1

¹ Acestea sunt numele copiilor lui Israel care au venit în Egipt; au venit cu Iacov, fiecare cu familia lui:

² Ruben, Simeon, Levi şi Iuda;

³ Isahar, Zabulon şi Beniamin;

⁴ Dan şi Neftali, Gad şi Aşer.

⁵ Şi toate sufletele care au ieşit din coapsele lui Iacov erau în total şaptezeci, căci Iosif era atunci în Egipt.

⁶ Iosif a murit, şi toţi fraţii lui şi toată generaţia aceea.

⁷ Dar copiii lui Israel erau roditori şi au crescut, s-au înmulţit şi au ajuns foarte puternici; şi s-a umplut ţara de ei.

⁸ Peste Egipt s-a ridicat un nou rege, care nu cunoscuse pe Iosif.

⁹ Şi el a zis poporului său: Iată, poporul copiilor lui Israel este mai numeros şi mai puternic decât noi.

¹⁰ Veniţi să ne purtăm cu înţelepciune faţă de ei, ca să nu se înmulţească, pentru ca nu cumva, dacă se va întâmpla un război să se unească şi ei cu duşmanii noştri, să lupte împotriva noastră şi să iasă apoi din ţară.

¹¹ Şi au pus peste ei supraveghetori, ca să-i asuprească prin munci grele. Astfel ei au zidit pentru Faraon cetăţile pentru hambare, Pitom şi Ramses.

¹² Dar cu cât îi asupreau mai mult, cu atât mai mult se înmulţeau şi creşteau; şi s-au temut de copiii lui Israel.

¹³ Atunci egiptenii au obligat pe copiii lui Israel la o muncă aspră.

¹⁴ Le-au făcut viaţa amară prin lucrări grele de lut şi cărămizi, şi prin tot felul de lucrări de pe câmp; şi în toate muncile acestea pe care-i obligau să le facă, erau fără nici un pic de milă.

¹⁵ După aceea, regele Egiptului a vorbit moaşelor evreice, numite una Şifra şi cealaltă Pua,

¹⁶ şi le-a zis: Când vă veţi împlini datoria de moaşe faţă de femeile evreice şi le veţi vedea pe scaunul de naştere, dacă este un fiu, să-l omorâţi; iar dacă este o fiică, s-o lăsaţi să trăiască.

¹⁷ Dar moaşele s-au temut de Dumnezeu şi n-au făcut ce le poruncise regele Egiptului, ci au lăsat pe copiii de parte bărbătească să trăiască.

¹⁸ Regele Egiptului a chemat pe moaşe şi le-a zis: de ce aţi făcut lucrul acesta şi aţi lăsat pe copiii de parte bărbătească să trăiască?

¹⁹ Şi moaşele au răspuns lui Faraon: Pentru că femeile evreilor nu sunt ca egiptencele; ele sunt vânjoase şi nasc înainte de venirea moaşei.

²⁰ Şi Dumnezeu a făcut bine moaşelor; şi poporul s-a înmulţit şi a ajuns foarte puternic.

²¹ Pentru că moaşele se temuseră de Dumnezeu, Dumnezeu le-a făcut case.

²² Atunci Faraon a poruncit la tot poporul lui, zicând: Să aruncaţi în râu pe orice fiu care se va naşte şi să lăsaţi pe toate fiicele să trăiască.

2

¹ Un om din casa lui Levi luase de soţie pe o fiică a lui Levi.

² Femeia aceasta a rămas însărcinată şi a născut un fiu. Şi când a văzut că este frumos, l-a ascuns trei luni.

³ Dar când n-a mai putut să-l ascundă, a luat un coşuleţ de papură, pe care l-a uns cu lut şi cu smoală; a pus copilul în el şi l-a aşezat între trestii, pe malul râului.

⁴ Sora copilului pândea la o depărtare oarecare, ca să vadă ce i se va întâmpla.

⁵ Fiica lui Faraon s-a coborât la râu, să se scalde; şi fetele care o însoţeau se plimbau pe marginea râului. Ea a văzut coşuleţul în mijlocul trestiilor şi a trimis pe sclava ei să-l ia.

⁶ Când l-a deschis, a văzut copilul, şi iată, băiatul plângea. I-a fost milă de el şi a zis: Este un copil de-al evreilor!

⁷ Atunci sora copilului a zis fiicei lui Faraon: Să mă duc să-ţi chem o doică dintre femeile evreice, ca să-ţi alăpteze copilul?

⁸ Şi fiica lui Faraon i-a zis: du-te. Şi fata s-a dus şi a chemat pe mama copilului.

⁹ Fiica lui Faraon i-a zis: Ia copilul acesta, alăptează-mi-l şi îţi voi plăti. Femeia a luat copilul şi l-a alăptat.

¹⁰ Şi copilul a crescut şi ea l-a adus fiicei lui Faraon; şi el i-a fost fiu. I-a pus numele Moise (Scos), căci a zis: L-am scos din apă.

¹¹ În vremea aceea, Moise, crescând mare, s-a dus pe la fraţii lui şi a privit la muncile lor grele. Şi a văzut pe un egiptean bătând pe un evreu, unul dintre fraţii lui.

¹² S-a uitat în toate părţile şi, văzând că nu este nimeni, a omorât pe egiptean şi l-a ascuns în nisip.

¹³ Şi când s-a dus în ziua următoare, iată, doi evrei se luptau între ei. Şi a zis celui care nu avea dreptate: De ce loveşti pe semenul tău?

¹⁴ Dar el a răspuns: Cine te-a pus pe tine conducător şi judecător peste noi? Nu cumva ai de gând să mă omori şi pe mine, cum ai omorât pe egipteanul acela? Moise s-a temut şi a zis: Nu mai încape îndoială că faptul este cunoscut!

¹⁵ Când a aflat Faraon despre lucrul acesta, căuta să omoare pe Moise. Dar Moise a fugit dinaintea lui Faraon şi a locuit în ţara Madian; şi s-a aşezat lângă o fântână.

¹⁶ Preotul din Madian avea şapte fiice. Ele au venit să scoată apă şi au umplut jgheaburile ca să adape turma tatălui lor.

¹⁷ Dar au venit păstorii şi le-au alungat. Atunci Moise s-a ridicat, le-a ajutat şi le-a adăpat turma,

¹⁸ Când s-au întors ele la tatăl lor, Reuel, el a zis: de ce vă întoarceţi aşa de curând astăzi?

¹⁹ Ele au răspuns: Un egiptean ne-a scăpat din mâna păstorilor, şi chiar ne-a scos apă din belşug şi a adăpat turma.

²⁰ Şi el a zis fiicelor sale: Unde este? De ce aţi lăsat acolo pe omul acela? Chemaţi-l! să mănânce pâine!

²¹ Şi Moise a hotărât să locuiască la omul acela, care i-a dai de soţie pe fiica sa, Sefora.

²² Şi ea i-a născut un fiu, căruia el i-a pus numele Gherşom (Sunt străin aici), căci el a zis: Locuiesc ca străin într-o ţară străină.

²³ După multă vreme, regele Egiptului a murit; şi copiii lui Israel gemeau încă din cauza captivităţii, şi scoteau strigăte disperate. Şi strigătele lor, din cauza captivităţii, s-au urcat până la Dumnezeu.

²⁴ Dumnezeu a auzit gemetele lor şi Şi-a adus aminte de legământul Său făcut cu Avraam, Isaac şi Iacov.

²⁵ Şi Dumnezeu a privit spre copiii lui Israel, şi Dumnezeu a luat cunoştinţă de ei.

3

¹ Moise păstorea turma socrului său, Ietro, preotul Madianului; şi el a mânat turma până dincolo de deşert şi a ajuns la Horeb, muntele lui Dumnezeu.

² Şi îngerul Domnului i S-a arătat într-o flacără de foc, care ieşea din mijlocul unui rug; şi Moise s-a uitat, şi iată, rugul ardea cu foc, dar rugul nu se mistuia.

³ Moise a zis: Mă voi întoarce acum să văd ce este această arătare minunată şi de ce nu se mistuie rugul.

⁴ Când Domnul a văzut că el se întoarce să vadă, Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului şi i-a zis: Moise! Moise! Şi el a răspuns: Iată-mă!

⁵ Şi Dumnezeu a zis: Nu te apropia de locul acesta; scoate-ţi încălţămintele din picioare, căci locul pe care stai este un pământ sfânt.

⁶ Şi El a mai zis: Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov. Şi Moise şi-a ascuns faţa, căci se temea să privească spre Dumnezeu.

⁷ Şi Domnul a zis: Am văzut negreşit asuprirea poporului Meu care este în Egipt şi am auzit strigătele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui, căci îi cunosc durerile.

⁸ Aşa că M-am coborât ca să-l eliberez din mâna egiptenilor, şi să-l scot din ţara aceea, şi să-l duc într-o ţară bună şi întinsă, într-o ţară unde curge lapte şi miere, în ţinutul pe care-l locuiesc canaaniţii, şi hetiţii, şi amoriţii, şi fereziţii, şi heviţii, şi iebusiţii.

⁹ Şi acum, iată, strigătele copiilor lui Israel au ajuns până la Mine şi am văzut chinul cu care îi asupresc egiptenii.

¹⁰ Acum, vino, si Eu te voi trimite la Faraon, şi vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel.

¹¹ Dar Moise a zis lui Dumnezeu: Cine sunt eu, ca să mă duc la Faraon şi să scot din Egipt pe copiii lui Israel?

¹² Şi Dumnezeu a zis: Eu voi fi negreşit cu tine; şi acesta va fi pentru tine semnul că Eu te-am trimis: după ce vei scoate poporul din Egipt, veţi sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta.

¹³ Atunci Moise a zis lui Dumnezeu: Iată, când mă duc la copiii lui Israel şi le voi zice: Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis la voi şi ei mă vor întreba: Care este Numele Lui?, ce le voi spune?

¹⁴ Şi Dumnezeu a zis lui Moise: EU SUNT CEL CE SUNT. Şi El a zis: Vei spune copiilor lui Israel: Cel ce Se numeşte EU SUNT m-a trimis la voi.

¹⁵ Dumnezeu a mai zis lui Moise: Aşa să vorbeşti copiilor lui Israel: Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov, m-a trimis la voi: acesta este Numele Meu pentru veşnicie, şi acesta este Numele Meu de amintire pentru toate generaţiile.

¹⁶ Du-te şi strânge pe bătrânii lui Israel şi spune-le: Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov, mi S-a arătat, zicând: V-am cercetat negreşit şi am văzut ce vi se face în Egipt

¹⁷ şi am zis: Vă voi scoate din suferinţa Egiptului şi vă voi duce în ţara canaaniţilor şi a hetiţilor şi a amoriţilor şi a fereziţilor şi a heviţilor şi a iebusiţilor, într-o ţară unde curge lapte şi miere.

¹⁸ Şi ei vor asculta de glasul tău; şi te vei duce, tu şi bătrânii lui Israel, la regele Egiptului şi îi veţi spune: Domnul, Dumnezeul evreilor, S-a întâlnit cu noi. Acum dă-ne voie, te rog, să mergem cale de trei zile în deşert, ca să aducem jertfe Domnului Dumnezeului nostru.

¹⁹ Dar ştiu că regele Egiptului nu vă va lăsa să plecaţi decât numai obligat de o mână puternică.

²⁰ Şi Eu Îmi voi întinde mâna şi voi lovi Egiptul cu toate minunile Mele pe care le voi face în mijlocul lui. Şi după aceea, vă va lăsa să plecaţi.

²¹ Şi voi face ca poporul acesta să aibă trecere înaintea egiptenilor; şi va fi aşa că atunci când veţi pleca, nu veţi pleca având mâinile goale,

²² ci fiecare femeie va cere de la vecina ei şi de la cea care locuieşte în casa ei, vase de argint, vase de aur şi haine, pe care le veţi pune pe fiii voştri şi pe fiicele voastre; şi veţi prăda astfel pe egipteni.

4

¹ Şi Moise a răspuns şi a zis: Dar dacă ei nu mă vor crede şi nu vor asculta de glasul meu? Căci vor zice: Nu ţi S-a arătat Domnul!

² Şi Domnul i-a zis: Ce ai în mână? Şi el a răspuns: Un toiag.

³ Şi Domnul a zis: Aruncă-l la pământ. El l-a aruncat la pământ şi toiagul s-a prefăcut într-un şarpe; şi Moise a fugit de el.

⁴ Şi Domnul a zis lui Moise: Întinde-ţi mâna şi apucă-l de coadă;(el a întins mâna şi l-a apucat, şi şarpele s-a prefăcut iarăşi într-un toiag în mâna lui).

⁵ Iată, a zis Domnul, ce vei face ca să creadă că ţi S-a arătat Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.

⁶ Şi Domnul i-a mai zis: Bagă-ţi mâna în sân. El şi-a băgat mâna în sân, apoi a scos-o şi iată, mâna i se acoperise de lepră şi se făcuse ca zăpada.

⁷ Şi Domnul a zis: Bagă-ţi din nou mâna în sân. El şi-a băgat din nou mâna în sân, apoi a scos-o din sân şi iată, mâna s-a făcut iarăşi cum era carnea lui.

⁸ Dacă nu te vor crede şi nu vor asculta de glasul celui dintâi semn, vor crede glasul celui de-al doilea semn.

⁹ Dacă nu vor crede nici aceste două semne şi nu vor asculta de glasul tău, să iei apă din râu şi s-o torni pe pământ; şi apa pe care o vei lua din râu se va preface în sânge pe pământ.

¹⁰ Şi Moise a zis Domnului: Ah! Doamne, eu nu sunt un om cu vorbirea uşoară şi defectul acesta nu-i nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de când vorbeşti Tu robului Tău, ci sunt greoi la vorbire şi încurcat la limbă.

¹¹ Şi Domnul i-a zis: Cine a făcut gura omului? Şi cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul?

¹² Acum, du-te; şi Eu voi fi cu gura ta şi te voi învăţa ce să vorbeşti.

¹³ Dar Moise a zis: Ah! Doamne, trimite, Te rog, pe oricare altul vei vrea să trimiţi.

¹⁴ Atunci Domnul S-a mâniat pe Moise şi a zis: Nu-i oare acolo fratele tău Aaron, levitul? Ştiu că el poate vorbi uşor. Iată, el însuşi vine înaintea ta; şi, când te va vedea, se va bucura în inima lui.

¹⁵ Tu îi vei vorbi şi vei pune cuvintele în gura lui; şi Eu voi fi cu gura ta şi cu gura lui şi vă voi învăţa ce aveţi de făcut.

¹⁶ El va vorbi poporului în locul tău şi va sluji în locul gurii tale şi tu vei fi ca Dumnezeu pentru el.

¹⁷ Şi tu ia în mână toiagul acesta, cu care vei face semnele.

¹⁸ Moise a plecat şi s-a întors la socrul său Ietro şi i-a zis: Lasă-mă, te rog, să plec şi să mă întorc la fraţii mei care sunt în Egipt, ca să văd dacă mai trăiesc. Şi Ietro a zis lui Moise: du-te în pace!

¹⁹ Şi Domnul a zis lui Moise în Madian: du-te, întoarce-te în Egipt: căci toţi cei ce căutau să-ţi ia viaţa au murit.

²⁰ Moise şi-a luat soţia şi copiii, i-a pus călare pe măgari şi s-a întors în ţara Egiptului. Şi Moise a luat în mână toiagul lui Dumnezeu.

²¹ Şi Domnul a zis lui Moise: Când te vei întoarce în Egipt, vezi să faci înaintea lui Faraon toate minunile pe care ţi le-am pus în mână. Dar Eu îi voi împietri inima şi nu va lăsa pe popor să plece.

²² Tu vei zice lui Faraon: Aşa vorbeşte Domnul: Israel este fiul Meu, întâiul Meu născut.

²³ Îţi spun: Lasă pe fiul Meu să plece, ca să-Mi slujească; dar dacă nu-l laşi să plece, iată, voi ucide pe fiul tău, pe întâiul tău născut.

²⁴ În timpul călătoriei, într-un loc unde Moise a rămas peste noapte, Domnul l-a întâlnit şi a vrut să-l omoare.

²⁵ Atunci Sefora a luat o piatră ascuţită, a tăiat prepuţul fiului său şi l-a aruncat la picioarele lui Moise, zicând: Tu eşti un soţ de sânge pentru mine.

²⁶ Şi Domnul l-a lăsat. Atunci ea a zis: Tu eşti un soţ de sânge! din cauza circumciziei.

²⁷ Şi Domnul a zis lui Aaron: du-te în deşert ca să-l întâlneşti pe Moise. Aşa că Aaron s-a dus şi l-a întâlnit la muntele lui Dumnezeu, şi l-a sărutat.

²⁸ Şi Moise a făcut cunoscut lui Aaron toate cuvintele Domnului cu care-l trimisese, şi toate semnele pe care-i poruncise să le facă.

²⁹ Moise şi Aaron au plecat şi au adunat pe toţi bătrânii copiilor lui Israel.

³⁰ Şi Aaron a istorisit toate cuvintele pe care le spusese Domnul lui Moise; şi Moise a făcut semnele înaintea poporului.

³¹ Poporul a crezut. Şi când au auzit că Domnul cercetase pe copiii lui Israel şi că le văzuse suferinţa, s-au plecat cu faţa la pământ şi s-au închinat.

5

¹ După aceea, Moise şi Aaron s-au dus şi au zis lui Faraon: Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: Lasă pe poporul Meu să plece, ca să ţină în deşert o sărbătoare în cinstea Mea.

² Dar Faraon a răspuns: Cine este Domnul ca să ascult de glasul Lui şi să las pe Israel să plece? Eu nu cunosc pe Domnul şi nici nu voi lăsa pe Israel să plece.

³ Ei au zis: Dumnezeul evreilor S-a întâlnit cu noi. Dă-ne voie, te rog, să facem un drum de trei zile în deşert, ca să aducem jertfe Domnului Dumnezeului nostru, ca să nu trimită asupra noastră ciumă sau sabie.

⁴ Dar regele Egiptului le-a zis: Moise şi Aaron, de ce abateţi poporul de la lucrul lui? Plecaţi la lucrările voastre.

⁵ Faraon a zis: Iată, poporul acesta s-a înmulţit în ţară şi voi vreţi să-l faceţi să înceteze lucrările!

⁶ Şi chiar în ziua aceea, Faraon a dat poruncă supraveghetorilor şi conducătorilor poporului, zicând:

⁷ Să nu mai daţi poporului paie ca mai înainte pentru facerea cărămizilor, ci să se ducă singuri să strângă paie.

⁸ Dar să le impuneţi acelaşi număr de cărămizi pe care le făceau mai înainte; să nu-l micşoraţi cu nimic, căci sunt nişte leneşi; de aceea strigă, spunând: dă-ne voie să mergem să aducem jertfe Dumnezeului nostru.

⁹ Să se dea mult de lucru oamenilor acestora, ca să aibă de lucru şi să nu mai asculte vorbe deşarte.

¹⁰ Supraveghetorii poporului şi conducătorii s-au dus şi au vorbit poporului, zicând: Aşa vorbeşte Faraon: Nu vă mai dau paie;

¹¹ duceţi-vă singuri şi vă strângeţi paie de unde veţi găsi; dar nu vi se va micşora cu nimic munca voastră.

¹² Poporul s-a răspândit în toată ţara Egiptului, ca să strângă mirişte în loc de paie.

¹³ Supraveghetorii îi sileau, zicând: Faceţi-vă lucrul, sarcinile de zi cu zi, ca şi atunci când erau paie!

¹⁴ Şi au bătut chiar şi pe conducătorii copiilor lui Israel, pe care supraveghetorii lui Faraon îi pusese peste ei, zicându-le: de ce n-aţi terminat nici ieri, nici astăzi, ca mai înainte, numărul de cărămizi care vă fusese hotărât?

¹⁵ Atunci conducătorii copiilor lui Israel s-au dus să se plângă la Faraon, zicând: De ce te porţi aşa cu sclavii tăi?

¹⁶ Sclavilor tăi nu li se mai dau paie ca mai înainte şi totuşi ni se spune: Faceţi cărămizi! Şi iată, sclavii tăi sunt bătuţi, deşi vina este a poporului tău.

¹⁷ Dar Faraon a zis: Sunteţi nişte leneşi si nişte trântori! De aceea ziceţi: Să mergem să aducem jertfe Domnului.

¹⁸ Acum, duceţi-vă şi lucraţi; nu vi se vor da paie, dar tot acelaşi număr de cărămizi veţi face.

¹⁹ Conducătorii copiilor lui Israel au văzut în ce stare nenorocită erau, pentru că li se spusese: Nu vi se reduce nimic din numărul de cărămizi, ci în fiecare zi să faceţi lucrul cuvenit unei zile.

²⁰ Când au ieşit de la Faraon, au întâlnit pe Moise şi pe Aaron, care îi aşteptau.

²¹ Şi e-au zis: Să vă vadă Domnul şi să vă judece! Voi ne-aţi făcut urâţi lui Faraon şi slujitorilor lui, ba încă le-aţi dat sabia în mână, ca să ne omoare.

²² Moise s-a întors la Domnul şi a zis: Doamne, de ce ai făcut rău poporului acestuia? De ce mai trimis pe mine?

²³ De când m-am dus la faraon ca să-i vorbesc în Numele Tău, el face şi mai rău poporului acestuia; şi n-ai scăpat încă pe poporul tău.

6

¹ Atunci Domnul a zis lui Moise: Vei vedea acum ce voi face lui Faraon; căci o mână puternică îl va obliga să-i lase să plece şi tot o mână puternică îl va obliga să-i scoată afară din ţara lui.

² Şi Dumnezeu a mai vorbit lui Moise şi i-a zis: Eu sunt Domnul.

³ Eu M-am arătat lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, ca Dumnezeul Cel Atotputernic {În ebraică: El Şadai}, dar n-am fost cunoscut de ei sub Numele Meu, Domnul {În ebraică: YHWH, de obicei tradus Iehova sau Domnul}.

⁴ De asemenea, Mi-am încheiat legământul Meu cu ei, ca să le dau ţara Canaan, ţara călătoriilor lor, în care au locuit ca străini.

⁵ Acum însă am auzit gemetele copiilor lui Israel, pe care-i ţin egiptenii în captivitate, şi Mi-am adus aminte de legământul Meu.

⁶ De aceea spune copiilor lui Israel: Eu sunt Domnul; şi Eu vă voi scoate de sub muncile egiptenilor şi vă voi elibera din captivitatea lor şi vă voi răscumpăra cu braţ întins şi cu mari judecăţi.

⁷ Vă voi lua ca popor al Meu şi Eu voi fi Dumnezeul vostru; şi veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru care vă scoate de sub muncile cu care vă apasă egiptenii.

⁸ Şi Eu vă voi duce în ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov; şi Eu vă voi da-o ca moştenire: Eu sunt Domnul.

⁹ Astfel a vorbit Moise copiilor lui Israel, dar ei n-au ascultat pe Moise din cauza chinului sufletesc şi a captivităţii aspre în care se aflau.

¹⁰ Şi Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:

¹¹ Du-te şi spune lui Faraon, regele Egiptului, să lase pe copiii lui Israel să iasă afară din tara lui.

¹² Dar Moise a vorbit în faţa Domnului, zicând: Iată, copiii lui Israel nu m-au ascultat: cum atunci mă va asculta Faraon, mai ales că n-am o vorbire uşoară?

¹³ Atunci Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi le-a dat o poruncă cu privire la copiii lui Israel şi cu privire la Faraon, regele Egiptului, ca să scoată din ţara Egiptului pe copiii lui Israel.

¹⁴ Aceştia sunt conducătorii familiilor lor: Fiii lui Ruben, întâiul-născut al lui Israel, au fost: Enoh, Palu, Heţron şi Carmi. Acestea sunt familiile lui Ruben.

¹⁵ Fiii lui Simeon au fost: Iemuel, Iamin, Ohad, Iachin şi Ţohar; şi Saul, fiul născut dintr-o femeie canaanită. Acestea sunt familiile lui Simeon.

¹⁶ Acestea sunt numele fiilor lui Levi, după generaţiile lor: Gherşon, Chehat şi Merari. Şi anii vieţii lui Levi au fost o sută treizeci şi şapte de ani.

¹⁷ Fiii lui Gherşon au fost: Libni şi Şimei şi familiile lor.

¹⁸ Şi fiii lui Chehat au fost: Amram, Iţehar, Hebron şi Uziel. Şi anii vieţii lui Chehat au fost o sută treizeci şi trei de ani.

¹⁹ Fiii lui Merari au fost: Mahli şi Muşi. Acestea sunt familiile lui Levi, după generaţiile lor.

²⁰ Şi Amram a luat de soţie pe mătuşa sa Iochebed; şi ea i-a născut pe Aaron şi pe Moise. Anii vieţii lui Amram au fost o sută treizeci şi şapte de ani.

²¹ Fiii lui Iţehar au fost Core, Nefeg şi Zicri.

²² Fiii lui Uziel au fost Mişael, Elţafan şi Sitri.

²³ Aaron a luat de soţie pe Elişeba, fiica lui Aminadab, sora lui Nahşon;şi ea i-a născut pe Nadab, Abihu, Eleazar şi Itamar.

²⁴ Fiii lui Core au fost Asir, Elcana şi Abiasaf. Acestea sunt familiile coreiţilor.

²⁵ Eleazar, fiul lui Aaron, a luat de soţie pe una din fiicele lui Putiel; şi ea i-a născut pe Fineas. Aceştia sunt conducătorii părinţilor leviţilor, după familiile lor.

²⁶ Aceştia sunt aceiaşi Aaron şi Moise, cărora Domnul le-a zis: Scoateţi din ţara Egiptului pe copiii lui Israel, după oştirile lor.

²⁷ Ei sunt aceia care au vorbit lui Faraon, regele Egiptului, ca să scoată din Egipt pe copiii lui Israel. Aceştia sunt acel Moise şi acel Aaron.

²⁸ Când a vorbit Domnul lui Moise în ţara Egiptului,

²⁹ Domnul a zis lui Moise: Eu sunt Domnul. Spune lui Faraon, regele Egiptului, tot ce-ţi spun.

³⁰ Dar Moise a răspuns înaintea Domnului: Iată, eu nu vorbesc uşor; cum deci mă va asculta Faraon?

7

¹ Atunci Domnul a zis lui Moise: Iată, te-am făcut ca Dumnezeu pentru Faraon; şi fratele tău Aaron va fi profetul tău.

² Tu vei vorbi tot ce-ţi voi porunci Eu, şi fratele tău Aaron va spune lui Faraon să lase pe copiii lui Israel să plece din ţara lui.

³ Şi Eu voi împietri inima lui Faraon şi voi înmulţi semnele Mele şi minunile Mele în ţara Egiptului.

⁴ Dar Faraon nu va asculta de voi, aşa că Eu Îmi voi întinde mâna asupra Egiptului şi voi scoate din ţara Egiptului ostile Mele, pe poporul Meu, copiii lui Israel, prin mari judecăţi.

⁵ Atunci egiptenii vor cunoaşte că Eu sunt Domnul, când Îmi voi întinde mâna asupra Egiptului şi când voi scoate din mijlocul lor pe copiii lui Israel.

⁶ Moise şi Aaron au făcut aşa cum le poruncise Domnul: aşa au făcut.

⁷ Moise era în vârstă de optzeci de ani, iar Aaron de optzeci şi trei de ani, când au vorbit lui Faraon.

⁸ Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, zicând:

⁹ Când vă va zice Faraon: Faceţi o minune!, să zici lui Aaron: Ia-ţi toiagul şi aruncă-l înaintea lui Faraon şi el se va preface în şarpe.

¹⁰ Moise şi Aaron s-au dus la Faraon şi au făcut cum poruncise Domnul. Aaron şi-a aruncat toiagul înaintea lui Faraon şi înaintea slujitorilor lui, şi toiagul s-a prefăcut într-un şarpe.

¹¹ Dar Faraon a chemat pe nişte înţelepţi şi pe nişte vrăjitori, şi vrăjitorii Egiptului au făcut şi ei la fel prin vrăjitoriile lor.

¹² Fiecare şi-a aruncat toiagul său şi ele s-au prefăcut în şerpi. Dar toiagul lui Aaron a înghiţit toiegele lor.

¹³ Şi inima lui Faraon s-a împietrit şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul.

¹⁴ Domnul a zis lui Moise: Inima lui Faraon este împietrită: nu vrea să lase poporul să plece.

¹⁵ Du-te la Faraon dis-de-dimineaţă, când va ieşi să se ducă la apă, şi să stai înaintea lui pe malul râului. Să iei în mână toiagul care a fost prefăcut în şarpe

¹⁶ şi să zici lui Faraon: Domnul, Dumnezeul evreilor m-a trimis la tine să-ţi spun: Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească în deşert. Dar iată că până acum n-ai ascultat.

¹⁷ Aşa vorbeşte Domnul: Prin aceasta vei cunoaşte că Eu sunt Domnul: Voi lovi apele râului cu toiagul din mâna mea şi ele se vor preface în sânge.

¹⁸ Şi peştii din râu vor pieri, râul se va împuţi, aşa că le va fi greaţă egiptenilor să bea din apa râului.

¹⁹ Şi Domnul a zis lui Moise: Spune lui Aaron: Ia-ţi toiagul şi întinde-ţi mâna peste apele Egiptului, peste râurile lor, peste pâraiele lor, peste iazurile lor şi peste toate bălţile lor, ca ele să se prefacă în sânge. Şi va fi sânge în toată ţara Egiptului, atât în vasele de lemn cât şi în vasele de piatră.

²⁰ Moise şi Aaron au făcut aşa cum le poruncise Domnul. Aaron a ridicat toiagul şi a lovit apele râului, înaintea ochilor lui Faraon şi înaintea ochilor slujitorilor lui; şi toate apele râului au fost prefăcute în sânge.

²¹ Şi peştii din râu au pierit, râul s-a împuţit, aşa că egiptenii nu mai puteau să bea apa râului; şi a fost sânge în toată ţara Egiptului.

²² Vrăjitorii Egiptului au făcut şi ei la fel prin vrăjitoriile lor. Şi inima lui Faraon s-a împietrit şi n-a ascultat de ei, după cum spusese Domnul.

²³ Şi Faraon s-a întors de la râu şi a intrat în casă, dar nu şi-a pus la inimă aceste lucruri.

²⁴ Toţi egiptenii au săpat în împrejurimile râului, ca să găsească apă de băut; căci nu puteau să bea din apa râului.

²⁵ Şi au trecut şapte zile după ce a lovit Domnul râul.

8

¹ Şi Domnul a zis lui Moise: du-te la Faraon şi spune-i: Aşa vorbeşte Domnul: Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.

² Dar dacă nu vrei să-l laşi să plece, voi aduce broaşte pe toată întinderea ţării tale.

³ Râul va mişuna de broaşte, care se vor urca şi vor intra în casa ta, în camera ta de dormit şi în patul tău, în casa slujitorilor tăi şi în casele poporului tău, în cuptoarele şi în vasele de frământat pâinea.

⁴ Şi broaştele se vor urca şi pe tine, pe poporul tău şi pe toţi slujitorii tăi.

⁵ Apoi Domnul a zis lui Moise: Spune lui Aaron: Întinde-ţi mâna cu toiagul peste râuri, peste pâraie şi peste iazuri, şi să iasă broaşte din ele peste ţara Egiptului!

⁶ Aaron şi-a întins mâna peste apele Egiptului; şi broaştele au ieşit şi au acoperit ţara Egiptului.

⁷ Şi vrăjitorii au făcut la fel prin vrăjitoriile lor: au scos şi ei broaşte peste toată ţara Egiptului.

⁸ Şi Faraon a chemat pe Moise şi pe Aaron şi a zis: Rugaţi-vă Domnului să depărteze broaştele de la mine şi de la poporul Meu; şi voi lăsa pe popor să plece să aducă jertfe Domnului.

⁹ Şi Moise a zis lui Faraon: Hotărăşte-mi, când să mă rog pentru tine, pentru slujitorii tăi şi pentru poporul tău, ca să îndepărteze broaştele de la tine şi din casele tale? Nu vor mai rămâne decât în râu.

¹⁰ El a zis: Mâine. Şi Moise a zis: Fie după cuvântul tău, ca să ştii că nimeni nu este ca Domnul, Dumnezeul nostru.

¹¹ Şi broaştele se vor depărta de la tine şi din casele tale, de la slujitorii tăi şi de la poporul tău; nu vor mai rămâne decât în râu.

¹² Atunci Moise şi Aaron au ieşit de la Faraon. Şi Moise a strigat către Domnul cu privire la broaştele pe care le trimisese El peste Faraon.

¹³ Domnul a făcut după cuvântul lui Moise; şi broaştele au murit în case, în curţi şi în ogoare.

¹⁴ Le-au strâns grămezi şi ţara mirosea urât.

¹⁵ Dar Faraon, văzând că are răgaz să răsufle în voie, şi-a împietrit inima şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul.

¹⁶ Domnul a zis lui Moise: Spune lui Aaron: Întinde-ţi toiagul şi loveşte ţărâna pământului, ca să se prefacă în păduchi în toată ţara Egiptului.

¹⁷ Şi ei au făcut aşa. Aaron şi-a întins mâna cu toiagul şi a lovit ţărâna pământului; şi s-a prefăcut în păduchi pe toţi oamenii şi pe toate animalele. Toată ţărâna pământului s-a prefăcut în păduchi, în toată ţara Egiptului.

¹⁸ Vrăjitorii au încercat să facă şi ei păduchi prin vrăjitoriile lor, dar n-au putut. Păduchii erau pe oameni şi pe animale.

¹⁹ Şi vrăjitorii au zis lui Faraon: Aici este degetul lui Dumnezeu! Dar inima lui Faraon s-a împietrit şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul.

²⁰ Şi Domnul a zis lui Moise: Scoală-te dis-de-dimineaţă şi du-te înaintea lui Faraon, când va ieşi să se ducă la apă. Să-i spui: Aşa vorbeşte Domnul: Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.

²¹ Dacă nu vei lăsa pe poporul Meu să plece, am să trimit muşte câineşti împotriva ta, împotriva slujitorilor tăi, împotriva poporului tău şi împotriva caselor tale; casele egiptenilor vor fi pline de muşte şi pământul va fi acoperit de ele.

²² Dar în ziua aceea voi deosebi ţinutul Gosen, în care locuieşte poporul Meu, ca acolo să nu fie muşte câineşti, ca să cunoşti că Eu, Domnul, sunt în mijlocul ţinutului acestuia.

²³ Voi face o deosebire între poporul Meu şi poporul tău. Semnul acesta va fi mâine.

²⁴ Şi Domnul a făcut aşa. A venit un roi de muşte câineşti în casa lui Faraon şi a slujitorilor lui, şi toată ţara Egiptului a fost devastată de muşte câineşti.

²⁵ Faraon a chemat pe Moise şi pe Aaron şi a zis: Duceţi-vă şi aduceţi jertfă Dumnezeului vostru aici în ţară.

²⁶ Şi Moise a răspuns: Nu este deloc potrivit să facem aşa; căci am aduce Domnului Dumnezeului nostru, jertfe care sunt o urâciune pentru egipteni. Şi dacă am aduce, sub ochii lor, jertfe care sunt o urâciune pentru egipteni, nu ne vor ucide ei oare cu pietre?

²⁷ Ne vom duce un drum de trei zile în deşert şi vom jertfi Domnului Dumnezeului nostru, după cum ne va porunci.

²⁸ Şi Faraon a zis: Vă voi lăsa să mergeţi, ca să aduceţi jertfe Domnului Dumnezeului vostru în deşert; numai să nu vă depărtaţi prea mult. Rugaţi-vă pentru mine.

²⁹ Atunci Moise a răspuns: Iată, ies de la tine şi mă voi ruga Domnului, ca mâine muştele să se depărteze de la Faraon, de la slujitorii lui şi de la poporul lui. Dar, să nu ne mai înşele Faraon încă o dată, şi să nu lase pe popor să plece, ca să jertfească Domnului.

³⁰ Moise a ieşit de la Faraon şi s-a rugat Domnului.

³¹ Şi Domnul a făcut după cuvântul lui Moise; şi muştele s-au depărtat de la Faraon, de la slujitorii lui şi de la poporul lui. N-a mai rămas una.

³² Dar inima lui Faraon s-a împietrit şi de data aceasta şi n-a lăsat pe popor să plece.

9

¹ Domnul a zis lui Moise: du-te la Faraon şi spune-i: Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul evreilor: Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.

² Dacă nu vrei să-l laşi să plece şi dacă-l mai opreşti,

³ iată, mâna Domnului va fi peste turmele tale de pe câmp, peste cai, peste măgari, peste cămile, peste boi şi peste oi; şi anume va fi o ciumă foarte mare.

⁴ Dar Domnul va face deosebire între turmele lui Israel şi turmele egiptenilor, aşa că nu va pieri nimic din tot ce este al copiilor lui Israel.

⁵ Şi Domnul a hotărât vremea şi a zis: Mâine, Domnul va face lucrul acesta în ţară.

⁶ Şi Domnul a făcut lucrul acesta chiar a doua zi şi toate turmele egiptenilor au pierit, dar n-a pierit nici o vită din turmele copiilor lui Israel.

⁷ Faraon a trimis să vadă ce s-a întâmplat şi iată, nici o vită din turmele lui Israel nu pierise. Dar inima lui Faraon s-a împietrit şi n-a lăsat pe popor să plece.

⁸ Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron: Umpleţi-vă mâinile cu cenuşă din cuptor şi Moise s-o arunce spre cer în faţa ochilor lui Faraon.

⁹ Şi ea se va preface într-o ţărână care va acoperi toată ţara Egiptului; şi va da naştere, în toată ţara Egiptului, pe oameni şi pe animale, la nişte bube cauzate de nişte băşici fierbinţi.

¹⁰ Ei au luat cenuşă din cuptor şi s-au înfăţişat înaintea lui Faraon; Moise a aruncat-o spre cer şi ea a dat naştere, pe oameni şi pe animale, la nişte bube cauzate de nişte băşici fierbinţi.

¹¹ Vrăjitorii nu s-au putut arăta înaintea lui Faraon, din cauza bubelor, căci bubele erau şi pe vrăjitori la fel ca pe toţi egiptenii.

¹² Dar Domnul a împietrit inima lui Faraon; şi Faraon n-a ascultat de ei, după cum spusese Domnul lui Moise.

¹³ Atunci Domnul a zis lui Moise: Scoală-te dis-de-dimineaţă, du-te înaintea lui Faraon şi spune-i: Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul evreilor: Lasă pe poporul Meu să plece, ca Să-Mi slujească,

¹⁴ fiindcă, de data aceasta, voi trimite toate pedepsele Mele împotriva inimii tale, împotriva slujitorilor tăi şi împotriva poporului tău, ca să ştii că nimeni nu este ca Mine pe tot pământul.

¹⁵ Dacă Mi-aş fi întins mâna şi te-aş fi lovit cu ciumă, pe tine şi pe poporul tău, ai fi pierit de pe pământ.

¹⁶ Dar te-am lăsat să trăieşti, ca să-ţi arăt puterea Mea şi Numele Meu să fie vestit pe tot pământul.

¹⁷ Dacă te mai ridici împotriva poporului Meu şi dacă nu-l laşi să plece,

¹⁸ iată, mâine, la ceasul acesta, voi face să cadă o grindină aşa de mare, cum n-a mai fost în Egipt, din ziua întemeierii lui şi până azi.

¹⁹ Acum deci trimite să-ţi adune turmele şi tot ce ai pe câmp; căci grindina va cădea peste toţi oamenii şi peste toate vitele care se vor afla pe câmp şi nu vor fi strânse în case; şi vor pieri.

²⁰ Aceia dintre slujitorii lui Faraon, care s-au temut de Cuvântul Domnului, şi-au adunat în case sclavii şi turmele.

²¹ Dar cei ce nu şi-au pus la inimă Cuvântul Domnului, şi-au lăsat sclavii şi turmele pe câmp.

²² Domnul a zis lui Moise: Întinde-ţi mâna spre cer şi va cădea grindină în toată ţara Egiptului, pe oameni, pe vite şi pe orice plantă de pe câmp, în ţara Egiptului.

²³ Moise şi-a întins toiagul spre cer; şi Domnul a trimis tunete şi grindină; şi foc cădea pe pământ. Şi Domnul a făcut să cadă grindină peste ţara Egiptului.

²⁴ A căzut grindina, şi focul era amestecat cu grindina; grindina era aşa de mare, încât nu mai căzuse grindină ca aceea în toată ţara Egiptului de când a devenit el naţiune.

²⁵ Şi grindina a nimicit, în toată ţara Egiptului, tot ce era pe câmp, de la oameni până la animale; grindina a nimicit orice plantă de pe câmp şi a rupt toţi copacii de pe câmp.

²⁶ Numai în ţinutul Gosen, unde erau copiii lui Israel, n-a căzut grindină.

²⁷ Şi Faraon a trimis să cheme pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: De data aceasta, am păcătuit. Domnul este drept, iar eu şi poporul meu suntem vinovaţi.

²⁸ Rugaţi-vă deci Domnului, ca să nu mai fie tunete şi grindină, căci este de ajuns. Vă voi lăsa să plecaţi şi nu veţi mai fi opriţi.

²⁹ Şi Moise i-a zis: De îndată ce voi ieşi din cetate, voi ridica mâinile spre Domnul, tunetele vor înceta şi nu va mai cădea grindină, ca să ştii că al Domnului este pământul!

³⁰ Dar cât despre tine şi slujitorii tăi, ştiu că încă nu vă temeţi de Domnul, Dumnezeu.

³¹ Inul şi orzul se prăpădiseră, pentru că orzul tocmai dăduse în spic, iar inul era în floare;

³² dar grâul şi ovăzul nu se stricaseră, pentru că acestea sunt recolte târzii.

³³ Moise a ieşit din cetate de la Faraon şi şi-a ridicat mâinile spre Domnul; tunetele şi grindina au încetat şi n-a mai căzut ploaie pe pământ.

³⁴ Când a văzut Faraon că ploaia, grindina şi tunetele încetaseră, a continuat să păcătuiască şi şi-a împietrit inima, el şi slujitorii lui.

³⁵ Lui Faraon i s-a împietrit inima şi n-a lăsat pe copiii lui Israel să plece, aşa cum spusese Domnul prin Moise.

10

¹ Domnul a zis lui Moise: du-te la Faraon, căci i-am împietrit inima, lui şi slujitorilor lui, ca să fac semnele Mele în mijlocul lor

² şi ca să mărturiseşti fiului tău şi fiului fiului tău cum M-am purtat cu egiptenii şi ce semne am făcut în mijlocul lor, ca să cunoaşteţi că Eu sunt Domnul.

³ Moise şi Aaron s-au dus la Faraon şi i-au zis: Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul evreilor: Până când nu vei vrea să te umileşti înaintea Mea? Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.

⁴ Dacă nu vrei să laşi pe poporul Meu să plece, iată, voi trimite mâine nişte lăcuste pe toată întinderea ţării tale.

⁵ Şi ele vor acoperi faţa pământului, aşa că nimeni nu va mai vedea pământul; vor mânca ce a mai rămas nestricat, ce a scăpat de grindină, vor mânca toţi copacii care cresc pe câmpiile voastre.

⁶ Ele vor umple casele tale, casele tuturor slujitorilor tăi şi casele tuturor egiptenilor. Părinţii tăi şi părinţii părinţilor tăi n-au văzut aşa ceva de când sunt ei pe pământ până în ziua de azi. Şi Moise a plecat şi a ieşit de la Faraon.

⁷ Slujitorii lui Faraon i-au zis: Până când va fi omul acesta o pacoste pentru noi? Lasă pe oamenii aceştia să plece şi să slujească Domnului Dumnezeului lor. Nu-ţi dai seama că Egiptul este distrus?

⁸ Moise şi Aaron au fost aduşi din nou la Faraon şi Faraon le-a zis: Duceţi-vă şi slujiţi Domnului Dumnezeului vostru. Dar cine sunt cei care vor merge?

⁹ Şi Moise a zis: Vom merge cu tinerii şi cu bătrânii noştri, cu fiii şi fiicele noastre, cu turmele şi cirezile noastre; căci trebuie să ţinem o sărbătoare Domnului.

¹⁰ Faraon le-a zis: Aşa să fie Domnul cu voi, cum vă voi lăsa eu să plecaţi, pe voi şi pe copiii voştri! Luaţi seama, căci răul este înaintea voastră!

¹¹ Nu aşa! Duceţi-vă voi, bărbaţii, şi slujiţi Domnului, căci aşa aţi cerut. Şi au fost scoşi afară dinaintea lui Faraon.

¹² Atunci Domnul a zis lui Moise: Întinde-ţi mâna peste ţara Egiptului, ca să vină lăcustele peste ţara Egiptului şi să mănânce toată iarba pământului, tot ce a mai scăpat de grindină.

¹³ Moise şi-a întins toiagul peste ţara Egiptului; şi Domnul a făcut să sufle un vânt dinspre est peste ţară, toată ziua şi toată noaptea aceea. Dimineaţa, vântul dinspre est adusese lăcustele.

¹⁴ Şi lăcustele au venit peste toată ţara Egiptului şi s-au aşezat peste toată întinderea Egiptului; erau în număr atât de mare cum nu mai fusese şi nu va mai fi un astfel de roi de lăcuste.

¹⁵ Au acoperit toată faţa pământului, încât ţara s-a întunecat; au mâncat toată iarba de pe câmp şi tot rodul pomilor pe care-l lăsase grindina. N-a rămas nimic verde în copaci, nici în iarba de pe câmp, în toată ţara Egiptului.

¹⁶ Faraon a chemat îndată pe Moise şi pe Aaron şi a zis: Am păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului vostru şi împotriva voastră.

¹⁷ Acum iartă-mi, te rog, păcatul numai de data aceasta şi rugaţi-vă Domnului Dumnezeului vostru să depărteze de la mine şi pedeapsa aceasta de moarte.

¹⁸ Moise a ieşit de la Faraon şi s-a rugat Domnului.

¹⁹ Şi Domnul a făcut să sufle un vânt foarte puternic dinspre vest, care a luat lăcustele şi le-a aruncat în Marea Roşie; n-a rămas o lăcustă pe toată întinderea Egiptului.

²⁰ Dar Domnul a împietrit inima lui Faraon, şi Faraon n-a lăsat pe copiii lui Israel să plece.

²¹ Atunci Domnul a zis lui Moise: Întinde-ţi mâna spre cer, ca să fie întuneric peste ţara Egiptului, încât oamenii să bâjbâie în întuneric.

²² Moise şi-a întins mâna spre cer şi a fost întuneric beznă în toată ţara Egiptului timp de trei zile.

²³ Nu se vedeau unul pe altul şi nimeni nu s-a ridicat din locul lui timp de trei zile. Dar toţi copiii lui Israel au avut lumină în locul unde locuiau ei.

²⁴ Faraon a chemat pe Moise şi a zis: Duceţi-vă şi slujiţi Domnului, lăsaţi numai turmele şi cirezile voastre în ţară; copiii voştri vor putea merge şi ei împreună cu voi.

²⁵ Dar Moise a răspuns: Tu însuţi trebuie să ne dai jertfele şi arderile-de-tot, pe care le vom aduce Domnului Dumnezeului nostru,

²⁶ şi turmele noastre trebuie să meargă, de asemenea, împreună cu noi şi să nu rămână o unghie din ele, căci trebuie să luăm câteva din ele ca să slujim Domnului Dumnezeului nostru. Şi până nu vom ajunge acolo nici noi nu ştim cu ce vom sluji Domnului.

²⁷ Dar Domnul a împietrit inima lui Faraon şi Faraon n-a vrut să-i lase să plece.

²⁸ Faraon a zis lui Moise: Pleacă din faţa mea! Caută să nu-mi mai vezi faţa, căci în ziua când mai dai faţă cu mine, vei muri!

²⁹ Şi Moise a zis: Într-adevăr! Niciodată nu-ţi voi mai vedea faţa.

11

¹ Şi Domnul a zis lui Moise: Voi mai aduce încă o plagă asupra lui Faraon şi asupra Egiptului. După aceea, vă va lăsa să plecaţi de aici. Când vă va lăsa să plecaţi, chiar el vă va alunga de aici cu totul.

² Acum vorbeşte în auzul poporului şi spune-le ca fiecare să ceară de la vecinul său şi fiecare de la vecina ei lucruri de argint şi lucruri de aur.

³ Şi Domnul a făcut ca poporul să capete trecere înaintea egiptenilor. Chiar Moise era foarte bine văzut în ţara Egiptului, înaintea slujitorilor lui Faraon şi înaintea poporului.

⁴ Şi Moise a zis: Aşa vorbeşte Domnul: Pe la miezul nopţii voi trece prin Egipt;

⁵ şi toţi întâii-născuţi din ţara Egiptului vor muri, de la întâiul-născut al lui Faraon, care stă pe scaunul de domnie, până la întâiul-născut al sclavei care stă la râşniţă, şi până la toţi întâii-născuţi ai animalelor.

⁶ În toată ţara Egiptului vor fi plânsete mari, aşa cum n-au mai fost şi nu vor mai fi.

⁷ Dar printre toţi copiii lui Israel, de la oameni până la animale, nici măcar un câine nu va chelălăi cu limba lui, ca să ştiţi că Domnul face o deosebire între egipteni şi Israel.

⁸ Şi toţi aceşti slujitori ai tăi se vor coborî la mine şi se vor închina până la pământ înaintea mea, zicând: Ieşi, tu şi tot poporul care te urmează! După aceea voi ieşi. Şi Moise a ieşit de la Faraon, aprins de mânie.

⁹ Dar Domnul a zis lui Moise: Faraon nu va asculta de voi, pentru ca minunile Mele să se înmulţească în ţara Egiptului.

¹⁰ Moise şi Aaron au făcut toate aceste minuni înaintea lui Faraon; şi Domnul a împietrit inima lui Faraon, şi Faraon n-a lăsat pe copiii lui Israel să plece din ţara lui.

12

¹ Şi Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron în ţara Egiptului, zicând:

² Luna aceasta va fi pentru voi cea dintâi lună; ea va fi pentru voi cea dintâi lună a anului.

³ Vorbiţi întregii adunări a lui Israel şi spuneţi-i: În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel, după casa părintelui său, un miel pentru fiecare familie.

⁴ Şi dacă familia este prea mică pentru a putea mânca un miel, atunci să-l ia cu vecinul cel mai apropiat de casa lui, după numărul sufletelor; să-i socotiţi la un miel după cât poate mânca fiecare om.

⁵ Mielul să fie fără cusur, de parte bărbătească, de un an. Puteţi să luaţi un miel sau un ied.

⁶ Să-l păstraţi până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia; şi toată adunarea lui Israel să-l înjunghie seara.

⁷ Să ia din sângele lui şi să ungă amândoi stâlpii uşii şi pragul de sus al caselor în care îl vor mânca.

⁸ Să mănânce carnea chiar în noaptea aceea, friptă la foc; s-o mănânce cu azimi şi cu verdeţuri amare.

⁹ Să nu-l mâncaţi crud sau fiert în apă, ci fript la foc, atât capul, cât şi picioarele şi măruntaiele.

¹⁰ Să nu lăsaţi nimic din el pe a doua zi dimineaţa şi, dacă va rămâne ceva din el pe a doua zi dimineaţa, să-l ardeţi în foc.

¹¹ Când îl veţi mânca, să aveţi mijlocul încins, încălţămintele în picioare şi toiagul în mână; şi să-l mâncaţi în grabă; căci sunt Pastele Domnului.

¹² În noaptea aceea, Eu voi trece prin ţara Egiptului şi voi lovi pe toţi întâii-născuţi din ţara Egiptului, de la oameni până la animale; şi voi face judecată împotriva tuturor zeilor Egiptului: Eu Domnul.

¹³ Sângele vă va sluji ca semn pe casele unde veţi fi. Eu voi vedea sângele şi voi trece pe lângă voi; şi pedeapsa nu va cădea peste voi, ca să vă nimicească, atunci când voi lovi ţara Egiptului.

¹⁴ Şi ziua aceasta va fi pentru voi o aducere-aminte şi o veţi ţine ca o sărbătoare pentru Domnul. S-o sărbătoriţi de-a lungul generaţiilor ca o lege veşnică.

¹⁵ Timp de şapte zile veţi mânca azimi. Din cea dintâi zi veţi scoate aluatul din casele voastre, pentru că oricine va mânca pâine dospită, din ziua dintâi până în ziua a şaptea, va fi nimicit din Israel.

¹⁶ În ziua dintâi veţi avea o adunare sfântă şi în ziua a şaptea veţi avea o adunare sfântă. Să nu faceţi nici o muncă în zilele acelea; veţi putea numai să pregătiţi mâncarea fiecărei persoane.

¹⁷ Să ţineţi Sărbătoarea Azimilor, căci chiar în ziua aceea voi scoate ostile voastre din ţara Egiptului. Să ţineţi deci ziua aceea ca o lege veşnică pentru urmaşii voştri.

¹⁸ În luna întâi, începând din a paisprezecea zi a lunii, seara, să mâncaţi azimi, până în seara zilei a douăzeci şi una a lunii.

¹⁹ Timp de şapte zile să nu se găsească aluat în casele voastre, căci oricine va mânca ce este dospit, va fi nimicit din adunarea lui Israel, fie străin, fie băştinaş.

²⁰ Să nu mâncaţi nimic dospit, ci, în toate locuinţele voastre, să mâncaţi azimi.

²¹ Moise a chemat pe toţi bătrânii lui Israel şi le-a zis: Alegeţi-vă şi luaţi câte un miel pentru familiile voastre şi înjunghiaţi Paştele.

²² Apoi, să luaţi un mănunchi de isop, să-l muiaţi în sângele din strachină şi să ungeţi pragul de sus şi cei doi stâlpi ai uşii cu sângele din strachină; şi nici unul din voi să nu iasă din casă până dimineaţa.

²³ Căci Domnul va trece, ca să lovească Egiptul; şi când va vedea sângele pe pragul de sus şi pe cei doi stâlpi ai uşii, Domnul va trece pe lângă uşă şi nu va lăsa pe nimicitorul să intre în casele voastre ca să vă lovească.

²⁴ Să păziţi lucrul acesta ca o lege pentru voi şi pentru copiii voştri în veci.

²⁵ Când veţi intra în ţara pe care Domnul v-o va da, aşa cum a promis, să ţineţi acest obicei.

²⁶ Şi când vă vor întreba copiii voştri: Ce înseamnă obiceiul acesta?,

²⁷ să răspundeţi: Este jertfa de Paşti pentru Domnul, care a trecut pe lângă casele copiilor lui Israel în Egipt, când a lovit pe egipteni, dar a scăpat casele noastre. Şi poporul s-a plecat până la pământ şi s-a închinat.

²⁸ Şi copiii lui Israel au plecat şi au făcut aşa cum poruncise Domnul lui Moise şi lui Aaron; aşa au făcut.

²⁹ La miezul nopţii, Domnul a lovit pe toţi întâii-născuţi din ţara Egiptului, de la întâiul-născut al lui Faraon, care stătea pe scaunul lui de domnie, până la întâiul-născut al celui închis în închisoare, şi până la toţi întâii-născuţi ai vitelor.

³⁰ Şi Faraon s-a deşteptat noaptea, el şi toţi slujitorii lui şi toţi egiptenii; şi au fost mari ţipete în Egipt, căci nu era casă unde să nu fie un mort.

³¹ În aceeaşi noapte, Faraon a chemat pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: Sculaţi-vă, ieşiţi din mijlocul poporului meu, voi şi copiii lui Israel; şi duceţi-vă şi slujiţi Domnului, aşa cum aţi zis.

³² Luaţi-vă şi oile şi boii, cum aţi zis, duceţi-vă şi binecuvântaţi-mă.

³³ Şi egiptenii zoreau poporul şi se grăbeau să-i scoată din ţară, căci ziceau: Altfel, toţi vom pieri!

³⁴ Poporul şi-a luat aluatul înainte de a se dospi. Şi-au învelit în haine vasele cu aluat şi le-au pus pe umeri.

³⁵ Copiii lui Israel au făcut după cuvântul lui Moise şi au cerut egiptenilor lucruri de argint, lucruri de aur şi haine.

³⁶ Şi Domnul a făcut ca poporul să capete trecere înaintea egiptenilor, care le-au împlinit cererea. Astfel ei au prădat pe egipteni.

³⁷ Copiii lui Israel au plecat din Ramses spre Sucot, în număr de aproape şase sute de mii de bărbaţi care mergeau pe jos, afară de copii.

³⁸ Şi cu ei s-a mai urcat o mulţime de oameni de tot soiul, împreună cu turme şi cirezi – un număr mare de animale.

³⁹ Şi din aluatul pe care l-au scos din Egipt au copt turte nedospite; căci aluatul era nedospit, fiindcă fuseseră alungaţi din Egipt şi n-au mai putut aştepta, nici nu şi-au mai putut pregăti alimente pentru ei.

⁴⁰ Şederea copiilor lui Israel în Egipt a fost de patru sute treizeci de ani.

⁴¹ Şi, la sfârşitul celor patru sute treizeci de ani – tocmai în ziua aceea – toate ostile Domnului au ieşit din ţara Egiptului.

⁴² Este noaptea care trebuie sărbătorită în cinstea Domnului, pentru că atunci i-a scos din ţara Egiptului; aceasta este noaptea care trebuie sărbătorită pentru Domnul de toţi copiii lui Israel şi de urmaşii lor.

⁴³ Şi Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron: Iată porunca privitoare la Paşti: nici un străin să nu mănânce din ele.

⁴⁴ Dar orice sclav cumpărat cu bani, după ce l-ai circumcis, poate să mănânce din ele.

⁴⁵ Străinul şi slujitorul angajat să nu mănânce.

⁴⁶ Să fie mâncate într-o singură casă; să nu luaţi deloc carne afară din casă, nici să nu zdrobiţi vreun os din ea.

⁴⁷ Toată adunarea lui Israel să ţină Pastele.

⁴⁸ Şi când un străin, care va locui la tine, va vrea să ţină Paştele Domnului, orice parte bărbătească din casa lui trebuie circumcisă şi apoi se va putea apropia să le ţină; şi el va fi ca un locuitor al ţării. Dar nici un necircumcis să nu mănânce din ele.

⁴⁹ Va fi o singură lege atât pentru băştinaş, cât şi pentru străinul care va locui în mijlocul vostru.

⁵⁰ Toţi copiii lui Israel au făcut aşa cum poruncise Domnul lui Moise şi lui Aaron; aşa au făcut.

⁵¹ Şi chiar în ziua aceea, Domnul a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel, după ostile lor.

13

¹ Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:

² Pune-Mi deoparte ca sfânt pe orice întâi-născut, pe orice întâi-născut dintre copiii lui Israel, atât dintre oameni, cât şi dintre animale: este al Meu.

³ Şi Moise a zis poporului: Aduceţi-vă aminte de ziua aceasta, când aţi ieşit din Egipt, din casa captivităţii; căci cu o mână puternică v-a scos Domnul de acolo. Şi nimic dospit nu va fi mâncat.

⁴ Astăzi ieşiţi, în luna Abib.

⁵ Când te va duce Domnul în ţara canaaniţilor, hetiţilor, amoriţilor, heviţilor şi iebusiţilor, pe care a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da, ţară unde curge lapte şi miere, să ţii slujba aceasta în luna aceasta.

⁶ Timp de şapte zile să mănânci azimi şi în ziua a şaptea să fie o sărbătoare pentru Domnul.

⁷ În timpul celor şapte zile să mâncaţi azimi; şi să nu se vadă la tine pâine dospită nici aluat dospit să nu se vadă la tine, pe toată întinderea ţării.

⁸ Şi în ziua aceea să spui fiului tău, zicând: Aceasta este pentru a-mi aminti de ceea ce a făcut Domnul pentru mine, când am ieşit din Egipt.

⁹ Şi aceasta să-ţi fie ca un semn pe mână şi ca un semn de aducere-aminte pe frunte, între ochi, pentru ca legea Domnului să fie întotdeauna în gura ta; căci cu mână puternică te-a scos Domnul din Egipt.

¹⁰ Să ţii porunca aceasta la vremea hotărâtă, din an în an.

¹¹ Când te va aduce Domnul în ţara canaaniţilor, cum a jurat ţie si părinţilor tăi, şi când ţi-o va da,

¹² să închini Domnului pe orice întâi-născut şi chiar pe orice întâi-născut dintre animalele pe care le vei avea; orice parte bărbătească este a Domnului.

¹³ Dar să răscumperi cu un miel pe orice întâi-născut al măgăriţei, iar dacă nu-l vei răscumpăra, să-i frângi gâtul. Să răscumperi de asemenea pe orice întâi-născut dintre fiii tăi.

¹⁴ Şi în viitor, când te va întreba fiul tău, zicând: Ce înseamnă lucrul acesta?, să-i răspunzi: Prin mâna Lui cea atotputernică, Domnul ne-a scos din Egipt, din casa captivităţii;

¹⁵ şi, fiindcă Faraon se încăpăţâna şi nu voia să ne lase să plecăm, Domnul a omorât pe toţi întâii-născuţi din ţara Egiptului, de la întâii-născuţi ai oamenilor până la întâii-născuţi ai animalelor. De aceea aduc jertfă Domnului pe orice întâi-născut de parte bărbătească, dar răscumpăr pe orice întâi-născut dintre fiii mei.

¹⁶ Să-ţi fie ca un semn pe mână şi ca un semn de aducere-aminte pe frunte, între ochi, căci prin mâna Lui atotputernică ne-a scos Domnul din Egipt.

¹⁷ După ce a lăsat Faraon pe popor să plece, Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care duce în ţara filistenilor, deşi era mai aproape; căci, Dumnezeu a zis: S-ar putea să-i pară rău poporului, văzând războiul, şi să se întoarcă în Egipt.

¹⁸ Aşa că Dumnezeu a făcut pe popor să ocolească pe drumul care duce spre deşert, spre Marea Roşie; şi copiii lui Israel au ieşit înarmaţi din ţara Egiptului.

¹⁹ Şi Moise a luat cu el oasele lui Iosif; căci Iosif pusese pe fiii lui Israel să jure, zicând: Când vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi cu voi oasele mele de aici.

²⁰ Au plecat din Sucot şi şi-au aşezat tabăra în Etam, la marginea deşertului.

²¹ Şi ziua, Domnul mergea înaintea lor într-un stâlp de nor, ca să-i călăuzească pe drum, iar noaptea într-un stâlp de foc, ca să-i lumineze, pentru ca să meargă şi ziua şi noaptea.

²² Stâlpul de nor nu se depărta dinaintea poporului în timpul zilei, nici stâlpul de foc în timpul nopţii.

14

¹ Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:

² Spune copiilor lui Israel să-se întoarcă şi să-şi întindă tabăra înaintea Pi-Hahirotului, între Migdol şi mare, faţă în faţă cu Baal-Ţefon: în dreptul locului acestuia să întindeţi tabăra, lângă mare.

³ Pentru că Faraon va zice despre copiii lui Israel: S-au rătăcit prin ţară; îi închide deşertul.

⁴ Atunci Eu voi împietri inima lui Faraon şi-i va urmări; şi Eu voi fi onorat prin Faraon şi toată armata lui, şi egiptenii vor şti că Eu sunt Domnul. Şi copiii lui Israel au făcut aşa.

⁵ S-a dat de ştire regelui Egiptului că poporul a fugit. Atunci inima lui Faraon şi inima slujitorilor lui s-au schimbat faţă de popor; şi ei au zis: Ce am făcut de am lăsat pe Israel să plece şi să nu ne mai slujească?

⁶ Faraon şi-a pregătit carul de război şi şi-a luat oamenii de război cu el.

⁷ A luat şase sute de care de luptă şi toate celelalte care ale Egiptului, cu ofiţeri în fiecare din ele.

⁸ Şi Domnul a împietrit inima lui Faraon, regele Egiptului, şi Faraon a urmărit pe copiii lui Israel; căci copiii lui Israel ieşiseră cu mână tare.

⁹ Egiptenii i-au urmărit cu toţi caii şi carele lui Faraon, călăreţii lui şi armata lui, şi i-au ajuns tocmai când erau aşezaţi cu tabăra lângă mare, lângă Pi-Hahirot, faţă în faţă cu Baal-Ţefon.

¹⁰ Şi când Faraon se apropia, copiii lui Israel şi-au ridicat ochii şi iată, egiptenii veneau după ei. Şi copiii lui Israel s-au înspăimântat foarte tare şi au strigat către Domnul după ajutor.

¹¹ Apoi au zis lui Moise: Oare fiindcă nu erau destule morminte în Egipt ne-ai scos ca să murim în deşert? De ce te-ai purtat cu noi astfel, scoţându-ne din Egipt?

¹² Nu-ţi spuneam noi în Egipt: Lasă-ne să slujim ca sclavi egiptenilor? Fiindcă ne-ar fi fost mai bine să slujim egiptenilor decât să murim în deşert.

¹³ Dar Moise a răspuns poporului: Nu vă temeţi de nimic. Staţi liniştiţi şi veţi vedea salvarea Domnului, pe care o va împlini astăzi pentru voi; căci pe egiptenii aceştia, pe care-i vedeţi astăzi, nu-i veţi mai vedea niciodată.

¹⁴ Domnul se va lupta pentru voi, dar voi staţi liniştiţi.

¹⁵ Şi Domnul a zis lui Moise: de ce strigi după Mine? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte.

¹⁶ Şi tu, ridică-ţi toiagul, întinde-ţi mâna spre mare şi despic-o; şi copiii lui Israel vor trece prin mare ca pe uscat.

¹⁷ Şi Eu, iată, voi împietri inima egiptenilor, ca să intre în mare după ei. Şi Eu voi fi onorat prin Faraon şi toată armata lui, carele şi călăreţii lui.

¹⁸ Şi egiptenii vor cunoaşte că Eu sunt Domnul, când Mă voi fi glorificat prin Faraon, prin carele lui si călăreţii lui.

¹⁹ Şi Îngerul lui Dumnezeu care mergea înaintea taberei lui Israel Şi-a schimbat locul şi a mers înapoia lor; şi stâlpul de nor care mergea înaintea lor şi-a schimbat locul şi a stat înapoia lor.

²⁰ El S-a aşezat între tabăra egiptenilor şi tabăra lui Israel. Norul acesta pe o parte era întunecos, iar pe cealaltă lumina noaptea. Şi toată noaptea cele doua tabere nu s-au apropiat una de alta.

²¹ Moise şi-a întins mâna spre mare; şi printr-un vânt dinspre est, care a suflat toată noaptea, Domnul a făcut ca marea să se retragă; el a uscat marea şi apele s-au despicat în două.

²² Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat şi apele stăteau ca un zid la dreapta şi la stânga lor.

²³ Egiptenii i-au urmărit; şi toţi caii lui Faraon, carele şi călăreţii lui au intrat după ei în mijlocul mării.

²⁴ În straja dimineţii, Domnul, din stâlpul de foc şi de nor, S-a uitat înspre armata egiptenilor şi a stârnit învălmăşeală în armata egiptenilor.

²⁵ A scos roţile carelor şi le-a îngreuiat mersul. Egiptenii au zis atunci: Haideţi să fugim dinaintea lui Israel, căci Domnul Se luptă pentru el împotriva egiptenilor.

²⁶ Domnul a zis lui Moise: Întinde-ţi mâna spre mare ca apele să se întoarcă peste egipteni, peste carele lor şi peste călăreţii lor.

²⁷ Moise şi-a întins mâna spre mare şi, înspre dimineaţă, marea s-a întors iarăşi la starea ei dinainte şi, la apropierea ei, egiptenii a luat-o la fugă; dar Domnul a aruncat pe egipteni în mijlocul mării.

²⁸ Apele s-au întors şi au acoperit carele, călăreţii şi toată armata lui Faraon, care intraseră în mare după copiii lui Israel; nici măcar unul n-a scăpat.

²⁹ Dar copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, în timp ce apele stăteau ca un zid la dreapta şi la stânga lor.

³⁰ În ziua aceea, Domnul a salvat pe Israel din mâna egiptenilor; şi Israel a văzut pe egipteni morţi pe malul mării.

³¹ Când a văzut Israel mâna puternică pe care o îndreptase Domnul împotriva egiptenilor, poporul S-a temut de Domnul şi a crezut în Domnul şi în robul Său Moise.

15

¹ Atunci Moise şi copiii lui Israel au cântat Domnului cântarea aceasta şi au spus, zicând:
Voi cânta Domnului, pentru că a triumfat glorios: A năpustit în mare pe cal şi pe călăreţ.

² Domnul este tăria mea şi temeiul cântărilor mele de laudă: Şi El a devenit mântuirea mea. El este Dumnezeul meu şi pe El îl voi lăuda; El este Dumnezeul tatălui meu şi pe El îl voi preamări.

³ Domnul este un războinic viteaz: Numele Lui este Domnul.

⁴ El a aruncat în mare carele lui Faraon şi armata lui; Luptătorii lui aleşi au fost înghiţiţi în Marea Roşie.

⁵ I-au acoperit adâncurile
Şi s-au coborât în fundul apelor ca o piatră.

⁶ Mâna Ta dreaptă, Doamne, şi-a făcut vestită tăria;
Mâna Ta cea dreaptă, Doamne, a zdrobit pe duşmani.

⁷ Şi prin mărimea măreţiei Tale, Tu dobori la pământ pe cei ce se ridică împotriva Ta;
Îţi dezlănţui mânia şi ea îi mistuie ca pe o trestie.

⁸ Şi la suflarea nărilor Tale s-au îngrămădit apele, S-au ridicat talazurile ca un zid şi s-au închegat valurile în mijlocul mării.

⁹ Duşmanul zicea: Îi voi urmări, îi voi ajunge, Voi împărţi prada de război, Sufletul meu se va sătura cu ei, Voi scoate sabia şi-i voi nimici cu mâna mea!

¹⁰ Dar Tu ai suflat cu suflarea Ta şi marea i-a acoperit; S-au cufundat ca plumbul în adâncimea apelor.

¹¹ Cine este ca Tine între dumnezei, Doamne?
Cine este ca Tine, măreţ în sfinţenie,
Bogat în fapte de laudă şi înfăptuind minuni?

¹² Tu Ţi-ai întins mâna dreaptă, Şi pământul i-a înghiţit.

¹³ În îndurarea Ta, Tu ai călăuzit Poporul pe care l-ai răscumpărat,
Iar prin puterea Ta, Tu l-ai călăuzit spre locaşul sfinţeniei Tale.

¹⁴ Popoarele vor auzi lucrul acesta şi se vor cutremura: Cuprinde groaza pe filisteni,

¹⁵ Se înspăimântă conducătorii Edomului, Şi un tremur cuprinde pe războinicii lui Moab; Toţi locuitorii Canaanului se vor risipi.

¹⁶ Îi vor cuprinde teama şi spaima; Prin măreţia braţului Tău, Vor sta nemişcaţi ca o piatră, Până va trece poporul Tău, Doamne! Până va trece poporul Tău, Pe care l-ai răscumpărat.

¹⁷ Tu îi vei aduce şi-i vei aşeza pe muntele moştenirii Tale, În locul pe care Ţi l-ai pregătit ca locuinţă, Doamne, La templul pe care mâinile Tale, Doamne, l-au întemeiat.

¹⁸ Şi Domnul va împărăţi în veci de veci.

¹⁹ Căci caii lui Faraon, carele şi călăreţii lui au intrat în mare şi Domnul a adus peste ei apele mării, dar copiii lui Israel au mers ca pe uscat prin mijlocul mării.

²⁰ Miriam, profetesa, sora lui Aaron, a luat în mână o tamburină şi toate femeile au venit după ea, cu tamburine şi jucând.

²¹ Şi Miriam le răspundea: Cântaţi Domnului căci El a triumfat glorios: A năpustit în mare pe cal şi pe călăreţ.

²² Moise a pornit pe Israel de la Marea Roşie şi au luat-o spre Deşertul Sur; şi, după trei zile de mers prin deşert, n-au găsit apă.

²³ Şi când au ajuns la Mara, n-au putut bea apă din Mara, pentru că era amară. De aceea locul acela a fost numit Mara (Amărăciune).

²⁴ Poporul s-a plâns împotriva lui Moise, zicând: Ce vom bea?

²⁵ Moise a strigat către Domnul şi Domnul i-a arătat un lemn; Moise a aruncat lemnul în apă şi apa s-a făcut dulce. Acolo Domnul a dat poporului legi şi porunci, şi acolo l-a pus la încercare.

²⁶ Şi El a zis: Dacă vei asculta de Cuvântul Domnului, Dumnezeului tău şi vei face ceea ce este drept în ochii Lui, şi vei apleca urechea la poruncile lui, şi dacă vei păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu nici una din bolile cu care am lovit pe egipteni; căci Eu sunt Domnul care te vindecă.

²⁷ Apoi au venit la Elim, unde erau douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de palmieri. Şi şi-au aşezat tabăra acolo lângă apă.

16

¹ Ei au plecat din Elim şi toată adunarea copiilor lui Israel a ajuns în pustia Sin, care este între Elim şi Sinai, în a cincisprezecea zi a lunii a doua după ieşirea lor din ţara Egiptului.

² Şi toată adunarea copiilor lui Israel a murmurat în deşertul acela împotriva lui Moise şi a lui Aaron.

³ Şi copiii lui Israel le-au zis: Mai bine să fi murit de mâna Domnului în ţara Egiptului, când stăteam lângă oalele noastre cu carne, când mâncam pâine de ne săturam. Căci ne-aţi adus în deşertul acesta ca să faceţi să moară de foame toată adunarea aceasta.

⁴ Domnul a zis lui Moise: Iată, voi face să vă plouă pâine din cer. Poporul va ieşi afară şi va strânge cât îi trebuie pentru fiecare zi, ca să-l pun la încercare şi să văd dacă va umbla sau nu după legea Mea.

⁵ În ziua a şasea, când vor pregăti ce au adus acasă, vor avea de două ori mai mult decât vor strânge în fiecare zi.

⁶ Moise şi Aaron au zis tuturor copiilor lui Israel: Astă-seară veţi înţelege că Domnul este Acela care v-a scos din ţara Egiptului;

⁷ şi mâine dimineaţă veţi vedea gloria Domnului, pentru că El vă aude murmurele împotriva Domnului; căci ce suntem noi ca să murmuraţi împotriva noastră?

⁸ Şi Moise a zis: deseară Domnul vă va da carne să mâncaţi şi mâine dimineaţă vă va da pâine să vă săturaţi; pentru că Domnul vă aude murmurele pe care le rostiţi împotriva Lui; căci ce suntem noi? Murmurele voastre nu sunt împotriva noastră, ci împotriva Domnului.

⁹ Moise a zis lui Aaron: Spune întregii adunări a copiilor lui Israel: Apropiaţi-vă înaintea Domnului, căci v-a auzit murmurele.

¹⁰ Şi, pe când vorbea Aaron întregii adunări a lui Israel, s-au uitat înspre deşert şi iată, gloria Domnului s-a arătat în nor.

¹¹ Şi Domnul a vorbit lui Moise, zicând:

¹² Am auzit murmurele copiilor lui Israel; vorbeşte-le şi spune: Între cele două seri aveţi să mâncaţi carne şi dimineaţa vă veţi sătura de pâine; şi veţi şti că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.

¹³ Seara, au venit nişte prepeliţe şi au acoperit tabăra, iar dimineaţa s-a aşezat un strat gros de rouă în jurul taberei.

¹⁴ Când a dispărut roua aceasta, pe faţa deşertului era ceva mărunt ca nişte grăunţe, mărunt ca bobiţele de piatră albă pe pământ.

¹⁵ Copiii lui Israel s-au uitat la ea şi au zis unul către altul: Ce este aceasta?, căci nu ştiau ce era. Şi Moise le-a zis: Este pâinea pe care v-o dă Domnul ca hrană.

¹⁶ Iată ce a poruncit Domnul: Fiecare din voi să strângă cât poate mânca şi anume un omer de cap, după numărul sufletelor voastre pe care le aveţi fiecare în cortul său.

¹⁷ Şi copiii lui Israel au făcut aşa; şi au strâns unii mai mult, alţii mai puţin.

¹⁸ Şi după ce o măsurau cu omenii, cel ce strânsese mai mult n-avea mai mult şi cel ce strânsese mai puţin n-avea mai puţin; fiecare strângea atât cât îi trebuia pentru hrană.

¹⁹ Şi Moise le-a zis: Nimeni să nu lase ceva din ea până a doua zi dimineaţa.

²⁰ Dar n-au ascultat de Moise şi unii au lăsat ceva din ea până a doua zi dimineaţa, dar a făcut viermi şi a devenit mirositoare; şi Moise s-a mâniat pe ei.

²¹ Astfel în fiecare dimineaţă ei strângeau fiecare cât îi trebuia pentru hrană; dar când venea căldura soarelui, se topea.

²² În ziua a şasea au strâns hrană îndoit, şi anume doi omeri de fiecare. Toţi conducătorii adunării au venit şi au spus lui Moise lucrul acesta.

²³ Şi Moise le-a zis: Domnul a spus astfel: Mâine este ziua de odihnă, Sabatul închinat Domnului; coaceţi ce aveţi de copt, fierbeţi ce aveţi de fiert şi păstraţi până a doua zi dimineaţa tot ce va rămâne!

²⁴ Au lăsat-o până a doua zi dimineaţa, cum poruncise Moise; şi n-a devenit mirositoare, nici n-a făcut viermi.

²⁵ Moise a zis: Mâncaţi-o azi, pentru că este ziua Sabatului; azi nu veţi găsi mană pe câmp.

²⁶ Veţi strânge timp de şase zile, dar în ziua a şaptea, care este Sabatul, nu va fi.

²⁷ În ziua a şaptea, unii din popor au ieşit să strângă mană, dar n-au găsit.

²⁸ Atunci Domnul a zis lui Moise: Până când aveţi de gând să nu păziţi poruncile si legile Mele?

²⁹ Vedeţi că Domnul v-a dat Sabatul; de aceea vă dă în ziua a şasea pâine pentru două zile. Fiecare să rămână la locul lui şi, în ziua a şaptea, nimeni să nu iasă din locul în care se găseşte.

³⁰ Şi poporul s-a odihnit în ziua a şaptea.

³¹ Şi casa lui Israel a numit hrana aceasta mană. Ea semăna cu bobul de coriandru; era albă şi avea un gust de turtă cu miere.

³² Moise a zis: Iată ce a poruncit Domnul: Să se păstreze un omer plin cu mană pentru urmaşii voştri, ca să vadă şi ei pâinea pe care v-am dat-o s-o mâncaţi în deşert, după ce v-am scos din ţara Egiptului.

³³ Şi Moise a zis lui Aaron: Ia un vas şi pune în el un omer plin cu mană; şi pune-l înaintea Domnului, ca să fie păstrat pentru urmaşii voştri.

³⁴ După porunca dată de Domnul lui Moise, Aaron l-a pus înaintea chivotului Mărturiei, ca să fie păstrat.

³⁵ Şi copiii lui Israel au mâncat mană patruzeci de ani, până la sosirea lor într-o ţară locuită; au mâncat mană până la sosirea lor la graniţele ţării Canaanului.

³⁶ Omerul este a zecea parte dintr-o efă.

17

¹ Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat din Deşertul Sin, potrivit călătoriilor zilnice poruncite de Domnul; şi şi-au întins corturile la Refidim. Dar acolo poporul n-a găsit apă de băut.

² De aceea poporul s-a certat cu Moise şi a zis: dă-ne apă să bem! Şi Moise le-a zis: de ce vă certaţi cu mine? De ce ispitiţi pe Domnul?

³ Poporul stătea acolo însetat de apă şi poporul murmura împotriva lui Moise şi zicea: de ce ne-ai scos din Egipt, ca să ne omori cu setea, pe noi, pe copiii noştri şi pe vitele noastre?

⁴ Moise a strigat către Domnul, zicând: Ce să fac cu poporul acesta? Încă puţin şi mă vor omorî cu pietre!

⁵ Şi Domnul a zis lui Moise: Treci înaintea poporului şi ia cu tine câţiva din bătrânii lui Israel; şi ia în mână şi toiagul cu care ai lovit râul şi du-te.

⁶ Iată, Eu voi sta înaintea ta pe stânca Horebului; şi tu vei lovi stânca şi va ţâşni apă din ea şi poporul va bea. Şi Moise a făcut aşa, în faţa bătrânilor lui Israel.

⁷ Şi el a numit locul acela Masa şi Meriba (Ispită şi ceartă), căci copiii lui Israel se certaseră şi ispitiseră pe Domnul, zicând: Este oare Domnul în mijlocul nostru, sau nu este?

⁸ Amalec a venit să bată pe Israel la Refidim.

⁹ Atunci Moise a zis lui Iosua: Alege nişte bărbaţi şi ieşi la luptă împotriva lui Amalec, iar mâine eu voi sta pe vârful dealului, cu toiagul lui Dumnezeu în mână.

¹⁰ Şi Iosua a făcut ce-i spusese Moise şi a ieşit să lupte împotriva lui Amalec. Moise, Aaron şi Hur s-au urcat pe vârful dealului.

¹¹ Când îşi ridica Moise mâna, era mai tare Israel şi când îşi lăsa mâna în jos, era mai tare Amalec.

¹² Dar mâinile lui Moise erau obosite. Ei au luat o piatră, au pus-o sub el şi el s-a aşezat pe ea. Aaron şi Hur îi sprijineau mâinile, unul de o parte, iar altul de alta; şi mâinile lui au rămas întinse până la asfinţitul soarelui.

¹³ Şi Iosua a biruit pe Amalec şi pe poporul lui cu tăişul săbiei.

¹⁴ Şi Domnul a zis lui Moise: Scrie lucrul acesta în carte, ca să se păstreze spre amintire şi spune lui Iosua că voi şterge amintirea lui Amalec de sub ceruri.

¹⁵ Şi Moise a zidit un altar şi i-a pus numele Domnul este steagul meu.

¹⁶ El a zis: Pentru că şi-a ridicat mâna împotriva scaunului de domnie al Domnului, Domnul va purta război împotriva lui Amalec, din generaţie în generaţie.

18

¹ Ietro, preotul Madianului, socrul lui Moise, a aflat tot ce făcuse Dumnezeu pentru Moise şi pentru poporul Său Israel; a aflat că Domnul scosese pe Israel din Egipt.

² Atunci Ietro, socrul lui Moise, a luat pe Sefora, soţia lui Moise, care fusese trimisă acasă,

³ şi pe cei doi fii ai ei;unul se numea Gherşom (Străin), căci Moise zisese: Locuiesc ca străin într-o ţară străină,

⁴ iar celălalt se numea Eliezer (Ajutorul lui Dumnezeu), căci zisese: Dumnezeul tatălui meu mi-a ajutat şi m-a scăpat de sabia lui Faraon.

⁵ Ietro, socrul lui Moise, a venit cu fiii şi soţia lui Moise în deşert, unde îşi întinsese el cortul, la muntele lui Dumnezeu.

⁶ A trimis vorbă lui Moise să-i spună: Eu, socrul tău Ietro, vin la tine cu soţia ta şi cu cei doi fii ai tăi.

⁷ Moise a ieşit să-şi întâmpine socrul, s-a aruncat cu faţa la pământ şi l-a sărutat. S-au întrebat unul pe altul de sănătate şi au intrat în cortul lui Moise.

⁸ Şi Moise a istorisit socrului său tot ce făcuse Domnul împotriva lui Faraon şi împotriva egiptenilor, din cauza lui Israel, toate suferinţele care veniseră peste ei pe drum şi cum Domnul îi eliberase.

⁹ Şi Ietro s-a bucurat pentru tot binele pe care-ş făcuse Domnul lui Israel, eliberându-l din mâna egiptenilor.

¹⁰ Şi Ietro a zis: Binecuvântat să fie Domnul, care v-a eliberat din mâna egiptenilor şi din mâna lui Faraon, şi care a eliberat poporul de sub mâna egiptenilor!

¹¹ Acum cunosc că Domnul este mai mare decât toţi dumnezeii; căci chiar în lucrul în care ei s-au purtat cu mândrie, El a fost mai presus de ei.

¹² Ietro, socrul lui Moise, a adus lui Dumnezeu o ardere-de-tot şi jertfe. Şi Aaron a venit cu toţi bătrânii lui Israel să mănânce pâine cu socrul lui Moise, înaintea lui Dumnezeu.

¹³ A doua zi, Moise s-a aşezat să judece poporul; şi poporul a stat înaintea lui Moise de dimineaţa până seara.

¹⁴ Când socrul lui Moise a văzut tot ce făcea el pentru popor, a zis: Ce faci tu acolo cu poporul acela? De ce stai singur şi tot poporul stă înaintea ta de dimineaţa până seara?

¹⁵ Şi Moise a zis socrului său: Poporul vine la mine ca să ceară sfat lui Dumnezeu.

¹⁶ Când au o problemă, vin la mine; eu judec între om şi aproapele lui şi fac cunoscut poruncile lui Dumnezeu şi legile Lui.

¹⁷ Socrul lui Moise i-a zis: Ce faci tu nu este bine.

¹⁸ Te vei epuiza singur, atât pe tine, cât şi pe poporul acesta, care este cu tine; pentru că lucrul acesta este peste puterile tale şi nu-l vei putea face singur.

¹⁹ Acum ascultă glasul meu; îţi voi da un sfat şi Dumnezeu va fi cu tine! Stai înaintea lui Dumnezeu pentru popor şi du problemele lor înaintea lui Dumnezeu.

²⁰ Învaţă-i poruncile şi legile şi arată-le calea pe care trebuie s-o urmeze şi ce trebuie să facă.

²¹ Alege din tot poporul oameni capabili, temători de Dumnezeu, oameni ai adevărului, duşmani ai lăcomiei; pune-i peste popor, conducători peste o mie, conducători peste o sută, conducători peste cincizeci şi conducători peste zece.

²² Şi lasă-i să judece poporul tot timpul; să aducă înaintea ta toate problemele mari, dar toate problemele mici să le judece ei înşişi. În felul acesta îţi vei uşura sarcina, căci o vor purta şi ei împreună cu tine.

²³ Dacă vei face lucrul acesta, şi Dumnezeu îţi porunceşte aşa, vei putea face faţă lucrurilor, şi tot poporul acesta va ajunge fericit la locul lui.

²⁴ Moise a ascultat sfatul socrului său şi a făcut tot ce spusese el.

²⁵ Şi Moise a ales oameni capabili din tot Israelul şi i-a pus conducători ai poporului, conducători peste o mie, conducători peste o sută, conducători peste cincizeci şi conducători peste zece.

²⁶ Şi ei judecau poporul tot timpul; aduceau înaintea lui Moise problemele grele, dar toate problemele mici le judecau ei înşişi.

²⁷ Apoi Moise a trimis pe socrul său în ţara lui.

19

¹ În luna a treia, după ieşirea lor din ţara Egiptului, copiii lui Israel au ajuns chiar în ziua aceea în Deşertul Sinai.

² După ce au plecat de la Refidim, au ajuns în Deşertul Sinai şi au întins taberele în deşert. Israel şi-a aşezat tabăra acolo în faţa muntelui.

³ Şi Moise s-a urcat la Dumnezeu şi Domnul l-a chemat de pe munte, zicând: Aşa să vorbeşti casei lui Iacov şi să spui copiilor lui Israel:

⁴ Aţi văzut ce am făcut Egiptului şi cum v-am purtat pe aripi de vultur şi v-am adus la Mine.

⁵ Acum, dacă veţi asculta glasul Meu şi dacă veţi păzi legământul Meu, veţi fi ai Mei dintre toate popoarele, pentru că tot pământul este al Meu;

⁶ Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi o naţiune sfântă. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel.

⁷ Moise a venit şi a chemat pe bătrânii poporului şi a pus înaintea lor toate aceste cuvinte pe care i le-a poruncit Domnul.

⁸ Tot poporul a răspuns şi a zis: Vom face tot ce a zis Domnul! Şi Moise a adus Domnului cuvintele poporului.

⁹ Şi Domnul a zis lui Moise: Iată, voi veni la tine într-un nor gros, ca poporul să audă când îţi voi vorbi şi să aibă totdeauna încredere în tine. Moise a spus Domnului cuvintele poporului.

¹⁰ Şi Domnul a zis lui Moise: du-te la popor şi sfinţeşte-i azi şi mâine şi pune-i să-şi spele hainele;

¹¹ şi să fie gata pentru a treia zi, pentru că a treia zi Domnul Se va coborî în faţa întregului popor, pe Muntele Sinai.

¹² Să pui poporului anumite împrejmuiri de jur împrejur şi să spui: Să nu cumva să vă urcaţi pe munte, nici să nu vă atingeţi de poalele lui. Oricine se va atinge de munte, va fi pedepsit cu moartea.

¹³ Nici o mână să nu se atingă de el, ci, pe oricine se va atinge, să-l omoare cu pietre sau să-l străpungă cu săgeţi; fie om, fie animal, nu va trăi. Când trompeta va suna lung, ei vor înainta spre munte.

¹⁴ Moise s-a coborât de pe munte la popor şi a sfinţit poporul, iar ei şi-au spălat hainele.

¹⁵ Şi a zis poporului: Fiţi gata pentru a treia zi; să nu vă apropiaţi de soţiile voastre.

¹⁶ A treia zi dimineaţa, au fost tunete, fulgere şi un nor gros pe munte; şi o trompetă a sunat cu putere, aşa că tot poporul din tabără s-a cutremurat.

¹⁷ Şi Moise a scos poporul din tabără, pentru a se întâlni cu Dumnezeu; şi s-au aşezat la poalele muntelui.

¹⁸ Muntele Sinai era tot în fum, pentru că Domnul Se coborâse pe el în mijlocul focului. Fumul acesta se înălţa ca fumul unui cuptor şi tot muntele se cutremura cu putere.

¹⁹ Când trompeta a răsunat din ce în ce mai tare, Moise a vorbit şi Dumnezeu i-a răspuns cu glas tare.

²⁰ Şi Domnul S-a coborât pe Muntele Sinai, pe vârful muntelui. Domnul a chemat pe Moise pe vârful muntelui; şi Moise s-a urcat.

²¹ Domnul a zis lui Moise: Coboară şi porunceşte poporului să nu dea buzna spre Domnul, ca să privească, pentru ca nu cumva să piară un număr mare dintre ei.

²² Preoţii, care se apropie de Domnul, să se sfinţească şi ei, ca nu cumva să-i lovească Domnul cu moartea.

²³ Moise a zis Domnului: Poporul nu se poate urca pe Muntele Sinai, pentru că ne-ai oprit, zicând: Pune anumite margini în jurul muntelui şi sfinţeşte-l.

²⁴ Şi Domnul i-a zis: du-te, coboară şi urcă apoi cu Aaron, dar preoţii şi poporul să nu dea buzna să se urce la Domnul, ca nu cumva să fie nimiciţi.

²⁵ Moise a coborât la popor şi le-a spus aceste lucruri.

20

¹ Şi Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte, spunând:

² Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa captivităţii.

³ Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.

⁴ Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele de sub pământ.

⁵ Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la a treia şi la a patra generaţie a celor ce Mă urăsc

⁶ şi Mă îndur până la a mia generaţie de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.

⁷ Să nu iei în deşert Numele Domnului Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui.

⁸ Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti.

⁹ Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci tot lucrul tău.

¹⁰ Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sclavul tău, nici sclava ta, nici vita ta, nici străinul care este înăuntrul porţilor tale.

¹¹ Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea şi tot ce este în ele, dar în ziua a şaptea S-a odihnit; de aceea Domnul a binecuvântat ziua de odihnă şi a sfinţit-o.

¹² Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care Domnul, Dumnezeul tău ţi-o dă.

¹³ Să nu ucizi.

¹⁴ Să nu comiţi adulter.

¹⁵ Să nu furi.

¹⁶ Să nu aduci mărturie falsă împotriva aproapelui tău.

¹⁷ Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti soţia aproapelui tău, nici sclavul lui, nici sclava lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău.

¹⁸ Şi tot poporul vedea tunetele, fulgerele, sunetul trompetei şi muntele fumegând; şi când a văzut poporul aşa ceva, a tremurat şi a stat departe.

¹⁹ Apoi au zis lui Moise: Vorbeşte-ne tu însuţi şi te vom asculta; dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim.

²⁰ Moise a zis poporului: Nu vă înspăimântaţi; căci Dumnezeu a venit ca să vă pună la încercare şi ca să aveţi frica Lui înaintea ochilor voştri, ca să nu păcătuiţi.

²¹ Poporul stătea departe, iar Moise s-a apropiat de norul în care era Dumnezeu.

²² Domnul a zis lui Moise: Aşa să vorbeşti copiilor lui Israel: Aţi văzut că v-am vorbit din ceruri.

²³ Să nu vă faceţi dumnezei de argint şi dumnezei de aur, ca să-i puneţi alături de Mine; să nu vă faceţi alţi dumnezei.

²⁴ Să-Mi faci un altar de pământ, pe care să-ţi aduci arderile-de-tot şi jertfele de mulţumire, oile şi boii. În orice loc în care Îmi voi aduce aminte de Numele Meu, voi veni la tine şi te voi binecuvânta.

²⁵ Dacă-Mi vei face un altar de piatră, să nu-l zideşti din pietre cioplite, fiindcă punându-ţi dalta în el, îl vei pângări.

²⁶ Şi să nu te urci la altarul Meu pe trepte, ca să nu ţi se descopere goliciunea înaintea lui.

21

¹ Acestea sunt legile pe care le vei pune înaintea lor.

² Dacă vei cumpăra un sclav evreu, să slujească şase ani, dar în al şaptelea an, să iasă liber, fără să plătească nimic ca despăgubire.

³ Dacă vine singur, va ieşi singur; dacă era căsătorit, va ieşi şi soţia lui împreună cu el.

⁴ Dacă stăpânul său i-a dat o soţie şi a avut fii şi fiice cu ea, soţia şi copiii vor fi ai stăpânului lui, iar el va ieşi singur.

⁵ Dar dacă sclavul zice: Eu iubesc pe stăpânul meu, pe soţia mea şi pe copiii mei şi nu vreau să ies liber,

⁶ atunci stăpânul lui îl va duce înaintea lui Dumnezeu, îl va apropia de uşă sau de stâlpul uşii şi stăpânul lui îi va găuri urechea cu o sulă; şi sclavul va rămâne pentru totdeauna în slujba lui.

⁷ Şi dacă un om îşi vinde fiica pentru a fi sclavă, ea să nu iasă liberă cum ies sclavii.

⁸ Dacă ea este neplăcută în faţa stăpânului său, care o luase de soţie, să o lase să fie răscumpărată. El nu va avea dreptul s-o vândă unor străini, din cauza nedreptăţii lui.

⁹ Şi dacă o dă de soţie fiului său, se va purta cu ea după dreptul fiicelor.

¹⁰ Dacă îi ia o altă soţie, nu va reduce nimic din hrana celei dintâi, din îmbrăcăminte şi din drepturile ei conjugale.

¹¹ Dacă nu-i va face aceste trei lucruri, ea va putea ieşi liberă, fără să plătească despăgubire.

¹² Cel ce va lovi pe altul cu o lovitură de moarte să fie pedepsit negreşit cu moartea.

¹³ Dar dacă nu l-a pândit, ci Dumnezeu l-a lăsat să-i cadă în mână, atunci îţi voi hotărî un loc unde va putea să fugă.

¹⁴ Dar dacă un om se va ridica în mod conştient împotriva aproapelui său, ca să-l omoare cu viclenie, pe acela îl vei lua chiar şi de la altarul Meu, ca să fie omorât.

¹⁵ Şi cel ce va lovi pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit negreşit cu moartea.

¹⁶ Şi cel ce va fura un om şi îl va vinde sau va fi găsit în mâinile lui, să fie pedepsit negreşit cu moartea.

¹⁷ Şi cel ce va blestema pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit negreşit cu moartea.

¹⁸ Şi dacă se vor certa doi oameni şi unul din ei va lovi pe celălalt cu o piatră sau cu pumnul şi nu va muri, ci numai va cădea la pat,

¹⁹ cel ce l-a lovit să nu fie pedepsit, dacă celălalt se va scula şi se va plimba pe afară, sprijinit pe un baston; el va plăti numai pentru timpul pierdut şi se va îngriji de toate până când va fi bine vindecat.

²⁰ Şi dacă un om loveşte pe sclavul său sau pe sclava sa cu un băţ şi sclavul moare sub mâna lui, stăpânul să fie pedepsit.

²¹ Dar dacă mai trăieşte o zi sau două, stăpânul nu va fi pedepsit, căci sclavul este proprietatea {Lit. banul lui} lui.

²² Şi dacă se ceartă nişte oameni şi lovesc pe o femeie însărcinată şi o fac doar să nască înainte de vreme, dar fără altă nenorocire, să fie pedepsiţi cu o amendă după cum va cere soţul femeii; şi o vor plăti după cum vor hotărî judecătorii.

²³ Dar dacă se întâmplă vreo nenorocire după aceea, vei da viaţă pentru viaţă,

²⁴ ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior,

²⁵ arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânătaie pentru vânătaie.

²⁶ Şi dacă un om loveşte ochiul sclavului sau sclavei sale şi-l face să-şi piardă ochiul, să-l elibereze, ca despăgubire pentru ochiul lui.

²⁷ Şi dacă face să cadă un dinte sclavului sau sclavei sale, să-i dea drumul, ca despăgubire pentru dintele lui.

²⁸ Şi dacă un bou va împunge şi va omorî pe un bărbat sau pe o femeie, boul va fi negreşit omorât cu pietre şi carnea lui nu va fi mâncată; dar stăpânul boului va fi iertat.

²⁹ Dar dacă boul avea deja obiceiul să împungă şi stăpânul fusese înştiinţat de lucrul acesta şi nu l-a închis, boul va fi ucis cu pietre, dacă ucide un bărbat sau o femeie, şi stăpânul lui va fi pedepsit cu moartea.

³⁰ Dacă i se pune stăpânului un preţ pentru răscumpărarea vieţii lui, va plăti tot ce i se va cere.

³¹ Dacă a împuns pe un băiat sau a împuns pe o fată, i se va face după legea aceasta.

³² Dacă boul împunge pe un sclav sau pe o sclavă, stăpânul {Lit. el} boului va da stăpânului acestora treizeci de sicii de argint şi boul va fi ucis cu pietre.

³³ Şi dacă un om descoperă o groapă sau dacă un om sapă o groapă şi n-o acoperă, şi un bou sau un măgar cade în ea,

³⁴ stăpânul gropii va plăti stăpânului lor în argint preţul vitei, iar vita moartă va fi a lui.

³⁵ Şi dacă boul unui om împunge boul altui om şi boul acesta moare, vor vinde boul cel viu şi preţul lui îl vor împărţi; vor împărţi şi boul mort.

³⁶ Dar dacă se ştia că boul obişnuia să împungă, şi stăpânul lui nu l-a închis, stăpânul acesta va plăti bou pentru bou, iar boul cel mort să fie al lui.

22

¹ Dacă un om fură un bou sau o oaie şi-l taie sau îl vinde, să dea cinci boi pentru boul furat şi patru oi pentru oaia furată.

² Dacă hoţul este prins spărgând şi este lovit şi moare, cel ce l-a lovit nu va fi vinovat de omor faţă de el;

³ dar dacă a răsărit soarele, va fi vinovat de omor faţă de el. Hoţul trebuie să dea înapoi ce este dator să dea; dacă n-are nimic, să fie vândut sclav, ca despăgubire pentru furtul lui.

⁴ Dacă ceea ce a furat, fie bou, fie măgar sau oaie, se găseşte încă viu în mâinile lui, să dea înapoi dublu.

⁵ Dacă un om face stricăciune într-un ogor sau o vie şi îşi lasă vita să pască pe ogorul altuia, să dea ca despăgubire cel mai bun rod din ogorul şi din via lui.

⁶ Dacă izbucneşte un foc şi întâlneşte mărăcini în cale, şi arde grâul în snopi sau încă netăiat, sau arde câmpul, cel ce a dat foc să dea o despăgubire deplină.

⁷ Dacă un om dă aproapelui său bani sau unelte spre păstrare şi le fură cineva din casa acestuia din urmă, dacă hoţul este găsit, trebuie să dea înapoi dublu.

⁸ Dacă hoţul nu este găsit, stăpânul casei va fi adus înaintea lui Dumnezeu, ca să declare că n-a pus mâna pe lucrul aproapelui său.

⁹ Pentru orice cauză de nedreptate cu privire la un bou, un măgar, o oaie, o haină sau un lucru pierdut despre care altul va zice că este al lui, cauza celor două părţi să fie adusă înaintea lui Dumnezeu; acela pe care Dumnezeu îl va condamna trebuie să plătească dublu aproapelui său.

¹⁰ Dacă un om dă aproapelui său un măgar, un bou, o oaie sau un animal oarecare să i-l păstreze şi animalul moare, este rănit sau este dus de la el când n-a văzut nimeni,

¹¹ să se facă un jurământ înaintea Domnului între cele două părţi; şi cel ce a păstrat animalul, va mărturisi că n-a pus mâna pe lucrul aproapelui său; stăpânul animalului va primi jurământul acesta, iar celălalt nu va fi dator să i-l înlocuiască.

¹² Dar dacă animalul a fost furat de la el, va fi dator faţă de stăpânul lui să i-l înlocuiască.

¹³ Dacă animalul a fost sfâşiat de fiare, îl va aduce ca dovadă şi nu va fi dator să-i înlocuiască animalul sfâşiat.

¹⁴ Dacă un om împrumută un animal de la aproapele său şi este rănit sau moare în lipsa stăpânului său, va trebui să-l plătească.

¹⁵ Dacă stăpânul este de faţă, nu-l va plăti; dacă animalul a fost dat cu chirie, chiria va fi de ajuns.

¹⁶ Şi dacă un om înşală pe o fecioară nelogodită şi se culcă cu ea, îi va plăti negreşit zestrea şi o va lua de soţie.

¹⁷ Dacă tatăl ei nu vrea să i-o dea, el va plăti în argint preţul zestrei cuvenite fecioarelor.

¹⁸ Pe vrăjitoare să n-o laşi să trăiască.

¹⁹ Oricine se culcă cu un animal să fie pedepsit negreşit cu moartea.

²⁰ Cel ce aduce jertfe altor dumnezei decât Domnului singur, să fie nimicit cu desăvârşire.

²¹ Să nu nedreptăţeşti pe un străin, nici să nu-l asupreşti, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului.

²² Să nu asupreşti pe văduvă, nici pe orfan.

²³ Dacă-i asupreşti în vreun fel şi ei strigă la Mine după ajutor, Eu le voi auzi strigătele;

²⁴ mânia Mea se va aprinde şi vă voi nimici cu sabia; soţiile voastre vor rămâne văduve şi copiii voştri vor rămâne orfani.

²⁵ Dacă împrumuţi bani vreunuia din poporul Meu, săracului care este cu tine, să nu fii faţă de el ca un cămătar şi să nu ceri dobândă de la el.

²⁶ Dacă iei garanţie haina aproapelui tău, să i-o dai înapoi înainte de apusul soarelui;

²⁷ căci este singura lui învelitoare, este haina cu care îşi înveleşte trupul: cu ce se va culca? Dacă strigă spre Mine, îl voi auzi, căci Eu sunt plin de milă.

²⁸ Să nu blestemi pe Dumnezeu şi să nu blestemi pe mai-marele poporului tău.

²⁹ Să nu întârzii să-Mi aduci pârga secerişului tău şi a culesului viei tale. Să-Mi dai pe întâiul-născut dintre fiii tăi.

³⁰ Să faci la fel cu boul tău şi cu oaia ta. Va rămâne şapte zile cu mama sa, iar în ziua a opta Mi-l vei da Mie.

³¹ Şi voi să-Mi fiţi nişte oameni sfinţi. Să nu mâncaţi carne sfâşiată de fiare pe câmp; o veţi arunca la câini.

23

¹ Să nu răspândeşti zvonuri neadevărate. Să nu te uneşti cu cel rău, ca să fii un martor mincinos pentru el.

² Să nu urmezi o mulţime, ca să faci rău, nici la judecată să nu mărturiseşti trecând de partea celor mulţi, ca să abaţi dreptatea.

³ Să nu părtineşti pe sărac la judecată.

⁴ Dacă întâlneşti boul duşmanului tău sau măgarul lui rătăcindu-se, să-l aduci negreşit la el.

⁵ Dacă vezi măgarul duşmanului tău căzut sub povara lui, să nu treci pe lângă el, ci să-l ajuţi să ia povara de pe măgar.

⁶ La judecată să nu aduci atingere dreptăţii săracului.

⁷ Depărtează-te de o hotărâre nedreaptă şi să nu omori pe cel nevinovat şi pe cel drept; căci nu voi ierta pe cel vinovat.

⁸ Şi să nu primeşti mită, căci mita orbeşte pe cel ce are ochii deschişi şi suceşte cuvintele celui drept.

⁹ Şi să nu asupreşti pe străin, căci ştiţi ce simte străinul, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului.

¹⁰ Timp de şase ani să semeni pământul şi să-i strângi rodul,

¹¹ dar în al şaptelea an să-i dai răgaz şi să-l laşi să se odihnească, pentru ca din rodul lui să mănânce săracii poporului, iar ce va mai rămâne, să mănânce fiarele de pe câmp. Tot aşa să faci şi cu via şi cu măslinii tăi.

¹² Timp de şase zile să-ţi faci lucrarea, dar în ziua a şaptea să te odihneşti, pentru ca boul şi măgarul tău să aibă odihnă, pentru ca fiul sclavei tale şi străinul să aibă răgaz şi să răsufle.

¹³ Să păziţi tot ce v-am spus şi să nu rostiţi numele altor dumnezei: numele lor să nu se audă ieşind din gura voastră.

¹⁴ De trei ori pe an să ţii o sărbătoare pentru Mine.

¹⁵ Să ţii Sărbătoarea Azimilor; timp de şapte zile, la vremea hotărâtă, în luna Abib, să mănânci azimi, cum ţi-am poruncit; căci în luna Abib ai ieşit din Egipt; şi să nu vii cu mâinile goale înaintea Mea.

¹⁶ Să ţii Sărbătoarea Secerişului, a celor dintâi roade din munca ta, din ceea ce vei semăna pe câmp; şi Sărbătoarea Strângerii roadelor, la sfârşitul anului, când vei strânge de pe câmp rodul muncii tale.

¹⁷ De trei ori pe an toată partea bărbătească să se înfăţişeze înaintea Domnului, Dumnezeu.

¹⁸ Să nu aduci cu pâine dospită sângele jertfei Mele, nici să nu rămână grăsimea sărbătorii Mele până dimineaţa.

¹⁹ Să aduci în casa Domnului Dumnezeului tău, pârga celor dintâi roade ale pământului. Să nu fierbi un ied în laptele mamei lui.

²⁰ Iată, Eu trimit un Înger înaintea ta, ca să te ocrotească pe drum şi să te ducă la locul pe care l-am pregătit.

²¹ Fii cu grijă înaintea Lui şi ascultă glasul Lui; să nu te împotriveşti Lui, pentru că nu vă va ierta păcatele, căci Numele Meu este în El.

²² Dar dacă vei asculta glasul Lui şi dacă vei face tot ce-ţi voi spune, Eu voi fi duşmanul duşmanilor tăi şi potrivnicul potrivnicilor tăi.

²³ Îngerul Meu va merge înaintea ta şi te va duce la amoriţi, hetiţi, fereziţi, canaaniţi, heviţi şi iebusiţi şi-i voi nimici.

²⁴ Să nu te închini înaintea dumnezeilor lor, nici să nu le slujeşti, nici să nu te iei după faptele popoarelor acestora, ci să le nimiceşti cu desăvârşire şi să le dărâmi stâlpii cei sacri.

²⁵ Voi să slujiţi Domnului Dumnezeului vostru, şi El vă va binecuvânta pâinea şi apele; şi voi depărta boala din mijlocul tău.

²⁶ Nu vor fi în ţara ta femei care să-şi piardă sarcina, nici femeie stearpă. Numărul zilelor tale îl voi face să fie deplin.

²⁷ Voi trimite groaza Mea înaintea ta, voi pune pe fugă pe toate popoarele la care vei ajunge şi voi face ca toţi duşmanii tăi să fugă dinaintea ta.

²⁸ Voi trimite viespi înaintea ta care vor alunga dinaintea ta pe heviţi, canaaniţi şi hetiţi.

²⁹ Nu-i voi alunga într-un singur an dinaintea ta, pentru ca ţara să nu ajungă un deşert şi să nu se înmulţească împotriva ta fiarele de pe câmp.

³⁰ Le voi alunga dinaintea ta încetul cu încetul, până vei creşte la număr şi vei putea să intri în stăpânirea ţării.

³¹ Şi îţi voi întinde graniţele de la Marea Roşie până la Marea Filistenilor şi de la deşert până la râu (Eufrat). Căci voi da în mâinile voastre pe locuitorii ţării şi-i vei alunga dinaintea ta.

³² Să nu faci legământ cu ei, nici cu dumnezeii lor.

³³ Ei să nu locuiască în ţara ta, ca să nu te facă să păcătuieşti împotriva Mea; căci dacă vei sluji dumnezeilor lor, negreşit aceasta va fi o cursă pentru tine.

24

¹ Şi Dumnezeu a zis lui Moise: Urcă-te la Domnul, tu şi Aaron, Nadab şi Abihu şi şaptezeci de bătrâni ai lui Israel, şi să vă închinaţi de departe, aruncându-vă cu faţa la pământ.

² Numai Moise să se apropie de Domnul; ceilalţi să nu se apropie şi poporul să nu se urce cu el.

³ Şi Moise a venit şi a spus poporului toate cuvintele Domnului şi toate legile. Şi tot poporul a răspuns într-un glas: Vom face tot ce a zis Domnul.

⁴ Şi Moise a scris toate cuvintele Domnului. Apoi s-a deşteptat dis-de-dimineaţă, a zidit un altar la poalele muntelui şi a ridicat douăsprezece pietre pentru cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.

⁵ A trimis pe nişte tineri dintre copiii lui Israel să aducă Domnului arderi-de-tot şi să înjunghie tauri ca jertfe de mulţumire.

⁶ Şi Moise a luat jumătate din sânge şi l-a pus în străchini, iar cealaltă jumătate a stropit-o pe altar.

⁷ A luat cartea legământului şi a citit-o în faţa poporului. Şi ei au zis: Vom face şi vom asculta tot ce a zis Domnul.

⁸ Şi Moise a luat sângele, a stropit poporul şi a zis: Iată sângele legământului pe care l-a făcut Domnul cu voi pe temeiul tuturor acestor cuvinte.

⁹ Moise s-a urcat împreună cu Aaron, Nadab şi Abihu şi cu şaptezeci de bătrâni ai lui Israel.

¹⁰ Ei au văzut pe Dumnezeul lui Israel; şi sub picioarele Lui era ca un fel pavaj de safir străveziu, întocmai ca şi cerul când este senin.

¹¹ Dar El nu Şi-a întins mâna împotriva aleşilor copiilor lui Israel. Ei au văzut pe Dumnezeu şi totuşi au mâncat şi au băut.

¹² Domnul a zis lui Moise: Urcă-te la Mine pe munte şi rămâi acolo. Eu îţi voi da nişte table de piatră cu Legea şi poruncile pe care le-am scris pentru învăţătura lor.

¹³ Moise s-a ridicat, împreună cu Iosua care-i slujea, şi Moise s-a urcat pe muntele lui Dumnezeu.

¹⁴ Şi el a zis bătrânilor: Aşteptaţi-ne aici până ne vom întoarce la voi. Iată, Aaron şi Hur vor rămâne cu voi; dacă va avea cineva vreo neînţelegere, să meargă la ei.

¹⁵ Moise s-a urcat pe munte şi norul a acoperit muntele.

¹⁶ Gloria Domnului s-a aşezat pe Muntele Sinai şi norul l-a acoperit timp de şase zile. În ziua a şaptea, Domnul a chemat pe Moise din mijlocul norului.

¹⁷ Înfăţişarea gloriei Domnului era ca un foc mistuitor pe vârful muntelui, înaintea ochilor copiilor lui Israel.

¹⁸ Moise a intrat în mijlocul norului şi s-a urcat pe munte. Moise a rămas pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.

25

¹ Şi Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:

² Spune copiilor lui Israel să-Mi aducă un dar. Să primiţi darul Meu de la orice om care-l va da cu toată inima.

³ Şi acesta este darul pe care-l veţi lua de la ei: aur, argint şi bronz;

⁴ material vopsit în albastru, purpuriu, cărămiziu, pânză de in subţire şi păr de capră;

⁵ piei de berbeci vopsite în roşu şi piei de viţel de mare şi lemn de salcâm;

⁶ untdelemn pentru sfeşnic, mirodenii pentru untdelemnul ungerii şi pentru tămâia aromată;

⁷ pietre de onix şi alte pietre pentru efod şi pentru pieptar.

⁸ Şi să-Mi facă un sanctuar, ca să locuiesc în mijlocul lor.

⁹ Să faceţi cortul şi toate vasele lui, după modelul pe care ţi-l voi arăta.

¹⁰ Să facă un chivot de lemn de salcâm; lungimea lui să fie de doi coţi şi jumătate, lăţimea de un cot {Un cot este aproximativ 45 cm} şi jumătate şi înălţimea de un cot şi jumătate.

¹¹ Să-l poleieşti cu aur curat, să-l poleieşti pe dinăuntru şi pe dinafară şi să-i faci un chenar de aur de jur împrejur.

¹² Să torni pentru el patru verigi de aur şi să le pui la cele patru colţuri ale lui: două verigi de o parte şi două verigi de cealaltă parte.

¹³ Să faci nişte pârghii de lemn de salcâm şi să le poleieşti cu aur.

¹⁴ Să pui pârghiile în verigile de pe laturile chivotului, ca să servească la ducerea chivotului;

¹⁵ pârghiile vor rămâne în verigile chivotului şi nu vor fi scoase din ele.

¹⁶ Şi să pui în chivot Mărturia pe care ţi-o voi da.

¹⁷ Şi să faci un capac al ispăşirii {Lit. scaun al îndurării sau propiţiator} de aur curat; lungimea lui să fie de doi coţi şi jumătate şi lăţimea lui de un cot şi jumătate.

¹⁸ Şi să faci doi heruvimi de aur, să-i faci din aur bătut, la cele două capete ale capacului ispăşirii;

¹⁹ să faci un heruvim la un capăt şi un heruvim la celălalt capăt; să faceţi heruvimii aceştia la cele două capete ale capacului ispăşirii, un singur corp cu el.

²⁰ Şi heruvimii să fie cu aripile întinse pe deasupra, acoperind cu aripile lor capacul ispăşirii, şi cu feţele întoarse una spre alta; faţa heruvimilor să fie întoarsă spre capacul ispăşirii.

²¹ Să pui capacul ispăşirii pe chivot şi să pui în chivot Mărturia pe care ţi-o voi da.

²² Şi acolo Mă voi întâlni cu tine; şi voi vorbi cu tine de deasupra capacului ispăşirii, dintre cei doi heruvimi aşezaţi pe chivotul Mărturiei, îţi voi da toate poruncile Mele pentru copiii lui Israel.

²³ Să faci o masă de lemn de salcâm; lungimea ei să fie de doi coţi, lăţimea de un cot şi înălţimea de un cot şi jumătate.

²⁴ S-o poleieşti cu aur curat şi să-i faci un chenar de aur de jur împrejur.

²⁵ Să-i faci împrejur o margine de un lat de mână; peste ea să pui un chenar de aur de jur împrejur.

²⁶ Să faci pentru masă patru verigi de aur şi să pui verigile în cele patru colţuri, care vor fi la cele patru picioare ale ei.

²⁷ Verigile să fie aproape de margine şi în ele se vor pune pârghiile, ca să ducă masa.

²⁸ Şi pârghiile să le faci din lemn de salcâm şi să le acoperi cu aur; şi ele vor servi la ducerea mesei.

²⁹ Şi să-i faci farfurii, castroane, potire şi ceşti, ca să fie folosite la jertfele de băutură: să le faci din aur curat.

³⁰ Şi să aşezi pe masă pâinea pentru punerea înainte, ca să fie continuu înaintea Mea.

³¹ Să faci un sfeşnic de aur curat: sfeşnicul acesta să fie făcut de aur bătut: piciorul lui, braţele lui, potiraşele lui, globuleţii lui şi florile lui să fie făcute din aceeaşi bucată.

³² Din laturile lui să iasă şase braţe: trei braţe ale sfeşnicului dintr-o parte şi trei braţe ale sfeşnicului din cealaltă parte.

³³ Pe un braţ să fie trei potiraşe în formă de floare de migdal cu globuleţii şi florile lor, şi pe celălalt braţ trei potiraşe în formă de floare de migdal cu globuleţii şi florile lor; aşa să fie şi la cele şase braţe care ies din sfeşnic.

³⁴ Pe piciorul sfeşnicului să fie patru potiraşe în formă de floare de migdal, cu globuleţii si florile lor.

³⁵ Să fie un globuleţ sub prima pereche de braţe care ies din piciorul sfeşnicului, un globuleţ sub a doua pereche de braţe care ies din sfeşnic şi un globuleţ sub a treia pereche de braţe care ies din sfeşnic; aşa să fie sub cele şase braţe care ies din sfeşnic.

³⁶ Globuleţii şi braţele sfeşnicului să fie dintr-o singură bucată; totul să fie de aur bătut, de aur curat.

³⁷ Să faci cele şapte lămpi, care vor fi aprinse deasupra, aşa ca să lumineze în faţă.

³⁸ Foarfecele de curăţat fitilele şi tăvile lor să fie de aur curat.

³⁹ Se va întrebuinţa un talant de aur curat pentru facerea sfeşnicului cu toate uneltele lui.

⁴⁰ Şi vezi să le faci după modelul lor, care ţi s-a arătat pe munte.

26

¹ Cortul să-l faci din zece covoare de in subţire răsucit şi din materiale vopsite în albastru, purpuriu şi cărămiziu; şi pe ele să faci heruvimi lucraţi cu măiestrie.

² Lungimea fiecărui covor să fie de douăzeci şi opt de coţi, iar lăţimea fiecărui covor să fie de patru coţi; toate covoarele să aibă aceeaşi măsură.

³ Cinci din aceste covoare să fie prinse împreună, iar celelalte cinci covoare să fie de asemenea prinse împreună.

⁴ Şi pe marginea covorului cu care se sfârşeşte cea dintâi îmbinare să faci nişte cheotori albastre; tot aşa să faci şi la marginea covorului cu care se sfârşeşte a doua îmbinare de covoare.

⁵ La cel dintâi covor să faci cincizeci de cheotori, iar la marginea covorului cu care se sfârşeşte a doua îmbinare de covoare să faci tot cincizeci de cheotori; cheotorile să se potrivească una în faţa celeilalte.

⁶ Şi să faci cincizeci de copci de aur şi cu copcile acestea să prinzi covoarele unul de altul, aşa încât cortul să alcătuiască un întreg.

⁷ Să mai faci nişte covoare de păr de capră, ca să servească de acoperiş peste cort; să faci unsprezece covoare de acestea.

⁸ Lungimea fiecărui covor să fie ele treizeci de coţi şi lăţimea fiecărui covor să fie de patru coţi; toate cele unsprezece covoare să aibă aceeaşi măsură.

⁹ Şi cinci din aceste covoare să le legi împreună separat, şi pe celelalte şase să le legi iar separat, iar pe al şaselea covor să-l îndoi în faţa cortului.

¹⁰ Şi să faci cincizeci de cheotori la marginea covorului cu care se sfârşeşte prima îmbinare de covoare şi cincizeci de cheotori la marginea covorului cu care se sfârşeşte a doua îmbinare de covoare.

¹¹ Şi să faci cincizeci de copci de bronz, să pui copcile în cheotori şi să îmbini astfel acoperişul cortului, aşa încât să alcătuiască un întreg.

¹² Şi ce va mai rămâne din covoarele acoperişului cortului, jumătate din ce rămâne dintr-un covor, să acopere partea dinapoi a cortului,

¹³ iar ce mai rămâne din lungimea celorlalte covoare ale acoperişului cortului să cadă câte un cot de o parte şi câte un cot de cealaltă parte, peste cele două laturi ale cortului, ca să-l acopere.

¹⁴ Să mai faci apoi pentru acoperişul cortului o învelitoare de piei de berbeci vopsite în roşu şi peste ea o învelitoare de piei de viţel de mare.

¹⁵ Şi pentru cort să faci nişte scânduri de salcâm, care să stea în picioare.

¹⁶ Lungimea fiecărei scânduri să fie de zece coţi şi lăţimea fiecărei scânduri să fie de un cot şi jumătate.

¹⁷ Şi fiecare scândură să aibă câte două cepuri unite unul cu altul; aşa să faci la toate scândurile cortului.

¹⁸ Şi să faci douăzeci de scânduri pentru cort, înspre latura de sud.

¹⁹ Şi sub cele douăzeci de scânduri să faci patruzeci de picioare de argint, câte două picioare sub fiecare scândură pentru cele două cepuri ale ei.

²⁰ Şi pentru a doua latură a cortului, latura de nord, să faci tot douăzeci de scânduri

²¹ şi cele patruzeci de picioare de argint ale lor; câte două picioare sub fiecare scândură.

²² Şi pentru partea din spate a cortului, înspre partea de vest, să faci şase scânduri.

²³ Şi să mai faci două scânduri pentru colţurile cortului în partea din spate.

²⁴ Să fie îmbinate jos şi să fie bine îmbinate sus cu un cerc; amândouă aceste scânduri, care sunt puse în cele două colţuri, să fie la fel.

²⁵ Vor fi astfel opt scânduri, cu picioarele lor de argint, adică şaisprezece picioare, câte două picioare sub fiecare scândură.

²⁶ Să faci apoi cinci pârghii de lemn de salcâm pentru scândurile uneia din părţile cortului,

²⁷ cinci pârghii pentru scândurile celeilalte părţi a cortului, şi cinci pârghii pentru partea din spatele cortului, dinspre vest.

²⁸ Şi pârghia de la mijloc să treacă prin mijlocul scândurilor de la un capăt până la celălalt.

²⁹ Să poleieşti scândurile cu aur şi verigile în care vor intra pârghiile să le faci de aur, iar pârghiile să le poleieşti toate cu aur.

³⁰ Să faci cortul după modelul care ţi s-a arătat pe munte.

³¹ Să faci apoi o perdea albastră, purpurie şi cărămizie şi de in subţire răsucit; să fie lucrată cu măiestrie şi să aibă pe ea heruvimi.

³² S-o prinzi de patru stâlpi de salcâm, poleiţi cu aur; stâlpii aceştia să aibă nişte cârlige de aur şi să stea pe patru picioare de argint.

³³ Să atârni perdeaua de copci şi în spatele perdelei să pui chivotul Mărturiei şi perdeaua să despartă Locul Sfânt de Locul Preasfânt.

³⁴ Să pui capacul ispăşirii pe chivotul Mărturiei, în Locul Preasfânt.

³⁵ Masa s-o pui dincoace de perdea şi sfeşnicul în faţa mesei, în partea dinspre sud; şi masa s-o pui în partea de nord.

³⁶ La intrarea cortului să mai faci o perdea albastră, purpurie şi cărămizie şi de in subţire răsucit; aceasta să fie o lucrare de broderie aleasă.

³⁷ Şi pentru perdeaua aceasta să faci cinci stâlpi de salcâm şi să-i îmbraci cu aur; stâlpii aceştia să aibă cârlige de aur şi să torni pentru ei cinci picioare de aramă.

27

¹ Şi să faci un altar din lemn de salcâm, cu lungimea de cinci coţi şi lăţimea de cinci coţi {Un cot este aproximativ 45 cm}. Altarul va fi pătrat şi înălţimea lui să fie de trei coţi.

² Şi în cele patru colţuri să faci nişte coarne care să fie dintr-o bucată cu altarul; şi să-l acoperi cu bronz.

³ Şi să faci pentru altar oale de scos cenuşa, şi lopeţile lui, şi lighenele lui, şi furculiţele lui, şi tigăile lui pentru cărbuni; şi toate uneltele lui să le faci din bronz.

⁴ Să faci altarului un sistem de grătar din bronz şi să pui patru verigi de bronz la cele patru colţuri ale grătarului.

⁵ Şi grătarul să-l pui dedesubt, sub rama altarului, aşa ca grătarul să vină până la jumătatea altarului.

⁶ Şi să faci apoi nişte pârghii pentru altar, pârghii de lemn de salcâm şi să le acoperi cu bronz.

⁷ Şi să introduci pârghiile în verigi, aşa ca pârghiile să fie de amândouă părţile altarului, când îl vor purta.

⁸ Să-l faci din scânduri şi gol pe dinăuntru. Să-l faci aşa cum ţi s-a arătat pe munte.

⁹ Şi să faci curtea cortului. Înspre partea de sud să faci nişte pânze de in subţire răsucit şi lungimea unei laturi să fie de o sută de coţi;

¹⁰ şi stâlpii ei să fie douăzeci, iar picioarele lor să fie din bronz; cârligele stâlpilor şi beţele lor de legătură să fie de argint.

¹¹ Şi înspre partea de nord să fie de asemenea nişte pânze pe o lungime de o sută de coţi, cu douăzeci de stâlpi şi cu cele douăzeci de picioare ale lor de bronz; cârligele stâlpilor şi beţele lor de legătură să fie de argint.

¹² Şi pentru lăţimea cortului, înspre partea de vest, să fie nişte pânze de cincizeci de coţi, cu zece stâlpi şi cele zece picioare ale lor.

¹³ Şi lăţimea cortului pe partea de est să fie de cincizeci de coţi.

¹⁴ Perdelele pentru o latură a porţii să fie de cincisprezece coţi, cu cei trei stâlpi şi cele trei picioare ale lor.

¹⁵ Şi perdelele pentru cealaltă latură a porţii să fie de cincisprezece coţi, cu cei trei stâlpi şi cele trei picioare ale lor.

¹⁶ Şi pentru poarta curţii cortului să fie o perdea lată de douăzeci de coţi, din material albastru, purpuriu şi cărămiziu, şi de in subţire răsucit, lucrată de un ţesător. Va avea patru stâlpi şi cele patru picioare ale lor.

¹⁷ Toţi stâlpii curţii de jur împrejur să aibă beţe de legătură de argint; cârligele lor să fie de argint şi picioarele lor să fie de bronz.

¹⁸ Lungimea curţii să fie de o sută de coţi, lăţimea de cincizeci de coţi de fiecare parte şi înălţimea de cinci coţi; pânzele să fie din in subţire răsucit, iar picioarele să fie de bronz.

¹⁹ Toate uneltele cortului, pentru toate slujbele lui, toţi ţăruşii lui şi toţi ţăruşii curţii să fie de bronz.

²⁰ Şi să porunceşti copiilor lui Israel să-ţi aducă pentru sfeşnic untdelemn curat de măsline, pentru ca sfeşnicul să ardă neîncetat.

²¹ Aaron şi fiii săi să-l pregătească în cortul întâlnirii, dincoace de perdeaua care este înaintea Mărturiei, ca să ardă de seara până dimineaţa înaintea Domnului. Aceasta va fi o lege veşnică de-a lungul generaţiilor lor, pentru copiii lui Israel.

28

¹ Ia dintre copiii lui Israel pe Aaron, fratele tău, şi pe fiii lui cu el, ca să-Mi slujească de preoţi: pe Aaron şi pe fiii lui Aaron: Nadab, Abihu, Eleazar şi Itamar.

² Şi să faci lui Aaron, fratele tău, haine sfinte, pentru onoare şi pentru podoabă.

³ Vorbeşte cu toţi cei pricepuţi {Lit: cu inimă înţeleaptă}, cărora le-am dat un duh de înţelepciune, ca să facă hainele lui Aaron, pentru a-l sfinţi, ca să-Mi poată sluji ca şi preot.

⁴ Şi acestea sunt hainele pe care le vor face: un pieptar, un efod, o robă, o tunică lucrată în broderie, o tiară şi un brâu. Să facă haine sfinte fratelui tău Aaron şi fiilor săi, ca să-Mi slujească de preot.

⁵ Să întrebuinţeze aur, material albastru, purpuriu, cărămiziu şi in subţire.

⁶ Să facă efodul din aur, din fir albastru, purpuriu şi cărămiziu şi din in subţire răsucit; să fie lucrat cu măiestrie.

⁷ Să aibă doi umerari uniţi cu cele două capete ale lui, ca să fie legaţi împreună.

⁸ Şi brâul efodului, care va fi deasupra efodului, să fie lucrat la fel şi din acelaşi material: de aur, de fir albastru, purpuriu şi cărămiziu şi de in subţire răsucit.

⁹ Şi să iei două pietre de onix şi să gravezi pe ele numele fiilor lui Israel:

¹⁰ şase dintre numele lor să fie gravate pe o piatră şi alte şase pe a doua piatră, după ordinea naşterii lor.

¹¹ Cu măiestria unui gravor în piatră, cum se gravează un sigiliu, aşa să gravezi numele fiilor lui Israel pe cele două pietre; să le prinzi apoi într-o montură de aur.

¹² Şi să pui aceste două pietre pe umerarii efodului, ca pietre de aducere-aminte pentru fiii lui Israel; şi Aaron le va purta numele înaintea Domnului pe cei doi umeri ai lui, spre amintirea lor.

¹³ Şi să faci nişte monturi {Sau: broşe} de aur

¹⁴ şi două lănţişoare de aur curat, pe care să le împleteşti ca pe nişte şnururi; şi lănţişoarele acestea împletite să le prinzi în broşe.

¹⁵ Şi să faci apoi pieptarul judecăţii, lucrat cu măiestrie; să-l faci ca şi lucrarea efodului: de aur, de fir albastru, purpuriu şi cărămiziu, şi de in subţire răsucit.

¹⁶ Să fie pătrat şi îndoit dublu şi lungimea lui să fie de o palmă şi lăţimea tot de o palmă.

¹⁷ Şi pe el să prinzi pietre preţioase, patru rânduri de pietre: în rândul întâi, un sardonix, un topaz şi un smarald;

¹⁸ şi în al doilea rând, un rubin, un safir şi un diamant;

¹⁹ în al treilea rând, un opal, un agat şi un ametist;

²⁰ în al patrulea rând, un crisolit, un onix şi un iaspis; pietrele să fie legate cu aur în monturile lor de aur.

²¹ Şi să fie douăsprezece pietre, după numele fiilor lui Israel, gravate ca nişte sigilii, fiecare cu numele uneia din cele douăsprezece seminţii.

²² Şi pentru pieptar să faci nişte lănţişoare de aur curat, împletite ca nişte şnururi.

²³ Şi pentru pieptar să faci două verigi de aur şi aceste două verigi de aur să le pui la cele două capete ale pieptarului.

²⁴ Cele două lănţişoare de aur împletite să le prinzi de cele două verigi de la cele două colţuri ale pieptarului.

²⁵ Şi celelalte două capete ale celor două lănţişoare împletite să le prinzi de cele două monturi şi să le pui peste umerarii efodului, în partea dinainte.

²⁶ Şi să mai faci două verigi de aur şi să le pui la celelalte două colţuri de jos ale pieptarului, pe marginea lui, care este spre partea dinăuntru a efodului.

²⁷ Şi să mai faci alte două verigi de aur, pe care să le pui pe cei doi umerari ai efodului, în partea de jos, pe partea dinainte a lui, tocmai acolo unde se unesc efodul cu umerarii {Lit: tocmai unde este îmbinat}, deasupra brâului efodului.

²⁸ Şi pieptarul să-l lege cu verigile lui de verigile efodului cu un şnur albastru, pentru ca pieptarul să stea deasupra brâului efodului ţesut cu măiestrie şi să nu se poată mişca de pe efod.

²⁹ Şi când va intra Aaron în sanctuar, va purta pe inima lui numele fiilor lui Israel, gravate pe pieptarul judecăţii, ca o continuă aducere-aminte înaintea Domnului.

³⁰ Şi în pieptarul judecăţii să pui Urim şi Tumim {Adică: lumină şi desăvârşire}, care să fie pe inima lui Aaron când se va duce înaintea Domnului; şi astfel Aaron va purta necurmat judecata copiilor lui Israel pe inima lui, când se va duce înaintea Domnului.

³¹ Şi roba de sub efod s-o faci toată din material albastru.

³² Şi în mijlocul ei să aibă o gură pentru intrarea capului; în jurul acestei guri să fie ţesută o tivitură, ca gura unei platoşe, ca să nu se rupă.

³³ Şi de jur împrejurul tiviturii ei să pui nişte rodii de culoare albastră, purpurie şi cărămizie şi între ele clopoţei de aur de jur împrejur:

³⁴ un clopoţel de aur şi o rodie, un clopoţel de aur şi o rodie, de jur împrejurul tiviturii robei.

³⁵ Şi se va îmbrăca Aaron cu ea ca să facă slujba; când va intra în locaşul sfânt înaintea Domnului şi când va ieşi din el, se va auzi sunetul clopoţeilor, ca el să nu moară.

³⁶ Şi să faci şi o placă de aur curat şi să gravezi pe ea cum se gravează pe un sigiliu: Sfinţenie Domnului.

³⁷ Şi s-o legi cu un şnur albastru de tiară; să fie în partea dinainte a tiarei.

³⁸ Şi ea va fi pe fruntea lui Aaron şi Aaron va purta toate nelegiuirile lucrurilor sfinte pe care copiii lui Israel le vor fi venerat în toate darurile lor sfinte; şi ea va fi totdeauna pe fruntea lui, pentru ca ei să fie primiţi înaintea Domnului.

³⁹ Şi tunica s-o ţeşi din in subţire;să faci o tiară de in subţire şi să faci un brâu de o broderie aleasă.

⁴⁰ Fiilor lui Aaron să le faci tunici, să le faci brâie şi să le faci scufii, spre onoare şi frumuseţe.

⁴¹ Să îmbraci cu ele pe fratele tău Aaron şi pe fiii lui împreună cu el. Să-i ungi, să-i consacri {Lit: să le umpli mâinile} şi să-i sfinţeşti, ca să-Mi poată sluji ca preoţi.

⁴² Şi să le faci pantaloni de in, ca să le acopere pielea trupului, de la brâu până la glezne.

⁴³ Şi Aaron şi fiii lui îi vor purta când vor intra în cortul întâlnirii sau când se vor apropia de altar, ca să facă slujba în locaşul sfânt; astfel ei nu se vor face vinovaţi şi nu vor muri. Aceasta este o lege veşnică pentru Aaron şi pentru urmaşii lui după el.

29

¹ Acesta este lucrul pe care-l vei face ca să-i consacri şi să împlinească slujba de preoţi pentru Mine: Ia un viţel şi doi berbeci fără cusur,

² azimi şi turte nedospite, frământate cu untdelemn, şi plăcinte nedospite, stropite cu untdelemn; acestea să le faci din făină aleasă de grâu.

³ Şi să le pui într-un coş şi să le aduci împreună cu viţelul şi cu cei doi berbeci.

⁴ Să aduci apoi pe Aaron şi pe fiii lui la uşa cortului întâlnirii şi să-i speli cu apă.

⁵ Să iei veşmintele şi să îmbraci pe Aaron cu tunica, şi ou roba efodului, cu efodul şi cu pieptarul, şi să-l încingi cu brâul efodului.

⁶ Şi să-i pui tiara pe cap şi pe tiară să-i pui plăcuţa sfinţeniei.

⁷ Să iei untdelemnul pentru ungere şi să-l torni la el pe cap şi să-l ungi.

⁸ Să aduci apoi pe fiii lui şi să-i îmbraci cu tunicile.

⁹ Şi să încingi pe Aaron şi pe fiii lui cu un brâu şi să pui scufiile pe capetele lor, şi ei vor avea preoţia printr-o lege veşnică. Astfel să consacri pe Aaron şi pe fiii lui.

¹⁰ Şi să aduci viţelul înaintea cortului întâlnirii şi Aaron şi fiii lui să-şi pună mâinile pe capul viţelului.

¹¹ Şi să înjunghii viţelul înaintea Domnului, la uşa cortului întâlnirii.

¹² Să iei cu degetul tău din sângele viţelului şi să-l pui pe coarnele altarului, iar celălalt sânge să-l torni la picioarele altarului.

¹³ Şi să iei toată grăsimea care acoperă măruntaiele, prapurul ficatului, şi cei doi rinichi, şi grăsimea care-i acoperă, şi să le arzi pe altar.

¹⁴ Dar carnea viţelului cu pielea şi baliga lui să le arzi în foc, afară din tabără. Aceasta este o jertfă pentru păcat.

¹⁵ Şi să iei pe unul din berbeci, şi Aaron şi fiii lui să-şi pună mâinile pe capul berbecului;

¹⁶ şi să înjunghii berbecul, să-i iei sângele şi să-l stropeşti pe altar de jur împrejur.

¹⁷ Apoi să tai berbecul în bucăţi, spală-i măruntaiele şi picioarele şi pune-le lângă celelalte bucăţi şi lângă capul lui.

¹⁸ Să arzi berbecul în întregime pe altar; aceasta este o ardere-de-tot pentru Domnul, este o jertfă mistuită de foc de un miros plăcut Domnului.

¹⁹ Să iei apoi celălalt berbec; şi Aaron şi fiii lui să-şi pună mâinile pe capul berbecului.

²⁰ Să înjunghii berbecul, să iei din sângele lui şi să pui pe vârful urechii drepte a lui Aaron şi pe vârful urechii drepte a fiilor lui, pe degetul cel mare al mâinii lor drepte şi pe degetul cel mare al piciorului lor drept, iar celălalt sânge să-l stropeşti pe altar de jur împrejur.

²¹ Şi să iei din sângele de pe altar şi din untdelemnul pentru ungere şi să stropeşti pe Aaron şi veşmintele lui şi pe fiii lui şi veşmintele fiilor lui cu el; şi astfel vor fi consacraţi în slujba Domnului el şi veşmintele lui şi fiii lui şi veşmintele fiilor lui cu el.

²² Să iei apoi grăsimea berbecului, coada lui, grăsimea care acoperă măruntaiele, prapurul ficatului, cei doi rinichi şi grăsimea care-i acoperă şi coapsa dreaptă (pentru că acesta este un berbec de consacrare).

²³ Şi din coşul cu azimi puse înaintea Domnului să iei o turtă de pâine, o turtă cu untdelemn şi o plăcintă;

²⁴ şi pe toate acestea să le pui în mâinile lui Aaron şi în mâinile fiilor lui şi să le legeni într-o parte şi în alta, ca un dar legănat înaintea Domnului.

²⁵ Să le iei apoi din mâinile lor şi să le arzi pe altar, deasupra arderii-de-tot; aceasta este o jertfă mistuită de foc înaintea Domnului, de un miros plăcut Domnului.

²⁶ Să iei apoi pieptul berbecului de consacrare care este pentru Aaron şi să-l legeni într-o parte şi în alta, ca un dar legănat înaintea Domnului; şi aceasta va fi partea ta.

²⁷ Şi din berbecul pentru consacrare, din cel care este pentru Aaron şi din cel care este pentru fiii lui, să sfinţeşti pieptul jertfei de legănat, care este legănat, şi coapsa jertfei de ridicare, care este ridicată.

²⁸ Şi acestea, printr-o lege veşnică, vor fi partea lui Aaron şi a fiilor lui, de la fiii lui Israel; căci este o jertfă adusă prin ridicare; şi jertfa de ridicare, pe care copiii lui Israel au adus-o din jertfele lor de mulţumire, va fi pentru Domnul.

²⁹ Şi veşmintele sfinte ale lui Aaron vor fi ale fiilor lui după el, ca să fie unşi în ele şi să fie consacraţi în ele.

³⁰ Fiul acela care va fi preot în locul lui le va purta timp de şapte zile, când va intra în cortul întâlnirii, ca să facă slujbă în sanctuar.

³¹ Şi să iei apoi berbecul pentru consacrare şi să pui să-i fiarbă carnea într-un loc sfânt.

³² Şi Aaron şi fiii lui să mănânce carnea berbecului şi pâinea din coş la uşa cortului întâlnirii.

³³ Ei vor mânca acele părţi cu care s-a făcut ispăşirea, ca să fie consacraţi şi sfinţiţi; dar nimeni altul să nu mănânce din ele, pentru că sunt sfinte.

³⁴ Şi dacă va rămâne ceva din carnea întrebuinţată pentru consacrare şi din pâine până dimineaţa, să arzi în foc ce va rămâne; să nu se mănânce, pentru că este un lucru sfânt.

³⁵ Şi astfel vei face faţă de Aaron şi faţă de fiii lui potrivit cu tot ce ţi-am poruncit. Îi vei consacra timp de şapte zile.

³⁶ Şi vei mai aduce în fiecare zi un viţel ca jertfă pentru păcat, pentru ispăşire; şi vei curăţa {Sau: purifica} altarul, făcând ispăşirea pe el; şi îl vei unge, ca să-l sfinţeşti.

³⁷ Timp de şapte zile vei face ispăşire pentru altar şi îl vei sfinţi; şi astfel altarul va fi preasfânt şi orice {Sau: oricine} se va atinge de altar va fi preasfânt.

³⁸ Iată ce să jertfeşti pe altar: doi miei de un an, în fiecare zi, necurmat.

³⁹ Un miel să-l jertfeşti dimineaţa, iar celălalt {Lit: al doilea} miel seara {Lit: între cele două seri}.

⁴⁰ Şi împreună cu primul miel să aduci a zecea parte dintr-o efă de făină, frământată într-un sfert de hin {O măsură este aprox. 4 litri} de untdelemn de măsline, şi o jertfă de băutură de un sfert de hin de vin.

⁴¹ Şi pe al doilea miel să-l jertfeşti seara {Lit: între cele două seri} şi să aduci împreună cu el aceeaşi jertfă de mâncare ca şi dimineaţa şi aceeaşi jertfă de băutură; aceasta este o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.

⁴² Aceasta va fi o ardere-de-tot necurmată, care va fi adusă de urmaşii voştri la uşa cortului întâlnirii, înaintea Domnului, unde Mă voi întâlni cu voi şi unde îţi voi vorbi.

⁴³ Şi acolo Mă voi întâlni cu copiii lui Israel şi locul acela va fi sfinţit de gloria Mea.

⁴⁴ Şi voi sfinţi cortul întâlnirii şi altarul. Voi sfinţi de asemenea pe Aaron şi pe fiii săi, ca să-Mi slujească de preoţi.

⁴⁵ Eu voi locui în mijlocul copiilor lui Israel şi voi fi Dumnezeul lor.

⁴⁶ Şi ei vor cunoaşte că Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor, care i-am scos din ţara Egiptului, ca să locuiesc în mijlocul lor; Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor.

30

¹ Să faci apoi un altar pentru arderea tămâiei, să-l faci din lemn de salcâm.

² Lungimea lui să fie de un cot, iar lăţimea tot de un cot – să fie pătrat – şi înălţimea lui să fie de doi coţi. Coarnele altarului să fie dintr-o bucată cu el.

³ Să-l poleieşti cu aur curat, atât partea de sus, cât şi pereţii lui de jur împrejur şi coarnele lui;şi să-i faci o cunună de aur de jur împrejur.

⁴ Dedesubtul cununii să-i faci două verigi de aur, la două din laturile sale, în cele două colţuri;şi în ele se vor pune pârghiile, care vor servi la ducerea lui.

⁵ Şi pârghiile să le faci din lemn de salcâm şi să le poleieşti cu aur.

⁶ Să aşezi altarul în faţa perdelei care este înaintea chivotului Mărturiei, în faţa capacului ispăşirii, care este deasupra Mărturiei, unde Mă voi întâlni cu tine.

⁷ Aaron va arde pe el tămâie mirositoare; va arde tămâie în fiecare dimineaţă, când va pregăti sfeşnicele.

⁸ Şi seara, când Aaron va aprinde sfeşnicele, va arde pe el tămâie. Să fie o ardere necurmată înaintea Domnului de-a lungul generaţiilor voastre.

⁹ Să nu aduceţi pe altar {Lit: pe el} alt fel de tămâie sau ardere-de-tot sau jertfă de mâncare; nici să nu turnaţi pe el o jertfă de băutură.

¹⁰ Şi Aaron va face ispăşire pe coarnele altarului o dată pe an; ispăşirea aceasta o va face o dată pe an cu sângele de ispăşire al jertfei pentru păcat, de-a lungul generaţiilor voastre. Acesta este un lucru preasfânt înaintea Domnului.

¹¹ Domnul a mai vorbit lui Moise şi a zis:

¹² Când vei socoti pe copiii lui Israel şi le vei face numărătoarea, fiecare din ei să dea Domnului o răscumpărare pentru sufletul lui, ca să nu fie loviţi de nici o pedeapsă, cu prilejul acestei numărători.

¹³ Iată ce vor da toţi cei care vor fi număraţi: o jumătate de siclu, după siclul sanctuarului (un siclu este douăzeci de ghere); o jumătate de siclu va fi darul ridicat pentru Domnul.

¹⁴ Orice om cuprins în numărătoare, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, va da darul ridicat pentru Domnul.

¹⁵ Bogatul să nu dea mai mult şi săracul să nu dea mai puţin de o jumătate de siclu, ca dar oferit pentru Domnul, ca să faceţi ispăşire pentru sufletele voastre.

¹⁶ Şi să ridici de la copiii lui Israel argintul pentru ispăşire şi să-l întrebuinţezi pentru slujba cortului întâlnirii; aceasta să fie o aducere-aminte pentru copiii lui Israel înaintea Domnului, ca să facă ispăşire pentru sufletele voastre.

¹⁷ Şi Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:

¹⁸ Să faci un lighean de bronz cu piciorul lui de bronz, pentru spălat; să-l aşezi între cortul întâlnirii si altar si să pui apă în el.

¹⁹ Şi Aaron şi fiii lui să-şi spele mâinile şi picioarele în el.

²⁰ Când vor intra în cortul întâlnirii, se vor spăla cu apa aceasta, ca să nu moară; sau când se vor apropia de altar, ca să facă slujba şi să aducă Domnului jertfe arse de foc.

²¹ Îşi vor spăla mâinile şi picioarele, ca să nu moară. Aceasta va fi o lege veşnică pentru Aaron, pentru fiii lui şi pentru urmaşii lor.

²² Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:

²³ Şi să iei pentru tine cele mai bune mirodenii: cinci sute de sicii de smirnă foarte curată, scorţişoară aromată, numai jumătate, adică două sute cincizeci de sicii, şi trestie mirositoare tot două sute cincizeci de sicii,

²⁴ şi cinci sute de sicli de casia, după siclul sanctuarului, şi un hin de untdelemn de măsline.

²⁵ Şi din acestea să faci un untdelemn pentru ungerea sfântă, un amestec de parfumuri, făcute după măiestria unui parfumar; acesta va fi untdelemnul pentru ungerea sfântă.

²⁶ Cu el să ungi cortul întâlnirii şi chivotul Mărturiei,

²⁷ masa şi toate uneltele ei, sfeşnicul şi uneltele lui, altarul tămâierii,

²⁸ altarul arderilor-de-tot cu toate uneltele lui şi ligheanul cu piciorul lui.

²⁹ Să sfinţeşti aceste lucruri, ca ele să fie preasfinte; orice se va atinge de ele va fi sfânt.

³⁰ Şi să ungi pe Aaron şi pe fiii lui şi să-i sfinţeşti, ca să-Mi poată sluji ca preoţi.

³¹ Să vorbeşti copiilor lui Israel şi să le spui: Acesta Îmi va fi untdelemnul pentru ungerea sfântă de-a lungul generaţiilor voastre.

³² Să nu se ungă cu el trupul nici unui om şi să nu faceţi un alt untdelemn după aceeaşi compoziţie; el este sfânt şi voi să-l priviţi ca sfânt.

³³ Oricine va face un untdelemn ca el sau va unge cu el pe un străin va fi nimicit din poporul lui.

³⁴ Şi Domnul a zis lui Moise: Ia mirodenii, stacte, onice parfumate, galban şi tămâie curată; din fiecare să se ia o parte egală.

³⁵ Şi cu ele să faci tămâie, un parfum, făcut după măiestria parfumarului; să fie sărată, curată şi sfântă.

³⁶ Să pisezi mărunt câtva din ea şi s-o pui înaintea Mărturiei, în cortul întâlnirii, unde Mă voi întâlni cu tine. Acesta va fi pentru voi un lucru preasfânt.

³⁷ Şi tămâie ca aceasta, cu aceeaşi compoziţie, să nu faceţi nimic pentru voi. S-o priviţi ca sfântă pentru Domnul.

³⁸ Oricine va face tămâie ca ea, cu acelaşi miros, va fi nimicit din poporul lui.

31

¹ Domnul a vorbit lui Moise, zicând:

² Să ştii că am ales pe Beţaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din seminţia lui Iuda.

³ Şi l-am umplut cu Duhul lui Dumnezeu, cu înţelepciune şi cu înţelegere şi cunoaştere şi cu orice îndemânare,

⁴ ca să plănuiască tot felul de lucrări artistice, să lucreze în aur, în argint şi în bronz,

⁵ să taie în pietre şi să le monteze, să lucreze în lemn şi să facă tot felul de lucrări.

⁶ Şi iată, Eu Însuşi i-am dat ca ajutor pe Oholiab, fiul lui Ahisamac, din seminţia lui Dan; şi am pus înţelepciune în inimile tuturor celor ce sunt iscusiţi {Lit: înţelepţi cu inima}, ca să facă tot ce ţi-am poruncit:

⁷ cortul întâlnirii, chivotul Mărturiei, capacul ispăşirii care va fi deasupra lui şi toate uneltele cortului;

⁸ masa şi uneltele ei, sfeşnicul de aur curat cu toate uneltele lui, altarul tămâierii;

⁹ altarul arderilor-de-tot cu toate uneltele lui, ligheanul cu piciorul lui;

¹⁰ veşmintele pentru slujbă, veşmintele sfinte ale preotului Aaron, veşmintele fiilor lui pentru slujbele preoţeşti;

¹¹ şi untdelemnul pentru ungere şi tămâia aromată pentru sanctuar. Le vor face după toate poruncile pe care ţi le-am dat.

¹² Şi Domnul a vorbit lui Moise, zicând:

¹³ Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: Să ţineţi cu adevărat Sabatele Mele, pentru că acestea vor fi între Mine şi între voi, de-a lungul generaţiilor voastre, un semn, ca să cunoaşteţi că Eu sunt Domnul care vă sfinţeşte.

¹⁴ Să ţineţi deci Sabatul, căci el va fi sfânt pentru voi. Oricine îl va profana va fi pedepsit negreşit cu moartea; cine va face vreo lucrare în ziua aceasta, va fi nimicit din poporul său.

¹⁵ Să lucrezi şase zile, dar a şaptea este Sabatul, ziua de odihnă, sfinţită pentru Domnul. Oricine va face o lucrare în ziua Sabatului va fi pedepsit negreşit cu moartea.

¹⁶ Copiii lui Israel deci să păzească Sabatul, sărbătorindu-l de-a lungul generaţiilor lor ca un legământ necurmat.

¹⁷ Acesta va fi între Mine şi copiii lui Israel un semn veşnic; căci în şase zile a făcut Domnul cerurile şi pământul, iar în ziua a şaptea S-a odihnit şi a fost înviorat.

¹⁸ Şi Domnul, după ce a sfârşit de vorbit cu Moise pe Muntele Sinai, i-a dat cele două table ale Mărturiei, table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu.

32

¹ Când a văzut poporul că Moise întârzie să coboare de pe munte, s-a strâns în jurul lui Aaron şi i-a zis: Scoală-te, fă-ne un dumnezeu {Lit: dumnezei} care să meargă înaintea noastră; căci în privinţa lui Moise, omul care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s-a întâmplat cu el.

² Şi Aaron le-a răspuns: Scoateţi cerceii de aur care sunt în urechile soţiilor voastre, ale fiilor voştri şi ale fiicelor voastre şi aduceţi-i la mine.

³ Şi tot poporul şi-a scos cerceii de aur, care erau în urechile lor şi i-a adus la Aaron.

⁴ Şi el a luat aurul din mâinile lor, a modelat forma cu dalta şi a făcut un viţel turnat; şi ei au zis: Israele, acesta este dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului.

⁵ Când a văzut Aaron lucrul acesta, a zidit un altar înaintea lui. Şi Aaron a strigat şi a zis: Mâine va fi o sărbătoare pentru Domnul!

⁶ Şi a doua zi s-au deşteptat dis-de-dimineaţă şi au adus arderi-de-tot şi jertfe de mulţumire; şi poporul s-a aşezat să mănânce şi să bea şi apoi s-a ridicat să joace.

⁷ Şi Domnul a zis lui Moise: Scoală-te şi coboară; căci poporul tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s-a stricat.

⁸ Foarte curând s-au abătut de la calea pe care le-am poruncit-o Eu; şi-au făcut un viţel turnat şi s-au închinat înaintea lui şi i-au adus jertfe şi au zis: Israele, acesta să fie dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului!

⁹ Şi Domnul a zis lui Moise: Am văzut acest popor şi, iată, este un popor încăpăţânat.

¹⁰ Acum, lasă-Mă; mânia Mea să se aprindă împotriva lor şi să-i mistui; şi din tine voi face o naţiune mare.

¹¹ Şi Moise a rugat pe Domnul, Dumnezeul său şi a zis: Doamne, de ce să se aprindă mânia Ta împotriva poporului Tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului cu putere mare şi cu mână tare?

¹² De ce să vorbească egiptenii, zicând: I-a scos spre nenorocirea lor, ca să-i omoare prin munţi şi să-i şteargă de pe faţa pământului? Întoarce-Te din iuţimea mâniei Tale şi schimbă-Ţi gândul cu privire la răul acesta pe care vrei să-l aduci împotriva poporului Tău.

¹³ Adu-ţi aminte de Avraam, de Isaac şi Israel, robii Tăi, cărora le-ai jurat pe Tine Însuţi şi le-ai spus: Voi înmulţi sămânţa voastră ca stelele cerului şi toată ţara aceasta, despre care am vorbit, o voi da urmaşilor voştri şi ei o vor moşteni pentru veci.

¹⁴ Şi Domnul Şi-a schimbat gândul cu privire la răul pe care a spus că-l va face poporului Său.

¹⁵ Şi Moise s-a întors şi a coborât de pe munte cu cele două table ale Mărturiei în mână, table care erau scrise pe amândouă părţile; erau scrise pe o parte şi pe cealaltă.

¹⁶ Şi tablele erau lucrarea lui Dumnezeu şi scrisul era scrisul lui Dumnezeu, gravat pe table.

¹⁷ Şi când Iosua a auzit glasul poporului care striga, a zis lui Moise: În tabără este un strigăt de război.

¹⁸ Şi Moise a zis: Glasul acesta nu este strigăt de învingători, nici nu este glasul unui strigăt de învinşi; ce aud eu este glasul unora care cântă.

¹⁹ Şi pe când se apropia el de tabără, a văzut viţelul şi dansul; si Moise s-a aprins de mânie, a aruncat tablele din mână şi le-a sfărâmat de piciorul muntelui.

²⁰ Şi a luat viţelul pe care-l făcuseră ei şi l-a ars în foc şi l-a prefăcut în cenuşă; şi cenuşa a presărat-o în apă şi i-a făcut pe copiii lui Israel să bea din ea.

²¹ Şi Moise a zis lui Aaron: Ce ţi-a făcut acest popor de ai adus asupra lui un păcat atât de mare?

²² Şi Aaron a răspuns: Să nu se aprindă mânia domnului meu! Tu ştii că poporul acesta este pornit la rău.

²³ Căci ei mi-au zis: Fă-ne un dumnezeu {Lit: dumnezei} care să meargă înaintea noastră; căci în privinţa acestui Moise, omul care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s-a întâmplat cu el!

²⁴ Şi eu le-am zis: Cine are aur, să-l scoată! Aşa că mi l-au dat, iar eu l-am aruncat în foc şi din el a ieşit viţelul acesta.

²⁵ Când a văzut Moise că poporul era neînfrânat, căci Aaron l-a lăsat să ajungă neînfrânat, spre batjocura duşmanilor săi,

²⁶ s-a aşezat la uşa taberei şi a zis: Cine este de partea Domnului să vină la mine! Şi toţi copiii lui Levi s-au adunat la el.

²⁷ Şi el le-a zis: Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: Fiecare din voi să-şi pună sabia la brâu apoi mergeţi şi străbateţi tabăra de la o poartă la alta şi fiecare să omoare pe fratele, pe prietenul şi pe ruda sa.

²⁸ Şi fiii lui Levi au făcut după cuvântul lui Moise şi în ziua aceea au murit aproape trei mii de oameni din popor.

²⁹ Şi Moise a zis: Predaţi-vă azi Domnului, căci fiecare a fost împotriva fiului său şi a fratelui său, pentru ca binecuvântarea Lui să vină astăzi peste voi!

³⁰ Şi a doua zi, Moise a zis poporului: Aţi făcut un păcat foarte mare. Mă voi urca acum la Domnul, poate că voi putea face ispăşire pentru păcatul vostru.

³¹ Şi Moise s-a întors la Domnul şi a zis: Ah, poporul acesta a făcut un păcat foarte mare, şi-au făcut un dumnezeu de aur.

³² Dar acum iartă-le, dacă vrei, păcatul, iar dacă nu, şterge-mă, Te rog, din cartea Ta pe care ai scris-o!

³³ Şi Domnul a zis lui Moise: Pe cel ce a păcătuit împotriva Mea, pe acela îl voi şterge din cartea Mea.

³⁴ Şi acum, du-te şi condu poporul la locul despre care ţi-am vorbit. Iată, Îngerul Meu va merge înaintea ta; cu toate acestea în ziua răzbunării Mele, îi voi pedepsi pentru păcatul lor!

³⁵ Şi Domnul a lovit cu urgie poporul, pentru ceea ce a făcut cu viţelul, pe care l-a făurit Aaron.

33

¹ Domnul a zis lui Moise: du-te, urcă-te de aici, tu şi poporul pe care l-ai scos din ţara Egiptului, în ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, Isaac şi lui Iacov, zicând: Seminţei tale o voi da!

² Şi Eu voi trimite un Înger înaintea ta şi voi alunga pe canaaniţi, pe amoriţi, pe hetiţi, pe fereziţi, pe heviţi şi pe iebusiţi.

³ Urcă-te în ţara unde curge lapte şi miere; căci Eu nu Mă voi urca în mijlocul tău, ca să nu te nimicesc pe drum, căci eşti un popor încăpăţânat.

⁴ Şi când a auzit poporul aceste cuvinte dureroase, toţi s-au întristat; şi nimeni nu şi-a pus podoabele pe el.

⁵ Căci Domnul a zis lui Moise: Spune copiilor lui Israel: Voi sunteţi un popor încăpăţânat; numai o clipă dacă M-aş urca în mijlocul tău, te-aş nimici. Acum deci dă jos podoabele de pe tine, şi voi vedea ce-ţi voi face.

⁶ Copiii lui Israel şi-au scos de pe ei podoabele la Muntele Horeb.

⁷ Moise a luat cortul lui şi l-a întins afară din tabără, la o depărtare de tabără, şi l-a numit cortul întâlnirii. Şi toţi cei ce căutau pe Domnul mergeau la cortul întâlnirii, care era afară din tabără.

⁸ Şi oricând se ducea Moise la cort, tot poporul se scula în picioare şi fiecare stătea la uşa cortului său şi se uita după Moise până când intra el în cort.

⁹ Şi când intra Moise în cort, stâlpul de nor cobora şi se oprea la uşa cortului şi Domnul vorbea cu Moise.

¹⁰ Tot poporul vedea stâlpul de nor oprindu-se la uşa cortului şi tot poporul se ridica şi se închina, fiecare la uşa cortului lui.

¹¹ Domnul vorbea cu Moise faţă în faţă, cum vorbeşte un om cu prietenul lui. Apoi Moise se întorcea în tabără, dar slujitorul lui, Iosua, fiul lui Nun, un om tânăr, nu se depărta deloc de la cort.

¹² Moise a zis Domnului: Iată, Tu îmi zici: du pe poporul acesta! Şi nu-mi arăţi pe cine vei trimite cu mine. Însă Tu ai zis: Eu te cunosc pe nume şi ai primit trecere înaintea Mea!

¹³ Acum, dacă am primit trecere înaintea Ta, arată-mi, Te rog, căile Tale, ca să Te cunosc şi să capăt trecere înaintea Ta. Şi gândeşte-Te că naţiunea aceasta este poporul Tău.

¹⁴ Şi Domnul a zis: Voi merge Eu Însumi cu tine, şi îţi voi da odihnă.

¹⁵ Atunci Moise I-a zis: Dacă Prezenţa Ta nu merge cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici.

¹⁶ Şi cum se poate cunoaşte că am primit trecere înaintea Ta, eu şi poporul Tău, dacă nu mergi Tu cu noi? Şi aşa vom fi separaţi, eu şi poporul Tău, de toate popoarele de pe faţa pământului.

¹⁷ Şi Domnul a zis lui Moise: Voi face ceea ce-Mi ceri acum, căci ai primit trecere înaintea Mea şi te cunosc pe nume!

¹⁸ Şi Moise a zis: Arată-mi, Te rog, gloria Ta!

¹⁹ Şi Domnul a răspuns: Voi face să treacă pe dinaintea ta toată bunătatea Mea şi voi proclama Numele Domnului înaintea ta; Eu Mă îndur de cine vreau să Mă îndur şi am milă de cine vreau să am milă!

²⁰ Dar Domnul a zis: Faţa nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate omul să Mă vadă şi să trăiască!

²¹ Şi Domnul a zis: Iată un loc lângă Mine şi tu vei sta acolo pe stâncă.

²² Şi când va trece gloria Mea, te voi pune în crăpătura stâncii şi te voi acoperi cu mâna Mea, până voi trece.

²³ Apoi Îmi voi trage mâna de la tine şi tu Îmi vei vedea spatele; dar faţa Mea nu va fi văzută.

34

¹ Şi Domnul a zis lui Moise: Taie două table de piatră ca şi cele dintâi şi Eu voi scrie pe ele cuvintele care erau pe tablele dintâi pe care le-ai sfărâmat.

² Fii gata dis-de-dimineaţă şi urcă-te de dimineaţă pe Muntele Sinai; şi să stai acolo înaintea Mea pe vârful muntelui.

³ Şi nimeni să nu se urce cu tine, şi nimeni să nu fie văzut pe tot muntele; să nu laşi nici oaie, nici bou să pască în apropierea muntelui aceluia.

⁴ Moise a tăiat două table de piatră ca şi cele dintâi. A doua zi el s-a deşteptat dis-de-dimineaţă şi s-a urcat pe Muntele Sinai, după cum îi poruncise Domnul; şi a luat în mână cele două table de piatră.

⁵ Şi Domnul S-a coborât într-un nor şi a stat acolo cu el, şi a proclamat Numele Domnului.

⁶ Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui şi a proclamat: Domnul, Domnul Dumnezeu este milos şi plin de har, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie,

⁷ care Îşi ţine dragostea până în mii de generaţii de oameni, iartă fărădelegea, nedreptatea şi păcatul, şi care nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor până la a treia şi a patra generaţie!

⁸ Moise s-a plecat îndată până la pământ şi s-a închinat.

⁹ Şi el a zis: Dacă am primit trecere înaintea ta, Te rog, Doamne, să mergi în mijlocul nostru; poporul acesta este într-adevăr un popor încăpăţânat, dar iartă-ne fărădelegile şi păcatele noastre şi ia-ne ca o moştenire a Ta!

¹⁰ Şi Domnul a răspuns: Iată, Eu fac un legământ. Voi face minuni în faţa întregului popor, minuni care n-au avut loc pe tot pământul şi la nici o naţiune; şi tot poporul, în mijlocul căruia te afli, va vedea lucrarea Domnului, căci prin tine voi face lucruri înfricoşătoare.

¹¹ Păzeşte ceea ce-ţi poruncesc astăzi! Iată, voi alunga dinaintea ta pe amoriţi, canaaniţi, hetiţi, fereziţi, heviţi şi iebusiţi.

¹² Ia seama să nu cumva să faci legământ cu locuitorii ţării unde vei intra, ca să nu devină o cursă pentru tine.

¹³ Dimpotrivă, să le dărâmaţi altarele, să le sfărâmaţi stâlpii idolatri şi să le tăiaţi chipurile de lemn.

¹⁴ Să nu te închini înaintea unui alt dumnezeu, căci Domnul, al cărui nume este Gelos, este un Dumnezeu gelos.

¹⁵ Fereşte-te să faci legământ cu locuitorii ţării, ca nu cumva, când ei se desfrânează înaintea dumnezeilor lor şi le aduc jertfe, să te invite şi pe tine şi să mănânci din jertfele lor;

¹⁶ şi să nu iei din fetele lor soţii pentru fiii tăi, ca fiicele lor să se desfrâneze înaintea dumnezeilor lor şi să târască şi pe fiii tăi să se desfrâneze înaintea dumnezeilor lor.

¹⁷ Să nu-ţi faci un dumnezeu turnat.

¹⁸ Să ţii Sărbătoarea Azimilor: timp de şapte zile, la timpul hotărât, în luna Abib, să mănânci azimi, cum ţi-am poruncit, căci în luna spicelor ai ieşit din Egipt.

¹⁹ Orice întâi-născut este al Meu, chiar orice întâi-născut de parte bărbătească din turmele de vaci sau de oi.

²⁰ Dar întâiul-născut al măgăriţei să-l răscumperi cu un miel. Şi dacă nu-l vei răscumpăra, să-i frângi gâtul. Să răscumperi pe toţi întâii-născuţi ai fiilor tăi. Şi nimeni să nu se înfăţişeze cu mâinile goale înaintea Mea.

²¹ Şase zile să lucrezi, iar în ziua a şaptea să te odihneşti; să te odihneşti chiar şi în vremea aratului şi seceratului.

²² Şi să ţii Sărbătoarea Săptămânilor, a primelor roade clin secerişul grâului, şi Sărbătoarea Strângerii roadelor la sfârşitul anului.

²³ De trei ori pe an, toţi bărbaţii tăi se vor înfăţişa înaintea Domnului, Domnul, Dumnezeul lui Israel.

²⁴ Căci voi alunga naţiuni dinaintea ta şi-ţi voi întinde graniţele; şi nimeni nu-ţi va pofti tara când te vei urca să te înfăţişezi de trei ori pe an înaintea Domnului Dumnezeului tău.

²⁵ Să nu aduci cu pâine dospită sângele jertfei Mele şi din jertfa sărbătorii Paştilor să nu rămână până dimineaţă.

²⁶ Să aduci în casa Domnului Dumnezeului tău, pârga celor dintâi roade ale pământului. Să nu fierbi iedul în laptele mamei lui.

²⁷ Domnul a zis lui Moise: Scrie aceste cuvinte, căci pe temeiul acestor cuvinte am încheiat un legământ cu tine şi cu Israel.

²⁸ Moise a stat acolo cu Domnul patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; el n-a mâncat nici pâine, nici n-a băut apă. Şi Domnul a scris pe table cuvintele legământului, cele zece porunci.

²⁹ Şi Moise s-a coborât de pe Muntele Sinai cu cele două table ale Mărturiei în mână. Când se cobora de pe munte, Moise nu ştia că pielea feţei lui strălucea, pentru că vorbise cu Domnul.

³⁰ Aaron şi toţi copiii lui Israel s-au uitat la Moise şi iată, pielea feţei lui strălucea; şi se temeau să se apropie de el.

³¹ Moise i-a chemat; Aaron şi toţi conducătorii adunării s-au întors la el; şi Moise a vorbit cu ei.

³² După aceea, toţi copiii lui Israel s-au apropiat şi el le-a dat toate poruncile, tot ceea ce-i vorbise Domnul pe Muntele Sinai.

³³ Şi când a sfârşit Moise să le vorbească, şi-a pus un văl pe faţă.

³⁴ Dar de câte ori mergea Moise înaintea Domnului, ca să-I vorbească, îşi scotea vălul până când ieşea iarăşi afară; când ieşea afară le spunea copiilor lui Israel ce i se poruncise,

³⁵ copiii lui Israel se uitau la faţa lui Moise şi vedeau că pielea feţei lui Moise strălucea; şi Moise îşi punea iarăşi vălul pe faţă până când intra să vorbească iarăşi cu Domnul.

35

¹ Şi Moise a strâns toată adunarea copiilor lui Israel şi le-a zis: Acestea sunt lucrurile pe care Domnul le-a poruncit ca să le faceţi.

² Şase zile să lucraţi, dar ziua a şaptea să vă fie sfântă, un Sabat de odihnă pentru Domnul; oricine va lucra în ziua aceea să fie pedepsit cu moartea.

³ Să nu aprindeţi foc în nici una din locuinţele voastre, în ziua Sabatului.

⁴ Şi Moise a vorbit întregii adunării a copiilor lui Israel, zicând: Acesta este lucrul pe care l-a poruncit Domnul, zicând:

⁵ Să aduceţi din ce aveţi un dar Domnului; oricine are o inimă voitoare să aducă Domnului: aur, argint şi bronz;

⁶ materiale vopsite în albastru, purpuriu, cărămiziu, in subţire şi păr de capră;

⁷ piei de berbeci vopsite în roşu şi piei de viţel de mare şi lemn de salcâm;

⁸ untdelemn pentru sfeşnic, mirodenii pentru untdelemnul ungerii şi pentru tămâia mirositoare;

⁹ pietre de onix şi alte pietre pentru împodobirea efodului şi a pieptarului.

¹⁰ Toţi cei iscusiţi dintre voi să vină şi să facă tot ce a poruncit Domnul:

¹¹ locaşul, cortul şi acoperişul lui, copcile, scândurile, pârghiile, stâlpii şi picioarele lui;

¹² chivotul şi pârghiile lui, capacul ispăşirii şi perdeaua dinăuntru pentru acoperirea chivotului;

¹³ masa şi pârghiile ei, cu toate uneltele ei şi pâinile pentru punerea înainte;

¹⁴ sfeşnicul cu uneltele lui, lămpile lui şi untdelemnul pentru sfeşnic;

¹⁵ altarul pentru tămâie şi pârghiile lui, untdelemnul pentru ungere şi tămâia mirositoare şi perdeaua uşii de afară de la intrarea cortului;

¹⁶ altarul pentru arderile-de-tot, grătarul lui de bronz, pârghiile lui şi toate uneltele lui, ligheanul cu piciorul lui,

¹⁷ pânzele curţii, stâlpii ei, picioarele ei şi perdeaua de la poarta curţii;

¹⁸ ţăruşii cortului, ţăruşii curţii şi frânghiile lor;

¹⁹ veşmintele preoţeşti pentru slujba sanctuarului, veşmintele sfinte ale preotului Aaron şi veşmintele fiilor lui, pentru a putea sluji ca preoţi.

²⁰ Toată adunarea copiilor lui Israel s-a dus dinaintea lui Moise.

²¹ Şi toţi cei a căror inimă a fost mişcată şi toţi cei al căror duh a fost binevoitor, au venit şi au adus un dar Domnului pentru lucrarea cortului întâlnirii, pentru toată slujba lui şi pentru veşmintele sfinte.

²² Au venit bărbaţi şi femei, toţi cei cu tragere de inimă, şi au adus cercei şi inele de nas, inele şi lănţişoare, tot felul de bijuterii de aur; toţi au adus daruri de aur Domnului.

²³ Şi toţi cei care aveau materiale albastre, purpurii, stacojii, in subţire şi păr de capră, piei de berbeci vopsite în roşu şi piei de viţel de mare, le-au adus.

²⁴ Toţi cei ce puteau oferi un dar de argint şi bronz, au adus darul Domnului. Toţi cei la care se găsea lemn de salcâm pentru orice lucrare destinată pentru slujbă, l-au adus.

²⁵ Toate femeile iscusite au tors cu mâinile lor şi au adus ce au tors: material albastru, purpuriu, cărămiziu şi in subţire.

²⁶ Şi toate femeile, a căror inimă le îndemna în înţelepciune şi iscusinţă, au tors păr de capră.

²⁷ Conducătorii poporului au adus pietre de onix şi alte pietre pentru efod şi pieptar;

²⁸ mirodenii şi untdelemn pentru sfeşnic, pentru untdelemnul ungerii şi pentru tămâia mirositoare.

²⁹ Toţi copiii lui Israel, bărbaţi şi femei, au adus un dar de bunăvoie Domnului, toţi bărbaţii şi femeile a căror inimă era binevoitoare să aducă materiale pentru tot felul de lucrări, pe care Domnul, prin Moise, a poruncit să fie făcute.

³⁰ Şi Moise a zis copiilor lui Israel: Să ştiţi că Domnul a chemat pe nume pe Beţaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din seminţia lui Iuda;

³¹ şi l-a umplut cu Duhul lui Dumnezeu, în înţelepciune şi înţelegere, în cunoştinţă şi tot felul de lucrări,

³² ca să facă invenţii, lucrări artistice, să lucreze în aur, în argint şi în bronz,

³³ să taie pietre şi să le monteze, să lucreze lemnul cu măiestrie şi să facă tot felul de lucrări de artă.

³⁴ Şi a pus în inima lui darul să înveţe pe alţii, el şi Oholiab, fiul lui Ahisamac, din seminţia lui Dan.

³⁵ I-a umplut cu iscusinţă ca să facă lucrul unui gravor, al unui inventator şi al unui ţesător în material albastru, purpuriu, cărămiziu şi in subţire, să facă tot felul de lucrări şi să inventeze planuri.

36

¹ Şi Beţaleel, Oholiab şi fiecare bărbat iscusit în care pusese Domnul înţelepciune şi înţelegere, ca să ştie cum să facă lucrările pentru slujba sanctuarului, au făcut totul după cum poruncise Domnul.

² Moise a chemat pe Beţaleel, pe Oholiab şi pe fiecare bărbat iscusit în inima căruia Dumnezeu pusese înţelepciune, pe toţi cei a căror inimă fusese mişcată, să vină şi să facă lucrarea.

³ Şi ei au primit de la Moise toate darurile pe care le-au adus copiii lui Israel ca să facă lucrul hotărât pentru slujba sanctuarului. Şi ei continuau să-i mai aducă daruri de bunăvoie în fiecare dimineaţă.

⁴ Atunci toţi bărbaţii iscusiţi, care făceau toată lucrarea sanctuarului, au venit fiecare de la lucrarea pe care o făcea

⁵ şi au spus lui Moise, zicând: Poporul aduce mult mai mult decât trebuie pentru facerea lucrărilor, pe care a poruncit Domnul să le facem.

⁶ Şi Moise a poruncit să se anunţe prin tabără ca nimeni, fie bărbat, fie femeie, să nu mai aducă daruri pentru sanctuar. Şi poporul a fost oprit să mai aducă,

⁷ pentru că materialele aduse erau destule, şi încă prea multe, pentru a face toată lucrarea aceea.

⁸ Toţi bărbaţii iscusiţi împreună cu lucrătorii au făcut cortul din zece covoare de in subţire răsucit, din fir albastru, purpuriu şi cărămiziu; pe ele au ţesut heruvimi lucraţi cu măiestrie.

⁹ Lungimea fiecărui covor era de douăzeci şi opt de coţi; iar lăţimea fiecărui covor era de patru coţi. Covoarele aveau toate aceeaşi dimensiune.

¹⁰ Şi Beţaleel a prins cinci din aceste covoare unul de altul şi pe celelalte cinci de asemenea el le-a prins unul de altul.

¹¹ Şi el a făcut cheotori albastre la marginea covorului cu care se sfârşea prima îmbinare; tot aşa a făcut şi la marginea covorului cu care se sfârşea cea de-a doua îmbinare.

¹² El a făcut cincizeci de cheotori la primul covor şi a făcut cincizeci de cheotori pe marginea covorului care sfârşea a doua îmbinare; cheotorile erau una în faţa alteia.

¹³ Şi el a făcut cincizeci de copci de aur şi a prins covoarele unul de altul cu copcile, aşa încât cortul era un întreg.

¹⁴ Apoi a făcut covoare din păr de capră, pentru acoperiş, deasupra locaşului; a făcut unsprezece covoare.

¹⁵ Lungimea fiecărui covor era de treizeci de coţi şi lăţimea fiecărui covor era de patru coţi; cele unsprezece covoare aveau aceeaşi dimensiune.

¹⁶ Şi a prins împreună cinci covoare de o parte şi şase covoare de altă parte.

¹⁷ Şi el a făcut cincizeci de cheotori pe marginea covorului din urma primei îmbinări şi a făcut cincizeci de cheotori pe marginea covorului ce sfârşea a doua împreunare.

¹⁸ El a mai făcut şi cincizeci de copci de bronz cu care să împreuneze acoperişul cortului, ca să fie un întreg.

¹⁹ Şi pentru acoperişul cortului el a făcut o învelitoare de piei de berbeci vopsite în roşu şi o învelitoare de piei de viţel de mare pe deasupra ei.

²⁰ Apoi a făcut scândurile pentru cort din lemn de salcâm, aşezate în picioare,

²¹ Lungimea fiecărei scânduri era de zece coţi şi lăţimea fiecărei scânduri era de un cot şi jumătate.

²² Fiecare scândură avea două cepuri, pentru a fi prinse unul de altul. Aşa a făcut la toate scândurile cortului.

²³ Şi a făcut douăzeci de scânduri pentru cort; douăzeci de scânduri pentru partea de sud.

²⁴ A făcut patruzeci de picioare de argint pentru cele douăzeci de scânduri: două picioare sub o scândură, pentru cele două cepuri ale ei.

²⁵ Şi a făcut douăzeci de scânduri pentru cealaltă parte a cortului, partea de nord

²⁶ şi cele patruzeci de picioare de argint ale lor: două picioare sub o scândură.

²⁷ Şi pentru partea din spate a cortului, partea de vest, a făcut şase scânduri.

²⁸ Şi el a făcut două scânduri pentru cele două colţuri din spate ale cortului.

²⁹ Acestea erau făcute din două bucăţi, legate împreună jos şi legate împreună sus, la vârf, cu un cerc; aşa a făcut cu amândouă scândurile din cele două colţuri.

³⁰ Erau astfel opt scânduri cu cele şaisprezece picioare de argint, câte două picioare sub fiecare scândură.

³¹ Şi el a făcut cinci pârghii din lemn pentru scândurile uneia dintre laturile cortului,

³² cinci pârghii pentru scândurile celei de a doua laturi a cortului, şi cinci pârghii pentru scândurile laturii din spatele cortului, dinspre vest.

³³ Şi el a făcut pârghia de la mijloc care să treacă prin mijlocul scândurilor, de la un capăt la celălalt.

³⁴ A poleit scândurile cu aur şi verigile lor le-a făcut din aur, prin care să introducă pârghiile, şi pârghiile le-a poleit cu aur.

³⁵ Şi a făcut perdeaua dinăuntru din fir albastru, purpuriu şi cărămiziu şi de in subţire răsucit; a lucrat-o cu măiestrie şi a ţesut-o cu heruvimi.

³⁶ A făcut pentru ea patru stâlpi de salcâm, şi i-a poleit cu aur, şi cârligele lor erau de aur; şi a turnat pentru ei patru picioare de argint.

³⁷ A mai făcut o perdea de fir albastru, purpuriu şi cărămiziu şi de in subţire răsucit pentru uşa cortului; aceasta era o lucrare de broderie.

³⁸ A mai făcut cei cinci stâlpi ai ei cu cârligele lor, pe ale căror capete şi beţe de legătură le-a poleit cu aur; dar cele cinci picioare ale lor erau din bronz.

37

¹ Apoi Beţaleel a făcut chivotul din lemn de salcâm; lungimea lui era de doi coţi şi jumătate, lăţimea de un cot şi jumătate şi înălţimea tot de un cot şi jumătate.

² L-a poleit cu aur curat pe dinăuntru şi pe dinafară şi i-a făcut un chenar de aur de jur împrejur.

³ Şi a turnat pentru el patru verigi de aur, pe care le-a pus la cele patru colţuri ale lui: două verigi la o latură şi două verigi la cealaltă latură a lui.

⁴ Şi a făcut nişte pârghii de lemn de salcâm şi le-a poleit cu aur.

⁵ Şi a pus pârghiile în verigile de pe laturile chivotului, ca să poarte chivotul.

⁶ Şi a făcut şi capacul ispăşirii de aur curat; lungimea lui era de doi coţi şi jumătate şi lăţimea de un cot şi jumătate.

⁷ Şi a făcut doi heruvimi de aur bătut, la cele două capete ale capacului ispăşirii:

⁸ un heruvim la un capăt al chivotului şi un heruvim la celălalt capăt al lui; heruvimii formau un singur corp cu capacul ispăşirii, la cele două capete ale lui.

⁹ Şi heruvimii erau cu aripile întinse deasupra, acoperind capacul ispăşirii cu aripile lor şi având feţele una către alta; feţele heruvimilor erau îndreptate spre capacul ispăşirii.

¹⁰ A făcut masa din lemn de salcâm; lungimea ei era de doi coţi, lăţimea de un cot şi înălţimea de un cot şi jumătate.

¹¹ Şi a poleit-o cu aur curat şi i-a făcut un chenar de aur de jur împrejur.

¹² Şi i-a făcut şi o ramă de un lat de mână de jur împrejur, şi de jur împrejur peste ramă a făcut o îmbrăcăminte de aur.

¹³ Şi pentru masă a turnat patru verigi de aur şi a pus verigile la cele patru colţuri ale celor patru picioare ale ei.

¹⁴ Verigile erau aproape de ramă pentru ca în ele să se pună pârghiile pentru ducerea mesei.

¹⁵ Şi el a făcut pârghiile din lemn de salcâm şi le-a poleit cu aur, ca să ducă masa.

¹⁶ Şi el a făcut din aur curat şi uneltele care se puneau pe masă: farfuriile, castroanele, cupele şi ulcioarele ei cu care se turnau jertfele de băutură.

¹⁷ A făcut şi sfeşnicul din aur curat; a făcut sfeşnicul printr-o lucrare de batere: piciorul, fusul, potiraşele, globuleţii şi florile lui erau dintr-o bucată cu el.

¹⁸ Şi din amândouă părţile lui ieşeau şase braţe: trei braţe ale sfeşnicului dintr-o latură a lui şi trei braţe ale sfeşnicului din cealaltă latură a lui.

¹⁹ Pe un braţ erau trei potiraşe în chip de floare de migdal, cu globuleţii şi florile lor şi pe un alt braţ alte trei potiraşe în chip de floare de migdal, cu globuleţii şi florile lor; aşa era la toate cele şase braţe care ieşeau din el.

²⁰ Şi pe fusul sfeşnicului erau patru potiraşe în chip de floare de migdal, cu globuleţii şi florile lor.

²¹ Şi era un globuleţ sub prima pereche de braţe care ieşeau din sfeşnic, şi un globuleţ sub a doua pereche de braţe care ieşeau din el, şi un globuleţ sub a treia pereche de braţe care ieşeau din el, aşa era la toate cele şase braţe care ieşeau din sfeşnic.

²² Globuleţii şi braţele sfeşnicului erau dintr-o bucată cu el; totul era o singură bucată de aur curat, bătut.

²³ Şi a făcut apoi cele şapte lămpi ale lui, foarfecele de curăţat fitile şi tăvile de cenuşă, toate de aur curat.

²⁴ A întrebuinţat un talant de aur curat pentru facerea sfeşnicului cu toate uneltele lui.

²⁵ Apoi a făcut altarul pentru tămâie din lemn de salcâm; lungimea lui era de un cot şi lăţimea de un cot – era în patru laturi – şi înălţimea lui era de doi coţi. Coarnele lui erau dintr-o bucată cu el.

²⁶ Şi l-a poleit cu aur curat, atât partea de sus, cât şi laturile de jur împrejur şi coarnele. Şi i-a făcut o coroană de aur de jur împrejur.

²⁷ Şi sub coroană a făcut două verigi de aur, la cele două colţuri in amândouă laturile, ca să se pună în ele pârghiile, care slujeau la ducerea lui.

²⁸ Şi el a făcut pârghiile din lemn de salcâm şi le-a poleit cu aur.

²⁹ Şi a făcut untdelemnul pentru ungerea sfântă şi tămâia aromată, curată, alcătuită după măiestria parfumarului.

38

¹ Şi el a făcut altarul pentru arderile-de-tot din lemn de salcâm; lungimea lui era de cinci coţi şi lăţimea de cinci coţi – era pătrat – şi înălţimea lui era de trei coţi.

² Şi la cele patru colţuri i-a făcut nişte coarne dintr-o bucată cu el şi l-a poleit cu bronz.

³ Şi a făcut toate uneltele altarului: oalele pentru cenuşă, lopeţile, lighenele, furculiţele şi tigăile pentru cărbuni; toate uneltele acestea le-a făcut din bronz.

⁴ Şi a făcut pentru altar un grătar de bronz ca o împletitură, pe care a pus-o sub marginea de jos, începând de jos şi ajungând până la mijlocul altarului.

⁵ Şi a turnat apoi patru verigi pentru cele patru colţuri ale grătarului de bronz, ca să introducă pârghiile în ele.

⁶ Şi el a făcut pârghiile din lemn de salcâm şi le-a poleit cu bronz.

⁷ Şi el a introdus pârghiile în verigile de pe laturile altarului, ca să-l ducă. L-a făcut din scânduri, gol pe dinăuntru.

⁸ A făcut şi ligheanul de bronz, cu piciorul lui de bronz, din oglinzile femeilor care slujeau la uşa cortului întâlnirii.

⁹ Apoi a făcut curtea în partea de sud; pentru curte erau nişte pânze de in subţire răsucit, pe o lungime de o sută de coţi,

¹⁰ cu douăzeci de stâlpi aşezaţi pe douăzeci de picioare de bronz; cârligele stâlpilor şi beţele lor de legătură erau de argint.

¹¹ Şi în partea de nord, pânzele erau lungi de o sută de coţi, cu douăzeci de stâlpi şi cu cele douăzeci de picioare de bronz ale lor; cârligele stâlpilor şi beţele lor de legătură erau de argint.

¹² Şi în partea de vest, pânzele erau lungi de cincizeci de coţi, cu zece stâlpi şi cele zece picioare ale lor; cârligele stâlpilor şi beţele lor de legătură erau de argint.

¹³ Şi în partea de est, pânzele erau de o lungime de cincizeci de coţi.

¹⁴ Pe o parte a porţii, pânzele erau de cincisprezece coţi, cu trei stâlpi şi cele trei picioare ale lor.

¹⁵ Şi de cealaltă parte a porţii curţii, pânza era tot de cincisprezece coţi, cu trei stâlpi şi cele trei picioare ale lor.

¹⁶ Toate pânzele de jur împrejurul curţii erau de in subţire răsucit.

¹⁷ Şi picioarele stâlpilor erau de bronz, cârligele stâlpilor şi beţele lor de legătură erau de argint şi capetele lor erau poleite cu argint. Toţi stâlpii curţii erau legaţi între ei cu beţe de argint.

¹⁸ Şi perdeaua de la poarta curţii cortului era o lucrare de broderie din fir albastru, purpuriu, cărămiziu şi din in subţire răsucit; avea o lungime de douăzeci de coţi şi înălţimea era de cinci coţi, ca lăţimea pânzelor curţii.

¹⁹ Şi cei patru stâlpi ai ei şi cele patru picioare ale lor erau de bronz; cârligele şi beţele lor de legătură erau de argint, iar capetele erau poleite cu argint.

²⁰ Şi toţi ţăruşii din jurul cortului şi a curţii erau de aramă.

²¹ Acesta este inventarul cortului, al cortului întâlnirii, care a fost făcut după porunca lui Moise, prin îngrijirea leviţilor, sub conducerea lui Itamar, fiul preotului Aaron.

²² Beţaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din seminţia lui Iuda, a făcut tot ce Domnul poruncise lui Moise.

²³ Şi el a avut ca ajutor pe Oholiab, fiul lui Ahisamac, din seminţia lui Dan, maestru la gravat în pietre, la cioplit cu măiestrie şi la lucrări de broderie pe material albastru, purpuriu, cărămiziu şi de in subţire.

²⁴ Tot aurul întrebuinţat la lucru pentru toate lucrările sanctuarului, aurul adus ca dar, se ridica la douăzeci şi nouă de talanţi şi şapte sute treizeci de sicii, după siclul cortului.

²⁵ Şi argintul celor număraţi din adunare se ridica la o sută de talanţi şi o mie şapte sute şaptezeci şi cinci de sicii, după siclul sanctuarului:

²⁶ câte o jumătate de siclu pe om, după siclul sanctuarului, pentru fiecare om inclus în numărătoare, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, adică pentru şase sute trei mii cinci sute cincizeci de oameni.

²⁷ Şi din cei o sută de talanţi de argint s-au turnat picioarele sanctuarului şi picioarele perdelei dinăuntru, adică o sută de picioare la cei o sută de talanţi, câte un talant pentru un picior.

²⁸ Şi cu cei o mie şapte sute şaptezeci şi cinci de sicii s-au făcut cârligele şi beţele de legătură dintre stâlpi şi le-au poleit capetele.

²⁹ Şi bronzul dăruit se ridica la şaptezeci de talanţi şi două mii patru sute de sicii.

³⁰ Şi din el s-au făcut picioarele de la uşa cortului întâlnirii; altarul de bronz cu grătarul lui de bronz şi toate uneltele altarului;

³¹ picioarele stâlpilor curţii de jur împrejur şi picioarele stâlpilor de la poarta curţii; şi toţi ţăruşii din jurul cortului şi toţi ţăruşii din jurul curţii.

39

¹ Din materialul albastru, purpuriu şi cărămiziu, au făcut hainele preoţeşti pentru slujba sanctuarului, şi au făcut şi haine sfinte lui Aaron, după cum poruncise Domnul lui Moise.

² Şi el a făcut efodul de aur, de fir albastru, purpuriu şi cărămiziu şi de in subţire răsucit.

³ Şi ei au bătut aurul în plăci subţiri şi le-au tăiat în fire subţiri, pe care le-au ţesut în materialele albastre, purpurii şi cărămizii şi în in subţire; era lucrat cu măiestrie.

⁴ I-au făcut nişte umerari care se uneau cu el, aşa că la cele două capete ale lui, efodul era legat cu ei.

⁵ Şi brâul efodului, care era peste el, era lucrat în acelaşi fel; era din aur, de fir albastru, purpuriu şi cărămiziu şi de in subţire răsucit, cum poruncise Domnul lui Moise.

⁶ Şi au prelucrat pietrele de onix, le-au prins în monturi de aur şi au gravat pe ele numele fiilor lui Israel, cum poruncise Domnul lui Moise.

⁷ Şi el le-a pus pe umerarii efodului, ca pietre de aducere-aminte pentru fiii lui Israel, după cum poruncise Domnul lui Moise.

⁸ Şi el a făcut apoi pieptarul, ţesut cu măiestrie, lucrat la fel ca şi efodul: de aur, de fir albastru, purpuriu şi cărămiziu şi de in subţire răsucit.

⁹ Pieptarul era pătrat; ei au făcut pieptarul dublu: lungimea lui era de o palmă şi lăţimea de o palmă.

¹⁰ Şi ei au pus în el patru rânduri de pietre: în rândul dintâi era un sardonix, un topaz şi un smarald;

¹¹ în al doilea rând: un rubin, un safir şi un diamant;

¹² în al treilea rând: un opal, un agat şi un ametist;

¹³ iar în al patrulea rând: un crisolit, un onix şi un iaspis. Pietrele acestea erau legate în monturile lor de aur.

¹⁴ Erau douăsprezece pietre, după numele fiilor lui Israel; erau gravate ca nişte sigilii, fiecare cu numele uneia din cele douăsprezece seminţii.

¹⁵ Şi pe pieptar au făcut apoi nişte lănţişoare de aur curat, împletite ca nişte sfori.

¹⁶ Au făcut două monturi de aur şi două verigi de aur şi au pus cele două verigi la cele două capete ale pieptarului.

¹⁷ Şi ei au pus cele două lănţişoare împletite de aur în cele două verigi de la cele două capete ale pieptarului.

¹⁸ Şi celelalte două capete ale celor două lănţişoare le-au prins în cele două monturi şi le-au pus pe umerarii efodului, în partea dinainte.

¹⁹ Şi au mai făcut două verigi de aur, pe care le-au pus la cele două colţuri de jos ale pieptarului, pe marginea dinăuntru, dinspre efod.

²⁰ Apoi au făcut alte două verigi de aur, pe care le-au pus la cei doi umerari ai efodului, sub efod, în partea lui anterioară, tocmai unde se îmbină efodul cu umerarii, deasupra brâului efodului.

²¹ Şi au legat pieptarul cu verigile lui de verigile efodului cu un şnur albastru, aşa ca pieptarul să stea bine fixat deasupra brâului efodului şi să nu se poată mişca de pe efod, după cum poruncise Domnul lui Moise.

²² Apoi el a făcut roba de sub efod, ţesută toată din material albastru.

²³ Şi la mijloc, sus, aceasta avea o gură ca gura unei platoşe şi împrejurul gurii avea o tivitură, ca să nu se rupă.

²⁴ Pe marginea robei au făcut nişte rodii de culoare albastră, purpurie şi cărămizie, din fir răsucit.

²⁵ Şi au făcut clopoţei de aur curat şi au pus clopoţeii între rodii, de jur împrejurul robei,

²⁶ ca să fie tot un clopoţel şi o rodie şi iarăşi un clopoţel şi o rodie pe toată marginea acelei robe de jur împrejur, pentru slujbă, după cum poruncise Domnul lui Moise.

²⁷ Şi au făcut şi tunicile de in subţire, ţesute cu măiestrie, pentru Aaron şi fiii lui;

²⁸ şi o tiară de in subţire şi scufiile ornamentate de in subţire; pantalonii de in subţire răsucit;

²⁹ brâul de in subţire răsucit, broderie aleasă, din material albastru, purpuriu şi cărămiziu, cum poruncise Domnul lui Moise.

³⁰ Şi au făcut apoi din aur curat şi placa pentru sfânta coroană împărătească şi au gravat pe ea, cum se gravează pe un sigiliu: SFINŢENIE DOMNULUI.

³¹ Şi au legat de ea un şnur albastru cu care s-o lege deasupra pe tiară, după cum poruncise Domnul lui Moise.

³² Şi astfel s-a terminat toată lucrarea la locaşul cortului întâlnirii. Şi fiii lui Israel au făcut tot ce poruncise Domnul lui Moise: aşa au făcut.

³³ Şi ei au adus locaşul la Moise: cortul şi toate uneltele lui, copcile lui şi scândurile lui, pârghiile lui, stâlpii lui şi picioarele lui;

³⁴ învelitoarea de piei de berbec vopsită în roşu, învelitoarea de piei de viţel de mare şi perdeaua de despărţire;

³⁵ chivotul Mărturiei cu pârghiile lui şi capacul ispăşirii;

³⁶ masa cu toate uneltele ei şi pâinile pentru punerea înaintea Domnului;

³⁷ sfeşnicul de aur curat cu lămpile lui aşezate în rând şi toate uneltele lui şi untdelemnul pentru sfeşnic;

³⁸ şi altarul de aur şi untdelemnul pentru ungere şi tămâia aromată şi perdeaua de la uşa cortului;

³⁹ altarul de bronz şi grătarul lui de bronz, pârghiile lui şi toate uneltele lui; ligheanul cu piciorul lui;

⁴⁰ pânzele curţii, stâlpii ei şi picioarele lor, perdeaua de la poarta curţii, frânghiile ei, ţăruşii ei şi toate uneltele pentru slujba locaşului cortului întâlnirii;

⁴¹ hainele pentru slujbă, pentru făcut slujba în sanctuar: hainele sfinte pentru preotul Aaron şi hainele fiilor lui, pentru a sluji cu ele ca preoţi.

⁴² Copiii lui Israel au făcut toate aceste lucrări după cum poruncise Domnul lui Moise.

⁴³ Şi Moise a cercetat toate lucrările; şi iată, ei le-au făcut pe toate cum poruncise Domnul, aşa le-au făcut. Şi Moise i-a binecuvântat.

40

¹ Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:

² În ziua întâi a lunii întâi să întinzi locaşul cortului întâlnirii.

³ Şi să pui în el chivotul Mărturiei şi înaintea chivotului să atârni perdeaua dinăuntru.

⁴ Şi să aduci înăuntru masa şi să aşezi pe ea lucrurile care trebuie aşezate. După aceea, să aduci Sfeşnicul şi să-i aprinzi lămpile.

⁵ Şi să aşezi altarul de aur pentru tămâie înaintea chivotului Mărturiei şi să atârni perdeaua la uşa cortului.

⁶ Şi să aşezi altarul pentru arderile-de-tot înaintea uşii locaşului cortului întâlnirii.

⁷ Şi ligheanul să-l aşezi între cortul întâlnirii şi altar şi să pui apă în el.

⁸ Şi să aşezi curtea de jur împrejur şi să pui perdeaua la poarta curţii.

⁹ Să iei untdelemnul pentru ungere şi să ungi cu el cortul şi tot ce este în el; şi să-l sfinţeşti cu toate uneltele lui, şi va fi sfânt.

¹⁰ Şi să ungi altarul pentru arderile-de-tot şi toate uneltele lui şi să sfinţeşti altarul; şi altarul va fi preasfânt.

¹¹ Şi să ungi ligheanul cu piciorul lui şi să-l sfinţeşti.

¹² Apoi să aduci pe Aaron şi pe fiii lui la uşa cortului întâlnirii şi să-i speli cu apă.

¹³ Şi să îmbraci pe Aaron cu hainele sfinte, să-l ungi şi să-l sfinţeşti, ca să-Mi facă slujba de preot.

¹⁴ Şi să aduci şi pe fiii lui şi să-i îmbraci cu tunicile;

¹⁵ şi să-i ungi cum ai uns pe tatăl lor, ca să-Mi facă slujba de preoţi; şi ungerea lor îi va califica pentru o preoţie continuă de-a lungul generaţiilor lor.

¹⁶ Moise a făcut întocmai cum îi poruncise Domnul; aşa a făcut.

¹⁷ În ziua întâi a lunii întâi a anului al doilea, cortul era aşezat.

¹⁸ Şi Moise a ridicat cortul; i-a pus picioarele, a aşezat scândurile şi verigile şi a ridicat stâlpii.

¹⁹ Şi a întins învelitoarea care slujea de acoperiş deasupra cortului şi pe deasupra a pus învelitoarea acoperişului cortului, cum poruncise Domnul lui Moise.

²⁰ Apoi a luat Mărturia şi a pus-o în chivot; a pus pârghiile la chivot şi a aşezat capacul ispăşirii deasupra chivotului.

²¹ Şi a adus chivotul în cort, a atârnat perdeaua despărţitoare înaintea lui, ca ea să acopere chivotul Mărturiei, cum poruncise Domnul lui Moise.

²² Apoi a aşezat masa în cortul întâlnirii, în partea de nord a cortului, dincoace de perdea,

²³ şi pe ea a pus în rând pâinile înaintea Domnului, cum poruncise Domnul lui Moise.

²⁴ Apoi a aşezat sfeşnicul în cortul întâlnirii, în dreptul mesei, în partea de sud a cortului;

²⁵ şi i-a aprins lămpile înaintea Domnului, cum poruncise Domnul lui Moise.

²⁶ Apoi a aşezat altarul de aur în cortul întâlnirii, în faţa perdelei;

²⁷ a ars pe el tămâie aromată, cum poruncise Domnul lui Moise.

²⁸ A aşezat perdeaua la uşa cortului.

²⁹ A aşezat altarul pentru arderile-de-tot la uşa locaşului cortului întâlnirii; şi a adus pe el arderea-de-tot şi jertfa de mâncare, cum poruncise Domnul lui Moise.

³⁰ A aşezat ligheanul între cortul întâlnirii şi altar şi a pus în el apă pentru spălat;

³¹ şi Moise, Aaron şi fiii lui şi-au spălat mâinile şi picioarele în el.

³² Când intrau în cortul întâlnirii şi se apropiau de altar, se spălau, după cum poruncise Domnul lui Moise.

³³ Apoi a ridicat curtea împrejurul cortului şi altarului şi a pus perdeaua la poarta curţii. Astfel a terminat Moise lucrarea.

³⁴ Atunci norul a acoperit cortul întâlnirii şi gloria Domnului a umplut cortul.

³⁵ Şi Moise nu putea să intre în cortul întâlnirii, pentru că norul stătea deasupra lui şi gloria Domnului umplea cortul.

³⁶ Cât au ţinut călătoriile lor, copiii lui Israel porneau numai când norul se ridica de deasupra cortului.

³⁷ Dar dacă norul nu se ridica, nici ei nu porneau, până în ziua când acesta se ridica.

³⁸ Căci norul Domnului era deasupra cortului ziua, iar noaptea era un foc înaintea ochilor întregii case a lui Israel, în timpul tuturor călătoriilor lor.