1

¹ Domnul a chemat pe Moise şi i-a vorbit din cortul întâlnirii, zicând:

² Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: Când cineva dintre voi va aduce un dar Domnului, să aducă darul său dintre vite, fie din cireadă, fie din turmă.

³ Dacă darul lui va fi o ardere-de-tot din cireadă, să-l aducă de parte bărbătească fără cusur; îl va aduce de bunăvoie la uşa cortului întâlnirii, înaintea Domnului.

⁴ Şi să-şi pună mâna pe capul animalului adus ca ardere-de-tot şi va fi primit în locul lui, ca să facă ispăşire pentru el.

⁵ Să înjunghie viţelul înaintea Domnului; şi preoţii, fiii lui Aaron, să aducă sângele şi să-l stropească de jur împrejur pe altarul de la uşa cortului întâlnirii.

⁶ Şi să jupoaie arderea-de-tot şi să o taie în bucăţi.

⁷ Fiii preotului Aaron să facă foc pe altar şi să pună lemne pe foc.

⁸ Şi fiii lui Aaron, preoţii, să aşeze bucăţile, capul şi grăsimea, pe lemnele puse pe focul de pe altar;

⁹ dar să spele cu apă măruntaiele şi picioarele. Şi preotul să le ardă pe toate pe altar ca o ardere-de-tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.

¹⁰ Dar dacă darul lui va fi o ardere-de-tot din turmă, de miei sau capre, să aducă o parte bărbătească fără cusur.

¹¹ Şi să-l înjunghie în partea de nord a altarului, înaintea Domnului; şi preoţii, fiii lui Aaron, să-i stropească sângele pe altar de jur împrejur.

¹² Şi el să-l taie în bucăţi, şi preotul să le pună, împreună cu capul şi cu grăsimea lui, pe lemnele din focul de pe altar;

¹³ dar să spele cu apă măruntaiele şi picioarele. Şi preotul să le aducă pe toate şi să le ardă pe altar; aceasta este o ardere-de-tot: o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.

¹⁴ Dar dacă darul adus de el Domnului va fi o ardere-de-tot dintre păsări, să-l aducă dintre turturele sau dintre puii de porumbel.

¹⁵ Şi preotul să aducă pasărea la altar, să-i rupă capul şi s-o ardă pe altar, iar sângele să i se scurgă pe un perete al altarului.

¹⁶ Să scoată guşa cu penele ei şi s-o arunce lângă altar, spre est, în locul unde se strânge cenuşa.

¹⁷ Apoi să-i frângă aripile, dar să n-o despice în două; şi preotul s-o ardă pe altar, pe lemnele care sunt în foc. Aceasta este o ardere-de-tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.

2

¹ Când va aduce cineva Domnului un dar ca jertfă de mâncare, darul lui să fie din făină fină: să toarne untdelemn peste ea şi să adauge şi tămâie.

² Apoi s-o aducă preoţilor, fiilor lui Aaron; şi preotul să ia un pumn din această făină fină, din untdelemn, împreună cu toată tămâia. Şi preotul s-o ardă pe altar ca aducere-aminte, un dar trecut prin foc, de un miros plăcut Domnului.

³ Şi ce va rămâne din darul acesta de mâncare să fie al lui Aaron şi al fiilor lui; acesta este un lucru preasfânt între jertfele de mâncare mistuite de foc înaintea Domnului.

⁴ Şi dacă vei aduce ca jertfă de mâncare un dar din ceea ce se coace în cuptor, să fie nişte turte nedospite din făină fină frământate cu untdelemn, sau nişte plăcinte nedospite, unse cu untdelemn.

⁵ Dar dacă darul tău, adus ca jertfă de mâncare, va fi o turtă coaptă în tigaie, să fie făcută din făină fină, nedospită şi frământată cu untdelemn.

⁶ S-o frângi în bucăţi şi să torni untdelemn peste ea; acesta este un dar adus ca jertfă de mâncare.

⁷ Şi dacă darul tău de mâncare va fi o turtă coaptă pe grătar, să fie făcută din făină fină, cu untdelemn.

⁸ Să aduci Domnului darul de mâncare făcut din aceste lucruri şi, când este dat preotului, el îl va aduce la altar.

⁹ Preotul va lua din darul de mâncare partea care trebuie adusă ca aducere-aminte şi o va arde pe altar. Acesta este un dar adus prin foc, de un miros plăcut Domnului.

¹⁰ Şi ce va rămâne din darul acesta de mâncare să fie al lui Aaron şi al fiilor lui; acesta este un lucru preasfânt între darurile mistuite de foc înaintea Domnului.

¹¹ Nici unul din darurile de mâncare pe care le veţi aduce Domnului să nu fie făcut cu aluat; căci nu trebuie să ardeţi nimic cu aluat sau cu miere, ca jertfă de mâncare mistuită de foc înaintea Domnului.

¹² Ca dar din cele dintâi roade, veţi putea să le aduceţi Domnului, dar ele nu vor fi arse pe altar ca dar de un miros plăcut.

¹³ Şi fiecare dintre darurile tale de mâncare să fie condimentat cu sare; să nu laşi să lipsească niciodată de pe darurile tale de mâncare sarea legământului Dumnezeului tău. Cu toate darurile tale de mâncare să aduci sare.

¹⁴ Dacă vei aduce Domnului un dar ca jertfă de mâncare din cele dintâi roade, să aduci ca dar de mâncare din cele dintâi roade ale tale, spice coapte, prăjite la foc şi boabe noi pisate.

¹⁵ Să torni apoi untdelemn pe ele şi să adaugi şi tămâie; acesta este un dar de mâncare,

¹⁶ Preotul să ardă apoi ca aducere-aminte o parte din boabele pisate şi din untdelemn, cu toată tămâia, ca un dar mistuit de foc înaintea Domnului.

3

¹ Când cineva va aduce Domnului un dar ca jertfă de mulţumire, dacă îl va aduce din cireadă, fie de parte bărbătească, fie de parte femeiască, să-l aducă fără cusur.

² Şi el să pună mâna pe capul jertfei lui şi s-o înjunghie la uşa cortului întâlnirii; şi preoţii, fiii lui Aaron, să stropească sângele pe altar de jur împrejur.

³ Din această jertfă de mulţumire, să aducă jertfă mistuită de foc înaintea Domnului: grăsimea care acoperă măruntaiele şi toată grăsimea care ţine de măruntaie,

⁴ cei doi rinichi şi grăsimea de pe ei şi de pe coapse, şi prapurul de pe ficat, pe care-l va dezlipi de lângă rinichi.

⁵ Fiii lui Aaron să le ardă pe altar, deasupra arderii-de-tot care va fi pe lemnele de pe foc. Aceasta este o jertfă mistuită de loc, de un miros plăcut Domnului.

⁶ Dacă darul pe care-l aduce ca jertfă de mulţumire Domnului este din turmă, fie de parte bărbătească, fie de parte femeiască, să-l aducă fără cusur.

⁷ Dacă va aduce jertfă un miel, să-l aducă înaintea Domnului.

⁸ Să-şi pună mâna pe capul jertfei şi s-o înjunghie înaintea cortului întâlnirii; fiii lui Aaron să-i stropească sângele pe altar de jur împrejur.

⁹ Să aducă din această jertfă de mulţumire, ca o jertfă mistuită de foc înaintea Domnului, grăsimea, coada întreagă, pe care o va desface de la osul spatelui, grăsimea care acoperă măruntaiele şi toată grăsimea care ţine de măruntaie,

¹⁰ cei doi rinichi şi grăsimea de pe ei, de pe coapse, şi prapurul ficatului, pe care-l va dezlipi de lângă rinichi.

¹¹ Preotul să le ardă pe altar ca mâncare, o jertfă mistuită de foc înaintea Domnului.

¹² Şi dacă darul lui este o capră, s-o aducă înaintea Domnului.

¹³ Să-şi pună mâna pe capul ei şi s-o înjunghie înaintea cortului întâlnirii; şi fiii lui Aaron să-i stropească sângele pe altar de jur împrejur.

¹⁴ Apoi să aducă din ea darul său, ca o jertfă mistuită de foc înaintea Domnului: grăsimea care acoperă măruntaiele şi toată grăsimea care este pe măruntaie,

¹⁵ cei doi rinichi şi grăsimea de pe ei, de pe coapse, şi prapurul ficatului, pe care-l va dezlipi de lângă rinichi.

¹⁶ Preotul să le ardă pe altar ca mâncare, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut; toată grăsimea este a Domnului.

¹⁷ Aceasta va fi o lege veşnică de-a lungul generaţiilor voastre, în toate locurile unde veţi locui: cu nici un chip să nu mâncaţi nici grăsime, nici sânge.

4

¹ Domnul a vorbit lui Moise, zicând:

² Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: Când va păcătui cineva fără voie împotriva vreuneia din poruncile Domnului, făcând lucruri care nu trebuie făcute;

³ dacă preotul care a primit ungerea a păcătuit şi prin aceasta a adus vina asupra poporului, să aducă Domnului un viţel fără cusur, o jertfă pentru păcat, pentru păcatul său pe care l-a înfăptuit.

⁴ Să aducă viţelul la uşa cortului întâlnirii, înaintea Domnului, să-şi pună mâna pe capul viţelului şi să înjunghie viţelul înaintea Domnului,

⁵ Preotul care a primit ungerea să ia din sângele viţelului şi să-l aducă în cortul întâlnirii.

⁶ Preotul să-şi înmoaie degetul în sânge şi să stropească de şapte ori înaintea Domnului, în faţa perdelei sanctuarului.

⁷ Apoi preotul să ungă cu sânge coarnele altarului pentru tămâia aromată, care este înaintea Domnului în cortul întâlnirii; şi sângele viţelului care a rămas să-l verse la picioarele altarului pentru arderile-de-tot, care este la uşa cortului întâlnirii.

⁸ Să ia toată grăsimea viţelului adus ca jertfă pentru păcat: grăsimea care acoperă măruntaiele şi toată grăsimea care este pe măruntaie,

⁹ cei doi rinichi şi grăsimea de pe ei, de pe coapse, şi prapurul ficatului, pe care-l va dezlipi de lângă rinichi. Preotul să ia aceste părţi.

¹⁰ Cum se iau de la viţelul adus ca jertfă de mulţumire; şi preotul să le ardă pe altarul pentru arderile-de-tot.

¹¹ Dar pielea viţelului, toată carnea lui, cu capul, picioarele, măruntaiele şi baliga lui,

¹² adică tot viţelul care a mai rămas, să-l scoată afară din tabără, într-un loc curat, unde să arunce cenuşa şi să-l ardă cu lemne pe foc; să fie ars unde este aruncată cenuşa.

¹³ Dacă toată adunarea lui Israel a păcătuit neintenţionat, şi lucrul este ascuns de ochii adunării, şi au făcut ceva împotriva uneia din poruncile Domnului, lucruri care nu trebuie făcute, şi sunt vinovaţi;

¹⁴ când păcatul pe care l-a săvârşit devine cunoscut, adunarea să aducă un viţel ca jertfă pentru păcat, să-l aducă înaintea cortului întâlnirii.

¹⁵ Şi bătrânii adunării să-şi pună mâinile pe capul viţelului înaintea Domnului şi viţelul să fie omorât înaintea Domnului.

¹⁶ Preotul care a primit ungerea să aducă din sângele viţelului în cortul întâlnirii;

¹⁷ şi preotul să-şi înmoaie degetul în sânge şi să stropească cu el de şapte ori înaintea Domnului, în faţa perdelei dinăuntru.

¹⁸ Şi să ungă cu sângele acesta coarnele altarului care este înaintea Domnului în cortul întâlnirii; şi să verse tot sângele care a mai rămas la picioarele altarului pentru arderile-de-tot, care este la uşa cortului întâlnirii.

¹⁹ Toată grăsimea viţelului s-o ia şi s-o ardă pe altar.

²⁰ Cu viţelul acesta să facă întocmai cum a făcut cu viţelul adus ca jertfă pentru păcat; să facă la fel. Astfel să facă preotul ispăşire pentru ei şi li se va ierta.

²¹ Viţelul rămas să-l scoată apoi afară din tabără şi să-l ardă ca şi pe viţelul dintâi. Aceasta este o jertfă pentru păcat, pentru adunare.

²² Dacă a păcătuit un conducător şi a făcut ceva neintenţionat împotriva vreuneia din poruncile Domnului Dumnezeului său, lucruri care nu trebuie făcute, şi este vinovat,

²³ şi dacă i se face cunoscut păcatul pe care l-a făcut, să aducă jertfă un ţap fără cusur.

²⁴ Să-şi pună mâna pe capul ţapului şi să-l înjunghie în locul unde se înjunghie arderile-de-tot înaintea Domnului. Aceasta este o jertfă pentru păcat.

²⁵ Preotul să ia cu degetul din sângele jertfei pentru păcat, să ungă cu el coarnele altarului pentru arderile-de-tot, iar celălalt sânge să-l verse la picioarele altarului pentru arderile-de-tot.

²⁶ Şi toată grăsimea s-o ardă pe altar, cum a ars grăsimea de la jertfa de mulţumire. Astfel va face preotul pentru conducătorul acela ispăşirea păcatului lui şi i se va ierta.

²⁷ Dacă cineva dintre oamenii de rând a păcătuit neintenţionat, făcând ceva împotriva vreuneia din poruncile Domnului, lucruri care nu trebuie făcute şi s-a făcut astfel vinovat,

²⁸ şi dacă i se face cunoscut păcatul pe care l-a făcut, să aducă jertfă o iadă fără cusur, pentru păcatul pe care l-a făcut.

²⁹ Să-şi pună mâna pe capul jertfei pentru păcat şi s-o înjunghie în locul unde se înjunghie arderile-de-tot.

³⁰ Preotul să ia cu degetul din sângele jertfei, să ungă coarnele altarului pentru arderile-de-tot şi să verse tot celălalt sânge la picioarele altarului.

³¹ Şi să ia toată grăsimea, cum se ia grăsimea jertfei de mulţumire, şi s-o ardă pe altar, ca o jertfă de miros plăcut Domnului. Astfel va face preotul ispăşire pentru omul acesta şi i se va ierta.

³² Dacă va aduce ca jertfă de ispăşire un miel, să aducă o parte femeiască fără cusur.

³³ Să-şi pună mâna pe capul jertfei şi s-o înjunghie ca jertfă pentru păcat în locul unde se înjunghie arderile-de-tot.

³⁴ Preotul să ia cu degetul din sângele jertfei, să ungă cu el coarnele altarului pentru arderile-de-tot şi să verse tot celălalt sânge la picioarele altarului.

³⁵ Preotul să ia toată grăsimea, cum se ia grăsimea mielului adus ca jertfă de mulţumire, şi s-o ardă pe altar, peste jertfele mistuite de foc înaintea Domnului. Astfel va face preotul pentru omul acesta ispăşirea păcatului pe care l-a săvârşit şi i se va ierta.

5

¹ Când cineva, fiind pus sub jurământ ca martor, va păcătui, nespunând ce a văzut sau ce ştie, îşi va purta astfel vina.

² Sau dacă cineva se atinge de ceva necurat, fie de hoitul unei fiare sălbatice necurate, fie de hoitul unei vite de casă necurate, fie de hoitul unei târâtoare necurate, şi lucrul acesta îi rămâne ascuns, el este totuşi necurat şi vinovat.

³ Sau dacă cineva se va atinge de vreo necurăţie omenească, de orice necurăţie cu care poate fi omul pângărit, şi lucrul acesta îi rămâne ascuns, când îşi va da seama, va fi vinovat,

⁴ Sau dacă cineva jură, vorbind uşuratic cu buzele sale, că va face rău sau bine, orice ar fi, pe care omul îl rosteşte cu jurământ, iar lucrul acesta îi rămâne ascuns, când îşi va da seama, va fi vinovat.

⁵ Şi va fi aşa că, atunci când cineva este vinovat de unul din aceste lucruri, trebuie să-şi mărturisească păcatul;

⁶ şi va aduce Domnului jertfa de vină, pentru păcatul pe care l-a făcut, un animal de parte femeiască din turmă, o oaie sau o capră ca jertfă pentru păcat. Şi preotul să facă pentru el ispăşirea pentru păcatul lui.

⁷ Dacă nu va putea să aducă o oaie sau o capră, să aducă Domnului ca jertfă pentru vină, pentru păcatul lui două turturele sau doi pui de porumbel, unul ca jertfă pentru păcat, iar celălalt ca ardere-de-tot.

⁸ Şi el să le aducă preotului, care va jertfi întâi pe cea care este jertfă pentru păcat. Să-i frângă cu unghia capul pe la gât, dar să nu-l despartă de tot.

⁹ Apoi să stropească un perete al altarului cu sângele jertfei pentru păcat, iar restul sângelui să-l verse la picioarele altarului: aceasta este o jertfă pentru păcat.

¹⁰ Şi apoi va aduce cealaltă pasăre ca ardere-de-tot, după regulile stabilite. Astfel va face preotul ispăşire în locul lui, pentru păcatul lui, pe care l-a făcut şi îi va fi iertat.

¹¹ Dacă nu poate să aducă nici două turturele sau doi pui de porumbel, să aducă pentru păcatul lui, ca dar, a zecea parte dintr-o efă de făină fină, ca jertfă pentru păcat. Să nu pună untdelemn pe ea şi să nu adauge nici tămâie, căci este o jertfă pentru păcat.

¹² S-o aducă la preot şi preotul să ia din ea un pumn plin, ca aducere-aminte, şi s-o ardă pe altar, ca şi pe darurile de mâncare mistuite de foc înaintea Domnului. Aceasta este o jertfă pentru păcat,

¹³ Astfel va face preotul ispăşire pentru omul acela, pentru păcatul pe care l-a făcut faţă de unul din aceste lucruri;şi îi va fi iertat. Cealaltă parte care va mai rămâne din darul acesta să fie a preotului, ca şi la darul de mâncare.

¹⁴ Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:

¹⁵ Dacă un om face o nelegiuire şi păcătuieşte neintenţionat faţă de lucrurile sfinte ale Domnului, să aducă Domnului ca jertfă pentru vină un berbec fără cusur din turmă, după preţuirea ta, în sicii de argint, după siclul sanctuarului, ca jertfă pentru vină.

¹⁶ Şi să facă restituire pentru răul pe care l-a făcut faţă de lucrul sfânt şi va adăuga a cincea parte la preţul lui şi îl va da preotului. Preotul să facă ispăşire pentru el cu berbecul adus ca jertfă pentru vină; şi îi va fi iertată.

¹⁷ Dacă păcătuieşte cineva şi face vreunul dintre lucrurile care sunt interzise prin poruncile Domnului, chiar dacă n-a ştiut, este vinovat şi îşi va purta vina.

¹⁸ Să aducă preotului ca jertfă pentru vină un berbec fără cusur, luat din turmă, după preţuirea ta. Preotul să facă pentru el ispăşirea greşelii pe care a făcut-o fără să ştie şi i se va ierta.

¹⁹ Aceasta este o jertfă pentru vină. Omul acesta se făcuse vinovat faţă de Domnul.

6

¹ Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:

² Când va păcătui cineva şi va face vreo nelegiuire faţă de Domnul, minţind pe aproapele său despre un lucru încredinţat lui sau dat în păstrarea lui, sau a furat sau a înşelat pe aproapele lui,

³ sau a găsit un lucru pierdut şi minte despre el şi jură fals cu privire la orice lucru pe care-l face omul şi păcătuieşte;

⁴ când va păcătui astfel şi se va face vinovat, să dea înapoi lucrul furat sau luat prin înşelătorie, sau încredinţat lui, sau lucrul pierdut pe care l-a găsit,

⁵ sau orice lucru pentru care a jurat strâmb; să plătească preţul întreg şi să mai adauge încă a cincea parte din el. Să înapoieze lucrul acela stăpânului său, în ziua când îşi va aduce jertfa pentru vină.

⁶ Şi să aducă Domnului ca jertfă pentru vina lui un berbec fără cusur, luat din turmă, după preţuirea ta, şi să-l dea preotului ca jertfă pentru vină.

⁷ Şi preotul va face ispăşire pentru el înaintea Domnului; şi va fi iertat de toate lucrurile pe care le-a făcut, prin care s-a făcut vinovat.

⁸ Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:

⁹ Dă următoarea poruncă lui Aaron şi fiilor lui şi spune: Aceasta este legea arderii-de-tot. Arderea-de-tot să rămână pe vatra altarului toată noaptea până dimineaţa, şi focul altarului să ardă pe ea.

¹⁰ Şi preotul să se îmbrace cu tunica de in, să-şi acopere goliciunea cu pantalonii de in, să ia cenuşa făcută de focul care va mistui arderea-de-tot de pe altar şi s-o verse lângă altar.

¹¹ Apoi să se dezbrace de hainele lui şi să se îmbrace cu altele, ca să scoată cenuşa afară din tabără, într-un loc curat.

¹² Şi focul să ardă pe altar şi să nu se stingă deloc: în fiecare dimineaţă, preotul să aprindă lemne pe altar, să aşeze arderea-de-tot pe ele şi să ardă deasupra grăsimea jertfelor de mulţumire.

¹³ Focul să ardă neîncetat pe altar şi să nu se stingă deloc.

¹⁴ Aceasta este legea darului adus ca jertfă de mâncare: Fiii lui Aaron s-o aducă înaintea Domnului, înaintea altarului.

¹⁵ Preotul să ia un pumn de făină fină din darul de mâncare şi din untdelemn, precum şi toată tămâia care este pe darul de mâncare, şi s-o ardă pe altar ca o aducere-aminte de un miros plăcut Domnului.

¹⁶ Aaron şi fiii lui să mănânce tot ce va mai rămâne din darul de mâncare; s-o mănânce fără aluat, într-un loc sfânt, în curtea cortului întâlnirii.

¹⁷ Să nu fie coaptă cu aluat. Aceasta este partea pe care le-am dat-o Eu din darurile Mele de mâncare mistuite de foc. Ea este un lucru preasfânt, ca şi jertfa pentru păcat şi ca şi jertfa pentru vină.

¹⁸ Toată partea bărbătească dintre copiii lui Aaron poate să mănânce din ea. Aceasta este o lege veşnică pentru urmaşii voştri cu privire la darurile de mâncare mistuite de foc înaintea Domnului: oricine se va atinge de ele va fi sfinţit.

¹⁹ Şi Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:

²⁰ Acesta este darul lui Aaron şi al fiilor lui, pe care-l vor aduce Domnului în ziua când vor primi ungerea: a zecea parte dintr-o efă de făină fină, ca dar de mâncare permanent, jumătate dimineaţa şi jumătate seara.

²¹ Să fie pregătită cu untdelemn în tigaie. S-o aduci când este bine amestecată; s-o aduci coaptă şi tăiată în bucăţi, ca un dar de mâncare de un miros plăcut Domnului.

²² Şi preotul, dintre fiii lui Aaron, care va fi uns în locul lui, să aducă darul acesta ca jertfă de mâncare. Aceasta este o lege veşnică înaintea Domnului. Să fie toată arsă.

²³ Orice dar de mâncare al preotului să fie ars în întregime. Să nu se mănânce.

²⁴ Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:

²⁵ Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui şi zi: Aceasta este legea jertfei pentru păcat. Vita pentru jertfa pentru păcat să fie înjunghiată înaintea Domnului în locul unde se înjunghie arderea-de-tot: ea este un lucru preasfânt.

²⁶ Preotul care va aduce jertfa pentru păcat, acela s-o mănânce: să fie mâncată într-un loc sfânt, în curtea cortului întâlnirii.

²⁷ Oricine se va atinge de carnea ei va fi sfinţit. Şi dacă va sări sânge din ea pe vreo haină, locul stropit cu sânge să fie spălat într-un loc sfânt.

²⁸ Dar vasul de lut în care se va fierbe, să se spargă; dacă s-a fiert într-un vas de bronz, să fie frecat şi spălat cu apă.

²⁹ Toată partea bărbătească dintre preoţi să mănânce din ea: ea este un lucru preasfânt.

³⁰ Dar să nu se mănânce nici o jertfă pentru păcat din al cărei sânge se va aduce în cortul întâlnirii pentru facerea ispăşirii în sanctuar. Aceea să fie arsă în loc.

7

¹ Aceasta este legea jertfei pentru vină: ea este preasfântă.

² În locul unde se înjunghie arderea-de-tot, să se înjunghie şi jertfa pentru vină. Şi sângele ei să se stropească pe altar de jur împrejur.

³ Şi să i se aducă toată grăsimea, coada, grăsimea care acoperă măruntaiele,

⁴ cei doi rinichi şi grăsimea de pe ei, de pe coapse şi prapurul ficatului, care va fi dezlipit de lângă rinichi.

⁵ Şi preotul să le ardă pe altar ca jertfă mistuită de foc înaintea Domnului; ea este o jertfă pentru vină.

⁶ Fiecare bărbat dintre preoţi să mănânce din ea; s-o mănânce într-un loc sfânt, ea este preasfântă.

⁷ Cu jertfa pentru vină este ca şi cu jertfa pentru păcat; aceeaşi lege este pentru amândouă: vita jertfită va fi a preotului care va face ispăşirea.

⁸ Şi preotul care aduce o ardere-de-tot pentru cineva să aibă pentru el pielea arderii-de-tot pe care a adus-o.

⁹ Şi orice jertfă de mâncare care este coaptă în cuptor şi tot ce este gătit pe grătar sau în tigaie, să fie a preotului care a adus-o.

¹⁰ Şi orice jertfă de mâncare frământată cu untdelemn şi uscată să fie a tuturor fiilor lui Aaron, atât a unuia cât şi a celuilalt.

¹¹ Aceasta este legea jertfei de mulţumire, care se va aduce Domnului.

¹² Dacă o aduce ca jertfă de laudă, să aducă, împreună cu jertfa de mulţumire, nişte turte nedospite, frământate cu untdelemn, şi nişte plăcinte nedospite, stropite cu untdelemn, şi nişte turte din făină fină, prăjite şi frământate cu untdelemn.

¹³ Pe lângă turte, să aducă şi pâine dospită pentru darul lui de mâncare, împreună cu jertfa lui de mulţumire şi de laudă.

¹⁴ Şi din toate acele daruri să aducă Domnului câte o bucată, ca dar ridicat; ea să fie a preotului care stropeşte sângele jertfei de mulţumire.

¹⁵ Şi carnea jertfei de laudă şi de mulţumire să fie mâncată chiar în ziua în care este adusă; să nu se lase nimic din ea până dimineaţa.

¹⁶ Dar dacă aduce o jertfă pentru împlinirea unui jurământ sau ca dar de bunăvoie, jertfa să fie mâncată chiar în ziua când o aduce; şi ce rămâne din ea să se mănânce a doua zi.

¹⁷ Dar ce va mai rămâne din carnea jertfei până a treia zi, să fie ars în foc.

¹⁸ Şi dacă s-ar întâmpla să mănânce cineva a treia zi din carnea jertfei lui de mulţumire, jertfa lui nu va fi primită, nici nu va fi socotită în seama celui ce o aduce, ci va fi o urâciune, şi persoana care va mânca din ea va purta vina.

¹⁹ Şi carnea care este atinsă de ceva necurat, să nu fie mâncată; să fie arsă în foc. Dar din cealaltă carne, oricine este curat poate să mănânce din ea.

²⁰ Dar acela care, găsindu-se în stare de necurăţie, va mânca din carnea jertfei de mulţumire, care este a Domnului, să fie nimicit din poporul său.

²¹ Şi cine se va atinge de ceva necurat, fie de necurăţia unui om, fie de un animal necurat, fie de o altă întinăciune, şi va mânca din carnea jertfei de mulţumire care este a Domnului, să fie nimicit din poporul său.

²² Şi Domnul a vorbit lui Moise, zicând:

²³ Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune: Să nu mâncaţi grăsime de bou, de oaie sau de capră.

²⁴ Grăsimea unui animal care moare singur şi grăsimea unui animal sfâşiat de fiară va putea fi întrebuinţată la orice altceva, dar voi cu nici un chip să n-o mâncaţi.

²⁵ Căci oricine va mânca din grăsimea animalelor din care se aduc Domnului jertfe mistuite de foc, va fi nimicit din poporul său.

²⁶ Să nu mâncaţi sânge nici de pasăre, nici de vită, în toate locurile în care veţi locui.

²⁷ Oricine va mânca sânge de orice fel va fi nimicit din poporul său.

²⁸ Şi Domnul a vorbit lui Moise, zicând:

²⁹ Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: Cel ce aduce Domnului jertfa lui de mulţumire, să aducă Domnului darul lui, luat din jertfa lui de mulţumire.

³⁰ Să aducă cu mâinile lui ceea ce trebuie mistuit de foc înaintea Domnului: să aducă grăsimea cu pieptul, iar pieptul să-l legene într-o parte şi într-alta, ca dar legănat înaintea Domnului.

³¹ Şi preotul să ardă grăsimea pe altar, iar pieptul să fie al lui Aaron şi al fiilor lui.

³² Şi din jertfele voastre de mulţumire, să daţi preotului şi spata dreaptă, aducând-o ca dar luat prin ridicare.

³³ Spata aceea dreaptă să fie partea aceluia dintre fiii lui Aaron care va aduce sângele şi grăsimea jertfei de mulţumire.

³⁴ Căci Eu iau din jertfele de mulţumire, aduse de copiii lui Israel, pieptul care va fi legănat într-o parte şi într-alta, ca dar legănat, şi spata, care va fi adusă ca dar luat prin ridicare, şi le dau preotului Aaron şi fiilor lui, printr-o lege veşnică pe care o vor păzi totdeauna copiii lui Israel.

³⁵ Acesta este dreptul ungerii lui Aaron şi al ungerii fiilor lui din jertfele mistuite de foc înaintea Domnului, hotărât lor din ziua în care Moise i-a prezentat Domnului, ca să slujească de preoţi.

³⁶ Domnul a poruncit ca acestea să le fie date lor de copiii lui Israel, în ziua ungerii lor, printr-o lege veşnică pentru toate generaţiile lor.

³⁷ Aceasta este legea arderii-de-tot, a darului de mâncare, a jertfei pentru păcat, a jertfei pentru vină, a jertfei de sfinţire şi a jertfei de mulţumire,

³⁸ pe care Domnul a poruncit-o lui Moise pe Muntele Sinai, în ziua când a poruncit copiilor lui Israel să-şi aducă darurile înaintea Domnului, în Deşertul Sinai.

8

¹ Şi Domnul a vorbit lui Moise, zicând:

² Ia pe Aaron şi pe fiii lui împreună cu el şi hainele şi untdelemnul pentru ungere şi viţelul pentru jertfa pentru păcat şi cei doi berbeci şi coşul cu azimi,

³ şi cheamă toată adunarea la uşa cortului întâlnirii.

⁴ Moise a făcut cum îi poruncise Domnul. Şi adunarea s-a strâns la uşa cortului întâlnirii.

⁵ Şi Moise a zis adunării: Iată ce a poruncit Domnul să se facă.

⁶ Şi Moise a adus pe Aaron şi pe fiii lui şi i-a spălat cu apă.

⁷ Şi el a pus tunica pe Aaron, l-a încins cu brâul, l-a îmbrăcat cu roba şi a pus pe el efodul; şi l-a încins cu brâul efodului, cu care a strâns efodul pe el.

⁸ Apoi a pus pe el pieptarul şi în pieptar a pus Urim şi Tumim.

⁹ Şi pe cap i-a pus tiara şi pe partea din faţă a tiarei a aşezat placa de aur, coroana sfântă, după cum poruncise Domnul lui Moise.

¹⁰ Şi Moise a luat untdelemnul pentru ungere şi a uns sanctuarul şi tot ce era în el şi le-a sfinţit.

¹¹ Şi a stropit cu el altarul de şapte ori, a uns altarul şi toate uneltele şi ligheanul cu piciorul lui, ca să le sfinţească.

¹² Şi din untdelemnul pentru ungere a turnat pe capul lui Aaron şi l-a uns, ca să-l sfinţească.

¹³ Moise a adus şi pe fiii lui Aaron şi i-a îmbrăcat cu tunicile, i-a încins cu brâiele şi le-a legat scufiile, cum poruncise Domnul lui Moise.

¹⁴ Şi a adus apoi viţelul de jertfă pentru păcat şi Aaron şi fiii lui şi-au pus mâinile pe capul viţelului de jertfă pentru păcat.

¹⁵ Moise l-a înjunghiat, a luat sânge şi a uns cu degetul coarnele altarului de jur împrejur şi a curăţat altarul; celălalt sânge l-a turnat la picioarele altarului şi l-a sfinţit astfel, făcând ispăşire pentru el.

¹⁶ A luat apoi toată grăsimea care acoperă măruntaiele, prapurul ficatului, cei doi rinichi cu grăsimea lor şi le-a ars pe altar.

¹⁷ Dar viţelul rămas, adică pielea, carnea şi baliga le-a ars în foc, afară din tabără, cum Domnul poruncise lui Moise.

¹⁸ A adus apoi berbecul pentru arderea-de-tot şi Aaron şi fiii lui şi-au pus mâinile pe capul berbecului.

¹⁹ Moise l-a înjunghiat şi a stropit sângele pe altar de jur împrejur.

²⁰ Şi a tăiat berbecul în bucăţi şi Moise a ars capul, bucăţile şi grăsimea.

²¹ A spălat cu apă măruntaiele şi picioarele; şi Moise a ars tot berbecul pe altar: aceasta a fost arderea-de-tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului, aşa cum poruncise Domnul lui Moise.

²² Apoi a adus al doilea berbec, berbecul pentru consacrare; şi Aaron şi fiii lui şi-au pus mâinile pe capul berbecului.

²³ Şi Moise l-a înjunghiat, a luat din sângele lui şi a pus pe marginea urechii drepte a lui Aaron, pe degetul cel mare al mâinii drepte şi pe degetul cel mare de la piciorul lui cel drept.

²⁴ Şi a adus pe fiii lui Aaron, şi Moise a pus sânge pe marginea urechii lor drepte, şi pe degetul cel mare al mâinii lor drepte, şi pe degetul cel mare de la piciorul lor cel drept; şi Moise a stropit sângele rămas pe altar de jur împrejur.

²⁵ Şi a luat grăsimea şi coada cu grăsimea, şi toată grăsimea care acoperă măruntaiele, şi prapurul ficatului şi cei doi rinichi şi grăsimea lor, şi spata dreaptă;

²⁶ şi din coşul cu azimi, care era înaintea Domnului, a luat o turtă nedospită şi o turtă făcută cu untdelemn şi o plăcintă, şi le-a pus pe grăsime şi pe spata dreaptă.

²⁷ Şi pe toate acestea le-a pus în mâinile lui Aaron şi în mâinile fiilor lui, şi le-a legănat, ca dar legănat înaintea Domnului.

²⁸ Şi Moise le-a luat din mâinile lor şi le-a ars pe altar, deasupra arderii-de-tot; aceasta a fost o jertfă pentru consacrare, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.

²⁹ Şi Moise a luat pieptul şi l-a legănat, ca dar legănat înaintea Domnului; aceasta a fost partea lui Moise din berbecul de consacrare, aşa cum poruncise Domnul lui Moise.

³⁰ Şi Moise a luat din untdelemnul pentru ungere şi din sângele de pe altar, şi a stropit cu el pe Aaron, veşmintele lui, şi pe fiii lui Aaron şi veşmintele fiilor lui împreună cu el; şi a sfinţit pe Aaron, veşmintele lui, pe fiii lui şi veşmintele fiilor lui împreună cu el.

³¹ Şi Moise a zis lui Aaron şi fiilor lui: Fierbeţi carnea la uşa cortului întâlnirii şi acolo s-o mâncaţi împreună cu pâinea care este în coşul jertfei de consacrare, cum am poruncit, zicând: Aaron şi fiii lui s-o mănânce.

³² Şi ce rămâne din carne şi din pâine să ardeţi în foc.

³³ Şi timp de şapte zile să nu ieşiţi de la uşa cortului întâlnirii, până nu se vor împlini zilele consacrării voastre; căci El vă va consacra în aceste şapte zile.

³⁴ Domnul a poruncit să se facă şi de-acum încolo, cum s-a făcut azi, ca să se facă ispăşire pentru voi.

³⁵ Şi să rămâneţi şapte zile, zi şi noapte, la uşa cortului întâlnirii şi să păziţi ce v-a poruncit Domnul, ca să nu muriţi; căci aşa mi s-a poruncit.

³⁶ Şi Aaron şi fiii lui au făcut toate lucrurile pe care le-a poruncit Domnul prin Moise.

9

¹ Şi în ziua a opta, Moise a chemat pe Aaron şi pe fiii lui şi pe bătrânii lui Israel.

² Şi a zis lui Aaron: Ia un viţel pentru jertfa pentru păcat şi un berbec pentru arderea-de-tot, fără cusur, şi adu-i înaintea Domnului.

³ Şi să vorbeşti fiilor lui Israel, zicând: Luaţi un ţap pentru jertfa pentru păcat şi un viţel şi un miel, amândoi de un an, fără cusur, pentru arderea-de-tot;

⁴ şi un taur şi un berbec pentru jertfa de mulţumire, ca să-i jertfiţi înaintea Domnului; şi un dar de mâncare frământat cu untdelemn: căci azi vi Se va arăta Domnul.

⁵ Şi ei au adus tot ce le poruncise Moise înaintea cortului întâlnirii: şi toată adunarea s-a apropiat şi a stat înaintea Domnului.

⁶ Şi Moise a zis: Acesta este lucrul pe care vi l-a poruncit Domnul, faceţi-l, şi vi se va arăta gloria Domnului.

⁷ Şi Moise a zis lui Aaron: Apropie-te de altar şi adu-ţi jertfa pentru păcat şi arderea-de-tot şi fă ispăşire pentru tine şi pentru popor; adu şi jertfa poporului şi fă ispăşire pentru el, aşa cum a poruncit Domnul.

⁸ Aaron s-a apropiat de altar şi a înjunghiat viţelul jertfei pentru păcat care era pentru el însuşi.

⁹ Şi fiii lui Aaron au adus sângele la el; şi el şi-a înmuiat degetul în sânge şi a uns coarnele altarului, iar celălalt sânge a fost vărsat la picioarele altarului.

¹⁰ Dar a ars pe altar grăsimea şi rinichii şi prapurul ficatului de la jertfa pentru păcat, aşa cum poruncise Domnul lui Moise.

¹¹ Carnea şi pielea le-a ars în foc, afară din tabără.

¹² Şi a înjunghiat şi arderea-de-tot; şi fiii lui Aaron i-au adus sângele şi el l-a stropit pe altar de jur împrejur.

¹³ Apoi i-au dat şi arderea-de-tot, tăiată în bucăţi, şi capul ei; şi el le-a ars pe altar.

¹⁴ Şi el a spălat măruntaiele şi picioarele şi le-a ars pe altar, deasupra arderii-de-tot.

¹⁵ Şi el a adus jertfa pentru popor; a luat ţapul jertfei pentru păcat, care era pentru popor, şi l-a înjunghiat, aducându-l jertfă pentru păcat, ca şi pe cel dintâi.

¹⁶ A adus apoi arderea-de-tot şi a jertfit-o, după rânduielile aşezate.

¹⁷ Şi a adus şi jertfa de mâncare, a luat o mână plină din ea şi a ars-o pe altar, pe lângă arderea-de-tot de dimineaţă.

¹⁸ A înjunghiat apoi taurul şi berbecul, jertfa de mulţumire, care era pentru popor; şi fiii lui Aaron i-au adus sângele şi el l-a stropit pe altar de jur împrejur.

¹⁹ Şi i-au adus grăsimea taurului şi cea de berbec, coada, precum şi grăsimea ce acoperă măruntaiele, rinichii şi prapurul ficatului;

²⁰ toate aceste grăsimi au fost puse deasupra piepturilor şi el a ars grăsimile pe altar.

²¹ Şi Aaron a legănat, ca dar legănat înaintea Domnului, piepturile şi spata dreaptă, aşa cum poruncise Moise.

²² Şi Aaron şi-a ridicat mâinile spre popor şi l-a binecuvântat; şi, după ce a adus jertfa pentru păcat, arderea-de-tot şi jertfa de mulţumire, s-a coborât de la altar.

²³ Şi Moise şi Aaron au intrat în cortul întâlnirii, apoi au ieşit şi au binecuvântat poporul. Şi gloria Domnului s-a arătat la tot poporul.

²⁴ Şi dinaintea Domnului a ieşit un foc şi a mistuit pe altar arderea-de-tot şi grăsimile. Când a văzut tot poporul lucrul acesta, a strigat şi a căzut cu faţa la pământ.

10

¹ Fiii lui Aaron, Nadab şi Abihu, şi-au luat fiecare cădelniţa, au pus foc în ea şi au pus tămâie deasupra;şi au adus înaintea Domnului foc străin, pe care El nu li-l poruncise.

² Şi a ieşit un foc dinaintea Domnului, care i-a mistuit, şi au murit înaintea Domnului.

³ Moise a zis lui Aaron: Aceasta este ce a spus Domnul, când a zis: Voi fi sfinţit în cei ce se apropie de mine şi înaintea întregului popor voi fi glorificat. Şi Aaron a tăcut.

⁴ Şi Moise a chemat pe Mişael şi Elţafan, fiii lui Uziel, unchiul lui Aaron, şi le-a zis: Apropiaţi-vă, duceţi pe fraţii voştri dinaintea sanctuarului, afară din tabără.

⁵ Ei s-au apropiat şi i-au dus, îmbrăcaţi în tunicile lor, afară din tabără, aşa cum le poruncise Moise.

⁶ Şi Moise a zis lui Aaron şi lui Eleazar şi lui Itamar, fiii lui Aaron: Să nu vă descoperiţi capetele şi să nu vă rupeţi hainele, ca să nu muriţi şi ca El să nu Se mânie împotriva întregii adunări, ci lăsaţi pe fraţii voştri, pe toată casa lui Israel, să plângă arderea pe care Domnul a aprins-o.

⁷ Şi să nu ieşiţi de la uşa cortului întâlnirii, ca să nu muriţi; căci untdelemnul ungerii Domnului este peste voi. Şi ei au făcut după cuvântul lui Moise.

⁸ Şi Domnul a vorbit lui Aaron, zicând:

⁹ Să nu beţi vin sau băuturi tari nici tu, nici fiii tăi care sunt cu tine, când veţi intra în cortul întâlnirii, ca să nu muriţi: aceasta va fi o lege veşnică de-a lungul generaţiilor voastre,

¹⁰ ca să puteţi deosebi ce este sfânt de ce nu este sfânt, ce este necurat de ce este curat,

¹¹ şi ca să puteţi învăţa pe copiii lui Israel toate legile pe care li le-a spus Domnul prin Moise.

¹² Şi Moise a zis lui Aaron şi lui Eleazar şi lui Itamar, cei doi fii ai lui care rămăseseră: Luaţi partea din darul de mâncare rămasă din jertfele Domnului trecute prin foc şi mâncaţi-o fără aluat, lângă altar: căci este un lucru preasfânt.

¹³ Şi s-o mâncaţi într-un loc sfânt, pentru că acesta este dreptul tău şi dreptul fiilor tăi din darurile de mâncare trecute prin foc înaintea Domnului; căci aşa mi s-a poruncit.

¹⁴ Şi pieptul jertfei legănate şi spata jertfei aduse prin ridicare să le mâncaţi într-un loc curat, tu, fiii tăi şi fiicele tale cu tine; căci ele vă sunt date ca un drept cuvenit ţie şi ca un drept cuvenit fiilor tăi, din jertfele de mulţumire ale fiilor lui Israel.

¹⁵ Spata adusă prin ridicare şi pieptul adus prin legănare vor fi aduse împreună cu jertfele de grăsimi hotărâte să fie mistuite de foc; ele vor fi ale tale şi ale fiilor tăi împreună cu tine, printr-o lege veşnică, aşa cum a poruncit Domnul.

¹⁶ Şi Moise a căutat cu de-amănuntul ţapul jertfei pentru păcat; şi iată, era ars. Atunci s-a mâniat pe Eleazar şi pe Itamar, fiii lui Aaron, care mai rămăseseră, şi a zis:

¹⁷ de ce n-aţi mâncat jertfa pentru păcat în sanctuar? Ea este un lucru preasfânt şi Domnul v-a dat-o ca să purtaţi nelegiuirea adunării şi să faceţi ispăşire pentru ea înaintea Domnului.

¹⁸ Iată, sângele ei n-a fost adus înăuntrul sanctuarului; trebuia negreşit s-o mâncaţi în sanctuar, cum am poruncit.

¹⁹ Şi Aaron a vorbit lui Moise: Iată, ei şi-au adus azi jertfa pentru păcat şi arderea-de-tot înaintea Domnului; şi, după cele ce mi s-au întâmplat, dacă aş fi mâncat azi jertfa pentru păcat, ar fi fost bine oare înaintea Domnului?

²⁰ Şi când a auzit Moise lucrul acesta, a fost mulţumit.

11

¹ Şi Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi le-a zis:

² Vorbiţi copiilor lui Israel şi spuneţi-le: Acestea sunt animalele pe care le veţi mânca dintre toate vieţuitoarele de pe pământ.

³ Să mâncaţi orice animal care are unghia despicată, copita despărţită şi rumegă.

⁴ Dar să nu mâncaţi din cele ce rumegă numai, sau au numai unghia despicată, cum ar fi cămila care, deşi rumegă, n-are unghia despicată: s-o priviţi ca necurată.

⁵ Şi bursucul care, deşi rumegă, n-are unghia despicată: să-l priviţi ca necurat.

⁶ Şi iepurele care, deşi rumegă, n-are unghia despicată: să-l priviţi ca necurat.

⁷ Şi porcul care, deşi are unghia despicată şi copita despărţită, nu rumegă: să-l priviţi ca necurat.

⁸ Să nu mâncaţi din carnea lor şi să nu vă atingeţi de trupurile lor moarte: să le priviţi ca necurate.

⁹ Iată ce să mâncaţi dintre toate vieţuitoarele care sunt în ape: orice are înotătoare şi solzi şi care sunt în ape, fie în mări, fie în râuri.

¹⁰ Dar să priviţi ca pe o urâciune orice nu are înotătoare şi solzi în mări şi în râuri, din tot ce se mişcă în ape şi din tot ce trăieşte în ape.

¹¹ Să le priviţi ca o urâciune, să nu mâncaţi din carnea lor şi trupurile lor moarte să le priviţi ca o urâciune.

¹² Să priviţi ca o urâciune tot ce nu are înotătoare şi solzi în ape.

¹³ Şi dintre păsări, pe următoarele să le priviţi ca o urâciune; ele să nu fie mâncate, sunt o urâciune: vulturul, uliul şi vulturul de mare;

¹⁴ şi şorecarul, şi şoimul, şi tot ce este din soiul lui;

¹⁵ corbul şi toate soiurile lui;

¹⁶ şi struţul, şi bufniţa, şi pescăruşul, şi coroiul şi tot ce ţine de soiul lui;

¹⁷ şi huhurezul, şi eretele, şi cocostârcul;

¹⁸ şi lebăda, şi pelicanul, şi corbul de mare;

¹⁹ şi barza, bâtlanul şi ce este de soiul lui, şi pupăza, şi liliacul.

²⁰ Să priviţi ca o urâciune pe orice insectă înaripată care umblă pe patru picioare.

²¹ Dar, dintre toate insectele înaripate care umblă pe patru picioare, să mâncaţi pe cele care au fluierul picioarelor dinapoi mai lung, ca să poată sări cu el pe pământ.

²² Pe acestea să le mâncaţi: lăcusta, după soiul ei, lăcusta solam, după soiul ei, lăcusta hargol, după soiul ei şi lăcusta hagab, după soiul ei.

²³ Dar pe toate celelalte insecte înaripate şi care au patru picioare să le priviţi ca o urâciune.

²⁴ Acestea vă for face necuraţi: oricine se atinge de trupurile lor moarte va fi necurat până seara,

²⁵ şi oricine va transporta trupurile lor moarte, să-şi spele hainele şi va fi necurat până seara.

²⁶ Să priviţi ca necurat orice animal cu unghia despicată, dar care n-are copita despărţită şi nu rumegă: oricine se va atinge de ele va fi necurat.

²⁷ Şi să priviţi ca necurate pe toate acele animale care umblă pe labele lor, dintre toate animalele care umblă pe patru picioare: oricine se va atinge de trupurile lor moarte va fi necurat până seara.

²⁸ Şi cel ce le va transporta trupurile moarte să-şi spele hainele şi va fi necurat până seara. Să le priviţi ca necurate.

²⁹ Şi dintre vieţuitoarele care se târăsc pe pământ, acestea sunt cele pe care le veţi privi ca necurate: cârtiţa, şoarecele şi şopârla, după soiurile lor;

³⁰ şi ariciul, şi broasca, şi broasca ţestoasă, şi melcul, şi cameleonul.

³¹ Acestea sunt cele pe care le veţi privi ca necurate dintre toate târâtoarele; oricine le va atinge, când sunt moarte, va fi necurat până seara.

³² Şi orice lucru pe care va cădea vreuna din ele, după ce a murit, va fi necurat, fie vas de lemn, sau haină, sau piele, sau sac, fie orice alt lucru care se întrebuinţează la ceva; să fie pus în apă şi va rămâne necurat până seara; după aceea va fi curat.

³³ Şi orice vas de pământ în care ar cădea una dintre ele să îl spargeţi; şi orice se găseşte în vas va fi necurat.

³⁴ Orice aliment, care poate fi mâncat, peste care cade această apă va fi necurat; şi orice băutură care se poate bea din asemenea vas va fi necurată.

³⁵ Şi orice lucru pe care va cădea ceva din trupurile lor moarte va fi necurat; fie el cuptorul sau vatra, să se dărâme: căci sunt necurate şi vor continua să rămână necurate pentru voi.

³⁶ Numai izvoarele şi fântânile în care se strânge apă vor fi curate; dar ceea ce se va atinge de trupurile lor moarte va fi necurat.

³⁷ Şi dacă se întâmplă să cadă ceva din trupurile lor moarte pe o sămânţă care trebuie semănată, ea va rămâne curată.

³⁸ Dar dacă se pune apă peste sămânţă şi cade pe ea ceva din trupurile lor moarte, va fi necurată pentru tine.

³⁹ Şi dacă moare una din vitele care vă sunt de hrană, cel ce se va atinge de trupul ei mort va fi necurat până seara.

⁴⁰ Şi cel ce va mânca din trupul ei mort, să-şi spele hainele şi va fi necurat până seara; şi cel ce va transporta trupul ei mort îşi va spăla hainele şi va fi necurat până seara.

⁴¹ Şi orice târâtoare care se târăşte pe pământ este o urâciune; să nu se mănânce.

⁴² Şi tot ce se târăşte pe pântece şi tot ce umblă pe patru picioare, sau orice are mai multe picioare, dintre orice târâtoare care se târăşte pe pământ, să nu mâncaţi, căci sunt o urâciune.

⁴³ Să nu vă faceţi urâcioşi prin toate aceste târâtoare care se târăsc; nici să nu vă faceţi necuraţi prin ele, să nu vă pângăriţi prin ele.

⁴⁴ Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru; deci sfinţiţi-vă şi fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt; şi să nu vă faceţi necuraţi prin toate aceste târâtoare care se târăsc pe pământ.

⁴⁵ Căci Eu sunt Domnul care v-am scos din ţara Egiptului, ca să fiu Dumnezeul vostru; de aceea voi veţi fi sfinţi, căci Eu sunt sfânt.

⁴⁶ Aceasta este legea privitoare la animale, la păsări şi la toate vieţuitoarele care se mişcă în ape şi la toate vieţuitoarele care se târăsc pe pământ,

⁴⁷ ca să puteţi face deosebire între ce este necurat şi ce este curat, între animalul care se mănâncă şi animalul care nu se mănâncă.

12

¹ Şi Domnul a vorbit lui Moise, zicând:

² Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: Când o femeie va rămâne însărcinată şi va naşte un copil de parte bărbătească, să fie necurată şapte zile; să fie necurată ca în timpul perioadei ei din fiecare lună.

³ Şi în ziua a opta, carnea prepuţului lui să fie circumcisă.

⁴ Şi ea să mai rămână încă treizeci şi trei de zile, ca să se cureţe de sângele ei; ea să nu se atingă de nici un lucru sfânt, nici să nu se ducă la sanctuar, până când se vor împlini zilele curăţirii ei.

⁵ Dar dacă naşte o fetiţă, să fie necurată două săptămâni, ca în timpul perioadei ei; şi să rămână şaizeci şi şase de zile ca să se curăţească de sângele ei.

⁶ Şi când se vor împlini zilele curăţirii ei, pentru un fiu sau pentru o fiică, ea să aducă preotului la uşa cortului întâlnirii un miel de un an pentru arderea-de-tot şi un pui de porumbel sau o turturea pentru jertfa pentru păcat.

⁷ Şi preotul să le jertfească înaintea Domnului şi să facă ispăşire pentru ea; şi ea va fi curăţată de scurgerea ei de sânge. Aceasta este legea pentru femeia care naşte un băiat sau o fată.

⁸ Şi dacă nu va putea să aducă un miel, să aducă două turturele sau doi pui de porumbel, unul pentru arderea-de-tot, altul pentru jertfa pentru păcat. Şi preotul să facă ispăşire pentru ea şi ea va fi curată.

13

¹ Şi Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, zicând:

² Când un om va avea pe pielea trupului său o umflătură sau o crustă sau o pată albă şi devine o rană de lepră pe pielea trupului său, acela să fie adus la preotul Aaron sau la unul din fiii lui, care sunt preoţi.

³ Şi preotul va cerceta rana din pielea trupului şi dacă părul de pe rană s-a făcut alb, iar rana se arată mai adâncă decât pielea trupului său, aceasta este o rană de lepră: şi preotul se va uita la el şi îl va declara necurat.

⁴ Dar dacă pata de pe pielea trupului său este albă şi ea nu se arată mai adâncă decât pielea, iar părul de pe ea nu s-a făcut alb, preotul să izoleze şapte zile pe cel cu rana.

⁵ Şi în a şaptea zi preotul îl va cerceta iarăşi şi dacă rana, după părerea lui, a rămas în aceeaşi stare şi nu s-a întins pe piele, preotul să-l mai izoleze încă şapte zile.

⁶ Şi preotul îl va cerceta iarăşi în ziua a şaptea şi dacă rana s-a micşorat şi nu s-a întins pe piele, preotul îl va declara curat: este o crustă; el îşi va spăla hainele şi va fi curat.

⁷ Dar dacă rana s-a întins pe piele, după ce s-a arătat preotului pentru curăţarea sa, el se va arăta iarăşi preotului.

⁸ Şi preotul îl va cerceta şi dacă rana s-a întins pe piele, preotul îl va declara necurat; este lepră.

⁹ Când se va arăta o rană de lepră pe un om, acela să fie adus la preot.

¹⁰ Şi preotul să-l cerceteze şi dacă are pe piele o umflătură albă şi părul s-a făcut alb şi în umflătură este şi o urmă de carne vie,

¹¹ atunci pe pielea trupului său este o lepră învechită şi preotul îl va declara necurat; să nu-l izoleze, căci este necurat.

¹² Şi dacă lepra se va întinde pe piele şi va acoperi toată pielea celui cu rană, din cap până în picioare, pretutindeni pe unde se va uita preotul,

¹³ atunci preotul să-l cerceteze şi, iată, dacă va vedea că lepra a acoperit tot trupul, va declara curat pe cel cu rana: fiindcă rana s-a făcut toată albă, el este curat.

¹⁴ Dar oricând se va vedea pe el carne vie, va fi necurat.

¹⁵ Şi preotul se va uita la carnea vie şi îl va declara necurat: carnea vie este necurată; este lepră.

¹⁶ Sau dacă se schimbă carnea vie iarăşi şi se face albă, atunci el să vină la preot;

¹⁷ şi preotul să-l cerceteze şi, iată, dacă rana se face albă, preotul va declara curat pe cel ce are rana: este curat.

¹⁸ Şi când pe pielea trupului va fi un furuncul, şi este vindecat,

¹⁹ şi pe locul unde a fost furunculul va rămâne o umflătură albă sau o pată de un alb-roşiatic, atunci aceasta va fi arătată preotului.

²⁰ Şi preotul îl va cerceta şi, iată, dacă pata se arată mai adâncă decât pielea şi părul de pe ea s-a făcut alb, preotul îl va declara necurat: este o rană de lepră care s-a infectat.

²¹ Dar dacă preotul se uită la ea şi, iată, părul de pe ea nu este alb şi nu este mai adâncă decât pielea, ba încă s-a mai retras, atunci preotul să-l izoleze şapte zile.

²² Şi dacă s-a întins pe piele, atunci preotul îl va declara necurat; este o rană de lepră.

²³ Dar dacă pata rămâne în aceeaşi stare şi nu se întinde, este cicatricea unui furuncul, iar preotul îl va declara curat.

²⁴ Sau când pe pielea trupului va fi o arsură făcută de foc şi pe carnea arsurii se face o pată albă sau de un alb-roşiatic,

²⁵ preotul să o cerceteze şi, iată, dacă părul din pată s-a făcut alb şi ea se vede mai adâncă decât pielea, este lepră, care s-a făcut în arsură: Şi preotul îl va declara necurat: este o rană de lepră.

²⁶ Dar dacă preotul se uită la ea şi, iată, nu este păr alb în pată şi nu este mai adâncă decât pielea, ci s-a mai retras, să izoleze pe omul acela şapte zile;

²⁷ şi preotul îl va cerceta a şaptea zi: dacă pata s-a întins pe piele, preotul să-l declare necurat: este rana unei lepre.

²⁸ Dar dacă pata a rămas în aceeaşi stare şi nu s-a mai întins pe piele, ci a mai scăzut, este o umflătură cauzată de arsură; şi preotul îl va declara curat, pentru că este numai cicatricea arsurii.

²⁹ Şi când un bărbat sau o femeie va avea o rană pe cap sau pe barbă,

³⁰ preotul va cerceta rana şi, iată, dacă la vedere este mai adâncă decât pielea şi are păr gălbui şi subţire, preotul va declara pe omul acela necurat: este o eczemă, este o lepră de cap sau de barbă.

³¹ Şi dacă preotul se uită la rana eczemei şi, iată, nu pare mai adâncă decât pielea şi nu are păr negru în ea, preotul va izola şapte zile pe cel ce are această eczemă.

³² Şi în ziua a şaptea preotul va cerceta rana şi, iată, dacă eczema nu s-a întins şi în ea nu este păr gălbui, şi dacă nu pare mai adâncă decât pielea,

³³ cel cu eczemă să se radă, dar să nu radă locul unde este eczema; şi preotul va izola pe cel ce are eczema încă şapte zile.

³⁴ Şi în ziua a şaptea preotul va cerceta eczema şi, iată, dacă eczema nu s-a întins pe piele şi nu pare mai adâncă decât pielea, preotul să-l declare curat; şi el să-şi spele hainele şi va fi curat.

³⁵ Dar dacă eczema s-a întins pe piele după ce a fost declarat curat,

³⁶ preotul îl va cerceta şi, iată, dacă eczema s-a întins pe piele, preotul nu va mai căuta să vadă dacă are păr gălbui: este necurat.

³⁷ Dar dacă, după părerea lui, eczema a stat pe loc şi din ea a crescut păr negru, eczema este vindecată: este curat şi preotul îl va declara curat.

³⁸ Şi când un bărbat sau o femeie va avea pete, pete albe,

³⁹ preotul îl va cerceta şi, iată, dacă pe pielea trupului lui sunt pete de un alb-gălbui, acestea nu sunt decât nişte pete care au făcut erupţie pe piele: este curat.

⁴⁰ Şi dacă unui bărbat i-a căzut părul de pe cap, este chel, dar este curat.

⁴¹ Şi dacă i-a căzut părul de pe cap numai în partea dinainte, este chel în partea dinainte: este curat.

⁴² Dar dacă pe chelia lui de dinapoi sau pe chelia de dinainte se va ivi o pată de un alb-roşiatic, este lepră care a izbucnit pe chelia capului lui, cea de dinapoi sau de dinainte.

⁴³ Preotul să-l cerceteze şi iată, dacă pe chelia capului de dinapoi sau pe partea dinainte este o umflătură de rană de un alb-roşiatic, asemănătoare cu lepra de pe pielea trupului,

⁴⁴ este lepros, este necurat: preotul îl va declara necurat; rana lui este pe cap.

⁴⁵ Leprosul care va avea această rană să poarte hainele sfâşiate şi să umble cu capul descoperit, să-şi acopere barba şi să strige: Necurat! Necurat!

⁴⁶ În toate zilele cât va fi această rană pe el, va fi necurat; este necurat. Va locui singur; locuinţa lui va fi afară din tabără.

⁴⁷ Când se va arăta o pată de lepră pe o haină, fie haină de lână, fie haină de in,

⁴⁸ în urzeală sau în bătătură de in sau de lână, pe o piele sau pe vreun lucru de piele,

⁴⁹ dacă pata este verzuie sau roşiatică, pe haină sau pe piele, fie în urzeală sau în bătătură, sau în orice lucru de piele, este o pată de lepră şi trebuie arătată preotului.

⁵⁰ Şi preotul va cerceta pata şi va izola şapte zile lucrul care are pata.

⁵¹ Şi în ziua a şaptea va cerceta pata. Dacă pata s-a întins pe haină, fie în urzeală sau în bătătură, pe piele, sau pe orice lucru făcut din piele, pata aceea este lepră rozătoare; lucrul acela este necurat.

⁵² El va arde haina, fie urzeala sau bătătura de lână sau de in sau orice lucru de piele pe care se găseşte pata, pentru că este o lepră rozătoare: va fi arsă în foc.

⁵³ Dar dacă preotul se va uita şi iată, pata nu s-a întins pe haină, pe urzeală sau pe bătătură sau pe orice lucru de piele,

⁵⁴ preotul să poruncească să se spele lucrul pe care este pata şi îl va închide încă şapte zile.

⁵⁵ După ce s-a spălat haina cu pata, preotul se va uita din nou şi, iată, dacă pata nu şi-a schimbat culoarea şi nu s-a întins, lucrul acela este necurat; o vei arde în foc, este o lepră rozătoare, fie ea pe partea din faţă, fie pe partea din spate.

⁵⁶ Şi dacă preotul se va uita şi, iată, pata a mai scăzut după ce a fost spălată, s-o rupă din haină sau din piele sau din urzeală sau din bătătură;

⁵⁷ şi dacă mai apare pe haină, în urzeală sau în bătătură sau pe orice lucru de piele, este o lepră care a înflorit: lucrul atins de pată să fie ars în foc.

⁵⁸ Şi haina, fie urzeală sau bătătură sau orice lucru de piele de pe care a dispărut pata când a fost spălat, să se mai spele a doua oară şi va fi curat.

⁵⁹ Aceasta este legea petei de lepră la haine de lână sau de in, la urzeală sau la bătătură, sau la orice lucru de piele, după care vor fi declarate curate sau necurate.

14

¹ Domnul a vorbit lui Moise, zicând:

² Aceasta va fi legea cu privire la cel lepros, în ziua curăţirii lui: să fie adus la preot.

³ Şi preotul să iasă afară din tabără şi să cerceteze pe cel lepros şi, iată, dacă rana leprei s-a vindecat pe cel lepros,

⁴ preotul să poruncească să se ia, pentru cel ce trebuie curăţat, două păsări vii şi curate, lemn de cedru, cârmâz şi isop.

⁵ Şi preotul va porunci să se înjunghie una din aceste păsări, turnând sângele într-un vas de lut, deasupra unei ape curgătoare.

⁶ Să ia pasărea cea vie, lemnul de cedru, cârmâzul şi isopul, şi să le înmoaie, împreună cu pasărea cea vie, în sângele păsării înjunghiate deasupra apei curgătoare.

⁷ Să stropească de şapte ori pe cel ce trebuie curăţat de lepră şi să-l declare curat; şi păsării celei vii să-i dea drumul pe câmp.

⁸ Şi cel ce se va curăţa, să-şi spele hainele, să-şi radă tot părul şi să se scalde în apă şi va fi curat. După aceasta va putea veni în tabără, dar va locui şapte zile afară din cort.

⁹ Şi în ziua a şaptea să-şi radă tot părul: să-şi radă capul, barba şi sprâncenele: tot părul să şi-l radă; să-şi spele hainele şi să-şi scalde trupul în apă şi va fi curat.

¹⁰ Şi a opta zi, să ia doi miei fără cusur şi o oaie de un an fără cusur, trei zecimi dintr-o efă de făină fină, ca dar de mâncare frământat cu untdelemn, şi un log (pahar) de untdelemn.

¹¹ Şi preotul care face curăţarea să aducă înaintea Domnului pe omul care se va curăţa şi toate lucrurile acestea, la uşa cortului întâlnirii.

¹² Preotul să ia unul din miei şi să-l aducă jertfă pentru vină, împreună cu logul de untdelemn; şi pe acestea să le legene înaintea Domnului, ca dar legănat.

¹³ Apoi să înjunghie mielul în locul unde se înjunghie jertfele pentru păcat şi arderile-de-tot, în sanctuar; căci atât jertfa pentru vină, cât şi jertfa pentru păcat, vor fi ale preotului: este un lucru preasfânt.

¹⁴ Şi preotul să ia din sângele jertfei pentru vină şi să pună pe lobul urechii drepte a celui ce se curăţeşte şi pe degetul cel mare de la mâna lui dreaptă şi pe degetul cel mare de la piciorul lui drept.

¹⁵ Şi preotul să ia untdelemn din log şi să-l toarne în palma mâinii lui stângi;

¹⁶ preotul să-şi înmoaie apoi degetul mâinii lui drepte în uleiul care este în palma mâinii lui stângi şi cu degetul său să stropească din untdelemn de şapte ori înaintea Domnului.

¹⁷ Şi din untdelemnul rămas în mână, preotul să pună pe lobul urechii drepte a celui ce se curăţeşte şi pe degetul cel mare al mâinii lui drepte şi pe degetul cel mare al piciorului lui drept, deasupra sângelui de la jertfa pentru vină.

¹⁸ Şi uleiul care a mai rămas în mâna dreaptă a preotului, să-l pună pe capul celui ce se curăţeşte: şi preotul va face ispăşire pentru el înaintea Domnului.

¹⁹ Preotul să aducă apoi jertfa pentru păcat şi să facă ispăşire pentru cel ce se curăţeşte de întinăciunea lui. Şi după aceea va înjunghia arderea-de-tot.

²⁰ Şi preotul să aducă pe altar arderea-de-tot şi darul de mâncare. Şi preotul să facă ispăşire pentru omul acela şi va fi curat.

²¹ Dar dacă este sărac şi nu poate aduce toate lucrurile acestea, atunci să ia un singur miel ca jertfă pentru vină pentru a fi legănat, ca să facă ispăşire pentru el, o zecime din făină fină, frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare, şi un log de untdelemn,

²² şi două turturele sau doi pui de porumbel, după posibilităţile lui: şi unul va fi o jertfă pentru păcat, iar celălalt o ardere-de-tot.

²³ El să le aducă la preot în ziua a opta a curăţirii lui, la uşa cortului întâlnirii, înaintea Domnului.

²⁴ Şi preotul să ia mielul jertfei pentru vină şi logul cu untdelemn şi preotul să le legene într-o parte şi într-alta, ca un dar legănat înaintea Domnului.

²⁵ Şi să înjunghie apoi mielul jertfei pentru vină; şi preotul să ia din sângele jertfei pentru vină si să-l pună pe lobul urechii drepte a celui ce se curăţeşte şi pe degetul cel mare al mâinii lui drepte şi pe degetul cel mare al piciorului lui drept.

²⁶ Şi preotul să toarne untdelemn în palma mâinii lui stângi.

²⁷ Şi cu degetul mâinii lui drepte preotul să stropească de şapte ori înaintea Domnului din untdelemnul care este în mâna lui stângă.

²⁸ Şi din untdelemnul din mâna lui, preotul să pună pe lobul urechii drepte a celui ce se curăţeşte şi pe degetul cel mare al mâinii lui drepte şi pe degetul cel mare al piciorului lui drept şi în locul unde a pus din sângele jertfei pentru vină.

²⁹ Şi uleiul rămas în palma mâinii preotului să-l pună pe capul celui ce se curăţeşte, ca să facă ispăşire pentru el înaintea Domnului.

³⁰ Să aducă apoi una din turturele sau un pui de porumbel, după cum va putea.

³¹ Să aducă ceea ce poate, unul ca jertfă pentru păcat şi altul ca ardere-de-tot, împreună cu darul de mâncare; şi preotul să facă ispăşire pentru cel ce se curăţeşte, înaintea Domnului.

³² Aceasta este legea pentru curăţarea celui ce are o rană de lepră, care nu poate să aducă ceea ce se cere pentru curăţarea lui.

³³ Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi a zis:

³⁴ După ce veţi intra în ţara Canaanului, pe care v-o dau în stăpânire, dacă voi trimite o plagă de lepră în vreo casă din ţara pe care o veţi stăpâni,

³⁵ cel a cui este casa să vină şi să spună preotului, zicând: Mi se pare că este ceva ca o plagă în casa mea.

³⁶ Atunci preotul să poruncească să se golească acea casă, înainte de a intra preotul ca să cerceteze plaga, pentru ca să nu se facă necurat tot ce este în ea; şi după aceea preotul să intre şi să cerceteze casa.

³⁷ El să cerceteze plaga şi, iată, dacă plaga este pe pereţii casei aceleia ca nişte gropişoare verzi sau roşiatice şi se văd mai adânci decât peretele,

³⁸ atunci preotul să iasă din casă şi, ajuns la uşă, să pună să încuie casa şapte zile.

³⁹ Şi preotul să revină în a şaptea zi şi s-o cerceteze şi, iată, dacă plaga s-a întins pe zidurile casei,

⁴⁰ preotul să poruncească să se scoată pietrele pe care este plaga şi să le arunce afară din cetate, într-un loc necurat.

⁴¹ Şi casa să se răzuiască pe dinăuntru de jur împrejur şi tencuiala răzuită să se arunce afară din cetate, într-un loc necurat.

⁴² Şi ei să ia alte pietre şi să le pună în locul celor dintâi, să se ia altă tencuială şi să se tencuiască din nou casa.

⁴³ Şi dacă plaga se va întoarce şi va înflori din nou în casă, după ce s-au scos pietrele şi după ce casa s-a răzuit şi s-a tencuit din nou,

⁴⁴ preotul să vină şi s-o cerceteze şi, iată, dacă plaga s-a întins în casă, este o lepră care roade în casă: este necurată.

⁴⁵ Să dărâme casa, lemnele şi toată tencuiala casei; şi le vor scoate afară din cetate, într-un loc necurat.

⁴⁶ Cel ce va intra în casă în timp ce este încuiată va fi necurat până seara.

⁴⁷ Şi cel ce se culcă în casă să-şi spele hainele; şi cel ce mănâncă în casă să-şi spele hainele.

⁴⁸ Dar dacă preotul vine în casă şi o cercetează şi, iată, plaga nu s-a întins, după ce casa a fost tencuită din nou, preotul să declare casa curată, pentru că plaga este vindecată.

⁴⁹ Şi el, pentru a se curăţa casa, să ia două păsări, lemn de cedru, cârmâz şi isop.

⁵⁰ Să înjunghie una din păsări într-un vas de lut, deasupra unei ape curgătoare.

⁵¹ Să ia apoi lemnul de cedru, isopul, cârmâzul şi pasărea cea vie şi să le înmoaie în sângele păsării înjunghiate şi în apa curgătoare, şi să stropească de şapte ori casa.

⁵² Să cureţe astfel casa cu sângele păsării şi cu apa curgătoare şi cu pasărea cea vie, cu lemnul de cedru, cu isopul şi cu cârmâzul.

⁵³ Să dea drumul păsării celei vii afară din cetate, pe câmp. Astfel va face el ispăşire pentru casă şi ea va fi curată.

⁵⁴ Aceasta este legea pentru orice rană de lepră şi pentru eczemă,

⁵⁵ şi pentru lepra de pe haine şi de pe case,

⁵⁶ şi pentru umflături şi pentru cruste şi pentru pete:

⁵⁷ să înveţe când un lucru este necurat şi când este curat. Aceasta este legea pentru lepră.

15

¹ Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, zicând:

² Vorbiţi copiilor lui Israel şi spuneţi-le: Când un bărbat are o scurgere din trupul lui, din cauza scurgerii lui, el este necurat.

³ Şi aceasta va fi necurăţia sa în ce priveşte scurgerea sa: fie că trupul lui lasă să se facă scurgerea, fie că o opreşte, este necurăţia lui.

⁴ Orice pat în care se va culca acela care are scurgerea va fi necurat; şi orice lucru pe care se va aşeza va fi necurat.

⁵ Şi oricine se atinge de patul lui să-şi spele hainele şi să se scalde în apă şi să fie necurat până seara.

⁶ Şi cel ce va sta pe lucrul pe care a stat cel ce are scurgerea să-şi spele hainele şi să se scalde în apă şi să fie necurat până seara.

⁷ Şi cel ce se atinge de trupul celui ce are scurgerea să-şi spele hainele şi să se scalde în apă şi să fie necurat până seara.

⁸ Şi dacă cel ce are scurgerea scuipă pe unul care este curat, acesta să-şi spele hainele şi să se scalde în apă, şi să fie necurat până seara.

⁹ Şi orice şa pe care călăreşte cel ce are scurgerea va fi necurată.

¹⁰ Şi oricine se atinge de vreun lucru care a fost sub el va fi necurat până seara; şi cel ce duce lucrurile acelea să-şi spele hainele şi să se scalde în apă, şi să fie necurat până seara.

¹¹ Şi oricine este atins de cel cu scurgerea, fără să-şi fi spălat mâinile în apă, acela să-şi spele hainele în apă şi să se scalde în apă, şi să fie necurat până seara.

¹² Şi vasul de lut de care se atinge cel cu scurgerea să fie spart: şi orice vas de lemn va fi spălat în apă.

¹³ Şi când cel ce are scurgerea este curăţat de scurgerea lui, să numere şapte zile de la curăţarea sa; să-şi spele hainele şi să-şi scalde trupul în apă curgătoare şi va fi curat.

¹⁴ Şi în ziua a opta, el să ia două turturele sau doi pui de porumbel, să vină înaintea Domnului la uşa cortului întâlnirii şi să le dea preotului.

¹⁵ Şi preotul să-i aducă, pe unul ca jertfă pentru păcat şi pe celălalt ca ardere-de-tot; şi preotul să facă ispăşire pentru el înaintea Domnului, pentru scurgerea lui.

¹⁶ Şi dacă un bărbat va avea o scurgere a seminţei, el să-şi spele tot trupul în apă, şi va fi necurat până seara.

¹⁷ Şi orice haină şi orice piele care vor fi atinse de scurgerea lui de sămânţă să fie spălate cu apă, şi să fie necurate până seara.

¹⁸ Dacă o femeie s-a culcat cu un bărbat şi are loc o scurgere de sămânţă, să se scalde amândoi în apă, şi să fie necuraţi până seara.

¹⁹ Dacă o femeie are o scurgere şi scurgerea din trupul ei este sânge, ea va rămâne în necurăţia ei şapte zile; şi oricine se va atinge de ea va fi necurat până seara.

²⁰ Şi pe orice se va culca în timpul necurăţiei ei va fi necurat; şi orice lucru pe care se va aşeza va fi necurat.

²¹ Şi oricine se atinge de patul ei să-şi spele hainele şi să se scalde în apă, şi să fie necurat până seara.

²² Şi oricine se atinge de un lucru pe care a şezut ea să-şi spele hainele şi să se scalde în apă, şi să fie necurat până seara.

²³ Şi dacă este ceva pe patul sau pe lucrul pe care a şezut ea, cine se atinge de lucrul acela va fi necurat până seara.

²⁴ Şi dacă se culcă un bărbat cu ea şi vine peste el necurăţia ei, el va fi necurat şapte zile; şi orice pat în care se va culca el va fi necurat.

²⁵ Şi dacă o femeie are o scurgere a sângelui ei timp de mai multe zile, dar nu în timpul perioadei ei de necurăţie, sau dacă are o scurgere care ţine mai mult ca de obicei, va fi necurată tot timpul scurgerii ei, ca în zilele perioadei ei.

²⁶ Orice pat în care se va culca în timpul scurgerii ei, va fi ca şi patul din timpul scurgerii perioadei ei; şi orice lucru pe care va şedea va fi necurat, ca în timpul perioadei ei.

²⁷ Şi oricine se atinge de acele lucruri va fi necurat; să-şi spele hainele şi să se scalde în apă, şi să fie necurat până seara.

²⁸ Dar când se curăţeşte de scurgerea ei, să numere şapte zile şi după aceea va fi curată.

²⁹ Şi a opta zi, să ia două turturele sau doi pui de porumbel şi să-i aducă la preot, la uşa cortului întâlnirii.

³⁰ Şi preotul să aducă unul ca jertfă pentru păcat şi altul ca ardere-de-tot; şi preotul să facă ispăşire pentru ea înaintea Domnului, pentru scurgerile ei necurate.

³¹ Aşa să despărţiţi pe copiii lui Israel de necurăţiile lor, ca să nu moară din cauza necurăţiilor lor, prin faptul că-Mi pângăresc cortul Meu care este în mijlocul lor.

³² Aceasta este legea pentru cel ce are o scurgere şi pentru cel din care se scurge sămânţa, şi prin aceasta devine necurat,

³³ şi pentru femeia care este bolnavă din cauza perioadei ei, şi pentru cel ce are o scurgere, fie bărbat, fie femeie, sau pentru un bărbat care se culcă cu o femeie necurată.

16

¹ Şi Domnul a vorbit lui Moise după moartea celor doi fii ai lui Aaron, când s-au apropiat de Domnul şi au murit.

² Şi Domnul a zis lui Moise: Vorbeşte fratelui tău Aaron şi spune-i să nu intre oricând în sanctuar, dincolo de perdea, înaintea capacului ispăşirii care este pe chivot, ca să nu moară; pentru că Eu Mă voi arăta în nor deasupra capacului ispăşirii.

³ Cu acestea să intre Aaron în sanctuar: cu un viţel pentru jertfa pentru păcat şi un berbec pentru arderea-de-tot.

⁴ Să se îmbrace cu tunica sfinţită de in şi să-şi pună pe trup pantalonii de in; să se încingă cu brâul de in şi să-şi acopere capul cu tiara de in; acestea sunt veşmintele sfinte. El le va îmbrăca după ce îşi va spăla trupul în apă.

⁵ Şi să ia, de la adunarea copiilor lui Israel, doi ţapi pentru jertfa pentru păcat şi un berbec pentru arderea-de-tot.

⁶ Aaron să aducă viţelul jertfei pentru păcat, care este pentru el, şi să facă ispăşire pentru el şi pentru casa lui.

⁷ Şi să ia cei doi ţapi şi să-i prezinte înaintea Domnului, la uşa cortului întâlnirii.

⁸ Şi Aaron să tragă la sorţi pentru cei doi ţapi: un sorţ pentru Domnul şi celălalt sorţ pentru ţapul ispăşitor {Sau ţapul de alungat sau ţapul cu numele Azazel. La fel şi în versetul 10.}.

⁹ Şi Aaron să ia ţapul, pe care a căzut sorţul Domnului, şi să-l aducă jertfă pentru păcat.

¹⁰ Dar ţapul pe care a căzut sorţul pentru ţapul ispăşitor, să fie prezentat viu înaintea Domnului, ca să se facă ispăşire peste el şi să i se dea drumul în deşert ca ţap ispăşitor.

¹¹ Aaron să aducă viţelul jertfei pentru păcat, care este pentru el, şi să facă ispăşire pentru el şi pentru casa lui. Şi să înjunghie viţelul jertfei pentru păcat care este pentru el.

¹² Şi să ia o cădelniţă plină cu cărbuni aprinşi de pe altarul dinaintea Domnului şi doi pumni de tămâie aromată pisată mărunt; pe acestea să le ducă dincolo de perdea.

¹³ Şi să pună tămâia pe focul dinaintea Domnului, pentru ca norul de fum al tămâiei să acopere capacul ispăşirii, care este pe chivotul Mărturiei, ca să nu moară.

¹⁴ Şi să mai ia din sângele viţelului şi să stropească cu degetul pe partea dinainte a capacului ispăşirii, spre est; să stropească din sânge de şapte ori şi înaintea capacului ispăşirii.

¹⁵ Şi să înjunghie ţapul adus ca jertfă pentru păcat, care este pentru popor, şi să-i ducă sângele dincolo de perdea. Şi cu sângele acesta să facă întocmai cum a făcut cu sângele viţelului: să-l stropească pe capacul ispăşirii şi înaintea capacului ispăşirii.

¹⁶ Astfel să facă ispăşire pentru sanctuar, din cauza necurăţiilor copiilor lui Israel şi din cauza nedreptăţilor, şi pentru toate păcatele lor. Să facă la fel pentru cortul întâlnirii, care rămâne cu ei, în mijlocul necurăţiei lor.

¹⁷ Şi când se va duce să facă ispăşire în sanctuar, să nu fie nimeni în cortul întâlnirii, până va ieşi el, ca să poată face ispăşire pentru el însuşi şi pentru casa lui şi pentru toată adunarea lui Israel.

¹⁸ După ce va ieşi, să se ducă la altarul care este înaintea Domnului şi să facă ispăşire pentru altar; şi să ia din sângele viţelului şi din sângele ţapului şi să-l pună pe coarnele altarului de jur împrejur.

¹⁹ Şi să stropească pe altar din sânge cu degetul lui de şapte ori şi astfel să-l cureţe şi să-l sfinţească de necurăţiile copiilor lui Israel.

²⁰ Când va termina de făcut ispăşirea pentru sanctuar, pentru cortul întâlnirii şi pentru altar, să aducă ţapul cel viu.

²¹ Şi Aaron să-şi pună amândouă mâinile pe capul ţapului celui viu, să mărturisească peste el toate fărădelegile copiilor lui Israel şi toate călcările lor de lege, în ce priveşte toate păcatele lor; să le pună pe capul ţapului şi să-l alunge în deşert, printr-un om însărcinat cu aceasta,

²² Şi ţapul acela va lua asupra lui toate fărădelegile lor şi le va duce într-un ţinut nelocuit; să i se dea drumul ţapului în deşert.

²³ Aaron să intre în cortul întâlnirii, să se dezbrace de veşmintele sale de in, pe care le îmbrăcase la intrarea în sanctuar, şi să le lase acolo.

²⁴ Şi să-şi spele trupul cu apă într-un loc sfânt şi să se îmbrace cu hainele sale; apoi să iasă afară şi să aducă arderea-de-tot a lui şi arderea-de-tot a poporului, şi să facă ispăşire pentru el şi pentru popor.

²⁵ Şi grăsimea jertfei pentru păcat s-o ardă pe altar.

²⁶ Şi cel ce va alunga ţapul ispăşirii să-şi spele hainele şi să-şi scalde trupul în apă şi după aceea poate să intre în tabără.

²⁷ Dar viţelul jertfei pentru păcat şi ţapul jertfei pentru păcat, al căror sânge a fost adus în sanctuar pentru facerea ispăşirii, să se scoată afară din tabără şi să li se ardă în foc pieile, carnea şi baliga.

²⁸ Cel ce le va arde să-şi spele hainele şi să-şi scalde trupul în apă; după aceea poate să intre în tabără.

²⁹ Aceasta să vă fie o lege veşnică: în luna a şaptea, în a zecea zi a lunii, să vă umiliţi sufletele şi să nu faceţi nici o lucrare, nici băştinaşul, nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru;

³⁰ căci în ziua aceasta preotul va face ispăşire pentru voi, ca să vă curăţaţi; veţi fi curaţi de toate păcatele voastre înaintea Domnului.

³¹ Acesta să fie pentru voi un Sabat de odihnă, în care să vă umiliţi sufletele. Aceasta să fie o lege veşnică.

³² Ispăşirea să fie făcută de preotul care este uns şi consacrat, ca să fie preot în locul tatălui său, după ce va îmbrăca veşmintele de in, veşmintele sfinte.

³³ Să facă ispăşire pentru locul preasfânt, să facă ispăşire pentru cortul întâlnirii şi pentru altar şi să facă ispăşire pentru preoţi şi pentru tot poporul adunării.

³⁴ Aceasta să fie pentru voi o lege veşnică: o dată pe an să se facă ispăşire pentru copiii lui Israel, pentru toate păcatele lor. Şi Aaron a făcut întocmai cum poruncise Domnul lui Moise.

17

¹ Şi Domnul a vorbit lui Moise, zicând:

² Vorbeşte lui Aaron şi copiilor lui Israel şi spune-le: Iată ce a poruncit Domnul, zicând:

³ Orice om din casa lui Israel care înjunghie în tabără sau afară din tabără un bou sau un miel sau o capră

⁴ şi nu-l va aduce la uşa cortului întâlnirii, ca să-l prezinte ca un dar Domnului, înaintea cortului Domnului, sângele acesta va fi pus în socoteala omului aceluia. A vărsat sânge şi omul acela va fi nimicit din mijlocul poporului său.

⁵ Aceasta este pentru ca toţi copiii lui Israel să-şi aducă jertfele, pe care le jertfesc ei pe câmp înaintea Domnului, la uşa cortului întâlnirii, la preot, şi să le jertfească Domnului ca jertfe de mulţumire.

⁶ Şi preotul să stropească sângele pe altarul Domnului, la uşa cortului întâlnirii, şi să ardă grăsimea care va fi de un miros plăcut Domnului.

⁷ Şi ei să nu-şi mai aducă jertfele lor la demoni, cu care au trăit în desfrânare. Aceasta va fi o lege veşnică pentru ei de-a lungul generaţiilor lor.

⁸ Şi să le spui: Orice om din casa lui Israel sau dintre străinii care locuiesc între voi, care aduce o ardere-de-tot sau o altă jertfă,

⁹ şi n-o aduce la uşa cortului întâlnirii, ca s-o aducă jertfă Domnului, omul acela va fi nimicit din mijlocul poporului său.

¹⁰ Şi împotriva oricărui om din casa lui Israel sau dintre străinii care locuiesc în mijlocul lor, care va mânca sânge de orice fel, Eu Îmi voi întoarce faţa împotriva celui ce a mâncat sânge şi-l voi nimici din mijlocul poporului său.

¹¹ Căci viaţa {Sau sufletul} trupului este în sânge şi vi l-am dat ca să-l puneţi pe altar, ca să facă ispăşire pentru sufletele voastre; căci sângele face ispăşire pentru suflet.

¹² De aceea am zis copiilor lui Israel: Nimeni dintre voi să nu mănânce sânge, şi nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru să nu mănânce sânge.

¹³ Dacă vreunul din copiii lui Israel sau din străinii care locuiesc în mijlocul lor vânează un animal sălbatic sau o pasăre care se poate mânca, să-i verse sângele şi să-l acopere cu ţărână;

¹⁴ căci viaţa oricărui trup stă în sângele lui. Sângele trupului susţine viaţa lui. De aceea am zis copiilor lui Israel: Să nu mâncaţi sângele nici unui trup, căci viaţa oricărui trup este în sângele lui. Oricine va mânca din el va fi nimicit.

¹⁵ Şi orice om, fie băştinaş, fie străin, care va mânca dintr-un animal sălbatic mort sau sfâşiat, să-şi spele hainele şi să se scalde în apă, şi să fie necurat până seara; apoi va fi curat.

¹⁶ Dar dacă nu-şi spală hainele sau nu-şi spală trupul, îşi va purta fărădelegea lui.

18

¹ Domnul a vorbit lui Moise, zicând:

² Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.

³ Să nu faceţi ce se face în ţara Egiptului, unde aţi locuit, şi să nu faceţi ce se face în ţara Canaanului, în care vă aduc: să nu umblaţi după legile lor.

⁴ Să împliniţi judecăţile Mele şi să păziţi legile Mele, să umblaţi în ele: Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.

⁵ Păziţi deci legile Mele şi judecăţile Mele, pe care dacă omul le face, va trăi prin ele: Eu sunt Domnul.

⁶ Nici unul din voi să nu se apropie de ruda lui de sânge, ca să-i descopere goliciunea: Eu sunt Domnul.

⁷ Să nu descoperi goliciunea tatălui tău, nici goliciunea mamei tale. Ea este mama ta: să nu-i descoperi goliciunea,

⁸ Să nu descoperi goliciunea soţiei tatălui tău; este goliciunea tatălui tău.

⁹ Să nu descoperi goliciunea surorii tale, fiica tatălui tău sau fiica mamei tale, fie ea născută în casă sau departe de casă.

¹⁰ Să nu descoperi goliciunea fiicei fiului tău sau a fiicei fiicei tale, căci este goliciunea ta.

¹¹ Să nu descoperi goliciunea fiicei soţiei tatălui tău, născută din tatăl tău: ea este sora ta.

¹² Să nu descoperi goliciunea surorii tatălui tău: ea este rudă apropiată cu tatăl tău.

¹³ Să nu descoperi goliciunea surorii mamei tale: ea este rudă apropiată cu mama ta.

¹⁴ Să nu descoperi goliciunea fratelui tatălui tău. Să nu te apropii de soţia lui: ea este mătuşa ta.

¹⁵ Să nu descoperi goliciunea nurorii tale. Ea este soţia fiului tău: să nu-i descoperi goliciunea.

¹⁶ Să nu descoperi goliciunea soţiei fratelui tău: este goliciunea fratelui tău.

¹⁷ Să nu descoperi goliciunea unei femei şi a fiicei ei, nici să nu iei pe fiica fiului ei sau pe fiica fiicei ei, ca să le descoperi goliciunea; ei sunt rude apropiate: este o ticăloşie.

¹⁸ Şi să nu iei de soţie pe sora soţiei tale, ca rivală cât timp cealaltă este în viaţă, ca să-i descoperi goliciunea alături de soţia ta.

¹⁹ Să nu te apropii de o femeie, ca să-i descoperi goliciunea, în timpul perioadei ei de necurăţie.

²⁰ Şi să nu te împreunezi cu soţia aproapelui tău, ca să te pângăreşti cu ea.

²¹ Şi să nu dai pe nici unul din sămânţa ta, ca să fie adus jertfă lui Moloh, nici să nu pângăreşti Numele Dumnezeului tău: Eu sunt Domnul.

²² Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o femeie: este o urâciune.

²³ Să nu te culci cu un animal, ca să te întinezi cu el. Femeia să nu se apropie de un animal, ca să se culce cu el: este o perversiune.

²⁴ Să nu vă pângăriţi cu nici unul din aceste lucruri, căci prin toate aceste lucruri s-au pângărit naţiunile pe care le voi alunga dinaintea voastră.

²⁵ Pentru că ţara a fost pângărită prin ele, de aceea Eu trimit peste ea pedeapsa fărădelegii ei, aşa că ţara însăşi va vărsa pe locuitorii ei din ea.

²⁶ Păziţi deci legile şi judecăţile Mele şi nu faceţi nici una din aceste urâciuni, nici băştinaşul, nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru;

²⁷ (căci toate aceste urâciuni le-au făcut oamenii din ţara aceasta, care au fost înaintea voastră şi astfel ţara a devenit pângărită);

²⁸ ca nu cumva ţara să vă verse şi pe voi din ea, dacă o pângăriţi, cum a vărsat pe naţiunile care au fost înaintea voastră.

²⁹ Pentru că oricine va face vreuna din aceste urâciuni, sufletele acelea vor fi nimicite din mijlocul poporului lor.

³⁰ Aşadar, păziţi poruncile Mele, ca să nu faceţi nici unul din obiceiurile acestea urâcioase, care au fost comise înaintea voastră, şi ca să nu vă pângăriţi prin ele: Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.

19

¹ Domnul a vorbit lui Moise, zicând:

² Vorbeşte întregii adunării a copiilor lui Israel şi spune-le: Fiţi sfinţi, căci Eu, Domnul, Dumnezeul vostru, sunt sfânt.

³ Fiecare să cinstească pe mama sa şi pe tatăl său şi să păzească Sabatele Mele: Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.

⁴ Să nu vă întoarceţi spre idoli şi să nu vă faceţi dumnezei turnaţi. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.

⁵ Şi când veţi aduce Domnului o jertfă de mulţumire, s-o aduceţi aşa ca să fie primită.

⁶ Jertfa să fie mâncată în ziua când o veţi aduce sau a doua zi, dar ce rămâne până a treia zi să fie ars în foc.

⁷ Dacă se mănâncă din ea a treia zi, este o urâciune: jertfa nu va fi primită.

⁸ Şi oricine mănâncă din ea, îşi va purta fărădelegea, pentru că a pângărit lucrul sfânt al Domnului; şi sufletul acela va fi nimicit din mijlocul poporului său.

⁹ Şi când vei secera semănăturile pământului vostru, să laşi nesecerate colţurile câmpului tău şi să nu strângi spicele căzute de pe urma secerişului tău.

¹⁰ Şi să nu culegi strugurii rămaşi în via ta, nici să nu strângi rodul căzut al viei tale; să-i laşi pentru cel sărac şi pentru străin: Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.

¹¹ Să nu furaţi şi să nu minţiţi, nici să nu vă înşelaţi unul pe altul.

¹² Şi să nu juraţi strâmb pe Numele Meu, ca astfel să profanaţi Numele Dumnezeului vostru: Eu sunt Domnul.

¹³ Să nu asupreşti pe aproapele tău, nici să nu-l jefuieşti: plata celui tocmit să nu rămână peste noapte la tine până dimineaţa.

¹⁴ Să nu vorbeşti de rău pe cel surd, nici să nu pui înaintea unui orb vreo piedică, ci teme-te de Dumnezeul tău: Eu sunt Domnul.

¹⁵ Să nu faceţi nedreptate la judecată: să nu cauţi la faţa celui sărac, nici să nu favorizezi pe cel mare, ci să judeci pe aproapele tău după dreptate.

¹⁶ Să nu umbli cu bârfe în sus şi în jos în poporul tău şi să nu te ridici împotriva vieţii aproapelui tău: Eu sunt Domnul.

¹⁷ Să nu urăşti pe fratele tău în inima ta; poţi să mustri pe aproapele tău, dar să nu te încarci cu un păcat din cauza lui.

¹⁸ Să nu te răzbuni, nici să nu ţii necaz pe copiii poporului tău, ci să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi: Eu sunt Domnul.

¹⁹ Să păziţi legile Mele. Să nu laşi vitele tale din două soiuri să se împerecheze; să nu semeni în ogorul tău două soiuri deosebite de sămânţă, nici să nu porţi pe tine o haină ţesută din două feluri de fire.

²⁰ Când un om se culcă cu o femeie care este sclavă logodită cu un bărbat, dar care n-a fost deloc răscumpărată, nici nu i s-a dat libertate, să fie pedepsiţi amândoi; să nu fie pedepsiţi cu moartea, pentru că ea nu era liberă.

²¹ Şi el să aducă Domnului jertfa lui pentru vină, la uşa cortului întâlnirii, un berbec ca jertfă pentru vină.

²² Şi preotul să facă ispăşire pentru el, înaintea Domnului, pentru păcatul pe care l-a făcut, cu berbecul adus ca jertfă pentru vină; şi păcatul pe care l-a făcut îi va fi iertat.

²³ Şi când veţi intra în ţară şi veţi sădi tot felul de pomi roditori, să socotiţi roadele lor ca necircumcise; timp de trei ani să fie necircumcise pentru voi; să nu mâncaţi din ele.

²⁴ Dar în al patrulea an, toate roadele lor să fie sfinte, o jertfă de laudă Domnului.

²⁵ Şi în al cincilea an să mâncaţi roadele lor, ca roadele lor să vi se poată înmulţi: Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.

²⁶ Să nu mâncaţi nimic cu sânge, nici să nu practicaţi vrăjitoria şi ghicirea.

²⁷ Să nu vă tăiaţi rotund marginile părului capului vostru, nici să nu vă stricaţi colţurile bărbii voastre.

²⁸ Să nu vă faceţi tăieturi în carne pentru un mort, nici să nu vă tatuaţi vreun semn pe voi: Eu sunt Domnul.

²⁹ Să nu-ţi profanezi fiica, dând-o să fie prostituată, pentru ca nu cumva ţara să ajungă un loc de prostituţie şi să se umple de desfrânare.

³⁰ Să ţineţi Sabatele Mele şi să cinstiţi sanctuarul Meu: Eu sunt Domnul.

³¹ Să nu vă duceţi la cei ce cheamă duhurile morţilor, nici pe vrăjitori să nu-i întrebaţi, ca să nu vă întinaţi cu ei: Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.

³² Să te ridici înaintea părului cărunt şi să cinsteşti pe omul bătrân. Să te temi de Dumnezeul tău: Eu sunt Domnul.

³³ Dacă un străin vine să locuiască împreună cu voi în ţara voastră, să nu-l asupriţi.

³⁴ Să vă purtaţi cu străinul care locuieşte între voi ca şi cu unul născut în mijlocul vostru; să-l iubiţi ca pe voi înşivă, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului: Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.

³⁵ Să nu faceţi nedreptate în judecată, în măsurarea lungimii, în măsurarea greutăţii sau în măsurarea volumului.

³⁶ Să aveţi balanţe drepte, greutăţi drepte, efe drepte şi hine drepte: Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care v-am scos din ţara Egiptului.

³⁷ De aceea, să păziţi toate legile Mele şi toate poruncile Mele, şi să le împliniţi: Eu sunt Domnul.

20

¹ Şi Domnul a vorbit lui Moise, zicând:

² Să mai spui copiilor lui Israel: Dacă un om dintre copiii lui Israel sau dintre străinii care locuiesc în Israel dă lui Moloh pe unul din copiii lui, să fie pedepsit negreşit cu moartea: poporul din ţară să-l ucidă cu pietre.

³ Şi Eu Îmi voi întoarce Faţa împotriva omului aceluia şi-l voi nimici din mijlocul poporului său, pentru că a dat lui Moloh pe unul din copiii săi, ca să pângărească locaşul Meu cel sfânt şi să profaneze Numele Meu cel sfânt.

⁴ Dacă poporul ţării va închide ochii faţă de omul acela, când va da pe copilul său lui Moloh, şi nu-l va omorî,

⁵ Eu Însumi Îmi voi întoarce Faţa împotriva omului aceluia, şi împotriva familiei lui, şi-l voi nimici din mijlocul poporului lui, pe el şi pe toţi cei care se vor desfrâna cu Moloh.

⁶ Cât despre omul {literal este sufletul} care se duce la cei ce cheamă morţii şi la ghicitori, ca să se desfrâneze cu ei, Îmi voi întoarce Faţa împotriva omului aceluia şi-l voi nimici din mijlocul poporului lui.

⁷ Voi deci sfinţiţi-vă şi fiţi sfinţi, căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.

⁸ Să păziţi legile Mele şi să le împliniţi: Eu sunt Domnul care vă sfinţesc.

⁹ Dacă un om oarecare blestemă pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit negreşit cu moartea; a blestemat pe tatăl său sau pe mama sa: sângele lui să cadă asupra lui.

¹⁰ Omul care comite adulter cu o femeie căsătorită, unul care comite adulter cu soţia aproapelui său, omul acela adulter şi femeia aceea adulteră să fie negreşit pedepsiţi cu moartea.

¹¹ Omul care se culcă cu soţia tatălui său şi descoperă astfel goliciunea tatălui său, amândoi să fie pedepsiţi cu moartea; sângele lor să cadă asupra lor.

¹² Dacă un om se culcă cu nora sa, amândoi să fie pedepsiţi cu moartea; au făcut o amestecătură de sânge: sângele lor să cadă asupra lor.

¹³ Dacă un bărbat se culcă cu un bărbat cum se culcă cu o femeie, amândoi au comis o urâciune; să fie pedepsiţi cu moartea: sângele lor să cadă asupra lor.

¹⁴ Dacă un bărbat ia de soţie pe o femeie şi cu ea şi pe mama ei, este o nelegiuire: să-i ardă în foc şi pe el şi pe ele, ca să nu fie nelegiuire între voi.

¹⁵ Dacă un bărbat se culcă cu un animal, acela să fie pedepsit cu moartea; şi să omorâţi animalul.

¹⁶ Dacă o femeie se apropie de un animal, ca să se împreuneze cu el, să ucizi şi pe femeie şi pe vită: sângele lor să cadă asupra lor.

¹⁷ Dacă un bărbat ia pe sora sa, pe fiica tatălui său sau pe fiica mamei sale, şi îi vede goliciunea ei şi ea îi vede goliciunea lui, este o mare ruşine; să fie nimiciţi amândoi sub ochii copiilor poporului lor; el a descoperit goliciunea surorii lui: îşi va lua pedeapsa pentru păcatul lui.

¹⁸ Dacă un bărbat se culcă cu o femeie care este în perioada ei din fiecare lună şi-i descoperă goliciunea, el a dezvelit scurgerea ei, iar ea şi-a descoperit scurgerea sângelui ei: amândoi să fie nimiciţi din mijlocul poporului lor.

¹⁹ Să nu descoperi goliciunea surorii mamei tale, nici a surorii tatălui tău, căci înseamnă să descoperi pe ruda ta apropiată: amândoi îşi vor purta nelegiuirea.

²⁰ Dacă un bărbat se culcă cu soţia unchiului său, acela a descoperit goliciunea unchiului său; îşi vor purta păcatul. Vor muri fără copii.

²¹ Dacă un bărbat ia pe soţia fratelui său, este un lucru necurat; a descoperit goliciunea fratelui său: vor fi fără copii.

²² Să păziţi toate legile Mele şi toate poruncile Mele şi să le împliniţi, ca să nu vă verse ţara în care vă duc ca să locuiţi.

²³ Şi să nu umblaţi după obiceiurile poporului pe care îl voi alunga dinaintea voastră, căci ci au făcut toate aceste lucruri şi de aceea i-am urât.

²⁴ V-am spus: Voi le veţi moşteni pământul şi Eu Însumi vi-l voi da în stăpânire: o ţară în care curge lapte şi miere. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care v-am pus deoparte dintre alte popoare.

²⁵ De aceea, voi să faceţi deosebire între animalele curate şi cele necurate şi între păsările curate şi cele necurate; şi să nu vă pângăriţi sufletele mâncând animale sau păsări sau orice vietate care se târăşte pe pământ, pe care le-am separat de voi ca necurate.

²⁶ Şi voi să-Mi fiţi sfinţi, căci Eu, Domnul, sunt sfânt; Eu v-am pus deoparte dintre popoare, ca Să fiţi ai Mei.

²⁷ Bărbatul sau femeia care cheamă duhul unui mort sau ghiceşte, să fie pedepsiţi cu moartea; să-i ucideţi cu pietre: sângele lor să cadă asupra lor.

21

¹ Şi Domnul a zis lui Moise: Vorbeşte preoţilor, fiilor lui Aaron şi spune-le: Nimeni să nu se pângărească pentru un mort din poporul său,

² afară numai pentru rudele lui cele mai apropiate: pentru mama lui, pentru tatăl lui, pentru fiul lui, pentru fiica lui şi pentru fratele lui,

³ şi pentru sora lui care este fecioară, care stă lângă el şi nu are soţ; pentru ea se poate pângări.

⁴ Dar să nu se pângărească fiind o rudă prin căsătorie în poporul său, profanându-se singur.

⁵ Pentru mort să nu se radă în cap, nici să nu-şi radă colţurile bărbii, nici să nu-şi facă tăieturi în carne.

⁶ Ei să fie sfinţi pentru Dumnezeul lor şi să nu pângărească Numele Dumnezeului lor, căci ei aduc Domnului jertfele mistuite de foc, pâinea Dumnezeului lor; de aceea să fie sfinţi.

⁷ Să nu-şi ia ca soţie o femeie prostituată sau necinstită, nici cu o femeie divorţată de bărbat; căci el este sfânt pentru Dumnezeul lui.

⁸ Să-l sfinţeşti deci; căci el aduce pâinea Dumnezeului tău; el să fie sfânt pentru tine; căci Eu Domnul, care te sfinţesc, sunt sfânt.

⁹ Dacă fiica unui preot se pângăreşte prin prostituţie, pângăreşte pe tatăl ei: să fie arsă în foc.

¹⁰ Şi preotul care este mare preot între fraţii lui, pe capul căruia a fost turnat untdelemnul pentru ungere şi care a fost sfinţit şi îmbrăcat în veşminte sfinte, să nu-şi descopere capul şi să nu-şi sfâşie veşmintele.

¹¹ Şi să nu intre la nici un mort şi să nu se pângărească nici pentru tatăl său însuşi sau pentru mama sa.

¹² Să nu iasă din sanctuar şi să nu pângărească sanctuarul Dumnezeului său; căci sfinţirea untdelemnului pentru ungerea Dumnezeului său este peste el: Eu sunt Domnul.

¹³ Şi femeia pe care o va lua el de soţie să fie fecioară.

¹⁴ Să nu ia o văduvă, nici o femeie divorţată, nici o femeie necinstită, nici o prostituată; pe acestea să nu le ia de soţie, ci el să ia de soţie pe o femeie fecioară din poporul său;

¹⁵ ca să nu-şi pângărească sămânţa în poporul său: căci Eu sunt Domnul care-l sfinţesc.

¹⁶ Şi Domnul a vorbit lui Moise, zicând:

¹⁷ Vorbeşte-i lui Aaron şi spune-i: Nici un om din sămânţa ta, de-a lungul generaţiilor lor, care va avea un defect trupesc să nu se apropie, ca să aducă pâinea Dumnezeului lui.

¹⁸ Căci nici un om care va avea un defect nu se va apropia: nici un orb, sau un şchiop sau cel care are nasul turtit sau cu vreun membru deformat,

¹⁹ nici un om cu piciorul rupt sau cu mâna ruptă;

²⁰ nici un om cocoşat sau pitic, sau un om care are un defect la ochi sau eczemă sau scabie sau care este eunuc.

²¹ Nici un bărbat dintre urmaşii preotului Aaron, care va avea vreun defect, să nu se apropie, ca să aducă jertfe mistuite de foc; are un defect trupesc: să nu se apropie ca să aducă pâinea Dumnezeului său.

²² Poate să mănânce pâinea Dumnezeului său, fie cea preasfântă, fie cea sfântă,

²³ numai să nu se ducă la perdeaua dinăuntru şi să nu se apropie de altar, pentru că are un defect; să nu pângărească sanctuarele Mele, căci Eu sunt Domnul care îl sfinţesc.

²⁴ Şi Moise a spus lucrurile acestea lui Aaron şi fiilor lui şi tuturor copiilor lui Israel.

22

¹ Şi Domnul a vorbit lui Moise, zicând:

² Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui să se separe de lucrurile sfinte ale fiilor lui Israel, pe care le-au sfinţit pentru Mine, ca să nu-Mi pângărească Numele Meu cel sfânt: Eu sunt Domnul.

³ Spune-le: Orice om dintre toţi urmaşii voştri, de-a lungul generaţiilor voastre, care, în timp ce este necurat, se va apropia de lucrurile sfinte pe care le închină Domnului copiii lui Israel, omul acela va fi nimicit dinaintea Mea: Eu sunt Domnul.

⁴ Orice om din urmaşii lui Aaron care este lepros sau are o scurgere să nu mănânce din lucrurile sfinte până este curat. Şi dacă un om se atinge de ceva care este făcut necurat de un cadavru, sau dacă un om are o scurgere de sămânţă,

⁵ sau dacă un om se atinge de vreo târâtoare, prin care se face necurat, sau se atinge de un om prin care se face necurat, oricare ar fi necurăţia acelui om,

⁶ omul care se atinge de oricare din aceste lucruri va fi necurat până seara şi nu va mânca din lucrurile sfinte, decât după ce îşi va spăla trupul în apă.

⁷ Dar când va apune soarele, va fi curat şi după aceea va mânca din lucrurile sfinte, căci este pâinea lui.

⁸ Să nu mănânce dintr-un animal mort sau sfâşiat de fiare, ca să nu se pângărească prin el: Eu sunt Domnul.

⁹ Să păzească cerinţele Mele, ca să nu poarte păcatul pentru ele şi să moară, pentru că le-au pângărit: Eu sunt Domnul care îi sfinţesc.

¹⁰ Nici un străin să nu mănânce din lucrurile sfinte; oaspetele preotului sau slujitorul tocmit să nu mănânce din lucrurile sfinte.

¹¹ Dar dacă preotul cumpără un om cu bani, acela să mănânce din ele; şi cei născuţi în casa lui să mănânce din pâinea lui.

¹² Dar dacă fiica preotului este căsătorită cu un străin, ea să nu mănânce din lucrurile sfinte aduse ca jertfe prin ridicare.

¹³ Dar dacă fiica preotului ajunge văduvă sau divorţată, dacă nu va avea copii şi dacă se va întoarce la casa tatălui ei, ca în tinereţea ei, va putea să mănânce din pâinea tatălui ei; dar nici un străin să nu mănânce din ea.

¹⁴ Dar dacă un om mănâncă dintr-un lucru sfânt fără să ştie, să reînnoiască lucrul sfânt şi să-l dea preotului adăugând la el încă o cincime.

¹⁵ Preoţii să nu pângărească lucrurile sfinte ale copiilor lui Israel, pe care aceştia le aduc Domnului

¹⁶ şi astfel să poarte asupra lor vina păcatului de care se fac vinovaţi, mâncând din lucrurile lor sfinte: căci Eu sunt Domnul care îi sfinţesc.

¹⁷ Şi Domnul a vorbit lui Moise, zicând:

¹⁸ Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui şi tuturor copiilor lui Israel şi spune-le: Orice om din casa lui Israel sau dintre străinii lui Israel, care va aduce o jertfă, fie pentru jurămintele lor, fie ca dar de bunăvoie, ca s-o prezinte Domnului ca ardere-de-tot,

¹⁹ să aducă de bunăvoie o parte bărbătească fără cusur din boi, miei sau capre.

²⁰ Să nu aduceţi nimic din ce are cusur, căci nu vă va fi primit.

²¹ Şi oricine aduce Domnului din boi sau din oi o jertfă de mulţumire, fie pentru împlinirea unui jurământ, fie ca dar de bunăvoie, animalul de jertfă trebuie să fie fără cusur, ca să fie primit; să nu aibă nici un cusur în el.

²² Să nu aduceţi nici una care este oarbă, slută sau ciuntită, care are bube, scabie sau eczemă; pe acestea să nu le aduceţi Domnului, nici să nu le aduceţi pe altar ca jertfă mistuită de foc înaintea Domnului.

²³ Ca dar de bunăvoie vei putea să jertfeşti un bou sau un miel cu un membru prea lung sau prea scurt, dar ca dar pentru jurământ nu va fi primit.

²⁴ Să nu aduceţi Domnului un animal cu membre zdrobite sau stricate sau smulse sau tăiate; să nu-l aduceţi ca jertfă în ţara voastră.

²⁵ Nici să nu primiţi din mâna unui străin vreunul din aceste animale, ca să-l jertfiţi ca mâncare Dumnezeului vostru; căci stricăciunea lor este în ele, au un cusur şi nu vor fi primite pentru voi.

²⁶ Şi Domnul a vorbit lui Moise, zicând:

²⁷ Viţelul, mielul sau iedul, după naştere, să mai rămână şapte zile cu mama sa, şi de la a opta zi înainte vor fi primite să fie aduse Domnului ca jertfe mistuite de foc.

²⁸ Dar vaca, oaia sau capra să nu le înjunghiaţi ca jertfă în aceeaşi zi cu fătul lor.

²⁹ Şi când veţi aduce Domnului o jertfă de mulţumire, s-o aduceţi aşa ca să fie primită.

³⁰ Să fie mâncată în aceeaşi zi, să nu lăsaţi nimic din ea până a doua zi dimineaţa: Eu sunt Domnul.

³¹ Să ţineţi poruncile Mele şi să le împliniţi: Eu sunt Domnul.

³² Să nu pângăriţi Numele Meu cel sfânt, ci să fiu sfinţit între copiii lui Israel: Eu sunt Domnul care vă sfinţesc

³³ şi care v-am scos din ţara Egiptului, ca să fiu Dumnezeul vostru: Eu sunt Domnul.

23

¹ Şi Domnul a vorbit lui Moise, zicând:

² Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: Iată sărbătorile Domnului, pe care le veţi vesti ca adunări sfinte – acestea sunt sărbătorile Mele:

³ Şase zile să lucraţi, dar a şaptea zi să fie Sabatul, ziua de odihnă, o adunare sfântă. Să nu faceţi nici o lucrare în timpul lui: este Sabatul Domnului, în toate locuinţele voastre.

⁴ Acestea sunt sărbătorile Domnului, adunări sfinte, pe care le veţi vesti la vremurile lor hotărâte.

⁵ În luna întâi, în a paisprezecea zi a lunii, între cele două seri, vor fi Pastele Domnului.

⁶ Şi în a cincisprezecea zi a lunii acesteia va fi Sărbătoarea Azimilor pentru Domnul: şapte zile să mâncaţi azimi.

⁷ În ziua întâi să aveţi o adunare sfântă; în ziua aceasta să nu faceţi nici o lucrare de servitor.

⁸ Dar timp de şapte zile să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc. În ziua a şaptea să fie o adunare sfântă; în ziua aceasta să nu faceţi nici o lucrare de servitor.

⁹ Şi Domnul a vorbit lui Moise, zicând:

¹⁰ Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: Când veţi intra în ţara pe care v-o dau şi când veţi secera semănăturile, să aduceţi preotului un snop din cele dintâi roade ale secerişului vostru.

¹¹ Şi el va legăna snopul într-o parte şi într-alta înaintea Domnului, ca să fie primit pentru voi: preotul îl va legăna a doua zi după Sabat.

¹² Şi în ziua când veţi legăna snopul, să aduceţi Domnului ca ardere-de-tot un miel de un an fără cusur.

¹³ Să adăugaţi la el două zecimi de efă din făină fină, frământată cu untdelemn, ca dar de mâncare mistuit de foc, de un miros plăcut Domnului; şi să aduceţi o jertfă de băutură de un sfert de hin de vin.

¹⁴ Şi să nu mâncaţi nici pâine, nici spice prăjite, nici spice verzi, până în ziua aceasta când veţi aduce un dar de mâncare Dumnezeului vostru. Aceasta este o lege veşnică pentru urmaşii voştri, în toate locurile unde veţi locui.

¹⁵ Din ziua de după Sabat, din ziua când aţi adus snopul ca să fie legănat, să număraţi şapte săptămâni întregi.

¹⁶ Să număraţi cincizeci de zile până în ziua care vine după al şaptelea Sabat şi atunci să aduceţi Domnului un dar nou de mâncare.

¹⁷ Din locuinţele voastre să aduceţi două pâini ca dar legănat, care să fie făcute cu două zecimi de efă din făină fină şi coapte cu aluat; acestea sunt cele dintâi roade pentru Domnul.

¹⁸ Pe lângă aceste pâini să aduceţi Domnului şi şapte miei de un an fără cusur, un viţel şi doi berbeci, care vor fi arderea-de-tot a Domnului, împreună cu darul lor de mâncare şi cu jertfele lor de băutură, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.

¹⁹ Să aduceţi şi un ţap ca jertfă pentru păcat şi doi miei de un an ca jertfă de mulţumire.

²⁰ Şi preotul să-i legene ca dar legănat înaintea Domnului, împreună cu pâinea celor dintâi roade şi cu cei doi miei: ele să fie închinate Domnului pentru preot.

²¹ În aceeaşi zi să vestiţi sărbătoarea şi să aveţi o adunare sfântă; atunci să nu faceţi nici o lucrare de servitor. Aceasta să fie o lege veşnică în toate locurile unde veţi locui de-a lungul generaţiilor voastre.

²² Când veţi secera semănăturile din ţara voastră, să nu seceri până la colţurile ogorului tău, nici să nu strângi spicele căzute din secerişul tău; pe acestea să le laşi săracului şi străinului: Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău.

²³ Şi Domnul a vorbit lui Moise, zicând:

²⁴ Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: În luna a şaptea, în cea dintâi zi a lunii, să aveţi un Sabat, o zi de odihnă, o aducere-aminte vestită cu sunet de trompete şi o adunare sfântă.

²⁵ Să nu faceţi nici o lucrare de servitor şi să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc.

²⁶ Şi Domnul a vorbit lui Moise, zicând:

²⁷ În ziua a zecea a acestei a şaptea luni va fi Ziua Ispăşirii; să fie pentru voi o adunare sfântă şi să vă umiliţi sufletele şi să aduceţi Domnului o jertfă mistuită de foc.

²⁸ Să nu faceţi nici o lucrare în ziua aceea, căci este Ziua Ispăşirii, ca să se facă ispăşire pentru voi înaintea Domnului Dumnezeului vostru.

²⁹ Orice suflet care nu se va umili în ziua aceea va fi nimicit din poporul lui.

³⁰ Şi orice suflet care va face vreo lucrare în ziua aceea, pe sufletul acela Îl voi nimici din mijlocul poporului său.

³¹ Să nu faceţi nici o lucrare. Aceasta este o lege veşnică în toate locurile unde veţi locui de-a lungul generaţiilor voastre.

³² Aceasta să fie pentru voi un Sabat de odihnă şi să vă umiliţi sufletele; din seara zilei a noua până în seara următoare, să ţineţi Sabatul vostru.

³³ Şi Domnul a vorbit lui Moise, zicând:

³⁴ Vorbeşte copiilor lui Israel, zicând: În a cincisprezecea zi a acestei a şaptea luni va fi Sărbătoarea Corturilor, în cinstea Domnului, timp de şapte zile.

³⁵ În ziua întâi să fie o adunare sfântă: să nu faceţi nici o lucrare de servitor în timpul ei.

³⁶ Timp de şapte zile să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc. A opta zi să aveţi o adunare sfântă şi să aduceţi Domnului o jertfă mistuită de foc; aceasta să fie o adunare sfântă: să nu faceţi nici o lucrare de servitor.

³⁷ Acestea sunt sărbătorile Domnului, pe care le veţi vesti ca adunări sfinte, ca să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc, arderi-de-tot şi daruri de mâncare, jertfe de vite şi jertfe de băutură, fiecare lucru la ziua hotărâtă,

³⁸ pe lângă Sabatele Domnului, pe lângă darurile voastre, pe lângă toate jurămintele voastre şi pe lângă toate darurile voastre de bunăvoie, pe care le aduceţi Domnului.

³⁹ În a cincisprezecea zi a lunii acesteia a şaptea, după ce veţi fi adunat roadele ţării, să sărbătoriţi sărbătoarea Domnului timp de şapte zile: ziua întâi să fie un Sabat de odihnă şi a opta zi să fie tot un Sabat de odihnă.

⁴⁰ În ziua întâi să luaţi fructe din pomii cei frumoşi, ramuri de palmieri, ramuri de copaci stufoşi şi de sălcii de râu, şi să vă bucuraţi înaintea Domnului Dumnezeului vostru timp de şapte zile.

⁴¹ Astfel să sărbătoriţi în fiecare an sărbătoarea aceasta pentru Domnul timp de şapte zile. Aceasta să fie o lege veşnică de-a lungul generaţiilor voastre: să o sărbătoriţi în luna a şaptea.

⁴² Şapte zile să locuiţi în corturi, toţi cei născuţi israeliţi să locuiască în corturi,

⁴³ ca generaţiile după voi să ştie că Eu am făcut pe copiii lui Israel să locuiască în corturi, după ce i-am scos din ţara Egiptului: Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.

⁴⁴ Aşa a declarat Moise copiilor lui Israel sărbătorile Domnului.

24

¹ Domnul a vorbit lui Moise, zicând:

² Porunceşte copiilor lui Israel să-ţi aducă untdelemn curat din măsline zdrobite pentru sfeşnic, ca să ţină lămpile aprinse neîncetat.

³ Aaron să-l pregătească dincoace de perdeaua Mărturiei, în cortul întâlnirii, ca să ardă neîncetat, de seara până dimineaţa, înaintea Domnului. Aceasta va fi o lege veşnică de-a lungul generaţiilor voastre.

⁴ Să aranjeze lămpile în sfeşnicul de aur curat, ca să ardă neîncetat înaintea Domnului.

⁵ Să iei făină fină şi să faci din ea douăsprezece turte: fiecare turtă să fie făcută din două zecimi de efă.

⁶ Să le aşezi pe două rânduri, câte şase pe fiecare rând, pe masa de aur curat, înaintea Domnului.

⁷ Şi peste fiecare rând să pui tămâie pură, care să fie pe pâine ca o aducere-aminte, o jertfă mistuită de foc înaintea Domnului.

⁸ În fiecare zi de Sabat el să aşeze aceste pâini înaintea Domnului neîncetat, fiind luate de la copiii lui Israel printr-un legământ veşnic.

⁹ Pâinile acestea să fie ale lui Aaron şi ale fiilor lui, şi să le mănânce într-un loc sfânt; căci ele sunt pentru ei un lucru preasfânt, cuvenite lor din darurile de mâncare mistuite de foc înaintea Domnului, printr-o lege veşnică.

¹⁰ Fiul unei femei israelite, al cărui tată era egiptean, a ieşit între copiii lui Israel; şi fiul femeii israelite s-a certat în tabără cu un bărbat israelit.

¹¹ Şi fiul femeii israelite a defăimat Numele Domnului şi a blestemat. L-au adus la Moise. (Numele mamei sale era Şelomit, fiica lui Dibri, din seminţia lui Dan.)

¹² Ei l-au pus în închisoare, până ce i se va hotărî pedeapsa după Cuvântul Domnului.

¹³ Şi Domnul a vorbit lui Moise, zicând:

¹⁴ Scoate afară din tabără pe cel ce a blestemat şi toţi cei ce l-au auzit să-şi pună mâinile pe capul lui, şi toată adunarea să-l ucidă cu pietre.

¹⁵ Şi să vorbeşti copiilor lui Israel, zicând: Oricine va blestema pe Dumnezeul lui, îşi va purta păcatul.

¹⁶ Şi cel ce va defăima Numele Domnului va fi pedepsit negreşit cu moartea, şi toată adunarea să-l ucidă cu pietre. Fie străin, fie băştinaş, când acesta defăimează Numele Domnului, să fie omorât.

¹⁷ Şi cine omoară pe un alt om, acela să fie pedepsit negreşit cu moartea.

¹⁸ Şi cine va omorî un animal să-l înlocuiască; animal pentru animal.

¹⁹ Şi dacă un om a rănit pe aproapele său, să i se facă aşa cum a făcut şi el;

²⁰ ruptură pentru ruptură, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte; să i se facă aceeaşi rană pe care a făcut-o el aproapelui său.

²¹ Cine deci va omorî un animal, să-l înlocuiască, dar cine va omorî un om să fie pedepsit cu moartea.

²² Să aveţi acelaşi fel de judecată atât pentru străin, cât şi pentru băştinaş, căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.

²³ Şi Moise a vorbit copiilor lui Israel şi ei au scos afară din tabără pe cel ce blestemase şi l-au ucis cu pietre. Astfel, copiii lui Israel au făcut întocmai cum poruncise Domnul lui Moise.

25

¹ Domnul a vorbit lui Moise pe Muntele Sinai, zicând:

² Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: Când veţi intra în ţara pe care v-o dau, pământul să se odihnească, să ţină un Sabat al Domnului.

³ Şase ani să-ţi semeni ogorul şi şase ani să-ţi cureţi via şi să-i strângi roadele,

⁴ dar anul al şaptelea să fie un Sabat de odihnă pentru pământ, un Sabat pentru Domnul. Să nu-ţi semeni ogorul, nici să nu-ţi cureţi via.

⁵ Să nu seceri ceea ce va creşte din grăunţele căzute de la seceriş, nici să nu culegi strugurii din via ta netăiată; acesta să fie un an de odihnă pentru pământ.

⁶ Şi roadele anului Sabatic ale pământului să vă servească vouă ca hrană; ţie, sclavului şi sclavei tale, celui tocmit de tine cu ziua şi străinului care locuieşte cu tine,

⁷ vitelor tale şi animalelor din ţara ta; tot ce va da pământul să servească de hrană.

⁸ Să numeri de asemenea şapte Sabate de ani, de şapte ori şapte ani, aşa că cele şapte Sabate de ani să-ţi facă patruzeci şi nouă de ani.

⁹ În ziua a zecea a lunii a şaptea să pui să sune trompeta de Jubileu; în Ziua Ispăşirii să sunaţi cu trompeta în toată ţara voastră.

¹⁰ În felul acesta să sfinţiţi anul al cincizecilea şi să proclamaţi în ţară libertate pentru toţi locuitorii ei: acesta să fie pentru voi un Jubileu; şi fiecare din voi să se întoarcă la proprietatea lui si fiecare din voi să se întoarcă la familia lui.

¹¹ Anul al cincizecilea să fie pentru voi Anul de Jubileu; atunci să nu semănaţi, să nu seceraţi ce vor aduce ogoarele de la ele şi să nu culegeţi via netăiată.

¹² Căci este Anul de Jubileu; să fie sfânt pentru voi. Sa mâncaţi ce vă vor da ogoarele.

¹³ În Anul de Jubileu, fiecare din voi să se întoarcă la proprietatea lui.

¹⁴ Dacă vindeţi ceva aproapelui vostru sau cumpăraţi ceva de la aproapele vostru, să nu vă nedreptăţiţi unul pe altul.

¹⁵ Să cumperi de la aproapele tău, socotind numărul de ani de la Anul de Jubileu şi el să-ţi vândă socotind anii de rod.

¹⁶ Cu cât vor fi mai mulţi ani, cu atât să ridici preţul, şi cu cat vor fi mai puţini ani, cu atât să-i scazi preţul; căci el îţi va vinde după numărul anilor de seceriş.

¹⁷ Să nu vă înşelaţi unul pe altul, ci să te temi de Dumnezeul tău: căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău.

¹⁸ Împliniţi legile Mele şi ţineţi judecăţile Mele, şi sa le faceţi; şi veţi locui în siguranţă ţară.

¹⁹ Ţara îşi va da roadele, veţi mânca din ele şi vă vei sătura, şi veţi locui în siguranţă în ea.

²⁰ Şi dacă veţi zice: Ce vom mânca în anul al şaptelea, fiindcă nu vom semăna şi nu vom strânge roadele?

²¹ Eu voi trimite peste voi binecuvântarea Mea în anul al şaselea şi pământul vă va da roade pentru trei ani.

²² Şi când veţi semăna în anul al optulea, veţi mânca încă din vechile roade până în anul al nouălea; până la noile roade veţi mânca tot din cele vechi.

²³ Pământurile să nu se vândă pentru totdeauna, căci pământul este al Meu, iar voi sunteţi ca nişte străini şi călători cu Mine.

²⁴ De aceea, pentru tot pământul pe care îl moşteniţi, să daţi dreptul de răscumpărare al pământului.

²⁵ Dacă fratele tău sărăceşte aşa că trebuie să vândă o bucată din pământul lui, cel ce are dreptul de răscumpărare, ruda lui cea mai apropiată, să vină şi să răscumpere ce a vândut fratele său.

²⁶ Şi dacă un om n-are pe nimeni care să aibă dreptul de răscumpărare, şi poate să-l răscumpere el însuşi,

²⁷ atunci el să socotească anii de la vânzare, să dea înapoi cumpărătorului ce este în plus şi să se întoarcă la proprietatea lui.

²⁸ Dar dacă n-are de-ajuns ca să-l răscumpere, ceea ce s-a vândut să rămână în mâinile cumpărătorului până în Anul de Jubileu. În Anul de Jubileu el să se întoarcă la proprietatea lui şi cumpărătorul să iasă din ea.

²⁹ Dacă un om vinde o casă de locuit într-o cetate înconjurată cu ziduri, el are drept să o răscumpere timp de un an după ce a vândut-o; dreptul lui de răscumpărător ţine un an.

³⁰ Dar dacă aceasta nu va fi răscumpărată pe durata unui an întreg, atunci casa din cetatea înconjurată cu ziduri va rămâne pentru totdeauna cumpărătorului în toate generaţiile lui; în Anul de Jubileu să nu iasă din ea.

³¹ Însă casele din sate care nu sunt înconjurate cu ziduri să fie socotite ca fonduri de pământ ale ţării; ele pot fi răscumpărate şi cumpărătorul va ieşi din ele în Anul de Jubileu.

³² Cât priveşte cetăţile leviţilor şi casele pe care le vor avea ei în aceste cetăţi, leviţii să aibă drept permanent de răscumpărare.

³³ Cine va cumpăra o casă de la leviţi, să iasă în Anul de Jubileu din casa vândută lui şi din cetatea în care o avea; căci casele din cetăţile leviţilor sunt proprietăţile lor în mijlocul copiilor lui Israel.

³⁴ Dar câmpiile din jurul cetăţilor lor nu se vor putea vinde, căci acestea sunt proprietăţile lor permanente.

³⁵ Şi dacă fratele tău sărăceşte şi ajunge sărac faţă de tine, atunci tu să-l ajuţi, fie că este străin, fie că este călător, ca să trăiască alături de tine.

³⁶ Să nu iei de la el nici dobândă, nici garanţie, ci să te temi de Dumnezeul tău, ca fratele tău să trăiască împreună cu tine.

³⁷ Să nu-i împrumuţi banii tăi cu dobândă şi să nu-i împrumuţi hrana ta pentru câştig.

³⁸ Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care v-am scos din ţara Egiptului, ca să vă dau ţara Canaanului şi să fiu Dumnezeul vostru.

³⁹ Dacă fratele tău sărăceşte şi se va vinde ţie, tu să nu-l pui să-ţi facă muncă de sclav,

⁴⁰ ci să stea la tine ca un om tocmit cu ziua, ca un călător, până în Anul de Jubileu.

⁴¹ Atunci să iasă de la tine, el şi copiii lui care vor fi cu el, şi să se întoarcă în familia lui şi la proprietatea strămoşilor lui.

⁴² Pentru că ei sunt slujitorii Mei, pe care i-am scos din ţara Egiptului; ei să nu fie vânduţi ca sclavi.

⁴³ Să nu-l stăpâneşti cu asprime, ci să te temi de Dumnezeul tău.

⁴⁴ Sclavul tău şi sclava ta, pe care doreşti să-i ai, să fie din naţiunile care vă înconjoară; de la ei să cumpăraţi sclavi şi sclave.

⁴⁵ Veţi putea să cumpăraţi şi dintre copiii străinilor care vor locui în mijlocul vostru şi din familiile lor care sunt cu voi, pe care le-au născut în ţara voastră; ei pot deveni proprietatea voastră.

⁴⁶ Îi puteţi lăsa moştenire copiilor voştri după voi, ca pe o proprietate; puteţi să-i ţineţi ca sclavi permanent. Dar cât priveşte pe fraţii voştri, copiii lui Israel, nimeni să nu stăpânească peste fratele său cu asprime.

⁴⁷ Dacă străinul sau călătorul de lângă tine se îmbogăţeşte şi fratele tău de lângă el sărăceşte şi se va vinde străinului care locuieşte cu tine, sau urmaşilor familiei străinului,

⁴⁸ acesta să fie răscumpărat îndată după ce s-a vândut. Unul din fraţii lui să-l răscumpere.

⁴⁹ Unchiul lui sau fiul unchiului lui poate să-l răscumpere, sau una din rudele lui apropiate poate să-l răscumpere; sau dacă are posibilităţi, să se răscumpere el singur.

⁵⁰ Să facă socoteala cu cumpărătorul său, din anul când s-a vândut până în Anul de Jubileu; preţul vânzării sale să se socotească după numărul anilor, care vor fi calculaţi ca timpul unui om tocmit pe bani.

⁵¹ Dacă mai sunt încă mulţi ani până la Anul de Jubileu, potrivit cu anii aceştia, va plăti preţul răscumpărării lui din banii cu care a fost cumpărat;

⁵² dar dacă mai rămân puţini ani până la Anul de Jubileu, el să facă socoteala şi după numărul anilor, să înapoieze preţul răscumpărării lui.

⁵³ Să se poarte cu el ca şi cu un om tocmit an de an; şi să nu-l trateze cu asprime înaintea ochilor tăi.

⁵⁴ Şi dacă nu este răscumpărat în nici unul din aceste feluri, să iasă de la el în Anul de Jubileu.

⁵⁵ Deoarece copiii lui Israel sunt robii Mei; ei sunt robii Mei pe care i-am scos din ţara Egiptului. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.

26

¹ Să nu vă faceţi idoli, să nu vă ridicaţi nici chip cioplit, nici stâlp de aducere-aminte; să nu vă puneţi în ţara voastră nici o piatră gravată cu chipuri, ca să vă proşterneţi înaintea ei; căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.

² Să ţineţi Sabatele Mele şi să cinstiţi locaşul Meu cel sfânt; Eu sunt Domnul.

³ Dacă veţi umbla în legile Mele şi dacă veţi ţine poruncile Mele şi le veţi împlini,

⁴ atunci vă voi da ploi la timp, pământul îşi va da rodul său şi pomii câmpului îşi vor produce rodul lor.

⁵ Şi treieratul vostru va ţine până la culesul viilor, şi culesul viilor va ţine până la semănătură. Veţi mânca pâine din belşug şi veţi locui în ţara voastră fără frică.

⁶ Voi da pace în ţară, ca voi să vă odihniţi, şi nimeni nu vă va înspăimânta. Voi face să piară din ţară animalele dăunătoare şi sabia nu va trece prin ţara voastră.

⁷ Veţi urmări pe duşmanii voştri şi ei vor cădea ucişi de sabie înaintea voastră.

⁸ Cinci dintre voi vor urmări o sută şi o sută dintre voi vor urmări zece mii în luptă şi duşmanii voştri vor cădea ucişi de sabie înaintea voastră.

⁹ Eu Mă voi întoarce spre voi, vă voi face să creşteţi şi să vă înmulţiţi, şi voi întări legământul Meu cu voi.

¹⁰ Veţi mânca din roadele cele vechi şi veţi scoate afară pe cele vechi, ca să faceţi loc celor noi.

¹¹ Îmi voi aşeza locuinţa în mijlocul vostru şi sufletul Meu nu vă va urî.

¹² Voi umbla în mijlocul vostru şi voi fi Dumnezeul vostru, şi voi veţi fi poporul Meu.

¹³ Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care v-am scos din ţara Egiptului, ca să nu mai fiţi sclavii lor; Eu am rupt legătura jugului vostru şi v-am făcut să umblaţi cu capul ridicat.

¹⁴ Dar dacă nu Mă ascultaţi şi nu împliniţi toate aceste porunci,

¹⁵ şi dacă veţi respinge legile Mele şi dacă sufletul vostru va dispreţui judecăţile Mele, aşa încât nu veţi împlini toate poruncile Mele şi astfel să rupeţi legământul Meu,

¹⁶ şi Eu, la rândul Meu, iată ce vă voi face: Voi trimite peste voi groaza, tuberculoza şi febra, care vor face să vi se stingă ochii şi să piară viaţa din voi. Sămânţa o veţi semăna în zadar, căci o vor mânca duşmanii voştri.

¹⁷ Şi Eu Îmi voi întoarce Faţa împotriva voastră şi veţi fi bătuţi înaintea duşmanilor voştri; cei ce vă urăsc vor domni peste voi şi voi veţi fugi când nimeni nu vă va urmări.

¹⁸ Şi dacă nici după toate acestea nu veţi asculta de Mine, vă voi pedepsi de şapte ori mai mult pentru păcatele voastre.

¹⁹ Şi voi sfărâma mândria puterii voastre; şi voi face ca deasupra voastră cerul să fie ca fierul şi pământul vostru ca bronzul.

²⁰ Şi puterea voastră va fi consumată în zadar, căci pământul vostru nu-şi va da rodul şi pomii ţării nu-şi vor da fructele.

²¹ Şi dacă şi atunci veţi umbla împotriva voii Mele şi nu veţi voi să Mă ascultaţi, voi aduce peste voi de şapte ori mai multe urgii, potrivit cu păcatele voastre.

²² Voi da drumul printre voi fiarelor câmpului, care vă vor lăsa fără copii, vă vor nimici vitele şi vă vor face să fiţi puţini la număr, aşa că vă vor rămâne drumurile pustii.

²³ Şi dacă prin lucrurile acestea nu vă veţi întoarce la Mine, ci veţi umbla împotriva voii Mele,

²⁴ atunci Mă voi împotrivi şi Eu vouă şi vă voi pedepsi de şapte ori mai mult pentru păcatele voastre.

²⁵ Voi aduce împotriva voastră sabia, care va răzbuna legământul Meu; şi când vă veţi strânge în cetăţile voastre, voi trimite ciuma în mijlocul vostru şi veţi fi daţi în mâinile duşmanului.

²⁶ Când voi zdrobi toiagul pâinii voastre, zece femei vă vor coace pâinea într-un singur cuptor şi vă vor da pâinea cu cântarul; veţi mânca, dar nu vă veţi sătura.

²⁷ Şi dacă nici după acestea nu Mă veţi asculta, ci veţi umbla împotriva voii Mele,

²⁸ atunci Mă voi împotrivi şi Eu vouă cu mânie şi Eu, chiar Eu, vă voi pedepsi de şapte ori mai mult pentru păcatele voastre.

²⁹ Şi veţi mânca din carnea fiilor voştri şi veţi mânca până şi carnea fiicelor voastre.

³⁰ Vă voi sfărâma înălţimile pentru jertfă, vă voi dărâma stâlpii închinaţi soarelui, voi arunca trupurile voastre moarte peste trupurile moarte ale idolilor voştri şi sufletul Meu vă va urî.

³¹ Vă voi lăsa cetăţile pustii, vă voi devasta sanctuarele şi nu voi mai mirosi mirosul plăcut al tămâiei voastre.

³² Voi pustii ţara, aşa că duşmanii voştri care o vor locui vor rămâne încremeniţi.

³³ Vă voi împrăştia printre naţiuni şi voi scoate sabia în urma voastră. Ţara voastră va fi pustiită şi cetăţile voastre vor rămâne pustii.

³⁴ Atunci ţara se va bucura de Sabatele ei, tot timpul cât va fi pustiită şi până când veţi fi în ţara duşmanilor voştri; atunci ţara se va odihni şi se va bucura de Sabatele ei.

³⁵ Tot timpul cât va fi pustiită, va avea odihna pe care n-o avusese în Sabatele voastre, când o locuiaţi.

³⁶ Şi în inima acelora dintre voi care vor mai rămâne în viaţă în ţara duşmanilor lor, voi aduce slăbiciunea şi îi va fugări chiar şi foşnetul unei frunze suflate de vânt şi vor fugi ca de sabie şi vor cădea când nu-i va urmări nimeni.

³⁷ Şi vor cădea unul peste altul, ca înaintea săbiei, când nu-i va urmări nimeni; şi nu veţi avea putere să staţi înaintea duşmanilor voştri.

³⁸ Şi veţi pieri printre naţiuni şi vă va devora ţara duşmanilor voştri.

³⁹ Iar acei dintre voi care vor mai rămâne în viaţă se vor pierde în fărădelegile lor, în ţara duşmanilor lor; şi se vor pierde şi din cauza fărădelegilor părinţilor lor care sunt împreună cu ei.

⁴⁰ Dacă îşi vor mărturisi fărădelegile lor şi fărădelegile părinţilor lor, păcatele pe care le-au făcut împotriva Mea şi că au umblat împotriva voii Mele, păcate din cauza cărora

⁴¹ şi Eu M-am împotrivit lor şi i-am adus în ţara duşmanilor lor, dacă inimile lor necircumcise se vor umili şi îşi vor accepta vinovăţia,

⁴² atunci Îmi voi aduce aminte de legământul Meu cu Iacov, Îmi voi aduce aminte de legământul Meu cu Isaac şi de legământul Meu cu Avraam şi Îmi voi aduce aminte de ţară.

⁴³ Căci ţara va fi părăsită de ei şi se va bucura de Sabatele ei în timpul când va rămâne pustiită departe de ei. În timpul acesta ei vor plăti pentru fărădelegile lor, pentru că au respins poruncile Mele şi sufletul lor a urât legile Mele.

⁴⁴ Dar, şi când vor fi în ţara duşmanilor lor, nu-i voi lepăda, nici nu-i voi urî până acolo încât să-i nimicesc şi să rup legământul Meu cu ei; căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor.

⁴⁵ Ci Îmi voi aduce aminte spre binele lor de legământul cu strămoşii lor, pe care i-am scos din ţara Egiptului, în faţa naţiunilor, ca să fiu Dumnezeul lor: Eu sunt Domnul.

⁴⁶ Acestea sunt rânduielile, poruncile şi legile pe care le-a aşezat Domnul între El şi copiii lui Israel, pe Muntele Sinai, prin mâna lui Moise.

27

¹ Domnul a vorbit lui Moise, zicând:

² Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: Când un om dedică prin jurământ anumite persoane, persoanele acelea să fie ale Domnului, după evaluarea ta.

³ Şi evaluarea pe care o vei face pentru partea bărbătească de la douăzeci de ani până la şaizeci de ani să fie de cincizeci de sicii de argint, după siclul sanctuarului.

⁴ Dacă este femeie, evaluarea ta să fie de treizeci de sicii.

⁵ Şi dacă este de la cinci ani până la douăzeci de ani, evaluarea ta să fie de douăzeci de sicii pentru un băiat si de zece sicii pentru o fată.

⁶ Şi dacă este de la o lună până la cinci ani, evaluarea ta să fie de cinci sicii de argint pentru un băiat, iar pentru o fetiţă evaluarea ta să fie de trei sicii de argint.

⁷ Şi dacă va fi de şaizeci de ani şi mai mult, evaluarea ta să fie de cincisprezece sicii pentru un bărbat şi de zece sicii pentru o femeie.

⁸ Dar dacă este prea sărac ca să plătească evaluarea făcută de tine, atunci să se ducă singur la preot şi preotul îl va evalua; preotul va face evaluarea după îndemânarea celui ce a făcut jurământul.

⁹ Şi dacă este un animal dintre cele pe care le pot aduce ca jertfă Domnului, tot ceea ce dă omul Domnului să fie sfânt.

¹⁰ Să nu-l schimbe, nici să nu pună unul rău pentru unul bun sau unul bun pentru unul rău: dacă ar înlocui un animal cu altul, atunci şi unul şi celălalt va fi sfânt.

¹¹ Şi dacă este un animal necurat, dintre cele care nu se aduc ca jertfă Domnului, atunci să ducă animalul înaintea preotului

¹² şi preotul îl va evalua, bun sau rău; la cât îl vei evalua, tu, preotule, aşa va rămâne.

¹³ Dar dacă va vrea vreodată să-l răscumpere, el să mai adauge o cincime la evaluarea lui.

¹⁴ Dacă un om îşi consacră Domnului casa, ca să fie sfântă pentru Domnul, atunci preotul s-o evalueze, fie bună, fie rea; după cum o evaluează preotul, aşa va rămâne.

¹⁵ Şi dacă cel ce a sfinţit-o va vrea să-şi răscumpere casa, să mai adauge o cincime la preţul evaluării tale şi va fi a lui.

¹⁶ Şi dacă un om va consacra Domnului un ogor din proprietatea lui, atunci evaluarea ta să fie după cantitatea de sămânţă necesară pentru el: un omer de sămânţă de orz se va evalua la cincizeci de sicii de argint.

¹⁷ Dacă îşi consacră ogorul chiar din Anul de Jubileu, preţul lui să rămână după evaluarea ta.

¹⁸ Dacă îşi consacră ogorul după Anul de Jubileu, atunci preotul să-i calculeze preţul după numărul anilor care mai rămân până la Anul de Jubileu, care va fi scăzut din evaluarea ta.

¹⁹ Şi dacă cel ce şi-a consacrat ogorul va dori vreodată să-l răscumpere, atunci să adauge o cincime la preţul evaluat de tine şi va rămâne al lui.

²⁰ Dacă nu-şi răscumpără ogorul, ci vinde ogorul altui om, nu va mai putea fi răscumpărat.

²¹ Şi ogorul acela, când va fi eliberat în Anul de Jubileu, să fie sfânt pentru Domnul, ca un ogor consacrat pentru Domnul; va fi posesiunea preotului.

²² Şi dacă un om consacră Domnului un ogor pe care l-a cumpărat el, care nu este parte din ogorul posesiunii lui,

²³ atunci preotul să-i calculeze preţul evaluării tale până la Anul de Jubileu şi în aceeaşi zi omul să dea preţul evaluării tale, ca un lucru sfânt pentru Domnul.

²⁴ În Anul de Jubileu, ogorul să se întoarcă la acela de la care l-a cumpărat, la acela care avea ogorul ca o posesiune.

²⁵ Toate evaluările tale să se facă în siclii sanctuarului: siclul are douăzeci de ghere.

²⁶ Nimeni nu va putea consacra Domnului pe întâiul-născut al animalelor, care, ca şi întâi-născut, aparţine deja Domnului; fie bou, fie oaie, este al Domnului.

²⁷ Şi dacă este un animal necurat, atunci să-l răscumpere cu preţul evaluat de tine şi să mai adauge încă o cincime; sau dacă nu este răscumpărat, atunci să fie vândut după evaluarea ta.

²⁸ Orice lucru consacrat, pe care un om l-a pus deoparte pentru Domnul, din tot ce are el ca posesiune, fie om, fie animal, fie un ogor din posesiunea lui, nu va putea nici să se vândă, nici să se răscumpere; orice lucru consacrat va fi preasfânt pentru Domnul.

²⁹ Nici un om dedicat, care a fost pus deoparte dintre oameni, nu va putea fi răscumpărat, ci va fi omorât.

³⁰ Orice zeciuială din ogor, fie din sămânţa pământului, fie din rodul pomilor, este a Domnului: este un lucru sfânt pentru Domnul.

³¹ Dacă un om vrea să răscumpere o parte din zeciuială lui, să mai adauge la ea o cincime.

³² Şi orice zeciuială din cirezi şi din turme, din tot ce trece sub toiag, să fie o zeciuială sfântă pentru Domnul.

³³ Să nu se cerceteze dacă animalul este bun sau rău, nici să nu se schimbe; şi dacă se înlocuieşte unul cu altul şi unul şi celălalt va fi sfânt; nu vor putea fi răscumpărate.

³⁴ Acestea sunt poruncile pe care le-a poruncit Domnul lui Moise pentru copiii lui Israel pe Muntele Sinai.