1

¹ Regele David era bătrân şi înaintat în vârstă; îl acopereau cu pături, dar tot nu se încălzea.

² De aceea, slujitorii lui i-au zis: Să se caute pentru domnul nostru, regele, o fată tânără, fecioară, care să stea înaintea regelui, să-l îngrijească şi să se culce la sânul tău, ca domnul meu, regele, să se încălzească.

³ Au căutat în tot ţinutul lui Israel o fată tânără şi frumoasă şi au găsit-o pe Abişag, sunamita, şi au adus-o la rege.

⁴ Şi tânăra aceasta era foarte frumoasă. Ea l-a îngrijit pe rege şi i-a slujit; dar regele n-a cunoscut-o.

⁵ Şi Adonia, fiul Haghitei, s-a înălţat pe sine, zicând: Eu voi fi rege! Şi şi-a pregătit care şi călăreţi şi cincizeci de bărbaţi care alergau înaintea lui.

⁶ Tatăl său nu-l mustrase niciodată, zicând: De ce ai făcut aşa? Adonia era şi foarte frumos, şi se născuse după Absalom.

⁷ El a vorbit cu Ioab, fiul Ţeruiei, şi cu preotul Abiatar; şi ei au trecut de partea lui Adonia şi l-au ajutat pe Adonia.

⁸ Dar preotul Ţadoc, şi Benaia, fiul lui Iehoiada, şi profetul Natan, şi Şimei, şi Rei, şi vitejii lui David, n-au fost cu Adonia.

⁹ Adonia a tăiat oi, boi şi viţei graşi, lângă piatra lui Zohelet, care este lângă En-Roguel; el a invitat pe toţi fraţii lui, fiii regelui, şi pe toţi bărbaţii lui Iuda, slujitorii regelui.

¹⁰ Dar pe profetul Natan, pe Benaia, pe bărbaţii cei viteji şi pe fratele său Solomon nu i-a invitat.

¹¹ Atunci Natan i-a vorbit Bat-Şebei, mama lui Solomon, zicând: N-ai auzit că Adonia, fiul haghitei, s-a făcut rege şi domnul nostru David nu ştie?

¹² Acum vino şi îţi voi da un sfat ca să scapi viaţa ta şi viaţa fiului tău Solomon.

¹³ Du-te, intră la regele David şi spune-i: Domnul meu şi regele meu, oare n-ai jurat tu roabei tale, zicând: Solomon, fiul tău, va domni după mine şi el va sta pe tronul meu? Atunci de ce domneşte Adonia?

¹⁴ Şi în timp ce vei vorbi tu cu regele, eu însumi voi intra după tine şi-ţi voi întări cuvintele.

¹⁵ Bat-Şeba a intrat în camera regelui. (Regele era foarte bătrân şi Abişag, sunamita, îi slujea.) …

¹⁶ Bat-Şeba s-a plecat şi s-a închinat înaintea regelui. Şi regele a zis: Care-ţi este dorinţa?

¹⁷ Atunci ea i-a zis: Domnul meu, tu ai jurat roabei tale pe Domnul Dumnezeul tău, zicând: Solomon, fiul tău, va domni după mine şi el va sta pe tronul meu.

¹⁸ Şi acum, iată, Adonia este rege! Şi tu, domnul meu, regele, nu ştii despre aceasta!

¹⁹ El a înjunghiat boi, viţei graşi şi oi în număr mare şi a invitat pe toţi fiii regelui, şi pe preotul Abiatar, şi pe Ioab, comandantul armatei, dar pe robul tău Solomon nu l-a invitat.

²⁰ Şi cât despre tine, rege, domnul meu, ochii întregului Israel sunt îndreptaţi asupra ta, ca să le spui cine va sta pe tronul domnului meu, regele, după el.

²¹ Altfel se va întâmpla că îndată ce domnul meu, regele, va adormi împreună cu părinţii lui, eu şi fiul meu Solomon vom fi socotiţi vinovaţi.

²² Şi în timp ce mai vorbea ea cu regele, a intrat şi profetul Natan.

²³ Aşa că au spus regelui, zicând: Iată că a venit profetul Natan! El a intrat înaintea regelui şi s-a închinat înaintea regelui cu faţa la pământ.

²⁴ Şi Natan a zis: Domnul meu şi regele meu, oare ai zis tu: Adonia va fi rege după mine şi va sta pe tronul meu?

²⁵ Căci el s-a coborât astăzi, a tăiat boi, viţei graşi şi oi, în mare număr, şi a invitat pe toţi fiii regelui, pe comandanţii armatei şi pe preotul Abiatar. Şi ei mănâncă şi beau înaintea lui, şi zic: Trăiască regele Adonia!

²⁶ Dar pe mine, robul tău, şi pe preotul Ţadoc, şi pe Benaia, fiul lui Iehoiada, şi pe Solomon, robul tău, nu ne-a invitat.

²⁷ Oare de la domnul meu, regele, s-a făcut lucrul acesta, fără să fi înştiinţat pe robul tău despre cine se va urca pe tronul regelui, domnului meu, după el?

²⁸ Atunci regele David a răspuns şi a zis: Chemaţi-mi pe Bat-Şeba! Ea a intrat în prezenţa regelui şi a stat înaintea regelui.

²⁹ Şi regele a jurat şi a zis: Viu este Domnul, Cel care m-a scăpat din toate necazurile,

³⁰ căci, aşa cum am jurat pe Domnul Dumnezeul lui Israel, zicând: Fiul tău Solomon va domni după mine, şi va sta pe tronul meu, aşa voi face azi.

³¹ Bat-Şeba s-a plecat cu faţa până la pământ şi s-a închinat înaintea regelui. Şi a zis: Trăiască pe vecie domnul meu, regele David!

³² Şi regele David a zis: Chemaţi la mine pe preotul Ţadoc, pe profetul Natan şi pe Benaia, fiul lui Iehoiada. Ei au intrat şi s-au înfăţişat înaintea regelui.

³³ Şi regele le-a zis: Luaţi cu voi pe slujitorii stăpânului vostru şi puneţi pe fiul meu Solomon călare pe catârul meu şi coborâţi-l la Ghihon.

³⁴ Acolo, preotul Ţadoc şi profetul Natan să-l ungă rege peste Israel. Să sunaţi din trompetă şi să ziceţi: Trăiască regele Solomon!

³⁵ Să vă urcaţi apoi în urma lui, şi el va veni şi se va aşeza pe tronul meu, şi el va fi rege în locul meu. Căci pe el l-am hotărât să fie conducătorul lui Israel şi al lui Iuda.

³⁶ Şi Benaia, fiul lui Iehoiada, a răspuns regelui, şi a zis: Amin! Aşa să zică şi Domnul Dumnezeul domnului meu, regele!

³⁷ Domnul să fie cu Solomon cum a fost cu domnul meu, regele, şi să înalţe tronul lui mai presus decât tronul domnului meu, regele David!

³⁸ Atunci preotul Ţadoc s-a coborât împreună cu profetul Natan, cu Benaia, fiul lui Iehoiada, cu cheretiţii şi peletiţii şi au pus pe Solomon pe catârul regelui David, şi l-au dus la Ghihon.

³⁹ Preotul Ţadoc a luat cornul cu untdelemn din cort şi a uns pe Solomon. A sunat din trompetă şi tot poporul a zis: Trăiască regele Solomon!

⁴⁰ Şi tot poporul s-a urcat după el; şi poporul cânta din fluier şi era plin de bucurie, încât se despica pământul de strigătele lor.

⁴¹ Adonia şi toţi oaspeţii care erau cu el au auzit despre aceste lucruri în timp ce terminau de mâncat. Şi când Ioab a auzit sunetul trompetei, a zis: Ce e cu vuietul acesta de care răsună cetatea?

⁴² În timp ce vorbea el, a venit Ionatan, fiul preotului Abiatar. Şi Adonia i-a zis: Apropie-te căci eşti un om viteaz şi aduci veşti bune.

⁴³ Ionatan a răspuns şi a zis lui Adonia: Nu! Domnul nostru, regele David, a făcut rege pe Solomon.

⁴⁴ Şi regele a trimis cu el pe preotul Ţadoc, pe profetul Natan, pe Benaia, fiul lui Iehoiada, pe cheretiţi, pe peletiţi şi l-au pus călare pe catârul regelui.

⁴⁵ Preotul Ţadoc şi profetul Natan l-au uns rege la Ghihon. De acolo s-au urcat înveselindu-se, astfel încât cetatea a fost pusă în mişcare. Acesta este vuietul pe care l-ai auzit.

⁴⁶ Solomon s-a şi aşezat pe tronul regelui.

⁴⁷ Ba încă slujitorii regelui s-au dus deja să binecuvânteze pe domnul nostru, regele David, zicând: Dumnezeul tău să facă numele lui Solomon mai vestit decât numele tău şi El să-i înalţe tronul mai presus decât tronul tău! Şi regele s-a închinat pe patul său.

⁴⁸ Iată ce a zis şi regele: Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, care mi-a dat astăzi un urmaş pe tronul meu şi ochii mei îl văd!

⁴⁹ Şi toţi oaspeţii care erau cu Adonia s-au umplut de spaimă, s-au ridicat şi fiecare şi-a văzut de drum.

⁵⁰ Şi Adonia s-a temut de Solomon; aşa că s-a sculat şi a plecat şi s-a apucat de coarnele altarului.

⁵¹ Au venit şi au spus lui Solomon, zicând: Adonia se teme de regele Solomon; căci iată, s-a agăţat de coarnele altarului, zicând: Să-mi jure astăzi regele Solomon că nu va omorî pe slujitorul său cu sabia!

⁵² Şi Solomon a zis: Dacă se va dovedi om cinstit, nici un fir de păr din cap nu-i va cădea la pământ; dar dacă se va găsi răutate în el, va muri!

⁵³ Şi regele Solomon a trimis nişte oameni, care l-au coborât de pe altar. El a venit şi s-a închinat înaintea regelui Solomon, şi Solomon i-a zis: Mergi la casa ta.

2

¹ Ziua morţii lui David se apropia; şi el a îndrumat pe fiul său Solomon, zicând:

² Eu mă duc pe calea pe care merge tot pământul; de aceea tu fii tare şi dovedeşte-te om!

³ Şi păzeşte poruncile Domnului Dumnezeului tău, umblând în căile Lui şi păzind legile Lui, hotărârile Lui, judecăţile Lui şi mărturiile Lui, după cum este scris în legea lui Moise, ca să prosperi în tot ce faci şi oriunde te duci,

⁴ şi ca Domnul să ducă la împlinire Cuvântul Lui, pe care l-a spus despre mine, zicând: Dacă fiii tăi vor lua aminte la căile lor, umblând înaintea Mea în adevăr, din toată inima lor şi din tot sufletul lor, nu-ţi va lipsi niciodată un bărbat pe tronul lui Israel.

⁵ Tu ştii câte mi-a făcut Ioab, fiul Ţeruiei, şi ce a făcut celor doi comandanţi ai armatei lui Israel, lui Abner, fiul lui Ner, şi lui Amasa, fiul lui Ieter, pe care i-a omorât şi a vărsat sânge de război în timp de pace, şi a pus sângele de război pe cingătoarea cu care era încins peste mijloc şi pe sandalele din picioarele lui.

⁶ Fă deci după înţelepciunea ta şi nu lăsa ca perii lui albi să se coboare în pace în locuinţa morţilor.

⁷ Dar să arăţi bunătate faţă de fiii lui Barzilai, galaaditul, şi ei să fie între cei care vor mânca la masa ta; căci tot aşa s-au purtat şi ei cu mine când am fugit de fratele tău Absalom.

⁸ Iată, ai lângă tine pe Şimei, fiul lui Ghera beniamitul, din Bahurim, care m-a blestemat cu blesteme grele în ziua când m-am dus la Mahanaim. Dar a venit să mă întâmpine la Iordan şi i-am jurat pe Domnul, zicând: Nu te voi omorî cu sabia!

⁹ Acum tu să nu-l laşi nepedepsit, căci tu eşti om înţelept şi vei şti ce trebuie să-i faci; să-i cobori cu sânge perii albi în locuinţa morţilor.

¹⁰ David a adormit cu părinţii lui şi a fost îngropat în cetatea lui David.

¹¹ Şi zilele cât a domnit David peste Israel au fost de patruzeci de ani: la Hebron a domnit şapte ani, iar la Ierusalim a domnit treizeci şi trei de ani.

¹² Solomon a stat pe tronul tatălui său David şi împărăţia lui s-a întărit foarte mult.

¹³ Adonia, fiul Haghitei, a venit la Bat-Şeba, mama lui Solomon. Şi ea a zis: Vii cu pace? Şi el a zis: Cu pace!

¹⁴ Şi el a zis: Am ceva să-ţi spun. Şi ea a zis: Spune!

¹⁵ Şi el a zis: Ştii că împărăţia era a mea şi tot Israelul se aştepta să fiu eu rege. Dar împărăţia s-a întors şi a ajuns să fie a fratelui meu; căci era a lui de la Domnul.

¹⁶ Şi acum cer un lucru de la tine; nu mă refuza! Şi ea i-a zis: Vorbeşte!

¹⁷ Atunci el a zis: Vorbeşte, te rog, cu regele Solomon, căci el nu te va refuza, să-mi dea de soţie pe Abişag, sunamita.

¹⁸ Bat-Şeba a zis: Bine, voi vorbi cu regele pentru tine.

¹⁹ Aşadar, Bat-Şeba s-a dus la regele Solomon, ca să vorbească cu el pentru Adonia. Şi regele s-a ridicat ca s-o întâmpine, s-a închinat înaintea ei şi s-a aşezat pe tronul său; el mai avea un tron pentru mama regelui şi ea a stat la dreapta lui.

²⁰ Apoi ea a zis: Am să-ţi fac o mică rugăminte; să nu mă refuzi. Şi regele i-a zis: Cere, mamă, pentru că nu te voi refuza.

²¹ Şi ea a zis: Dă voie ca Abişag, sunamita, să fie dată de soţie fratelui tău, Adonia.

²² Şi regele Solomon a răspuns şi a zis mamei sale: De ce ceri numai pe Abişag, sunamita, pentru Adonia? Cere pentru el şi împărăţia, că doar este fratele meu mai mare, pentru el, şi pentru preotul Abiatar, şi pentru Ioab, fiul Ţeruiei.

²³ Atunci regele Solomon a jurat pe Domnul, zicând: Aşa să-mi facă Dumnezeu, ba chiar mai mult, dacă Adonia n-a rostit aceste cuvinte cu preţul vieţii lui!

²⁴ Şi acum, viu este Domnul care m-a întărit şi m-a pus să stau pe tronul tatălui meu David, şi care mi-a făcut o casă, aşa cum a promis, că astăzi Adonia va fi omorât!

²⁵ Şi regele Solomon a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, care l-a lovit şi Adonia a murit.

²⁶ Şi regele a zis apoi preotului Abiatar: Du-te la Anatot, la ogoarele tale, căci eşti demn de moarte; dar nu te voi omorî azi, pentru că tu ai purtat chivotul Domnului Dumnezeu înaintea tatălui meu David şi pentru că ai suferit de fiecare dată când a suferit tatăl meu.

²⁷ Astfel Solomon a scos pe Abiatar din slujba de preot al Domnului, ca să ducă la îndeplinire cuvântul rostit de Domnul asupra casei lui Eli în Silo.

²⁸ Ştirea aceasta a ajuns la Ioab, căci Ioab trecuse de partea lui Adonia, chiar dacă nu trecuse de partea lui Absalom. Şi Ioab a fugit la cortul Domnului şi s-a agăţat de coarnele altarului.

²⁹ Şi s-a spus regelui Solomon că Ioab a fugit la cortul Domnului, şi că iată, este lângă altar. Şi Solomon a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, zicându-i: Du-te şi loveşte-l!

³⁰ Benaia a venit la cortul Domnului şi i-a zis lui Ioab: Aşa vorbeşte regele: Vino afară! Dar el a zis: Nu, ci voi muri aici! Şi Benaia a spus cuvântul acesta regelui, zicând: Aşa a vorbit Ioab şi aşa mi-a răspuns.

³¹ Şi regele i-a zis: Fă aşa cum a zis şi loveşte-l şi îngroapă-l, ca să iei astfel de pe mine şi de pe casa tatălui meu sângele nevinovat pe care l-a vărsat Ioab.

³² Şi Domnul va întoarce sângele lui asupra capului lui, pentru că a lovit pe doi bărbaţi mai drepţi şi mai buni decât el, şi i-a ucis cu sabia, fără ca tatăl meu David să fi ştiut: pe Abner, fiul lui Ner, comandantul armatei lui Israel, şi pe Amasa, fiul lui Ieter, comandantul armatei lui Iuda.

³³ Sângele lor să cadă asupra capului lui Ioab şi asupra capului urmaşilor lui pe veci. Dar asupra lui David şi asupra seminţei lui, asupra casei lui şi asupra tronului lui să fie pe veci pace de la Domnul.

³⁴ Atunci Benaia, fiul lui Iehoiada, s-a urcat, a lovit pe Ioab şi l-a omorât; şi a fost îngropat în casa lui din deşert.

³⁵ Regele a pus peste armată pe Benaia, fiul lui Iehoiada, în locul lui Ioab, iar în locul lui Abiatar a pus pe preotul Ţadoc.

³⁶ Regele a trimis să cheme pe Şimei şi i-a zis: Zideşte-ţi o casă la Ierusalim: să locuieşti în ea şi să nu ieşi de acolo, şi să nu te duci de acolo nicăieri.

³⁷ Căci în ziua când vei ieşi şi vei trece pârâul Chedron, vei muri. Atunci sângele tău va cădea asupra capului tău.

³⁸ Şi Şimei a zis regelui: Porunca este bună! Robul tău va face după cum a spus domnul meu, regele. Şi Şimei a locuit multe zile la Ierusalim.

³⁹ După trei ani s-a întâmplat că doi slujitori ai lui Şimei au fugit la Achiş, fiul lui Maaca, regele din Gat; şi s-a spus lui Şimei, zicând: Iată că slujitorii tăi sunt la Gat.

⁴⁰ Şimei s-a sculat, a pus şaua pe măgar şi s-a dus la Gat la Achiş, ca să caute pe slujitorii lui. Şimei s-a dus si si-a adus slujitorii din Gat.

⁴¹ S-a spus lui Solomon că Şimei a plecat din Ierusalim la Gat, şi că s-a întors.

⁴² Regele a trimis să cheme pe Şimei şi i-a zis: Oare nu te-am pus eu să juri pe Domnul şi nu te-am avertizat, zicând: Să ştii că vei muri în ziua când vei ieşi şi te vei duce într-o parte şi într-alta? Şi tu mi-ai zis: Porunca pe care am auzit-o este bună.

⁴³ Atunci de ce n-ai ţinut jurământul Domnului şi porunca pe care ţi-am dat-o?

⁴⁴ Şi regele a zis lui Şimei: Ştii înlăuntrul inimii tale tot răul pe care l-ai făcut tatălui meu David: de aceea, Domnul va întoarce răutatea ta asupra capului tău.

⁴⁵ Dar regele Solomon va fi binecuvântat şi tronul lui David va fi întărit pe veci înaintea Domnului.

⁴⁶ Şi regele a poruncit lui Benaia, fiul lui Iehoiada; şi el a ieşit şi a lovit pe Şimei, iar Şimei a murit. Astfel împărăţia a fost întărită în mâinile lui Solomon.

3

¹ Solomon a făcut o alianţă prin căsătorie cu Faraon, regele Egiptului, şi a luat de soţie pe fiica lui Faraon; apoi a adus-o în cetatea lui David, până a terminat de zidit casa lui şi Casa Domnului, şi zidul dimprejurul Ierusalimului.

² Poporul aducea jertfe pe înălţimi, pentru că până în zilele acelea încă nu fusese zidită o casă pentru Numele Domnului.

³ Solomon iubea pe Domnul, umblând după legile tatălui său David, dar aducea jertfe şi tămâia pe înălţimi.

⁴ Regele s-a dus la Gabaon ca să aducă jertfe acolo, căci aceasta era înălţimea cea mai mare. Solomon a adus pe altar o mie de arderi-de-tot.

⁵ La Gabaon, Domnul S-a arătat în vis lui Solomon noaptea; şi Dumnezeu a zis: Cere ce vrei să-ţi dau.

⁶ Atunci Solomon a zis: Tu ai arătat mare bunăvoinţă faţă de robul tău David, tatăl meu, pentru că a umblat înaintea Ta în adevăr, în dreptate şi în curăţie de inimă faţă de Tine; şi Tu ai continuat această mare bunătate faţă de el, prin faptul că i-ai dat un fiu care să stea pe tronul lui, cum se vede astăzi.

⁷ Şi acum Doamne, Dumnezeul meu, Tu ai făcut rege pe robul Tău în locul tatălui meu David, dar eu sunt tânăr; nu ştiu cum să conduc poporul.

⁸ Şi robul Tău este în mijlocul poporului Tău, pe care Tu l-ai ales, un popor mare, prea numeros ca să poată fi numărat sau socotit.

⁹ De aceea, dă robului Tău o inimă pricepută ca să judece poporul Tău şi ca să deosebească între bine şi rău! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău aşa de mare la număr?

¹⁰ Domnului I-a plăcut că Solomon a cerut lucrul acesta.

¹¹ Şi Dumnezeu a zis: Pentru că ai cerut acest lucru şi pentru că n-ai cerut pentru tine nici viaţă lungă, nici n-ai cerut pentru tine bogăţii, nici n-ai cerut moartea duşmanilor tăi, ci ai cerut pentru tine pricepere ca să înţelegi dreptatea,

¹² iată, am făcut după cuvintele tale. Ţi-am dat o inimă înţeleaptă şi pricepută, aşa cum n-a fost nimeni înaintea ta, şi ca tine nu se va mai ridica nimeni după tine.

¹³ Şi ţi-am dat şi ceea ce n-ai cerut: bogăţii şi onoare, aşa încât în tot timpul vieţii tale nu va fi nici un rege ca tine.

¹⁴ Şi dacă vei umbla în căile Mele, păzind legile şi poruncile Mele, cum a făcut David, tatăl tău, îţi voi lungi zilele.

¹⁵ Şi Solomon s-a deşteptat. Acesta a fost visul. Solomon s-a întors la Ierusalim şi s-a înfăţişat înaintea chivotului legământului Domnului. A adus arderi-de-tot şi jertfe de mulţumire şi a dat o petrecere tuturor slujitorilor lui.

¹⁶ Atunci, două femei, care erau prostituate, au venit la rege şi s-au înfăţişat înaintea lui.

¹⁷ Şi una dintre femei a zis: Domnul meu, eu şi femeia aceasta locuim în aceeaşi casă; şi eu am născut în timp ce ea era în casă.

¹⁸ La trei zile după ce am născut eu, a născut şi femeia aceasta. Locuiam împreună; nimeni nu era cu noi în casă, în casă nu eram decât noi două.

¹⁹ Noaptea, fiul acestei femei a murit, pentru că se culcase peste el.

²⁰ Şi ea s-a sculat pe la mijlocul nopţii şi a luat pe fiul meu de lângă mine, în timp ce roaba ta dormea, şi l-a culcat la sânul ei, iar pe fiul ei cel mort l-a culcat la sânul meu.

²¹ Şi când m-am sculat dimineaţa ca să alăptez pe fiul meu, iată, era mort; dar când m-am uitat la el cu atenţie dimineaţa, iată, nu era fiul meu, pe care-l născusem!

²² Atunci cealaltă femeie a zis: Ba nu, ci fiul meu este cel viu, iar al tău este cel mort. Dar prima femeie a zis: Ba nu, fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu. Aşa au vorbit ele înaintea regelui.

²³ Atunci regele a zis: Una zice: Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort. Şi cealaltă zice: Nu, ci fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu!

²⁴ Şi regele a zis: Aduceţi-mi o sabie. Şi au adus o sabie înaintea regelui.

²⁵ Şi regele a zis: Tăiaţi în două copilul cel viu şi daţi o jumătate uneia şi o jumătate celeilalte.

²⁶ Atunci femeia al cărei copil era viu a vorbit regelui, pentru că i se rupea inima de milă pentru fiul ei, şi a zis: O! Domnul meu, dă-i mai bine ei copilul cel viu, şi nu-l omorî! Dar cealaltă a zis: Să nu fie nici al meu, nici al ei; tăia-ţi-l!

²⁷ Şi regele a răspuns şi a zis: Daţi celei dintâi copilul cel viu si nu-l omorâţi. Ea este mama lui.

²⁸ Când tot Israelul a auzit de judecata pe care o făcuse regele, s-a temut de rege; căci au văzut că înţelepciunea lui Dumnezeu era în el, ca să facă dreptate.

4

¹ Regele Solomon era rege peste tot Israelul.

² Şi aceştia au fost funcţionarii lui: Azaria, fiul preotului Ţadoc,

³ Elihoref şi Ahia, fiii lui Şişa, erau secretari; Iosafat, fiul lui Ahilud, era cancelar.

⁴ Benaia, fiul lui Iehoiada, era peste armată; Ţadoc şi Abiatar erau preoţi.

⁵ Azaria, fiul lui Natan, era mai-mare peste ofiţeri; Zabud, fiul lui Natan, era preot şi prieten al regelui;

⁶ Ahişar era mai-mare peste casa regelui; şi Adoniram, fiul lui Abda, era mai-mare peste impozite.

⁷ Solomon avea doisprezece guvernatori peste tot Israelul, care asigurau hrana regelui şi a casei lui; fiecare trebuia să adune provizii pentru o lună din an.

⁸ Şi acestea sunt numele lor: fiul lui Hur, în ţinutul muntos al lui Efraim.

⁹ Fiul lui Decher, în Macat, şi în Saalbim, şi în Bet-Şemeş, şi în Elon, şi în Bet-Hanan.

¹⁰ Fiul lui Hesed, era în Arubot; el avea Soco şi toată ţara Hefer.

¹¹ Fiul lui Abinadab avea toate regiunile Dorului. Tafat, fiica lui Solomon, era soţia lui.

¹² Baana, fiul lui Ahilud, avea Taanac şi Meghido şi tot Bet-Şeanul, cel de lângă Tartan, sub Izreel, de la Bet-Şean până la Abel-Mehola, până dincolo de Iocmeam.

¹³ Fiul lui Gheber, era în Ramot-Galaad; el avea şi satele lui Iair, fiul lui Manase, care sunt în Galaad; el mai avea şi ţinutul Argob în Basan, şaizeci de cetăţi mari cu ziduri şi zăvoare de bronz.

¹⁴ Ahinadab, fiul lui Ido, era în Mahanaim.

¹⁵ Ahimaaţ era în Neftali. El luase de soţie pe Basmat, fiica lui Solomon.

¹⁶ Baana, fiul lui Huşai, era în Aşer şi în Bealot.

¹⁷ Iosafat, fiul lui Paruah, era în Isahar.

¹⁸ Şimei, fiul lui Ela, era în Beniamin.

¹⁹ Gheber, fiul lui Uri, era în ţara Galaadului; el avea ţinutul lui Sihon, regele amoriţilor şi al lui Og, regele Basanului. Numai el era guvernator în ţara aceasta.

²⁰ Iuda şi Israel erau în număr foarte mare, ca nisipul de pe ţărmul mării; ei mâncau, beau şi se înveseleau.

²¹ Solomon domnea peste toate regatele de la fluviul Eufrat până în ţara filistenilor şi până la graniţele Egiptului. Ei aduceau tribut şi l-au slujit pe Solomon în toate zilele vieţii lui.

²² Şi hrana lui Solomon pentru o zi era: treizeci de cori de făină fină şi şaizeci de cori de altă făină,

²³ zece boi îngrăşaţi, douăzeci de boi păşunaţi şi o sută de oi, afară de cerbi, căprioare, ciute şi păsări îngrăşate.

²⁴ Căci el stăpânea peste tot teritoriul de dincoace de fluviu, de la Tifsah până la Gaza, peste toţi regii de dincoace de fluviu. Şi avea pace pretutindeni împrejurul lui.

²⁵ Şi Iuda şi Israel, de la Dan până la Beer-Şeba, au locuit în linişte, fiecare sub via lui şi sub smochinul lui, în tot timpul lui Solomon.

²⁶ Solomon avea patruzeci de mii de staule de cai, pentru carele lui, şi douăsprezece mii de călăreţi.

²⁷ Şi guvernatorii aceia aduceau hrana regelui Solomon şi tuturor celor care veneau la masa regelui Solomon, fiecare în luna lui; şi nu lăsau să fie vreo lipsă.

²⁸ Ei aduceau şi orz şi paie pentru cai şi pentru armăsari în locul unde se afla regele, fiecare om după însărcinarea pe care o primea.

²⁹ Dumnezeu a dat lui Solomon înţelepciune şi o foarte mare înţelegere, şi cunoştinţe multe ca nisipul de pe ţărmul mării.

³⁰ înţelepciunea lui Solomon întrecea înţelepciunea tuturor oamenilor din est şi toată înţelepciunea Egiptului.

³¹ Căci el era mai înţelept decât toţi oamenii, mai înţelept decât Etan ezrahitul, şi decât Heman, Calcol şi Darda, fiii lui Mahol; şi faima lui se răspândea între toate naţiunile dimprejur.

³² El a rostit trei mii de proverbe şi a compus o mie cinci cântări.

³³ El a vorbit despre copaci, de la cedrul din Liban până la isopul care creşte pe zid, a vorbit, de asemenea, despre animale, despre păsări, despre târâtoare şi despre peşti.

³⁴ Şi oamenii veneau din toate naţiunile, ca să audă înţelepciunea lui Solomon, veneau din partea tuturor regilor pământului care au auzit despre înţelepciunea lui.

5

¹ Hiram, regele Tirului, a trimis pe slujitorii săi la Solomon, pentru că auzise că l-au uns rege în locul tatălui său, căci Hiram iubise întotdeauna pe David.

² Atunci Solomon a trimis vorbă lui Hiram, zicând:

³ Ştii că tatăl meu David n-a putut să zidească o casă pentru Numele Domnului Dumnezeului lui, din cauza războaielor care l-au înconjurat din toate părţile, până când Domnul i-a pus sub talpa picioarelor lui.

⁴ Acum, Domnul Dumnezeul meu, mi-a dat odihnă din toate părţile; nu mai am nici adversar, nici întâmplări periculoase.

⁵ Şi iată, eu am de gând să zidesc o casă pentru Numele Domnului Dumnezeului meu, după cum a spus Domnul tatălui meu, David, zicând: Fiul tău, pe care-l voi pune pe tronul tău în locul tău, el va zidi o casă pentru Numele Meu.

⁶ Acum dă ordin să se taie pentru mine cedri din Liban; şi slujitorii mei vor fi împreună cu slujitorii tăi, şi eu îţi voi da plăţile pentru slujitorii tăi, după cum îmi vei spune tu. Căci tu ştii că între noi nu este nimeni care să ştie să taie lemne ca sidonienii.

⁷ Şi când a auzit Hiram cuvintele lui Solomon, s-a bucurat foarte tare şi a zis: Binecuvântat să fie astăzi Domnul, care a dat lui David un fiu înţelept peste acest mare popor!

⁸ Şi Hiram a trimis răspuns lui Solomon, zicând: Am auzit mesajul pe care mi l-ai trimis şi voi face tot ce vrei în ce priveşte lemnele de cedru şi lemnele de chiparos.

⁹ Slujitorii mei le vor coborî din Liban la mare şi eu le voi trimite pe mare, pe plute până la locul pe care mi-l vei spune; şi acolo le voi descărca, iar tu le vei lua. Dar să-mi împlineşti şi tu dorinţa, trimiţând hrană casei mele.

¹⁰ Şi Hiram a dat lui Solomon lemne de cedru şi lemne de chiparos câte a dorit el.

¹¹ Şi Solomon a dat lui Hiram douăzeci de mii de cori de grâu pentru hrana casei lui şi douăzeci de cori de untdelemn curat; în felul acesta a dat Solomon în fiecare an lui Hiram.

¹² Şi Domnul a dat lui Solomon înţelepciune, aşa cum i-a promis, între Hiram şi Solomon a fost pace, şi au făcut un legământ împreună.

¹³ Regele Solomon a ridicat forţă de lucru din tot Israelul; şi forţa de lucru a fost de treizeci de mii de bărbaţi.

¹⁴ Şi i-a trimis în Liban, câte zece mii pe lună, cu schimbul; o lună erau în Liban şi două luni acasă; Adoniram răspundea de forţa de lucru.

¹⁵ Solomon mai avea şaptezeci de mii de oameni care purtau poverile şi optzeci de mii de oameni care tăiau pietrele în munţi,

¹⁶ afară de trei mii trei sute de conducători puşi de Solomon peste lucrări, şi însărcinaţi cu supravegherea lucrătorilor.

¹⁷ Şi regele le-a poruncit să scoată pietre mari, pietre scumpe, pietre tăiate, ca să pună temelia casei.

¹⁸ Lucrătorii lui Solomon, lucrătorii lui Hiram şi ghibliţii le-au cioplit şi au pregătit lemnele şi pietrele pentru zidirea casei.

6

¹ În al patru sute optzecilea an după ieşirea copiilor lui Israel din ţara Egiptului, în al patrulea an al domniei lui Solomon peste Israel, în luna Ziv, care este luna a doua, Solomon a început zidirea Casei Domnului.

² Casa pe care regele Solomon a zidit-o Domnului era lungă de şaizeci de coţi, lată de douăzeci şi înaltă de treizeci de coţi.

³ Şi pridvorul dinaintea templului casei avea lungimea de douăzeci de coţi, în lăţimea casei, şi zece coţi lărgime în faţa casei.

⁴ Şi regele a făcut casei ferestre largi înăuntru şi strâmte în afară.

⁵ Şi Solomon a zidit, lipite de zidul casei, mai multe camere de jur împrejur, una peste alta de jur împrejurul zidurilor casei, de jur împrejurul templului şi al sanctuarului; astfel a făcut camere laterale de jur împrejurul ei.

⁶ Lăţimea rândului de jos al clădirii era de cinci coţi, lăţimea celui de la mijloc era de şase coţi şi lăţimea celui de-al treilea era de şapte coţi; căci pe dinafară casei a făcut arcade strâmte de jur împrejur, ca grinzile să nu fie prinse pe zidul casei.

⁷ Şi casa, când s-a zidit, a fost zidită din pietre pregătite mai înainte de a fi aduse acolo, aşa că nici ciocan, nici secure, nici o unealtă de fier nu s-a auzit în casă în timpul zidirii.

⁸ Şi intrarea pentru camerele din etajul de la mijloc era în partea dreaptă a casei. Se urcau la etajul din mijloc pe o scară în spirală, şi tot aşa de la etajul din mijloc la al treilea.

⁹ Astfel el a zidit casa şi a terminat-o; şi el a acoperit casa cu scânduri şi cu grinzi de cedru.

¹⁰ Şi apoi a zidit camerele etajate de jur împrejurul întregii case la o înălţime de cinci coţi; şi le-a legat de casă prin lemne de cedru.

¹¹ Atunci Cuvântul Domnului a venit la Solomon, şi i-a zis:

¹² Tu zideşti casa aceasta! Dacă vei umbla în legile Mele, dacă vei împlini judecăţile Mele şi vei păzi toate poruncile Mele, şi vei umbla în ele, atunci voi împlini faţă de tine cuvântul Meu, pe care l-am spus tatălui tău David.

¹³ Şi voi locui în mijlocul copiilor lui Israel, şi nu voi părăsi pe poporul Meu Israel.

¹⁴ Solomon a zidit casa şi a terminat-o.

¹⁵ Şi Solomon a îmbrăcat pereţii casei pe dinăuntru cu scânduri de cedru, de la pardoseala casei până la tavan; astfel i-a îmbrăcat el cu lemn pe dinăuntru, iar pardoseala casei a acoperit-o cu scânduri de chiparos.

¹⁶ Şi a mai construit din scânduri de cedru o cameră de douăzeci tic coţi în partea de dinapoi a casei, de la pardoseală până în partea de sus a zidurilor; a construit-o înăuntru ca să facă din ea Sfânta Sfintelor, sau Locul Preasfânt.

¹⁷ Şi casa, adică templul, de dinaintea ei era de patruzeci de coţi.

¹⁸ Şi pe lemnul de cedru din interiorul casei erau cioplite ornamente de boboci şi de flori deschise; totul era de cedru, nu se vedea nici o piatră.

¹⁹ Şi Solomon a pregătit Locul Preasfânt înăuntrul casei, ca să pună acolo chivotul legământului Domnului.

²⁰ Locul Preasfânt avea douăzeci de coţi lungime, douăzeci de coţi lăţime şi douăzeci de coţi înălţime. El l-a căptuşit cu aur curat; şi tot astfel a căptuşit şi altarul, care era din lemn de cedru.

²¹ Şi Solomon a căptuşit partea dinăuntru a casei cu aur curat. El a întins lanţuri de aur pe dinaintea Locului Preasfânt; şi el l-a căptuşit cu aur.

²² El a căptuşit toată casa cu aur, până când toată casa a fost terminată. A căptuşit cu aur tot altarul care era înaintea Locului Preasfânt.

²³ Şi înăuntrul Locului Preasfânt a făcut doi heruvimi din lemn de măslin, fiecare de zece coţi înălţime.

²⁴ Şi o aripă a heruvimului era de cinci coţi şi cealaltă aripă a heruvimului era tot de cinci coţi; de la capătul unei aripi până la capătul celeilalte aripi erau zece coţi.

²⁵ Şi celălalt heruvim era tot de zece coţi; amândoi heruvimii aveau aceeaşi măsură şi aceeaşi înfăţişare.

²⁶ Înălţimea fiecăruia din cei doi heruvimi era de zece coţi.

²⁷ Şi Solomon a aşezat heruvimii în mijlocul camerei dinăuntru şi aripile heruvimilor erau întinse astfel încât aripa unuia atingea un perete, iar aripa celuilalt heruvim atingea celălalt perete. Şi aripile lor se atingeau una pe cealaltă în mijlocul casei.

²⁸ Solomon a poleit şi heruvimii cu aur.

²⁹ Apoi pe toţi pereţii casei de jur împrejur, atât în locul din spate cât şi în cel din faţă, a pus să sculpteze chipuri de heruvimi, de palmieri şi de flori deschise.

³⁰ Şi pardoseala casei a acoperit-o cu aur, atât în partea din spate cât şi în partea din faţă.

³¹ Şi pentru intrarea în Locul Preasfânt el a făcut uşi din lemn de măslin; pragul de sus şi uşorii erau în cinci muchii.

³² A făcut deci două uşi din lemn de măslin şi a gravat pe ele chipuri de heruvimi şi de palmieri şi de flori deschise, şi le-a poleit cu aur; şi a întins aur şi peste heruvimi şi peste palmieri.

³³ Pentru intrarea templului a făcut, de asemenea, uşori din lemn de măslin, în patru muchii,

³⁴ cu două uşi din lemn de chiparos; şi cele două bucăţi ale unei uşi făceau un pliant, iar cele două bucăţi ale celeilalte uşi făceau un alt pliant.

³⁵ Apoi el a sculptat pe ele heruvimi, palmieri şi flori deschise şi le-a acoperit cu aur, pe care l-a întins peste sculpturi.

³⁶ Şi a zidit şi curtea dinăuntru din trei rânduri de pietre cioplite şi un rând de grinzi de cedru.

³⁷ În anul al patrulea, în luna Ziv, s-a pus temelia Casei Domnului.

³⁸ Şi în anul al unsprezecelea, în luna Bul, care este a opta lună, casa a fost terminată cu toate părţile ei şi după toate planurile ei. Aşadar, Solomon a zidit casa în şapte ani.

7

¹ Solomon a zidit şi casa lui, a cărei construcţie a durat treisprezece ani; şi el şi-a terminat toată casa.

² El a mai zidit Casa Pădurii Libanului; lungimea ei era de o sută de coţi, lăţimea ei de cincizeci de coţi şi înălţimea ei de treizeci de coţi. Se sprijinea pe patru rânduri de stâlpi de cedru, cu grinzi de cedru peste stâlpi.

³ Şi au acoperit cu cedru camerele aflate deasupra grinzilor, care se sprijineau pe patruzeci şi cinci de stâlpi, câte cincisprezece în fiecare rând.

⁴ Şi erau trei rânduri de ferestre şi în cele trei rânduri fiecare fereastră era în dreptul altei ferestre.

⁵ Toate uşile şi uşorii erau din bârne pătrate şi în cele trei rânduri ferestrele erau faţă în faţă.

⁶ Şi el a făcut Pridvorul Stâlpilor; lungimea lui era de cincizeci de coţi şi lăţimea lui de treizeci de coţi; şi înaintea lor era un alt pridvor cu stâlpi şi trepte înaintea lor.

⁷ Şi a mai făcut un pridvor pentru tron, unde judeca, numit Pridvorul Judecăţii; şi l-a acoperit cu cedru de la pardoseală până la tavan.

⁸ Şi casa lui, unde urma să locuiască, a fost zidită în acelaşi fel, într-o altă curte, în spatele pridvorului. Solomon a mai făcut o casă la fel ca pridvorul acesta pentru fiica lui Faraon, pe care o luase de soţie.

⁹ Toate aceste clădiri erau din pietre foarte scumpe, cioplite după măsură, tăiate cu ferăstrăul, înăuntru şi în afară, din temelie până la streaşină şi pe dinafară până la curtea cea mare.

¹⁰ Temeliile erau din pietre foarte scumpe, pietre mari, pietre de zece coţi şi pietre de opt coţi.

¹¹ Şi deasupra erau iarăşi pietre foarte scumpe, tăiate după măsură, şi lemn de cedru.

¹² Şi curtea cea mare era făcută de jur împrejur din trei rânduri de pietre cioplite şi dintr-un rând de grinzi de cedru, ca şi curtea dinăuntru a Casei Domnului, şi ca pridvorul casei.

¹³ Şi regele Solomon a trimis şi a adus pe Hiram din Tir.

¹⁴ Acesta era fiul unei văduve din seminţia lui Neftali şi al unui tată din Tir, care lucra în bronz. Hiram era plin de înţelepciune, de pricepere şi de îndemânare pentru a face orice lucrare în bronz. El a venit la regele Solomon şi i-a făcut toate lucrările.

¹⁵ A turnat cei doi stâlpi de bronz; înălţimea fiecărui stâlp era de optsprezece coţi şi un fir de doisprezece coţi măsura grosimea fiecărui stâlp.

¹⁶ Apoi el a făcut două capiteluri de bronz, ca să le pună pe vârful stâlpilor; înălţimea unui capitel era de cinci coţi şi înălţimea celuilalt capitel era tot de cinci coţi.

¹⁷ El a mai făcut nişte împletituri în formă de reţea şi nişte împletituri de lănţişoare pentru capitelurile de pe vârful stâlpilor, şapte pentru un capitel şi şapte pentru celălalt capitel.

¹⁸ Şi el a făcut stâlpii şi câte două rânduri de rodii împrejurul uneia din reţele, ca să acopere cu ele capitelurile de pe vârful stâlpilor; aşa a făcut şi la al doilea capitel.

¹⁹ Şi capitelurile de pe vârful stâlpilor pridvorului erau lucrate în formă de crin şi aveau patru coţi.

²⁰ Şi capitelurile de pe cei doi stâlpi erau înconjurate de două sute de rodii pe deasupra, peste suprafaţa convexă, de lângă reţele; şi erau două sute de asemenea rodii, înşiruite împrejurul fiecărui capitel.

²¹ Şi el a aşezat stâlpii în pridvorul templului; a aşezat un stâlp la dreapta şi l-a numit Iachin, şi pe celălalt stâlp l-a aşezat în stânga şi l-a numit Boaz.

²² Şi vârfurile stâlpilor erau în formă de crini. Astfel s-a sfârşit lucrarea stâlpilor.

²³ Şi el a mai făcut o mare turnată din bronz, de zece coţi de la o margine până la cealaltă margine; era complet rotundă. Şi înălţimea ei era de cinci coţi şi un fir de treizeci de coţi o înconjura de jur împrejur.

²⁴ Şi sub marginea ei, de jur împrejur, se aflau nişte boboci ornamentali, câte zece la un cot, peste tot de jur împrejurul mării. Bobocii ornamentali, aşezaţi pe două rânduri, fuseseră turnaţi împreună cu marea.

²⁵ Ea era aşezată pe doisprezece boi: trei priveau spre nord, trei priveau spre vest, trei priveau spre sud şi trei priveau spre est. Marea era aşezată pe ei şi toată partea dinapoi a trupurilor lor era întoarsă spre interior.

²⁶ Şi grosimea ei era de un lat de palmă şi marginea ei era lucrată ca marginea unui potir, ca floarea crinului; încăpeau în ea două mii de baţi.

²⁷ Şi el a mai făcut zece piedestale de bronz. Fiecare piedestal era lung de patru coţi, lat de patru coţi şi înalt de trei coţi.

²⁸ Iată cum erau aceste piedestale: erau făcute din tăblii, legate la colţuri cu încheieturi.

²⁹ Şi pe tăbliile dintre încheieturi erau nişte lei, boi şi heruvimi, şi pe încheieturi, deasupra şi dedesubtul leilor şi boilor, erau nişte împletituri care atârnau în ghirlande.

³⁰ Fiecare piedestal avea patru roţi de bronz cu osii de bronz; şi la cele patru colţuri ale lui erau nişte suporturi şi suporturile lui erau turnate sub lighean, alături de fiecare ghirlandă.

³¹ Şi gura piedestalului dinăuntrul capitelului şi până deasupra era de un cot; gura aceasta era rotundă, lucrată ca piedestalul, şi era lată de un cot şi jumătate; şi pe deasupra acestei guri erau gravuri, dar tăbliile erau pătrate, nu rotunde.

³² Şi sub tăblii erau patru roţi şi osiile roţilor erau prinse de piedestale; şi înălţimea fiecărei roţi era de un cot şi jumătate.

³³ Şi lucrarea roţilor era ca lucrarea unei roţi de car. Osiile lor, şi obezile lor, şi spiţele lor, şi butucii lor erau toate turnate.

³⁴ Şi la cele patru colţuri ale fiecărui piedestal erau patru suporturi; şi suporturile erau dintr-o bucată cu piedestalul.

³⁵ Şi la partea de sus a piedestalului se afla un cerc înalt de o jumătate de cot; şi deasupra piedestalului marginile şi suporturile erau parte din el.

³⁶ Şi pe plăcile laturilor lui şi pe tăblii a gravat heruvimi, lei şi palmieri, în fiecare loc gol, şi ghirlande de jur împrejur.

³⁷ Aşa a făcut el cele zece piedestale. Toate erau turnate la fel, aveau aceeaşi măsură şi aceeaşi formă.

³⁸ Şi el a mai făcut şi zece lighene de bronz; fiecare lighean avea o capacitate de patruzeci de baţi; fiecare lighean era de patru coţi şi pe fiecare din cele zece piedestale sta câte un lighean.

³⁹ Şi el a aşezat cinci piedestale pe latura dreaptă a casei şi cinci pe latura stângă a casei; şi el a aşezat marea pe partea dreaptă a casei, spre partea de sud-est.

⁴⁰ Şi Hiram a făcut tăvile, lopeţile şi lighenele. Astfel Hiram a sfârşit de făcut toată lucrarea pe care i-a dat-o regele Solomon s-o facă pentru Casa Domnului:

⁴¹ doi stâlpi şi sferele capitelurilor de pe vârful celor doi stâlpi; două reţele ca să acopere cele două sfere ale capitelurilor de pe vârful Stâlpilor;

⁴² şi patru sute de rodii pentru cele două reţele; două rânduri de rodii pentru fiecare reţea, ca să acopere cele două sfere ale capitelurilor de pe vârful stâlpilor;

⁴³ cele zece piedestale şi cele zece lighene de pe piedestale;

⁴⁴ şi o mare, şi doisprezece boi sub mare;

⁴⁵ tăvile, lopeţile şi lighenele. Toate aceste unelte pe care Hiram le-a făcut regelui Solomon pentru Casa Domnului erau din bronz lustruit.

⁴⁶ Regele a pus să le toarne în câmpia Iordanului, într-un pământ argilos, între Sucot şi Ţartan.

⁴⁷ Solomon a lăsat toate aceste unelte necântărite, pentru că erau foarte multe şi greutatea bronzului nu se putea socoti.

⁴⁸ Şi Solomon a mai făcut toate celelalte unelte pentru Casa Domnului: altarul de aur, masa de aur, pe care se puneau pâinile pentru punerea înaintea Domnului;

⁴⁹ şi sfeşnicele de aur curat, cinci la dreapta şi cinci la stânga, înaintea Sfintei Sfintelor, şi florile, şi lămpile, şi foarfecele de aur;

⁵⁰ şi tăvile, cuţitele, potirele, ceştile şi castroanele de aur curat; şi balamalele de aur curat pentru uşile camerei din interiorul casei, adică ale Sfintei Sfintelor, şi pentru uşile de la sala mare a casei, adică a templului.

⁵¹ Astfel tot lucrul pe care l-a făcut regele Solomon pentru Casa Domnului a fost sfârşit; şi Solomon a adus înăuntru argintul, aurul şi uneltele pe care le consacrase tatăl său David şi le-a pus în vistieriile Casei Domnului.

8

¹ Atunci Solomon a adunat pe bătrânii lui Israel şi pe toţi conducătorii seminţiilor, pe mai-marii familiilor părinţilor copiilor lui Israel, la regele Solomon, în Ierusalim, ca să aducă chivotul legământului Domnului din cetatea lui David, care este Sion.

² Şi toţi bărbaţii lui Israel s-au strâns la regele Solomon în timpul sărbătorii din luna Etanim, care este luna a şaptea.

³ Atunci au venit toţi bătrânii lui Israel, iar preoţii au ridicat chivotul.

⁴ Şi ei au adus chivotul Domnului, şi cortul întâlnirii, şi toate vasele sfinte care erau în cort: preoţii şi leviţii le-au adus.

⁵ Şi regele Solomon şi toată adunarea lui Israel care era strânsă la el stătea cu el înaintea chivotului, jertfind oi şi boi care nu puteau fi nici socotiţi, nici număraţi, din cauza mulţimii lor.

⁶ Şi preoţii au adus chivotul legământului Domnului la locul lui, în Locul Preasfânt al casei, în Sfânta Sfintelor, sub aripile heruvimilor.

⁷ Căci heruvimii aveau aripile întinse peste locul chivotului şi heruvimii acopereau chivotul şi pârghiile lui pe deasupra.

⁸ Şi pârghiile erau aşa de lungi încât capetele pârghiilor se vedeau din Locul Sfânt, dinaintea Locului Preasfânt, dar nu se vedeau de afară. Şi ele se află acolo până în ziua de azi.

⁹ În chivot nu erau decât cele două table de piatră, pe care Moise le-a pus acolo, în Horeb, unde Domnul a încheiat un legământ cu copiii lui Israel, când au ieşit din ţara Egiptului.

¹⁰ În clipa când preoţii au ieşit din Locul Sfânt, norul a umplut Casa Domnului.

¹¹ Şi preoţii n-au putut rămâne acolo ca să facă slujba din cauza norului; căci gloria Domnului umpluse Casa Domnului.

¹² Atunci Solomon a zis: Domnul a zis că va locui în norul cel întunecos.

¹³ Eu Ţi-am zidit o casă ca să locuieşti în ea, un loc în care să locuieşti în veci!

¹⁴ Şi regele şi-a întors faţa şi a binecuvântat toată adunarea lui Israel, în timp ce toată adunarea lui Israel stătea în picioare.

¹⁵ Şi el a zis: Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, care a vorbit cu gura Lui tatălui meu David şi care a împlinit, cu mâna Sa, ceea ce a promis, zicând:

¹⁶ Din ziua când am scos din Egipt pe poporul Meu Israel, n-am ales nici o cetate dintre toate seminţiile lui Israel ca să Mi se zidească în ea o casă unde să locuiască Numele Meu, ci l-am ales pe David ca să domnească peste poporul Meu Israel!

¹⁷ Tatăl meu David avea pe inimă să zidească o casă Numelui Domnului Dumnezeului lui Israel.

¹⁸ Dar Domnul a zis tatălui meu David: Fiindcă ai avut în inimă să zideşti o casă Numelui Meu, bine ai făcut că ai avut această dorinţă în inimă.

¹⁹ Cu toate acestea, nu tu vei zidi casa, ci fiul tău, care va ieşi din coapsele tale, el va zidi o casă pentru Numele Meu.

²⁰ Acum Domnul a împlinit cuvântul pe care l-a vestit; căci eu m-am ridicat în locul tatălui meu David şi stau pe tronul lui Israel, după cum vestise Domnul, şi am zidit casa Numelui Domnului Dumnezeului lui Israel.

²¹ Şi acolo am făcut un loc pentru chivot, în care se află legământul Domnului, pe care l-a făcut El cu părinţii noştri, când i-a scos din ţara Egiptului.

²² Solomon s-a aşezat înaintea altarului Domnului, în faţa întregii adunări a lui Israel, şi-a întins mâinile spre cer

²³ şi a zis: Doamne, Dumnezeul lui Israel! Nu este Dumnezeu ca Tine, nici sus în ceruri, nici jos pe pământ; Tu ţii legământul şi mila faţă de robii Tăi care umblă înaintea Ta din toată inima lor!

²⁴ Tu eşti Cel ce ai împlinit faţă de robul Tău, tatăl meu David, tot ce i-ai promis; Tu ai vorbit cu gura Ta, şi ai împlinit cu mâna Ta, după cum se vede astăzi.

²⁵ Şi acum, Doamne, Dumnezeul lui Israel, ţine promisiunea pe care ai făcut-o robului Tău David, tatăl meu, zicând: Nu vei fi lipsit niciodată înaintea Mea de un bărbat care să stea pe tronul lui Israel, numai fiii tăi să ia seama la calea lor şi să umble înaintea Mea cum ai umblat tu înaintea Mea.

²⁶ Şi acum, Dumnezeul lui Israel, mă rog să se împlinească cuvântul pe care l-ai rostit robului Tău David, tatăl meu!

²⁷ Dar oare va locui Dumnezeu cu adevărat pe pământ? Iată, cerul şi cerurile cerurilor nu pot să Te cuprindă: cu cât mai puţin casa aceasta pe care Ţi-am zidit-o!

²⁸ Totuşi, Doamne, Dumnezeul meu, ia aminte la rugăciunea robului Tău şi la cererea lui; ascultă strigătul şi rugăciunea pe care Ţi-o face astăzi robul Tău.

²⁹ Ochii Tăi să fie zi şi noapte deschişi asupra acestei case, asupra locului despre care ai zis: Numele Meu va fi acolo!, ca Tu să asculţi rugăciunea pe care o face robul Tău în locul acesta.

³⁰ Binevoieşte şi ascultă cererea robului Tău şi a poporului Tău Israel, când se vor ruga în acest loc! Ascultă-i din cer, din locul locuinţei Tale; ascultă şi iartă!

³¹ Dacă un om va păcătui împotriva aproapelui său şi va fi obligat să facă un jurământ, şi va veni şi va jura înaintea altarului Tău, în casa aceasta,

³² ascultă din cer, lucrează şi judecă pe robii Tăi; condamnă pe cel vinovat, întoarce vina lui asupra capului lui şi justifică pe cel drept, făcându-i după dreptatea lui.

³³ Când poporul Tău Israel va fi bătut de duşman, pentru că a păcătuit împotriva Ta, dacă se va întoarce la Tine şi va mărturisi Numele Tău şi-Ţi va face rugăciuni şi cereri în casa aceasta,

³⁴ ascultă din cer, iartă păcatul poporului Tău Israel şi adu-i înapoi în ţara pe care ai dat-o părinţilor lor!

³⁵ Când se va închide cerul şi nu va fi ploaie, pentru că au păcătuit împotriva Ta, dacă se vor ruga în locul acesta, şi vor mărturisi Numele Tău, şi se vor întoarce de la păcatele lor, când îi vei pedepsi,

³⁶ ascultă din ceruri şi iartă păcatul robilor Tăi şi al poporului Tău Israel, ca să-i înveţi calea cea bună pe care trebuie să umble. Şi dă ploaie pe pământul pe care l-ai dat de moştenire poporului Tău!

³⁷ Când va fi foamete pe pământ, sau ciumă, sau rugină, mălură, lăcuste şi omizi, dacă duşmanii lor îi vor asedia în ţara lor, în cetăţile lor, când vor fi urgii sau boli de orice fel,

³⁸ orice rugăciune şi orice cerere făcută de vreun om, sau de tot poporul Tău Israel, când fiecare îşi recunoaşte boala inimii lui, şi când îşi întinde mâinile spre casa aceasta,

³⁹ ascultă din ceruri, din locul locuinţei Tale şi iartă, şi lucrează, şi răsplăteşte fiecăruia după căile lui, Tu, care cunoşti inima fiecăruia, căci numai Tu cunoşti inimile tuturor fiilor oamenilor,

⁴⁰ ca să se teamă de Tine în toate zilele cât vor trăi în ţara pe care ai dat-o părinţilor noştri!

⁴¹ Cât despre străinul care nu este din poporul Tău Israel, dar care vine dintr-o ţară îndepărtată pentru Numele Tău,

⁴² (căci vor auzi despre Numele Tău cel mare, şi despre mâna Ta cea puternică, şi despre braţul Tău cel întins), când va veni şi se va ruga în casa aceasta,

⁴³ ascultă din ceruri, din locul locuinţei Tale şi fă străinului aceluia potrivit cu tot ceea ce-Ţi cere, ca toate popoarele pământului să cunoască Numele Tău şi să se teamă de Tine, ca poporul Tău Israel, şi să ştie că Numele Tău este chemat peste casa aceasta pe care am zidit-o.

⁴⁴ Când poporul Tău va ieşi la luptă împotriva duşmanului său, acolo unde-l vei trimite Tu, şi se va ruga Domnului cu privirile întoarse spre cetatea pe care Tu ai ales-o şi spre casa pe care am zidit-o Numelui Tău,

⁴⁵ ascultă din ceruri rugăciunea şi cererea lui şi fă-i dreptate.

⁴⁶ Când vor păcătui împotriva Ta – căci nu este om care să nu păcătuiască – şi Te vei mânia împotriva lor, şi-i vei da în mâna duşmanului, care-i va duce captivi în ţara duşmanului, departe sau aproape,

⁴⁷ dacă îşi vor veni în fire în ţara unde au fost duşi captivi şi se vor întoarce la Tine, şi se vor ruga Ţie în ţara acelora care i-au dus captivi, zicând: Am păcătuit, am săvârşit fărădelegi, am făcut rău!,

⁴⁸ şi dacă se vor întoarce la Tine din toată inima lor şi cu tot sufletul lor, în ţara duşmanilor lor care i-au dus captivi, dacă-Ţi vor face rugăciuni cu privirile întoarse spre ţara lor, pe care ai dat-o părinţilor lor, spre cetatea pe care ai ales-o şi spre casa pe care am zidit-o eu Numelui Tău,

⁴⁹ ascultă din ceruri, din locul locuinţei Tale, rugăciunea lor şi cererea lor, şi fă-le dreptate;

⁵⁰ iartă poporului Tău păcatele lui şi toate fărădelegile făcute împotriva Ta; şi trezeşte mila celor care i-au dus captivi, ca să aibă milă de ei

⁵¹ (căci ei sunt poporul Tău şi moştenirea Ta, pe care Tu i-ai scos din Egipt, din mijlocul unui cuptor de fier).

⁵² Ochii Tăi să fie deschişi la cererea robului Tău şi la cererea poporului Tău Israel, ca să-i asculţi în tot ce-ţi vor cere!

⁵³ Căci Tu i-ai pus deoparte dintre toate celelalte popoare ale pământului, ca să faci din ei moştenirea Ta, după cum ai promis prin robul Tău Moise, când ai scos din Egipt pe părinţii noştri, Doamne, Dumnezeule!

⁵⁴ Când a sfârşit Solomon de spus Domnului toată rugăciunea şi cererea aceasta, s-a sculat dinaintea altarului Domnului, unde îngenunchease, cu mâinile întinse spre cer.

⁵⁵ Şi stând în picioare, a binecuvântat cu glas tare toată adunarea lui Israel, zicând:

⁵⁶ Binecuvântat să fie Domnul, care a dat odihnă poporului Său Israel, după toate promisiunile Lui! Din toate bunele Lui cuvinte, pe care le-a rostit prin robul Său Moise, nici un cuvânt n-a rămas neîmplinit!

⁵⁷ Domnul Dumnezeul nostru să fie cu noi, cum a fost cu părinţii noştri; să nu ne părăsească şi să nu ne lase,

⁵⁸ ci să ne plece inimile spre El, ca să umblăm în toate căile Lui şi să păzim poruncile Lui, legile Lui şi judecăţile Lui, pe care le-a poruncit părinţilor noştri.

⁵⁹ Şi cuvintele mele, cu care m-am rugat înaintea Domnului, să fie zi şi noapte înaintea Domnului Dumnezeului nostru, ca să facă dreptate robului Său şi poporului Său Israel, după nevoia fiecărei zile,

⁶⁰ pentru ca toate popoarele pământului să poată cunoaşte că Domnul singur este Dumnezeu şi nimeni altul în afară de El!

⁶¹ Inima voastră să fie toată a Domnului Dumnezeului nostru, ca să umblaţi în legile Lui şi să ţineţi poruncile Lui, ca în ziua aceasta.

⁶² Regele şi tot Israelul împreună cu el au adus jertfe înaintea Domnului.

⁶³ Solomon a adus ca jertfă douăzeci şi două de mii de boi şi o sută douăzeci de mii de oi pentru jertfa de mulţumire pe care a adus-o Domnului. Aşa a făcut regele şi toţi copiii lui Israel consacrarea Casei Domnului.

⁶⁴ În ziua aceea, regele a consacrat mijlocul curţii, care este înaintea Casei Domnului; căci acolo a adus arderile-de-tot, darurile de mâncare şi grăsimile jertfelor de mulţumire, pentru că altarul de bronz, care era înaintea Domnului, era prea mic ca să cuprindă arderile-de-tot, darurile de mâncare şi grăsimile jertfelor de mulţumire.

⁶⁵ Atunci Solomon a ţinut o sărbătoare, şi tot Israelul împreună cu el, o mare mulţime, venită de la intrarea Hamatului până la pârâul Egiptului, înaintea Domnului Dumnezeului nostru, timp de şapte zile, şi alte şapte zile, adică paisprezece zile.

⁶⁶ În ziua a opta a dat drumul poporului. Şi ei au binecuvântat pe rege şi s-au dus la corturile lor, veseli şi cu bucurie în inimă pentru bunătatea pe care a arătat-o Domnul faţă de robul Său David şi faţă de poporul Său Israel.

9

¹ Când Solomon a sfârşit de zidit Casa Domnului, şi casa regelui, şi tot ce dorise el să facă,

² Domnul S-a arătat lui Solomon a doua oară, cum i se arătase la Gabaon.

³ Şi Domnul i-a zis: Ţi-am auzit rugăciunea şi cererea pe care ai făcut-o înaintea Mea; am sfinţit casa aceasta pe care ai zidit-o, ca să pui acolo Numele Meu pentru totdeauna, şi ochii Mei, şi inima Mea vor fi acolo pentru totdeauna.

⁴ Şi tu, dacă vei umbla înaintea Mea, cum a umblat tatăl tău David, cu inimă curată şi în dreptate, ca să faci tot ce ţi-am poruncit, dacă vei păzi legile Mele şi judecăţile Mele,

⁵ voi întări pe veci tronul împărăţiei tale peste Israel, cum am promis tatălui tău David, zicând: Nu vei fi lipsit niciodată de un bărbat pe tronul lui Israel.

⁶ Dar dacă vă veţi abate de la Mine, voi şi fiii voştri, şi nu veţi păzi poruncile Mele şi legile Mele, pe care le-am pus înaintea voastră, şi vă veţi duce să slujiţi altor dumnezei şi vă veţi închina înaintea lor,

⁷ voi nimici pe Israel din ţara pe care i-am dat-o; şi casa aceasta pe care am sfinţit-o pentru Numele Meu o voi lepăda dinaintea feţei Mele, şi Israel va ajunge un proverb şi de râs între toate popoarele,

⁸ Şi casa aceasta va ajunge un morman de dărâmături; oricine va trece pe lângă ea, va rămâne încremenit, va fluiera şi va zice: De ce a făcut Domnul aşa ţării acesteia şi casei acesteia?

⁹ Şi i se va răspunde: Fiindcă au părăsit pe Domnul Dumnezeul lor, care a scos pe părinţii lor din ţara Egiptului, şi s-au alipit de alţi dumnezei, şi s-au închinat înaintea lor, şi le-au slujit; de aceea a adus Domnul asupra lor tot răul acesta.

¹⁰ Şi la sfârşitul celor douăzeci de ani, în care Solomon a zidit cele două case: Casa Domnului şi casa regelui,

¹¹ (Hiram, regele Tirului, a aprovizionat pe Solomon cu lemne de cedru, şi cu lemne de chiparos, şi cu aur, atât cât a dorit), regele Solomon a dat lui Hiram douăzeci de cetăţi în ţara Galileii.

¹² Şi Hiram a ieşit din Tir ca să vadă cetăţile pe care i le dăduse Solomon; dar nu i-au plăcut.

¹³ Şi a zis: Ce fel de cetăţi sunt acestea pe care mi le-ai dat, fratele meu? Şi le-a numit ţara Cabul, nume pe care l-au păstrat până în ziua de azi.

¹⁴ Hiram trimisese regelui o sută douăzeci de talanţi de aur.

¹⁵ Şi aceasta este relatarea modului în care regele Solomon a strâns forţa de muncă pentru a zidi Casa Domnului, şi Milo, casa lui, şi zidul Ierusalimului, şi Haţorul, şi Meghido, şi Ghezerul

¹⁶ (Faraon, regele Egiptului, se urcase şi cucerise Ghezerul, îi dăduse foc şi omorâse pe canaaniţii care locuiau în cetate, şi îl dăduse ca zestre fiicei sale, soţia lui Solomon.)

¹⁷ Şi Solomon a zidit Ghezerul, şi Bet-Horonul de jos,

¹⁸ şi Baalatul, şi Tadmorul, în deşert, în ţara lui Iuda,

¹⁹ toate cetăţile pe care Solomon le avea ca depozite, cetăţi pentru care şi cetăţi pentru călăreţi, şi tot ce a vrut Solomon să zidească în Ierusalim, şi în Liban, şi în toată ţara peste care domnea.

²⁰ Iar pe tot poporul care mai rămăsese dintre amoriţi, hetiţi, fereziţi, heviţi şi iebusiţi, care nu erau dintre copiii lui Israel,

²¹ pe urmaşii lor care au rămas după ei în ţară şi pe care copiii lui Israel nu i-au putut nimici cu desăvârşire, Solomon i-a luat ca forţă de muncă, şi aşa au fost până în ziua de azi.

²² Dar Solomon n-a făcut sclav pe nimeni dintre copiii lui Israel; căci ei erau oamenii lui de război, şi slujitorii lui, şi ofiţerii lui, şi căpitanii lui, şi comandanţii carelor lui, şi cavaleria lui.

²³ Supraveghetorii peste lucrările lui Solomon erau în număr de cinci sute cincizeci, care supravegheau peste oamenii care făceau lucrul.

²⁴ Fiica lui Faraon s-a urcat din Cetatea lui David în casa ei, pe care i-o zidise Solomon. Atunci a zidit el Milo.

²⁵ Şi Solomon aducea de trei ori pe an arderi-de-tot şi jertfe de mulţumire pe altarul pe care-l zidise Domnului, şi ardea tămâie pe altarul care era înaintea Domnului. Şi astfel a terminat el casa.

²⁶ Regele Solomon a mai construit şi corăbii la Eţion-Gheber, lângă Elot, pe ţărmurile Mării Roşii, în ţara Edomului.

²⁷ Şi Hiram a trimis cu aceste corăbii pe slujitorii lui, marinari care cunoşteau marea, ca să lucreze împreună cu slujitorii lui Solomon.

²⁸ Şi ei s-au dus la Ofir şi au luat de acolo aur, patru sute douăzeci de talanţi, pe care i-au adus regelui Solomon.

10

¹ Când regina din Şeba a auzit de faima lui Solomon, în ce priveşte Numele Domnului, a venit să-l încerce cu întrebări grele.

² A venit la Ierusalim cu o suită foarte mare şi cu cămile care aduceau mirodenii, foarte mult aur şi pietre preţioase; şi când a venit la Solomon, a vorbit cu el despre tot ce avea pe inimă.

³ Şi Solomon i-a răspuns la toate întrebările; n-a fost nimic pe care regele să nu fi putut să i-l explice.

⁴ Când regina din Şeba a văzut toată înţelepciunea lui Solomon, casa pe care o zidise,

⁵ hrana de la masa lui, locuinţa slujitorilor lui, felul în care aceştia îl slujeau şi îmbrăcămintea lor, paharnicii lui şi scara pe care se urca la Casa Domnului, n-a mai rămas suflare în ea.

⁶ Şi a zis regelui: Deci era adevărat ce am auzit în ţara mea despre faptele si înţelepciunea ta!

⁷ Dar n-am crezut până când am venit şi am văzut cu ochii mei. Şi iată că nici jumătate nu mi s-a spus. înţelepciunea şi prosperitatea ta întrec cuvintele pe care le-am auzit.

⁸ Binecuvântaţi sunt oamenii tăi, binecuvântaţi sunt slujitorii tăi, care sunt necurmat înaintea ta şi aud înţelepciunea ta!

⁹ Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul tău, care a binevoit să te pună pe tronul lui Israel! Pentru că Domnul a iubit pentru totdeauna pe Israel, de aceea te-a făcut rege, ca să judeci şi să faci dreptate.

¹⁰ Şi ea a dat regelui o sută douăzeci de talanţi de aur, foarte multe mirodenii şi pietre preţioase. N-au mai venit niciodată după aceea atâtea mirodenii câte a dat regina din Şeba regelui Solomon.

¹¹ Şi corăbiile lui Hiram, care au adus aur din Ofir, au adus din Ofir şi o mare cantitate de lemn de santal şi pietre preţioase.

¹² Şi din lemnul de santal regele a făcut suporturi pentru Casa Domnului şi pentru casa regelui, şi harpe şi alăute pentru cântăreţi. Acest lemn de santal n-a mai venit de atunci, nici nu s-a mai văzut până în ziua de azi.

¹³ Şi regele Solomon a dat reginei din Şeba tot ce şi-a dorit, tot ce a cerut, pe lângă ce i-a dat regele potrivit cu generozitatea regală. Apoi ea s-a întors şi s-a dus în ţara ei, ea şi slujitorii ei.

¹⁴ Greutatea aurului care venea la Solomon în fiecare an era de şase sute şaizeci şi şase de talanţi de aur,

¹⁵ în afară de cel strâns de la negustorii cei mari şi din traficul comercianţilor, şi de la toţi regii Arabiei, şi de la guvernatorii ţării.

¹⁶ Regele Solomon a făcut două sute de scuturi mari de aur bătut şi pentru fiecare din ele a întrebuinţat şase sute de sicii de aur.

¹⁷ Şi a făcut trei sute de scuturi mici de aur bătut şi pentru fiecare din ele a întrebuinţat trei mine de aur. Şi regele le-a pus în casa numită Pădurea Libanului.

¹⁸ Regele a făcut un mare tron de fildeş şi l-a poleit cu aur curat.

¹⁹ Tronul acesta avea şase trepte şi partea de sus a tronului era rotundă pe dinapoi; de fiecare parte a tronului erau rezemători şi lângă rezemători stăteau doi lei.

²⁰ Şi pe cele şase trepte, de o parte şi de alta, stăteau doisprezece lei. Aşa ceva nu s-a mai făcut pentru nici o altă împărăţie.

²¹ Şi toate paharele regelui Solomon erau de aur, şi toate vasele din casa Pădurii Libanului erau de aur curat. Nimic nu era din argint; în zilele lui Solomon argintul nu era considerat de valoare.

²² Căci regele avea pe mare corăbiile din Tars împreună cu cele ale lui Hiram; şi corăbiile din Tars veneau o dată la fiecare trei ani şi aduceau aur şi argint, fildeş, maimuţe şi păuni.

²³ Regele Solomon a întrecut pe toţi regii pământului în bogăţii şi în înţelepciune.

²⁴ Şi tot pământul căuta să vadă pe Solomon, ca să audă înţelepciunea pe care Dumnezeu o pusese în inima lui.

²⁵ Şi în fiecare an, fiecare om îşi aducea darul lui: vase de argint, vase de aur, haine, arme, mirodenii, cai şi catâri.

²⁶ Solomon a adunat care şi călăreţi; avea o mie patru sute de care şi douăsprezece mii de călăreţi, pe care i-a pus în cetăţile unde îşi ţinea carele şi la Ierusalim, lângă rege.

²⁷ La Ierusalim regele a făcut ca argintul să fie tot aşa de obişnuit ca pietrele, şi cedrii tot aşa de mulţi ca smochinii din câmpie.

²⁸ Solomon îşi importa caii din Egipt; negustorii regelui îi cumpărau la un preţ stabilit.

²⁹ Un car se importa din Egipt cu şase sute de sicii de argint şi un cal cu o sută cincizeci de sicii. Şi tot aşa, prin aceşti negustori, el îi exporta la toţi regii hetiţilor şi la regii Siriei.

11

¹ Regele Solomon a iubit multe femei străine, pe lângă fiica lui Faraon: moabite, amonite, edomite, sidoniene, hetite,

² din popoarele despre care Domnul zisese copiilor lui Israel: Să nu vă înrudiţi prin căsătorie cu ele, şi nici ele cu voi, căci vă vor întoarce negreşit inimile după dumnezeii lor. Solomon s-a alipit de aceste popoare, târât de dragoste.

³ El a avut de soţii şapte sute de prinţese şi trei sute de concubine; şi soţiile lui i-au abătut inima.

⁴ Când Solomon a îmbătrânit, soţiile lui i-au întors inima după alţi dumnezei; şi inima lui nu a fost toată a Domnului Dumnezeului său, cum fusese inima tatălui său David.

⁵ Şi Solomon s-a dus după Astarteea, zeiţa sidonienilor, şi după Milcom, urâciunea amoniţilor.

⁶ Şi Solomon a făcut ce este rău înaintea Domnului, şi n-a urmat în totul pe Domnul, ca tatăl său David.

⁷ Atunci Solomon a zidit pe muntele din faţa Ierusalimului un loc înalt pentru Chemoş, urâciunea Moabului, şi pentru Moloc, urâciunea fiilor lui Amon.

⁸ Şi aşa a făcut pentru toate soţiile lui străine, care tămâiau şi sacrificau zeilor lor.

⁹ Domnul S-a mâniat pe Solomon, pentru că îşi abătuse inima de la Domnul Dumnezeul lui Israel, care i Se arătase de două ori

¹⁰ şi în privinţa aceasta îi poruncise să nu meargă după alţi dumnezei; dar el n-a păzit ceea ce i-a poruncit Domnul.

¹¹ Şi Domnul a zis lui Solomon: Fiindcă ai făcut aşa şi n-ai păzit legământul Meu şi legile Mele pe care ţi le-am dat, voi rupe împărăţia de la tine şi o voi da slujitorului tău.

¹² Dar nu voi face lucrul acesta în timpul vieţii tale, din cauza tatălui tău David; ci din mâna fiului tău o voi rupe.

¹³ Totuşi, nu voi rupe toată împărăţia, ci voi da o seminţie fiului tău de dragul robului Meu David şi de dragul Ierusalimului pe care l-am ales.

¹⁴ Domnul a ridicat un duşman lui Solomon, pe Hadad edomitul; el făcea parte din linia regească a Edomului.

¹⁵ Căci pe vremea când David era în Edom, iar Ioab, comandantul armatei, s-a urcat să îngroape pe cei ucişi, după ce omorâse pe toţi cei de parte bărbătească din Edom,

¹⁶ (pentru că Ioab a rămas acolo şase luni cu tot Israelul, până când a nimicit toată partea bărbătească din Edom),

¹⁷ Hadad a fugit cu nişte edomiţi, slujitori ai tatălui său, ca să meargă în Egipt; pe atunci Hadad era numai un tinerel.

¹⁸ Şi ei s-au ridicat din Madian şi au venit la Paran, au luat cu ei nişte oameni din Paran şi au venit în Egipt, la Faraon, regele Egiptului, care i-a dat o casă, i-a asigurat hrana şi i-a dat pământ.

¹⁹ Şi Hadad a primit mare trecere înaintea lui Faraon, încât Faraon i-a dat de soţie pe sora soţiei lui, adică pe sora reginei Tahpenes.

²⁰ Sora Tahpenei i-a născut pe fiul său Ghenubat, pe care Tahpenes l-a înţărcat în casa lui Faraon; şi Ghenubat era în casa lui Faraon, între fiii lui Faraon.

²¹ Dar când Hadad a auzit în Egipt că David a adormit cu părinţii lui şi că Ioab, comandantul armatei, murise, a zis lui Faraon: Lasă-mă să mă duc în ţara mea.

²² Şi Faraon i-a zis: Ce-ţi lipseşte la mine, de vrei să te duci în ţara ta? El a răspuns: Nimic, dar lasă-mă, te rog, să plec.

²³ Dumnezeu a ridicat un alt duşman, pe Rezon, fiul lui Eliada, care fugise de la stăpânul său Hadadezer, regele din Ţoba.

²⁴ El a adunat la el nişte oameni şi s-a făcut comandantul unei cete, când David a ucis pe cei din Ţoba; şi ei s-au dus la Damasc şi s-au aşezat acolo, şi au domnit la Damasc.

²⁵ El a fost un duşman al lui Israel în tot timpul vieţii lui Solomon – pe lângă relele pe care i le făcea Hadad – şi ura pe Israel. El a domnit peste Siria.

²⁶ Şi slujitorul lui Solomon, Ieroboam, fiul lui Nebat, un efraimit din Ţereda, a cărui mamă era Ţerua, o văduvă, a ridicat mâna împotriva regelui.

²⁷ Iată cu ce ocazie a ridicat el mâna împotriva regelui: Solomon zidea Milo şi repara spărturile cetăţii tatălui său David.

²⁸ Ieroboam era un bărbat viteaz; şi Solomon, văzând că tânărul era muncitor, l-a făcut conducător peste toată forţa de muncă a casei lui Iosif.

²⁹ Şi s-a întâmplat că în timpul acela, când Ieroboam ieşea din Ierusalim, a fost întâlnit pe drum de profetul Ahia din Silo, îmbrăcat cu o haină nouă. Ei erau amândoi singuri pe câmp.

³⁰ Ahia a apucat haina nouă, pe care o avea pe el, şi a rupt-o în douăsprezece bucăţi.

³¹ Şi a zis lui Ieroboam: Ia zece bucăţi, căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: Iată, voi rupe împărăţia din mâna lui Solomon şi-ţi voi da ţie zece seminţii,

³² (dar lui îi va rămâne o seminţie, din cauza robului Meu David şi din cauza Ierusalimului, cetatea pe care am ales-o dintre toate seminţiile lui Israel),

³³ pentru că M-au părăsit şi s-au închinat înaintea Astarteei, zeiţa sidonienilor, înaintea lui Chemoş, dumnezeul Moabului, şi înaintea lui Milcom, dumnezeul fiilor lui Amon, şi pentru că n-au umblat în căile Mele, ca să facă ce este drept înaintea Mea, şi să păzească legile Mele şi judecăţile Mele, cum a făcut David, tatăl lui Solomon.

³⁴ Cu toate acestea, nu din mâna lui voi lua toată împărăţia, pentru că l-am făcut domn pentru tot timpul vieţii lui, din cauza robului Meu David, pe care l-am ales, pentru că el a păzit poruncile şi legile Mele.

³⁵ Dar voi lua împărăţia din mâna fiului său şi-ţi voi da ţie zece seminţii.

³⁶ Şi fiului său îi voi da o seminţie, pentru ca robul Meu David să aibă totdeauna o lumină înaintea Mea în Ierusalim, cetatea pe care am ales-o pentru Mine, ca să pun Numele Meu acolo.

³⁷ Şi pe tine te voi lua şi vei domni peste tot ce-ţi doreşte sufletul, şi vei fi rege peste Israel.

³⁸ Dacă vei asculta de tot ce-ţi voi porunci, şi dacă vei umbla în căile Mele, şi dacă vei face ce este drept înaintea Mea, păzind legile şi poruncile Mele, cum a făcut robul Meu David, voi fi cu tine, îţi voi zidi o casă trainică, aşa cum i-am zidit şi lui David, şi-ţi voi da ţie pe Israel.

³⁹ Şi voi umili prin aceasta sămânţa lui David, dar nu pentru totdeauna.

⁴⁰ De aceea, Solomon a căutat să omoare pe Ieroboam. Şi Ieroboam s-a sculat şi a fugit în Egipt, la Şişac, regele Egiptului, şi a locuit în Egipt până la moartea lui Solomon.

⁴¹ Celelalte fapte ale lui Solomon, tot ce a făcut el şi înţelepciunea lui, nu sunt oare scrise în cartea faptelor lui Solomon?

⁴² Şi timpul cât Solomon a domnit la Ierusalim peste tot Israelul a fost de patruzeci de ani.

⁴³ Apoi Solomon a adormit cu părinţii lui şi a fost îngropat în cetatea tatălui său David; şi în locul său a domnit fiul său Roboam.

12

¹ Roboam s-a dus la Sihem, căci tot Israelul venise la Sihem, ca să-l facă rege.

² Când a auzit lucrul acesta Ieroboam, fiul lui Nebat, era încă tot în Egipt, căci fugise dinaintea regelui Solomon şi locuia în Egipt.

³ Ei au trimis şi l-au chemat. Ieroboam şi toată adunarea lui Israel au venit la Roboam şi i-au vorbit aşa:

⁴ Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul; acum tu uşurează această aspră captivitate şi jugul greu pe care tatăl tău l-a pus peste noi. Şi îţi vom sluji.

⁵ El le-a zis: Duceţi-vă şi întoarceţi-vă la mine peste trei zile. Şi poporul a plecat.

⁶ Regele Roboam s-a consultat cu bătrânii care stătuseră în faţa tatălui său Solomon, în timpul vieţii lui, şi a zis: Ce mă sfătuiţi să răspund acestui popor?

⁷ Şi ei i-au vorbit, zicând: Dacă vei fi un slujitor astăzi pentru acest popor, şi-i vei sluji, şi le vei da ce-ţi cer, şi le vei vorbi în cuvinte binevoitoare, ei vor fi slujitorii tăi pentru totdeauna.

⁸ Dar Roboam a părăsit sfatul bătrânilor şi s-a consultat cu tinerii care crescuseră cu el şi care stătuseră înaintea lui.

⁹ Şi el le-a zis: Ce mă sfătuiţi să răspund acestui popor care mi-a vorbit, zicând: Uşurează-ne jugul pe care l-a pus tatăl tău peste noi?

¹⁰ Atunci tinerii care au crescut cu el, i-au vorbit, zicând: Aşa să vorbeşti poporului acestuia, care ţi-a vorbit, zicând: Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul, dar tu uşurează-ni-l! Aşa să le vorbeşti: Degetul meu cel mic va fi mai gros decât coapsele tatălui meu.

¹¹ Tatăl meu a pus peste voi un jug greu, eu voi mai adăuga la greutatea jugului vostru; tatăl meu v-a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu scorpioane.

¹² Şi a treia zi Ieroboam şi cu tot poporul a venit la Roboam, după cum poruncise regele, zicând: întoarceţi-vă la mine peste trei zile!

¹³ Şi regele a răspuns poporului aspru, pentru că respinsese sfatul pe care i-l dăduseră bătrânii,

¹⁴ şi le-a vorbit după sfatul tinerilor, zicând: Tatăl meu v-a îngreuiat jugul, dar eu voi mai adăuga la greutatea jugului vostru; tatăl meu v-a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu scorpioane.

¹⁵ Aşa că regele n-a ascultat pe popor; căci întorsătura evenimentelor a venit de la Domnul, pentru împlinirea cuvântului Său, pe care Domnul l-a vorbit prin Ahia, silonitul, lui Ieroboam, fiul lui Nebat.

¹⁶ Când tot Israelul a văzut că regele nu l-a ascultat, poporul a răspuns regelui, zicând: Ce parte avem noi în David? Noi n-avem moştenire în fiul lui Isai. La corturile tale, Israele! Acum, vezi-ţi de casa ta, Davide! Şi Israel s-a dus la corturile lui.

¹⁷ Dar Roboam a domnit peste copiii lui Israel care locuiau în cetăţile lui Iuda.

¹⁸ Atunci regele Roboam a trimis la ei pe Adoram, care era mai-mare peste tributuri; şi tot Israelul l-a ucis cu pietre, şi a murit. Şi regele Roboam s-a grăbit să se urce în carul său, ca să fugă la Ierusalim.

¹⁹ Astfel s-a rupt Israel de casa lui David, până în ziua de azi.

²⁰ Şi când tot Israelul a auzit că Ieroboam s-a întors, au trimis să-l cheme la adunare, şi l-au făcut rege peste tot Israelul; seminţia lui Iuda a fost singura care a mers după casa lui David.

²¹ Şi când Roboam a venit la Ierusalim, a strâns toată casa lui Iuda şi seminţia lui Beniamin, o sută optzeci de mii de luptători aleşi, ca să lupte împotriva casei lui Israel şi să aducă înapoi împărăţia sub stăpânirea lui Roboam, fiul lui Solomon.

²² Dar Cuvântul lui Dumnezeu a vorbit lui Şemaia, omul lui Dumnezeu, zicând:

²³ Vorbeşte lui Roboam, fiul lui Solomon, regele lui Iuda, şi întregii case a lui Iuda şi a lui Beniamin, şi celuilalt popor, zicând:

²⁴ Aşa vorbeşte Domnul: Nu vă urcaţi şi nu faceţi război împotriva fraţilor voştri, copiii lui Israel! Fiecare din voi să se întoarcă acasă, căci lucrul acesta este de la Mine. Ei au ascultat de Cuvântul Domnului şi s-au întors acasă, după Cuvântul Domnului.

²⁵ Ieroboam a zidit Sihemul pe ţinutul muntos al lui Efraim şi a locuit acolo; apoi a ieşit de acolo şi a zidit Penuel.

²⁶ Şi Ieroboam a zis în inima sa: Acum împărăţia se va întoarce la casa lui David.

²⁷ Dacă poporul acesta se va urca să aducă jertfe în Casa Domnului în Ierusalim, atunci inima acestui popor se va întoarce la domnul său, la Roboam, regele lui Iuda, şi pe mine mă vor omorî şi se vor întoarce la regele lui Iuda.

²⁸ De aceea, regele a ţinut sfat şi a făcut doi viţei de aur, şi a zis poporului: Este prea mult pentru voi să vă mai urcaţi la Ierusalim! Iată dumnezeii tăi, Israele, care te-au scos din ţara Egiptului.

²⁹ Şi el a aşezat unul din aceşti viţei la Betel şi pe altul l-a aşezat la Dan.

³⁰ Lucrul acesta a devenit prilej de păcătuire, căci poporul mergea până la Dan ca să se închine înaintea unui viţel.

³¹ Şi el a făcut o casă pe înălţimi şi a făcut preoţi din cei mai de jos oameni, care nu erau dintre fiii lui Levi.

³² Şi Ieroboam a hotărât o sărbătoare în luna a opta, în ziua a cincisprezecea a lunii, întocmai ca sărbătoarea care era în Iuda, şi a adus jertfe pe altar. Iată ce a făcut el în Betel, ca să aducă jertfe viţeilor pe care îi făcuse. Şi la Betel a pus preoţi ai înălţimilor, pe care le ridicase el.

³³ Şi el a jertfit pe altarul pe care-l făcuse la Betel, în ziua a cincisprezecea a lunii a opta, lună pe care o alesese după bunul lui plac; şi el a instituit-o ca sărbătoare pentru copiii lui Israel, şi s-a urcat la altar ca să ardă tămâie.

13

¹ Şi iată, un om al lui Dumnezeu a venit din Iuda la Betel, după Cuvântul Domnului, iar Ieroboam stătea la altar, ca să tămâieze.

² Şi el a strigat împotriva altarului, prin Cuvântul Domnului, şi a zis: Altarule! Altarule! Aşa vorbeşte Domnul: Iată, un fiu se va naşte casei lui David; numele lui va fi Iosia; el va înjunghia pe tine pe preoţii înălţimilor care ard tămâie pe tine, şi pe tine se vor arde oseminte omeneşti!

³ Şi în aceeaşi zi a dat un semn, zicând: Acesta este semnul că Domnul a vorbit: Iată, altarul se va despica şi cenuşa de pe el se va vărsa.

⁴ Şi când regele Ieroboam a auzit cuvântul pe care-l strigase omul lui Dumnezeu împotriva altarului din Betel, a întins mâna de pe altar, zicând: Prindeţi-l! Dar mâna pe care o întinsese împotriva lui s-a uscat, încât n-a putut s-o întoarcă înapoi.

⁵ Altarul s-a despicat şi cenuşa de pe el s-a vărsat, după semnul pe care-l dăduse omul lui Dumnezeu prin Cuvântul Domnului.

⁶ Atunci regele a răspuns şi a zis omului lui Dumnezeu: Roagă-te Domnului Dumnezeului tău, şi cere-I să mi se vindece mâna. Omul lui Dumnezeu s-a rugat Domnului şi mâna regelui a fost vindecată, şi s-a făcut ca mai înainte.

⁷ Atunci regele a zis omului lui Dumnezeu: Vino cu mine acasă, ca să iei ceva de mâncare, şi-ţi voi da un dar.

⁸ Dar omul lui Dumnezeu a zis regelui: Jumătate din casa ta dacă-mi vei da şi tot nu voi intra la tine. Nu voi mânca pâine şi nici nu voi bea apă în locul acesta;

⁹ căci aşa îmi este poruncit prin cuvântul Domnului, care zice: Să nu mănânci pâine, nici să nu bei apă, nici să nu te întorci pe drumul pe care te vei duce.

¹⁰ Aşa că el a plecat pe un alt drum şi nu s-a întors pe drumul pe care venise la Betel.

¹¹ în Betel locuia un profet bătrân. Şi fiii săi au venit şi i-au povestit toate faptele pe care le făcuse în ziua aceea omul lui Dumnezeu în Betel; au povestit tatălui lor şi cuvintele pe care le-a vorbit regelui.

¹² Şi tatăl lor le-a zis: Pe ce drum a plecat? Fiii lui văzuseră pe ce drum a plecat omul lui Dumnezeu care venise din Iuda.

¹³ Şi a zis fiilor săi: Puneţi-mi şaua pe măgar. I-au pus şaua pe măgar şi a încălecat pe el.

¹⁴ S-a dus după omul lui Dumnezeu şi l-a găsit stând sub un stejar. Şi i-a zis: Tu eşti omul lui Dumnezeu care a venit din Iuda? Şi el a zis: Eu sunt.

¹⁵ Atunci el i-a zis: Vino cu mine acasă, ca să mănânci pâine.

¹⁶ Dar el a zis: Nu pot să mă întorc cu tine, nici să intru la tine. Nu voi mânca pâine şi nici nu voi bea apă cu tine în locul acesta.

¹⁷ Căci mi s-a poruncit prin Cuvântul Domnului: Să nu mănânci pâine, nici să nu bei apă acolo, nici să nu te întorci pe drumul pe care te-ai dus.

¹⁸ Şi el i-a zis: Şi eu sunt profet ca şi tine; şi un înger mi-a vorbit prin Cuvântul Domnului, zicând: Adu-l înapoi cu tine la casa ta, ca să mănânce pâine şi să bea apă. Dar el îl minţea.

¹⁹ Omul lui Dumnezeu s-a întors cu el şi a mâncat pâine în casa lui şi a băut apă.

²⁰ Pe când stăteau ei la masă, Cuvântul Domnului a venit la profetul care-l adusese înapoi.

²¹ Şi el a strigat către omul lui Dumnezeu care venise din Iuda, zicând: Aşa vorbeşte Domnul: Fiindcă n-ai ascultat de glasul Domnului şi n-ai păzit porunca pe care ţi-a dat-o Domnul Dumnezeul tău,

²² ci ai venit înapoi şi ai mâncat pâine şi ai băut apă în locul despre care ţi-am zis: Să nu mănânci pâine, nici să nu bei apă, impui tău mort nu va intra în mormântul părinţilor tăi.

²³ Şi, după ce a mâncat pâine şi a băut apă, el a pus şaua pe măgar pentru profetul pe care îl adusese înapoi.

²⁴ Şi după ce a plecat, i-a ieşit în cale un leu şi l-a omorât. Şi trupul lui a rămas aruncat în drum, şi măgarul a stat lângă el; leul stătea şi el lângă trup.

²⁵ Şi iată, nişte oameni au trecut pe acolo şi au văzut trupul aruncat în drum şi pe leu stând lângă trup; au venit şi au spus aceasta în cetate, unde locuia profetul cel bătrân.

²⁶ Când a auzit lucrul acesta, profetul care l-a întors din drum, a zis: Este omul lui Dumnezeu care n-a ascultat de porunca Domnului; de aceea Domnul l-a dat în ghearele leului care l-a sfâşiat şi l-a omorât, după cum i-a vorbit Cuvântul Domnului.

²⁷ Şi le-a spus fiilor săi, zicând: Puneţi-mi şaua pe măgar. Şi ei i-au pus şaua pe măgar.

²⁸ Şi el s-a dus şi a găsit trupul aruncat în drum, şi pe măgar şi pe leu stând lângă trup; dar leul n-a mâncat trupul, nici n-a sfâşiat măgarul.

²⁹ Profetul a ridicat trupul omului lui Dumnezeu, l-a pus pe măgar şi l-a adus înapoi; şi profetul cel bătrân a venit în cetate ca să-l plângă şi să-l îngroape.

³⁰ Şi el i-a pus trupul în mormântul lui şi l-au plâns, zicând: Vai, frate!

³¹ După ce l-a îngropat, le-a vorbit fiilor săi, zicând: Când voi muri, să mă îngropaţi în mormântul în care este îngropat omul lui Dumnezeu; să-mi puneţi oasele lângă oasele lui.

³² Căci se va împlini ceea ce a vorbit el prin Cuvântul Domnului despre altarul din Betel şi despre toate casele înălţimilor care sunt în cetăţile Samariei.

³³ După întâmplarea aceasta, Ieroboam nu s-a întors din calea lui cea rea, ci iarăşi a luat oameni din popor pe care i-a făcut preoţi pentru înălţimi; el consacra pe oricine dorea el, şi acela devenea unul dintre preoţii înălţimilor.

³⁴ Şi fapta aceasta a fost un prilej de păcătuire pentru casa lui Ieroboam, ca astfel s-o nimicească şi s-o şteargă de pe faţa pământului.

14

¹ În vremea aceea, s-a îmbolnăvit Abiia, fiul lui Ieroboam.

² Şi Ieroboam a zis soţiei sale: Scoală-te, te rog, şi schimbă-ţi hainele, ca să nu se ştie că tu eşti soţia lui Ieroboam, şi du-te la Silo. Iată, acolo este profetul Ahia, care mi-a spus că eu voi fi rege peste poporul acesta.

³ Şi ia cu tine zece pâini, turte şi un vas cu miere, şi du-te la el; el îţi va spune ce se va întâmpla cu copilul.

⁴ Soţia lui Ieroboam a făcut aşa; s-a sculat, s-a dus la Silo şi a intrat în casa lui Ahia. Ahia însă nu mai vedea, căci ochii i se întunecaseră de bătrâneţe.

⁵ Domnul spusese lui Ahia: Iată, soţia lui Ieroboam vine să te întrebe ceva despre fiul ei, pentru că este bolnav; aşa şi aşa vei vorbi. Când va veni, ea se va da drept alta.

⁶ Şi cum a auzit Ahia sunetul paşilor ei, în momentul când a intrat pe uşă, a zis: Intră, soţia lui Ieroboam, de ce te prefaci a fi alta? Căci sunt trimis la tine cu veşti rele.

⁷ Du-te şi spune lui Ieroboam: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: Te-am ridicat din mijlocul poporului şi te-am aşezat domn peste poporul Meu Israel,

⁸ am rupt împărăţia de la casa lui David şi ţi-am dat-o ţie, şi tu nu te-ai arătat ca robul Meu David, care a păzit poruncile Mele şi M-a urmat din toată inima sa, făcând numai ce este drept înaintea Mea.

⁹ Căci tu ai întrecut în răutate pe toţi cei care au fost înaintea ta; pentru că tu te-ai dus şi ţi-ai făcut alţi dumnezei, şi chipuri turnate, ca să Mă provoci la mânie, şi pe Mine M-ai aruncat înapoia ta!

¹⁰ De aceea, iată, voi aduce nenorocirea peste casa lui Ieroboam, şi voi nimici pe oricine este al lui Ieroboam, pe orice suflet de parte bărbătească din Israel, fie sclav, fie liber; şi voi mătura casa lui Ieroboam, cum mătură cineva gunoiul, până este tot luat.

¹¹ Cel ce va muri în cetate din casa lui Ieroboam va fi mâncat de câini. Şi cine va muri în câmp va fi mâncat de păsările cerului, căci Domnul a vorbit.

¹² Tu deci, scoală-te, du-te acasă şi când îţi vor păşi picioarele în cetate, copilul va muri.

¹³ Şi îl va plânge tot Israelul, şi îl vor îngropa; căci el este singurul din casa lui Ieroboam care va fi pus într-un mormânt, pentru că este singurul din casa lui Ieroboam în care s-a găsit ceva bun înaintea Domnului Dumnezeului lui Israel.

¹⁴ Domnul îşi va ridica peste Israel un rege, care va nimici casa lui Ieroboam în ziua aceea. Şi nu se întâmplă oare chiar acum lucrul acesta?

¹⁵ Căci Domnul va lovi pe Israel aşa că se va clătina ca trestia care se clatină în apă. El va dezrădăcina pe Israel din ţara aceasta bună, pe care a dat-o părinţilor lor, şi-i va împrăştia dincolo de fluviu, pentru ca şi-au făcut idoli, provocând pe Domnul la mânie.

¹⁶ Şi El va părăsi pe Israel din cauza păcatelor lui Ieroboam, pe care el le-a făcut şi cu care el a făcut pe Israel să păcătuiască.

¹⁷ Şi soţia lui Ieroboam s-a sculat şi a plecat. A venit la Tirţa si cum a atins pragul casei, copilul a murit.

¹⁸ L-au îngropat şi tot Israelul l-a plâns, după Cuvântul Domnului, pe care El l-a vorbit prin robul Său, profetul Ahia.

¹⁹ Şi celelalte fapte ale lui Ieroboam, cum a făcut război şi cum a domnit, iată, sunt scrise în Cartea Cronicilor regilor lui Israel.

²⁰ Şi timpul în care a domnit Ieroboam a fost de douăzeci şi doi de ani; apoi a adormit cu părinţii săi şi în locul lui a domnit fiul său Nadab.

²¹ Şi Roboam, fiul lui Solomon, a domnit în Iuda. Roboam a fost de patruzeci şi unu de ani când a devenit rege. El a domnit şaptesprezece ani la Ierusalim, cetatea pe care o alesese Domnul dintre toate celelalte seminţii ale lui Israel, ca să-Şi pună Numele în ea. Şi numele mamei lui era Naama, o amonită.

²² Dar şi Iuda a făcut ce este rău înaintea Domnului, mai mult decât tot ce-au făcut părinţii lor, şi L-au provocat la gelozie prin păcatele pe care le-au făcut.

²³ Căci şi ei şi-au zidit înălţimi, şi stâlpi, şi Astartee, pe orice deal înalt şi sub orice copac verde.

²⁴ Au fost chiar şi sodomiţi în ţară; şi ei făceau potrivit cu toate urâciunile popoarelor, pe care Domnul le alungase dinaintea copiilor lui Israel.

²⁵ Şi în anul al cincilea al regelui Roboam, Şişac, regele Egiptului, s-a urcat împotriva Ierusalimului.

²⁶ Şi a luat vistieriile Casei Domnului şi vistieriile casei regelui, a luat totul. A luat şi toate scuturile de aur pe care le făcuse Solomon.

²⁷ Şi în locul acestora Roboam a făcut nişte scuturi de bronz, şi le-a dat în grija căpitanilor gărzii, care păzeau intrarea casei regelui.

²⁸ Şi ori de câte ori intra regele în Casa Domnului, gărzile le purtau; apoi le puneau iarăşi în camera gărzii.

²⁹ Celelalte fapte ale lui Roboam, şi tot ce a făcut el, nu sunt oare scrise în Cartea Cronicilor regilor lui Iuda?

³⁰ Şi între Roboam şi Ieroboam a existat război în tot timpul vieţii lor.

³¹ Roboam a adormit cu părinţii lui şi a fost îngropat cu părinţii lui în Cetatea lui David. Şi numele mamei lui era Naama, o amonită. Şi în locul lui a domnit fiul său Abiam.

15

¹ În al optsprezecelea an al domniei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, Abiam a devenit rege peste Iuda.

² El a domnit trei ani la Ierusalim. Numele mamei lui era Maaca, fiica lui Abisalom.

³ El a umblat în toate păcatele pe care le făcuse tatăl său înainte de el; şi inima lui n-a fost toată a Domnului Dumnezeului său, cum fusese inima tatălui său David.

⁴ Dar din cauza lui David, Domnul Dumnezeul lui i-a dat o lumină în Ierusalim, înălţând pe fiul lui după el şi cruţând Ierusalimul.

⁵ Căci David făcuse ce este plăcut înaintea Domnului şi în toate zilele vieţii sale nu s-a abătut de la nimic din tot ce i-a poruncit El, afară de întâmplarea cu Urie, hetitul.

⁶ Şi între Roboam şi Ieroboam a fost război în toate zilele vieţii lui Roboam.

⁷ Şi celelalte fapte ale lui Abiam şi tot ce a făcut el nu sunt oare scrise în Cartea Cronicilor regilor lui Iuda? Şi între Abiam şi Ieroboam a fost război.

⁸ Abiam a adormit cu părinţii lui, şi l-au îngropat în Cetatea lui David. Şi în locul lui a domnit fiul său Asa.

⁹ Şi în anul al douăzecilea al lui Ieroboam, regele lui Israel, peste Iuda a început să domnească Asa.

¹⁰ El a domnit la Ierusalim patruzeci şi unu de ani. Şi numele mamei lui era Maaca, fiica lui Abisalom.

¹¹ Şi Asa a făcut ce este drept înaintea Domnului, ca tatăl său David.

¹² A alungat din ţară pe sodomiţi şi a îndepărtat toţi idolii pe care-i făcuseră părinţii lui.

¹³ Şi a îndepărtat chiar şi pe mama sa Maaca, ca să nu mai fie regină, pentru că făcuse un chip Astarteei; şi Asa i-a sfărâmat chipul şi l-a ars lângă pârâul Chedron.

¹⁴ Dar înălţimile n-au fost îndepărtate. Cu toate acestea, inima lui Asa a fost credincioasă Domnului în toate zilele vieţii lui.

¹⁵ Şi el a adus în Casa Domnului toate lucrurile dedicate de tatăl său, şi lucrurile pe care el însuşi le-a dedicat: argint, aur şi vase.

¹⁶ Între Asa şi Baeşa, regele lui Israel, a fost război în toate zilele vieţii lor.

¹⁷ Şi Baeşa, regele lui Israel, s-a urcat împotriva lui Iuda şi a zidit Rama, ca să nu lase pe nimeni să iasă sau să intre la Asa, regele lui Iuda.

¹⁸ Asa a luat tot argintul şi tot aurul care rămăseseră în vistieriile Casei Domnului şi în vistieriile casei regelui şi le-a dat pe mâna slujitorilor lui, pe care i-a trimis la Ben-Hadad, fiul lui Tabrimon, fiul lui Hezion, regele Siriei, care locuia la Damasc, zicând:

¹⁹ Să fie un legământ între mine şi tine, cum a fost între tatăl meu şi tatăl tău; iată, îţi trimit un dar de argint şi de aur. Du-te, rupe legământul tău cu Baeşa, regele lui Israel, ca să se depărteze de la mine.

²⁰ Ben-Hadad a ascultat pe regele Asa şi a trimis pe comandanţii armatelor lui împotriva cetăţilor lui Israel, şi au atacat Iionul, Dan, Abel-Bet-Maaca, tot Chinerotul şi toată ţara lui Neftali.

²¹ Când a auzit Baeşa lucrul acesta, s-a oprit din zidirea Ramei şi a rămas la Tirţa.

²² Atunci regele Asa a făcut o proclamaţie prin toată Iuda; nimeni n-a fost scutit. Şi au dus de la Rama pietrele şi lemnul pe care le folosise Baeşa pentru zidirea Ramei; şi cu ele regele Asa a zidit Gheba lui Beniamin şi Miţpa.

²³ Toate celelalte fapte ale lui Asa şi toată vitejia lui, tot ce a făcut el şi toate cetăţile pe care le-a zidit, nu sunt oare scrise în Cartea Cronicilor regilor lui Iuda? Dar în timpul bătrâneţilor sale, s-a îmbolnăvit de picioare.

²⁴ Asa a adormit cu părinţii lui, şi a fost îngropat cu părinţii lui în cetatea tatălui său David. Şi în locul lui a domnit fiul său Iosafat.

²⁵ Şi Nadab, fiul lui Ieroboam, a început să domnească peste Israel în al doilea an al lui Asa, regele lui Iuda. El a domnit doi ani peste Israel.

²⁶ Şi el a făcut ce este rău înaintea Domnului, şi a umblat pe calea tatălui său şi în păcatul lui, prin care el a făcut pe Israel să păcătuiască.

²⁷ Apoi Baeşa, fiul lui Ahia, din casa lui Isahar, a complotat împotriva lui şi Baeşa l-a omorât la Ghibeton, care aparţinea filistenilor, în timp ce Nadab şi tot Israelul asediau Ghibetonul.

²⁸ Baeşa l-a omorât în al treilea an al lui Asa, regele lui Iuda, şi a domnit el în locul lui.

²⁹ Şi când a devenit rege, el a ucis toată casa lui Ieroboam; n-a lăsat să scape nimeni din cei ai lui Ieroboam, ci i-a nimicit pe toţi, după cuvântul pe care-l spusese Domnul prin robul său Ahia din Silo,

³⁰ din cauza păcatelor pe care le făcuse Ieroboam şi în care târâse şi pe Israel, mâniind astfel pe Domnul Dumnezeul lui Israel.

³¹ Şi celelalte fapte ale lui Nadab şi tot ce a făcut el, nu sunt oare scrise în Cartea Cronicilor regilor lui Israel?

³² Şi între Asa şi Baeşa, regele lui Israel, a fost război pe toată durata vieţii lor.

³³ Şi în al treilea an al lui Asa, regele lui Iuda, Baeşa, fiul lui Ahia, a început să domnească peste tot Israelul la Tirţa. Şi el a domnit douăzeci şi patru de ani.

³⁴ Şi el a făcut ce este rău înaintea Domnului, şi a umblat pe calea lui Ieroboam şi în păcatele lui, prin care a atras pe Israel în păcat.

16

¹ Cuvântul Domnului a venit la Iehu, fiul lui Hanani, împotriva lui Baeşa, zicând:

² Eu te-am ridicat din ţărână şi te-am pus să domneşti peste poporul Meu Israel; şi tu ai umblat în calea lui Ieroboam şi ai atras pe poporul Meu Israel în păcat, provocându-Mă la mânie prin păcatele lor,

³ iată, voi nimici pe urmaşii lui Baeşa şi pe urmaşii casei lui, şi casa ta o voi face ca pe casa lui Ieroboam, fiul lui Nebat.

⁴ Cel dintre ai lui Baeşa care va muri în cetate, va fi mâncat de câini şi acela dintre ai lui care va muri pe câmp va fi mâncat de păsările cerului.

⁵ Celelalte fapte ale lui Baeşa, ce a făcut el şi vitejia lui nu sunt oare scrise în Cartea Cronicilor regilor lui Israel?

⁶ Şi Baeşa a adormit cu părinţii lui şi a fost îngropat la Tirţa. Şi în locul lui a domnit fiul său Ela.

⁷ Şi iarăşi Cuvântul Domnului a venit prin profetul Iehu, fiul lui Hanani, împotriva lui Baeşa şi împotriva casei lui, datorită răului pe care-l făcuse înaintea Domnului, mâniindu-L prin faptele mâinilor lui, şi ajungând ca şi casa lui Ieroboam, şi datorită faptului că îi omorâse pe cei din casa lui Ieroboam.

⁸ În al douăzeci şi şaselea an al lui Asa, regele lui Iuda, a început să domnească Ela, fiul lui Baeşa. El a domnit doi ani peste Israel la Tirţa.

⁹ Slujitorul său, Zimri, comandantul peste jumătate din carele lui, a complotat împotriva lui pe când era la Tirţa, îmbătându-se în casa lui Arţa, administrator peste casa regelui în Tirţa.

¹⁰ Şi Zimri a intrat, l-a lovit şi l-a ucis în al douăzeci şi şaptelea an al lui Asa, regele lui Iuda. Şi a domnit el în locul lui.

¹¹ Şi cum a devenit rege, îndată după ce s-a aşezat pe tron, a omorât toată casa lui Baeşa; n-a lăsat să scape din ai lui nici un suflet de parte bărbătească, nici rude, nici prieteni.

¹² Astfel Zimri a nimicit toată casa lui Baeşa, după cuvântul pe care-l spusese Domnul împotriva lui Baeşa, prin profetul Iehu,

¹³ pentru toate păcatele lui Baeşa şi pentru păcatele lui Ela, fiul său, prin care au păcătuit şi prin care au făcut pe Israel să păcătuiască, mâniind pe Domnul Dumnezeul lui Israel, prin idolii lor.

¹⁴ Şi celelalte fapte ale lui Ela şi tot ce a făcut el nu sunt oare scrise în Cartea Cronicilor regilor lui Israel?

¹⁵ În al douăzeci şi şaptelea an al lui Asa, regele lui Iuda, Zimri a domnit în Tirţa şapte zile. Şi poporul era aşezat în tabără împotriva Ghibetonului, care era al filistenilor.

¹⁶ Şi când a auzit poporul, care se afla în tabără, zicându-se: Zimri a complotat şi a ucis chiar si pe rege, tot Israelul a făcut pe Omri, conducătorul armatei, rege în ziua aceea în tabără.

¹⁷ Atunci, Omri şi tot Israelul împreună cu el, au pornit din Ghibeton şi au înconjurat Tirţa.

¹⁸ Şi când Zimri a văzut că cetatea era luată, a intrat în adăpostul casei regeşti şi a dat loc casei regale de deasupra lui şi a murit,

¹⁹ din cauza păcatelor pe care le-a săvârşit, făcând ce este rău înaintea Domnului, umblând în calea lui Ieroboam şi în păcatele pe care le-a făcut el, ca să facă pe Israel să păcătuiască.

²⁰ Şi celelalte fapte ale lui Zimri şi conspiraţia pe care a făcut-o el nu sunt oare scrise în Cartea Cronicilor regilor lui Israel?

²¹ Atunci poporul lui Israel s-a despărţit în două părţi; jumătate din popor a urmat pe Tibni, fiul lui Ghinat, ca să-l facă rege; şi jumătate a urmat pe Omri.

²² Dar poporul care a urmat pe Omri a biruit pe poporul care a urmat pe Tibni, fiul lui Ghinat; şi astfel Tibni a murit şi Omri a domnit.

²³ În al treizeci şi unulea an al lui Asa, regele lui Iuda, a început să domnească Omri, şi a domnit peste Israel doisprezece ani; în Tirţa el a domnit şase ani.

²⁴ Şi el a cumpărat de la Şemer muntele Samariei pentru doi talanţi de argint; apoi el a construit o cetate pe munte şi a pus acelei cetăţi numele Samaria, după numele lui Şemer, stăpânul muntelui.

²⁵ Şi Omri a făcut ce este rău înaintea Domnului şi a lucrat mai rău decât toţi cei ce fuseseră înaintea lui.

²⁶ Căci a umblat în toată calea lui Ieroboam, fiul lui Nebat, şi în păcatele lui cu care a făcut pe Israel să păcătuiască, provocând pe Domnul Dumnezeul lui Israel, prin deşertăciunile lor.

²⁷ Şi celelalte fapte ale lui Omri pe care le-a făcut şi vitejia pe care a arătat-o nu sunt oare scrise în Cartea Cronicilor regilor lui Israel?

²⁸ Şi Omri a adormit cu părinţii lui şi a fost îngropat în Samaria. Şi în locul lui a domnit fiul său Ahab.

²⁹ Şi Ahab, fiul lui Omri, a început să domnească în Israel în al treizeci şi optulea an al lui Asa, regele lui Iuda. Ahab, fiul lui Omri, a domnit douăzeci şi doi de ani peste Israel în Samaria.

³⁰ Şi Ahab, fiul lui Omri, a făcut ce este rău înaintea Domnului, mai mult decât toţi cei ce fuseseră înaintea lui.

³¹ Şi ca şi cum ar fi fost puţin lucru pentru el să umble în păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, a mai luat de soţie şi pe Izabela, fiica lui Etbaal, regele sidonienilor, şi s-a dus să-l slujească pe Baal, şi i s-a închinat.

³² Şi a ridicat un altar lui Baal în templul lui Baal, pe care el l-a zidit în Samaria.

³³ Şi Ahab a făcut un idol Astarteei. Ahab a făcut mai multe rele decât toţi regii lui Israel care fuseseră înaintea lui, ca să provoace pe Domnul Dumnezeul lui Israel, la mânie.

³⁴ În zilele lui, Hiel din Betel a reconstruit Ierihonul. El i-a pus temeliile cu preţul lui Abiram, întâiul lui născut, şi i-a pus porţile cu preţul lui Segub, cel mai tânăr fiu al lui, după cuvântul pe care-l spusese Domnul prin Iosua, fiul lui Nun.

17

¹ Şi Ilie Tişbitul, unul dintre locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea căruia stau, că în anii aceştia nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât la cuvântul meu.

² Şi Cuvântul Domnului a venit la Ilie, zicând:

³ Pleacă de aici, îndreaptă-te spre est şi ascunde-te lângă pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului.

⁴ Vei bea apă din pârâu şi am poruncit corbilor să te hrănească acolo.

⁵ El a plecat şi a făcut după Cuvântul Domnului. S-a dus şi s-a aşezat lângă pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului.

⁶ Şi corbii îi aduceau pâine şi carne dimineaţa, şi pâine şi carne seara; şi el bea apă din pârâu.

⁷ Şi după o vreme pârâul a secat, căci nu plouase în ţară.

⁸ Atunci Cuvântul Domnului a venit la el, zicând:

⁹ Scoală-te, du-te la Sarepta, care aparţine de Sidon, şi rămâi acolo; iată, am poruncit acolo unei văduve să te hrănească.

¹⁰ El s-a sculat şi s-a dus la Sarepta. Şi când a venit la poarta cetăţii, acolo era o văduvă care strângea lemne. El a chemat-o şi i-a zis: Adu-mi, te rog, puţină apă în vas, ca să beau.

¹¹ Şi pe când se ducea ea să-i aducă, el a strigat-o şi i-a zis: Adu-mi, te rog, şi o bucată de pâine în mâna ta.

¹² Şi ea a zis: Viu este Domnul Dumnezeul tău, că n-am pâine, ci numai o mână de făină într-un vas şi puţin untdelemn într-un urcior. Şi iată, strâng câteva bucăţi de lemne ca să merg şi s-o pregătesc pentru mine şi pentru fiul meu; o vom mânca şi apoi vom muri.

¹³ Şi Ilie i-a zis: Nu te teme; du-te şi fă aşa cum ai spus, dar fă mai întâi din ea o mică pâine pentru mine şi adu-mi-o; şi pe urmă fă şi pentru tine şi pentru fiul tău.

¹⁴ Căci aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Făina din vas nu va scădea şi untdelemnul din urcior nu se va împuţina, până în ziua în care Domnul va da ploaie pe pământ.

¹⁵ Şi ea a mers şi a făcut după cuvântul lui Ilie; şi ea, Ilie şi casa ei au avut ce mânca multe zile.

¹⁶ Făina din vas n-a scăzut şi untdelemnul din urcior nu s-a împuţinat, după Cuvântul Domnului, pe care l-a rostit prin Ilie.

¹⁷ Şi s-a întâmplat că după aceste lucruri, fiul femeii, stăpâna casei, s-a îmbolnăvit şi boala lui era aşa de grea încât n-a mai rămas suflare în el.

¹⁸ Şi ea a zis lui Ilie: Ce am eu a face cu tine, om al lui Dumnezeu? Ai venit oare la mine ca să-mi aminteşti de nelegiuirea mea şi să-mi omori fiul?

¹⁹ Şi el i-a zis: Dă-mi pe fiul tău. Şi l-a luat de la sânul ei şi l-a urcat în camera de sus, unde locuia el, şi l-a culcat pe patul lui.

²⁰ Apoi a strigat către Domnul şi a zis: Doamne, Dumnezeul meu, ai adus răul chiar şi peste văduva la care locuiesc, omorându-i fiul?

²¹ Şi s-a întins de trei ori peste copil, a strigat către Domnul şi a zis: Doamne, Dumnezeul meu, Te rog, fă să se întoarcă sufletul copilului în el!

²² Şi Domnul a auzit glasul lui Ilie; şi sufletul copilului s-a întors în el şi a înviat.

²³ Ilie a luat copilul şi l-a coborât din camera de sus în casă, şi l-a dat mamei sale. Şi Ilie a zis: Iată, fiul tău este viu.

²⁴ Şi femeia a zis lui Ilie: Cunosc acum că eşti un om al lui Dumnezeu, şi că în gura ta Cuvântul Domnului este adevăr!

18

¹ Au trecut multe zile şi Cuvântul Domnului a venit la Ilie în al treilea an, zicând: Du-te şi arată-te lui Ahab şi voi trimite ploaie pe pământ.

² Şi Ilie s-a dus să se arate lui Ahab. Era mare foamete în Samaria.

³ Ahab a chemat pe Obadia care era mai-marele casei lui. (Obadia se temea tare de Domnul.

⁴ De aceea, când Izabela a nimicit pe profeţii Domnului, Obadia a luat o sută de profeţi, i-a ascuns câte cincizeci într-o peşteră şi i-a hrănit cu pâine şi cu apă.)

⁵ Şi Ahab a zis lui Obadia: Du-te în ţară pe la toate izvoarele şi pe la toate râurile; poate vom afla iarbă ca să păstrăm viaţa cailor şi a catârilor şi astfel să nu pierdem toate animalele.

⁶ Aşa că au împărţit ţara între ei ca s-o cutreiere; Ahab a mers singur pe un drum şi Obadia a mers singur pe un alt drum.

⁷ Şi pe când mergea Obadia pe drum, iată, l-a întâmpinat Ilie. El l-a cunoscut şi a căzut cu faţa la pământ şi a zis: Tu eşti, domnul meu, Ilie?

⁸ Şi el i-a zis: Eu sunt. Du-te, spline stăpânului tău: Iată, Ilie este aici!

⁹ Şi Obadia a zis: Ce păcat am făcut, ca să dai pe robul tău în mâinile lui Ahab, ca să mă omoare?

¹⁰ Viu este Domnul că n-a rămas popor sau împărăţie unde să nu fi trimis stăpânul meu să te caute; şi când ei ziceau: Nu este aici, el punea pe împărăţia sau pe poporul acela să jure că nu te-au găsit.

¹¹ Şi acum tu zici: Du-te, spune stăpânului tău: Iată, Ilie este aici.

¹² Şi se va întâmpla că imediat după ce voi pleca de la tine, Duhul Domnului te va duce într-un loc pe care nu-l ştiu; şi când mă voi duce şi îi voi spune lui Ahab despre tine, şi el nu te va găsi, mă va omorî, cu toate că robul tău se teme de Domnul din tinereţea lui.

¹³ Nu s-a spus oare domnului meu ce am făcut când Izabela a ucis pe profeţii Domnului? Cum am ascuns o sută de profeţi ai Domnului, câte cincizeci într-o peşteră, şi i-am hrănit cu pâine şi cu apă?

¹⁴ Şi acum tu zici: Du-te şi spune stăpânului tău: Iată, Ilie este aici! El mă va ucide.

¹⁵ Şi Ilie a zis: Viu este Domnul oştirilor, al cărui slujitor sunt, că astăzi mă voi înfăţişa înaintea lui Ahab.

¹⁶ Obadia s-a dus să se întâlnească cu Ahab, şi i-a spus; şi Ahab s-a dus să-l întâlnească pe Ilie.

¹⁷ Şi cum a zărit Ahab pe Ilie, Ahab i-a zis: Tu eşti acela care nenoroceşti pe Israel?

¹⁸ Şi el a răspuns: Nu eu nenorocesc pe Israel, ci tu şi casa tatălui tău, pentru că ai părăsit poruncile Domnului şi te-ai dus după Baali.

¹⁹ Şi acum trimite şi adună la mine pe tot Israelul, la Muntele Carmel, pe cei patru sute cincizeci de profeţi ai lui Baal şi pe cei patru sute de profeţi ai Astarteei, care mănâncă la masa Izabelei.

²⁰ Şi Ahab a trimis mesageri la toţi copiii lui Israel, şi a adunat pe profeţi la Muntele Carmel.

²¹ Şi Ilie s-a apropiat de tot poporul şi a zis: Până când veţi şovăi între două păreri? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeţi după El; iar dacă este Baal, mergeţi după Baal! Dar poporul nu i-a răspuns un cuvânt.

²² Atunci Ilie a zis poporului: Numai eu am rămas profet al Domnului, dar profeţii lui Baal sunt patru sute cincizeci.

²³ Să ni se dea doi boi. Ei să-şi aleagă un bou, pe care să-l taie în bucăţi şi să-l pună pe lemne, dar să nu pună foc. Şi eu voi pregăti celălalt bou şi-l voi pune pe lemne, dar nu voi pune foc.

²⁴ Apoi voi să chemaţi numele dumnezeului vostru şi eu voi chema Numele Domnului. Şi Dumnezeul care răspunde prin foc, El este Dumnezeu. Şi tot poporul a răspuns şi a zis: Bine zici!

²⁵ Ilie a zis profeţilor lui Baal: Alegeţi-vă un bou şi pregătiţi-l voi întâi, căci voi sunteţi mulţi, şi chemaţi numele dumnezeului vostru; dar să nu puneţi foc.

²⁶ Ei au luat boul pe care li l-au dat şi l-au pregătit. Şi au chemat numele lui Baal de dimineaţă până la amiază, zicând: Ascultă-ne, Baale! Dar nu s-a auzit nici un glas şi nimeni n-a răspuns. Şi săreau în jurul altarului pe care-l făcuseră.

²⁷ Şi pe la amiază Ilie şi-a bătut joc de ei, zicând: Chemaţi cu glas mai tare, căci este dumnezeu; vorbeşte, sau este ocupat, sau este în călătorie, sau poate doarme şi trebuie trezit.

²⁸ Ei au strigat şi, după obiceiul lor, şi-au făcut tăieturi cu săbiile şi cu suliţele până când a curs sângele din ei.

²⁹ Şi când a trecut de amiază, ei au profeţit în delir până în vremea jertfei de seară, dar nu s-a auzit nici un glas, nimeni n-a răspuns, nici n-a luat nimeni aminte.

³⁰ Atunci Ilie a zis întregului popor: Apropiaţi-vă de mine! Tot poporul s-a apropiat de el. Şi el a reparat altarul Domnului care fusese dărâmat,

³¹ Şi Ilie a luat douăsprezece pietre, după numărul seminţiilor fiilor lui Iacov, la care Cuvântul Domnului a venit, zicând: Numele tău va fi Israel.

³² Şi cu pietrele acestea el a zidit un altar în Numele Domnului, şi a făcut un şanţ în jurul altarului, suficient de larg ca să încapă două măsuri de sămânţă.

³³ A aşezat apoi lemnele, a tăiat boul în bucăţi şi l-a aşezat pe lemne. Şi a zis: Umpleţi patru vedre cu apă şi turnaţi pe jertfă şi pe lemne.

³⁴ Şi a zis: Faceţi aşa a doua oară, şi ei au făcut-o pentru a doua oară. Şi el a zis: Faceţi-o pentru a treia oară, şi ei au făcut-o pentru a treia oară.

³⁵ Apa curgea în jurul altarului, şi s-a umplut şi şanţul cu apă.

³⁶ Şi în clipa când se aducea jertfa de seară, profetul Ilie s-a apropiat şi a zis: Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel, fă ca astăzi să se ştie că Tu eşti Dumnezeu în Israel, şi că eu sunt slujitorul Tău, şi că am făcut toate lucrurile acestea la Cuvântul Tău.

³⁷ Ascultă-mă, Doamne, ascultă-mă, ca să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, eşti Dumnezeu, şi să le întorci din nou inima spre Tine.

³⁸ Atunci a căzut foc de la Domnul şi a mistuit arderea-de-tot, şi lemnele, şi pietrele, şi pământul, şi a supt şi apa care era în şanţ.

³⁹ Când tot poporul a văzut lucrul acesta, au căzut cu faţa la pământ şi au zis: Domnul, El este Dumnezeul; Domnul, El este Dumnezeul!

⁴⁰ Atunci Ilie le-a zis: Prindeţi pe profeţii lui Baal; nu lăsaţi să scape nici unul! Ilie i-a coborât la râul Chison şi i-a înjunghiat acolo.

⁴¹ Apoi Ilie a zis lui Ahab: Urca-te, mănâncă şi bea, căci se aude vuiet de mare ploaie.

⁴² Ahab s-a urcat ca să mănânce şi să bea. Dar Ilie s-a urcat pe vârful Carmelului; s-a aşezat pe pământ şi şi-a pus faţa între genunchi.

⁴³ Şi a zis slujitorului său: Urcate şi uită-te spre mare. El s-a urcat, s-a uitat şi a zis: Nu este nimic. Şi el a zis de şapte ori: Du-te iarăşi.

⁴⁴ A şaptea oară, slujitorul a zis: Iată, din mare se ridică un nor mic ca o palmă de om. Şi el a zis: Urcă-te şi spune lui Ahab: Pregăteşte-ţi carul şi coboară, ca să nu te oprească ploaia.

⁴⁵ Între timp cerul s-a înnegrit de nori şi de vânt şi a venit o ploaie mare. Ahab s-a urcat în car şi s-a dus la Izreel.

⁴⁶ Şi mâna Domnului a venit peste Ilie, şi el şi-a încins coapsele şi a alergat înaintea lui Ahab până la intrarea în Izreel.

19

¹ Ahab a spus Izabelei tot ce făcuse Ilie şi cum a omorât cu sabia pe toţi profeţii.

² Atunci Izabela a trimis un mesager la Ilie, zicând: Să mă pedepsească zeii cu toată asprimea lor, dacă mâine la ora aceasta nu voi face cu viaţa ta cum ai făcut tu cu viaţa fiecăruia din ei.

³ Când a văzut el lucrul acesta, s-a sculat şi a plecat, ca să-şi scape viaţa. A venit la Beer-Şeba, care aparţine de Iuda, şi şi-a lăsat slujitorul acolo.

⁴ Dar el s-a dus în deşert drum de o zi, s-a aşezat sub un ienupăr şi dorea să moară, zicând: Destul acum, Doamne, ia-mi sufletul căci nu sunt mai bun decât părinţii mei.

⁵ Şi el s-a culcat şi a adormit sub ienupăr. Şi deodată l-a atins un înger şi i-a zis: Scoală-te şi mănâncă.

⁶ El s-a uitat şi la capul lui era o turtă coaptă pe nişte pietre încălzite şi un urcior cu apă. A mâncat şi a băut şi apoi s-a culcat din nou.

⁷ Şi Îngerul Domnului a venit a doua oară, l-a atins şi i-a zis: Scoală-te şi mănâncă, fiindcă drumul pe care îl ai de făcut este prea greu pentru tine.

⁸ El s-a sculat, a mâncat şi a băut, şi cu puterea pe care i-a dat-o mâncarea aceasta a mers patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi până la Horeb, la Muntele lui Dumnezeu.

⁹ Şi acolo Ilie a intrat într-o peşteră şi a rămas în ea peste noapte. Şi iată, Cuvântul Domnului a venit la el, şi El i-a zis: Ce faci aici, Ilie?

¹⁰ Şi el a zis: Am fost plin de zel pentru Domnul Dumnezeul oştirilor; căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărâmat altarele Tale şi au ucis cu sabia pe profeţii Tăi; am rămas numai eu singur şi ei caută să-mi ia viaţa.

¹¹ Şi Domnul i-a zis: Ieşi şi stai pe munte înaintea Domnului. Şi iată, Domnul a trecut pe lângă locul acela, şi un vânt mare şi puternic despica munţii şi sfărâma stâncile înaintea Domnului; dar Domnul nu era în vântul acela. Şi după vânt, a venit un cutremur de pământ, dar Domnul nu era în cutremurul de pământ.

¹² Şi după cutremur a venit un foc, dar Domnul nu era în focul acela; şi după foc, a venit un susur blând şi subţire.

¹³ Când l-a auzit Ilie, şi-a acoperit faţa cu mantaua, şi a ieşit şi a stat la intrarea în peşteră. Şi deodată a venit la el un glas şi a zis: Ce faci aici, Ilie?

¹⁴ Atunci el a zis: Am fost plin de zel pentru Domnul Dumnezeul oştirilor; căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărâmat altarele Tale şi au ucis cu sabia pe profeţii Tăi; am rămas numai eu singur şi ei caută să-mi ia viaţa.

¹⁵ Şi Domnul i-a zis: Du-te, întoarce-te pe drumul tău prin deşert până la Damasc; şi când vei ajunge, să ungi pe Hazael ca rege al Siriei.

¹⁶ Şi pe Iehu, fiul lui Nimşi, să-l ungi ca rege al lui Israel; şi pe Elisei, fiul lui Şafat, din Abel-Mehola, să-l ungi ca profet în locul tău.

¹⁷ Şi se va întâmpla că pe cel ce va scăpa de sabia lui Hazael îl va omorî Iehu, şi pe cel ce va scăpa de sabia lui Iehu, îl va omorî Elisei.

¹⁸ Dar voi lăsa în Israel şapte inii de bărbaţi şi anume pe toţi cei ce nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal şi a căror gură nu l-au sărutat.

¹⁹ Ilie a plecat de acolo şi a găsit pe Elisei, fiul lui Şafat, arând, înaintea lui erau douăsprezece perechi de boi şi el era cu a douăsprezecea. Ilie s-a apropiat de el si si-a aruncat mantaua pe el.

²⁰ Şi Elisei a părăsit boii şi a alergat după Ilie, şi a zis: Lasă-mă, te rog, să sărut pe tatăl meu şi pe mama mea şi apoi te voi urma. Şi Ilie i-a zis: Du-te, căci ce ţi-am făcut?

²¹ El s-a întors de la Ilie şi a luat o pereche de boi şi i-a jertfit; cu uneltele boilor le-a fiert carnea şi a dat-o oamenilor s-o mănânce. Apoi s-a sculat, l-a urmat pe Ilie şi i-a slujit.

20

¹ Ben-Hadad, regele Siriei, şi-a adunat toată armata; şi cu el erau treizeci şi doi de regi, cai şi care. Şi s-au urcat, au asediat Samaria, şi au început să lupte împotriva ei.

² Şi a trimis mesageri în cetate la Ahab, regele lui Israel, şi i-a zis: Aşa vorbeşte Ben-Hadad:

³ Argintul şi aurul tău sunt ale mele; soţiile tale cele mai frumoase şi copiii tăi sunt tot ai mei.

⁴ Şi regele lui Israel a răspuns şi a zis: Domnul meu, regele, fie după cuvântul tău; sunt al tău cu tot ce am.

⁵ Şi mesagerii s-au întors iar şi au zis: Aşa vorbeşte Ben-Hadad, zicând: Am trimis să-ţi spună: Să-mi dai argintul şi aurul tău, soţiile tale şi copiii tăi,

⁶ dar mâine pe la ora aceasta voi trimite pe slujitorii mei la tine şi ei vor cerceta casa ta şi casele slujitorilor tăi şi orice este plăcut înaintea ta ei îl vor lua şi îl vor duce.

⁷ Atunci regele lui Israel a chemat pe toţi bătrânii ţării şi a zis: Observaţi, vă rog, şi vedeţi cum omul acesta caută ceartă, căci a trimis să-mi ceară soţiile mele, şi copiii mei, argintul meu şi aurul meu, şi n-am zis că nu i le dau!

⁸ Şi toţi bătrânii şi tot poporul au zis lui Ahab: Nu-i asculta, nici nu cădea de acord cu el.

⁹ Aşa că el a zis mesagerilor lui Ben-Hadad: Spuneţi domnului meu, regele: Voi face tot ce ai trimis să ceri slujitorului tău de prima dată, dar lucrul acesta nu-l pot face. Mesagerii au plecat şi i-au dus răspunsul.

¹⁰ Atunci Ben-Hadad a trimis din nou la el şi a zis: Să mă pedepsească zeii cu toată asprimea lor, dacă va ajunge praful Samariei să umple mâna întregului popor care mă urmează!

¹¹ Şi regele lui Israel a răspuns şi a zis: Spuneţi-i: Cel ce ia armele să nu se laude ca şi cel ce le pune jos!

¹² Când a primit Ben-Hadad răspunsul acesta, stătea la băut cu regii în corturi, şi a zis slujitorilor săi: Pregătiţi-vă de luptai Şi ei s-au pregătit de atac împotriva cetăţii.

¹³ Dar iată, un profet s-a apropiat de Ahab, regele lui Israel, şi a zis: Aşa vorbeşte Domnul: Vezi toată această mare mulţime? Iată, Eu o voi da astăzi în mâna ta, ca să cunoşti că Eu sunt Domnul.

¹⁴ Şi Ahab a zis: Prin cine? Şi el a răspuns: Aşa vorbeşte Domnul: Prin tinerii conducători peste provincii. Atunci Ahab a zis: Cine va începe lupta? Şi el a răspuns: Tu.

¹⁵ Atunci Ahab a numărat tinerii conducători peste provincii şi au fost două sute treizeci şi doi; şi după ei a numărat tot poporul, toţi copiii lui Israel, şi au fost şapte mii.

¹⁶ Ei au plecat pe la amiază, între timp, Ben-Hadad împreună cu cei treizeci şi doi de regi care-l ajutau se îmbătau în postul de comandă.

¹⁷ Şi tinerii conducători peste provincii au mers primii; şi Ben-Hadad a trimis nişte cercetaşi care i-au spus, zicând: Au ieşit nişte oameni din Samaria.

¹⁸ Şi el a zis: Dacă au ieşit pentru pace, prindeţi-i vii; şi dacă au ieşit pentru război, prindeţi-i tot vii.

¹⁹ Aceşti tineri conducători ai provinciilor au ieşit din cetate cu armata care-i urma.

²⁰ Şi fiecare a lovit pe omul dinaintea lui. Sirienii au luat-o la fugă, iar Israel i-a urmărit. Ben-Hadad, regele Siriei, a scăpat pe un cal, împreună cu nişte călăreţi.

²¹ Şi regele lui Israel a ieşit, a lovit călăreţii şi carele şi a pricinuit sirienilor o mare înfrângere.

²² Atunci profetul s-a apropiat de regele lui Israel şi i-a zis: Du-te, întăreşte-te, cercetează şi vezi ce ai de făcut; căci peste un an regele Siriei se va urca din nou împotriva ta.

²³ Atunci slujitorii regelui Siriei i-au zis: Dumnezeii lor sunt nişte dumnezei ai munţilor, de aceea au fost ei mai puternici decât noi; dar să luptăm cu ei în câmpie şi, negreşit, vom fi mai puternici decât ei.

²⁴ Şi fă acest lucru: îndepărtează pe fiecare rege de pe postul lui şi pune căpitani în locul lor,

²⁵ şi fă-ţi o armată ca aceea pe care ai pierdut-o, cu tot atâţia cai şi cu tot atâtea care. Apoi să ne luptăm împotriva lor în câmpie şi sigur vom fi mai puternici decât ei. El a ascultat de sfatul lor şi a făcut aşa.

²⁶ Şi în anul următor, Ben-Hadad a numărat pe sirieni şi s-a urcat la Afec ca să lupte împotriva lui Israel.

²⁷ Şi copiii lui Israel au fost număraţi, li s-au dat provizii şi au ieşit în întâmpinarea sirienilor. Copiii lui Israel şi-au aşezat tabăra în faţa lor, ca două turme mici de capre, dar sirienii umpleau ţara.

²⁸ Atunci omul lui Dumnezeu a venit şi a vorbit regelui lui Israel, şi a zis: Aşa vorbeşte Domnul: Pentru că sirienii au zis: Domnul este un dumnezeu al munţilor şi nu un dumnezeu al văilor, voi da toată această mare mulţime în mâinile tale şi vei şti că Eu sunt Domnul.

²⁹ Şi ei şi-au instalat tabăra unul în fata celuilalt timp de şapte zile. în ziua a şaptea au început lupta şi copiii lui Israel au omorât sirienilor o sută de mii de pedeştri într-o zi.

³⁰ Ceilalţi au fugit în cetatea Afec; şi un zid al cetăţii a căzut peste douăzeci şi şapte de mii care mai rămăseseră. Ben-Hadad a fugit şi a intrat în cetate, într-o cameră din interiorul ei.

³¹ Şi slujitorii lui i-au zis: Iată, am auzit că regii casei lui Israel sunt nişte regi miloşi. Să ne încingem deci cu saci peste coapse şi cu funii în jurul capetelor şi să ieşim la regele lui Israel: poate că-ţi va cruţa viaţa.

³² S-au încins deci cu saci peste coapsele lor şi cu funii în jurul capetelor lor şi au venit la regele lui Israel şi au zis: Robul tău Ben-Hadad zice: Te rog, lasă-mă să trăiesc! Ahab a zis: Mai este încă în viaţă? Este fratele meu!

³³ Oamenii aceştia au socotit lucrul acesta ca un semn bun şi prinzând repede vorba au zis: Ben-Hadad este fratele tău! Şi Ahab a zis: Duceţi-vă şi aduce-ţi-l! Ben-Hadad a venit la el şi Ahab l-a urcat în carul lui.

³⁴ Atunci Ben-Hadad i-a zis: îţi voi da înapoi cetăţile pe care le-a luat tatăl meu de la tatăl tău; şi îţi voi face străzi în Damasc, cum a făcut tatăl meu în Samaria. Atunci Ahab a zis: Te voi lăsa să pleci, făcând acest legământ. Astfel Ahab a făcut un legământ cu el şi l-a lăsat să plece.

³⁵ Şi unul dintre fiii profeţilor a zis către aproapele său, după Cuvântul Domnului: Loveşte-mă, te rog! Dar bărbatul acela n-a vrut să-l lovească.

³⁶ Atunci el i-a zis: Fiindcă n-ai ascultat de glasul Domnului, iată, când vei pleca de la mine, te va omorî un leu. Şi când a plecat de la el, l-a întâlnit un leu şi l-a omorât.

³⁷ A găsit un alt om şi a zis: Loveşte-mă, te rog! Omul acela l-a lovit şi l-a rănit.

³⁸ Atunci profetul s-a dus şi l-a aşteptat pe rege lângă drum, şi s-a legat la ochi cu un bandaj.

³⁹ Când a trecut regele, profetul a strigat şi a zis: Robul tău s-a dus în mijlocul luptei; şi acolo, un om a venit şi a adus la mine pe un alt om, şi a zis: Păzeşte pe omul acesta; dacă va fugi, viaţa ta va răspunde pentru viaţa lui, sau vei plăti un talant de argint!

⁴⁰ Şi pe când robul tău făcea câte ceva încoace şi încolo, omul s-a făcut nevăzut. Şi regele lui Israel i-a zis: Aceasta-ţi este condamnarea; tu însuţi ai hotărât-o.

⁴¹ Atunci profetul şi-a dezlegat bandajul de la ochi şi regele lui Israel l-a cunoscut că era dintre profeţi.

⁴² El a zis atunci regelui: Aşa vorbeşte Domnul: Pentru că ai lăsat să-ţi scape omul pe care-l hotărâsem pentru nimicire, viaţa ta va răspunde pentru viaţa lui şi poporul tău pentru poporul lui.

⁴³ Regele lui Israel s-a dus acasă trist şi nemulţumit, şi a ajuns la Samaria.

21

¹ Şi după aceste lucruri s-a întâmplat că Nabot din Izreel avea o vie la Izreel, aproape de palatul lui Ahab, regele Samariei.

² Şi Ahab a vorbit astfel lui Nabot: Dă-mi mie via ta, ca să-mi fac din ea o grădină de legume, pentru că este foarte aproape de casa mea. Şi în locul ei îţi voi da o vie mai bună decât aceasta sau, dacă vrei, ţi-o voi plăti în argint.

³ Dar Nabot a zis lui Ahab: Să mă ferească Domnul să-ţi dau moştenirea părinţilor mei!

⁴ Şi Ahab a intrat în casă trist şi nemulţumit din cauza cuvântului pe care i-l vorbise Nabot din Izreel, zicând: Nu-ţi voi da moştenirea părinţilor mei. Şi s-a culcat în pat, şi-a întors faţa şi n-a mâncat pâine.

⁵ Dar Izabela, soţia lui, a venit la el şi i-a zis: De ce-ţi este duhul atât de trist şi nu mănânci pâine?

⁶ Şi el i-a răspuns: Pentru că am vorbit cu Nabot din Izreel şi i-am zis: Dă-mi via ta în schimbul argintului sau, dacă vrei, îţi voi da o altă vie în locul ei. Dar el a răspuns: Nu pot să-ţi dau via mea!

⁷ Atunci Izabela, soţia lui, i-a zis: Oare nu tu domneşti acum peste Israel? Scoală-te, ia şi mănâncă, şi fii cu inima veselă, căci eu îţi voi da via lui Nabot din Izreel!

⁸ Atunci ea a scris nişte scrisori în numele lui Ahab, le-a sigilat cu sigiliul lui şi le-a trimis bătrânilor şi guvernatorilor care locuiau în cetate cu Nabot.

⁹ Şi ea a scris în scrisori, zicând: Proclamaţi un post şi puneţi pe Nabot în fruntea poporului;

¹⁰ şi puneţi în faţă cu el doi oameni nelegiuiţi care să mărturisească împotriva lui, zicând: Tu ai blestemat pe Dumnezeu şi pe rege. Apoi, scoateţi-l şi ucideţi-l cu pietre, ca să moară.

¹¹ Şi oamenii din cetatea lui, bătrânii şi guvernatorii care locuiau în cetatea lui, au făcut după cum le poruncise Izabela, după cum era scris în scrisorile pe care le trimisese ea.

¹² Au proclamat un post şi au pus pe Nabot în fruntea poporului.

¹³ Şi doi oameni, nelegiuiţi, au venit şi s-au aşezat în faţa lui; şi cei doi nelegiuiţi au mărturisit împotriva lui, împotriva lui Nabot, în prezenţa poporului, zicând: Nabot a blestemat pe Dumnezeu şi pe rege! Atunci ei l-au scos în afara cetăţii şi l-au lovit cu pietre până când a murit.

¹⁴ Şi au trimis să spună Izabelei, zicând: Nabot a fost lovit cu pietre şi este mort.

¹⁵ Şi când Izabela a auzit că Nabot a fost lovit cu pietre şi că a murit, Izabela a zis lui Ahab: Scoală-te şi ia în stăpânire via lui Nabot din Izreel, care n-a vrut să ţi-o dea pe preţ de argint; căci Nabot nu mai trăieşte, ci a murit.

¹⁶ Şi cum a auzit Ahab că Nabot a murit, s-a sculat şi s-a coborât în via lui Nabot din Izreel, ca s-o ia în stăpânire.

¹⁷ Atunci Cuvântul Domnului a venit la Ilie Tişbitul, zicând:

¹⁸ Scoală-te şi coboară-te înaintea lui Ahab, regele lui Israel, care domneşte în Samaria; iată, este în via lui Nabot, unde s-a coborât ca s-o ia în stăpânire.

¹⁹ Să-i vorbeşti, zicând: Aşa vorbeşte Domnul: Nu eşti tu un ucigaş şi un hoţ? Şi să-i mai spui, zicând: Chiar în locul unde câinii au lins sângele lui Nabot, vor linge câinii şi sângele tău.

²⁰ Atunci Ahab a zis lui Ilie: M-ai găsit, duşmanule? Şi el a răspuns: Te-am găsit, pentru că le-ai vândut ca să faci ce este rău înaintea Domnului.

²¹ Iată ce zice Domnul: Voi aduce nenorocirea peste tine, îţi voi stârpi urmaşii şi voi nimici pe orice suflet de parte bărbătească dintre ai lui Ahab, fie sclav, fie liber în Israel.

²² Şi voi face casei tale ca şi casei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, şi ca şi casei lui Baeşa, fiul lui Ahia, pentru că M-ai mâniat şi ai făcut pe Israel să păcătuiască.

²³ Şi Domnul a vorbit şi despre Izabela, zicând: Câinii vor mânca pe Izabela lângă zidul Izreelui.

²⁴ Cine va muri în cetate din casa lui Ahab, va fi mâncat de câini, iar cine va muri pe câmp, va fi mâncat de păsările cerului.

²⁵ Nimeni altul n-a fost ca Ahab, care să se fi vândut pe sine însuşi ca să facă ce este rău înaintea Domnului, pentru că Izabela, soţia lui, îl întărâta.

²⁶ El s-a comportat groaznic, mergând după idoli, cum au făcut amoriţii, pe care Domnul i-a alungat dinaintea copiilor lui Israel.

²⁷ Când a auzit Ahab cuvintele acestea, şi-a rupt hainele, şi-a pus un sac pe trup şi a postit; se culca în sac şi umbla jelindu-se.

²⁸ Şi Cuvântul Domnului a venit la Ilie Tişbitul, zicând:

²⁹ Ai văzut cum s-a umilit Ahab înaintea Mea? Pentru că s-a umilit înaintea Mea nu voi aduce nenorocirea în timpul vieţii lui, ci în timpul vieţii fiului său voi aduce nenorocirea peste casa lui!

22

¹ Au trecut trei ani fără război între Siria şi Israel.

² Apoi, în al treilea an, Iosafat, regele lui Iuda, s-a coborât la regele lui Israel.

³ Şi regele lui Israel a zis slujitorilor săi: Ştiţi că Ramot din Galaad este al nostru. Şi noi nu facem nimic ca să-l luăm din mâna regelui Siriei.

⁴ Şi el a zis lui Iosafat: Vrei să vii cu mine să luptăm împotriva Ramotului din Galaad? Iosafat a zis regelui lui Israel: Eu sunt ca tine, poporul meu ca poporul tău şi caii mei ca ai tăi.

⁵ Şi Iosafat a zis regelui lui Israel: întreabă, te rog, Cuvântul Domnului.

⁶ Şi regele lui Israel a adunat profeţii în număr de aproape patru sute şi le-a zis: Să merg să lupt împotriva Ramotului din Galaad, sau să mă abţin? Şi ei au zis: Urcă-te, pentru că Domnul îl va da în mâna regelui.

⁷ Şi Iosafat a zis: Nu mai este aici nici un profet al Domnului, ca să-l putem întreba?

⁸ Şi regele lui Israel a zis lui Iosafat: Mai este un om, Mica, fiul lui Imla, prin care am putea să întrebăm pe Domnul, dar îl urăsc, pentru că nu profeţeşte despre mine nimic bun, ci numai rău. Şi Iosafat a zis: Să nu zică regele un lucru ca acesta!

⁹ Atunci regele lui Israel a chemat pe un ofiţer şi a zis: Grăbeşte-te şi adu imediat pe Mica, fiul lui Imla.

¹⁰ Şi regele lui Israel şi Iosafat, regele lui Iuda, s-au aşezat fiecare pe tronul său, îmbrăcaţi în haine regeşti, în locul de la intrarea porţii Samariei; şi toţi profeţii au profeţit înaintea lor.

¹¹ Şi Zedechia, fiul lui Chenaana, îşi făcuse nişte coarne de fier şi a zis: Aşa vorbeşte Domnul: Cu coarnele acestea vei împunge pe sirieni până vor fi nimiciţi.

¹² Şi toţi profeţii profeţeau la fel, zicând: Urcă-te la Ramot din Galaad şi învinge, căci Domnul îl va da în mâna regelui.

¹³ Mesagerul care se dusese să cheme pe Mica, i-a vorbit, zicând: Iată, cuvintele profeţilor, sunt toate încurajatoare pentru rege. Să fie, te rog, şi cuvântul tău ca al fiecăruia dintre ei, şi vorbeşte spre încurajare.

¹⁴ Dar Mica a zis: Viu este Domnul că voi vorbi ceea ce-mi va spune Domnul.

¹⁵ A venit la rege şi regele i-a zis: Mica, să mergem să luptăm împotriva Ramotului din Galaad, sau să ne abţinem? El a răspuns: Urcă-te şi învinge-l, căci Domnul îl va da în mâna regelui.

¹⁶ Şi regele i-a zis: De câte ori să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în Numele Domnului?

¹⁷ Şi Mica a zis: Am văzut pe tot Israelul împrăştiat pe munţi, ca nişte oi care n-au păstor. Şi Domnul a zis: Oamenii aceştia n-au stăpân; să se întoarcă fiecare acasă în pace.

¹⁸ Şi regele lui Israel a zis lui Iosafat: Nu ţi-am spus că el nu profeţeşte nimic bun despre mine, ci numai rău?

¹⁹ Şi Mica a mai zis: Ascultă deci Cuvântul Domnului! Am văzut pe Domnul stând pe tronul Lui şi toată oştirea cerurilor stând lângă El, la dreapta şi la stânga Lui.

²⁰ Şi Domnul a zis: Cine va amăgi pe Ahab ca să se urce la Ramot din Galaad şi să piară acolo? Şi au răspuns unul într-un fel şi altul în alt fel.

²¹ Apoi a venit un duh şi s-a înfăţişat înaintea Domnului şi a zis: Eu îl voi amăgi.

²² Şi Domnul i-a zis: Cum? Şi el a zis: Voi ieşi şi voi fi un duh de minciună în gura tuturor profeţilor lui. Atunci Domnul a zis: Să-l amăgeşti şi să reuşeşti. Du-te şi fă aşa!

²³ Şi acum, iată, Domnul a pus un duh de minciună în gura tuturor profeţilor tăi; şi Domnul a vestit dezastru împotriva ta.

²⁴ Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, s-a apropiat şi a lovit pe Mica peste obraz, şi a zis: Pe unde a ieşit Duhul Domnului din mine ca să-ţi vorbească?

²⁵ Şi Mica a zis: Vei vedea în ziua când vei intra într-o cameră interioară ca să te ascunzi.

²⁶ Şi regele lui Israel a zis: Ia pe Mica şi du-l înapoi la Amon, guvernatorul cetăţii, şi la Ioas, fiul regelui,

²⁷ şi să le spui: Aşa vorbeşte regele: Puneţi pe omul acesta în închisoare şi hrăniţi-l cu pâinea suferinţei şi cu apa suferinţei, până când mă voi întoarce în pace!

²⁸ Şi Mica a zis: Dacă te vei întoarce în pace, Domnul n-a vorbit prin mine. Şi el a zis: Ascultaţi, toate popoarele!

²⁹ Şi regele lui Israel şi Iosafat, regele lui Iuda, s-au urcat la Ramot din Galaad.

³⁰ Şi regele lui Israel a zis lui Iosafat: Eu îmi voi schimba hainele şi voi pleca la luptă; dar tu îmbracă-te cu hainele tale regeşti. Aşa că regele lui Israel şi-a schimbat hainele şi s-a dus la luptă.

³¹ Regele Siriei dăduse ordin celor treizeci şi doi de conducători ai carelor sale, zicând: Nu vă luptaţi nici cu cel mic, nici cu cel mare, ci numai cu regele lui Israel.

³² Şi când au văzut conducătorii carelor pe Iosafat, au zis: Negreşit, acesta este regele lui Israel. Şi l-au înconjurat ca să se lupte cu el. Şi Iosafat a strigat.

³³ Când conducătorii carelor au văzut că nu era regele lui Israel, s-au întors de la urmărirea lui.

³⁴ Atunci un om a tras cu arcul la întâmplare şi a lovit pe regele lui Israel între încheieturile armurii; şi regele a zis conducătorului carului său: întoarce şi scoate-mă de pe câmpul de bătălie, căci sunt greu rănit.

³⁵ Şi lupta a devenit tot mai crâncenă în ziua aceea, şi regele lui Israel a stat proptit în carul lui în faţa sirienilor, şi seara a murit, şi sângele din rană a curs înăuntrul carului.

³⁶ Pe la apusul soarelui s-a strigat prin toată tabăra: Să plece fiecare în cetatea lui şi să plece fiecare în teritoriul lui.

³⁷ Astfel regele a murit şi a fost adus la Samaria, şi ei au îngropat pe rege în Samaria.

³⁸ Când au spălat carul în iazul Samariei, câinii au lins sângele lui Ahab, iar prostituatele se scăldau acolo, după cuvântul pe care l-a spus Domnul.

³⁹ Şi celelalte fapte ale lui Ahab, tot ce a făcut el, casa de fildeş pe care a zidit-o şi toate cetăţile pe care le-a zidit, nu sunt oare scrise în Cartea Cronicilor regilor lui Israel?

⁴⁰ Ahab a adormit cu părinţii lui, şi în locul lui a domnit fiul său Ahazia.

⁴¹ Iosafat, fiul lui Asa, a început să domnească peste Iuda în al patrulea an al lui Ahab, regele lui Israel.

⁴² Iosafat era de treizeci şi cinci de ani când a devenit rege şi a domnit douăzeci şi cinci de ani în Ierusalim. Numele mamei lui era Azuba, fiica lui Şilhi.

⁴³ El a umblat în calea tatălui său Asa şi nu s-a depărtat deloc de la ea, făcând ce este plăcut înaintea Domnului. Dar înălţimile n-au fost îndepărtate; poporul tot mai aducea jertfe şi ardea tămâie pe înălţimi.

⁴⁴ Iosafat a făcut pace cu regele lui Israel.

⁴⁵ Celelalte fapte ale lui Iosafat şi puterea pe care a arătat-o, şi cum s-a luptat nu sunt oare scrise în Cartea Cronicilor regilor lui Iuda?

⁴⁶ Şi el a scos din ţară pe sodomiţii care mai rămăseseră de pe vremea tatălui său Asa.

⁴⁷ Pe atunci nu era rege în Edom, ci domnea un guvernator.

⁴⁸ Iosafat a făcut corăbii din Tars, ca să meargă la Ofir să aducă aur; dar nu s-au dus, deoarece corăbiile s-au sfărâmat la Eţion-Gheber.

⁴⁹ Atunci Ahazia, fiul lui Ahab, a zis lui Iosafat: Permite slujitorilor mei să meargă cu slujitorii tăi pe corăbii. Dar Iosafat n-a vrut.

⁵⁰ Şi Iosafat a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea tatălui său David. Şi în locul lui a domnit fiul său Ioram.

⁵¹ Ahazia, fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel la Samaria în anul al şaptesprezecelea al lui Iosafat, regele lui Iuda. El a domnit doi ani peste Israel.

⁵² El a făcut ce este rău înaintea Domnului, şi a umblat în calea tatălui său şi în calea mamei sale, şi în calea lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care a atras pe Israel în păcat;

⁵³ căci a slujit lui Baal şi s-a închinat înaintea lui, şi a mâniat pe Domnul Dumnezeul lui Israel, întocmai cum a făcut şi tatăl Său.