uitat ţintă la el multă vreme; şi omul lui Dumnezeu a plâns.

¹² Şi Hazael a zis: De ce plânge domnul meu? Şi el a răspuns: Pentru că ştiu răul pe care-l vei face copiilor lui Israel. Vei da foc cetăţilor lor fortificate, vei ucide pe tinerii lor cu sabia, pe pruncii lor îi vei strivi şi pe femeile însărcinate le vei spinteca.

¹³ Hazael a zis: Dar ce este robul tău, un câine, ca să facă lucruri aşa de cumplite? Şi Elisei a zis: Domnul mi-a arătat că vei fi rege peste Siria.

¹⁴ Hazael a plecat de la Elisei şi a venit la stăpânul lui, care i-a zis: Ce ţi-a spus Elisei? Şi el a răspuns: Mi-a spus că te vei vindeca.

¹⁵ A doua zi Hazael a luat o învelitoare, a înmuiat-o în apă şi a întins-o pe faţa regelui, care a murit. Şi în locul lui a domnit Hazael.

¹⁶ Şi în anul al cincilea al lui Ioram, fiul lui Ahab, regele lui Israel, pe când domnea Iosafat peste Iuda, a început să domnească Ioram, fiul lui Iosafat, regele lui Iuda.

¹⁷ El era de treizeci şi doi de ani când a ajuns rege şi a domnit opt ani în Ierusalim.

¹⁸ Şi el a umblat în calea regilor lui Israel, cum făcuse casa lui Ahab, căci fiica lui Ahab îi era soţie; el a făcut ce este rău înaintea Domnului.

¹⁹ Dar Domnul n-a vrut să nimicească pe Iuda, din cauza robului Său David, căruia i-a promis că-i va da o lumină, lui şi fiilor lui pentru totdeauna.

²⁰ În vremea aceea, Edom s-a răsculat împotriva autorităţii lui Iuda si au pus un rege peste ei.

²¹ Ioram a mers la Ţair cu toate carele lui. Şi el s-a ridicat noaptea şi i-a atacat pe edomiţii care-l înconjurau şi pe conducătorii carelor; dar poporul a fugit la corturile sale.

²² Astfel Edomul s-a răzvrătit împotriva autorităţii lui Iuda până în ziua de azi. Tot atunci s-a răsculat şi Libna.

²³ Celelalte fapte ale lui Ioram şi tot ce a făcut el, nu sunt oare scrise în Cartea Cronicilor regilor lui Iuda?

²⁴ Ioram a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat cu părinţii săi în Cetatea lui David. Şi în locul lui a domnit fiul său Ahazia.

²⁵ În al doisprezecelea an al lui Ioram, fiul lui Ahab, regele lui Israel, a început să domnească Ahazia, fiul lui Ioram, regele lui Iuda.

²⁶ Ahazia avea douăzeci şi doi de ani când a devenit rege şi a domnit un an în Ierusalim. Mama sa se numea Atalia, fiica lui Omri, regele lui Israel.

²⁷ El a umblat în calea casei lui Ahab şi a făcut ce este rău înaintea Domnului, ca şi casa lui Ahab, căci el era ginerele casei lui Ahab.

²⁸ El a mers cu Ioram, fiul lui Ahab, la război împotriva lui Hazael, regele Siriei, la Ramot în Galaad; şi sirienii l-au rănit pe Ioram.

²⁹ Atunci regele Ioram s-a întors la Izreel ca să se vindece de rănile pe care i le-au făcut sirienii la Rama, când a luptat împotriva lui Hazael, regele Siriei. Şi Ahazia, fiul lui Ioram, regele lui Iuda, s-a coborât să-l vadă pe Ioram, fiul lui Ahab, în Izreel, pentru că era bolnav.

9

¹ Profetul Elisei a chemat pe unul din fiii profeţilor şi i-a zis: încinge-ţi coapsele şi ia în mână această sticluţă cu untdelemn şi du-te la Ramot, în Galaad.

² Când vei ajunge acolo, caută-l pe Iehu, fiul lui Iosafat, fiul lui Nimşi, şi du-te şi ridică-l din mijlocul fraţilor săi şi adu-l într-o cameră dinăuntru.

³ Apoi ia sticluţa cu untdelemn, toarnă-l pe capul lui şi zi: Aşa zice Domnul: Te-am uns rege peste Israel! După aceea să deschizi uşa şi să fugi fără să te Opreşti.

⁴ Aşa că tânărul, slujitorul profetului, s-a dus la Ramot, în Galaad.

⁵ Când a ajuns, iată, conducătorii armatei stăteau jos; şi el a zis: Am un mesaj pentru tine, conducătorule. Şi Iehu a zis: Pentru care dintre noi? Şi el a zis: Pentru tine, conducătorule.

⁶ Şi Iehu s-a sculat, a intrat în casă şi el i-a turnat untdelemnul pe cap, şi i-a zis: Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Te-am uns rege peste poporul Domnului, peste Israel.

⁷ Să nimiceşti casa stăpânului tău Ahab, şi astfel Eu voi răzbuna sângele slujitorilor mei, profeţii, şi sângele tuturor slujitorilor Domnului vărsat de mâna Izabelei.

⁸ Căci toată casa lui Ahab va pieri; voi nimici pe orice parte bărbătească dintre cei ai lui Ahab, fie sclav, fie liber în Israel.

⁹ Şi voi face casa lui Ahab ca şi casa lui Ieroboam, fiul lui Nebat, şi ca şi casa lui Baeşa, fiul lui Ahia.

¹⁰ Şi câinii o vor mânca pe Izabela în vecinătatea lui Izreel si nu va fi cine s-o îngroape. Apoi tânărul a deschis uşa şi a fugit.

¹¹ Iehu a ieşit la slujitorii stăpânului său şi unul i-a zis: Toate bune? De ce a venit nebunul acesta la tine? Şi el le-a zis: Voi cunoaşteţi pe omul acesta şi ce vorbe poate spune.

¹² Şi ei au zis: Este o minciună! Spune-ne dar! Şi el a zis: Aşa şi aşa mi-a vorbit, zicând: Aşa zice Domnul: Te-am uns rege peste Israel.

¹³ Atunci fiecare din ei s-a grăbit să-şi ia hainele şi le-au pus sub Iehu pe treapta goală. Apoi au sunat din trompetă, zicând: Iehu este rege!

¹⁴ Şi astfel Iehu, fiul lui Iosafat, fiul lui Nimşi, a conspirat împotriva lui Ioram. Şi Ioram cu tot Israelul apărau Ramotul din Galaad împotriva lui Hazael, regele Siriei.

¹⁵ Dar regele Ioram se întorsese la Izreel ca să se vindece de rănile pe care i le făcuseră sirienii când luptase cu Hazael, regele Siriei. Iehu a zis: Dacă asta este voinţa voastră, atunci să nu lăsaţi pe nimeni să iasă şi să fugă din cetate, ca să meargă să spună lucrul acesta în Izreel.

¹⁶ Şi Iehu s-a urcat într-un car şi s-a dus la Izreel, căci acolo Ioram era bolnav în pat; şi Ahazia, regele lui Iuda, coborâse să-l vadă pe Ioram.

¹⁷ Santinela stătea în turnul lui Izreel şi când a văzut mulţimea lui Iehu venind, a zis: Văd o mulţime de oameni. Şi Ioram a zis: Ia un călăreţ şi trimite-l să-i întâmpine şi să zică: Veniţi cu pace?

¹⁸ Călăreţul s-a dus să-l întâlnească şi i-a zis: Aşa zice regele: Vii cu pace? Şi Iehu a răspuns: Ce-ai tu de-a face cu pacea? Treci înapoia mea. Şi santinela a raportat şi a zis: Mesagerul s-a dus până la ei şi nu se mai întoarce.

¹⁹ Şi Ioram a trimis pe un al doilea călăreţ care a venit la ei şi a zis: Aşa zice regele: Vii cu pace? Şi Iehu a răspuns: Ce-ai tu de-a face cu pacea? Treci înapoia mea.

²⁰ Şi santinela a raportat: S-a dus la ei şi nu se mai întoarce; şi alaiul este ca al lui Iehu, fiul lui Nimşi, căci el conduce cu furie!

²¹ Atunci lor am a zis: Pregăteşte carul! Şi ei i-au pregătit carul. Ioram, regele lui Israel, şi Ahazia, regele lui Iuda, au ieşit, fiecare în carul lui, şi s-au dus în întâmpinarea lui Iehu; şi l-au întâlnit în proprietatea lui Nabot din Izreel.

²² Când a văzut Ioram pe Iehu, a zis: Vii cu pace, Iehu? Şi el a răspuns: Ce pace, atâta timp cât desfrânările mamei tale Izabela şi vrăjitoriile ei sunt aşa de multe?!

²³ Atunci Ioram s-a întors şi a fugit, şi a zis lui Ahazia: Trădare, Ahazia!

²⁴ Şi Iehu a tras cu arcul cu toată puterea şi a lovit pe Ioram între braţe; săgeata a trecut prin inimă şi el a căzut în carul lui.

²⁵ Apoi Iehu a zis conducătorului său Bidcar: Ia-l şi aruncă-l în ogorul lui Nabot din Izreel; căci adu-ţi aminte că atunci când mergeam împreună, eu şi tu, călări în urma lui Ahab, tatăl său, Domnul a rostit împotriva lui hotărârea aceasta:

²⁶ Am văzut ieri sângele lui Nabot şi sângele fiilor lui, zice Domnul, şi-ţi voi face la fel chiar în ogorul acesta, zice Domnul. Acum ia-l şi aruncă-l în ogor, după Cuvântul Domnului.

²⁷ Când Ahazia, regele lui Iuda, a văzut lucrul acesta, a fugit pe drumul care duce la casa din grădină. Iehu l-a urmărit şi a zis: Loviţi-l şi pe el în car! Şi l-au lovit la urcuşul Gur, lângă Ibleam. Dar el a fugit la Meghido şi a murit acolo.

²⁸ Slujitorii lui l-au dus într-un car la Ierusalim şi l-au îngropat în mormântul lui, cu părinţii lui, în Cetatea lui David.

²⁹ Ahazia începuse să domnească peste Iuda în anul al unsprezecelea al lui Ioram, fiul lui Ahab.

³⁰ Şi când Iehu a venit la Izreel, Izabela a auzit lucrul acesta, şi-a fardat ochii, şi-a împodobit capul şi se uita pe fereastră.

³¹ Şi pe când intra Iehu pe poartă, ea a zis: Este pace, noule Zimri, ucigaş al stăpânului său?

³² Şi el şi-a ridicat faţa spre fereastră şi a zis: Cine este de partea mea? Cine? Şi doi sau trei demnitari s-au uitat la el, apropiindu-se de fereastră.

³³ Şi el a zis: Aruncaţi-o jos! Ei au aruncat-o jos şi i-a ţâşnit sângele pe zid şi pe cai; şi el a călcat-o în picioare.

³⁴ Apoi a intrat, a mâncat şi a băut, şi a zis: Duceţi-vă şi vedeţi de blestemata aceasta şi îngropaţi-o, pentru că este fiică de rege.

³⁵ S-au dus s-o îngroape, dar n-au găsit din ea decât capul, picioarele şi palmele mâinilor.

³⁶ S-au întors şi i-au spus lui Iehu, care a zis: Acesta este Cuvântul Domnului pe care l-a rostit prin robul său Ilie Tişbitul, zicând: Câinii vor mânca în pământul din Izreel carnea Izabelei,

³⁷ şi cadavrul Izabelei va fi ca gunoiul pe faţa câmpului, în ogorul din Izreel, aşa încât nu se va mai putea zice: Aceasta este Izabela.

10

¹ Ahab avea şaptezeci de fii în Samaria. Iehu a scris scrisori şi le-a trimis la Samaria conducătorilor din Izreel, bătrânilor şi îngrijitorilor copiilor lui Ahab, zicând:

² Şi acum, când veţi primi scrisoarea aceasta, fiindcă aveţi cu voi pe fiii stăpânului vostru, carele şi caii, o cetate fortificată şi arme,

³ vedeţi care din fiii stăpânului vostru este cel mai bun şi cel mai potrivit, puneţi-l pe tronul tatălui său şi luptaţi pentru casa stăpânului vostru!

⁴ Dar ei s-au temut foarte tare şi au zis: Iată, cei doi regi n-au putut sta împotriva lui; cum îi vom sta noi împotrivă?

⁵ Şi mai-marele casei şi mai-marele cetăţii, bătrânii şi îngrijitorii copiilor, au trimis să spună lui Iehu, zicând: Noi suntem slujitorii tăi, vom face tot ce ne vei spune, nu vom pune pe nimeni rege; fă ce crezi tu că e bine.

⁶ Atunci Iehu le-a scris o a doua scrisoare, zicând: Dacă sunteţi ai mei şi dacă ascultaţi de glasul meu, luaţi capetele bărbaţilor acelora, fiii stăpânului vostru, şi veniţi la mine, la Izreel, mâine la ora aceasta. Şi cei şaptezeci de fii ai regelui erau cu mai-marii cetăţii, care-i creşteau.

⁷ Când au primit scrisoarea, au luat pe fiii regelui şi au tăiat pe aceşti şaptezeci de oameni; apoi le-au pus capetele în coşuri şi le-au trimis lui Iehu, la Izreel.

⁸ A venit un mesager şi i-a spus, zicând: Au adus capetele fiilor regelui. Şi el a zis: Faceţi-le două grămezi la intrarea porţii, până dimineaţă.

⁹ Şi dimineaţa el a ieşit, a stat înaintea întregului popor şi a zis: Voi sunteţi nevinovaţi! Iată, eu am complotat împotriva stăpânului meu şi l-am omorât; dar cine a omorât pe toţi aceştia?

¹⁰ Acum să ştiţi că nimic nu va cădea la pământ din cuvântul pe care Domnul l-a rostit împotriva casei lui Ahab; căci Domnul împlineşte ce a spus prin robul Său Ilie.

¹¹ Astfel Iehu a ucis pe toţi cei ce au mai rămas din casa lui Ahab la Izreel, pe toţi mai-marii lui, pe prietenii şi pe preoţii lui, şi n-a lăsat să scape nici unul.

¹² Apoi el s-a sculat şi a plecat la Samaria. Pe drum, în timp ce era la coliba de întâlnire a unor păstori,

¹³ Iehu a dat peste fraţii lui Ahazia, regele lui Iuda, şi a zis: Cine sunteţi voi? Şi ei au răspuns: Suntem fraţii lui Ahazia;şi ne coborâm să salutăm pe fiii regelui şi pe fiii reginei.

¹⁴ Şi el a zis: Prindeţi-i de vii. Şi i-au prins de vii şi i-au înjunghiat aproape de fântâna colibei păstorilor: patruzeci şi doi de oameni. Iehu n-a lăsat să scape pe nici unul dintre ei.

¹⁵ Şi plecând de acolo a întâlnit pe Ionadab, fiul lui Recab, care venea înaintea lui. L-a salutat şi i-a zis: Inima ta este tot aşa de dreaptă cum este inima mea faţă de a ta? Şi Ionadab a răspuns: Este. Dacă este, a zis Iehu, dă-mi mâna. Ionadab i-a dat mâna şi Iehu l-a urcat în car.

¹⁶ Şi el a zis: Vino cu mine şi vei vedea râvna mea pentru Domnul. Şi l-a urcat în carul său.

¹⁷ Şi când Iehu a venit la Samaria, a ucis pe toţi cei rămaşi din ai lui Ahab în Samaria, până ce i-a nimicit cu desăvârşire, după cuvântul pe care Domnul îl Spusese lui Ilie.

¹⁸ Şi Iehu a strâns tot poporul şi le-a zis: Ahab a slujit puţin lui Baal, Iehu însă îi va sluji mult.

¹⁹ Şi acum chemaţi pe toţi profeţii lui Baal, pe toţi slujitorii lui şi pe toţi preoţii lui, să nu lipsească nimeni, căci vreau să aduc o mare jertfă lui Baal; oricine va lipsi, va muri. Dar Iehu făcea aceasta cu viclenie, ca să poată nimici pe toţi închinătorii lui Baal.

²⁰ Şi Iehu a zis: Proclamaţi o sărbătoare solemnă pentru Baal! Şi ei au proclamat-o.

²¹ Şi Iehu a trimis mesageri prin tot Israelul. Şi au venit toţi închinătorii lui Baal, încât n-a rămas nimeni care să nu fi venit. Şi când au intrat în casa lui Baal, casa lui Baal s-a umplut de la un capăt la altul.

²² Şi Iehu a zis celui care avea în sarcina lui paza hainelor: Scoate haine pentru toţi închinătorii lui Baal. Şi el a adus haine pentru ei.

²³ Iehu şi Ionadab, fiul lui Recab, au intrat în casa lui Baal şi au zis închinătorilor lui Baal: Căutaţi şi vedeţi să nu fie aici cu voi nici un slujitor al Domnului, ci numai închinători ai lui Baal.

²⁴ Şi au intrat să aducă jertfe şi arderi-de-tot. Iehu însă pusese afară optzeci de oameni şi le zisese: Dacă va scăpa vreun om din oamenii pe care i-am dat în mâinile voastre, cel ce-l va lăsa să scape va răspunde cu viaţa sa pentru viaţa aceluia.

²⁵ Când au sfârşit de adus arderile-de-tot, Iehu a zis către gărzi şi către conducători: Intraţi şi loviţi-i; nici unul să nu scape. Gărzile şi conducătorii i-au lovit cu ascuţişul săbiei şi le-au aruncat afară cadavrele. Şi de acolo s-au dus la cetatea casei lui Baal.

²⁶ Şi au scos din casa lui Baal stâlpii sacri şi i-au ars.

²⁷ Au sfărâmat chipul lui Baal şi au dărâmat casa lui Baal; şi au prefăcut-o într-o casă de gunoi până în ziua de azi.

²⁸ Astfel Iehu a nimicit pe Baal din Israel.

²⁹ Totuşi, Iehu nu s-a abătut de la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască, adică de la viţeii de aur din Betel şi din Dan.

³⁰ Şi Domnul a zis lui Iehu: Pentru că ai dus bine la îndeplinire ce este drept în ochii Mei şi ai făcut casei lui Ahab potrivit cu tot ce era în inima Mea, fiii tăi până la a patra generaţie vor sta pe tronul lui Israel.

³¹ Dar Iehu n-a căutat să umble în legea Domnului, Dumnezeul lui Israel, cu toată inima lui; el nu s-a depărtat de păcatele lui Ieroboam, cu care el a făcut pe Israel să păcătuiască.

³² În zilele acelea, Domnul a început să taie câte o bucată din ţinutul lui Israel; şi Hazael a început să-i cucerească în toate teritoriile lui Israel:

³³ de la Iordan spre est, tot ţinutul Galaadului, pe gadiţi, rubeniţi şi manasiţi, de la Aroer, care este lângă râul Arnon, până la Galaad şi Basan.

³⁴ Şi celelalte fapte ale lui Iehu, tot ce a făcut el şi toată vitejia lui, nu sunt oare scrise în Cartea Cronicilor regilor lui Israel?

³⁵ Şi Iehu a adormit cu părinţii lui şi ei l-au îngropat la Samaria. Şi în locul lui a domnit fiul său Ioahaz.

³⁶ Iehu domnise douăzeci şi opt de ani peste Israel la Samaria.

11

¹ Când Atalia, mama lui Ahazia, a văzut că fiul ei a murit, s-a sculat şi a omorât pe toţi cei de neam regesc.

² Dar Ioşeba, fiica regelui Ioram, sora lui Ahazia, a luat pe Ioas, fiul lui Ahazia, şi l-a dus din mijlocul fiilor regelui, care au fost omorâţi;şi l-au ascuns de Atalia, pe el şi pe doica lui, în camera paturilor, şi astfel n-a fost omorât.

³ Şi el a stat ascuns cu ea şase ani în Casa Domnului. Şi în ţară domnea Atalia.

⁴ Şi în anul al şaptelea Iehoiada a trimis şi a luat pe conducătorii peste o sută ai cheretiţilor şi alergătorilor şi i-a adus la el în Casa Domnului. A făcut legământ cu ei, i-a pus să jure în Casa Domnului şi le-a arătat pe fiul regelui.

⁵ Şi el le-a poruncit, zicând: Acesta este lucrul pe care-l veţi face: O treime din voi, care intră în slujbă în ziua Sabatului şi păzeşte casa regelui,

⁶ o treime va fi la poarta Sur, şi o treime la poarta dinapoia gărzii. Să păziţi bine casa, ca să nu fie atacată.

⁷ Şi două părţi dintre voi, toţi cei ce ies din slujbă în ziua Sabatului, vor păzi Casa Domnului de lângă rege.

⁸ Apoi să-l înconjuraţi pe rege, fiecare cu armele lui în mână, şi să omorâţi pe oricine va intra în rândurile voastre; şi să fiţi cu regele când va ieşi şi când va intra.

⁹ Şi conducătorii peste o sută au îndeplinit tot ce a poruncit preotul Iehoiada. Fiecare şi-a luat oamenii, atât pe cei ce intrau în slujbă cât şi pe cei ce ieşeau din slujbă în ziua Sabatului, şi au venit la preotul Iehoiada.

¹⁰ Şi preotul a dat conducătorilor peste o sută din suliţele şi din scuturile regelui David, care erau în Casa Domnului.

¹¹ Şi gărzile, fiecare cu armele în mână, au înconjurat pe rege, de la latura dreaptă a casei până la latura stângă a casei, lângă altar şi lângă casă.

¹² Preotul a adus pe fiul regelui, i-a pus coroana regească şi i-a dat mărturia; ei l-au făcut rege şi l-au uns şi, bătând din palme, au zis: Trăiască regele!

¹³ Când Atalia a auzit vuietul gărzii şi al poporului, a venit la popor în Casa Domnului.

¹⁴ Ea s-a uitat şi iată, regele stătea lângă stâlp, după cum era obiceiul, iar conducătorii şi trompetiştii erau lângă rege; şi tot poporul ţării se bucura şi suna din trompete. Atalia şi-a sfâşiat hainele şi a strigat: Trădare! Trădare!

¹⁵ Atunci preotul Iehoiada a poruncit conducătorilor peste o sută, care erau puşi peste armată, şi le-a zis: Scoateţi-o afară din rânduri şi ucideţi cu sabia pe oricine va merge după ea. Căci preotul zisese: Să nu fie omorâtă în Casa Domnului!

¹⁶ Ei deci au pus mâna pe ea şi când a ajuns la intrarea cailor de la casa regelui, a fost omorâtă.

¹⁷ Şi Iehoiada a făcut un legământ între Domnul, rege şi popor, că ei vor fi poporul Domnului; şi un legământ între rege şi popor.

¹⁸ Şi tot poporul ţării a intrat în templul lui Baal şi l-au dărâmat, au sfărâmat cu desăvârşire altarele şi icoanele şi au ucis înaintea altarelor pe Matan, preotul lui Baal. Şi preotul Iehoiada a pus gărzi în Casa Domnului.

¹⁹ Şi el a luat pe conducătorii peste o sută, pe cheretiţi şi pe gărzi, şi pe tot poporul ţării, au coborât pe rege din Casa Domnului şi au venit la casa regelui pe drumul care duce la poarta gărzii. Şi Ioas s-a aşezat pe tronul regilor.

²⁰ Şi tot poporul ţării se bucura şi cetatea era liniştită. Căci pe Atalia au omorât-o cu sabia la casa regelui.

²¹ Ioas era de şapte ani când a ajuns rege.

12

¹ În anul al şaptelea al lui Iehu a început să domnească Ioas. Şi Ioas a domnit patruzeci de ani la Ierusalim; mama lui se numea Ţibia, din Beer-Şeba.

² Şi Ioas a făcut ce este drept înaintea Domnului, în toate zilele în care îl învăţa preotul Iehoiada.

³ Dar înălţimile n-au fost îndepărtate; poporul încă mai jertfea şi ardea tămâie pe înălţimi.

⁴ Şi Ioas a zis preoţilor: Toţi banii consacraţi şi aduşi la Casa Domnului, banii fiecărui om care trece prin numărătoare, banii după estimarea fiecărui om şi toţi banii pe care fiecare om hotărăşte în inima lui să-i aducă la Casa Domnului,

⁵ să-i ia preoţii, fiecare să ia de la cei pe care-i cunoaşte, şi să repare cu ei stricăciunile casei, oriunde se va găsi vreo crăpătură.

⁶ Dar s-a întâmplat că, în anul al douăzeci şi treilea al regelui Ioas, preoţii încă nu reparaseră stricăciunile casei.

⁷ Atunci regele Ioas a chemat pe preotul Iehoiada şi pe ceilalţi preoţi, şi le-a zis: De ce n-aţi reparat stricăciunile casei? Acum să nu mai luaţi bani de la cunoscuţii voştri, ci să-i daţi pentru repararea stricăciunilor casei.

⁸ Preoţii s-au înţeles să nu mai ia bani de la popor, nici să nu mai fie însărcinaţi cu repararea stricăciunilor casei.

⁹ Şi Iehoiada a luat o ladă, a făcut o gaură în capac şi a pus-o aproape de altar, în partea dreaptă a căii de intrare în Casa Domnului; şi preoţii care păzeau pragul puneau în ea toţi banii care se aduceau în Casa Domnului.

¹⁰ Când vedeau că sunt mulţi bani în ladă, se suia cancelarul regelui cu marele preot, îi puneau în saci şi numărau banii care se aflau în Casa Domnului.

¹¹ Şi banii cântăriţi îi dădeau în mâinile celor care făceau lucrul, celor care supravegheau peste Casa Domnului; şi ei îi împărţeau meşterilor şi constructorilor care lucrau la Casa Domnului,

¹² zidarilor şi cioplitorilor de piatră, pentru cumpărarea lemnelor şi pietrelor cioplite, ca să repare stricăciunile Casei Domnului şi pentru tot ce trebuia la repararea casei.

¹³ Dar din banii ce se aduceau la Casa Domnului nu s-au făcut pentru Casa Domnului cupe de argint, foarfece, tăvi, trompete, nici un vas de aur sau de argint;

¹⁴ ci îi dădeau celor ce făceau lucrarea şi cu ei reparau Casa Domnului.

¹⁵ Şi nu se cerea socoteală de la oamenii în ale căror mâini se dădeau banii ca să-i împartă lucrătorilor, căci ei lucrau cu credincioşie.

¹⁶ Banii de la jertfele pentru vină şi de la jertfele de ispăşire nu erau aduşi în Casa Domnului, ci erau ai preoţilor.

¹⁷ Atunci Hazael, regele Siriei, s-a urcat şi a luptat împotriva Gatului, şi l-a cucerit. Şi Hazael şi-a întors faţa ca să se urce împotriva Ierusalimului.

¹⁸ Şi Ioas, regele lui Iuda, a luat toate lucrurile consacrate, pe care le-au consacrat Iosafat, Ioram şi Ahazia, părinţii săi, regii lui Iuda, şi darurile consacrate de el, şi tot aurul ce se afla în vistieriile Casei Domnului şi ale casei regelui, şi le-a trimis la Hazael, regele Siriei, care nu s-a mai urcat împotriva Ierusalimului.

¹⁹ Celelalte fapte ale lui Ioas şi tot ce a făcut el nu sunt oare scrise în Cartea Cronicilor regilor lui Iuda?

²⁰ Şi slujitorii lui s-au răsculat, au conspirat împotriva lui şi au ucis pe Ioas în casa Milo, care este la coborâşul către Sila.

²¹ Căci Iozacar, fiul lui Şimeat, şi Iozabad, fiul lui Şomer, slujitorii lui, l-au lovit şi a murit. Apoi l-au îngropat cu părinţii săi în Cetatea lui David. Şi în locul lui a domnit fiul său Amaţia.

13

¹ În anul al douăzeci şi treilea al lui Ioas, fiul lui Ahazia, regele lui Iuda, a început să domnească Ioahaz, fiul lui Iehu, peste Israel la Samaria;şi a domnit şaptesprezece ani.

² El a făcut ce este rău înaintea Domnului şi a urmat păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască;el nu s-a abătut de la ele.

³ Şi mânia Domnului s-a aprins împotriva lui Israel şi i-a dat în mâna lui Hazael, regele Siriei, şi în mâna lui Ben-Hadad, fiul lui Hazael, în toate zilele vieţii acestor regi.

⁴ Şi Ioahaz s-a rugat Domnului şi Domnul l-a ascultat, căci a văzut oprimarea lui Israel, fiindcă regele Siriei îl asuprea.

⁵ Şi Domnul a dat lui Israel un eliberator şi ei au scăpat de sub mâna sirienilor. Copiii lui Israel au locuit în corturile lor, ca mai înainte.

⁶ Cu toate acestea, nu s-au depărtat de păcatele casei lui Ieroboam, care a făcut pe Israel să păcătuiască, ci au umblat în ele; şi chipul Astarteei stătea încă în Samaria.

⁷ Căci din tot poporul El n-a lăsat lui Ioahaz decât cincizeci de călăreţi, zece care şi zece mii de pedeştri; căci regele Siriei i-a nimicit şi i-a făcut ca praful din arie.

⁸ Şi celelalte fapte ale lui Ioahaz, tot ce a făcut el, şi vitejia lui, nu sunt oare scrise în Cartea Cronicilor regilor lui Israel?

⁹ Şi Ioahaz a adormit cu părinţii săi, şi l-au îngropat la Samaria; şi în locul lui a domnit fiul său Ioas.

¹⁰ În anul al treizeci şi şaptelea al lui Ioas, regele lui Iuda, peste Israel a început să domnească Ioas, fiul lui Ioahaz, la Samaria;şi el a domnit şaisprezece ani.

¹¹ Şi el a făcut ce este rău înaintea Domnului; nu s-a depărtat de toate păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care a făcut pe Israel să păcătuiască, ci a umblat în ele.

¹² Şi celelalte fapte ale lui Ioas, tot ce a făcut el şi vitejia cu care a luptat cu Amaţia, regele lui Iuda, nu sunt oare scrise în Cartea Cronicilor regilor lui Israel?

¹³ Şi Ioas a adormit cu părinţii lui; şi pe tronul lui s-a urcat Ieroboam. Ioas a fost îngropat la Samaria, cu regii lui Israel.

¹⁴ Când Elisei s-a îmbolnăvit de o boală de care a murit, Ioas, regele lui Israel, a coborât la el şi a plâns peste faţa lui, şi a zis: Părintele meu! Părintele meu! Carul lui Israel şi călărimea lui!

¹⁵ Şi Elisei i-a zis: Ia un arc şi săgeţi. Şi el a luat un arc şi nişte săgeţi.

¹⁶ Apoi Elisei a zis regelui lui Israel: Pune-ţi mâna pe arc. Şi el a pus mâna pe arc şi Elisei şi-a pus mâinile pe mâinile regelui,

¹⁷ şi a zis: Deschide fereastra dinspre est. Şi el a deschis-o. Şi Elisei a zis: Trage! Şi a tras. Şi Elisei a zis: Aceasta este săgeata de eliberare a Domnului şi săgeata de eliberare de sub sirieni; căci vei bate pe sirieni la Afec, până îi vei nimici.

¹⁸ Apoi Elisei a zis: Ia arcul! Şi el l-a luat. Şi el a zis regelui lui Israel: Trage în pământ! Şi a tras de trei ori, apoi s-a oprit.

¹⁹ Omul lui Dumnezeu s-a mâniat pe el şi a zis: Trebuia să fi tras de cinci sau de şase ori, atunci ai fi bătut Siria până ai fi nimicit-o. Dar acum vei bate Siria numai de trei ori.

²⁰ Elisei a murit şi a fost îngropat. în anul următor, nişte cete de moabiţi au năvălit în ţară.

²¹ Şi s-a întâmplat că pe când îngropau pe un om, iată că au văzut pe una din aceste cete, şi au aruncat pe omul acela în mormântul lui Elisei. De îndată ce omul acela a ajuns şi s-a atins de oasele lui Elisei, a înviat şi a stat pe picioarele lui.

²² Hazael, regele Siriei, a asuprit pe Israel în toate zilele lui Ioahaz.

²³ Dar Domnul S-a îndurat de ei, a avut milă de ei şi Şi-a întors Faţa spre ei, din cauza legământului Său cu Avraam, Isaac şi Iacov, şi până acum n-a vrut să-i nimicească, nici să-i îndepărteze din prezenţa Lui.

²⁴ Hazael, regele Siriei, a murit şi în locul lui a domnit fiul său Ben-Hadad.

²⁵ Ioas, fiul lui Ioahaz, a luat înapoi din mâinile lui Ben-Hadad, fiul lui Hazael, cetăţile pe care le-a luat Hazael de la Ioahaz, tatăl său, în timpul războiului. De trei ori l-a bătut Ioas şi a recuperat cetăţile lui Israel.

14

¹ În anul al doilea al lui Ioas, fiul lui Ioahaz, regele lui Israel, a început să domnească Amaţia, fiul lui Ioas, regele lui Iuda.

² El era de douăzeci şi cinci de ani când a ajuns rege şi a domnit douăzeci şi nouă de ani în Ierusalim. Numele mamei lui era Ioadan, din Ierusalim.

³ El a făcut ce este drept înaintea Domnului, dar nu ca tatăl său David; el a făcut în totul cum a făcut tatăl său Ioas.

⁴ Totuşi înălţimile n-au fost îndepărtate; poporul jertfea şi ardea tămâie pe înălţimi.

⁵ Şi de îndată ce împărăţia s-a consolidat în mâinile lui, a ucis pe slujitorii lui, care uciseseră pe tatăl său, regele.

⁶ Dar pe fiii ucigaşilor nu i-a omorât, după cum este scris în cartea legii lui Moise în care Domnul a poruncit, zicând: Părinţii să nu fie omorâţi pentru copii şi nici copiii să nu fie omorâţi pentru părinţi, ci fiecare om să fie omorât pentru păcatul lui.

⁷ El a bătut din Edom zece mii de bărbaţi în Valea Sării, a luat Sela prin război şi a numit-o Iocteel (Supus lui Dumnezeu), nume pe care l-a păstrat până în ziua de azi.

⁸ Atunci Amaţia a trimis nişte mesageri la Ioas, fiul lui Ioahaz, fiul lui Iehu, regele lui Israel, ca să-i spună: Vino să ne vedem unul pe altul la faţă.

⁹ Şi Ioas, regele lui Israel, a trimis la Amaţia, regele lui Iuda, ca să-i spună: Spinul din Liban a trimis să spună cedrului din Liban: Dă pe fiica ta de soţie fiului meu! Şi o fiară sălbatică din Liban a trecut şi a călcat spinul în picioare.

¹⁰ Într-adevăr, tu ai bătut pe Edom şi inima te-a făcut să te înalţi. Bucură-te mai bine de mărirea ta şi stai acasă; de ce să stârneşti un rău care ar aduce căderea ta şi a lui Iuda?

¹¹ Dar Amaţia n-a ascultat. Şi Ioas, regele lui Israel, s-a urcat; şi el şi Amaţia, regele lui Iuda, şi-au văzut unul altuia faţa la Bet-Şemeşul lui Iuda.

¹² Şi Iuda a fost bătut de Israel, şi a fugit fiecare la cortul lui.

¹³ Şi Ioas, regele lui Israel, a prins pe Amaţia, regele lui Iuda, fiul lui Ioas, fiul lui Ahazia, la Bet-Şemeş, a venit şi a dărâmat zidul Ierusalimului de la poarta lui Efraim până la poarta din colţ, patru sute de coţi.

¹⁴ Şi el a luat tot aurul şi argintul, şi toate vasele care se aflau în Casa Domnului şi în vistieriile casei regelui, şi ostatici, şi s-a întors la Samaria.

¹⁵ Şi celelalte fapte ale lui Ioas, ce a făcut el, puterea lui şi cum a luptat împotriva lui Amaţia, regele lui Iuda, nu sunt oare scrise în Cartea Cronicilor regilor lui Israel?

¹⁶ Şi Ioas a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat la Samaria cu regii lui Israel. Şi în locul lui a domnit fiul său Ieroboam.

¹⁷ Şi Amaţia, fiul lui Ioas, regele lui Iuda, a mai trăit cincisprezece ani după moartea lui Ioas, fiul lui Ioahaz, regele lui Israel.

¹⁸ Şi celelalte fapte ale lui Amaţia nu sunt oare scrise în Cartea Cronicilor regilor lui Iuda?

¹⁹ Şi împotriva lui a avut loc o conspiraţie la Ierusalim şi el a fugit la Lachis; dar l-au urmărit până la Lachis şi acolo l-au omorât.

²⁰ Şi l-au adus pe cai şi a fost îngropat cu părinţii săi la Ierusalim în Cetatea lui David.

²¹ Şi tot poporul lui Iuda a luat pe Azaria în vârstă de şaisprezece ani, şi l-a făcut rege în locul tatălui său Amaţia.

²² El a zidit Elatul şi l-a dat înapoi lui Iuda, după ce regele a adormit cu părinţii săi.

²³ În anul al cincisprezecelea al lui Amaţia, fiul lui Ioas, regele lui Iuda, a început să domnească în Samaria Ieroboam, fiul lui Ioas, regele lui Israel. El a domnit patruzeci şi unu de ani.

²⁴ Şi el a făcut ce este rău înaintea Domnului; el nu s-a depărtat de toate păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care a făcut pe Israel să păcătuiască.

²⁵ El a luat înapoi graniţele lui Israel de la intrarea Hamatului până la marea din câmpie, după cuvântul pe care Domnul Dumnezeul lui Israel l-a rostit prin slujitorul Său Iona, profetul, fiul lui Amitai, care era din Gat-Hefer.

²⁶ Căci Domnul a văzut că suferinţa lui Israel era prea amară, căci nu era nici sclav, nici liber şi nu era nimeni care să ajute pe Israel.

²⁷ Şi Domnul nu zisese că va şterge de sub cer numele lui Israel; dar El i-a salvat prin mâna lui Ieroboam, fiul lui Ioas.

²⁸ Şi celelalte fapte ale lui Ieroboam, tot ce a făcut el, şi vitejia lui, şi cum a luptat, şi cum a recâştigat pentru Israel Damascul şi Hamatul, care fuseseră ale lui Iuda, nu sunt oare scrise în Cartea Cronicilor regilor lui Israel?

²⁹ Şi Ieroboam a adormit cu părinţii săi, cu regii lui Israel, şi în locul lui a domnit fiul său Zaharia.

15

¹ În anul al douăzeci şi şaptelea al lui Ieroboam, regele lui Israel, a început să domnească Azaria, fiul lui Amaţia, regele lui Iuda.

² El era de şaisprezece ani când a ajuns rege şi a domnit cincizeci şi doi de ani la Ierusalim. Numele mamei sale era Iecolia din Ierusalim.

³ El a făcut ce este drept înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său Amaţia.

⁴ Numai că înălţimile n-au fost îndepărtate; poporul încă mai jertfea şi ardea tămâie pe înălţimi.

⁵ Şi Domnul a lovit pe rege cu lepră şi a fost lepros până în ziua morţii lui, şi locuia într-o casă izolată. Şi Iotam, fiul regelui, era mai-marele palatului regesc, judecând poporul ţării.

⁶ Şi celelalte fapte ale lui Azaria, şi tot ce a făcut el, nu sunt oare scrise în Cartea Cronicilor regilor lui Iuda?

⁷ Şi Azaria a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat cu părinţii săi în Cetatea lui David; şi în locul său a domnit fiul său Iotam.

⁸ În anul al treizeci şi optulea al lui Azaria, regele lui Iuda, a început să domnească peste Israel, în Samaria, Zaharia, fiul lui Ieroboam. El a domnit şase luni.

⁹ Şi el a făcut ce este rău înaintea Domnului, cum au făcut şi părinţii lui; nu s-a depărtat de păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care a făcut pe Israel să păcătuiască.

¹⁰ Şi Şalum, fiul lui Iabeş, a conspirat împotriva lui, l-a lovit înaintea poporului şi l-a omorât, şi a domnit în locul lui.

¹¹ Şi celelalte fapte ale lui Zaharia iată, sunt scrise în Cartea Cronicilor regilor lui Israel.

¹² Acesta a fost Cuvântul Domnului pe care El l-a spus lui Iehu, zicând: Fiii tăi vor sta pe tronul lui Israel până în a patra generaţie. Şi aşa a fost.

¹³ Şalum, fiul lui Iabeş, a început să domnească în anul al treizeci şi nouălea al lui Ozia, regele lui Iuda. Şi el a domnit o lună de zile în Samaria.

¹⁴ Căci Menahem, fiul lui Gadi, s-a urcat din Tirţa, a venit la Samaria şi a lovit pe Şalum, fiul lui Iabeş, şi l-a omorât;şi în locul lui a domnit el.

¹⁵ Şi celelalte fapte ale lui Şalum şi conspiraţia pe care a făcut-o, iată, sunt scrise în Cartea Cronicilor regilor lui Israel.

¹⁶ Atunci Menahem a bătut Tifsahul şi pe toţi cei ce erau în el, cu ţinutul lui dinspre Tirţa; l-a bătut pentru că nu-şi deschisese porţile. Şi a spintecat pântecele tuturor femeilor însărcinate dinăuntrul lui.

¹⁷ În anul al treizeci şi nouălea al lui Azaria, regele lui Iuda, a început să domnească peste Israel Menahem, fiul lui Gadi. Şi el a domnit zece ani în Samaria.

¹⁸ Şi el a făcut ce este rău înaintea Domnului; în toate zilele lui, el nu s-a depărtat de păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care a făcut pe Israel să păcătuiască.

¹⁹ Atunci Pul, regele Asiriei, a venit împotriva ţării; şi Menahem a dat lui Pul o mie de talanţi de argint, ca să-l ajute să-şi întărească împărăţia sub domnia lui.

²⁰ Menahem a ridicat acest argint de la toţi cei cu bogăţii în Israel, câte cincizeci de sicii de argint de la fiecare, ca să-l dea regelui Asiriei. Şi regele Asiriei nu s-a întors şi nu s-a oprit acolo în ţară.

²¹ Şi celelalte fapte ale lui Menahem, şi tot ce a făcut el, nu sunt oare scrise în Cartea Cronicilor regilor lui Israel?

²² Şi Menahem a adormit cu părinţii săi; şi în locul lui a domnit fiul său Pecahia.

²³ În anul al cincizecilea al lui Azaria, regele lui Iuda, a început să domnească peste Israel, în Samaria, Pecahia, fiul lui Menahem. El a domnit doi ani.

²⁴ Şi el a făcut ce este rău înaintea Domnului;nu s-a depărtat de păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care a făcut pe Israel să păcătuiască.

²⁵ Şi Pecah, fiul lui Remalia, ofiţerul lui, a conspirat împotriva lui şi l-a lovit în Samaria, în palatul casei regelui, ca şi pe Argob şi Arie, având cu el cincizeci de bărbaţi dintre galaadiţi; astfel a omorât el pe Pecahia şi a domnit în locul lui.

²⁶ Şi celelalte fapte ale lui Pecahia, şi tot ce a făcut el, iată, sunt scrise în Cartea Cronicilor regilor lui Israel.

²⁷ În anul al cincizeci şi doilea al lui Azaria, regele lui Iuda, a început să domnească peste Israel, în Samaria, Pecah, fiul lui Remalia. El a domnit douăzeci de ani.

²⁸ Şi el a făcut ce este rău înaintea Domnului;nu s-a depărtat de păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care a făcut pe Israel să păcătuiască.

²⁹ În zilele lui Pecah, regele lui Israel, a venit Tiglat-Pileser, regele Asiriei, şi a luat Iionul, şi Abel-Bet-Maaca, şi Ianoah, şi Chedeş, şi Haţor, şi Galaad, şi Galileea, toată ţara lui Neftali; şi pe locuitori i-a dus captivi în Asiria.

³⁰ Şi Osea, fiul lui Ela, a făcut o conspiraţie împotriva lui Pecah, fiul lui Remalia, l-a lovit şi l-a omorât şi a domnit în locul lui în anul al douăzecilea al lui Iotam, fiul lui Ozia.

³¹ Şi celelalte fapte ale lui Pecah, şi tot ce a făcut el, iată, sunt scrise în Cartea Cronicilor regilor lui Israel.

³² În anul al doilea al lui Pecah, fiul lui Remalia, a început să domnească Iotam, fiul lui Ozia, regele lui Iuda.

³³ El era de douăzeci şi cinci de ani când a ajuns rege şi a domnit şaisprezece ani la Ierusalim. Numele mamei lui era Ieruşa, fiica lui Ţadoc.

³⁴ Şi el a făcut ce este drept înaintea Domnului; a lucrat întocmai ca tatăl său Ozia.

³⁵ Numai că înălţimile n-au fost îndepărtate; poporul încă mai jertfea şi ardea tămâie pe înălţimi. Iotam a zidit poarta cea mai înaltă a Casei Domnului.

³⁶ Şi celelalte fapte ale lui Iotam, şi tot ce a făcut el, nu sunt oare scrise în Cartea Cronicilor regilor lui Iuda?

³⁷ În zilele acelea, Domnul a început să trimită împotriva lui Iuda pe Reţin, regele Siriei, şi pe Pecah, fiul lui Remalia.

³⁸ Şi Iotam a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea părintelui său David. Şi în locul lui a domnit fiul său Ahaz.

16

¹ În anul al şaptesprezecelea al lui Pecah, fiul lui Remalia, a început să domnească Ahaz, fiul lui Iotam, regele lui Iuda.

² Ahaz era de douăzeci de ani când a ajuns rege şi a domnit şaisprezece ani la Ierusalim. El n-a făcut ce este drept înaintea Domnului Dumnezeului său, cum făcuse tatăl său David,

³ ci a umblat în calea regilor lui Israel, şi chiar a trecut pe fiul său prin foc, după urâciunile popoarelor pe care Domnul le alungase dinaintea copiilor lui Israel.

⁴ Şi el jertfea şi ardea tămâie pe înălţimi, pe dealuri şi sub toţi copacii verzi.

⁵ Atunci Reţin, regele Siriei, şi Pecah, fiul lui Remalia, regele lui Israel, s-au urcat cu război împotriva Ierusalimului şi au asediat pe Ahaz, dar n-au putut să-l învingă.

⁶ În timpul acela, Reţin, regele Siriei, a readus Elatul sub stăpânirea Siriei şi a alungat pe iudei din Elat. Sirienii au venit la Elat şi au locuit acolo până în ziua de azi.

⁷ Şi Ahaz a trimis mesageri la Tiglat-Pileser, regele Asiriei, zicând: Eu sunt slujitorul tău şi fiul tău; urcă-te şi scapă-mă din mâna regelui Siriei şi din mâna regelui lui Israel, care s-au sculat împotriva mea.

⁸ Şi Ahaz a luat argintul şi aurul care se aflau în Casa Domnului şi în vistieria casei regelui şi le-a trimis ca dar regelui Asiriei.

⁹ Regele Asiriei l-a ascultat; şi regele Asiriei s-a urcat împotriva Damascului şi l-a capturat, a dus poporul în captivitate la Chir şi a omorât pe Reţin.

¹⁰ Şi regele Ahaz s-a dus la Damasc înaintea lui Tiglat-Pileser, regele Asiriei, şi a văzut altarul din Damasc. Şi regele Ahaz a trimis preotului Urie forma şi modelul acestui altar, întocmai cum era făcut.

¹¹ Şi preotul Urie a făcut un altar întocmai după modelul pe care l-a trimis regele Ahaz din Damasc, Şi preotul Urie l-a făcut înainte de a veni regele Ahaz din Damasc,

¹² Când regele a venit din Damasc, regele a văzut altarul; apoi regele s-a apropiat de altar şi a adus jertfă pe el.

¹³ Şi a adus pe el arderea-de-tot şi darul de mâncare, a vărsat jertfele de băutură şi a stropit pe altar sângele jertfelor de mulţumire.

¹⁴ Şi el a mutat dinaintea Casei Domnului altarul de bronz, care era înaintea Domnului, ca să nu mai fie între altarul său şi Casa Domnului, si l-a pus în partea de nord a altarului său.

¹⁵ Apoi regele Ahaz a poruncit preotului Urie, zicând: Să arzi pe altarul cel mare arderea-de-tot de dimineaţă si darul de mâncare de seară, arderea-de-tot a regelui şi darul lui de mâncare, arderile-de-tot ale întregului popor din ţară şi darurile lor de mâncare, să torni pe el jertfele lor de băutură şi să stropeşti pe el tot sângele arderilor-de-tot şi tot sângele jertfelor. Dar altarul de bronz îl voi folosi ca să întreb pe Domnul

¹⁶ Preotul Urie a făcut întocmai cum îi poruncise regele Ahaz.

¹⁷ Şi regele Ahaz a sfărâmat tăbliile de la temelie şi a scos lighenele de pe ele. A dat jos marea de pe boii de bronz care erau sub ea si a pus-o pe o pardoseală de piatră.

¹⁸ Şi pentru a măguli pe regele Asiriei, a scos din Casa Domnului pridvorul acoperit pentru Sabat, pe care-l zidise în Casă, şi intrarea de afară a regelui.

¹⁹ Şi celelalte fapte ale lui Ahaz, şi tot ce a făcut el, nu sunt oare scrise în Cartea Cronicilor regilor lui Iuda?

²⁰ Şi Ahaz a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat cu părinţii săi în Cetatea lui David. Şi în locul lui a domnit fiul său Ezechia.

17

¹ În anul al doisprezecelea al lui Ahaz, regele lui Iuda, a început să domnească peste Israel, la Samaria, Osea, fiul lui Ela. El a domnit nouă ani.

² Şi el a făcut ce este rău înaintea Domnului, dar nu ca regii lui Israel care au fost înainte de el.

³ Salmanasar, regele Asiriei, s-a urcat împotriva lui; şi Osea i s-a supus şi i-a plătit tribut.

⁴ Dar regele Asiriei descoperise o conspiraţie a lui Osea, căci acesta trimisese mesageri lui So, regele Egiptului, şi nu mai plătea tribut regelui Asiriei, aşa cum făcuse an de an; aşa că regele Asiriei l-a închis şi l-a legat în închisoare.

⁵ Atunci regele Asiriei a străbătut toată ţara şi s-a urcat împotriva Samariei, pe care a asediat-o trei ani.

⁶ În anul al nouălea al lui Osea, regele Asiriei a luat Samaria şi a dus pe Israel în exil în Asiria, l-a pus să locuiască la Halah şi la Habor, lângă râul Gozan, şi în cetăţile Mezilor.

⁷ Şi aceasta s-a întâmplat deoarece copiii lui Israel au păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului lor, care-i scosese din ţara Egiptului, de sub mâna lui Faraon, regele Egiptului, şi pentru că s-au închinat altor dumnezei.

⁸ Şi ei au umblat după obiceiurile popoarelor, pe care Domnul le alungase dinaintea copiilor lui Israel, şi în obiceiurile pe care le făcuseră regii lui Israel.

⁹ Şi copiii lui Israel au făcut pe ascuns împotriva Domnului Dumnezeului lor, fapte care nu erau drepte. Ei şi-au zidit înălţimi în toate cetăţile lor, de la turnurile de pază până la cetăţile fortificate.

¹⁰ Şi-au ridicat idoli şi Astartee pe orice deal şi sub orice copac verde.

¹¹ Şi acolo au ars tămâie pe toate înălţimile, ca şi popoarele pe care le alungase Domnul dinaintea lor, şi au făcut lucruri rele, prin care au mâniat pe Domnul.

¹² Şi au slujit idolilor, lucru despre care Domnul le spusese: Să nu faceţi fapta aceasta!

¹³ Totuşi, Domnul a mărturisit împotriva lui Israel şi împotriva lui Iuda, prin toţi profeţii Lui şi prin toţi văzătorii, zicând: Întoarceţi-vă de la căile voastre rele şi păziţi poruncile Mele şi legile Mele, potrivit cu toată legea, pe care am poruncit-o părinţilor voştri, si pe care v-am trimis-o prin slujitorii Mei, profeţii.

¹⁴ Dar ei n-au ascultat, ci şi-au înţepenit gâturile la fel ca părinţii lor, care n-au crezut în Domnul Dumnezeul lor.

¹⁵ Şi au respins legile Lui şi legământul Lui, pe care-l făcuse cu părinţii lor, şi mărturiile Lui, pe care le mărturisise împotriva lor; ei au umblat după deşertăciune, şi au devenit deşănţaţi, şi au mers după popoarele care erau împrejurul lor, cu privire la care Domnul le poruncise să nu facă asemenea lor.

¹⁶ Şi ei au părăsit toate poruncile Domnului Dumnezeului lor şi şi-au făcut chipuri turnate, cei doi viţei, şi-au făcut Astartee, s-au închinat la toată oştirea cerului şi au slujit pe Baal.

¹⁷ Şi ei au făcut pe fiii şi pe fiicele lor să treacă prin foc, s-au dedat la ghicire şi la vrăjitorii, şi s-au vândut pe ei înşişi, ca să facă ce este rău înaintea Domnului, provocându-L la mânie.

¹⁸ De aceea, Domnul S-a mâniat foarte tare pe Israel şi i-a îndepărtat de la Faţa Lui. N-a rămas decât seminţia lui Iuda.

¹⁹ Dar nici Iuda n-a păzit poruncile Domnului Dumnezeului lor, ci a umblat în obiceiurile lui Israel, pe care le-a făcut el.

²⁰ Şi Domnul a lepădat pe toţi descendenţii lui Israel, i-a umilit şi i-a dat în mâna celor ce-i jefuiau, până ce i-a alungat dinaintea Feţei Sale.

²¹ Căci El a rupt pe Israel de la casa lui David, iar ei au făcut pe Ieroboam, fiul lui Nebat, rege; şi Ieroboam a abătut pe Israel de la calea Domnului şi i-a determinat să comită un mare păcat.

²² Căci copiii lui Israel au umblat în toate păcatele pe care le-a făcut Ieroboam; ei nu s-au depărtat de la ele,

²³ până când Domnul a alungat pe Israel dinaintea Lui, după cum vestise prin toţi slujitorii Lui, profeţii. Aşa a fost dus Israel în captivitate, departe de ţara lui, în Asiria, unde a rămas până în ziua de azi.

²⁴ Şi regele Asiriei a adus oameni din Babilon, din Cuta, din Ava, din Hamat şi din Sefarvaim şi i-a aşezat în cetăţile Samariei, în locul copiilor lui Israel. Şi ei au luat în stăpânire Samaria şi au locuit în cetăţile ei.

²⁵ Şi când au început să locuiască acolo, nu s-au temut de Domnul; de aceea Domnul a trimis nişte lei în mijlocul lor, care-i omorau.

²⁶ Atunci ei au spus regelui Asiriei, zicând: Popoarele pe care le-ai mutat şi le-ai aşezat în cetăţile Samariei nu ştiu cum să slujească Dumnezeului ţării; de aceea, El a trimis nişte lei în mijlocul lor şi iată, îi omoară, pentru că ei nu ştiu cum să slujească Dumnezeului ţării.

²⁷ Şi regele Asiriei a poruncit, zicând: Duceţi acolo pe unul din preoţii pe care i-aţi luat în captivitate de acolo; să meargă să locuiască acolo şi să-i înveţe cum să slujească pe Dumnezeul ţării.

²⁸ Şi unul din preoţii care fuseseră luaţi captivi din Samaria a venit şi a locuit în Betel, şi i-a învăţat cum să se teamă de Domnul.

²⁹ Dar fiecare popor şi-a făcut dumnezeii lui şi i-a pus în casele înălţimilor pe care le-au zidit samaritenii, fiecare popor în cetăţile unde locuia.

³⁰ Oamenii din Babilon şi-au făcut pe Sucot-Benot, oamenii din Cut şi-au făcut pe Nergal, oamenii din Hamat şi-au făcut pe Aşima,

³¹ şi cei din Ava şi-au făcut pe Nibhaz şi pe Tartac, iar cei din Sefarvaim îşi ardeau copiii în foc în cinstea lui Adramelec şi Anamelec, dumnezeii din Sefarvaim.

³² Ei se temeau şi de Domnul şi din mijlocul lor şi-au făcut preoţi ai înălţimilor, care jertfeau pentru ei în casele înălţimilor.

³³ Ei se temeau de Domnul, dar slujeau în acelaşi timp şi dumnezeilor lor, după obiceiul popoarelor de unde fuseseră mutaţi.

³⁴ Până în ziua de azi ei fac după obiceiurile de la început; nu se închină Domnului şi nici nu fac după legile şi obiceiurile lor, nici după legile şi poruncile pe care le-a dat Domnul copiilor lui Iacov, pe care l-a numit Israel,

³⁵ cu care Domnul făcuse legământ şi cărora le-a poruncit, zicând: Să nu vă temeţi de alţi dumnezei, nici să nu vă închinaţi înaintea lor, nici să nu le slujiţi, nici să nu le jertfiţi.

³⁶ Ci să vă temeţi numai de Domnul, care v-a scos din ţara Egiptului cu o mare putere şi cu braţ întins; înaintea Lui să vă închinaţi şi Lui să-I aduceţi jertfe.

³⁷ Să păziţi şi să împliniţi totdeauna învăţăturile, rânduielile, legea şi poruncile, pe care vi le-a scris El, şi să nu vă temeţi de alţi dumnezei.

³⁸ Să nu uitaţi legământul pe care l-am făcut cu voi, nici să nu vă temeţi de alţi dumnezei.

³⁹ Dar să vă temeţi de Domnul Dumnezeul vostru; şi El vă va elibera din mâna tuturor duşmanilor voştri.

⁴⁰ Dar ei n-au ascultat, ci au făcut după obiceiurile lor de la început.

⁴¹ Naţiunile acestea însă se temeau de Domnul, dar slujeau şi chipurilor lor cioplite; şi copiii lor şi copiii copiilor lor fac până în ziua de azi ce au făcut părinţii lor.

18

¹ Şi în anul al treilea al lui Osea, fiul lui Ela, regele lui Israel, a început să domnească Ezechia, fiul lui Ahaz, regele lui Iuda.

² El era de douăzeci şi cinci de ani când a ajuns rege şi a domnit douăzeci şi nouă de ani la Ierusalim. Numele mamei lui era Abi, fiica lui Zaharia.

³ Şi el a făcut ce este drept înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său David.

⁴ El a îndepărtat înălţimile, a dărâmat stâlpii sacri, a tăiat Astarteele şi a sfărâmat în bucăţi şarpele de aramă pe care-l făcuse Moise, deoarece copiii lui Israel arseseră până în zilele acelea tămâie înaintea lui: îl numeau Nehuştan.

⁵ El şi-a pus încrederea în Domnul Dumnezeul lui Israel; şi dintre toţi regii lui Iuda, care au venit după el sau care au fost înainte de el, n-a fost nici unul ca el.

⁶ Căci el s-a alipit de Domnul şi nu s-a depărtat de la El, ci a păzit poruncile pe care Domnul le dăduse lui Moise.

⁷ Şi Domnul a fost cu Ezechia; oriunde s-a dus, el a prosperat. El s-a răsculat împotriva regelui Asiriei şi nu i-a mai fost supus.

⁸ El a bătut pe filisteni până la Gaza împreună cu ţinuturile ei, de la turnul de pază până la cetatea cea întărită.

⁹ Şi în anul al patrulea al regelui Ezechia, care era al şaptelea an al lui Osea, fiul lui Ela, regele lui Israel, Salmanasar, regele Asiriei, s-a urcat împotriva Samariei şi a asediat-o.

¹⁰ Şi după trei ani a luat-o, în al şaselea an al lui Ezechia, care este al nouălea an al lui Osea, regele lui Israel: atunci a fost luată Samaria.

¹¹ Şi regele Asiriei a dus pe Israel în exil în Asiria şi i-a aşezat la Halah şi Habor, lângă râul Gozan, şi în cetăţile mezilor,

¹² pentru că n-au ascultat de glasul Domnului Dumnezeului lor, ci au călcat legământul Lui şi pentru că nici n-au ascultat, nici n-au împlinit tot ce poruncise Moise, slujitorul Domnului.

¹³ Şi în anul al paisprezecelea al regelui Ezechia, Sanherib, regele Asiriei, s-a urcat împotriva tuturor cetăţilor fortificate ale lui Iuda şi a pus stăpânire pe ele.

¹⁴ Şi Ezechia, regele lui Iuda, a trimis la Lachis să spună regelui Asiriei, zicând: Am greşit! Retrage-te de la mine; orice îmi vei impune, voi plăti. Şi regele Asiriei a cerut lui Ezechia, regele lui Iuda, trei sute de talanţi de argint şi treizeci de talanţi de aur.

¹⁵ Şi Ezechia a dat tot argintul care se afla în Casa Domnului şi în vistieriile casei regelui.

¹⁶ În timpul acela Ezechia, regele lui Iuda, a tăiat aurul de pe uşile templului Domnului şi de pe uşorii pe care Ezechia, regele lui Iuda, i-a poleit, şi l-a dat regelui Asiriei.

¹⁷ Atunci regele Asiriei a trimis din Lachis la Ierusalim, împotriva regelui Ezechia, pe Tartan, pe Rab-Saris şi pe Rabşache împreună cu o armată mare şi puternică; şi ei s-au urcat şi au venit la Ierusalim. Şi când s-au urcat, au venit şi s-au oprit lângă canalul de apă al iazului de sus, pe drumul care duce la ogorul înălbitorului.

¹⁸ Şi când l-au chemat pe rege, au ieşit la ei Eliachim, fiul lui Hilchia, care era peste casa regelui, şi Şebna, secretarul, şi Ioah, fiul lui Asaf, cancelarul.

¹⁹ Atunci Rabşache le-a zis: Spuneţi, vă rog, lui Ezechia: Aşa vorbeşte marele rege, regele Asiriei: Ce încredere este aceasta pe care te bizui?

²⁰ Tu zici că ai sfat şi putere pentru război, dar sunt numai vorbe goale. Aşadar, în cine te încrezi de te răzvrăteşti împotriva mea?

²¹ Şi acum, iată, tu te încrezi în Egipt, în acel toiag de trestie frântă, în care, dacă se va rezema cineva, îşi va înţepa mâna şi o va străpunge; aşa este Faraon, regele Egiptului, pentru toţi cei ce se încred în el.

²² Poate îmi veţi spune: Noi ne încredem în Domnul Dumnezeul nostru. Dar nu este El acela ale cărui înălţimi şi altare le-a îndepărtat Ezechia şi a zis lui Iuda şi Ierusalimului: Să vă închinaţi înaintea acestui altar în Ierusalim?

²³ Acum deci, te sfătuiesc să dai garanţii stăpânului meu, regele Asiriei, şi eu îţi voi da două mii de cai, dacă poţi din partea ta să pui pe ei atâţia călăreţi.

²⁴ Şi cum ai putea respinge un conducător dintre cei mai mici slujitori ai stăpânului meu şi să-ţi pui încrederea în Egipt pentru care şi călăreţi?

²⁵ Am venit eu oare fără voia Domnului împotriva acestui loc, ca să-l nimicesc? Domnul mi-a zis: Urcă-te împotriva acestei ţări şi nimiceşte-o!

²⁶ Atunci Eliachim, fiul lui Hilchia, Şebna şi Ioah, au zis lui Rabşache: Vorbeşte, te rog, slujitorilor tăi în limba siriană, fiindcă o înţelegem; şi nu ne vorbi în limba ebraică, în auzul poporului care este pe zid.

²⁷ Dar Rabşache le-a zis: Oare stăpânul meu m-a trimis numai la stăpânul tău şi la tine ca să vorbesc aceste cuvinte? Nu m-a trimis el oare la toţi oamenii care stau pe zid sortiţi să-şi mănânce excrementele şi să-şi bea urina cu voi?

²⁸ Atunci Rabşache a stat şi a strigat în limba ebraică şi a vorbit, zicând: Ascultaţi cuvântul marelui rege, regele Asiriei!

²⁹ Aşa vorbeşte regele: Să nu vă înşele Ezechia, căci el nu va putea să vă elibereze din mâna mea;

³⁰ nici nu-l lăsaţi pe Ezechia să vă facă să vă încredeţi în Domnul, zicând: Domnul ne va scăpa şi cetatea aceasta nu va fi dată în mâna regelui Asiriei.

³¹ Să nu ascultaţi de Ezechia, căci aşa zice regele Asiriei: Faceţi pace cu mine printr-un dar şi ieşiţi afară la mine; şi mâncaţi fiecare din voi din via lui şi din smochinul lui, şi beţi fiecare din apa cisternei lui,

³² până voi veni şi vă voi duce într-o ţară ca ţara voastră, o ţară cu grâu şi cu vin, o ţară cu pâine şi cu vii, o ţară cu măslini şi cu miere, ca să trăiţi şi să nu muriţi. Nu ascultaţi deci de Ezechia, când vă convinge, zicând: Domnul ne va scăpa!

³³ Care din dumnezeii popoarelor şi-a eliberat ţara din mâna regelui Asiriei?

³⁴ Unde sunt dumnezeii Hamatului şi Arpadului? Unde sunt dumnezeii Sefarvaimului, ai Henei şi ai Ivei? Au scăpat ei Samaria din mâna mea?

³⁵ Care din toţi dumnezeii acestor ţări şi-au scăpat ţara din mâna mea, pentru ca şi Domnul să scape Ierusalimul din mâna mea?

³⁶ Poporul a tăcut şi nu i-a răspuns o vorbă, căci porunca regelui era: Să nu-i răspundeţi!

³⁷ Şi Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia casei regelui, şi Şebna, secretarul, şi Ioah, fiul lui Asaf, cancelarul, au venit la Ezechia cu hainele sfâşiate şi i-au spus cuvintele lui Rabşache.

19

¹ Când regele Ezechia a auzit lucrul acesta, şi-a sfâşiat hainele, s-a acoperit cu un sac şi s-a dus în Casa Domnului.

² El a trimis pe Eliachim, căpetenia casei regelui, şi pe Şebna, secretarul, şi pe cei mai bătrâni dintre preoţi, acoperiţi cu saci, la profetul Isaia, fiul lui Amoţ.

³ Şi ei i-au zis: Aşa vorbeşte Ezechia: Ziua aceasta este o zi de necaz, de mustrare şi de blasfemie; căci copiii au ajuns să se nască, dar nu este putere pentru naştere.

⁴ Poate că Domnul Dumnezeul tău va auzi toate cuvintele lui Rabşache, pe care stăpânul său, regele Asiriei, l-a trimis să batjocorească pe Dumnezeul cel viu, şi îl va pedepsi pentru cuvintele pe care Domnul Dumnezeul tău le-a auzit. înalţă deci o rugăciune pentru rămăşiţa care a mai fost lăsată.

⁵ Slujitorii regelui Ezechia au venit la Isaia.

⁶ Şi Isaia le-a zis: Aşa veţi zice stăpânului vostru: Aşa vorbeşte Domnul: Nu te teme de cuvintele pe care le-ai auzit şi cu care M-au batjocorit slujitorii regelui Asiriei.

⁷ Iată, voi pune în el un duh aşa că va auzi un zvon şi se va întoarce în ţara lui; şi îl voi face să cadă ucis de sabie în ţara lui.

⁸ Rabşache s-a întors şi a găsit pe regele Asiriei luptând împotriva Libnei, căci el auzise de plecarea lui din Lachis.

⁹ Atunci regele Asiriei a primit următoarea veste cu privire la Tirhaca, regele Etiopiei: Iată, a ieşit ca să facă război cu tine! Aşa că el a trimis din nou mesageri la Ezechia, zicând:

¹⁰ Astfel veţi vorbi lui Ezechia, regele lui Iuda, zicând: Nu lăsa pe Dumnezeul tău, în care te încrezi, să te înşele, zicând: Ierusalimul nu va fi dat în mâna regelui Asiriei!

¹¹ Iată, tu ai auzit ce au făcut regii Asiriei tuturor ţărilor şi cum le-au nimicit cu desăvârşire; vei scăpa tu oare?

¹² Oare dumnezeii popoarelor, pe care le-au nimicit părinţii mei, au scăpat ei pe Gozan, Haran, Retef si pe fiii lui Eden din Telasar?

¹³ Unde este regele Hamatului, regele Arpadului şi regele cetăţii Sefarvaimului, al Henei şi al Ivei?

¹⁴ Şi Ezechia a luat scrisoarea din mâna mesagerilor şi a citit-o. Apoi s-a urcat în Casa Domnului şi a întins-o înaintea Domnului.

¹⁵ Apoi Ezechia s-a rugat înaintea Domnului şi a zis: Doamne, Dumnezeul lui Israel, Cel ce locuieşti între heruvimi, Tu singur eşti Dumnezeu al tuturor împărăţiilor de pe pământ. Tu ai făcut cerul şi pământul.

¹⁶ Pleacă-Ţi urechea, Doamne, şi ascultă; deschide-Ţi ochii, Doamne, şi priveşte; şi auzi cuvintele lui Sanherib, care a trimis pe Rabşache să batjocorească pe Dumnezeul Cel viu.

¹⁷ Este adevărat, Doamne, că regii Asiriei au nimicit popoarele şi ţările lor

¹⁸ şi că au aruncat în foc pe dumnezeii lor; pentru că ei nu erau dumnezei, ci lucrarea mâinilor oamenilor – lemn şi piatră. De aceea i-au nimicit.

¹⁹ Şi acum, Doamne, Dumnezeul nostru, scapă-ne, Te rugăm, din mâna lui, ca toate împărăţiile pământului să poată cunoaşte că Tu singur, Doamne, eşti Dumnezeu.

²⁰ Atunci Isaia, fiul lui Amoţ, a trimis la Ezechia, zicând: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: Am auzit ceea ce M-ai rugat cu privire la Sanherib, regele Asiriei.

²¹ Acesta este cuvântul pe care l-a spus Domnul despre el: Fecioara, fiica Sionului, te dispreţuieşte şi râde de tine; fiica Ierusalimului a dat din cap înapoia ta!

²² Pe cine ai batjocorit şi ai blasfemat tu? Şi împotriva cui ai ridicat glasul şi ţi-ai înălţat ochii? Împotriva Sfântului lui Israel!

²³ Prin mesagerii tăi ai batjocorit pe Domnul şi ai zis: Cu mulţimea carelor mele m-am urcat pe înălţimea munţilor, pe coastele Libanului; voi tăia cedrii lui cei mai înalţi şi chiparoşii lui cei mai aleşi; voi intra până la locuinţele sale cele mai îndepărtate şi în pădurea lui care este ca o livadă roditoare.

²⁴ Eu am săpat şi am băut ape străine şi cu tălpile picioarelor mele am secat toate râurile Egiptului.

²⁵ N-ai auzit că Eu de mult am făcut acest lucru şi că l-am hotărât din vremurile străvechi? Acum însă am făcut să se împlinească, pentru ca să prefaci cetăţi fortificate în mormane de dărâmături.

²⁶ De aceea locuitorii lor au fost fără putere, au fost îngroziţi şi făcuţi de ruşine; au fost ca iarba de pe câmp şi ca ierburile verzi, ca iarba de pe acoperişuri şi ca grâul care se usucă înainte de creştere.

²⁷ Dar ştiu când stai jos, când ieşi şi când intri, şi când eşti furios împotriva Mea.

²⁸ Pentru că furia ta împotriva Mea şi pentru că aroganţa ta au ajuns până la urechile Mele, de aceea voi pune belciugul Meu în nările tale şi zăbala Mea în buzele tale şi te voi face să te întorci pe drumul pe care ai venit.

²⁹ Acesta îţi va fi semnul: Anul acesta veţi mânca doar ce creşte de la sine; şi în al doilea an ce va răsări din rădăcinile rămase; dar în al treilea an să semănaţi, să seceraţi, să plantaţi vii şi să mâncaţi din rodul lor.

³⁰ Şi rămăşiţa care va scăpa din casa lui Iuda va prinde iarăşi rădăcini dedesubt şi va da rod deasupra.

³¹ Căci din Ierusalim va ieşi o rămăşiţă şi din Muntele Sionului cei ce vor scăpa. Râvna Domnului va face lucrul acesta.

³² De aceea, aşa vorbeşte Domnul cu privire la regele Asiriei: Nu va intra în cetatea aceasta, nici nu va arunca săgeţi în ea, nu va sta înaintea ei cu scutul, nici nu va ridica împotriva ei întărituri de asediu.

³³ Se va întoarce pe acelaşi drum pe care a venit, şi nu va intra în această cetate, zice Domnul.

³⁴ Căci Eu voi apăra cetatea aceasta, ca s-o salvez, din cauza Mea şi din cauza slujitorului Meu David.

³⁵ În noaptea aceea a ieşit Îngerul Domnului şi a ucis în tabăra asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii de oameni. Şi când locuitorii s-au sculat dimineaţa, iată, toate trupurile asirienilor zăceau moarte.

³⁶ Atunci Sanherib, regele Asiriei, a plecat şi s-a întors acasă; şi a locuit în Ninive.

³⁷ Şi s-a întâmplat că, pe când se închina în templul dumnezeului său Nisroc, Adramelec şi Şareţer, fiii săi, l-au ucis cu sabia şi au fugit în ţara Ararat. Şi în locul lui a domnit fiul său Esar-Hadon.

20

¹ În zilele acelea, Ezechia a fost bolnav pe moarte. Şi profetul Isaia, fiul lui Amoţ, a venit la el şi i-a zis: Aşa vorbeşte Domnul: Pune-ţi casa în ordine, căci vei muri şi nu vei mai trăi.

² Atunci Ezechia s-a întors cu faţa la perete şi s-a rugat Domnului, zicând:

³ Doamne, adu-Ţi aminte, Te rog, că am umblat înaintea Ta în adevăr şi cu toată inima şi am făcut ce este bine înaintea Ta! Şi Ezechia a plâns cu amar.

⁴ Şi înainte de a ajunge Isaia în curtea din mijloc, Cuvântul Domnului i-a vorbit, zicând:

⁵ Întoarce-te şi spune lui Ezechia, căpetenia poporului Meu: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul tatălui tău David: Ţi-am auzit rugăciunea şi ţi-am văzut lacrimile; iată, te voi însănătoşi: a treia zi te vei urca la Casa Domnului.

⁶ Voi mai adăuga la zilele tale cincisprezece ani şi te voi elibera, pe tine şi pe cetatea aceasta, din mâna regelui Asiriei; şi voi apăra cetatea aceasta de dragul Meu şi de dragul slujitorului Meu David.

⁷ Apoi Isaia a zis: Luaţi o turtă de smochine. Şi au luat-o şi au pus-o pe umflătură, şi Ezechia S-a însănătoşit.

⁸ Şi Ezechia a zis lui Isaia: Care va fi semnul că Domnul mă va vindeca şi că mă voi urca a treia zi la Casa Domnului?

⁹ Şi Isaia a zis: Iată, din partea Domnului, semnul că Domnul va împlini lucrul pe care l-a rostit: Vrei să treacă umbra zece trepte înainte sau să se întoarcă zece trepte înapoi?

¹⁰ Şi Ezechia a răspuns: E uşor ca umbra să treacă zece trepte înainte; nu aşa, mai bine să se dea umbra înapoi cu zece trepte.

¹¹ Şi Isaia, profetul, s-a rugat Domnului şi El a dat umbra înapoi cu zece trepte din locul în care se coborâse pe cadranul lui Ahaz.

¹² În acelaşi timp, Berodac-Baladan, fiul lui Baladan, regele Babilonului, a trimis o scrisoare şi un dar lui Ezechia;căci auzise că Ezechia fusese bolnav.

¹³ Şi Ezechia i-a ascultat pe mesageri şi le-a arătat toată casa lucrurilor sale preţioase, argintul şi aurul, mirodeniile şi untdelemnul cel preţios, casa lui cu arme şi tot ce se afla în vistieriile lui; n-a fost nimic în casa lui, nici în împărăţia lui pe care Ezechia să nu-l fi arătat.

¹⁴ Atunci profetul Isaia a venit la regele Ezechia şi i-a zis: Ce au zis oamenii aceia şi de unde au venit la tine? Şi Ezechia a zis: Au venit dintr-o ţară îndepărtată, din Babilon.

¹⁵ Şi Isaia a zis: Ce au văzut în casa ta? Ezechia a răspuns: Au văzut tot ce este în casa mea; nu este nimic în vistieriile mele pe care să nu li-l fi arătat.

¹⁶ Atunci Isaia a zis lui Ezechia: Ascultă Cuvântul Domnului!

¹⁷ Iată, vor veni zile când se va duce în Babilon tot ce este în casa ta şi tot ce au strâns părinţii tăi până în ziua de azi;nu va rămâne nimic, zice Domnul.

¹⁸ Şi vor lua din fiii tăi, care vor ieşi din tine, care ţi se vor naşte, şi-i vor face fameni în palatul regelui Babilonului.

¹⁹ Atunci Ezechia a zis lui Isaia: Cuvântul Domnului, pe care l-ai rostit, este bun. Căci el îşi zicea: Va fi bine, pentru că va fi pace şi linişte în timpul vieţii mele!

²⁰ Şi celelalte fapte ale lui Ezechia, toată puterea lui şi cum a făcut iazul şi apeductul, prin care a adus apă în cetate, nu sunt oare scrise în Cartea Cronicilor regilor lui Iuda?

²¹ Şi Ezechia a adormit cu părinţii lui. Şi în locul lui a domnit fiul său Manase.

21

¹ Manase era de doisprezece ani când a ajuns rege şi a domnit cincizeci şi cinci de ani la Ierusalim. Şi numele mamei lui era Hefţiba.

² Şi el a făcut ce este rău înaintea Domnului, după urâciunile popoarelor pe care le alungase Domnul dinaintea copiilor lui Israel.

³ Căci el a zidit din nou înălţimile, pe care Ezechia, tatăl său, le dărâmase; a ridicat altare lui Baal şi a făcut o Astartee, cum făcuse Ahab, regele lui Israel, şi s-a închinat înaintea întregii oştiri a cerului şi i-a slujit.

⁴ A zidit altare în Casa Domnului, cu toate că Domnul spusese: în Ierusalim îmi voi pune Numele.

⁵ Şi a zidit altare pentru toată oştirea cerurilor în cele două curţi ale Casei Domnului.

⁶ Şi-a făcut fiul să treacă prin foc, practica ghicirea şi vrăjitoria, şi consulta oameni care chemau duhurile şi ghiceau viitorul. El a făcut mult rău înaintea Domnului, provocându-L la mânie.

⁷ Ba chiar a pus idolul Astarteei, pe care-l făcuse, în casa despre care Domnul zisese lui David şi fiului său Solomon: în casa aceasta şi în Ierusalim, pe care l-am ales dintre toate seminţiile lui Israel, vreau să pun pentru totdeauna Numele Meu.

⁸ Şi nu voi mai face ca piciorul lui Israel să pribegească afară din ţara pe care am dat-o părinţilor lui – numai să aibă grijă să împlinească tot ce le-am poruncit şi toată legea pe care le-a dat-o robul Meu Moise.

⁹ Dar ei n-au ascultat; şi Manase i-a ademenit să facă rău mai mult decât naţiunile pe care Domnul le nimicise dinaintea copiilor lui Israel.

¹⁰ Atunci Domnul a vorbit astfel prin robii Săi profeţii:

¹¹ Pentru că Manase, regele lui Iuda, a făcut aceste urâciuni (el a păcătuit mai rău decât toţi amoriţii dinaintea lui, şi a făcut pe Iuda să păcătuiască prin idolii săi),

¹² iată ce zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Voi aduce peste Ierusalim şi peste Iuda nenorociri care vor asurzi urechile oricui va auzi vorbindu-se de ele.

¹³ Şi voi întinde peste Ierusalim frânghia de măsurat a Samariei şi cumpăna casei lui Ahab; voi şterge Ierusalimul ca pe o farfurie, care se şterge şi se întoarce cu faţa în jos.

¹⁴ Voi părăsi rămăşiţa moştenirii Mele, şi îi voi da în mâinile duşmanilor lor; şi vor ajunge de jaful şi prada tuturor duşmanilor lor,

¹⁵ pentru că au făcut ce este rău înaintea Mea şi M-au provocat la mânie din ziua când părinţii lor au ieşit din Egipt până în ziua de azi!

¹⁶ În plus, Manase a vărsat foarte mult sânge nevinovat, până când a umplut Ierusalimul de la un capăt la celălalt, pe lângă păcatul lui cu care l-a făcut pe Iuda să păcătuiască, făcând ce este rău înaintea Domnului.

¹⁷ Celelalte fapte ale lui Manase, tot ce a făcut el, şi păcatul pe care l-a făcut, nu sunt oare scrise în Cartea Cronicilor regilor lui Iuda?

¹⁸ Manase a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat în grădina casei, în grădina lui Uza. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Amon.

¹⁹ Amon avea douăzeci şi doi de ani când a ajuns rege, şi a domnit doi ani la Ierusalim. Numele mamei lui era Meşulemet, fiica lui Haruţ, din Iotba.

²⁰ Şi el a făcut ce este rău înaintea Domnului, cum făcuse tatăl său Manase;

²¹ a umblat în toate căile în care umblase tatăl său; şi a slujit idolilor cărora le slujise tatăl său, şi s-a închinat înaintea lor.

²² A părăsit pe Domnul Dumnezeul părinţilor săi şi n-a umblat în calea Domnului,

²³ Atunci slujitorii lui Amon au conspirat împotriva lui, şi au omorât pe rege în casa lui.

²⁴ Dar poporul ţării a executat pe toţi acei ce conspiraseră împotriva regelui Amon. Şi poporul ţării l-a făcut pe fiul său, Iosia, rege în locul său.

²⁵ Celelalte fapte ale lui Amon, şi ce a făcut el, nu sunt oare scrise în Cartea Cronicilor regilor lui Iuda?

²⁶ Şi el a fost îngropat în mormântul său, în grădina lui Uza. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Iosia.

22

¹ Iosia avea opt ani când a devenit rege, şi a domnit treizeci şi unu de ani la Ierusalim. Numele mamei lui era Iedida, fiica lui Adaia, din Boţcat.

² Şi el a făcut ce este bine înaintea Domnului, şi a umblat în toate căile tatălui său David; nu s-a abătut nici la dreapta, nici la Stânga.

³ S-a întâmplat ca în anul al optsprezecelea al regelui Iosia, regele să trimită în Casa Domnului pe Şafan, scriitorul, fiul lui Aţalia, fiul lui Meşulam, zicându-i:

⁴ Urcă-te la marele preot Hilchia şi spune-i să numere argintul adus în Casa Domnului, pe care l-au adunat de la popor cei ce păzesc pragul.

⁵ Şi să se dea argintul în mâna celor ce fac lucrarea în Casa Domnului, care sunt supraveghetori în Casa Domnului; ei să-l dea celor ce sunt în Casa Domnului şi fac lucrul, ca să repare stricăciunile casei,

⁶ şi anume: dulgherilor, zidarilor şi pietrarilor, şi să cumpere lemn şi piatră cioplită, ca să repare casa.

⁷ Dar să nu li se ceară socoteală pentru argintul dat în mâinile lor, căci ei lucrează cinstit.

⁸ Atunci marele preot Hilchia a zis lui Şafan, scriitorul: Am găsit Cartea Legii în Casa Domnului. Şi Hilchia a dat cartea lui Şafan, şi el a citit-o.

⁹ Apoi scriitorul Şafan s-a dus să înştiinţeze pe rege şi a zis: Slujitorii tăi au strâns argintul care se afla în casă, şi l-au dat în mâna celor ce fac lucrarea, care supraveghează Casa Domnului.

¹⁰ Şafan, scriitorul, a mai spus regelui, zicând: Preotul Hilchia mi-a dat o carte. Şi Şafan a citit-o înaintea regelui.

¹¹ Când regele a auzit cuvintele din Cartea Legii, şi-a sfâşiat hainele.

¹² Atunci regele a dat porunca aceasta preotului Hilchia, lui Ahicam, fiul lui Şafan, lui Acbor, fiul lui Mica, lui Şafan, scriitorul, şi lui Asaia, slujitorul regelui:

¹³ Duceţi-vă şi întrebaţi pe Domnul pentru mine, pentru popor şi pentru Iuda, cu privire la cuvintele cărţii acesteia care s-a găsit; căci mare este mânia Domnului, care s-a ridicat împotriva noastră, pentru că părinţii noştri n-au ascultat de cuvintele cărţii acesteia, şi n-au împlinit tot ce ne este poruncit în ea.

¹⁴ Preotul Hilchia, Ahicam, Acbor, Şafan şi Asaia s-au dus la profetesa Hulda, soţia lui Şalum, fiul lui Ticva, fiul lui Harhas, responsabil cu garderoba (ea locuia în Ierusalim în al doilea cartier.) Şi ei au vorbit cu ea.

¹⁵ Apoi ea le-a zis: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: Spuneţi omului care v-a trimis la mine:

¹⁶ Aşa vorbeşte Domnul: Iată, voi trimite nenorociri peste locul acesta şi peste locuitorii lui, după toate cuvintele cărţii pe care a citit-o regele lui Iuda.

¹⁷ Pentru că M-au părăsit şi au ars tămâie altor dumnezei, provocându-Mă la mânie prin toate lucrările mâinilor lor. De aceea, mânia Mea se va aprinde împotriva acestui loc şi nu se va Stinge.

¹⁸ Dar să spuneţi regelui lui Iuda, care v-a trimis să întrebaţi pe Domnul: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel, despre cuvintele pe care le-ai auzit:

¹⁹ Pentru că ţi s-a muiat inima, pentru că te-ai umilit înaintea Domnului când ai auzit ce am spus împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor lui, care vor ajunge o pustiire şi un blestem, şi pentru că ţi-ai sfâşiat hainele şi ai plâns înaintea Mea, şi Eu te-am auzit, zice Domnul,

²⁰ de aceea, iată, te voi adăuga la părinţii tăi, vei fi adăugat în pace în mormântul tău; şi ochii tăi nu vor vedea toate nenorocirile pe care le voi aduce peste locul acesta. Şi ei au adus regelui răspunsul acesta.

23

¹ Atunci regele Iosia a strâns la el pe toţi bătrânii lui Iuda şi ai Ierusalimului.

² Şi regele s-a urcat la Casa Domnului, cu toţi bărbaţii lui Iuda şi cu toţi locuitorii Ierusalimului, preoţii, profeţii şi tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare; şi el a citit înaintea lor toate cuvintele din Cartea Legământului, care fusese găsită în Casa Domnului.

³ Regele a stat lângă un stâlp şi a făcut legământ înaintea Domnului, ca să urmeze pe Domnul şi să păzească poruncile, învăţăturile şi legile Lui, din toată inima şi din tot sufletul lui, ca să împlinească astfel cuvintele legământului acestuia, scrise în cartea aceasta. Şi tot poporul a intrat în legământ.

⁴ Şi regele a poruncit marelui preot Hilchia, preoţilor de al doilea ordin, şi păzitorilor pragului, să scoată din templul Domnului toate obiectele care fuseseră făcute pentru Baal, pentru Astarteea, şi pentru toată oştirea cerurilor: şi le-a ars afară din Ierusalim, în ogoarele Chedronului, şi a pus să le ducă cenuşa la Betel.

⁵ A alungat preoţii idolatri pe care regii lui Iuda i-au pus să ardă tămâie pe înălţimi, în cetăţile lui Iuda şi în împrejurimile Ierusalimului, şi pe cei ce ardeau tămâie lui Baal, soarelui şi lunii, constelaţiilor şi întregii oştiri a cerurilor.

⁶ Şi a scos din Casa Domnului idolul Astarteei, şi l-a dus afară din Ierusalim la pârâul Chedron; l-a ars la pârâul Chedron şi l-a prefăcut în cenuşă, iar cenuşa i-a aruncat-o pe mormintele copiilor poporului.

⁷ A dărâmat casele sodomiţilor care erau în Casa Domnului, şi unde femeile împleteau corturi pentru Astarteea.

⁸ A adus pe toţi preoţii din cetăţile lui Iuda; a pângărit înălţimile unde ardeau preoţii tămâie, de la Gheba până la Beer-Şeba; şi a dărâmat înălţimile de la porţi, cea care era la intrarea porţii lui Iosua, guvernatorul cetăţii, şi cea care era la stânga porţii cetăţii.

⁹ Totuşi preoţii înălţimilor nu se urcau la altarul Domnului în Ierusalim, ci mâncau azimi în mijlocul fraţilor lor.

¹⁰ Şi regele a pângărit Tofetul, în Valea Fiilor lui Hinom, ca nimeni să nu-şi mai treacă fiul sau fiica prin foc în cinstea lui Moloh.

¹¹ A îndepărtat caii pe care regii lui Iuda îi închinaseră soarelui, la intrarea Casei Domnului, lângă camera dregătorului Netan-Melec, care locuia la periferie; şi a ars în foc carele soarelui.

¹² Regele a dărâmat altarele de pe acoperişul camerei de sus a lui Ahaz, pe care le făcuseră regii lui Iuda, şi altarele pe care le făcuse Manase în cele două curţi ale Casei Domnului; după ce le-a sfărâmat şi le-a luat de acolo, le-a aruncat ţărâna în pârâul Chedron.

¹³ Regele a pângărit înălţimile care erau în faţa Ierusalimului, pe partea dreaptă a Muntelui Pierzării, şi pe care le zidise Solomon, regele lui Israel, Astarteei, urâciunea sidonienilor, lui Chemoş, urâciunea Moabului, şi lui Milcom, urâciunea fiilor lui Amon.

¹⁴ Şi a sfărâmat stâlpii sacri şi a dărâmat Astarteele, şi locul lor l-a umplut cu oase omeneşti.

¹⁵ A dărâmat şi altarul de la Betel, şi înălţimea făcută de Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască; şi a ars înălţimea şi a prefăcut-o în ţărână, şi a ars idolul Astarteei.

¹⁶ Când Iosia s-a întors, a văzut mormintele care erau acolo în munte. Şi el a trimis să ia oasele din morminte şi le-a ars pe altar şi l-a pângărit, după Cuvântul Domnului, rostit prin omul lui Dumnezeu, care vestise aceste cuvinte.

¹⁷ Apoi a zis: Ce este piatra aceasta de mormânt pe care o văd? Şi oamenii din cetate i-au răspuns: Este mormântul omului lui Dumnezeu care a venit din Iuda şi a proclamat împotriva altarului din Betel lucrurile acestea pe care le împlineşti tu.

¹⁸ Şi el a zis: Lăsaţi-l; nimeni să nu-i mişte oasele! Astfel au păstrat oasele lui împreună cu ale profetului care venise din Samaria.

¹⁹ Iosia a mai înlăturat toate templele idolatre ale înălţimilor care se aflau în cetăţile Samariei, şi pe care le făcuseră regii lui Israel, ca să mânie pe Domnul; a făcut cu ele întocmai cum făcuse în Betel.

²⁰ A înjunghiat pe altare pe toţi preoţii înălţimilor, care erau acolo, şi a ars pe ele oase de oameni. Apoi s-a întors la Ierusalim.

²¹ Regele a dat următoarea poruncă întregului popor: Sărbătoriţi Pastele în cinstea Domnului Dumnezeului vostru, cum este scris în această carte a legământului.

²² Paşti ca acestea sigur nu se sărbătoriseră din vremea judecătorilor care judecau pe Israel şi în tot timpul regilor lui Israel şi al regilor lui Iuda.

²³ Dar în al optsprezecelea an al regelui Iosia s-au sărbătorit aceste Paşti în cinstea Domnului, la Ierusalim.

²⁴ Mai mult, Iosia a stârpit pe cei ce chemau duhurile, pe cei ce prevesteau viitorul, terafimii, idolii şi toate urâciunile care se vedeau în ţara lui Iuda şi la Ierusalim, ca să împlinească astfel cuvintele legii, scrise în cartea pe care o găsise preotul Hilchia în Casa Domnului.

²⁵ Înainte de Iosia, n-a fost nici un rege care să se întoarcă la Domnul ca el, din toată inima, din tot sufletul şi din toată puterea lui, întocmai după toată Legea lui Moise; şi nici după el n-a fost nici unul ca el.

²⁶ Totuşi Domnul nu S-a întors din înverşunarea marii Lui mânii, de care era aprins împotriva lui Iuda, din cauza tuturor lucrurilor cu care-L provocase Manase.

²⁷ Şi Domnul a zis: Voi lepăda şi pe Iuda dinaintea Mea, cum am lepădat pe Israel, şi voi lepăda cetatea aceasta a Ierusalimului, pe care o alesesem, şi casa despre care am zis: Acolo va fi Numele Meu.

²⁸ Celelalte fapte ale lui Iosia, şi tot ce a făcut el, nu sunt oare scrise în Cartea Cronicilor regilor lui Iuda?

²⁹ Pe vremea sa, Faraon Neco, regele Egiptului, s-a urcat în ajutorul regelui Asiriei, la Râul Eufrat; şi regele Iosia s-a dus împotriva lui. Şi când l-a văzut, Faraon Neco l-a omorât la Meghido.

³⁰ Slujitorii Lui i-au dus trupul din Meghido într-un car, l-au adus la Ierusalim şi l-au îngropat în mormântul lui. Şi poporul ţării a luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia, l-a uns şi l-a făcut rege în locul tatălui său.

³¹ Ioahaz avea douăzeci şi trei de ani când a devenit rege, şi a domnit trei luni la Ierusalim. Numele mamei lui era Hamutal, fiica lui Ieremia, din Libna.

³² Şi el a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuseră părinţii lui.

³³ Faraon Neco l-a pus în închisoarea din Ribla, în ţara Hamatului, ca să nu mai domnească la Ierusalim; şi a impus asupra ţării un tribut de o sută de talanţi de argint şi de un talant de aur.

³⁴ Şi Faraon Neco a pus rege pe Eliachim, fiul lui Iosia, în locul tatălui său Iosia, şi i-a schimbat numele în Ioiachim. Şi Faraon a luat pe Ioahaz şi a mers în Egipt, şi Ioahaz a murit acolo.

³⁵ Ioiachim a dat lui Faraon argintul şi aurul; dar a trebuit să pună impozit asupra ţării ca să poată da banii după porunca lui Faraon;el a pretins argintul şi aurul de la poporul ţării, de la fiecare potrivit cu estimarea lui, ca să-l dea lui Faraon Neco.

³⁶ Ioiachim avea douăzeci şi cinci de ani când a devenit rege, şi a domnit unsprezece ani la Ierusalim. Numele mamei lui era Zebuda, fiica lui Pedaia, din Ruma.

³⁷ Şi el a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuseră părinţii săi.

24

¹ Pe vremea sa, Nebucadneţar, regele Babilonului, a pornit cu război, şi Ioiachim i-a fost supus trei ani; dar s-a răsculat din nou împotriva lui.

² Atunci Domnul a trimis împotriva lui Ioiachim cete de caldei, cete de sirieni, cete de moabiţi şi cete de amoniţi; le-a trimis împotriva lui Iuda, ca să-l nimicească, după cuvântul pe care-l spusese Domnul prin robii Săi profeţii.

³ Lucrul acesta s-a întâmplat numai după porunca Domnului, care voia să lepede pe Iuda dinaintea Lui, din cauza tuturor păcatelor săvârşite de Manase,

⁴ şi din cauza sângelui nevinovat pe care-l vărsase Manase; căci el umpluse Ierusalimul cu sânge nevinovat, lucru pe care Domnul n-a vrut să-l ierte.

⁵ Celelalte fapte ale lui Ioiachim şi tot ce a făcut el, nu sunt oare scrise în Cartea Cronicilor regilor lui Iuda?

⁶ Ioiachim a adormit cu părinţii Săi. Şi în locul lui a domnit fiul său Ioiachin.

⁷ Şi regele Egiptului n-a mai ieşit din ţara lui, pentru că regele Babilonului luase tot ce era al regelui Egiptului, de la pârâul Egiptului până la râul Eufrat.

⁸ Ioiachin avea optsprezece ani când a devenit rege, şi a domnit trei luni la Ierusalim. Numele mamei lui era Nehuşta, fiica lui Elnatan, din Ierusalim.

⁹ Şi el a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său.

¹⁰ În vremea aceea, slujitorii lui Nebucadneţar, regele Babilonului, s-au urcat împotriva Ierusalimului, şi cetatea a fost asediată.

¹¹ Nebucadneţar, regele Babilonului, a venit înaintea cetăţii în timp ce o asediau slujitorii lui.

¹² Atunci Ioiachin, regele lui Iuda, cu mama lui, cu slujitorii lui, cu conducătorii lui şi cu ofiţerii lui s-au dus la regele Babilonului; şi, în al optulea an al domniei lui, regele Babilonului l-a luat prizonier.

¹³ Şi a dus de acolo toate vistieriile Casei Domnului şi vistieriile casei regelui; şi a sfărâmat toate vasele de aur pe care le făcuse Solomon, regele lui Israel, în templul Domnului, cum spusese Domnul.

¹⁴ Şi a dus în captivitate tot Ierusalimul, pe toţi conducătorii şi pe toţi oamenii viteji, în număr de zece mii, cu toţi meşterii şi fierarii. N-a mai rămas nimeni afară de cei mai săraci oameni din ţară.

¹⁵ Şi pe Ioiachin l-a dus captiv în Babilon. Şi a dus în captivitate, din Ierusalim la Babilon, pe mama regelui, pe soţiile regelui, pe ofiţerii lui şi pe mai-marii ţării,

¹⁶ pe toţi războinicii, în număr de şapte mii, pe meşteri şi pe fierari, în număr de o mie, toţi cei care erau oameni viteji şi buni pentru război. Pe aceştia regele Babilonului i-a adus captivi în Babilon.

¹⁷ Şi regele Babilonului a pus rege, în locul lui Ioiachin, pe unchiul său Matania, căruia i-a schimbat numele în Zedechia.

¹⁸ Zedechia avea douăzeci şi unu de ani când a devenit rege, şi a domnit unsprezece ani la Ierusalim. Numele mamei sale era Hamutal, fiica lui Ieremia, din Libna.

¹⁹ Şi el a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuse Ioiachim.

²⁰ Şi lucrul acesta s-a întâmplat din cauza mâniei Domnului împotriva Ierusalimului şi împotriva lui Iuda, pe care voia să-i lepede dinaintea Lui. Şi Zedechia s-a răsculat împotriva regelui Babilonului.

25

¹ În al nouălea an al domniei lui Zedechia, în ziua a zecea a lunii a zecea, Nebucadneţar, regele Babilonului, a venit cu toată armata lui împotriva Ierusalimului; şi-a aşezat tabăra înaintea lui şi a construit un zid de asediu împrejurul lui.

² Cetatea a fost sub asediu până în al unsprezecelea an al regelui Zedechia.

³ În ziua a noua a lunii a patra foametea era aşa de mare în cetate încât nu era pâine pentru poporul ţării.

⁴ Atunci s-a făcut o spărtură în zidul cetăţii şi toţi oamenii de război au fugit noaptea, pe drumul porţii dintre cele două ziduri de lângă grădina regelui, deşi caldeii îşi aşezaseră tabăra în jurul cetăţii. Şi regele a apucat-o pe drumul care duce în câmpie.

⁵ Dar armata caldeilor l-a urmărit pe rege şi l-au ajuns în câmpiile Ierihonului. Şi toată armata lui s-a risipit de la el.

⁶ Ei l-au prins pe rege şi l-au adus sus la regele Babilonului, la Ribla; şi au pronunţat o sentinţă împotriva lui.

⁷ Au înjunghiat pe fiii lui Zedechia în faţa lui; apoi lui Zedechia i-au scos ochii, l-au legat cu lanţuri de bronz şi l-au dus la Babilon.

⁸ În ziua a şaptea a lunii a cincea (era în amil al nouăsprezecelea al domniei lui Nebucadneţar, regele Babilonului), a venit Nebuzaradan, căpitanul gărzii, slujitorul regelui Babilonului, şi a intrat în Ierusalim.

⁹ A ars Casa Domnului, casa regelui şi toate casele Ierusalimului; a dat foc tuturor caselor mai mari.

¹⁰ Toată armata caldeilor, care era cu căpitanul gărzii, a dărâmat zidurile dimprejurul Ierusalimului.

¹¹ Nebuzaradan, căpitanul gărzii, a luat captivi pe cei ce mai rămăseseră în cetate din popor, pe cei ce fugiseră la regele Babilonului şi pe cealaltă mulţime.

¹² Însă căpitanul gărzii a lăsat ca viticultori şi lucrători de pământ câţiva dintre cei mai săraci din ţară.

¹³ Caldeii au sfărâmat stâlpii de bronz din Casa Domnului, piedestalele, marea de bronz care era în Casa Domnului şi au dus bronzul în Babilon.

¹⁴ Au luat cenuşarele, lopeţile, foarfecele, ceştile şi toate uneltele de bronz cu care se făcea slujba.

¹⁵ Căpitanul gărzii a mai luat şi tăvile pentru cărbuni şi lighenele, tot ce era de aur şi tot ce era de argint.

¹⁶ Cei doi stâlpi, marea şi piedestalele pe care le făcuse Solomon pentru Casa Domnului, toate uneltele acestea de bronz aveau o greutate necunoscută.

¹⁷ Înălţimea unui stâlp era de optsprezece coţi şi deasupra avea un capitel de bronz, a cărui înălţime era de trei coţi; împrejurul capitelului era o împletitură în formă de reţea şi rodii, toate din bronz; tot aşa avea şi al doilea stâlp cu împletitura în formă de reţea.

¹⁸ Căpitanul gărzii a luat pe marele preot Seraia, pe Ţefania, al doilea preot, şi pe cei trei păzitori ai pragului.

¹⁹ Şi din cetate a mai luat un ofiţer care avea sub comanda lui pe oamenii de război, cinci oameni care făceau parte din sfătuitorii regelui şi care au fost găsiţi în cetate, pe scriitorul conducătorului armatei, însărcinat să înscrie la armată pe poporul ţării, şi şaizeci de oameni din poporul ţării, care se aflau în cetate.

²⁰ Nebuzaradan, căpitanul gărzii, i-a luat şi i-a dus la regele Babilonului, la Ribla.

²¹ Regele Babilonului i-a lovit şi i-a omorât la Ribla, în ţara Hamatului. Astfel Iuda a fost dus în captivitate, departe de ţara lui.

²² Şi Nebucadneţar, regele Babilonului, l-a făcut pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, guvernator peste poporul care mai rămăsese şi pe care îl lăsase în ţară.

²³ Când au auzit toţi conducătorii armatelor, ei şi oamenii lor, că regele Babilonului a pus guvernator pe Ghedalia, s-au dus la Ghedalia, la Miţpa, şi anume: Ismael, fiul lui Netania, Iohanan, fiul lui Careah, Seraia, fiul lui Tanhumet, din Netofa, şi Iaazania, fiul lui Maacatit, ei şi oamenii lor.

²⁴ Şi Ghedalia le-a jurat, lor şi oamenilor lor, şi le-a zis: Să nu vă fie teamă de slujitorii caldeilor. Locuiţi în ţară şi slujiţi regelui Babilonului, şi o veţi duce bine.

²⁵ Dar în luna a şaptea, Ismael, fiul lui Netania, fiul lui Elişama, din familia regală, a venit împreună cu zece oameni şi au lovit şi au omorât atât pe Ghedalia cât şi pe iudeii şi pe caldeii care erau cu el la Miţpa.

²⁶ Atunci tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare, şi conducătorii armatelor, s-au sculat şi au plecat în Egipt, pentru că le era frică de caldei.

²⁷ În al treizeci şi şaptelea an al captivităţii lui Ioiachin, regele lui Iuda, în a douăzeci şi şaptea zi a lunii a douăsprezecea, Evil-Merodac, regele Babilonului, în cel dintâi an al domniei lui, a eliberat pe Ioiachin, regele lui Iuda, din închisoare;

²⁸ i-a vorbit frumos şi a pus tronul lui mai presus de tronul regilor care erau cu el în Babilon.

²⁹ I-a schimbat hainele de închisoare şi Ioiachin a mâncat totdeauna la masa lui, în tot timpul vieţii lui.

³⁰ Şi cât priveşte proviziile lui, a existat o raţie pe care i-o dădea regele, o porţie zilnică, în tot timpul vieţii lui.