1

¹ După moartea lui Iosua, copiii lui Israel au întrebat pe Domnul, zicând: Cine dintre noi să se urce întâi împotriva canaaniţilor, ca să lupte împotriva lor?

² Şi Domnul a zis: Să se urce Iuda; iată, Eu am dat ţara în mâinile lui.

³ Şi Iuda a zis fratelui său Simeon: Urcă-te împreună cu mine în ţara care mi-a căzut la sorţi, ca să luptăm împotriva canaaniţilor şi mă voi urca şi eu cu tine în ţara care ţi-a căzut ţie la sorţi. Şi Simeon s-a dus cu el.

⁴ Şi Iuda s-a urcat şi Domnul a dat pe canaaniţi şi pe fereziţi în mâinile lor; şi au ucis din ei zece mii de bărbaţi la Bezec.

⁵ Şi ei au găsit pe Adoni-Bezec la Bezec; au luptat împotriva lui şi i-au învins pe canaaniţi şi pe fereziţi.

⁶ Dar Adoni-Bezec a fugit; ei l-au urmărit, l-au prins şi i-au tăiat degetele mari de la mâini şi de la picioare.

⁷ Şi Adoni-Bezec a zis: Şaptezeci de regi, cu degetele mari tăiate de la mâini şi de la picioare, strângeau mâncare sub masa mea; Dumnezeu îmi răsplăteşte după cum am făcut eu. Ei l-au adus la Ierusalim şi acolo a murit.

⁸ Fiii lui Iuda au pornit lupta împotriva Ierusalimului şi l-au luat; l-au trecut prin ascuţişul săbiei şi au dat foc cetăţii.

⁹ Şi după aceea copiii lui Iuda au coborât să lupte împotriva canaaniţilor, care locuiau în ţinuturile deluroase, în sud şi în câmpie.

¹⁰ Şi Iuda s-a dus împotriva canaaniţilor care locuiau în Hebron (înainte numele Hebronului fusese Chiriat-Arba) şi a ucis pe Şeşai, pe Ahiman şi Talmai.

¹¹ De acolo a pornit împotriva locuitorilor Debirului. (Înainte numele Debirului fusese Chiriat-Sefer.)

¹² Şi Caleb a zis: Celui ce va bate Chiriat-Seferul şi îl va lua, îi voi da de soţie pe fiica mea Acsa.

¹³ Şi Otniel, fiul lui Chenaz, fratele cel mai mic al lui Caleb, a pus mâna pe cetate; şi Caleb i-a dat de soţie pe fiica sa Acsa.

¹⁴ Când ea a intrat la Otniel, s-a sfătuit cu el ca să ceară de la tatăl ei un ogor. Atunci ea s-a dat jos de pe măgar şi Caleb i-a zis: Ce vrei?

¹⁵ Şi ea i-a zis: Dă-mi o binecuvântare, căci mi-ai dat un pământ secetos {Lit: din sud}; dă-mi şi izvoare de apă. Şi Caleb i-a dat izvoarele de sus şi izvoarele de jos.

¹⁶ Şi fiii chenitului, socrul lui Moise, s-au urcat din Cetatea Palmierilor împreună cu fiii lui Iuda, în deşertul lui Iuda, la sud de Arad; ei s-au dus şi au locuit în mijlocul poporului.

¹⁷ Şi Iuda s-a dus cu fratele său Simeon şi au ucis pe canaaniţii care locuiau la Ţefat; au nimicit cetatea cu desăvârşire şi au numit-o Horma (Nimicire).

¹⁸ Iuda a mai cucerit şi Gaza cu ţinutul ei, Ascalonul cu ţinutul lui şi Ecronul cu ţinutul lui.

¹⁹ Domnul a fost cu Iuda; şi luda a pus stăpânire pe ţinutul muntos, dar n-a putut alunga pe locuitorii din câmpie, pentru că ei aveau care de fier.

²⁰ Au dat Hebronul lui Caleb, cum spusese Moise; şi el a alungat de acolo pe cei trei fii ai lui Anac.

²¹ Dar fiii lui Beniamin n-au alungat pe iebusiţii care locuiau la Ierusalim; şi iebusiţii au locuit la Ierusalim cu fiii lui Beniamin până în ziua de azi.

²² Casa lui Iosif s-a urcat şi ea împotriva Betelului şi Domnul a fost cu ei.

²³ Cei din casa lui Iosif au trimis să cerceteze Betelul, care mai înainte se numea Luz.

²⁴ Cercetaşii au văzut pe un om ieşind din cetate şi i-au zis: Arată-ne, te rugăm, intrarea în cetate şi vom avea milă de tine.

²⁵ El le-a arătat intrarea în cetate. Ei au trecut cetatea prin ascuţişul săbiei, dar pe omul acela l-au lăsat să plece cu toată familia lui.

²⁶ Şi omul acela s-a dus în ţara hetiţilor; a zidit o cetate şi i-a pus numele Luz, nume pe care l-a purtat până în ziua de azi.

²⁷ Şi nici Manase n-a alungat pe locuitorii din Bet-Şean şi din satele dimprejurul lui, nici pe locuitorii Taanacului şi ai satelor lui, nici pe locuitorii din Dor şi din satele dimprejurul lui, nici pe locuitorii din Iibleam şi din satele dimprejurul lui, nici pe locuitorii din Meghido şi din satele dimprejurul lui; astfel canaaniţii au continuat să locuiască în ţara aceasta.

²⁸ Când Israel a devenit puternic, i-au făcut pe canaaniţi tributari, dar nu i-au alungat cu totul.

²⁹ Şi nici Efraim n-a alungat pe canaaniţii care locuiau la Ghezer, ci canaaniţii au locuit la Ghezer în mijlocul lor.

³⁰ Şi nici Zabulon n-a alungat pe locuitorii din Chitron, nici pe locuitorii din Nahalol, şi canaaniţii au locuit în mijlocul lui Zabulon, dar au fost puşi să plătească tribut.

³¹ Şi nici Aşer n-a alungat pe locuitorii din Aco, nici pe locuitorii din Sidon, nici pe cei din Ahlab, din Aczib, din Helba, din Afic şi din Rehob.

³² Aşa că aşeriţii au locuit în mijlocul canaaniţilor, locuitorii ţării, pentru că ei nu i-au alungat.

³³ Neftali n-a alungat nici el pe locuitorii din Bet-Şemeş, nici pe locuitorii din Bet-Anat, ci a locuit în mijlocul canaaniţilor, locuitorii ţării; totuşi locuitorii din Bet-Şemeş şi din Bet-Anat au fost puşi să plătească tribut.

³⁴ Amoriţii au împins pe fiii lui Dan în ţinutul muntos şi nu i-au lăsat să se coboare în vale.

³⁵ Amoriţii au continuat să locuiască în Muntele Heres, la Aialon şi la Şaalbim; dar când mâna casei lui Iosif a devenit puternică, au fost puşi să plătească tribut.

³⁶ Ţinutul amoriţilor se întindea de la Urcuşul Acrabim, de la Sela şi în sus.

2

¹ Îngerul Domnului S-a urcat din Ghilgal la Bochim şi a zis: Eu v-am scos din Egipt şi v-am adus în ţara pe care am promis-o cu jurământ părinţilor voştri. Şi am zis: Niciodată nu voi rupe legământul Meu cu voi;

² şi voi să nu încheiaţi nici un legământ cu locuitorii din ţara aceasta, ci să le dărâmaţi altarele. Dar voi n-aţi ascultat de glasul Meu. De ce aţi făcut lucrul acesta?

³ De aceea am mai zis: Nu-i voi alunga dinaintea voastră; ci vă vor sta în coaste şi dumnezeii lor vă vor fi o cursă.

⁴ După ce Îngerul Domnului a spus aceste cuvinte tuturor fiilor lui Israel, poporul a ridicat glasul şi a plâns.

⁵ Apoi au pus locului aceluia numele Bochim (Cei ce plâng); şi au adus acolo jertfe Domnului.

⁶ Iosua a dat drumul poporului şi copiii lui Israel au plecat fiecare la moştenirea lui, ca să ia ţara în stăpânire.

⁷ Poporul a slujit Domnului în tot timpul vieţii lui Iosua şi în tot timpul vieţii bătrânilor care au trăit după Iosua şi care văzuseră toate lucrările mari pe care le făcuse Domnul pentru Israel.

⁸ Iosua, fiul lui Nun, robul Domnului, a murit în vârstă de o sută zece ani.

⁹ Ei l-au îngropat în ţinutul moştenirii lui, în Timnat-Heres, în ţinutul muntos al lui Efraim, la nord de Muntele Gaaş.

¹⁰ Şi toată generaţia aceea a fost adăugată la părinţii ei. Şi după ei s-a ridicat altă generaţie de oameni care n-a cunoscut pe Domnul şi nici lucrările pe care le-a făcut El pentru Israel.

¹¹ Şi copiii lui Israel au făcut ce este rău înaintea Domnului şi au slujit Baalilor;

¹² au părăsit pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, care i-a scos din ţara Egiptului, şi au urmat alţi dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor care-i înconjurau; s-au închinat înaintea lor şi au mâniat pe Domnul.

¹³ Au părăsit pe Domnul şi au slujit lui Baal şi Astarteelor.

¹⁴ Şi mânia Domnului s-a aprins împotriva lui Israel, şi El i-a dat în mâinile unor prădători care i-au prădat, i-au vândut în mâinile duşmanilor din jurul lor; şi ei n-au mai putut sta împotriva duşmanilor lor.

¹⁵ Oriunde mergeau, mâna Domnului era împotriva lor ca să le facă rău, cum spusese Domnul şi după cum le jurase Domnul. Au ajuns astfel la mare strâmtorare.

¹⁶ Atunci Domnul a ridicat judecători, şi ei i-au scăpat din mâna celor care-i prădau.

¹⁷ Dar ei n-au vrut să asculte nici de judecătorii lor, ci s-au desfrânat cu alţi dumnezei şi s-au închinat înaintea lor. În scurt timp s-au abătut de la calea pe care o urmaseră părinţii lor, care au ascultat de poruncile Domnului; ei n-au făcut aşa.

¹⁸ Când le ridica Domnul judecători, Domnul era cu judecătorul şi-i scăpa din mâna duşmanilor lor în tot timpul vieţii judecătorului; căci Domnului I se făcea milă de ei la suspinele lor, din cauza celor care-i asupreau şi-i chinuiau.

¹⁹ Şi când murea judecătorul, ei se stricau din nou mai mult decât părinţii lor, mergând după alţi dumnezei, slujindu-le şi închinându-se înaintea lor; ei n-au abandonat pornirile lor rele şi încăpăţânarea lor.

²⁰ Atunci mânia Domnului s-a aprins împotriva lui Israel şi a zis: Pentru că poporul acesta a călcat legământul Meu, pe care l-am poruncit părinţilor lor, şi fiindcă n-au ascultat de glasul Meu,

²¹ nu voi mai alunga dinaintea lor pe nici unul din popoarele pe care le-a lăsat Iosua când a murit.

²² Astfel, prin ele voi pune pe Israel la încercare, ca să ştiu dacă vor păzi sau nu calea Domnului, cum au păzit-o părinţii lor

²³ Şi Domnul a permis popoarelor acelora să rămână şi nu S-a grăbit să le alunge; nici nu le-a dat în mâinile lui Iosua.

3

¹ Acestea sunt popoarele pe care le-a lăsat Domnul, ca să încerce prin ele pe Israel, pe toţi cei ce n-au cunoscut războaiele Canaanului,

² pentru ca generaţiile copiilor lui Israel să cunoască şi să înveţe războiul, pe care nu-l cunoscuseră mai înainte:

³ cei cinci domnitori ai filistenilor, toţi canaaniţii, sidoniţii şi heviţii care locuiau în Muntele Liban, de la Muntele Baal-Hermon până la intrarea Hamatului.

⁴ Ele au fost lăsate pentru ca Domnul să încerce pe Israel prin ele, ca El să ştie dacă ei vor asculta de poruncile Domnului pe care le dăduse părinţilor lor prin Moise.

⁵ Şi copiii lui Israel au locuit în mijlocul canaaniţilor, hetiţilor, amoriţilor, fereziţilor, heviţilor şi iebusiţilor;

⁶ şi ei au luat pe fiicele acestora de soţii, iar pe fiicele lor le-au dat fiilor lor şi au slujit dumnezeilor lor.

⁷ Şi copiii lui Israel au făcut ce este rău înaintea Domnului, au uitat pe Domnul şi au slujit Baalilor şi idolilor.

⁸ De aceea, mânia Domnului s-a aprins împotriva lui Israel şi i-a vândut în mâinile lui Cuşan-Rişeataim, regele Mesopotamiei. Şi copiii lui Israel au fost supuşi opt ani lui Cuşan-Rişeataim.

⁹ Când copiii lui Israel au strigat către Domnul, Domnul a ridicat un eliberator pentru copiii lui Israel, care i-a eliberat: pe Otniel, fiul lui Chenaz, fratele cel mai mic al lui Caleb.

¹⁰ Şi Duhul Domnului a venit peste el şi el a judecat Israelul. A ieşit la război şi Domnul a dat în mâinile lui pe Cuşan-Rişeataim, regele Mesopotamiei; şi mâna lui a fost puternică împotriva lui Cuşan-Rişeataim.

¹¹ Apoi ţara a avut odihnă patruzeci de ani. Şi Otniel, fiul lui Chenaz, a murit.

¹² Copiii lui Israel au făcut iarăşi ce este rău înaintea Domnului; şi Domnul a întărit pe Eglon, regele Moabului, împotriva lui Israel, pentru că ei au făcut ce este rău înaintea Domnului.

¹³ Şi Eglon a strâns la el pe fiii lui Amon şi ai lui Amalec; a mers şi a bătut pe Israel şi a pus stăpânire pe Cetatea Palmierilor.

¹⁴ Copiii lui Israel au fost supuşi optsprezece ani lui Eglon, regele Moabului.

¹⁵ Dar când copiii lui Israel au strigat către Domnul, Domnul le-a ridicat un eliberator, pe Ehud, fiul lui Ghera, beniamitul, care era stângaci. Copiii lui Israel au trimis prin el un dar lui Eglon, regele Moabului.

¹⁶ Ehud şi-a făcut o sabie cu două tăişuri, lungă de un cot, pe care a încins-o sub haine în partea dreaptă.

¹⁷ A adus darul lui Eglon, regele Moabului: Eglon era un om foarte gras.

¹⁸ Când a terminat de oferit darul, a dat drumul oamenilor care aduseseră darul.

¹⁹ Dar el s-a întors de la pietrăriile de lângă Ghilgal şi a zis: Am un mesaj secret pentru tine, rege. Regele a zis: Tăcere! Şi toţi cei ce erau lângă el au ieşit afară.

²⁰ Ehud a intrat la el pe când el stătea în camera răcoroasă de vară pe care o avea numai pentru el. Şi Ehud a zis: Am un mesaj din partea lui Dumnezeu pentru tine. Şi Eglon s-a ridicat de pe scaun.

²¹ Atunci Ehud a întins mâna stângă, a scos sabia din partea dreaptă şi i-a înfipt-o în pântece.

²² Chiar şi mânerul a intrat după lamă şi grăsimea s-a strâns în jurul tăişului, aşa că n-a mai putut scoate sabia din pântece; şi i-au ieşit măruntaiele.

²³ Ehud a ieşit prin pridvor, a închis după el uşile de la camera de sus şi le-a încuiat.

²⁴ După ce a ieşit el, au venit servitorii regelui şi, iată, când au văzut că uşile camerei erau încuiate, au zis: Fără îndoială, se relaxează în camera răcoroasă.

²⁵ Au aşteptat până când au început să se îngrijoreze şi fiindcă el nu deschidea uşile camerei de sus, au luat cheia şi au descuiat şi, iată, stăpânul lor era mort, căzut la pământ.

²⁶ Până s-au dezmeticit ei, Ehud a fugit, a trecut dincolo de pietrarii şi a scăpat în Seira.

²⁷ Când a ajuns, a sunat din trompetă în ţinutul muntos al lui Efraim şi copiii lui Israel s-au coborât cu el din ţinutul muntos, iar el s-a aşezat înaintea lor.

²⁸ Şi el le-a zis: Veniţi după mine, căci Domnul a dat în mâinile voastre pe duşmanii voştri moabiţii. Ei s-au coborât după el, au pus stăpânire pe vadurile Iordanului, în faţa Moabului, şi n-au lăsat pe nimeni să treacă.

²⁹ Au ucis atunci aproape zece mii de oameni din Moab, toţi voinici şi viteji; şi n-a scăpat nici unul.

³⁰ În ziua aceea Moabul a fost supus sub mâna lui Israel. Şi ţara a avut odihnă optzeci de ani.

³¹ Şi după el a urmat Şamgar, fiul lui Anat, care a ucis şase sute de oameni dintre filisteni cu o ţepuşă de plug. Şi el a eliberat, de asemenea, pe Israel.

4

¹ Copiii lui Israel au făcut iarăşi ce este rău înaintea Domnului, după ce a murit Ehud.

² Şi Domnul i-a vândut în mâna lui Iabin, regele Canaanului, care domnea la Haţor. Conducătorul armatei lui era Sisera, care locuia la Haroşet-Goim.

³ Şi copiii lui Israel au strigat către Domnul; căci Iabin avea nouă sute de care de fier şi de douăzeci de ani asuprea foarte tare pe copiii lui Israel.

⁴ Pe vremea aceea Debora, o profetesă, soţia lui Lapidot, judeca pe Israel.

⁵ Şi ea şedea sub palmierul Deborei, între Rama şi Betel, în ţinutul muntos al lui Efraim; şi copiii lui Israel se urcau la ea pentru judecată.

⁶ Ea a trimis să cheme pe Barac, fiul lui Abinoam, din Chedeş-Neftali, şi i-a zis: Iată, Domnul, Dumnezeul lui Israel a poruncit, zicând: Du-te, îndreaptă-te spre Muntele Taborului şi ia cu tine zece mii de oameni dintre copiii lui Neftali şi dintre copiii lui Zabulon.

⁷ Şi Eu voi atrage spre tine, la pârâul Chison, pe Sisera, conducătorul armatei lui Iabin, împreună cu carele şi armatele lui, şi-l voi da în mâna ta.

⁸ Barac i-a zis: Dacă vii tu cu mine, mă voi duce; dar dacă nu vii cu mine, nu mă voi duce.

⁹ Şi ea a zis: Voi merge cu tine, dar atunci onoarea nu va fi a ta în călătoria pe care urmează s-o faci, pentru că Domnul va vinde pe Sisera în mâinile unei femei. Şi Debora s-a ridicat şi s-a dus cu Barac la Chedeş.

¹⁰ Şi Barac a chemat pe Zabulon şi pe Neftali la Chedeş; el s-a urcat cu zece mii de oameni după el, iar Debora s-a urcat şi ea cu el.

¹¹ Acum Heber, chenitul, care era dintre fiii lui Hobab, socrul lui Moise, se despărţise de cheniţi şi îşi întinsese cortul până la stejarul Ţaanaim, lângă Chedeş.

¹² Şi ei au spus lui Sisera că Barac, fiul lui Abinoam, s-a îndreptat spre Muntele Tabor.

¹³ Şi Sisera a adunat laolaltă toate carele lui, nouă sute de care de fier, şi pe toţi oamenii care erau cu el, de la Haroşet-Goim până la pârâul Chison.

¹⁴ Atunci Debora a zis lui Barac: Scoală-te, căci aceasta este ziua când a dat Domnul pe Sisera în mâna ta; iată, Domnul S-a dus înaintea ta. Şi Barac a coborât de pe Muntele Tabor cu zece mii de oameni după el.

¹⁵ Domnul a pus pe fugă dinaintea lui Barac, prin ascuţişul săbiei, pe Sisera, toate carele lui şi toată tabăra. Sisera s-a dat jos din carul lui şi a fugit pe jos.

¹⁶ Barac a urmărit carele şi armata până la Haroşet-Goim şi toată armata lui Sisera a căzut sub ascuţişul săbiei până n-a mai rămas un singur om.

¹⁷ Sisera a fugit pe jos la cortul Iaelei, soţia lui Heber, chenitul; căci între Iabin, regele Haţorului, şi casa lui Heber, chenitul, era pace.

¹⁸ Iael a ieşit înaintea lui Sisera şi i-a zis: Intră, domnul meu, intră la mine, nu te teme. El a intrat la ea în cort şi ea l-a acoperit cu o învelitoare.

¹⁹ Şi el i-a zis: Dă-mi, te rog, puţină apă să beau, căci mi-e sete. Ea a deschis burduful cu lapte, i-a dat să bea şi l-a acoperit.

²⁰ El i-a zis iarăşi: Stai la uşa cortului şi dacă va veni cineva şi te va întreba, zicând: Este cineva aici? tu să răspunzi: Nu.

²¹ Dar Iael, soţia lui Heber, a luat un ţăruş al cortului, a luat un ciocan în mână, s-a apropiat încet de el şi i-a bătut ţăruşul în tâmplă, până s-a înfipt în pământ: căci el adormise repede şi era obosit. Aşa că el a murit.

²² Şi iată, pe când urmărea Barac pe Sisera, Iael i-a ieşit înainte şi i-a zis: Vino, şi-ţi voi arăta pe omul pe care-l cauţi. El a intrat la ea şi iată, Sisera stătea întins, mort, cu ţăruşul bătut în tâmplă.

²³ In ziua aceea Dumnezeu a supus pe Iabin, regele Canaanului, înaintea copiilor lui Israel.

²⁴ Şi mâna copiilor lui Israel a apăsat greu asupra lui Iabin, regele Canaanului, până când au nimicit pe Iabin, regele Canaanului.

5

¹ În ziua aceea, Debora şi Barac, fiul lui Abinoam, au cântat această cântare, zicând:

² Pentru conducătorii care au condus în Israel,
Pentru poporul care s-a oferit de bunăvoie:
Binecuvântaţi pe Domnul!

³ Ascultaţi, regilor, luaţi aminte domnitori!
Voi cânta, eu voi cânta Domnului,
Voi cânta laude Domnului Dumnezeului lui Israel.

⁴ Doamne, când ai ieşit din Seir, Când ai plecat din câmpiile Edomului,
Pământul s-a cutremurat şi cerurile au picurat, Şi norii au turnat şi ei apă.

⁵ Munţii s-au cutremurat în prezenţa Domnului,
Sinaiul acela, în prezenţa Domnului Dumnezeului lui Israel.

⁶ Pe vremea lui Şamgar, fiul lui Anat,
Pe vremea Iaelei, drumurile erau părăsite,
Şi călătorii umblau pe cărări strâmbe.

⁷ Locuitorii satelor erau fără putere, erau fără putere în Israel, până când eu, Debora, m-am ridicat, m-am ridicat ca o mamă în Israel.

⁸ Ei şi-au ales dumnezei noi; atunci războiul era la porţi. Dar nu vedeai nici scut, nici suliţă în mijlocul a patruzeci de mii în Israel.

⁹ Inima mea se îndreaptă spre conducătorii lui Israel, către acei care s-au oferit de bunăvoie din popor.
Binecuvântaţi pe Domnul!

¹⁰ Cântaţi, voi care călăriţi pe măgăriţe albe, voi care şedeţi pe covoare scumpe şi voi care umblaţi pe drum!

¹¹ Departe de zgomotul arcaşilor, în locurile unde se scoate apă,
acolo vor enumera faptele drepte ale Domnului, faptele Sale drepte faţă de locuitorii satelor Lui din Israel. Atunci poporul Domnului s-a coborât la porţi:

¹² Trezeşte-te, trezeşte-te, Debora! Trezeşte-te, trezeşte-te şi cântă o cântare! Scoală-te, Barac, şi adu sclavii de război, tu, fiul lui Abinoam!

¹³ Atunci o rămăşiţă din popor a coborât la cei puternici, Domnul a coborât pentru mine împotriva celor viteji,

¹⁴ Din Efraim au coborât cei a căror rădăcină era în Amalec, Mergând după tine, Beniamin, în mijlocul poporului tău. Din Machir au coborât conducătorii. Şi din Zabulon cei ce ţin sceptrul conducătorilor.

¹⁵ Şi mai-marii lui Isahar au fost cu Debora,
Cum a fost Isahar aşa a fost şi Barac,
Ei au venit pe urma sa în vale.
La pâraiele lui Ruben,
s-au luat mari hotărâri ale inimii.

¹⁶ De ce ai rămas în mijlocul Staulelor
Să asculţi behăitul turmelor?
La pâraiele lui Ruben
Au fost mari sfaturile inimii!

¹⁷ Galaadul a rămas dincolo de Iordan,
Şi de ce a rămas Dan pe corăbii? Aşer a stat liniştit pe ţărmul mării,
Şi s-a odihnit în limanurile lui.

¹⁸ Zabulon şi Neftali sunt popoare care şi-au expus viaţa la moarte pe înălţimile din câmpie.

¹⁹ Regii au venit şi s-au luptat; Atunci au luptat regii Canaanului în Tanaac, la apele Meghido;
N-au luat nici o pradă, nici argint.

²⁰ Stelele luptau din ceruri; de pe cărările lor ele luptau împotriva lui Sisera.

²¹ Pârâul Chison i-a luat, Pârâul din vremurile străvechi, pârâul Chison!
Sufletul meu, ai călcat în picioare pe viteji!

²² Atunci copitele cailor au răsunat
De goana, de goana năvalnică a războinicilor lor.

²³ Blestemaţi pe Meroza, a zis Îngerul Domnului, Blestemaţi, blestemaţi pe locuitorii lui; pentru că n-au venit în ajutorul Domnului, în ajutorul Domnului împotriva celor viteji.

²⁴ Binecuvântată să fie între femei Iael,
Soţia lui Heber, chenitul! Binecuvântată să fie ea între femeile care locuiesc în corturi!

²⁵ El i-a cerut apă şi ea i-a dat lapte; i-a adus unt într-o cupă domnească.

²⁶ Cu o mână a luat ţăruşul,
Şi cu dreapta ciocanul lucrătorilor,
Şi cu ciocanul a lovit pe Sisera şi i-a despicat capul, când i-a sfărâmat şi i-a străpuns tâmpla.

²⁷ El s-a ghemuit: a căzut şi s-a culcat la picioarele ei;
S-a ghemuit şi a căzut la picioarele ei;
Acolo unde s-a ghemuit, acolo a căzut fără viaţă.

²⁸ Pe fereastră se uită mama lui Sisera,
Şi strigă prin zăbrele: De ce întârzie carul lui să vină? De ce vin carele lui aşa de încet?

²⁹ Femeile ei înţelepte îi răspund,
Şi ea îşi răspunde singură:

³⁰ Oare n-au dat peste pradă, oare nu îşi împart ei prada?
O fată, două fete de fiecare bărbat;
Pradă de haine colorate, pentru Sisera;
Pradă de haine vopsite, cusute cu broderie,
Două haine colorate, brodate, de pus în jurul gâtului biruitorului!

³¹ Aşa să piară toţi duşmanii Tăi, Doamne! Dar cei ce-L iubesc să fie ca soarele când se arată în puterea lui!
Şi ţara a avut odihnă patruzeci de ani.

6

¹ Şi copiii lui Israel au făcut ce este rău înaintea Domnului. Aşa că Domnul i-a dat în mâna lui Madian, timp de şapte ani,

² şi mâna lui Madian a fost puternică împotriva lui Israel. Din cauza madianiţilor, copiii lui Israel fugeau în văgăunile, peşterile şi fortăreţele care erau în munţi.

³ Când semăna Israel, veneau madianiţii, amaleciţii şi fiii răsăritului şi se urcau împotriva lor.

⁴ Îşi instalau corturile în faţa lui şi distrugeau roadele ţării până spre Gaza; şi nu lăsau în Israel nici hrană, nici oi, nici boi, nici măgari.

⁵ Căci ei se urcau împreună cu turmele şi corturile lor şi veneau mulţi ca lăcustele; căci ei şi cămilele lor erau fără număr, şi veneau în ţară, ca s-o nimicească.

⁶ Israel a ajuns foarte sărăcit din cauza lui Madian, şi copiii lui Israel au strigat către Domnul.

⁷ Când copiii lui Israel au strigat către Domnul din cauza madianiţilor,

⁸ Domnul a trimis copiilor lui Israel un profet, care le-a zis: Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: Eu v-am scos din Egipt, Eu v-am scos din casa captivităţii.

⁹ V-am eliberat din mâna egiptenilor şi din mâna tuturor celor ce vă apăsau; i-am alungat dinaintea voastră şi v-am dat vouă ţara lor.

¹⁰ Şi v-am spus: Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru; să nu vă temeţi de dumnezeii amoriţilor, în a căror ţară locuiţi: Dar voi n-aţi ascultat de glasul Meu.

¹¹ Apoi a venit Îngerul Domnului şi S-a aşezat sub stejarul din Ofra, care era al lui Ioas, din familia lui Abiezer: Ghedeon, fiul său, bătea grâu în teasc, ca să-l ascundă de madianiţi.

¹² Îngerul Domnului i S-a arătat şi i-a zis: Domnul este cu tine, viteazule!

¹³ Şi Ghedeon I-a zis: Domnul meu, dacă Domnul este cu noi, de ce ni s-au întâmplat toate aceste lucruri? Şi unde sunt toate minunile acelea pe care ni le-au istorisit părinţii noştri, zicând: Nu ne-a scos oare Domnul din Egipt? Dar acum Domnul ne-a părăsit şi ne-a dat în mâinile madianiţilor!

¹⁴ Domnul S-a uitat la el şi a zis: Du-te cu puterea aceasta pe care o ai şi vei scăpa pe Israel din mâna lui Madian: oare nu te-am trimis Eu?

¹⁵ Şi Ghedeon I-a zis: Domnul meii, cum voi elibera pe Israel? Iată, familia mea este cea mai slabă din Manase şi eu sunt cel mai tânăr în casa tatălui meu.

¹⁶ Dar Domnul i-a zis: Eu voi fi cu tine şi vei bate pe madianiţi ca pe un singur om.

¹⁷ Ghedeon I-a zis: Dacă am căpătat trecere înaintea Ta, arată-mi un semn că Tu eşti Cel care îmi vorbeşti.

¹⁸ Nu Te depărta de aici, Te rog, până mă voi întoarce la Tine, să-mi aduc darul şi să-l pun înaintea Ta. Şi El a zis: Voi rămâne până te vei întoarce.

¹⁹ Ghedeon a intrat în casă, a pregătit un ied şi a făcut azimi dintr-o efă de făină: carnea a pus-o într-un coş şi zeama a turnat-o într-o oală, le-a adus la El sub stejar şi I le-a pus înainte.

²⁰ Îngerul lui Dumnezeu i-a zis: Ia carnea şi azimile, pune-le pe stânca aceasta şi varsă zeama. Şi el a făcut aşa.

²¹ Îngerul Domnului a întins vârful toiagului care era în mâna Lui şi a atins carnea şi azimile. Atunci s-a ridicat din stâncă un foc care a mistuit carnea şi azimile. Şi Îngerul Domnului S-a făcut nevăzut dinaintea lui.

²² Când a văzut Ghedeon că El fusese Îngerul Domnului, Ghedeon a zis: Vai de mine, Stăpâne Doamne! Am văzut pe Îngerul Domnului faţă-n faţă.

²³ Şi Domnul i-a zis: Fii pe pace, nu te teme, căci nu vei muri.

²⁴ Atunci Ghedeon a zidit acolo un altar şi i-a pus numele: Iehova şalom (Domnul păcii): altarul acesta este şi astăzi la Ofra, care aparţine familiei lui Abiezer.

²⁵ În aceeaşi noapte, Domnul a zis lui Ghedeon: Ia taurul tatălui tău şi un alt taur de şapte ani şi dărâmă altarul lui Baal, care este al tatălui tău, şi taie Astarteea care este lângă el.

²⁶ Să zideşti apoi un altar Domnului Dumnezeului tău, pe vârful acestei stânci, în locul hotărât. Să iei taurul al doilea şi să-l aduci o ardere-de-tot cu lemnele Astarteei pe care o vei tăia.

²⁷ Ghedeon a luat zece oameni dintre slujitorii lui şi a făcut ce spusese Domnul; dar, pentru că se temea de casa tatălui său şi de oamenii din cetate, a făcut lucrul acesta noaptea, nu ziua.

²⁸ Când oamenii din cetate s-au deşteptat dis-de-dimineaţă, iată, altarul lui Baal era dărâmat şi Astarteea de lângă el era tăiată, iar al doilea taur era adus ca ardere-de-tot pe altarul care fusese zidit.

²⁹ Şi ei au zis unul către altul: Cine a făcut lucrul acesta? Şi când au întrebat şi au făcut cercetări, li s-a spus: Ghedeon, fiul lui Ioas, a făcut acest lucru.

³⁰ Atunci oamenii din cetate au zis lui Ioas: Scoate afară pe fiul tău, ca să moară, căci a dărâmat altarul lui Baal şi a tăiat Astarteea care era lângă el.

³¹ Dar Ioas a răspuns tuturor celor ce stăteau împotriva lui: Oare voi îl veţi apăra pe Baal sau voi îl veţi scăpa? Oricine-i va lua apărarea, să moară până dimineaţă. Dacă Baal este un dumnezeu, să se apere el singur, fiindcă i-au dărâmat altarul.

³² În ziua aceea el a pus lui Ghedeon numele Ierubaal (Apere-se Baal), căci au zis: Apere-se Baal împotriva lui, fiindcă i-a dărâmat altarul.

³³ Toţi madianiţii, amaleciţii şi fiii răsăritului s-au strâns împreună, au trecut Iordanul şi şi-au aşezat tabăra în Valea Isreel.

³⁴ Dar Duhul Domnului a venit peste Ghedeon: a sunat din trompetă şi cei din Abiezer au fost chemaţi să meargă după el.

³⁵ Şi el a trimis mesageri prin tot Manase, care, de asemenea, a fost chemat să meargă după el. A trimis mesageri la Aşer, la Zabulon şi la Neftali, care s-au urcat ca să le iasă în întâmpinare.

³⁶ Şi Ghedeon a zis lui Dumnezeu: Dacă vei elibera pe Israel prin mâna mea, aşa cum ai spus,

³⁷ iată, voi pune un văl de lână în arie; dacă numai vălul de lână va fi acoperit de rouă şi tot pământul va rămâne uscat, voi cunoaşte că vei elibera pe Israel prin mâna mea, cum ai spus.

³⁸ Şi aşa s-a întâmplat. Când s-a deşteptat în dimineaţa următoare, a strâns vălul de lână şi a stors roua din el, un pahar plin cu apă.

³⁹ Atunci Ghedeon a zis lui Dumnezeu: Să nu se aprindă mânia Ta împotriva mea, ca să mai vorbesc doar o singură dată. Lasă-mă, Te rog, să mai fac o încercare cu vălul de lână: numai vălul de lână să rămână uscat şi tot pământul să se acopere de rouă.

⁴⁰ Şi Dumnezeu a făcut aşa în noaptea aceea. Numai vălul de lână a rămas uscat şi tot pământul s-a acoperit cu rouă.

7

¹ Atunci, Ierubaal, sau Ghedeon, şi tot poporul care era cu el, s-au deşteptat dis-de-dimineaţă şi şi-au aşezat tabăra lângă fântâna Harod, aşa că tabăra lui Madian era la nord de ei, spre dealul More, în vale.

² Şi Domnul a zis lui Ghedeon: Poporul pe care-l ai cu tine este prea numeros pentru Mine ca să dau pe madianiţi în mâinile lor; Israel ar putea să se laude înaintea Mea şi să zică: Mâna mea m-a scăpat.

³ Acum vesteşte în auzul poporului, zicând: Cine este fricos şi se teme, să se întoarcă şi să plece de la Muntele Galaad. Şi aşa s-au întors din popor douăzeci şi două de mii şi au mai rămas zece mii.

⁴ Domnul a zis lui Ghedeon: Poporul este încă prea numeros; coboară-i la apă şi Eu îi voi testa acolo pentru tine. Şi acela despre care îţi voi spune: Acesta să meargă cu tine, va merge cu tine; şi acela despre care îţi voi spune: Acesta să nu meargă cu tine, nu va merge.

⁵ Ghedeon a coborât poporul la apă, şi Domnul a zis lui Ghedeon: Pe toţi cei care vor lipăi apa cu limba, cum lipăie câinele, să-i desparţi de toţi cei care se vor pleca pe genunchi ca să bea apa.

⁶ Cei care au băut apa ducând-o la gură cu mâna au fost trei sute de oameni; dar tot poporul celălalt a îngenuncheat ca să bea apă.

⁷ Şi Domnul a zis lui Ghedeon: Vă voi scăpa cu cei trei sute de oameni care au băut apa din mână şi voi da pe Madian în mâinile tale. Toţi ceilalţi din popor să se ducă fiecare acasă.

⁸ Cei trei sute de oameni au luat alimentele şi trompetele poporului în mâinile lor. Şi pe toţi ceilalţi oameni ai lui Israel, Ghedeon i-a trimis pe fiecare la cortul lui, dar a reţinut pe cei trei sute de bărbaţi; tabăra lui Madian era mai jos de el, în vale.

⁹ În aceeaşi noapte, Domnul a zis lui Ghedeon: Scoală-te şi coboară în tabără, căci am dat-o în mâinile tale.

¹⁰ Dar dacă ţi-e frică să cobori singur, coboară în tabără cu Pura, slujitorul tău

¹¹ şi vei auzi ce vorbesc ei; şi după aceea ţi se vor întări mâinile, ca să te poţi duce împotriva taberei. El s-a coborât cu Pura, slujitorul lui, până la întâia strajă a taberei.

¹² Madianiţii, amaleciţii şi toţi fiii răsăritului erau răspândiţi în vale ca o mulţime de lăcuste; şi cămilele lor erau fără număr, ca nisipul de pe marginea mării.

¹³ Când a venit Ghedeon, iată, un om îşi istorisea prietenului său un vis, zicând: Iată, am visat un vis şi se făcea că o pâine de orz se rostogolea în tabăra lui Madian; a venit până la cort şi l-a lovit, încât a căzut şi l-a răsturnat cu susul în jos, şi cortul a fost dărâmat.

¹⁴ Prietenul lui a răspuns şi a zis: Aceasta nu este altceva decât sabia lui Ghedeon, fiul lui Ioas, bărbatul lui Israel; Dumnezeu a dat în mâinile lui pe Madian şi pe toată tabăra.

¹⁵ Când a auzit Ghedeon istorisirea visului şi interpretarea lui, s-a aruncat cu faţa la pământ, s-a întors în tabăra lui Israel şi a zis: Sculaţi-vă, căci Domnul a dat în mâinile voastre tabăra lui Madian.

¹⁶ Şi el a împărţit pe cei trei sute de bărbaţi în trei grupe şi a dat fiecăruia în mână trompete şi urcioare goale, cu nişte făclii în urcioare.

¹⁷ Şi el le-a zis: Uitaţi-vă la mine şi faceţi ca mine. Iată, când voi ajunge la marginea taberei, ceea ce voi face eu, acea să faceţi şi voi;

¹⁸ şi când voi suna din trompetă, eu şi toţi cei ce vor fi cu mine, să sunaţi şi voi din trompetă de jur împrejurul taberei şi să ziceţi: Sabia Domnului şi a lui Ghedeon.

¹⁹ Ghedeon şi cei o sută de oameni care erau cu el au ajuns la capătul taberei, la începutul gărzii de la mijlocul nopţii, îndată după ce puseseră gărzile. Au sunat din trompete şi au spart urcioarele pe care le aveau în mână.

²⁰ Atunci cele trei grupe au sunat din trompete, au spart urcioarele, au luat făcliile în mâna stângă şi trompetele în mâna dreaptă ca să sune şi au strigat: Sabia Domnului şi a lui Ghedeon!

²¹ Şi fiecare om a stat la locul lui împrejurul taberei; şi toată tabăra a început să alerge, să ţipe şi să fugă.

²² Şi când cei trei sute de oameni au sunat iarăşi din trompete, Domnul i-a făcut să întoarcă sabia unul împotriva celuilalt, în toată tabăra. Tabăra a fugit până la Bet-Şita spre Ţerera, până la graniţa de la Abel-Mehola, lângă Tabat.

²³ Bărbaţii lui Israel s-au strâns, cei din Neftali, din Aşer şi din tot Manase şi au urmărit pe Madian.

²⁴ Şi Ghedeon a trimis mesageri în tot ţinutul muntos al lui Efraim, ca să spună: Coborâţi-vă înaintea lui Madian şi tăiaţi-le trecerea apelor până la Bet-Bara şi Iordan. Toţi bărbaţii lui Efraim s-au strâns şi au pus stăpânire pe trecerea apelor până la Bet-Bara şi Iordan.

²⁵ Au prins pe doi conducători ai lui Madian, Oreb şi Zeeb; au ucis pe Oreb la stânca Oreb şi au ucis pe Zeeb la teascul lui Zeeb. Au urmărit pe Madian şi au adus capetele lui Oreb şi Zeeb la Ghedeon, de cealaltă parte a Iordanului.

8

¹ Bărbaţii lui Efraim au zis lui Ghedeon: De ce te-ai purtat astfel faţă de noi? De ce nu ne-ai chemat, când ai plecat să lupţi împotriva lui Madian? Şi au avut o ceartă mare cu el.

² Dar Ghedeon le-a răspuns: Ce am făcut eu în comparaţie cu voi? Oare nu face mai mult culesul ciorchinilor rămaşi în via lui Efraim decât culesul întregii vii a lui Abiezer?

³ Dumnezeu a dat în mâinile voastre pe conducătorii lui Madian, Oreb şi Zeeb. Ce-am putut eu face în comparaţie cu voi? După ce le-a vorbit astfel, li s-a potolit mânia.

⁴ Ghedeon şi cei trei sute de oameni care erau cu el au ajuns ta Iordan şi l-au trecut, obosiţi, dar urmărind pe duşman.

⁵ El a zis bărbaţilor din Sucot: Daţi, vă rog, pâini oamenilor care mă urmează, căci sunt obosiţi şi eu urmăresc pe Zebah şi Ţalmuna, regii Madianului.

⁶ Conducătorii Sucotului au zis: Sunt oare mâinile lui Zebah şi Ţalmuna în mâna ta, ca să dăm pâine armatei tale?

⁷ Şi Ghedeon a zis: Bine, după ce Domnul va da în mâna mea pe Zebah şi pe Ţalmuna, vă voi scărpina carnea cu spini din deşert şi cu mărăcini.

⁸ Şi de acolo s-a urcat la Penuel şi le-a vorbit în acelaşi fel. Ei i-au răspuns cum îi răspunseseră cei din Sucot.

⁹ Şi a zis şi celor din Penuel: Când mă voi întoarce în pace, voi dărâma turnul acesta.

¹⁰ Zebah şi Ţalmuna erau la Carcor împreună cu armata lor, cam cincisprezece mii de bărbaţi, toţi cei ce mai rămăseseră din armata fiilor răsăritului, căci au fost ucişi o sută douăzeci de mii de bărbaţi care scoteau sabia.

¹¹ Ghedeon s-a urcat pe drumul celor ce locuiesc în corturi, la est de Nobah şi de Iogbeha, şi a bătut armata care se credea la adăpost.

¹² Zebah şi Ţalmuna au fugit. Ghedeon i-a urmărit, a prins pe cei doi regi ai Madianului, Zebah şi Ţalmuna, şi a pus pe fugă toată armata.

¹³ Ghedeon, fiul lui Ioas, s-a întors de la luptă prin urcuşul Heres.

¹⁴ A prins dintre cei din Sucot pe un tânăr pe care l-a întrebat şi care i-a dat în scris numele conducătorilor şi bătrânilor din Sucot, şaptezeci şi şapte de bărbaţi.

¹⁵ Apoi a venit la cei din Sucot şi a zis: Iată pe Zebah şi pe Ţalmuna, pentru care m-aţi batjocorit, zicând: Sunt oare mâinile lui Zebah şi Ţalmuna în mâna ta, ca să dăm pâine oamenilor tăi obosiţi?

¹⁶ A luat pe bătrânii cetăţii, şi spini din deşert şi mărăcini, şi a disciplinat cu ei pe bărbaţii din Sucot.

¹⁷ A dărâmat şi turnul din Penuel şi a ucis pe oamenii din cetate.

¹⁸ Apoi a zis lui Zebah şi lui Ţalmuna: Ce fel de oameni erau cei pe care i-aţi ucis la Tabor? Ei au răspuns: Erau ca tine, fiecare avea înfăţişarea unui fiu de rege.

¹⁹ Şi el a zis: Erau fraţii mei, fiii mamei mele! Viu este Domnul că, dacă i-aţi fi lăsat cu viaţă, nu v-aş ucide.

²⁰ Şi a zis lui Ieter, întâiul lui născut: Scoală-te şi ucide-i! Dar tânărul nu şi-a scos sabia, pentru că-i era teamă, căci era încă un copil.

²¹ Zebah şi Ţalmuna au zis: Scoală-te tu şi ucide-ne! Căci cum este omul aşa este şi puterea lui Şi Ghedeon s-a sculat şi a ucis pe Zebah şi Ţalmuna şi a luat ornamentele care erau pe gâtul cămilelor lor.

²² Bărbaţii lui Israel au zis lui Ghedeon: Domneşte tu peste noi, tu şi fiul tău şi fiul fiului tău, pentru că tu ne-ai eliberat din mâna lui Madian.

²³ Dar Ghedeon le-a zis: Nu voi domni peste voi, nici fiii mei nu vor domni peste voi; Domnul va domni peste voi.

²⁴ Şi Ghedeon le-a zis: Am să vă fac o rugăminte: daţi-mi fiecare inelele de nas pe care le-aţi luat ca pradă. (Duşmanii aveau inele de aur, căci erau ismaeliţi.)

²⁵ Şi ei au zis: Ţi le dăm. Şi au întins o manta pe care au aruncat fiecare inelele pradei lui.

²⁶ Şi greutatea inelelor de aur pe care le-a cerut Ghedeon a fost de o mie şapte sute de sicii de aur, afară de ornamentele semilună, de brelocuri de aur şi hainele de purpură, pe care le purtau regii Madianului, şi afară de lănţişoarele de la gâtul cămilelor lor.

²⁷ Ghedeon a făcut din ele un efod şi l-a pus în cetatea lui, în Ofra, şi tot Israelul s-a desfrânat cu el acolo, aşa că a devenit o cursă pentru Ghedeon şi pentru casa lui.

²⁸ Astfel Madianul a fost supus înaintea copiilor lui Israel, şi n-au mai ridicat capul. Şi în timpul vieţii lui Ghedeon ţara a avut odihnă patruzeci de ani.

²⁹ Ierubaal, fiul lui Ioas, s-a întors şi a locuit în casa lui.

³⁰ Ghedeon a avut şaptezeci de fii, care au fost descendenţii lui direcţi, pentru că a avut mai multe soţii.

³¹ Şi concubina lui, care era la Sihem, i-a născut de asemenea un fiu, căruia i-a pus numele Abimelec.

³² Ghedeon, fiul lui Ioas, a murit după o bătrâneţe fericită; şi a fost îngropat în mormântul tatălui său Ioas, în Ofra, care era a familiei lui Abiezer.

³³ După moartea lui Ghedeon, copiii lui Israel s-au întors iarăşi şi s-au desfrânat după Baali, şi l-au luat pe Baal-Berit ca dumnezeu al lor.

³⁴ Şi copiii lui Israel nu şi-au adus aminte de Domnul Dumnezeul lor, care i-a eliberat din mâna tuturor duşmanilor care-i înconjurau;

³⁵ nici n-au arătat bunătate faţă de casa lui Ierubaal, adică Ghedeon, potrivit cu toată bunătatea pe care a arătat-o el faţă de Israel.

9

¹ Abimelec, fiul lui Ierubaal, s-a dus la Sihem, la fraţii mamei lui, şi a vorbit cu ei şi cu toată familia casei tatălui mamei sale, zicând:

² Vorbiţi, vă rog, în auzul tuturor locuitorilor Sihemului: Ce este mai bine pentru voi: Să domnească peste voi şaptezeci de bărbaţi, toţi fii ai lui Ierubaal, sau să domnească peste voi un singur bărbat? Şi aduceţi-vă aminte că eu sunt os din oasele voastre şi carne din carnea voastră.

³ Şi fraţii mamei lui au spus pentru el toate cuvintele acestea m auzul tuturor locuitorilor din Sihem, şi inima lor s-a aplecat spre Abimelec; căci îşi ziceau: El este frate cu noi.

⁴ I-au dat şaptezeci de sicii de argint din templul lui Baal-Berit, cu care Abimelec a tocmit nişte oameni fără căpătâi şi stricaţi, care-l urmau.

⁵ Apoi s-a dus în casa tatălui său la Ofra şi a ucis pe fraţii săi, fiii lui Ierubaal, şaptezeci de oameni, pe aceeaşi piatră. N-a scăpat decât Iotam, cel mai tânăr fiu al lui Ierubaal, căci se ascunsese.

⁶ Toţi locuitorii din Sihem şi toată casa lui Milo s-au strâns laolaltă şi au venit lângă stejarul din Sihem şi au făcut pe Abimelec rege.

⁷ Când au spus lucrul acesta lui Iotam, el s-a dus şi s-a aşezat pe vârful Muntelui Garizim şi a strigat cu glas tare, zicându-le: Ascultaţi-mă, bărbaţi ai Sihemului, ca să vă asculte şi Dumnezeu pe voi.

⁸ Copacii au plecat ca să ungă un rege şi să-l pună în fruntea lor. Ei au zis măslinului: Domneşte peste noi!

⁹ Dar măslinul le-a răspuns: Să-mi părăsesc eu untdelemnul meu, cu care ei cinstesc pe Dumnezeu şi pe oameni, şi să mă duc să domnesc peste copaci?

¹⁰ Şi copacii au zis smochinului: Vino tu şi domneşte peste noi!

¹¹ Dar smochinul le-a răspuns: Să-mi părăsesc eu dulceaţa mea şi rodul meu cel bun şi să mă duc să domnesc peste copaci?

¹² Şi copacii au zis viţei: Vino tu şi domneşte peste noi!

¹³ Dar viţa le-a răspuns: Să-mi părăsesc eu vinul, care înveseleşte pe Dumnezeu şi pe oameni, şi să mă duc să domnesc peste copaci?

¹⁴ Atunci toţi copacii au zis spinului: Vino tu şi domneşte peste noi!

¹⁵ Şi spinul a răspuns copacilor: Dacă într-adevăr vreţi să mă ungeţi ca rege peste voi, atunci veniţi şi puneţi-vă încrederea în umbra mea; şi dacă nu, să iasă foc din spin şi să mistuie cedrii Libanului.

¹⁶ Şi acum, dacă aţi lucrat cu adevăr şi cu sinceritate, făcând rege pe Abimelec, şi dacă v-aţi purtat bine faţă de Ierubaal şi de casa lui, şi dacă i-aţi făcut după faptele mâinilor lui,

¹⁷ căci tatăl meu s-a luptat pentru voi, şi-a pus viaţa în primejdie şi v-a scăpat din mâna lui Madian –

¹⁸ dar voi v-aţi ridicat astăzi împotriva casei tatălui meu, i-aţi ucis fiii, şaptezeci de bărbaţi, pe aceeaşi piatră, şi aţi făcut pe Abimelec, fiul sclavei sale, rege peste locuitorii Sihemului, pentru că este fratele vostru –

¹⁹ dacă în adevăr şi cu integritate v-aţi purtat voi astăzi faţă de Ierubaal şi de casa lui, atunci bucuraţi-vă de Abimelec şi el să se bucure de voi!

²⁰ Dar dacă nu, foc să iasă din Abimelec şi să mistuie pe locuitorii Sihemului şi casa lui Milo; şi foc să iasă din locuitorii Sihemului şi din casa lui Milo şi să mistuie pe Abimelec!

²¹ Şi Iotam a fugit şi s-a dus la Beer, unde a locuit departe de fratele său Abimelec.

²² Abimelec a domnit trei ani peste Israel.

²³ Atunci Dumnezeu a trimis un duh rău între Abimelec şi între locuitorii Sihemului, şi locuitorii Sihemului au fost necredincioşi faţă de Abimelec,

²⁴ pentru ca violenţa săvârşită faţă de cei şaptezeci de fii ai lui Ierubaal, împreună cu sângele lor, să cadă asupra lui Abimelec, fratele lor, care i-a ucis, şi asupra locuitorilor Sihemului, care l-au ajutat la uciderea fraţilor lui.

²⁵ Locuitorii Sihemului au pus la pândă împotriva lui, pe vârfurile munţilor, nişte oameni care jefuiau pe toţi cei ce treceau pe lângă ei. Şi lucrul acesta a fost spus lui Abimelec.

²⁶ Gaal, fiul lui Ebed, a venit cu fraţii săi şi au trecut la Sihem. Locuitorii Sihemului au avut încredere în el!

²⁷ Au ieşit la câmp, le-au cules viile, le-au călcat strugurii, s-au veselit, au intrat în casa dumnezeilor lor, au mâncat, au băut şi au blestemat pe Abimelec.

²⁸ Şi Gaal, fiul lui Ebed, zicea: Cine este Abimelec şi cine este Sihem, ca să slujim lui Abimelec? Nu este el fiul lui Ierubaal şi nu este Zebul îngrijitorul lui? Slujiţi bărbaţilor lui Hamor, tatăl lui Sihem, căci de ce i-am sluji lui Abimelec?

²⁹ O, dacă ar fi poporul acesta sub stăpânirea mea, l-aş îndepărta pe Abimelec. Şi lui Abimelec i-a zis: Strânge-ţi armata şi ieşi.

³⁰ Când a auzit Zebul, conducătorul cetăţii, ce zicea Gaal, fiul lui Ebed, s-a aprins de mânie.

³¹ Şi a trimis în secret nişte mesageri la Abimelec, ca să-i spună: Iată, Gaal, fiul lui Ebed, şi fraţii lui, au venit la Sihem şi, iată, au răsculat cetatea împotriva ta.

³² Acum, scoală-te noaptea, tu şi poporul care este cu tine, şi stai la pândă în câmp.

³³ Şi dimineaţa, la răsăritul soarelui, să te scoli devreme şi să năvăleşti asupra cetăţii. Şi când Gaal, şi poporul care este cu el, vor ieşi împotriva ta, să-i faci ce vei crede de cuviinţă.

³⁴ Abimelec, şi tot poporul care era cu el, au plecat noaptea şi s-au pus la pândă lângă Sihem, împărţiţi în patru cete.

³⁵ Gaal, fiul lui Ebed, a ieşit şi a stat la intrarea porţii cetăţii. Abimelec, şi tot poporul care era cu el, s-au ridicat din locul în care pândiseră.

³⁶ Când a văzut Gaal poporul, a zis lui Zebul: Iată, un popor se coboară din vârful munţilor. Şi Zebul i-a răspuns: Tu vezi umbra munţilor şi ţi se pare că sunt oameni.

³⁷ Gaal a vorbit din nou şi a zis: Vezi, se coboară un popor de pe înălţimile ţării şi o altă mulţime vine pe drumul Stejarului Ghicitorilor.

³⁸ Atunci Zebul i-a zis: Unde îţi este acum gura, cu care ai zis: Cine este Abimelec, ca să-i slujim? Nu este oare acesta poporul pe care-l dispreţuiai tu? Acum ieşi şi luptă-te cu el!

³⁹ Gaal a înaintat în fruntea locuitorilor Sihemului şi a luptat cu Abimelec.

⁴⁰ Abimelec l-a urmărit si el a fugit dinaintea lui, şi mulţi oameni au căzut morţi până la intrarea cetăţii.

⁴¹ Abimelec s-a oprit la Aruma, iar Zebul a alungat pe Gaal şi pe fraţii lui, ca să nu poată rămâne în Sihem.

⁴² A doua zi poporul a ieşit la câmp şi Abimelec a fost înştiinţat de acest lucru.

⁴³ El şi-a luat poporul, l-a împărţit în trei grupe şi s-a dus la pândă în câmp; când s-a uitat şi a văzut că poporul ieşea din cetate, s-a ridicat împotriva lor si i-a bătut.

⁴⁴ Abimelec şi oamenii care erau cu el au înaintat şi au stat la intrarea porţii cetăţii; două dintre aceste cete s-au aruncat asupra oamenilor care erau în câmp şi i-au ucis.

⁴⁵ Abimelec a luptat împotriva acelei cetăţi toată ziua aceea; a luat cetatea şi a ucis poporul care se afla în ea, a dărâmat cetatea şi a presărat-o cu sare.

⁴⁶ Când au auzit locuitorii turnului Sihemului despre aceasta, au intrat în adăpostul templului dumnezeului Berit.

⁴⁷ S-a spus lui Abimelec că toţi locuitorii turnului Sihemului erau adunaţi laolaltă.

⁴⁸ Atunci Abimelec s-a urcat pe Muntele Ţalmon, el şi tot poporul care era cu el. Abimelec a luat o secure în mână, a tăiat o ramură de copac, a luat-o şi a pus-o pe umăr şi a zis către tot poporul care era cu el: Ceea ce vedeţi că fac eu, faceţi repede şi voi.

⁴⁹ Şi tot poporul a tăiat fiecare ramura sa, au mers după Abimelec şi le-au pus pe fortăreaţă. Au dat foc fortăreţei şi celor ce se aflau în ea. Aşa au murit toţi oamenii din turnul Sihemului, în număr de aproape o mie, bărbaţi şi femei.

⁵⁰ Apoi Abimelec a pornit împotriva Tebeţului, şi-a aşezat tabăra în jurul Tebeţului şi l-a capturat.

⁵¹ Dar în mijlocul cetăţii era un turn tare. Toţi bărbaţii şi femeile, toţi locuitorii cetăţii, au fugit acolo, au încuiat porţile după ei şi s-au urcat pe acoperişul turnului.

⁵² Abimelec a venit la turn şi a luptat împotriva lui, şi a înaintat cu putere până la uşa turnului ca să-i dea foc.

⁵³ Atunci o femeie a aruncat o piatră de râşniţă pe capul lui Abimelec şi i-a sfărâmat capul.

⁵⁴ Îndată el a chemat pe tânărul care-i purta armele şi i-a zis: Scoate-ţi sabia şi omoară-mă, ca să nu se zică despre mine: L-a omorât o femeie. Tânărul l-a străpuns cu sabia şi a murit.

⁵⁵ Când au văzut bărbaţii lui Israel că Abimelec a murit, au plecat fiecare acasă.

⁵⁶ Astfel a făcut Dumnezeu să cadă asupra lui Abimelec răul pe care l-a făcut tatălui său, ucigând pe cei şaptezeci de fraţi ai lui.

⁵⁷ Şi Dumnezeu a făcut să cadă asupra capului oamenilor din Sihem tot răul pe care l-au făcut. Astfel s-a împlinit faţă de ei blestemul lui Iotam, fiul lui Ierubaal.

10

¹ După Abimelec s-a ridicat Tola, fiul lui Pua, fiul lui Dodo, bărbat din Isahar, ca să salveze pe Israel; el locuia la Şamir, în ţinutul muntos al lui Efraim.

² Tola a judecat pe Israel douăzeci şi trei de ani; apoi a murit şi a fost îngropat la Şamir.

³ După el, s-a ridicat Iair, galaaditul, care a judecat pe Israel douăzeci şi doi de ani.

⁴ El avea treizeci de fii, care călăreau pe treizeci de mânji de măgari şi stăpâneau treizeci de cetăţi, numite şi azi cetăţile lui Iair şi aşezate în ţara Galaadului.

⁵ Şi Iair a murit şi a fost îngropat la Camon.

⁶ Copiii lui Israel au făcut iarăşi ce este rău înaintea Domnului; au slujit Baalilor şi Astarteelor, dumnezeilor Siriei, dumnezeilor Sidonului, dumnezeilor Moabului, dumnezeilor fiilor lui Amon şi dumnezeilor filistenilor şi au părăsit pe Domnul şi nu L-au mai slujit.

⁷ Mânia Domnului s-a aprins împotriva lui Israel, şi El i-a vândut în mâinile filistenilor şi în mâinile fiilor lui Amon.

⁸ Ei au apăsat şi au asuprit pe copiii lui Israel în vremea aceea optsprezece ani, pe toţi copiii lui Israel care erau de cealaltă parte a Iordanului, în ţara amoriţilor, care este în Galaad.

⁹ Fiii lui Amon au trecut Iordanul ca să lupte şi împotriva lui Iuda, împotriva lui Beniamin şi împotriva casei lui Efraim. Aşa că Israel era la mare strâmtorare.

¹⁰ Copiii lui Israel au strigat către Domnul şi au zis: Am păcătuit împotriva Ta, căci am părăsit pe Domnul nostru şi am slujit Baalilor.

¹¹ Şi Domnul a zis copiilor lui Israel: Nu v-am eliberat Eu de egipteni, de amoriţi, de fiii lui Amon şi de filisteni?

¹² Şi când v-au asuprit sidoniţii, Amalec şi Maon, şi aţi strigat către Mine, nu v-am scăpat Eu din mâinile lor?

¹³ Dar voi M-aţi părăsit şi aţi slujit altor dumnezei. De aceea, nu vă voi mai elibera.

¹⁴ Mergeţi şi strigaţi după dumnezeii pe care i-aţi ales; să vă scape ei în vremea necazului vostru.

¹⁵ Şi copiii lui Israel au zis Domnului: Am păcătuit; fă-ne după cum crezi că este bine; numai scapă-ne, Te rugăm, astăzi!

¹⁶ Şi au scos dumnezeii străini din mijlocul lor şi au slujit Domnului. Şi El n-a mai îndurat suferinţele lui Israel.

¹⁷ Fiii lui Amon s-au strâns şi şi-au aşezat tabăra în Galaad. Copiii lui Israel s-au strâns şi şi-au aşezat tabăra la Miţpa.

¹⁸ Poporul şi conducătorii Galaadului au zis unul către altul: Cine este omul care va începe lupta împotriva fiilor lui Amon? El va fi conducătorul tuturor locuitorilor din Galaad.

11

¹ Iefta, galaaditul, era un om viteaz. El era fiul unei prostituate. Şi Galaad era tatăl lui Iefta.

² Soţia lui Galaad i-a născut fii; şi când fiii soţiei lui Galaad au crescut, ei au alungat pe Iefta şi i-au zis: Tu nu vei avea moştenire în casa tatălui nostru, pentru că eşti fiul altei femei.

³ Atunci Iefta a fugit dinaintea fraţilor lui şi a locuit în ţara Tob. Nişte oameni fără căpătâi s-au adunat la Iefta şi ieşeau cu el să prădeze.

⁴ După câtva timp, fiii lui Amon au făcut război împotriva lui Israel.

⁵ Şi când fiii lui Amon făceau război împotriva lui Israel, bătrânii Galaadului s-au dus să aducă pe Iefta din ţara Tob.

⁶ Şi ei au zis lui Iefta: Vino să fii conducătorul nostru şi să luptăm împotriva fiilor lui Amon.

⁷ Atunci Iefta a zis bătrânilor Galaadului: Oare nu m-aţi urât voi şi nu m-aţi alungat din casa tatălui meu? De ce veniţi acum la mine, când sunteţi în necaz?

⁸ Şi bătrânii Galaadului au zis lui Iefta: Ne întoarcem acum la tine, ca să mergi cu noi şi să lupţi împotriva fiilor lui Amon, şi să fii conducătorul nostru peste toţi locuitorii Galaadului.

⁹ Iefta a răspuns bătrânilor Galaadului: Dacă mă aduceţi înapoi ca să bat pe fiii lui Amon şi dacă Domnul îl va da în mâinile mele, voi fi eu oare conducătorul vostru?

¹⁰ Bătrânii Galaadului au zis lui Iefta: Domnul să fie martor între noi; vom face negreşit după cuvântul tău.

¹¹ Şi Iefta s-a dus cu bătrânii Galaadului, şi poporul l-a făcut conducător şi mai-mare peste ei; şi Iefta şi-a spus toate cuvintele înaintea Domnului, la Miţpa.

¹² Şi Iefta a trimis mesageri la regele copiilor lui Amon, zicând: Ce ai cu mine, de vii împotriva mea ca să faci război împotriva ţării mele?

¹³ Şi regele fiilor lui Amon a răspuns mesagerilor lui Iefta: Pentru că Israel a luat ţara mea, când s-a urcat din Egipt, de la Arnon până la Iaboc şi Iordan. Acum dă-mi înapoi acele teritorii în pace.

¹⁴ Iefta a trimis iarăşi mesageri regelui fiilor lui Amon

¹⁵ şi i-au zis: Aşa vorbeşte Iefta: Israel n-a pus mâna pe ţara Moabului, nici pe ţara fiilor lui Amon.

¹⁶ Deoarece, când s-a urcat Israel din Egipt, a mers prin deşert până la Marea Roşie şi a ajuns la Cades.

¹⁷ Atunci Israel a trimis mesageri la regele Edomului, zicând: Lasă-mă să trec prin ţara ta. Dar regele Edomului n-a vrut. A trimis şi la regele Moabului, şi nici el n-a vrut. Şi Israel a rămas la Cades.

¹⁸ Apoi au mers prin deşert, au ocolit ţara Edomului şi ţara Moabului, şi au ajuns în partea de est a ţării Moabului, şi-au aşezat tabăra dincolo de Arnon, dar n-au intrat pe teritoriul Moabului, căci Arnonul era graniţa Moabului.

¹⁹ Israel a trimis mesageri lui Sihon, regele amoriţilor, regele Hesbonului. Şi Israel i-a zis: Lasă-mă, te rog, să trec prin ţara ta până la locul unde merg.

²⁰ Dar Sihon n-a avut încredere în Israel ca să-l lase să treacă prin ţinutul lui, aşa că Sihon şi-a adunat tot poporul, şi-a aşezat tabăra la Iahaţ şi a luptat împotriva lui Israel.

²¹ Domnul Dumnezeul lui Israel, a dat pe Sihon şi pe tot poporul lui în mâinile lui Israel, şi ei i-au bătut. Astfel Israel a luat în stăpânire toată ţara amoriţilor, pe locuitorii acelei ţări.

²² Au pus mâna pe tot ţinutul amoriţilor, de la Arnon până la Iaboc, şi de la deşert până la Iordan.

²³ Şi acum, când Domnul Dumnezeul lui Israel a alungat pe amoriţi dinaintea poporului Său Israel, mai vrei tu să le stăpâneşti ţara?

²⁴ Oare tu nu stăpâneşti ceea ce-ţi dă în stăpânire dumnezeul tău Chemoş? Tot aşa, pe oricine a alungat Domnul, Dumnezeul nostru, dinaintea noastră, pe aceia îi vom stăpâni!

²⁵ Eşti tu mai bun decât Balac, fiul lui Ţipor, regele Moabului? S-a certat el cu Israel sau a făcut el război împotriva lui?

²⁶ Iată că sunt trei sute de ani de când locuieşte Israel la Hesbon şi în satele din jurul lui, la Aroer şi în satele din jurul lui, şi în toate cetăţile care sunt pe malul Arnonului: de ce nu i le-aţi luat în tot timpul acesta?

²⁷ Eu n-am păcătuit împotriva ta, dar tu îmi faci rău, luptând împotriva mea. Domnul, Judecătorul, să judece astăzi între copiii lui Israel şi fiii lui Amon.

²⁸ Dar regele fiilor lui Amon n-a ascultat cuvintele pe care i le-a trimis Iefta.

²⁹ Atunci Duhul Domnului a venit peste Iefta, care a străbătut Galaadul şi Manase, a trecut la Miţpe, în Galaad, şi din Miţpe, din Galaad, a pornit împotriva fiilor lui Amon.

³⁰ Iefta a făcut un jurământ Domnului şi a zis: Dacă vei da în mâinile mele pe fiii lui Amon,

³¹ oricine va ieşi pe porţile casei mele înaintea mea, când mă voi întoarce în pace de la fiii lui Amon, va fi al Domnului şi-l voi aduce ardere-de-tot.

³² Iefta a pornit împotriva fiilor lui Amon şi Domnul i-a dat în mâinile lui.

³³ Şi el i-a bătut de la Aroer până spre Minit, loc cu douăzeci de cetăţi, şi până la Abel-Cheramim. Şi fiii lui Amon au fost supuşi înaintea copiilor lui Israel.

³⁴ Iefta s-a întors acasă la Miţpa şi, iată, fiica sa i-a ieşit în întâmpinare cu tamburine şi jocuri. Ea era singurul lui copil; n-avea afară de ea nici fii, nici alte fiice.

³⁵ Când a văzut-o, şi-a rupt hainele şi a zis: Ah, fiica mea! M-ai adus într-o stare josnică şi eşti unul dintre cei care mă tulbură; căci am făcut un jurământ Domnului {Lit: căci mi-am deschis gura către Domnul} şi nu-l mai pot lua înapoi.

³⁶ Şi ea i-a zis: Tată, dacă ai făcut un jurământ Domnului, fă-mi potrivit cu ceea ce ţi-a ieşit din gură, acum când Domnul te-a răzbunat pe duşmanii tăi, pe fiii lui Amon.

³⁷ Şi ea a zis tatălui ei: Fă-mi un singur lucru: lasă-mă singură două luni, ca să mă duc în munţi şi să-mi plâng fecioria cu tovarăşele mele.

³⁸ El i-a zis: Du-te! Şi a lăsat-o să meargă pentru două luni. Ea s-a dus cu tovarăşele ei şi şi-a plâns fecioria în munţi.

³⁹ După cele două luni, s-a întors la tatăl ei şi el a împlinit cu ea jurământul pe care-l făcuse. Şi ea n-a cunoscut bărbat. De atunci s-a făcut în Israel obiceiul

⁴⁰ că, în fiecare an, fiicele lui Israel se duc să plângă pe fiica lui Iefta, galaaditul, patru zile pe an.

12

¹ Bărbaţii lui Efraim s-au strâns laolaltă, au pornit spre nord şi au zis lui Iefta: De ce te-ai dus să lupţi împotriva fiilor lui Amon, fără să ne fi chemat şi pe noi să mergem cu tine? Vom da foc casei tale şi te vom arde împreună cu ea.

² Şi Iefta le-a răspuns: Eu şi poporul meu am avut mari lupte cu fiii lui Amon; şi când v-am chemat, nu m-aţi scăpat din mâinile lor.

³ Şi când am văzut că n-ai vrut să mă ajuţi, mi-am pus viaţa în joc şi am pornit împotriva fiilor lui Amon, şi Domnul i-a dat în mâna mea. De ce vă urcaţi deci azi împotriva mea ca să vă luptaţi cu mine?

⁴ Iefta a strâns pe toţi bărbaţii Galaadului şi a început lupta cu Efraim. Bărbaţii Galaadului au bătut pe Efraim, pentru că efraimiţii ziceau: Voi, galaadiţii, sunteţi nişte fugari ai lui Efraim, în mijlocul efraimiţilor şi în mijlocul manasiţilor!

⁵ Şi galaadiţii au pus mâna pe vadurile Iordanului dinspre Efraim. Şi când unul din fugarii lui Efraim zicea: Lasă-mă să trec!, bărbaţii Galaadului îl întrebau: Eşti efraimit? Dacă răspundea: Nu,

⁶ atunci îi ziceau: Ei bine, zi Şibolet. Şi el zicea: Sibolet, căci nu putea să-l pronunţe bine. Atunci bărbaţii Galaadului îl apucau şi-l înjunghiau lângă vadurile Iordanului. Astfel au pierit în vremea aceea patruzeci şi două de mii de bărbaţi din Efraim.

⁷ Iefta a judecat pe Israel şase ani; apoi, Iefta galaaditul a murit şi a fost îngropat în una din cetăţile Galaadului.

⁸ După el, Ibţan din Betleem a judecat pe Israel.

⁹ El a avut treizeci de fii şi treizeci de fiice, pe care le-a căsătorit în afară şi a adus pentru fiii lui treizeci de fete din afară. El a judecat pe Israel şapte ani.

¹⁰ Apoi Ibţan a murit şi a fost îngropat în Betleem.

¹¹ După el, Elon, din Zabulon, a judecat pe Israel. El a judecat pe Israel zece ani.

¹² Şi Elon, din Zabulon a murit şi a fost îngropat la Aialon, în ţara lui Zabulon.

¹³ După el, Abdon, fiul lui Hilel, un piratonit, a judecat pe Israel.

¹⁴ El a avut patruzeci de fii şi treizeci de nepoţi, care călăreau pe şaptezeci de mânji de măgari. El a judecat pe Israel opt ani.

¹⁵ Apoi, Abdon, fiul lui Hilel, piratonitul, a murit şi a fost îngropat la Piraton, în ţara lui Efraim, în ţinutul muntos al amaleciţilor.

13

¹ Copiii lui Israel au făcut iarăşi ce este rău înaintea Domnului; şi Domnul i-a dat în mâinile filistenilor timp de patruzeci de ani.

² Şi era un om în Ţoreea, din familia daniţilor, care se numea Manoah. Soţia lui era stearpă şi nu năştea.

³ Îngerul Domnului S-a arătat femeii şi i-a zis: Iată, tu eşti stearpă şi n-ai copii; dar vei rămâne însărcinată şi vei naşte un fiu.

⁴ Acum ia bine seama, te rog, să nu bei nici vin, nici băutură tare, şi să nu mănânci nimic necurat.

⁵ Căci vei rămâne însărcinată şi vei naşte un fiu. Briciul nu va trece peste capul lui, pentru că acest copil va fi închinat lui Dumnezeu din pântecele mamei lui; şi el va începe să elibereze pe Israel din mâna filistenilor.

⁶ Femeia a mers şi a spus soţului ei, zicând: Un om al lui Dumnezeu a venit la mine şi înfăţişarea lui era ca înfăţişarea unui înger al lui Dumnezeu, foarte înfricoşătoare. Dar nu l-am întrebat de unde este, nici nu mi-a spus numele lui.

⁷ Dar mi-a zis: Iată, vei rămâne însărcinată şi vei naşte un fiu; şi acum să nu bei nici vin, nici băutură tare şi să nu mănânci nimic necurat, pentru că acest copil va fi închinat lui Dumnezeu din pântecele mamei lui, până în ziua morţii lui.

⁸ Atunci Manoah s-a rugat Domnului şi a zis: O, Domnul meu, lasă, Te rog, să mai vină o dată la noi omul lui Dumnezeu pe care l-ai trimis şi să ne înveţe ce să facem cu copilul care se va naşte!

⁹ Dumnezeu a ascultat rugăciunea lui Manoah şi Îngerul lui Dumnezeu a venit iarăşi la femeie pe când şedea într-un ogor; dar Manoah, soţul ei, nu era cu ea.

¹⁰ Femeia a alergat repede şi a spus soţului ei, zicând: Iată, omul care venise în cealaltă zi la mine, mi s-a arătat iarăşi.

¹¹ Manoah s-a ridicat şi a mers după soţia lui, şi când a ajuns la omul acela, a zis: Tu eşti omul care ai vorbit femeii acesteia? Şi El a răspuns: Eu sunt.

¹² Manoah a zis: Acum, când se vor împlini cuvintele Tale, care va fi felul de viaţă al copilului şi ce va trebui el să facă?

¹³ Îngerul Domnului a răspuns lui Manoah: Femeia să se ferească de tot ce i-am spus.

¹⁴ Să nu guste nici un rod din viţă, să nu bea nici vin, nici băutură tare, şi să nu mănânce nimic necurat; să păzească tot ce i-am poruncit.

¹⁵ Atunci Manoah a zis Îngerului Domnului: Dă-ne voie, Te rog, să Te oprim, ca să-Ţi pregătim un ied.

¹⁶ Şi Îngerul Domnului a răspuns lui Manoah: Chiar dacă M-ai opri, n-aş mânca din pâinea ta; dar dacă vrei să aduci o ardere-de-tot, s-o aduci Domnului. Căci Manoah nu ştia că era Îngerul Domnului.

¹⁷ Şi Manoah a zis Îngerului Domnului: Care-Ţi este numele, ca să-Ţi aducem cinste când se va împlini Cuvântul Tău?

¹⁸ Şi Îngerul Domnului i-a zis: De ce îmi ceri numele, văzând că el este minunat?

¹⁹ Atunci Manoah a luat iedul şi darul de mâncare şi a adus jertfă Domnului pe stâncă. Şi Îngerul a făcut o minune în timp ce Manoah şi soţia lui priveau.

²⁰ Căci, pe când se înălţa flacăra de pe altar spre cer, Îngerul Domnului S-a înălţat în flacăra altarului. Când Manoah şi soţia lui au văzut lucrul acesta, au căzut cu faţa la pământ.

²¹ Îngerul Domnului nu S-a mai arătat lui Manoah şi soţiei lui. Atunci Manoah a ştiut că a fost Îngerul Domnului.

²² Şi Manoah a zis soţiei lui: Vom muri negreşit, căci am văzut pe Dumnezeu.

²³ Dar soţia lui i-a zis: Dacă ar fi vrut Domnul să ne omoare, n-ar fi primit din mâinile noastre arderea-de-tot şi darul de mâncare, nici nu ne-ar fi arătat toate aceste lucruri, nici nu ne-ar fi lăsat să auzim acum lucruri ca acestea.

²⁴ Femeia a născut un fiu şi i-a pus numele Samson. Copilul a crescut şi Domnul l-a binecuvântat.

²⁵ Şi Duhul Domnului a început să-l mişte la Mahane-Dan, între Ţoreea şi Eştaol.

14

¹ Şi Samson s-a coborât la Timna şi acolo a văzut o femeie dintre fetele filistenilor.

² El a venit înapoi şi a spus tatălui său şi mamei sale, zicând: Am văzut la Timna o femeie dintre fetele filistenilor; şi acum să mi-o luaţi de soţie.

³ Tatăl său şi mama sa i-au zis: Nu este nici o femeie între fetele fraţilor tăi şi în tot poporul nostru, de te duci să-ţi iei soţie dintre filisteni, care sunt necircumcişi? Şi Samson a zis tatălui său: Ia-mi-o, căci ea îmi place.

⁴ Tatăl său şi mama sa nu ştiau că lucrul acesta venea de la Domnul; căci Samson căuta un motiv de ceartă din partea filistenilor. În vremea aceea filistenii stăpâneau peste Israel.

⁵ Samson s-a coborât împreună cu tatăl său şi cu mama sa la Timna. Când au ajuns la viile din Timna, iată, i-a ieşit înainte un leu tânăr, mugind.

⁶ Duhul Domnului a venit peste Samson şi fără să aibă ceva în mână, a sfâşiat leul cum se sfâşie un ied. Dar n-a spus tatălui său şi mamei sale ce făcuse.

⁷ Şi a coborât şi a vorbit cu femeia aceea, şi lui Samson i-a plăcut de ea.

⁸ După un timp, s-a dus iarăşi la Timna ca s-o ia şi s-a abătut ca să vadă hoitul leului. Şi iată, în trupul leului era un roi de albine şi miere.

⁹ A luat mierea în mână şi a mâncat-o pe drum; şi când a ajuns la tatăl său şi la mama sa, le-a dat şi au mâncat şi ei din ea; dar nu le-a spus că luase mierea din trupul leului.

¹⁰ Tatăl lui Samson s-a coborât la femeia aceea. Şi acolo Samson a făcut o petrecere, căci aşa obişnuiau tinerii să facă.

¹¹ Şi când l-au văzut, au adus treizeci de însoţitori ca să stea cu el.

¹² Şi Samson le-a zis: Am să vă spun o ghicitoare. Dacă mi-o veţi ghici în cele şapte zile ale petrecerii şi dacă o veţi dezlega, vă voi da treizeci de cămăşi şi treizeci de haine de schimb.

¹³ Dar dacă n-o veţi ghici, să-mi daţi voi treizeci de cămăşi şi treizeci de haine de schimb. Şi ei i-au zis: Spune-ne ghicitoarea, ca s-o auzim.

¹⁴ Şi el le-a zis: Din cel ce mănâncă a ieşit ce se mănâncă, Şi din cel tare a ieşit dulceaţă.

¹⁵ Şi în ziua a şaptea, au zis soţiei lui Samson: Înduplecă pe soţul tău să ne dezlege ghicitoarea, altfel te vom arde pe tine şi casa tatălui tău. Ne-aţi invitat aici ca să ne jefuiţi, nu-i aşa?

¹⁶ Soţia lui Samson plângea lângă el şi zicea: Tu n-ai decât ură pentru mine şi nu mă iubeşti; ai spus o ghicitoare copiilor poporului meu şi mie nu mi-ai dezlegat-o! Şi el i-a răspuns: Iată, n-am dezlegat-o nici tatălui meu, nici mamei mele, şi atunci să ţi-o dezleg ţie?

¹⁷ Ea a plâns lângă el tot timpul celor şapte zile cât a ţinut petrecerea. Şi în ziua a şaptea, i-a dezlegat-o, căci îl necăjea. Şi ea a dezlegat copiilor poporului ei ghicitoarea.

¹⁸ Oamenii din cetate au zis lui Samson în ziua a şaptea, înainte de apusul soarelui: Ce este mai dulce decât mierea şi ce este mai tare decât leul? Şi el le-a zis: Dacă n-aţi fi arat cu juncana mea, nu mi-aţi fi dezlegat ghicitoarea.

¹⁹ Şi Duhul Domnului a venit peste el şi s-a coborât la Ascalon. Acolo a ucis treizeci de oameni, le-a luat hainele şi a dat hainele de schimb celor ce dezlegaseră ghicitoarea. Era aprins de mânie, şi s-a urcat la casa tatălui său.

²⁰ Dar soţia lui Samson a fost dată unuia din tovarăşii lui, care era prieten cu el.

15

¹ După un timp, pe vremea seceratului grâului, Samson s-a dus să-şi vadă soţia, şi i-a dus un ied. Şi el a zis: Vreau să intru în camera soţiei mele. Dar tatăl ei nu l-a lăsat să intre.

² Şi tatăl ei a zis: Am crezut că o urăşti; de aceea, am dat-o tovarăşului tău. Nu este sora ei cea mai tânără mai frumoasă ca ea? Ia-o, te rog, în locul ei.

³ Samson le-a zis: De data aceasta nu voi fi vinovat faţă de filisteni, dacă le voi face rău.

⁴ Şi Samson a plecat şi a prins trei sute de vulpi, a luat nişte făclii apoi a legat vulpile coadă de coadă şi a pus câte o făclie la mijloc între cele două cozi.

⁵ A aprins făcliile, a dat drumul vulpilor în grânele filistenilor şi a aprins astfel atât grâul din stoguri cât şi cel ce sta în picioare, precum şi grădinile de măslini.

⁶ Atunci filistenii au zis: Cine a făcut lucrul acesta? Şi ei au răspuns: Samson, ginerele timneanului, pentru că acesta i-a luat soţia şi a dat-o tovarăşului lui. Şi filistenii s-au urcat şi au ars-o pe ea şi pe tatăl ei.

⁷ Şi Samson le-a zis: Dacă voi astfel faceţi, nu voi înceta până mă voi răzbuna pe voi.

⁸ Şi el i-a bătut fără milă până i-a ucis; apoi s-a coborât şi a locuit în crăpătura stâncii Etam.

⁹ Atunci filistenii s-au urcat, şi-au aşezat tabăra în Iuda şi s-au răspândit până la Lehi.

¹⁰ Bărbaţii din Iuda au zis: De ce vă urcaţi împotriva noastră? Ei au răspuns: Ne-am urcat să legăm pe Samson şi să-i facem cum ne-a făcut el nouă.

¹¹ Atunci s-au coborât trei mii de bărbaţi din Iuda la crăpătura stâncii Etam şi au zis lui Samson: Nu ştii că filistenii domnesc peste noi? De ce ne-ai făcut lucrul acesta? El le-a zis: Le-am făcut aşa cum mi-au făcut şi ei mie.

¹² Şi ei i-au zis: Ne-am coborât ca să te legăm şi să te dăm în mâinile filistenilor. Şi Samson le-a zis: Juraţi-mi că nu mă veţi omorî.

¹³ Ei i-au vorbit, zicând: Nu! Te vom lega numai şi te vom da pe mâna lor, dar nu te vom omorî. L-au legat cu două funii noi şi l-au scos din stâncă.

¹⁴ Când au ajuns la Lehi, filistenii au început să strige împotriva lui. Atunci Duhul Domnului a venit peste el şi frânghiile pe care le avea la braţe s-au făcut ca nişte fire de in ars în foc, şi legăturile i-au căzut de pe mâini.

¹⁵ Şi el a găsit o falcă de măgar neuscată încă, a întins mâna şi a luat-o şi a ucis cu ea o mie de oameni.

¹⁶ Apoi Samson a zis: Cu o falcă de măgar, grămezi peste grămezi. Cu o falcă de măgar, am ucis o mie de oameni.

¹⁷ După ce a sfârşit de vorbit, a aruncat falca din mână. Şi locul acela s-a numit Ramat-Lehi (Aruncarea fălcii).

¹⁸ Fiindu-i foarte sete, el a strigat către Domnul, zicând: Tu ai dat această mare eliberare în mâna servului tău şi acum să mor de sete şi să cad în mâinile celor necircumcişi?

¹⁹ Dar Dumnezeu a despicat crăpătura stâncii din Lehi şi a ieşit apă din ea; şi când a băut, şi-a recăpătat puterea şi s-a înviorat. De aceea, el a numit izvorul acela En-Hacore (Izvorul celui ce strigă), care este şi astăzi la Lehi.

²⁰ Samson a judecat pe Israel douăzeci de ani, în zilele filistenilor.

16

¹ Samson a plecat la Gaza; acolo a văzut o prostituată şi a intrat la ea.

² S-a spus oamenilor din Gaza, zicând: Samson a venit aici. L-au înconjurat şi au pândit toată noaptea la poarta cetăţii. Au stat liniştiţi toată noaptea şi au zis: Când se va lumina de ziuă, îl vom omorî.

³ Samson a dormit până la miezul nopţii. La miezul nopţii s-a deşteptat şi a apucat porţile cetăţii cu amândoi stâlpii, le-a scos împreună cu zăvorul, le-a pus pe umeri şi le-a dus pe vârful muntelui din faţa Hebronului.

⁴ În urma acestora s-a întâmplat că a iubit pe o femeie în Valea Sorec. Ea se numea Dalila.

⁵ Domnitorii filistenilor s-au urcat la ea şi i-au zis: Înduplecă-l! şi află de unde vine puterea lui cea mare şi cum îl vom putea învinge, ca să-l legăm şi să-l slăbim, şi-ţi vom da fiecare câte o mie o sută de sicii de argint.

⁶ Dalila a zis lui Samson: Spune-mi, te rog, de unde vine puterea ta cea mare şi cu ce ar trebui să fii legat ca să fii biruit?

⁷ Samson i-a zis: Dacă aş fi legat cu şapte funii noi, care să nu fie uscate, aş slăbi şi aş fi ca oricare alt om.

⁸ Domnitorii filistenilor au adus Dalilei şapte funii noi, neuscate încă. Şi ea l-a legat cu aceste funii.

⁹ Nişte oameni stăteau la pândă la ea în cameră. Ea i-a zis: Filistenii sunt asupra ta, Samson! Dar el a rupt frânghiile, cum se rupe o aţă de câlţi când se atinge de foc. Şi astfel n-au ştiut de unde-i venea puterea.

¹⁰ Atunci Dalila a zis lui Samson: Iată, m-ai înşelat şi mi-ai spus minciuni. Acum spune-mi, te rog, arată-mi cum trebuie să fii legat.

¹¹ El i-a zis: Dacă aş fi legat cu funii noi, care să nu fi fost întrebuinţate niciodată, aş slăbi şi aş fi ca oricare alt om.

¹² Dalila a luat nişte funii noi şi l-a legat cu ele. Apoi a zis: Filistenii sunt asupra ta, Samson! Căci oamenii stăteau la pândă în cameră. Dar el a rupt frânghiile de la braţe ca pe o aţă.

¹³ Atunci Dalila a zis lui Samson: Până acum ţi-ai bătut joc de mine şi mi-ai spus minciuni. Spune-mi cu ce trebuie să fii legat. El i-a zis: Dacă vei ţese cele şapte şuviţe de păr din capul meu în urzeala ţesăturii.

¹⁴ Şi ea le-a pironit cu un cui de lemn în pământ. Apoi i-a zis: Filistenii sunt asupra ta, Samson! El s-a trezit din somn şi a smuls cuiul de lemn din pământ cu urzeală cu tot.

¹⁵ Ea i-a zis: Cum poţi spune: Te iubesc, când inima ta nu este cu mine? Iată, de trei ori ţi-ai bătut joc de mine şi nu mi-ai spus de unde vine puterea ta cea mare.

¹⁶ Şi pentru că-l necăjea şi-l chinuia în fiecare zi cu vorbele sale, sufletul lui s-a umplut de o nelinişte de moarte;

¹⁷ şi-a deschis toată inima faţă de ea şi i-a zis: Briciul n-a trecut peste capul meu, pentru că sunt închinat Domnului din pântecele mamei mele. Dacă aş fi ras, puterea m-ar părăsi, aş slăbi şi aş fi ca oricare alt om.

¹⁸ Când Dalila a văzut că el i-a spus tot ce era în inima lui, a trimis să cheme pe domnitorii filistenilor, zicând: Urcaţi-vă din nou, căci mi-a spus tot ce este în inima lui. Atunci domnitorii filistenilor s-au urcat la ea şi au adus şi argintul cu ei.

¹⁹ Ea l-a adormit pe genunchii ei, a chemat pe un om şi a pus să-i radă cele şapte şuviţe ale capului lui; ea a început astfel să-l slăbească şi puterea l-a părăsit.

²⁰ Atunci ea a zis: Filistenii sunt asupra ta, Samson! Şi el s-a trezit din somn şi a zis: Voi ieşi afară ca altădată şi mă voi scutura ca să mă scap. El însă nu ştia că Domnul Se depărtase de la el.

²¹ Dar filistenii l-au apucat, i-au scos ochii, l-au coborât la Gaza şi l-au legat cu nişte lanţuri de aramă. Şi el învârtea la râşniţă în închisoare.

²² Dar părul capului lui a început iarăşi să crească, după ce fusese ras.

²³ Şi domnitorii filistenilor s-au strâns ca să aducă o mare jertfă dumnezeului lor Dagon, şi ca să se bucure, căci ziceau: Dumnezeul nostru a dat în mâinile noastre pe Samson, duşmanul nostru.

²⁴ Şi când l-a văzut poporul, au lăudat pe dumnezeul lor, zicând: Dumnezeul nostru a dat în mâinile noastre pe duşmanul nostru, pe acela care ne distrugea ţara şi care omora pe mulţi dintre noi.

²⁵ Şi cum inima lor era voioasă, au zis: Chemaţi pe Samson, ca să ne înveselească! Au scos pe Samson din închisoare şi el a jucat înaintea lor. Ei l-au pus să stea între stâlpii casei.

²⁶ Atunci Samson a zis tânărului care-l ţinea de mână: Lasă-mă să mă prind de stâlpii pe care se sprijină casa şi să mă reazem de ei.

²⁷ Casa era plină de bărbaţi şi de femei; şi toţi domnitorii filistenilor erau acolo; pe acoperiş erau aproape trei mii de persoane, bărbaţi şi femei, care-l priveau pe Samson în timp ce-i înveselea.

²⁸ Atunci Samson a strigat către Domnul şi a zis: O, Doamne, Dumnezeule, adu-Ţi aminte de mine, Te rog, şi întăreşte-mă numai de data aceasta, o, Dumnezeule, ca să mă răzbun pe filisteni pentru cei doi ochi ai mei!

²⁹ Şi Samson a îmbrăţişat amândoi stâlpii de la mijloc, pe care se sprijinea casa, şi s-a rezemat de ei, de unul cu dreapta lui şi de celălalt cu stânga lui.

³⁰ Şi Samson a zis: Să mor împreună cu filistenii! S-a aplecat cu toată puterea şi casa a căzut peste domnitori şi peste toţi oamenii care erau înăuntru. Cei pe care i-a omorât la moartea lui au fost mai mulţi decât cei pe care-i omorâse tot timpul vieţii lui.

³¹ Fraţii lui şi toată casa tatălui lui s-au coborât şi l-au luat. Când s-au urcat înapoi, l-au îngropat între Ţoreea şi Eştaol, în mormântul tatălui său, Manoah. El fusese judecător în Israel douăzeci de ani.

17

¹ Era un om din ţinutul muntos al lui Efraim, numit Mica.

² Şi el a zis mamei sale: Cei o mie o sută de arginţi care ţi s-au luat şi pentru care ai blestemat chiar în auzul urechilor mele, iată, argintul acesta este în mâinile mele, eu îl luasem. Şi mama sa a zis: Binecuvântat să fie fiul meu de Domnul!

³ El a dat înapoi mamei sale cei o mie o sută de sicii de argint şi mama lui a zis: Închin Domnului argintul din mâna mea pentru fiul meu, ca să fac cu el un chip cioplit şi un chip turnat; şi astfel ţi-l voi da înapoi.

⁴ Când a înapoiat argintul mamei lui, mama lui a luat două sute de sicii de arginţi şi l-a dat argintarului care a făcut din el un chip cioplit şi un chip turnat: şi chipurile au stat în casa lui Mica.

⁵ Mica acesta avea o casă a dumnezeilor; a făcut un efod şi terafimi şi a consacrat ca preot pe unul din fiii lui.

⁶ În zilele acelea nu era rege în Israel şi fiecare om făcea ce era drept în ochii lui.

⁷ Era un tânăr în Betleemul lui Iuda, din familia lui Iuda, care era levit, şi locuia pentru o vreme acolo.

⁸ Omul acesta a plecat din cetatea Betleemului lui Iuda, ca să locuiască unde-şi va găsi loc. Pe când călătorea, a ajuns la casa lui Mica, în ţinutul muntos al lui Efraim.

⁹ Şi Mica i-a zis: De unde vii? Şi el i-a răspuns: Eu sunt levit din Betleemul lui Iuda şi merg să locuiesc unde voi găsi loc.

¹⁰ Atunci Mica i-a zis: Rămâi la mine ca tu să-mi fii tată şi preot, şi eu îţi voi da zece sicii de argint pe an, hainele de care vei avea nevoie şi mijloacele de trai.

¹¹ Levitul s-a hotărât să rămână la omul acesta: şi tânărul a fost tratat ca unul din fiii lui.

¹² Mica a consacrat pe levit; şi tânărul acesta a fost preotul lui şi a locuit în casa lui Mica.

¹³ Şi Mica a zis: Acum ştiu că Domnul îmi va face bine, pentru că am ca preot pe levitul acesta.

18

¹ În zilele acelea nu era rege în Israel; şi în zilele acelea seminţia daniţilor îşi căuta o moştenire unde să locuiască, căci până în ziua aceea nu-i căzuse la sorţi nici o moştenire în mijlocul seminţiilor lui Israel.

² Fiii lui Dan au trimis din numărul lor, din familiile lor, cinci bărbaţi, oameni viteji din Ţoreea şi Eştaol, ca să cunoască şi să cerceteze ţara. Ei le-au zis: Duceţi-vă şi cercetaţi ţara. Ei au ajuns în ţinutul muntos al lui Efraim, la casa lui Mica, şi au rămas acolo peste noapte.

³ Când erau aproape de casa lui Mica, au recunoscut vocea tânărului levit, s-au apropiat şi i-au zis: Cine te-a adus aici? Ce faci tu în locul acesta? Şi ce ai aici?

⁴ Şi el le-a răspuns: Mica mi-a făcut cutare şi cutare lucru, mi-a dat o plată şi eu îi sunt preot.

⁵ Şi ei i-au zis: Întreabă, te rugăm, pe Dumnezeu, ca să ştim dacă vom reuşi în călătoria noastră.

⁶ Şi preotul le-a răspuns: Mergeţi în pace; călătoria pe care o faceţi este sub privirea Domnului {Lit: este înaintea Domnului}.

⁷ Cei cinci oameni au plecat şi au ajuns la Lais. Au văzut poporul de acolo locuind în siguranţă, în felul sidoniţilor, liniştit şi fără grijă; căci în ţară nu era stăpânitor care să-i poată umili în vreun fel; erau departe de sidoniţi şi n-aveau nici o legătură cu alţi oameni.

⁸ Când s-au întors la fraţii lor în Ţoreea şi Eştaol, fraţii lor le-au zis: Ce veşti ne aduceţi?

⁹ Şi ei au răspuns: Haideţi să ne urcăm împotriva lor; căci am văzut ţara şi, iată, este foarte bună. Ce! Staţi şi nu ziceţi nimic? Nu întârziaţi a merge şi a intra în ţară ca s-o stăpâniţi!

¹⁰ Când veţi intra în ea, veţi da peste un popor care stă fără frică. Ţara este mare şi Dumnezeu a dat-o în mâinile voastre; este un loc din care nu lipseşte nimic din cele ce sunt pe pământ.

¹¹ Şi au plecat de acolo, din familia daniţilor, din Ţoreea şi Eştaol, şase sute de oameni, încinşi cu armele lor de război.

¹² S-au urcat şi şi-au aşezat tabăra la Chiriat-Iearim, în Iuda. De aceea, locul acesta, care este înapoia lui Chiriat-Iearim, a fost numit până în ziua de astăzi Mahane-Dan (Tabăra lui Dan).

¹³ Şi de acolo au trecut în ţinutul muntos al lui Efraim şi au ajuns până la casa lui Mica.

¹⁴ Atunci cei cinci oameni care se duseseră să cerceteze ţara Lais, au luat cuvântul şi au zis fraţilor lor: Ştiţi că în casele acestea este un efod, terafimi, un chip cioplit şi un chip turnat? Vedeţi acum ce aveţi de făcut.

¹⁵ Şi s-au abătut pe acolo, au intrat în casa tânărului levit, în casa lui Mica, şi l-au întrebat de sănătate.

¹⁶ Şi cei şase sute de oameni dintre fiii lui Dan, încinşi cu armele lor de război, stăteau la intrarea porţii.

¹⁷ Şi cei cinci oameni care se duseseră să cerceteze ţara, s-au urcat şi au intrat în casă; au luat chipul cioplit, efodul, terafimii şi chipul turnat, în timp ce preotul era la intrarea porţii cu cei şase sute de oameni încinşi cu armele lor de război.

¹⁸ Când au intrat în casa lui Mica şi au luat chipul cioplit, efodul, terafimii şi chipul turnat, preotul le-a zis: Ce faceţi?

¹⁹ Şi ei i-au răspuns: Taci, pune-ţi mâna la gură, vino cu noi şi fii părintele şi preotul nostru. Este mai bine să fii preot la casa unui singur om, sau să fii preotul unei seminţii şi al unei familii în Israel?

²⁰ Preotul s-a bucurat în inima lui; a luat efodul, terafimii şi chipul cioplit şi s-a dus în mijlocul poporului.

²¹ Apoi s-au întors şi au plecat, punând înaintea lor copiii, vitele şi averile.

²² După ce se depărtaseră bine de casa lui Mica, oamenii care locuiau în casele de lângă casa lui Mica s-au strâns şi au urmărit pe fiii lui Dan.

²³ Au strigat după fiii lui Dan, care s-au întors şi au zis lui Mica: Ce ai şi ce înseamnă mulţimea aceasta de oameni?

²⁴ El a răspuns: Voi mi-aţi luat dumnezeii pe care i-am făcut şi pe preot şi aţi plecat; ce-mi mai rămâne mie? Şi cum îmi puteţi spune: Ce-i cu tine?

²⁵ Şi fiii lui Dan i-au zis: Să nu-ţi auzim glasul în mijlocul nostru, căci altfel nişte oameni mânioşi se vor arunca asupra ta şi te vor nimici şi pe tine si pe cei din casa ta.

²⁶ Şi fiii lui Dan şi-au văzut mai departe de drum. Mica, văzând că sunt mai tari decât el, s-a întors şi a venit acasă.

²⁷ Au luat deci lucrurile pe care le făcuse Mica şi pe preotul care era în slujba lui şi s-au aruncat asupra Laisului, asupra unui popor liniştit şi în pace; l-au trecut prin ascuţişul săbiei şi au ars cetatea.

²⁸ Şi n-a fost nimeni s-o salveze, căci era departe de Sidon şi locuitorii ei n-aveau nici o legătură cu alţi oameni: ea era în valea care se întinde spre Bet-Rehob. Fiii lui Dan au zidit din nou cetatea şi au locuit în ea.

²⁹ Şi ei au pus cetăţii numele Dan, după numele lui Dan, părintele lor, care s-a născut în Israel; dar mai înainte cetatea se numea Lais.

³⁰ Şi fiii lui Dan au înălţat pentru ei chipul cioplit; şi Ionatan, fiul lui Gherşon, fiul lui Manase, el şi fiii lui au fost preoţii seminţiei lui Dan, până în ziua ducerii în captivitate a ţării.

³¹ Şi ei au înălţat chipul cioplit pe care l-a făcut Mica pentru toată perioada cât a fost Casa lui Dumnezeu la Silo.

19

¹ În zilele acelea, când nu era rege în Israel, un levit care locuia la marginea ţinutului muntos al lui Efraim, şi-a luat o femeie concubină din Betleemul lui Iuda.

² Dar concubina nu i-a fost credincioasă, şi s-a dus de la el în casa tatălui ei în Betleemul lui Iuda, unde a rămas timp de patru luni.

³ Soţul ei s-a ridicat şi s-a dus la ca, pentru a-i vorbi cu bunătate şi s-o aducă înapoi. Cu el mai era servul lui şi o pereche de măgari. La l-a adus în casa tatălui ei şi, când l-a văzut tatăl femeii aceleia tinere, l-a primit cu bucurie.

⁴ Şi socrul său, tatăl acelei femei tinere, l-a ţinut la el trei zile. Au mâncat, au băut şi au rămas acolo.

⁵ A patra zi, s-au deşteptat dis-de-dimineaţă şi levitul se pregătea să plece. Tatăl tinerei femei a zis ginerelui său: Ia o bucată de pâine, ca să prinzi la inimă, şi apoi vei pleca.

⁶ S-au aşezat şi au mâncat şi au băut amândoi. Apoi tatăl tinerei femei a zis omului: Te rog, fii bun şi rămâi aici la noapte şi lasă să ţi se înveselească inima.

⁷ Apoi omul s-a ridicat să plece, dar în urma insistenţelor socrului său a rămas acolo şi noaptea aceea.

⁸ În ziua a cincea, s-a deşteptat dis-de-dimineaţă să plece. Atunci tatăl tinerei femei i-a zis: Întăreşte-ţi inima, te rog. A rămas până spre seară şi au mâncat amândoi.

⁹ Şi când omul se scula să plece, el, concubina lui şi slujitorul lui, socrul lui, tatăl fetei, i-a zis: Iată, ziua a trecut, e târziu, rămâi, te rog, peste noapte aici; iată, ziua se pleacă spre noapte, rămâi peste noapte aici şi să ţi se înveselească inima; mâine veţi porni devreme şi te vei duce acasă.

¹⁰ Dar omul n-a mai vrut să rămână şi peste noaptea aceea, ci s-a ridicat şi a plecat. A ajuns până în faţa Iebusului, adică a Ierusalimului, cu cei doi măgari înşeuaţi şi cu concubina lui.

¹¹ Când s-au apropiat de Iebus, ziua aproape se sfârşise. Slujitorul a zis atunci stăpânului său: Vino, te rog, să ne întoarcem spre cetatea aceasta a iebusiţilor şi să rămânem în ea peste noapte.

¹² Stăpânul său i-a răspuns: Nu putem intra într-o cetate străină, care nu este a copiilor lui Israel; vom merge până la Ghibea.

¹³ Şi a zis slujitorului său: Hai să ne apropiem de unul din locurile acestea, Ghibea sau Rama, şi să rămânem acolo peste noapte.

¹⁴ Şi au mers mai departe. Apunea soarele când s-au apropiat de Ghibea, care este a lui Beniamin.

¹⁵ S-au îndreptat într-acolo ca să intre şi să rămână în Ghibea. Şi când au intrat, s-au aşezat în piaţa cetăţii, pentru că nimeni nu i-a primit în casă ca să rămână peste noapte.

¹⁶ Şi iată, un bătrân se întorcea seara de la lucrul câmpului; omul acesta era din ţinutul muntos al lui Efraim şi locuia pentru o vreme la Ghibea, dar oamenii din locul acela erau beniamiţi.

¹⁷ El a ridicat ochii şi a văzut pe omul călător în piaţa cetăţii. Şi bătrânul i-a zis: încotro mergi şi de unde vii?

¹⁸ Şi el i-a răspuns: Venim din Betleemul lui Iuda şi mergem până la marginea ţinutului muntos al lui Efraim, de unde sunt. Mă dusesem la Betleemul lui Iuda şi acum mă duc la casa Domnului, dar nu se găseşte nimeni să mă primească în casă.

¹⁹ Avem însă paie şi nutreţ pentru măgarii noştri; avem şi pâine şi vin pentru mine, pentru roaba ta şi pentru băiatul care este cu robii tăi. Nu ducem lipsă de nimic.

²⁰ Şi bătrânul a zis: Pace ţie! Lasă-mă să mă-ngrijesc de toate nevoile tale, numai să nu rămâi peste noapte în piaţă.

²¹ Aşa că l-a dus în casa lui şi a dat nutreţ măgarilor. Ei şi-au spălat picioarele, apoi au mâncat şi au băut.

²² Pe când se înveseleau ei, iată, locuitorii din cetate, nişte oameni nelegiuiţi {Lit: fii ai lui Belial}, au înconjurat casa, au bătut la poartă şi au zis bătrânului, stăpânul casei: Adu afară pe omul acela care a intrat la tine, ca să ne împreunăm cu el.

²³ Şi omul, stăpânul casei, a ieşit afară la ei şi le-a zis: Nu, fraţii mei, vă rog să nu faceţi un lucru aşa de rău; fiindcă omul acesta a intrat în casa mea, nu faceţi această nelegiuire.

²⁴ Iată, am o fiică fecioară şi omul acesta are o concubină; vi le voi aduce afară: necinstiţi-le şi faceţi-le ce vă va plăcea, dar nu faceţi faţă de omul acesta o faptă atât de nelegiuită.

²⁵ Dar oamenii aceia n-au vrut să-l asculte. Atunci omul şi-a luat concubina şi le-a adus-o afară. Ei s-au împreunat cu ea şi şi-au bătut joc de ea toată noaptea până dimineaţa; şi când se lumina de ziuă, au lăsat-o să plece.

²⁶ Către ziuă, femeia aceasta a venit şi a căzut la uşa casei omului la care era stăpânul ei şi a rămas acolo până s-a luminat de ziuă.

²⁷ Şi dimineaţa, stăpânul ei s-a sculat, a deschis uşa casei şi a ieşit ca să-şi urmeze drumul mai departe. Dar iată că femeia, concubina lui, era întinsă la uşa casei, cu mâinile pe prag.

²⁸ El i-a zis: Scoală-te şi hai să mergem! dar ea n-a răspuns nimic. Atunci omul a pus-o pe măgar şi a plecat acasă.

²⁹ Când a ajuns acasă, a luat un cuţit, a luat pe concubina lui şi a tăiat-o, membru cu membru, în douăsprezece bucăţi, pe care le-a trimis în tot ţinutul lui Israel.

³⁰ Toţi cei care au văzut lucrul acesta, au zis: Niciodată nu s-a întâmplat şi nu s-a văzut un lucru ca acesta, de când s-au urcat copiii lui Israel din Egipt până în ziua de azi; luaţi aminte deci la lucrul acesta, sfătuiţi-vă şi vorbiţi!

20

¹ Şi toţi copiii lui Israel de la Dan până la Beer-Şeba, împreună cu ţara Galaadului, au ieşit şi adunarea s-a strâns ca un singur om înaintea Domnului la Miţpa.

² Conducătorii întregului popor, toate seminţiile lui Israel, au venit la adunarea poporului lui Dumnezeu: erau patru sute de mii de ostaşi care scoteau sabia.

³ (Fiii lui Beniamin au auzit că fiii lui Israel s-au urcat la Miţpa.) Şi copiii lui Israel au zis: Spuneţi, cum s-a întâmplat această nelegiuire?

⁴ Atunci levitul, soţul femeii care fusese ucisă, a răspuns şi a zis: Ajunsesem, împreună cu concubina mea, la Ghibea care este a lui Beniamin, ca să rămânem peste noapte acolo.

⁵ Dar locuitorii din Ghibea s-au ridicat împotriva mea şi noaptea au înconjurat casa, din cauza mea. Pe mine au vrut să mă omoare, în schimb şi-au bătut joc de concubina mea până când a murit.

⁶ Am luat pe concubina mea şi am tăiat-o în bucăţi, pe care le-am trimis în tot ţinutul moştenirii lui Israel; căci ei au comis o nelegiuire şi o desfrânare în Israel.

⁷ Iată, voi sunteţi toţi copii ai lui Israel; sfătuiţi-vă şi luaţi o hotărâre aici!

⁸ Şi tot poporul s-a ridicat ca un singur om şi a zis: Nici unul să nu meargă la cortul lui şi nimeni să nu se întoarcă acasă.

⁹ Şi acum iată ce vom face cetăţii Ghibea: ne vom duce împotriva ei după cum vom ieşi la sorţi.

¹⁰ Să luăm din toate seminţiile lui Israel zece bărbaţi din o sută, o sută dintr-o mie şi o mie din zece mii; ei să se ducă să caute hrană pentru popor, pentru că, la întoarcerea lor, să facem cetăţii Ghibea din Beniamin potrivit cu toată mişelia pe care a făcut-o ea în Israel.

¹¹ Astfel toţi bărbaţii lui Israel s-au strâns împotriva cetăţii, uniţi ca un singur om.

¹² Seminţiile lui Israel au trimis nişte oameni în toate familiile lui Beniamin, zicând: Ce înseamnă nelegiuirea aceasta care a avut loc între voi?

¹³ Şi acum scoateţi afară pe oamenii aceia stricaţi din Ghibea, ca să-i omoram şi să curăţăm răul din Israel. Dar beniamiţii n-au vrut să asculte glasul fraţilor lor, copiii lui Israel.

¹⁴ Şi fiii lui Beniamin au ieşit din cetăţile lor şi s-au strâns la Ghibea, ca să lupte împotriva copiilor lui Israel.

¹⁵ Numărul beniamiţilor ieşiţi în ziua aceea din cetăţi a fost de douăzeci şi şase de mii de oameni care scoteau sabia, afară de locuitorii din Ghibea, care au fost în număr de şapte sute de bărbaţi aleşi.

¹⁶ In tot poporul acesta erau şapte sute de oameni aleşi care erau stângaci; toţi aceştia puteau lovi cu praştia un fir de păr fără să dea greş.

¹⁷ S-a făcut şi numărătoarea bărbaţilor lui Israel, afară de ai lui Beniamin, şi s-au găsit patru sute de mii care scoteau sabia; toţi aceştia erau bărbaţi de război.

¹⁸ Şi copiii lui Israel s-au ridicat, s-au urcat la Casa lui Dumnezeu şi au întrebat pe Dumnezeu, zicând: Care din noi se va urca întâi ca să lupte împotriva fiilor lui Beniamin? Şi Domnul a zis: Iuda să se urce primul.

¹⁹ Copiii lui Israel au pornit dis-de-dimineaţă şi şi-au aşezat tabăra la Ghibea.

²⁰ Şi bărbaţii lui Israel au înaintat ca să înceapă lupta împotriva bărbaţilor lui Beniamin; bărbaţii lui Israel s-au aşezat în linie de bătaie ca să lupte împotriva lor la Ghibea.

²¹ Fiii lui Beniamin au ieşit din Ghibea şi în ziua aceea au culcat la pământ douăzeci şi două de mii de oameni din Israel.

²² Poporul, bărbaţii lui Israel, s-a încurajat şi s-a aşezat din nou în linie de bătaie în locul unde se aşezase în ziua dintâi.

²³ Şi copiii lui Israel s-au urcat şi au plâns înaintea Domnului până seara; au întrebat pe Domnul şi au zis: Să mă urc la luptă împotriva fratelui meu Beniamin? Domnul a răspuns: Urcaţi-vă împotriva lui.

²⁴ Copiii lui Israel au înaintat împotriva fiilor lui Beniamin, în ziua a doua.

²⁵ Şi a doua zi beniamiţii le-au ieşit înainte din Ghibea şi iarăşi au culcat la pământ optsprezece mii de oameni dintre fiii lui Israel; toţi aceştia scoteau sabia.

²⁶ Atunci toţi copiii lui Israel şi tot poporul s-au urcat şi au venit la Betel; au plâns şi au rămas acolo înaintea Domnului, au postit în ziua aceea până seara şi au adus arderi-de-tot şi jertfe de mulţumire înaintea Domnului.

²⁷ Şi copiii lui Israel au întrebat pe Domnul, (căci chivotul legământului Domnului era acolo în zilele acelea,

²⁸ iar Fineas, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron, stătea să slujească înaintea lui în zilele acelea) zicând: Să mai pornesc la luptă împotriva fiilor fratelui meu Beniamin sau să mă las? Domnul a răspuns: Urcaţi-vă căci mâine îi voi da în mâinile voastre.

²⁹ Atunci Israel a pus nişte oameni la pândă în jurul cetăţii Ghibea.

³⁰ Copiii lui Israel s-au urcat împotriva fiilor lui Beniamin, a treia zi, şi s-au aşezat în linie de bătaie înaintea cetăţii Ghibea, ca în celelalte zile.

³¹ Şi fiii lui Beniamin au ieşit înaintea poporului şi au fost traşi departe de cetate. Au început să lovească şi să omoare, ca în celelalte daţi, pe drumurile cele mari din care, unul duce la Betel, iar celălalt la Ghibea prin câmpie, şi au ucis aproape treizeci de oameni din Israel.

³² Fiii lui Beniamin au zis: Iată-i învinşi înaintea noastră ca prima dată! Dar copiii lui Israel au zis: Să fugim ca să-i atragem departe de cetate, la drumul mare.

³³ Toţi bărbaţii lui Israel s-au ridicat din locurile lor şi s-au aşezat în luptă la Baal-Tamar; şi bărbaţii lui Israel, care stăteau la pândă, s-au aruncat din locul în care erau, din Maare-Ghibea.

³⁴ Zece mii de bărbaţi aleşi din tot Israelul au venit împotriva cetăţii Ghibea şi lupta a fost cumplită; dar beniamiţii nu ştiau că se apropia nenorocirea de ei.

³⁵ Şi Domnul a bătut pe Beniamin înaintea lui Israel, şi copiii lui Israel au nimicit douăzeci şi cinci de mii o sută de oameni din Beniamin, toţi în stare să poarte sabia.

³⁶ Fiii lui Beniamin au văzut că sunt bătuţi, căci oamenii lui Israel făceau loc lui Beniamin, pentru că se bazau pe oamenii pe care-i puseseră la pândă împotriva cetăţii Ghibea.

³⁷ Oamenii de la pândă s-au aruncat repede asupra cetăţii Ghibea, au pornit înainte şi au trecut toată cetatea prin ascuţişul săbiei.

³⁸ După un semn asupra căruia se hotărâseră cu bărbaţii lui Israel, cei de la pândă trebuiau să facă să se înalţe din cetate un fum gros.

³⁹ Atunci bărbaţii lui Israel au întors spatele în luptă, iar beniamiţii au început să lovească şi să ucidă din bărbaţii lui Israel cam treizeci de oameni, căci ziceau: Negreşit, sunt bătuţi înaintea noastră, ca în prima luptă!

⁴⁰ Dar când norul a început să se înalţe din cetate ca un stâlp de fum, beniamiţii s-au uitat înapoia lor, şi iată, din toată cetatea, prefăcută în fum, flăcările se înălţau la cer.

⁴¹ Când s-au întors bărbaţii lui Israel, bărbaţii lui Beniamin s-au înspăimântat, pentru că au văzut că se apropia nenorocirea de ei.

⁴² De aceea, au întors spatele în faţa bărbaţilor lui Israel şi au fugit spre deşert, dar lupta i-a urmărit în timp ce aceia care au ieşit din cetate i-au culcat la pământ, căci îi prinseseră la mijloc.

⁴³ Astfel au înconjurat pe Beniamin, l-au urmărit fără odihnă şi l-au zdrobit la pământ până spre Ghibea, către răsăritul soarelui.

⁴⁴ În felul acesta au căzut optsprezece mii de bărbaţi din Beniamin; toţi aceştia au fost războinici viteji.

⁴⁵ Din cei ce au întors spatele ca să fugă spre deşert la stânca Rimon, bărbaţii lui Israel au nimicit pe drumuri cinci mii; i-au urmărit până la Ghideom şi au ucis două mii de bărbaţi dintre ei.

⁴⁶ Deci toţi cei ce au căzut din Beniamin în ziua aceea au fost douăzeci şi cinci de mii de bărbaţi care scoteau sabia; toţi aceştia au fost războinici viteji.

⁴⁷ Dar şase sute de oameni s-au întors şi au fugit spre deşert, la stânca Rimon şi au rămas la stânca Rimon patru luni.

⁴⁸ Bărbaţii lui Israel s-au întors la fiii lui Beniamin şi i-au trecut prin ascuţişul săbiei, de la oamenii din cetăţi până la animale şi tot ce le-a ieşit în cale. Au pus de asemenea foc tuturor cetăţilor pe care le-au găsit în cale.

21

¹ Bărbaţii lui Israel juraseră la Miţpa, zicând: Nici unul din noi să nu-şi dea fiica de soţie unui beniamit.

² Şi poporul a venit la Casa lui Dumnezeu şi a rămas acolo până seara înaintea lui Dumnezeu. Şi-au ridicat glasul şi au plâns cu amar,

³ şi au zis: Doamne, Dumnezeul lui Israel, de ce s-a întâmplat aşa ceva în Israel, ca să lipsească astăzi o seminţie întreagă din Israel?

⁴ A doua zi, poporul s-a deşteptat dis-de-dimineaţă, a zidit acolo un altar şi au adus arderi-de-tot şi jertfe de mulţumire.

⁵ Şi copiii lui Israel au zis: Cine dintre toate seminţiile lui Israel nu s-a urcat la adunare înaintea Domnului? Căci făcuseră un jurământ mare împotriva oricui nu s-ar urca la Domnul la Miţpa şi ziseseră: Să fie pedepsit cu moartea.

⁶ Şi copiilor lui Israel le părea rău de fratele lor Beniamin si ziceau: Astăzi a fost nimicită o seminţie din Israel.

⁷ Cum să facem rost de soţii celor ce au rămas, fiindcă noi am jurat pe Domnul să nu le dăm fiicele noastre de soţii?

⁸ Şi ei au zis: Este cineva dintre seminţiile lui Israel care să nu se fi urcat la Domnul la Miţpa? Şi iată, nimeni din Iabes din Galaad nu venise în tabără, la adunare.

⁹ Căci au făcut numărătoarea poporului şi iată, nu era acolo nici unul din locuitorii din Iabes, din Galaad.

¹⁰ Atunci adunarea a trimis împotriva lor douăsprezece mii de ostaşi dintre cei mai viteji şi le-a poruncit, zicând: Duceţi-vă şi treceţi prin ascuţişul săbiei pe locuitorii din Iabes, din Galaad, cu femeile şi copiii.

¹¹ Şi iată ce trebuie să faceţi: să nimiciţi cu desăvârşire orice bărbat şi orice femeie care a cunoscut împreunarea cu bărbat.

¹² Au găsit între locuitorii din Iabes, din Galaad patru sute de fete fecioare, care nu se culcaseră cu bărbat, şi le-au adus în tabără la Silo, care este în ţara Canaanului.

¹³ Atunci toată adunarea a trimis mesageri ca să vorbească fiilor lui Beniamin, care erau la stânca Rimon, şi să le vestească pacea.

¹⁴ În timpul acela beniamiţii s-au întors şi li s-au dat de soţii pe acelea pe care le lăsaseră cu viaţă dintre femeile din Iabes din Galaad. Dar nu erau destule.

¹⁵ Poporului îi părea rău de Beniamin, căci Domnul făcuse o spărtură în seminţiile lui Israel.

¹⁶ Bătrânii adunării au zis: Cum să facem rost de soţii pentru cei rămaşi, căci femeile lui Beniamin au fost nimicite?

¹⁷ Şi au zis: Cei ce au scăpat din Beniamin trebuie să-şi păstreze moştenirea, ca să nu se şteargă o seminţie din Israel.

¹⁸ Dar noi nu putem să le dăm soţii dintre fiicele noastre, căci copiii lui Israel s-au jurat, zicând: Blestemat să fie cine va da o soţie unui beniamit!

¹⁹ Şi au zis: Iată, în fiecare an este o sărbătoare a Domnului la Silo, care este la nord de Betel,în partea de est a drumului care urcă din Betel la Sihem şi la sud de Lebona.

²⁰ Apoi au dat următoarea poruncă fiilor lui Beniamin: Duceţi-vă şi staţi la pândă în vii.

²¹ Uitaţi-vă şi când veţi vedea pe fetele din Silo ieşind să danseze, atunci să ieşiţi din vii, să vă răpiţi fiecare câte o soţie din fetele lui Silo şi să vă duceţi în ţara lui Beniamin.

²² Dacă părinţii sau fraţii lor vor veni să se plângă la noi, le vom spune: Daţi-ni-le nouă de bunăvoie, căci noi n-am luat câte o soţie pentru fiecare bărbat în acest război, şi nu voi sunteţi cei care li le-aţi dat, ca să fiţi vinovaţi.

²³ Fiii lui Beniamin au făcut aşa şi şi-au luat soţii după numărul lor dintre dansatoarele pe care le-au răpit; apoi au plecat şi s-au întors în moştenirea lor; au zidit iarăşi cetăţile şi au locuit acolo.

²⁴ Şi în acelaşi timp copiii lui Israel au plecat de acolo, fiecare în seminţia lui şi la familia lui, şi s-au întors fiecare la moştenirea lui.

²⁵ În vremea aceea nu era rege în Israel; fiecare făcea ceea ce era drept în ochii lui.