1

¹ Acestea sunt cuvintele pe care le-a spus Moise întregului Israel, dincoace de Iordan, în deşert, într-o câmpie, faţă în faţă cu Suf, între Param, Tofel, Laban, Haţerot şi Di-Zahab.

² De la Horeb până la Cades-Barnea, pe drumul care duce la Muntele Seir, este o călătorie de unsprezece zile.

³ În al patruzecilea an, în luna a unsprezecea, în ziua întâi a lunii, Moise a vorbit copiilor lui Israel şi le-a spus tot ce-i poruncise Domnul să le spună,

⁴ după ce a bătut pe Sihon, regele amoriţilor, care locuia la Hesbon, şi pe Og, regele Basanului, care locuia la Aştarot şi la Edrei.

⁵ Dincoace de Iordan, în ţara Moabului, Moise a început să expună legea aceasta, zicând:

⁶ Domnul, Dumnezeul nostru ne-a vorbit la Horeb, zicând: Aţi locuit destulă vreme în muntele acesta.

⁷ Întoarceţi-vă şi plecaţi; duceţi-vă la muntele amoriţilor şi în toate locurile dimprejur: în câmpie, pe munte, în vale, în partea de sud şi pe ţărmul mării, în ţara canaaniţilor şi în Liban, până la râul cel mare, Râul Eufrat.

⁸ Iată, v-am pus ţara înainte; intraţi şi luaţi în stăpânire ţara pe care Domnul a promis-o cu jurământ părinţilor voştri, Avraam, Isaac şi Iacov, că le-o va da lor şi seminţiei lor după ei.

⁹ Şi în vremea aceea v-am spus: Eu nu vă pot purta singur.

¹⁰ Domnul, Dumnezeul vostru v-a înmulţit şi iată, azi sunteţi o mulţime ca stelele cerului.

¹¹ Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri să vă înmulţească de o mie de ori mai mult şi să vă binecuvânteze, după cum v-a promis!

¹² Cum aş putea să port eu singur nevoile voastre, şi greutăţile voastre, şi certurile voastre?

¹³ luaţi din seminţiile voastre nişte bărbaţi înţelepţi, înţelegători şi cunoscuţi, şi îi voi pune conducători peste voi.

¹⁴ Şi voi mi-aţi răspuns şi aţi zis: Ceea ce spui tu să facem este un lucru bun.

¹⁵ Am luat atunci pe conducătorii seminţiilor voastre, bărbaţi înţelepţi şi cunoscuţi, şi i-am pus căpetenii peste voi, conducători peste o mie, conducători peste o sută, conducători peste cincizeci şi conducători peste zece, ca guvernatori în seminţiile voastre.

¹⁶ Am dat, în acelaşi timp, următoarea poruncă judecătorilor voştri, zicând: Ascultaţi nevoile din mijlocul fraţilor voştri şi judecaţi cu dreptate între om şi fratele lui, şi pe străinul care este cu el.

¹⁷ Să nu căutaţi la faţa omului în judecăţile voastre, ci să ascultaţi atât pe cel mic cât şi pe cel mare; să nu vă temeţi de faţa omului, căci judecata este a lui Dumnezeu. Cazul care este prea greu pentru voi să-l aduceţi la mine, şi-l voi asculta.

¹⁸ Şi în vremea aceea v-am poruncit tot ce aveaţi de făcut.

¹⁹ Şi când am plecat de la Horeb, am străbătut tot deşertul acela mare şi înfricoşător pe care l-aţi văzut în drum spre muntele amoriţilor, după cum ne-a poruncit Domnul, Dumnezeul nostru; şi am ajuns la Cades-Barnea.

²⁰ Şi eu v-am zis: Aţi ajuns la muntele amoriţilor pe care ni-l dă Domnul, Dumnezeul nostru.

²¹ Iată, Domnul, Dumnezeul tău ţi-a dat această ţară; urcă-te şi ia-o în stăpânire, cum ţi-a spus Domnul, Dumnezeul părinţilor tăi; nu te teme şi nu te înspăimânta.

²² Voi v-aţi apropiat toţi de mine şi aţi zis: Să trimitem nişte oameni înaintea noastră, ca să cerceteze ţara şi să ne aducă informaţii cu privire la drumul pe care vom intra în ea şi cu privire la cetăţile în care vom intra.

²³ Propunerea aceasta mi-a plăcut, aşa că am luat doisprezece oameni dintre voi, câte unul din fiecare seminţie.

²⁴ Ei au plecat, au trecut muntele şi au ajuns până la Valea Eşcol, şi au cercetat ţara.

²⁵ Şi au luat în mâini din roadele ţării şi ni le-au adus nouă; şi ne-au dat ştiri şi au zis: Ţara pe care ne-o dă Domnul, Dumnezeul nostru este bună.

²⁶ Dar voi n-aţi vrut să vă urcaţi în ea, ci v-aţi răzvrătit împotriva Cuvântului Domnului Dumnezeului vostru.

²⁷ Aţi murmurat prin corturile voastre şi aţi zis: Pentru că ne urăşte, Domnul ne-a scos din ţara Egiptului, ca să ne dea în mâinile amoriţilor şi să ne nimicească.

²⁸ Unde să ne urcăm? Fraţii noştri ne-au descurajat inima, zicând: Poporul acela este un popor mai mare şi mai înalt la statură decât noi; cetăţile sunt mari şi fortificate până la cer; ba mai mult, am văzut acolo pe fiii lui Anac.

²⁹ Eu v-am zis: Nu vă înspăimântaţi şi să nu vă fie frică de ei.

³⁰ Domnul, Dumnezeul vostru, care merge înaintea voastră, va lupta El însuşi pentru voi, aşa cum a făcut-o pentru voi în Egipt, înaintea ochilor voştri.

³¹ Şi apoi în deşert, unde ai văzut că Domnul, Dumnezeul tău te-a purtat, cum poartă un om pe fiul său, pe tot drumul pe care l-aţi făcut până la sosirea voastră în locul acesta.

³² Cu toate acestea, n-aţi avut încredere în Domnul, Dumnezeul vostru,

³³ care mergea înaintea voastră pe drum, ca să vă caute un loc de poposire; noaptea într-un stâlp de foc, ca să vă arate drumul pe care trebuia să mergeţi, şi ziua într-un nor.

³⁴ Domnul a auzit sunetul cuvintelor voastre. S-a mâniat şi a jurat, zicând:

³⁵ Nici unul dintre oamenii din această generaţie rea nu va vedea ţara aceea bună, pe care am promis-o cu jurământ părinţilor voştri,

³⁶ afară de Caleb, fiul lui Iefune; el o va vedea şi ţara în care a mers o voi da lui şi fiilor lui, pentru că el a urmat întru totul pe Domnul.

³⁷ Domnul S-a mâniat şi pe mine, din cauza voastră, şi a zis: Nici tu nu vei intra în ea.

³⁸ Iosua, fiul lui Nun, care stă înaintea ta, el va intra în ea. încurajează-l, căci el va face ca Israel s-o moştenească.

³⁹ Şi micuţii voştri, despre care aţi zis că vor deveni o pradă, şi fiii voştri, care nu cunosc azi nici binele, nici răul, vor intra în ea şi le-o voi da-o lor şi ei o vor Stăpâni.

⁴⁰ Dar voi întoarceţi-vă înapoi şi plecaţi în deşert, spre Marea Roşie.

⁴¹ Apoi voi aţi răspuns şi mi-aţi zis: Am păcătuit împotriva Domnului, ne vom urca şi ne vom lupta, cum ne-a poruncit Domnul, Dumnezeul nostru. Şi v-aţi încins fiecare armele şi eraţi gata să vă urcaţi pe munte.

⁴² Şi Domnul mi-a zis: Spune-le: Nu vă urcaţi şi nu vă luptaţi, căci Eu nu sunt în mijlocul vostru, ca să nu fiţi bătuţi de duşmanii voştri.

⁴³ Eu v-am spus aceasta, dar voi n-aţi ascultat, ci v-aţi împotrivit poruncii Domnului şi v-aţi urcat plini de îngâmfare pe munte.

⁴⁴ Şi amoriţii, care locuiau pe muntele acela, v-au ieşit înainte şi v-au urmărit ca albinele şi v-au bătut de la Seir până la Horma.

⁴⁵ V-aţi întors şi aţi plâns înaintea Domnului; dar Domnul nu v-a ascultat glasul şi n-a luat aminte la voi.

⁴⁶ Şi aşa aţi rămas la Cades, unde aţi stat multe zile.

2

¹ Ne-am întors şi am plecat în deşert, pe drumul care duce la Marea Roşie, după cum îmi poruncise Domnul; şi am ocolit multă vreme Muntele Seir.

² Şi Domnul mi-a vorbit, zicând:

³ Aţi ocolit destul muntele acesta, acum întoarceţi-vă spre nord

⁴ şi porunceşte poporului, zicând: Veţi trece prin teritoriul fraţilor voştri, fiii lui Esau, care locuiesc în Seir. Ei se vor teme de voi, totuşi să vă păziţi bine.

⁵ Să nu vă încăieraţi cu ei, căci nu vă voi da din teritoriul lor nici măcar cât o urmă de picior, pentru că Muntele Seir l-am dat în stăpânire lui Esau.

⁶ Să cumpăraţi de la ei cu argint hrana pe care o veţi mânca, şi să cumpăraţi de la ei cu argint chiar şi apa pe care o veţi bea.

⁷ Căci Domnul, Dumnezeul tău te-a binecuvântat în tot lucrul mâinilor tale. El a cunoscut călătoria ta prin acest mare deşert. Domnul a fost cu tine în aceşti patruzeci de ani şi n-ai dus lipsă de nimic.

⁸ Şi când am trecut de fraţii noştri, fiii lui Esau, care locuiesc în Seir, departe de drumul care duce în câmpie, departe de Elat şi de Eţion-Gheber, ne-am întors şi am mers pe drumul Deşertului Moab.

⁹ Şi Domnul mi-a zis: Să nu-l hărţuieşti pe Moab, nici să nu-l provoci la război, căci nu-ţi voi da nimic să stăpâneşti în ţara lui, pentru că Arul l-am dat în stăpânire fiilor lui lot.

¹⁰ În trecut aici locuiau emimii, un popor mare, numeros şi înalt de statură ca şi anachimii.

¹¹ Ca şi anachimii, ei se socoteau refaimiţi, dar moabiţii îi numeau emimi.

¹² Horiţii au locuit în trecut în Seir, dar fiii lui Esau i-au alungat şi i-au nimicit dinaintea lor, şi s-au aşezat în locul lor, exact aşa cum a făcut Israel în ţara pe care o stăpâneşte şi pe care i-a dat-o Domnul).

¹³ Acum sculaţi-vă, am zis eu, şi treceţi pârâul Zered. Aşa că am trecut pârâul Zered.

¹⁴ Timpul de când am plecat de la Cades-Barnea şi până când am trecut pârâul Zered a fost de treizeci şi opt de ani; până a pierit din mijlocul taberei toată generaţia oamenilor de război, aşa cum le jurase Domnul.

¹⁵ Mâna Domnului a fost împotriva lor, ca să-i nimicească din mijlocul taberei, până când au pierit.

¹⁶ După ce au pierit toţi bărbaţii de război din mijlocul poporului,

¹⁷ Domnul mi-a vorbit, zicând:

¹⁸ Să treci azi în teritoriul Moabului, la cetatea Ar.

¹⁹ Şi când te vei apropia de fiii lui Amon, să nu-i hărţuieşti, nici să nu-i provoci, căci nu-ţi voi da nimic de stăpânit în ţara fiilor lui Amon, pentru că am dat-o în stăpânire fiilor lui lot.

²⁰ (Ţara aceasta a fost, de asemenea, socotită o ţară a uriaşilor (Refaim), pentru că în trecut uriaşii locuiau în ea, dar amoniţii îi numeau zamzumimi,

²¹ un popor mare, numeros şi de statură înaltă, ca anachimii, dar Domnul i-a nimicit dinaintea amoniţilor, care i-au alungat şi s-au aşezat în locul lor.

²² Aşa a făcut El şi pentru fiii lui Esau care locuiesc în Seir, când a nimicit pe horiţi dinaintea lor; ei i-au alungat şi s-au aşezat în locul lor, până în ziua de azi.

²³ Tot aşa şi aviţii, care locuiau în sate până la Gaza, au fost nimiciţi de caftoriţi, care au venit din Caftor şi i-au nimicit şi s-au aşezat în locul lor).

²⁴ Sculaţi-vă, porniţi la drum şi treceţi pârâul Arnon. Iată, îţi dau în mâini pe Sihon amoritul, regele Hesbonului, şi ţara lui. Începe cucerirea şi fă război cu el!

²⁵ De azi încolo voi începe să pun groaza şi frica de tine în toate popoarele de sub cer, care, auzind de faima ta, vor tremura şi se vor îngrozi din pricina ta.

²⁶ Am trimis mesageri din Deşertul Chedemot la Sihon, regele Hesbonului, cu cuvinte de pace, spunând:

²⁷ lasă-mă să trec prin ţara ta; voi merge numai pe drumul cel mare şi nu mă voi abate nici la dreapta, nici la stânga.

²⁸ Să-mi vinzi hrană pe argint, ca să mănânc, şi să-mi dai apă pe argint, ca să beau; nu voi face altceva decât să trec cu piciorul

²⁹ lucru pe care mi l-au permis fiii lui Esau care locuiesc în Seir şi moabiţii care locuiesc în Ar – lasă-mă şi tu să fac lucrul acesta până voi trece Iordanul ca să intru în ţara pe care ne-o dă Domnul, Dumnezeul nostru.

³⁰ Dar Sihon, regele Hesbonului, n-a vrut să ne lase să trecem pe la el; căci Domnul, Dumnezeul tău i-a împietrit duhul şi i-a înăsprit inima, ca să-l dea în mâinile tale, după cum se vede astăzi.

³¹ Şi Domnul mi-a zis: Iată, am început să-ţi dau pe Sihon şi ţara lui; începe s-o stăpâneşti, ca s-o moşteneşti.

³² Sihon a ieşit împotriva noastră, el şi tot poporul lui, ca să lupte, la Iahaţ.

³³ Şi Domnul, Dumnezeul nostru ni l-a dat în mână şi l-am învins pe el şi pe fiii lui şi pe tot poporul lui.

³⁴ Şi i-am luat atunci toate cetăţile şi am nimicit cu desăvârşire pe bărbaţi, femei şi copii, şi n-am lăsat să scape nici unul măcar.

³⁵ Numai vitele le-am luat ca pradă pentru noi, precum şi prada din cetăţile pe care le luaserăm.

³⁶ De la Aroer, care este pe malul pârâului Arnon, şi de la cetatea care este în vale, până la Galaad, n-a fost nici o cetate prea tare pentru noi; Domnul, Dumnezeul nostru ni le-a dat pe toate în mână.

³⁷ Numai de ţara fiilor lui Arnon nu te-ai apropiat, nici de toate malurile pârâului Iaboc, nici de cetăţile de la munte şi de nici un loc pe care te-a oprit Domnul, Dumnezeul tău să-l loveşti.

3

¹ Ne-am întors şi ne-am urcat pe drumul care duce la Basan, şi Og, regele Basanului, ne-a ieşit înainte, cu tot poporul lui, ca să lupte împotriva noastră la Edrei.

² Şi Domnul mi-a zis: Nu te teme de el, căci îl voi da în mâna ta, pe el şi pe tot poporul lui, şi ţara lui; şi tu să te porţi cu el cum te-ai purtat cu Sihon, regele amoriţilor, care locuia la Hesbon.

³ Şi Domnul, Dumnezeul nostru a dat în mâna noastră şi pe Og, regele Basanului, cu tot poporul lui; i-am bătut până n-a mai rămas nici unul.

⁴ I-am luat atunci toate cetăţile şi n-a fost una care să nu cadă în stăpânirea noastră: şaizeci de cetăţi, tot ţinutul Argob, împărăţia lui Og din Basan.

⁵ Toate cetăţile acestea erau fortificate cu ziduri înalte, cu porţi şi zăvoare, în afară de cetăţile fără ziduri care erau foarte multe.

⁶ le-am nimicit cu desăvârşire, cum făcusem cu Sihon, regele Hesbonului; am nimicit toate cetăţile, împreună cu bărbaţii, femeile şi copiii.

⁷ Iar toate vitele şi prada din cetăţi le-am luat pentru noi.

⁸ Astfel, în timpul acela am cucerit de la cei doi regi ai amoriţilor ţara de dincoace de Iordan, de la pârâul Arnon până la Muntele Hermon,

⁹ (sidoniţii zic Hermonului Sirion, iar amoriţii îl numesc Senir),

¹⁰ toate cetăţile din câmpie, tot Galaadul şi tot Basanul până la Salca şi Edrei, cetăţi din împărăţia lui Og, în Basan.

¹¹ (Căci numai Og, regele Basanului, mai rămăsese din neamul uriaşilor. Iată, patul lui, un pat de fier, este la Raba, cetatea fiilor lui Arnon. lungimea lui era de nouă coţi şi lăţimea de patru coţi, după cotul unui om.)

¹² Atunci am luat în stăpânire ţara aceasta. Am dat rubeniţilor şi gadiţilor ţinutul de la Aroer, care este pe lângă pârâul Arnon, şi jumătatea Muntelui Galaad cu cetăţile lui.

¹³ Am dat la jumătate din seminţia lui Manase ce mai rămânea din Galaad şi toată împărăţia lui Og din Basan: tot ţinutul Argob, cu tot Basanul, care purta numele de ţara refaimiţilor.

¹⁴ Iair, fiul lui Manase, a luat tot ţinutul Argob, până la graniţa gheşuriţilor şi a maacatiţilor, şi a numit satele Basanului, Havot-Iair (Satele lui Iair), după numele lui, până în ziua de azi.

¹⁵ Şi lui Machir i-am dat Galaadul.

¹⁶ Rubeniţilor şi gadiţilor le-am dat o parte din Galaad, până la pârâul Arnon, până la mijlocul pârâului, care este graniţa, şi până la pârâul Iaboc, care este graniţa fiilor lui Arnon;

¹⁷ le-am mai dat câmpia, mărginită de Iordan, de la Chineret până la marea câmpiei, Marea Sărată, la poalele Muntelui Pisga, spre est.

¹⁸ Şi în vremea aceea v-am poruncit, zicând: Domnul, Dumnezeul vostru v-a dat ţara aceasta, ca s-o stăpâniţi. Voi, toţi bărbaţii buni de luptă, mergeţi înarmaţi înaintea copiilor lui Israel.

¹⁹ Dar soţiile voastre, copiii şi vitele voastre (ştiu că aveţi multe vite) să rămână în cetăţile pe care vi le-am dat,

²⁰ până când Domnul va da odihnă fraţilor voştri, ca şi vouă, şi vor lua şi ei în stăpânire ţara pe care le-o dă Domnul, Dumnezeul vostru, dincolo de Iordan. După aceea vă veţi întoarce fiecare la moştenirea pe care v-am dat-o.

²¹ Şi în vremea aceea, am poruncit lui Iosua şi i-am zis: Ochii tăi au văzut tot ce a făcut Domnul, Dumnezeul vostru, acestor doi regi: aşa va face Domnul tuturor regilor împotriva cărora veţi merge.

²² Nu te teme de ei, căci Domnul Dumnezeul vostru va lupta El Însuşi pentru voi.

²³ Şi în vremea aceea, m-am rugat Domnului şi am zis:

²⁴ O, Doamne, Dumnezeule! Tu ai început să arăţi slujitorului Tău mărirea Ta şi mâna Ta cea puternică, căci care este dumnezeul acela, în cer şi pe pământ, care să poată face lucrări ca ale Tale şi să aibă o putere ca a Ta?

²⁵ lasă-mă, Te rog, să trec şi să văd ţara aceea bună de dincolo de Iordan, munţii aceia frumoşi şi Iordanul!

²⁶ Dar Domnul S-a mâniat pe mine din cauza voastră şi nu m-a ascultat. Domnul mi-a zis: Destul! Nu-Mi mai vorbi despre lucrul acesta.

²⁷ Urcă-te pe vârful Muntelui Pisga, ridică-ţi ochii spre vest, spre nord, spre sud, spre est şi priveşte-o doar cu ochii, pentru că tu nu vei trece Iordanul acesta.

²⁸ Dar porunceşte lui Iosua şi încurajează-l; căci el va merge înaintea poporului acestuia şi-l va pune în stăpânirea ţării pe care o vei vedea.

²⁹ Aşa am rămas în vale, în dreptul Bet-Peorului.

4

¹ Acum, Israele, ascultă legile şi poruncile pe care vă învăţ să le faceţi, ca să trăiţi şi să intraţi în stăpânirea ţării pe care v-o dă Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri.

² Să nu adăugaţi nimic la cuvântul pe care vi-l poruncesc eu, nici să nu scădeţi nimic din el, ca să ţineţi poruncile Domnului Dumnezeului vostru pe care vi le poruncesc.

³ Ochii voştri au văzut ce-a făcut Domnul cu prilejul faptei lui Baal-Peor: Domnul, Dumnezeul tău a nimicit din mijlocul tău pe toţi aceia care s-au dus după Baal-Peor.

⁴ Dar voi, care v-aţi lipit de Domnul, Dumnezeul vostru, sunteţi şi astăzi toţi în viaţă.

⁵ Iată, v-am învăţat legi şi porunci, cum mi-a poruncit Domnul Dumnezeul meu, ca să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire.

⁶ Să le păziţi şi să le împliniţi, căci aceasta este înţelepciunea şi înţelegerea voastră înaintea popoarelor care vor auzi toate aceste legi şi vor zice: Cu adevărat naţiunea aceasta mare este un popor înţelept şi înţelegător!

⁷ Care este, într-adevăr, naţiunea aceea aşa de mare încât să fi avut pe dumnezeii ei aşa de aproape cum avem noi pe Domnul, Dumnezeul nostru, ori de câte ori Îl chemăm?

⁸ Şi care naţiune mare mai are legi şi judecăţi aşa de drepte, cum este toată legea aceasta pe care v-o pun astăzi înainte?

⁹ Numai, ia seama asupra ta şi veghează cu luare aminte asupra sufletului tău, în toate zilele vieţii tale, ca nu cumva să uiţi lucrurile pe care le-au văzut ochii tăi şi să-ţi iasă din inimă, ci să le faci cunoscut fiilor tăi şi nepoţilor tăi.

¹⁰ Adu-ţi aminte de ziua când ai stat înaintea Domnului Dumnezeului tău la Horeb, când Domnul mi-a zis: Adună-Mi poporul şi îi voi face să audă cuvintele Mele, ca să înveţe să se teamă de Mine în toate zilele cât vor trăi pe pământ, şi să înveţe şi pe copiii lor să le păzească.

¹¹ Voi v-aţi apropiat şi aţi stat la poalele muntelui; şi muntele ardea în foc şi flăcările se ridicau până în inima cerului, şi era întuneric, nori şi negură deasă.

¹² Şi Domnul v-a vorbit din mijlocul focului. Voi aţi auzit sunetul cuvintelor lui, dar n-aţi văzut nici un chip; voi aţi auzit numai o voce.

¹³ Şi el v-a proclamat legământul Său, pe care v-a poruncit să-l împliniţi, adică cele Zece Porunci; şi le-a scris pe două table de piatră.

¹⁴ Şi în timpul acela, Domnul mi-a poruncit să vă învăţ legi şi judecăţi, ca să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire.

¹⁵ Fiindcă n-aţi văzut nici un chip în ziua aceea, când v-a vorbit Domnul la Horeb din mijlocul focului, vegheaţi asupra voastră,

¹⁶ ca nu cumva să vă corupeţi şi să vă faceţi vreun chip cioplit cu o înfăţişare de idol, în asemănare cu un bărbat sau cu o femeie,

¹⁷ în asemănare cu vreun animal de pe pământ sau în asemănare cu vreo pasăre înaripată care zboară pe cer,

¹⁸ în asemănare cu vreo târâtoare de pe pământ, în asemănare cu vreun peşte care trăieşte în apele din adâncul pământului.

¹⁹ Şi veghează asupra ta, ca nu cumva când îţi ridici ochii spre cer şi vezi soarele, luna şi stelele, toată oastea cerului, să fii amăgit să te închini înaintea lor şi să le slujeşti, căci acestea sunt lucruri pe care Domnul, Dumnezeul tău le-a împărţit tuturor popoarelor de sub cer.

²⁰ Dar pe voi, Domnul v-a luat şi v-a scos din cuptorul de fier al Egiptului, ca să fiţi un popor sub stăpânirea lui, cum sunteţi astăzi.

²¹ Şi Domnul S-a mâniat pe mine din cauza voastră şi S-a jurat că eu nu voi trece Iordanul şi că nu voi intra în ţara aceea bună pe care ţi-o dă ca moştenire Domnul, Dumnezeul tău.

²² Eu voi muri deci în ţara aceasta şi nu voi trece dincolo de Iordan; dar voi veţi trece dincolo şi veţi lua în stăpânire ţara aceea bună.

²³ Vegheaţi asupra voastră ca să nu uitaţi legământul pe care l-a făcut cu voi Domnul, Dumnezeul vostru, şi să nu vă faceţi vreun chip cioplit în asemănare cu vreun lucru pe care vi l-a interzis Domnul, Dumnezeul vostru.

²⁴ Căci Domnul, Dumnezeul tău este un foc mistuitor, un Dumnezeu gelos.

²⁵ Când vei avea copii şi copii din copiii tăi şi vei fi de mult timp în ţară, dacă vă veţi corupe, dacă vă veţi face chipuri cioplite în asemănare cu vreun lucru, dacă veţi face ce este rău înaintea Domnului Dumnezeului vostru, ca să-l mâniaţi,

²⁶ iau astăzi martor împotriva voastră cerul şi pământul că veţi pieri din ţara pe care o veţi lua în stăpânire dincolo de Iordan şi nu veţi avea zile multe în ea, ci veţi fi nimiciţi de tot.

²⁷ Şi Domnul vă va împrăştia printre popoare şi veţi rămâne puţini la număr în mijlocul naţiunilor între care vă va duce Domnul.

²⁸ Şi acolo veţi sluji unor dumnezei care sunt o lucrare făcută de mâini omeneşti, de lemn şi de piatră, care nu văd, nici nu aud, nici nu mănâncă, nici nu pot mirosi.

²⁹ Dar dacă de acolo vei căuta pe Domnul, Dumnezeul tău, Îl vei găsi, dacă Îl vei căuta din toată inima ta şi din tot sufletul tău.

³⁰ Şi în strâmtorările tale, după ce ţi se vor întâmpla toate aceste lucruri, în zilele de pe urmă, te vei întoarce la Domnul, Dumnezeul tău şi vei asculta de glasul lui;

³¹ căci Domnul, Dumnezeul tău este un Dumnezeu plin de îndurare; El nu te va părăsi, nici nu te va nimici, nici nu va uita legământul pe care l-a încheiat prin jurământ cu părinţii tăi.

³² Căci întreabă zilele străvechi, care au fost înainte de tine, din ziua când a făcut Dumnezeu pe om pe pământ, şi cercetează de la o margine a cerului la cealaltă dacă s-a făcut vreun lucru aşa de mare cum este acesta şi dacă s-a mai auzit ceva asemănător.

³³ A fost vreodată vreun popor care să fi auzit glasul lui Dumnezeu vorbind din mijlocul focului, cum ai auzit tu, şi să fi rămas viu?

³⁴ Sau a încercat vreun dumnezeu să meargă şi să ia pentru el un popor din mijlocul altui popor, prin încercări, prin semne, prin minuni şi prin lupte, cu mână tare şi cu braţ întins, şi prin lucrări mari şi înfricoşătoare, cum a făcut cu voi Domnul, Dumnezeul vostru în Egipt, înaintea ochilor voştri?

³⁵ Numai ţie ţi s-au arătat aceste lucruri, ca să ştii că numai Domnul este Dumnezeu şi că nu este altul afară de El.

³⁶ Din cer, te-a făcut să auzi glasul lui, ca să te înveţe; şi, pe pământ, te-a făcut să vezi focul lui cel mare şi ai auzit cuvintele lui din mijlocul focului.

³⁷ El a iubit pe părinţii tăi şi de aceea a ales sămânţa lor după ei. Şi El Însuşi te-a scos din Egipt, prin puterea lui cea mare,

³⁸ alungând dinaintea ta naţiuni mai mari şi mai tari decât tine, ca să te ducă în ţara lor şi să ţi-o dea ca moştenire, cum se vede astăzi.

³⁹ Află deci astăzi şi pune-ţi în inimă că numai Domnul este Dumnezeu, sus în cer şi jos pe pământ, şi că nu este altul afară de El.

⁴⁰ Păzeşte deci legile şi poruncile lui, pe care ţi le dau astăzi, ca să-ţi meargă bine, ţie şi fiilor tăi după tine, şi să-ţi înmulţeşti zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău pe vecie.

⁴¹ Atunci Moise a ales trei cetăţi dincoace de Iordan, la răsăritul soarelui,

⁴² ca acolo să poată fugi ucigaşul care a omorât pe aproapele său fără voie, fără ca acesta să fi fost duşmanul lui înainte, şi, fugind în una din aceste cetăţi, să trăiască.

⁴³ Aceste cetăţi erau: Beţer, în deşert, în partea de câmpie, la rubeniţi; Ramot, în Galaad, la gadiţi, şi Golan, în Basan, la manasiţi.

⁴⁴ Aceasta este legea pe care a dat-o Moise copiilor lui Israel.

⁴⁵ Acestea sunt mărturiile, legile şi judecăţile pe care le-a dat Moise copiilor lui Israel, după ce au ieşit din Egipt,

⁴⁶ dincoace de Iordan, în vale, în dreptul lui Bet-Peor, în ţara lui Sihon, regele amoriţilor, care locuia la Hesbon şi care a fost învins de Moise şi de copiii lui Israel, după ce au ieşit din Egipt.

⁴⁷ Ei au luat în stăpânire ţara lui şi ţara lui Og, regele Basanului, cei doi regi ai amoriţilor care erau dincoace de Iordan, în partea de est.

⁴⁸ Graniţa lor se întindea de la Aroer, care este pe malurile pârâului Arnon, până la Muntele Sionului, care este Hermonul,

⁴⁹ şi toată câmpia de dincoace de Iordan, în partea de est, până la marea câmpiei, sub poalele Muntelui Pisga.

5

¹ Moise a chemat tot Israelul şi le-a zis: Ascultă, Israele, legile şi judecăţile pe care vi le spun astăzi în auzul vostru, ca să le învăţaţi şi să le împliniţi cu migală.

² Domnul, Dumnezeul nostru a făcut un legământ cu noi la Horeb.

³ Nu cu părinţii noştri a încheiat Domnul legământul acesta, ci cu noi, cu toţi care suntem astăzi în viaţă.

⁴ Domnul v-a vorbit faţă în faţă pe munte, din mijlocul focului.

⁵ Eu am stat atunci între Domnul şi voi, ca să vă vestesc Cuvântul Domnului; căci vă era frică de foc şi nu v-aţi urcat pe munte. El a zis:

⁶ Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa captivităţii.

⁷ Să n-ai alţi dumnezei afară de Mine.

⁸ Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ, sau în ape sub pământ.

⁹ Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc fărădelegea părinţilor în copii până la a treia şi a patra generaţie a celor ce Mă urăsc;

¹⁰ dar arăt milă până la mii, faţă de cei care Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.

¹¹ Să nu iei în deşert Numele Domnului Dumnezeului tău, căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele lui.

¹² Ţine ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti, cum ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău.

¹³ Şase zile să lucrezi şi să-ţi faci toate lucrurile,

¹⁴ dar ziua a şaptea este ziua de odihnă a Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nici un lucru în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sclavul tău, nici sclava ta, nici boul tău, nici măgarul tău, nici vreunul din animalele tale, nici străinul care este înăuntrul porţilor tale; pentru ca şi sclavul şi sclava ta să se odihnească la fel ca şi tine.

¹⁵ Adu-ţi aminte că şi tu ai fost sclav în ţara Egiptului şi Domnul, Dumnezeul tău te-a scos din ea cu mână tare şi cu braţ întins; de aceea ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău să ţii ziua de odihnă.

¹⁶ Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, cum ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, ca să ţi se înmulţească zilele şi să-ţi meargă bine în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.

¹⁷ Să nu ucizi.

¹⁸ Să nu comiţi adulter.

¹⁹ Să nu furi,

²⁰ Să nu depui o mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău.

²¹ Să nu pofteşti soţia aproapelui tău; să nu pofteşti casa aproapelui tău, nici ogorul lui, nici sclavul lui, nici sclava lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici un alt lucru care este al aproapelui tău.

²² Acestea sunt cuvintele pe care le-a rostit Domnul cu glas tare pe munte, din mijlocul focului, din nori şi din negură deasă, şi le-a spus către toată adunarea voastră, fără să adauge ceva. Şi le-a scris pe două table de piatră şi mi le-a dat mie.

²³ Când aţi auzit glasul acela din mijlocul întunericului, şi pe când ardea tot muntele în foc, conducătorii seminţiilor voastre şi bătrânii voştri s-au apropiat toţi de mine

²⁴ şi aţi zis: Iată, Domnul, Dumnezeul nostru ne-a arătat gloria şi măreţia lui, iar noi I-am auzit glasul din mijlocul focului: astăzi am văzut că Dumnezeu a vorbit cu omul şi el rămâne viu.

²⁵ Şi acum de ce să murim? Căci focul acesta mare ne va mistui; dacă vom mai auzi mai departe glasul Domnului Dumnezeului nostru, vom muri.

²⁶ Care este omul acela care să fi auzit vreodată, ca noi, glasul Dumnezeului celui viu vorbind din mijlocul focului şi totuşi să fi rămas viu?

²⁷ Apropie-te şi ascultă tu tot ce-ţi va spune Domnul, Dumnezeul nostru; apoi să ne spui tu tot ce-ţi va spune Domnul, Dumnezeul nostru şi noi vom asculta şi vom face.

²⁸ Şi Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre, când mi-aţi vorbit, şi Domnul mi-a zis: Am auzit glasul cuvintelor pe care ţi le-a spus acest popor; au dreptate în tot ce au spus.

²⁹ O! de ar rămâne ei cu aceeaşi inimă, ca să se teamă de Mine şi să păzească toate poruncile Mele, ca să le meargă bine, lor şi fiilor lor, pe vecie!

³⁰ Du-te şi spune-le: Întoarceţi-vă în corturile voastre.

³¹ Dar tu rămâi aici cu Mine şi Eu îţi voi spune toate poruncile, legile şi judecăţile, pe care să-i înveţi să le împlinească în ţara pe care le-o dau în stăpânire.

³² luaţi deci seama să faceţi aşa cum v-a poruncit Domnul, Dumnezeul vostru; să nu vă abateţi de la ele, nici la dreapta, nici la Stânga.

³³ Şi în toate să umblaţi pe calea pe care v-a poruncit Domnul, Dumnezeul vostru, ca să trăiţi şi să vă meargă bine, şi să aveţi zile multe în ţara pe care o veţi lua în Stăpânire.

6

¹ Acestea sunt poruncile, legile şi judecăţile pe care Domnul, Dumnezeul vostru mi-a poruncit să vă învăţ, ca să le împliniţi în ţara în care mergeţi ca s-o Stăpâniţi,

² ca să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, păzind, în toate zilele vieţii tale, tu, fiul tău şi fiul fiului tău, toate legile şi toate poruncile pe care ţi le dau, şi ca să ai zile multe.

³ Ascultă-le deci, Israele, şi caută să le împlineşti, ca să-ţi meargă bine şi să vă înmulţiţi mult, aşa cum ţi-a promis Domnul, Dumnezeul părinţilor tăi, în ţara în care curge lapte şi miere.

⁴ Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru este singurul Domn.

⁵ Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta.

⁶ Şi cuvintele acestea, pe care ţi le spun astăzi, să le ai în inima ta.

⁷ Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi şi să vorbeşti despre ele când vei sta în casă şi când vei merge pe drum, când te vei culca şi când te vei scula.

⁸ Şi să le legi ca semn pe mâna ta, şi să-ţi fie ca nişte fruntare între ochi.

⁹ Să le scrii pe uşorii casei tale şi pe porţile tale.

¹⁰ Şi când Domnul, Dumnezeul tău te va aduce în ţara pe care a promis cu jurământ părinţilor tăi, lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, că ţi-o va da, cu cetăţi mari şi frumoase, pe care nu tu le-ai zidit,

¹¹ cu case pline de toate bunătăţile, pe care nu tu le-ai umplut, cu puţuri de apă săpate, pe care nu tu le-ai săpat, cu vii şi cu măslini, pe care nu tu i-ai plantat; când vei mânca şi te vei sătura,

¹² vezi să nu uiţi pe Domnul, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa captivităţii.

¹³ Să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, şi lui să-I slujeşti, şi pe Numele lui să juri.

¹⁴ Să nu umblaţi după alţi dumnezei, după dumnezeii popoarelor care sunt împrejurul vostru,

¹⁵ (căci Domnul, Dumnezeul tău este un Dumnezeu gelos în mijlocul tău) ca nu cumva mânia Domnului Dumnezeului tău să se aprindă împotriva ta şi să te nimicească de pe faţa pământului.

¹⁶ Să nu ispitiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru cum l-aţi ispitit la Masa.

¹⁷ Să păziţi poruncile Domnului Dumnezeului vostru, şi mărturiile lui şi legile lui, pe care vi le-a dat.

¹⁸ Să faci ce este drept şi bun înaintea Domnului, ca să-ţi meargă bine şi să intri în stăpânirea ţării aceleia bune, pe care Domnul a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da,

¹⁹ după ce va alunga pe toţi duşmanii tăi dinaintea ta, cum a spus Domnul.

²⁰ Şi când, în viitor, te va întreba fiul tău, zicând: Ce înseamnă mărturiile, şi legile, şi judecăţile acestea, pe care vi le-a dat Domnul, Dumnezeul nostru?

²¹ să răspunzi fiului tău: Noi eram sclavii lui Faraon în Egipt şi Domnul ne-a scos din Egipt cu mâna lui cea puternică.

²² Şi Domnul a făcut, înaintea ochilor noştri, semne şi minuni mari şi îngrozitoare împotriva Egiptului, împotriva lui Faraon şi împotriva întregii lui case;

²³ şi pe noi ne-a scos de acolo, ca să ne aducă în ţara pe care a jurat părinţilor noştri că ne-o va da.

²⁴ Şi Domnul ne-a poruncit atunci să împlinim toate aceste legi şi să ne temem de Domnul, Dumnezeul nostru, ca să ne meargă bine totdeauna şi să ne ţină în viaţă, cum face astăzi.

²⁵ Şi aceasta va fi dreptatea noastră, dacă vom căuta să împlinim toate aceste porunci înaintea Domnului Dumnezeului nostru, cum ne-a poruncit El.

7

¹ Când Domnul, Dumnezeul tău te va aduce în ţara în care vei intra şi o vei lua în stăpânire, şi va alunga dinaintea ta multe popoare: pe hetiţi, pe ghirgasiţi, pe amoriţi, pe canaaniţi, pe fereziţi, pe heviţi şi pe iebusiţi, şapte naţiuni mai mari şi mai puternice decât tine;

² şi când Domnul, Dumnezeul tău ţi le va da în mâini şi le vei bate, să le nimiceşti cu desăvârşire, să nu închei legământ cu ele şi să n-ai milă de ele.

³ Nici să nu faci căsătorii cu ele; să nu dai pe fiicele tale după fiii lor, nici să nu iei pe fiicele lor de soţii pentru fiii tăi.

⁴ Căci ele vor abate pe fiii tăi de la Mine, ca să slujească altor dumnezei; şi mânia Domnului se va aprinde împotriva voastră şi El te va nimici îndată.

⁵ Dimpotrivă, aşa să vă purtaţi cu ele: să le surpaţi altarele, să le sfărâmaţi stâlpii idoleşti, să le tăiaţi dumnezeii de lemn şi să ardeţi în foc chipurile lor cioplite.

⁶ Căci tu eşti un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău; Domnul, Dumnezeul tău te-a ales, ca să fii un popor al lui dintre toate popoarele de pe faţa pământului.

⁷ Domnul nu v-a iubit, nici nu v-a ales pentru că întreceţi la număr pe toate celelalte popoare, căci voi sunteţi cel mai mic dintre toate popoarele,

⁸ ci pentru că Domnul v-a iubit şi pentru că a vrut să ţină jurământul pe care l-a făcut părinţilor voştri, de aceea Domnul v-a scos cu mâna lui cea puternică şi v-a răscumpărat din casa captivităţii, din mâna lui Faraon, regele Egiptului.

⁹ Să ştii deci că Domnul, Dumnezeul tău este singurul Dumnezeu, Dumnezeul cel credincios care Îşi ţine legământul şi îndurarea până la a mia generaţie faţă de cei care-l iubesc şi păzesc poruncile lui;

¹⁰ dar răsplăteşte pe faţă pe cei ce-l urăsc şi-i face să piară; El nu va întârzia cu cei care-l urăsc, ci le va răsplăti pe faţă.

¹¹ De aceea, păzeşte poruncile, legile şi judecăţile pe care ţi le dau astăzi, şi împlineşte-le.

¹² Dacă veţi asculta de aceste judecăţi, dacă le veţi păzi şi împlini, Domnul, Dumnezeul tău va ţine faţă de tine legământul şi mila pe care le-a jurat părinţilor tăi.

¹³ Şi El te va iubi, te va binecuvânta şi te va înmulţi; va binecuvânta rodul trupului tău şi rodul pământului tău, grâul tău, mustul şi untdelemnul tău, rodul cirezilor tale de vite şi rodul turmelor tale de oi, în ţara pe care a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da.

¹⁴ Vei fi binecuvântat mai presus decât toate popoarele; şi nu va fi printre voi nici bărbat, nici femeie stearpă, şi nimic steril între animalele tale.

¹⁵ Şi Domnul va îndepărta de la tine orice boală, şi nu va pune peste tine nici una din bolile acelea rele ale Egiptului, pe care le-ai cunoscut, ci le va pune peste toţi cei ce te urăsc.

¹⁶ Să nimiceşti toate popoarele pe care ţi le va da Domnul, Dumnezeul tău; ochiul tău să n-aibă milă de ei, nici să nu slujeşti dumnezeilor lor, căci aceasta va fi o cursă pentru tine.

¹⁷ Dacă vei zice în inima ta: Popoarele acestea sunt mai numeroase decât mine, cum voi putea să le alung?,

¹⁸ să nu te temi de ele, ci să-ţi aduci aminte ce a făcut Domnul, Dumnezeul tău lui Faraon şi întregului Egipt,

¹⁹ de marile încercări pe care le-au văzut ochii tăi, şi de semnele, şi de minunile, şi de mâna tare, şi de braţul întins, cu care te-a scos Domnul, Dumnezeul tău. Aşa va face Domnul, Dumnezeul tău tuturor popoarelor de care te temi.

²⁰ Domnul, Dumnezeul tău va trimite chiar şi viespi împotriva lor, până vor fi nimiciţi cei ce au rămas şi se ascund de tine.

²¹ Nu te înspăimânta de ei, căci Domnul, Dumnezeul tău este în mijlocul tău, Dumnezeul cel mare şi înfricoşător.

²² Şi Domnul, Dumnezeul tău va alunga încetul cu încetul aceste naţiuni dinaintea ta: nu le vei putea nimici dintr-o dată, ca nu cumva să se înmulţească animalele sălbatice împotriva ta.

²³ Dar Domnul, Dumnezeul tău le va da în mâna ta; şi va aduce peste ele spaimă mare până le va nimici.

²⁴ Şi pe regii lor îi va da în mâna ta şi tu să le ştergi numele de sub ceruri; nimeni nu va putea sta împotriva ta, până le vei nimici.

²⁵ Chipurile cioplite ale dumnezeilor lor să le ardeţi în foc. Să nu pofteşti şi să nu iei pentru tine argintul şi aurul de pe ele, ca nu cumva aceste lucruri să ajungă pentru tine o cursă; căci ele sunt o urâciune înaintea Domnului Dumnezeului tău.

²⁶ Să nu aduci nici un lucru urâcios în casa ta, ca să nu fii şi tu blestemat ca şi el, ci să-l urăşti şi să-ţi fie scârbă de el, căci este un lucru blestemat.

8

¹ Să păziţi şi să împliniţi toate poruncile pe care vi le dau astăzi, ca să trăiţi, să vă înmulţiţi şi să intraţi în stăpânirea ţării pe care a jurat Domnul că o va da părinţilor voştri.

² Şi să-ţi aduci aminte de tot drumul pe care te-a condus Domnul, Dumnezeul tău în timpul acestor patruzeci de ani în deşert, ca să te umilească şi să te încerce, ca să cunoască ce era în inima ta şi să vadă dacă vei păzi sau nu poruncile lui.

³ Astfel, te-a umilit, te-a lăsat să-ţi fie foame şi te-a hrănit cu mană, pe care tu n-ai cunoscut-o şi nici părinţii tăi n-o cunoscuseră, ca să te înveţe că omul nu trăieşte numai cu pâine, ci că omul trăieşte cu orice iese din gura Domnului.

⁴ Haina nu s-a învechit pe tine şi nici nu ţi s-au umflat picioarele în timpul acestor patruzeci de ani.

⁵ Recunoaşte deci în inima ta că Domnul, Dumnezeul tău te mustră cum mustră un om pe fiul Său.

⁶ De aceea, să păzeşti poruncile Domnului Dumnezeului tău, ca să umbli în căile lui şi să te temi de El.

⁷ Căci Domnul, Dumnezeul tău te aduce într-o ţară bună, o ţară cu pâraie de apă, cu izvoare şi cu lacuri, care izvorăsc din văi şi din munţi;

⁸ o ţară cu grâu, cu orz, cu vii, cu smochini şi cu rodii; o ţară cu măslini şi cu miere;

⁹ ţară unde vei mânca pâine din belşug, unde nu vei duce lipsă de nimic; o ţară ale cărei pietre sunt de fier şi din ai cărei munţi vei scoate aramă.

¹⁰ Când vei mânca şi te vei sătura, să binecuvântezi pe Domnul, Dumnezeul tău, pentru ţara cea bună pe care ţi-a dat-o.

¹¹ Ai grijă să nu uiţi pe Domnul, Dumnezeul tău, încât să nu păzeşti poruncile, judecăţile şi legile lui, pe care ţi le poruncesc astăzi.

¹² Când vei mânca şi te vei sătura, când vei zidi şi vei locui în case frumoase,

¹³ când se vor înmulţi cirezile şi turmele tale, şi când îţi va fi înmulţit argintul şi aurul, şi tot ce ai se va înmulţi,

¹⁴ ia seama să nu ţi se umfle inima de mândrie şi să nu uiţi pe Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa captivităţii.

¹⁵ El te-a condus prin acel deşert mare şi înfricoşător, cu şerpii lui înfocaţi şi cu scorpioni, şi cu un pământ sec unde nu era apă; El a făcut să curgă pentru tine apă din stâncă de cremene.

¹⁶ În deşert, El te-a hrănit cu mana, pe care părinţii tăi n-au cunoscut-o, ca să te umilească şi să te încerce, ca în cele din urmă Să-ţi facă bine.

¹⁷ Altfel s-ar putea să zici în inima ta: Tăria mea şi puterea mâinii mele mi-au câştigat aceste bogăţii.

¹⁸ Ci să-ţi aduci aminte de Domnul, Dumnezeul tău, căci El îţi va da putere să le câştigi, ca să întărească legământul încheiat cu părinţii voştri prin jurământ, cum face astăzi.

¹⁹ Dacă vei uita pe Domnul, Dumnezeul tău şi vei merge după alţi dumnezei, dacă le vei sluji şi te vei închina înaintea lor, mărturisesc astăzi împotriva voastră că veţi pieri negreşit.

²⁰ Veţi pieri ca popoarele pe care le-a nimicit Domnul dinaintea voastră, pentru că nu vreţi să ascultaţi de glasul Domnului Dumnezeului vostru.

9

¹ Ascultă, Israele! Astăzi vei trece Iordanul, ca să mergi şi să stăpâneşti peste popoare mai mari şi mai puternice decât tine, peste cetăţi mari şi fortificate până la cer,

² peste un popor mare şi înalt la statură, peste copiii lui Anac, pe care-i cunoşti şi despre care ai auzit spunându-se: Cine va putea să stea împotriva copiilor lui Anac!

³ Să ştii azi că Domnul, Dumnezeul tău este Cel ce va merge înaintea ta ca un foc mistuitor. El îi va nimici şi îi va face să se plece înaintea ta, ca tu să-i poţi alunga şi să-i nimiceşti repede, aşa cum ţi-a spus Domnul.

⁴ Şi după ce Domnul, Dumnezeul tău îi va alunga dinaintea ta, să nu zici în inima ta: Pentru dreptatea mea m-a adus Domnul să intru în stăpânirea ţării acesteia; căci din cauza nelegiuirii acestor popoare le alungă Domnul dinaintea ta.

⁵ Nu pentru dreptatea ta, nici pentru puritatea inimii tale intri tu în stăpânirea ţării lor, ci din cauza nelegiuirii acestor popoare le alungă Domnul, Dumnezeul tău dinaintea ta şi ca să împlinească astfel cuvântul prin care Domnul S-a jurat părinţilor tăi, lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.

⁶ Înţelege deci că nu din cauza dreptăţii tale îţi dă Domnul, Dumnezeul tău această ţară bună, ca s-o stăpâneşti; căci eşti un popor încăpăţânat.

⁷ Adu-ţi aminte, şi nu uita cum ai provocat mânia Domnului Dumnezeului tău în deşert; din ziua când ai ieşit din ţara Egiptului şi până când ai ajuns în locul acesta, ai fost răzvrătit împotriva Domnului.

⁸ La Horeb atât de mult aţi provocat pe Domnul la mânie, încât de mânie Domnul era gata să vă nimicească.

⁹ Când m-am urcat pe munte, ca să primesc tablele de piatră, tablele legământului pe care l-a făcut Domnul cu voi, am rămas pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, fără să mănânc pâine şi fără să beau apă;

¹⁰ şi Domnul mi-a dat cele două table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu, şi pe ele erau toate cuvintele pe care vi le spusese Domnul pe munte, din mijlocul focului, în ziua când tot poporul era adunat.

¹¹ Şi la sfârşitul celor patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, Domnul mi-a dat cele două table de piatră, tablele legământului.

¹² Şi Domnul mi-a zis: Scoală-te şi coboară în grabă de aici, pentru că poporul tău, pe care l-ai scos din Egipt, s-a stricat. S-au abătut repede de la calea pe care le-am poruncit-o; şi-au făcut un chip turnat.

¹³ Şi Domnul mi-a mai zis: M-am uitat la poporul acesta şi iată, este un popor tare încăpăţânat.

¹⁴ Lasă-Mă să-i nimicesc şi să le şterg numele de sub cer; şi pe tine te voi face un popor mai puternic şi mai mare decât ei.

¹⁵ M-am întors şi m-am coborât de pe munte, care ardea cu foc; şi cele două table ale legământului erau în amândouă mâinile mele.

¹⁶ M-am uitat şi iată, păcătuiserăţi împotriva Domnului Dumnezeului vostru, vă făcuserăţi un viţel turnat, vă depărtaserăţi curând de la calea pe care v-o poruncise Domnul.

¹⁷ Am luat cele două table, le-am aruncat din mâinile mele şi le-am sfărâmat sub ochii voştri.

¹⁸ Şi m-am aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului, ca şi prima dată, patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, fără să mănânc pâine şi fără să beau apă, din cauza tuturor păcatelor pe care le-aţi făcut, făcând ce este rău înaintea Domnului, ca să-l provocaţi la mânie.

¹⁹ Căci mă îngrozisem de mânia şi de furia de care era cuprins Domnul împotriva voastră ca să vă nimicească. Dar Domnul m-a ascultat şi de data aceasta.

²⁰ Şi Domnul era foarte mâniat şi pe Aaron, aşa încât voia să-l piardă; şi eu m-am rugat atunci şi pentru Aaron.

²¹ Şi am luat păcatul vostru, viţelul pe care l-aţi făcut, şi l-am ars în foc, l-am sfărâmat, zdrobindu-l foarte mărunt, până ce s-a făcut ca praful; şi am aruncat praful acela în pârâul care curgea din munte.

²² Şi la Tabeera, la Masa şi la Chibrot-Hataava, voi iarăşi aţi provocat pe Domnul la mânie.

²³ Şi când Domnul v-a trimis de la Cades-Barnea, zicând: Urcaţi-vă şi luaţi în stăpânire ţara pe care v-am dat-o! voi v-aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului Dumnezeului vostru, şi nu l-aţi crezut, nici n-aţi ascultat de glasul lui.

²⁴ V-aţi tot răzvrătit împotriva Domnului din ziua când v-am cunoscut.

²⁵ M-am aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului; patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, m-am aruncat cu faţa la pământ pentru că Domnul spusese că vrea să vă nimicească.

²⁶ M-am rugat Domnului şi am zis: Doamne, Dumnezeule, nu nimici pe poporul Tău şi moştenirea Ta, pe care l-ai răscumpărat prin puterea Ta şi pe care l-ai scos din Egipt cu mână tare.

²⁷ Adu-Ţi aminte de robii Tăi, Avraam, Isaac şi Iacov. Nu căuta la încăpăţânarea acestui popor, nici la răutatea lui, nici la păcatul lui,

²⁸ ca nu cumva ţara din care ne-ai scos să zică: Pentru că Domnul nu putea să-i ducă în ţara pe care le-o promisese şi pentru că-i ura, i-a scos ca să-i omoare în deşert.

²⁹ Totuşi ei sunt poporul Tău şi moştenirea Ta, pe care i-ai scos din Egipt prin puterea Ta şi cu braţul Tău cel întins,

10

¹ În vremea aceea, Domnul mi-a zis: Taie două table de piatră ca şi cele dintâi, urcă-te la Mine pe munte; şi fă-ţi şi un chivot de lemn.

² Şi Eu voi scrie pe aceste două table cuvintele care erau scrise pe tablele dintâi pe care le-ai sfărâmat, şi tu le vei pune în chivot.

³ Aşa că am făcut un chivot de lemn de salcâm, am tăiat două table de piatră ca şi cele dintâi şi m-am urcat pe munte, cu cele două table în mână.

⁴ Şi El a scris pe table ce fusese scris pe cele dintâi, cele zece porunci pe care vi le spusese Domnul pe munte, din mijlocul focului, în ziua adunării; şi Domnul mi le-a dat mie.

⁵ M-am întors apoi şi m-am coborât de pe munte, şi am pus tablele în chivotul pe care-l făcusem, şi ele sunt acolo, aşa cum mi-a poruncit Domnul.

⁶ Şi copiii lui Israel au plecat din Beerot-Bene-Iaacan la Mosera. Acolo a murit Aaron şi a fost îngropat; şi Eleazar, fiul lui, a slujit ca preot în locul lui.

⁷ De acolo au plecat la Gudgoda şi de la Gudgoda la Iotbata, o ţară cu multe cursuri de apă.

⁸ În vremea aceea, Domnul a pus deoparte pe seminţia lui Levi, ca să ducă chivotul legământului Domnului, să stea înaintea Domnului, ca să-I slujească, şi să binecuvânteze poporul în Numele lui, până în ziua de azi.

⁹ De aceea, Levi n-are nici parte, nici moştenire cu fraţii lui; Domnul este moştenirea lui, după cum i-a promis Domnul, Dumnezeul tău.

¹⁰ Şi eu am rămas pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, ca şi prima dată, şi Domnul m-a ascultat şi de data aceasta; şi Domnul n-a vrut să vă nimicească.

¹¹ Şi Domnul mi-a zis: Scoală-te, porneşte la drum înaintea poporului, ca să se ducă şi să ia în stăpânire ţara pe care am jurat părinţilor lor că le-o voi da.

¹² Şi acum, Israele, ce altceva cere Domnul, Dumnezeul tău de la tine, decât să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, să umbli în toate căile lui, să-l iubeşti şi să slujeşti pe Domnul, Dumnezeul tău cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău,

¹³ să păzeşti poruncile Domnului şi legile lui, pe care ţi le poruncesc astăzi, pentru binele tău?

¹⁴ Iată, ale Domnului Dumnezeului tău sunt cerul şi cerul cerurilor, pământul şi tot ce este pe el.

¹⁵ Domnul a găsit plăcere numai în părinţii tăi, ca să-i iubească; şi El a ales sămânţa lor după ei, adică pe voi, mai presus de toate popoarele, aşa cum se vede astăzi.

¹⁶ Deci să circumcideţi prepuţul inimii voastre şi să nu vă mai înţepeniţi gâtul.

¹⁷ Căci Domnul, Dumnezeul vostru este Dumnezeu al dumnezeilor şi Domn al domnilor, un Dumnezeu mare, puternic şi înfricoşător, care nu caută la faţa oamenilor şi nu primeşte daruri;

¹⁸ care face dreptate orfanului şi văduvei, şi iubeşte pe străin, dându-i hrană şi îmbrăcăminte.

¹⁹ Să iubiţi deci pe străin, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului.

²⁰ Să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, pe El să-l slujeşti, şi de El să te alipeşti, şi pe Numele lui să juri.

²¹ El este lauda ta şi El este Dumnezeul tău, care a făcut pentru tine lucruri mari şi înfricoşătoare, pe care ţi le-au văzut ochii.

²² Părinţii tăi s-au coborât în Egipt în număr de şaptezeci de persoane; acum Domnul, Dumnezeul tău a făcut din tine o mulţime ca stelele cerului.

11

¹ Să iubeşti deci pe Domnul, Dumnezeul tău şi să păzeşti totdeauna învăţăturile lui, legile lui, judecăţile lui şi poruncile lui.

² Şi să ştiţi astăzi că nu vorbesc cu fiii voştri, care n-au ştiut şi n-au văzut disciplina Domnului Dumnezeului vostru – măreţia lui, mâna lui cea puternică şi braţul lui cel întins,

³ minunile lui şi faptele pe care le-a făcut în mijlocul Egiptului împotriva lui Faraon, regele Egiptului, şi împotriva întregii lui ţări;

⁴ şi ce-a făcut El armatei Egiptului, cailor lor şi carelor lor, cum a făcut să vină peste ei apele Mării Roşii, când vă urmăreau, şi cum i-a nimicit Domnul până în ziua de astăzi;

⁵ ce v-a făcut în deşert, până la venirea voastră în locul acesta;

⁶ ce a făcut lui Datan şi lui Abiram, fiii lui Eliab, fiul lui Ruben, când şi-a deschis pământul gura şi i-a înghiţit, cu familiile lor şi cu corturile lor şi cu toate averile pe care le aveau ei, în mijlocul întregului Israel –

⁷ ci cu voi care aţi văzut cu ochii voştri toate faptele mari pe care le-a făcut Domnul.

⁸ Să păziţi deci toate poruncile pe care vi le poruncesc eu astăzi, ca să fiţi puternici şi să intraţi în stăpânirea ţării, în care mergeţi ca s-o stăpâniţi;

⁹ şi ca să aveţi zile multe în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor voştri că le-o va da, lor şi seminţiei lor, o ţară în care curge lapte şi miere.

¹⁰ Căci ţara în care intraţi ca s-o luaţi în stăpânire nu este ca ţara Egiptului, din care aţi ieşit, unde îţi semănai sămânţa şi o udai cu piciorul, ca pe o grădină de legume,

¹¹ ci ţara în care veţi intra, ca s-o luaţi în stăpânire, este o ţară cu munţi şi cu văi, care se adapă din ploaia cerului;

¹² este o ţară de care îngrijeşte Domnul, Dumnezeul tău, şi asupra căreia ochii Domnului Dumnezeului tău privesc neîncetat, de la începutul până la sfârşitul anului.

¹³ Dacă veţi asculta de poruncile mele pe care vi le poruncesc astăzi, ca să iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru şi să-I slujiţi din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru,

¹⁴ atunci Eu voi da ţării voastre ploaie la timpul ei, ploaie timpurie şi ploaie târzie, ca tu să-ţi poţi strânge grâul tău, mustul tău şi untdelemnul tău.

¹⁵ Şi voi da iarbă în câmpurile tale pentru vitele tale ca tu să mănânci şi să te saturi.

¹⁶ Vedeţi să nu vi se înşele inima şi să vă abateţi ca să slujiţi altor dumnezei şi să vă închinaţi înaintea lor.

¹⁷ Şi atunci mânia Domnului să se aprindă împotriva voastră şi El să închidă cerul, ca să nu cadă ploaie, şi pământul să nu-şi mai dea rodul, iar voi să pieriţi repede din ţara cea bună pe care v-o dă Domnul.

¹⁸ Puneţi deci cuvintele acestea ale mele în inima voastră şi în sufletul vostru şi legaţi-le ca un semn pe mâna voastră, şi să vă fie ca fruntare între ochii voştri.

¹⁹ Şi să le întipăriţi în fiii voştri, vorbind despre ele când veţi sta în casă şi când veţi merge pe drum, când te vei culca şi când te vei scula.

²⁰ Şi să le scrii pe uşorii casei tale şi pe porţile tale,

²¹ ca zilele voastre şi zilele fiilor voştri, în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor voştri că le-o va da, să fie înmulţite ca zilele cerurilor deasupra pământului.

²² Căci dacă veţi păzi toate aceste porunci pe care vă poruncesc să le împliniţi – să iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, să umblaţi în toate căile lui şi să vă alipiţi de El –

²³ atunci Domnul va alunga dinaintea voastră pe toate aceste naţiuni şi vă veţi face stăpâni peste naţiuni mai mari şi mai puternice decât voi.

²⁴ Orice loc pe care-l va călca talpa piciorului vostru, va fi al vostru: graniţa voastră se va întinde din deşert până la Liban şi de la râu, Râul Eufrat, până la Marea de Vest {Marea Mediterană}.

²⁵ Nici un om nu va putea sta înaintea voastră; Domnul, Dumnezeul vostru va răspândi, cum v-a spus, frica şi groaza de voi peste toată ţara în care veţi pune piciorul.

²⁶ Iată, astăzi pun înaintea voastră o binecuvântare şi un blestem:

²⁷ binecuvântarea, dacă veţi asculta de poruncile Domnului Dumnezeului vostru, pe care vi le poruncesc în ziua aceasta;

²⁸ şi blestemul, dacă nu veţi asculta de poruncile Domnului Dumnezeului vostru, ci vă veţi abate de la calea pe care v-o poruncesc astăzi, ca să vă duceţi după alţi dumnezei pe care nu-i cunoaşteţi.

²⁹ Şi după ce Domnul, Dumnezeul tău te-a adus în ţara în care intri ca s-o stăpâneşti, binecuvântarea s-o rosteşti pe Muntele Garizim şi blestemul pe Muntele Ebal.

³⁰ Nu sunt oare munţii aceştia dincolo de Iordan, înapoia drumului care merge spre vest, în ţara canaaniţilor care locuiesc în câmpie, faţă în faţă cu Ghilgal, lângă stejarii lui More?

³¹ Căci veţi trece Iordanul şi veţi intra în stăpânirea ţării pe care v-o dă Domnul, Dumnezeul vostru, ca s-o stăpâniţi şi să locuiţi în ea.

³² Să păziţi şi să împliniţi toate legile şi judecăţile pe care astăzi vi le pun înainte.

12

¹ Acestea sunt legile şi judecăţile pe care să căutaţi să le împliniţi în ţara pe care Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri v-o dă ca s-o stăpâniţi în toate zilele cât veţi trăi pe acest pământ.

² Să nimiciţi cu desăvârşire toate locurile unde s-au închinat dumnezeilor lor naţiunile pe care le veţi alunga, fie pe munţi înalţi, fie pe dealuri şi sub orice copac verde.

³ Să le surpaţi altarele, să le sfărâmaţi stâlpii idoleşti şi să le ardeţi chipurile de lemn ale Astarteii; să le tăiaţi chipurile cioplite ale dumnezeilor lor şi să faceţi să le piară numele din locurile acelea.

⁴ Voi să nu faceţi aşa faţă de Domnul, Dumnezeul vostru!

⁵ Ci să-l căutaţi în locaşul lui şi să mergeţi la locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul vostru, din toate seminţiile voastre, ca să-Şi aşeze acolo Numele lui.

⁶ Acolo să vă aduceţi arderile voastre de tot, jertfele voastre, zeciuielile voastre, darul prin ridicare al mâinii voastre, darurile aduse ca împlinire a unui jurământ, darurile de bunăvoie şi întâii-născuţi din cirezile şi turmele voastre.

⁷ Şi acolo să mâncaţi înaintea Domnului Dumnezeului vostru şi să vă bucuraţi, împreună cu familiile voastre, de tot lucrul mâinilor voastre, cu care v-a binecuvântat Domnul, Dumnezeul vostru.

⁸ Să nu faceţi cum facem noi acum aici, fiecare ce-i place,

⁹ fiindcă n-aţi ajuns încă în locul de odihnă şi în moştenirea pe care v-o dă Domnul, Dumnezeul vostru.

¹⁰ Dar după ce veţi trece Iordanul şi veţi locui în ţara pe care vă va da-o de moştenire Domnul, Dumnezeul vostru, şi după ce vă va da odihnă de toţi duşmanii voştri care vă înconjoară şi veţi locui în siguranţă,

¹¹ atunci va fi un loc pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul vostru, ca să facă să locuiască Numele lui acolo. Acolo să aduceţi tot ce vă poruncesc, arderile voastre de tot, jertfele, zeciuielile, darul ridicat al mâinilor voastre şi darurile alese pe care le veţi face Domnului pentru împlinirea jurămintelor voastre.

¹² Şi să vă bucuraţi înaintea Domnului Dumnezeului vostru, voi, fiii voştri şi fiicele voastre, sclavii şi sclavele voastre şi Levitul care va fi înăuntrul porţilor voastre; căci el n-are nici parte, nici moştenire cu voi.

¹³ Fereşte-te să aduci arderile tale de tot în orice loc pe care-l vei vedea,

¹⁴ ci să-ţi aduci arderile tale de tot în locul pe care-l va alege Domnul în una din seminţiile tale, şi acolo să faci tot ce-ţi poruncesc eu.

¹⁵ Totuşi, când îţi va dori inima, poţi să înjunghii vite şi să mănânci carne în toate cetăţile tale, potrivit cu binecuvântarea pe care ţi-a dat-o Domnul, Dumnezeul tău; cel necurat ca şi cel curat poate să mănânce din ea, cum se mănâncă din gazelă şi din cerb.

¹⁶ Numai să nu mâncaţi sângele, ci să-l vărsaţi pe pământ, ca apa.

¹⁷ Nu vei putea să mănânci înăuntrul porţilor tale zeciuiala din grâul tău, din mustul tău şi din untdelemnul tău, nici întâii-născuţi din cirezile şi turmele tale, nici vreunul din darurile aduse pentru jurământ, nici darurile tale de bunăvoie, nici darul ridicat al mâinilor tale.

¹⁸ Ci pe acestea să le mănânci înaintea Domnului Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău, tu, fiul tău şi fiica ta, sclavul şi sclava ta şi Levitul care va fi înăuntrul porţilor tale; şi să te bucuri înaintea Domnului Dumnezeului tău, de toate bunurile pe care le vei avea.

¹⁹ Ia seama ca nu cumva să părăseşti pe Levit, cât vei trăi în ţara ta.

²⁰ Când Domnul, Dumnezeul tău îţi va lărgi teritoriile, cum ţi-a promis, şi vei zice: Vreau să mănânc carne, pentru că doreşti să mănânci carne, poţi să mănânci oricâtă carne îţi doreşte inima.

²¹ Dacă locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău, ca să-Şi aşeze acolo Numele, este departe de tine, vei putea să tai din cireada ta şi din turma ta, pe care ţi-a dat-o Domnul, cum ţi-am poruncit, şi vei putea să mănânci din ele înăuntrul porţilor tale atât cât îţi doreşte inima.

²² Să mănânci din ele cum se mănâncă din gazelă şi din cerb; atât cel necurat cât şi cel curat vor putea mânca deopotrivă.

²³ Numai să nu cumva să mănânci sângele, căci sângele este viaţa; nu poţi să mănânci viaţa împreună cu carnea.

²⁴ Să nu-l mănânci, ci să-l verşi pe pământ, ca apa.

²⁵ Să nu-l mănânci, ca să-ţi meargă bine, ţie şi copiilor tăi după tine, când vei face ce este plăcut înaintea Domnului.

²⁶ Dar lucrurile tale sfinte şi darurile prin jurământ, să le iei şi să te duci cu ele la locul pe care-l alege Domnul.

²⁷ Să-ţi aduci arderile-de-tot, carnea şi sângele, pe altarul Domnului Dumnezeului tău: şi sângele jertfelor tale să se verse pe altarul Domnului Dumnezeului tău, iar carnea s-o mănânci.

²⁸ Păzeşte şi ascultă toate aceste cuvinte pe care ţi le poruncesc, ca să-ţi meargă bine, ţie şi copiilor tăi după tine în veci, când vei face ce este bine şi drept înaintea Domnului Dumnezeului tău.

²⁹ După ce Domnul, Dumnezeul tău va nimici toate naţiunile, la care mergi ca să le alungi dinaintea ta, şi după ce le vei alunga şi vei locui în ţara lor,

³⁰ ai grijă să nu fii prins în cursă, urmându-i pe ei, după ce vor fi nimiciţi dinaintea ta; şi să nu te interesezi de dumnezeii lor, zicând: Cum slujeau naţiunile acestea dumnezeilor lor, ca să slujesc şi eu la fel?

³¹ Tu să nu te porţi aşa faţă de Domnul, Dumnezeul tău; căci ele au făcut pentru dumnezeii lor toate urâciunile pe care le urăşte Domnul; căci ei au ars în foc chiar şi pe fiii şi pe fiicele lor în cinstea dumnezeilor lor.

³² Voi să păziţi şi să împliniţi toate lucrurile pe care vi le poruncesc eu; să n-adăugaţi nimic la ele şi să nu scoateţi nimic din ele.

13

¹ Dacă se va ridica în mijlocul tău un profet sau un visător de vise, care-ţi va vesti un semn sau o minune,

² şi se va împlini semnul sau minunea aceea, despre care ţi-a vorbit el, zicând: Hai după alţi dumnezei, pe care tu nu-i cunoşti, şi să le slujim!

³ să nu asculţi de cuvintele acelui profet sau visător de vise, căci Domnul, Dumnezeul vostru vă pune la încercare, ca să afle dacă iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru cu toată inima voastră şi cu tot sufletul vostru.

⁴ Voi să mergeţi după Domnul, Dumnezeul vostru şi de El să vă temeţi, poruncile lui să le păziţi şi de glasul lui să ascultaţi, lui să-I slujiţi şi de El să vă alipiţi.

⁵ Dar profetul acela sau visătorul acela de vise să fie pedepsit cu moartea, fiindcă a vorbit ca să vă abată de la Domnul, Dumnezeul vostru, care v-a scos din ţara Egiptului şi v-a răscumpărat din casa captivităţii, şi a vrut să te abată de la calea în care ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău să umbli. Astfel să îndepărtaţi răul din mijlocul vostru.

⁶ Dacă fratele tău, fiul mamei tale, sau fiul tău, sau fiica ta, sau soţia care se odihneşte la sânul tău, sau prietenul tău la care ţii ca la sufletul tău, te vor îndemna în secret, zicând: Hai să mergem şi să slujim altor dumnezei! pe care nici tu şi nici părinţii tăi nu i-aţi cunoscut,

⁷ dintre dumnezeii popoarelor care vă înconjoară, aproape de tine sau departe de tine, de la o margine a pământului până la cealaltă margine a pământului,

⁸ să nu te învoieşti cu el, nici să nu-l asculţi; să n-arunci spre el o privire de milă, nici să nu-l cruţi, nici să nu-l ascunzi,

⁹ ci să-l omori; mâna ta să se ridice întâi asupra lui, ca să-l omori, şi pe urmă mâna întregului popor.

¹⁰ Să-l loveşti cu pietre până când moare, pentru că a căutat să te abată de la Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa captivităţii.

¹¹ În felul acesta tot Israelul va auzi şi se va teme, şi nu se va mai face un lucru atât de rău ca acesta în mijlocul tău.

¹² Dacă vei auzi în una din cetăţile tale, pe care ţi le-a dat Domnul, Dumnezeul tău ca să locuieşti acolo, spunându-se:

¹³ Nişte oameni răi, fiii lui Belial, au ieşit din mijlocul tău şi au amăgit pe locuitorii din cetatea lor, zicând: Să mergem şi să slujim altor dumnezei!, dumnezei pe care tu nu i-ai cunoscut,

¹⁴ atunci să faci cercetări, să cauţi şi să întrebi cu de-amănuntul. Şi dacă este adevărat şi este sigur că urâciunea aceasta s-a făcut în mijlocul vostru,

¹⁵ atunci să loveşti cu ascuţişul săbiei pe locuitorii cetăţii aceleia, s-o nimiceşti cu desăvârşire, împreună cu tot ce va fi în ea, şi să-i treci chiar şi vitele prin ascuţişul săbiei.

¹⁶ Să strângi toată prada în mijlocul pieţei şi să arzi în întregime cetatea şi toată prada ei, înaintea Domnului Dumnezeului tău: să rămână pentru totdeauna o ruină şi niciodată să nu fie rezidită.

¹⁷ Nimic să nu se lipească de mâna ta din lucrurile blestemate, ca să fie nimicite cu desăvârşire, pentru ca Domnul să Se întoarcă din iuţimea mâniei lui, să Se îndure de tine, să te ierte şi să te înmulţească, după cum a jurat părinţilor tăi,

¹⁸ dacă vei asculta de glasul Domnului Dumnezeului tău, păzind toate poruncile lui pe care ţi le poruncesc astăzi şi făcând ce este plăcut înaintea Domnului Dumnezeului tău.

14

¹ Voi sunteţi copiii Domnului Dumnezeului vostru; să nu vă faceţi tăieturi, nici să nu vă radeţi partea din faţă a capului {Lit: să nu vă faceţi o chelie între ochii voştri} pentru un mort.

² Căci tu eşti un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău, şi Domnul te-a ales dintre toate popoarele care sunt pe faţa pământului, ca să fii un popor al lui.

³ Să nu mănânci nici un lucru urâcios.

⁴ Acestea sunt animalele pe care să le mănânci: boul, oaia şi capra;

⁵ cerbul, căprioara şi bivolul; zimbrul, capra neagră, antilopa şi capra sălbatică.

⁶ Să mâncaţi din orice animal care are copita despicată în două şi rumegă.

⁷ Dar să nu mâncaţi din cele care numai rumegă, sau care au numai copita despicată şi unghia despărţită în două, cum ar fi: cămila, iepurele şi iepurele de casă, căci ele rumegă dar n-au copita despicată: să le priviţi ca necurate.

⁸ Să nu mâncaţi porcul, care are copita despicată, dar nu rumegă: să-l priviţi ca necurat. Să nu mâncaţi din carnea lor, nici să nu vă atingeţi de trupurile lor moarte.

⁹ Din toate animalele care sunt în ape, acestea sunt cele pe care le puteţi mânca: puteţi mânca tot ce are înotătoare şi solzi.

¹⁰ Dar să nu mâncaţi din ceea ce nu are înotătoare şi solzi; să le priviţi ca necurate.

¹¹ Să mâncaţi orice pasăre curată.

¹² Dar iată care sunt cele pe care nu le puteţi mânca: vulturul, gripsorul şi vulturul de mare;

¹³ şorecarul, şoimul, gaia şi tot ce ţine de soiul ei;

¹⁴ corbul şi toate soiurile lui;

¹⁵ struţul, bufniţa, pescăruşul, coroiul şi tot ce ţine de soiul lui;

¹⁶ huhurezul, cocostârcul şi lebăda;

¹⁷ pelicanul, corbul de mare şi eretele,

¹⁸ barza, bâtlanul, după specia lui, pupăza şi liliacul.

¹⁹ Şi orice târâtoare care zboară este necurată pentru voi: să nu mâncaţi din ea.

²⁰ Să mâncaţi orice pasăre curată.

²¹ Să nu mâncaţi nimic din ce moare de la sine; s-o dai străinului care va fi înăuntrul porţilor tale, ca s-o mănânce, sau o poţi vinde unui străin: căci voi sunteţi un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul vostru. Să nu fierbi iedul în laptele mamei lui.

²² Să iei zeciuiala din tot venitul seminţei tale, pe care ţi-l aduce ogorul în fiecare an.

²³ Şi să mănânci înaintea Domnului Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege ca să-Şi aşeze Numele acolo, zeciuiala din grâul tău, din mustul tău şi din untdelemnul tău, şi întâii-născuţi din cireada ta şi din turma ta, ca să înveţi să te temi întotdeauna de Domnul, Dumnezeul tău.

²⁴ Şi dacă drumul va fi prea lung pentru tine, aşa că nu-ţi vei putea duce zeciuiala acolo, din cauză că locul pe care şi-l va alege Domnul, Dumnezeul tău, ca să-Şi pună Numele lui acolo, va fi prea departe de tine, când te va binecuvânta Domnul, Dumnezeul tău,

²⁵ atunci, să-ţi schimbi zeciuiala în bani, să iei banii aceia în mână şi să te duci la locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău.

²⁶ Şi acolo să cheltui banii aceia pe orice-ţi va dori sufletul: pe boi, oi, vin şi băuturi tari sau pe orice doreşte sufletul tău; să mănânci acolo înaintea Domnului Dumnezeului tău şi să te bucuri, tu şi familia ta.

²⁷ Şi să nu părăseşti pe Levitul care este înăuntrul porţilor tale, căci el nu are nici parte, nici moştenire cu tine.

²⁸ la sfârşitul fiecărui al treilea an, să scoţi toată zeciuiala din venitul tău din anul acela şi s-o pui înăuntrul porţilor tale.

²⁹ Atunci să vină Levitul, (pentru că el n-are nici parte, nici moştenire cu tine) şi străinul, orfanul şi văduva, care vor fi înăuntrul porţilor tale, şi să mănânce şi să se sature, pentru ca Domnul, Dumnezeul tău să le binecuvânteze în toate lucrările pe care le vei face cu mâinile tale.

15

¹ La sfârşitul fiecăror şapte ani să faceţi o iertare de datorii.

² Şi iertarea se va face astfel: Fiecare creditor care a împrumutat pe aproapele său, să-i ierte împrumutul; să nu-l ceară de la aproapele său sau de la fratele său, pentru că a fost proclamată iertarea Domnului.

³ De la străin vei putea să-l ceri, dar mâna ta să lase ceea ce ai la fratele tău.

⁴ Totuşi, la tine să nu fie nici un sărac, căci Domnul te va binecuvânta în ţara pe care Domnul, Dumnezeul tău ţi-o dă ţie, ca s-o stăpâneşti ca moştenire;

⁵ numai să asculţi de glasul Domnului Dumnezeului tău şi să cauţi să împlineşti toate poruncile pe care ţi le poruncesc astăzi.

⁶ Căci Domnul, Dumnezeul tău te va binecuvânta, cum ţi-a promis, şi tu vei împrumuta multe popoare, dar tu nu vei împrumuta de la ele; şi tu vei stăpâni peste multe popoare, dar ele nu vor stăpâni peste tine.

⁷ Dacă va fi la tine vreun sărac dintre fraţii tăi, în vreuna din cetăţile tale, în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, să nu-ţi împietreşti inima şi să nu-ţi închizi mâna faţă de fratele tău în nevoie.

⁸ Ci să-i deschizi mâna şi să-l împrumuţi cu atât cât îi va fi de ajuns pentru nevoia în care se află.

⁹ Ai grijă să nu fie în inima ta un gând rău ca să zici: Se apropie al şaptelea an, anul de iertare!; şi ochiul tău să fie rău împotriva fratelui tău şi să nu-i dai. Şi aşa el să strige către Domnul împotriva ta şi să te faci vinovat de un păcat.

¹⁰ Dar tu să-i dai cu generozitate şi inima ta să nu se întristeze când îi vei da, căci pentru aceasta te va binecuvânta Domnul, Dumnezeul tău în toate lucrările mâinii tale.

¹¹ Căci niciodată săracul nu va lipsi din ţară, şi de aceea îţi poruncesc, zicând: Să-ţi deschizi larg mâna faţă de fratele tău, faţă de sărac şi faţă de cel lipsit din ţara ta.

¹² Şi dacă fratele tău, un evreu sau o evreică, îţi este vândut ţie şi-ţi slujeşte şase ani, atunci în al şaptelea an să-l laşi liber şi să plece de la tine.

¹³ Şi când îl vei elibera, să nu-l laşi să meargă cu mâna goală,

¹⁴ ci să-i dai daruri din turmele tale şi din aria ta şi din teascul tău; să-i dai din ce vei avea prin binecuvântarea Domnului Dumnezeului tău.

¹⁵ Să-ţi aduci aminte că şi tu ai fost sclav în ţara Egiptului şi că Domnul, Dumnezeul tău, te-a răscumpărat: de aceea îţi dau astăzi porunca aceasta.

¹⁶ Dacă însă sclavul tău îţi va zice: Nu vreau să plec de la tine, pentru că te iubeşte, pe tine şi casa ta, şi se simte bine la tine,

¹⁷ atunci să iei o sulă şi să-i găureşti urechea la uşă, şi să-ţi fie sclav pentru totdeauna. Tot aşa să faci şi cu sclava ta.

¹⁸ Să nu-ţi pară rău când îl vei lăsa să plece liber de la tine, pentru că, slujindu-ţi şase ani, el a făcut de două ori cât un om tocmit cu plata. Atunci Domnul, Dumnezeul tău te va binecuvânta în tot ce vei face.

¹⁹ Să închini Domnului Dumnezeului tău pe orice întâi-născut de parte bărbătească din cireada şi din turma ta. Să nu munceşti cu întâiul-născut al vacii tale şi să nu tunzi pe întâiul-născut al oilor tale.

²⁰ Să-l mănânci în fiecare an, tu şi familia ta, înaintea Domnului Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege El.

²¹ Iar dacă va fi în el vreun defect, dacă este şchiop sau orb sau are vreun alt defect trupesc, să nu-l aduci ca jertfă Domnului Dumnezeului tău.

²² Să-l mănânci înăuntrul porţilor tale: cel ce va fi necurat şi cel ce va fi curat, vor putea să-l mănânce amândoi, cum se mănâncă acum căprioara sau cerbul.

²³ Numai sângele să nu i-l mănânci, ci să-l verşi pe pământ, ca apa.

16

¹ Păzeşte luna Abib şi sărbătoreşte Paştele Domnului Dumnezeului tău; căci în luna Abib te-a scos Domnul, Dumnezeul tău din Egipt, noaptea.

² De aceea, să jertfeşti Paştele în cinstea Domnului Dumnezeului tău, din turme şi din cirezi, în locul pe care-l va alege Domnul ca să-Şi aşeze Numele acolo.

³ Cu Pastile să nu mănânci pâine dospită, ci timp de şapte zile să mănânci cu ele pâine nedospită, pâinea întristării, (căci ai ieşit în grabă din ţara Egiptului) ca în toate zilele vieţii tale să-ţi aduci aminte de ziua în care ai ieşit din ţara Egiptului.

⁴ Şi timp de şapte zile să nu se vadă pâine dospită la tine, pe tot teritoriul tău, şi nici o parte din carnea pe care o vei jertfi în seara celei dintâi zile să nu fie păstrată peste noapte până dimineaţa.

⁵ Nu vei putea să jertfeşti Paştele în vreuna din cetăţile tale, pe care ţi le dă Domnul, Dumnezeul tău, ca locuinţă,

⁶ ci în locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău, ca să-Şi aşeze Numele în el, acolo să jertfeşti Paştele, seara, la apusul soarelui, în timpul când ai ieşit din Egipt.

⁷ Să găteşti vita tăiată şi s-o mănânci în locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău. Şi dimineaţa să te întorci şi să te duci la corturile tale.

⁸ Şase zile să mănânci pâine nedospită şi a şaptea zi să fie o adunare de sărbătoare în cinstea Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ziua aceea.

⁹ Să numeri şapte săptămâni, începe să numeri cele şapte săptămâni de când vei începe seceratul grâului.

¹⁰ Apoi să ţii Sărbătoarea Săptămânilor pentru Domnul, Dumnezeul tău, cu daruri de bunăvoie aduse cu mâna ta, pe care să le dai după cum te-a binecuvântat Domnul, Dumnezeul tău;

¹¹ şi să te bucuri înaintea Domnului Dumnezeului tău, tu, fiul tău şi fiica ta, sclavul tău şi sclava ta, Levitul care este înăuntrul porţilor tale, străinul, orfanul şi văduva care vor fi în mijlocul tău, în locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău, ca să locuiască Numele lui acolo.

¹² Şi să-ţi aduci aminte că ai fost sclav în Egipt, şi să păzeşti şi să împlineşti legile acestea.

¹³ Să ţii Sărbătoarea Corturilor timp de şapte zile, după ce îţi vei strânge roadele din arie şi din teasc;

¹⁴ şi să te bucuri la sărbătoarea aceasta, tu, fiul tău şi fiica ta, sclavul tău şi sclava ta, Levitul, străinul, orfanul şi văduva care vor fi înăuntrul porţilor tale.

¹⁵ Timp de şapte zile să ţii sărbătoarea aceasta pentru Domnul, Dumnezeul tău, în locul pe care-l va alege Domnul; căci Domnul, Dumnezeul tău, te va binecuvânta în toate veniturile tale şi în toate lucrările mâinilor tale, şi de aceea să te bucuri.

¹⁶ De trei ori pe an, toţi bărbaţii să se prezinte înaintea Domnului Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege El: la Sărbătoarea Azimilor, la Sărbătoarea Săptămânilor şi la Sărbătoarea Corturilor. Să nu se prezinte cu mâinile goale înaintea Domnului.

¹⁷ Fiecare să dea ce va putea, după binecuvântarea pe care Domnul, Dumnezeul tău, i-a dat-o.

¹⁸ Să pui judecători şi conducători în toate cetăţile pe care ţi le dă Domnul, după seminţiile tale; şi ei să judece poporul cu dreptate.

¹⁹ Să nu strâmbi judecata; să nu fii parţial, nici să nu iei mită, căci mita orbeşte ochii celui înţelept şi pângăreşte cuvintele celui drept.

²⁰ Să urmăreşti numai dreptatea, ca să trăieşti şi să stăpâneşti ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.

²¹ Să nu-ţi aşezi nici un idol de lemn lângă altarul pe care îl vei ridica Domnului Dumnezeului tău.

²² Să nu ridici nici stâlpi idoleşti, pe care Domnul, Dumnezeul tău, îi urăşte.

17

¹ Să nu jertfeşti Domnului Dumnezeului tău vreun bou sau vreun miel care să aibă vreun cusur sau vreun defect trupesc; căci aceasta este o urâciune înaintea Domnului Dumnezeului tău.

² Dacă se va găsi în mijlocul tău, în vreuna din cetăţile pe care ţi le dă Domnul, Dumnezeul tău, un bărbat sau o femeie care să facă ce este rău înaintea Domnului Dumnezeului tău, călcând legământul lui,

³ care s-a dus şi a slujit altor dumnezei şi s-a închinat înaintea lor, fie soarelui, fie lunii sau oricui altcuiva din toată oştirea cerurilor, ceea ce Eu n-am poruncit,

⁴ şi dacă ţi se spune lucrul acesta şi ai auzit de el, atunci să cercetezi amănunţit. Şi, iată, dacă lucrul acesta este adevărat şi este bine întemeiat că urâciunea aceasta a fost făcută în Israel,

⁵ atunci să duci la porţile cetăţii tale pe bărbatul acela sau pe femeia aceea care a făcut această faptă rea şi să-i ucizi cu pietre.

⁶ Cel vinovat de moarte să fie omorât pe mărturia a doi sau trei martori; dar să nu fie omorât pe mărturia unui singur martor.

⁷ Mâna martorilor să se ridice cea dintâi asupra lui ca să-l omoare şi apoi mâna întregului popor. Să scoţi astfel răul din mijlocul tău.

⁸ Dacă ţi se va părea prea greu de judecat între un fel de vărsare de sânge şi alt fel de vărsare de sânge, între un fel de neînţelegere şi alt fel de neînţelegere, şi între un fel de lovitură şi alt fel de lovitură, dând astfel prilej de ceartă înăuntrul cetăţii tale, atunci să te scoli şi să te urci la locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău.

⁹ Şi să vii la preotul Levit şi la judecătorul care va fi în zilele acelea; să-i întrebi şi ei îţi vor spune sentinţa legii.

¹⁰ Şi tu să faci după sentinţa hotărâtă de ei în locul pe care-l va alege Domnul; şi tu să ai grijă să faci totul după cum te vor învăţa ei.

¹¹ Să faci după sentinţa legii pe care te vor învăţa ei şi după judecata pe care ţi-o vor spune ei; să nu te abaţi nici la dreapta, nici la stânga de la sentinţa pe care ţi-o vor spune ei.

¹² Şi omul care va lucra cu aroganţă şi nu va asculta de preotul care va fi pus acolo ca să slujească înaintea Domnului Dumnezeului tău, sau de judecător, omul acela să moară. Să scoţi astfel răul din mijlocul Iui Israel.

¹³ Atunci tot poporul va auzi şi se va teme şi nu va mai lucra cu aroganţă.

¹⁴ După ce vei intra în ţara pe bare ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău şi o vei stăpâni, şi după ce vei locui în ea şi vei zice: Voi pune peste mine un rege ca toate popoarele care sunt împrejurul meu,

¹⁵ atunci pe acela să-l pui peste tine ca rege pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău; să pui ca rege peste tine pe unul din mijlocul fraţilor tăi: nu vei putea să pui rege peste tine pe un străin, care nu este fratele tău.

¹⁶ Dar acesta să nu-şi înmulţească numărul cailor pentru sine, nici să nu întoarcă pe popor în Egipt, pentru a-şi spori numărul cailor, căci Domnul v-a zis: Să nu vă mai întoarceţi pe drumul acela.

¹⁷ Şi nici să nu aibă mai multe femei, ca să nu i se abată inima; şi să nu strângă mari grămezi de argint şi de aur.

¹⁸ Şi când se va aşeza pe tronul împărăţiei lui, să scrie pentru el într-o carte, o copie a acestei legi care este înaintea preoţilor leviţi.

¹⁹ Şi pe aceasta s-o aibă cu el şi s-o citească în toate zilele vieţii lui, ca să înveţe să se teamă de Domnul, Dumnezeul lui, să păzească şi să împlinească toate cuvintele din legea aceasta şi poruncile acestea,

²⁰ pentru ca inima lui să nu se înalţe mai presus de fraţii săi şi să nu se abată de la poruncile acestea nici la dreapta, nici la stânga, şi să aibă astfel multe zile în împărăţia lui, el şi copiii lui, în mijlocul lui Israel.

18

¹ Preoţii, Leviţii şi toată seminţia lui Levi să nu aibă nici parte, nici moştenire în Israel; ei să se hrănească din jertfele mistuite de foc ale Domnului şi din moştenirea lui.

² De aceea, ei nu vor avea moştenire în mijlocul fraţilor lor; Domnul este moştenirea lor, după cum le-a spus.

³ Acesta va fi dreptul preoţilor de la popor, de la cei care aduc o jertfă, fie bou, fie oaie: să dea preotului spata, fălcile şi pântecele.

⁴ Să-i dai cele dintâi roade din grâul tău, şi din mustul tău, şi din untdelemnul tău, şi prima lână din tunderea oilor tale.

⁵ Căci pe el l-a ales Domnul, Dumnezeul tău, dintre toate seminţiile tale, ca să stea şi să slujească în Numele Domnului, el şi fiii lui în veci.

⁶ Şi dacă un Levit va veni din vreo cetate de pe tot cuprinsul lui Israel, unde locuieşte, şi va veni cu toată dorinţa sufletului lui, în locul pe care-l va alege Domnul,

⁷ şi va sluji în Numele Domnului Dumnezeului său, ca toţi ceilalţi fraţi ai lui Leviţi, care stau înaintea Domnului,

⁸ atunci va primi ca hrană o parte la fel ca a celorlalţi, pe lângă ceea ce va ieşi din vânzarea averii lui părinteşti.

⁹ După ce vei intra în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, să nu înveţi să urmezi urâciunile acelor naţiuni.

¹⁰ Să nu se găsească între voi nimeni care să treacă pe fiul său sau pe fiica sa prin foc, nici unul care practică ghicirea, sau citirea în stele, nici unul care prezice viitorul, nici un vrăjitor,

¹¹ nici unul care rosteşte un blestem, nici un medium, nici un spiritist, nici unul care cheamă morţii.

¹² Căci oricine face astfel de lucruri este o urâciune înaintea Domnului; şi din cauza acestor urâciuni Domnul, Dumnezeul tău va alunga aceste naţiuni dinaintea ta.

¹³ Tu să fii fără vină înaintea Domnului Dumnezeului tău.

¹⁴ Căci naţiunile acestea, pe care le vei alunga, ascultă de cititorii în stele şi de ghicitori; dar ţie, Domnul, Dumnezeul tău nu-ţi permite să faci aşa ceva.

¹⁵ Domnul, Dumnezeul tău îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un Profet ca mine: de El să ascultaţi!

¹⁶ Astfel El va răspunde la cererea pe care ai făcut-o Domnului Dumnezeului tău la Horeb, în ziua adunării poporului, când ai zis: Să nu mai aud glasul Domnului Dumnezeului meu şi să nu mai văd acest foc mare, ca să nu mor.

¹⁷ Atunci Domnul mi-a zis: Ce au zis ei este bine.

¹⁸ le voi ridica din mijlocul fraţilor lor un Profet ca tine, voi pune cuvintele Mele în gura lui şi El le va spune tot ce-I voi porunci.

¹⁹ Şi dacă cineva nu va asculta de cuvintele Mele, pe care le va spune El în Numele Meu, Eu îi voi cere socoteală.

²⁰ Dar profetul care va avea îndrăzneala să vorbească în Numele Meu un cuvânt pe care nu-i voi porunci să-l spună, sau care va vorbi în numele altor dumnezei, profetul acela să fie pedepsit cu moartea.

²¹ Şi dacă vei zice în inima ta: Cum voi cunoaşte cuvântul pe care nu l-a spus Domnul?

²² Când un profet va spune ceva în Numele Domnului, iar lucrul acela nu se va întâmpla, nici nu se va dovedi adevărat, acela va fi cuvântul pe care nu l-a spus Domnul. Profetul acela l-a spus din îndrăzneală; să nu te temi de el.

19

¹ După ce Domnul, Dumnezeul tău va nimici popoarele, a căror ţară Domnul, Dumnezeul tău ţi-o dă ţie, şi tu le vei alunga şi vei locui în cetăţile lor şi în casele lor,

² să separi trei cetăţi în mijlocul ţării pe care Domnul, Dumnezeul tău ţi-o dă ca s-o stăpâneşti.

³ Să faci drumuri şi să împărţi în trei părţi graniţa ţării pe care ţi-o va da ca moştenire Domnul, Dumnezeul tău, pentru ca orice ucigaş să poată fugi în cetăţile acestea.

⁴ Legea aceasta să fie pentru ucigaşul care va fugi acolo ca să-şi scape viaţa, când va omorî fără voie pe aproapele său, pe care nu l-a urât în trecut.

⁵ De exemplu, un om se duce să taie lemne în pădure cu un alt om; ridică securea cu mâna ca să taie copacul, fierul alunecă din coadă, loveşte pe aproapele său şi-l omoară. Atunci el să fugă într-una din cetăţile acestea ca să-şi scape viaţa;

⁶ pentru ca nu cumva răzbunătorul sângelui să urmărească pe ucigaş, în timp ce-i este inima aprinsă de mânie, să-l ajungă, pentru că drumul este prea lung, şi să-l omoare, deşi acesta nu merita moartea, pentru că nu l-a urât în trecut pe aproapele său.

⁷ De aceea, îţi dau porunca aceasta: Să-ţi separi trei cetăţi.

⁸ Şi dacă Domnul, Dumnezeul tău îţi va lărgi teritoriile, cum a jurat părinţilor tăi, şi-ţi va da toată ţara pe care a promis părinţilor tăi că ţi-o va da,

⁹ dacă vei păzi şi vei împlini toate aceste porunci pe care ţi le poruncesc astăzi, ca să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău şi să umbli întotdeauna pe căile lui, atunci să mai adaugi încă trei cetăţi la cele trei,

¹⁰ ca sângele celui nevinovat să nu fie vărsat în ţara ta, pe care ţi-o dă ca moştenire Domnul, Dumnezeul tău, şi astfel să fii vinovat de crimă {Lit: vinovat de sânge}.

¹¹ Dar dacă un om urăşte pe aproapele său, şi-l pândeşte, şi se ridică împotriva lui şi-l loveşte aşa încât îl omoară, iar apoi fuge în una din aceste cetăţi,

¹² bătrânii din cetatea lui să trimită ca să-l aducă de acolo şi să-l dea în mâna răzbunătorului sângelui, ca să moară.

¹³ Să nu-ţi fie milă de el, ci să cureţi din Israel vina vărsării de sânge nevinovat, ca să-ţi meargă bine.

¹⁴ Să nu muţi piatra de graniţă a aproapelui tău, pe care au pus-o strămoşii tăi în moştenirea pe care o vei primi în ţara pe care ţi-o dă în stăpânire Domnul, Dumnezeul tău.

¹⁵ Să nu se ridice numai un singur martor împotriva cuiva pentru orice nedreptate sau pentru orice păcat pe care l-a făcut, ci un fapt să fie întemeiat pe mărturia depusă de doi sau de trei martori.

¹⁶ Dacă un martor mincinos se va ridica împotriva cuiva ca să mărturisească împotriva lui un lucru nedrept,

¹⁷ cei doi oameni, între care este neînţelegerea, să se prezinte înaintea Domnului, înaintea preoţilor şi a judecătorilor care vor fi în zilele acelea.

¹⁸ Şi judecătorii să facă cercetări amănunţite; şi dacă se va afla că martorul acela este martor mincinos şi că a mărturisit o minciună împotriva fratelui său,

¹⁹ atunci să-i faceţi aşa cum avea el de gând să-i facă fratelui său, şi aşa să cureţi răul din mijlocul tău.

²⁰ Şi ceilalţi vor auzi şi se vor teme, şi nu se va mai face un rău ca acesta în mijlocul tău.

²¹ Şi să n-ai nici o milă, ci să ceri viaţă pentru viaţă, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior.

20

¹ Când vei merge la război împotriva duşmanilor tăi şi vei vedea cai şi care şi un popor mai numeros decât tine, să nu te temi de ei, căci Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, este cu tine.

² Şi când veţi fi aproape de momentul luptei, preotul să vină şi să vorbească poporului.

³ Şi să le spună: Ascultă, Israele! Astăzi sunteţi aproape de luptă cu duşmanii voştri. Să nu vi se tulbure inima, să nu vă fie teamă, nu vă înspăimântaţi, nu vă îngroziţi înaintea lor.

⁴ Căci Cel care merge cu voi este Însuşi Domnul, Dumnezeul vostru, ca să lupte pentru voi împotriva duşmanilor voştri şi ca să vă mântuiască.

⁵ Şi ofiţerii să vorbească poporului, zicând: Care este bărbatul care a zidit o casă nouă şi nu a dedicat-o încă? Să meargă şi să se întoarcă la casa lui, ca să nu moară în luptă şi s-o dedice un alt om.

⁶ Şi care este bărbatul care a plantat o vie şi nu a mâncat încă din ea? Să meargă şi să se întoarcă acasă, ca să nu moară în luptă şi să mănânce altul din ea.

⁷ Şi care este bărbatul care s-a logodit cu o femeie şi nu s-a căsătorit cu ea? Să meargă şi să se întoarcă la casa lui, ca să nu moară în luptă şi să se căsătorească altul cu ea.

⁸ Ofiţerii să vorbească mai departe şi să spună: Cine este bărbatul care se teme şi are inima slabă? Să meargă şi să se întoarcă la casa lui, ca să nu moaie şi inima fraţilor lui.

⁹ Şi după ce ofiţerii vor termina de vorbit poporului, să pună pe căpitanii armatei să conducă poporul.

¹⁰ Când te vei apropia de o cetate ca să lupţi împotriva ei, să vesteşti o chemare la pace.

¹¹ Dacă-ţi primeşte oferta de pace şi-ţi deschide porţile, tot poporul care se va afla în ea să fie pus să-ţi dea tribut şi să-ţi slujească.

¹² Şi dacă nu face pace cu tine, ci vrea să facă război cu tine, atunci s o asediezi.

¹³ Şi, după ce Domnul, Dumnezeul tău o va da în mâinile tale, să loveşti cu ascuţişul săbiei pe toţi cei de parte bărbătească.

¹⁴ Dar să iei pentru tine femeile, copiii, vitele şi tot ce va mai fi în cetate, toată prada, şi să mănânci toată prada duşmanilor tăi, pe care ţi-a dat-o Domnul, Dumnezeul tău.

¹⁵ Aşa să faci cu toate cetăţile care vor fi foarte departe de tine, care nu sunt dintre cetăţile acestor popoare.

¹⁶ Dar în cetăţile popoarelor acestora, pe care Domnul, Dumnezeul tău ţi le dă ţie ca moştenire, să nu laşi cu viaţă nici un suflet.

¹⁷ Ci să nimiceşti cu desăvârşire popoarele acelea, pe hetiţi, pe amoriţi, pe canaaniţi, pe fereziţi, pe heviţi şi pe iebusiţi, cum ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău,

¹⁸ ca să nu vă înveţe să faceţi după toate urâciunile pe care le-au făcut ele pentru dumnezeii lor, şi să păcătuiţi astfel împotriva Domnului Dumnezeului vostru.

¹⁹ Când vei asedia o cetate pentru multă vreme, ca să faci război şi s-o cucereşti, pomii să nu-i strici, tăindu-i cu securea; ci să mănânci din ei şi să nu-i tai. Căci este oare pomul de pe câmp viaţa unui om, ca să-l nimiceşti în asediere?

²⁰ Numai copacii pe care-i vei şti că nu sunt pomi fructiferi, vei putea să-i distrugi şi să-i tai; şi vei putea să construieşti cu ei fortăreţe împotriva cetăţii care face război cu tine, până o vei supune.

21

¹ Dacă în ţara pe care ţi-o dă în stăpânire Domnul, Dumnezeul tău, se va găsi un om ucis, întins în mijlocul unui câmp, fără să se ştie cine l-a lovit,

² bătrânii şi judecătorii tăi să se ducă să măsoare depărtarea de la trupul mort până la cetăţile care sunt împrejurul celui ucis.

³ Şi bătrânii din cetatea care va fi cea mai apropiată de omul ucis să ia o viţea cu care nu s-a muncit şi care n-a tras în jug.

⁴ Şi bătrânii acelei cetăţi să aducă viţeaua într-o vale cu apă curgătoare, care nu se ară nici nu se seamănă, şi să taie gâtul viţelei în acea vale.

⁵ Atunci să se apropie preoţii, fiii lui Levi, căci pe ei i-a ales Domnul, Dumnezeul tău, ca să-I slujească şi să binecuvânteze în Numele Domnului, şi orice ceartă şi orice rănire să se judece după cuvintele lor.

⁶ Şi toţi bătrânii acelei cetăţi, care este cea mai apropiată de cel ucis, să-şi spele mâinile deasupra viţelei căreia i s-a tăiat capul în acea vale.

⁷ Şi ei să ia cuvântul şi să zică: Mâinile noastre n-au vărsat sângele acesta şi ochii noştri nu l-au văzut vărsându-se.

⁸ Iartă, Doamne, pe poporul Tău Israel, pe care l-ai răscumpărat; nu pune sângele nevinovat în socoteala poporului Tău Israel. Şi sângele acela nu-i va fi pus în socoteală.

⁹ Astfel trebuie să cureţi din mijlocul tău sângele nevinovat, făcând ce este plăcut înaintea Domnului.

¹⁰ Când vei merge la război împotriva duşmanilor tăi, şi Domnul, Dumnezeul tău îi va da în mâinile tale, şi-i vei lua prinşi,

¹¹ şi între cei prinşi vei vedea o femeie frumoasă, şi îţi va plăcea, şi vei dori s-o iei de soţie,

¹² atunci s-o duci la tine acasă. Ea să-şi radă capul şi să-şi taie unghiile.

¹³ Să-şi schimbe hainele captivităţii ei, să locuiască în casa ta şi să plângă pe tatăl şi pe mama sa o lună întreagă; şi după aceea poţi intra la ea ca să-i fii soţ şi ea să-ţi fie soţie.

¹⁴ Şi dacă nu-ţi va mai plăcea, s-o laşi să plece unde va dori, dar n-o vei putea vinde pe argint, nici să te porţi cu ea ca şi cu o sclavă, pentru că ai umilit-o.

¹⁵ Dacă un bărbat care are două soţii, iubeşte pe una, dar pe cealaltă n-o iubeşte, şi amândouă i-au născut fii, şi cea iubită şi cea neiubită; şi dacă fiul cel întâi-născut va fi al celei neiubite,

¹⁶ când îşi va împărţi averile între fiii lui, nu va putea face întâi-născut pe fiul aceleia pe care o iubeşte în locul fiului aceleia pe care n-o iubeşte, care este întâiul-născut,

¹⁷ ci să recunoască de întâi-născut pe fiul aceleia pe care n-o iubeşte şi să-i dea o parte dublă din tot ce are; căci fiul acesta este cel dintâi rod al puterii lui şi lui i se cuvine dreptul de întâi-născut.

¹⁸ Dacă un om are un fiu neascultător şi răzvrătit, care nu va asculta de glasul tatălui său sau de glasul mamei lui, şi nu-i ascultă nici chiar după ce l-au disciplinat,

¹⁹ atunci tatăl lui şi mama lui să-l ia şi să-l ducă la bătrânii cetăţii lui şi la poarta locului lui.

²⁰ Şi să spună bătrânilor cetăţii lui: Iată, fiul nostru este neascultător şi răzvrătit, nu ascultă de glasul nostru şi este lacom şi beţiv.

²¹ Şi toţi oamenii din cetatea lui să-l ucidă cu pietre, ca să moară. Astfel să cureţi răul din mijlocul tău; şi tot Israelul va auzi şi se va teme.

²² Dacă cineva a făcut un păcat care merită pedeapsa cu moartea, este condamnat la moarte şi tu-l vei spânzura de un lemn,

²³ trupul lui să nu rămână peste noapte pe lemn, ci să-l îngropi în aceeaşi zi, căci cel spânzurat este blestemat înaintea lui Dumnezeu, ca să nu-ţi pângăreşti ţara pe care ţi-a dat-o de moştenire Domnul, Dumnezeul tău.

22

¹ Dacă vezi rătăcindu-se boul sau oaia fratelui tău, să nu le ocoleşti, ci să le aduci la fratele tău.

² Dacă fratele tău nu locuieşte lângă tine, sau dacă nu-l cunoşti, să duci animalul la tine acasă şi să rămână la tine până când îl va căuta fratele tău; şi atunci să i-l înapoiezi.

³ Tot aşa să faci şi cu măgarul lui, tot aşa să faci şi cu haina lui, şi tot aşa să faci cu orice lucru al fratelui tău, pe care l-a pierdut el şi l-ai găsit tu, să nu le ocoleşti.

⁴ Dacă vezi măgarul fratelui tău sau boul lui căzut pe drum, să nu-l ocoleşti, ci să-i ajuţi să-l ridice.

⁵ Femeia să nu poarte îmbrăcăminte bărbătească şi bărbatul să nu se îmbrace cu haine femeieşti; căci oricine face lucrul acesta este o urâciune înaintea Domnului Dumnezeului tău.

⁶ Dacă vei găsi un cuib de pasăre înaintea ta, într-un copac sau pe drum, cu pui în el sau cu ouă şi mama lor va sta peste pui sau peste ouă, să nu iei pe mamă cu puii ei împreună,

⁷ ci să dai drumul mamei şi să nu iei decât puii, ca să-ţi meargă bine şi să ai zile multe.

⁸ Când zideşti o casă nouă, să-ţi faci un parapet împrejurul acoperişului, ca să nu aduci vină de sânge asupra casei tale, dacă s-ar întâmpla să cadă cineva de pe ea.

⁹ Să nu semeni în via ta două feluri de seminţe, ca nu cumva rodul seminţei pe care ai semănat-o şi rodul viei să fie întinate.

¹⁰ Să nu ari cu un bou şi cu un măgar înjugaţi împreună.

¹¹ Să nu porţi o haină ţesută din mai multe fire, din lână şi din in împreună.

¹² Să faci ciucuri la cele patru colţuri ale hainei cu care te vei înveli.

¹³ Dacă un om îşi ia o soţie, se împreunează cu ea şi apoi o urăşte

¹⁴ şi o învinuieşte de fapte ruşinoase, îi scoate nume rău şi zice: Am luat pe femeia aceasta şi când am venit la ea, n-am găsit-o fecioară,

¹⁵ atunci tatăl şi mama fetei să ia semnele fecioriei ei şi să le aducă la poartă înaintea bătrânilor cetăţii.

¹⁶ Tatăl fetei să spună bătrânilor: Am dat pe fiica mea de soţie omului acestuia şi el a început s-o urască;

¹⁷ acum o învinuieşte de lucruri ruşinoase, zicând: N-am găsit fecioară pe fiica ta. Dar iată semnele fecioriei fiicei mele. Şi să desfacă haina ei înaintea bătrânilor cetăţii.

¹⁸ Bătrânii cetăţii să ia atunci pe omul acela şi să-l pedepsească;

¹⁹ şi, pentru că a scos nume rău unei fecioare din Israel, să-l amendeze cu o sută de sicii de argint, pe care să-i dea tatălui fetei. Ea să rămână soţia lui şi el nu va putea s-o alunge toată viaţa lui.

²⁰ Dar dacă lucrul acesta este adevărat, dacă fata n-a fost găsită fecioară,

²¹ atunci să scoată pe fată la uşa casei tatălui ei şi oamenii din cetatea ei s-o ucidă cu pietre, ca să moară, fiindcă a făcut un lucru oribil în Israel, desfrânându-se în casa tatălui ei. Să cureţi astfel răul din mijlocul tău.

²² Dacă se va găsi un bărbat culcat cu o femeie căsătorită, să moară amândoi, bărbatul care s-a culcat cu femeia şi femeia; să cureţi astfel răul din mijlocul lui Israel.

²³ Dacă o fată fecioară este logodită cu un bărbat şi o întâlneşte un om în cetate şi se culcă cu ea,

²⁴ să-i aduceţi pe amândoi la poarta cetăţii, să-i ucideţi cu pietre, ca să moară amândoi: pe fată, pentru că n-a ţipat fiind în cetate, şi pe bărbat, pentru că a necinstit pe soţia aproapelui său. Să cureţi astfel răul din mijlocul tău.

²⁵ Dar dacă un om întâlneşte în câmp pe o fată logodită, o ia cu forţa şi se culcă cu ea, atunci numai omul care s-a culcat cu ea să fie pedepsit cu moartea.

²⁶ Dar fetei să nu-i faci nimic; ea nu este vinovată de un păcat vrednic de moarte; căci în acest caz ea este ca şi cu un om care se aruncă asupra aproapelui lui şi-l omoară,

²⁷ pentru că el a găsit-o singură în câmp şi fata cea logodită a strigat, dar n-a fost nimeni care s-o scape.

²⁸ Dacă un om întâlneşte o fată fecioară nelogodită, o ia cu forţa şi se culcă cu ea, şi sunt prinşi,

²⁹ omul care s-a culcat cu ea să dea tatălui fetei cincizeci de sicii de argint; şi, pentru că a necinstit-o, s-o ia de soţie, şi nu va putea s-o alunge toată viaţa lui.

³⁰ Nimeni să nu ia pe soţia tatălui său, nici să nu ridice învelitoarea tatălui său.

23

¹ Nici un bărbat care are organele genitale zdrobite sau tăiate să nu intre în adunarea Domnului.

² Cel născut nelegitim să nu intre în adunarea Domnului; nici chiar a zecea generaţie a lui să nu intre în adunarea Domnului.

³ Amonitul sau moabitul să nu intre în adunarea Domnului; nici chiar a zecea generaţie a lor să nu intre în adunarea Domnului, pe vecie,

⁴ pentru că nu v-au întâmpinat cu pâine şi cu apă, pe drum, când aţi ieşit din Egipt; şi pentru că au plătit pe Balaam, fiul lui Beor, din Petor, din Mesopotamia, ca să te blesteme.

⁵ Dar Domnul, Dumnezeul tău n-a vrut să asculte pe Balaam, ci Domnul, Dumnezeul tău a schimbat blestemul acela în binecuvântare, pentru că Domnul, Dumnezeul tău te-a iubit.

⁶ Niciodată să nu-ţi pese nici de pacea lor, nici de prosperitatea lor, în toate zilele vieţii tale, pe vecie.

⁷ Să nu urăşti pe edomit, căci este fratele tău; să nu urăşti pe egiptean, căci ai fost străin în ţara lui.

⁸ Fiii care li se vor naşte acestora, în a treia generaţie, să intre în adunarea Domnului.

⁹ Când vei ieşi cu armata împotriva duşmanilor tăi, fereşte-te de orice lucru rău.

¹⁰ Dacă va fi între voi vreun bărbat care este necurat din cauza unei poluţii nocturne, atunci acela trebuie să iasă din tabără şi să nu se întoarcă în tabără.

¹¹ Dar când se apropie seara, acela să se spele cu apă şi, după asfinţitul soarelui, va putea să se întoarcă în tabără.

¹² Să ai un loc afară din tabără şi acolo să ieşi afară.

¹³ Şi în echipamentul tău de război să ai o lopată şi când ieşi afară pentru nevoile tale să sapi cu ea şi apoi să te-ntorci să-ţi acoperi materia fecală.

¹⁴ Căci Domnul, Dumnezeul tău umblă prin mijlocul taberei tale, ca să te ocrotească şi să-ţi dea în mână pe duşmanii tăi; de aceea tabăra ta să fie sfântă, pentru ca El să nu vadă la tine nici un lucru necurat şi astfel să Se ducă de la tine.

¹⁵ Să nu dai înapoi stăpânului său pe sclavul care a fugit la tine de la stăpânul său.

¹⁶ Să locuiască la tine, în mijlocul tău, în locul pe care-l va alege el, în una din cetăţile tale, unde-i va plăcea; să nu te porţi nedrept cu el.

¹⁷ Să nu fie nici o prostituată între fetele lui Israel şi să nu fie nici un sodomit între fiii lui Israel.

¹⁸ Să n-aduci în casa Domnului Dumnezeului tău, câştigul unei prostituate, nici preţul unui câine, ca un dar pentru împlinirea unui jurământ; căci amândouă acestea sunt o urâciune înaintea Domnului Dumnezeului tău.

¹⁹ Să nu ceri nici o dobândă de la fratele tău; nici pentru bani, nici pentru hrană, nici pentru nimic care se împrumută cu dobândă.

²⁰ De la străin vei putea să iei dobândă, dar de la fratele tău să nu ceri dobândă, pentru ca Domnul, Dumnezeul tău să te binecuvânteze în tot ce vei face în ţara pe care o vei lua în stăpânire.

²¹ Când vei face un jurământ Domnului Dumnezeului tău, să nu întârzii să-l împlineşti; căci Domnul, Dumnezeul tău îţi va cere socoteală şi neîmplinindu-l vei avea un păcat asupra ta.

²² Dar dacă te vei abţine să faci un jurământ, nu faci un păcat.

²³ Dar să păzeşti şi să faci ce-ţi va ieşi de pe buze, jurămintele pe care le vei face de bunăvoie Domnului Dumnezeului tău şi pe care le-ai promis cu gura ta.

²⁴ Când vei intra în via aproapelui tău, vei putea să mănânci atâţia struguri câţi vei dori, dar să nu pui nici unul în vas.

²⁵ Când vei intra în holdele aproapelui tău, vei putea să culegi spice cu mâna, dar să nu pui secera în holdele aproapelui tău.

24

¹ Când un bărbat îşi va lua o soţie şi se căsătoreşte cu ea, şi se întâmplă că ea nu mai are trecere înaintea lui, pentru că a descoperit ceva necurat în ea, atunci el să-i scrie o carte de despărţire şi, după ce i-o va da în mână, s-o lase să plece din casa lui.

² Şi după ce a ieşit din casa lui, poate să se ducă şi să se căsătorească după un alt bărbat.

³ Şi dacă şi acesta din urmă începe s-o urască şi îi scrie o carte de despărţire, o dă în mâna ei şi îi dă drumul să plece din casa lui, sau dacă soţul din urmă, care a luat-o de soţie, moare,

⁴ atunci soţul dintâi, care a scos-o din casa lui, nu va putea s-o ia încă o dată de soţie, după ce ea s-a pângărit, căci lucrul acesta este o urâciune înaintea Domnului, iar tu să nu aduci păcat asupra ţării pe care ţi-o dă ca moştenire Domnul, Dumnezeul tău.

⁵ Când un om şi-a luat de curând o soţie, să nu se ducă la armată şi să nu-i dai nici o sarcină în responsabilitatea lui, ci să stea acasă un an şi să facă fericită pe soţia pe care a luat-o.

⁶ Nici un om să nu ia drept garanţie râşniţa sau piatra de moară de deasupra, căci ar însemna să iei garanţie însăşi viaţa cuiva.

⁷ Dacă se va găsi cineva care să fi furat pe vreunul din fraţii lui dintre copiii lui Israel, şi se poartă rău cu el, sau îl vinde, hoţul acela să fie pedepsit cu moartea, şi astfel să scoţi răul din mijlocul tău.

⁸ Ia seama bine şi păzeşte-te de rana leprei, şi să faceţi tot ce vă vor învăţa preoţii dintre Leviţi; şi să căutaţi să faceţi aşa cum le-am poruncit Eu.

⁹ Adu-ţi aminte ce a făcut Domnul, Dumnezeul tău, lui Miriam, pe drum, după ce aţi ieşit din Egipt.

¹⁰ Dacă ai dat ceva cu împrumut aproapelui tău, să nu intri în casa lui ca să-i iei lucrul pus garanţie.

¹¹ Tu să stai afară şi omul căruia i-ai împrumutat să-ţi aducă afară lucrul pus garanţie.

¹² Şi dacă omul acela este sărac, să nu te culci cu lucrul luat garanţie de la el.

¹³ Să-i dai înapoi garanţia la apusul soarelui, ca să se culce în haina lui şi să te binecuvânteze; şi lucrul acesta ţi se va socoti ca un lucru bun înaintea Domnului Dumnezeului tău.

¹⁴ Să nu nedreptăţeşti pe muncitorul sărac şi în nevoie, fie că este dintre fraţii tăi, fie că este dintre străinii care locuiesc în ţara ta, în cetăţile tale.

¹⁵ Să-i dai plata pentru ziua lui înainte de asfinţitul soarelui, căci este sărac şi o doreşte mult. Astfel va striga către Domnul mi potriva ta şi te-ai face vinovat de un păcat.

¹⁶ Să nu omori pe părinţi pentru copii şi să nu omori pe copii pentru părinţi, fiecare să fie omorât pentru păcatul lui.

¹⁷ Să nu perverteşti judecata străinului şi nici a orfanului, nici să nu iei garanţie haina unei văduve.

¹⁸ Să-ţi aduci aminte că ai fost sclav în Egipt şi că Domnul, Dumnezeul tău te-a răscumpărat de acolo: de aceea, îţi poruncesc să faci acest lucru.

¹⁹ Când îţi vei secera recolta în ogorul tău şi vei uita un snop pe câmp, să nu te întorci să-l iei: să fie al străinului, al orfanului şi al văduvei, pentru ca Domnul, Dumnezeul tău să te binecuvânteze în tot lucrul mâinilor tale.

²⁰ Când îţi vei scutura măslinii, să nu culegi a doua oară roadele rămase pe ramuri: ele să fie ale străinului, ale orfanului şi ale văduvei.

²¹ Când îţi vei culege via, să nu culegi a doua oară ciorchinii care rămân în urma ta: ei să fie ai străinului, ai orfanului şi ai văduvei.

²² Adu-ţi aminte că ai fost sclav în ţara Egiptului; de aceea îţi poruncesc să faci lucrul acesta.

25

¹ Când se va naşte o ceartă între oameni şi se vor prezenta înaintea judecătorilor ca să fie judecaţi, ei să îndreptăţească pe cel drept şi să condamne pe cel vinovat.

² Şi dacă cel vinovat merită să fie bătut, atunci judecătorul să poruncească să fie întins pe pământ şi să-i atribuie, în faţa lui, un număr de lovituri, potrivit cu măsura vinei lui.

³ Poţi să-i dai patruzeci de lovituri, dar nu mai mult, ca nu cumva dându-i mai multe lovituri decât atât, fratele tău să fie înjosit înaintea ta.

⁴ Să nu legi gura boului când treieră grâul.

⁵ Când fraţii vor locui împreună şi unul din ei va muri fără să lase copii, soţia mortului să nu se mărite afară cu un străin, ci cumnatul ei să se ducă la ea, s-o ia de soţie şi să-şi facă datoria de cumnat faţă de ea.

⁶ Şi se va întâmpla că, întâiul-născut pe care-l va naşte ea, va duce mai departe numele fratelui celui mort, ca numele lui să nu se şteargă din Israel.

⁷ Şi dacă omul acesta nu vrea să ia pe cumnată-sa, atunci cumnată-sa să se urce la bătrânii de la poarta cetăţii şi să zică: Cumnatul meu refuză să ridice în Israel numele fratelui său, nu vrea să împlinească faţă de mine datoria de cumnat.

⁸ Bătrânii cetăţii să-l cheme şi să-i vorbească; şi dacă el insistă şi zice: nu vreau s-o iau,

⁹ atunci cumnată-sa să se apropie de el în faţa bătrânilor, să-i scoată încălţămintea din picior şi să-l scuipe în faţă. Să ia cuvântul şi să zică: Aşa să se facă omului care nu vrea să ridice casa fratelui său.

¹⁰ Şi casa lui să se cheme în Israel: casa celui descălţat.

¹¹ Când doi oameni se vor certa unul cu altul şi soţia unuia se va apropia să scape pe soţul ei din mâna celui ce-l loveşte, dacă întinde mâna şi prinde pe acesta din urmă de părţile genitale,

¹² să-i tai palma mâinii; să n-ai nici o milă de ea.

¹³ Să n-ai în sacul tău două feluri de greutăţi, una grea şi alta uşoară.

¹⁴ Să n-ai în casă două feluri de măsurători, una mare şi alta mică.

¹⁵ Ci să ai o greutate precisă şi dreaptă, să ai o măsurătoare precisă şi dreaptă, pentru ca zilele tale să fie înmulţite în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.

¹⁶ Căci oricine face aceste lucruri, oricine săvârşeşte o nedreptate, este o urâciune înaintea Domnului Dumnezeului tău.

¹⁷ Adu-ţi aminte ce ţi-a făcut Amalec, pe drum, la ieşirea voastră din Egipt:

¹⁸ cum ţi-a ieşit înainte în drum şi, fără nici o teamă de Dumnezeu, a atacat pe toţi cei slabi din rândurile de dinapoi, când erai obosit şi sleit de puteri.

¹⁹ Când îţi va da Domnul, Dumnezeul tău odihnă de toţi duşmanii care te înconjoară, în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău ca s-o stăpâneşti ca moştenire, să ştergi amintirea lui Amalec de sub cer; să nu uiţi cumva lucrul acesta.

26

¹ Când vei intra în ţara pe care ţi-o dă de moştenire Domnul, Dumnezeul tău, când o vei stăpâni şi vei locui în ea,

² Să iei cele dintâi roade din toate roadele pe care le vei scoate din pământ, pe care le vei aduna din ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, să le pui într-un coş şi să te duci la locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău, ca să facă să locuiască Numele lui acolo.

³ Să te duci la preotul care va fi în zilele acelea şi să-i spui: Mărturisesc astăzi înaintea Domnului Dumnezeului tău, că am intrat în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor noştri că ne-o va da.

⁴ Preotul să ia coşul din mâna ta şi să-l pună înaintea altarului Domnului Dumnezeului tău.

⁵ Apoi să iei iarăşi cuvântul şi să spui înaintea Domnului Dumnezeului tău: Tatăl meu era un arameu, era gata să piară; s-a coborât în Egipt şi a locuit acolo cu puţini oameni, şi acolo a devenit un popor mare, puternic şi numeros.

⁶ Şi Egiptenii s-au purtat rău cu noi, ne-au asuprit şi ne-au supus la grea captivitate.

⁷ Noi am strigat către Domnul, Dumnezeul părinţilor noştri, Domnul ne-a auzit glasul şi S-a uitat la asuprirea noastră şi la chinurile şi necazurile noastre.

⁸ Şi Domnul ne-a scos din Egipt cu mână tare şi cu braţ întins, cu arătări înfricoşătoare, cu semne şi cu minuni.

⁹ El ne-a adus în locul acesta şi ne-a dat ţara aceasta, ţară în care curge lapte şi miere.

¹⁰ Şi acum, iată, aduc cele dintâi roade ale pământului, pe care Tu, Doamne, mi le-ai dat. Să le pui înaintea Domnului Dumnezeului tău şi să te închini înaintea Domnului Dumnezeului tău.

¹¹ Şi apoi să te bucuri, tu şi Levitul şi străinul care locuiesc în mijlocul tău, de toate bunătăţile pe care ţi le-a dat Domnul, Dumnezeul tău, ţie şi casei tale.

¹² După ce vei termina de luat toată zeciuiala din roadele tale, în anul al treilea, anul zeciuielii, s-o dai Levitului, străinului, orfanului şi văduvei, ca ei să le mănânce în cetăţile tale şi să se sature.

¹³ Şi să spui înaintea Domnului Dumnezeului tău: Am scos din casa mea ce este sfinţit şi le-am dat Levitului, străinului, orfanului şi văduvei, după toate poruncile pe care mi le-ai poruncit Tu; n-am călcat poruncile Tale, nici nu le-am uitat.

¹⁴ N-am mâncat nimic din ele în timpul meu de doliu, nici n-am dat din ele pentru vreo întrebuinţare necurată şi n-am dat nimic din ele pentru un mort; am ascultat de glasul Domnului Dumnezeului meu, am lucrat după toate poruncile pe care mi le-ai poruncit.

¹⁵ Priveşte din locaşul Tău cel sfânt, din ceruri, şi binecuvântează pe poporul tău Israel şi ţara pe care ne-ai dat-o, cum ai jurat părinţilor noştri, ţară în care curge lapte şi miere.

¹⁶ Astăzi, Domnul, Dumnezeul tău, îţi porunceşte să împlineşti legile şi judecăţile acestea; să le împlineşti din toată inima ta şi din tot sufletul tău.

¹⁷ Astăzi tu ai mărturisit înaintea Domnului că El va fi Dumnezeul tău, că vei umbla în căile lui, vei păzi legile, poruncile şi judecăţile lui şi vei asculta de glasul lui.

¹⁸ Şi astăzi Domnul ţi-a mărturisit că vei fi poporul lui iubit, cum ţi-a promis, ca să păzeşti toate poruncile lui

¹⁹ şi ca să te înalţe, mai presus de toate naţiunile pe care le-a făcut, în laudă, în faimă şi în măreţie, şi să fii un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău, cum a spus.

27

¹ Moise şi bătrânii lui Israel au dat următoarea poruncă poporului: Păziţi toate poruncile pe care vi le dau astăzi.

² După ce veţi trece Iordanul, ca să intraţi în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, să ridici nişte pietre mari şi să le tencuieşti cu var.

³ Să scrii pe pietrele acestea toate cuvintele acestei legi, după ce vei trece Iordanul, ca să intri în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, ţară în care curge lapte şi miere, cum ţi-a spus Domnul, Dumnezeul părinţilor tăi.

⁴ După ce veţi trece Iordanul, să ridicaţi pe Muntele Ebal pietrele acestea, pe care vă poruncesc azi să le ridicaţi, şi să le tencuiţi cu var.

⁵ Acolo, să zideşti un altar Domnului Dumnezeului tău, un altar de pietre, peste care să nu treacă fierul.

⁶ Să zideşti altarul Domnului Dumnezeului tău, din pietre întregi. Să aduci pe altarul acesta arderi-de-tot Domnului Dumnezeului tău.

⁷ Să aduci jertfe de mulţumire şi să mănânci acolo, şi să te bucuri înaintea Domnului Dumnezeului tău.

⁸ Şi să scrii pe pietrele acestea toate cuvintele legii acesteia, gravându-le foarte clar.

⁹ Moise şi preoţii dintre Leviţi au vorbit întregului Israel şi au zis: Israele, ia aminte şi ascultă; astăzi tu ai devenit poporul Domnului Dumnezeului tău.

¹⁰ De aceea, să asculţi de glasul Domnului Dumnezeului tău şi să împlineşti poruncile şi legile lui pe care ţi le dau astăzi.

¹¹ Şi în aceeaşi zi, Moise a mai dat următoarea poruncă poporului:

¹² după ce veţi trece Iordanul, Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Iosif şi Beniamin să stea pe Muntele Garizim, ca să binecuvânteze poporul;

¹³ iar Ruben, Gad, Aşer, Zabulon, Dan şi Neftali să stea pe Muntele Ebal, ca să rostească blestemul.

¹⁴ Şi Leviţii să ia cuvântul şi să spună cu glas tare către toţi bărbaţii lui Israel:

¹⁵ Blestemat să fie omul care va face un chip cioplit sau un chip turnat, căci este o urâciune înaintea Domnului, un lucru ieşit din mâini de meşter, şi care-l va pune într-un loc ascuns! Şi tot poporul să răspundă şi să zică: Amin!

¹⁶ Blestemat să fie cel ce va nesocoti pe tatăl său şi pe mama sa! Şi tot poporul să zică: Amin!

¹⁷ Blestemat să fie cel care va muta piatra de graniţă a aproapelui său! Şi tot poporul să zică: Amin!

¹⁸ Blestemat să fie cel ce va face pe un orb să rătăcească pe drum! Şi tot poporul să răspundă: Amin!

¹⁹ Blestemat să fie cel ce se atinge de dreptul străinului, al orfanului şi al văduvei! Şi tot poporul să zică: Amin!

²⁰ Blestemat să fie cel ce se va culca împreună cu soţia tatălui său, căci ridică învelitoarea tatălui său! Şi tot poporul să zică: Amin!

²¹ Blestemat să fie cel ce se va culca împreună cu orice animal! Şi tot poporul să zică: Amin!

²² Blestemat să fie cel ce se va culca cu sora sa, fiica tatălui său sau fiica mamei sale! Şi tot poporul să zică: Amin!

²³ Blestemat să fie cel ce se va culca împreună cu soacra sa! Şi tot poporul să zică: Amin!

²⁴ Blestemat să fie cel ce va lovi pe aproapele lui în ascuns! Şi tot poporul să zică: Amin!

²⁵ Blestemat să fie cel ce va primi un dar ca să verse sângele celui nevinovat! Şi tot poporul să zică: Amin!

²⁶ Blestemat să fie cine nu va împlini cuvintele legii acesteia şi cine nu le va face! Şi tot poporul să zică: Amin!

28

¹ Dacă vei asculta de glasul Domnului Dumnezeului tău, păzind şi împlinind toate poruncile lui pe care ţi le poruncesc astăzi, Domnul, Dumnezeul tău te va ridica mai presus de toate naţiunile pământului.

² Şi toate aceste binecuvântări vor veni peste tine şi vei avea parte de ele, dacă vei asculta de glasul Domnului Dumnezeului tău:

³ Vei fi binecuvântat în cetate şi vei fi binecuvântat la câmp.

⁴ Binecuvântat va fi rodul pântecelui tău, rodul pământului tău, rodul turmelor tale, fătul vitelor tale şi turmele oilor tale.

⁵ Coşniţa ta şi covată ta vor fi binecuvântate.

⁶ Vei fi binecuvântat la venirea ta, şi vei fi binecuvântat la plecarea ta.

⁷ Domnul îţi va da biruinţă asupra duşmanilor tăi care se vor ridica împotriva ta; vor ieşi înaintea ta pe un drum şi vor fugi dinaintea ta pe şapte drumuri.

⁸ Domnul va porunci ca binecuvântarea să fie cu tine în grânarele tale şi în toate lucrurile pe care vei pune mâna; şi El te va binecuvânta în ţara pe care Domnul, Dumnezeul tău ţi-o dă.

⁹ Vei fi pentru Domnul un popor sfânt, cum Ţi-a jurat El, dacă vei păzi poruncile Domnului Dumnezeului tău, şi vei umbla pe căile lui.

¹⁰ Şi toate popoarele pământului vor vedea că tu eşti chemat după Numele Domnului şi se vor teme de tine.

¹¹ Şi Domnul te va face să ai bunătăţi din abundenţă, în rodul trupului tău, în rodul turmelor tale şi în rodul pământului tău, în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da.

¹² Domnul îţi va deschide comoara lui cea bună, cerul, ca să dea ploaie pământului tău la vreme şi ca să binecuvânteze tot lucrul mâinilor tale; vei da cu împrumut multor naţiuni, dar tu nu vei împrumuta.

¹³ Şi Domnul te va face să fii cap, nu coadă; totdeauna vei fi deasupra şi niciodată nu vei fi jos, dacă vei asculta de poruncile Domnului Dumnezeului tău, pe care ţi le poruncesc astăzi, dacă le vei păzi şi le vei împlini

¹⁴ şi nu te vei abate nici la dreapta, nici la stânga de la toate cuvintele pe care vi le poruncesc astăzi, ca să vă duceţi după alţi dumnezei şi să le slujiţi.

¹⁵ Dar dacă nu vei asculta de glasul Domnului Dumnezeului tău, dacă nu vei păzi şi nu vei împlini toate poruncile lui şi toate legile lui, pe care ţi le poruncesc astăzi, atunci toate aceste blesteme vor veni peste tine şi vei avea parte de ele:

¹⁶ Vei fi blestemat în cetate şi vei fi blestemat pe câmp.

¹⁷ Coşniţa şi covată ta vor fi blestemate.

¹⁸ Blestemat va fi rodul trupului tău, rodul pământului tău, fătul vitelor tale şi al turmelor oilor tale.

¹⁹ Vei fi blestemat la venirea ta şi vei fi blestemat la plecarea ta.

²⁰ Domnul va trimite împotriva ta blestemul, tulburarea şi ameninţarea, în mijlocul tuturor lucrurilor de care te vei apuca, până vei fi nimicit, până vei pieri curând, din cauza răutăţii faptelor tale, prin care M-ai părăsit.

²¹ Domnul va trimite peste tine ciuma, până te va nimici din ţara în care mergi ca s-o stăpâneşti.

²² Domnul te va lovi cu tuberculoză, cu febră, cu inflamaţie, cu căldură arzătoare, cu secetă, cu rugină în grâu şi cu tăciune, care te vor urmări până vei pieri.

²³ Cerul deasupra capului tău va fi de aramă şi pământul sub tine va fi de fier.

²⁴ Domnul va trimite ţării tale în loc de ploaie, praf şi pulbere, care vor cădea din cer peste tine până vei fi nimicit.

²⁵ Domnul te va face să fii bătut de duşmanii tăi; vei ieşi pe un drum împotriva lor, dar vei fugi dinaintea lor pe şapte drumuri, şi vei fi aruncat încolo şi încoace prin toate împărăţiile pământului.

²⁶ Şi trupul tău mort va fi hrană pentru toate păsările cerului şi pentru fiarele pământului; şi nu va fi nimeni care să le sperie.

²⁷ Domnul te va lovi cu bubele Egiptului, cu tumori, cu scabie şi cu mâncărime, de care nu vei putea să te vindeci.

²⁸ Domnul te va lovi cu nebunie, cu orbire, cu tulburare a inimii

²⁹ şi vei bâjbâi ziua în amiaza mare, ca orbul pe întuneric; şi nu vei prospera în căile tale şi în toate zilele vei fi apăsat, prădat, şi nimeni nu va veni în ajutorul tău.

³⁰ Te vei logodi cu o femeie şi altul se va culca împreună cu ea; vei zidi o casă şi nu vei locui în ea; vei planta o vie şi nu-i vei aduna Strugurii.

³¹ Boul tău va fi junghiat sub ochii tăi, dar tu nu vei mânca din el; şi se va răpi măgarul dinaintea ta şi nu ţi se va da înapoi; oile laie vor fi date duşmanilor tăi şi au va fi nimeni care să-ţi vină în ajutor.

³² Fiii tăi şi fiicele tale vor fi date altor popoare şi ţi se vor topi ochii de dor, uitându-te toată ziua după ei, şi mâna ta va fi fără putere.

³³ Un popor pe care nu-l cunoşti va mânca tot rodul pământului tău şi tot venitul lucrului tău; şi în toate zilele vei fi apăsat şi zdrobit.

³⁴ Priveliştea pe care o vei avea sub ochii tăi te va face să înnebuneşti.

³⁵ Domnul te va lovi cu o bubă rea la genunchi şi la coapse şi nu te vei putea vindeca de ea, te va lovi de la talpa piciorului până în creştetul capului.

³⁶ Domnul te va duce, pe tine şi pe regele pe care l-ai pus peste tine, la un popor pe care nu l-ai cunoscut, nici tu, nici părinţii tăi; şi acolo vei sluji altor dumnezei, de lemn şi de piatră.

³⁷ Şi vei ajunge de groază, un proverb şi o batjocură printre toate popoarele la care te va duce Domnul.

³⁸ Vei duce sămânţă multă pe câmp, dar vei strânge puţin; căci o vor mânca lăcustele.

³⁹ Vei planta vii şi le vei lucra, dar nu vei bea nici vin, nici nu-i vei culege strugurii, căci o vor mânca viermii.

⁴⁰ Vei avea măslini pe toată întinderea ţării tale, dar nu te vei unge cu untdelemn, căci măslinele vor cădea.

⁴¹ Vei naşte fii şi fiice, dar nu te vei bucura de ei, căci se vor duce în captivitate.

⁴² Omizile îţi vor mânca toţi pomii şi rodul pământului.

⁴³ Străinul care va fi în mijlocul tău se va ridica tot mai sus peste tine, iar tu te vei coborî tot mai jos;

⁴⁴ el îţi va da cu împrumut, dar tu nu-i vei împrumuta lui; el va fi capul şi tu vei fi coada.

⁴⁵ Toate blestemele acestea vor veni peste tine, te vor urmări şi te vor ajunge până vei fi nimicit, pentru că n-ai ascultat de glasul Domnului Dumnezeului tău, păzind poruncile lui şi legile lui, pe care ţi le-a poruncit.

⁴⁶ Şi acestea vor fi peste tine şi peste urmaşii tăi în veci ca un semn şi ca o minune.

⁴⁷ Pentru că n-ai slujit pe Domnul, Dumnezeul tău cu bucurie şi cu veselie în inimă pentru belşugul tuturor lucrurilor.

⁴⁸ De aceea, vei sluji duşmanului tău, pe care-l va trimite Domnul împotriva ta, înfometat şi însetat, gol şi lipsit de toate lucrurile; el va pune un jug de fier pe gâtul tău, până te va nimici,

⁴⁹ Domnul va aduce de departe, de la marginile pământului, un popor care se va arunca împotriva ta cu zborul unui vultur, un popor a cărui limbă n-o vei înţelege,

⁵⁰ un popor cu înfăţişarea sălbatică, căruia nu-i va păsa de cel bătrân, nici nu va avea milă de cel tânăr.

⁵¹ El va mânca rodul turmelor tale şi rodul pământului tău, până vei fi nimicit; nu-ţi va lăsa nici grâu, nici must, nici untdelemn, nici viţeii de la vaci, nici mieii de la oi, până te va face să pieri.

⁵² Şi te va asedia în toate cetăţile tale, până îţi vor cădea zidurile, în care ţi-ai pus încrederea, pe toată întinderea ţării tale; te va asedia în toate cetăţile tale, în toată ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.

⁵³ Şi în asedierea şi necazul în care te va duce duşmanul tău, vei mânca rodul pântecelui tău, carnea fiilor şi fiicelor tale, pe care ţi-i va da Domnul, Dumnezeul tău.

⁵⁴ Omul cel mai gingaş şi mai milos dintre voi se va uita cu ochi răi la fratele său, şi la soţia care se odihneşte la sânul lui, şi la rămăşiţa copiilor pe care i-a cruţat:

⁵⁵ nu va da nici unuia dintre ei din carnea copiilor lui, pe care o va mânca, fiindcă nu-i va mai rămâne nimic în mijlocul asedierii şi a necazului în care te va aduce duşmanul tău în toate cetăţile tale.

⁵⁶ Femeia cea mai gingaşă şi cea mai delicată dintre voi, care nici talpa piciorului nu îndrăznea s-o pună pe pământ din cauza gingăşiei şi delicateţei ei, se va uita cu ochi răi la soţul care se odihneşte la sânul ei, şi la fiul şi la fiica ei,

⁵⁷ şi la placenta care va ieşi dintre picioarele ei, şi la copiii pe care-i va naşte; căci, din lipsă de toate, îi va mânca pe ascuns în timpul asedierii şi a necazului în care te va aduce duşmanul tău în cetăţile tale.

⁵⁸ Dacă nu vei căuta să împlineşti toate cuvintele acestei legi care sunt scrise în cartea aceasta, ca să te temi de acest Nume glorios şi înfricoşător: Domnul, Dumnezeul tău,

⁵⁹ Domnul va aduce peste tine şi peste urmaşii tăi răni nemaipomenite, răni greu de suportat şi îndelungate, boli grele şi cronice.

⁶⁰ Va aduce peste tine toate bolile Egiptului, de care te temeai, şi ele se vor lipi de tine.

⁶¹ la acestea, Domnul va mai aduce peste tine toate felurile de boli şi de răni, care nu sunt scrise în cartea acestei legi, până vei fi nimicit.

⁶² Şi veţi rămâne puţini la număr, voi care aţi fost mulţi ca stelele cerului, pentru că n-ai ascultat de glasul Domnului Dumnezeului tău.

⁶³ Şi se va întâmpla aşa că, după cum Domnul Se bucura să vă facă bine şi să vă înmulţească, tot aşa Domnul Se va bucura să vă piardă şi să vă nimicească; şi veţi fi smulşi din ţara pe care o veţi lua în Stăpânire.

⁶⁴ Şi Domnul te va împrăştia printre toate popoarele, de la un capăt al pământului până la celălalt; şi acolo tu vei sluji altor dumnezei, pe care nici tu, nici părinţii tăi nu i-aţi cunoscut, dumnezei de lemn şi de piatră.

⁶⁵ Şi între popoarele acestea nu vei găsi odihnă şi nu va fi loc de odihnă pentru talpa picioarelor tale; ci acolo Domnul îţi va da o inimă înfricoşată, ochi obosiţi şi un suflet îndurerat.

⁶⁶ Viaţa va fi nehotărâtă înaintea ta, vei fi înfricoşat zi şi noapte şi nu vei fi sigur de viaţa ta.

⁶⁷ În groaza care-ţi va umple inima şi în faţa lucrurilor pe care ţi le vor vedea ochii, dimineaţa vei zice: O, de ar veni seara! şi seara vei zice: O, de ar veni dimineaţa!

⁶⁸ Şi Domnul te va întoarce în Egipt cu corăbii, pe drumul despre care-ţi spusesem: Să nu-l mai vezi niciodată! Şi acolo vă veţi vinde duşmanilor voştri ca sclavi şi sclave, dar nu va fi nimeni care să vă cumpere.

29

¹ Acestea sunt cuvintele legământului pe care a poruncit Domnul lui Moise să-l încheie cu copiii lui Israel în ţara Moabului, pe lângă legământul pe care-l încheiase cu ei la Horeb.

² Moise a chemat pe tot Israelul şi le-a zis: Aţi văzut tot ce a făcut Domnul înaintea ochilor voştri, în ţara Egiptului, lui Faraon, tuturor supuşilor lui şi întregii lui ţări:

³ marile încercări pe care ţi le-au văzut ochii, minunile şi semnele acelea mari.

⁴ Totuşi, până în ziua de azi Domnul nu v-a dat minte să pricepeţi, ochi să vedeţi şi urechi să auziţi.

⁵ Dumnezeu zice: Eu v-am călăuzit patruzeci de ani în deşert; hainele voastre nu s-au învechit pe voi şi încălţămintea voastră nu s-a învechit pe picior,

⁶ pâine n-aţi mâncat, nici n-aţi băut vin sau băutură tare, ca să cunoaşteţi că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.

⁷ Când aţi ajuns în locul acesta, Sihon, regele Hesbonului, şi Og, regele Basanului, ne-au ieşit înainte cu război şi noi i-am bătut.

⁸ Le-am luat ţara şi am dat-o ca moştenire rubeniţilor, gadiţilor şi la jumătate din seminţia manasiţilor.

⁹ De aceea, să păziţi cuvintele acestui legământ şi să le împliniţi, ca să prosperaţi în tot ce veţi face.

¹⁰ Astăzi staţi toţi înaintea Domnului Dumnezeului vostru, conducătorii seminţiilor voastre, bătrânii voştri şi ofiţerii voştri cu toţi ostaşii din Israel,

¹¹ copiii voştri, soţiile voastre şi străinul care este în mijlocul taberei tale, de la cel ce-ţi taie lemne, până la cel ce-ţi scoate apă,

¹² ca să intri în legământ cu Domnul, Dumnezeul tău, şi în jurământul Său pe care-l face cu tine astăzi Domnul, Dumnezeul tău,

¹³ ca să te facă azi poporul lui şi El să fie Dumnezeul tău, cum ţi-a spus şi cum a jurat părinţilor tăi, Avraam, Isaac şi Iacov.

¹⁴ Şi legământul acesta şi acest jurământ, nu-l închei numai cu voi singuri,

¹⁵ ci atât cu cei care stau aici cu noi înaintea Domnului Dumnezeului nostru, cât şi cu cei care nu sunt aici cu noi în ziua aceasta.

¹⁶ Căci ştiţi cum am locuit în ţara Egiptului şi cum am trecut prin mijlocul naţiunilor prin care aţi trecut.

¹⁷ Aţi văzut urâciunile şi idolii lor, lemn şi piatră, argint şi aur, care erau în mijlocul lor.

¹⁸ Între voi să nu fie nici bărbat, nici femeie, nici familie, nici seminţie, a căror inimă să se abată azi de la Domnul, Dumnezeul nostru, ca să meargă şi să slujească dumnezeilor acestor naţiuni. Să nu fie printre voi nici o rădăcină care să aducă otravă şi pelin.

¹⁹ Nimeni, după ce a auzit cuvintele acestui legământ, să nu se laude în inima lui şi să zică: Voi avea pacea, chiar dacă umblu după pornirile inimii mele şi aş adăuga astfel beţia la sete.

²⁰ Pe acela Domnul nu-l va cruţa, ci mânia şi gelozia Domnului se vor aprinde împotriva omului aceluia şi toate blestemele care sunt scrise în cartea aceasta vor cădea peste el, şi Domnul îi va şterge numele de sub ceruri.

²¹ Şi Domnul îl va separa, pentru mare necaz, din toate seminţiile lui Israel şi-i va face după toate blestemele legământului scris în cartea aceasta a legii.

²² Şi când va vedea generaţia care va veni după voi, copiii voştri care se vor ridica după voi şi străinul care va veni dintr-o ţară depărtată, urgiile şi bolile cu care va lovi Domnul ţara aceasta, vor zice:

²³ Toată ţara aceasta este pucioasă şi sare, un morman care arde, un pământ nesemănat care nu aduce rod şi pe care nu creşte iarbă, întocmai ca la nimicirea Sodomei şi Gomorei, Admei şi Ţeboimului, pe care le-a nimicit Domnul în mânia şi urgia lui.

²⁴ Şi toate naţiunile vor zice: de ce a făcut Domnul astfel ţării acesteia? De ce această mânie aprinsă?

²⁵ Atunci oamenii vor zice: Pentru că au părăsit legământul încheiat cu ei de Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, când i-a scos din ţara Egiptului,

²⁶ pentru că s-au dus să slujească altor dumnezei şi să se închine înaintea lor, dumnezei pe care ei nu-i cunoşteau şi pe care El nu li-i dăduse.

²⁷ De aceea, mânia Domnului s-a aprins împotriva acestei ţări şi a adus peste ea toate blestemele scrise în cartea aceasta.

²⁸ Şi Domnul i-a smuls din ţara lor cu mânie, cu urgie şi cu mare iuţime, şi i-a aruncat într-o altă ţară, cum se vede astăzi.

²⁹ Lucrurile ascunse sunt ale Domnului Dumnezeului nostru, dar lucrurile revelate sunt ale noastre şi ale fiilor noştri, pe veci, ca să împlinim toate cuvintele acestei legi.

30

¹ Când ţi se vor întâmpla toate aceste lucruri, binecuvântarea şi blestemul pe care le-am pus înaintea ta, dacă le vei pune la inimă în mijlocul tuturor naţiunilor între care te va risipi Domnul, Dumnezeul tău,

² dacă te vei întoarce la Domnul, Dumnezeul tău şi dacă vei asculta de glasul lui din toată inima ta şi din tot sufletul tău, tu şi copiii tăi, potrivit cu tot ce-ţi poruncesc azi,

³ atunci Domnul, Dumnezeul tău te va aduce înapoi din captivitate şi va avea milă de tine, te va strânge iarăşi din mijlocul tuturor popoarelor unde te-a împrăştiat Domnul, Dumnezeul tău.

⁴ Chiar dacă ai fi risipit până la cealaltă margine a cerului, chiar şi de acolo te va strânge, chiar şi de acolo te va aduce Domnul, Dumnezeul tău.

⁵ Şi Domnul, Dumnezeul tău te va aduce în ţara pe care o stăpâneau părinţii tăi şi o vei stăpâni; îţi va face bine şi te va înmulţi mai mult decât pe părinţii tăi.

⁶ Şi Domnul, Dumnezeul tău va circumcide inima ta şi inima seminţei tale, ca să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău, şi să trăieşti.

⁷ Şi Domnul, Dumnezeul tău va pune toate aceste blesteme peste duşmanii tăi şi peste aceia care te urăsc şi care te-au persecutat.

⁸ Şi tu te vei întoarce şi vei asculta de glasul Domnului şi vei împlini toate poruncile lui pe care ţi le poruncesc eu astăzi.

⁹ Atunci Domnul, Dumnezeul tău te va face să prosperi în toate lucrările mâinilor tale, în rodul trupului tău, în rodul turmelor tale şi în rodul pământului tău, căci Domnul Se va bucura din nou de tine spre binele tău, cum S-a bucurat de părinţii tăi,

¹⁰ dacă vei asculta de glasul Domnului Dumnezeului tău, păzind poruncile şi legile lui care sunt scrise în cartea aceasta a legii, şi dacă te vei întoarce la Domnul, Dumnezeul tău, din toată inima ta şi din tot sufletul tău.

¹¹ Pentru că porunca aceasta pe care ţi-o dau eu astăzi nu este mai presus de puterile tale, nici departe de tine.

¹² Nu este în cer, ca să zici: Cine se va urca pentru noi în cer ca să ne-o aducă şi să ne facă s-o auzim, ca s-o putem împlini?

¹³ Nu este nici dincolo de mare, ca să zici: Cine va trece pentru noi dincolo de mare ca să ne-o aducă şi să ne facă s-o auzim, ca s-o putem împlini?

¹⁴ Dar cuvântul este foarte aproape de tine, în gura ta şi în inima ta, ca să-l poţi împlini.

¹⁵ Iată, ţi-am pus azi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul,

¹⁶ căci ţi-am poruncit azi să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, să umbli pe căile lui şi să păzeşti poruncile lui, legile lui şi judecăţile lui, ca să trăieşti şi să te înmulţeşti; şi Domnul, Dumnezeul tău te va binecuvânta în ţara în care mergi ca s-o stăpâneşti.

¹⁷ Dar dacă inima ta se va abate şi nu vei asculta, ci te vei lăsa amăgit să te închini înaintea altor dumnezei şi să le slujeşti,

¹⁸ vă spun astăzi că veţi pieri şi nu veţi avea zile multe în ţara pe care o veţi lua în stăpânire, după ce veţi trece Iordanul.

¹⁹ Chem azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. De aceea, alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta,

²⁰ iubind pe Domnul, Dumnezeul tău, ascultând de glasul lui şi lipindu-te de El; căci El este viaţa ta şi lungimea zilelor tale, ca să locuieşti în ţara pe care a jurat Domnul că o va da părinţilor tăi, lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.

31

¹ Şi Moise s-a dus şi a mai spus următoarele cuvinte întregului Israel:

² Şi el le-a zis: Astăzi eu sunt în vârstă de o sută douăzeci de ani: nu mai pot merge înaintea voastră şi Domnul mi-a zis: Tu să nu treci Iordanul!

³ Domnul, Dumnezeul tău va merge El Însuşi înaintea ta, va nimici popoarele acestea dinaintea ta, ca tu să le stăpâneşti; şi Iosua va merge înaintea ta, cum a spus Domnul.

⁴ Şi Domnul va face acestor popoare aşa cum a făcut lui Sihon şi lui Og, regii amoriţilor şi ţării lor, pe care i-a nimicit.

⁵ Şi Domnul vi le va da în mână, ca să le faceţi după poruncile pe care vi le-am dat.

⁶ Întăriţi-vă şi fiţi plini de curaj, nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi de ei, căci Domnul, Dumnezeul tău va merge El Însuşi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa.

⁷ Moise a chemat pe Iosua şi i-a zis în faţa întregului Israel: Întăreşte-te şi fii plin de curaj, pentru că tu trebuie să mergi cu poporul acesta în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor lor că le-o va da; şi tu îi vei pune în stăpânirea ei.

⁸ Şi Domnul Însuşi va merge înaintea ta; El va fi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa. Nu te teme şi nu te înspăimânta!

⁹ Moise a scris legea aceasta şi a încredinţat-o preoţilor, fiii lui Levi, care duceau chivotul legământului Domnului, şi tuturor bătrânilor lui Israel.

¹⁰ Moise le-a dat porunca aceasta: la sfârşitul fiecărui al şaptelea an, la vremea hotărâtă în timpul anului de iertare, la Sărbătoarea Corturilor,

¹¹ când tot Israelul va veni să se înfăţişeze înaintea Domnului Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege El, să citeşti legea aceasta înaintea întregului Israel, în auzul lor.

¹² Strânge poporul laolaltă, bărbaţi şi femei, copiii şi străinul bare este în cetăţile tale, ca să audă, să înveţe şi să se teamă de Domnul, Dumnezeul vostru, şi să ia seama să păzească şi să împlinească toate cuvintele acestei legi.

¹³ Şi copiii lor, care n-au cunoscut-o, s-o audă şi să înveţe să se teamă de Domnul, Dumnezeul vostru, în tot timpul cât veţi trăi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire, după ce veţi trece Iordanul.

¹⁴ Şi Domnul a zis lui Moise: Iată, se apropie clipa când vei muri; cheamă pe Iosua şi prezentaţi-vă la cortul întâlnirii, ca să-i dau poruncile Mele. Moise şi Iosua s-au dus şi s-au prezentat la cortul întâlnirii.

¹⁵ Şi Domnul S-a arătat în cort, într-un stâlp de nor: şi stâlpul de nor s-a oprit la uşa cortului.

¹⁶ Şi Domnul a zis lui Moise: Iată, tu vei adormi împreună cu părinţii tăi; poporul acesta se va scula şi se va desfrâna după dumnezeii străini ai ţării în care intră. Şi ei Mă vor părăsi şi vor călca legământul Meu, pe care l-am încheiat cu ei.

¹⁷ În ziua aceea, mânia Mea se va aprinde împotriva lor. Îi voi părăsi şi Îmi voi ascunde Faţa de ei. Ei vor cădea de pradă şi vor fi ajunşi de o mulţime de rele şi necazuri. Şi atunci vor zice: Oare nu ne-au ajuns aceste rele din cauză că Dumnezeul nostru nu mai este în mijlocul nostru?

¹⁸ Dar în ziua aceea Eu Îmi voi ascunde Faţa din cauza tot răului pe care-l vor face, căci se vor întoarce spre alţi dumnezei.

¹⁹ Acum deci, scrieţi-vă cântarea aceasta şi învăţaţi pe copiii lui Israel s-o cânte; puneţi-o în gura lor, ca această cântare să fie mărturie pentru Mine împotriva copiilor lui Israel.

²⁰ Căci după ce-i voi duce în ţara pe care am jurat părinţilor lor că le-o voi da, ţară în care curge lapte şi miere, ei, după ce vor mânca, se vor sătura şi se vor îngraşă, se vor întoarce la alţi dumnezei şi le vor sluji, iar pe Mine Mă vor nesocoti şi vor călca legământul Meu.

²¹ Şi se va întâmpla că, după ce vor fi loviţi cu o mulţime de rele şi necazuri, cântarea aceasta va sta împotriva lor ca martoră, (pentru că nu va fi uitată din gura urmaşilor lor), căci Eu le cunosc pornirile, pe care le arată chiar astăzi, înainte de a-i duce în ţara pe care am jurat că le-o voi da.

²² Şi Moise a scris în aceeaşi zi cântarea aceasta şi a învăţat pe copiii lui Israel s-o cânte.

²³ Domnul a poruncit lui Iosua, fiul lui Nun, şi a zis: Întăreşte-te şi fii plin de curaj, căci tu vei duce pe copiii lui Israel în ţara pe care am jurat că le-o voi da; şi Eu Însumi voi fi cu tine.

²⁴ După ce Moise a terminat de scris în carte toate cuvintele acestei legi, fără să lase ceva,

²⁵ Moise a poruncit leviţilor care duceau chivotul legământului Domnului, zicând:

²⁶ luaţi cartea aceasta a legii şi puneţi-o lângă chivotul legământului Domnului Dumnezeului vostru, ca să fie acolo ca martoră împotriva ta.

²⁷ Căci eu cunosc răzvrătirea şi încăpăţânarea ta. Iată, dacă astăzi, când încă trăiesc în mijlocul vostru, voi v-aţi răzvrătit împotriva Domnului, cu cât mai răzvrătiţi veţi fi după moartea mea!

²⁸ Strângeţi înaintea mea pe toţi bătrânii seminţiilor voastre şi pe ofiţerii voştri, ca să spun aceste cuvinte în auzul lor şi să chem cerul şi pământul ca martori împotriva lor.

²⁹ Căci ştiu că după moartea mea vă veţi strica şi vă veţi abate de la calea pe care v-am poruncit-o; şi în cele din urmă vă va ajunge nenorocirea, pentru că veţi face ce este rău înaintea Domnului, ca să-l provocaţi la mânie prin lucrarea mâinilor voastre.

³⁰ Şi Moise a rostit toate cuvintele cântării acesteia, în auzul întregii adunări a lui Israel:

32

¹ Ascultaţi, ceruri, şi eu voi vorbi; ascultă, pământule, cuvintele gurii mele.

² Să curgă învăţăturile mele ca ploaia, cuvântul meu să cadă ca roua, ca ploaia cea măruntă peste verdeaţă şi ca ploaia cea mare peste iarbă.

³ Căci vestesc Numele Domnului. Daţi slavă Dumnezeului nostru!

⁴ El este Stânca, lucrările lui sunt perfecte. Căci toate căile lui sunt drepte. El este un Dumnezeu al adevărului şi fără nedreptate, El este drept şi fără vină.

⁵ Ei au lucrat cu necredincioşie faţă de El. Ei nu mai sunt fiii lui din cauza defăimării lor. Sunt o generaţie perversă şi vicleană.

⁶ În felul acesta răsplătiţi voi pe Domnul, popor nechibzuit şi fără înţelepciune? Nu este El Tatăl tău care te-a cumpărat? Nu este El Cel care te-a făcut şi te-a întemeiat?

⁷ Adu-ţi aminte de zilele din vechime. Ia în seamă anii multor generaţii. Întreabă pe tatăl tău şi el îţi va arăta, pe bătrânii tăi şi ei îţi vor spune.

⁸ Când Cel Preaînalt a împărţit naţiunilor moştenirea lor, când a despărţit pe copiii lui Adam, a pus graniţe popoarelor după numărul copiilor lui Israel.

⁹ Căci partea Domnului este poporul lui, Iacov este partea Lui de moştenire.

¹⁰ El l-a găsit într-un pământ pustiu, într-un loc singuratic, plin de urlete înfricoşătoare; El l-a condus, l-a instruit şi l-a păzit ca pe lumina ochiului Lui.

¹¹ Ca vulturul care îşi scutură cuibul, care zboară deasupra puilor lui, îşi întinde aripile, îi ia şi îi poartă pe aripile lui,

¹² aşa a condus Domnul singur pe poporul Său şi n-a fost cu el nici un dumnezeu străin.

¹³ l-a făcut să treacă peste înălţimile pământului, ca el să mănânce roadele câmpului. I-a dat să sugă miere din stâncă şi untdelemn din stânca cea mai tare,

¹⁴ untul de la vaci şi laptele oilor, cu grăsimea mieilor, a berbecilor din Basan şi a ţapilor, cu grăsimea grâului; şi ai băut sângele curat al strugurelui.

¹⁵ Dar Israel s-a îngrăşat şi a azvârlit din picior; te-ai îngrăşat, te-ai îngroşat şi te-ai acoperit cu grăsime. Apoi el a părăsit pe Dumnezeul care l-a făcut şi a nesocotit Stânca mântuirii lui.

¹⁶ L-au întărâtat la gelozie prin dumnezei străini şi L-au provocat la mânie prin urâciuni.

¹⁷ Au adus jertfe diavolilor, nu lui Dumnezeu, unor dumnezei pe care nu i-au cunoscut, unor dumnezei noi, apăruţi de curând, de care părinţii voştri nu s-au temut.

¹⁸ Ai părăsit Stânca din care te-ai născut şi ai uitat pe Dumnezeul care te-a întocmit.

¹⁹ Şi când Domnul a văzut lucrul acesta, i-a lepădat, din cauză că a fost provocat de fiii şi fiicele lui.

²⁰ Şi El a zis: Îmi voi ascunde faţa de ei şi voi vedea care le va fi sfârşitul, căci sunt o generaţie perversă, copii în care nu este credinţă.

²¹ M-au întărâtat la mânie prin ceea ce nu este Dumnezeu. M-au provocat la mânie cu idolii lor. Şi Eu îi voi întărâta la gelozie printr-un popor care nu este un popor. Îi voi mânia printr-un popor fără pricepere.

²² Căci focul mâniei Mele s-a aprins şi va arde până în adâncimea cea mai mare a locuinţei morţilor. Va nimici pământul şi roadele lui, şi va arde temeliile munţilor.

²³ Voi îngrămădit toate nenorocirile peste ei. Îmi voi arunca toate săgeţile împotriva lor.

²⁴ Vor fi topiţi de foame şi stinşi de friguri şi de boli cumplite. Voi trimite în ei dinţii fiarelor sălbatice cu otrava şerpilor veninoşi care se târăsc prin ţărână.

²⁵ Afară, vor pieri de sabie şi înăuntru vor pieri de groază: şi tânărul şi fecioara, şi copilul de la sân ca si bătrânul cu păr alb.

²⁶ Voiam să zic: Îi voi împrăştia, le voi şterge amintirea dintre oameni!

²⁷ Dar Mă tem de sfidarea duşmanului lui, Mă tem ca nu cumva duşmanii lor să judece greşit şi să zică: Mâna noastră este biruitoare şi nu Domnul este Cel ce a făcut toate aceste lucruri.

²⁸ Căci ei sunt un popor care şi-a pierdut bunul simţ şi nu este înţelegere în ei.

²⁹ O, dacă ar fi fost înţelepţi, ca să fi înţeles acest lucru şi ca să fi cugetat la viitorul lor.

³⁰ Cum ar fi urmărit unul singur pe o mie dintre ei, şi cum ar fi pus doi pe fugă zece mii, dacă nu i-ar fi vândut Stânca lor şi dacă Domnul nu i-ar fi părăsit?

³¹ Căci stânca lor nu este ca Stânca noastră. Duşmanii noştri înşişi sunt judecători în această privinţă.

³² Căci viţa lor este din via Sodomei şi din câmpiile Gomorei; strugurii lor sunt struguri otrăviţi şi ciorchinii lor sunt amari.

³³ Vinul lor este otrava şerpilor şi otrava cumplită de viperă.

³⁴ Oare nu este ascuns lucrul acesta la Mine, pecetluit între comorile Mele?

³⁵ A Mea este răzbunarea şi Eu voi răsplăti; piciorul lor va aluneca la vremea potrivită, căci ziua nenorocirii lor este aproape şi lucrurile care vor veni peste ei nu vor întârzia.

³⁶ Căci Domnul va judeca pe poporul lui şi va avea milă de robii lui, când va vedea că puterea lor este sleită şi că nu mai este nici sclav nici liber.

³⁷ Şi El va zice: Unde sunt dumnezeii lor, stânca lor în care şi-au pus încrederea?

³⁸ Acei dumnezei care mâncau grăsimea jertfelor lor, care beau vinul jertfelor lor de băutură? Să se scoale să vă ajute şi să vă ocrotească!

³⁹ Să ştiţi deci că Eu, Eu sunt Dumnezeu, şi nu este alt dumnezeu afară de Mine. Eu dau viaţa şi Eu omor, Eu rănesc şi Eu vindec, şi nu este nimeni care poate scăpa din mâna Mea.

⁴⁰ Căci Îmi ridic mâna spre cer şi zic: Eu trăiesc veşnic!

⁴¹ Dacă am ascuţit fulgerul săbiei Mele şi voi pune mâna să fac judecată, Mă voi răzbuna pe duşmanii Mei şi voi răsplăti pe cei care Mă urăsc.

⁴² Sabia Mea le va înghiţi carnea şi Îmi voi îmbăta săgeţile cu sânge, cu sângele celor ucişi şi captivi, din capetele conducătorilor duşmanului.

⁴³ Bucuraţi-vă, naţiunilor, cu poporul lui, căci El răzbună sângele robilor lui şi Se răzbună împotriva adversarilor Lui, şi va fi milos faţă de ţara Lui şi faţă de poporul lui.

⁴⁴ Şi Moise a venit şi a rostit toate cuvintele acestei cântări în faţa poporului; Iosua, fiul lui Nun, era cu el.

⁴⁵ Şi când a sfârşit Moise de rostit toate cuvintele acestea înaintea întregului Israel,

⁴⁶ le-a zis: luaţi la inimă toate cuvintele pe care le mărturisesc astăzi în mijlocul vostru, pe care le veţi porunci copiilor voştri, ca ei să păzească şi să împlinească toate cuvintele acestei legi.

⁴⁷ Căci cuvântul acesta nu este un lucru fără importanţă pentru voi: este viaţa voastră; şi prin cuvântul acesta vă veţi lungi zilele în ţara pe care o veţi lua în stăpânire, după ce veţi trece Iordanul.

⁴⁸ Şi Domnul a vorbit lui Moise în aceeaşi zi, zicând:

⁴⁹ Urcă-te pe Muntele Abarim, pe Muntele Nebo, care este în ţara Moabului, în faţa Ierihonului;şi priveşte ţara Canaanului pe care o dau în stăpânire copiilor lui Israel.

⁵⁰ Tu vei muri pe muntele pe care te vei urca şi vei fi adăugat la poporul tău, aşa cum Aaron, fratele tău, a murit pe Muntele Hor şi a fost adăugat la poporul lui,

⁵¹ pentru că aţi păcătuit împotriva Mea în mijlocul copiilor lui Israel, la apele Meriba, la Cades, în Deşertul Ţin, şi nu M-aţi sfinţit în mijlocul copiilor lui Israel.

⁵² Tu vei vedea doar de departe ţara dinaintea ta; dar nu vei intra în ţara pe care o dau copiilor lui Israel.

33

¹ Aceasta este binecuvântarea cu care Moise, omul lui Dumnezeu, a binecuvântat pe copiii lui Israel, înainte de moartea lui.

² Şi el a zis: Domnul a venit din Sinai şi a răsărit peste ei din Seir, a strălucit din Muntele Paran şi a venit cu zecile de mii de sfinţi; şi din dreapta lui ieşea o lege de foc pentru ei.

³ Da, El iubeşte popoarele; toţi sfinţii Tăi sunt în mâna Ta, şi ei au stat la picioarele Tale şi fiecare primeşte cuvintele Tale.

⁴ Moise ne-a dat legea, moştenirea adunării lui Iacov.

⁵ Şi el era rege în Israel, când conducătorii poporului şi seminţiile lui Israel erau adunate împreună.

⁶ Trăiască Ruben şi să nu moară; şi bărbaţii lui să nu fie puţini la număr!

⁷ Aceasta a zis despre Iuda: Ascultă, Doamne, glasul lui Iuda şi adu-l la poporul lui. Puternice să-i fie mâinile, şi să-i fii un ajutor împotriva duşmanilor lui!

⁸ Şi despre Levi a zis: lasă ca Tumimul şi Urimul (dreptatea şi lumina Ta) să fie încredinţate bărbatului sfânt, pe care l-ai încercat la Masa şi cu care Te-ai certat la apele Meriba,

⁹ care a zis despre tatăl său şi despre mama sa: Nu i-am văzut; şi n-a recunoscut pe fraţii lui, nici n-a cunoscut pe fiii lui, căci ei au păzit Cuvântul Tău şi au ţinut legământul Tău.

¹⁰ Ei vor învăţa pe Iacov poruncile Tale şi pe Israel legea Ta; ei vor pune tămâie înaintea Ta şi ardere-de-tot pe altarul Tău.

¹¹ Binecuvântează, Doamne, puterea lui şi primeşte lucrarea mâinilor lui! loveşte şalele celor ce se ridică împotriva lui şi ale celor care-l urăsc, ca să nu se mai ridice încă o dată!

¹² Despre Beniamin a zis: Preaiubitul Domnului va locui la adăpost lângă El. Domnul îl va ocroti totdeauna şi va locui între umerii lui.

¹³ Despre Iosif a zis: Binecuvântată să fie de Domnul ţara lui cu lucrurile de preţ ale cerului, cu roua, cu cele mai bune ape de jos,

¹⁴ cu cele mai de preţ roade aduse de soare, cu cele mai de preţ roade aduse de lună,

¹⁵ cu cele mai bune lucruri ale munţilor străvechi, cu cele mai bune lucruri ale dealurilor veşnice,

¹⁶ cu cele mai bune roade ale pământului şi din tot ce cuprinde el, şi cu bunăvoinţa Celui ce a locuit în rug. lasă ca binecuvântarea să vină peste capul lui Iosif şi peste creştetul capului celui care a fost despărţit de fraţii lui.

¹⁷ Măreţia lui este ca şi cea a întâiului-născut al taurului şi coarnele lui sunt ca şi coarnele bivolului sălbatic. Cu ele va împinge pe toate popoarele până la marginile pământului. Ele sunt zecile de mii ale lui Efraim şi ele sunt miile lui Manase.

¹⁸ Despre Zabulon a zis: Bucură-te, Zabulon, de alergările tale; şi tu, Isahar, de corturile tale!

¹⁹ Ei vor chema popoarele pe munte; acolo vor aduce jertfe de dreptate, căci vor suge bogăţia mării şi comorile ascunse în nisip.

²⁰ Şi despre Gad a zis: Binecuvântat să fie cel ce lărgeşte pe Gad; el se odihneşte ca un leu şi sfâşie braţul şi creştetul capului.

²¹ El a ales cea dintâi parte a ţării pentru el, căci acolo stă ascunsă partea legiuitorului. Şi el a mers cu conducătorii poporului şi a dus la îndeplinire dreptatea Domnului şi poruncile lui faţă de Israel.

²² Şi despre Dan a zis: Dan este un pui de leu; el va sări din Basan.

²³ Şi despre Neftali a zis: O, Neftali, sătul de bunăvoinţă şi plin cu binecuvântarea Domnului, stăpâneşte peste partea de vest şi peste partea de sud.

²⁴ Şi despre Aşer a zis: Aşer să fie binecuvântat cu copii; fă-l să fie plăcut fraţilor lui şi să-şi înmoaie piciorul în untdelemn.

²⁵ Zăvoarele tale să fie de fier şi de aramă şi puterea ta să ţină cât zilele tale.

²⁶ Nu este nimeni ca Dumnezeul lui Israel, care trece pe ceruri, ca să-ţi vină în ajutor, şi peste nori, în măreţia lui.

²⁷ Dumnezeul cel veşnic este un loc de adăpost şi sub braţele lui cele veşnice este un loc de scăpare. El va alunga pe duşman dinaintea ta şi va zice: Nimiceşte.

²⁸ Israel va locui în siguranţă în locuinţa lui. Izvorul lui Iacov va fi într-o ţară plină cu grâu şi cu must şi cerul lui va picura rouă.

²⁹ Binecuvântat eşti tu, Israele! Cine este ca tine, un popor mântuit de Domnul, scutul ajutorului tău şi sabia măreţiei tale? Duşmanii tăi se vor pleca înaintea ta şi vei călca peste înălţimile lor.

34

¹ Moise s-a urcat din câmpiile Moabului pe Muntele Nebo, pe vârful Pisga, în faţa Ierihonului. Şi Domnul i-a arătat toată ţara; de la Galaad până la Dan,

² tot ţinutul lui Neftali, ţara lui Efraim şi Manase şi toată ţara lui Iuda, până la marea din partea de vest {Marea Mediterană},

³ partea de sud şi câmpiile din Valea Ierihonului, cetatea palmierilor, până la Ţoar.

⁴ Şi Domnul i-a zis: Aceasta este ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, zicând: O voi da seminţei tale. Te-am lăsat s-o vezi cu ochii tăi, dar nu vei intra în ea.

⁵ Moise, robul Domnului, a murit acolo, în ţara Moabului, după Cuvântul Domnului.

⁶ Şi Domnul l-a îngropat într-o vale, în ţara Moabului, faţă în faţă cu Bet-Peor, dar nimeni nu i-a cunoscut mormântul până în ziua de azi.

⁷ Moise era în vârstă de o sută douăzeci de ani când a murit; vederea nu-i slăbise şi puterea nu-i scăzuse.

⁸ Şi copiii lui Israel au plâns pe Moise în câmpiile Moabului timp de treizeci de zile; şi zilele de plâns şi de doliu pentru Moise s-au sfârşit.

⁹ Şi Iosua, fiul lui Nun, era plin de duhul înţelepciunii, căci Moise îşi pusese mâinile peste el. Copiii lui Israel au ascultat de el şi au făcut potrivit cu poruncile pe care le poruncise Domnul lui Moise.

¹⁰ Şi de atunci, în Israel nu s-a mai ridicat nici un profet ca Moise, pe care Domnul să-l fi cunoscut faţă în faţă.

¹¹ Nici unul nu poate fi pus alături de el, în ce priveşte toate semnele şi minunile pe care l-a trimis Dumnezeu să le facă în ţara Egiptului împotriva lui Faraon, împotriva tuturor slujitorilor lui şi împotriva întregii ţări,

¹² şi în ceea ce priveşte puterea mare şi toate semnele înfricoşătoare pe care le-a făcut Moise înaintea întregului Israel.