1

¹ Şi Domnul a vorbit lui Moise în Deşertul Sinai, în cortul întâlnirii, în ziua întâi a lunii a doua, în al doilea an după ieşirea lor din ţara Egiptului, zicând:

² Faceţi numărătoarea întregii adunări a copiilor lui Israel, după familiile lor, după casele părinţilor lor, după numărul numelor, fiecare bărbat individual,

³ de la vârsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei ce pot ieşi la război în Israel; să le faceţi numărătoarea după cetele lor, tu şi Aaron.

⁴ Să fie cu voi câte un bărbat din fiecare seminţie; fiecare să fie conducător al casei părinţilor lui.

⁵ Acestea sunt numele bărbaţilor care vor fi împreună cu voi. Din seminţia lui Ruben: Eliţur, fiul lui Şedeur;

⁶ din seminţia lui Simeon: Şelumiel, fiul lui Ţurişadai;

⁷ din seminţia lui Iuda: Nahşon, fiul lui Aminadab;

⁸ din seminţia lui Isahar: Netaneel, fiul lui Ţuar;

⁹ din seminţia lui Zabulon: Eliab, fiul lui Helon;

¹⁰ dintre copiii lui Iosif, din Efraim: Elişama, fiul lui Amihud;din Manase: Gamaliel, fiul lui Pedahţur;

¹¹ din seminţia lui Beniamin: Abidan, fiul lui Ghideoni;

¹² din seminţia lui Dan: Ahiezer, fiul lui Amişadai;

¹³ din seminţia lui Aşer: Paguiel, fiul lui Ocran;

¹⁴ din seminţia lui Gad: Eliasaf, fiul lui Deuel;

¹⁵ din seminţia lui Neftali: Ahira, fiul lui Enan.

¹⁶ Aceştia sunt cei ce au fost aleşi din adunare, mai-marii seminţiilor părinţilor lor, capi ai miilor lui Israel.

¹⁷ Moise şi Aaron au luat pe bărbaţii aceştia care fuseseră chemaţi pe nume

¹⁸ şi au strâns toată adunarea, în cea dintâi zi a lunii a doua, şi i-au înregistrat după familiile lor, după casele părinţilor lor, potrivit cu numărul numelor, de la douăzeci de ani în sus.

¹⁹ Moise a făcut numărătoarea în Deşertul Sinai, cum îi poruncise Domnul.

²⁰ Fiii lui Ruben, întâiul-născut al lui Israel, după generaţiile lor, după familiile lor, după casele părinţilor lor, după numărul numelor, fiecare bărbat individual, de la douăzeci de ani în sus, toţi cei care puteau să meargă la război:

²¹ cei ce au fost număraţi din seminţia lui Ruben au fost patruzeci şi şase de mii cinci sute.

²² Dintre fiii lui Simeon, după generaţiile lor, după familiile lor, după casele părinţilor lor, cei care au fost număraţi dintre ei, după numărul numelor, fiecare bărbat individual, de la douăzeci de ani în sus, toţi cei care puteau să meargă la război:

²³ cei ce au fost număraţi din seminţia lui Simeon au fost cincizeci şi nouă de mii trei sute.

²⁴ Dintre fiii lui Gad, după generaţiile lor, după familiile lor, după casele părinţilor lor, după numărul numelor, de la douăzeci de ani în sus, toţi cei care puteau să meargă la război:

²⁵ cei ce au fost număraţi din seminţia lui Gad au fost patruzeci şi cinci de mii şase sute cincizeci.

²⁶ Dintre fiii lui Iuda, după generaţiile lor, după familiile lor, după casele părinţilor lor, după numărul numelor, de la douăzeci de ani în sus, toţi cei care puteau să meargă la război:

²⁷ cei ce au fost număraţi din seminţia lui Iuda au fost şaptezeci şi patru de mii şase sute.

²⁸ Dintre fiii lui Isahar, după generaţiile lor, după familiile lor, după casele părinţilor lor, după numărul numelor de la douăzeci de ani în sus, toţi cei care puteau să meargă la război:

²⁹ cei ce au fost număraţi din seminţia lui Isahar au fost cincizeci şi patru de mii patru sute.

³⁰ Dintre fiii lui Zabulon, după generaţiile lor, după familiile lor, după casele părinţilor lor, după numărul numelor, de la douăzeci de ani în sus, toţi cei care puteau să meargă la război:

³¹ cei ce au fost număraţi din seminţia lui Zabulon au fost cincizeci şi şapte de mii patru sute.

³² Dintre fiii lui Iosif, dintre fiii lui Efraim, după generaţiile lor, după familiile lor, după casele părinţilor lor, după numărul numelor, de la douăzeci de ani în sus, toţi cei care puteau să meargă la război:

³³ cei care au fost număraţi din seminţia lui Efraim au fost patruzeci de mii cinci sute.

³⁴ Dintre fiii lui Manase, după generaţiile lor, după familiile lor, după casele părinţilor lor, după numărul numelor, de la douăzeci de ani în sus, toţi cei care puteau să meargă la război:

³⁵ cei care au fost număraţi din seminţia lui Manase au fost treizeci şi două de mii două sute.

³⁶ Dintre fiii lui Beniamin, după generaţiile lor, după familiile lor, după casele părinţilor lor, după numărul numelor lor, de la douăzeci de ani în sus, toţi cei care puteau să meargă la război:

³⁷ cei care au fost număraţi din seminţia lui Beniamin au fost treizeci şi cinci de mii patru sute.

³⁸ Dintre fiii lui Dan, după generaţiile lor, după familiile lor, după casele părinţilor lor, după numărul numelor, de la douăzeci de ani în sus, toţi cei care puteau să meargă la război:

³⁹ cei care au fost număraţi din seminţia lui Dan au fost şaizeci şi două de mii şapte sute.

⁴⁰ Dintre fiii lui Aşer, după generaţiile lor, după familiile lor, după casele părinţilor lor, după numărul numelor, de la douăzeci de ani în sus, toţi cei care puteau să meargă la război:

⁴¹ cei care au fost număraţi din seminţia lui Aşer au fost patruzeci şi una de mii cinci sute.

⁴² Dintre fiii lui Neftali, după generaţiile lor, după familiile lor, după casele părinţilor lor, după numărul numelor, de la douăzeci de ani în sus, toţi cei care puteau să iasă la război:

⁴³ cei care au fost număraţi din seminţia lui Neftali au fost cincizeci şi trei de mii patru sute.

⁴⁴ Aceştia sunt cei care au fost număraţi, pe care Moise şi Aaron i-au numărat împreună cu cei doisprezece bărbaţi, mai-mari ai lui Israel, fiecare reprezentând casa tatălui său.

⁴⁵ Toţi bărbaţii număraţi dintre copiii lui Israel, după casele părinţilor lor, de la douăzeci de ani în sus, toţi cei care puteau să meargă la război în Israel,

⁴⁶ toţi cei care au fost număraţi au fost şase sute trei mii cinci sute cincizeci.

⁴⁷ Dar leviţii, după seminţia părinţilor lor, n-au fost număraţi între ei,

⁴⁸ pentru că Domnul a vorbit lui Moise, zicând:

⁴⁹ Pe seminţia lui Levi să n-o numeri, nici să nu le faci totalul între copiii lui Israel,

⁵⁰ ci pe leviţi să-i repartizezi peste cortul Mărturiei şi peste toate uneltele lui şi peste tot ce aparţine de el; ei vor duce cortul şi toate uneltele lui; ei vor face slujba în el şi îşi vor aşeza tabăra în jurul cortului.

⁵¹ Şi când va porni cortul, leviţii să-l desfacă; şi când se va opri cortul, leviţii să-l aşeze; iar străinul care se va apropia de el să fie pedepsit cu moartea.

⁵² Şi copiii lui Israel să-şi aşeze corturile fiecare în tabăra lui şi fiecare lângă steagul lui, după cetele lor.

⁵³ Dar leviţii să-şi aşeze corturile în jurul cortului Mărturiei, ca să nu vină mânie peste adunarea copiilor lui Israel;şi leviţii să aibă paza cortului Mărturiei.

⁵⁴ Şi copiii lui Israel au făcut întocmai după toate poruncile pe care Domnul le dăduse lui Moise; aşa au făcut.

2

¹ Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, zicând:

² Fiecare bărbat dintre copiii lui Israel să-şi aşeze cortul lângă steagul lui, sub semnul casei părinţilor lui; să-şi întindă corturile de jur împrejurul cortului întâlnirii, la o oarecare depărtare.

³ În partea de est, spre răsăritul soarelui, să se aşeze steagul taberei lui Iuda, după armatele lor, şi mai-marele fiilor lui Iuda să fie Nahşon, fiul lui Aminadab.

⁴ Şi armata lui, şi cei care fuseseră număraţi dintre ei, erau şaptezeci şi patru de mii şase sute.

⁵ Lângă el să-şi întindă corturile seminţia lui Isahar;şi mai-marele fiilor lui Isahar să fie Netaneel, fiul lui Ţuar.

⁶ Şi armata lui, şi cei care fuseseră număraţi dintre ei, erau cincizeci şi patru de mii patru sute.

⁷ Apoi vine seminţia lui Zabulon, şi mai-marele fiilor lui Zabulon să fie Eliab, fiul lui Helon.

⁸ Şi armata lui, şi cei care fuseseră număraţi dintre ei, erau cincizeci şi şapte de mii patru sute.

⁹ Toţi cei care fuseseră număraţi din tabăra lui Iuda erau o sută optzeci şi şase de mii patru sute, după armatele lor. Ei vor porni primii.

¹⁰ În partea de sud să se aşeze steagul taberei lui Ruben, după armatele lor, şi mai-marele fiilor lui Ruben să fie Eliţur, fiul lui Şedeur.

¹¹ Şi armata lui, şi cei care fuseseră număraţi dintre ei, erau patruzeci şi şase de mii cinci sute.

¹² Lângă el să-şi întindă corturile seminţia lui Simeon;şi mai-marele fiilor lui Simeon să fie Şelumiel, fiul lui Ţurişadai.

¹³ Şi armata lui, şi cei care fuseseră număraţi dintre ei, erau cincizeci şi nouă de mii trei sute.

¹⁴ Apoi urmează seminţia lui Gad, iar mai-marele fiilor lui Gad să fie Eliasaf, fiul lui Deuel.

¹⁵ Şi armata lui, şi cei care fuseseră număraţi dintre ei, erau patruzeci şi cinci de mii şase sute cincizeci.

¹⁶ Toţi cei care fuseseră număraţi din tabăra lui Ruben erau o sută cincizeci şi unu de mii patru sute cincizeci, după armatele lor. Ei să pornească în al doilea rând.

¹⁷ Apoi va porni cortul întâlnirii, împreună cu tabăra leviţilor, aşezată în mijlocul celorlalte tabere. Vor pleca aşa după cum şi-au instalat corturile, fiecare la locul lui şi după steagul lui.

¹⁸ În partea de vest să se aşeze steagul taberei lui Efraim, după armatele lor, şi mai-marele fiilor lui Efraim să fie Elişama, fiul lui Amihud.

¹⁹ Şi armata lui, şi cei care fuseseră număraţi dintre ei, erau patruzeci de mii cinci sute.

²⁰ Lângă el să-şi întindă corturile seminţia lui Manase, şi mai-marele fiilor lui Manase să fie Gamaliel, fiul lui Pedahţur.

²¹ Şi armata lui, şi cei care fuseseră număraţi dintre ei, erau treizeci şi două de mii două sute.

²² Apoi urmează seminţia lui Beniamin, şi mai-marele fiilor lui Beniamin să fie Abidan, fiul lui Ghideoni.

²³ Şi armata lui, şi cei care fuseseră număraţi dintre ei, erau treizeci şi cinci de mii patru sute.

²⁴ Toţi cei care fuseseră număraţi din tabăra lui Efraim erau o sută opt mii o sută, după armatele lor. Ei să pornească în al treilea rând.

²⁵ În partea de nord să se aşeze steagul taberei lui Dan, după armatele lor, şi mai-marele fiilor lui Dan să fie Ahiezer, fiul lui Amişadai.

²⁶ Şi armata lui, şi cei care fuseseră număraţi dintre ei, erau şaizeci şi două de mii şapte sute.

²⁷ Lângă el să-şi întindă corturile seminţia lui Aşer, şi mai-marele fiilor lui Aşer să fie Paguiel, fiul lui Ocran.

²⁸ Şi armata lui, şi cei care fuseseră număraţi dintre ei, erau patruzeci şi unu de mii cinci sute.

²⁹ Apoi urmează seminţia lui Neftali, şi mai-marele fiilor lui Neftali să fie Ahira, fiul lui Enan.

³⁰ Şi armata lui, şi cei care fuseseră număraţi dintre ei, erau cincizeci şi trei de mii patru sute.

³¹ Toţi cei care fuseseră număraţi din tabăra lui Dan erau o sută cincizeci şi şapte de mii şase sute. Ei să pornească cei din urmă, după steagurile lor.

³² Aceştia sunt cei ce fuseseră număraţi dintre copiii lui Israel, după casele părinţilor lor. Toţi cei ce fuseseră număraţi din tabere după armatele lor erau şase sute trei mii cinci sute cincizeci.

³³ Leviţii însă, după porunca pe care o dăduse Domnul lui Moise, nu fuseseră număraţi în mijlocul copiilor lui Israel.

³⁴ Astfel, copiii lui Israel au făcut întocmai după toate poruncile pe care Domnul le dăduse lui Moise; în felul acesta îşi instalau corturile după steagurile lor şi în felul acesta porneau la drum, fiecare după familia sa, după casa părinţilor lui.

3

¹ Acestea sunt generaţiile lui Aaron şi ale lui Moise, în ziua când a vorbit Domnul cu Moise, pe Muntele Sinai.

² Acestea sunt deci numele fiilor lui Aaron: Nadab, întâiul-născut, şi Abihu, Eleazar şi Itamar.

³ Acestea sunt numele fiilor lui Aaron, preoţii care fuseseră unşi, pe care i-a consacrat ca să slujească de preoţi.

⁴ Nadab şi Abihu au murit înaintea Domnului, când au adus înaintea Domnului foc străin, în Deşertul Sinai; ei n-aveau fii. Eleazar şi Itamar au slujit ca preoţi în faţa tatălui lor Aaron.

⁵ Şi Domnul a vorbit lui Moise, zicând:

⁶ Apropie seminţia lui Levi şi prezint-o înaintea preotului Aaron, ca să fie în slujba lui.

⁷ Şi ei vor împlini toate îndatoririle lui şi ale întregii adunări, înaintea cortului întâlnirii: să facă slujba cortului.

⁸ Şi ei să păzească toate uneltele cortului întâlnirii şi tot ce este poruncit copiilor lui Israel: ei să facă slujba cortului.

⁹ Să dai pe leviţi lui Aaron şi fiilor lui; ei să fie daţi lui cu totul, din partea copiilor lui Israel.

¹⁰ Pe Aaron şi pe fiii lui să-i pui să păzească slujba preoţiei lor; iar străinul care se va apropia să fie pedepsit cu moartea.

¹¹ Şi Domnul a vorbit lui Moise, zicând:

¹² Iată, Eu am luat pe leviţi din mijlocul copiilor lui Israel, în locul tuturor întâilor-născuţi, care deschid primii pântecele între copiii lui Israel; de aceea leviţii vor fi ai Mei.

¹³ Căci orice întâi-născut este al Meu; în ziua când am lovit pe toţi întâii-născuţi din ţara Egiptului, am închinat pentru Mine pe toţi întâii-născuţi din Israel, atât de la oameni cât şi de la animale. Ei vor fi ai Mei; Eu sunt Domnul.

¹⁴ Domnul a vorbit lui Moise în Deşertul Sinai şi a zis:

¹⁵ Numără pe fiii lui Levi, după casele părinţilor lor, după familiile lor; să numeri pe toţi cei de parte bărbătească de la vârsta de o lună în sus.

¹⁶ Şi Moise i-a numărat, după Cuvântul Domnului, întocmai cum i se poruncise.

¹⁷ Aceştia sunt fiii lui Levi, după numele lor: Gherşon, Chehat şi Merari.

¹⁸ Şi acestea sunt numele fiilor lui Gherşon, după familiile lor: Libni şi Şimei;

¹⁹ şi fiii lui Chehat, după familiile lor: Amram şi Iţehar, Hebron şi Uziel;

²⁰ şi fiii lui Merari, după familiile lor: Mahli şi Muşi. Acestea sunt familiile lui Levi, după casele părinţilor lor.

²¹ Din Gherşon se coboară familia lui Libni şi familia lui Şimei; acestea au fost familiile gherşoniţilor.

²² Cei care au fost număraţi dintre ei, după numărul tuturor celor de parte bărbătească de la o lună în sus, cei care au fost număraţi erau şapte mii cinci sute.

²³ Familiile gherşoniţilor îşi instalau corturile înapoia cortului, la vest.

²⁴ Şi mai-marele casei părinteşti a gherşoniţilor era Elisaf, fiul lui Lael.

²⁵ Îndatoririle fiilor lui Gherşon în cortul întâlnirii cuprindeau cortul şi acoperişul cortului, învelitoarea acoperişului cortului şi perdeaua de la uşa cortului întâlnirii;

²⁶ apoi pânzele curţii şi perdeaua de la poarta curţii cortului de jur împrejurul cortului şi a altarului, şi toate frânghiile pentru slujba cortului.

²⁷ Şi din Chehat se coboară familia amramiţilor, familia iţehariţilor, familia hebroniţilor şi familia uzieliţilor. Acestea au fost familiile chehatiţilor.

²⁸ Numărând pe toţi bărbaţii de la vârsta de o lună în sus, s-au găsit opt mii şase sute de bărbaţi, însărcinaţi cu îngrijirea cortului.

²⁹ Familiile fiilor lui Chehat îşi instalau corturile în partea de sud a cortului.

³⁰ Şi mai-marele casei părinteşti a familiilor chehatiţilor era Eliţafan, fiul lui Uziel.

³¹ În grija lor au dat chivotul, masa, sfeşnicul, altarele, uneltele sanctuarului, cu care îşi făceau slujba, perdeaua dinăuntru şi tot ce ţine de ea.

³² Mai-marele mai-marilor peste leviţi era Eleazar, fiul preotului Aaron;el avea supravegherea celor însărcinaţi să îngrijească de sanctuar.

³³ Din Merari se coboară familia lui Mahli şi familia lui Muşi. Acestea au fost familiile merariţilor.

³⁴ Şi cei care au fost număraţi dintre ei, după numărul tuturor celor de parte bărbătească de la o lună în sus, erau şase mii două sute.

³⁵ Şi conducătorul casei părinteşti a familiilor lui Merari era Ţuriel, fiul lui Abihail. Ei îşi instalau corturile în partea de nord a cortului.

³⁶ În paza şi grija fiilor lui Merari au dat: scândurile cortului, pârghiile, stâlpii şi picioarele lor, toate uneltele şi tot ce ţine de ele;

³⁷ apoi stâlpii curţii de jur împrejur, picioarele lor, ţăruşii lor şi frânghiile lor.

³⁸ Dar cei care îşi instalau corturile înaintea cortului, la est, înaintea cortului întâlnirii, spre răsăritul soarelui erau Moise, Aaron şi fiii lui, care aveau să îndeplinească îndatoririle de la sanctuar, care fuseseră poruncite copiilor lui Israel; iar străinul care se va apropia să fie pedepsit cu moartea.

³⁹ Toţi cei care fuseseră număraţi dintre leviţi, pe care Moise şi Aaron i-au numărat după familiile lor, la porunca Domnului, toţi bărbaţii de la vârsta de o lună în sus, au fost douăzeci şi două de mii.

⁴⁰ Şi Domnul a zis lui Moise: Numără pe fiecare întâi-născut de parte bărbătească dintre copiii lui Israel, de la vârsta de o lună în sus, şi ia numărul numelor lor.

⁴¹ Şi să iei pe leviţi pentru Mine, Eu sunt Domnul, în locul tuturor întâilor-născuţi din copiii lui Israel, şi vitele leviţilor în locul tuturor întâilor-născuţi din vitele copiilor lui Israel!

⁴² Moise a făcut numărătoarea tuturor întâilor-născuţi dintre copiii lui Israel, după porunca pe care i-o dăduse Domnul.

⁴³ Şi toţi întâii-născuţi de parte bărbătească, după numărul numelor lor, de la vârsta de o lună în sus, au fost douăzeci şi două de mii două sute şaptezeci şi trei.

⁴⁴ Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:

⁴⁵ Ia pe leviţi în locul tuturor întâilor-născuţi din copiii lui Israel, şi vitele leviţilor în locul vitelor lor; şi leviţii vor fi ai Mei: Eu sunt Domnul.

⁴⁶ Pentru răscumpărarea celor două sute şaptezeci şi trei dintre întâii-născuţi ai copiilor lui Israel, care trec peste numărul leviţilor,

⁴⁷ să iei câte cinci sicii de persoană, după siclul sanctuarului, care este de douăzeci de ghere,

⁴⁸ şi argintul acela să-l dai lui Aaron şi fiilor lui, pentru răscumpărarea celor ce trec peste numărul leviţilor.

⁴⁹ Moise a luat argintul pentru răscumpărarea celor care treceau peste numărul celor răscumpăraţi de leviţi;

⁵⁰ a luat argintul întâilor-născuţi din copiii lui Israel: o mie trei sute şaizeci şi cinci de sicii, după siclul sanctuarului.

⁵¹ Şi Moise a dat argintul de răscumpărare lui Aaron şi fiilor lui, după Cuvântul Domnului, cum poruncise Domnul lui Moise.

4

¹ Şi Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, zicând:

² Numără pe fiii lui Chehat dintre fiii lui Levi, după familiile lor, după casele părinţilor lor,

³ de la vârsta de treizeci de ani în sus, până la vârsta de cincizeci de ani, pe toţi cei ce intră în această grupă, ca să lucreze în cortul întâlnirii.

⁴ Aceasta este slujba fiilor lui Chehat în cortul întâlnirii: ea priveşte lucrurile preasfinte,

⁵ La pornirea taberei, Aaron şi fiii lui să vină să dea jos perdeaua dinăuntru şi să acopere cu ea chivotul Mărturiei.

⁶ Să pună deasupra ei o învelitoare din piele de viţel de mare şi să întindă pe deasupra un covor făcut în întregime din material albastru; apoi să pună pârghiile chivotului.

⁷ Să întindă un covor albastru peste masa pâinilor şi pe acesta să pună farfuriile, castroanele, ceştile şi potirele, iar pe masă să fie pâinea pentru punerea înainte.

⁸ Şi peste acestea să întindă un covor stacojiu şi să-l acopere cu o învelitoare din piele de viţel de mare, apoi să pună pârghiile mesei.

⁹ Să ia un covor albastru şi să acopere sfeşnicul pentru lumină, împreună cu lămpile lui şi foarfecele pentru fitile, şi tăvile lui şi toate vasele de untdelemn cu care se slujeşte la el;

¹⁰ să-l pună cu toate uneltele lui într-o învelitoare de piele de viţel de mare, apoi să-l pună pe pârghii.

¹¹ Şi peste altarul de aur să întindă un covor albastru şi să-l acopere cu o învelitoare de piele de viţel de mare, apoi să-i pună pârghiile.

¹² Să ia apoi toate uneltele întrebuinţate pentru slujbă, care se folosesc în sanctuar, să le pună într-un covor albastru şi să le acopere cu o piele de viţel de mare, apoi să le pună pe o bârnă pentru cărat.

¹³ Să scoată cenuşa din altar şi să întindă peste altar un covor de purpură;

¹⁴ şi să pună deasupra toate uneltele pentru slujba lui, tigăile pentru cărbuni, furculiţele, lopeţile, lighenele, toate uneltele altarului; şi peste el să întindă o învelitoare de piele de viţel de mare, apoi să-i pună pârghiile.

¹⁵ Şi după ce Aaron şi fiii lui vor sfârşi de acoperit sanctuarul şi toate uneltele sanctuarului, când tabăra va fi gata de plecare, să vină fiii lui Chehat ca să le ducă; dar să nu se atingă de lucrurile sfinte, ca să nu moară. Aceasta este sarcina fiilor lui Chehat în cortul întâlnirii.

¹⁶ În responsabilitatea lui Eleazar, fiul preotului Aaron, intră untdelemnul pentru sfeşnic, tămâia aromată, darul de pâine pentru toate zilele şi untdelemnul pentru ungere, supravegherea întregului cort şi a tot ce este în el, a sanctuarului şi a uneltelor lui.

¹⁷ Şi Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, zicând:

¹⁸ Să nu lăsaţi ca seminţia familiilor lui Chehat să se stingă dintre leviţi,

¹⁹ ci iată ce să faceţi cu ei, pentru ca ei să trăiască şi să nu moară, când se apropie de lucrurile preasfinte: Aaron şi fiii lui să intre şi să-i aşeze pe fiecare la locul său şi la sarcina sa.

²⁰ Dar ei să nu intre să vadă cum se învelesc lucrurile sfinte, ca să nu moară.

²¹ Şi Domnul a vorbit lui Moise, zicând:

²² Numără pe fiii lui Gherşon, după casele părinţilor lor, după familiile lor.

²³ Să-i numeri de la vârsta de treizeci de ani în sus până la vârsta de cincizeci de ani, pe toţi cei ce intră în serviciu ca să facă slujba în cortul întâlnirii.

²⁴ Aceasta este slujba familiilor gherşoniţilor, în ce priveşte slujirea şi ducerea lucrurilor:

²⁵ să poarte covoarele cortului şi cortul întâlnirii cu învelitoarea lui, şi învelitoarea de piele de viţel de mare, care se pune deasupra, perdeaua de la uşa cortului întâlnirii;

²⁶ pânzele curţii şi perdeaua de la uşa porţii curţii, de jur împrejurul cortului şi altarului, frânghiile lor şi toate uneltele care sunt pentru slujirea lor; şi ei să facă toată slujba privitoare la aceste lucruri.

²⁷ Toate slujbele fiilor lui Gherşon, tot ce vor duce şi tot ce vor face să fie făcute după porunca lui Aaron şi a fiilor lui; şi să daţi în grija lor tot ce trebuie dus.

²⁸ Aceasta este slujba familiilor fiilor lui Gherşon în cortul întâlnirii. Şi îndatoririle lor să fie făcute sub îndrumarea {lit. Mâna} lui Itamar, fiul preotului Aaron.

²⁹ Să numeri şi pe fiii lui Merari, după familiile lor, după casele părinţilor lor;

³⁰ de la vârsta de treizeci de ani în sus până la vârsta de cincizeci de ani, pe toţi cei ce intră în slujbă, ca să facă slujba la cortul întâlnirii.

³¹ Acestea sunt sarcinile care intră în slujba lor şi ce au ei de dus, potrivit cu toată slujba lor în cortul întâlnirii: scândurile cortului, pârghiile lui, stâlpii lui, picioarele lui;

³² stâlpii curţii de jur împrejur, picioarele lor, ţăruşii lor, frânghiile lor, toate uneltele care ţin de ei şi tot ce mai este pentru slujba lor. Să spuneţi pe nume lucrurile care sunt date în grija lor şi pe care le au ei de purtat.

³³ Acestea sunt slujbele familiilor fiilor lui Merari, toate slujbele pe care le vor face ei în cortul întâlnirii, sub conducerea lui Itamar, fiul preotului Aaron.

³⁴ Moise, Aaron şi mai-marii adunării au numărat pe fiii chehatiţilor, după familiile lor şi după casele părinţilor lor,

³⁵ de la vârsta de treizeci de ani în sus până la vârsta de cincizeci de ani, pe toţi cei ce au intrat în această slujbă în cortul întâlnirii.

³⁶ Şi cei ce au fost număraţi dintre ei, după familiile lor, au fost două mii şapte sute cincizeci.

³⁷ Aceştia sunt cei care au fost număraţi din familiile chehatiţilor, toţi cei care îndeplineau vreo slujbă în cortul întâlnirii, pe care Moise şi Aaron i-au numărat după porunca Domnului dată prin Moise.

³⁸ Şi cei ce au fost număraţi dintre fiii lui Gherşon, după familiile lor şi după casele părinţilor lor,

³⁹ de la vârsta de treizeci de ani în sus până la vârsta de cincizeci de ani, toţi cei ce au intrat în această slujbă în cortul întâlnirii,

⁴⁰ cei ce au fost număraţi dintre ei, după familiile lor, după casele părinţilor lor au fost două mii şase sute treizeci.

⁴¹ Aceştia sunt cei număraţi din familiile fiilor lui Gherşon, toţi cei care îndeplineau vreo slujbă în cortul întâlnirii, pe care Moise şi Aaron i-au numărat după porunca Domnului.

⁴² Cei ce au fost număraţi din familiile fiilor lui Merari, după familiile lor, după casele părinţilor lor,

⁴³ de la vârsta de treizeci de ani în sus până la vârsta de cincizeci de ani, toţi cei ce intrau în slujbă, pentru lucrare în cortul întâlnirii,

⁴⁴ cei ce au fost număraţi dintre ei după familiile lor au fost trei mii două sute.

⁴⁵ Aceştia sunt cei număraţi din familiile fiilor lui Merari, pe care Moise şi Aaron i-au numărat după porunca Domnului dată prin Moise.

⁴⁶ Toţi aceia dintre leviţi pe care i-au numărat Moise, Aaron şi mai-marii lui Israel, după familiile lor şi după casele părinţilor lor,

⁴⁷ de la vârsta de treizeci de ani în sus până la vârsta de cincizeci de ani, toţi cei ce au venit să facă vreo slujbă şi să poarte cortul întâlnirii,

⁴⁸ toţi cei număraţi au fost opt mii cinci sute optzeci.

⁴⁹ După porunca Domnului dată prin Moise, ei au fost număraţi, arătându-i-se fiecăruia slujba sa şi sarcina sa; ei au fost număraţi după cum poruncise Domnul lui Moise.

5

¹ Domnul a vorbit lui Moise, zicând:

² Porunceşte copiilor lui Israel să scoată afară din tabără pe orice lepros, pe oricine are o scurgere şi pe oricine este necurat pentru că s-a atins de un mort.

³ Fie parte bărbătească, fie parte femeiască, să-i scoateţi afară din tabără, ca să nu pângărească taberele în mijlocul cărora locuiesc Eu.

⁴ Şi copiii lui Israel au făcut aşa şi au scos pe aceştia afară din tabără; după cum poruncise Domnul lui Moise, aşa au făcut copiii lui Israel.

⁵ Domnul a vorbit lui Moise, zicând:

⁶ Spune copiilor lui Israel: Când un bărbat sau o femeie va face un păcat omenesc, acţionând cu necredincioşie împotriva Domnului, şi persoana aceea este vinovată,

⁷ ea să-şi mărturisească păcatul şi să restituie în întregime preţul lucrului pentru care s-a făcut vinovată, şi să adauge pe deasupra a cincea parte, apoi să-l dea aceluia faţă de care s-a făcut vinovată.

⁸ Dar dacă persoana aceea nu va avea nici o rudă căreia să i se poată face restituţia pentru răul făcut, restituţia pentru răul făcut trebuie dată Domnului, pentru preot, pe lângă berbecul pentru ispăşire, cu care se va face ispăşire pentru el.

⁹ Orice dar de ridicare din lucrurile închinate Domnului de copiii lui Israel, pe care le aduc preotului, să fie al lui.

¹⁰ Lucrurile sfinte ale oricărui om vor fi ale lui; orice se va da preotului, să fie al lui.

¹¹ Domnul a vorbit lui Moise, zicând:

¹² Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: Dacă soţia unui om se abate pe căi greşite şi-i este necredincioasă;

¹³ dacă un alt bărbat se culcă trupeşte cu ea şi lucrul acesta este ascuns de ochii soţului ei; dacă ea s-a pângărit în ascuns, fără să fie vreun martor împotriva ei şi fără să fie prinsă asupra faptului;

¹⁴ dacă peste soţ vine un duh de gelozie şi este gelos pe soţia lui, care s-a pângărit, sau dacă vine peste el un duh de gelozie şi este gelos pe soţia lui, care nu s-a pângărit;

¹⁵ atunci omul acela să-şi aducă soţia la preot şi, ca dar de mâncare pentru ea, să aducă a zecea parte dintr-o efă de făină de orz; să nu toarne untdelemn pe ea şi să nu pună tămâie pe ea, căci acesta este un dar de mâncare adus pentru gelozie, dar de aducere-aminte, care descoperă vina.

¹⁶ Preotul s-o apropie şi s-o pună să stea în picioare înaintea Domnului.

¹⁷ Preotul să ia apă sfântă într-un vas de pământ; să ia ţărână de pe podeaua cortului şi s-o pună în apă.

¹⁸ Preotul să pună pe femeie să stea în picioare înaintea Domnului; să descopere capul femeii şi să-i pună în mâini darul de descoperire a vinei, care este darul de mâncare adus pentru gelozie; preotul să aibă în mână apa amară aducătoare de blestem.

¹⁹ Preotul s-o pună să jure şi să zică femeii: dacă nici un om nu s-a culcat cu tine şi dacă nu te-ai abătut ca să te pângăreşti cu altul, în timp ce erai sub autoritatea soţului tău, să nu fii atinsă de această apă amară, aducătoare de blestem!

²⁰ Dar dacă te-ai abătut cu altul, în timp ce erai sub autoritatea soţului tău, şi dacă te-ai pângărit şi un alt om decât soţul tău s-a culcat cu tine –

²¹ şi preotul să pună pe femeie să jure cu un jurământ de blestem şi să-i zică: Domnul să te facă să ajungi de blestem şi de ruşine în mijlocul poporului tău, făcând să ţi se usuce coapsa şi să ţi se umfle pântecele,

²² şi apa aceasta aducătoare de blestem să intre în măruntaiele tale, ca să facă să ţi se umfle pântecele şi să ţi se usuce coapsa. Şi femeia să zică: Amin! Amin!

²³ Preotul să scrie blestemele acestea într-o carte, apoi să le şteargă cu apa cea amară.

²⁴ Şi să dea femeii să bea apa cea amară aducătoare de blestem; şi apa aducătoare de blestem va intra în ea şi-i va cauza amărăciunea.

²⁵ Preotul să ia din mâinile femeii darul de mâncare pentru gelozie, să legene darul într-o parte şi într-alta înaintea Domnului şi să-l aducă la altar.

²⁶ Apoi preotul să ia o mână plină din darul acesta de aducere-aminte şi să-l facă să fumege pe altar. După aceea, să dea femeii să bea apa.

²⁷ După ce îi va da să bea apa, dacă ea s-a pângărit şi a fost necredincioasă soţului ei, apa aducătoare de blestem va intra în ea şi-i va pricinui amărăciune; pântecele i se va umfla, coapsa i se va usca, şi femeia aceasta va fi de blestem în mijlocul poporului ei.

²⁸ Dar dacă femeia nu s-a pângărit şi este curată, va rămâne neatinsă şi va avea copii.

²⁹ Aceasta este legea geloziei, când o femeie, în timp ce este sub autoritatea soţului ei, se abate cu altul şi se pângăreşte,

³⁰ sau când un bărbat este apucat de un duh de gelozie şi este gelos pe soţia lui; el va pune pe femeie să stea în picioare înaintea Domnului şi preotul să-i aplice această lege.

³¹ Bărbatul va fi nevinovat de acea vină, dar femeia îşi va purta vinovăţia ei.

6

¹ Domnul a vorbit lui Moise, zicând:

² Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: Când un bărbat sau o femeie se va separa de ceilalţi, făcând un jurământ de nazireat, ca să se dedice pentru Domnul,

³ acela să se ferească de vin şi de băutură tare; să nu bea nici oţet făcut din vin, nici oţet făcut din vreo băutură tare, să nu bea nici băutură stoarsă din struguri şi să nu mănânce struguri proaspeţi sau uscaţi.

⁴ În toate zilele dedicării lui să nu mănânce nimic care se face din viţă-de-vie, de la sâmburi până la pieliţa strugurelui.

⁵ În toate zilele nazireatului lui, briciul să nu treacă pe capul lui. El va fi sfânt până când se vor împlini zilele pentru care s-a consacrat Domnului; să-şi lase părul să crească în voie.

⁶ În toate zilele separării sale pentru Domnul să nu se apropie de un mort.

⁷ Să nu se pângărească nici la moartea tatălui său, nici a mamei sale, nici a fratelui său, nici a surorii sale, căci separarea sa pentru Dumnezeu este pe capul lui.

⁸ În toate zilele nazireatului lui, el este sfânt pentru Domnul.

⁹ Dar dacă cineva moare lângă el pe neaşteptate de moarte năprasnică şi el îşi pângăreşte capul consacrat, atunci să-şi radă capul în ziua când se curăţeşte; să şi-l radă a şaptea zi.

¹⁰ În ziua a opta să aducă preotului două turturele sau doi pui de porumbel, la uşa cortului întâlnirii.

¹¹ Şi preotul să jertfească pe unul ca jertfă pentru păcat, iar pe celălalt ca ardere-de-tot, şi să facă pentru el ispăşirea păcatului lui, făcut cu prilejul mortului. Şi chiar în ziua aceea el să-şi consacre capul

¹² şi să consacre din nou Domnului zilele lui ca şi nazireat, şi să aducă un miel de un an ca jertfă pentru vină; zilele dinainte nu vor fi socotite, pentru că nazireatul lui a fost pângărit.

¹³ Aceasta este legea nazireatului: Când se vor împlini zilele separării lui să fie adus la uşa cortului întâlnirii.

¹⁴ Şi să aducă Domnului un dar: un miel de un an fără cusur pentru arderea-de-tot, o oaie de un an şi fără cusur pentru jertfa pentru păcat, şi un berbec fără cusur pentru jertfa de mulţumire;

¹⁵ un coş cu azimi, turte făcute din floarea făinii, frământată cu untdelemn şi plăcinte fără aluat, stropite cu untdelemn, împreună cu darul de mâncare şi jertfele lor de băutură.

¹⁶ Şi preotul să le aducă înaintea Domnului; şi să aducă jertfa lui pentru păcat şi arderea-de-tot.

¹⁷ Să pregătească berbecul ca jertfă de mulţumire Domnului, împreună cu coşul cu azimi, şi să pregătească şi darul lui de mâncare şi jertfa lui de băutură.

¹⁸ Apoi nazireul să-şi radă capul dedicat la uşa cortului întâlnirii, si să ia părul dedicat al capului său şi să-l pună pe focul care este sub jertfa de mulţumire.

¹⁹ Şi preotul să ia spata dreaptă fiartă a berbecului, o turtă nedospită din coş şi o plăcintă nedospită şi să le pună în mâinile nazireului, după ce acesta şi-a ras capul dedicat.

²⁰ Preotul să le legene într-o parte şi într-alta înaintea Domnului. Acestea sunt sfinte şi sunt ale preotului, împreună cu pieptul legănat şi spata adusă jertfă prin ridicare. Apoi nazireul va putea să bea vin.

²¹ Aceasta este legea nazireului, care a jurat dedicarea lui Domnului; acesta este darul lui, adus Domnului pentru separarea lui, afară de ce-i vor permite mijloacele lui. Să împlinească totul potrivit jurământului pe care l-a făcut, aşa să facă, după legea separării lui.

²² Domnul a vorbit lui Moise, spunând:

²³ Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui şi spune-le: Aşa să binecuvântaţi pe copiii lui Israel şi să le ziceţi:

²⁴ Domnul să te binecuvânteze şi să te păzească!

²⁵ Domnul să facă să lumineze Faţa Lui peste tine şi să Se îndure de tine!

²⁶ Domnul să-Şi înalţe Faţa peste tine şi să-ţi dea pacea!

²⁷ Astfel să pună Numele Meu peste copiii lui Israel şi Eu îi voi binecuvânta.

7

¹ Când a sfârşit Moise de aşezat cortul, l-a uns şi l-a sfinţit împreună cu toate uneltele lui, precum şi altarul şi toate uneltele lui; le-a uns şi le-a sfinţit.

² Atunci mai-marii lui Israel, conducătorii caselor părinţilor lor, care erau conducătorii seminţiilor şi care au prezidat peste cei care fuseseră număraţi, şi-au adus darurile lor.

³ Ei şi-au adus darurile lor Domnului: şase căruţe acoperite şi doisprezece boi, câte un car la doi conducători şi câte un bou pentru fiecare conducător; le-au adus înaintea cortului.

⁴ Şi Domnul a vorbit lui Moise, zicând:

⁵ Ia de la ei aceste lucruri şi să le întrebuinţezi pentru slujba cortului întâlnirii; să le dai leviţilor, fiecăruia după cum cere slujba lui.

⁶ Moise a luat carele şi boii şi le-a dat leviţilor.

⁷ A dat două care şi patru boi fiilor lui Gherşon, după cum cereau slujbele lor;

⁸ a dat patru care şi opt boi fiilor lui Merari, după cum cereau slujbele lor, sub conducerea lui Itamar, fiul preotului Aaron.

⁹ Dar fiilor lui Chehat nu le-a dat nimic, pentru că slujba lor era grija de lucrurile sfinte, pe care le duceau pe umeri.

¹⁰ Conducătorii şi-au adus darurile pentru dedicarea altarului, în ziua când l-au uns; conducătorii şi-au adus darurile înaintea altarului.

¹¹ Şi Domnul a zis lui Moise: Conducătorii să vină unul câte unul, câte un conducător în fiecare zi, şi să-şi aducă darul pentru dedicarea altarului.

¹² Cel ce şi-a adus darul în ziua întâi a fost Nahşon, fiul lui Aminadab, din seminţia lui Iuda.

¹³ Darul lui a fost: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicii, un lighean de argint greu de şaptezeci de sicii, după siclul sanctuarului, amândouă pline cu făină fină frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare;

¹⁴ un castron de aur greu de zece sicii, plin cu tămâie,

¹⁵ un viţel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea-de-tot;

¹⁶ un ţap, pentru jertfa pentru păcat;

¹⁷ şi, pentru jertfa de mulţumire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Nahşon, fiul lui Aminadab.

¹⁸ A doua zi, şi-a adus darul Netaneel, fiul lui Ţuar, conducătorul lui Isahar.

¹⁹ El a adus ca dar: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicii, un lighean de argint greu de şaptezeci de sicii, după siclul sanctuarului, amândouă pline cu făină fină frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare;

²⁰ un castron de aur greu de zece sicii, plin cu tămâie;

²¹ un viţel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea-de-tot;

²² un ţap, pentru jertfa pentru păcat;

²³ şi, pentru jertfa de mulţumire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Netaneel, fiul lui Ţuar.

²⁴ A treia zi, şi-a adus darul conducătorul fiilor lui Zabulon, Eliab, fiul lui Helon.

²⁵ Darul lui a fost: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicii, un lighean de argint greu de şaptezeci de sicii, după siclul sanctuarului, amândouă pline cu făină fină frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare;

²⁶ un castron de aur greu de zece sicii, plin cu tămâie;

²⁷ un viţel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea-de-tot;

²⁸ un ţap, pentru jertfa pentru păcat;

²⁹ şi, pentru jertfa de mulţumire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Eliab, fiul lui Helon.

³⁰ A patra zi, şi-a adus darul conducătorul fiilor lui Ruben, Eliţur, fiul lui Şedeur.

³¹ Darul lui a fost: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicii, un lighean de argint greu de şaptezeci de sicii, după siclul sanctuarului, amândouă pline cu făină fină frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare;

³² un castron de aur greu de zece sicii, plin cu tămâie;

³³ un viţel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea-de-tot;

³⁴ un ţap, pentru jertfa pentru păcat;

³⁵ şi, pentru jertfa de mulţumire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Eliţur, fiul lui Şedeur.

³⁶ A cincea zi, şi-a adus darul conducătorul fiilor lui Simeon, Şelumiel, fiul lui Ţurişadai.

³⁷ Darul lui a fost: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicii, un lighean de argint greu de şaptezeci de sicii, după siclul sanctuarului, amândouă pline cu făină fină frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare;

³⁸ un castron de aur greu de zece sicii, plin cu tămâie;

³⁹ un viţel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea-de-tot;

⁴⁰ un ţap, pentru jertfa pentru păcat;

⁴¹ şi, pentru jertfa de mulţumire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul de mâncare al lui Şelumiel, fiul lui Ţurişadai.

⁴² A şasea zi, şi-a adus darul conducătorul fiilor lui Gad, Eliasaf, fiul lui Deuel.

⁴³ Darul lui a fost: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicii, un lighean de argint greu de şaptezeci de sicii, după siclul sanctuarului, amândouă pline cu făină fină frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare;

⁴⁴ un castron de aur greu de zece sicii, plin cu tămâie;

⁴⁵ un viţel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea-de-tot;

⁴⁶ un ţap, pentru jertfa pentru păcat;

⁴⁷ şi, pentru jertfa de mulţumire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Eliasaf, fiul lui Deuel.

⁴⁸ A şaptea zi, şi-a adus darul conducătorul fiilor lui Efraim, Elişama, fiul lui Amihud.

⁴⁹ Darul lui a fost: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicii, un lighean de argint greu de şaptezeci de sicii, după siclul sanctuarului, amândouă pline cu făină fină frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare;

⁵⁰ un castron de aur greu de zece sicii, plin cu tămâie;

⁵¹ un viţel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea-de-tot;

⁵² un ţap, pentru jertfa pentru păcat;

⁵³ şi, pentru jertfa de mulţumire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Elişama, fiul lui Amihud.

⁵⁴ A opta zi, şi-a adus darul conducătorul fiilor lui Manase, Gamaliel, fiul lui Pedahţur.

⁵⁵ Darul lui a fost: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicii, un lighean de argint greu de şaptezeci de sicii, după siclul sanctuarului, amândouă pline cu făină fină frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare;

⁵⁶ un castron de aur greu de zece sicii, plin cu tămâie;

⁵⁷ un viţel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea-de-tot;

⁵⁸ un ţap, pentru jertfa pentru păcat;

⁵⁹ şi, pentru jertfa de mulţumire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Gamaliel, fiul lui Pedahţur.

⁶⁰ A noua zi, şi-a adus darul conducătorul fiilor lui Beniamin, Abidan, fiul lui Ghideoni.

⁶¹ Darul lui a fost: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicii, un lighean de argint greu de şaptezeci de sicii, după siclul sanctuarului, amândouă pline cu făină fină frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare;

⁶² un castron de aur greu de zece sicii, plin cu tămâie;

⁶³ un viţel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea-de-tot;

⁶⁴ un ţap, pentru jertfa pentru păcat;

⁶⁵ şi, pentru jertfa de mulţumire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Abidan, fiul lui Ghideoni.

⁶⁶ A zecea zi, şi-a adus darul conducătorul fiilor lui Dan, Ahiezer, fiul lui Amişadai.

⁶⁷ Darul lui a fost o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicii, un lighean de argint de şaptezeci de sicii, după siclul sanctuarului, amândouă pline cu făină fină, frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare;

⁶⁸ un castron de aur, plin cu tămâie;

⁶⁹ un viţel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea-de-tot;

⁷⁰ un ţap, pentru jertfa de ispăşire;

⁷¹ şi pentru jertfa de mulţumire: doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Ahiezer, fiul lui Amişadai.

⁷² A unsprezecea zi, şi-a adus darul conducătorul fiilor lui Aşer, Paguiel, fiul lui Ocran.

⁷³ Darul lui a fost: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicii, un lighean de argint greu de şaptezeci de sicii, după siclul sanctuarului, amândouă pline cu făină fină frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare;

⁷⁴ un castron de aur greu de zece sicii, plin cu tămâie;

⁷⁵ un viţel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea-de-tot;

⁷⁶ un ţap, pentru jertfa pentru păcat;

⁷⁷ şi, pentru jertfa de mulţumire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Paguiel, fiul lui Ocran.

⁷⁸ A douăsprezecea zi, şi-a adus darul conducătorul fiilor lui Neftali, Ahira, fiul lui Enan.

⁷⁹ Darul lui a fost o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicii, un lighean de argint greu de şaptezeci de sicii, după siclul sanctuarului, amândouă pline cu făină fină frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare;

⁸⁰ un castron de aur greu de zece sicii, plin cu tămâie;

⁸¹ un viţel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea-de-tot;

⁸² un ţap, pentru jertfa pentru păcat;

⁸³ şi, pentru jertfa de mulţumire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Ahira, fiul lui Enan.

⁸⁴ Acestea au fost darurile pentru dedicarea altarului aduse de conducătorii lui Israel, în ziua când l-au uns: douăsprezece farfurii de argint, douăsprezece lighene de argint, douăsprezece castroane de aur;

⁸⁵ fiecare farfurie de argint cântărea o sută treizeci de sicii şi fiecare lighean cântărea şaptezeci de sicii; tot argintul acestor vase cântărea două mii patru sute de sicii, după siclul sanctuarului.

⁸⁶ Au fost douăsprezece castroane de aur, pline cu tămâie, fiecare castron cântărind zece sicii, după siclul sanctuarului; tot aurul castroanelor cântărea o sută douăzeci de sicii.

⁸⁷ Toate animalele pentru arderea-de-tot au fost doisprezece viţei, doisprezece berbeci, doisprezece miei de un an, cu darurile lor de mâncare, şi doisprezece ţapi, pentru jertfa pentru păcat.

⁸⁸ Toate animalele pentru jertfa de mulţumire au fost: douăzeci şi patru de boi, şaizeci de berbeci, şaizeci de ţapi, şaizeci de miei de un an. Acestea au fost darurile pentru dedicarea altarului, după ce a fost uns.

⁸⁹ Când Moise intra în cortul întâlnirii ca să vorbească Domnului, auzea glasul care-i vorbea de pe capacul ispăşirii, care era aşezat pe chivotul Mărturiei, între cei doi heruvimi; şi vorbea cu Domnul.

8

¹ Domnul a vorbit lui Moise, zicând:

² Vorbeşte lui Aaron şi spune-i: Când vei aşeza lămpile, cele şapte lămpi vor trebui să lumineze în partea dinainte a sfeşnicului.

³ Şi Aaron a făcut aşa: a aşezat lămpile în partea dinainte a sfeşnicului, cum poruncise Domnul lui Moise.

⁴ Sfeşnicul era de aur bătut; atât piciorul cât şi florile lui erau de aur bătut. Moise făcuse sfeşnicul după modelul pe care i-l arătase Domnul.

⁵ Şi Domnul a vorbit lui Moise, zicând:

⁶ Ia pe leviţi din mijlocul copiilor lui Israel şi curăţeşte-i.

⁷ Iată cum să-i curăţeşti: Stropeşte-i cu apă de ispăşire şi lasă-i să treacă cu briciul peste tot trupul lor, să-şi spele hainele şi vor fi curaţi.

⁸ Să ia apoi un viţel, cu darul lui de mâncare din făină fină frământată cu untdelemn; şi să mai ia un alt viţel pentru jertfa pentru păcat.

⁹ Să apropii pe leviţi înaintea cortului întâlnirii şi să aduni laolaltă toată adunarea copiilor lui Israel.

¹⁰ Să apropii pe leviţi înaintea Domnului; şi copiii lui Israel să-şi pună mâinile pe leviţi.

¹¹ Şi Aaron să prezinte pe leviţi înaintea Domnului ca un dar legănat din partea copiilor lui Israel, ca ei să facă lucrarea Domnului.

¹² Leviţii să-şi pună mâinile pe capul viţeilor şi să aduci unul ca jertfă pentru păcat şi altul ca ardere-de-tot, ca să faci ispăşire pentru leviţi.

¹³ Să pui pe leviţi în picioare înaintea lui Aaron şi înaintea fiilor lui, şi să-i prezinţi Domnului ca un dar legănat.

¹⁴ Astfel să pui deoparte pe leviţi din mijlocul copiilor lui Israel, şi leviţii vor fi ai Mei.

¹⁵ Şi după aceea, leviţii pot să intre ca să facă slujba în cortul întâlnirii. Dar să-i curăţeşti şi să-i prezinţi ca un dar legănat.

¹⁶ Căci ei Îmi sunt daţi cu totul din mijlocul copiilor lui Israel: Eu i-am luat pentru Mine în locul primului rod al pântecelui, întâiul-născut al tuturor copiilor lui Israel.

¹⁷ Căci orice întâi-născut al copiilor lui Israel este al Meu, atât dintre oameni cât şi dintre animale; Mie Mi i-am consacrat în ziua când am lovit pe toţi întâii-născuţi în ţara Egiptului.

¹⁸ Şi Eu i-am luat pe leviţi în locul tuturor întâilor-născuţi ai copiilor lui Israel.

¹⁹ Şi am dat pe leviţi ca un dar lui Aaron şi fiilor lui, din mijlocul copiilor lui Israel, ca ei să facă slujba pentru copiii lui Israel în cortul întâlnirii şi ca ei să facă ispăşire pentru copiii lui Israel, şi astfel copiii lui Israel să nu fie loviţi cu nici o urgie, când se vor apropia de sanctuar.

²⁰ Moise, Aaron şi toată adunarea copiilor lui Israel au făcut cu leviţii tot ce poruncise Domnul lui Moise cu privire la leviţi; aşa au făcut copiii lui Israel.

²¹ Leviţii s-au curăţat de păcat şi şi-au spălat hainele. Aaron i-a prezentat înaintea Domnului ca un dar legănat şi a făcut ispăşire pentru ei, ca să-i curăţească.

²² După aceea, leviţii au intrat ca să-şi facă slujba în cortul întâlnirii, înaintea lui Aaron şi înaintea fiilor lui; întocmai cum poruncise Domnul lui Moise cu privire la leviţi, aşa au făcut cu ei.

²³ Şi Domnul a vorbit lui Moise, zicând:

²⁴ Aceasta este legea cu privire la leviţi: De la vârsta de douăzeci şi cinci de ani în sus, orice levit va intra în slujba cortului întâlnirii, ca să îndeplinească o slujbă acolo.

²⁵ Şi de la vârsta de cincizeci de ani încolo să iasă din slujbă şi să nu mai slujească.

²⁶ Dar vor putea să ajute pe fraţii lor în cortul întâlnirii, să păzească ce le este dat în grijă, dar ei singuri să nu facă nici o lucrare. Aşa să faci cu leviţii în ce priveşte slujbele lor.

9

¹ Domnul a vorbit lui Moise în Deşertul Sinai, în luna întâi a anului al doilea, după ieşirea lor din ţara Egiptului, spunând:

² Copiii lui Israel să sărbătorească Paştele la vremea hotărâtă.

³ Să le sărbătoriţi la vremea hotărâtă, în a paisprezecea zi a lunii acesteia, seara; să le sărbătoriţi după toate ritualurile şi după toate ceremoniile privitoare la ele.

⁴ Moise a spus copiilor lui Israel să sărbătorească Paştele.

⁵ Şi au sărbătorit Paştele în a paisprezecea zi a lunii întâi, seara, în Deşertul Sinai; copiii lui Israel au făcut întocmai după toate poruncile, pe care le dăduse Domnul lui Moise.

⁶ S-a întâmplat că au fost nişte oameni care erau necuraţi, fiindcă se atinseseră de un om mort, aşa că nu puteau ţine Pastile în ziua aceea. Ei au venit m aceeaşi zi înaintea lui Moise şi înaintea lui Aaron.

⁷ Şi oamenii aceia au zis lui Moise: Noi suntem necuraţi din cauza atingerii de un om mort; de ce suntem opriţi să aducem darul Domnului la vremea lui hotărâtă în mijlocul copiilor lui Israel?

⁸ Moise le-a răspuns: Aşteptaţi şi voi afla ce porunceşte Domnul cu privire la voi.

⁹ Şi Domnul a vorbit lui Moise, zicând:

¹⁰ Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: Dacă cineva dintre voi sau dintre urmaşii voştri este necurat din cauza unui mort sau este într-o călătorie lungă, să ţină totuşi Paştele Domnului.

¹¹ Să le ţină în luna a doua, în ziua a paisprezecea, seara; să le mănânce cu azimi şi cu ierburi amare.

¹² Să nu lase din ele nimic până a doua zi dimineaţa, şi să nu frângă nici un os din ele. Să le sărbătorească după toate poruncile privitoare la Paşti.

¹³ Dar omul care este curat şi nu se află într-o călătorie şi tot nu sărbătoreşte Paştele, omul acela să fie nimicit din poporul lui, pentru că n-a adus darul cuvenit Domnului la vremea hotărâtă. Omul acela îşi va purta păcatul.

¹⁴ Şi dacă între voi locuieşte un străin şi acesta vrea să sărbătorească Paştele Domnului, el să le sărbătorească după legile şi poruncile privitoare la Paşti. Să aveţi aceeaşi lege atât pentru străin cât şi pentru băştinaş.

¹⁵ În ziua când a fost înălţat cortul, norul a acoperit locaşul cortului Mărturiei; iar, de seara până dimineaţa, deasupra cortului era ca înfăţişarea unui foc.

¹⁶ Aşa era întotdeauna: ziua, norul acoperea cortul, iar noaptea avea înfăţişarea unui foc.

¹⁷ Când se ridica norul de pe cort, porneau şi copiii lui Israel; şi acolo unde se oprea norul, îşi instalau corturile şi copiii lui Israel.

¹⁸ Copiii lui Israel porneau după porunca Domnului şi îşi instalau corturile după porunca Domnului; rămâneau în tabără atâta vreme cât rămânea norul deasupra cortului.

¹⁹ Când norul rămânea mai multă vreme deasupra cortului, copiii lui Israel ascultau de porunca Domnului şi nu porneau.

²⁰ Când norul rămânea mai puţine zile deasupra cortului, ei se aşezau după porunca Domnului şi porneau după porunca Domnului.

²¹ Dacă norul se oprea de seara până dimineaţa, şi se ridica dimineaţa, atunci porneau şi ei. Dacă norul se ridica după o zi şi o noapte, atunci porneau şi ei.

²² Dacă norul se oprea deasupra cortului două zile, sau o lună, sau un an, copiii lui Israel rămâneau în tabără şi nu porneau; dar când se ridica, porneau şi ei.

²³ Îşi instalau corturile după porunca Domnului şi porneau după porunca Domnului; ei păzeau cerinţele Domnului, porunca Domnului dată prin Moise.

10

¹ Domnul a vorbit lui Moise, zicând:

² Fă-ţi două trompete de argint; să le faci din argint bătut. Ele să-ţi slujească pentru chemarea adunării şi pentru pornirea taberelor.

³ Când se va suna cu ele, toată adunarea să se strângă la tine, la uşa cortului întâlnirii.

⁴ Când se va suna numai cu o trompetă, să se strângă la tine conducătorii, mai-marii peste miile lui Israel.

⁵ Şi când veţi suna alarma, să pornească taberele care sunt aşezate în partea de est.

⁶ Şi când veţi suna o alarmă a doua oară, să pornească taberele care sunt aşezate în partea de sud: pentru plecarea lor să se sune alarma.

⁷ Când va fi vorba de strângerea adunării, să sunaţi, dar să nu sunaţi alarma.

⁸ Şi din trompete să sune fiii lui Aaron, preoţii. Aceasta să fie o lege veşnică pentru voi şi pentru urmaşii voştri.

⁹ Şi când veţi merge la război, în ţara voastră, împotriva duşmanului care va lupta împotriva voastră, să sunaţi cu trompetele o alarmă, ca să fiţi amintiţi înaintea Domnului Dumnezeului vostru, şi veţi fi eliberaţi de duşmanii voştri.

¹⁰ Şi în zilele voastre de bucurie, la sărbătorile voastre şi la lunile voastre cele noi, să sunaţi din trompete când vă veţi aduce arderile-de-tot şi jertfele de mulţumire; şi ele vor face ca Dumnezeul vostru să-Şi aducă aminte de voi: Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru,

¹¹ În ziua a douăzecea a lunii a doua a anului al doilea, s-a ridicat norul de pe cortul Mărturiei.

¹² Şi copiii lui Israel au pornit în călătoria lor din Deşertul Sinai şi norul s-a oprit în Deşertul Paran.

¹³ Pentru prima dată ei au pornit după porunca Domnului dată prin Moise.

¹⁴ Întâi a pornit steagul taberei fiilor lui Iuda, împreună cu armatele lor; peste armatele lor era mai-mare Nahşon, fiul lui Aminadab.

¹⁵ Peste armata seminţiei fiilor lui Isahar era Netaneel, fiul lui Ţuar.

¹⁶ Şi peste armata seminţiei fiilor lui Zabulon era Eliab, fiul lui Helon.

¹⁷ Apoi a fost desfăcut cortul şi fiii lui Gherşon şi fiii lui Merari, care duceau cortul, au pornit.

¹⁸ Apoi a pornit steagul taberei lui Ruben, împreună cu armatele lui. Peste armata lui Ruben era mai-mare Eliţur, fiul lui Şedeur.

¹⁹ Peste armata seminţiei fiilor lui Simeon era Şelumiel, fiul lui Ţurişadai.

²⁰ Peste armata seminţiei fiilor lui Gad era Eliasaf, fiul lui Deuel.

²¹ Apoi au pornit chehatiţii, ducând sanctuarul; până la venirea lor, ceilalţi au întins cortul.

²² Apoi a pornit steagul taberei fiilor lui Efraim, împreună cu armatele lor. Peste armata lui Efraim era mai-mare Elişama, fiul lui Amihud.

²³ Peste armata seminţiei fiilor lui Manase era Gamaliel, fiul lui Pedahţur.

²⁴ Peste armata seminţiei fiilor lui Beniamin era Abidan, fiul lui Ghideoni.

²⁵ Apoi a pornit steagul taberei fiilor lui Dan, împreună cu armatele lor, care formau ariergarda tuturor taberelor. Peste armata lui Dan era mai-mare Ahiezer, fiul lui Amişadai.

²⁶ Peste armata seminţiei fiilor lui Aşer era Paguiel, fiul lui Ocran.

²⁷ Peste armata seminţiei fiilor lui Neftali era Ahira, fiul lui Enan.

²⁸ Aceasta a fost ordinea în care au plecat copiii lui Israel, după armatele lor, când şi-au început călătoria.

²⁹ Moise a zis lui Hobab, fiul lui Reuel, madianitul, socrul lui Moise: Noi plecăm spre locul despre care Domnul a zis: Eu vi-l voi da. Vino cu noi şi îţi vom face bine, căci Domnul a promis că va face bine lui Israel.

³⁰ Hobab i-a răspuns: Nu pot să merg, ci mă voi duce în ţara mea şi în locul meu de naştere.

³¹ Şi Moise a zis: Nu ne părăsi, te rog; fiindcă tu cunoşti locurile unde putem să poposim în deşert şi tu ne vei fi călăuză.

³² Şi dacă vii cu noi, binele pe care ni-l va face nouă Domnul, ţi-l vom face şi noi ţie.

³³ Şi ei au plecat de la muntele Domnului şi au mers cale de trei zile, şi chivotul legământului Domnului a mers înaintea lor timp de trei zile, ca să le caute un loc de odihnă.

³⁴ Norul Domnului era deasupra lor în timpul zilei, când porneau din tabără.

³⁵ Şi când pornea chivotul, Moise zicea: Ridică-Te, Doamne, ca să se împrăştie duşmanii Tăi şi să fugă dinaintea Feţei Tale cei ce Te urăsc!

³⁶ Şi când îl aşezau, zicea: Întoarce-Te, Doamne, la zecile de mii ale miilor lui Israel!

11

¹ Poporul s-a plâns împotriva Domnului, zicând că-i merge rău; când a auzit Domnul, S-a mâniat, şi focul Domnului s-a aprins între ei şi a mistuit o parte din marginea taberei.

² Poporul a strigat către Moise. Moise s-a rugat Domnului şi focul S-a Stins.

³ Şi locului aceluia i-au dat numele Tabeera (Ardere), pentru că a ars focul Domnului între ei.

⁴ Adunătura de oameni, care se afla în mijlocul lui Israel, a început să poftească, ba chiar şi copiii lui Israel au început să plângă şi să zică: Cine ne va da carne să mâncăm?

⁵ Ne aducem aminte de peştii pe care-i mâneam în Egipt şi care nu ne costau nimic, de castraveţi, de pepeni, de praz, de ceapă şi de usturoi.

⁶ Dar acum ni s-a uscat sufletul: nu mai este nimic! Ochii noştri nu văd decât mana aceasta.

⁷ Mana semăna cu grăuntele de coriandru şi culoarea ei era ca bdeliumul,

⁸ Poporul se răspândea şi o strângea, o măcina între două pietre de moară sau o zdrobea în piuă, o fierbea în oală şi făcea turte din ea. Mana avea gustul unei turte făcute cu untdelemn.

⁹ Şi când cădea roua peste tabără noaptea, cădea şi mana deasupra ei.

¹⁰ Moise a auzit poporul plângând în familiile lor, fiecare om la uşa cortului lui; şi mânia Domnului s-a aprins foarte tare. Moise s-a întristat şi el.

¹¹ Moise a zis Domnului: De ce Te porţi atât de aspru cu robul Tău şi de ce nu am căpătat trecere înaintea Ta, de ai pus peste mine sarcina acestui popor întreg?

¹² Oare eu am zămislit pe poporul acesta? Oare eu l-am născut, ca să-mi zici: Poartă-l la sânul tău cum poartă doica pe copil, până în ţara pe care ai jurat părinţilor lui că i-o vei da?

¹³ De unde să iau carne, ca să dau la tot poporul acesta? Căci ei mi se plâng, zicând: dă-ne să mâncăm carne!

¹⁴ Eu singur nu pot să port tot poporul, pentru că este o povară prea mare pentru mine.

¹⁵ Şi decât să Te porţi aşa cu mine, mai bine omoară-mă, Te rog, dacă mai am vreo trecere înaintea Ta, şi nu mă lăsa să-mi văd nenorocirea.

¹⁶ Şi Domnul a zis lui Moise: Adună-Mi şaptezeci de bărbaţi dintre bătrânii lui Israel, pe care-i cunoşti că sunt bătrâni ai poporului şi conducătorii lui, şi adu-i înaintea cortului întâlnirii, ca să stea acolo cu tine.

¹⁷ Eu Mă voi coborî şi voi vorbi acolo cu tine; voi lua din duhul care este peste tine şi-l voi pune peste ei, ca să poarte împreună cu tine sarcina poporului, şi să n-o porţi tu singur.

¹⁸ Şi să spui poporului: Sfinţiţi-vă pentru mâine şi vi se va da să mâncaţi carne, fiindcă aţi plâns în auzul Domnului şi aţi zis: Cine ne va da să mâncăm carne? Căci o duceam mai bine în Egipt! De aceea, Domnul vă va da carne şi veţi mânca.

¹⁹ Nu veţi avea de mâncat o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile,

²⁰ ci o lună întreagă, până vă va ieşi pe nări şi vă veţi dezgusta de ea, pentru că aţi dispreţuit pe Domnul, care este în mijlocul vostru, şi aţi plâns înaintea lui, zicând: Oare de ce am ieşit din Egipt?

²¹ Dar Moise a zis: Şase sute de mii de oameni care merg pe jos alcătuiesc poporul în mijlocul căruia sunt eu, şi Tu zici: le voi da carne şi vor mânca o lună întreagă!

²² Se vor tăia oare turmele şi cirezile pentru ei, ca să le ajungă? Sau nu cumva va fi adunat tot peştele mării pentru ei, ca să le ajungă?

²³ Şi Domnul a răspuns lui Moise: Oare s-a scurtat mâna Domnului? Vei vedea acum dacă cuvântul Meu se împlineşte sau nu.

²⁴ Moise a ieşit şi a spus poporului cuvintele Domnului. A adunat şaptezeci de bărbaţi dintre bătrânii poporului şi i-a pus în jurul cortului.

²⁵ Domnul S-a coborât în nor şi a vorbit lui Moise; a luat din duhul care era peste el şi l-a pus peste cei şaptezeci de bătrâni. Şi de îndată ce duhul s-a aşezat peste ei, au început să profeţească, dar după aceea n-au mai profeţit.

²⁶ Dar doi bărbaţi au rămas în tabără, numele unuia era Eldad şi numele celuilalt Medad, şi duhul s-a aşezat şi peste ei; căci şi ei erau dintre cei înscrişi, deşi nu se duseseră la cort. Şi au început să profeţească şi ei în tabără.

²⁷ Un tânăr a alergat şi a spus lui Moise, zicând: Eldad şi Medad profeţesc în tabără.

²⁸ Şi Iosua, fiul lui Nun, care slujea lui Moise din tinereţea lui, a luat cuvântul şi a zis: Domnul meu, Moise, opreşte-i!

²⁹ Dar Moise i-a zis: Nu cumva eşti gelos pentru mine? O! Dacă tot poporul Domnului ar fi alcătuit din profeţi şi dacă Domnul ar pune peste ei Duhul lui!

³⁰ După aceea Moise s-a întors în tabără, el şi bătrânii lui Israel.

³¹ Domnul a făcut să sufle de peste mare un vânt, care a adus prepeliţe şi le-a răspândit peste tabără cale cam de o zi într-o parte şi cale cam de o zi de cealaltă parte în jurul taberei, la o înălţime de aproape doi coţi deasupra pământului.

³² Poporul a stat treaz toată ziua aceea, toată noaptea şi toată ziua următoare şi a adunat prepeliţe; cel ce strânsese cel mai puţin avea zece omeri, şi ei şi le-au întins de jur împrejurul taberei.

³³ Pe când carnea le era încă între dinţi, înainte de a fi mestecată, Domnul S-a aprins de mânie împotriva poporului; şi Domnul a lovit poporul cu o urgie foarte mare.

³⁴ Au pus acelui loc numele Chibrot-Hataava (Mormintele lăcomiei), pentru că acolo au îngropat pe poporul care a lăcomit.

³⁵ De la Chibrot-Hataava, poporul a plecat la Haţerot, şi s-a oprit la Haţerot.

12

¹ Miriam şi Aaron au vorbit împotriva lui Moise, din cauza femeii etiopiene pe care o luase el de soţie;căci luase o femeie etiopiană.

² Şi au zis: Oare numai prin Moise vorbeşte Domnul? Nu vorbeşte oare şi prin noi? Şi Domnul a auzit.

³ Moise însă era un om foarte blând, mai blând decât orice om de pe faţa pământului.

⁴ Deodată Domnul a zis lui Moise, lui Aaron şi Miriamei: Ieşiţi toţi trei la cortul întâlnirii! Şi ei au ieşit afară toţi trei.

⁵ Şi Domnul S-a coborât în stâlpul de nor şi a stat în uşa cortului întâlnirii. A chemat pe Aaron şi pe Miriam;şi ei s-au apropiat amândoi.

⁶ Şi a zis: Ascultaţi acum cuvintele Mele: Dacă este printre voi vreun profet, Eu, Domnul, Mă voi face cunoscut lui într-o viziune sau îi voi vorbi într-un vis.

⁷ Nu tot aşa este însă cu robul Meu Moise, care este credincios în toată casa Mea.

⁸ Cu el Eu vorbesc gură către gură, pe faţă, şi nu prin cuvinte greu de înţeles; şi el vede forma Domnului. Cum de nu v-aţi temut deci să vorbiţi împotriva robului Meu, împotriva lui Moise?

⁹ Domnul S-a aprins de mânie împotriva lor; şi a plecat.

¹⁰ Norul s-a depărtat de pe cort; şi, iată, Miriam era plină de lepră, albă ca zăpada. Aaron s-a întors spre Miriam şi, iată, era leproasă.

¹¹ Şi Aaron a zis lui Moise: Ah, domnul meu, te rog nu ne pune în socoteală păcatul acesta, prin care am lucrat ca nişte nechibzuiţi şi am păcătuit.

¹² Nu o lăsa să fie ca un copil născut mort, a cărui carne este pe jumătate putredă când iese din pântecele mamei lui!

¹³ Moise a strigat către Domnul, zicând: Dumnezeule, Te rog, vindec-o!

¹⁴ Şi Domnul a zis lui Moise: Dacă ar fi scuipat-o tatăl ei în obraz, n-ar fi fost ea oare de ruşine şapte zile? Să fie deci închisă şapte zile afară din tabără şi după aceea să fie primită în tabără.

¹⁵ Miriam a fost închisă şapte zile afară din tabără şi poporul n-a pornit până nu a intrat Miriam din nou în tabără.

¹⁶ După aceea, poporul a plecat din Haţerot şi şi-a instalat corturile în Deşertul Paran.

13

¹ Şi Domnul a vorbit lui Moise, zicând:

² Trimite nişte oameni ca să cerceteze ţara Canaanului, pe care o dau copiilor lui Israel. Să trimiţi câte un bărbat din fiecare seminţie a părinţilor lor, fiecare să fie un conducător între ei.

³ Moise i-a trimis din Deşertul Paran, după porunca Domnului; toţi bărbaţii aceştia erau conducători ai copiilor lui Israel.

⁴ Numele lor erau acestea: pentru seminţia lui Ruben: Şamua, fiul lui Zacur;

⁵ pentru seminţia lui Simeon: Şafat, fiul lui Hori;

⁶ pentru seminţia lui Iuda: Caleb, fiul lui Iefune;

⁷ pentru seminţia lui Isahar: Igual, fiul lui Iosif;

⁸ pentru seminţia lui Efraim: Hosea, fiul lui Nun;

⁹ pentru seminţia lui Beniamin: Palti, fiul lui Rafu;

¹⁰ pentru seminţia lui Zabulon: Gadiel, fiul lui Sodi;

¹¹ pentru seminţia lui Iosif, pentru seminţia lui Manase: Gadi, fiul lui Susi;

¹² pentru seminţia lui Dan: Amiel, fiul lui Ghemali;

¹³ pentru seminţia lui Aşer: Setur, fiul lui Micael;

¹⁴ pentru seminţia lui Neftali: Nahbi, fiul lui Vofsi;

¹⁵ pentru seminţia lui Gad: Gheuel, fiul lui Machi.

¹⁶ Acestea sunt numele bărbaţilor, pe care i-a trimis Moise să cerceteze ţara. lui Hosea, fiul lui Nun, Moise i-a pus numele Iosua.

¹⁷ Moise i-a trimis să cerceteze ţara Canaanului şi le-a zis: Mergeţi de aici spre sud şi apoi să vă urcaţi pe deal.

¹⁸ Vedeţi ţara, vedeţi cum este ea şi cum este poporul care o locuieşte, dacă este tare sau slab, dacă este mic sau mare la număr.

¹⁹ Şi cum este ţara în care locuiesc ei, este bună sau rea? Şi cum sunt cetăţile în care locuiesc ei, sunt tabere deschise sau fortificate?

²⁰ Şi cum este pământul, este gras sau slab? Sunt sau nu copaci pe el? Fiţi curajoşi şi luaţi cu voi câteva roade din ţară. Era pe vremea când încep să se coacă primii Struguri.

²¹ Ei s-au urcat şi au cercetat ţara, de la Deşertul Ţin până la Rehob, pe drumul care duce la Hamat.

²² S-au urcat pe la sud şi au venit la Hebron, unde se aflau Ahiman, Şeşai şi Talmai, fiii lui Anac. Hebronul fusese zidit cu şapte ani înainte de cetatea Ţoan din Egipt.

²³ Apoi au venit până la Valea Eşcol şi de acolo au tăiat o ramură de viţă cu un ciorchine de strugure şi l-au dus câte doi cu ajutorul unei prăjini; au luat şi rodii şi smochine.

²⁴ locul acela l-au numit Valea Eşcol (Strugure), din cauza ciorchinelui de strugure pe care l-au tăiat de acolo copiii lui Israel.

²⁵ S-au întors de la cercetarea ţării după patruzeci de zile împlinite.

²⁶ Au plecat şi au ajuns la Moise şi la Aaron şi la toată adunarea copiilor lui Israel, în Deşertul Paran, la Cades; le-au adus ştiri, lor şi întregii adunări, şi le-au arătat roadele ţării.

²⁷ Ei au istorisit lui Moise şi au zis: Ne-am dus în ţara în care ne-ai trimis. Cu adevărat, este o ţară în care curge lapte şi miere, şi iată-i roadele.

²⁸ Dar poporul care locuieşte în ţară este puternic, cetăţile sunt fortificate şi foarte mari. Ba încă am văzut acolo şi pe fiii lui Anac.

²⁹ Amaleciţii locuiesc ţinutul din partea de sud; hetiţii, iebusiţii şi amoriţii locuiesc în ţinutul deluros; şi canaaniţii locuiesc lângă mare şi de-a lungul Iordanului.

³⁰ Caleb a potolit poporul, care murmura în faţa lui Moise, şi a zis: Să ne urcăm îndată şi să punem mâna pe ţară, căci o vom birui!

³¹ Dar bărbaţii care fuseseră împreună cu el au zis: Nu putem să ne urcăm împotriva poporului acestuia, căci este mai puternic decât noi.

³² Şi au dat copiilor lui Israel ştiri rele despre ţara pe care o cercetaseră, zicând: Ţara pe care am străbătut-o ca s-o cercetăm este o ţară care-şi mănâncă locuitorii; toţi aceia pe care i-am văzut acolo sunt oameni de statură înaltă.

³³ Şi acolo am mai văzut şi uriaşi {în ebraică: Nefilim}, pe fiii lui Anac, care se trag din uriaşi; şi în ochii noştri şi ai lor noi arătam ca nişte lăcuste,

14

¹ Toată adunarea a ridicat glasul şi a început să strige. Şi poporul a plâns în noaptea aceea.

² Toţi copiii lui Israel au murmurat împotriva lui Moise şi Aaron şi toată adunarea le-a zis: Ce bine era dacă am fi murit în ţara Egiptului sau dacă am fi murit în acest deşert!

³ De ce ne-a adus Domnul în ţara aceasta, ca să cădem ucişi de sabie şi ca soţiile noastre şi copiii noştri să ajungă de pradă? Nu este oare mai bine să ne întoarcem în Egipt?

⁴ Şi au zis unul către altul: Să ne alegem un conducător şi să ne întoarcem în Egipt.

⁵ Moise şi Aaron au căzut cu faţa la pământ în faţa întregii adunări a copiilor lui Israel care era strânsă laolaltă.

⁶ Şi Iosua, fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, care erau dintre cei ce cercetaseră ţara, şi-au rupt hainele

⁷ şi au vorbit astfel întregii adunări a copiilor lui Israel: Ţara pe care am străbătut-o noi ca s-o cercetăm este o ţară foarte bună.

⁸ Dacă Domnul va găsi plăcere în noi, El ne va duce în ţara aceasta şi ne-o va da – o ţară în care curge lapte şi miere.

⁹ Numai, nu vă răzvrătiţi împotriva Domnului, nici nu vă temeţi de oamenii din ţara aceea, căci ei vor fi prada noastră. Apărarea lor a fost îndepărtată de la ei; Domnul este cu noi, nu vă temeţi de ei!

¹⁰ Toată adunarea vorbea să-i ucidă cu pietre, când toată gloria Domnului s-a arătat peste cortul întâlnirii, înaintea tuturor copiilor lui Israel.

¹¹ Şi Domnul a zis lui Moise: Până când Mă va nesocoti poporul acesta? Până când nu va crede el în Mine, după toate semnele pe care le-am făcut între ei?

¹² De aceea, îl voi lovi cu ciumă şi-l voi nimici, dar pe tine te voi face o naţiune mai mare şi mai puternică decât el.

¹³ Dar Moise a zis Domnului: Egiptenii, din mijlocul cărora ai scos, prin puterea Ta, pe poporul acesta, vor auzi lucrul acesta

¹⁴ şi vor spune locuitorilor ţării acesteia. Ei au auzit că Tu, Domnul, eşti în mijlocul poporului acestuia; că Tu, Domnul, Te arăţi faţă către faţă, în timp ce norul Tău stă peste el; şi că Tu mergi înaintea lor ziua într-un stâlp de nor şi noaptea într-un stâlp de foc.

¹⁵ Dacă vei omorî pe poporul acesta ca pe un singur om, atunci naţiunile, care au auzit de faima Ta, vor zice:

¹⁶ Pentru că Domnul n-a putut să ducă pe poporul acesta în ţara pe care le-a promis-o prin jurământ, El l-a omorât în deşert!

¹⁷ Dar acum, Te rog, lasă ca puterea Domnului meu să se arate mare, după cum ai spus, zicând:

¹⁸ Domnul este îndelung răbdător şi bogat în milă, iertând fărădelegea şi păcatul, dar care nu consideră pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii până la a treia şi a patra generaţie.

¹⁹ Iartă, Te rog, fărădelegea poporului acestuia, după mărimea milei Tale şi după cum ai iertat poporul acesta din Egipt până aici.

²⁰ Şi Domnul a zis: I-am iertat, după cuvântul tău.

²¹ Dar, cât este de adevărat că Eu sunt viu, aşa gloria Domnului va umple tot pământul.

²² Căci toţi bărbaţii care au văzut gloria Mea şi minunile pe care le-am făcut în Egipt şi în deşert, şi M-au ispitit de zece ori acum şi n-au ascultat de glasul Meu,

²³ cu nici un chip nu vor vedea ţara pe care am jurat părinţilor lor că le-o voi da; şi toţi cei care M-au dispreţuit n-o vor vedea.

²⁴ Dar pentru că robul Meu Caleb a fost însufleţit de un alt duh şi a urmat în totul voia Mea, îl voi aduce în ţara în care s-a dus, şi urmaşii lui o vor Stăpâni.

²⁵ Amaleciţii şi canaaniţii locuiesc valea aceasta, deci mâine, întoarceţi-vă şi plecaţi în deşert, pe drumul spre Marea Roşie.

²⁶ Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, zicând:

²⁷ Până când să rabd această adunare rea, care murmură împotriva Mea? Am auzit murmuratul copiilor lui Israel, care murmurau împotriva Mea.

²⁸ Spune-le: Viu sunt!, zice Domnul, că vă voi face întocmai după cum aţi vorbit în auzul urechilor Mele.

²⁹ Trupurile voastre moarte vor cădea în deşertul acesta şi toţi cei care aţi fost număraţi, după numărătoarea întreagă de la vârsta de douăzeci de ani în sus, şi care aţi murmurat împotriva Mea,

³⁰ negreşit că nu veţi intra în ţara pe care jurasem că vă voi da-o să o locuiţi, afară de Caleb, fiul lui Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun.

³¹ Dar pe copiii voştri, despre care aţi spus că vor ajunge de pradă, îi voi aduce în ea, ca ei să cunoască ţara, pe care voi aţi dispreţuit-o.

³² Dar cât despre voi, trupurile voastre moarte vor cădea în deşertul acesta.

³³ Şi copiii voştri vor rătăci patruzeci de ani în deşert şi vor suferi astfel necredincioşia voastră, până ce trupurile voastre moarte vor cădea în deşert.

³⁴ După cum în patruzeci de zile aţi cercetat ţara, tot aşa patruzeci de ani, câte un an pentru fiecare zi, vă veţi purta pedeapsa fărădelegilor voastre: şi veţi şti atunci ce înseamnă să-Mi trag Eu mâna de la voi.

³⁵ Eu, Domnul, am zis şi aşa voi face acestei rele adunări, care s-a adunat împotriva Mea; vor fi nimiciţi în deşertul acesta şi în el vor muri.

³⁶ Bărbaţii pe care îi trimisese Moise să cerceteze ţara, şi care s-au întors şi au făcut ca toată adunarea să murmure împotriva lui, din cauză că au adus veşti rele despre ţară;

³⁷ bărbaţii aceia, care vorbiseră de ţara aceea, au murit acolo înaintea Domnului de o plagă.

³⁸ Numai Iosua, fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, au rămas în viaţă dintre bărbaţii care se duseseră să cerceteze ţara.

³⁹ Moise a spus aceste lucruri tuturor copiilor lui Israel; şi poporul a fost într-un mare doliu.

⁴⁰ S-au deşteptat dis-de-dimineaţă şi s-au urcat pe vârful muntelui, zicând: Iată-ne! Suntem gata să ne urcăm la locul pe care ni l-a promis Domnul, căci am păcătuit.

⁴¹ Şi Moise a zis: De ce călcaţi porunca Domnului? Nu veţi reuşi.

⁴² Nu vă urcaţi, căci Domnul nu este în mijlocul vostru, ca nu cumva să fiţi bătuţi de duşmanii voştri.

⁴³ Căci amaleciţii şi canaaniţii sunt înaintea voastră şi veţi cădea ucişi de sabie; pentru că v-aţi abătut de la Domnul, Domnul nu va fi cu voi.

⁴⁴ Dar ei n-au luat în seamă şi s-au urcat pe vârful muntelui, dar chivotul legământului şi Moise n-au ieşit din mijlocul taberei.

⁴⁵ Atunci s-au coborât amaleciţii şi canaaniţii, care locuiau pe muntele acela, i-au bătut şi i-au tăiat în bucăţi până la Horma.

15

¹ Domnul a vorbit lui Moise, zicând:

² Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: Când veţi intra în ţara pe care v-o dau

³ şi veţi aduce Domnului o jertfă mistuită de foc, fie o ardere-de-tot, fie o jertfă adusă pentru împlinirea unui jurământ, sau ca dar de bunăvoie, sau la sărbătorile voastre, ca să faceţi din cirezile sau din turmele voastre un miros plăcut Domnului,

⁴ cel ce îşi va aduce darul său Domnului, să prezinte ca dar de mâncare a zecea parte dintr-o efă de făină fină frământată într-un sfert de hin de untdelemn.

⁵ Şi pentru jertfa de băutură la arderea-de-tot, sau pentru altă jertfă, să aducă un sfert de hin de vin pentru fiecare miel.

⁶ Sau dacă va fi un berbec, să aduci ca dar de mâncare două zecimi de efă din făină fină, frământată într-o treime de hin de untdelemn;

⁷ şi pentru jertfa de băutură să aduci o treime de hin de vin, ca să fie de un miros plăcut Domnului.

⁸ Dacă vei aduce un viţel, fie ca ardere-de-tot, fie ca jertfă pentru împlinirea unui jurământ, sau ca jertfă de mulţumire Domnului,

⁹ pe lângă acel viţel să mai aduci ca dar de mâncare trei zecimi de efă din făină fină, frământată într-o jumătate de hin de untdelemn.

¹⁰ Şi pentru jertfa de băutură să aduci o jumătate de hin de vin, ca jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.

¹¹ Aceasta să se facă pentru fiecare bou, pentru fiecare berbec, pentru fiecare miel sau ied.

¹² După numărul vitelor, aşa să faceţi pentru fiecare, după numărul lor.

¹³ Aşa să facă lucrurile acestea toţi cei ce sunt băştinaşi, când vor aduce o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.

¹⁴ Şi dacă un străin care locuieşte cu voi sau care se va găsi în mijlocul vostru de-a lungul generaţiilor, aduce o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului, s-o aducă în acelaşi fel ca voi.

¹⁵ Să fie o singură lege pentru toată adunarea, atât pentru voi cât şi pentru străinul care locuieşte în mijlocul vostru; aceasta să fie o lege necurmată de-a lungul generaţiilor voastre; ca şi voi va fi şi străinul înaintea Domnului.

¹⁶ O singură lege şi o singură poruncă să fie atât pentru voi cât şi pentru străinul care locuieşte cu voi.

¹⁷ Şi Domnul a vorbit lui Moise, zicând:

¹⁸ Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: Când veţi intra în ţara în care vă voi duce

¹⁹ şi când veţi mânca pâine din ţara aceea, să luaţi întâi un dar ridicat pentru Domnul.

²⁰ Din cel dintâi rod al plămădelii voastre, să aduceţi ca dar ridicat o turtă; s-o aduceţi aşa cum aduceţi darul care se dă întâi din arie.

²¹ Din cel dintâi rod al plămădelii voastre să luaţi întâi un dar ridicat pentru Domnul, din generaţie în generaţie.

²² Dacă păcătuiţi fără voie şi nu păziţi toate poruncile pe care Domnul le-a spus lui Moise,

²³ tot ce v-a poruncit Domnul prin Moise, din ziua când a dat Domnul porunci şi mai târziu, din generaţie în generaţie;

²⁴ dacă păcatul a fost făcut fără voie, şi fără să ştie adunarea, toată adunarea să aducă un viţel ca ardere-de-tot de un miros plăcut Domnului, împreună cu darul său de mâncare şi cu jertfa sa de băutură, după poruncile date; să mai aducă şi un ţap ca jertfă pentru păcat.

²⁵ Preotul să facă ispăşire pentru toată adunarea copiilor lui Israel şi li se va ierta; căci au păcătuit fără voie. Şi ei să-şi aducă darul, o jertfă mistuită de loc pentru Domnul şi o jertfă pentru păcat înaintea Domnului, pentru păcatul lor fără voie.

²⁶ Şi întreaga adunare a copiilor lui Israel va fi iertată, şi străinul care locuieşte în mijlocul lor, căci tot poporul a păcătuit fără voie.

²⁷ Dacă unul singur păcătuieşte fără voie, atunci să aducă o capră de un an ca jertfă pentru păcat.

²⁸ Şi preotul să facă ispăşire înaintea Domnului pentru cel ce greşeşte, când păcătuieşte fără voie; să facă ispăşire pentru el şi el va fi iertat.

²⁹ Atât pentru băştinaşul dintre copiii lui Israel, cât şi pentru străinul care locuieşte în mijlocul lor să fie aceeaşi lege, când va păcătui fără voie.

³⁰ Dar omul care păcătuieşte cu voie, fie băştinaş, fie străin, acela defăimează pe Domnul; omul acela va fi nimicit din mijlocul poporului său,

³¹ căci a dispreţuit Cuvântul Domnului şi a călcat porunca lui: omul acela va fi nimicit cu desăvârşire; vina lui va fi asupra lui.

³² Când erau copiii lui Israel în desert, au găsit pe un om strângând lemne în ziua Sabatului.

³³ Cei ce l-au găsit strângând lemne l-au adus la Moise, la Aaron şi la toată adunarea.

³⁴ l-au pus sub pază, pentru că nu se hotărâse ce să-i facă.

³⁵ Domnul a zis lui Moise: Omul acesta să fie pedepsit cu moartea, toată adunarea să-l ucidă cu pietre afară din tabără.

³⁶ Toată adunarea l-a scos afară din tabără şi l-a ucis cu pietre; şi a murit, după cum poruncise Domnul lui Moise.

³⁷ Şi Domnul a zis lui Moise:

³⁸ Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le să-şi facă, din generaţie în generaţie, un ciucure la colţul hainelor lor şi să pună o panglică albastră peste ciucurele acesta din colţul hainei.

³⁹ Când veţi avea ciucurele acesta să vă uitaţi la el şi să vă aduceţi aminte de toate poruncile Domnului, ca să le împliniţi şi să nu umblaţi după pofta inimii voastre şi după pofta ochilor voştri, după care v-aţi desfrânat.

⁴⁰ Să vă aduceţi astfel aminte de poruncile Mele, să le împliniţi şi să fiţi sfinţi pentru Dumnezeul vostru.

⁴¹ Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care v-am scos din ţara Egiptului, ca să fiu Dumnezeul vostru: Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.

16

¹ Core, fiul lui Iţehar, fiul lui Chehat, fiul lui Levi, împreună cu Datan şi Abiram, fiii lui Eliab, şi On, fiul lui Pelet, toţi trei fiii lui Ruben,

² s-au răsculat împotriva lui Moise, împreună cu două sute cincizeci de bărbaţi dintre copiii lui Israel, dintre conducătorii adunării, dintre cei ce erau chemaţi la sfat, oameni renumiţi.

³ Ei s-au adunat împotriva lui Moise şi a lui Aaron şi le-au zis: Prea multe vă însuşiţi, căci toată adunarea este sfântă, fiecare dintre ei, şi Domnul este în mijlocul lor. De ce vă ridicaţi voi deci deasupra adunării Domnului?

⁴ Când a auzit Moise lucrul acesta, a căzut cu faţa la pământ.

⁵ Şi el a vorbit lui Core şi către toată adunătura lui şi a zis: Mâine, Domnul va arăta cine este al lui şi cine este sfânt, şi-l va lăsa să se apropie de El; pe acela pe care-l va alege îl va lăsa să se apropie de El.

⁶ Iată ce să faceţi: luaţi-vă cădelniţele, Core şi toată adunătura lui,

⁷ puneţi foc în ele şi mâine puneţi tămâie pe ele înaintea Domnului; acela pe care-l va alege Domnul va fi cel care este sfânt. V-aţi dus prea departe, fii ai lui Levi!

⁸ Moise a zis lui Core;Ascultaţi, vă rog, fii ai lui Levi!

⁹ Oare vi se pare un lucru neînsemnat că Dumnezeul lui Israel v-a pus deoparte din adunarea lui Israel şi v-a lăsat să vă apropiaţi de El, ca să faceţi slujba la cortul Domnului, şi să staţi înaintea adunării ca să-i slujiţi?

¹⁰ Te-a lăsat să te apropii de El, pe tine, Core, şi pe toţi fraţii tăi, fiii lui Levi, şi acum mai vreţi şi preoţia?

¹¹ De aceea, tu şi toată adunătura ta v-aţi strâns împotriva Domnului! Şi ce este Aaron de murmuraţi împotriva lui?

¹² Moise a trimis să cheme pe Datan şi pe Abiram, fiii lui Eliab, dar ei au zis: Nu ne vom urca.

¹³ Nu ajunge că ne-ai scos dintr-o ţară unde curge lapte şi miere, ca să ne faci să murim în deşert, mai vrei să stăpâneşti şi peste noi?

¹⁴ Ba mai mult, nici nu ne-ai adus într-o ţară unde curge lapte şi miere, nici nu ne-ai dat în stăpânire ogoare şi vii! Vrei să iei acum şi ochii oamenilor acestora? Nu ne vom urca!

¹⁵ Moise s-a mâniat foarte tare şi a zis Domnului: Nu lua în seamă darul lor. N-am luat de la ei nici măcar un măgar şi n-am făcut rău nici unuia dintre ei.

¹⁶ Şi Moise a zis lui Core: Tu şi toată adunătura ta, mâine să fiţi înaintea Domnului, tu şi ei, împreună cu Aaron.

¹⁷ Fiecare să-şi ia cădelniţa lui, puneţi tămâie în ea şi aduceţi fiecare înaintea Domnului cădelniţa lui: două sute cincizeci de cădelniţe; tu şi Aaron, fiecare cu cădelniţa lui.

¹⁸ Şi-au luat fiecare cădelniţa, au pus foc în ele, au pus tămâie în foc şi au stat la uşa cortului întâlnirii, împreună cu Moise şi Aaron.

¹⁹ Şi Core a chemat toată adunarea împotriva lui Moise şi a lui Aaron, la uşa cortului întâlnirii. Atunci gloria Domnului s-a arătat întregii adunări.

²⁰ Şi Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, zicând:

²¹ Separaţi-vă din mijlocul acestei adunări şi-i voi topi într-o clipă.

²² Ei au căzut cu feţele la pământ şi au zis: O, Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor oricărui trup! Un singur om a păcătuit şi să te mânii împotriva întregii adunări?

²³ Domnul a vorbit lui Moise, zicând:

²⁴ Vorbeşte adunării şi spune-i: daţi-vă la o parte din preajma cortului lui Core, Datan şi Abiram!

²⁵ Moise s-a ridicat şi s-a dus la Datan şi Abiram;şi bătrânii lui Israel au mers după el.

²⁶ Şi el a vorbit adunării, zicând: depărtaţi-vă de corturile acestor oameni răi şi nu vă atingeţi de nimic din ce este al lor, ca să nu pieriţi şi voi în toate păcatele lor.

²⁷ Ei s-au depărtat din preajma cortului lui Core, Datan şi Abiram. Şi Datan şi Abiram au ieşit afară şi au stat în uşa corturilor lor, cu soţiile, fiii lor şi copilaşii lor.

²⁸ Şi Moise a zis: Iată cum veţi cunoaşte că Domnul m-a trimis să fac toate aceste lucruri şi că nu le fac după capul meu.

²⁹ Dacă oamenii aceştia vor muri cum mor toţi oamenii şi dacă vor avea aceeaşi soartă ca toţi oamenii, atunci nu m-a trimis Domnul.

³⁰ Dar dacă Domnul va face un lucru nou şi pământul îşi va deschide gura ca să-i înghită cu tot ce au, aşa încât se vor coborî de vii în locuinţa morţilor, atunci veţi şti că oamenii aceştia au respins pe Domnul.

³¹ Când a sfârşit de spus aceste cuvinte, pământul de sub ei s-a despicat în două.

³² Pământul şi-a deschis gura şi i-a înghiţit, pe ei şi casele lor, împreună cu toţi oamenii lui Core şi toate averile lor.

³³ Şi s-au coborât astfel de vii în locuinţa morţilor, ei şi tot ce aveau; pământul i-a acoperit de tot şi au pierit din mijlocul adunării.

³⁴ Tot Israelul, care era în jurul lor, când au ţipat ei, a fugit; căci ziceau: Să fugim ca să nu ne înghită pământul!

³⁵ Şi un foc a ieşit de la Domnul şi a nimicit pe cei două sute cincizeci de oameni care aduceau tămâia.

³⁶ Şi Domnul a vorbit lui Moise, zicând:

³⁷ Spune lui Eleazar, fiul preotului Aaron, să scoată cădelniţele din foc şi să arunce focul din ele, căci sunt sfinţite.

³⁸ Cu cădelniţele acestor oameni, care au păcătuit împotriva sufletelor lor înseşi, să se facă nişte plăci întinse, cu care să se acopere altarul. Fiindcă le-au adus înaintea Domnului şi sunt sfinte, să servească de aducere-aminte copiilor lui Israel.

³⁹ Preotul Eleazar a luat cădelniţele de bronz, pe care le aduseseră cei arşi, şi a făcut din ele nişte plăci pentru acoperirea altarului,

⁴⁰ ca un semn de aducere-aminte pentru copiii lui Israel, pentru ca nici un străin, care nu este din sămânţa lui Aaron, să nu se apropie să aducă tămâie înaintea Domnului, ca să nu i se întâmple ca şi lui Core şi cetei lui, după cum spusese Domnul prin Moise.

⁴¹ Dar a doua zi, toată adunarea copiilor lui Israel a murmurat împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron, zicând: Voi aţi omorât pe poporul Domnului!

⁴² Pe când se strângea adunarea împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron şi pe când îşi îndreptau privirile spre cortul întâlnirii, iată că l-a acoperit norul şi s-a arătat gloria Domnului.

⁴³ Atunci Moise şi Aaron au venit înaintea cortului întâlnirii.

⁴⁴ Şi Domnul a vorbit lui Moise, zicând:

⁴⁵ Daţi-vă la o parte din mijlocul acestei adunări şi-i voi topi într-o clipă! Ei au căzut cu feţele la pământ.

⁴⁶ Moise a zis lui Aaron: Ia cădelniţa, pune foc în ea de pe altar, pune tămâie în ea, du-te repede la adunare şi fă ispăşire pentru ei; căci a izbucnit mânia Domnului şi a început urgia!

⁴⁷ Aaron a luat cădelniţa, cum zisese Moise, şi a alergat în mijlocul adunării; şi iată că începuse urgia printre popor. El a pus tămâia şi a făcut ispăşire pentru popor.

⁴⁸ S-a aşezat între cei morţi şi între cei vii şi urgia a încetat.

⁴⁹ Cei ce au murit de urgia aceasta au fost paisprezece mii şapte sute, afară de cei care au murit din cauza lui Core.

⁵⁰ Aaron s-a întors la Moise, la uşa cortului întâlnirii. Urgia încetase.

17

¹ Domnul a vorbit lui Moise, zicând:

² Vorbeşte copiilor lui Israel şi ia de la ei un toiag, după casele părinţilor lor, adică douăsprezece toiege de la conducătorii lor, după casele părinţilor lor. Să scrii numele fiecăruia pe toiagul lui;

³ şi să scrii numele lui Aaron pe toiagul lui Levi; căci va fi câte un toiag de fiecare conducător al caselor părinţilor lor.

⁴ Să le pui în cortul întâlnirii, înaintea Mărturiei, unde Mă întâlnesc cu voi.

⁵ Bărbatul pe care-l voi alege, va fi acela al cărui toiag va înverzi, şi voi pune astfel capăt dinaintea Mea murmurelor pe care le ridică împotriva voastră copiii lui Israel.

⁶ Moise a vorbit copiilor lui Israel şi toţi conducătorii lor i-au dat câte un toiag, fiecare conducător câte un toiag, după casele părinţilor lor, adică douăsprezece toiege. Toiagul lui Aaron era în mijlocul toiegelor lor.

⁷ Moise a pus toiegele înaintea Domnului, în cortul Mărturiei.

⁸ A doua zi, când a intrat Moise în cortul Mărturiei, iată, toiagul lui Aaron, care era pentru casa lui Levi, înverzise, făcuse muguri, înflorise şi copsese migdale.

⁹ Şi Moise a luat dinaintea Domnului toate toiegele şi le-a dus tuturor copiilor lui Israel, ca să le vadă şi să-şi ia fiecare toiagul lui.

¹⁰ Şi Domnul a zis lui Moise: Pune iarăşi toiagul lui Aaron înaintea Mărturiei şi să fie păstrat ca un semn pentru cei răzvrătiţi, ca să pui astfel capăt dinaintea Mea murmurelor lor şi să nu moară.

¹¹ Moise a făcut aşa; a făcut întocmai după porunca pe care i-o dăduse Domnul.

¹² Copiii lui Israel au vorbit lui Moise, zicând: Iată, murim, pierim, toţi pierim!

¹³ Oricine se apropie de cortul Domnului moare. Va trebui oare să murim cu toţii?

18

¹ Şi Domnul a zis lui Aaron: Tu şi fiii tăi, şi casa tatălui tău cu tine, veţi purta nelegiuirea {Lit: sanctuarului} făcută în sanctuar; şi tu şi fiii tăi împreună cu tine veţi purta nelegiuirea făcută în slujba preoţiei.

² Apropie de asemenea de tine pe fraţii tăi, seminţia lui Levi, seminţia tatălui tău, ca să fie uniţi cu tine şi să-ţi slujească, atunci când tu şi fiii tăi împreună cu tine veţi sluji înaintea cortului întâlnirii.

³ Ei să împlinească obligaţiile tale şi toate obligaţiile de la cort; dar să nu se apropie de uneltele sanctuarului şi de altar, ca să nu moară şi ei şi voi împreună cu ei.

⁴ Şi ei să se ataşeze de tine şi să împlinească obligaţiile de la cortul întâlnirii, pentru toată slujba cortului. Nici un străin să nu se apropie de voi.

⁵ Să împliniţi obligaţiile sanctuarului şi obligaţiile altarului, ca să nu mai vină mânie împotriva copiilor lui Israel.

⁶ Iată că am luat pe fraţii voştri, Leviţi, din mijlocul copiilor lui Israel; ei sunt un dar pentru voi, daţi Domnului, ca să facă slujba cortului întâlnirii.

⁷ Dar tu şi fiii tăi cu tine să împliniţi slujbele preoţiei voastre în tot ce priveşte altarul şi tot ce este dincolo de perdea: aceasta este slujba pe care o veţi face. Vă dau ca dar slujba preoţiei, dar străinul care se va apropia va fi omorât.

⁸ Domnul a zis lui Aaron: Iată, din toate lucrurile pe care Mi le închină copiii lui Israel ţi-am dat ţie pe cele care Îmi sunt aduse prin ridicare; ţi le-am dat ţie şi fiilor tăi ca drept al ungerii, printr-o lege veşnică.

⁹ Iată ce va fi al tău dintre lucrurile preasfinte care nu sunt mistuite de foc: toate darurile din jertfele lor de mâncare, toate jertfele lor pentru păcat şi toate jertfele pentru vină, pe care Mi le vor aduce; lucrurile acestea preasfinte să fie ale tale şi ale fiilor tăi.

¹⁰ Să le mâncaţi într-un loc preasfânt; orice bărbat să mănânce din ele. Să le priviţi ca un lucru sfânt.

¹¹ Iată ce va mai fi al tău: darurile prin ridicare împreună cu toate lucrurile legănate ale copiilor lui Israel; ţi le-am dat ţie, fiilor tăi şi fiicelor tale împreună cu tine, printr-o lege veşnică. Oricine este curat în casa ta să mănânce din ele.

¹² Ţi-am dat ţie cele dintâi roade pe care le vor aduce Domnului: tot ce va fi mai bun din untdelemn, tot ce va fi mai bun din must şi grâu.

¹³ Cele dintâi roade ale pământului lor, pe care le vor aduce Domnului, vor fi ale tale. Oricine este curat în casa ta să mănânce din ele.

¹⁴ Tot ce va fi închinat Domnului în Israel va fi al tău.

¹⁵ Primul rod al pântecelui din orice trup, fie om, fie animal, pe care-l vor aduce Domnului, să fie al tău. Dar să răscumperi întâiul-născut al omului şi întâiul-născut al unui animal necurat.

¹⁶ Să răscumperi întâii-născuţi ai oamenilor de la vârsta de o lună, după preţuirea ta, cu preţul de cinci sicii de argint, după siclul sanctuarului, care este de douăzeci de ghere.

¹⁷ Dar să nu răscumperi întâiul-născut al vacii, nici întâiul-născut al oii, nici întâiul-născut al caprei; acestea sunt sfinte. Sângele lor să-l stropeşti pe altar şi să le arzi grăsimea, ca o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.

¹⁸ Şi carnea lor va fi a ta, la fel ca şi pieptul darului adus prin legănare şi ca şi spata dreaptă.

¹⁹ Ţi-am dat ţie, fiilor tăi şi fiicelor tale împreună cu tine, printr-o lege veşnică, toate darurile sfinte pe care le vor aduce Domnului, copiii lui Israel. Acesta este un legământ veşnic al sării înaintea Domnului, pentru tine şi pentru sămânţa ta împreună cu tine.

²⁰ Domnul a vorbit lui Aaron: Tu nu vei avea nici o moştenire în ţara lor şi nu vei avea nici o parte de moşie în mijlocul lor. Eu sunt moştenirea ta şi partea ta în mijlocul copiilor lui Israel.

²¹ Şi iată, am dat ca moştenire fiilor lui Levi toate zeciuielile lui Israel, pentru slujba pe care o fac ci, pentru slujba cortului întâlnirii.

²² Copiii lui Israel să nu se mai apropie de cortul întâlnirii, ca să nu se facă vinovaţi de vreun păcat şi să moară.

²³ Numai Leviţii să facă slujba cortului întâlnirii şi ei vor purta nelegiuirea lor. Ei să nu aibă nici o moştenire în mijlocul copiilor lui Israel; aceasta să fie o lege veşnică de-a lungul generaţiilor voastre.

²⁴ Leviţilor le-am dat ca moştenire zeciuielile copiilor lui Israel, pe care le vor aduce Domnului prin ridicare; de aceea am zis despre ei: Nu vor avea nici o moştenire în mijlocul copiilor lui Israel.

²⁵ Domnul a vorbit lui Moise, zicând:

²⁶ Să vorbeşti leviţilor şi să le spui: Când veţi primi de la copiii lui Israel zeciuiala pe care v-am dat-o din partea lor ca o moştenire a voastră, să luaţi întâi din ea un dar prin ridicare pentru Domnul, a zecea parte din zeciuială.

²⁷ Şi darul vostru prin ridicare vi se va socoti ca şi grâul care se ia întâi din arie şi ca mustul care se ia întâi din teasc.

²⁸ Astfel să aduceţi şi voi întâi un dar prin ridicare pentru Domnul din toate zeciuielile pe care le veţi primi de la copiii lui Israel; şi să daţi preotului Aaron darul pe care-l veţi lua din ele pentru Domnul.

²⁹ Din toate darurile care vi se vor aduce vouă, şi voi să aduceţi un dar prin ridicare pentru Domnul; din tot ce va fi mai bun, să luaţi întâi partea închinată lui.

³⁰ De aceea, să le spui: După ce veţi lua din ele partea cea mai bună, ce rămâne din zeciuiala va fi socotită Leviţilor, ca venitul din arie şi ca venitul din teasc.

³¹ Pe acesta să-l mâncaţi în orice loc, voi şi casa voastră; căci aceasta este plata voastră pentru slujba pe care o faceţi în cortul întâlnirii.

³² Pentru aceasta nu vă veţi face vinovaţi de nici un păcat, dacă veţi lua din ele pentru Domnul ce este mai bun, nici nu veţi pângări darurile sfinte ale copiilor lui Israel şi nu veţi muri.

19

¹ Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, zicând:

² Iată ce porunceşte legea pe care a dat-o Domnul, zicând: Vorbeşte copiilor lui Israel să-ţi aducă o viţea roşie, fără pată, fără vreun cusur trupesc şi care să nu fi fost pusă la jug.

³ S-o daţi preotului Eleazar; el s-o scoată din tabără şi să fie înjunghiată înaintea lui.

⁴ Preotul Eleazar să ia cu degetul din sângele viţelei şi să stropească de şapte ori înaintea cortului întâlnirii,

⁵ Şi viţeaua să fie arsă înaintea lui; să-i ardă pielea, carnea şi sângele, împreună cu baliga.

⁶ Şi preotul să ia lemn de cedru, isop şi cârmâz şi să le arunce în mijlocul flăcărilor care vor mistui viţeaua.

⁷ Preotul să-şi spele hainele şi să-şi scalde trupul în apă; apoi să intre iarăşi în tabără şi să fie necurat până seara.

⁸ Cel ce va arde viţeaua să-şi spele hainele în apă şi să-şi scalde trupul în apă; şi să fie necurat până seara.

⁹ Şi un om curat să strângă cenuşa viţelei şi s-o pună într-un loc curat afară din tabără; s-o păstreze pentru adunarea copiilor lui Israel, ca să facă apa de curăţare; aceasta este o apă de curăţare de păcat.

¹⁰ Cel ce va strânge cenuşa viţelei să-şi spele hainele şi să fie necurat până seara. Aceasta să fie o lege veşnică atât pentru copiii lui Israel cât şi pentru străinul care locuieşte în mijlocul lor.

¹¹ Cine se va atinge de trupul unui om mort, să fie necurat timp de şapte zile.

¹² Acela să se cureţe cu apa aceasta a treia zi şi a şaptea zi şi va fi curat; dar, dacă nu se curăţeşte a treia zi şi a şaptea zi, nu va fi curat.

¹³ Cine se va atinge de trupul unui om mort şi nu se va curăţa, pângăreşte cortul Domnului; sufletul acela să fie nimicit din Israel. Pentru că nu s-a stropit peste el apa de curăţare, este necurat şi necurăţia lui este încă peste el.

¹⁴ Aceasta este legea când va muri un om într-un cort: oricine va intra în cort şi oricine se va afla în cort, va fi necurat şapte zile.

¹⁵ Şi orice vas descoperit, care nu va avea un capac bine strâns pe el, va fi necurat.

¹⁶ Oricine se va atinge pe câmp de un om omorât cu sabia, sau de un mort, sau de oase omeneşti, sau de vreun mormânt, va fi necurat timp de şapte zile.

¹⁷ Pentru cel necurat, să se ia cenuşă de la jertfa pentru curăţare care a fost arsă şi să se toarne peste ea apă de izvor într-un vas.

¹⁸ Un om curat să ia isop şi să-l înmoaie în apă; să stropească apoi cu el cortul, toate vasele, toţi oamenii care au fost acolo şi pe cel ce s-a atins de vreun os, sau de vreun om ucis, sau de vreun mort, sau de vreun mormânt.

¹⁹ Cel curat să stropească pe cel necurat, a treia zi şi a şaptea zi, şi să-l curăţească în ziua a şaptea. Să-şi spele hainele şi să se scalde în apă şi seara va fi curat.

²⁰ Dar omul care va fi necurat şi nu se va curăţa, va fi nimicit din mijlocul adunării, căci a pângărit sanctuarul Domnului; fiindcă n-a fost stropită peste el apa de curăţare, este necurat.

²¹ Aceasta va fi o lege veşnică pentru ei. Cel ce va stropi pe altul cu apă de curăţare să-şi spele hainele; şi cel ce se va atinge de apa de curăţare să fie necurat până seara.

²² Orice lucru de care se va atinge cel necurat va fi necurat; şi cine se va atinge de el să fie necurat până seara.

20

¹ Toată adunarea copiilor lui Israel a ajuns în Deşertul Ţin în luna întâi şi poporul s-a oprit la Cades. Acolo a murit şi a fost îngropată Miriam.

² Adunarea n-avea apă. Atunci s-au strâns împotriva lui Moise şi a lui Aaron.

³ Poporul a căutat ceartă cu Moise. Ei au zis: Bine era dacă am fi murit şi noi atunci când au murit fraţii noştri înaintea Domnului!

⁴ De ce ai adus adunarea Domnului în deşertul acesta, ca a murim aici noi şi vitele noastre?

⁵ De ce ne-ai scos din Egipt şi ne-ai adus în acest loc rău unde nu este nici loc de semănat, nici de smochini, nici de vii, nici rodii, nici apă de băut?

⁶ Moise şi Aaron s-au retras din prezenţa adunării şi s-au dus la uşa cortului întâlnirii. Au căzut cu faţa la pământ şi li s-a arătat gloria Domnului,

⁷ Şi Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:

⁸ Ia toiagul şi cheamă adunarea, tu şi fratele tău Aaron, şi vorbiţi stâncii acesteia în faţa adunării ca ea să-ţi dea apă. Să le scoţi astfel apă din stâncă şi să dai de băut adunării şi vitelor lor.

⁹ Moise a luat toiagul dinaintea Domnului, după cum îi poruncise Domnul,

¹⁰ Moise şi Aaron au chemat adunarea înaintea stâncii. Şi Moise le-a zis: Ascultaţi, răzvrătiţilor! Oare vă vom putea noi scoate apă din stânca aceasta?

¹¹ Apoi Moise a ridicat mâna şi a lovit stânca de două ori cu toiagul. Şi a ieşit apă din belşug, încât au avut să bea şi adunarea şi vitele lor.

¹² Atunci Domnul a zis lui Moise: Pentru că n-aţi crezut în Mine, ca să Mă glorificaţi înaintea copiilor lui Israel, nici voi nu veţi duce adunarea aceasta în ţara pe care i-o dau.

¹³ Acestea sunt apele Meriba (Ceartă), unde copiii lui Israel s-au certat cu Domnul, şi El a fost glorificat între ei.

¹⁴ De la Cades, Moise a trimis nişte mesageri la regele Edomului, ca să-i spună: Aşa vorbeşte fratele tău Israel: Tu ştii toate suferinţele prin care am trecut.

¹⁵ Părinţii noştri s-au coborât în Egipt şi am locuit acolo mult timp. Dar egiptenii ne-au chinuit, pe noi şi pe părinţii noştri.

¹⁶ Când am strigat către Domnul, El ne-a auzit glasul şi a trimis un Înger care ne-a scos din Egipt; acum, iată, suntem la Cades, o cetate care se află la marginea ţinutului tău.

¹⁷ Lasă-ne, te rog, să trecem prin ţara ta; nu vom trece nici prin ogoare, nici prin vii şi nici nu vom bea apă din fântâni; vom merge pe drumul regesc şi nu ne vom abate nici la dreapta, nici la stânga, până vom trece de ţinutul tău.

¹⁸ Edom i-a răspuns: Să nu cumva să treci prin ţinutul meu, căci astfel îţi voi ieşi înainte cu sabia.

¹⁹ Copiii lui Israel i-au zis: Vom merge pe drumul cel mare şi, dacă vom bea din apa ta, eu şi turmele mele, îţi voi plăti preţul. Nu-ţi cer altceva decât să trec cu picioarele!

²⁰ Dar el a răspuns: Să nu cumva să treci! Şi Edom i-a ieşit înainte cu mult popor şi cu mână tare.

²¹ Astfel Edom n-a vrut să lase pe Israel să treacă prin ţinutul lui; şi Israel s-a abătut de la el.

²² Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat de la Cades şi a ajuns la Muntele Hor.

²³ Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron lângă Muntele Hor, aproape de teritoriile ţării lui Edom, zicând:

²⁴ Aaron va fi adăugat la poporul lui; căci nu va intra în ţara pe care o dau copiilor lui Israel, pentru că v-aţi împotrivit poruncii Mele la apele Meriba.

²⁵ Ia pe Aaron şi pe fiul său Eleazar şi urcă-i pe Muntele Hor,

²⁶ dezbracă pe Aaron de hainele lui şi îmbracă pe fiul său Eleazar cu ele. Aaron va fi adăugat la poporul lui şi va muri acolo.

²⁷ Moise a făcut ce-i poruncise Domnul. S-au urcat pe Muntele Hor, în faţa întregii adunări.

²⁸ Moise a dezbrăcat pe Aaron de hainele lui şi a îmbrăcat cu ele pe fiul său Eleazar. Aaron a murit acolo, pe vârful muntelui. Moise şi Eleazar s-au coborât de pe munte.

²⁹ Când toată adunarea a văzut că Aaron murise, toată casa lui Israel a plâns pe Aaron treizeci de zile.

21

¹ Regele Aradului, un canaanit, care locuia în sud, a auzit că Israel vine pe drumul Atarim. El a luptat împotriva lui Israel şi a luat pe câţiva dintre ei prizonieri.

² Israel a făcut Domnului un jurământ şi a zis: dacă vei da pe poporul acesta în mâinile mele, îi voi nimici cu desăvârşire cetăţile.

³ Domnul a auzit glasul lui Israel şi a dat pe canaaniţi în mâinile lui. Israeliţii i-au nimicit cu desăvârşire, pe ei şi cetăţile lor; şi locul acela l-au numit Horma (Nimicire deplină).

⁴ Au plecat de la Muntele Hor pe drumul care duce spre Marea Roşie, ca să ocolească ţara Idomului; şi sufletul poporului a descurajat mult din cauza drumului.

⁵ Şi a vorbit împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise: De ce ne-aţi scos din Egipt, ca să murim în deşertul acesta? Căci nu este nici pâine, nici apă şi ni s-a scârbit sufletul de hrana aceasta proastă.

⁶ Atunci Domnul a trimis împotriva poporului nişte şerpi înfocaţi, care au muşcat poporul, încât au murit mulţi oameni în Israel.

⁷ Poporul a venit la Moise şi a zis: Am păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului şi împotriva ta. Roagă-te Domnului, ca să îndepărteze de la noi aceşti şerpi. Şi Moise s-a rugat pentru popor.

⁸ Domnul a zis lui Moise: Fă-ţi un şarpe înfocat şi pune-l într-o prăjină; oricine este muşcat şi va privi spre el, va trăi.

⁹ Moise a făcut un şarpe de bronz şi l-a pus într-o prăjină; şi oricine era muşcat de un şarpe şi privea spre şarpele de bronz, trăia.

¹⁰ Copiii lui Israel au plecat şi ţi au aşezat tabăra la Obot.

¹¹ Au plecat din Obot şi şi-au aşezat tabăra la Iie-Abarim, în deşertul din faţa Moabului, spre răsăritul soarelui.

¹² De acolo au plecat şi şi-au aşezat tabăra în Valea Zered.

¹³ De acolo au plecat şi şi-au aşezat tabăra dincolo de Arnon, care curge prin deşert, ieşind din ţinutul amoriţilor; căci Arnonul este teritoriul Moabului, între Moab şi amoriţi.

¹⁴ De aceea se zice în Cartea Războaielor Domnului: Vaheb în Sufa, Torenţii Arnonului,

¹⁵ şi cursurile torenţilor, care se coboară spre locuinţa lui Ar şi se întind pe teritoriul lui Moab.

¹⁶ De acolo s-au dus la Beer (Fântână), care este fântâna unde Domnul a zis lui Moise: Strânge poporul şi îi voi da apă.

¹⁷ Atunci Israel a cântat cântarea aceasta: Ţâşneşte, fântână! Cântaţi în cinstea ei!

¹⁸ Fântâna pe care au săpat-o conducătorii, pe care au săpat-o mai-marii poporului, Cu toiagul de cârmuire, cu toiegele lor! Din deşertul acesta s-au dus la Matana;

¹⁹ din Matana, la Nahaliel;din Nahaliel, la Bamot;

²⁰ din Bamot, la valea din câmpiile Moabului, spre vârful Muntelui Pisga, care caută spre deşert.

²¹ Israel a trimis mesageri la Sihon, regele amoriţilor, zicând:

²² Lasă-mă să trec prin ţara ta; nu vom intra nici în ogoare, nici în vii, nici nu vom bea apă din fântânile tale; vom merge pe drumul regesc, până vom trece de ţinutul tău.

²³ Dar Sihon n-a lăsat pe Israel să treacă prin ţinutul lui. Sihon a strâns tot poporul şi a ieşit înaintea lui Israel, în deşert. A venit la Iahaţ şi a luptat împotriva lui Israel.

²⁴ Israel l-a bătut cu ascuţişul săbiei şi i-a cucerit ţara de la Arnon până la Iaboc, până la teritoriul copiilor lui Amon; căci teritoriul copiilor lui Amon era întărit.

²⁵ Israel a luat toate cetăţile acelea şi s-a aşezat în toate cetăţile amoriţilor, în Hesbon şi în toate satele dimprejur.

²⁶ Căci Hesbonul era cetatea lui Sihon, regele amoriţilor, care pornise cu război împotriva regelui dinainte al Moabului şi-i luase toată ţara, până la Arnon.

²⁷ De aceea zic poeţii: Veniţi la Hesbon! Să se zidească din nou şi să se întărească cetatea lui Sihon.

²⁸ Căci a ieşit un foc din Hesbon, o flacără din cetatea lui Sihon, Şi a mistuit pe Ar-Moab, pe domnitorii înălţimilor Arnonului.

²⁹ Vai de tine, Moab! Eşti pierdut, poporul lui Chemoş! El a făcut pe fiii lui fugari şi pe fiicele lui le-a dat sclave lui Sihon, regele amoriţilor.

³⁰ Dar noi am aruncat săgeţi asupra lor;din Hesbon până la Dibon, totul este nimicit; Am pustiit până la Nofah, care se întinde până la Medeba.

³¹ Astfel Israel s-a aşezat în ţara amoriţilor.

³² Şi Moise a trimis să cerceteze Iaezerul; au capturat satele care ţineau de el şi au alungat pe amoriţii care erau în ele.

³³ Au schimbat apoi drumul şi s-au urcat pe drumul care duce la Basan. Aşa că Og, regele Basanului, le-a ieşit înainte, cu tot poporul lui, ca să lupte împotriva lor la Edrei.

³⁴ Dar Domnul a zis lui Moise: Nu te teme de el; căci îl dau în mâinile tale, pe el şi tot poporul lui, şi toată ţara lui; să-i faci cum ai făcut lui Sihon, regele amoriţilor, care locuia la Hesbon.

³⁵ Şi ei l-au bătut, pe el şi pe fiii lui, şi tot poporul lui, încât n-au lăsat să scape unul măcar, şi au pus mâna pe ţara lui.

22

¹ Copiii lui Israel au pornit şi şi-au aşezat tabăra în câmpiile Moabului, dincolo de Iordan, în faţa Ierihonului;

² Balac, fiul lui Ţipor, a văzut tot ce făcuse Israel amoriţilor.

³ Moab s-a temut foarte tare de popor, pentru că era mare la număr; şi Moab a fost îngrozit din cauza copiilor lui Israel.

⁴ Şi Moab a zis bătrânilor lui Madian: Mulţimea aceasta va înghiţi tot ce este în jurul nostru, aşa cum înghite boul iarba verde de pe câmp. Balac, fiul lui Ţipor, era pe atunci regele Moabului.

⁵ El a trimis mesageri la Balaam, fiul lui Beor, la Petor, care este lângă Râu (Eufrat), în (ara fiilor poporului său, ca să-l cheme şi să-i spună: Iată, un popor a ieşit din Egipt; iată, el acoperă faţa pământului şi s-a aşezat în faţa mea.

⁶ Vino, te rog, şi-mi blestemă acest popor, căci este mai puternic decât mine; poate că aşa îl voi putea bate şi-l voi alunga din ţară. Căci ştiu că pe cine binecuvântezi tu este binecuvântat şi pe cine blestemi tu este blestemat.

⁷ Bătrânii lui Moab şi bătrânii lui Madian au plecat cu darurile pentru ghicitor în mâinile lor. Au ajuns la Balaam şi i-au spus cuvintele lui Balac.

⁸ Şi Balaam le-a zis: Rămâneţi aci peste noapte şi vă voi aduce răspunsul după cum îmi va vorbi Domnul. Şi conducătorii Moabului au rămas la Balaam.

⁹ Dumnezeu a venit la Balaam şi a zis: Cine sunt oamenii aceştia cu tine?

¹⁰ Şi Balaam a răspuns lui Dumnezeu: Balac, fiul lui Ţipor, regele Moabului, i-a trimis să-mi spună:

¹¹ Iată, un popor a ieşit din Egipt şi acoperă faţa pământului; vino acum şi blestemă-l; poate voi putea să lupt împotriva lui şi să-l alung.

¹² Şi Dumnezeu a zis lui Balaam: Să nu te duci cu ei; să nu blestemi poporul, căci este binecuvântat.

¹³ Balaam s-a deşteptat dimineaţa şi a zis conducătorilor lui Balac: duceţi-vă înapoi în ţara voastră, căci Domnul nu vrea să mă lase să merg cu voi.

¹⁴ Şi mai-marii Moabului s-au ridicat, s-au întors la Balac şi i-au spus: Balaam n-a vrut să vină cu noi.

¹⁵ Balac a trimis din nou conducători, mai mulţi şi mai însemnaţi decât cei dintâi.

¹⁶ Şi au ajuns la Balaam şi i-au zis: Aşa vorbeşte Balac, fiul lui Ţipor: Nu lăsa, te rog, să te împiedice nimic ca să vii la mine;

¹⁷ căci îţi voi da multă cinste şi voi face tot ce-mi vei spune; numai vino, te rog, şi blestemă-mi poporul acesta!

¹⁸ Şi Balaam a răspuns şi a zis slujitorilor lui Balac: Chiar dacă mi-ar da Balac casa lui plină de argint şi de aur, eu tot n-aş putea să fac nici un lucru, fie mic sau fie mare, împotriva poruncii Domnului Dumnezeului meu.

¹⁹ Totuşi, vă rog, rămâneţi şi voi aici în noaptea aceasta, şi voi vedea ce-mi va mai spune Domnul.

²⁰ Şi Dumnezeu a venit la Balaam în timpul nopţii şi i-a zis: dacă oamenii aceştia au venit să te cheme, scoală-te şi du-te cu ei; dar să faci numai ce-ţi voi spune.

²¹ Balaam s-a deşteptat dimineaţa, a pus şaua pe măgăriţă şi a plecat cu conducătorii lui Moab.

²² Dumnezeu S-a aprins de mânie pentru că plecase. Şi Îngerul Domnului S-a aşezat în drum, ca să i se împotrivească. Balaam era călare pe măgăriţa lui şi cei doi slujitori ai lui erau cu el.

²³ Când a văzut măgăriţa pe Îngerul Domnului stând în drum, cu sabia sa scoasă în mână, s-a abătut din drum şi a luat-o pe câmp. Balaam şi-a bătut măgăriţa ca s-o aducă la drum.

²⁴ Apoi Îngerul Domnului s-a aşezat pe o cărare îngustă între vii, cu un perete de o parte şi un perete de cealaltă parte.

²⁵ Când a văzut măgăriţa pe Îngerul Domnului, s-a strâns spre zid şi a strâns de zid şi piciorul lui Balaam; şi el a bătut-o din nou.

²⁶ Şi Îngerul Domnului a mers mai departe şi a stat într-un loc îngust, unde nu era drum să te întorci nici la dreapta, nici la stânga.

²⁷ Când a văzut măgăriţa pe Îngerul Domnului, s-a culcat sub Balaam. Balaam s-a aprins de mânie şi a bătut măgăriţa cu un băţ.

²⁸ Domnul a deschis gura măgăriţei şi ea a zis lui Balaam: Ce ţi-am făcut, de m-ai bătut de trei ori?

²⁹ Şi Balaam a răspuns măgăriţei: Pentru că ţi-ai bătut joc de mine! Dacă aş fi avut o sabie în mână, te-aş fi ucis deja!

³⁰ Măgăriţa a zis lui Balaam: Nu sunt eu oare măgăriţa ta, pe care ai călărit de când mă ai până în ziua de azi? Am avut vreodată obiceiul să-ţi fac aşa ceva? Şi el a zis: Nu!

³¹ Şi Domnul a deschis ochii lui Balaam şi el a văzut pe Îngerul Domnului stând în drum, cu sabia scoasă în mână; şi s-a plecat până la pământ.

³² Şi Îngerul Domnului i-a zis: De ce ţi-ai bătut măgăriţa de trei ori? Iată, Eu am ieşit să-ţi stau împotrivă, căci drumul pe care mergi este stricat înaintea mea.

³³ Măgăriţa M-a văzut şi s-a abătut de trei ori dinaintea Mea; dacă nu s-ar fi abătut dinaintea Mea, pe tine te-aş fi omorât, iar pe ea aş fi lăsat-o vie.

³⁴ Balaam a zis Îngerului Domnului: Am păcătuit, căci nu ştiam că Te-ai aşezat în drum împotriva mea. Acum deci, dacă găseşti că nu e bine ce fac, mă voi întoarce.

³⁵ Îngerul Domnului a zis lui Balaam: du-te cu oamenii aceştia, dar să spui numai cuvintele pe care ţi le voi spune Eu. Şi Balaam a plecat cu conducătorii lui Balac.

³⁶ Balac a auzit că vine Balaam şi i-a ieşit în întâmpinare până la cetatea Moabului, care este pe graniţă cu Arnonul, la graniţa cea mai îndepărtată.

³⁷ Balac a zis lui Balaam: N-am trimis eu oare la tine să te cheme? De ce n-ai venit la mine? Oare nu pot eu să-ţi dau cinste?

³⁸ Balaam a răspuns lui Balac: Iată, am venit acum la tine. Voi putea spune ceva acum? Voi spune cuvintele pe care mi le va pune Dumnezeu în gură.

³⁹ Balaam a mers cu Balac şi au ajuns la Chiriat-Huţot.

⁴⁰ Balac a jertfit oi şi boi şi a trimis din ei lui Balaam şi conducătorilor care erau cu el.

⁴¹ Dimineaţa, Balac a luat pe Balaam şi l-a urcat pe Bamot-Baal, de unde Balaam putea să vadă o parte din popor.

23

¹ Balaam a zis lui Balac: Zideşte-mi aici şapte altare şi pregăteşte-mi aici şapte viţei şi şapte berbeci.

² Balac a făcut cum spusese Balaam;şi Balac şi Balaam au adus câte un viţel şi câte un berbec pe fiecare altar.

³ Balaam a zis lui Balac: Stai lângă arderea ta de tot, şi eu mă voi depărta de ea; poate că Domnul îmi va ieşi înainte;şi ce-mi va descoperi, îţi voi spune. Şi s-a dus pe un loc înalt.

⁴ Dumnezeu a venit înaintea lui Balaam şi Balaam I-a zis: Am ridicat şapte altare şi pe fiecare altar am adus câte un viţel şi câte un berbec.

⁵ Domnul a pus un cuvânt în gura lui Balaam şi a zis: Întoarce-te la Balac şi aşa să-i vorbeşti.

⁶ Balaam s-a întors la Balac şi, iată, el stătea lângă arderea lui de tot, el şi toţi conducătorii Moabului.

⁷ Balaam şi-a rostit profeţia şi a zis: Balac m-a adus din Aram (Mesopotamia). Regele Moabului m-a chemat din munţii Răsăritului, zicând: Vino şi blestemă-mi pe Iacov! Vino şi defăimează-mi pe Israel!

⁸ Cum să blestem eu pe cel ce nu-l blestemă Dumnezeu? Cum să defăimez eu pe cel ce nu-l defăimează Domnul?

⁹ Îl văd din vârful stâncilor, Îl privesc de pe înălţimea dealurilor: Este un popor care locuieşte deoparte, şi nu este socotit între naţiuni.

¹⁰ Cine poate să numere pulberea lui Iacov, Şi să spună numărul unui sfert din Israel? O, de aş muri de moartea celor drepţi şi sfârşitul meu să fie ca al lor!

¹¹ Balac a zis lui Balaam: Ce mi-ai făcut? Te-am luat ca să blestemi pe duşmanul meu şi iată că tu l-ai binecuvântat!

¹² El a răspuns şi a zis: Nu trebuie oare să spun ce-mi pune Domnul în gură?

¹³ Balac i-a zis: Vino, te rog, cu mine în alt loc, de unde îl poţi vedea; căci aici nu vezi decât o parte din el, nu-l vezi în întregime. Şi de acolo să mi-l blestemi.

¹⁴ Aşa că l-a dus în câmpul Ţofim, spre vârful muntelui Pisga; a zidit şapte altare şi a adus câte un viţel şi un berbec pe fiecare altar.

¹⁵ Şi Balaam a zis lui Balac: Stai aici lângă arderea ta de tot şi eu mă voi duce înaintea lui Dumnezeu.

¹⁶ Domnul a venit înaintea lui Balaam, i-a pus cuvinte în gură şi i-a zis: Întoarce-te la Balac şi aşa să-i vorbeşti.

¹⁷ Şi Balaam s-a întors la el; şi iată că Balac stătea lângă arderea lui de tot, cu conducătorii Moabului. Şi Balac i-a zis: Ce ţi-a spus Domnul?

¹⁸ Balaam a rostit profeţia şi a zis: Scoală-te, Balac, şi ascultă! Ia aminte la mine, fiul lui Ţipor!

¹⁹ Dumnezeu nu este un om, ca să mintă, nici un fiu al omului, ca să-i pară rău. Ce a spus, oare nu va face? Ce a promis, oare nu va împlini?

²⁰ Iată, am primit poruncă să binecuvântez. Da, El a binecuvântat, şi eu nu pot schimba.

²¹ El nu vede nici o fărădelege în Iacov, Nu vede nici o răutate în Israel. Domnul, Dumnezeul lui, este cu el, Şi strigătul unui Rege este în mijlocul lor.

²² Dumnezeu i-a scos din Egipt, Tăria lui este pentru el ca aceea a bivolului.

²³ Nu există blestem împotriva lui Iacov, Nici nu există vreo vrăjitorie împotriva lui Israel; Acum se poate spune despre Iacov şi Israel: Ce lucruri mari a făcut Dumnezeu!

²⁴ Iată, poporul acesta se scoală ca o leoaică, Şi se ridică întocmai ca un leu; Nu se culcă până ce n-a mâncat prada, Şi n-a băut sângele celor ucişi.

²⁵ Balac a zis lui Balaam: Nu-l blestema, dar nici nu-l binecuvânta!

²⁶ Dar Balaam a răspuns şi a zis lui Balac: Nu ţi-am spus că voi face tot ce va spune Domnul?

²⁷ Balac a zis lui Balaam: Vino, te rog, te voi duce într-un alt loc; poate că Dumnezeu va găsi cu cale să-mi blestemi de acolo pe poporul acesta!

²⁸ Balac a dus pe Balaam pe vârful Muntelui Peor, care este cu faţa spre deşert,

²⁹ Şi Balaam a zis lui Balac: Zideşte-mi aici şapte altare şi pregăteşte-mi aici şapte viţei şi şapte berbeci!

³⁰ Balac a făcut cum zisese Balaam, şi a adus câte un viţel şi câte un berbec pe fiecare altar.

24

¹ Când a văzut Balaam că Domnului I-a plăcut să binecuvânteze pe Israel, n-a mai mers ca în celelalte dăţi la descântece, ci şi-a întors faţa spre deşert.

² Balaam a ridicat ochii şi a văzut pe Israel instalat în corturi, după seminţiile lui. Atunci Duhul lui Dumnezeu a venit peste el.

³ Şi Balaam şi-a rostit profeţia şi a zis:
Iată ce zice Balaam, fiul lui Beor, Omul cu ochii deschişi,

⁴ Cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu,
Cel ce vede viziunea Celui Atotputernic
Cel ce cade cu faţa la pământ şi ai cărui ochi sunt deschişi:

⁵ Ce frumoase sunt corturile tale, Iacove!
Locuinţele tale, Israele!

⁶ Ele se întind ca nişte văi,
Ca nişte grădini lângă un râu,
Ca nişte copaci de aloe pe care i-a sădit Domnul,
Ca nişte cedri pe lângă ape.

⁷ Apa curge din găleţile lui, Şi sămânţa lui este udată de ape mari.
Regele lui se înalţă mai presus de Agag
Şi împărăţia lui ajunge puternică.

⁸ Dumnezeu l-a scos din Egipt, Tăria lui este ca a bivolului pentru el. El nimiceşte naţiunile care se ridică împotriva lui, le sfărâmă oasele şi le străpunge cu săgeţile lui.

⁹ El se apleacă, se culcă întocmai ca un leu, ca o leoaică. Cine-l va scula? Binecuvântat să fie oricine te va binecuvânta, Şi blestemat să fie oricine te va blestema!

¹⁰ Balac s-a aprins de mânie împotriva lui Balaam, a bătut din mâini şi a zis lui Balaam: Eu te-am chemat să-mi blestemi duşmanii şi iată, de trei ori tu i-ai binecuvântat!

¹¹ Acum fugi şi du-te la casa ta! Spusesem că-ţi voi da cinste, dar iată, Domnul te-a ţinut să n-o primeşti.

¹² Şi Balaam a răspuns lui Balac: Oare n-am spus eu mesagerilor pe care mi i-ai trimis, zicându-le:

¹³ Dacă Balac mi-ar da chiar şi casa lui plină cu argint şi cu aur, tot n-aş putea călca porunca Domnului, ca să fac de la mine ori bine, ori rău; voi vorbi numai ce va zice Domnul.

¹⁴ Şi acum iată, mă duc la poporul meu. Vino şi-ţi voi spune ce va face poporul acesta poporului tău în vremurile care vor urma.

¹⁵ Şi Balaam şi-a rostit cuvântarea şi a zis: Aşa zice Balaam, fiul lui Beor, aşa zice omul care are ochii deschişi,

¹⁶ aşa zice cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu, Cel ce cunoaşte planurile Celui Preaînalt, Cel ce vede viziunea Celui Atotputernic, Cel ce cade cu faţa la pământ şi ai cărui ochi sunt deschişi.

¹⁷ Îl văd, dar nu acum, Îl privesc, dar nu de aproape. O Stea va răsări din Iacov, şi un Sceptru se va ridica din Israel şi va sfărâma laturile Moabului şi va nimici pe toţi copiii lui Set.

¹⁸ Şi Edom va fi în stăpânirea sa, Seir, duşmanul său, va fi, de asemenea, în stăpânirea sa. Israel va face fapte mari.

¹⁹ Cel ce se naşte din Iacov va avea domnia şi va nimici pe cel rămas din cetate.

²⁰ Balaam a văzut pe Amalec şi a rostit următoarea cuvântare şi a zis: Amalec este cel dintâi dintre naţiuni, dar sfârşitul lui va fi nimicirea.

²¹ Balaam a văzut pe cheniţi şi a rostit următoarea profeţie: locuinţa ta este durabilă şi cuibul tău este pe stâncă.

²² Dar Chen va fi pustiit, până ce Asur te va lua captiv.

²³ Balaam a rostit următoarea profeţie: Vai! cine va mai putea trăi când va face Dumnezeu acest lucru?

²⁴ Dar nişte corăbii vor veni din Chitim, vor asupri pe Asur şi vor asupri pe Eber şi la urmă va fi nimicit şi el.

²⁵ Balaam s-a ridicat, a plecat şi s-a întors acasă. Balac a plecat şi el acasă.

25

¹ Israel a rămas în Sitim;şi poporul a început să se desfrâneze cu femeile lui Moab.

² Ele au invitat poporul la jertfele dumnezeilor lor; şi poporul a mâncat şi s-a închinat până la pământ înaintea dumnezeilor lor.

³ Israel s-a alipit de Baal-Peor, şi Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Israel.

⁴ Şi Domnul a zis lui Moise: Strânge pe toţi conducătorii poporului şi îi spânzură înaintea Domnului, în faţa soarelui, ca să se depărteze de la Israel mânia aprinsă a Domnului.

⁵ Moise a zis judecătorilor lui Israel: Fiecare din voi să ucidă pe aceia dintre ai lui care s-au alipit de Baal-Peor.

⁶ Şi iată, un bărbat dintre copiii lui Israel a venit şi a adus la fraţii lui pe o madianită, sub ochii lui Moise şi sub ochii întregii adunări a copiilor lui Israel, care plângeau la uşa cortului întâlnirii.

⁷ Când Fineas, fiul lui Eleazar, fiul preotului Aaron, a văzut lucrul acesta, s-a ridicat din mijlocul adunării şi a luat o suliţă în mână.

⁸ S-a dus după omul acela din Israel până în cortul lui şi i-a străpuns prin pântece pe amândoi, pe bărbatul acela şi pe femeia aceea. Şi astfel a încetat urgia care izbucnise printre copiii lui Israel.

⁹ Cei care au murit de urgie au fost douăzeci şi patru de mii.

¹⁰ Domnul a vorbit lui Moise, zicând:

¹¹ Fineas, fiul lui Eleazar, fiul preotului Aaron, a depărtat mânia Mea de la copiii lui Israel, pentru că a fost gelos cu gelozia Mea în mijlocul lor, aşa că n-am nimicit, în gelozia Mea, pe copiii lui Israel.

¹² De aceea, să spui: Iată, îi dau legământul Meu de pace.

¹³ Acesta va fi pentru el şi pentru sămânţa lui după el, un legământ al unei preoţii veşnice, pentru că a fost gelos pentru Dumnezeul lui şi a făcut ispăşire pentru copiii lui Israel.

¹⁴ Bărbatul acela din Israel care a fost ucis împreună cu femeia madianită se numea Zimri, fiul lui Salu; el era conducătorul unei case părinteşti a Simeoniţilor.

¹⁵ Şi femeia care a fost ucisă se numea Cozbi, fiica lui Ţur, care era conducător al unei seminţii ieşite dintr-o casă părintească din Madian.

¹⁶ Şi Domnul a vorbit lui Moise, zicând:

¹⁷ Trataţi pe madianiţi ca duşmani şi ucideţi-i;

¹⁸ căci şi ei v-au tratat pe voi ca duşmani prin vicleşugurile lor, ui care v-au înşelat în fapta lui Peor şi în fapta Cozbiei, fiica unui conducător a lui Madian, sora lor, ucisă în ziua urgiei care a avut loc din cauza lui Peor.

26

¹ În urma acestei urgii. Domnul a zis lui Moise şi lui Eleazar, fiul preotului Aaron:

² Faceţi numărătoarea întregii adunării a copiilor lui Israel, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, după casele părinţilor lor, a tuturor celor care pot ieşi la armată în Israel.

³ Moise şi preotul Eleazar le-au vorbit în câmpia Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului, spunând:

⁴ Să se facă numărătoarea, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, cum poruncise Domnul lui Moise şi copiilor lui Israel când ni ieşit din ţara Egiptului.

⁵ Ruben, întâiul-născut al lui Israel. Fiii lui Ruben au fost: Enoh, din care se trage familia enohiţilor; din Palu, familia paluiţilor;

⁶ din Heţron, familia heţroniţilor;din Carmi, familia carmiţilor.

⁷ Acestea sunt familiile rubeniţilor: şi cei care au fost număraţi dintre ei au fost patruzeci şi trei de mii şapte sute treizeci.

⁸ Şi fiul lui Palu a fost: Eliab.

⁹ Fiii lui Eliab au fost: Nemuel, Datan şi Abiram. Datan acesta şi Abiram acesta au fost dintre cei care au fost chemaţi la adunare şi care s-au răsculat împotriva lui Moise şi a lui Aaron, în adunarea lui Core, când s-au răsculat împotriva Domnului.

¹⁰ Şi pământul şi-a deschis gura şi i-a înghiţit împreună cu Core, când au murit cei ce se adunaseră şi când a mistuit focul pe cei două sute cincizeci de oameni; ei au devenit un avertisment pentru popor.

¹¹ Dar fiii lui Core n-au murit.

¹² Fiii lui Simeon, după familiile lor: din Nemuel se trage familia nemueliţilor; din Iamin, familia iaminiţilor; din Iachin, familia iachiniţilor;

¹³ din Zerah, familia zerahiţilor; din Saul, familia sauliţilor.

¹⁴ Acestea sunt familiile simeoniţilor: douăzeci şi două de mii două sute.

¹⁵ Fiii lui Gad, după familiile lor: din Ţefon se trage familia ţefoniţilor; din Haghi, familia haghiţilor; din Suni, familia suniţilor;

¹⁶ din Ozni, familia ozniţilor; din Eri, familia eriţilor;

¹⁷ din Arod, familia arodiţilor; din Areli, familia areliţilor.

¹⁸ Acestea sunt familiile fiilor lui Gad, potrivit celor care au fost număraţi dintre ei, patruzeci de mii cinci sute.

¹⁹ Fiii lui Iuda: Er şi Onan;dar Er şi Onan au murit în ţara Canaanului.

²⁰ Iată fiii lui Iuda, după familiile lor: din Şela se trage familia şelaniţilor; din Pereţ, familia pereţiţilor; din Zerah, familia zerahiţilor.

²¹ Fiii lui Pereţ au fost: Heţron, din care se trage familia heţroniţilor; din Hamul, familia hamuliţilor.

²² Acestea sunt familiile lui Iuda, potrivit celor care au fost număraţi dintre ei, şaptezeci şi şase de mii cinci sute.

²³ Fiii lui Isahar, după familiile lor: din Tola se trage familia tolaiţilor; din Puva, familia puviţilor;

²⁴ din Iaşub, familia iaşubiţilor;din Şimron, familia şimroniţilor.

²⁵ Acestea sunt familiile lui Isahar, potrivit celor care au fost număraţi dintre ei, şaizeci şi patru de mii trei sute.

²⁶ Fiii lui Zabulon, după familiile lor: din Sered se trage familia serediţilor; din Elon, familia eloniţilor; din Iahleel, familia iahleeliţilor.

²⁷ Acestea sunt familiile zabuloniţilor, potrivit celor care au fost număraţi dintre ei, şaizeci de mii cinci sute.

²⁸ Fiii lui Iosif, după familiile lor: Manase şi Efraim.

²⁹ Fiii lui Manase: din Machir se trage familia machiriţilor. Machir a născut pe Galaad. Din Galaad se trage familia galaadiţilor.

³⁰ Aceştia sunt fiii lui Galaad: Iezer din care se trage familia iezeriţilor; din Helec, familia helechiţilor;

³¹ din Asriel, familia asrieliţilor; din Sihem, familia sihemiţilor;

³² din Şemida, familia şemidaiţilor; din Hefer, familia heferiţilor.

³³ Ţeiofhad, fiul lui Hefer, n-a avut fii, dar a avut fiice. Acestea sunt numele fiicelor lui Ţelofhad: Mahla, Noa, Hogla, Milca şi Tirţa.

³⁴ Acestea sunt familiile lui Manase, potrivit celor care au fost număraţi dintre ei, cincizeci şi două de mii şapte sute.

³⁵ Aceştia sunt fiii lui Efraim, după familiile lor: din Şutelah se trage familia şutelahiţilor; din Becher, familia becheriţilor; din Tahan, familia tahaniţilor.

³⁶ Aceştia sunt fiii lui Şutelah: din Eran se trage familia eraniţilor.

³⁷ Acestea sunt familiile fiilor lui Efraim, potrivit celor care au fost număraţi dintre ei, treizeci şi două de mii cinci sute. Aceştia sunt fiii lui Iosif, după familiile lor.

³⁸ Fiii lui Beniamin, după familiile lor: din Bela se trage familia belaiţilor; din Aşbel, familia aşbeliţilor; din Ahiram, familia ahiramiţilor;

³⁹ din Şufam, familia şufamiţilor;din Hufam, familia hufamiţilor.

⁴⁰ Fiii lui Bela au fost: Ard şi Naaman. Din Ard se trage familia ardiţilor; din Naaman, familia naamiţilor.

⁴¹ Aceştia sunt fiii lui Beniamin, după familiile lor; şi cei care au fost număraţi dintre ei au fost: patruzeci şi cinci de mii şase sute.

⁴² Aceştia sunt fiii lui Dan, după familiile lor: din Şuham se trage familia şuhamiţilor. Acestea sunt familiile lui Dan, după familiile lor.

⁴³ Toate familiile şuhamiţilor, potrivit celor care au fost număraţi dintre ei, au fost şaizeci şi patru de mii patru sute.

⁴⁴ Fiii lui Aşer, după familiile lor: din Imna se trage familia imniţilor; din Işvi, familia işviţilor; din Beria, familia beriiţilor.

⁴⁵ Din fiii lui Beria se trage: din Heber, familia heberiţilor; din Malchiel, familia malchieliţilor.

⁴⁶ Numele fiicei lui Aşer era Serah.

⁴⁷ Acestea sunt familiile fiilor lui Aşer: potrivit celor care au fost număraţi dintre ei, cincizeci şi trei de mii patru sute.

⁴⁸ Fiii lui Neftali, după familiile lor: din Iahţeel se trage familia iahţeeliţilor; din Guni, familia guniţilor;

⁴⁹ din Ieţer, familia ieţeriţilor; din Şilem, familia şilemiţilor.

⁵⁰ Acestea sunt familiile lui Neftali, după familiile lor; şi cei care au fost număraţi dintre ei au fost patruzeci şi cinci de mii patru sute.

⁵¹ Aceştia sunt cei care au fost număraţi dintre copiii lui Israel: şase sute una mii şapte sute treizeci.

⁵² Şi Domnul i-a vorbit lui Moise, zicând:

⁵³ Ţara să se împartă între ei, ca să fie moştenirea lor, potrivit cu numărul numelor.

⁵⁴ Celor ce sunt mai mulţi la număr să le dai o moştenire mai mare, şi celor ce sunt mai puţini la număr să le dai o moştenire mai mică; fiecăruia să i se dea moştenirea lui, potrivit cu cei care au fost număraţi dintre ei.

⁵⁵ Dar împărţirea ţării să se facă prin tragere la sorţi. Ei vor primi moştenirea lor, după numele seminţiilor părinţilor lor.

⁵⁶ Moştenirea să fie împărţită potrivit cu selecţia ieşită la sorţi, între cei ce sunt mai mulţi şi între cei ce sunt mai puţini.

⁵⁷ Aceştia sunt Leviţii a căror numărătoare s-a făcut după familiile lor: din Gherşon se trage familia gherşoniţilor; din Chehat, familia chehatiţilor; din Merari, familia merariţilor.

⁵⁸ Acestea sunt familiile Leviţilor: familia lihniţilor, familia hebroniţilor, familia mahliţilor, familia muşiţilor, familia coriţilor. lui Chehat i s-a născut Amram.

⁵⁹ Numele soţiei lui Amram era Iochebed, fiica lui Levi, care i s-a născut lui Levi în Egipt; şi ea a născut lui Amram: pe Aaron, pe Moise şi pe Miriam, sora lor.

⁶⁰ Şi lui Aaron i s-au născut: Nadab şi Abihu, Eleazar şi Itamar.

⁶¹ Nadab şi Abihu au murit, când au adus înaintea Domnului foc străin.

⁶² Şi cei care au fost număraţi dintre ei, toţi bărbaţii de la vârsta de o lună în sus, au fost douăzeci şi trei de mii, pentru că ei n-au fost cuprinşi în numărătoarea copiilor lui Israel, din moment ce nu li s-a dat nici o moştenire în mijlocul copiilor lui Israel.

⁶³ Aceştia sunt cei care au fost număraţi de Moise şi de preotul Eleazar, care au numărat pe copiii lui Israel în câmpiile Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului.

⁶⁴ Şi între aceştia n-a fost nici un om dintre aceia pe care i-a numărat Moise şi preotul Aaron, când au numărat pe copiii lui Israel în Deşertul Sinai.

⁶⁵ Căci Domnul a zis despre ei: Vor muri în deşert şi nu va rămâne nici unul dintre ei, afară de Caleb, fiul lui Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun.

27

¹ Apoi s-au apropiat fiicele lui Ţelofhad, fiul lui Hefer, fiul lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, din familiile lui Manase, fiul lui Iosif şi ale căror nume erau: Mahla, Noa, Hogla, Milca şi Tirţa.

² S-au înfăţişat înaintea lui Moise, înaintea preotului Eleazar, înaintea mai-marilor şi înaintea întregii adunări, la uşa cortului întâlnirii. Ele au zis:

³ Tatăl nostru a murit în deşert şi el nu era din mijlocul celor ce s-au adunat împotriva Domnului, în compania lui Core, ci a murit în păcatul lui; şi n-a avut fii.

⁴ De ce să se stingă numele tatălui nostru din mijlocul familiei lui, pentru că n-a avut fii? Dă-ne şi nouă deci o moştenire între fraţii tatălui nostru.

⁵ Şi Moise a adus cauza lor înaintea Domnului.

⁶ Şi Domnul a zis lui Moise:

⁷ Fiicele lui Ţelofhad au dreptate; să le dai în stăpânire o moştenire între fraţii tatălui lor şi să treci asupra lor moştenirea tatălui lor.

⁸ Şi copiilor lui Israel să le vorbeşti, zicând: Dacă moare un om şi nu va lăsa fii, atunci să treceţi moştenirea lui la fiica lui.

⁹ Dacă nu are nici o fiică, moştenirea lui s-o daţi fraţilor lui.

¹⁰ Dacă n-are nici fraţi, moştenirea lui s-o daţi fraţilor tatălui său.

¹¹ Şi dacă nici tatăl lui nu are fraţi, moştenirea lui s-o daţi rudei celei mai apropiate din familia lui şi ea s-o stăpânească. Aceasta să fie o lege de judecată pentru copiii lui Israel, după cum a poruncit Domnul lui Moise.

¹² Şi Domnul a zis lui Moise: Urcă-te pe muntele acesta Abarim şi priveşte ţara pe care am dat-o copiilor lui Israel.

¹³ Şi după ce-ai văzut-o şi tu vei fi adăugat la poporul tău, cum a fost adăugat fratele tău Aaron;

¹⁴ pentru că în Deşertul Ţin, în timpul răzvrătirii adunării, v-aţi împotrivit poruncii Mele, şi nu M-aţi sfinţit înaintea lor cu prilejul apelor. (Acestea sunt apele Meriba, la Cades, în Deşertul Ţin.)

¹⁵ Moise a vorbit Domnului, zicând:

¹⁶ Domnul, Dumnezeul duhurilor oricărui trup, să pună un bărbat peste această adunare

¹⁷ care va ieşi înaintea lor şi care va veni înaintea lor, care să-i scoată afară şi să-i ducă înăuntru, ca adunarea Domnului să nu fie ca nişte oi care n-au păstor.

¹⁸ Şi Domnul a zis lui Moise: Ia cu tine pe Iosua, fiul lui Nun, un bărbat în care este Duhul, şi pune-ţi mâna peste el.

¹⁹ Să-l aşezi înaintea preotului Eleazar şi înaintea întregii adunări şi să-i dai porunci înaintea ochilor lor.

²⁰ Şi să pui peste el din autoritatea ta, pentru ca toată adunarea copiilor lui Israel să-l asculte.

²¹ Să se înfăţişeze înaintea preotului Eleazar, care să întrebe pentru el prin judecata lui Urim înaintea Domnului; şi la cuvântul lui să iasă şi la cuvântul lui să intre, el şi toţi copiii lui Israel împreună cu el, toată adunarea.

²² Şi Moise a făcut cum îi poruncise Domnul. A luat pe Iosua şi l-a pus înaintea preotului Eleazar şi înaintea întregii adunări.

²³ Şi şi-a pus mâinile peste el şi i-a dat porunci, cum spusese Domnul prin Moise.

28

¹ Domnul a vorbit lui Moise, zicând:

² Porunceşte copiilor lui Israel şi spune-le: Să aveţi grijă să-Mi aduceţi la timpul hotărât darul Meu de mâncare, hrana jertfelor Mele mistuite de foc, care Îmi sunt de un miros plăcut.

³ Şi să le spui: Iată jertfa mistuită de foc pe care o veţi aduce Domnului: În fiecare zi, câte doi miei de un an fără cusur, ca ardere-de-tot necurmată.

⁴ Pe un miel să-l aduci de dimineaţă şi pe celălalt miel să-l aduci seara;

⁵ iar, ca dar de mâncare, să aduci a zecea parte dintr-o efă de făină fină, frământată într-un sfert de hin de untdelemn de măsline sfărâmate.

⁶ Aceasta este arderea-de-tot necurmată, care a fost instituită la Muntele Sinai; o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.

⁷ jertfa de băutură să fie de un sfert de hin pentru fiecare miel; jertfa de băutură de vin să fie turnată Domnului în sanctuar.

⁸ Al doilea miel să-l aduci seara; să-l aduci ca şi darul de mâncare de dimineaţă şi ca jertfa lui de băutură, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.

⁹ În ziua Sabatului să aduceţi doi miei de un an fără cusur şi, ca dar de mâncare, două zecimi de efă din făină fină, frământată cu untdelemn, împreună cu jertfa de băutură.

¹⁰ Aceasta este arderea-de-tot pentru fiecare zi de Sabat, afară de arderea-de-tot necurmată şi jertfa ei de băutură.

¹¹ la începutul lunilor voastre să aduceţi ca ardere-de-tot Domnului: doi viţei, un berbec şi şapte miei de un an fără cusur;

¹² şi, ca dar de mâncare pentru fiecare viţel, trei zecimi de efă din făină fină, frământată cu untdelemn; ca dar de mâncare pentru berbec, să aduceţi două zecimi de efă din făină fină, frământată cu untdelemn;

¹³ ca dar de mâncare pentru fiecare miel, să aduceţi o zecime de efă din făină fină, frământată cu untdelemn. Aceasta este o ardere-de-tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.

¹⁴ Şi jertfele lor de băutură să fie de o jumătate de hin de vin pentru un viţel, a treia parte dintr-un hin pentru un berbec şi un sfert de hin pentru un miel. Aceasta este arderea-de-tot pentru fiecare lună, în toate lunile anului.

¹⁵ Să se aducă Domnului un ţap ca jertfă pentru păcat, afară de arderea-de-tot necurmată şi jertfa ei de băutură.

¹⁶ În luna întâi, în ziua a paisprezecea a lunii vor fi Paştele Domnului.

¹⁷ Ziua a cincisprezecea a acestei luni să fie o zi de sărbătoare. Timp de şapte zile să se mănânce azimi.

¹⁸ În ziua dintâi, să fie o adunare sfântă; să nu faceţi nici o lucrare de servitorii ea.

¹⁹ Să aduceţi ca ardere-de-tot Domnului o jertfă mistuită de foc: doi viţei, un berbec şi şapte miei de un an fără cusur.

²⁰ Şi darul lor de mâncare să fie din făină fină, frământată cu untdelemn; trei zecimi de efă pentru un viţel, două zecimi pentru un berbec.

²¹ Şi să aduci o zecime de efă pentru fiecare din cei şapte miei.

²² Să aduceţi un ţap ca jertfă pentru păcat, ca să facă ispăşire pentru voi.

²³ Să aduceţi aceste jertfe, afară de arderea-de-tot de dimineaţă, care este o ardere-de-tot necurmată.

²⁴ Să le aduceţi în fiecare zi, timp de şapte zile, ca hrana jertfei mistuite de foc, de un miros plăcut Domnului. Să fie aduse cu jertfa lor de băutură, afară de arderea-de-tot necurmată.

²⁵ Şi în ziua a şaptea să aveţi o adunare sfântă; să nu faceţi nici o lucrare de servitor în ea.

²⁶ În ziua celor dintâi roade, când veţi aduce Domnului un dar de mâncare, la Sărbătoarea Săptămânilor (Cincizecimii), să aveţi o adunare sfântă; să nu faceţi nici o lucrare de servitor în ea.

²⁷ Şi să aduceţi ca ardere-de-tot, de un miros plăcut Domnului: doi viţei, un berbec şi şapte miei de un an;

²⁸ şi darul lor de mâncare din făină fină, frământată cu untdelemn, câte trei zecimi de fiecare viţel, două zecimi pentru berbec

²⁹ şi o zecime pentru fiecare din cei şapte miei.

³⁰ Să aduceţi şi un ţap, ca să facă ispăşire pentru voi.

³¹ Să aduceţi aceste jertfe, afară de arderea-de-tot necurmată şi darul ei de mâncare, împreună cu darul lor de băutură. Ele să fie fără cusur.

29

¹ În luna a şaptea, în cea dintâi zi a lunii, să aveţi o adunare sfântă; atunci să nu faceţi nici o lucrare de servitor. Ea va fi o zi pentru a suna trompetele.

² Să aduceţi ca ardere-de-tot, de un miros plăcut Domnului, un viţel, un berbec şi şapte miei de un an fără cusur;

³ de asemenea, şi darul lor de mâncare din făină fină frământată cu untdelemn, trei zecimi pentru viţel, două zecimi pentru berbec,

⁴ şi o zecime pentru fiecare din cei şapte miei.

⁵ Să aduceţi şi un ţap ca jertfă pentru păcat, ca să facă ispăşire pentru voi,

⁶ afară de arderea-de-tot şi darul ei de mâncare din luna nouă, afară de arderea-de-tot necurmată cu darul ei de mâncare şi jertfele lor de băutură, după regulile stabilite, ca jertfe mistuite de foc, de un miros plăcut Domnului.

⁷ În ziua a zecea a acestei a şaptea luni să aveţi o adunare sfântă şi să vă umiliţi sufletele; atunci să nu faceţi nici o lucrare.

⁸ Să aduceţi ca ardere-de-tot, de un miros plăcut Domnului: un viţel, un berbec şi şapte miei de un an fără cusur

⁹ şi darul lor de mâncare să fie din făină fină frământată cu untdelemn; trei zecimi pentru viţel, două zecimi pentru berbec

¹⁰ şi o zecime pentru fiecare din cei şapte miei;

¹¹ şi un ţap ca jertfă pentru păcat, afară de jertfa pentru păcat, afară de arderea-de-tot necurmată cu darul ei de mâncare şi jertfele lor de băutură.

¹² În ziua a cincisprezecea a lunii a şaptea să aveţi o adunare sfântă; atunci să nu faceţi nici o lucrare de servitor. Să ţineţi sărbătoarea pentru Domnul timp de şapte zile.

¹³ Şi să aduceţi ca ardere-de-tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului: treisprezece viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de un an fără cusur;

¹⁴ şi darul lor de mâncare din făină fină frământată cu untdelemn: trei zecimi pentru fiecare din cei treisprezece viţei, două zecimi pentru fiecare din cei doi berbeci

¹⁵ şi o zecime pentru fiecare din cei paisprezece miei;

¹⁶ şi un ţap ca jertfă pentru păcat, afară de arderea-de-tot necurmată cu darul ei de mâncare şi jertfa sa de băutură.

¹⁷ Şi a doua zi să aduceţi doisprezece viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de un an fără cusur;

¹⁸ şi darul lor de mâncare şi jertfele lor de băutură pentru viţei, pentru berbeci şi pentru miei, să fie potrivite cu numărul lor şi după regulile stabilite;

¹⁹ şi să aduceţi un ţap ca jertfă pentru păcat, afară de arderea-de-tot necurmată şi de darul ei de mâncare şi jertfele lor de băutură.

²⁰ A treia zi să aduceţi: unsprezece viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de un an fără cusur,

²¹ împreună cu darul lor de mâncare şi jertfele lor de băutură pentru viţei, berbeci şi miei, după numărul lor, după regulile stabilite;

²² şi un ţap ca jertfă pentru păcat, afară de arderea-de-tot necurmată şi de darul ei de mâncare şi jertfa ei de băutură.

²³ A patra zi să aduceţi: zece viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de un an fără cusur,

²⁴ împreună cu darul lor de mâncare şi jertfele lor de băutură pentru viţei, berbeci şi miei, după numărul lor, după regulile stabilite;

²⁵ şi un ţap ca jertfă pentru păcat, afară de arderea-de-tot necurmată, darul ei de mâncare şi jertfa ei de băutură.

²⁶ În ziua a cincea să aduceţi: nouă viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de un an fără cusur,

²⁷ împreună cu darul lor de mâncare şi jertfele lor de băutură pentru viţei, berbeci şi miei, după numărul lor, după regulile stabilite;

²⁸ şi un ţap pentru jertfa pentru păcat, afară de arderea-de-tot necurmată, darul ei de mâncare şi jertfa ei de băutură.

²⁹ În ziua a şasea să aduceţi: opt viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de un an fără cusur,

³⁰ împreună cu darul lor de mâncare şi jertfele lor de băutură pentru viţei, berbeci şi miei, după numărul lor, după regulile stabilite;

³¹ şi un ţap ca jertfă pentru păcat, afară de arderea-de-tot necurmată, darul ei de mâncare şi jertfa ei de băutură.

³² În ziua a şaptea să aduceţi: şapte viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de un an fără cusur,

³³ împreună cu darul lor de mâncare şi jertfele lor de băutură pentru viţei, berbeci şi miei, după numărul lor, după regulile stabilite;

³⁴ şi un ţap ca jertfă pentru păcat, afară de arderea-de-tot necurmată, darul ei de mâncare şi jertfa ei de băutură.

³⁵ În ziua a opta să aveţi o adunare de sărbătoare; atunci să nu faceţi nici o lucrare de servitor.

³⁶ Să aduceţi ca ardere-de-tot o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului: un viţel, un berbec şi şapte miei de un an fără cusur,

³⁷ împreună cu darul lor de mâncare şi jertfele lor de băutură pentru viţel, berbec şi miei, după numărul lor, după regulile stabilite;

³⁸ şi un ţap ca jertfă pentru păcat, afară de arderea-de-tot necurmată, darul ei de mâncare şi jertfa ei de băutură.

³⁹ Acestea sunt jertfele pe care să le aduceţi Domnului la sărbătorile voastre, afară de jurămintele voastre şi de darurile voastre de bunăvoie, pentru arderile voastre de tot, pentru darurile voastre de mâncare, pentru jertfele de băutură şi pentru jertfele voastre de mulţumire.

⁴⁰ Şi Moise a spus copiilor lui Israel tot ce-i poruncise Domnul.

30

¹ Moise a vorbit conducătorilor seminţiilor copiilor lui Israel, zicând: Acesta este cuvântul pe care-l porunceşte Domnul:

² Dacă un bărbat face un jurământ Domnului sau jură că se va ţine de o anumită înţelegere, să nu-şi încalce cuvântul, ci să facă potrivit cu tot ce i-a ieşit din gură.

³ Dacă o femeie face un jurământ Domnului sau se va lega printr-o promisiune, în timp ce este în casa tatălui ei şi în tinereţea ei,

⁴ şi tatăl ei aude jurământul ei şi promisiunea prin care s-a legat, şi tatăl ei nu-i zice nimic, atunci toate jurămintele ei vor rămâne valabile şi orice promisiune cu care s-a legat va rămâne valabilă.

⁵ Dar dacă tatăl ei nu-i dă voie în ziua când aude jurământul ei, atunci toate jurămintele ei şi toate promisiunile ei, cu care şi-a legat sufletul, nu vor fi valabile; şi Domnul o va ierta, pentru că nu i-a dat voie tatăl ei.

⁶ Dar dacă se va căsători, după ce a făcut jurăminte sau după ce şi-a legat sufletul printr-un cuvânt ieşit în grabă de pe buzele ei,

⁷ şi soţul ei aude, dar nu zice nimic în ziua când aude, atunci jurămintele ei vor rămâne valabile şi promisiunile ei, cu care şi-a legat sufletul, vor rămâne valabile.

⁸ Dar dacă soţul ei nu-i dă voie în ziua când aude, el va desfiinţa jurământul pe care l-a făcut şi ceea ce a spus cu buzele ei, cu care şi-a legat sufletul; şi Domnul o va ierta.

⁹ Dar jurământul unei văduve sau al unei femei divorţate, orice lucru cu care îşi va fi legat sufletul, va sta împotriva ei.

¹⁰ Dacă a jurat în casa soţului ei sau îşi va lega sufletul cu un jurământ,

¹¹ şi soţul ei a auzit-o, dar nu i-a zis nimic şi n-a oprit-o, atunci toate jurămintele ei vor rămâne valabile şi orice obligaţie, prin care şi-a legat sufletul, va rămâne valabilă.

¹² Dar dacă soţul ei le desfiinţează în ziua când le aude, atunci tot ce a ieşit de pe buzele ei, jurămintele ei şi obligaţiile cu care şi-a legat sufletul, nu vor rămâne valabile; soţul ei le-a desfiinţat; şi Domnul o va ierta.

¹³ Soţul ei poate confirma şi soţul ei poate desfiinţa orice jurământ şi orice obligaţie cu care se leagă ca să-şi umilească sufletul.

¹⁴ Dar dacă soţul ei nu-i zice nimic de la o zi la alta, atunci el îi confirmă toate jurămintele sau toate obligaţiile care sunt asupra ei; le-a confirmat pentru că nu i-a zis nimic în ziua când le-a auzit.

¹⁵ Dar dacă le desfiinţează după ce a trecut ziua când le-a auzit, atunci el va purta vina soţiei lui.

¹⁶ Acestea sunt legile pe care le-a dat Domnul lui Moise, ca să fie între un bărbat şi soţia lui şi între un tată şi fiica lui, când ea este în tinereţea ei şi în casa tatălui ei.

31

¹ Şi Domnul a vorbit lui Moise, zicând:

² Răzbună pe copiii lui Israel împotriva madianiţilor, apoi vei fi adăugat la poporul tău.

³ Moise a vorbit poporului şi a zis: Înarmaţi dintre voi nişte bărbaţi pentru armată, ca să meargă împotriva Madianului şi să ducă la îndeplinire răzbunarea Domnului împotriva Madianului.

⁴ Să trimiteţi la armată câte o mie de oameni de seminţie, din toate seminţiile lui Israel.

⁵ Au trimis dintre miile lui Israel câte o mie de oameni de seminţie, adică douăsprezece mii de oameni înarmaţi pentru armată.

⁶ Şi Moise i-a trimis la război, o mie din fiecare seminţie; Moise i-a trimis la război cu Fineas, fiul preotului Eleazar, care ducea în mână uneltele sfinte şi trompetele de alarmă.

⁷ Au luptat împotriva Madianului, după porunca pe care o dăduse Domnul lui Moise, şi au omorât pe toţi bărbaţii.

⁸ Împreună cu toţi ceilalţi, au omorât şi pe regii Madianului: Evi, Rechem, Ţur, Hur şi Reba, cei cinci regi ai Madianului;au ucis cu sabia şi pe Balaam, fiul lui Beor.

⁹ Copiii lui Israel au capturat femeile madianiţilor împreună cu copiii lor, prădându-i de toate vitele, de toate turmele şi de toate bogăţiile lor.

¹⁰ le-au ars în foc toate cetăţile în care locuiau si toate locuinţele lor.

¹¹ Şi au luat toată prada şi toate jafurile de oameni şi de animale.

¹² Şi pe cei prinşi şi prada şi jafurile, i-au adus la Moise, la preotul Eleazar şi la adunarea copiilor lui Israel, în tabăra din câmpiile Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului.

¹³ Moise, preotul Eleazar şi toţi mai-marii adunării le-au ieşit înainte, afară din tabără.

¹⁴ Şi Moise s-a mâniat pe conducătorii armatei, pe conducătorii peste o mie şi pe conducătorii peste o sută, care se întorceau de la război.

¹⁵ El le-a zis: Aţi lăsat cu viaţă pe toate femeile?

¹⁶ Iată, ele sunt acelea care, după cuvântul lui Balaam, au dat ocazie copiilor lui Israel să păcătuiască împotriva Domnului, în fapta lui Peor şi atunci a izbucnit urgia în adunarea Domnului.

¹⁷ Şi acum, omorâţi pe orice copil de parte bărbătească, şi omorâţi pe orice femeie care a cunoscut un bărbat culcându-se cu el;

¹⁸ dar lăsaţi cu viaţă pentru voi pe toţi copiii de parte femeiască şi pe fetele care nu s-au culcat cu vreun bărbat.

¹⁹ Iar voi, rămâneţi şapte zile afară din tabără; toţi cei care au ucis pe cineva şi toţi cei ce s-au atins de vreun mort să se cureţe a treia şi a şaptea zi, ei şi cei prinşi de voi.

²⁰ Să curăţaţi de asemenea orice haină, orice lucru de piele, orice lucru de păr de capră şi orice unealtă de lemn.

²¹ Şi preotul Eleazar a zis ostaşilor care se duseseră la război: Aceasta este porunca legii, pe care a poruncit-o Domnul lui Moise:

²² aurul, argintul, bronzul, fierul, cositorul şi plumbul,

²³ orice lucru care poate suporta focul, să-l treceţi prin foc ca să se cureţe. Dar tot ce nu poate suporta focul să fie curăţat cu apă de curăţare; să-l treceţi prin apă.

²⁴ Să vă spălaţi hainele în ziua a şaptea şi veţi fi curaţi; apoi, veţi putea intra în tabără.

²⁵ Şi Domnul a vorbit lui Moise, spunând:

²⁶ Fă socoteala prăzii luate, fie oameni, fie animale, împreună cu preotul Eleazar şi cu conducătorii caselor adunării.

²⁷ Şi împarte prada între luptătorii care s-au dus la război şi între toată adunarea.

²⁸ Şi să iei pentru Domnul un tribut din partea ostaşilor care s-au dus la război: un suflet din cinci sute, şi din boi, şi din măgari, şi din oi;

²⁹ să-l iei din jumătatea lor şi să-l dai preotului Eleazar, ca un dar ridicat pentru Domnul.

³⁰ Şi din jumătatea care se cuvine copiilor lui Israel să iei unul din cincizeci, atât din oameni cât şi din boi, măgari şi oi, din orice animal, şi să le dai Leviţilor, care păzesc cortul Domnului.

³¹ Moise şi preotul Eleazar au făcut ce poruncise Domnul lui Moise.

³² Prada de război, rămasă din jaful celor ce făcuseră parte din armată, era de şapte sute şaptezeci şi cinci de mii de oi,

³³ şaptezeci şi două de mii de boi,

³⁴ şaizeci şi una de mii de măgari,

³⁵ şi treizeci şi două de mii de suflete, adică femei care nu s-au culcat cu vreun bărbat.

³⁶ Şi jumătatea care alcătuia partea celor ce se duseseră la război, a fost de trei sute treizeci şi şapte de mii cinci sute de oi.

³⁷ Şi darul pentru Domnul, din oi a fost de şase sute şaptezeci şi cinci.

³⁸ Boii au fost treizeci şi şase de mii, din care şaptezeci şi doi au fost luaţi ca dar pentru Domnul.

³⁹ Măgarii au fost treizeci de mii cinci sute, din care şaizeci şi unu au fost luaţi ca dar pentru Domnul.

⁴⁰ Şi oamenii au fost şaisprezece mii, din care treizeci şi doi au fost luaţi ca dar pentru Domnul.

⁴¹ Şi Moise a dat darul, care era darul ridicat pentru Domnul, preotului Eleazar, după cum a poruncit Domnul lui Moise.

⁴² Jumătatea cuvenită copiilor lui Israel, pe care Moise o despărţise de a bărbaţilor care merseseră la război,

⁴³ şi care era partea adunării, a fost de trei sute treizeci şi şapte de mii cinci sute de oi,

⁴⁴ treizeci şi şase de mii de boi,

⁴⁵ treizeci de mii cinci sute de măgari,

⁴⁶ şi şaisprezece mii de suflete.

⁴⁷ Din această jumătate care se cuvenea copiilor lui Israel, Moise a luat unul din cincizeci, atât din oameni cât şi din animale, şi le-a dat Leviţilor, care păzesc cortul Domnului, după cum îi poruncise Domnul.

⁴⁸ Conducătorii armatei, conducătorii peste o mie şi conducătorii peste o sută s-au apropiat de Moise;

⁴⁹ şi au zis lui Moise: Robii tăi au făcut socoteala ostaşilor care erau sub comanda noastră şi nu lipseşte nici un om dintre noi.

⁵⁰ Am adus deci, ca dar pentru Domnul, fiecare ce a găsit, lucruri de aur, lănţişoare, brăţări, inele, cercei şi salbe, ca să se facă ispăşire pentru sufletele noastre înaintea Domnului.

⁵¹ Moise şi preotul Eleazar au primit de la ei aurul, tot felul de bijuterii făcute din aur.

⁵² Tot aurul darului ridicat, pe care l-au oferit Domnului de la conducătorii peste o mie şi de la conducătorii peste o sută, cântărea şaisprezece mii şapte sute cincizeci de sicii.

⁵³ Bărbaţii de război au păstrat fiecare pentru sine prada pe care o luase.

⁵⁴ Moise şi preotul Eleazar au luat aurul de la conducătorii peste o mie şi de la conducătorii peste o sută şi l-au adus în cortul întâlnirii, ca aducere-aminte pentru copiii lui Israel înaintea Domnului.

32

¹ Fiii lui Ruben şi fiii lui Gad aveau o mare mulţime de vite. Când au văzut că ţara lui Iaezer şi ţara Galaadului erau un loc bun pentru vite,

² fiii lui Gad şi fiii lui Ruben au venit şi au vorbit cu Moise, cu Eleazar şi cu mai-marii adunării, zicând:

³ Atarot, Dibon, Iaezer, Nimra, Hesbon, Eleale, Sebam, Nebo şi Beon,

⁴ teritoriul pe care l-a cucerit Domnul înaintea adunării lui Israel, este un loc bun pentru vite, iar robii tăi au vite.

⁵ Şi au zis: Dacă am primit trecere înaintea ta, să se dea teritoriul acesta robilor tăi în stăpânire; nu ne trece peste Iordan.

⁶ Dar Moise a zis fiilor lui Gad şi fiilor lui Ruben: Fraţii voştri să meargă oare la război şi voi să rămâneţi aici?

⁷ De ce vreţi să descurajaţi inima copiilor lui Israel şi să-i faceţi să nu treacă în ţara pe care le-o dă Domnul?

⁸ Aşa au făcut şi părinţii voştri când i-am trimis din Cades-Barnea ca să cerceteze ţara.

⁹ S-au urcat până la Valea Eşcol şi, după ce au cercetat ţara, au descurajat inimile copiilor lui Israel şi i-au făcut să nu intre în ţara pe care le-o dăduse Domnul.

¹⁰ Şi Domnul S-a aprins de mânie în ziua aceea şi a jurat, zicând:

¹¹ Nici unul din oamenii care s-au urcat din Egipt, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, nu vor vedea ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, pentru că nu M-au urmat întru totul pe Mine,

¹² afară de Caleb, fiul lui Iefune, chenizitul, şi Iosua, fiul lui Nun, care au urmat întru totul pe Domnul.

¹³ Mânia Domnului s-a aprins împotriva lui Israel şi i-a făcut să rătăcească în deşert timp de patruzeci de ani, până când a pierit toată generaţia celor care făcuseră rău înaintea Domnului.

¹⁴ Şi iată, v-aţi ridicat voi în locul părinţilor voştri, neam de oameni păcătoşi, ca să aprindeţi şi mai tare mânia Domnului împotriva lui Israel.

¹⁵ Căci, dacă vă întoarceţi de la El, El va lăsa mai departe pe Israel în deşert şi voi veţi nimici tot poporul acesta.

¹⁶ Ei s-au apropiat de Moise şi au zis: Vom face aici staule pentru vitele noastre şi cetăţi pentru copiii noştri,

¹⁷ dar noi înşine ne vom înarma şi vom merge înaintea copiilor lui Israel, până îi vom duce la locul lor, dar copiii noştri vor locui în aceste cetăţi fortificate, din cauza locuitorilor ţării.

¹⁸ Nu ne vom întoarce la casele noastre până când copiii lui Israel nu-şi vor fi luat fiecare moştenirea sa.

¹⁹ Căci noi nu vom moşteni împreună cu ei de partea cealaltă a Iordanului şi mai departe, pentru că moştenirea noastră ne-a căzut dincoace de Iordan, la est.

²⁰ Moise le-a zis: Dacă veţi face aşa, dacă vă veţi înarma la război înaintea Domnului şi fiecare din voi va trece Iordanul înarmat, ca să lupte înaintea Domnului,

²¹ şi dacă toţi veţi trece Iordanul înarmaţi înaintea Domnului, până ce El va alunga pe duşmanii Săi dinaintea lui,

²² şi dacă vă veţi întoarce înapoi numai după ce ţara va fi supusă înaintea Domnului, atunci veţi fi nevinovaţi înaintea Domnului şi înaintea lui Israel, şi ţinutul acesta va fi moştenirea voastră înaintea Domnului.

²³ Dar dacă nu veţi face aşa, iată, voi aţi păcătuit împotriva Domnului şi să fiţi siguri că păcatul vostru vă va ajunge.

²⁴ Zidiţi cetăţi pentru copiii voştri şi staule pentru vitele voastre; şi faceţi ceea ce aţi vorbit cu gura voastră.

²⁵ Şi fiii lui Gad şi fiii lui Ruben au zis lui Moise: Robii tăi vor face tot ce porunceşte domnul nostru.

²⁶ Copiii noştri, soţiile, turmele noastre şi toate vitele noastre, vor rămâne în cetăţile Galaadului;

²⁷ dar robii tăi, toţi cei înarmaţi pentru război, vor merge să lupte înaintea Domnului, cum zice domnul nostru.

²⁸ Moise a dat porunci cu privire la ei preotului Eleazar, lui Iosua, fiul lui Nun, şi capilor de familie din seminţiile fiilor lui Israel.

²⁹ Şi Moise le-a zis: Dacă fiii lui Gad şi fiii lui Ruben vor trece cu voi Iordanul, înarmaţi cu toţii ca să lupte înaintea Domnului, şi dacă ţara vă va fi supusă, atunci să le daţi în stăpânire ţinutul Galaadului.

³⁰ Dar dacă nu vor merge cu voi înarmaţi, atunci moştenirea lor o vor avea împreună cu voi în ţara Canaanului.

³¹ Şi fiii lui Gad şi fiii lui Ruben au răspuns, zicând: Vom face tot ceea ce a spus Domnul robilor tăi.

³² Vom trece înarmaţi înaintea Domnului în ţara Canaanului, pentru ca moştenirea noastră să rămână dincoace de Iordan.

³³ Moise a dat fiilor lui Gad şi fiilor lui Ruben şi la jumătate din seminţia lui Manase, fiul lui Iosif, împărăţia lui Sihon, regele amoriţilor, şi împărăţia lui Og, regele Basanului, ţara cu cetăţile ei, cu ţinuturile cetăţilor de jur împrejur.

³⁴ Şi fiii lui Gad au zidit Dibonul, Atarotul, Aroerul,

³⁵ Atrot-Şofan, Iaezer, Iogbeha,

³⁶ Bet-Nimra şi Bet-Haran, cetăţi fortificate; şi au făcut staule pentru turme.

³⁷ Fiii lui Ruben au zidit Hesbonul, Eleale, Chiriataim,

³⁸ Nebo şi Baal-Meon, ale căror nume au fost schimbate, şi Sibma; şi au pus alte nume cetăţilor pe care le-au zidit.

³⁹ Şi fiii lui Machir, fiul lui Manase, au mers împotriva Galaadului şi au pus mâna pe el; şi au alungat pe amoriţii care erau acolo.

⁴⁰ Moise a dat Galaadul lui Machir, fiul lui Manase, care s-a aşezat acolo.

⁴¹ Şi Iair, fiul lui Manase, a mers şi a luat satele lor şi le-a numit Havoth-Iair (Satele lui Iair).

⁴² Nobah a mers şi el şi a luat Chenatul cu cetăţile lui şi l-a numit Nobah, după numele lui.

33

¹ Acestea sunt călătoriile copiilor lui Israel, care au ieşit din ţara Egiptului, după armatele lor, sub conducerea lui Moise şi a lui Aaron.

² Şi Moise a scris călătoriile lor din popas în popas, după porunca Domnului; acestea sunt popasurile lor, după călătoriile lor.

³ Au pornit din Ramses în luna întâi, în ziua a cincisprezecea a lunii întâi. A doua zi după Paşti, copiii lui Israel au pornit plini de curaj în faţa tuturor egiptenilor,

⁴ în timp ce egiptenii îşi îngropau pe toţi întâii lor născuţi, pe care îi lovise Domnul între ei;căci Domnul a adus judecata chiar şi asupra dumnezeilor lor.

⁵ Copiii lui Israel au pornit din Ramses şi şi-au întins corturile la Sucot.

⁶ Au pornit din Sucot şi şi-au aşezat tabăra la Etam, care este la marginea deşertului.

⁷ Au pornit din Etam, s-au întors înapoi la Pi-Hahirot, care este faţă în faţă cu Baal-Ţefon, şi şi-au aşezat tabăra înaintea Migdolului.

⁸ Au pornit dinaintea Pi-Hahirotului şi au trecut prin mijlocul mării în deşert; au făcut un drum de trei zile în Deşertul Etamului şi şi-au aşezat tabăra la Mara.

⁹ Au pornit de la Mara şi au ajuns la Elim; la Elim erau douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de palmieri; şi şi-au aşezat tabăra acolo.

¹⁰ Au pornit din Elim şi şi-au aşezat tabăra lângă Marea Roşie.

¹¹ Au pornit de la Marea Roşie şi şi-au aşezat tabăra în Deşertul Sin.

¹² Au pornit din Deşertul Sin şi şi-au aşezat tabăra la Dofca.

¹³ Au pornit din Dofca şi şi-au aşezat tabăra la Aluş.

¹⁴ Au pornit din Aluş şi şi-au aşezat tabăra la Refidim, unde poporul n-a găsit apă de băut.

¹⁵ Au pornit din Refidim şi şi-au aşezat tabăra în Deşertul Sinai.

¹⁶ Au pornit din Deşertul Sinai şi şi-au aşezat tabăra la Chibrot-Hataava.

¹⁷ Au pornit de la Chibrot-Hataava şi şi-au aşezat tabăra la Haţerot.

¹⁸ Au pornit din Haţerot şi şi-au aşezat tabăra la Ritma.

¹⁹ Au pornit de la Ritma şi şi-au aşezat tabăra la Rimon-Pereţ.

²⁰ Au pornit din Rimon-Pereţ şi şi-au aşezat tabăra la Libna.

²¹ Au pornit din Libna şi şi-au aşezat tabăra la Risa.

²² Au pornit din Risa şi şi-au aşezat tabăra la Chehelata.

²³ Au pornit din Chehelata şi şi-au aşezat tabăra la Muntele Şafer.

²⁴ Au pornit de la Muntele Şafer şi şi-au aşezat tabăra la Harada.

²⁵ Au pornit din Harada şi şi-au aşezat tabăra la Machelot.

²⁶ Au pornit de la Machelot şi şi-au aşezat tabăra la Tahat.

²⁷ Au pornit din Tahat şi şi-au aşezat tabăra la Tarah.

²⁸ Au pornit din Tarah şi şi-au aşezat tabăra la Mitca.

²⁹ Au pornit din Mitca şi şi-au aşezat tabăra la Haşmona.

³⁰ Au pornit din Haşmona şi şi-au aşezat tabăra la Moserot.

³¹ Au pornit din Moserot şi şi-au aşezat tabăra la Bene-Iaacan.

³² Au pornit din Bene-Iaacan şi şi-au aşezat tabăra la Hor-Ghidgad.

³³ Au pornit din Hor-Ghidgad şi şi-au aşezat tabăra la Iotbata.

³⁴ Au pornit din Iotbata şi şi-au aşezat tabăra la Abrona.

³⁵ Au pornit din Abrona şi şi-au aşezat tabăra la Eţion-Gheber.

³⁶ Au pornit din Eţion-Gheber şi şi-au aşezat tabăra în Deşertul Ţin, adică la Cades.

³⁷ Au pornit de la Cades şi şi-au aşezat tabăra la Muntele Hor, la marginea ţării Edomului.

³⁸ Preotul Aaron s-a urcat pe Muntele Hor, după porunca Domnului, şi a murit acolo, în al patruzecilea an după ieşirea copiilor lui Israel din ţara Egiptului, în luna a cincea, în cea dintâi zi a lunii.

³⁹ Aaron era în vârstă de o sută douăzeci şi trei de ani când a murit pe Muntele Hor.

⁴⁰ Regele Aradului, canaanitul, care locuia în partea de sud a ţării Canaanului, a aflat de sosirea copiilor lui Israel.

⁴¹ Au pornit de la Muntele Hor şi şi-au aşezat tabăra la Ţalmona.

⁴² Au pornit din Ţalmona şi şi-au aşezat tabăra la Punon.

⁴³ Au pornit din Punon şi şi-au aşezat tabăra la Obot.

⁴⁴ Au pornit din Obot şi şi-au aşezat tabăra la Iie-Abarim, la marginea Moabului.

⁴⁵ Au pornit din Iie-Abarim şi şi-au aşezat tabăra la Dibon-Gad.

⁴⁶ Au pornit din Dibon-Gad şi şi-au aşezat tabăra la Almon-Diblataim.

⁴⁷ Au pornit din Almon-Diblataim şi şi-au aşezat tabăra la Munţii Abarim, înaintea Muntelui Nebo.

⁴⁸ Au pornit de la Munţii Abarim şi şi-au aşezat tabăra în câmpia Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului.

⁴⁹ Şi-au aşezat tabăra lângă Iordan, de la Bet-Ieşimot până la Abel-Sitim, în câmpiile Moabului.

⁵⁰ Domnul a vorbit lui Moise în câmpiile Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului, şi a zis:

⁵¹ Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: După ce veţi trece Iordanul şi veţi intra în ţara Canaanului,

⁵² să alungaţi dinaintea voastră pe toţi locuitorii ţării, să le dărâmaţi toţi idolii de piatră, să le nimiciţi toate icoanele turnate şi să le dărâmaţi toate înălţimile pentru jertfe.

⁵³ Să luaţi ţara în stăpânire şi să vă aşezaţi în ea; căci Eu v-am dat ţara aceasta, ca s-o stăpâniţi.

⁵⁴ Să împărţiţi ţara prin tragere la sorţi, după familiile voastre. Celor ce sunt mai mulţi, să le daţi o moştenire mai mare şi celor ce sunt mai puţini să le daţi o moştenire mai mică. Fiecare să stăpânească ce-i va cădea la sorţi; s-o luaţi în stăpânire, după seminţiile părinţilor voştri.

⁵⁵ Dar dacă nu veţi alunga dinaintea voastră pe locuitorii ţării, aceia dintre ei pe care-i veţi lăsa vă vor fi ca nişte spini în ochi şi ca nişte ghimpi în coaste: şi vă vor fi duşmani în ţara în care veţi locui.

⁵⁶ Şi vă voi face şi vouă cum hotărâsem să le fac lor.

34

¹ Şi Domnul a vorbit lui Moise, zicând:

² Porunceşte copiilor lui Israel şi spune-le: Când veţi intra în ţara Canaanului, ţara care va fi moştenirea voastră, ţara Canaanului cu teritoriile ei,

³ teritoriul din partea de sud va începe din Deşertul Ţin, lângă Edom, şi teritoriul vostru din sud va începe de la marginea Mării Sărate, spre est;

⁴ şi teritoriul acesta se va întoarce dinspre sud înspre înălţimea Acrabim, va trece prin Ţin, şi se va întinde până spre sud de Cades-Barnea; va ajunge până la Haţar-Adar şi va continua spre Aţmon.

⁵ De la Aţmon teritoriul se va întoarce spre râul Egiptului şi va ieşi la mare.

⁶ Graniţa voastră dinspre vest va fi Marea cea Mare (Mediterană): acesta va fi teritoriul vostru în partea de vest.

⁷ Acesta va fi teritoriul vostru dinspre nord: începând de la Marea cea Mare să vă trasaţi graniţa până la Muntele Hor.

⁸ De la Muntele Hor, să trasaţi graniţa prin Hamat şi să ajungă până la Ţedad;

⁹ graniţa să treacă mai departe prin Zifron, ca să ajungă la Haţar-Enan: acesta să fie teritoriul înspre nord.

¹⁰ Să vă însemnaţi teritoriul din est de la Haţar-Enan până la Şefam;

¹¹ să coboare din Şefam spre Ribla, la est de Ain; graniţa va coborî şi va ajunge până la ţărmul Mării Chineret (Ghenezaret), spre est;

¹² şi graniţa va coborî iarăşi spre Iordan şi se va sfârşi la Marea Sărată. Aceasta va fi ţara voastră cu teritoriile ei de jur împrejur.

¹³ Şi Moise a poruncit copiilor lui Israel, zicând: Aceasta este ţara pe care o veţi împărţi între voi trăgând la sorţi, pe care Domnul a poruncit s-o dea celor nouă seminţii şi jumătate.

¹⁴ Căci seminţia fiilor lui Ruben, după casele părinţilor lor, şi seminţia fiilor lui Gad, după casele părinţilor lor, precum şi jumătate din seminţia lui Manase, şi-au luat moştenirea lor.

¹⁵ Aceste două seminţii şi jumătate şi-au luat moştenirea dincoace de Iordan, în faţa Ierihonului, înspre est.

¹⁶ Domnul a vorbit lui Moise, zicând:

¹⁷ Acestea sunt numele bărbaţilor care vor împărţi ţara între voi: preotul Eleazar şi Iosua, fiul lui Nun.

¹⁸ Şi să mai luaţi câte un conducător din fiecare seminţie, ca să faceţi împărţirea ţării.

¹⁹ Şi numele bărbaţilor sunt acestea: din seminţia lui Iuda, Caleb, fiul lui Iefune;

²⁰ din seminţia fiilor lui Simeon, Samuel, fiul lui Amihud;

²¹ din seminţia lui Beniamin, Elidad, fiul lui Chislon;

²² din seminţia fiilor lui Dan, conducătorul Buchi, fiul lui Iogli;

²³ dintre fiii lui Iosif: din seminţia fiilor lui Manase, conducătorul Haniel, fiul lui Efod;

²⁴ şi din seminţia fiilor lui Efraim, conducătorul Chemuel, fiul lui Şiftan;

²⁵ din seminţia fiilor lui Zabulon, conducătorul Eliţafan, fiul lui Parnac;

²⁶ din seminţia fiilor lui Isahar, conducătorul Paltiel, fiul lui Azan;

²⁷ din seminţia fiilor lui Aşer, conducătorul Ahihud, fiul lui Şelomi;

²⁸ din seminţia fiilor lui Neftali, conducătorul Pedahel, fiul lui Amihud.

²⁹ Aceştia sunt cei cărora le-a poruncit Domnul să împartă ţara Canaanului între copiii lui Israel.

35

¹ Domnul a vorbit lui Moise în câmpiile Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului, zicând:

² Porunceşte copiilor lui Israel să dea Leviţilor, din moştenirea pe care o vor avea, nişte cetăţi în care să poată locui. Să mai daţi leviţilor şi terenul din jurul acestor cetăţi.

³ Cetăţile să fie ale lor ca să locuiască în ele şi terenul din jurul lor să fie pentru vitele lor, pentru turmele lor şi pentru toate animalele lor.

⁴ Terenul din jurul cetăţilor pe care-l veţi da leviţilor se va întinde de la zidul cetăţii în afară, o mie de coţi de jur împrejur.

⁵ Să măsuraţi, în afara cetăţii, două mii de coţi în partea de est, două mii de coţi în partea de sud, două mii de coţi în partea de vest, două mii de coţi în partea de nord, aşa încât cetatea să fie la mijloc. Acestea vor fi ale lor ca păşuni pentru cetăţile lor.

⁶ Şi din cetăţile pe care le veţi da Leviţilor, şase să fie cetăţi de refugiu, pe care să le daţi ca în ele să fugă ucigaşul; şi în afară de acestea să le mai daţi alte patruzeci şi două de cetăţi.

⁷ Toate cetăţile pe care le veţi da leviţilor să fie patruzeci şi opt de cetăţi, împreună cu terenurile lor pentru păşune.

⁸ Cât priveşte cetăţile pe care le veţi da din moştenirea copiilor lui Israel, să luaţi mai multe de la cei care au mai multe şi să luaţi mai puţine de la cei care au mai puţine; fiecare să dea leviţilor din cetăţile lui, în proporţie cu moştenirea pe care a moştenit-o fiecare.

⁹ Şi Domnul a vorbit lui Moise, zicând:

¹⁰ Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: Când veţi trece Iordanul şi veţi intra în ţara Canaanului,

¹¹ să vă alegeţi nişte cetăţi care să fie cetăţi de refugiu, în care să poată scăpa cel care a ucis din greşeală pe altul.

¹² Aceste cetăţi să vă servească drept cetăţi de refugiu din calea răzbunătorului; ca ucigaşul să nu fie omorât, până nu a stat în faţa adunării, la judecată.

¹³ Şi din cetăţile pe care le veţi da, şase să vă fie cetăţi de refugiu.

¹⁴ Să daţi trei cetăţi dincoace de Iordan şi trei cetăţi în ţara Canaanului; acestea să vă fie cetăţi de refugiu.

¹⁵ Aceste şase cetăţi să fie cetăţi de refugiu pentru copiii lui Israel, pentru străin şi pentru cel ce locuieşte în mijlocul vostru; oricine omoară un om din greşeală să fugă acolo.

¹⁶ Dar dacă un om va lovi pe altul cu un obiect metalic, şi acesta moare, acela este un ucigaş; ucigaşul să fie pedepsit negreşit cu moartea.

¹⁷ Şi dacă-l loveşte cu o piatră pe care o ţine în mână, din cauza căreia poate muri, şi moare, acela este un ucigaş; ucigaşul să fie pedepsit negreşit cu moartea.

¹⁸ Sau dacă-l loveşte cu un obiect de lemn pe care-l ţine în mână, şi care poate cauza moartea, şi moare, acela este un ucigaş; ucigaşul să fie pedepsit negreşit cu moartea.

¹⁹ Răzbunătorul sângelui să omoare pe ucigaş; când îl va întâlni, să-l omoare.

²⁰ Şi dacă un om împinge pe aproapele său din ură, sau îl pândeşte şi aruncă ceva asupra lui şi moare,

²¹ sau dacă-l loveşte cu mâna în duşmănie şi moare, cel ce l-a lovit să fie pedepsit negreşit cu moartea, este un ucigaş; răzbunătorul sângelui să omoare pe ucigaş, când îl va întâlni.

²² Dar dacă din greşeală îl împinge fără duşmănie, sau dacă aruncă ceva asupra lui fără să-l fi pândit,

²³ sau dacă, fără să-i fie duşman şi fără să-i vrea răul, aruncă asupra lui din neatenţie o piatră care-i poate cauza moartea, şi moare,

²⁴ atunci adunarea să judece între ucigaş şi răzbunătorul sângelui, după judecăţile acestea.

²⁵ Şi adunarea va elibera pe ucigaş din mâna răzbunătorului sângelui şi-l va face să se întoarcă în cetatea de refugiu unde fugise. Să locuiască acolo până la moartea marelui preot care a fost uns cu untdelemnul sfânt.

²⁶ Dar dacă ucigaşul iese de pe teritoriul cetăţii de refugiu în care fugise,

²⁷ şi răzbunătorul sângelui îl găseşte în afara teritoriului cetăţii lui de refugiu, şi răzbunătorul sângelui va ucide pe ucigaş, nu va fi vinovat de sânge.

²⁸ Căci ucigaşul trebuia să locuiască în cetatea lui de refugiu până la moartea marelui preot; şi numai după moartea marelui preot va putea ucigaşul să se întoarcă la pământul moştenirii sale.

²⁹ Şi aceasta să fie hotărâre de lege pentru voi şi pentru toate generaţiile după voi, în toate locurile unde veţi locui.

³⁰ Dacă cineva omoară pe un om, ucigaşul să fie omorât, după spusele martorilor, dar nimeni să nu fie omorât pe baza mărturiei unui singur martor.

³¹ Să nu primiţi răscumpărare pentru viaţa unui ucigaş care este vinovat de moarte, ci să fie pedepsit negreşit cu moartea.

³² Şi să nu primiţi răscumpărare pentru cel ce a fugit în cetatea lui de refugiu, pentru ca astfel să se poată întoarce să locuiască în ţară înainte de moartea preotului.

³³ Să nu pângăriţi ţara în care veţi locui; pentru că sângele celui nevinovat pângăreşte ţara şi ispăşirea sângelui vărsat în ţară nu se va putea face decât prin sângele celui care l-a vărsat.

³⁴ Şi să nu pângăriţi ţara în care veţi trăi, în mijlocul căreia voi locui Eu; căci Eu, Domnul, locuiesc în mijlocul copiilor lui Israel.

36

¹ Şi conducătorii caselor părinteşti ale familiilor fiilor lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, din familiile fiilor lui Iosif, s-au apropiat şi au vorbit înaintea lui Moise şi înaintea mai-marilor peste casele părinteşti ale copiilor lui Israel

² şi au zis: Domnul a poruncit domnului meu să dai ţara aceasta prin tragere la sorţi ca moştenire copiilor lui Israel. Şi Domnul a mai poruncit domnului meu ca el să dea moştenirea fratelui nostru Ţelofhad, fiicelor lui.

³ Dar dacă ele se vor căsători cu unul din altă seminţie a copiilor lui Israel, moştenirea lor va fi luată din moştenirea părinţilor noştri şi va fi adăugată la moştenirea seminţiei aceleia în care s-au căsătorit; şi astfel ea va fi luată din moştenirea care ne-a căzut nouă la sorţi.

⁴ Şi când va veni Anul de Jubileu pentru copiii lui Israel, atunci moştenirea lor va rămâne adăugată la moştenirea seminţiei din care vor face parte şi astfel va fi ştearsă din moştenirea seminţiei părinţilor noştri.

⁵ Moise a poruncit copiilor lui Israel, după Cuvântul Domnului, zicând: Seminţia fiilor lui Iosif are dreptate.

⁶ Iată ce porunceşte Domnul cu privire la fiicele lui Ţelofhad, zicând: Să se căsătorească după cine vor vrea, numai să se căsătorească într-o familie din seminţia părinţilor lor.

⁷ Nici o moştenire a copiilor lui Israel să nu treacă de la o seminţie la alta, ci fiecare din copiii lui Israel să ţină de moştenirea seminţiei părinţilor lui.

⁸ Şi orice fată care va lua o moştenire în vreuna din seminţiile copiilor lui Israel, să se căsătorească după cineva dintr-o familie din seminţia tatălui ei, pentru ca fiecare din copiii lui Israel să stăpânească moştenirea părinţilor săi.

⁹ Nici o moştenire să nu treacă de la o seminţie la alta, ci fiecare din seminţiile copiilor lui Israel să se ataşeze de moştenirea sa.

¹⁰ Fiicele lui Ţelofhad au făcut întocmai după porunca pe care o dăduse Domnul lui Moise.

¹¹ Mahla, Tirţa, Hogla, Milca şi Noa, fiicele lui Ţelofhad, s-au căsătorit cu fiii unchilor lor;

¹² s-au căsătorit în familiile fiilor lui Manase, fiul lui Iosif, şi moştenirea lor a rămas în seminţia familiei tatălui lor.

¹³ Acestea sunt poruncile şi legile pe care le-a dat Domnul prin Moise copiilor lui Israel, în câmpiile Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului.