1

¹ După moartea lui Saul, David, după ce se întorsese de la nimicirea amaleciţilor, a rămas două zile la Ţiclag.

² Şi iată că a treia zi a venit un om din tabăra lui Saul cu hainele sfâşiate şi cu ţărână presărată pe cap. Când a ajuns la David, s-a proşternut la pământ şi s-a închinat.

³ Şi David i-a zis: De unde vii? El i-a zis: Am fugit din tabăra lui Israel.

⁴ Atunci David i-a zis: Cum merg lucrurile? Te rog, spune-mi. Şi el a răspuns: Poporul a fugit de pe câmpul de bătălie şi mulţi din popor au căzut şi sunt morţi; chiar şi Saul şi fiul său Ionatan au murit.

⁵ David a zis tânărului care-i spusese aceste lucruri: De unde ştii că Saul şi fiul său Ionatan au murit?

⁶ Şi tânărul care-i spusese a zis: S-a întâmplat să fiu pe Muntele Ghilboa şi iată, Saul stătea rezemat în suliţa său, iar carele şi călăreţii îl urmăreau îndeaproape.

⁷ Şi când s-a uitat în spatele lui, m-a văzut şi m-a chemat. Şi eu am zis: Iată-mă.

⁸ Şi el mi-a zis: Cine eşti? Şi eu i-am răspuns: Sunt un amalecit.

⁹ El mi-a zis din nou: Apropie-te, te rog, şi omoară-mă; căci m-a cuprins agonia, cu toate că sunt încă plin de viaţă.

¹⁰ M-am apropiat deci de el şi l-am omorât, pentru că ştiam că nu mai putea să trăiască după ce a căzut. Şi am luat coroana care era pe capul lui şi brăţara care era pe mâna lui şi le-am adus aici la domnul meu.

¹¹ Atunci David şi-a înhăţat hainele şi le-a sfâşiat, şi la fel au făcut toţi oamenii care erau lângă el.

¹² Şi au jelit, au plâns şi au postit până seara pentru Saul şi pentru fiul său Ionatan, pentru poporul Domnului şi pentru casa lui Israel, întrucât căzuseră loviţi de sabie.

¹³ Şi David a zis tânărului care-i spusese aceste lucruri: De unde eşti? Şi el a răspuns: Sunt fiul unui străin, un amalecit.

¹⁴ Şi David i-a zis: Cum de nu ţi-a fost frică să întinzi mâna şi să nimiceşti pe unsul Domnului?

¹⁵ Şi David a chemat pe unul din tinerii lui şi a zis: Du-te şi omoară-l! El a lovit pe amalecit, care a murit.

¹⁶ Şi David i-a zis: Sângele tău să cadă asupra capului tău, căci gura ta a mărturisit împotriva ta, zicând: Am omorât pe unsul Domnului.

¹⁷ Şi cu această cântare de doliu David a plâns pe Saul şi pe fiul său Ionatan,

¹⁸ şi a poruncit să înveţe pe copiii lui Iuda Cântarea Arcului; iată, este scrisă în Cartea lui Iaşer.

¹⁹ Frumuseţea lui Israel este ucisă pe înălţimile tale!
Cum au căzut vitejii!

²⁰ N-o spuneţi în Gat, n-o vestiţi pe străzile Ascalonului, ca să nu se bucure fiicele filistenilor, ca să nu se laude fiicele celor necircumcişi

²¹ O, munţi din Ghilboa! Nici rouă, nici ploaie să nu cadă pe voi, nici câmpii roditoare să nu fie pe voi. Căci acolo este aruncat scutul vitejilor! Scutul lui Saul, care nu mai este uns cu untdelemn.

²² De la sângele celor răniţi, de la grăsimea celor viteji, săgeata lui Ionatan nu se întorcea niciodată înapoi, şi sabia lui Saul nu s-a întors fără nimic.

²³ Saul şi Ionatan s-au iubit şi s-au plăcut în timpul vieţii lor şi la moarte n-au fost despărţiţi; erau mai uşori decât vulturii, erau mai puternici decât leii.

²⁴ O, fiice ale lui Israel, plângeţi pe Saul, care vă îmbrăca în stacojiu cu măreţie; care punea ornamente de aur pe hainele voastre!

²⁵ Cum au căzut cei viteji în mijlocul bătăliei!
Ionatan este ucis pe locurile tale înalte.

²⁶ Mă doare după tine, frate, Ionatane!
Tu-mi erai foarte plăcut; dragostea ta pentru mine era minunată, întrecând dragostea femeilor.

²⁷ Cum au căzut cei viteji, şi cum au pierit armele războiului!

2

¹ După aceea, David a întrebat pe Domnul, zicând: Să mă urc în vreuna din cetăţile lui Iuda? Şi Domnul i-a zis: Urcă-te. David a zis: Unde să mă urc? Şi Domnul a zis: La Hebron.

² David s-a urcat acolo, cu cele două soţii ale sale: Ahinoam, izreelita şi Abigail din Carmel, văduva lui Nabal, carmelitul.

³ Şi David a luat cu el şi pe oamenii care erau cu el, fiecare om cu casa lui; şi au locuit în cetăţile Hebronului.

⁴ Bărbaţii din Iuda au venit şi au uns acolo pe David ca rege peste casa lui Iuda. Şi au spus lui David, zicând: Oamenii din Iabesul Galaadului au îngropat pe Saul.

⁵ Şi David a trimis mesageri la oamenii din Iabesul Galaadului, şi le-a zis: Binecuvântaţi să fiţi de Domnul, fiindcă aţi arătat o astfel de bunăvoinţă faţă de Saul, domnul vostru, şi l-aţi îngropat!

⁶ Şi acum, Domnul să vă arate bunătate şi credincioşie! Vă voi face şi eu bine, pentru că aţi făcut lucrul acesta.

⁷ Să vi se întărească mâinile şi fiţi viteji; căci stăpânul vostru Saul este mort şi casa lui Iuda m-a uns rege peste ea.

⁸ Dar Abner, fiul lui Ner, conducătorul armatei lui Saul, a luat pe Iş-Boşet, fiul lui Saul şi l-a adus la Mahanaim.

⁹ Şi el l-a făcut rege peste Gaiaad, peste aşeriţi, peste Izreel, peste Efraim, peste Beniamin şi peste tot Israelul.

¹⁰ Iş-Boşet, fiul lui Saul, era în vârstă de patruzeci de ani, când a început să domnească peste Israel, şi a domnit doi ani. Numai casa lui Iuda a urmat pe David.

¹¹ Şi timpul cât a domnit David la Hebron peste casa lui Iuda a fost de şapte ani şi şase luni.

¹² Abner, fiul lui Ner, şi oamenii lui Iş-Boşet, fiul lui Saul, au ieşit din Mahanaim spre Gabaon.

¹³ Şi Ioab, fiul Ţeruiei, şi oamenii lui David, au ieşit şi ei şi i-au întâlnit la iazul din Gabaon. Şi s-au aşezat, unii pe o parte a iazului, ceilalţi pe cealaltă parte a iazului.

¹⁴ Atunci Abner a zis lui Ioab: Lasă acum pe tineri să se scoale şi să lupte înaintea noastră! Şi Ioab a zis: Să se scoale!

¹⁵ Ei s-au sculat şi au înaintat în număr de doisprezece din Beniamin, pentru Iş-Boşet, fiul lui Saul, şi doisprezece dintre slujitorii lui David.

¹⁶ Şi fiecare a apucat pe celălalt de cap şi şi-au înfipt unul altuia sabia în coastă şi au căzut toţi deodată. De aceea, locul acela care este în Gabaon a fost numit Helcat-Haţurim (Locul săbiilor ascuţite).

¹⁷ În ziua aceea a fost o luptă foarte aprigă, iar Abner şi bărbaţii lui Israel au fost bătuţi de oamenii lui David.

¹⁸ Acolo erau şi cei trei fii ai Ţeruiei: Ioab, Abişai şi Asael. Şi Asael era iute de picioare, ca o căprioară de câmp.

¹⁹ Asael a urmărit pe Abner şi nu s-a dat nici la dreapta, nici la stânga din urmărirea lui Abner.

²⁰ Atunci Abner s-a uitat înapoi şi a zis: Tu eşti, Asael? Şi el a răspuns: Eu sunt.

²¹ Şi Abner i-a zis: Abate-te la dreapta sau la stânga, pune mâna pe unul din tinerii aceştia şi ia pentru tine armele lui. Dar Asael nu s-a abătut din urmărirea lui.

²² Abner a zis iarăşi lui Asael: Abate-te dinapoia mea. De ce să te lovesc şi să te trântesc la pământ? Cum aş putea atunci da faţă cu fratele tău Ioab?

²³ Dar Asael n-a vrut să se abată. De aceea, Abner l-a lovit în pântece cu capătul neascuţit al suliţei şi suliţa a ieşit prin spate; şi el a căzut acolo şi a murit pe loc. Toţi cei ce ajungeau la locul unde căzuse Asael mort, se Opreau.

²⁴ Ioab şi Abişai au urmărit pe Abner. La asfinţitul soarelui au ajuns la dealul Ama, care este în dreptul Ghiahului, pe drumul care duce în Deşertul Gabaonului.

²⁵ Copiii lui Beniamin s-au adunat în urma lui Abner, au făcut o ceată şi s-au oprit pe vârful unui deal.

²⁶ Apoi Abner a chemat pe Ioab şi a zis: Oare sabia va sfâşia fără încetare? Nu ştii că la sfârşit va fi amar? Şi până când vei refuza să spui poporului să nu mai urmărească pe fraţii lui?

²⁷ Şi Ioab a zis: Viu este Dumnezeu că, dacă n-ai fi vorbit, poporul n-ar fi încetat până mâine dimineaţă să urmărească pe fraţii lui.

²⁸ Şi Ioab a sunat din trompetă; şi tot poporul s-a oprit şi n-au mai urmărit pe Israel, nici n-au mai luptat.

²⁹ Abner şi oamenii lui au mers toată noaptea prin câmpie, au trecut Iordanul, au străbătut tot Bitronul şi au venit la Mahanaim.

³⁰ Ioab s-a întors de la urmărirea lui Abner. Şi când a adunat tot poporul, dintre slujitorii lui David lipseau nouăsprezece bărbaţi şi Asael.

³¹ Dar slujitorii lui David omorâseră trei sute şaizeci de bărbaţi din bărbaţii lui Beniamin şi ai lui Abner.

³² Au luat pe Asael şi l-au îngropat în mormântul tatălui său la Betleem. Ioab şi oamenii lui au călătorit toată noaptea şi au venit la Hebron în zorii zilei.

3

¹ Între casa lui Saul şi casa lui David a fost un război lung, dar David era din ce în ce mai puternic, iar casa lui Saul slăbea din ce în ce mai mult.

² Şi în Hebron, lui David i s-au născut fii: întâiul său născut a fost Amnon, din Ahinoam, izreelita;

³ al doilea, Chileab, din Abigail, soţia lui Nabal din Carmel; al treilea, Absalom, fiul Maachei, fiica lui Talmai, regele Gheşurului;

⁴ al patrulea, Adonia, fiul Hagitei;al cincilea, Şefatia, fiul Abitalei;

⁵ şi al şaselea, Itream, din Egla, soţia lui David. Aceştia i s-au născut lui David la Hebron.

⁶ În timpul războiului dintre casa lui Saul şi casa lui David, Abner s-a arătat puternic pentru casa lui Saul.

⁷ Dar Saul avusese o concubină al cărei nume era Riţpa, fiica lui Aiia. Şi Iş-Boşet a zis lui Abner: De ce ai intrat la concubina tatălui meu?

⁸ Atunci Abner s-a mâniat foarte tare din cauza cuvintelor lui Iş-Boşet şi a zis: Sunt eu oare un cap de câine al lui Iuda? Astăzi eu arăt milă faţă de casa tatălui tău Saul, faţă de fraţii şi prietenii lui şi nu te-am dat în mâinile lui David; cu toate acestea astăzi tu mă acuzi pentru un păcat făcut cu femeia aceasta?

⁹ Aşa să-i facă Dumnezeu lui Abner, ba chiar mai mult, dacă nu voi face cum i-a jurat Domnul lui David –

¹⁰ când i-a spus că regatul va fi luat de la casa lui Saul şi că tronul lui David va fi ridicat peste Israel şi peste Iuda, de la Dan până la Beer-Şeba.

¹¹ Şi Iş-Boşet n-a mai putut răspunde lui Abner nici un cuvânt, pentru că se temea de el.

¹² Apoi Abner a trimis mesageri la David ca să-i spună din partea lui: A cui este ţara? Şi a mai zis: Fă legământ cu mine şi iată, mâna mea va fi cu tine ca să aduci la tine pe tot Israelul.

¹³ Şi David a zis: Bine, voi face legământ cu tine, dar un lucru cer de la tine: să nu-mi vezi faţa decât dacă-mi vei aduce mai întâi pe Mical, fiica lui Saul, când vei veni să-mi vezi faţa.

¹⁴ David a trimis mesageri la Iş-Boşet, fiul lui Saul, zicând: Dă-mi pe soţia mea Mical, cu care m-am logodit pentru o sută de prepuţuri de la filisteni.

¹⁵ Iş-Boşet a trimis s-o ia de la soţul ei Paltiel, fiul lui Laiş.

¹⁶ Soţul ei a mers cu ea până la Bahurim, plângând în urma ei. Atunci Abner i-a zis: Du-te, întoarce-te! Şi el s-a întors.

¹⁷ Abner a stat de vorbă cu bătrânii lui Israel, zicând: Voi aţi cerut altădată pe David ca să fie rege peste voi.

¹⁸ Acum deci, puneţi-l, căci Domnul a vorbit despre David, zicând: Prin mâna robului Meu David voi elibera pe poporul Meu Israel din mâna filistenilor şi din mâna tuturor duşmanilor lui.

¹⁹ Şi Abner a vorbit şi lui Beniamin. Apoi Abner s-a dus să spună în auzul lui David la Hebron ce hotărâse Israel şi toată casa lui Beniamin.

²⁰ Abner a ajuns la David în Hebron însoţit de douăzeci de oameni. Şi David a făcut o petrecere pentru Abner şi pentru oamenii care erau cu el.

²¹ Şi Abner a zis lui David: Dă-mi voie să mă scol şi să plec, şi voi strânge tot Israelul la domnul meu, regele, ca ei să facă un legământ cu tine, şi să poţi fi rege peste tot ce-ţi doreşte sufletul. David a dat drumul lui Abner, şi el s-a dus în pace.

²² Ioab şi slujitorii lui David s-au întors de la urmărirea unei cete şi au adus cu ei o mare pradă. Abner nu mai era la David în Hebron, pentru că David îi dăduse drumul, iar Abner plecase în pace.

²³ Când a venit Ioab cu toată armata care era cu el, au spus lui Ioab, zicând: Abner, fiul lui Ner, a venit la rege şi el i-a dat drumul; şi Abner s-a dus în pace.

²⁴ Ioab a venit la rege şi i-a zis: Ce ai făcut? Iată, Abner a venit la tine;de ce l-ai eliberat şi l-ai lăsat să plece?

²⁵ Tu cunoşti pe Abner, fiul lui Ner! A venit să te înşele, ca să afle plecarea şi venirea ta şi ca să ştie tot ce faci.

²⁶ Şi Ioab a ieşit de la David şi a trimis nişte mesageri după Abner care l-au adus înapoi de la fântâna fără apă Sira; dar David nu ştia nimic.

²⁷ Şi când Abner s-a întors la Hebron, Ioab l-a tras deoparte în poartă, ca să vorbească cu el în ascuns; şi acolo l-a lovit în pântece şi l-a omorât, pentru sângele fratelui său Asael

²⁸ După aceea David a aflat şi a zis: Eu şi împărăţia mea suntem nevinovaţi pe veci, înaintea Domnului, pentru sângele lui Abner, fiul lui Ner.

²⁹ Sângele acesta să cadă peste capul lui Ioab şi peste toată casa tatălui său! Şi niciodată să nu lipsească din casa lui Ioab cineva atins de o scurgere, sau de lepră, sau care să se reazeme în cârjă, sau care să cadă ucis de sabie, sau care să ducă lipsă de pâine!

³⁰ În felul acesta Ioab şi fratele său Abişai au ucis pe Abner, pentru că el omorâse pe Asael, fratele lor, în lupta de la Gabaon.

³¹ Şi David a zis lui Ioab şi întregului popor care era cu el: Rupeţi-vă hainele şi încingeţi-vă cu saci şi bociţi înaintea lui Abner! Şi regele David mergea în urma sicriului.

³² Şi ei au îngropat pe Abner în Hebron;şi regele şi-a ridicat glasul şi a plâns la mormântul lui Abner, şi tot poporul plângea.

³³ Şi regele a plâns pentru Abner şi a zis: Să moară Abner cum moare un mişel?

³⁴ Mâinile tale nu erau legate, nici picioarele încătuşate. Tu ai căzut cum cade cineva înaintea celor răi! Şi tot poporul a plâns din nou pentru el.

³⁵ Când tot poporul a venit ca să-l convingă pe David să mănânce ceva în timp ce era încă zi, David a jurat, zicând: Aşa să-mi facă Dumnezeu, ba chiar mai mult, dacă voi gusta pâine sau altceva înainte de apusul soarelui!

³⁶ Tot poporul a luat la cunoştinţă despre aceasta şi i-a plăcut; de altfel tot ce făcea regele plăcea întregului popor.

³⁷ Şi în ziua aceea tot poporul şi tot Israelul au înţeles că n-a fost intenţia regelui să omoare pe Abner, fiul lui Ner.

³⁸ Şi regele a zis slujitorilor lui: Nu ştiţi că un conducător şi un om mare a căzut astăzi în Israel?

³⁹ Şi eu sunt încă slab cu toate că sunt uns ca rege; şi oamenii aceştia, fiii Ţeruiei, sunt prea puternici pentru mine. Domnul să răsplătească aceluia care a făcut răul, după răutatea lui!

4

¹ Şi când fiul lui Saul a auzit că Abner a murit la Hebron, mâinile i-au rămas fără putere, şi tot Israelul s-a înspăimântat.

² Şi fiul lui Saul avea doi comandanţi peste trupele de război; numele unuia era Baana, iar numele celuilalt era Recab, fiii lui Rimon din Beerot, dintre fiii lui Beniamin. (Căci Beerot era şi el parte din Beniamin,

³ pentru că beerotiţii fugiseră la Ghitaim şi au locuit acolo până în ziua de astăzi.)

⁴ Şi Ionatan, fiul lui Saul, avea un fiu schilod de picioare. Era de cinci ani, când a venit din Izreel vestea morţii lui Saul şi a lui Ionatan, şi când doica lui l-a luat şi a fugit. S-a întâmplat că în graba ei să fugă, el a căzut şi a rămas schilod. Numele lui era Mefiboşet.

⁵ Şi fiii lui Rimon beerotitul, Recab şi Baana, s-au dus în timpul căldurii zilei şi au ajuns în casa lui Iş-Boşet care se odihnea de amiază.

⁶ Au pătruns până în mijlocul casei, dându-se drept negustori de grâu, şi l-au lovit în pântece; şi Recab şi Baana, fratele său, au scăpat,

⁷ Când au intrat în casă, în timp ce el era culcat în pat în dormitorul lui, l-au lovit şi l-au omorât, şi i-au tăiat capul. I-au luat capul şi au mers toată noaptea prin câmpie.

⁸ Şi ei au adus capul lui Iş-Boşet la David, în Hebron, şi au zis regelui: Iată, capul lui Iş-Boşet, fiul lui Saul, duşmanul tău, care voia să-ţi ia viaţa! Şi Domnul a răzbunat astăzi pe domnul meu, regele, împotriva lui Saul şi împotriva urmaşilor lui!

⁹ Şi David a răspuns lui Recab şi lui Baana, fratele său, fiii lui Rimon beerotitul, şi le-a zis: Viu este Domnul, care mi-a răscumpărat sufletul din orice primejdie,

¹⁰ când cel care mi-a spus, zicând: Iată, Saul este mort, crezând că îmi aduce o veste bună, l-am prins şi l-am ucis la Ţiclag – cel care a crezut că îi voi da o răsplată pentru vestea lui;

¹¹ şi când nişte oameni răi au ucis un om nevinovat în casa lui şi în patul lui, cu cât mai mult nu îi voi cere sângele din mâna voastră şi vă voi nimici de pe pământ.

¹² Şi David a poruncit slujitorilor lui să-i omoare; le-au tăiat mâinile şi picioarele şi i-au spânzurat la marginea iazului din Hebron. Dar au luat capul lui Iş-Boşet şi l-au îngropat în mormântul lui Abner, în Hebron.

5

¹ Toate seminţiile lui Israel au venit la David în Hebron şi au vorbit, zicând: Iată-ne, noi suntem oasele şi carnea ta.

² Şi chiar odinioară, când Saul era rege peste noi, tot tu erai cel care conduceai afară şi înăuntru pe Israel. Şi Domnul ţi-a zis: Tu vei păstori pe poporul Meu Israel şi tu vei fi conducătorul lui Israel.

³ Astfel toţi bătrânii lui Israel au venit la rege în Hebron, şi regele David a făcut cu ei legământ la Hebron, înaintea Domnului. Şi ei au uns pe David rege peste Israel.

⁴ David era în vârstă de treizeci de ani, când a început să domnească, şi a domnit patruzeci de ani.

⁵ În Hebron a domnit peste Iuda şapte ani şi şase luni, şi în Ierusalim a domnit treizeci şi trei de ani peste tot Israelul şi Iuda.

⁶ Regele a mers cu oamenii lui la Ierusalim împotriva iebusiţilor, locuitorii ţării. Şi ei au vorbit lui David, zicând: Aici nu vei intra, pentru că şi orbii şi şchiopii ţi se vor împotrivi. Prin aceasta spuneau că David nu va intra aici cu nici un chip.

⁷ Dar David a pus mâna pe fortăreaţa Sidonului: aceasta este Cetatea lui David.

⁸ Şi David a zis în ziua aceea: Oricine se va urca la canal şi va bate pe iebusiţi (pe şchiopul şi orbul care sunt urâţi de sufletul lui David), va fi cap şi conducător. De aceea se zice: Orbul şi şchiopul nu vor intra în Casa Domnului.

⁹ David a locuit în fortăreaţă şi a numit-o cetatea lui David. Apoi David a zidit-o de jur împrejur, de la Milo până înăuntru.

¹⁰ David ajungea tot mai tare şi Domnul Dumnezeul oştirilor era cu el.

¹¹ Hiram, regele Tirului, a trimis mesageri la David, şi lemn de cedru, şi tâmplari, şi cioplitori de piatră, care au zidit o casă lui David.

¹² Astfel David a cunoscut că Domnul îl întărea ca rege al lui Israel, şi că El îi ridica împărăţia din cauza poporului Său Israel.

¹³ David şi-a mai luat concubine şi soţii din Ierusalim, după ce a venit de la Hebron; şi lui David i s-au mai născut fii şi fiice.

¹⁴ Iată numele celor ce i s-au născut la Ierusalim: Şamua, Şobab, Natan, Solomon,

¹⁵ Ibhar, Elişua, Nefeg, Iafia,

¹⁶ Elişama, Eliada şi Elifelet.

¹⁷ Când filistenii au auzit că au uns pe David rege peste Israel, s-au urcat cu toţii să caute pe David. David a auzit şi a coborât în fortăreaţă.

¹⁸ Filistenii au venit şi s-au răspândit în Valea Refaim.

¹⁹ David a întrebat pe Domnul, zicând: Să mă urc împotriva filistenilor? Îi vei da în mâinile mele? Şi Domnul a zis lui David: Urcă-te, căci îi voi da pe filisteni în mâinile tale.

²⁰ David a venit la Baal-Peraţim, şi David i-a învins acolo; şi a zis: Domnul a risipit pe duşmanii mei dinaintea mea, cum se risipesc apele care se rup. De aceea s-a dat acelui loc numele Baal-Peraţim (Şesul rupturii).

²¹ Şi ei şi-au lăsat acolo idolii, şi David şi oamenii lui i-au luat.

²² Filistenii s-au urcat din nou şi s-au răspândit în Valea Refaim.

²³ Şi când David a întrebat pe Domnul, El a zis: Să nu te urci, ci să-i înconjuri pe la spate şi să vii împotriva lor în faţa duzilor.

²⁴ Când vei auzi un sunet ca tropotul unor armate în vârful duzilor, să înaintezi repede, pentru că atunci Domnul va merge înaintea ta, ca să bată tabăra filistenilor.

²⁵ Şi David a făcut cum îi poruncise Domnul şi a bătut pe filisteni de la Gheba până la Ghezer.

6

¹ David a adunat din nou pe toţi aleşii lui Israel, în număr de treizeci de mii de oameni.

² Şi David şi tot poporul care era cu el s-au sculat şi au mers la Baale-Iuda, ca să aducă de acolo chivotul lui Dumnezeu, înaintea căruia este chemat Numele Domnului oştirilor, care stă între heruvimi deasupra chivotului.

³ Şi ei au pus chivotul lui Dumnezeu într-un car nou ca să-l aducă din casa lui Abinadab, care era pe deal; Uza şi Ahio, fiii lui Abinadab, conduceau carul cel nou.

⁴ L-au adus deci cu chivotul lui Dumnezeu din casa lui Abinadab, care era pe deal; şi Ahio mergea înaintea chivotului.

⁵ David şi toată casa lui Israel cântau înaintea Domnului cu tot felul de instrumente de lemn de chiparos, cu harpe, cu lire, cu tamburine, cu fluiere şi cu cimbale.

⁶ Şi când au ajuns la aria lui Nacon, Uza a întins mâna spre chivotul lui Dumnezeu şi s-a prins de el, pentru că boii l-au zdruncinat.

⁷ Şi mânia Domnului s-a aprins împotriva lui Uza şi Dumnezeu l-a lovit pe loc pentru păcatul lui, şi a murit acolo lângă chivotul lui Dumnezeu.

⁸ Şi David s-a întristat pentru că Domnul lovise pe Uza cu o astfel de pedeapsă şi locul acela a fost numit Pereţ-Uza (Ruperea lui Uza) până în ziua de azi.

⁹ David s-a temut de Domnul în ziua aceea şi a zis: Cum va intra la mine chivotul Domnului?

¹⁰ Şi David n-a vrut să aducă chivotul Domnului la el în Cetatea lui David, ci David l-a dus în casa lui Obed-Edom din Gat.

¹¹ Chivotul Domnului a rămas trei luni în casa lui Obed-Edom din Gat. Şi Domnul a binecuvântat pe Obed-Edom şi toată casa lui.

¹² Şi regelui David i s-a spus, zicând: Domnul a binecuvântat casa lui Obed-Edom şi tot ce este al lui, din cauza chivotului lui Dumnezeu. Atunci David a mers şi a adus chivotul lui Dumnezeu din casa lui Obed-Edom în Cetatea lui David, în mijlocul veseliei.

¹³ Şi tot la şase paşi pe care-i făceau cei ce duceau chivotul Domnului, el jertfea un bou şi un viţel gras.

¹⁴ Şi David dansa din toate puterile înaintea Domnului şi era încins cu efodul de in subţire.

¹⁵ Astfel David şi toată casa lui Israel au urcat chivotul Domnului, în strigăte de bucurie şi în sunet de trompetă.

¹⁶ Şi pe când chivotul Domnului intra în Cetatea lui David, Mical, fiica lui Saul, se uita pe fereastră şi a văzut pe regele David săltând şi dansând înaintea Domnului; şi ea l-a dispreţuit în inima ei.

¹⁷ Au adus chivotul Domnului şi l-au pus la locul lui în mijlocul cortului, pe care-l ridicase David pentru chivot; şi David a adus înaintea Domnului arderi-de-tot şi jertfe de mulţumire.

¹⁸ Când David a sfârşit de adus arderile-de-tot şi jertfele de mulţumire, a binecuvântat poporul în Numele Domnului oştirilor.

¹⁹ Şi a împărţit la tot poporul, la toată mulţimea lui Israel, la bărbaţi şi la femei, fiecăruia câte o bucată de pâine, şi câte o bucată de carne, şi câte o turtă de stafide. Şi tot poporul s-a dus, fiecare la casa lui.

²⁰ Apoi David s-a întors să-şi binecuvânteze casa. Şi Mical, fiica lui Saul, a ieşit în întâmpinarea lui David şi a zis: Cât de măreţ a fost astăzi regele lui Israel! Astăzi el s-a dezgolit înaintea slujitoarelor supuşilor lui, cum se dezgoleşte unul dintre cei fără ruşine!

²¹ Şi David a zis lui Mical: Am dansat înaintea Domnului, care m-a ales mai presus de casa tatălui tău şi de toată casa lui, ca să mă pună conducător peste poporul Domnului, peste Israel; de aceea voi sărbători înaintea Domnului.

²² Mă voi arăta şi mai neînsemnat decât de data aceasta şi voi fi şi mai umilit în ochii mei, dar în ce priveşte slujitoarele despre care ai vorbit, ele mă vor onora.

²³ Şi Mical, fiica lui Saul, n-a avut nici un copil până în ziua morţii ei.

7

¹ Când regele locuia în casa lui şi când Domnul i-a dat odihnă de toţi duşmanii care-l înconjurau,

² el a zis profetului Natan: Iată, eu locuiesc într-o casă de cedru, dar chivotul lui Dumnezeu locuieşte între covoarele unui cort.

³ Şi Natan a zis regelui: Du-te şi fă tot ce este în inima ta; căci Domnul este cu tine.

⁴ Dar s-a întâmplat că în noaptea aceea, Cuvântul Domnului a vorbit lui Natan, zicând:

⁵ Du-te şi spune robului Meu David: Aşa vorbeşte Domnul: Oare tu-Mi vei zidi o casă, ca să locuiesc în ea?

⁶ Căci n-am locuit într-o casă, din ziua când am scos pe copiii lui Israel din Egipt până în ziua de azi; ci am călătorit într-un cort drept locuinţă.

⁷ Oriunde am mers cu toţi copiii lui Israel, am spus Eu oare vreun cuvânt vreuneia din seminţiile lui Israel, căreia îi poruncisem să păstorească pe poporul Meu Israel, zicând: De ce nu-Mi zidiţi o casă de cedru?

⁸ Acum deci, aşa să spui robului Meu David: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Te-am luat de la staulul oilor, din urma oilor, ca să fii conducător peste poporul Meu, peste Israel.

⁹ Şi am fost cu tine oriunde mergeai, şi am nimicit dinaintea ta pe toţi duşmanii tăi, şi ţi-am făcut un nume mare, ca numele celor mari de pe pământ.

¹⁰ Ba mai mult, voi da un loc poporului Meu Israel şi îl voi sădi, ca să locuiască într-un loc al lui şi să nu se mai mute; şi nici fiii răutăţii nu-l vor mai apăsa, ca înainte

¹¹ şi ca pe timpul când pusesem judecători peste poporul Meu Israel. Numai ţie ţi-am dat odihnă de toţi duşmanii tăi. Şi Domnul îţi mai spune că îţi va zidi O casă.

¹² Când ţi se vor împlini zilele şi vei adormi lângă părinţii tăi, Eu îţi voi ridica un urmaş după tine, care va ieşi din trupul tău, şi-i voi întări împărăţia.

¹³ El va zidi o casă pentru Numele Meu şi Eu voi întări pe veci tronul împărăţiei lui.

¹⁴ Eu îi voi fi Tată şi el îmi va fi fiu. Dacă va face răul, îl voi corecta cu nuiaua oamenilor şi cu loviturile fiilor oamenilor,

¹⁵ dar îndurarea Mea nu se va depărta de la el, cum s-a depărtat de la Saul, pe care l-am îndepărtat dinaintea ta.

¹⁶ Şi casa ta şi împărăţia ta vor dăinui pe veci înaintea Mea, şi tronul tău va fi întărit pe veci.

¹⁷ Natan a vorbit lui David potrivit tuturor acestor cuvinte şi potrivit cu toată această viziune.

¹⁸ Şi regele David a intrat şi a stat înaintea Domnului, şi a zis:
Cine sunt eu, Doamne, Dumnezeule, şi ce este casa mea, de m-ai adus atât de departe?

¹⁹ Şi totuşi acesta a fost un lucru mic înaintea Ta, Doamne, Dumnezeule! Tu ai vorbit şi despre casa robului Tău la viitorul îndepărtat. Este oare aceasta legea omului, Doamne, Dumnezeule?

²⁰ Ce Ţi-ar putea spune David mai mult? Tu cunoşti pe robul Tău, Doamne, Dumnezeule!

²¹ După Cuvântul Tău şi după inima Ta, Tu ai făcut toate aceste lucruri mari, ca să le faci cunoscute robului Tău.

²² De aceea, eşti măreţ, Doamne, Dumnezeule! Căci nu este nimeni ca Tine şi nu este alt Dumnezeu afară de Tine, după tot ce am auzit cu urechile noastre.

²³ Şi cine este ca poporul Tău, ca Israel, singura naţiune de pe pământ pe care Dumnezeu S-a dus s-o răscumpere pentru Sine, ca să facă din ea poporul Lui, ca să-Şi facă un Nume şi ca să facă pentru el, pentru ţara Ta, minuni şi semne, înaintea poporului Tău, pe care l-ai răscumpărat din Egipt, de la popoare şi de la dumnezeii lor.

²⁴ Căci Tu ai făcut ca poporul Tău Israel să fie poporul Tău pe veci; şi Tu, Doamne, ai devenit Dumnezeul lor.

²⁵ Şi acum, Doamne, Dumnezeule, fă să rămână pe veci cuvântul pe care l-ai spus despre robul Tău şi despre casa lui, şi fă aşa cum ai spus,

²⁶ ca Numele Tău să fie mărit pe veci, zicându-se: Domnul oştirilor este Dumnezeu peste Israel. Şi casa robului Tău David să rămână înaintea Ta!

²⁷ Căci Tu, Doamne al oştirilor, Dumnezeul lui Israel, Te-ai revelat robului Tău, zicând: Eu îţi voi zidi o casă! De aceea a îndrăznit robul Tău să-Ţi facă această rugăciune.

²⁸ Acum Doamne, Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeu şi cuvintele Tale sunt adevăr, şi Tu ai promis această bunătate faţă de robul Tău.

²⁹ Şi acum, binevoieşte şi binecuvântează casa robului Tău, ca să fie veşnic înaintea Ta! Căci Tu, Doamne, Dumnezeule ai vorbit şi cu binecuvântarea Ta să fie binecuvântată casa robului Tău în veci.

8

¹ După aceea, David a bătut pe filisteni şi i-a supus; şi David a luat din mâna filistenilor controlul capitalei lor.

² Şi el a bătut pe moabiţi şi i-a măsurat cu o frânghie, punându-i să se culce la pământ. A măsurat două frânghii ca să-i omoare şi o frânghie plină ca să-i lase vii. Astfel moabiţii au devenit slujitorii lui David şi i-au plătit tribut.

³ Şi David a bătut pe Hadadezer, fiul lui Rehob, regele din Toba, când s-a dus să-şi recâştige teritoriile dinspre fluviul Eufrat.

⁴ David i-a luat o mie şapte sute de călăreţi şi douăzeci de mii de pedeştri; şi David a tăiat venele cailor pentru trăsuri, dar a păstrat dintre ei pentru o sută de care.

⁵ Şi când sirienii din Damasc au venit în ajutorul lui Hadadezer, regele din Toba, David a ucis dintre sirieni douăzeci şi două de mii de bărbaţi.

⁶ După aceea, David a pus garnizoane în Siria Damascului şi sirienii au devenit slujitorii lui David, aducându-i tribut. Şi Domnul ajuta pe David oriunde se ducea.

⁷ Şi David a luat scuturile de aur pe care le aveau slujitorii lui Hadadezer şi le-a adus la Ierusalim.

⁸ Regele David a mai luat foarte mult bronz din Betah şi din Berotai, cetăţile lui Hadadezer.

⁹ Când Toi, regele Hamatului, a auzit că David a cucerit toată armata lui Hadadezer,

¹⁰ a trimis pe fiul său Ioram la regele David, ca să-i ureze sănătate {Lit: ca să-l întrebe de bunăstare} şi să-l felicite pentru că a luptat împotriva lui Hadadezer şi l-a bătut; căci Toi avusese război cu Hadadezer. Şi Ioram a adus cu el vase de argint, vase de aur şi vase de bronz.

¹¹ Regele David le-a dedicat şi pe acestea Domnului, cum Îi dedicase şi argintul şi aurul luat de la toate popoarele pe care le-a subjugat:

¹² din Siria, din Moab, de la fiii lui Amon, de la filisteni, de la Amalec şi din prada de la Hadadezer, fiul lui Rehob, regele din Toba.

¹³ David şi-a mai făcut un nume, când s-a întors de la omorârea a optsprezece mii de sirieni {Septuaginta, Siriac şi alte câteva manuscrise evreieşti conţin edomiţi (Comparaţi 1Cronici 18:12).} în Valea Sării.

¹⁴ Şi el a pus garnizoane în Edom. În tot Edomul el a stabilit garnizoane şi toţi edomiţii au devenit slujitorii lui David. Şi Domnul ajuta pe David oriunde mergea.

¹⁵ David a domnit peste Israel; şi David a făcut judecată şi dreptate la tot poporul său.

¹⁶ Şi Ioab, fiul Ţeruiei, era mai-mare peste armată; Iosafat, fiul lui Ahilud, era cronicar;

¹⁷ Ţadoc, fiul lui Ahitub, şi Ahimelec, fiul lui Abiatar, erau preoţi; şi Seraia era secretar;

¹⁸ Benaia, fiul lui Iehoiada, era conducătorul cheretiţilor şi al peletiţilor; şi fiii lui David erau mari demnitari.

9

¹ David a zis: A mai rămas cineva din casa lui Saul, ca să-i fac bine din cauza lui Ionatan?

² Era un slujitor din casa lui Saul, al cărui nume era Ţiba, pe care l-au adus la David. Regele i-a zis: Tu eşti Ţiba? Şi el a răspuns: Eu, slujitorul tău, sunt acela.

³ Şi regele a zis: Mai este cineva din casa lui Saul, ca să-i arăt bunătatea lui Dumnezeu? Şi Ţiba a zis regelui: Mai este un fiu al lui Ionatan, schilod de amândouă picioarele.

⁴ Şi regele i-a zis: Unde este? Şi Ţiba a răspuns regelui: Este în casa lui Machir, fiul lui Amiel, la Lodebar.

⁵ Şi regele David a trimis şi l-a adus din casa lui Machir, fiul lui Amiel, din Lodebar.

⁶ Şi Mefiboşet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, a venit la David, a căzut cu faţa la pământ şi s-a închinat. Şi David a zis: Mefiboşet! Şi el a răspuns: Iată, robul tău!

⁷ David i-a zis: Nu te teme, căci îţi voi arăta bunătate din cauza tatălui tău Ionatan, şi îţi voi da înapoi toate pământurile tatălui tău Saul; şi tu vei mânca pâine totdeauna la masa mea.

⁸ Şi el s-a închinat din nou şi a zis: Cine este robul tău, ca să iei în seamă pe un câine mort, ca mine?

⁹ Regele a chemat pe Ţiba, slujitorul lui Saul, şi i-a zis: Dau fiului stăpânului tău tot ce era al lui Saul şi tot ce avea toată casa lui.

¹⁰ Şi tu şi fiii tăi, şi slujitorii tăi, veţi lucra pământul pentru el şi veţi aduce roadele înăuntru, ca fiul stăpânului tău să aibă hrană; dar Mefiboşet, fiul stăpânului tău, va mânca totdeauna la masa mea. Ţiba avea cincisprezece fii şi douăzeci de sclavi.

¹¹ Şi Ţiba a zis regelui: Robul tău va face tot ce porunceşte domnul meu, regele, robului său. Cât despre Mefiboşet, a zis regele, el va mânca la masa mea ca unul din fiii regelui.

¹² Şi Mefiboşet avea un fiu tânăr, al cărui nume era Mica. Şi toţi cei ce locuiau în casa lui Ţiba erau slujitorii lui Mefiboşet.

¹³ Mefiboşet locuia în Ierusalim, pentru că mânca totdeauna la masa regelui; şi el era schilod de amândouă picioarele.

10

¹ După aceea, regele fiilor lui Amon a murit şi în locul lui a domnit fiul său Hanun.

² Atunci David a zis: Voi arăta bunăvoinţă faţă de Hanun, fiul lui Nahaş, cum a arătat şi tatăl lui bunăvoinţă faţă de mine. Şi David a trimis pe slujitorii săi să-l mângâie pentru moartea tatălui său. Dar când au ajuns slujitorii lui David în ţara fiilor lui Amon,

³ conducătorii fiilor lui Amon au zis stăpânului lor Hanun: Crezi că David ţi-a trimis oameni să te mângâie, ca să cinstească pe tatăl tău? N-a trimis oare David pe slujitorii lui la tine ca să cerceteze cetatea, s-o cunoască şi s-o nimicească?

⁴ Atunci Hanun a luat pe slujitorii lui David, le-a ras barba pe jumătate şi le-a tăiat hainele pe jumătate până la coapse, şi le-a dat drumul.

⁵ Când l-au înştiinţat despre aceasta, David a trimis să-i întâmpine, pentru că oamenilor acestora le era foarte ruşine. Şi regele a zis: Rămâneţi la Ierihon până vă vor creşte bărbile, apoi întoarceţi-vă.

⁶ Când fiii lui Amon au văzut că s-au făcut urâţi lui David, fiii lui Amon au trimis şi au tocmit douăzeci de mii de pedeştri de la sirienii din Bet-Rehob şi de la sirienii din Toba, o mie de bărbaţi de la regele din Maaca şi douăsprezece mii de bărbaţi de la oamenii din Tob.

⁷ Când David a auzit această veste, a trimis împotriva lor pe Ioab şi pe toată armata oamenilor viteji.

⁸ Fiii lui Amon au ieşit şi s-au aşezat în rânduri de bătaie la intrarea porţii; sirienii din Toba şi din Rehob şi oamenii din Tob şi din Maaca erau deoparte în câmpie.

⁹ Când Ioab a văzut că avea să lupte şi din faţă şi din spate, a ales câţiva dintre oamenii aleşi ai lui Israel şi i-a pus să lupte împotriva sirienilor.

¹⁰ Pe cei ce au mai rămas din popor i-a pus sub comanda fratelui său Abişai, ca să-i pună să lupte împotriva fiilor lui Amon.

¹¹ Şi el a zis: Dacă sirienii vor fi mai tari decât mine, să vii în ajutorul meu; şi dacă fiii lui Amon vor fi mai tari decât tine, voi merge eu în ajutorul tău.

¹² Fii tare, şi să ne arătăm plini de curaj pentru poporul nostru şi pentru cetăţile Dumnezeului nostru; şi Domnul să facă ceea ce este bine înaintea Lui!

¹³ Ioab cu poporul lui a înaintat împotriva sirienilor şi ei au luat-o la fugă dinaintea lui.

¹⁴ Şi când au văzut fiii lui Amon că sirienii o luaseră la fugă, au fugit şi ei dinaintea lui Abişai şi au intrat în cetate. Ioab s-a întors de la fiii lui Amon şi a venit la Ierusalim.

¹⁵ Sirienii, văzându-se bătuţi de Israel, s-au strâns la un loc.

¹⁶ Şi Hadarezer a trimis şi a adus pe sirienii care erau dincolo de fluviu, şi ei au venit la Helam; Şobac, mai-marele armatei lui Hadarezer, era în fruntea lor.

¹⁷ Când i s-a spus lui David, el a adunat tot Israelul, a trecut peste Iordan şi a ajuns la Helam. Sirienii s-au pregătit să iasă împotriva lui David şi au început lupta cu el.

¹⁸ Dar sirienii au fugit dinaintea lui Israel şi David a omorât şapte sute de vizitii de-ai sirienilor şi patruzeci de mii de călăreţi, şi l-a lovit pe Şobac, conducătorul armatei lor, care a murit acolo.

¹⁹ Când au văzut toţi regii, slujitorii lui Hadarezer, că sunt bătuţi de Israel, au făcut pace cu Israel şi i-au slujit. Astfel sirienii s-au temut să mai ajute pe fiii lui Amon.

11

¹ În anul următor, pe vremea când porneau regii la război, David a trimis pe Ioab, cu slujitorii lui şi cu tot Israelul, să nimicească pe fiii lui Amon şi să asedieze Raba. Dar David a rămas la Ierusalim.

² Într-o după-amiază spre seară, David s-a sculat din patul lui şi se plimba pe acoperişul casei regale; şi de pe acoperiş a zărit o femeie care făcea baie. Şi femeia era foarte frumoasă.

³ David a trimis să afle cine era femeia aceea. Şi i s-a spus: Este Bat-Şeba, fiica iui Eliam, soţia lui Urie, hetitul.

⁴ Şi David a trimis nişte mesageri s-o aducă. Ea a venit la el şi el s-a culcat cu ea, căci ea era curăţată de necurăţia ei; şi ea s-a întors acasă.

⁵ Femeia a rămas însărcinată; ea a trimis să i se spună lui David şi a zis: Sunt însărcinată.

⁶ Atunci David a trimis poruncă la Ioab, zicând: Trimite-mi pe Urie, hetitul. Şi Ioab a trimis pe Urie la David.

⁷ Când Urie a venit la el, David l-a întrebat ce face Ioab, cum este poporul şi cum se desfăşoară războiul.

⁸ Apoi David a zis lui Urie: Coboară-te acasă şi spală-ţi picioarele. Urie a ieşit din casa regelui şi în urma lui a fost trimis un dar din partea regelui.

⁹ Dar Urie s-a culcat la poarta casei regeşti cu toţi slujitorii stăpânului său şi nu s-a coborât acasă la el.

¹⁰ Când i-au spus lui David, zicând: Urie n-a coborât la casa lui, David a zis lui Urie: Nu vii tu oare dintr-o călătorie? De ce nu te-ai coborât acasă?

¹¹ Şi Urie a zis lui David: Chivotul şi Israel şi Iuda locuiesc în corturi, domnul meu Ioab şi slujitorii domnului meu sunt aşezaţi cu tabăra în câmp, şi eu să mă duc acasă ca să mănânc şi să beau şi să mă culc cu soţia mea! Viu eşti tu şi viu este sufletul tău că nu voi face lucrul acesta!

¹² Şi David a zis lui Urie: Mai rămâi şi astăzi aici şi mâine îţi voi da drumul. Şi Urie a rămas la Ierusalim în ziua aceea şi a doua zi.

¹³ David l-a chemat să mănânce şi să bea cu el, şi l-a îmbătat; şi Urie a ieşit seara afară să se culce pe patul său cu slujitorii stăpânului său, dar nu s-a coborât acasă.

¹⁴ A doua zi dimineaţa, David a scris o scrisoare lui Ioab şi a trimis-o prin Urie.

¹⁵ El a scris în scrisoare aşa: Puneţi pe Urie în locul cel mai greu al luptei şi trageţi-vă înapoi de lângă el, ca să fie lovit şi să moară.

¹⁶ Şi după ce Ioab a cercetat îndeaproape cetatea, a pus pe Urie în locul unde ştia că sunt bărbaţi viteji.

¹⁷ Oamenii din cetate au ieşit afară ca să lupte cu Ioab; au căzut mulţi din popor, din slujitorii lui David, şi a murit şi Urie, hetitul.

¹⁸ Ioab a trimis să istorisească lui David toate lucrurile privitoare la război.

¹⁹ Şi a poruncit mesagerului, zicând: După ce vei sfârşi de istorisit regelui toate amănuntele luptei,

²⁰ dacă regele se va mânia şi va zice: De ce v-aţi apropiat de cetate să luptaţi împotriva ei? N-aţi ştiut că se vor arunca săgeţi de pe zid?

²¹ Cine a ucis pe Abimelec, fiul lui Ierubeşet? Nu o femeie, care a aruncat peste el de pe zid o piatră de moară şi a murit la Tebeţ? De ce v-aţi apropiat de zid? Atunci să-i spui: A murit şi robul tău Urie, hetitul.

²² Mesagerul a plecat şi la sosire a istorisit lui David tot ce-i poruncise Ioab.

²³ Şi mesagerul a zis lui David: Oamenii aceia au fost mai tari decât noi şi au ieşit în câmp împotriva noastră, iar noi am mers împotriva lor până la poarta cetăţii.

²⁴ Dar arcaşii au tras cu săgeţi de pe zid asupra slujitorilor tăi şi au murit câţiva din slujitorii regelui, şi slujitorul tău, Urie, hetitul, este şi el mort.

²⁵ David a zis mesagerului: Aşa să vorbeşti lui Ioab: Nu lăsa ca lucrul acesta să te dezamăgească, pentru că sabia doboară când pe unul când pe altul; întăreşte lupta împotriva cetăţii şi nimiceşte-o. Şi aşa, tu să-l încurajezi.

²⁶ Când soţia lui Urie a aflat că soţul ei murise, a jelit pe soţul ei.

²⁷ După ce au trecut zilele de doliu, David a trimis şi a adus-o în casa lui, iar ea a devenit soţia lui; apoi ea i-a născut un fiu. Dar fapta pe care a făcut-o David n-a plăcut Domnului.

12

¹ Atunci Domnul a trimis pe Natan la David. Şi el a venit la el şi i-a zis: într-o cetate erau doi oameni, unul bogat şi altul sărac.

² Bogatul avea foarte multe oi şi foarte mulţi boi.

³ Dar săracul n-avea nimic decât o mieluşea, pe care o cumpărase; o hrănea şi o creştea la el împreună cu copiii lui; ea mânca din aceeaşi bucată de pâine cu el, şi bea din acelaşi pahar cu el, şi dormea la sânul lui, şi-i era ca o fiică.

⁴ A venit un călător la omul acela bogat, dar bogatul nu s-a îndurat să se atingă de oile sau de boii lui, ca să pregătească un prânz călătorului care venise la el, ci a luat oaia săracului şi a gătit-o pentru omul care venise la el.

⁵ Atunci David s-a aprins foarte tare de mânie împotriva acestui om şi a zis lui Natan: Viu este Domnul că omul care a făcut lucrul acesta este vrednic de moarte!

⁶ Şi să dea înapoi patru miei, pentru că a făcut fapta aceasta şi n-a avut milă.

⁷ Şi Natan a zis lui David: Tu eşti omul acela! Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: Eu te-am uns rege peste Israel şi te-am scăpat din mâna lui Saul;

⁸ te-am făcut stăpân peste casa stăpânului tău, am pus la sânul tău soţiile stăpânului tău şi ţi-am dat casa lui Israel şi a lui Iuda. Şi dacă ar fi fost prea puţin, aş mai fi adăugat altele la toate acestea.

⁹ De ce dar ai dispreţuit tu Cuvântul Domnului şi ai făcut ce este rău în ochii Lui? Ai lovit cu sabia pe Urie, hetitul, ai luat pe soţia lui ca să fie soţia ta şi l-ai omorât cu sabia fiilor lui Amon.

¹⁰ Acum niciodată nu se va depărta sabia din casa ta, pentru că M-ai dispreţuit şi pentru că ai luat de soţie pe soţia lui Urie, hetitul.

¹¹ Aşa vorbeşte Domnul: Iată, din casa ta voi ridica răul împotriva ta şi voi lua, sub ochii tăi, pe soţiile tale şi le voi da aproapelui tău, care se va culca cu soţiile tale în faţa soarelui acestuia.

¹² Căci ai lucrat pe ascuns; Eu însă voi face lucrul acesta în faţa întregului Israel şi în faţa soarelui.

¹³ Atunci David a zis lui Natan:
Am păcătuit împotriva Domnului! Şi Natan a zis lui David: Domnul îţi iartă păcatul; nu vei muri.

¹⁴ Dar, pentru că prin fapta aceasta ai dat mare ocazie duşmanilor Domnului să rostească blasfemii, copilul care ţi s-a născut va muri.

¹⁵ Şi Natan a plecat acasă. Domnul a lovit copilul pe care soţia lui Urie îl născuse lui David şi a fost grav bolnav.

¹⁶ David s-a rugat lui Dumnezeu pentru copil; şi David a postit şi s-a dus acasă, şi toată noaptea a stat culcat pe pământ.

¹⁷ Bătrânii casei s-au sculat şi s-au dus la el ca să-l ridice de pe pământ; dar el n-a vrut şi nici n-a mâncat nimic cu ei.

¹⁸ Şi în ziua a şaptea copilul a murit. Slujitorii lui David s-au temut să-i spună că a murit copilul, căci ei ziceau: Iată, când copilul încă mai trăia, i-am vorbit şi nu ne-a ascultat glasul. Cum să-i spunem dar că a murit copilul, căci s-ar întrista si mai mult?

¹⁹ Dar când David a văzut că slujitorii lui vorbeau în şoaptă unul cu altul, a înţeles că murise copilul. David a zis slujitorilor lui: A murit copilul? Şi ei au zis: A murit.

²⁰ Atunci David s-a sculat de la pământ, s-a spălat şi s-a uns, şi şi-a schimbat hainele; apoi s-a dus în Casa Domnului şi s-a închinat. După aceea a venit în casa lui şi, când a cerut, ei au pus înaintea lui mâncare şi el a mâncat.

²¹ Slujitorii lui i-au zis: Ce înseamnă ceea ce faci? Când trăia copilul, posteai şi plângeai pentru el, dar acum, când copilul a murit, te scoli şi mănânci.

²² Şi el a zis: Când trăia copilul, posteam şi plângeam, căci îmi ziceam: Cine ştie, poate că Domnul Se va îndura de mine şi va lăsa copilul în viaţă.

²³ Dar acum el a murit; de ce să mai postesc? Oare pot eu să-l aduc înapoi? Eu mă voi duce la el, dar el nu se va întoarce la mine.

²⁴ David a mângâiat pe soţia lui Bat-Şeba, şi a intrat la ea şi s-a culcat cu ea. Ea a născut un fiu şi el i-a pus numele Solomon. Iar pe acesta Domnul l-a iubit.

²⁵ El l-a încredinţat în mâna profetului Natan, şi Natan i-a pus numele Iedidia (Preaiubitul Domnului), pentru Domnul.

²⁶ Ioab a luptat împotriva Rabei fiilor lui Amon şi a cucerit cetatea regală.

²⁷ Şi Ioab a trimis mesageri la David şi a zis: Am luptat împotriva Rabei şi am luat cetatea apelor.

²⁸ Acum strânge poporul rămas, aşază-ţi tabăra împotriva cetăţii si ia-o tu, ca să n-o iau eu şi cetatea să fie chemată după numele meu.

²⁹ David a strâns tot poporul şi a mers la Raba, a luptat împotriva ci şi a cucerit-o.

³⁰ Şi el a luat coroana de pe capul regelui ei; greutatea acesteia era de un talant de aur, cu pietrele preţioase. Au pus-o pe capul lui David, care a mai luat o foarte mare pradă din cetate.

³¹ Şi pe poporul din ea l-a scos şi l-a trecut prin ferăstraie, prin grape de fier şi securi de fier, şi i-a pus să treacă prin cuptoarele de cărămizi; aşa a făcut tuturor cetăţilor fiilor lui Amon. Apoi David şi tot poporul s-au întors la Ierusalim.

13

¹ După aceea, Absalom, fiul lui David, a avut o soră foarte frumoasă, care se numea Tamar; şi Amnon, fiul lui David, a iubit-o.

² Şi Amnon era atât de chinuit din cauza surorii lui, Tamar încât s-a îmbolnăvit, pentru că ea era fecioară, şi îi venea greu lui Amnon să-i facă ceva.

³ Dar Amnon avea un prieten, al cărui nume era Ionadab, fiul lui Şimea, fratele lui David; şi Ionadab era un om foarte şiret.

⁴ Şi el a zis lui Amnon: De ce te usuci tu, fiul regelui, zi după zi? Nu vrei să-mi spui? Amnon i-a răspuns: Iubesc pe Tamar, sora fratelui meu Absalom.

⁵ Ionadab i-a zis: Culcă-te în pat şi fă-te că eşti bolnav. Când va veni tatăl tău să te vadă, să-i zici: Dă voie, te rog, surorii mele Tamar să vină să-mi dea să mănânc; să pregătească mâncarea înaintea ochilor mei, ca s-o văd şi să mănânc din mâna ei.

⁶ Amnon s-a culcat şi s-a prefăcut că este bolnav; când a venit regele să-l vadă, Amnon a zis regelui: Permite, te rog, surorii mele Tamar să vină şi să facă două turte înaintea ochilor mei şi să le mănânc din mâna ei.

⁷ Şi David a trimis după Tamar la casa ei, zicând: Du-te la casa fratelui tău Amnon şi pregăteşte-i de mâncare.

⁸ Tamar s-a dus la casa fratelui ei Amnon, care era culcat. Şi ea a luat plămădeală, a frământat-o şi a pregătit turte înaintea ochilor lui, şi le-a copt;

⁹ ea a luat apoi tigaia şi le-a răsturnat înaintea lui, dar Amnon n-a vrut să mănânce. Şi Amnon a zis: Să iasă toată lumea afară. Şi toată lumea a ieşit afară de la el.

¹⁰ Atunci Amnon a zis Tamarei: Adu-mi mâncarea în cameră şi o voi mânca din mâna ta. Tamar a luat turtele pe care le făcuse şi le-a dus în cameră la fratele ei Amnon.

¹¹ În timp ce îi dădea să mănânce, el a apucat-o şi i-a zis: Vino, sora mea, şi culcă-te cu mine.

¹² Dar ea i-a răspuns: Nu, fratele meu, nu mă necinsti, căci nu se face aşa în Israel; nu face acest lucru ruşinos!

¹³ Căci unde mi-aş putea duce ruşinea? Şi tu vei trece drept un nebun în Israel. Şi acum, te rog, vorbeşte cu regele, pentru că el nu se va împotrivi să fiu a ta.

¹⁴ Dar el n-a vrut să asculte de glasul ei; şi fiind mai puternic decât ea, a obligat-o şi s-a culcat cu ea.

¹⁵ Apoi Amnon a urât-o cu o ură foarte mare; căci ura cu care a urât-o a fost mai mare decât dragostea cu care a iubit-o. Şi Amnon i-a zis: Scoală-te şi du-te!

¹⁶ Şi ea i-a zis: Nu, căci răul acesta de a mă alunga este mai mare decât celălalt pe care mi l-ai făcut. Dar el n-a vrut s-o asculte.

¹⁷ Atunci el a chemat pe slujitorul lui care-l slujea şi i-a zis: Alungă această femeie de la mine şi încuie uşa după ea!

¹⁸ Ea purta o rochie pestriţă; căci cu asemenea haine erau îmbrăcate fiicele regelui, atâta timp cât erau fecioare. Slujitorul lui a scos-o afară şi a încuiat uşa după ea.

¹⁹ Atunci Tamar şi-a pus cenuşă în cap şi şi-a sfâşiat rochia cea pestriţă care era pe ea; şi-a pus mâna în cap şi a plecat plângând cu amar.

²⁰ Atunci fratele ei Absalom i-a zis: A fost fratele tău Amnon cu tine? Acum, sora mea, taci, căci el este fratele tău; nu pune lucrul acesta la inimă. Şi Tamar, nemângâiată, a rămas în casa fratelui ei Absalom.

²¹ Dar când regele David a aflat despre toate aceste lucruri, s-a mâniat foarte tare.

²² Dar Absalom n-a vorbit cu Amnon, fratele său, nici bine, nici rău; dar Absalom a început să-l urască pe Amnon pentru că necinstise pe sora lui, Tamar.

²³ Şi după doi ani, Absalom avea tunsul oilor la Baal-Haţor, lângă Efraim;şi Absalom a invitat pe toţi fiii regelui.

²⁴ Şi Absalom a venit la rege şi a zis: Iată, slujitorul tău are acum tunsul oilor; să vină, te rog, regele şi slujitorii lui la slujitorul tău.

²⁵ Şi regele a zis lui Absalom: Nu, fiul meu, nu vom merge toţi, ca să nu-ţi fim o povară. Absalom a mai insistat, dar David n-a vrut să meargă, ci l-a binecuvântat.

²⁶ Atunci Absalom a zis: Dacă nu, te rog, dă voie măcar fratelui meu Amnon să meargă cu noi. Şi regele i-a zis: De ce să meargă el cu tine?

²⁷ Dar Absalom a insistat pe lângă el, şi el a dat voie lui Amnon şi tuturor fiilor regelui să meargă cu el.

²⁸ Absalom a poruncit slujitorilor lui, zicând: Luaţi seama când inima lui Amnon se va înveseli de vin şi când vă voi zice: Loviţi pe Amnon!, atunci să-l omorâţi. Nu vă temeţi; oare nu eu v-am poruncit? Fiţi tari şi viteji!

²⁹ Şi slujitorii lui Absalom au făcut lui Amnon cum le poruncise Absalom. Atunci toţi fiii regelui s-au sculat, a încălecat fiecare pe catârul lui şi au fugit.

³⁰ Pe când erau încă pe drum, a ajuns vestea la David, zicând: Absalom a ucis pe toţi fiii regelui şi n-a rămas nici unul din ei.

³¹ Atunci regele s-a sculat, şi-a rupt hainele şi s-a culcat pe pământ, şi toţi slujitorii lui au stat împrejurul lui cu hainele rupte.

³² Şi Ionadab, fiul lui Şimea, fratele lui David, a răspuns şi a zis: Să nu zică domnul meu că ei au omorât pe toţi tinerii, fiii regelui, pentru că numai Amnon este mort. Căci lucrul acesta a fost plănuit prin gura lui Absalom din ziua când Amnon a necinstit pe sora lui, Tamar.

³³ Şi acum să nu pună domnul meu, regele, lucrul acesta pe inima lui, zicând: Toţi fiii regelui au murit, pentru că numai Amnon a murit.

³⁴ Absalom a fugit. Şi tânărul care era de strajă a ridicat ochii şi s-a uitat şi iată, mult popor venea pe drumul dinapoia lui, din partea dinspre munte.

³⁵ Şi Ionadab a zis regelui: Iată, au venit fiii regelui! Este aşa cum a spus slujitorul tău!

³⁶ Şi pe când sfârşea el de vorbit, iată, au venit fiii regelui, şi-au ridicat glasurile şi au plâns; şi regele şi toţi slujitorii lui au plâns cu amar.

³⁷ Dar Absalom a fugit şi s-a dus la Talmai, fiul lui Amihur, regele Gheşurului. Şi David îşi plângea fiul în fiecare zi.

³⁸ Aşadar, Absalom a fugit şi s-a dus la Gheşur, şi a stat acolo trei ani.

³⁹ Şi regele David dorea mult să meargă la Absalom; căci se consolase în privinţa lui Amnon, din moment ce acesta murise.

14

¹ Ioab, fiul Ţeruiei, a înţeles că inima regelui era îndreptată spre Absalom.

² Şi Ioab a trimis la Tecoa şi a adus de acolo pe o femeie înţeleaptă şi i-a zis: Prefă-te că plângi şi îmbracă-te în haine de doliu; nu te unge cu untdelemn, ci fii ca o femeie care plânge de mult timp după un mort.

³ Şi vino la rege şi vorbeşte-i în felul acesta. Şi Ioab a pus cuvintele în gura ei.

⁴ Şi când femeia din Tecoa i-a vorbit regelui, a căzut cu faţa la pământ, s-a închinat şi a zis: Rege, ajută-mă!

⁵ Şi regele i-a zis: Ce ai? Ea a răspuns: Cu adevărat, sunt văduvă, pentru că soţul meu a murit.

⁶ Roaba ta avea doi fii, amândoi s-au certat pe câmp şi n-a fost nimeni să-i despartă, aşa că unul l-a lovit pe celălalt şi l-a omorât.

⁷ Şi iată, toată familia s-a ridicat împotriva roabei tale, zicând: Dă-ni-l pe cel care a nimicit pe fratele său, ca să-l omoram pentru viaţa fratelui său, pe care l-a ucis; vrem să nimicim chiar şi pe moştenitor! Astfel ei vor să stingă şi tăciunele care mi-a mai rămas, ca să nu lase soţului meu nici nume, nici urmaş pe faţa pământului,

⁸ Şi regele a zis femeii: Du-te acasă! Voi da porunci cu privire la tine!

⁹ Şi femeia din Tecoa a zis regelui: Asupra mea, rege, domnul meu, şi asupra casei tatălui meu să fie vina, dar regele şi tronul lui să fie nevinovat.

¹⁰ Regele a zis: Dacă va vorbi cineva împotriva ta, adu-l la mine, şi nu se va mai atinge de tine.

¹¹ Şi ea a zis: Să-şi aducă regele aminte de Domnul Dumnezeul tău, pentru ca răzbunătorul sângelui să nu continue să nimicească, şi să nu-mi nimicească fiul. Şi el a zis: Viu este Domnul că nici un fir de păr din capul fiului tău nu va cădea la pământ!

¹² Atunci femeia a zis: Te rog, dă voie roabei tale să vorbească un cuvânt domnului meu, regele. Şi el a zis: Vorbeşte!

¹³ Şi femeia a zis: De ce ai plănuit un astfel de lucru împotriva poporului lui Dumnezeu? Căci regele spune cuvântul acesta ca unul care este vinovat, pentru că regele nu aduce înapoi pe cel ce este alungat.

¹⁴ Căci noi negreşit vom muri şi vom fi ca nişte ape vărsate pe pământ, care nu mai pot fi adunate laolaltă. Totuşi Dumnezeu nu ia viaţa, ci plănuieşte mijloace ca fugarii să nu rămână alungaţi dinaintea Lui.

¹⁵ Şi acum, dacă am venit să spun aceste lucruri regelui, domnului meu, este pentru că poporul m-a înspăimântat. Şi roaba ta a zis: Voi vorbi acum regelui; poate că regele va face după spusele roabei sale.

¹⁶ Căci regele va asculta şi va scăpa pe roaba sa din mâna omului care caută să ne nimicească, pe mine şi pe fiul meu, din moştenirea lui Dumnezeu.

¹⁷ Apoi roaba ta a zis: Cuvântul domnului meu, regele, să-mi dea odihnă. Căci domnul meu, regele, este ca un înger al lui Dumnezeu, gata să audă binele şi răul. Şi Domnul Dumnezeul tău să fie cu tine.

¹⁸ Atunci regele a răspuns şi a zis femeii: Te rog să nu-mi ascunzi nimic din ce te voi întreba. Şi femeia a zis: Să vorbească domnul meu, regele!

¹⁹ Şi regele a zis: Este mâna lui Ioab cu tine în toate acestea? Şi femeia a răspuns şi a zis: Viu este sufletul tău, domnul meu, regele, că nimeni nu se poate abate nici la dreapta, nici la stânga de la tot ce a vorbit domnul meu, regele, într-adevăr, robul tău Ioab mi-a poruncit, şi el a pus în gura roabei tale toate aceste cuvinte;

²⁰ ca să schimbe înfăţişarea lucrurilor, a făcut robul tău Ioab lucrul acesta. Dar domnul meu are înţelepciune, ca înţelepciunea îngerului lui Dumnezeu, ca să cunoască tot ce este pe pământ.

²¹ Şi regele a zis lui Ioab: Iată, vreau să fac lucrul acesta; du-te deci şi adu-l înapoi pe tânărul Absalom!

²² Ioab a căzut cu faţa la pământ, s-a închinat şi a mulţumit regelui. Şi Ioab a zis: Astăzi robul tău cunoaşte că am căpătat trecere înaintea ta, rege, domnul meu, fiindcă regele a lucrat după cuvântul robului său.

²³ Ioab s-a sculat, a plecat la Gheşur şi a adus pe Absalom la Ierusalim.

²⁴ Dar regele a zis: Să se ducă la casa lui şi să nu-mi vadă faţa. Absalom s-a dus la casa lui şi n-a văzut faţa regelui.

²⁵ Şi în tot Israelul nu era bărbat atât de lăudat ca Absalom în privinţa frumuseţii lui; din talpa piciorului până în creştetul capului, n-avea nici un cusur.

²⁶ Şi când îşi tundea capul – căci sil tundea în fiecare an, pentru că părul îi era greu – greutatea părului de pe capul lui era de două sute de sicii, după greutatea regelui.

²⁷ Şi lui Absalom i s-au născut trei fii şi o fiică, al cărei nume a fost Tamar; ea a fost o femeie frumoasă la chip.

²⁸ Absalom a locuit doi ani la Ierusalim, fără să vadă faţa regelui.

²⁹ Apoi Absalom a trimis după Ioab, ca să-l trimită la rege, dar el n-a venit. A trimis a doua oară, dar el tot n-a venit.

³⁰ Atunci Absalom a zis slujitorilor săi: Vedeţi, ogorul lui Ioab este lângă al meu; are orz pe el: duceţi-vă şi daţi-i foc. Şi slujitorii lui Absalom au incendiat câmpul.

³¹ Atunci Ioab s-a sculat şi s-a dus la Absalom acasă şi i-a zis: De ce au dat foc slujitorii tăi câmpului meu?

³² Şi Absalom a zis lui Ioab: Iată, eu am trimis după tine, zicând: Vino aici, ca să te trimit la rege şi să zici: De ce m-am întors din Gheşur? Mi-ar fi fost mai bine să fiu tot acolo! Acum vreau să văd faţa regelui şi dacă este vreo nelegiuire în mine, să mă omoare.

³³ Ioab a venit la rege şi i-a spus lucrul acesta. Regele a chemat pe Absalom şi el a venit la rege şi s-a închinat până la pământ înaintea regelui, şi regele a sărutat pe Absalom.

15

¹ După aceea, Absalom şi-a pregătit care şi cai, şi cincizeci de oameni care alergau înaintea lui.

² Absalom se scula dis-de-dimineaţă şi stătea la marginea drumului, la poartă. Şi ori de câte ori avea cineva vreo neînţelegere şi venea la rege pentru judecată, Absalom îl chema şi zicea: Din ce cetate eşti? Şi el îi zicea: Robul tău este din una din cetăţile lui Israel.

³ Şi Absalom îi zicea: Iată, cauza ta este bună şi dreaptă, dar nu este nimeni care să te asculte din partea regelui.

⁴ Şi Absalom îi mai zicea: O, dacă m-ar pune pe mine judecător în ţară! La mine ar putea să vină orice om care ar avea o neînţelegere şi o judecată, şi i-aş face dreptate!

⁵ Şi când se apropia cineva să i se închine, el îi întindea mâna, îl cuprindea şi-l săruta.

⁶ Absalom se purta aşa cu toţi aceia din Israel care veneau la rege pentru judecată; şi Absalom câştiga inima bărbaţilor din Israel.

⁷ Şi după ce s-au împlinit patruzeci de ani, Absalom a zis regelui: Dă-mi voie să mă duc la Hebron ca să împlinesc un jurământ pe care l-am făcut Domnului.

⁸ Căci robul tău a făcut un jurământ pe când locuiam la Gheşur în Siria, zicând: Dacă mă va aduce Domnul înapoi la Ierusalim, atunci voi sluji Domnului.

⁹ Şi regele i-a zis: Du-te în pace! Şi el s-a sculat şi s-a dus la Hebron.

¹⁰ Şi Absalom a trimis spioni în toate seminţiile lui Israel, zicând: Când veţi auzi sunetul trompetei, să ziceţi: Absalom domneşte la Hebron!

¹¹ Şi cu Absalom au mers două sute de oameni din Ierusalim, care au fost chemaţi şi s-au dus, nevinovaţi, fără să ştie nimic.

¹² Şi pe când aducea jertfele, Absalom a trimis după Ahitofel, ghilonitul, consilierul lui David, din cetatea sa Ghilo. Conspiraţia devenea puternică, pentru că poporul se aduna în număr tot mai mare de partea lui Absalom.

¹³ Cineva a venit şi a dat de ştire lui David, zicând: Inima oamenilor din Israel s-a întors spre Absalom.

¹⁴ Şi David a zis tuturor slujitorilor lui care erau cu el la Ierusalim: Sculaţi-vă şi să fugim, căci nu vom scăpa dinaintea lui Absalom! Grăbiţi-vă de plecare, altfel ne ia prin surprindere şi va aduce nenorocirea peste noi, şi va trece cetatea prin ascuţişul săbiei!

¹⁵ Slujitorii regelui au zis regelui: Iată, slujitorii tăi sunt gata să facă tot ce va porunci domnul nostru regele.

¹⁶ Şi regele a ieşit şi toată casa lui îl urma. Dar regele a lăsat zece concubine ca să întreţină casa.

¹⁷ Astfel regele a ieşit, şi tot poporul îl urma. Şi s-au oprit la o casă depărtată.

¹⁸ Toţi slujitorii lui au trecut pe lângă el; şi toţi cheretiţii, toţi peletiţii şi toţi gătiţii, în număr de şase sute de bărbaţi, care l-au urmat din Gat, au trecut înaintea regelui.

¹⁹ Atunci regele a zis lui Itai din Gat: De ce vrei să mergi şi tu cu noi? Întoarce-te şi rămâi cu regele, căci eşti străin şi ai fost luat din ţara ta.

²⁰ Numai ieri ai venit, şi astăzi să te fac să rătăceşti cu noi încoace şi încolo, când nici eu însumi nu ştiu unde mă duc! Întoarce-te şi ia pe fraţii tăi cu tine; îndurarea şi credincioşia să fie cu tine.

²¹ Şi Itai a răspuns regelui, şi a zis: Viu este Domnul şi viu este domnul meu regele, că în locul unde va fi domnul meu regele, fie ca să moară, fie ca să trăiască, acolo va fi şi robul tău.

²² Atunci David a zis lui Itai: Du-te şi treci! Şi Itai din Gat a trecut înainte cu toţi oamenii lui şi cu toţi copiii care erau cu el.

²³ Şi toată ţara plângea cu glas tare, şi tot poporul a trecut. Regele a trecut apoi şi el pârâul Chedron şi tot poporul a trecut pe drumul care duce în deşert.

²⁴ Şi iată, Ţadoc era şi el acolo, şi toţi leviţii împreună cu el, purtând chivotul legământului lui Dumnezeu. Au aşezat jos chivotul lui Dumnezeu, şi Abiatar se urca, în timp ce tot poporul termina de ieşit din cetate.

²⁵ Regele a zis lui Ţadoc: Du înapoi în cetate chivotul lui Dumnezeu! Dacă voi căpăta trecere înaintea Domnului, mă va aduce înapoi şi mă va lăsa să văd chivotul şi locaşul Lui.

²⁶ Dar dacă va zice: Nu găsesc plăcere în tine, iată, aici sunt, să-mi facă după cum este bine înaintea Lui.

²⁷ Şi regele a mai zis preotului Ţadoc: Nu eşti tu un văzător? Întoarce-te în pace în cetate, cu fiul tău Ahimaaţ, şi cu Ionatan, Ciul lui Abiatar, cei doi fii ai voştri.

²⁸ Vedeţi că voi aştepta în câmpiile deşertului, până ce-mi vor veni veşti de la voi.

²⁹ Astfel Ţadoc şi Abiatar au dus chivotul lui Dumnezeu înapoi la Ierusalim şi au rămas acolo.

³⁰ David a urcat Muntele Măslinilor. Urca plângând şi cu capul acoperit, şi mergea desculţ. Şi tot poporul care era cu el şi-a acoperit fiecare capul şi urcau plângând.

³¹ Au venit şi au spus lui David: Ahitofel este printre conspiratori împreună cu Absalom. Şi David a zis: Doamne, Te rog, zădărniceşte sfaturile lui Ahitofel!

³² Când David a ajuns în vârf, unde s-a închinat înaintea lui Dumnezeu, iată că i-a ieşit înainte Huşai, architul, cu hainele rupte şi cu capul presărat cu ţărână.

³³ David i-a zis: Dacă vei veni cu mine, îmi vei fi o povară.

³⁴ Dar dacă te vei întoarce în cetate şi vei zice lui Absalom: Voi fi robul tău, rege, aşa cum am fost înainte robul tatălui tău, dar acum voi fi robul tău, atunci vei nimici pentru mine sfaturile lui Ahitofel.

³⁵ Oare nu vor fi acolo cu tine preoţii Ţadoc şi Abiatar? Tot ce vei afla din casa regelui, spune preoţilor Ţadoc şi Abiatar.

³⁶ Iată, acolo cu ei sunt cei doi fii ai lor, Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, şi Ionatan, fiul lui Abiatar. Trimite-mi prin ei tot ce vei afla.

³⁷ Huşai, prietenul lui David, s-a întors deci în cetate. Şi Absalom a intrat în Ierusalim.

16

¹ Când David trecuse puţin dincolo de vârful muntelui, iată, Ţiba, slujitorul lui Mefiboşet, a venit înaintea lui cu doi măgari înşeuaţi, pe care erau două sute de pâini, o sută de turte de stafide, o sută de bucăţi de fructe de vară şi un burduf de vin.

² Şi regele a zis lui Ţiba: Ce vrei să faci cu acestea? Şi Ţiba a răspuns: Măgarii sunt pentru casa regelui, ca să-i călărească, pâinile şi fructele uscate pentru hrana tinerilor şi vinul este ca să-l bea oricine va fi obosit în deşert.

³ Şi regele a zis: Unde este fiul stăpânului tău? Şi Ţiba a zis regelui: Iată, el a rămas la Ierusalim, căci a zis: Astăzi casa lui Israel îmi va înapoia împărăţia tatălui meu.

⁴ Atunci regele a zis lui Ţiba: Iată, tot ce este al lui Mefiboşet este al tău. Şi Ţiba a zis: Mă închin cu umilinţă înaintea ta; fă să capăt trecere înaintea ta, domnul meu, regele!

⁵ Şi când regele David ajunsese până la Bahurim, iată, de acolo a ieşit un om din familia şi din casa lui Saul, numit Şimei, fiul lui Ghera. El înainta blestemând.

⁶ Şi a aruncat cu pietre după David şi după toţi slujitorii regelui David, în timp ce tot poporul şi toţi vitejii stăteau la dreapta şi la stânga regelui.

⁷ Şimei vorbea astfel când blestema: Du-te, du-te, om al sângelui, om rău!

⁸ Domnul face să cadă asupra ta pedeapsa pentru tot sângele casei lui Saul, în locul căruia ai domnit tu; şi Domnul a dat regatul în mâinile fiului tău Absalom. Şi iată, acum eşti nenorocit, căci eşti un om al sângelui!

⁹ Atunci Abişai, fiul Ţeruiei, a zis regelui: De ce blestemă acest câine mort pe domnul meu regele? Lasă-mă, te rog, să mă duc Să-i tai capul.

¹⁰ Dar regele a zis: Ce aveţi voi de a face cu mine, fiii Ţeruiei? Dacă el blestemă şi dacă Domnul i-a zis: Blestemă-l pe David, atunci cine va putea zice: De ce faci asta?

¹¹ Şi David a zis lui Abişai şi tuturor slujitorilor lui: Iată, fiul meu, care a ieşit din trupul meu, caută să-mi ia viaţa, cu cât mai mult deci beniamitul acesta? Lăsaţi-l să blesteme, căci Domnul i-a zis.

¹² Poate că Domnul Se va uita la necazul meu şi-mi va face bine în locul blestemelor de azi.

¹³ David şi oamenii lui şi-au văzut de drum. Şimei mergea pe coasta muntelui, în dreptul lui David şi, mergând, blestema, arunca pietre după el şi vântura ţărână.

¹⁴ Regele şi tot poporul care era cu el au ajuns la Aiefim şi acolo s-au odihnit.

¹⁵ Absalom şi tot poporul, bărbaţii lui Israel, sosiseră la Ierusalim. Ahitofel era cu el.

¹⁶ Când Huşai, architul, prietenul lui David, a ajuns la Absalom, Huşai a zis lui Absalom: Trăiască regele! Trăiască regele!

¹⁷ Şi Absalom a zis lui Huşai: Aceasta este dragostea ta faţă de prietenul tău? De ce nu te-ai dus cu prietenul tău?

¹⁸ Şi Huşai a zis lui Absalom: Pentru că vreau să fiu al aceluia pe care Domnul şi tot poporul acesta şi toţi bărbaţii lui Israel l-au ales, şi cu el vreau să rămân.

¹⁹ Şi de altfel, cui îi voi sluji? Nu fiului său? Cum am slujit tatălui tău, aşa îţi voi sluji şi ţie.

²⁰ Absalom a zis lui Ahitofel: Sfătuiţi-vă! Ce avem de făcut?

²¹ Şi Ahitofel a zis lui Absalom: Intră la concubinele tatălui tău, pe care le-a lăsat pentru paza casei; astfel tot Israelul va auzi că eşti urât de tatăl tău. Atunci mâinile tuturor celor care sunt cu tine se vor întări.

²² Au întins deci pe acoperişul casei un cort pentru Absalom, şi Absalom a intrat la concubinele tatălui său înaintea întregului Israel.

²³ Şi sfatul lui Ahitofel, pe care l-a dat în acele zile, avea tot atâta putere ca şi când ar fi întrebat Cuvântul lui Dumnezeu. Aşa erau privite toate sfaturile lui Ahitofel, atât de David, cât şi de Absalom.

17

¹ Ahitofel a mai zis lui Absalom: Lasă-mă, te rog, să aleg douăsprezece mii de bărbaţi şi mă voi scula şi voi urmări pe David chiar în noaptea aceasta.

² Şi mă voi arunca asupra lui când va fi obosit şi cu mâinile slăbite, îl voi înspăimânta şi tot poporul care este cu el va fugi. Atunci îl voi ucide numai pe rege,

³ şi voi aduce înapoi la tine pe tot poporul; moartea omului pe care-l urmăreşti va face ca toţi să se întoarcă; şi tot poporul va fi în pace.

⁴ Sfatul acesta a plăcut lui Absalom şi tuturor bătrânilor lui Israel.

⁵ Dar Absalom a zis: Chemaţi, vă rog, şi pe Huşai architul şi să auzim ce are el de zis.

⁶ Huşai a venit la Absalom şi Absalom i-a vorbit, zicând: Ahitofel a vorbit în felul acesta; să facem după sfatul său? Dacă nu, vorbeşte tu.

⁷ Şi Huşai a zis lui Absalom: De data aceasta, sfatul pe care ţi l-a dat Ahitofel nu este bun.

⁸ Căci, a zis Huşai, tu cunoşti vitejia tatălui tău şi a oamenilor lui; sunt înfuriaţi ca o ursoaică de pe câmp, căreia i s-au răpit puii. Tatăl tău este un războinic şi nu va sta noaptea cu poporul.

⁹ Negreşit, acum s-a ascuns undeva în vreo peşteră sau în vreun alt loc. Şi se va întâmpla că dacă el îi va bate la primul atac, oricine va auzi, va zice: Poporul care a urmat pe Absalom a fost învins!

¹⁰ Atunci şi cel mai viteaz, chiar dacă ar fi avut o inimă de leu, se va înspăimânta; căci tot Israelul ştie că tatăl tău este un viteaz şi că are nişte viteji cu el.

¹¹ De aceea, eu te sfătuiesc să aduni în jurul tău tot Israelul, de la Dan până la Beer-Şeba, o mulţime ca nisipul de pe marginea mării. Şi tu însuţi să mergi la luptă.

¹² Şi noi vom veni la el în unul din locurile unde se poate găsi, vom cădea asupra lui cum cade roua pe pământ; şi nu va scăpa nici el şi nici vreunul din bărbaţii care sunt cu el.

¹³ Şi dacă se va retrage în vreo cetate, atunci tot Israelul va aduce funii la cetatea aceea şi o vom trage în pârâu, până nu va mai rămâne nici o pietricică din ea.

¹⁴ Absalom şi toţi oamenii lui Israel au zis: Sfatul lui Huşai architul este mai bun decât sfatul lui Ahitofel. Căci Domnul a hotărât să zădărnicească sfatul cel bun al lui Ahitofel, pentru ca Domnul să aducă nenorocirea asupra lui Absalom.

¹⁵ Atunci Huşai a zis preoţilor Ţadoc şi Abiatar: Iată cum i-a sfătuit Ahitofel pe Absalom şi pe bătrânii lui Israel şi iată cum i-am sfătuit eu.

¹⁶ Acum, trimiteţi imediat şi spuneţi lui David, zicând: Nu sta noaptea aceasta în câmpiile deşertului, ci du-te mai departe, ca nu cumva regele şi tot poporul care este cu el să fie nimicit.

¹⁷ Ionatan şi Ahimaaţ stăteau lângă fântâna En-Roguel, căci ei nu îndrăzneau să se arate intrând în cetate, şi o slujitoare se ducea şi le spunea totul, iar ei se duceau şi spuneau regelui David.

¹⁸ Dar un băiat i-a văzut şi a spus lui Absalom. Ei au plecat degrabă şi au venit la casa unui om din Bahurim, care avea o fântână în curte; şi s-au coborât în ea.

¹⁹ Femeia a luat o învelitoare, a întins-o peste gura fântânii şi a împrăştiat boabe măcinate deasupra, ca să nu se ştie nimic.

²⁰ Slujitorii lui Absalom au intrat în casă la femeia aceasta şi au zis: Unde sunt Ahimaaţ şi Ionatan? Şi femeia le-a zis: Au trecut pârâul. Şi când au căutat şi nu i-au găsit, s-au întors la Ierusalim.

²¹ Şi după plecarea lor, Ahimaaţ şi Ionatan au ieşit din fântână şi s-au dus să spună regelui David, şi au zis lui David: Sculaţi-vă şi treceţi repede apa, căci aşa şi aşa a sfătuit Ahitofel împotriva voastră.

²² David şi tot poporul care era cu el s-au sculat şi au trecut Iordanul. Până la lumina zilei nu rămăsese om care să nu fi trecut Iordanul.

²³ Când a văzut Ahitofel că sfatul lui n-a fost urmat, a pus şaua pe măgar şi a plecat acasă în cetatea lui, şi-a pus casa în rânduială şi s-a spânzurat; astfel a murit şi a fost îngropat în mormântul tatălui său.

²⁴ David a ajuns la Mahanaim. Şi Absalom a trecut Iordanul, însoţit de toţi bărbaţii lui Israel.

²⁵ Şi Absalom a pus pe Amasa în fruntea armatei în locul lui Ioab. Şi Amasa era fiul unui om numit Itra, un israelit, care intrase la Abigail, fiica lui Nahaş şi sora Ţeruiei, mama lui Ioab.

²⁶ Israel şi Absalom şi-au aşezat tabăra în ţara Galaadului.

²⁷ Când a ajuns David la Mahanaim, Şobi, fiul lui Nahaş, din Raba fiilor lui Amon, Machir, fiul lui Amiel din Lodebar, şi Barzilai, galaaditul din Roghelim,

²⁸ au adus paturi, lighene, vase de pământ, grâu, orz, făină, grâu prăjit, bob, linte, uscături,

²⁹ miere, unt, oi şi brânză de vacă, pentru David şi pentru poporul care era cu el, ca să mănânce; căci ziceau: În deşert poporul este flămând, obosit, şi însetat.

18

¹ David a numărat poporul care era cu el şi a stabilit conducători peste mii şi conducători peste sute.

² Şi David a trimis o treime din popor sub conducerea lui Ioab, o treime sub conducerea lui Abişai, fiul Ţeruiei, fratele lui Ioab, şi o treime sub conducerea lui Itai gătitul. Şi regele a zis poporului: Voi merge şi eu cu voi.

³ Dar poporul a răspuns: Tu nu vei merge cu noi; căci dacă noi vom fugi, lor nu le va păsa de noi şi chiar dacă jumătate din noi ar muri, lor tot nu le va păsa de noi. Tu însă faci cât zece mii dintre noi. Aşadar, este mai bine ca tu să ne vii în ajutor din cetate.

⁴ Regele le-a zis: Voi face tot ceea ce credeţi voi că este cel mai bine. Şi regele a stat lângă poartă şi tot poporul a ieşit cu sutele şi cu miile.

⁵ Şi regele a poruncit lui Ioab, lui Abişai şi lui Itai, zicând: Purtaţi-vă, de dragul meu, blând cu tânărul Absalom! Şi tot poporul a auzit porunca regelui dată tuturor conducătorilor lui cu privire la Absalom.

⁶ Poporul a ieşit în câmp împotriva lui Israel şi bătălia a avut loc în pădurea lui Efraim.

⁷ Şi acolo poporul lui Israel a fost bătut de slujitorii lui David, şi a fost o mare înfrângere în ziua aceea, douăzeci de mii de bărbaţi.

⁸ Şi de acolo lupta s-a întins peste toată ţara; şi în ziua aceea pădurea a mâncat mai mult popor decât a mâncat sabia.

⁹ S-a întâmplat că Absalom s-a întâlnit cu slujitorii lui David. Căci Absalom călărea pe măgarul lui, şi măgarul a intrat sub ramurile groase ale unui stejar uriaş. Şi capul lui Absalom a fost prins de stejar, aşa că a rămas spânzurat între cer şi pământ, iar măgarul care fusese sub el a mers mai departe.

¹⁰ Un om, văzând lucrul acesta, a spus lui Ioab şi a zis: Iată, am văzut pe Absalom agăţat într-un stejar.

¹¹ Şi Ioab a zis omului care i-a spus ştirea aceasta: Dacă l-ai văzut, de ce nu l-ai lovit acolo la pământ? Ţi-aş fi dat zece sicii de argint şi un brâu.

¹² Dar omul a zis lui Ioab: Chiar dacă aş cântări în mâna mea o mie de sicii de argint, tot nu mi-aş întinde mâna împotriva fiului regelui; căci regele ţi-a poruncit în auzul nostru ţie şi lui Abişai şi lui Itai, zicând: Să vă feriţi să vă atingeţi careva de tânărul Absalom!

¹³ Altminteri, aş fi făcut o mişelie chiar împotriva vieţii mele. Căci nimic nu rămâne ascuns înaintea regelui şi tu însuţi ai fi stat împotriva mea.

¹⁴ Ioab a zis: Nu voi pierde timpul aici cu tine. Şi a luat trei săgeţi în mână şi le-a înfipt în inima lui Absalom, care mai trăia încă în mijlocul stejarului.

¹⁵ Şi zece tineri, care purtau armele lui Ioab, au înconjurat pe Absalom, l-au lovit şi l-au omorât.

¹⁶ Ioab a sunat apoi din trompetă şi poporul s-a întors din urmărirea lui Israel, căci Ioab ţinea piept poporului.

¹⁷ Ei au luat pe Absalom, l-au aruncat într-o groapă mare din pădure şi au ridicat peste el o grămadă foarte mare de pietre. Şi tot Israelul a fugit, fiecare în cortul lui.

¹⁸ În timpul vieţii lui, Absalom îşi ridicase un stâlp de aducere-aminte în Valea Regelui, căci zicea: N-am nici un fiu prin care să se poată păstra spre amintire numele meu. Şi el a numit stâlpul cu numele său, care şi astăzi se cheamă stâlpul lui Absalom.

¹⁹ Şi Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, a zis: Lasă-mă să alerg şi să duc regelui vestea că Domnul l-a scăpat din mâna duşmanilor lui.

²⁰ Dar Ioab i-a zis: Nu tu eşti omul care să duci veşti astăzi, vei duce veşti altă dată; astăzi nu vei duce veşti, pentru că fiul regelui a murit.

²¹ Şi Ioab a zis lui Cuşi: Du-te! Spune regelui ce ai văzut! Şi Cuşi s-a închinat înaintea lui Ioab şi a alergat.

²² Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, a zis iarăşi lui Ioab: Orice s-ar întâmpla, lasă-mă să alerg după Cuşi. Şi Ioab a zis: De ce vrei să alergi, fiule, din moment ce nu este nici o veste pentru tine?

²³ Orice s-ar întâmpla, a zis el, lasă-mă să alerg. Şi Ioab i-a zis: Aleargă! Atunci Ahimaaţ a alergat pe drumul câmpiei şi l-a întrecut pe Cuşi.

²⁴ David stătea între cele două porţi. Şi păzitorul de pe acoperişul porţii s-a urcat pe zid, şi-a ridicat privirile şi s-a uitat. Şi iată că alerga un om singur.

²⁵ Şi păzitorul a strigat şi a spus regelui. Regele a zis: Dacă este singur, aduce veşti. Şi omul acela se tot apropia.

²⁶ Şi păzitorul a văzut un alt om alergând; şi păzitorul a strigat la portar şi a zis: Iată, un alt om aleargă singur! Şi regele a zis: Şi acesta aduce veşti!

²⁷ Şi păzitorul a zis: Alergătura celui dintâi pare că e a lui Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc. Şi regele a zis: El este un om bun şi vine cu veşti bune.

²⁸ Şi Ahimaaţ a strigat şi a zis regelui: Totul este bine! Şi s-a proşternut înaintea regelui cu faţa la pământ şi a zis: Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul tău, care a dat în mâinile noastre pe oamenii care au ridicat mâna împotriva domnului meu regele!

²⁹ Şi regele a zis: Tânărul Absalom este bine? Şi Ahimaaţ a zis: Când Ioab a trimis pe slujitorul regelui şi pe mine, slujitorul tău, am văzut mulţime mare, dar nu ştiu despre ce era vorba:

³⁰ Şi regele a zis: Dă-te la o parte şi stai aici! El s-a dat deci la o parte şi a stat alături.

³¹ Şi iată, a sosit Cuşi. Iar Cuşi a zis: Să afle domnul meu, regele, vestea cea bună! Căci astăzi Domnul te-a scăpat din mâna tuturor acelora care s-au ridicat împotriva ta.

³² Şi regele a zis lui Cuşi: Tânărul Absalom este bine? Şi Cuşi a zis: Ca tânărul acesta să fie duşmanii domnului meu, regele, şi toţi cei ce se ridică împotriva ta ca să-ţi facă rău!

³³ Atunci regele s-a cutremurat şi s-a urcat în camera sa de sus, deasupra porţii, şi a plâns. Şi în timp ce mergea, a zis: O, fiul meu Absalom, fiul meu, fiul meu Absalom! Mai bine muream eu în locul tău, o, Absalom, fiul meu, fiul meu!

19

¹ Apoi lui Ioab i s-a spus: Iată, regele plânge şi jeleşte după Absalom.

² Şi biruinţa din ziua aceea s-a prefăcut în doliu pentru tot poporul. Căci în ziua aceea poporul a auzit zicându-se: Regele este îndurerat din cauza fiului său.

³ Şi în aceeaşi zi, poporul a intrat în cetate pe furiş, cum se furişează un popor căruia îi este ruşine pentru că a fugit din luptă.

⁴ Dar regele şi-a acoperit faţa şi a strigat cu glas tare: Fiul meu, Absalom! Absalom, fiul meu, fiul meu!

⁵ Atunci Ioab a intrat în casa regelui şi a zis: Astăzi tu ai acoperit de ruşine feţele tuturor slujitorilor tăi, care au salvat astăzi viaţa ta, şi viaţa fiilor tăi, şi a fiicelor tale, şi viaţa soţiilor tale, şi viaţa concubinelor tale,

⁶ pentru că tu iubeşti pe cei ce te urăsc şi urăşti pe cei ce te iubesc. Căci tu dovedeşti astăzi că pentru tine conducătorii tăi şi slujitorii tăi nu sunt nimic; şi înţeleg acum că dacă ar trăi Absalom şi noi toţi am fi murit, lucrul acesta ţi-ar fi plăcut.

⁷ Şi acum scoală-te, ieşi şi vorbeşte pe placul inimii slujitorilor tăi! Căci jur pe Domnul că, dacă nu ieşi să te arăţi, nu va rămâne nici un om cu tine în noaptea aceasta; şi aceasta va fi o nenorocire mai rea pentru tine decât toate nenorocirile care au venit asupra ta din tinereţe şi până acum.

⁸ Atunci regele s-a sculat şi a stat în poartă. Şi când au spus tot poporului, zicând: Iată, regele stă în poartă, tot poporul a venit înaintea regelui; căci toţi cei din Israel fugiseră fiecare la cortul lui.

⁹ Şi în toate seminţiile lui Israel, tot poporul se certa, zicând: Regele ne-a scăpat din mâna duşmanilor noştri, şi ne-a salvat din mâna filistenilor, dar acum a fugit din ţară dinaintea lui Absalom.

¹⁰ Şi Absalom, pe care l-am uns că să domnească peste noi, a murit în luptă. Acum de ce nu puneţi o vorbă pentru întoarcerea regelui?

¹¹ Şi regele David a trimis la preoţii Ţadoc şi Abiatar, zicând: Vorbiţi bătrânilor lui Iuda, zicând: De ce aţi fi voi cei din urmă pentru întoarcerea regelui la casa lui, din moment ce cuvintele întregului Israel au ajuns până la rege, la casa lui?

¹² Voi sunteţi fraţii mei, voi sunteţi os din oasele mele. De ce aţi fi voi cei din urmă pentru întoarcerea regelui?

¹³ Şi spuneţi lui Amasa: Nu eşti tu oare os din oasele mele şi carne din carnea mea? Aşa să-mi facă Dumnezeu, ba mai mult, dacă nu vei fi înaintea mea pentru totdeauna conducătorul armatei în locul lui Ioab!

¹⁴ Şi David a înmuiat inima tuturor bărbaţilor din Iuda, ca pe a unui singur om, încât au trimis vorbă regelui, zicând: Întoarce-te, tu şi toţi slujitorii tăi!

¹⁵ Regele s-a întors şi a venit până la Iordan. Şi Iuda a venit la Ghilgal, ca să întâmpine pe rege, şi să-l treacă pe rege peste Iordan.

¹⁶ Şimei, fiul lui Ghera, beniamitul, care era din Bahurim, s-a grăbit să se coboare cu bătrânii din Iuda înaintea regelui David.

¹⁷ Şi cu el erau o mie de oameni din Beniamin, şi Ţiba, slujitorul casei lui Saul, şi cei cincisprezece fii ai lui, şi douăzeci de slujitori ai lui. Şi au trecut Iordanul în faţa regelui.

¹⁸ Şi după ce pornise luntrea, ca să-i treacă dincolo casa regelui, şi să facă ce este bine înaintea lui, în clipa când regele trecea peste Iordan, Şimei, fiul lui Ghera, s-a închinat înaintea lui.

¹⁹ Şi el a zis regelui: Să nu-mi socotească domnul meu fărădelegea şi să nu-şi amintească de nedreptăţile pe care ţi le-a făcut robul tău în ziua când regele, domnul meu, a ieşit din Ierusalim, şi să nu pună la inimă regele lucrul acesta!

²⁰ Căci robul tău cunoaşte că am păcătuit; de aceea, iată, am venit astăzi, cel dintâi din toată casa lui Iosif, ca să întâmpin pe domnul meu regele.

²¹ Dar Abişai, fiul Ţeruiei, a răspuns şi a zis: Nu trebuie oare să moară Şimei pentru că a blestemat pe unsul Domnului?

²² Atunci David a zis: Ce am eu astăzi de-a face cu voi, fiii Ţeruiei, şi pentru ce vă arătaţi astăzi potrivnicii mei? Oare se cuvine ca astăzi să fie ucis vreun om în Israel? Oare nu ştiu eu că astăzi sunt rege peste Israel?

²³ Şi regele a zis lui Şimei: Nu vei muri! Astfel i-a jurat regele.

²⁴ Mefiboşet, fiul lui Saul, s-a coborât şi el înaintea regelui. Şi el nu-şi îngrijise nici picioarele, nici nu-şi tăiase barba, nici nu-şi spălase hainele, din ziua când plecase regele până în ziua când s-a întors în pace.

²⁵ Şi când a venit din Ierusalim ca să-l întâmpine pe rege, regele i-a zis: De ce n-ai mers cu mine, Mefiboşet?

²⁶ Şi el a răspuns: Rege, domnul meu, slujitorul meu m-a înşelat.
Căci robul tău a zis: Voi pune şaua pe măgar, voi încăleca pe el şi voi merge cu regele, pentru că slujitorul tău este schilod.

²⁷ Ba mai mult, el a vorbit de rău pe slujitorul tău domnului meu, regele, dar domnul meu regele este ca îngerul lui Dumnezeu, de aceea, fă ce crezi că este bine înaintea ta.

²⁸ Căci deşi toţi cei din casa tatălui meu au fost nişte oameni vrednici de moarte înaintea domnului meu regele, totuşi tu ai pus pe slujitorul tău între cei ce mănâncă la masa ta. Ce drept mai am ca să mă plâng regelui?

²⁹ Şi regele i-a zis: De ce vorbeşti atâta despre ale tale? Am spus: Tu şi Ţiba veţi împărţi pământurile!

³⁰ Şi Mefiboşet a zis regelui: Să ia el chiar totul, căci regele, domnul meu, se întoarce acasă în pace.

³¹ Şi Barzilai, galaaditul, s-a coborât din Roghelim şi a trecut Iordanul împreună cu regele, ca să-l conducă până dincolo de Iordan.

³² Barzilai era foarte bătrân, de optzeci de ani, şi el îngrijise de rege în timpul cât a stat la Mahanaim, căci era un om foarte bogat.

³³ Şi regele a zis lui Barzilai: Vino cu mine şi eu voi îngriji de tine la mine în Ierusalim.

³⁴ Dar Barzilai a zis regelui: Cât voi mai trăi ca să mă urc cu regele la Ierusalim?

³⁵ Eu sunt astăzi în vârstă de optzeci de ani. Pot eu să mai deosebesc între bine şi rău? Poate robul tău să mai aprecieze ce mănâncă şi ce bea? Pot eu oare să mai aud glasul cântăreţilor şi cântăreţelor? Atunci de ce să mai fie robul tău o povară pentru domnul meu, regele?

³⁶ Robul tău se va mai duce puţin cu regele dincolo de Iordan. De ce să mă răsplătească regele cu o asemenea răsplată?

³⁷ Lasă-ţi, te rog, robul să se întoarcă, şi să mor în cetatea mea şi să fiu îngropat lângă mormântul tatălui meu şi al mamei mele! Dar iată, aici este slujitorul tău Chimham, lasă-l să-l însoţească pe domnul meu, regele, şi fă pentru el ce este bine înaintea ta!

³⁸ Şi regele a răspuns: Chimham va trece împreună cu mine şi voi face pentru el ce este bine înaintea ta, şi tot ce vei cere de la mine, îţi voi da!

³⁹ Şi tot poporul a trecut Iordanul. Şi după ce l-a trecut şi regele, regele a sărutat pe Barzilai şi l-a binecuvântat. Şi Barzilai s-a întors acasă.

⁴⁰ Regele a mers mai departe la Ghilgal, şi Chimham a mers cu el. Şi tot poporul lui Iuda şi jumătate din poporul lui Israel l-au însoţit pe rege.

⁴¹ Şi iată, toţi bărbaţii din Israel au venit la rege şi i-au zis: De ce te-au furat fraţii noştri, bărbaţii lui Iuda, şi au trecut pe rege şi pe casa lui, şi pe toţi oamenii lui David, peste Iordan?

⁴² Atunci toţi bărbaţii lui Iuda au răspuns bărbaţilor lui Israel: Pentru că regele este o rudă mai apropiată cu noi. De ce sunteţi aşa de aprinşi pentru lucrul acesta? Am mâncat noi pe cheltuiala regelui sau ne-a dat el daruri?

⁴³ Şi bărbaţii din Israel au răspuns bărbaţilor lui Iuda, şi au zis: Regele este de zece ori mai mult al nostru; de aceea, noi avem mai mare drept asupra lui David decât voi. De ce ne-aţi nesocotit? N-am fost noi primii care au spus să se întoarcă regele nostru? Cu toate acestea, cuvintele bărbaţilor lui Iuda au fost mai aspre decât cuvintele bărbaţilor lui Israel.

20

¹ Şi acolo era un om de nimic, numit Şeba, fiul lui Bicri, un beniamit. El a sunat din trompetă şi a zis: Noi n-avem nici o parte cu David, nici o moştenire cu fiul lui Isai! Fiecare la cortul său, Israele!

² Şi toţi bărbaţii lui Israel s-au depărtat de David şi au urmat pe Şeba, fiul lui Bicri. Dar bărbaţii lui Iuda, de la Iordan până la Ierusalim, au rămas credincioşi regelui lor.

³ Şi David a venit la casa lui la Ierusalim şi regele a luat pe cele zece femei, concubinele pe care le lăsase pentru paza casei, şi le-a pus într-o casă sub pază şi s-a îngrijit de ele, dar n-a intrat la ele. Şi au fost închise până în ziua morţii lor, trăind ca văduve.

⁴ Şi regele a zis lui Amasa: Adună-mi în timp de trei zile pe bărbaţii lui Iuda şi să fii şi tu de faţă aici.

⁵ Amasa a plecat să adune pe oamenii lui Iuda, dar a întârziat peste timpul pe care i l-a hotărât regele.

⁶ Şi David a zis lui Abişai: Şeba, fiul lui Bicri, ne va face mai mult rău decât Absalom. Ia deci pe slujitorii domnului tău şi urmăreşte-l, ca să n-ajungă în cetăţile fortificate şi să se ascundă dinaintea noastră.

⁷ Şi Abişai a plecat, urmat de oamenii lui Ioab, de cheretiţi şi de peletiţi şi de toţi vitejii. Au ieşit din Ierusalim ca să urmărească pe Şeba, fiul lui Bicri.

⁸ Când au fost lângă piatra cea mare care este la Gabaon, Amasa a venit înaintea lor. Ioab era îmbrăcat cu manta militară şi peste ea cu cingătoarea săbiei lui, care era legată la coapsă şi atârna în teacă; şi când a înaintat, sabia a căzut din teacă.

⁹ Ioab a zis lui Amasa: Eşti sănătos, frate? Şi Ioab l-a prins pe Amasa cu mâna dreaptă de barbă, ca să-l sărute.

¹⁰ Dar Amasa n-a luat în seamă sabia care era în mâna lui Ioab, şi Ioab l-a lovit cu ea în pântece şi i-a vărsat măruntaiele pe pământ; şi nu l-a mai lovit a doua oară. Şi Amasa a murit. Apoi Ioab şi fratele său Abişai au urmărit pe Şeba, fiul lui Bicri.

¹¹ Un tânăr dintre oamenii lui Ioab stătea lângă Amasa şi zicea: Cine-l vrea pe Ioab şi cine este pentru David, să urmeze pe Ioab!

¹² Dar Amasa se rostogolea în sângele lui în mijlocul drumului; şi omul acela, văzând că tot poporul se opreşte, a tras pe Amasa din drum pe câmp şi a aruncat o haină pe el, când a văzut că toţi cei ce ajungeau lângă el se opreau.

¹³ După ce a fost luat din drum, toţi bărbaţii au urmat pe Ioab, ca să urmărească pe Şeba, fiul lui Bicri.

¹⁴ Şi Ioab a străbătut toate seminţiile lui Israel până la Abel-Bet-Maaca, şi toţi bărbaţii s-au adunat laolaltă şi au pornit în urmărirea lui Şeba.

¹⁵ Au venit şi au asediat pe Şeba în Abel-Beet-Maaca, şi au ridicat împotriva cetăţii un terasament care ajungea până la metereze; şi tot poporul care era cu Ioab lovea în zid ca să-l dărâme.

¹⁶ Atunci o femeie înţeleaptă a strigat din cetate: Ascultaţi, ascultaţi! Spuneţi, vă rog, lui Ioab să se apropie până aici, căci vreau să-i vorbesc!

¹⁷ El s-a apropiat de ea şi femeia a zis: Tu eşti Ioab? Şi el a răspuns: Eu sunt. Atunci ea i-a zis: Ascultă cuvintele roabei tale. Şi el a răspuns: Ascult.

¹⁸ Şi ea a zis: Odinioară era obiceiul să se spună: Să cerem sfat de la cetatea Abel! Şi totul se sfârşea astfel.

¹⁹ Eu sunt una dintre cetăţile liniştite şi credincioase din Israel; şi tu cauţi să nimiceşti o cetate care este o mamă în Israel! De ce vrei tu să nimiceşti moştenirea Domnului?

²⁰ Şi Ioab a răspuns şi a zis: Departe de mine, departe de mine gândul să nimicesc şi să dărâm!

²¹ Nu este aşa! Dar un om din ţinutul muntos al lui Efraim, numit Şeba, fiul lui Bicri, a ridicat mâna împotriva regelui David. Daţi-l numai pe el şi mă voi îndepărta de cetate. Şi femeia a zis lui Ioab: Iată, capul lui îţi va fi aruncat peste zid!

²² Atunci femeia s-a dus la popor cu înţelepciunea ei. Şi ei au tăiat capul lui Şeba, fiul lui Bicri, şi l-au aruncat lui Ioab. Şi el a sunat din trompetă şi ei s-au împrăştiat de lângă cetate, şi s-a dus fiecare la cortul lui. Şi Ioab s-a întors la Ierusalim, la rege.

²³ Ioab era peste toată armata lui Israel, iar Benaia, fiul lui Iehoiada, era peste cheretiţi şi peste peletiţi.

²⁴ Adoram era mai-mare peste impozite şi Iosafat, fiul lui Ahilud, era cancelar;

²⁵ Seva era scriitor; Ţadoc şi Abiatar erau preoţi;

²⁶ Şi Ira din Iair era demnitar al lui David.

21

¹ În zilele lui David a fost o foamete de trei ani, an după an; şi David a întrebat pe Domnul. Şi Domnul a răspuns: Foametea aceasta este din cauza lui Saul şi a casei lui sângeroase, pentru că a ucis pe gabaoniţi.

² Şi regele a chemat pe gabaoniţi şi le-a vorbit. Gabaoniţii nu erau dintre copiii lui Israel, ci erau o rămăşiţă a amoriţilor; copiii lui Israel le făcuseră un jurământ, dar Saul a căutat să-i ucidă în zelul lui pentru Israel şi Iuda.

³ De aceea, David a zis gabaoniţilor: Ce să fac pentru voi? Şi cum să fac ispăşire ca să binecuvântaţi moştenirea Domnului?

⁴ Şi gabaoniţii i-au zis: Nu vrem nici argint, nici aur de la Saul şi de la casa lui, şi nici nu este treaba noastră să omoram pe cineva în Israel. Şi regele a zis: Voi face pentru voi orice veţi cere!

⁵ Ei au răspuns regelui: Fiindcă omul acela ne-a secătuit şi îşi plănuise să ne nimicească, pentru ca să ne facă să pierim de pe tot cuprinsul lui Israel,

⁶ să ni se dea şapte bărbaţi dintre fiii lui, şi îi vom spânzura înaintea Domnului, în Ghibea lui Saul, pe care l-a ales Domnul. Şi regele a zis: Vi-i voi da.

⁷ Dar regele a cruţat pe Mefiboşet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, pentru jurământul Domnului care era între ei, între David şi Ionatan, fiul lui Saul.

⁸ Iar regele a luat pe Armoni şi pe Mefiboşet, cei doi fii ai Riţpei, fiica lui Aiia, pe care-i născuse lui Saul, şi pe cei cinci fii ai lui Merab, fiica lui Saul, pe care-i născuse lui Adriel, fiul lui Barzilai din Mehola;

⁹ i-a dat în mâinile gabaoniţilor şi ei i-au spânzurat pe munte înaintea Domnului. Toţi cei şapte au pierit împreună şi au fost ucişi în cele dintâi zile ale secerişului, la începutul secerişului orzului.

¹⁰ Riţpa, fiica lui Aiia, a luat un sac şi l-a întins sub ea pe stâncă, de la începutul secerişului până când a căzut peste ei ploaie din cer. Şi n-a lăsat păsările cerului să se apropie de ei în timpul zilei, nici fiarele câmpului în timpul nopţii.

¹¹ S-a spus lui David ce făcea Riţpa, fiica lui Aiia, concubina lui Saul.

¹² Şi David s-a dus şi a luat oasele lui Saul şi oasele fiului său Ionatan, de la locuitorii din Iabesul Galaadului, care le furaseră din piaţa Bet-Şan, unde îi spânzuraseră filistenii în ziua când filistenii au bătut pe Saul la Ghilboa.

¹³ A luat de acolo oasele lui Saul şi oasele fiului său Ionatan;şi s-au strâns şi oasele celor care fuseseră spânzuraţi.

¹⁴ Şi ei au îngropat oasele lui Saul şi ale fiului său Ionatan în ţara lui Beniamin, la Ţela, în mormântul lui Chiş, tatăl lui. Şi astfel au făcut tot ce poruncise regele. Şi după aceea, Dumnezeu a ascultat rugăciunea pentru ţară.

¹⁵ Când filistenii au fost iarăşi în război cu Israel, David s-a coborât cu slujitorii lui şi a luptat împotriva filistenilor; şi David era obosit.

¹⁶ Şi Işbi-Benob, unul dintre copiii lui Rafa, a cărui suliţă era în greutate de trei sute de sicii de bronz şi care era încins cu o sabie nouă, a vrut să omoare pe David.

¹⁷ Dar Abişai, fiul Ţeruiei, a ajutat pe David, a lovit pe filistean şi l-a ucis. Atunci oamenii lui David i-au jurat, zicând: Să nu mai ieşi cu noi la luptă, ca să nu stingi lumina lui Israel.

¹⁸ Şi după aceea, a mai fost iarăşi un război cu filistenii la Gob; atunci Şibecai huşatitul a omorât pe Saf, care era unul din fiii lui Rafa.

¹⁹ Şi din nou a fost război cu filistenii la Gob, iar Elhanan, fiul lui Iaare-Oreghim, din Betleem, a omorât pe Goliat din Gat, care avea o suliţă al cărei mâner era ca sulul de ţesut.

²⁰ Şi iarăşi a fost război la Gat. Acolo era un bărbat foarte înalt, care avea şase degete la fiecare mână şi la fiecare picior, în total douăzeci şi patru, şi care se născuse tot din Rafa.

²¹ Şi în timp ce batjocorea pe Israel, Ionatan, fiul lui Şimea, fratele lui David, l-a omorât.

²² Aceşti patru oameni erau copiii care i s-au născut lui Rafa la Gat, şi care au pierit ucişi de mâna lui David şi de mâna slujitorilor lui.

22

¹ Şi David a spus Domnului cuvintele acestei cântări în ziua când Domnul l-a scăpat din mâna tuturor duşmanilor lui şi din mâna lui Saul.

² Şi el a zis: Domnul este stânca mea, şi cetatea mea, şi Eliberatorul meu.

³ Dumnezeu este stânca mea, în care îmi găsesc adăpost; scutul meu şi cornul mântuirii mele, turnul meu cel înalt şi scăparea mea. Mântuitorul meu! Tu mă scapi de violenţă.

⁴ Eu chem pe Domnul, care este vrednic să fie lăudat; şi sunt scăpat de duşmanii mei.

⁵ Căci valurile morţii mă înconjurau, şi şuvoaiele nimicirii mă înspăimântau;

⁶ legăturile Şeolului mă înconjurau; lanţurile morţii mă prindeau.

⁷ În strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul, am strigat către Dumnezeul meu. El mi-a auzit glasul din templul Lui, şi strigătul meu a ajuns la urechile Lui.

⁸ Atunci s-a cutremurat şi s-a clătinat pământul, temeliile cerului s-au mişcat şi s-au zguduit, pentru că El S-a mâniat.

⁹ Fum se ridica din nările Lui şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui; cărbuni erau aprinşi de ea.

¹⁰ El a aplecat cerurile şi S-a coborât cu un întuneric adânc sub picioarele Lui.

¹¹ El călărea pe un heruvim şi zbura, venea pe aripile vântului.

¹² Şi din întuneric El Şi-a făcut corturi împrejurul lui, grămezi de ape şi nori groşi ai cerului.

¹³ Din strălucirea dinaintea Lui, cărbuni de foc erau aprinşi.

¹⁴ Domnul a tunat din ceruri şi Cel Preaînalt a făcut să I se audă glasul,

¹⁵ Şi El a aruncat săgeţie Sale şi a împrăştiat pe duşmanii mei; aruncat fulgerul şi i-a risipit.

¹⁶ Atunci au fost văzute adâncurile mării, temeliile lumii au fost descoperite, la mustrarea Domnului, la vuietul suflării nărilor Lui.

¹⁷ El a trimis din înălţime, m-a apucat, m-a scos din multe ape.

¹⁸ El m-a scăpat de duşmanul meu cel puternic şi de cei ce mă urau, căci ei erau prea puternici pentru mine.

¹⁹ Ei m-au înfruntat în ziua necazului meu, dar Domnul a fost sprijinul meu.

²⁰ El m-a scos la loc larg, El m-a eliberat, pentru că Şi-a găsit plăcerea în mine.

²¹ Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea, mi-a întors după curăţia mâinilor mele.

²² Căci am păzit căile Domnului şi n-am lucrat cu răutate împotriva Dumnezeului meu.

²³ Căci toate poruncile Lui au fost înaintea mea şi nu m-am depărtat de la legile Lui.

²⁴ Am fost fără vină înaintea Lui şi m-am păzit de fărădelegea mea.

²⁵ De aceea, Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea, după curăţia mea înaintea ochilor Lui.

²⁶ Faţă de cel milos Te arăţi milos şi faţă de omul drept Te arăţi drept.

²⁷ Faţă de cel curat Te arăţi curat; şi faţă de cel viclean Te arăţi viclean.

²⁸ Tu mântuieşti pe poporul care se umileşte, dar ochii Tăi sunt peste cei mândri, ca să-i umileşti.

²⁹ Căci Tu, Doamne, eşti lumina mea! Şi Domnul a luminat întunericul meu.

³⁰ Căci cu Tine mă pot năpusti asupra unei armate; cu Dumnezeul meu sar peste zid.

³¹ Calea lui Dumnezeu este desăvârşită, Cuvântul Domnului este încercat; El este un scut pentru toţi cei ce se încred în El.

³² Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul? Şi cine este o stâncă, afară de Dumnezeul nostru?

³³ Dumnezeu este tăria şi puterea mea şi El călăuzeşte pe cel fără vină pe calea Lui.

³⁴ El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor şi El mă aşează pe locurile mele cele înalte.

³⁵ El îmi deprinde mâinile la luptă, pentru ca braţele mele să poată întinde arcul de bronz.

³⁶ Tu mi-ai dat şi scutul mântuirii Tale şi bunătatea Ta mă înalţă.

³⁷ Tu mi-ai lărgit drumul sub paşii mei, şi picioarele mele n-au alunecat.

³⁸ Am urmărit pe duşmanii mei şi i-am nimicit şi nu m-am întors până nu i-am nimicit.

³⁹ I-am nimicit şi i-am zdrobit de nu s-au mai sculat; au căzut sub picioarele mele.

⁴⁰ Căci Tu m-ai încins cu putere pentru luptă; Tu ai răpus sub mine pe cei ce s-au ridicat împotriva mea.

⁴¹ Tu ai făcut pe duşmanii mei să-mi întoarcă spatele, şi am nimicit pe cei care m-au urât.

⁴² Ei se uitau în jurul lor, dar nu era cine să-i scape; strigau chiar la Domnul, dar El nu le-a răspuns!

⁴³ Atunci i-am pisat ca pulberea pământului, i-am zdrobit şi i-am călcat ca pe noroiul de pe Străzi.

⁴⁴ Tu m-ai scăpat şi din neînţelegerile poporului meu; Tu m-ai păstrat conducător al popoarelor. Un popor pe care nu-l cunoşteam mă slujeşte.

⁴⁵ Străinii se prefac că mă ascultă; se supun de îndată ce aud cea dintâi poruncă.

⁴⁶ Străinii se descurajează şi ies din fortăreţele lor.

⁴⁷ Viu este Domnul şi binecuvântată să fie Stânca mea! Înălţat să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii mele,

⁴⁸ Dumnezeu, care se răzbună pentru mine şi care-mi supune popoarele,

⁴⁹ care mă scapă de duşmanii mei! Tu mă înalţi mai presus de potrivnicii mei; Tu mă scapi de omul violent. –

⁵⁰ De aceea, Îţi voi mulţumi, Doamne, între popoare şi voi cânta laude Numelui Tău!

⁵¹ El este turnul biruinţei regelui Său şi arată milă unsului Său: lui David şi seminţei lui, pentru totdeauna.

23

¹ Acestea sunt cele din urmă cuvinte ale lui David. David, fiul lui Isai, zice. Şi omul care a fost ridicat la înălţime, unsul Dumnezeului lui Iacov şi psalmistul plăcut al lui Israel, zice:

² Duhul Domnului vorbeşte prin mine şi Cuvântul Lui este pe limba mea.

³ Dumnezeul lui Israel a zis, Stânca lui Israel mi-a vorbit: Cel ce domneşte peste oameni trebuie să fie drept, domnind în frică de Dumnezeu.

⁴ Şi el va fi ca lumina dimineţii când răsare soarele, o dimineaţă fără nori, ca lumina soarelui după ploaia care face să încolţească iarba.

⁵ Deşi casa mea nu este aşa înaintea lui Dumnezeu, totuşi El a făcut cu mine un legământ veşnic, bine întărit în toate privinţele şi sigur. Căci nu va face El oare să răsară din el tot ce este spre mântuirea mea şi toate dorinţele mele?

⁶ Dar cei răi vor fi toţi ca spinii pe care-i arunci, pe care nu-i iei cu mâna.

⁷ Dar omul care se atinge de ei, se înarmează cu fier sau cu mânerul unei suliţe şi îi arde cu foc în locul lor.

⁸ Iată numele oamenilor viteji pe care-i avea David: Ioşeb-Basşebet, tahchemonitul, mai-marele conducătorilor. El era numit Adino eznitul, pentru că a omorât opt sute de oameni o singură dată.

⁹ Şi după el era, Eleazar, fiul lui Dodo, fiul lui Ahohi, unul din cei trei viteji care a ţinut piept împreună cu David împotriva filistenilor care s-au strâns pentru luptă, când bărbaţii lui Israel erau plecaţi pe înălţimi.

¹⁰ El s-a sculat şi a bătut pe filisteni până ce i-a obosit mâna şi a rămas lipită de sabie. Şi Domnul a dat o mare izbândă în ziua aceea; şi poporul s-a întors după Eleazar numai ca să ia prada.

¹¹ După el era Şama, fiul lui Aghe, din Harar. Filistenii se adunaseră la Lehi. Acolo era o bucată de pământ semănată cu linte; şi poporul a fugit de filisteni.

¹² Dar Sama s-a aşezat în mijlocul ogorului, l-a apărat şi a bătut pe filisteni. Şi Domnul a dat o mare biruinţă.

¹³ Şi trei dintre cei treizeci de conducători s-au coborât pe vremea seceratului şi au venit la David, în peştera Adulam; şi o armată a filistenilor şi-a aşezat tabăra în Valea Refaim.

¹⁴ David era atunci în fortăreaţă şi o garnizoană a filistenilor era la Betleem.

¹⁵ Şi David a avut o dorinţă şi a zis: Cine-mi va da să beau apă din fântâna de la poarta Betleemului?

¹⁶ Atunci cei trei viteji au trecut prin tabăra filistenilor şi au scos apă din fântâna de la poarta Betleemului, au luat-o şi au adus-o lui David; dar el n-a vrut s-o bea, ci a turnat-o înaintea Domnului.

¹⁷ Şi el a zis: Departe de mine, Doamne, gândul să fac lucrul acesta! Oare voi bea eu sângele acestor oameni, care s-au dus cu riscul vieţii lor? De aceea, n-a vrut s-o bea. Acestea sunt lucrurile pe care le-au făcut aceşti trei oameni.

¹⁸ Şi Abişai, fratele lui Ioab, fiul Ţeruiei, era conducătorul celor trei. El şi-a ridicat suliţa împotriva a trei sute şi i-a omorât şi şi-a câştigat un nume între cei trei.

¹⁹ El era cel mai onorat între cei trei, de aceea, a devenit conducătorul lor. Dar nu i-a egalat pe primii trei.

²⁰ Benaia, fiul lui Iehoiada, fiul unui om din Cabţeel, era vestit prin faptele lui mari. El a ucis pe cei doi fii ai lui Ariei din Moab. într-o zi înzăpezită el s-a coborât şi a omorât un leu într-o groapă pentru apă.

²¹ Şi el a omorât şi pe un egiptean, un om îngrozitor, care avea o suliţă în mână. Dar el s-a repezit asupra lui cu un toiag, a smuls suliţa din mâna egipteanului si l-a ucis cu suliţa lui.

²² Acesta a fost Benaia, fiul lui Iehoiada, care şi-a câştigat un nume între cei trei viteji.

²³ El era mai lăudat decât cei treizeci, dar n-a ajuns până la înălţimea primilor trei. Şi David l-a pus căpitan peste garda lui.

²⁴ Asael, fratele lui Ioab, era din numărul celor treizeci; Elhanan, fiul lui Dodo, din Betleem.

²⁵ Sama, din Harod; Elica, din Harod.

²⁶ Heleţ, din Pelet; Ira, fiul lui Icheş, din Tecoa.

²⁷ Abiezer, din Anatot; Mebunai, din Husa.

²⁸ Ţalmon, din Ahoah; Maharai, din Netofa.

²⁹ Heleb, fiul lui Baana, din Netofa; Itai, fiul lui Ribai, din Ghibea fiilor lui Beniamin.

³⁰ Benaia, din Piraton; Hidai, din Nahale-Gaaş.

³¹ Abi-Albon, din Araba; Azmavet, din Barhum.

³² Eliahba, din Şaalbon; Bene-Iaşen; Ionatan.

³³ Şama, din Harar; Ahiam, fiul lui Sarar, din Arar.

³⁴ Elifelet, fiul lui Ahasbai, fiul unui maacatit. Eliam, fiul lui Ahitofel, din Ghilo.

³⁵ Heţrai, din Carmel; Paarai, din Arab.

³⁶ Igheal, fiul lui Natan, din Toba; Bani, din Gad.

³⁷ Ţelec, amonitul; Naharai, din Beerot, care ducea armele lui Ioab, fiul Ţeruiei.

³⁸ Ira, din Ieter; Gareb, din Ieter.

³⁹ Urie, hetitul; în total: treizeci şi şapte.

24

¹ Domnul S-a aprins iarăşi de mânie împotriva lui Israel şi l-a stârnit pe David împotriva lor ca să zică: Mergeţi şi număraţi pe Israel şi pe Iuda!

² Căci regele a zis lui Ioab, conducătorul armatei care era cu el: Mergeţi prin toate seminţiile lui Israel, de la Dan până la Beer-Şeba, şi înregistraţi poporul ca să ştiu care este numărul poporului.

³ Şi Ioab a zis regelui: Domnul Dumnezeul tău să adauge la popor de o sută de ori mai mult decât este acum şi ochii domnului meu, regele, să vadă lucrul acesta! Dar de ce doreşte regele, domnul meu, lucrul acesta?

⁴ Totuşi, cuvântul regelui a rămas tare împotriva lui Ioab şi împotriva celor mai-mari ai armatei. Şi Ioab împreună cu mai-marii armatei au ieşit dinaintea regelui, ca să meargă să numere pe poporul lui Israel.

⁵ Şi ei au trecut Iordanul şi şi-au aşezat tabăra la Aroer, la dreapta cetăţii care este în mijlocul Văii Gad şi lângă Iaezer.

⁶ Atunci au venit până la Galaad şi în ţara lui Tahtim-Hodşi. Au venit până la Dan-Iaan şi în împrejurimile Sidonului.

⁷ Apoi au venit până la fortăreaţa Tir şi până la toate cetăţile heviţilor şi ale canaaniţilor. Au ieşit spre partea de sud a lui Iuda, la Beer-Şeba.

⁸ Şi astfel, după ce au străbătut toată ţara, au venit, după nouă luni şi douăzeci de zile, la Ierusalim.

⁹ Şi Ioab a dat regelui totalul numărului poporului: în Israel erau opt sute de mii de oameni de război care mânuiau sabia şi în Iuda erau cinci sute de mii de oameni.

¹⁰ Şi inima lui David îl condamna după ce a făcut numărătoarea poporului. David a zis Domnului: Am păcătuit foarte tare prin ceea ce am făcut! Dar acum, Doamne, Te rog, iartă fărădelegea robului Tău, căci am lucrat nebuneşte!

¹¹ Când David s-a sculat a doua zi dimineaţa, Cuvântul Domnului a venit la profetul Gad, văzătorul lui David, zicând:

¹² Du-te şi spune lui David: Aşa vorbeşte Domnul: Îţi pun înainte trei nenorociri; alege una din ele şi te voi lovi cu ea.

¹³ Gad a venit la David şi i-a spus, zicând: Vrei şapte ani de foamete în ţara ta, sau să fugi trei luni dinaintea duşmanilor tăi, care te vor urmări, sau să bântuie ciuma trei zile în ţară? Acum gândeşte-te şi vezi ce răspuns trebuie să duc înaintea Celui ce m-a trimis.

¹⁴ Şi David a zis lui Gad: Sunt într-o mare strâmtorare! O, mai bine să cădem în mâinile Domnului, căci îndurările Lui sunt nemărginite, dar să nu cad în mâna omului!

¹⁵ Şi Domnul a trimis ciuma peste Israel, de dimineaţă până la vremea hotărâtă. Şi din Dan până la Beer-Şeba au murit şaptezeci de mii de oameni din popor.

¹⁶ Pe când îngerul îşi întindea mâna peste Ierusalim ca să-l nimicească, Domnului I-a părut rău pentru nenorocirea aceea şi a zis îngerului care ucidea poporul: Destul! Trage-ţi mâna acum. Şi Îngerul Domnului era lângă aria lui Aravna, iebusitul.

¹⁷ Şi David, văzând pe îngerul care lovea pe popor, a zis Domnului: Iată, eu sunt cel ce am păcătuit! Eu sunt vinovat, dar oile acestea ce au făcut? Mâna Ta deci să se îndrepte împotriva mea şi împotriva casei tatălui meu!

¹⁸ Şi în ziua aceea, Gad a venit la David şi i-a zis: Urcă-te şi înalţă un altar Domnului în aria lui Aravna, iebusitul.

¹⁹ Şi David s-a urcat după cuvântul lui Gad, cum poruncise Domnul.

²⁰ Aravna s-a uitat şi a văzut pe rege şi pe slujitorii lui îndreptându-se spre el; şi Aravna a ieşit şi s-a închinat în faţa regelui, cu faţa la pământ.

²¹ Şi Aravna a zis: De ce vine domnul meu, regele, la slujitorul lui? Şi David a zis: Ca să cumpăr de la tine aria şi să zidesc în ea un altar Domnului, ca să înceteze urgia în popor.

²² Aravna a zis lui David: Să ia domnul meu, regele, aria şi să aducă în ea jertfele care-i vor plăcea. Iată, aici sunt boii pentru arderea-de-tot şi carele cu jugurile boilor vor fi în loc de lemne.

²³ Aravna a dat regelui totul. Şi Aravna a zis regelui: Domnul Dumnezeul tău să te primească.

²⁴ Atunci regele a zis lui Aravna: Nu, ci o voi cumpăra de la tine pe un preţ de argint şi nu voi aduce Domnului Dumnezeului meu arderi-de-tot care să nu mă coste nimic. Şi David a cumpărat aria şi boii cu cincizeci de sicii de argint.

²⁵ Şi David a zidit acolo un altar Domnului şi a adus arderi-de-tot şi jertfe de mulţumire. Atunci Domnul a auzit rugăciunile pentru ţară şi nenorocirea a încetat în Israel.