1

¹ La început Dumnezeu a creat cerurile şi pământul.

² Şi pământul era fără formă şi gol; şi peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor.

³ Apoi Dumnezeu a zis: Să fie lumină! Şi a fost lumină.

⁴ Şi Dumnezeu a văzut că lumina era bună; şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric.

⁵ Şi Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Şi astfel a fost o seară, şi a fost o dimineaţă: aceasta a fost Ziua întâi.

⁶ Apoi Dumnezeu a zis: Să fie o întindere între ape, şi ea să despartă apele de ape.

⁷ Şi Dumnezeu a făcut întinderea şi ea a despărţit apele care sunt dedesubtul întinderii de apele care sunt deasupra întinderii. Şi aşa a fost.

⁸ Şi Dumnezeu a numit întinderea cer. Şi astfel a fost o seară şi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua.

⁹ Apoi Dumnezeu a zis: Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului şi să se arate uscatul! Şi aşa a fost.

¹⁰ Şi Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar grămada de ape a numit-o mări; şi Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.

¹¹ Apoi Dumnezeu a zis: Să dea pământul vegetaţie, plante cu sămânţă, pomi roditori care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ! Şi aşa a fost.

¹² Şi pământul a dat verdeaţă, iarba, care dă sămânţă după soiul ei, şi pomii care dau rod şi a căror sămânţă este în ei, după soiul lor; şi Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.

¹³ Şi astfel a fost o seară şi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a treia.

¹⁴ Apoi Dumnezeu a zis: Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; şi ei să fie nişte semne care să arate anotimpurile, zilele şi anii;

¹⁵ si să servească de luminători în întinderea cerurilor, ca să dea lumină pe pământ. Şi aşa a fost.

¹⁶ Şi Dumnezeu a făcut doi mari luminători: luminătorul cel mare, ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mic, ca să stăpânească noaptea; El a făcut şi Stelele.

¹⁷ Şi Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului, ca să dea lumină pământului,

¹⁸ şi să stăpânească ziua şi noaptea, şi să despartă lumina de întuneric. Şi Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.

¹⁹ Şi astfel a fost o seară şi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra.

²⁰ Apoi Dumnezeu a zis: Să abunde apele de vieţuitoare şi să zboare păsări deasupra pământului, pe întinderea cerului.

²¹ Şi Dumnezeu a creat peştii cei mari şi toate vieţuitoarele care se mişcă, de care abundă apele, după soiurile lor; şi a făcut orice pasăre înaripată, după soiul ei. Şi Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.

²² Şi Dumnezeu le-a binecuvântat, zicând: Creşteţi, înmulţiţi-vă şi umpleţi apele mărilor; şi sa se înmulţească păsările pe pământ.

²³ Şi astfel a fost o seară şi o dimineaţă: aceasta a fost ziua a cincea.

²⁴ Apoi Dumnezeu a zis: Să dea pământul vieţuitoare după soiul lor: vită, târâtoare şi fiară pământească, după soiul lor. Şi aşa a fost.

²⁵ Şi Dumnezeu a făcut fiara pământului după soiul ei: vită, după soiul ei, şi orice târâtoare a pământului, după soiul ei. Şi Dumnezeu a văzut că erau bune.

²⁶ Apoi Dumnezeu a zis: Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; şi ei să stăpânească peste peştii mării şi peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.

²⁷ Şi Dumnezeu a creat pe om după chipul Său; l-a creat după chipul lui Dumnezeu; i-a creat de parte bărbătească şi de parte femeiască.

²⁸ Şi Dumnezeu i-a binecuvântat; şi Dumnezeu le-a zis: Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.

²⁹ Şi Dumnezeu a zis: Iată, v-am dat orice plantă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ, şi orice pom al cărui rod face sămânţă: aceasta va fi hrana voastră.

³⁰ Şi tuturor fiarelor pământului şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor vieţuitoarelor care se mişcă pe pământ, care au în ele viaţă, le-am dat ca hrană toată iarba verde. Şi aşa a fost.

³¹ Şi Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse, şi iată, erau foarte bune. Şi astfel a fost o seară şi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.

2

¹ Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul şi toată oştirea lor.

² Şi în ziua a şaptea Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse.

³ Apoi Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui, pe care o crease şi o făcuse.

⁴ Aceasta este istoria cerurilor şi a pământului, când au fost create, în ziua când Domnul Dumnezeu a făcut pământul şi cerurile,

⁵ înainte ca orice plantă a câmpului să fi fost pe pământ şi înainte ca orice arbust de pe câmp să fi crescut, fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie pe pământ; şi nu era nici un om ca să lucreze pământul;

⁶ ci un abur se ridica de pe pământ şi uda toată faţa pământului.

⁷ Şi Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului şi i-a suflat în nări suflare de viaţă; şi omul a devenit astfel un Suflet Viu.

⁸ Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină spre est, în Eden; şi El a pus acolo pe omul pe care-l întocmise.

⁹ Şi Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi care sunt plăcuţi la vedere şi buni de mâncare, şi pomul vieţii în mijlocul grădinii, şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.

¹⁰ Şi un fluviu ieşea din Eden, ca să ude grădina; şi de acolo se împărţea şi se desfăcea în patru braţe.

¹¹ Numele celui dintâi este Pison; el înconjură toată ţara Havila, unde se găseşte aur.

¹² Şi aurul acelei ţări este bun; acolo se găseşte bedelium şi piatră de onix.

¹³ Şi numele celui de al doilea râu este Ghihon; el înconjură toată ţara Cuş.

¹⁴ Şi numele celui de al treilea râu este Hidechel {Adică: Tigru;}; el este cel care curge spre estul Asiriei. Şi al patrulea râu este Eufratul.

¹⁵ Apoi Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească.

¹⁶ Şi Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină,

¹⁷ dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.

¹⁸ Şi Domnul Dumnezeu a zis: Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.

¹⁹ Şi Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului; şi le-a adus la Adam, ca să vadă cum are să le numească. Şi orice nume pe care-l dădea Adam fiecărei vieţuitoare, acela îi era numele.

²⁰ Şi Adam a dat nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpului. Dar pentru Adam nu s-a găsit nici un ajutor care să i se potrivească.

²¹ Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste Adam, şi omul a adormit; şi El a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei.

²² Şi din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.

²³ Şi Adam a zis: Aceasta este os din oasele mele şi carne din carnea mea. Ea se va numi femeie, pentru că a fost luata din om.

²⁴ De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de soţia sa; şi ei vor deveni un singur trup.

²⁵ Şi omul şi soţia lui erau amândoi goi, şi nu le era ruşine.

3

¹ Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Şi el a zis femeii: Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?

² Şi femeia a răspuns şarpelui: Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină;

³ dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.

⁴ Şi şarpele a zis femeii: Hotărât că nu veţi muri;

⁵ dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.

⁶ Când a văzut femeia că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit ca să dea cuiva înţelepciune, a luat din rodul lui şi a mâncat; a dat şi soţului ei, care era lângă ea, şi el a mâncat.

⁷ Atunci li s-au deschis ochii la amândoi şi au cunoscut că erau goi; au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele.

⁸ Şi au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei; şi Adam şi soţia lui s-au ascuns de prezenţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.

⁹ Atunci Domnul Dumnezeu a chemat pe Adam şi i-a zis: Unde eşti?

¹⁰ Şi el a zis: Ţi-am auzit glasul în grădină şi mi-a fost frică, pentru că eram gol şi m-am ascuns.

¹¹ Şi Dumnezeu a zis: Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?

¹² Atunci omul a zis: Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie cu mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat.

¹³ Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: Ce ai făcut? Şi femeia a zis: Şarpele m-a amăgit şi am mâncat.

¹⁴ Şi Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână.

¹⁵ Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, şi între sămânţa ta şi Sămânţa ei. El îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul.

¹⁶ Femeii i-a zis: Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii şi dorinţa ta va fi după soţul tău, şi el va cârmui peste tine.

¹⁷ Şi lui Adam i-a zis: Fiindcă ai ascultat de glasul soţiei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem, zicând: Să nu mănânci din el, blestemat este acum pământul din cauza ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale;

¹⁸ spini şi pălămidă să-ţi dea, şi să mănânci plantele de pe câmp.

¹⁹ Prin sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.

²⁰ Şi Adam a pus soţiei sale numele Eva {Adică: Viaţa}, pentru că ea a fost mama tuturor celor vii.

²¹ Şi Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi soţiei lui haine de piele şi i-a îmbrăcat cu ele.

²² Apoi Domnul Dumnezeu a zis: Iată, omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Acum să-l oprim ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el şi sa trăiască în veci.

²³ De aceea, Domnul Dumnezeu l-a scos afară din grădina Edenului, ca să lucreze pământul din care fusese luat.

²⁴ Astfel a alungat El pe Adam; şi în partea de est a grădinii Edenului a pus nişte heruvimi şi o sabie învăpăiată care se întorcea în toate direcţiile, ca să păzească drumul spre pomul vieţii.

4

¹ Adam a cunoscut-o pe soţia sa, Eva; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Cain. Ea a zis: Cu ajutorul lui Dumnezeu am adus pe lume un om!

² Apoi, ea a născut iarăşi, de data aceasta pe Abel, fratele acestuia. Şi Abel era cioban, iar Cain era plugar.

³ Şi după o vreme, Cain a adus Domnului o jertfă de mâncare din roadele pământului.

⁴ Şi Abel a adus şi el din oile întâi – născute ale turmei lui şi din grăsimea lor. Şi Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui;

⁵ dar spre Cain şi spre jertfa lui, n-a privit cu plăcere. Şi Cain s-a mâniat foarte tare, şi i s-a posomorât faţa.

⁶ Şi Domnul a zis lui Cain: de ce te-ai mâniat şi de ce ţi s-a posomorât faţa?

⁷ Dacă faci bine, nu vei fi tu oare bine primit? Dar dacă nu faci ce este bine, păcatul sta şi aşteaptă la uşă. Dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să stăpâneşti peste el.

⁸ Şi Cain a vorbit fratelui său Abel. Şi pe când erau la câmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui său Abel şi l-a omorât.

⁹ Apoi Domnul a zis lui Cain: Unde este fratele tău Abel? Şi el a răspuns: Nu ştiu. Sunt eu păzitorul fratelui meu?

¹⁰ Şi Dumnezeu a zis: Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă la Mine din pământ.

¹¹ Acum, blestemat eşti tu, alungat din ogorul acesta, care şi-a deschis gura ca să primească din mâna ta sângele fratelui tău!

¹² Când vei lucra pământul, el nu-ţi va mai da bogăţia lui. Pribeag şi fugar vei fi pe pământ.

¹³ Şi Cain a zis Domnului: Pedeapsa mea este prea grea de purtat.

¹⁴ Iată, Tu mă alungi astăzi de pe acest pământ; şi voi fi ascuns de Faţa Ta, şi voi fi pribeag şi fugar pe pământ; şi oricine mă va găsi, mă va omorî.

¹⁵ Şi Domnul i-a zis: dacă va omorî cineva pe Cain, el va fi răzbunat de şapte ori mai mult. Şi Domnul a pus un semn pe Cain, pentru ca oricine îl va găsi să nu-l omoare.

¹⁶ Apoi Cain a ieşit din prezenţa Domnului şi a locuit în ţara Nod, la est de Eden.

¹⁷ Şi Cain a cunoscut-o pe soţia sa; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Enoh. Şi apoi el a zidit o cetate şi a pus cetăţii numele fiului sau Enoh.

¹⁸ Lui Enoh i s-a născut Irad; şi Irad a născut pe Mehuiael; şi Mehuiael a născut pe Metuşael; şi Metuşael a născut pe Lameh.

¹⁹ Apoi Lameh şi-a luat două soţii: numele uneia era Ada, iar numele celeilalte era Ţila.

²⁰ Şi Ada a născut pe Iabal. El a fost tatăl celor ce locuiesc în corturi şi păzesc vitele.

²¹ Numele fratelui său era Iubal. El a fost tatăl tuturor celor ce cântă cu harpa şi cu cavalul.

²² Cât despre Ţila, ea a născut pe Tubal-Cain, făuritorul tuturor uneltelor de bronz şi de fier. Şi sora lui Tubal-Cain era Naama.

²³ Apoi Lameh a zis soţiilor sale: Ada şi Ţila, ascultaţi glasul meu! Soţii ale lui Lameh, ascultaţi cuvântul meu! Am omorât un om pentru rana mea. Şi un tânăr pentru vânătăile mele.

²⁴ Cain va fi răzbunat de şapte ori, iar Lameh de şaptezeci de ori câte şapte.

²⁵ Şi Adam a cunoscut iarăşi pe soţia sa, ea a născut un fiu şi i-a pus numele Set căci, zicea ea, Dumnezeu mi-a dat o altă sămânţă în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain.

²⁶ Şi cât despre Set, şi lui i s-a născut un fiu şi i-a pus numele Enos. Atunci au început oamenii să cheme Numele Domnului.

5

¹ Aceasta este cartea generaţiilor lui Adam. În ziua când Dumnezeu a creat pe om, l-a făcut după asemănarea lui Dumnezeu.

² I-a creat bărbat şi femeie, i-a binecuvântat şi le-a dat numele de om, în ziua când au fost creaţi.

³ Adam era de o sută treizeci de ani, şi a născut un fiu după chipul şi asemănarea lui, şi i-a pus numele Set,

⁴ După naşterea lui Set, Adam a trăit opt sute de ani; şi a născut fii şi fiice.

⁵ Toate zilele pe care le-a trăit Adam au fost de nouă sute treizeci de ani; apoi a murit.

⁶ Şi Set era de o sută cinci ani, şi a născut pe Enos.

⁷ După ce a născut pe Enos, Set a mai trăit opt sute şapte ani, şi a născut fii şi fiice.

⁸ Toate zilele lui Set au fost de nouă sute doisprezece ani; apoi a murit.

⁹ Când Enos era de nouăzeci de ani, a născut pe Cainan.

¹⁰ După naşterea lui Cainan, Enos a mai trăit opt sute cincisprezece ani şi a născut fii şi fiice.

¹¹ Toate zilele lui Enos au fost de nouă sute cinci ani; apoi a murit.

¹² Cainan era de şaptezeci de ani, şi a născut pe Mahalaleel.

¹³ După naşterea lui Mahalaleel, Cainan a mai trăit opt sute patruzeci de ani; şi a născut fii şi fiice.

¹⁴ Toate zilele lui Cainan au fost de nouă sute zece ani; apoi a murit.

¹⁵ Mahalaleel era de şaizeci şi cinci de ani, şi a născut pe Iared.

¹⁶ După naşterea lui Iared, Mahalaleel a mai trăit opt sute treizeci de ani; şi a născut fii şi fiice.

¹⁷ Toate zilele lui Mahalaleel au fost de opt sute nouăzeci şi cinci de ani; apoi a murit.

¹⁸ Iared era de o sută şaizeci şi doi de ani şi a născut pe Enoh.

¹⁹ După naşterea lui Enoh, Iared a mai trăit opt sute de ani; şi a născut fii şi fiice.

²⁰ Toate zilele lui Iared au fost de nouă sute şaizeci şi doi de ani; apoi a murit.

²¹ Enoh era de şaizeci şi cinci de ani şi a născut pe Metusala.

²² După naşterea lui Metusala, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani; şi a născut fii şi fiice.

²³ Toate zilele lui Enoh au fost de trei sute şaizeci şi cinci de ani.

²⁴ Şi Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu a mai fost, pentru că l-a luat Dumnezeu.

²⁵ Metusala era de o sută optzeci şi şapte de ani şi a născut pe Lameh.

²⁶ După naşterea lui Lameh, Metusala a mai trăit şapte sute optzeci şi doi de ani; şi a născut fii şi fiice.

²⁷ Toate zilele lui Metusala au fost de nouă sute şaizeci şi nouă de ani; apoi a murit.

²⁸ Lameh era de o sută optzeci şi doi de ani şi a născut un fiu.

²⁹ Şi el i-a pus numele Noe, zicând: Acesta ne va mângâia pentru munca şi oboseala mâinilor noastre, care vin din acest pământ pe care l-a blestemat Domnul.

³⁰ După naşterea lui Noe, Lameh a mai trăit cinci sute nouăzeci şi cinci de ani; şi a născut fii şi fiice.

³¹ Toate zilele lui Lameh au fost de şapte sute şaptezeci şi şapte de ani; apoi a murit.

³² Şi Noe era de cinci sute de ani şi a născut pe Sem, Ham şi Iafet.

6

¹ Când au început oamenii să se înmulţească pe faţa pământului şi li s-au născut fete,

² fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase; şi din toate şi-au luat de soţii pe acelea pe care şi le-au ales.

³ Şi Domnul a zis: duhul meu nu se va lupta pururea cu rătăcirea omului, căci omul este carne păcătoasă; de aceea, zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.

⁴ Uriaşii erau pe pământ în zilele acelea, şi chiar şi după aceea, când fiii lui Dumnezeu au intrat la fiicele oamenilor şi ele le-au născut copii. Aceştia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu renume.

⁵ Apoi Domnul a văzut că rătăcirea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.

⁶ I-a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pământ, şi S-a mâhnit în inima Lui.

⁷ Şi Domnul a zis: Voi nimici de pe pământ pe omul pe care l-am creat, de la om până la vite, până la reptile şi până la păsările cerului; căci îmi pare rău că i-am făcut.

⁸ Dar Noe a găsit har înaintea Domnului.

⁹ Aceştia sunt urmaşii lui Noe. Noe era un om drept şi fără vină în vremea lui. Noe umbla cu Dumnezeu.

¹⁰ Şi Noe a născut trei fii: Sem, Ham şi Iafet.

¹¹ Pământul era stricat înaintea lui Dumnezeu, şi pământul era plin de violenţă.

¹² Dumnezeu S-a uitat spre pământ, şi iată, pământul era stricat; căci orice făptură îşi stricase calea pe pământ.

¹³ Atunci Dumnezeu a zis lui Noe: Sfârşitul oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea, fiindcă pământul este plin de violenţă din cauza lor; şi iată, îi voi nimici împreună cu pământul.

¹⁴ Fă-ţi o corabie din lemn de gofer (chiparos); corabia aceasta s-o împărţi în cămăruţe şi s-o tencuieşti cu smoală pe dinăuntru şi pe dinafară.

¹⁵ Iată cum s-o faci: corabia trebuie să aibă trei sute de coţi în lungime, cincizeci de coţi în lăţime şi treizeci de coţi în înălţime.

¹⁶ Să faci corăbiei o fereastră, sus, Iată de un cot; uşa s-o pui în latura corăbiei şi să faci un rând de magazii jos, altul la mijloc şi altul sus.

¹⁷ Şi iată, Eu am să fac să vină un potop de ape pe pământ, ca să nimicească orice făptură de sub cer, care are suflare de viaţă; tot ce este pe pământ va muri.

¹⁸ Dar cu tine voi face un legământ; să intri în corabie, tu şi fiii tăi, soţia ta şi soţiile fiilor tăi împreună cu tine.

¹⁹ Şi din tot ce trăieşte, din orice făptură, să iei în corabie câte două din fiecare soi, ca să le ţii vii cu tine; să fie câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască.

²⁰ Din păsări după soiul lor, din vite după soiul lor şi din toate târâtoarele de pe pământ după soiul lor, să vină la tine înăuntru câte două din fiecare soi, ca să le ţii în Viaţă.

²¹ Şi tu, să-ţi iei din toate alimentele care se mănâncă, să ţi le aduni ca provizii, ca să-ţi folosească de hrană, ţie şi lor.

²² Aşa a şi făcut Noe; a făcut totul întocmai cum îi poruncise Dumnezeu.

7

¹ Apoi, Domnul a zis lui Noe: Intră în corabie, tu şi toată casa ta; pentru că te-am văzut drept înaintea Mea în generaţia aceasta.

² Ia cu tine câte şapte perechi din toate animalele curate, câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască; şi o pereche de animale care nu sunt curate, o parte bărbătească şi o parte femeiască;

³ să mai iei şi câte şapte perechi din păsările cerului, parte bărbătească şi parte femeiască, pentru ca sa le ţii vie sămânţa pe toată faţa pământului.

⁴ Căci, după şapte zile, voi face să plouă pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; şi voi şterge astfel de pe faţa pământului toate făpturile pe care le-am făcut.

⁵ Şi Noe a făcut totul întocmai după cum îi poruncise Domnul.

⁶ Noe era de şase sute de ani când a venit potopul pe pământ.

⁷ Şi Noe a intrat în corabie cu fiii săi, cu soţia sa şi cu soţiile fiilor săi, din cauza apelor potopului.

⁸ Din animalele curate şi din animalele necurate, din păsări şi din tot ce se târăşte pe pământ,

⁹ au intrat la Noe în corabie, două câte două, parte bărbătească şi parte femeiască, aşa cum poruncise Dumnezeu lui Noe.

¹⁰ Şi după şapte zile au venit apele potopului pe pământ.

¹¹ în anul al şase sutelea al vieţii lui Noe, în luna a doua, în ziua a şaptesprezecea a lunii, în ziua aceea s-au rupt toate izvoarele adâncului celui mare şi au fost deschise stăvilarele cerului.

¹² Şi ploaia a căzut pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.

¹³ In aceeaşi zi au intrat în corabie Noe şi fiii lui Noe, Sem, Ham şi Iafet, soţia lui Noe şi cu ei cele trei soţii ale fiilor lui:

¹⁴ ei, şi toate fiarele câmpului după soiul lor, toate vitele după soiul lor, toate târâtoarele care se târăsc pe pământ după soiul lor, toate păsările după soiul lor, şi tot felul de păsări.

¹⁵ Şi ele au intrat la Noe în corabie, două câte două, din orice făptură care are suflare de viaţă.

¹⁶ Cele care au intrat, parte bărbătească şi parte femeiască din orice făptură, au intrat aşa după cum poruncise Dumnezeu lui Noe; apoi Domnul a închis uşa după el.

¹⁷ Potopul a fost pe pământ patruzeci de zile. Apele au crescut şi au ridicat corabia, şi ea s-a înălţat deasupra pământului.

¹⁸ Apele au ajuns mari şi au crescut foarte mult pe pământ, şi corabia plutea pe deasupra apelor.

¹⁹ Şi apele au ajuns din ce în ce mai mari pe pământ, şi toate dealurile înalte, care sunt sub cer, au fost acoperite.

²⁰ Apele s-au înălţat cu cincisprezece coţi deasupra munţilor, care au fost acoperiţi.

²¹ Şi orice făptură care se mişca pe pământ a pierit, atât păsările cât şi vitele şi fiarele sălbatice, şi orice târâtoare care se ţâra pe pământ, şi toţi oamenii.

²² Tot ce avea în nări suflarea duhului de viaţă, tot ce era pe pământul uscat a murit.

²³ Astfel, El a nimicit toate făpturile care erau pe suprafaţa pământului, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului: au fost nimicite de pe pământ. Au rămas în viaţă numai Noe şi cei ce erau cu el în corabie.

²⁴ Şi apele au fost mari pe pământ o sută cincizeci de zile.

8

¹ Dar Dumnezeu Şi-a adus aminte de Noe, de toate vieţuitoarele şi de toate animalele care erau cu el în corabie. Şi Dumnezeu a făcut să sufle un vânt pe pământ, şi apele au scăzut.

² Izvoarele adâncului şi stăvilarele cerului au fost închise şi ploaia din cer a fost oprită.

³ Şi apele au scăzut de pe faţa pământului. La sfârşitul celor o sută cincizeci de zile, apele s-au micşorat.

⁴ În luna a şaptea, în ziua a şaptesprezecea a lunii, corabia s-a oprit pe munţii Ararat.

⁵ Şi apele au scăzut treptat până în luna a zecea. În luna a zecea, în ziua întâi a lunii, s-au văzut vârfurile munţilor.

⁶ După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra corăbiei pe care o făcuse.

⁷ Apoi a dat drumul unui corb, care a ieşit, ducându-se şi întorcându-se, până când au secat apele de pe pământ.

⁸ A dat drumul şi unui porumbel, ca să vadă dacă apele scăzuseră de pe faţa pământului.

⁹ Dar porumbelul n-a găsit nici un loc de odihnă ca să-şi pună piciorul, şi s-a întors la el în corabie, căci apele erau pe toată faţa pământului. Noe a întins mâna, l-a luat şi l-a dus la el în corabie.

¹⁰ A mai aşteptat alte şapte zile şi iarăşi a dat drumul porumbelului din corabie.

¹¹ Porumbelul s-a întors la el spre seară, şi iată, în ciocul lui era o frunză de măslin ruptă de curând; şi astfel Noe a cunoscut că apele scăzuseră pe pământ.

¹² A mai aşteptat alte şapte zile şi a dat drumul porumbelului. Dar porumbelul nu s-a mai întors la el.

¹³ Şi în anul şase sute unu, în luna întâi, în ziua întâi a lunii, apele secaseră pe pământ. Şi Noe a îndepărtat acoperitoarea corăbiei: s-a uitat şi iată, faţa pământului se uscase.

¹⁴ Şi în luna a doua, în ziua a douăzeci şi şaptea a lunii, pământul era uscat de tot.

¹⁵ Atunci Dumnezeu a vorbit lui Noe, zicând:

¹⁶ Ieşi din corabie, tu şi soţia ta, fiii tăi şi soţiile fiilor tăi cu tine.

¹⁷ Scoate afară împreună cu tine toate vieţuitoarele de tot felul care sunt cu tine, atât păsările cât şi vitele şi toate târâtoarele care se târăsc, ca să se răspândească pe pământ, să crească şi să se înmulţească pe pământ.

¹⁸ Şi Noe a ieşit afară cu fiii săi, cu soţia sa şi cu soţiile fiilor săi.

¹⁹ Toate fiarele, toate târâtoarele, toate păsările, tot ce se mişcă pe pământ, după soiurile lor, au ieşit din corabie.

²⁰ Apoi, Noe a zidit un altar Domnului; şi a luat din toate animalele curate şi din toate păsările curate şi a adus arderi-de-tot pe altar.

²¹ Şi Domnul a mirosit un miros plăcut. Atunci Domnul a zis în inima Lui: Nu voi mai blestema niciodată pământul din pricina omului, cu toate că întocmirile gândurilor din inima omului sunt rele din tinereţea lui; şi nu voi mai nimici tot ce este viu, cum am făcut.

²² Cât va fi pământul, nu va înceta semănatul şi seceratul, şi frigul şi căldura, şi vara şi iarna, şi ziua şi noaptea!

9

¹ Şi Dumnezeu a binecuvântat pe Noe şi pe fiii săi şi le-a zis: Creşteţi, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul.

² Şi frica şi groaza de voi să fie peste orice animal de pe pământ, peste orice pasăre a cerului, peste tot ce se mişcă pe pământ şi peste toţi peştii mării; vi le-am dat în mâinile voastre.

³ Tot ce se mişcă şi are viaţă să vă slujească de hrană: toate acestea vi le dau cum am dat şi iarba verde.

⁴ Dar carne cu viaţa ei, deci cu sângele ei, să nu mâncaţi.

⁵ Căci voi cere înapoi sângele vieţilor voastre; îl voi cere înapoi de la orice animal; şi voi cere înapoi viaţa omului din mâna omului. Voi cere înapoi viaţa omului din mâna oricărui om care este fratele lui.

⁶ Oricine varsă sânge de om şi sângele lui va fi vărsat de om; căci Dumnezeu a făcut pe om după Chipul Lui.

⁷ Şi în ce vă priveşte pe voi, creşteţi, înmulţiţi-vă; răspândiţi-vă pe pământ şi înmulţiţi-vă pe el!

⁸ Apoi Dumnezeu a mai vorbit lui Noe şi fiilor lui, care erau cu el, şi a zis:

⁹ Iată, Eu fac un legământ cu voi şi cu sămânţa voastră care va veni după voi;

¹⁰ şi cu toate vieţuitoarele care sunt cu voi: păsările, vitele şi toate fiarele de pe pământ care sunt cu voi; cu toate cele care au ieşit din corabie şi cu orice alte animale de pe pământ.

¹¹ Eu fac astfel un legământ cu voi: nici o făptură nu va mai fi vreodată nimicită de apele potopului şi niciodată nu va mai fi un potop, ca să nimicească pământul.

¹² Şi Dumnezeu a zis: Iată semnul legământului pe care-l fac între Mine şi voi, şi între toate vieţuitoarele care sunt cu voi, pentru toate generaţiile, în veci:

¹³ Aşez curcubeul Meu în nor şi el va sluji ca semn al legământului dintre Mine şi pământ.

¹⁴ Când voi strânge norii deasupra pământului, curcubeul se va arăta în nor;

¹⁵ şi Eu îmi voi aduce aminte de legământul dintre Mine şi voi, şi dintre toate vieţuitoarele de orice fel; apele nu vor mai deveni niciodată un potop ca să nimicească orice făptură.

¹⁶ Curcubeul va fi în nor; şi Eu Mă voi uita la el, ca să-Mi aduc aminte de legământul cel veşnic dintre Dumnezeu şi toate vieţuitoarele de orice fel, care sunt pe pământ.

¹⁷ Şi Dumnezeu a zis lui Noe: Acesta este semnul legământului pe care l-am făcut între Mine şi orice făptură de pe pământ.

¹⁸ Fiii lui Noe, care au ieşit din corabie, erau: Sem, Ham şi Iafet. Şi Ham a fost tatăl lui Canaan.

¹⁹ Aceştia au fost cei trei fii ai lui Noe, şi din ei s-au răspândit oamenii peste tot pământul.

²⁰ Şi Noe a început să lucreze pământul şi a sădit o vie.

²¹ Apoi a băut vin, s-a îmbătat şi s-a dezgolit în mijlocul cortului său.

²² Şi Ham, tatăl lui Canaan, a văzut goliciunea tatălui său şi a spus celor doi fraţi ai lui de afară.

²³ Atunci, Sem şi Iafet au luat o manta, au pus-o pe umerii lor, au mers cu spatele înapoi şi au acoperit goliciunea tatălui lor; feţele le erau întoarse şi n-au văzut goliciunea tatălui lor.

²⁴ Noe s-a trezit din ameţeala vinului şi a aflat ce-i făcuse fiul său cel mai tânăr.

²⁵ Şi a zis: Blestemat să fie Canaan! Să fie sclavul sclavilor fraţilor lui!

²⁶ Şi el a mai zis: Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Sem. Şi Canaan să fie sclavul lui!

²⁷ Dumnezeu să lărgească locurile stăpânite de Iafet, şi el să locuiască în corturile lui Sem, şi Canaan să fie sclavul lor!

²⁸ Noe a trăit după potop trei sute cincizeci de ani.

²⁹ Toate zilele lui Noe au fost de nouă sute cincizeci de ani; apoi a murit.

10

¹ Iată genealogia fiilor lui lui Noe: Sem, Ham şi Iafet. După potop li s-au născut fii.

² Fiii lui Iafet au fost: Gomer, Magog, Madai, Iavan, Tubal, Meşec şi Tiras.

³ Fiii lui Gomer au fost: Aşchenaz, Rifat şi Togarma.

⁴ Fiii lui Iavan au fost: Elişa, Tarşiş, Chitim şi Dodanim.

⁵ De la ei se trag popoarele din ţările Neamurilor de pe malul mării, după ţinuturile lor, după limba fiecăruia, după familiile lor, după seminţiile lor.

⁶ Fiii lui Ham au fost: Cuş, Miţraim, Put şi Canaan.

⁷ Fin lui Cuş au fost: Seba, Havila, Sabta, Raema şi Sabteca. Şi fiii lui Raema au fost: Şeba şi Dedan.

⁸ Cuş a născut pe Nimrod; el este acela care a început să fie puternic pe pământ.

⁹ El a fost un vânător viteaz înaintea Domnului; iată de ce se zice: Ca Nimrod, vânător viteaz înaintea Domnului.

¹⁰ El a domnit la început peste Babei, Erec, Acad şi Calne, în ţara Şinear.

¹¹ Din ţara aceasta a intrat în Asiria şi a zidit Ninive, Rehobot-Ir, Calah

¹² şi Resen între Ninive şi Calah; aceasta este cetatea cea mare.

¹³ Miţraim a născut pe Ludim, Ananiim, Lehabim, Naftuhim,

¹⁴ Paţrusim, Casluhim (din care au ieşit Filistenii) şi pe Caftorim.

¹⁵ Canaan a născut pe Sidon, întâiul lui născut, şi pe Het;

¹⁶ şi pe iebusiţi, pe amoriţi, pe ghirgasiţi,

¹⁷ pe heviţi, pe archiţi, pe siniţi,

¹⁸ pe arvadiţi, pe ţemariţi, pe hamatiţi. După aceea, familiile canaaniţilor s-au împrăştiat.

¹⁹ Şi graniţele canaaniţilor se întindeau de la Sidon, cum mergi spre Gherar, până la Gaza; şi cum mergi spre Şodoma, Gomora, Adma şi Ţeboim, până la Lesa.

²⁰ Aceştia sunt fiii lui Ham, după familiile lor, după limbile lor, după ţările lor şi după naţiunile lor.

²¹ Şi lui Şem, tatăl tuturor fiilor lui Eber şi fratele cel mai mare al lui Iafet, i s-au născut fii.

²² Fiii lui Sem au fost. Elam, Asur, Arpacşad, Lud şi Aram.

²³ Fiii lui Aram au fost. Uţ, Hui, Gheter şi Maş.

²⁴ Arpacşad a născut pe Şelah; şi Şelah a născut pe Eber.

²⁵ Lui Eber i s-au născut doi fii: numele unuia era Peleg, pentru că în zilele lui s-a împărţit pământul; iar numele fratelui său era Ioctan.

²⁶ Ioctan a născut pe Almodad, pe Şelef, pe Aţarmavet, pe Ierah,

²⁷ pe Adoram, pe Uzai, pe Dicla,

²⁸ pe Obal, pe Abimael, pe Şeba,

²⁹ pe Ofir, pe Havila şi pe Iobab. Toţi aceştia au fost fiii lui Ioctan.

³⁰ Şi locuinţele lor s-au întins de la Meşa, cum mergi spre Sefar, până la muntele de la est.

³¹ Aceştia sunt fiii lui Sem, după familiile lor, după limbile lor, după ţările lor, după naţiunile lor.

³² Acestea sunt familiile fiilor lui Noe, după generaţiile lor, după naţiunile lor; şi din ei au ieşit naţiunile care s-au răspândit pe pământ după potop.

11

¹ Tot pământul avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte.

² Şi pe când călătoreau ei dinspre est, au dat peste o câmpie în ţara Şinear; şi s-au aşezat acolo.

³ Apoi au zis unul către altul: Hai să facem cărămizi şi să le ardem bine în foc. Şi cărămida le-a ţinut loc de piatră, iar smoala le-a ţinut loc de mortar.

⁴ Şi au mai zis: Hai să ne zidim o cetate şi un turn al cărui vârf să atingă cerul; să ne facem un nume, ca să nu fim împrăştiaţi pe faţa întregului pământ.

⁵ Şi Domnul S-a coborât să vadă cetatea şi turnul pe care-l zideau fiii oamenilor.

⁶ Şi Domnul a zis: Iată, ei sunt un singur popor şi toţi au aceeaşi limbă; şi iată de ce s-au apucat; acum nimic nu i-ar împiedica să facă tot ce şi-au pus în gând.

⁷ Hai să Ne coborâm şi să le încurcăm acolo limba, ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora.

⁸ Şi Domnul i-a împrăştiat de acolo pe toată faţa pământului şi ei au încetat să mai zidească cetatea.

⁹ De aceea cetatea a fost numită Babei, căci acolo Domnul a încurcat limba întregului pământ; şi de acolo Domnul i-a împrăştiat pe toată faţa pământului.

¹⁰ Iată genealogia lui Sem. Sem era de o sută de ani şi a născut pe Arpacşad, la doi ani după potop.

¹¹ După naşterea lui Arpacşad, Sem a mai trăit cinci sute de ani; şi a născut fii şi fiice.

¹² Arpacşad era de treizeci şi cinci de ani şi a născut pe Şelah.

¹³ După naşterea lui Şelah, Arpacşad a mai trăit patru sute trei ani; si a născut fii şi fiice.

¹⁴ Şelah era de treizeci de ani şi a născut pe Eber.

¹⁵ După naşterea lui Eber, Şelah a mai trăit patru sute trei ani; şi a născut fii şi fiice.

¹⁶ Eber era de treizeci şi patru de ani şi a născut pe Peleg.

¹⁷ După naşterea lui Peleg, Eber a mai trăit patru sute treizeci de ani; şi a născut fii şi fiice.

¹⁸ Peleg era de treizeci de ani şi a născut pe Reu.

¹⁹ După naşterea lui Reu, Peleg a mai trăit două sute nouă ani; şi a născut fii şi fiice.

²⁰ Reu era de treizeci şi doi de ani şi a născut pe Serug.

²¹ După naşterea lui Serug, Reu a mai trăit două sute şapte ani; şi a născut fii şi fiice.

²² Serug era de treizeci de ani şi a născut pe Nahor.

²³ După naşterea lui Nahor, Serug a mai trăit două sute de ani; şi a născut fii şi fiice.

²⁴ Nahor era de douăzeci şi nouă de ani şi a născut pe Terah.

²⁵ După naşterea lui Terah, Nahor a mai trăit o sută nouăsprezece ani; şi a născut fii şi fiice.

²⁶ Terah era de şaptezeci de ani şi a născut pe Avram, pe Nahor şi pe Haran.

²⁷ Iată genealogia lui Terah: Terah a născut pe Avram, pe Nahor şi pe Haran. Haran a născut pe Lot.

²⁸ Şi Haran a murit în faţa tatălui său Terah, în ţara în care se născuse, în Ur, în Caldeea.

²⁹ Avram şi Nahor şi-au luat soţii. Numele soţiei lui Avram era Sarai şi numele soţiei lui Nahor era Milca, fiica lui Haran, tatăl Milcăi şi Iscăi.

³⁰ Şi Sarai era stearpă: n-avea copii.

³¹ Şi Terah a luat pe fiul său Avram şi pe Lot, fiul lui Haran, fiul fiului său, şi pe Sarai, nora sa, soţia fiului său Avram. Au ieşit împreună din Ur, din Caldeea, ca să meargă în ţara Canaan. Au venit până la Haran şi s-au aşezat acolo.

³² Zilele lui Terah au fost de două sute cinci ani; şi Terah a murit în Haran.

12

¹ Domnul zisese lui Avram: Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta.

² Voi face din tine o naţiune mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare.

³ Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.

⁴ Avram a plecat, cum îi spusese Domnul, şi a plecat şi Lot împreună cu el. Avram avea şaptezeci şi cinci de ani când a ieşit din Haran.

⁵ Apoi Avram a luat pe Sarai, soţia sa, şi pe Lot, fiul fratelui său, împreună cu toate averile pe care le strânseseră şi cu toţi oamenii pe care şi-i câştigaseră în Haran, şi au plecat în ţara Canaan. Astfel au ajuns în ţara Canaan.

⁶ Avram a străbătut ţara până la locul Sihem, până la stejarul lui More. Canaaniţii erau atunci în ţară.

⁷ Apoi Domnul S-a arătat lui Avram şi i-a zis: Toată ţara aceasta o voi da seminţiei tale. Şi Avram a zidit acolo un altar Domnului, care i Se arătase.

⁸ Şi de acolo s-a dus spre munte la est de Betel şi şi-a întins cortul, având Betelul la vest şi Ai la est. Acolo a zidit un altar Domnului şi a chemat Numele Domnului.

⁹ Avram şi-a urmat drumul, înaintând mereu spre sud.

¹⁰ A venit însă o foamete în ţară şi Avram s-a coborât în Egipt, ca să locuiască acolo pentru o vreme; căci era mare foamete în ţară.

¹¹ Şi când era aproape să intre în Egipt, a zis soţiei sale Sarai: Iată, ştiu că eşti o femeie frumoasă la faţă.

¹² De aceea, când te vor vedea egiptenii, vor zice: Aceasta este soţia lui! şi pe mine mă vor omorî, iar pe tine te vor lăsa cu viaţă.

¹³ Spune, te rog, că eşti sora mea, ca să-mi meargă bine din cauza ta şi sufletul meu să trăiască datorită ţie.

¹⁴ Când a ajuns Avram în Egipt, egiptenii au văzut că femeia era foarte frumoasă.

¹⁵ Funcţionarii lui Faraon au văzut-o şi ei şi au lăudat-o lui Faraon; şi femeia a fost adusă în casa lui Faraon.

¹⁶ Pe Avram l-a primit bine, din cauza ei; şi Avram a primit oi, boi, măgari, sclavi şi sclave, măgăriţe şi cămile.

¹⁷ Dar Domnul a lovit cu mari urgii pe Faraon şi casa lui, din cauza lui Sarai, soţia lui Avram.

¹⁸ Şi Faraon a chemat pe Avram şi a zis: Ce mi-ai făcut? De ce nu mi-ai spus că ea este soţia ta?

¹⁹ De ce ai zis: Este sora mea, iar eu am luat-o astfel de soţie? Acum, iată-ţi soţia; ia-o şi pleacă!

²⁰ Şi Faraon a dat poruncă oamenilor lui să-l conducă de acolo, pe el, pe soţia lui şi tot ce avea.

13

¹ Avram s-a urcat din Egipt în ţara de la sud, el şi soţia lui şi tot ce avea, împreună cu Lot.

² Avram era foarte bogat în vite, în argint şi în aur.

³ Şi el a mers din ţara de la sud până la Betel, până la locul unde fusese cortul lui la început, între Betel şi Ai,

⁴ în locul unde era altarul pe care-l făcuse mai înainte. Şi acolo, Avram a chemat Numele Domnului.

⁵ Lot, care călătorea împreună cu Avram, avea şi el oi, boi şi corturi.

⁶ Şi ţinutul acela nu-i încăpea ca să locuiască împreună; căci averile lor erau aşa de mari, încât nu puteau să locuiască împreună.

⁷ Şi s-a iscat o ceartă între păzitorii vitelor lui Avram şi păzitorii vitelor lui Lot. Canaaniţii şi fereziţii locuiau atunci în ţară.

⁸ Atunci Avram a zis lui Lot: Să nu fie, te rog, ceartă între mine şi tine, şi între păzitorii mei şi păzitorii tăi, căci suntem fraţi.

⁹ Nu-i oare toată ţara înaintea ta? Desparte-te, te rog, de mine: dacă tu te duci la stânga, eu mă voi duce la dreapta; dacă tu te duci la dreapta, eu mă voi duce la Stânga.

¹⁰ Şi Lot şi-a ridicat ochii şi a văzut că toată Câmpia Iordanului era bine udată peste tot (aceasta era înainte de a nimici Domnul Sodoma şi Gomora), ca grădina Domnului, ca ţara Egiptului, cum mergi spre Ţoar!

¹¹ Lot şi-a ales toată Câmpia Iordanului; şi Lot a mers spre est. Astfel s-au despărţit ei unul de altul.

¹² Avram a locuit în ţara Canaan, iar Lot a locuit în cetăţile din Câmpie şi şi-a întins corturile până la Sodoma.

¹³ Dar oamenii din Sodoma erau răi şi afară din cale de păcătoşi înaintea Domnului.

¹⁴ Şi Domnul a zis lui Avram, după ce s-a despărţit Lot de el: Ridică-ţi ochii şi, din locul de unde eşti, priveşte spre nord, spre sud, spre est şi spre vest;

¹⁵ căci toată ţara pe care o vezi, ţi-o voi da ţie şi seminţiei tale în veci.

¹⁶ Şi îţi voi face sămânţa ca pulberea pământului, aşa că dacă poate număra cineva pulberea pământului, atunci şi sămânţa ta va putea fi numărată.

¹⁷ Scoală-te, străbate ţara în lung şi în lat, căci ţie ţi-o voi da.

¹⁸ Atunci Avram şi-a ridicat corturile şi â venit şi a locuit lângă stejarii lui Mamre, care sunt lângă Hebron. Şi acolo a zidit un altar Domnului.

14

¹ Şi s-a întâmplat că pe vremea lui Amrafel, regele Şinearului, Arioc, regele Elasarului, Chedorlaomer, regele Elamului, şi Tidcal, regele Goiimului,

² ei au făcut război cu Bera, regele Sodomei, cu Birşa, regele Gomorei, cu Şineab, regele Admei, cu Şemeeber, regele Ţeboimului şi cu regele Belei, (care este Ţoarul).

³ Aceştia s-au adunat cu toţii în Valea Sidim, adică Marea Sărată.

⁴ Timp de doisprezece ani fuseseră supuşi lui Chedorlaomer; şi în anul al treisprezecelea s-au răsculat.

⁵ În anul al paisprezecelea, Chedorlaomer şi regii care erau cu el au pornit şi au bătut pe refaimi la Aşterot-Carnaim, pe zuzimi la Ham, pe emimi la Şave-Chiriataim,

⁶ şi pe horiţi în muntele lor, Seir, până la stejarul Paran, care este lângă deşert.

⁷ Apoi s-au întors, au venit la En-Mişpat sau Cades şi au bătut pe toată ţara amaleciţilor, ca şi pe amoriţi, care locuiau la Haţaţon-Tamar.

⁸ Atunci au ieşit: regele Sodomei, regele Gomorei, regele Admei, regele Ţeboimului şi regele Belei (care este Ţoar), şi s-au aşezat în linie de bătaie împotriva lor, în Valea Sidim,

⁹ şi anume: împotriva lui Chedorlaomer, regele Elamului, împotriva lui Tideal, regele Goiimului, împotriva lui Amrafel, regele Şinearului şi împotriva lui Arioc, regele Elasarului – patru regi împotriva a cinci.

¹⁰ Valea Sidim era acoperită cu fântâni de smoală. Regele Sodomei şi regele Gomorei au luat-o la fugă şi au căzut în ele, iar ceilalţi care au rămas au fugit spre munte.

¹¹ Biruitorii au luat toate bogăţiile Sodomei şi Gomorei şi toate proviziile lor de alimente, şi au plecat.

¹² Au luat şi pe Lot, fiul fratelui lui Avram, care locuia în Sodoma, împreună cu averile lui şi au plecat.

¹³ A venit unul care scăpase şi a dat de ştire lui Avram, evreul, căci el locuia lângă stejarii lui Mamre, amoritul, fratele lui Eşcol şi fratele lui Aner, care făcuseră legătură de pace cu Avram.

¹⁴ Când a auzit Avram că fratele lui fusese luat captiv, a înarmat trei sute optsprezece dintre cei mai viteji slujitori ai lui, născuţi în casa lui, şi i-a urmărit până la Dan.

¹⁵ Şi-a împărţit oamenii în mai multe cete, s-a aruncat asupra lor noaptea, i-a bătut şi i-a urmărit până la Hoba, care este la nord de Damasc.

¹⁶ A adus înapoi toate bogăţiile; a adus înapoi şi pe fratele său Lot, cu averile lui, precum şi pe femei şi pe popor.

¹⁷ După ce s-a întors Avram de la înfrângerea lui Chedorlaomer şi a regilor care erau împreună cu el, regele Sodomei i-a ieşit în întâmpinare în Valea Şave sau Valea Regelui.

¹⁸ Melhisedec, regele Salemului, a adus pâine şi vin; el era preot al Dumnezeului Celui Preaînalt.

¹⁹ Şi el l-a binecuvântat pe Avram şi a zis: Binecuvântat sa fie Avram de Dumnezeul Cel Preaînalt, Stăpânitorul cerului şi al pământului.

²⁰ Binecuvântat să fie Dumnezeul Cel Preaînalt, care a dat pe duşmanii tăi în mâinile tale! Şi el i-a dat zeciuială din toate.

²¹ Regele Sodomei a zis lui Avram: dă-mi oamenii şi ţine bogăţiile pentru tine.

²² Dar Avram a răspuns regelui Sodomei: Ridic mâna spre Domnul, Dumnezeul Cel Preaînalt, Stăpânitorul cerului şi al pământului,

²³ şi jur că nu voi lua nimic din ce este al tău, nici măcar un fir de aţă, nici măcar o curea de încălţăminte, ca să nu zici: Am îmbogăţit pe Avram,

²⁴ afară de ce au mâncat tinerii şi partea oamenilor care au mers cu mine, Aner, Eşcol şi Mamre: ei să-şi ia partea lor.

15

¹ După aceste întâmplări, Cuvântul Domnului a venit la Avram într-o viziune şi a zis: Avrame, nu te teme; Eu sunt scutul tău şi răsplata ta cea foarte mare.

² Şi Avram a răspuns: Doamne, Dumnezeule, ce-mi vei da? Căci sunt fără copii şi moştenitorul casei mele este Eliezer din Damasc.

³ Şi Avram a zis: Iată că nu mi-ai dat sămânţă şi slujitorul născut în casa mea va fi moştenitorul meu.

⁴ Atunci Cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: Nu el va fi moştenitorul tău, ci cel ce va ieşi din tine, acela va fi moştenitorul tău.

⁵ Apoi, l-a dus afară şi a zis: Uitate spre cer şi numără stelele, dacă poţi să le numeri. Şi i-a zis: Aşa va fi sămânţa ta.

⁶ Avram a crezut pe Domnul, şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca dreptate.

⁷ Şi El i-a mai zis: Eu sunt Domnul, care te-am scos din Ur, din Caldeea, ca să-ţi dau în stăpânire ţara aceasta.

⁸ Avram a răspuns: Doamne, Dumnezeule, prin ce voi cunoaşte că o voi stăpâni?

⁹ Şi Domnul i-a zis: Ia o viţea de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea şi un pui de porumbel.

¹⁰ Atunci Avram a luat toate animalele acestea, le-a despicat în două şi a pus fiecare bucată una în faţa alteia; dar păsările n-au fost despicate.

¹¹ Şi păsările răpitoare s-au năpustit peste trupurile moarte; dar Avram le-a alungat.

¹² Pe la apusul soarelui, un somn adânc a căzut peste Avram; şi iată, l-au cuprins o frică şi un întuneric mare.

¹³ Şi Domnul a zis lui Avram: Să ştii hotărât că sămânţa ta va fi străină într-o ţară care nu va fi a ei; acolo ea va sluji naţiunii aceleia, care o va asupri patru sute de ani.

¹⁴ Dar pe poporul căruia îi va fi sclavă, îl voi judeca Eu; şi pe urmă va ieşi de acolo cu mari bogăţii.

¹⁵ Cât despre tine, tu vei merge în pace la părinţii tăi; vei fi îngropat după o bătrâneţe fericită.

¹⁶ Dar în a patra generaţie, ei se vor reîntoarce aici; căci nelegiuirea amoriţilor nu a ajuns încă la culme.

¹⁷ Şi după ce a asfinţit soarele, s-a făcut un întuneric adânc; şi iată, a ieşit un fum ca dintr-un cuptor şi o flacără de foc a trecut printre bucăţile despicate.

¹⁸ În ziua aceea, Domnul a făcut un legământ cu Avram, zicând: Seminţei tale dau ţara aceasta, de la râul Egiptului până la râul cel mare, râul Eufrat,

¹⁹ şi anume: pe cheniţi, pe cheniziţi şi pe cadmoniţi;

²⁰ pe hetiţi, pe fereziţi şi pe refaimiţi;

²¹ pe amoriţi, pe canaaniţi, pe ghirgasiţi şi pe iebusiţi.

16

¹ Sarai, soţia lui Avram, nu-i născuse deloc copii. Ea avea o sclavă egipteancă numită Agar.

² Sarai a zis lui Avram: Iată, Domnul m-a oprit să fac copii; intră, te rog, la sclava mea; poate că voi avea copii de la ea. Şi Avram a ascultat cele spuse de Sarai.

³ Atunci Sarai, soţia lui Avram, a luat pe egipteanca Agar, sclava ei, şi a dat-o de soţie soţului ei, Avram, după ce Avram locuise zece ani în ţara Canaan.

⁴ El a intrat la Agar şi ea a rămas însărcinată. Când a văzut ea că a rămas însărcinată, a privit cu dispreţ pe stăpâna sa.

⁵ Şi Sarai a zis lui Avram: Asupra ta să cadă răul care mi se face! Eu însămi ţi-am dat în braţe pe sclava mea; şi ea, când a văzut că a rămas însărcinată, m-a privit cu dispreţ: Să judece Domnul între mine şi tine!

⁶ Avram a răspuns Saraiei: Iată, sclava ta este în mâna ta; fă-i ce-ţi place. Atunci Sarai s-a purtat rău cu ea şi Agar a fugit de la ea.

⁷ Îngerul Domnului a găsit-o lângă un izvor de apa în deşert, lângă izvorul care este pe drumul ce duce la Şur.

⁸ Şi el a zis: Agar, sclava Saraiei, de unde vii şi unde te duci? Ea a răspuns: Fug de stăpâna mea, Sarai.

⁹ Îngerul Domnului i-a zis: întoarce-te la stăpâna ta şi supune-te sub mâna ei. –

¹⁰ Apoi îngerul Domnului i-a zis: îţi voi înmulţi foarte mult sămânţa şi ea va fi atât de mare la număr, că nu va putea fi numărată,

¹¹ Şi îngerul Domnului i-a zis: Iată, acum eşti însărcinată şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele îsmael; căci Domnul a auzit mâhnirea ta.

¹² Şi el va fi un om sălbatic; mâna lui va fi împotriva tuturor oamenilor şi mâna tuturor oamenilor va fi împotriva lui; şi va locui în faţa tuturor fraţilor lui.

¹³ Apoi ea a chemat Numele Domnului care-i vorbise: Tu eşti Dumnezeu care mă vede, căci ea a zis: Cu adevărat am văzut aici spatele Celui ce m-a văzut!

¹⁴ De aceea fântâna aceea s-a numit Beer Lahai-Roi (Fântâna Celui care trăieşte şi mă vede), iat-o, este între Cades şi Bered.

¹⁵ Agar a născut lui Avram un fiu; şi Avram a pus fiului, pe care i l-a născut Agar, numele Ismael.

¹⁶ Şi Avram era de optzeci şi şase de ani când i-a născut Agar pe Ismael.

17

¹ Când era Avram de nouăzeci şi nouă de ani.Domnul S-a arătat lui Avram şi i-a zis: Eu sunt Dumnezeul Cel Atotputernic; umblă înaintea mea şi fii fără vină.

² Şi voi face un legământ între Mine şi tine, şi te voi înmulţi nespus de mult.

³ Avram s-a aruncat cu faţa la pământ; şi Dumnezeu i-a vorbit, zicând:

⁴ În ce Mă priveşte, iată legământul Meu pe care-l fac cu tine: vei fi tatăl multor popoare.

⁵ Nu te vei mai numi Avram, ci numele tău va fi Avraam; căci te-am făcut tatăl multor popoare.

⁶ Te voi înmulţi nespus de mult; şi voi face din tine popoare şi din tine vor ieşi regi.

⁷ Şi voi întări legământul Meu între Mine şi tine, şi sămânţa ta după tine din generaţie în generaţie, ca un legământ veşnic, ca să fiu Dumnezeul tău şi al seminţei tale după tine.

⁸ Şi ţie şi urmaşilor tăi după tine îţi voi da ţara în care locuieşti acum ca străin, toată ţara Canaan, ca stăpânire veşnică; şi Eu voi fi Dumnezeul lor.

⁹ Şi Dumnezeu a zis lui Avraam: Să păzeşti legământul Meu, tu şi sămânţa ta după tine, din generaţie în generaţie.

¹⁰ Acesta este legământul Meu pe care să-l păziţi între Mine şi voi, şi sămânţa ta după tine: tot ce este de parte bărbătească între voi să fie circumcis.

¹¹ Să faceţi circumcizie în carnea prepuţului vostru; şi acesta să fie semnul legământului dintre Mine şi voi.

¹² La vârsta de opt zile, orice copil de parte bărbătească dintre voi să fie circumcis, generaţie după generaţie: fie că este născut în casă, fie că este cumpărat cu bani de la vreun străin, care nu este din sămânţa ta.

¹³ Va trebui circumcis atât sclavul născut în casă, cât şi cel cumpărat cu bani; şi astfel legământul Meu să fie întărit în carnea voastră ca un legământ veşnic.

¹⁴ Dar un copil de parte bărbătească, necircumcis în carnea prepuţului Iui, să fie nimicit din poporul lui: a călcat legământul Meu.

¹⁵ Apoi Dumnezeu a zis lui Avraam: Cât priveşte pe Sarai, soţia ta, să n-o mai numeşti Sarai, ci numele ei să fie Sara.

¹⁶ Şi Eu o voi binecuvânta şi îţi voi da un fiu din ea. O voi binecuvânta şi ea va fi mama unor popoare; regi de popoare vor ieşi din ea.

¹⁷ Atunci Avraam s-a aruncat cu faţa la pământ şi a râs, căci a zis în inima lui: Să i se mai nască oare un fiu unui bărbat de o sută de ani? Şi să mai nască oare Sara la nouăzeci de ani?

¹⁸ Şi Avraam a zis lui Dumnezeu: Să trăiască Ismael înaintea Ta!

¹⁹ Atunci Dumnezeu a zis: Cu adevărat Sara, soţia ta, îţi va naşte un fiu şi îi vei pune numele Isaac. Eu voi încheia legământul Meu cu el, ca un legământ veşnic pentru sămânţa lui după el.

²⁰ Dar şi cu privire la Ismael te-am ascultat, Iată, îl voi binecuvânta, îl voi face să crească şi îl voi înmulţi nespus de mult. El va fi tatăl a doisprezece prinţi şi voi face din el o mare naţiune.

²¹ Dar legământul Meu îl voi încheia cu Isaac, pe care ţi-l va naşte Sara la anul pe vremea aceasta.

²² Şi după ce a terminat de vorbit cu el, Dumnezeu S-a înălţat de la Avraam.

²³ Avraam a luat pe fiul său Ismael, pe toţi cei ce se născuseră în casa lui şi pe toţi sclavii cumpăraţi cu bani, adică pe toţi cei de parte bărbătească dintre oamenii din casa lui Avraam, şi în ziua aceea le-a circumcis carnea prepuţului lor, după cum îi poruncise Dumnezeu.

²⁴ Avraam era în vârstă de nouăzeci şi nouă de ani când a fost circumcis în carnea prepuţului său.

²⁵ Şi fiul său Ismael era în vârstă de treisprezece ani când a fost circumcis în carnea prepuţului său.

²⁶ Avraam şi fiul sau Ismael au fost circumcişi chiar în ziua aceea.

²⁷ Şi toţi oamenii din casa lui, sclavi născuţi în casa lui sau cumpăraţi cu bani de la străini, au fost circumcişi împreună cu el.

18

¹ Domnul i S-a arătat la stejarii lui Mamre, pe când Avraam şedea la uşa cortului, în zăduful zilei.

² Şi când şi-a ridicat ochii şi s-a uitat, iată, trei bărbaţi stăteau în picioare lângă el; şi când i-a văzut, a alergat de la uşa cortului înaintea lor, şi s-a plecat până la pământ

³ şi a zis: Domnul meu, acum dacă am căpătat trecere în ochii Tăi, nu trece, Te rog, pe lângă robul Tău.

⁴ Lasă Te rog să se aducă puţină apă, ca să vi se spele picioarele; şi odihniţi-vă sub copacul acesta.

⁵ Şi voi aduce o bucată de pâine, ca să vă întăriţi inimile, şi după aceea vă veţi vedea de drum, de îndată ce veţi fi vizitat pe robul vostru. Şi ei au zis: Fă cum ai zis.

⁶ Avraam s-a dus repede în cort la Sara şi a zis: Ia repede trei măsuri de făină albă, frământă şi fă turte.

⁷ Şi Avraam a alergat la vite, a luat un viţel tânăr şi bun şi l-a dat unei slugi; şi aceasta s-a grăbit să-l pregătească.

⁸ Apoi a luat unt şi lapte, împreună cu viţelul pe care-l pregătise, şi le-a pus înaintea lor; şi el a stat lângă ei sub copac până când au mâncat.

⁹ Atunci ei i-au zis: Unde este soţia ta, Sara? Şi el a zis: Iat-o, în cort.

¹⁰ Şi El a zis: La anul pe vremea aceasta Mă voi întoarce negreşit la tine; şi iată, Sara, soţia ta, va naşte un fiu. Sara asculta la uşa cortului care era înapoia lui.

¹¹ Avraam şi Sara erau bătrâni, înaintaţi în vârstă; şi Sarei nu-i mai venea obiceiul femeilor.

¹² Şi Sara a râs în sine, zicând: Acum, când am îmbătrânit, să mai am pofte? Domnul meu este şi el bătrân.

¹³ Şi Domnul a zis lui Avraam: de ce a râs Sara, zicând: Oare să mai pot avea copil eu, care sunt bătrână?

¹⁴ Este oare ceva prea greu pentru Domnul? La anul pe vremea aceasta Mă voi întoarce la tine şi Sara va avea un fiu.

¹⁵ Dar Sara a negat, zicând: N-am râs, căci i-a fost frică. Dar El a zis: Ba da, ai râs.

¹⁶ Bărbaţii aceia s-au sculat să plece şi s-au uitat înspre Sodoma. Avraam a plecat cu ei, să-i conducă.

¹⁷ Atunci Domnul a zis: Să ascund Eu oare de Avraam ceea ce am să fac?

¹⁸ Fiindcă Avraam va ajunge negreşit un popor mare şi puternic, şi în el vor fi binecuvântate toate popoarele pământului.

¹⁹ Căci Eu îl cunosc şi ştiu că va porunci fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a promis.

²⁰ Şi Domnul a zis: Pentru că strigătul împotriva Sodomei şi Gomorei s-a mărit şi pentru că păcatul lor este nespus de mare,

²¹ Mă voi coborî acum să văd daca într-adevăr au lucrat în totul după strigătul venit până la Mine; şi dacă nu va fi aşa, voi şti.

²² Atunci bărbaţii aceia s-au depărtat şi au plecat spre Sodoma, dar Avraam stătea tot înaintea Domnului.

²³ Şi Avraam s-a apropiat şi a zis: Vei nimici Tu oare şi pe cel drept împreună cu cel rău?

²⁴ Poate că în mijlocul cetăţii sunt cincizeci de oameni drepţi: îi vei nimici oare şi pe ei, şi nu vei ierta locul acela din cauza celor cincizeci de oameni drepţi care sunt acolo?

²⁵ Departe de Tine să faci un asemenea lucru; să omori pe cel drept împreună cu cel rău, astfel încât cel drept să aibă aceeaşi soartă ca şi cel rău? Departe de Tine aşa ceva Oare nu va face dreptate Judecătorul întregului pământ?

²⁶ Şi Domnul a zis: Dacă voi găsi în Sodoma cincizeci de oameni drepţi în cetate, voi ierta tot locul acela, din pricina lor.

²⁷ Şi Avraam a răspuns şi a zis: Iată, am îndrăznit să vorbesc Domnului, deşi nu sunt decât praf şi cenuşă.

²⁸ Poate că din cincizeci de oameni drepţi vor lipsi cinci: pentru cinci, vei nimici Tu oare toată cetatea? Şi El i-a zis: N-o voi nimici, dacă voi găsi acolo patruzeci şi cinci de oameni drepţi.

²⁹ Atunci Avraam I-a vorbit mai departe şi a zis: Poate că se vor găsi în ea numai patruzeci de oameni drepţi. Şi Domnul a zis: N-o voi nimici pentru cei patruzeci.

³⁰ Şi Avraam a zis: Doamne, să nu Te mânii dacă voi mai vorbi. Poate că se vor găsi acolo numai treizeci de oameni drepţi. Şi El a zis: N-o voi nimici, dacă voi găsi în ea treizeci de oameni drepţi.

³¹ Avraam a zis: Iată, am îndrăznit să vorbesc Domnului. Poate că se vor afla acolo numai douăzeci de oameni drepţi. Şi Domnul a zis: N-o voi nimici pentru cei douăzeci.

³² Apoi Avraam a zis: Să nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate se vor găsi în ea numai zece oameni drepţi. Şi Domnul a zis: N-o voi nimici pentru cei zece.

³³ După ce a terminat de vorbit cu Avraam, Domnul a plecat. Şi Avraam s-a întors la locuinţa lui.

19

¹ Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma seara, în timp ce Lot şedea la poarta Sodomei. Când i-a văzut Lot, s-a sculat, le-a ieşit înainte şi s-a plecat până la pământ,

² Şi a zis: Domnii mei, intraţi, vă rog, în casa robului vostru, ca să rămâneţi peste noapte în ea, şi spălaţi-vă picioarele; apoi vă veţi scula devreme şi vă veţi vedea de drum. Şi ei au zis: Nu, ci vom petrece noaptea în piaţă.

³ Dar Lot a insistat mult; aşa că ei au venit şi au intrat în casa lui. Apoi el le-a pregătit o masă, a pus să coacă azimi şi ei au mâncat.

⁴ Dar înainte de a se culca, bărbaţii din cetate, bărbaţii din Sodoma, de la cel mai tânăr până la cel mai bătrân, tot poporul din toate părţile, au înconjurat casa,

⁵ au chemat pe Lot şi i-au zis: Unde sunt oamenii care au venit la tine în noaptea aceasta? Scoate-i la noi afară, ca să ne împreunăm cu ei.

⁶ Lot a ieşit afară la ei înaintea uşii, a închis uşa după el

⁷ şi a zis: Fraţilor, vă rog, nu faceţi o asemenea răutate!

⁸ Iată, am două fiice care nu ştiu de bărbat; lăsaţi-mă, vă rog, să vi le aduc afară şi faceţi-le ce vă va plăcea. Nurnai nu faceţi nimic acestor oameni, fiindcă au venit sub umbra acoperişului casei mele.

⁹ Şi ei au strigat: dă-te la o parte! Şi au zis: Omul acesta a venit să locuiască aici ca străin, şi acum vrea să facă pe judecătorul! Acum o să-ţi facem mai rău decât lor! S-au repezit cu putere asupra bărbatului Lot şi s-au apropiat să spargă uşa.

¹⁰ Dar bărbaţii aceia au întins mâinile, au tras pe Lot în casă cu ei şi au încuiat uşa.

¹¹ Şi pe bărbaţii care erau la uşa casei i-au lovit cu orbire, de la mic până la mare, aşa că degeaba se străduiau să găsească uşa.

¹² Apoi bărbaţii aceia au zis lui Lot: Pe cine mai ai aici? Ginerii, fiii tăi şi fiicele tale şi tot ce ai în cetate: scoate-i din locul acesta.

¹³ Căci vom nimici locul acesta, pentru că strigătul împotriva locuitorilor lui a ajuns sa fie mare înaintea Domnului, şi Domnul ne-a trimis să-l nimicim.

¹⁴ Lot a ieşit şi a vorbit cu ginerii săi, care urmau să ia în căsătorie pe fiicele lui, şi a zis: Sculaţi-vă, ieşiţi din locul acesta; căci Domnul va nimici cetatea aceasta! Dar ginerii lui credeau că glumeşte.

¹⁵ Când s-a crăpat de ziuă, îngerii l-au grăbit pe Lot, zicând: Scoală-te, ia-ţi soţia şi cele două fiice care se află aici, ca să nu pieri şi tu în pedepsirea cetăţii.

¹⁶ Dar pentru că el întârzia, bărbaţii aceia au apucat mâna lui, mâna soţiei lui şi mâinile celor două fiice ale lui, căci mila Domnului era peste el; l-au scos şi l-au lăsat afară din cetate.

¹⁷ După ce i-au scos afară din cetate, unul a zis: Scapă-ţi viaţa! Să nu te uiţi înapoi şi să nu te opreşti în vreun loc din Câmpie. Fugi la munte, ca să nu fii nimicit!

¹⁸ Lot le-a zis: O! nu, Doamne!

¹⁹ Iată, am căpătat har înaintea Ta şi ai arătat mare milă faţă de mine, păstrându-mi viaţa; dar nu pot să fug la munte, înainte ca să mă atingă prăpădul, şi voi pieri.

²⁰ Iată, cetatea aceasta este destul de aproape ca să fug în ea şi este mică; lasă-mă, te rog, să fug acolo (nu-i aşa că e mică?) şi sufletul meu va trăi!

²¹ Şi El i-a zis: Iată, te-am ascultat şi în privinţa aceasta şi nu voi nimici cetatea aceasta despre care ai vorbit.

²² Grăbeşte-te, fugi acolo, căci nu pot face nimic până nu vei ajunge acolo. De aceea cetăţii aceleia i s-a pus numele Ţoar.

²³ Răsărea soarele pe pământ când a intrat Lot în Ţoar.

²⁴ Atunci Domnul a făcut să plouă peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc de la Domnul din cer.

²⁵ A nimicit cetăţile acelea, toata Câmpia, toţi locuitorii cetăţilor şi ce creştea din pământ.

²⁶ Dar soţia lui s-a uitat înapoi, în spatele lui, şi s-a prefăcut într-un stâlp de sare.

²⁷ Avraam s-a dus dis-de-dimineaţă la locul unde stătuse înaintea Domnului.

²⁸ Şi-a îndreptat privirile spre Sodoma şi Gomora şi spre tot teritoriul Câmpiei; şi iată, a văzut ridicându-se de pe pământ un fum, ca fumul unui cuptor.

²⁹ Şi când Dumnezeu a nimicit cetăţile din Câmpie, Dumnezeu Şi-a adus aminte de Avraam; şi a scăpat pe Lot din mijlocul prăpădului, când a nimicit cetăţile în care locuise Lot.

³⁰ Lot a ieşit din Ţoar şi a locuit pe munte, cu cele două fete ale lui; căci s-a temut să locuiască în Ţoar. Şi el, împreună cu cele două fiice ale lui, au locuit într-o peşteră.

³¹ Cea mai mare a zis celei mai mici: Tatăl nostru este bătrân şi nu mai este nici un bărbat în ţinutul acesta, ca să intre la noi, după cum este obiceiul întregului pământ.

³² Vino, să dăm tatălui nostru să bea vin şi să ne culcăm cu el, ca să ne păstrăm sămânţa prin tatăl nostru.

³³ Au făcut deci pe tatăl lor să bea vin în noaptea aceea; şi cea mai mare s-a dus şi s-a culcat cu tatăl ei. Şi el nu şi-a dat seama nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat.

³⁴ A doua zi, cea mai mare a zis celei mai tinere: Iată, eu m-am culcat noaptea trecută cu tatăl meu; hai să-i dăm să bea vin şi în noaptea aceasta, şi du-te şi te culcă şi tu cu el, ca să ne păstrăm sămânţa prin tatăl nostru.

³⁵ Au dat tatălui lor să bea vin şi în noaptea aceea; apoi cea mai tânără s-a dus şi s-a culcat cu el. Şi el nu şi-a dat seama nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat.

³⁶ Astfel cele două fiice ale lui Lot au rămas însărcinate de tatăl lor.

³⁷ Cea mai mare a născut un fiu, căruia i-a pus numele Moab; el este tatăl moabiţilor până în ziua de azi.

³⁸ Şi cea mai tânără a născut şi ea un fiu, căruia i-a pus numele Ben-Ammi; el este tatăl fiilor lui Amon până în ziua de azi.

20

¹ Avraam a plecat de acolo în ţara de sud, s-a aşezat între Cades şi Şur, şi a locuit ca străin în Gherar.

² Şi Avraam zicea despre Sara, soţia lui: Este sora mea. Abimelec, regele Gherarului, a trimis şi a luat-o pe Sara.

³ Dar Dumnezeu S-a arătat noaptea în vis lui Abimelec şi i-a zis: Iată, tu ai să mori, din cauza femeii pe care ai luat-o, căci este soţia unui bărbat.

⁴ Dar Abimelec nu se apropiase de ea; şi el a zis: Doamne, vei omorî Tu oare chiar şi o naţiune dreaptă?

⁵ Nu mi-a spus el: Ea este sora mea? Şi n-a zis ea însăşi: El este fratele meu? Eu am lucrat cu inimă curată şi cu mâini nevinovate.

⁶ Şi Dumnezeu i-a zis în vis: Da, ştiu că ai făcut cu inimă curată lucrul acesta şi de aceea te-am şi ferit să păcătuieşti împotriva Mea; iată de ce nu te-am lăsat să te atingi de ea.

⁷ Acum deci, dă omului soţia înapoi; căci el este profet, se va ruga pentru tine şi vei trăi. Dar dacă n-o vei da înapoi, să ştii că vei muri negreşit, tu şi tot ce este al tău.

⁸ Abimelec s-a sculat dis-de-dimineaţă, a chemat pe toţi slujitorii săi şi le-a spus tot ce se întâmplase; şi oamenii aceia au fost cuprinşi de o mare teamă.

⁹ Şi Abimelec a chemat pe Avraam şi i-a zis: Ce ne-ai făcut? Şi cu ce am păcătuit eu împotriva ta, de ai făcut să vină peste mine şi peste împărăţia mea un păcat atât de mare? Ai făcut faţă de mine lucruri care n-ar fi trebuit nicidecum făcute.

¹⁰ Şi Abimelec a zis lui Avraam: Ce ai văzut de ai făcut lucrul acesta?

¹¹ Şi Avraam a răspuns: îmi ziceam că, fără îndoială, în locul acesta nu-i nici o frica de Dumnezeu şi că mă vor omorî din cauza soţiei mele.

¹² De altfel este adevărat că ea este sora mea, fiica tatălui meu, dar nu fiica mamei mele; şi a ajuns să-mi fie soţie.

¹³ Şi când m-a scos Dumnezeu din casa tatălui meu, i-am zis Sarei: Tată bunătatea pe care să o arăţi faţă de mine: în toate locurile unde vom merge, spune despre mine: EI este fratele meu.

¹⁴ Abimelec a luat oi şi boi, sclavi şi sclave, şi le-a dat lui Avraam; şi i-a dat înapoi şi pe Sara, soţia lui.

¹⁵ Şi Abimelec a zis: Iată, ţara mea este înaintea ta; locuieşte unde-ţi va plăcea.

¹⁶ Şi Sarei i-a zis: Iată, am dat fratelui tău o mie de arginţi; aceasta să-ţi fie o dovadă de cinste înaintea ochilor tuturor celor ce sunt cu tine şi înaintea tuturor vei fi fără vină.

¹⁷ Avraam s-a rugat lui Dumnezeu şi Dumnezeu a însănătoşit pe Abimelec, pe soţia lui şi pe sclavele lui, aşa că au putut să nască.

¹⁸ Fiindcă Domnul închisese pântecele tuturor femeilor din casa lui Abimelec, din cauza Sarei, soţia lui Avraam.

21

¹ Domnul a cercetat pe Sara aşa cum spusese, şi Domnul a împlinit faţă de Sara ce promisese.

² Căci Sara a rămas însărcinată şi a născut un fiu lui Avraam la bătrâneţe, la vremea hotărâtă, despre care îi vorbise Dumnezeu.

³ Şi Avraam a pus fiului său nou-nascut, pe care i-l născuse Sara, numele Isaac.

⁴ Apoi Avraam a circumcis pe fiul sau Isaac la vârsta de opt zile, aşa cum îi poruncise Dumnezeu.

⁵ Avraam era în vârstă de o sută de ani când i s-a născut fiul său Isaac.

⁶ Şi Sara a zis: Dumnezeu m-a făcut să râd; oricine va auzi, va râde cu mine.

⁷ Şi a adăugat: Cine s-ar fi gândit să spună lui Avraam ca Sara va alăpta copii? Şi totuşi i-am născut un fiu la bătrâneţe!

⁸ Copilul s-a făcut mare şi a fost înţărcat, Şi Avraam a făcut o petrecere mare în ziua când a fost înţărcat Isaac.

⁹ Şi Sara a văzut pe fiul egiptencei Agar, pe care-l născuse lui Avraam, batjocorind.

¹⁰ De aceea ea a zis lui Avraam: Alungă pe sclava aceasta şi pe fiul ei; căci fiul sclavei acesteia nu va moşteni împreună cu fiul meu, cu Isaac.

¹¹ Cuvintele acestea însă n-au plăcut deloc lui Avraam, din cauza fiului său.

¹² Dar Dumnezeu a zis lui Avraam: Să nu te mâhneşti de cuvintele acestea, din cauza băiatului şi din cauza sclavei tale; în orice-ţi zice Sara, ascultă de ea; căci din Isaac va ieşi o sămânţă care va purta numele tău.

¹³ Dar şi pe fiul sclavei tale îl voi face o naţiune, căci este sămânţa ta.

¹⁴ Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă, a luat pâine şi un burduf cu apă, pe care l-a dat Agarei şi i l-a pus pe umăr; i-a dat şi copilul şi i-a dat drumul. Ea a plecat şi a rătăcit prin Deşertul Beer-Şeba.

¹⁵ Când s-a terminat apa din burduf, a aruncat copilul sub un tufiş,

¹⁶ şi s-a dus şi a şezut în faţa lui la o depărtare ca la o aruncătură de arc; căci, zicea ea: Să nu văd moartea copilului! A şezut deci în faţa lui la o parte, a ridicat glasul şi a început să plângă.

¹⁷ Şi Dumnezeu a auzit glasul copilului. Atunci îngerul lui Dumnezeu a strigat din cer pe Agar şi i-a zis: Ce ai tu, Agar? Nu te teme, căci Dumnezeu a auzit glasul copilului în locul unde este.

¹⁸ Scoală-te, ia copilul şi ţine-l de mână, căci voi face din el o naţiune mare.

¹⁹ Şi Dumnezeu i-a deschis ochii şi ea a văzut un izvor de apa. Apoi s-a dus şi a umplut burduful cu apă şi a dat copilului Să bea.

²⁰ Dumnezeu a fost cu copilul, care a crescut, a locuit în deşert şi a ajuns vânător cu arcul.

²¹ A locuit în Deşertul Paran; şi mama lui i-a luat o soţie din ţara Egiptului.

²² În vremea aceea, Abimelec însoţit de Picol, conducătorul armatei lui, a vorbit astfel lui Avraam: Dumnezeu este cu tine în tot ce faci.

²³ Jură-mi acum aici, pe Dumnezeu, că nu mă vei înşela niciodată, nici pe mine, nici pe copiii mei, nici pe nepoţii mei, ci vei avea faţă de mine şi faţă de ţara în care locuieşti ca străin, aceeaşi bunăvoinţă pe care o am eu faţă de tine.

²⁴ Şi Avraam a zis: Jur!

²⁵ Dar Avraam a învinuit pe Abimelec pentru o fântână de apă pe care puseseră mâna sclavii lui Abimelec.

²⁶ Şi Abimelec a zis: Nu ştiu cine a făcut lucrul acesta; tu nu mi-ai spus, nici eu n-am auzit până în ziua de azi.

²⁷ Şi Avraam a luat oi şi boi, pe care i-a dat lui Abimelec; şi au făcut legământ amândoi.

²⁸ Şi Avraam a pus deoparte şapte mieluşele din turmă.

²⁹ Atunci Abimelec a întrebat pe Avraam; Ce înseamnă aceste şapte mieluşele, pe care le-ai pus deoparte?

³⁰ Şi el a răspuns: Trebuie să primeşti din mâna mea aceste şapte mieluşele, ca să-mi fie mărturie că am săpat fântâna aceasta.

³¹ De aceea el a chemat locul acela Beer-Şeba; căci acolo şi-au jurat ei credinţă unul altuia.

³² Astfel au făcut ei legământ la Beer-Şeba. După aceea, Abimelec s-a sculat împreună cu Picol, conducătorul armatei sale, şi s-au întors în ţara filistenilor.

³³ Avraam a sădit un tamarisc la Beer-Şeba, şi a chemat acolo Numele Domnului Dumnezeului Celui veşnic.

³⁴ Şi Avraam a locuit multe zile în ţara filistenilor.

22

¹ După aceste lucruri, – Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam şi i-a zis: Avraame! Şi el a răspuns: Iată-mă.

² Şi El i-a zis: Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu Isaac, pe care-l iubeşti, du-te în ţara Moria şi adu-l ardere-de-tot acolo, pe un munte pe care ţi-l voi spune.

³ Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă, a pus şaua pe măgar şi a luat cu el două slugi şi pe fiul său Isaac. A tăiat lemne pentru arderea-de-tot şi a pornit spre locul pe care i-l spusese Dumnezeu.

⁴ A treia zi, Avraam a ridicat ochii şi a văzut locul de departe.

⁵ Şi Avraam a zis slugilor sale: Rămâneţi aici cu măgarul; eu şi băiatul ne vom duce până acolo să ne închinăm şi apoi ne vom întoarce la voi.

⁶ Avraam a luat lemnele pentru arderea-de-tot, le-a pus pe spatele fiului sau Isaac; şi a luat în mână focul şi cuţitul, şi cei doi au mers împreună.

⁷ Dar Isaac a vorbit tatălui său Avraam şi a zis: Tată! Şi el a răspuns: Ce este, fiule? Şi Isaac a spus: Iată focul şi lemnele, dar unde este mielul pentru arderea-de-tot?

⁸ Şi Avraam a răspuns: Fiule, Dumnezeu însuşi va purta de grijă de mielul pentru arderea-de-tot. Şi au mers amândoi împreună.

⁹ Apoi au ajuns la locul pe care i-l spusese Dumnezeu. Şi Avraam a zidit acolo un altar şi a aşezat lemnele pe el, a legat pe fiul său Isaac şi l-a pus pe altar, deasupra lemnelor.

¹⁰ Apoi Avraam a întins mâna şi a luat cuţitul ca să înjunghie pe fiul său.

¹¹ Dar îngerul Domnului l-a strigat din ceruri şi a zis: Avraame! Avraame! Şi el a răspuns: Iată-mă!

¹² Şi El a zis: Să nu pui mâna pe băiat şi să nu-i faci nimic; căci ştiu acum că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.

¹³ Atunci Avraam a ridicat ochii şi a văzut înapoia lui un berbec, încurcat cu coarnele într-un tufiş. Avraam s-a dus şi a luat berbecul, şi l-a adus ca ardere-de-tot în locul fiului său.

¹⁴ Şi Avraam a pus locului aceluia numele: Domnul va purta de grijă. De aceea se zice şi azi: La muntele unde Domnul va purta de grijă.

¹⁵ Apoi îngerul Domnului a chemat a doua oară din ceruri pe Avraam

¹⁶ şi a zis: Pe Mine însumi jur, zice Domnul: pentru că ai făcut lucrul acesta şi n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu,

¹⁷ te voi binecuvânta foarte mult şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămânţa, ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării; şi sămânţa ta va stăpâni cetăţile duşmanilor ei.

¹⁸ Toate naţiunile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea!

¹⁹ Avraam s-a întors la slugile sale, şi s-au sculat şi au plecat împreună la Beer-Şeba; şi Avraam a locuit la Beer-Şeba.

²⁰ După aceste lucruri, i s-a spus lui Avraam: Iată, Milca a născut şi ea copii fratelui tău Nahor:

²¹ pe Uţ, întâiul său născut, pe Buz, fratele său, pe Chemuel, tatăl lui Aram,

²² pe Chesed, pe Hazo, pe Pildaş, pe Iidlaf şi pe Betuel.

²³ Şi Betuel a născut pe Rebeca. Aceştia sunt cei opt fii pe care i-a născut Milca lui Nahor, fratele lui Avraam.

²⁴ Concubina lui, numită Reuma, a născut şi ea pe Tebah, Gaham,Tahaş şi Maaca.

23

¹ Sara a trăit o sută douăzeci şi şapte de ani; aceştia au fost anii vieţii Sarei.

² Sara a murit la Chiriat-Arba (adică Hebron), în ţara lui Canaan; şi Avraam a venit s-o jelească pe Sara şi s-o plângă.

³ Apoi Avraam s-a sculat dinaintea moartei sale şi a vorbit fiilor lui Het, zicând:

⁴ Eu sunt străin şi vremelnic printre voi; daţi-mi un ogor, ca loc de îngropare la voi, ca să-mi îngrop moarta dinaintea mea.

⁵ Şi fiii lui Het au răspuns lui Avraam, zicându-i:

⁶ Ascultă-ne, domnul meu! Tu eşti ca un domnitor al lui Dumnezeu în mijlocul nostru; îngroapă-ţi moarta în cel mai ales dintre mormintele noastre. Nici unul din noi nu te va opri să-ţi îngropi moarta în mormântul lui.

⁷ Atunci Avraam s-a sculat şi s-a plecat până la pământ în faţa poporului ţării, adică înaintea fiilor lui Het.

⁸ Şi el le-a vorbit, zicând: Dacă este şi voia voastră să-mi îngrop moarta dinaintea mea, ascultaţi-mă şi rugaţi pentru mine pe Efron, fiul lui Ţohar,

⁹ să-mi dea peştera Macpela, care este a lui şi care este la marginea ogorului lui. Să mi-o dea în schimbul preţului ei, ca să-mi folosească de loc de îngropare în mijlocul vostru.

¹⁰ Efron era şi el acolo, în mijlocul fiilor lui Het. Şi Efron Hetitul a răspuns lui Avraam, în auzul fiilor lui Het şi al tuturor celor ce treceau pe poarta cetăţii, zicând:

¹¹ Nu, domnul meu, ascultă-mă! îţi dăruiesc ogorul şi-ţi dăruiesc şi peştera care este în el. Ţi le dăruiesc în faţa fiilor poporului meu: îngroapă-ţi moarta.

¹² Atunci Avraam s-a plecat până la pământ înaintea poporului ţării.

¹³ Şi a vorbit lui Efron, în auzul poporului ţării, zicând: dacă astfel voieşti, ascultă-mă, te rog! îţi dau preţul ogorului; primeşte-l de la mine şi-mi voi îngropa moarta în el.

¹⁴ Şi Efron a răspuns lui Avraam, zicându-i:

¹⁵ Domnul meu, ascultă-mă! Ogorul face patru sute de sicii de argint. Ce este aceasta între tine şi mine? îngroapă-ţi deci moarta!

¹⁶ Şi Avraam a ascultat pe Efron; şi Avraam a cântărit lui Efron preţul cumpărării despre care vorbise, în faţa fiilor lui Het: patru sute de sicii de argint, care erau folosiţi de comercianţi.

¹⁷ Deci ogorul lui Efron din Macpela, care este faţă în faţă cu Mamre, ogorul şi peştera din el şi toţi copacii care se aflau în ogor şi în graniţele lui de jur împrejur, au fost transferate legal

¹⁸ ca proprietate a lui Avraam, în faţa fiilor lui Het şi în faţa tuturor celor ce treceau pe poarta cetăţii.

¹⁹ Şi după aceea, Avraam a îngropat-o pe Sara, soţia sa, în peştera din ogorul Macpela, care este faţă în faţă cu Mamre (adică Hebron),în ţara Canaan.

²⁰ Ogorul şi peştera din el au fost astfel transferate legal lui Avraam ca ogor pentru îngropare, de către fiii lui Het.

24

¹ Avraam era bătrân, aintat în vârstă: şi Domnul binecuvântase pe Avraam în orice lucru,

² Avraam a zis celui mai bătrân sclav din casa lui, care era îngrijitorul tuturor averilor lui: Pune-ţi, te rog, mâna sub coapsa mea

³ şi te voi pune să juri pe Domnul, Dumnezeul cerului şi Dumnezeul pământului, că nu vei lua fiului meu o soţie dintre fiicele canaaniţilor, în mijlocul cărora locuiesc,

⁴ ci te vei duce în ţara mea şi la rudele mele ca să iei o soţie fiului meu Isaac.

⁵ Şi sclavul i-a răspuns: Poate că femeia nu va vrea să mă urmeze în ţara aceasta. Trebuie să duc oare pe fiul tău în ţara de unde ai ieşit tu?

⁶ Dar Avraam i-a zis: Să nu cumva să duci pe fiul meu acolo!

⁷ Domnul, Dumnezeul cerului, care m-a scos din casa tatălui meu şi din ţara naşterii mele, care mi-a vorbit şi mi-a jurat, zicând: Seminţei tale voi da ţara aceasta, va trimite pe îngerul Său înaintea ta; şi de acolo vei lua o soţie fiului meu.

⁸ Dacă femeia nu va vrea să te urmeze, vei fi dezlegat de jurământul acesta; numai să nu duci cu nici un chip pe fiul meu acolo.

⁹ Sclavul şi-a pus mâna sub coapsa stăpânului său Avraam şi i-a jurat că are să păzească aceste lucruri.

¹⁰ Apoi sclavul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său şi a plecat, având cu el toate lucrurile de preţ ale stăpânului său. S-a sculat şi a plecat în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor.

¹¹ Şi înspre seară a lăsat cămilele să se odihnească, în genunchi, în afara cetăţii, lângă o fântână, pe când ieşeau femeile să scoată apă.

¹² Apoi a zis: Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, te rog, dă-mi izbândă astăzi şi arată bunătate stăpânului meu, Avraam.

¹³ Iată, stau lângă fântâna aceasta de apă, şi fetele oamenilor din cetate vin să scoată apă.

¹⁴ Fă deci ca fata căreia îi voi zice: Pleacă-ţi urciorul, te rog, ca să beau, şi care va răspunde: Bea. şi am să dau de băut şi cămilelor tale, să fie aceea pe care ai hotărât-o Tu pentru robul Tău Isaac! Şi prin aceasta voi cunoaşte că Te-ai îndurat de stăpânul meu.

¹⁵ Nu sfârşise el încă de vorbit şi iată, a ieşit cu urciorul pe umăr Rebeca, fiica lui Betuel, fiul Milcăi, soţia lui Nahor, fratele lui Avraam.

¹⁶ Fata era foarte frumoasă; era fecioară şi nici un bărbat nu avusese legături cu ea. Ea s-a coborât la fântână, şi-a umplut urciorul şi s-a urcat iarăşi.

¹⁷ Şi sclavul a alergat înaintea ei şi a zis: dă-mi, te rog, să beau puţină apă din urciorul tău.

¹⁸ Ea a răspuns: Bea, domnul meu. Şi s-a grăbit de a aplecat urciorul pe mână şi i-a dat să bea.

¹⁹ Şi după ce i-a dat şi a băut de s-a săturat, a zis: Am să scot apă şi pentru cămilele tale, până vor bea şi se vor satura.

²⁰ A vărsat în grabă urciorul în adăpătoare, a alergat iarăşi la fântână ca să scoată apă şi a scos pentru toate cămilele lui.

²¹ Şi omul, mirându-se de ea, tăcea, ca să vadă dacă Domnul a făcut să-i reuşească sau nu călătoria.

²² Când s-au săturat cămilele de băut, omul a luat un inel de aur, de greutatea unei jumătăţi de siclu, şi două brăţări grele de zece sicii de aur, pentru mâinile ei,

²³ şi a zis: A cui fiică eşti? Spune-mi, te rog, este loc pentru noi în casa tatălui tău, ca să rămânem peste noapte?

²⁴ Ea i-a răspuns: Eu sunt fiica lui Betuel, fiul Milcăi şi al lui Nahor.

²⁵ Şi i-a zis mai departe: Avem paie şi nutreţ din belşug şi este şi loc de găzduit peste noapte.

²⁶ Atunci omul a plecat capul şi s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului,

²⁷ zicând: Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, care n-a părăsit bunătatea şi credincioşia Lui faţă de stăpânul meu! Domnul m-a îndreptat în casa fraţilor Stăpânului meu.

²⁸ Faţa a alergat acasă şi a istorisit mamei sale cele întâmplate.

²⁹ Rebeca avea un frate, numit Laban. Şi Laban a alergat afară la omul acela, la fântână.

³⁰ Când a văzut inelul şi brăţările la mâinile surorii sale, şi auzise pe sora sa, Rebeca, spunând: Aşa mi-a vorbit omul acela, a venit la omul acela, care stătea lângă cămile, la fântână,

³¹ şi i-a zis: Vino, binecuvântatul Domnului! De ce stai afara? Am pregătit casa şi am pregătit un loc pentru cămile.

³² Atunci omul a intrat în casă. Laban a pus să descarce cămilele, a dat paie şi nutreţ cămilelor şi apa pentru spălat picioarele omului aceluia şi ale oamenilor care erau cu el.

³³ Apoi i-a dat să mănânce, dar el a zis: Nu mănânc până nu voi spune ce am de spus. Vorbeşte!, i-a zis Laban.

³⁴ Atunci el a zis: Eu sunt robul lui Avraam.

³⁵ Domnul a umplut de binecuvântări pe stăpânul meu. care a ajuns bogat. I-a dat oi şi boi, argint şi aur, sclavi şi sclave, cămile şi măgari.

³⁶ Şi Sara, soţia stăpânului meu, a născut la bătrâneţe un fiu stăpânului meu; şi lui i-a dat el tot ce are.

³⁷ Stăpânul meu m-a pus să jur, zicând: Să nu iei fiului meu o soţie dintre fetele canaaniţilor,în ţara cărora locuiesc;

³⁸ ci să te duci în casa tatălui meu, la rudele mele, ca de acolo să iei soţie fiului meu.

³⁹ Eu am zis stăpânului meu: Poate că femeia nu mă va urma.

⁴⁰ Dar el mi-a răspuns: Domnul, înaintea căruia umblu, va trimite pe îngerul Său cu tine şi îţi va da izbândă în călătorie; şi vei lua fiului meu o soţie dintre rudele mele şi din casa tatălui meu.

⁴¹ Vei fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci, dacă te vei duce la rudele mele; şi, dacă nu ţi-o vor da, vei fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci.

⁴² Şi azi eu am ajuns la fântână şi am zis: Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, dacă binevoieşti să-mi dai izbândă în călătoria pe care o fac,

⁴³ iată, eu stau la fântâna de apă, şi fă ca fata care va ieşi să scoată apă şi căreia îi voi zice: dă-mi, te rog, să beau puţină apă din urciorul tău

⁴⁴ şi care îmi va răspunde: Bea tu însuţi, şi voi da de băut şi cămilelor tale, aceea să fie soţia pe care a hotărât-o Domnul pentru fiul stăpânului meu.

⁴⁵ Dar înainte de a sfârşi de vorbit în inima mea, iată, a ieşit Rebeca purtând urciorul pe umăr, s-a coborât la fântână şi a scos apă. Şi eu i-am zis: dă-mi, te rog, să beau!

⁴⁶ Ea s-a grăbit să dea urciorul jos de pe umăr şi a zis: Bea, şi voi da de băut şi cămilelor tale. Am băut şi a dat de băut şi cămilelor mele.

⁴⁷ Eu am întrebat-o şi am zis: A cui fiică eşti? Ea a răspuns: Sunt fiica lui Betuel, fiul lui Nahor şi al Milcăi. I-am pus inelul în nas şi brăţările pe mâini.

⁴⁸ Apoi am plecat capul, m-am aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului şi am binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, că m-a condus pe calea cea dreaptă, ca să iau pe fiica fratelui stăpânului meu pentru fiul lui.

⁴⁹ Acum, dacă voiţi să arătaţi bunăvoinţă şi credincioşie faţă de stăpânul meu, spuneţi-mi. Şi dacă nu, spuneţi-mi, ca să mă întorc la dreapta sau la stânga.

⁵⁰ Atunci Laban şi Betuel au răspuns şi au zis: Lucrul acesta vine de la Domnul; noi nu-ţi mai putem spune nici rău, nici bine.

⁵¹ Iată, Rebeca este înaintea ta; ia-o şi du-te, ca să fie soţia fiului stăpânului tău, cum a spus Domnul.

⁵² Când a auzit sclavul lui Avraam cuvintele lor, s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului.

⁵³ Apoi sclavul a scos lucruri de argint, lucruri de aur şi îmbrăcăminte, pe care le-a dat Rebecăi; a dat, de asemenea, daruri preţioase fratelui ei şi mamei ei.

⁵⁴ După aceea au mâncat şi au băut, el şi oamenii care erau împreună cu el, şi s-au culcat. Dimineaţa, când s-au sculat, sclavul a zis: Trimiteţi-mă înapoi la Stăpânul meu.

⁵⁵ Fratele şi mama fetei au zis: Fata să mai rămână câtva timp cu noi, măcar vreo zece zile: pe urmă, poate să plece.

⁵⁶ Şi el le-a zis: Nu mă opriţi, fiindcă Domnul mi-a dat izbândă în călătoria mea; lăsaţi-mă să plec şi să mă duc la stăpânul meu.

⁵⁷ Atunci ei au răspuns: Să chemăm pe fată şi s-o întrebăm.

⁵⁸ Au chemat deci pe Rebeca şi i-au zis: Vrei să te duci cu omul acesta? Şi ea a răspuns: da, vreau.

⁵⁹ Şi au lăsat pe sora lor, Rebeca, să plece cu doica ei, cu sclavul lui Avraam şi cu oamenii lui.

⁶⁰ Şi ei au binecuvântat pe Rebeca şi i-au zis: Fie ca tu, sora noastră, să ajungi mama a mii de zeci de mii şi sămânţa ta să stăpânească cetăţile duşmanilor Săi!

⁶¹ Rebeca şi slujnicile ei s-au sculat, au încălecat pe cămile şi s-au dus după omul acela. Sclavul deci a luat pe Rebeca şi a plecat.

⁶² Isaac se întorsese de la fântâna Lahai-Roi, căci locuia în ţara de la sud.

⁶³ Şi într-o seară, când Isaac ieşise sa cugete, a ridicat ochii şi s-a uitat; şi iată, veneau nişte cămile.

⁶⁴ Rebeca a ridicat şi ea ochii şi, când l-a văzut pe Isaac, s-a dat jos de pe cămilă;

⁶⁵ căci zisese sclavului: Cine este omul acesta care vine înaintea noastră pe câmp? Şi sclavul a răspuns: Este stăpânul meu. Atunci ea şi-a luat vălul şi s-a acoperit.

⁶⁶ Şi sclavul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse.

⁶⁷ Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost soţia lui, şi el a iubit-o. Astfel a fost mângâiat Isaac pentru pierderea mamei sale.

25

¹ Avraam a mai luat o soţie, mită Chetura.

² Şi ea i-a născut pe Zimran, pe Iocşan, pe Medan, pe Madian, pe Işbac şi Şuall.

³ Iocşan a născut pe Seba şi pe Dedan. Şi fiii lui Dedan au fost aşurimii, Ietuşimii şi leumimii.

⁴ Şi fiii lui Madian au fost: Efa, Efer, Enoh, Abida şi Eldaa. Toţi aceştia sunt fiii Cheturei.

⁵ Şi Avraam a dat lui Isaac toate averile sale.

⁶ Dar fiilor concubinelor lui, Avraam le-a dat daruri; şi, pe când era încă în viaţă, i-a îndepărtat de lângă fiul său Isaac, înspre est, în ţara Răsăritului.

⁷ Iată zilele anilor vieţii lui Avraam: el a trăit o sută şaptezeci şi cinci de ani.

⁸ Apoi Avraam şi-a dat duhul şi a murit după o bătrâneţe fericită, înaintat în vârstă şi sătul de zile; şi a fost adăugat la poporul său.

⁹ Şi Isaac şi Ismael, fiii săi, l-au îngropat în peştera Macpela, în ogorul lui Efron, fiul lui Ţohar Hetitul, care este faţă în faţă cu Mamre,

¹⁰ ogorul pe care-l cumpărase Avraam de la fiii lui Het. Acolo au fost îngropaţi Avraam şi soţia lui, Sara.

¹¹ Şi după moartea lui Avraam, Dumnezeu a binecuvântat pe fiul său Isaac. El locuia lângă fântâna Lahai-Roi.

¹² Iată genealogia lui Ismael, fiul lui Avraam, pe care-l născuse lui Avraam egipteanca Agar, sclava Sarei.

¹³ Şi acestea sunt numele fiilor lui Ismael, după numele lor, după generaţiile lor: Nebaiot, întâiul-născut al lui Ismael; Chedar, Adbeel, Mibsam,

¹⁴ Mişma, Duma, Masa;

¹⁵ Hadad, Tema, Ietur, Nafiş şi Chedma.

¹⁶ Aceştia sunt fiii lui Ismael; acestea sunt numele lor, după satele şi taberele lor – doisprezece prinţi, după naţiunile lor.

¹⁷ Şi iată anii vieţii lui Ismael: o sută treizeci şi şapte de ani. El şi-a dat duhul şi a murit, şi a fost adăugat la poporul lui.

¹⁸ Ei au locuit de la Havila până la Şur, care este în faţa Egiptului, cum mergi spre Asiria. El s-a aşezat în faţa tuturor fraţilor lui.

¹⁹ Aceasta este genealogia lui Isaac, fiul lui Avraam: Avraam a născut pe Isaac.

²⁰ Isaac era în vârstă de patruzeci de ani, când a luat de soţie pe Rebeca, fiica lui Betuel, arameul din Padan-Aram, şi sora lui Laban, arameul.

²¹ Isaac s-a rugat Domnului pentru soţia sa, căci era stearpa; şi Domnul l-a ascultat: şi soţia lui, Rebeca, a rămas însărcinată.

²² Copiii însă se băteau în pântecele ei; şi ea a zis: dacă-i aşa, de ce mai sunt însărcinată? Aşa că s-a dus să întrebe pe Domnul.

²³ Şi Domnul i-a zis: două naţiuni sunt în pântecele tău. Şi două popoare se vor despărţi la ieşirea din pântecele tău. Unul din popoarele acestea va fi mai mare decât celălalt. Şi cel mai mare va sluji celui mai mic.

²⁴ S-au împlinit zilele când avea să nască; şi iată că în pântecele ei erau doi gemeni.

²⁵ Şi cel dintâi a ieşit roşu de tot: păros peste tot ca o manta; şi de aceea i-au pus numele Esau.

²⁶ Apoi a ieşit fratele său, care ţinea cu mâna de călcâi pe Esau; şi de aceea i-au pus numele Iacov. Isaac era în vârstă de şaizeci de ani, când s-au născut ei.

²⁷ Băieţii aceştia s-au făcut mari. Esau a ajuns un vânător îndemânatic, un om care-şi petrecea vremea mai mult pe câmp; dar Iacov era un om liniştit, care stătea acasă în corturi.

²⁸ Şi Isaac iubea pe Esau, pentru că mânca din vânatul lui; Rebeca însă iubea mai mult pe Iacov.

²⁹ Odată, pe când fierbea Iacov o ciorbă, Esau s-a întors de la câmp, frânt de oboseală.

³⁰ Şi Esau a zis lui Iacov: dă-mi, te rog, să mănânc din ciorba aceasta roşiatică, fiindcă sunt rupt de oboseală. Pentru aceea s-a dat lui Esau numele Edom (adică Roşu).

³¹ Şi Iacov a zis: Vinde-mi azi dreptul de întâi-născut!

³² Şi Esau a zis: Iată-mă, sunt pe moarte; la ce-mi poate folosi dreptul acesta de întâi-născut?

³³ Şi Iacov a zis: Jură-mi întâi. Esau a jurat şi astfel şi-a vândut dreptul de întâi-născut lui Iacov.

³⁴ Şi Iacov a dat lui Esau pâine şi ciorbă de linte. El a mâncat şi a băut; apoi s-a sculat şi a plecat. Astfel şi-a nesocotit Esau dreptul de întâi-născut.

26

¹ În ţară a venit o foamete, de foametea dintâi, care fusese pe vremea lui Avraam. Şi Isaac s-a dus la Abimelec, regele filistenilor, la Gherar.

² Atunci Domnul i S-a arătat şi a zis: Nu te coborî în Egipt. Rămâi în ţara despre care îţi voi spune.

³ Locuieşte ca străin în ţara aceasta, şi Eu voi fi cu tine şi te voi binecuvânta; căci toate ţinuturile acestea ţi le voi da ţie şi seminţiei tale, şi voi ţine jurământul pe care l-am făcut tatălui tău Avraam.

⁴ Şi îţi voi înmulţi sămânţa ca stelele cerului; voi da seminţei tale toate ţinuturile acestea; şi toate naţiunile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta;

⁵ pentru că Avraam a ascultat de glasul Meu şi a păzit ce i-am cerut, poruncile Mele, orânduielile Mele şi legile Mele.

⁶ Astfel Tsaac a rămas la Gherar.

⁷ Când oamenii locului aceluia îi puneau întrebări cu privire la soţia lui, el zicea: Este sora mea. Căci se temea să spună că este soţia lui, ca să nu-I omoare oamenii locului aceluia, fiindcă Rebeca era frumoasă.

⁸ Fiindcă şederea lui acolo se lungise, s-a întâmplat că Abimelec, regele filistenilor, uitându-se pe fereastră, a văzut pe Isaac jucându-se cu soţia lui, Rebeca.

⁹ Atunci Abimelec a chemat pe Isaac şi i-a zis: Nu mai încape îndoială că ea este soţia ta. Cum ai putut zice: E sora mea? Şi Isaac i-a răspuns: Am zis aşa, ca să nu mor din pricina ei.

¹⁰ Şi Abimelec a zis: Ce ne-ai făcut? Ce uşor s-ar fi putut ca vreunul din popor să se culce cu soţia ta şi ne-ai fi făcut vinovaţi!

¹¹ Atunci Abimelec a dat următoarea poruncă întregului popor: Cine se va atinge de omul acesta sau de soţia lui va fi omorât.

¹² Isaac a făcut semănături în ţara aceea şi a strâns rod însutit în anul acela; căci Domnul l-a binecuvântat.

¹³ Astfel omul acesta s-a îmbogăţit şi a mers îmbogăţindu-se din ce în ce mai mult, până când a ajuns foarte bogat.

¹⁴ Avea cirezi de vite şi turme de oi, şi un număr mare de sclavi: de aceea filistenii îl învidiau.

¹⁵ Filistenii astupaseră şi umpluseră cu ţărână toate fântânile pe care le săpaseră sclavii tatălui său, pe vremea tatălui său.

¹⁶ Şi Abimelec a zis lui Isaac: Pleacă de la noi, căci ai ajuns mult mai puternic decât noi.

¹⁷ Isaac a plecat de acolo şi şi-a întins cortul în Valea Gherar, şi a locuit acolo.

¹⁸ Şi Isaac a săpat din nou fântânile de apă pe care le săpaseră sclavii tatălui său Avraam, şi pe care le astupaseră filistenii, după moartea lui Avraam; şi le-a pus iarăşi aceleaşi nume pe care le pusese tatăl său.

¹⁹ Sclavii lui Isaac au mai săpat în vale şi au dat acolo peste o fântână cu apa de izvor.

²⁰ Dar păstorii din Gherar s-au certat cu păstorii lui Isaac, zicând: Apa este a noastră. Şi a pus fântânii numele Eşec (Ceartă), pentru că se certaseră cu el.

²¹ Apoi au săpat altă fântână, pentru care iar s-au certat, de aceea au numit-o Sitna (Gâlceava).

²² Şi pe urmă s-au mutat de acolo şi au săpat o altă fântână, pentru care nu s-au mai certat; şi au numit-o Rehobot (Lărgime), căci a zis: Domnul ne-a făcut loc larg, ca să ne putem întinde în ţară.

²³ De acolo s-a urcat la Beer-Şeba.

²⁴ Şi Domnul i S-a arătat chiar în noaptea aceea şi i-a zis: Eu sunt Dumnezeul tatălui tău Avraam; nu te teme, căci Eu sunt cu tine; te voi binecuvânta şi îţi voi înmulţi sămânţa, din cauza robului Meu Avraam.

²⁵ Isaac a zidit acolo un altar, a chemat Numele Domnului şi şi-a întins cortul acolo. Sclavii lui Isaac au săpat acolo o fântână.

²⁶ Abimelec a venit la el din Gherar, cu prietenul său Ahuzat şi cu Picol, comandantul armatei lui.

²⁷ Şi Isaac le-a zis: De ce veniţi la rnine, voi, care mă urâţi şi m-aţi alungat de la voi?

²⁸ Ei însă au zis: Vedem lămurit că Domnul este cu tine. De aceea zicem: Să fie un jurământ între noi, între noi şi tine, şi să facem un legământ cu tine,

²⁹ că nu ne vei face nici un rău, după cum nici noi nu ne-am atins de tine, ci ţi-am făcut numai bine şi te-am lăsat să pleci în pace. Tu acum eşti binecuvântat de Domnul.

³⁰ Isaac le-a dat o petrecere şi au mâncat şi au băut.

³¹ Apoi s-au sculat dis-de-dimineaţă şi s-au legat unul cu altul printr-un jurământ. Isaac i-a lăsat apoi să plece, şi ei l-au părăsit în pace.

³² S-a întâmplat că în aceeaşi zi, nişte sclavi ai lui Isaac au venit să-i vorbească despre fântâna pe care o săpaseră şi i-au zis: Am dat de apă!

³³ Şi el a numit-o Şeba (Jurământ). De aceea s-a pus cetăţii numele Beer-Şeba până în ziua de azi.

³⁴ La vârsta de patruzeci de ani, Esau a luat de soţii pe ludita, fiica heţitului Beeri, şi pe Basmat, fiica heţitului Elon.

³⁵ Ele au fost o pricină de mare amărăciune pentru Isaac şi Rebeca.

27

¹ Isaac îmbătrânise şi ochii îi slăbiseră, aşa ca nu mai vedea. Atunci a chemat pe Esau, fiul lui cel mai mare, şi i-a zis: Fiule! Şi el i-a răspuns: iată-mă.

² Şi Isaac a zis: Iată, am îmbătrânit şi nu ştiu ziua morţii mele.

³ Acum deci, te rog, ia-ţi armele, tolba şi arcul, du-te la câmp şi adu-mi vânat.

⁴ Fă-mi o mâncare cum îmi place mie şi adu-mi-o s-o mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul meu înainte de a muri.

⁵ Rebeca a ascultat ce spunea Isaac fiului său Esau. Şi Esau s-a dus la câmp, ca să prindă vânatul şi să-l aducă.

⁶ Apoi Rebeca a zis fiului ei Iacov: Iată, am auzit pe tatăl tău vorbind astfel fratelui tău Esau:

⁷ Adu-mi vânat şi fă-mi o mâncare ca să mănânc; şi te voi binecuvânta înaintea Domnului, înainte de moartea mea.

⁸ Acum, fiule, ascultă glasul meu şi fă ce îţi poruncesc.

⁹ Du-te la turmă şi adu-mi de acolo doi iezi buni şi eu voi pregăti din ei o mâncare gustoasă tatălui tău, cum îi place.

¹⁰ Apoi tu o vei duce tatălui tău s-o mănânce, ca să te binecuvânteze înainte de moartea lui.

¹¹ Iacov a răspuns mamei sale: Iată, fratele meu Esau este păros, iar eu n-am păr deloc.

¹² Poate că tatăl meu mă va pipăi şi voi trece drept mincinos înaintea lui şi, în loc de binecuvântare, voi face să vină peste mine blestemul.

¹³ Dar mamă-sa i-a zis: Blestemul acesta, fiule, să cadă peste mine! Tu ascultă numai de glasul meu şi du-te de adu-mi-i.

¹⁴ Şi el s-a dus, i-a luat şi i-a adus mamei sale, care a făcut o mâncare cum îi plăcea tatălui Său.

¹⁵ Apoi Rebeca a luat hainele cele bune ale lui Esau, fiul ei cel mai mare, care se găseau acasă, şi le-a pus pe Iacov, fiul ei cel mai tânăr.

¹⁶ Şi ea i-a acoperit cu pielea iezilor mâinile şi gâtul, care erau fără păr.

¹⁷ Şi a dat în mâna fiului său Iacov mâncarea gustoasă şi pâinea pe care le pregătise.

¹⁸ El a mers la tatăl său şi a zis: Tată! Şi el a zis: Iată-mă. Cine eşti tu, fiule?

¹⁹ Şi Iacov a răspuns tatălui său: Eu sunt Esau, fiul tău cel întâi-născut; am făcut ce mi-ai spus. Scoală-le, te rog, şezi şi mănâncă din vânatul meu, ca să mă binecuvânteze sufletul tău!

²⁰ Isaac însă a zis fiului său: Cum de l-ai găsit aşa de repede, fiul meu? Şi Iacov a răspuns: Domnul Dumnezeul tău mi l-a scos înainte.

²¹ Atunci Isaac a zis lui Iacov: Apropie-te, ca să te pipăi, fiul meu, ca să ştiu dacă eşti sau nu cu adevărat fiul meu Esau.

²² Iacov s-a apropiat de tatăl său Isaac, care l-a pipăit şi a zis: Glasul este glasul lui Iacov, dar mâinile sunt mâinile lui Esau.

²³ Nu l-a cunoscut, pentru că mâinile îi erau păroase, ca mâinile fratelui său Esau; şi l-a binecuvântat.

²⁴ Şi Isaac i-a zis: Eşti tu cu adevărat fiul meu Esau? Şi Iacov a răspuns: Eu sunt.

²⁵ Şi Isaac a zis: Adu-mi să mănânc din vânatul fiului meu, ca sufletul meu să te binecuvânteze. Iacov i-a adus şi el a mâncat; i-a adus şi vin şi a băut.

²⁶ Atunci tatăl său Isaac i-a zis: Apropie-te acum şi sărută-mă, fiule.

²⁷ Şi Iacov s-a apropiat şi l-a sărutat. Isaac a simţit mirosul hainelor lui; apoi l-a binecuvântat şi i-a zis: Iată, mirosul fiului meu este ca mirosul unui câmp, pe care l-a binecuvântat Domnul.

²⁸ Să-ţi dea Dumnezeu rouă din cer şi rodnicia pământului, grâu şi vin din belşug!

²⁹ Să-ţi fie supuse popoare şi naţiuni să se închine înaintea ţa! Să fii stăpânul fraţilor tăi şi fiii mamei tale să se închine înaintea ta! Blestemat să fie oricine te va blestema şi binecuvântat să fie oricine te va binecuvânta.

³⁰ Şi cum sfârşise Isaac de binecuvântat pe îacov şi Iacov abia plecase din faţa tatălui său Isaac, Esau, fratele lui, se întorcea de la vânătoare.

³¹ A făcut şi el o mâncare gustoasă, pe care a dus-o tatălui său. Şi a zis tatălui său: Să se scoale tatăl meu şi să mănânce din vânatul fiului său, ca să mă binecuvânteze sufletul tău!

³² Tatăl său Isaac i-a zis: Cine eşti tu? Şi el a răspuns: Eu sunt fiul tău cel întâi-născut, Esau.

³³ Atunci, înspăimântat, Isaac a tremurat foarte tare şi a zis: Cine este atunci cel ce a prins vânat şi mi l-a adus? Eu am mâncat din toate înainte de a veni tu şi l-am binecuvântat. De aceea va rămâne binecuvântat.

³⁴ Când a auzit Esau cuvintele tatălui său, a plâns cu amar şi a zis tatălui său: Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!

³⁵ Şi Isaac a zis: Fratele tău a venit cu vicleşug şi ţi-a luat binecuvântarea.

³⁶ Şi Esau a zis: da, nu degeaba îl cheamă Iacov, căci m-a înşelat de două ori. Mi-a luat dreptul de întâi-născut şi iată, acum mi-a luat şi binecuvântarea! Şi a zis: N-ai păstrat nici o binecuvântare pentru mine?

³⁷ Isaac a răspuns şi a zis lui Esau: Iată, l-am făcut stăpân peste tine şi i-am dat ca slujitori pe toţi fraţii lui, l-am înzestrat cu grâu şi cu vin din belşug: ce mai pot face oare pentru tine, fiule?

³⁸ Şi Esau a zis tatălui său: N-ai decât această singură binecuvântare, tată? Binccuvântează-mă şi pe mine, tată! Şi Esau a ridicat glasul şi a plâns.

³⁹ Atunci tatăl său Isaac a răspuns şi i-a zis: Iată! Locuinţa ta va fi departe de rodnicia pământului şi de rouă cerului de sus.

⁴⁰ Vei trăi din sabia ta şi vei sluji fratelui tău; dar, când te vei răscula, vei scutura jugul lui de pe gâtul tău!

⁴¹ Esau a prins ură pe Iacov din cauza binecuvântării cu care-l binecuvântase tatăl său. Şi Esau zicea în inima sa: Zilele de doliu pentru tatăl meu sunt aproape; apoi voi ucide pe fratele meu Iacov.

⁴² Şi au spus Rebecăi cuvintele lui Esau, fiul ei cel mai mare. Ea a trimis atunci să cheme pe Iacov, fiul ei cel mai mic, şi i-a zis: Iată, fratele tău Esau vrea să se răzbune pe tine şi să te omoare.

⁴³ Acum, fiule, ascultă glasul meu: scoala-te, fugi la fratele meu Laban, în Haran;

⁴⁴ şi rămâi la el pentru o vreme, până se va potoli mânia fratelui tău,

⁴⁵ până va trece de la tine mânia fratelui tău şi va uita ce i-ai făcut. Atunci eu voi trimite şi te voi aduce de acolo. De ce să fiu lipsită de voi amândoi într-o zi?

⁴⁶ Şi Rebeca a zis lui Isaac: M-am scârbit de viaţă, din pricina fetelor lui Het. Dacă Iacov va lua o asemenea soţie, dintre fetele lui Het, dintre fetele ţării acesteia, la ce-mi mai foloseşte viaţa?

28

¹ Atunci Isaac a chemat pe Iacov, l-a binecuvântat şi i-a dat porunca aceasta: Să nu-ţi iei soţie dintre fiicele lui Canaan.

² Scoală-te, du-te la Padan-Aram, în casa lui Betuel, tatăl mamei tale, şi ia-ţi de acolo o soţie, dintre fetele lui Laban, fratele mamei tale.

³ Dumnezeul cel Atotputernic să te binecuvânteze, să te facă să creşti şi să te înmulţeşti, ca să ajungi o ceată de popoare!

⁴ Şi să-ţi dea binecuvântarea lui Avraam, ţie şi seminţei tale cu tine, ca să stăpâneşti ţara în care locuieşti ca străin, pe care Dumnezeu a dat-o lui Avraam.

⁵ Şi astfel Isaac a trimis pe Iacov, şi el s-a dus la Padan-Aram, la Laban, fiul lui Betuel sirianul, fratele Rebecăi, mama lui Iacov şi a lui Esau.

⁶ Esau a văzut că Isaac binecuvântase pe Iacov şi-l trimisese la Padan-Aram, ca să-şi ia soţie de acolo, şi că, binecuvântându-l, îi dăduse porunca aceasta: Să nu-ţi iei soţie dintre fetele lui Canaan.

⁷ A văzut că Iacov ascultase de tatăl său şi de mama sa şi plecase la Padan-Aram.

⁸ Şi Esau a mai văzut că fetele lui Canaan nu-i plăceau tatălui său Isaac.

⁹ Astfel Esau s-a dus la Ismael. El a mai luat de soţie, pe lângă soţiile pe care le avea, pe Mahalat, fiica lui Ismael, fiul lui Avraam şi sora lui Nebaiot

¹⁰ Iacov a plecat din Beer-Şeba şi şi-a luat drumul spre Haran.

¹¹ A ajuns într-un loc unde a rămas peste noapte, pentru că asfinţise soarele. Şi a luat o piatră de acolo, a pus-o căpătâi şi s-a culcat în locul acela.

¹² Apoi a visat şi iată, o scară era rezemată de pământ, şi vârful ci ajungea până la cer. Şi îngerii lui Dumnezeu se urcau şi se coborau pe scara aceea.

¹³ Şi iată, Domnul stătea deasupra ei şi zicea: Eu sunt Domnul, Dumnezeul tatălui tău Avraam şi Dumnezeul lui Isaac. Pământul pe care eşti culcat ţi-l voi da ţie şi seminţei tale.

¹⁴ Sămânţa ta va fi ca pulberea pământului; te vei întinde la vest şi la est, la nord şi la sud, şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine şi în sămânţa ta.

¹⁵ Iată, Eu sunt cu tine şi te voi păzi oriunde vei merge, şi te voi aduce înapoi în ţara aceasta; căci nu te voi părăsi, până nu voi împlini ce-ţi spun.

¹⁶ Atunci Iacov s-a trezit din somn şi a zis: Cu adevărat. Domnul este în tocul acesta, şi eu n-am ştiut.

¹⁷ Şi i-a fost teamă şi a zis: Cât de înfricoşător este locul acesta! Aici este Casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor!

¹⁸ Şi Iacov s-a sculat dis-de-dimineaţă, a luat piatra pe care o pusese căpătâi, a pus-o ca stâlp de aducere – aminte şi a turnat untdelemn pe vârful ei.

¹⁹ Şi el a dat locului acestuia numele Betel; dar mai înainte numele acelei cetăţi era Luz.

²⁰ Apoi Iacov a făcut un jurământ, zicând: Dacă Dumnezeu va fi cu mine şi mă va păzi în timpul călătoriei pe care o fac, dacă-mi va da pâine să mănânc şi haine să mă îmbrac,

²¹ şi daca mă voi întoarce în pace în casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu.

²² Şi piatra aceasta pe care am pus-o ca stâlp de aducere-aminte va fi Casa lui Dumnezeu; şi îţi voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da.

29

¹ Iacov a pornit la drum şi a dus în ţara celor ce locuiesc în est.

² S-a uitat înainte şi pe câmp a văzut o fântână; şi iată, lângă ea erau trei turme de oi, care se odihneau; căci la fântâna aceasta adăpau păstorii turmele, Pe gura fântânii era o piatră mare.

³ Toate turmele se strângeau acolo; păstorii prăvăleau piatra de pe gura fântânii, adăpau turmele şi apoi puneau piatra la loc pe gura fântânii.

⁴ Şi Iacov a zis păstorilor. Fraţilor, de unde sunteţi? Şi ei au răspuns: din Haran.

⁵ Apoi el le-a zis: Cunoaşteţi pe Laban, fiul lui Nahor? Şi ei au răspuns: Îi cunoaştem.

⁶ El le-a zis: Este sănătos? Şi ei au zis: Sănătos. Şi tocmai atunci venea Rahela, fiica Iui, cu oile.

⁷ Atunci el a zis: Iată, este încă zi plină şi este prea devreme ca să strângeţi vitele. Adăpaţi oile, apoi duceţi-vă şi paşteţi-le iarăşi.

⁸ Ei însă au răspuns: Nu putem, până nu se vor strânge toate turmele; atunci se prăvăleşte piatra de pe gura fântânii şi vom adăpa oile.

⁹ Pe când le vorbea el încă, a venit Rahela cu oile tatălui său; căci ea le păzea.

¹⁰ Când a văzut Iacov pe Rahela, fiica lui Laban, fratele mamei sale, şi turma lui Laban, fratele mamei sale, s-a apropiat, a prăvălit piatra de pe gura fântânii şi a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale.

¹¹ Apoi Iacov a sărutat pe Rahela, şi a început să plângă tare.

¹² Şi Iacov a spus Rahelei că este rudă cu tatăl ei şi că este fiul Rebecăi. Ea a alergat şi a spus tatălui ei.

¹³ Când a auzit Laban veştile despre Iacov, fiul surorii sale, a alergat să-l întâmpine, l-a îmbrăţişat, I-a sărutat şi l-a adus în casa lui. Şi el a istorisit lui Laban toate aceste lucruri.

¹⁴ Şi Laban i-a zis: Cu adevărat, tu eşti os din oasele mele şi carne din carnea mea! Şi Iacov a stat la el O lună.

¹⁵ Apoi Laban a zis lui Iacov: Fiindcă eşti rudă cu mine, să-mi slujeşti oare degeaba? Spune-mi ce plată vrei?

¹⁶ Laban avea două fete: cea mai mare se numea Leea şi cea mai mică Rahela.

¹⁷ Leea avea ochii slabi, Rahela însă avea o statură şi o înfăţişare frumoasă.

¹⁸ Iacov iubea pe Rahela; şi el a zis: îţi voi sluji şapte ani pentru Rahela, fiica ta cea mai mică.

¹⁹ Şi Laban a răspuns: Mai bine să ţi-o dau ţie, decât s-o dau altui bărbat. Rămâi la mine.

²⁰ Astfel Iacov a slujit şapte ani pentru Rahela şi anii aceştia i s-au părut ca şi câteva zile, pentru că o iubea.

²¹ Apoi Iacov a zis lui Laban: dă-mi soţia, căci mi s-au împlinit zilele, ca să pot intra la ea.

²² Şi Laban a adunat pe toţi oamenii acelui loc şi a făcut o petrecere.

²³ Seara, el a luat pe fiica sa Leea şi a adus-o la Iacov; şi el a intrat la ea.

²⁴ Şi Laban a dat ca sclavă fiicei sale Leea pe sclava sa, Zilpa.

²⁵ A doua zi dimineaţa, iată că era Leea. Atunci Iacov a zis lui Laban: Ce mi-ai făcut? Nu ţi-am slujit eu oare pentru Rahela? De ce m-ai înşelat?

²⁶ Şi Laban a zis: În locul acesta nu se obişnuieşte să se dea cea mai tânără înaintea celei întâi-născute.

²⁷ Împlineşte săptămâna cu aceasta şi-ţi voi da şi pe cealaltă pentru slujba pe care o vei mai face la mine alţi şapte ani.

²⁸ Atunci Iacov a făcut aşa şi a împlinit săptămâna. Apoi Laban i-a dat de soţie pe fiica sa Rahela.

²⁹ Şi Laban a dat ca sclavă fiicei sale Rahela, pe sclava sa, Bilha.

³⁰ Iacov a intrat şi la Rahela, şi pe Rahela o iubea mai mult decât pe Leea. Şi a mai slujit lui Laban alţi şapte ani.

³¹ Când Domnul a văzut că Leea nu era iubită, El a făcut-o să aibă copii; Rahela însă era Stearpă.

³² Leea a rămas însărcinată şi a născut un fiu, căruia i-a pus numele Ruben (Vedeţi, un fiu); căci ea zicea: Domnul a văzut mâhnirea mea. Acum soţul meu mă va iubi.

³³ A rămas iarăşi însărcinată si a născut un fiu şi a zis: Fiindcă Domnul a auzit că nu sunt iubită, mi l-a dat şi pe acesta. Şi ea i-a pus numele Simeon (Ascultare).

³⁴ Ea a rămas iarăşi însărcinată şi a născut un fiu, şi a zis: de data aceasta soţul meu se va lipi de mine, fiindcă i-am născut trei fii. De aceea i-a pus numele Levi (Alipire).

³⁵ Şi ea a rămas iarăşi însărcinată şi a născut un fiu, şi a zis: Acum voi lăuda pe Domnul. De aceea i-a pus numele Iuda (Lăudat fie Domnul). Şi a încetat să mai nască.

30

¹ Când a văzut Rahela că nu face copii lui Iacov, a invidiat pe sora sa şi a zis lui Iacov: dă-mi copii, ori mor!

² Iacov s-a mâniat pe Rahela şi a zis: Sunt eu oare în locul lui Dumnezeu, care ţi-a oprit rodul pânteceluî?

³ Ea a zis: Iată sclava mea Bilha; intră la ea, ca să nască pe genunchii mei şi să am şi eu copii prin ea.

⁴ Şi i-a dat de soţie pe sclava ei, Bilha; şi Iacov a intrat la ea.

⁵ Şi Bilha a rămas însărcinată şi a născut lui Iacov un fiu.

⁶ Atunci Rahela a zis: Dumnezeu mi-a făcut dreptate; El mi-a ascultat glasul şi mi-a dat un fiu. De aceea i-a pus numele Dan (A judecat).

⁷ Şi Bilha, sclava Rahelei, a rămas iar însărcinată şi a născut lui Iacov un al doilea fiu.

⁸ Atunci Rahela a zis: Am purtat lupte mari împotriva surorii mele şi am biruit. De aceea i-a pus numele Neftali (Luptele lui Dumnezeu).

⁹ Când a văzut Leea că nu mai naşte, a luat pe sclava ei, Zilpa şi a dat-o lui Iacov de soţie.

¹⁰ Şi Zilpa, sclava Leei, a născut lui Iacov un fiu.

¹¹ Atunci Leea a zis: Ce noroc! De aceea i-a pus numele Gad (Noroc).

¹² Şi Zilpa, sclava Leei, a născut un al doilea fiu lui Iacov.

¹³ Atunci Leea a zis: Sunt fericită, căci femeile mă vor numi fericită. De aceea i-a pus numele Aşer (Fericit).

¹⁴ Ruben a ieşit odată afară, pe vremea seceratului grâului, a găsit mandragore pe câmp şi le-a adus mamei sale Leea. Atunci Rahela a zis Leei: dă-mi, te rog, din mandragorele fiului tău.

¹⁵ Dar ea i-a răspuns: Nu-ţi ajunge că mi-ai luat soţul? Vrei să iei şi mandragorele fiului meu? Şi Rahela a zis: Ei bine, poate să se culce cu tine în noaptea aceasta pentru mandragorele fiului tău.

¹⁶ Seara, când se întorcea Iacov de la câmp, Leea i-a ieşit înainte şi a zis: Intră la mine, căci te-am cumpărat cu mandragorele fiului meu. Şi în noaptea aceea s-a culcat cu ea.

¹⁷ Şi Dumnezeu a ascultat pe Leea, a rămas însărcinată şi a născut lui Iacov al cincilea fiu.

¹⁸ Leea a zis: Mi-a răsplătit Dumnezeu, pentru că am dat soţului meu pe sclava mea. De aceea i-a pus numele Isahar (Răsplătire).

¹⁹ Leea a rămas iarăşi însărcinată şi a născut lui Iacov un al şaselea fiu.

²⁰ Şi Leea a zis: Dumnezeu mi-a dăruit un dar frumos! De data aceasta, soţul meu va locui cu mine, căci i-am născut şase fii. De aceea i-a pus numele Zabulon (Locuinţă).

²¹ După aceea, a născut o fiica şi i-a pus numele Dina (Judecată).

²² Atunci Dumnezeu Şi-a adus aminte de Rahela; şi Dumnezeu a ascultat-o şi i-a deschis pântecele.

²³ Şi ea a rămas însărcinată şi a născut un fiu, şi a zis: Dumnezeu mi-a luat ocara!

²⁴ Şi i-a pus numele Iosif (El va adăuga), zicând: Domnul să-mi mai adauge un fiu!

²⁵ Şi după ce a născut Rahela pe Iosif, Iacov a zis lui Laban: La-să-mă să plec, ca să mă duc acasă în ţara mea.

²⁶ Da-mi soţiile şi copiii, pentru care ţi-am slujit, şi voi pleca; fiindcă ştii ce slujbă ţi-am făcut.

²⁷ Şi Laban i-a zis: Dacă am căpătat trecere înaintea ta, mai stai, căci văd bine că Domnul m-a binecuvântat din cauza ta.

²⁸ Apoi i-a zis: Hotărăşte-mi plata şi ţi-o voi da.

²⁹ Şi Iacov i-a răspuns: Ştii cum ţi-am slujit şi cum ţi s-au înmulţit vitele sub grija mea;

³⁰ căci puţinul pe care-l aveai înainte de venirea mea, a crescut mult şi Domnul te-a binecuvântat oriîncotro am mers eu. Dar acum, când am să muncesc şi pentru casa mea?

³¹ Laban a zis: Ce să-ţi dau? Şi Iacov a zis: Să nu-mi dai nimic. Dacă te învoieşti cu ce-ţi voi spune, îţi voi paşte turma şi mai departe şi o voi păzi.

³² Azi voi trece prin toată turma ta; am să pun deoparte din oi orice miel cenuşiu şi pestriţ şi orice miel negru, şi din capre tot ce este pestriţ şi cenuşiu; aceasta să fie plata mea.

³³ Iată cum se va dovedi cinstea mea: de acum încolo, când vei veni să-mi vezi plata, tot ce nu va fi cenuşiu şi pestriţ între capre şi negru între miei, şi se va găsi la mine, să fie socotit ca furat.

³⁴ Şi Laban a zis: Bine! Fie aşa cum ai zis.

³⁵ în aceeaşi zi a pus deoparte ţapii bălţaţi şi pestriţi, toate caprele bălţate şi pestriţe, toate cele ce aveau alb pe ele, şi toţi mieii care erau negri. Le-a dat în mâinile fiilor săi.

³⁶ Apoi a pus o depărtare de trei zile de drum între el şi Iacov; şi Iacov păştea celelalte oi ale lui Laban.

³⁷ Iacov a luat nuiele verzi de plop, de migdal şi de platan; a despuiat de pe ele fâşii de coajă şi a făcut sa se vadă partea albă care era pe nuiele.

³⁸ Apoi a pus nuielele pe care le despuiase de coajă în jgheaburi, în adăpători, sub ochii oilor care veneau să bea, ca atunci când vor veni să bea, să zămislească.

³⁹ Şi oile zămisleau uitându-se la nuiele şi făceau miei bălţaţi, cenuşii şi pestriţi.

⁴⁰ Iacov despărţea mieii aceştia şi abătea feţele oilor din turma lui Laban către cele cenuşii şi bălţate; turmele lui le punea deoparte şi nu le unea cu turmele lui Laban.

⁴¹ Ori de câte ori se înfierbântau oile cele mai viguroase, Iacov punea nuiele în jgheaburi, sub ochii lor, ca ele să zămislească uitându-se la nuiele.

⁴² Dar când oile erau slabe, nu punea nuielele; aşa că cele slabe erau ale lui Laban, iar cele tari ale lui Iacov.

⁴³ Omul acesta s-a îmbogăţit astfel din ce în ce mai mult; a avut multe turme, sclavi şi sclave, cămile şi măgari.

31

¹ Iacov a auzit cuvintele fiilor lui Laban, care ziceau: Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru şi din ce era al tatălui nostru şi-a strâns el toată bogăţia aceasta.

² Şi Iacov a văzut faţa lui Laban şi, iată, ea nu mai era faţă de el ca înainte.

³ Atunci Domnul a zis lui Iacov: întoarce-te în ţara părinţilor tăi şi la rudele tale, şi Eu voi fi cu tine.

⁴ Iacov a trimis de a chemat pe Rahela şi pe Leea la câmp, la turma lui,

⁵ şi le-a zis: Văd că faţa tatălui vostru nu mai este faţă de mine ca înainte; dar Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine.

⁶ Şi voi însevă ştiţi că am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea.

⁷ Totuşi, tatăl vostru m-a înşelat şi mi-a schimbat plata de zece ori, dar Dumnezeu nu l-a lăsat să-mi facă nici un rău.

⁸ Dacă el zicea: Mieii pestriţi să fie plata ta, toate oile făceau miei pestriţi. Şi dacă zicea: Mieii bălţaţi să fie plata ta, toate oile făceau miei bălţaţi.

⁹ Dumnezeu a luat astfel toată turma tatălui vostru şi mi-a dat-o mie.

¹⁰ Pe vremea când se înfierbântau oile, eu am ridicat ochii şi am văzut în vis şi, iată, ţapii şi berbecii care săreau pe turme erau bălţaţi, pestriţi şi cenuşii.

¹¹ Şi îngerul lui Dumnezeu mi-a vorbit în vis, zicând: Iacov. Şi eu am răspuns: Iată-mă.

¹² El a zis: Ridică ochii şi priveşte: toţi berbecii care sar pe turme sunt bălţaţi, pestriţi şi cenuşii; căci am văzut tot ce ţi-a făcut Laban.

¹³ Eu sunt Dumnezeul din Betel, unde ai uns un stâlp de aducere-aminte, unde Mi-ai făcut un jurământ. Acum scoală-te, ieşi din ţara aceasta şi întoarce-te în ţara ta de naştere.

¹⁴ Atunci Rahela şi Leea au răspuns şi i-au zis: Mai avem noi oare parte şi moştenire în casa tatălui nostru?

¹⁵ Nu suntem noi oare privite de el ca nişte străine, fiindcă ne-a vândut şi ne-a mâncat şi banii?

¹⁶ Toată bogăţia pe care a luat-o Dumnezeu de la tatăl nostru este a noastră şi a copiilor noştri. Fă acum tot ce ţi-a spus Dumnezeu.

¹⁷ Atunci Iacov s-a sculat şi a pus copiii şi soţiile sale pe cămile.

¹⁸ Şi-a luat toată turma şi toate averile pe care le avea, turma pe care o agonisise în Padan-Aram, şi a plecat la tatăl său Isaac, în ţara Canaan.

¹⁹ Pe când Laban se dusese să-şi tundă oile, Rahela a furat idolii tatălui său,

²⁰ şi Iacov a înşelat pe Laban, arameul, căci nu l-a înştiinţat de fuga sa.

²¹ A fugit astfel cu tot ce avea. S-a sculat, a trecut râul (Eufrat) şi s-a îndreptat spre Muntele Galaad.

²² Şi a treia zi au dat de veste lui Laban că Iacov a fugit.

²³ Atunci Laban a luat pe fraţii săi cu el, l-a urmărit cale de şapte zile şi l-a ajuns la Muntele Galaad.

²⁴ Dar Dumnezeu S-a arătat noaptea în vis lui Laban, arameul, şi i-a zis: Fereşte-te să spui ceva lui Iacov, nici de bine, nici de rău.

²⁵ Laban a ajuns deci pe Iacov. Iacov îşi întinsese cortul pe munte; Laban şi-a întins şi el cortul cu fraţii lui pe Muntele Galaad.

²⁶ Atunci Laban a zis lui Iacov: Ce ai făcut? De ce m-ai înşelat şi mi-ai luat fiicele ca pe nişte sclave luate cu sabia?

²⁷ De ce ai fugit pe ascuns, m-ai înşelat şi nu mi-ai dat de ştire? Căci te-aş fi trimis cu bucurie şi cântece, în sunet de tamburine şi de harpă.

²⁸ Şi nu mi-ai dat voie nici măcar să-mi sărut nepoţii şi fiicele! Ai lucrat nebuneşte.

²⁹ Am în mâna mea putere să vă fac rău, dar Dumnezeul tatălui vostru mi-a vorbit noaptea trecută, zicând: Fereşte-te să spui ceva lui Iacov, nici de bine, nici de rău.

³⁰ Dar acum, o dată ce ai plecat, pentru că te topeşti de dor după casa tatălui tău, de ce mi-ai furat dumnezeii?

³¹ Atunci Iacov a răspuns şi a zis lui Laban: Am fugit fiindcă mi-era frică, pentru că mă gândeam că poate îmi vei lua înapoi cu forţa fiicele tale.

³² Dar să piară acela la care vei găsi dumnezeii tăi! În faţa fraţilor noştri, cercetează şi vezi ce-i la mine din ce este al tău şi ia-ţi-l. Iacov nu ştia că Rahela îi furase.

³³ Şi Laban a intrat în cortul lui Iacov, în cortul Leei şi în cortul celor două sclave, dar n-a găsit nimic. Atunci a ieşit din cortul Leei şi a intrat în cortul Rahelci.

³⁴ Rahela luase idolii, îi pusese sub samarul cămilei şi se aşezase deasupra. Laban a scotocit tot cortul, dar n-a găsit nimic.

³⁵ Şi ea a zis tatălui său: Domnul meu, să nu te superi daca nu mă pot scula înaintea ta; căci mi-a venit obiceiul femeilor. Şi el a căutat peste tot, dar n-a găsit idolii.

³⁶ Atunci Iacov s-a mâniat şi a mustrat pe Laban. Iacov a răspuns şi a zis lui Laban: Care este nelegiuirea mea şi care este păcatul meu, de mă urmăreşti cu atâta înverşunare?

³⁷ Ai căutat în toate lucrurile mele şi ce-ai găsit din lucrurile din casa ta? Scoate-le aici înaintea fraţilor mei şi fraţilor tăi, ca ei să judece între noi amândoi!

³⁸ În cei douăzeci de ani câţi am stat la tine, oile tale şi caprele tale n-au rămas sterile, şi n-am mâncat berbeci din turma ta.

³⁹ Nu ţi-am adus acasă vite sfâşiate de fiare; eu însumi te-am despăgubit pentru ele; îmi cereai înapoi ce mi se fura ziua sau ce mi se fura noaptea.

⁴⁰ Unde eram, ziua mă topeam de căldură, iar noaptea mă prăpădeam de frig şi-mi fugea somnul de pe ochi.

⁴¹ în felul acesta am stat eu douăzeci de ani în casa ta; ţi-am slujit paisprezece ani pentru cele două fiice ale tale şi şase ani pentru turma ta şi de zece ori mi-ai schimbat plata.

⁴² Dacă n-aş fi avut cu mine pe Dumnezeul tatălui meu, pe Dumnezeul lui Avraam şi pe Acela de care se teme Isaac, mi-ai fi dat drumul acum cu mâinile goale. Dar Dumnezeu a văzut suferinţa mea şi munca mâinilor mele şi ieri-noapte te-a mustrat.

⁴³ Şi Laban a răspuns şi a zis lui Iacov: Fiicele acestea sunt fiicele mele şi copiii aceştia sunt copiii mei, turma aceasta este turma mea; şi tot ce vezi este al meu. Dar ce pot face eu azi pentru fiicele mele sau pentru copiii lor, pe care i-au născut?

⁴⁴ Acum deci, vino, să facem un legământ, şi legământul acesta să fie o mărturie între mine şi tine!

⁴⁵ Iacov a luat o piatră şi a pus-o ca stâlp de aducere-aminte.

⁴⁶ Apoi Iacov a zis fraţilor lui: Strângeţi pietre. Şi ei au strâns pietre şi au făcut o movilă; şi au mâncat acolo pe movilă.

⁴⁷ Laban a numit-o Iegar-Sahaduta (Movila mărturiei) şi Iacov a numit-o Galed (Movila mărturiei).

⁴⁸ Şi Laban a zis: Movila aceasta să slujească azi de mărturie între mine şi tine! De aceea i-au pus numele Galed.

⁴⁹ Se mai numeşte şi Miţpa (Veghere), pentru că Laban a zis: Domnul să vegheze asupra mea şi asupra ta, când nu vom mai fi împreună.

⁵⁰ Dacă vei asupri pe fetele mele şi dacă vei lua şi alte soţii afară de fiicele mele, ia bine seama că, deşi nu va fi nici un om cu noi, Dumnezeu este martor între mine şi tine.

⁵¹ Laban a zis lui Iacov: Iată movila aceasta şi iată stâlpul acesta, pe care l-am ridicat între mine şi tine.

⁵² Movila aceasta să fie martoră şi stâlpul acesta să fie martor că nu voi trece la tine peste movila aceasta şi nici tu nu vei trece la mine peste movila aceasta şi peste stâlpul acesta, ca să ne facem rău.

⁵³ Dumnezeul lui Avraam şi al lui Nahor, şi Dumnezeul tatălui lor să judece între noi. Şi Iacov a jurat pe Acela de care se temea tatăl său Isaac.

⁵⁴ Iacov a adus o jertfă pe munte şi a chemat pe fraţii lui sa mănânce pâine; ei au mâncat pâine şi au stat toată noaptea pe munte.

⁵⁵ Laban s-a sculat dis-de-dimineaţă, şi-a sărutat nepoţii şi fiicele şi i-a binecuvântat. Apoi Laban a plecat şi s-a întors la locuinţa lui.

32

¹ Iacov şi-a văzut de drum; şi l-au întâlnit îngerii lui Dumnezeu.

² Când i-a văzut, Iacov a zis: Aceasta este tabăra lui Dumnezeu! Şi a pus locului aceluia numele Mahanaim (Două tabere).

³ Apoi Iacov a trimis înainte nişte mesageri la fratele său Esau, în ţara Seir, în ţinutul Edom.

⁴ El le-a dat poruncă, spunând: Vorbiţi astfel domnului meu Esau: Aşa vorbeşte robul tău Iacov: Am locuit la Laban şi am rămas la el până acum,

⁵ am boi, măgari, oi, sclavi şi sclave; şi trimit să spună lucrul acesta domnului meu, ca să capăt trecere înaintea ta.

⁶ Mesagerii s-au întors înapoi la îacov, spunând: Ne-am dus la fratele tău Esau; vine şi el înaintea ta; şi cu el sunt patru sute de oameni.

⁷ Iacov s-a înspăimântat foarte mult şi l-a cuprins groaza. A împărţit în două tabere oamenii care erau cu el, şi oile, şi boii, şi cămilele,

⁸ şi a zis: dacă vine Esau împotriva uneia din tabere şi o bate, tabăra care va rămâne va putea să scape.

⁹ Apoi Iacov a zis: Dumnezeul tatălui meu Avraam, Dumnezeul tatălui meu Isaac, Domnul care mi-a zis: întoarce-te în ţara ta şi în locul tău de naştere şi voi face ca să-ţi meargă bine!

¹⁰ Nu sunt vrednic de cea mai mică din toate îndurările şi de tot adevărul pe care l-ai arătat faţă de robul tău; căci am trecut Iordanul acesta numai cu toiagul meu şi iată, acum fac două tabere.

¹¹ Scapă-mă, Te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau; căci mă tem de el, ca să nu vină şi să mă lovească, pe mine, pe mame şi pe copii.

¹² Căci Tu ai zis: Eu voi îngriji ca să-ţi meargă bine şi-ţi voi face sămânţa ca nisipul mării, care, de mult ce este, nu se poate număra.

¹³ Iacov a petrecut noaptea în locul acela. Şi a luat din tot ce i-a căzut în mână şi a pus deoparte ca dar pentru fratele său Esau:

¹⁴ două sute de capre şi douăzeci de ţapi, două sute de oi şi douăzeci de berbeci,

¹⁵ treizeci de cămile alăptătoare cu mânjii lor, patruzeci de vaci şi zece tauri, douăzeci de măgăriţe şi zece măgăruşi.

¹⁶ Apoi le-a dat în mâna sclavilor săi, fiecare turmă separat, şi a poruncit sclavilor săi: Treceţi înaintea mea şi lăsaţi o depărtare între fiecare turmă.

¹⁷ Şi a poruncit celui dintâi, zicând: Când te va întâlni fratele meu Esau şi te va întreba, zicând: Al cui eşti şi unde te duci? Şi a cui este turma aceasta dinaintea ta?,

¹⁸ atunci tu să răspunzi: A robului tău Iacov; este un dar trimis domnului meu Esau; şi iată, el însuşi vine în urma noastră.

¹⁹ Tot astfel a poruncit şi celui de-al doilea, celui de-al treilea şi tuturor celor ce mergeau după turmele acelea, zicând: Aşa să vorbiţi lui Esau, când îl veţi întâlni

²⁰ şi să spuneţi: Iată, robul tău Iacov vine şi el după noi. Căci îşi zicea el: îl voi potoli cu darul acesta care merge înaintea mea; în urmă îl voi vedea faţă în faţă; şi poate mă va primi cu bunăvoinţă.

²¹ Astfel darul a trecut înainte, dar el a rămas în tabără în noaptea aceea.

²² Şi tot în noaptea aceea s-a sculat, a luat pe cele două soţii ale sale, pe cele două sclave şi pe cei unsprezece fii ai lui şi a trecut vadul Iabocului.

²³ I-a luat, i-a trecut pârâul şi a trecut tot ce avea.

²⁴ Apoi Iacov a fost lăsat singur; atunci un Om S-a luptat cu el până în revărsatul zorilor.

²⁵ Când a văzut că nu-l poate birui, Omul Acesta l-a lovit la încheietura coapsei, aşa că lui Iacov i s-a scrântit încheietura coapsei, pe când se lupta cu El.

²⁶ Şi Omul Acela a zis: Lasă-mă sa plec, căci se revarsă zorile. Dar Iacov a zis: Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta!

²⁷ El i-a zis: Cum îţi este numele? Şi el a zis: Iacov.

²⁸ Apoi a zis: Numele tău nu va mai fi Iacov, ci Israel (Cel ce luptă cu Dumnezeu), căci ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii, şi ai fost biruitor.

²⁹ Iacov L-a întrebat: Spune-mi, Te rog, numele Tău. Şi El a răspuns: de ce îmi ceri numele? Şi l-a binecuvântat acolo.

³⁰ Iacov a pus locului aceluia numele Peniel (Faţa lui Dumnezeu): Căci am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă şi totuşi am scăpat cu viaţă.

³¹ Răsărea soarele când a trecut pe lângă Peniel, şi Iacov şchiopăta din coapsă.

³² Iată de ce, până în ziua de azi, israeliţii nu mănâncă muşchiul care se află la încheietura coapsei; căci Dumnezeu a lovit pe Iacov în muşchiul de la încheietura coapsei.

33

¹ Iacov a ridicat ochii şi s-a uitat; şi iată, Esau venea cu patru sute de oameni. Atunci a împărţit copiii între Leea, Rahela şi cele două sclave.

² Şi pe sclave le-a pus în frunte cu copiii lor, apoi pe Leea cu copiii ei şi la urmă pe Rahela cu Iosif.

³ El a trecut înaintea lor şi s-a aruncat cu faţa la pământ de şapte ori, până s-a apropiat de fratele Său.

⁴ Esau însă a alergat înaintea lui, l-a îmbrăţişat şi, căzând pe gâtul lui, l-a sărutat; şi au plâns.

⁵ Esau şi-a ridicat ochii, a văzut femeile şi copiii şi a zis: Cine sunt aceştia cu tine? Şi Iacov a răspuns: Sunt copiii pe care Dumnezeu i-a dat robului tău.

⁶ Apoi s-au apropiat sclavele cu copiii lor şi s-au aruncat cu faţa la pământ.

⁷ Şi s-a apropiat şi Leea cu copiii ei şi s-au aruncat cu faţa la pământ. După aceea s-au apropiat îosif şi Rahela şi s-au aruncat cu faţa la pământ.

⁸ Atunci Esau a zis: Ce ai de gând să faci cu toată tabăra aceea pe care am întâlnit-o? Şi Iacov a răspuns: Acestea sunt ca să capăt trecere înaintea domnului meu.

⁹ Dar Esau a zis: Eu am din belşug; păstrează, fratele meu, ce este al tău.

¹⁰ Şi Iacov a răspuns: Nu! te rog, dacă am căpătat trecere în ochii tăi, primeşte darul meu din mâna mea; căci am văzut faţa ta ca şi cum aş fi văzut Faţa lui Dumnezeu, şi tu m-ai primit cu bunăvoinţă.

¹¹ Primeşte, te rog, darul meu care ţi-a fost adus, fiindcă Dumnezeu m-a umplut de bunătăţi, şi fiindcă am de toate. Astfel a insistat el, şi Esau a primit.

¹² Apoi Esau a zis: Hai să plecăm şi să pornim la drum; eu voi merge înaintea ta.

¹³ Dar Iacov i-a zis: domnul meu ştie că eu am copii mici şi am cu mine oi şi vaci care alăptează. Şi dacă oamenii le-ar grăbi la drum o singură zi, toată turma va muri.

¹⁴ Să meargă, te rog, domnul meu înaintea robului său; şi eu voi veni încet în urmă, la pas cu turma, care va merge înaintea mea, şi la pas cu copiii, până voi ajunge la domnul meu în Seir.

¹⁵ Şi Esau a zis: da-mi voie, te rog, să las cu tine câţiva din oamenii mei. Dar Iacov a zis: de ce aceasta? Mî-ajunge să capăt trecere înaintea domnului meu!

¹⁶ În aceeaşi zi, Esau s-a întors pe drumul lui la Seir.

¹⁷ Şi Iacov a plecat mai departe, la Sucot, şi-a zidit o casă şi a făcut colibe pentru turme. De aceea s-a dat locului aceluia numele Sucot (Colibe).

¹⁸ Când a venit din Padan-Aram, Iacov a ajuns în pace în cetatea Sihem, care este în ţara Canaan; şi şi-a instalat tabăra înaintea cetăţii.

¹⁹ Partea de ogor pe care îşi întinsese cortul, a cumpărat-o de la fiii lui Hamor, tatăl lui Sihem, cu o sută de chesita.

²⁰ Apoi. a ridicat acolo un altar, pe care l-a numit El-Elohe-Israel (Dumnezeu este Dumnezeul lui Isarel).

34

¹ Dina, fata pe care Leea o născuse lui Iacov, a ieşit să vadă fiicele ţării.

² Şi Sihem, fiul hevitului Hamor, domnitorul ţării, a văzut-o, a luat-o, s-a culcat cu ea şi a necinstit-o.

³ Şi inima lui s-a alipit de Dina, fiica lui Iacov, a iubit fata şi i-a vorbit după inima ei.

⁴ După aceea Sihem a zis tatălui său Hamor: Ia-mi de soţie pe fata aceasta!

⁵ Iacov a aflat că Sihem a necinstit pe Dina, fiica sa. Fiii săi erau cu vitele la păşune, aşa că Iacov a tăcut până la întoarcerea lor.

⁶ Hamor, tatăl lui Sihem, s-a dus la Iacov ca să-i vorbească.

⁷ Fiii lui Iacov s-au întors de la câmp şi, când au auzit, s-au întristat şi s-au aprins de mânie, pentru că Sihem săvârşise o mişelie în Israel, culcându-se cu fiica lui Iacov, un lucru care n-ar fi trebuit să se facă niciodată.

⁸ Hamor însă le-a vorbit, zicând: Inima fiului meu Sihem doreşte pe fiica voastră; vă rog, daţi-i-o de soţie

⁹ şi faceţi căsătorii cu noi; voi daţi-ne fetele voastre şi luaţi pentru voi pe ale noastre.

¹⁰ Şi locuiţi cu noi; ţara vă stă înainte, rămâneţi în ea, faceţi comerţ şi câştigaţi-vă proprietăţi în ea.

¹¹ Sihem a zis tatălui şi fraţilor Dinei: Să capăt trecere înaintea voastră şi vă voi da ce-mi veţi cere.

¹² Cereţi-mi o zestre cât de mare şi cât de multe daruri şi voi da tot ce-mi veţi zice; numai da-ţi-mi fata de soţie.

¹³ Fiii lui Iacov însă au răspuns şi au vorbit cu vicleşug lui Sihem şi tatălui său Hamor, pentru că Sihem necinstise pe sora lor, Dina.

¹⁴ Şi ei le-au zis: Este un lucru pe care nu-l putem face, să dăm pe sora noastră unui om necircumcis; căci ar fi o ruşine pentru noi.

¹⁵ Dar cu această condiţie ne vom învoi cu voi: Dacă şi voi veţi deveni ca noi şi veţi circumcide pe toţi cei de parte bărbătească între voi.

¹⁶ Atunci vă vom da pe fiicele noastre şi vom lua pentru noi pe fiicele voastre; vom locui cu voi şi vom deveni un singur popor.

¹⁷ Dar dacă nu ne ascultaţi, ca să vă circumcideţi, noi ne vom lua fiica şi vom pleca.

¹⁸ Cuvintele lor au plăcut lui Hamor şi lui Sihem, fiul lui Hamor.

¹⁹ Tânărul n-a amânat să facă lucrul acesta, căci iubea pe fiica lui Iacov şi era cel mai bine văzut dintre toţi cei din casa tatălui său.

²⁰ Hamor şi fiul său Sihem s-au dus la poarta cetăţii şi au vorbit oamenilor din cetatea lor, zicând:

²¹ Oamenii aceştia au gânduri de pace faţă de noi; să locuiască deci în ţară şi să se ocupe de comerţ; ţara este destul de largă pentru ei. Noi vom lua de soţii pe fiicele lor şi le vom da de soţii pe fiicele noastre.

²² Dar oamenii aceştia vor locui împreună cu noi, ca să alcătuim un singur popor, numai dacă orice parte bărbătească dintre noi se va circumcide, după cum şi ei înşişi sunt circumcişi.

²³ Turmele lor, averile lor şi toate vitele lor nu vor fi oare atunci ale noastre? Să acceptăm numai ce ne cer ei, şi vor locui împreună cu noi.

²⁴ Toţi cei ce ieşeau pe poarta cetăţii au ascultat pe Hamor şi pe fiul său Sihem; şi toţi bărbaţii au fost circumcişi, toţi cei ce ieşeau pe poarta cetăţii.

²⁵ A treia zi, pe când sufereau ei încă, cei doi fii ai lui Iacov, Simeon şi Levi, fraţii Dinei, şi-au luat fiecare sabia, s-au năpustit asupra cetăţii şi au ucis pe toţi bărbaţii.

²⁶ Au trecut de asemenea prin ascuţişul săbiei pe Hamor şi pe fiul său Sihem; au luat pe Dina din casa lui Sihem şi au ieşit afară.

²⁷ Fiii lui Iacov s-au aruncat asupra celor morţi şi au jefuit cetatea, pentru că necinstiseră pe sora lor.

²⁸ Le-au luat oile, boii şi măgarii, tot ce era în cetate şi ce era pe câmp;

²⁹ şi le-au luat ca pradă şi le-au jefuit toate bogăţiile lor şi toţi copiii lor şi soţiile lor, şi tot ce se găsea în case.

³⁰ Atunci Iacov a zis lui Simeon şi lui Levi: Voi m-aţi nenorocit, făcându-mă urât locuitorilor ţării, canaaniţilor şi fereziţilor. N-am sub porunca mea decât un mic număr de oameni; ei se vor strânge împotriva mea, mă vor bate şi voi fi nimicit, eu şi casa mea.

³¹ Dar ei au răspuns: Se cuvenea oare să se poarte cu sora noastră cum se poartă cu o prostituată?

35

¹ Apoi Dumnezeu a zis lui Iacov: Scoală-te, urca-te la Betel şi locuieşte acolo; ridică acolo un altar Dumnezeului care ţi S-a arătat când fugeai de faţa fratelui tău Esau.

² Şi Iacov a zis casei lui şi tuturor celor ce erau cu el: Scoateţi dumnezeii străini care sunt în mijlocul vostru, curăţaţi-va şi schimbaţi-vă hainele.

³ Apoi să ne sculăm şi să ne urcăm la Betel; şi acolo voi ridica un altar Dumnezeului care m-a ascultat în ziua necazului meu şi a fost cu mine pe calea pe care am umblat.

⁴ Ei au dat lui Iacov toţi dumnezeii străini care erau în mâinile lor şi cerceii pe care îi purtau în urechi; şi Iacov i-a ascuns sub stejarul de lângă Sihem.

⁵ Apoi au plecat; şi groaza lui Dumnezeu s-a răspândit peste cetăţile care-i înconjurau, aşa că locuitorii lor n-au urmărit pe fiii lui Iacov.

⁶ Şi Iacov şi toată mulţimea care era cu el au ajuns la Luz, adică Betel, în ţara Canaan.

⁷ Şi a zidit acolo un altar şi a numit locul acela: El-Betel (Dumnezeul Betelului), căci acolo i Se descoperise Dumnezeu, când fugea de fratele Său.

⁸ Debora, doica Rebecăi, a murit şi a fost îngropată mai jos de Betel, sub stejarul căruia i s-a pus numele: Stejarul plângerii.

⁹ Dumnezeu S-a arătat iarăşi lui Iacov, după întoarcerea lui din Padan-Aram şi l-a binecuvântat.

¹⁰ Şi Dumnezeu i-a zis: Numele tău este Iacov; dar nu te vei mai chema Iacov, ci numele tău va fi Israel. Şi i-a pus numele Israel.

¹¹ Şi Dumnezeu i-a zis: Eu sunt Dumnezeul Cel Atotputernic. Creşte şi înmulţeşte-te; o naţiune şi o mulţime de naţiuni se vor naşte din tine, şi regi vor ieşi din coapsele tale.

¹² Ţie îţi voi da ţara pe care am dat-o lui Avraam şi lui Isaac, şi voi da ţara aceasta seminţiei tale după tine.

¹³ Apoi Dumnezeu S-a înălţat de la el, în locul unde îi vorbise.

¹⁴ Şi Iacov a ridicat un stâlp de aducere-aminte în locul unde îi vorbise Dumnezeu, un stâlp de piatră; şi el a turnat peste el o jertfă de băutură, şi a turnat untdelemn.

¹⁵ Şi Iacov a numit locul unde îi vorbise Dumnezeu, Betel.

¹⁶ Apoi au plecat din Betel. Şi mai era o depărtare bunicică până ia Efrata când Rahelei i-au venit durerile naşterii; şi a avut o naştere grea.

¹⁷ In timpul durerilor naşterii, moaşa i-a zis: Nu te teme, căci mai ai un fiu!

¹⁸ Şi pe când îşi dădea ea sufletul, căci trăgea să moară, i-a pus numele Ben-Oni (Fiul durerii mele), dar tatăl său l-a numit Beniamin (Fiul mâinii drepte).

¹⁹ Rahela a murit şi a fost îngropată pe drumul care duce la Efrata care este Betleem.

²⁰ Şi Iacov a ridicat un stâlp pe mormântul ei, care este stâlpul mormântului Rahelei, până în ziua de azi.

²¹ Israel a plecat mai departe şi şi-a întins cortul dincolo de Migdal-Eder.

²² Şi pe când locuia Israel în ţinutul acesta, Ruben s-a dus şi s-a culcat cu Bilha, concubina tatălui său. Şi Israel a aflat. Şi fiii lui Iacov erau în număr de doisprezece.

²³ Fiii Leei: Ruben, întâiul-născut al lui Iacov, Simeon, Levi, Iuda, Isahar şi Zabulon;

²⁴ fiii Rahelei: Iosif şi Beniamin;

²⁵ şi fiii Bilhei, sclava Rahelei: Dan şi Neftali;

²⁶ şi fiii Zilpei, sclava Leei: Gad şi Aşer. Aceştia sunt fiii lui Iacov, care i s-au născut în Padan-Aram.

²⁷ Şi Iacov a ajuns la tatăl său Isaac, la Mamre, la Chiriat-Arba, care este Hebronul, unde locuiseră ca străini Avraam şi Isaac.

²⁸ Zilele lui Isaac au fost de o sută optzeci de ani.

²⁹ Isaac şi-a dat duhul şi a murit, şi a fost adăugat la poporul său, bătrân şi sătul de zile. Şi fiii săi Esau şi Iacov l-au îngropat.

36

¹ Aceasta este genealogia lui Esau, adică Edom.

² Esau şi-a luat soţii dintre fiicele Canaanului, pe: Ada, fiica hetitului Elon, pe Oholibama, fiica Anei, fiica hevitului Ţibeon,

³ şi pe Basmat, fiica lui Ismael, sora lui Nebaiot.

⁴ Ada a născut lui Esau pe Elifaz; şi Basmat a născut pe Reuel;

⁵ şi Oholibama a născut pe Ieuş, Iaelam şi Core. Aceştia sunt fiii lui Esau, care i s-au născut în ţara Canaan.

⁶ Apoi Esau şi-a luat soţiile, fiii şi fiicele, şi toate sufletele din casă, turmele, toate vitele şi toată averea pe care o strânsese în ţara Canaan, şi s-a dus într-o altă ţară, departe de fratele său Iacov.

⁷ Căci bogăţiile lor erau prea mari ca să poată locui împreună, şi ţinutul în care locuiau ca străini nu le mai putea ajunge din cauza turmelor lor.

⁸ Esau s-a aşezat în Muntele Seir. Esau este Edom.

⁹ Aceasta este genealogia lui Esau, tatăl edomiţilor, în Muntele Seir.

¹⁰ Acestea au fost numele fiilor lui Esau: Elifaz, fiul Adei, soţia lui Esau; Reuel, fiul Basmalei, soţia lui Esau.

¹¹ Şi fiii lui Elifaz au fost: Teman, Omar, Ţefo, Gaetam şi Chenaz.

¹² Şi Timna era concubina lui Elifaz, fiul lui Esau; şi ea a născut lui Elifaz pe Amalec. Aceştia sunt fiii Adei, soţia lui Esau.

¹³ Aceştia au fost fiii lui Reuel: Nahat, Zerah, Sama şi Miza. Aceştia sunt fiii Basmatei, soţia lui Esau.

¹⁴ Aceştia au fost fiii Oholibamei, soţia lui Esau, fiica Anei, fiica lui Ţibeon. Şi ea a născut lui Esau pe Ieuş, Iaelam şi Core.

¹⁵ Aceştia au fost conducătorii fiilor lui Esau. Fiii lui Elifaz, întâiul-născut al lui Esau, au fost: conducătorul Teman, conducătorul Omar, conducătorul Ţefo, conducătorul Chenaz,

¹⁶ conducătorul Core, conducătorul Gaetam, conducătorul Amalec. Aceştia au fost conducătorii ieşiţi din Elifaz în ţara Edom. Ei au fost fiii Adei.

¹⁷ Aceştia au fost fiii lui Reuel, fiul lui Esau: conducătorul Nahat, conducătorul Zerah, conducătorul Sama, conducătorul Miza. Aceştia au fost conducătorii ieşiţi din Reuel în ţara Edom. Aceştia au fost fiii Basmatei, soţia lui Esau.

¹⁸ Şi aceştia au fost fiii Oholibamei, soţia lui Esau: conducătorul Ieuş, conducătorul laelam, conducătorul Core. Aceştia au fost conducătorii ieşiţi din Oholibama, fiica Anei, soţia lui Esau.

¹⁹ Aceştia au fost fiii lui Esau, care este Edom, şi aceştia au fost conducătorii lor.

²⁰ Aceştia au fost fiii lui Seir horitul, care au locuit ţara: Lotan, Şobal, Ţibeon, Ana,

²¹ Dişon, Eter şi Dişan. Aceştia au fost conducătorii horiţilor, fiii lui Seir, în ţara Edom.

²² Şi fiii lui Lotan au fost Hori şi Hemam. Sora lui Lotan a fost Timna.

²³ Aceştia au fost fiii lui Şobal: Alvan, Manahat, Ebal, Şefo şi Onam.

²⁴ Aceştia au fost fiii lui Ţibeon: Aia şi Ana. Acesta a fost Ana care a găsit izvoarele calde în desert, când păştea măgarii tatălui său Ţibeon.

²⁵ Aceştia au fost fiii lui Ana: Dişon şi Oholibama, fiica lui Ana.

²⁶ Aceştia au fost fiii lui Dişon: Hemdan, Eşban, Itran şi Cheran.

²⁷ Aceştia au fost fiii lui Eter: Bilhan, Zaavan şi Acan.

²⁸ Aceştia au fost fiii lui Dişan: Uţ şi Aran.

²⁹ Aceştia au fost conducătorii horiţilor: conducătorul Lotan, conducătorul Şobal, conducătorul Ţibeon, conducătorul Ana,

³⁰ conducătorul Dişon, conducătorul Eter, conducătorul Dişan. Aceştia au fost conducătorii horiţilor, conducătorii pe care i-au avut în ţara lui Seir.

³¹ Aceştia au fost regii care au domnit în ţara Edom, înainte de a domni un rege peste copiii lui Israel.

³² Beia, fiul lui Beor, a domnit în Edom; şi numele cetăţii lui era Dinhaba.

³³ Şi când a murit Bela, în locul lui a domnit Tobab, fiul lui Zerah, din Boţra.

³⁴ Când a murit Iobab, în locul lui a domnit Huşam, din ţara temaniţilor.

³⁵ Şi când a murit Huşam, în locul lui a domnit Hadad, fiul lui Bedad, care a bătut pe Madian în câmpiile Moabului. Şi numele cetăţii lui era Avit.

³⁶ Când a murit Hadad, în locul lui a domnit Samla, din Masreca.

³⁷ Şi când a murit Samla, în locul lui a domnit Saul, din Rehobot pe Râu.

³⁸ Când a murit Saul, în locul lui a domnit Baal-Hanan, fiul lui Acbor.

³⁹ Şi când a murit Baal-Hanan, fiul lui Acbor, în locul lui a domnit Hadar; şi numele cetăţii lui era Pau. Numele soţiei lui a fost Mehetabeel, fiica lui Matred, fiica lui Mezahab.

⁴⁰ Şi acestea au fost numele conducătorilor ieşiţi din Esau, după familiile lor, după ţinuturile lor şi după numele lor: conducătorul Timna, conducătorul Alva, conducătorul letet,

⁴¹ conducătorul Oholibama, conducătorul Ela, conducătorul Pinon,

⁴² conducătorul Chenaz, conducătorul Teman, conducătorul Mibţar,

⁴³ conducătorul Magdiel, conducătorul Iram. Aceştia au fost conducătorii lui Edom, după locuinţele lor, în ţara pe care o aveau. Acesta a fost Esau, tatăl edomiţilor.

37

¹ Iacov a locuit în ţara Canaan, ţara unde locuise ca străin tatăl său.

² Aceasta este genealogia lui Iacov. Iosif, la vârsta de şaptesprezece ani, păştea turma cu fraţii lui. Şi băiatul acesta era cu fiii Bilhei şi cu fiii Zilpei, soţiile tatălui său; şi Iosif spunea tatălui lor vorbele lor cele rele.

³ Israel iubea pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentru că el era fiul bătrâneţii lui; şi i-a făcut o haină pestriţă.

⁴ Când au văzut fraţii lui că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe ei toţi, au început sa-l urască şi nu puteau să-i spună nici o vorbă prietenească.

⁵ Iosif a visat un vis şi când l-a istorisit fraţilor săi, ei l-au urât şi mai mult.

⁶ El Ie-a zis: Ascultaţi, vă rog, ce vis am visat!

⁷ Noi eram la legatul snopilor în mijlocul câmpului; şi iată, snopul meu s-a ridicat şi a stat în picioare, iar snopii voştri l-au înconjurat şi s-au aruncat cu faţa la pământ înaintea lui.

⁸ Şi fraţii lui i-au zis: doar n-ai să domneşti tu peste noi? Doar n-ai să stăpâneşti tu peste noi? Şi l-au urât şi mai mult din cauza visurilor lui şi din cauza cuvintelor lui.

⁹ Apoi Iosif a mai visat un vis şi l-a istorisit fraţilor săi. El a zis: Iată, am mai visat un vis! Soarele, luna şi unsprezece stele se aruncau cu faţa la pământ înaintea mea.

¹⁰ L-a istorisit tatălui său şi fraţilor săi. Tatăl sau l-a mustrat şi i-a zis: Ce înseamnă visul acesta pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni eu, mama ta şi fraţii tăi, să ne aruncăm cu faţa la pământ înaintea ta?

¹¹ Şi fraţii săi îl invidiau, dar tatăl său a păstrat în minte cuvintele acestea.

¹² Fraţii lui Iosif se duseseră la Sihem, ca sa pască turma tatălui lor.

¹³ Şi Israel a zis lui Iosif: Fraţii tăi pasc turma la Sihem. Vino, căci vreau să te trimit la ei. El a răspuns: Iată-mă, sunt gata.

¹⁴ Apoi Israel i-a zis: du-te, te rog, şi vezi dacă fraţii tăi sunt sănătoşi şi dacă turma este bine; şi adu-mi veşti. L-a trimis deci din Valea Hebronului şi Iosif a ajuns la Sihem.

¹⁵ Pe când rătăcea pe câmp, l-a întâlnit un om. Şi omul acesta l-a întrebat, zicând: Ce cauţi?

¹⁶ Iosif a zis: Caut pe fraţii mei. Spune-mi, te rog, unde pasc ei turma?

¹⁷ Şi omul acela a zis: Au plecat de aici; căci i-am auzit zicând: Hai sa plecăm la Dotan! Iosif s-a dus după fraţii săi şi i-a găsit la Dotan.

¹⁸ Ei l-au zărit de departe şi, până să se apropie de ei, s-au sfătuit să-l omoare.

¹⁹ Ei au zis unul către altul: Iată că vine făuritorul de visuri!

²⁰ Veniţi acum, să-l omoram şi să-l aruncăm într-una din aceste gropi; şi noi vom zice: L-a mâncat o fiară sălbatică. Vom vedea ce se va alege de visurile lui!

²¹ Dar Ruben a auzit lucrurile acestea şi l-a scăpat din mâinile lor şi a zis: Să nu-i luăm viaţa!

²² Şi Ruben le-a zis: Să nu vărsaţi sânge; ci aruncaţi-l în groapa aceasta care este în deşert şi nu puneţi mâna pe el. Căci avea de gând să-l scape din mâinile lor şi să-l aducă înapoi la tatăl lor.

²³ Când a ajuns Iosif la fraţii săi, aceştia l-au dezbrăcat de haina lui cea pestriţă, pe care o avea pe el.

²⁴ L-au luat şi l-au aruncat în groapă. Groapa aceasta era goală; nu era apă în ea.

²⁵ Apoi s-au aşezat să mănânce. Ridicându-şi ochii, au văzut o caravană de ismaeliţi venind din Galaad; cămilele lor erau încărcate cu mirodenii, cu balsam şi parfum, pe care le duceau în Egipt.

²⁶ Atunci Iuda a zis fraţilor săi: Ce vom câştiga dacă ucidem pe fratele nostru şi îi ascundem sângele?

²⁷ Veniţi mai bine să-l vindem ismaeliţilor şi să nu punem mâna pe el, căci este fratele nostru, carne din carnea noastră. Şi fraţii lui l-au ascultat.

²⁸ La trecerea negustorilor madianiţi, au tras şi au scos pe Iosif afară din groapă şi l-au vândut cu douăzeci de sicii de argint ismaeliţilor, care l-au dus în Egipt.

²⁹ Ruben s-a întors la groapă; şi iată, Iosif nu mai era în groapă; şi el şi-a rupt hainele.

³⁰ Şi el s-a întors la fraţii săi şi a zis: Băiatul nu mai este! Unde mă voi duce eu?

³¹ Atunci ei au luat haina lui Iosif; şi, înjunghiind un ţap, i-au muiat haina în sânge.

³² Au trimis tatălui lor haina cea pestriţă, punând să-i spună: Iată ce am găsit! Vezi daca este haina fiului tău sau nu.

³³ Iacov a cunoscut-o şi a zis: Este haina fiului meu! O fiară sălbatică l-a mâncat! Da, Iosif a fost făcut bucăţi!

³⁴ Atunci Iacov şi-a rupt hainele, şi-a pus un sac pe coapse. Şi a jelit multă vreme pe fiul său.

³⁵ Toţi fiii şi toate fiicele lui au venit ca să-l mângâie; dar el nu voia să primească nici o mângâiere, ci zicea: Plângând mă voi coborî la fiul meu în locuinţa morţilor. Şi plângea astfel pe fiul său.

³⁶ Madianiţii l-au vândut în Egipt lui Potifar, un ofiţer al lui Faraon, comandant al gărzii.

38

¹ În vremea aceea Iuda a părăsit pe fraţii săi şi a vizitat pe un om din Adulam, numit Hira.

² Şi Iuda a văzut acolo pe fiica unui canaanit, numit Şua; a luat-o de soţie şi s-a culcat cu ea.

³ Ea a rămas însărcinată şi a născut un fiu, şi el i-a pus numele Er.

⁴ Ea a rămas iarăşi însărcinată şi a mai născut un fiu, căruia i-a pus numele Onan.

⁵ Şi ea a mai născut iarăşi un fiu şi i-a pus numele Şela; Iuda era la Czib, când a născut ea.

⁶ Iuda a luat lui Er, întâiului său născut, o soţie numită Tamar.

⁷ Dar Er, întâiul-născut al lui Iuda, a fost rău înaintea Domnului; si Domnul l-a omorât.

⁸ Atunci Iuda a zis lui Onan: Du-te la soţia fratelui tău, ia-o de soţie şi ridică urmaş fratelui tău.

⁹ Dar Onan, ştiind că sămânţa aceasta n-are să fie a lui, vărsa sămânţa pe pământ ori de câte ori intra la soţia fratelui său, ca să nu dea urmaş fratelui său.

¹⁰ Ce făcea el n-a plăcut Domnului, care l-a omorât şi pe el.

¹¹ Atunci Iuda a zis nurorii sale Tamar: Rămâi văduvă în casa tatălui tău, până va creşte fiul meu Şela. Zicea aşa ca nu cumva să moară şi Şela ca fraţii lui. Şi Tamar s-a dus şi a locuit tn casa tatălui ei.

¹² Au trecut multe zile, şi fiica lui Şua, soţia lui Iuda, a murit După ce au trecut zilele de doliu, Iuda s-a urcat la Timna, la cei ce-i tundeau oile, el şi prietenul său Hira, adulamilul.

¹³ Şi au dat de veste Tamarei despre lucrul acesta, zicând: Iată, socrul tău se urcă la Timna, ca să-şi tundă oile.

¹⁴ Atunci ea şi-a lepădat hainele de văduvă, s-a acoperit cu un văl, s-a îmbrăcat în alte haine şi a şezut la intrarea în Enaim, pe drumul care duce la Timna; căci vedea că Şela se făcuse mare şi ea nu-i fusese dată de soţie.

¹⁵ Când a văzut-o Iuda, a crezut că este o prostituată, pentru că îşi acoperise faţa.

¹⁶ S-a abătut la ea din drum şi a zis: Lasa-mă să intru la tine! Căci n-a cunoscut-o că era nora lui. Ea a zis: Ce-mi dai ca să vii la mine?

¹⁷ Şi el a răspuns: Am să-ţi trimit un ied din turma mea. Ea a zis: îmi dai o garanţie, până îl vei trimite?

¹⁸ El a zis: Ce garanţie să-ţi dau? Ea a zis: Inelul tău, lanţul tău şi toiagul pe care-l ai în mână. El i le-a dat, şi a intrat la ea; şi ea a rămas însărcinată de la el.

¹⁹ Ea s-a sculat şi a plecat; şi-a scos vălul şi s-a îmbrăcat iarăşi cu hainele de văduvă.

²⁰ Iuda a trimis iedul prin prietenul său adulamitul, ca să scoată garanţia din mâinile femeii, dar el n-a găsit-o.

²¹ A întrebat pe oamenii locului, zicând: Unde este prostituata aceea, care stătea aici, la Enaim, pe drum? Ei au răspuns: N-a fost nici o prostituată aici.

²² Şi el s-a întors la Iuda şi i-a spus: N-am găsit-o; şi chiar oamenii din locul acela au zis că n-a fost nici o prostituată în locul acesta.

²³ Iuda a zis: Ţină ce a luat, numai să nu ne facem de râs. Iată, am trimis iedul acesta şi n-ai găsit-o.

²⁴ Cam după trei luni, lui Iuda i s-a spus, zicând: Tamar, nora ta, s-a dedat prostituţiei şi a rămas chiar însărcinată în urma prostituţiei ei. Şi Iuda a zis: Scoateţi-o afară ca să fie arsă.

²⁵ După ce au scos-o afară, ea a trimis să spună socrului său: de la omul acela, ale căruia sunt lucrurile acestea, am rămas eu însărcinată. Şi ea a zis: Vezi, te rog, ale cui sunt inelul acesta, lanţurile acestea şi toiagul acesta.

²⁶ Iuda le-a recunoscut şi a zis: Ea este mai dreaptă decât mine, fiindcă n-am dat-o de soţie fiului meu Şela. Şi el nu s-a mai culcat cu ea după aceea.

²⁷ Când i-a venit vremea să nască, iată, în pântecele ei erau doi gemeni.

²⁸ Şi în timpul naşterii unul a scos mâna înainte; moaşa i-a apucat mâna şi i-a legat-o cu un fir roşu, zicând: Acesta a ieşit cel dintâi.

²⁹ Dar el a tras mâna înapoi şi a ieşit fratele său. Atunci moaşa a zis: Ce spărtură ai făcut! Spărtura aceasta să fie asupra ta! De aceea i-au pus numele Pereţ (Spărtură).

³⁰ După aceea a ieşit şi fratele lui, care avea firul roşu la mână. Şi i-au pus numele Zerah (Cărămiziu).

39

¹ Iosif a fost dus în Egipt. Şi Potifar, ofiţerul lui Faraon, comandantul gărzii, un egiptean, l-a cumpărat de la ismaeliţii care-l aduseseră acolo.

² Domnul a fost cu Iosif, aşa că toate îi mergeau bine; el locuia în casa stăpânului său, egipteanul.

³ Şi stăpânul lui a văzut că Domnul era cu el şi că Domnul făcea ca totul să prospere în mâinile lui.

⁴ Iosif a căpătat mare trecere în ochii lui şi îi slujea. Apoi l-a pus mai-mare peste casa lui şi a dat pe mâna lui tot ce avea.

⁵ Şi de îndată ce Potifar l-a pus mai-mare peste casa lui şi peste tot ce avea, Domnul a binecuvântat casa egipteanului, din pricina lui Iosif; şi binecuvântarea Domnului a fost peste tot ce avea el în casă şi pe câmp.

⁶ Şi el a lăsat pe mâinile lui Iosif tot ce avea; şi nu ştia ce are afara de pâinea pe care o mânca. Şi Iosif era frumos la statură şi plăcut la înfăţişare.

⁷ După aceste lucruri, s-a întâmplat că soţia stăpânului său a pus ochii pe Iosif şi a zis: Culcate cu mine!

⁸ Dar el n-a vrut şi a zis soţiei stăpânului său: Iată, stăpânul meu nu-mi cere socoteală de nimic din casă şi mi-a dat pe mână tot ce are.

⁹ Nu este nimeni mai mare decât mine în casa aceasta şi el nu mi-a oprit nimic, afară de tine, pentru că eşti soţia lui. Cum aş putea eu să fac un rău aşa de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?

¹⁰ Măcar că ea îi vorbea zi de zi lui Iosif, el n-a vrut să se culce şi să se împreune cu ea.

¹¹ Dar într-o zi, când intrase Iosif în casă ca să-şi facă lucrul şi când nu era acolo nici unul din oamenii casei,

¹² ea l-a apucat de haină, zicând: Culcă-te cu mine! El însă i-a lăsat haina în mână şi a fugit afară din casă.

¹³ Când a văzut ea că-i lăsase haina în mână şi fugise afară,

¹⁴ a chemat oamenii casei ei şi le-a zis: Vedeţi, ne-a adus un evreu ca să-şi bată joc de noi! Omul acesta a venit la mine ca să se culce cu mine, dar eu am ţipat în gura mare.

¹⁵ Când a auzit că ridic glasul şi strig, şi-a lăsat haina lângă mine şi a fugit afară.

¹⁶ Şi a ţinut haina lui Iosif lângă ea până s-a întors acasă stăpânul lui.

¹⁷ Atunci i-a vorbit astfel: Sclavul acela evreu, pe care ni l-ai adus, a venit la mine ca să-şi bată joc de mine.

¹⁸ Şi cum am ridicat glasul şi am ţipat, şi-a lăsat haina lângă mine şi a fugit afară.

¹⁹ Când a auzit stăpânul lui Iosif cuvintele pe care i le spunea soţia sa, zicând: Iată ce mi-a făcut sclavul tău, s-a mâniat foarte tare.

²⁰ Apoi stăpânul lui Iosif l-a luat şi l-a aruncat în închisoare, în locul unde erau închişi prizonierii regelui; şi astfel Iosif a stat acolo în închisoare.

²¹ Dar Domnul a fost cu Iosif şi Şi-a întins bunătatea peste el. L-a făcut să capete trecere înaintea mai-marelui închisorii.

²² Şi mai-marele închisorii a pus sub supravegherea lui Iosif pe toţi prizonierii care erau în închisoare. Şi nimic nu se făcea acolo decât prin el.

²³ Mai-marele închisorii nu se mai îngrijea de nimic din ce era în mâna lui Iosif, pentru că Domnul era cu el. Şi Domnul îi dădea izbândă în tot ce făcea.

40

¹ După aceste lucruri, s-a întâmplat că paharnicul şi brutarul regelui Egiptului au supărat pe stăpânul lor, regele Egiptului.

² Şi Faraon s-a mâniat pe cei doi lucrători ai săi: pe mai-marele paharnicilor şi pe mai-marele brutarilor.

³ Şi i-a pus sub pază, în casa căpitanului gărzii, în închisoare, în locul unde fusese închis Iosif.

⁴ Şi căpitanul gărzii i-a pus sub supravegherea lui Iosif, care slujea lângă ei; şi au stat mai multă vreme în închisoare.

⁵ Paharnicul şi brutarul regelui Egiptului, care erau închişi în închisoare, au visat într-o noapte amândoi câte un vis, şi anume fiecare câte un vis care putea să primească o interpretare deosebită.

⁶ Şi Iosif a venit dimineaţa la ei şi s-a uitat la ei; şi a văzut că erau trişti.

⁷ Atunci a întrebat pe lucrătorii lui Faraon, care erau cu el în închisoarea stăpânului său, zicând: de ce aveţi o faţă aşa de posomorâtă azi?

⁸ Şi ei i-au răspuns: Am visat un vis şi nu este nimeni să-l interpreteze. Şi Iosif le-a zis: Nu sunt oare interpretările ale lui Dumnezeu? Istorisiţi-mi deci visul vostru.

⁹ Atunci mai-marele paharnicilor şi-a istorisit visul lui Iosif şi i-a zis: Iată, în visul meu era o viţă înaintea mea.

¹⁰ Şi pe viţa aceasta erau trei mlădiţe. Când a început să dea lăstari, i s-a deschis floarea şi ciorchinele a făcut struguri copţi.

¹¹ Paharul lui Faraon era în mâna mea. Eu am luat strugurii, i-am stors în paharul lui Faraon şi am pus paharul în mâna lui Faraon.

¹² Şi Iosif i-a zis: Iată interpretarea visului: Cele trei mlădiţe sunt trei zile.

¹³ Peste trei zile Faraon te va scoate din închisoare, te va pune iarăşi în slujba ta şi vei pune iarăşi paharul în mâna lui Faraon, cum obişnuiai mai înainte, când erai paharnicul lui.

¹⁴ Dar adu-ţi aminte şi de mine când vei fi fericit şi arată, te rog, bunătate faţă de mine; pune o vorbă bună pentru mine la Faraon şi scoate-mă din casa aceasta.

¹⁵ Căci am fost luat cu forţa din ţara evreilor şi chiar aici n-am făcut nimic ca să fiu aruncat în închisoare.

¹⁶ Când a văzut mai-marele brutarilor că Iosif dăduse o interpretare bună, a zis lui Iosif: Iată, şi în visul meu se făcea că port trei coşuri cu pâine albă pe capul meu.

¹⁷ Şi în coşul cel mai de deasupra erau tot felul de alimente coapte pentru Faraon; şi păsările mâncau din coşul de pe capul meu.

¹⁸ Iosif a răspuns şi a zis: Aceasta este interpretarea lui. Cele trei coşuri sunt trei zile.

¹⁹ Peste trei zile, Faraon îţi va lua capul, te va spânzura de un lemn şi carnea îţi va fi mâncată de păsări.

²⁰ A treia zi era ziua naşterii lui Faraon. El a dat o petrecere tuturor slujitorilor săi; şi a scos afară din închisoare pe mai-marele paharnicilor şi pe mai-marele brutarilor, în faţa slujitorilor săi:

²¹ pe mai-marele paharnicilor l-a pus iarăşi în slujba lui de paharnic, ca să pună paharul în mâna lui Faraon;

²² iar pe mai-marele brutarilor l-a spânzurat, după interpretarea pe care le-o dăduse Iosif.

²³ Mai-marele paharnicilor nu s-a mai gândit la Iosif, şi l-a uitat.

41

¹ După doi ani, Faraon a visat un vis; şi iată, el stătea lângă Nil.

² Şi iată că şapte vaci frumoase la vedere şi grase la trup au ieşit din fluviu şi au început să pască prin mlaştini.

³ Apoi iată, după ele au mai ieşit din fluviu alte şapte vaci urâte la vedere şi slabe la trup şi s-au aşezat lângă ele pe marginea fluviului.

⁴ Şi vacile urâte la vedere şi slabe la trup au mâncat pe cele şapte vaci frumoase la vedere şi grase la trup. Şi Faraon s-a trezit.

⁵ A adormit din nou şi a visat un al doilea vis. Se făcea că şapte spice de grâu pline şi frumoase au crescut pe acelaşi pai.

⁶ Şi iată, după ele au răsărit alte şapte spice slabe şi arse de vântul de est.

⁷ Şi spicele slabe au înghiţit pe cele şapte spice grase şi pline. Şi Faraon s-a trezit. Iată visul.

⁸ Dimineaţa, duhul îi era tulburat şi a trimis să cheme pe toţi magii şi pe toţi înţelepţii Egiptului. Şi Faraon le-a istorisit visurile lui, dar nimeni n-a putut să le interpreteze lui Faraon.

⁹ Atunci, mai-marele paharnicilor a vorbit lui Faraon şi a zis: Mi-aduc aminte astăzi de greşeala mea.

¹⁰ Când Faraon s-a mâniat pe slujitorii lui şi m-a pus în închisoare, în casa comandantului gărzii, pe mine şi pe mai-marele brutarilor,

¹¹ amândoi am visat câte un vis în aceeaşi noapte; şi anume, fiecare din noi am visat câte un vis, care a primit câte o interpretare deosebită.

¹² Era acolo cu noi un tânăr evreu, sclav al comandantului gărzii. I-am istorisit visele noastre şi el ni le-a interpretat; şi ne-a spus întocmai ce însemna visul fiecăruia.

¹³ Lucrurile s-au întâmplat întocmai după interpretarea pe care ne-o dăduse el. Pe mine, Faraon m-a pus iarăşi în slujba mea, iar pe mai-marele brutarilor l-a spânzurat.

¹⁴ Faraon a trimis să cheme pe Iosif. L-au scos în grabă din închisoare; şi Iosif s-a bărbierit, şi-a schimbat hainele şi s-a dus la Faraon.

¹⁵ Şi Faraon a zis lui Iosif: Am visat un vis şi nu este nimeni care să-l poată interpreta. Dar am aflat că tu interpretezi un vis, îndată după ce l-ai auzit.

¹⁶ Iosif a răspuns lui Faraon: Nu eu! Dumnezeu este Acela care va da un răspuns bun lui Faraon!

¹⁷ Atunci Faraon a început să istorisească lui Iosif: Iată, în visul meu se făcea că stăteam pe malul fluviului.

¹⁸ Şi deodată şapte vaci grase la trup şi frumoase au ieşit din fluviu şi au început să pască prin mlaştini.

¹⁹ După ele au ieşit alte şapte vaci, slabe, foarte urâte şi sfrijite: n-am mai văzut altele aşa de urâte în toată ţara Egiptului.

²⁰ Şi vacile cele urâte şi sfrijite au mâncat pe cele şapte vaci dintâi, care erau grase.

²¹ După ce le-au mâncat, nu se vedea că intraseră în pântecele lor, fiindcă înfăţişarea lor era tot aşa de urâtă ca Ia început. Şi m-am trezit.

²² Am mai văzut în visul meu şapte spice pline şi frumoase, care creşteau pe acelaşi pai.

²³ Şi după ele au răsărit şapte spice goale, slabe, arse de vântul de est.

²⁴ Spicele slabe au înghiţit pe cele şapte spice frumoase. Am spus aceste lucruri magilor, dar nimeni nu mi le-a putut interpreta.

²⁵ Atunci Iosif a zis lui Faraon: Visurile lui Faraon înseamnă acelaşi lucru; Dumnezeu a spus mai dinainte lui Faraon ce va face.

²⁶ Cele şapte vaci frumoase reprezintă şapte ani; şi cele şapte spice frumoase reprezintă tot şapte ani: visurile se referă la un singur lucru.

²⁷ Cele şapte vaci sfrijite reprezintă şapte ani; şi cele şapte spice goale, arse de vântul de est, vor fi şapte ani de foamete.

²⁸ Este aşa cum am spus lui Faraon: Dumnezeu a arătat lui Faraon ce are să facă.

²⁹ Iată, vor fi şapte ani de mare belşug în toată ţara Egiptului;

³⁰ dar după ei vor veni şapte ani de foamete, aşa că se va uita tot belşugul acesta în ţara Egiptului, şi foametea va topi ţara.

³¹ Foametea aceasta care va urma va fi aşa de mare că nu se va mai cunoaşte belşugul în ţară.

³² Cât priveşte faptul că visul s-a repetat de două ori lui Faraon, înseamnă că lucrul este hotărât din partea lui Dumnezeu, şi că Dumnezeu Se va grăbi să-l aducă la îndeplinire.

³³ Acum, Faraon să aleagă un om priceput şi înţelept şi să-I pună peste ţara Egiptului.

³⁴ Faraon să pună prefecţi în ţară, ca să ridice o cincime din roadele Egiptului în timpul celor şapte ani de belşug.

³⁵ Şi să strângă toate alimentele din aceşti ani buni care vor veni; să se facă, la îndemâna lui Faraon, grămezi de grâu, provizii în cetăţi şi să le păzească.

³⁶ Alimentele acestea vor fi provizia ţării, pentru cei şapte ani de foamete care vor fi în ţara Egiptului, pentru ca ţara să nu fie distrusă de foamete.

³⁷ Sfatul acesta a plăcut lui Faraon şi tuturor slujitorilor lui.

³⁸ Şi Faraon a zis slujitorilor săi: Am putea noi oare să găsim un om ca acesta, un om în care este Duhul lui Dumnezeu?

³⁹ Şi Faraon a zis lui Iosif: Fiindcă Dumnezeu ţi-a dezvăluit toate aceste lucruri, nu este nimeni care să fie atât de priceput şi atât de înţelept ca tine.

⁴⁰ Te pun peste casa mea şi tot poporul meu va fi condus după poruncile tale. Numai scaunul meu de domnie mă va ridica mai presus de tine.

⁴¹ Şi Faraon a zis lui Iosif: Uite, te pun să stăpâneşti peste toată ţara Egiptului.

⁴² Apoi Faraon şi-a scos inelul din deget şi l-a pus în degetul lui Iosif; l-a îmbrăcat cu haine de in subţire şi i-a pus un lanţ de aur la gât.

⁴³ Şi l-a urcat în carul care venea după al lui şi strigau înaintea lui: în genunchi! Astfel i-a dat Faraon stăpânire peste toată ţara Egiptului.

⁴⁴ Şi Faraon a mai zis lui Iosif: Eu sunt Faraon, dar fără tine nimeni nu va ridica mâna nici piciorul în toată ţara Egiptului.

⁴⁵ Şi Faraon a pus lui Iosif numele: Ţafnat-Paneah (Descoperitor de mistere) şi i-a dat de soţie pe Asnat, fiica lui Poti-Fera, preotul lui On. Şi Iosif a pornit să cerceteze ţara Egiptului.

⁴⁶ Iosif era în vârstă de treizeci de ani când s-a înfăţişat înaintea lui Faraon, regele Egiptului, şi a plecat de la Faraon şi a străbătut toată ţara Egiptului.

⁴⁷ În timpul celor şapte ani de rod, pământul a dat alimente din belşug.

⁴⁸ Iosif a strâns toate alimentele din aceşti şapte ani de belşug în ţara Egiptului. A făcut provizii în cetăţi, punând în fiecare cetate alimentele de pe câmpiile din jur.

⁴⁹ Şi Iosif a strâns foarte mult grâu, ca nisipul mării, până a încetat să-l mai măsoare, pentru că era fără măsură.

⁵⁰ Şi înaintea anilor de foamete, lui Iosif i s-au născut doi fii, pe care i-a născut Asnat, fiica lui Poti-Fera, preotul lui On.

⁵¹ Iosif a pus întâiului-născut numele Mânase (Uitare); căci, a zis el, Dumnezeu m-a făcut să uit toate necazurile mele şi toată casa tatălui meu.

⁵² Şi celui de al doilea i-a pus numele Efraim (Rodire); căci, a zis eh, Dumnezeu m-a făcut roditor în ţara întristării mele.

⁵³ Cei şapte ani de belşug care au fost în ţara Egiptului au trecut.

⁵⁴ Şi au început sa vină cei şapte ani de foamete, aşa cum vestise Iosif. În toate ţările era foamete, dar în toată ţara Egiptului era pâine.

⁵⁵ Când toată ţara Egiptului a flămânzit, poporul a strigat la Faraon pentru pâine. Atunci Faraon a zis tuturor egiptenilor: duceţi-vă la Iosif şi faceţi ce va va spune el.

⁵⁶ Când foametea era peste toată faţa pământului, Iosif a deschis toate locurile cu provizii şi a vândut grâu egiptenilor. Foametea creştea din ce în ce mai mult în ţara Egiptului.

⁵⁷ Şi din toate ţările venea lumea în Egipt, ca să cumpere grâu de la losif; căci în toate ţările era foamete mare.

42

¹ Când a auzit Iacov că este gâu în Egipt, a zis fiilor săi: de ce staţi şi vă uitaţi unii la alţii?

² Şi a zis: Iată, am aflat că este grâu în Egipt; coborâţi-vă şi cumpăraţi-ne grâu de acolo, ca să trăim şi să nu murim.

³ Zece fraţi ai lui Iosif s-au coborât în Egipt, ca să cumpere grâu.

⁴ Dar Iacov n-a trimis cu ei pe Beniamin, fratele lui Iosif, căci zicea: Nu cumva să i se întâmple vreo nenorocire.

⁵ Şi fiii lui Israel au venit să cumpere şi ei grâu, împreună cu ceilalţi care veneau; căci în ţara Canaan era foamete.

⁶ Şi Iosif era guvernatorul ţării; el vindea grâu la tot poporul din ţară. Fraţii lui Iosif au venit şi s-au aruncat cu faţa la pământ înaintea lui.

⁷ losif, cum a văzut pe fraţii săi, i-a recunoscut, dar s-a prefăcut că le este străin, le-a vorbit aspru şi le-a zis: de unde veniţi? Şi ei au răspuns: din ţara Canaan, ca să cumpărăm alimente.

⁸ Iosif a recunoscut pe fraţii săi, dar ei nu l-au recunoscut.

⁹ Apoi Iosif şi-a amintit visurile pe care le visase cu privire la ei şi le-a zis: Voi sunteţi spioni; aţi venit să vedeţi locurile slabe ale ţării.

¹⁰ Ei i-au răspuns: Nu, domnul meu; robii tăi au venit să cumpere hrană.

¹¹ Noi toţi suntem fiii aceluiaşi om; suntem oameni cinstiţi; robii tăi nu sunt spioni.

¹² Dar el le-a zis: Nu, ci aţi venit să cercetaţi locurile slabe ale ţării.

¹³ Şi ei au zis: Noi, robii tăi, suntem doisprezece fraţi, fiii aceluiaşi om, din ţara Canaan; şi iată, cel mai tânăr este azi cu tatăl nostru, iar unul nu mai este în viaţă.

¹⁴ Dar Iosif le-a zis: Este cum vă spuneam, zicând: sunteţi spioni.

¹⁵ Prin aceasta veţi fi încercaţi: pe viaţa lui Faraon că nu veţi ieşi de aici până nu va veni fratele vostru cel mai tânăr!

¹⁶ Trimiteţi pe unul dintre voi să aducă pe fratele vostru; şi voi veţi fi ţinuţi închişi şi astfel cuvintele voastre vor fi puse la încercare, şi voi şti dacă adevărul este în voi; altfel, pe viaţa lui Faraon, sunteţi nişte spioni.

¹⁷ Şi i-a pus pe toţi trei zile în închisoare.

¹⁸ A treia zi, Iosif le-a zis: Faceţi lucrul acesta şi veţi trăi, căci eu mă tem de Dumnezeu.

¹⁹ Daca sunteţi oameni cinstiţi, să rămână unul din fraţii voştri închis în închisoarea voastră, iar voi ceilalţi plecaţi, duceţi grâu pentru foamea din casele voastre.

²⁰ Şi aduceţi-mi pe fratele vostru cel mai tânăr, pentru ca vorbele voastre să fie puse astfel la încercare şi să scăpaţi de moarte. Şi aşa au făcut.

²¹ Ei au zis atunci unul către altul: Suntem cu adevărat vinovaţi pentru fratele nostru, căci am văzut neliniştea sufletului lui când ne ruga, şi nu l-am ascultat! De aceea vine peste noi necazul acesta.

²² Şi Ruben le-a răspuns, zicând: Nu vă spuneam eu să nu faceţi o astfel de nelegiuire împotriva băiatului? Dar n-aţi ascultat. Acum, iată, ni se cere socoteală pentru sângele lui.

²³ Dar ei nu ştiau că Iosif îi înţelegea, pentru că vorbea cu ei printr-un traducător.

²⁴ Iosif a plecat de la ei şi a plâns. Apoi s-a întors iarăşi la ei şi le-a vorbit; apoi a luat dintre ei pe Simeon şi a pus să-l lege cu lanţuri în fata lor.

²⁵ Apoi Iosif a poruncit să li se umple sacii cu grâu, să pună argintul fiecăruia în sacul lui şi să li se dea provizii pentru drum; şi aşa li s-a făcut.

²⁶ Ei şi-au încărcat grâul pe măgari şi au plecat.

²⁷ Dar când unul din ei şi-a deschis sacul ca să dea nutreţ măgarului, în locul unde au rămas peste noapte, iată, a văzut argintul la gura sacului.

²⁸ Atunci a zis fraţilor săi: Argintul meu mi s-a dat înapoi, şi iată-l în sacul meu. Atunci li s-a oprit inima şi au zis unul către altul, tremurând: Ce ne-a făcut Dumnezeu?

²⁹ S-au întors la tatăl lor Iacov, în ţara Canaan, şi i-au istorisit tot ce li se întâmplase, zicând:

³⁰ Omul acela, care este domnul ţării, ne-a vorbit aspru şi ne-a luat drept spioni.

³¹ Dar noi i-am spus: Suntem oameni cinstiţi; nu suntem spioni.

³² Suntem doisprezece fraţi, fii ai tatălui nostru; unul nu mai este, şi cel mai tânăr este azi cu tatăl nostru în ţara Canaan.

³³ Şi omul acela, care este domnul ţării, ne-a zis: Iată cum voi cunoaşte dacă sunteţi oameni cinstiţi. Lăsaţi la mine pe unul dintre fraţii voştri, luaţi grâu pentru familiile voastre şi plecaţi

³⁴ şi aduceţi-mi pe fratele vostru cel mai tânăr; şi astfel voi şti că nu sunteţi spioni, ci sunteţi oameni cinstiţi. Apoi vă voi da înapoi pe fratele vostru şi veţi putea să străbateţi ţara în voie.

³⁵ Pe când îşi goleau sacii, iată că legătura cu argintul fiecăruia era în sacul lui. Ei şi tatăl lor au văzut legăturile cu argintul lor şi s-au înfricoşat.

³⁶ Şi Tacov, tatăl lor, le-a zis: Voi m-aţi lipsit de copii: Iosif nu mai este, Simeon nu este, şi vreţi să luaţi pe Beniamin. Toate acestea mă lovesc pe mine!

³⁷ Atunci Ruben a zis tatălui său: Să-mi omori amândoi fiii, dacă nu ţi-l voi aduce înapoi pe Beniamin; dă-l în mâna mea şi ţi-l voi aduce înapoi.

³⁸ Dar Iacov a zis: Fiul meu nu se poate coborî împreună cu voi; căci fratele lui a murit şi el a rămas singur. Dacă i s-ar întâmpla vreo nenorocire în călătoria pe care o faceţi, cu durere îmi veţi coborî părul meu cel alb în locuinţa morţilor.

43

¹ Foametea era mare în ţară.

² Când au terminat de mâncat grâul pe care-l aduseseră din Egipt, tatăl lor le-a zis: duceţi-vă iarăşi şi cumpăraţi-ne puţină mâncare.

³ Dar Iuda i-a răspuns, zicând: Omul acela ne-a spus hotărât: Sa nu-mi mai vedeţi faţa dacă fratele vostru nu va fi cu voi.

⁴ Dacă vei trimite deci pe fratele nostru cu noi, ne vom coborî şi-ţi vom cumpăra mâncare.

⁵ Dar dacă nu-l vei trimite, nu ne vom coborî, căci omul acela ne-a spus: Să nu-mi mai vedeţi faţa, dacă fratele vostru nu va fi cu voi.

⁶ Atunci Israel a zis: de ce mi-aţi făcut un astfel de rău şi aţi spus omului aceluia că mai aveţi un frate?

⁷ Dar ei au răspuns: Omul acela ne-a întrebat despre noi şi familia noastră, zicând: Mai trăieşte tatăl vostru? Mai aveţi vreun frate? Şi noi am răspuns la întrebările acestea. Puteam noi să ştim că va zice: Aduceţi pe fratele vostru?

⁸ Şi Iuda a zis tatălui său Israel: Trimite băiatul cu mine, ca să ne sculăm şi să plecăm, şi vom trăi şi nu vom muri, noi, tu şi copiii noştri.

⁹ Răspund eu de el; ai să-l ceri înapoi din mâna mea. Daca nu-l voi aduce înapoi la tine şi dacă nu-l voi pune înaintea ta, vinovat să fiu faţă de tine pentru totdeauna.

¹⁰ Căci dacă n-am fi întârziat atâta, până acum ne-am fi întors înapoi a doua oară.

¹¹ Şi Israel, tatăl lor, le-a zis: Dacă aşa trebuie, aşa să faceţi: Luaţi-vă în saci ceva din cele mai bune roade ale ţării, ca să duceţi un dar omului aceluia: puţin balsam, puţină miere, mirodenii, parfum, fisticuri şi migdale.

¹² Luaţi cu voi argint îndoit şi duceţi înapoi argintul pe care vi-l puseseră la gura sacilor: poate că a fost o greşeală.

¹³ Luaţi şi pe fratele vostru, sculaţi-vă şi întoarceţi-vă la omul acela.

¹⁴ Şi Dumnezeul Cel Atotputernic să vă facă să căpătaţi trecere înaintea omului aceluia şi să lase să se întoarcă împreună cu voi pe celălalt frate al vostru şi pe Beniamin! Iar eu, dacă trebuie să fiu lipsit de copii, lipsit să fiu!

¹⁵ Aşadar, au luat darul; au luat cu ei şi argintul de două ori mai mult, precum şi pe Beniamin; s-au sculat, s-au coborât în Egipt şi s-au înfăţişat înaintea lui Iosif.

¹⁶ Cum a văzut Iosif pe Beniamin cu ei, a zis administratorului casei: du oamenii aceştia în casă, taie vite şi găteşte; căci oamenii aceştia au să mănânce cu mine la amiază.

¹⁷ Omul acela a făcut ce-i poruncise Iosif şi a dus pe oamenii aceia în casa lui Iosif.

¹⁸ Ei s-au temut când au văzut că sunt duşi în casa lui Iosif şi au zis: Ne duc înăuntru din cauza argintului pus data trecută în sacii noştri; vor să se năpustească peste noi, ca să ne ia sclavi împreună cu măgarii noştri.

¹⁹ S-au apropiat de administratorul casei lui Iosif şi au intrat în vorbă cu el la uşa casei;

²⁰ şi au zis: domnul meu, noi ne-am mai coborât o dată aici, ca să cumpărăm de mâncare,

²¹ dar după ce am ajuns la locul unde trebuia să rămânem peste noapte, ne-am deschis sacii; şi iată, argintul fiecăruia era la gura sacului său, argintul nostru după greutatea lui; de aceea l-am adus înapoi cu noi.

²² Am adus şi alt argint, ca să cumpărăm mâncare. Nu ştim cine a pus argintul în sacii noştri.

²³ Dar administratorul le-a zis: Fiţi pe pace! Nu vă temeţi: Dumnezeul vostru şi Dumnezeul tatălui vostru v-a pus o comoară în saci. Argintul vostru a trecut prin mâinile mele. Şi le-a adus pe Simeon.

²⁴ Omul acesta i-a adus în casa lui Iosif şi le-a dat apă, ca să-şi spele picioarele; a dat şi nutreţ măgarilor lor.

²⁵ Ei şi-au pregătit darul până la venirea lui Iosif la amiază; căci auziseră că au să prânzească acolo.

²⁶ Când a ajuns Iosif acasă, i-au adus în casă darul care era în mâna lor şi s-au aruncat cu faţa la pământ înaintea lui.

²⁷ El i-a întrebat de sănătate şi a zis: Bătrânul vostru tată, de care aţi vorbit, este sănătos? Mai trăieşte?

²⁸ Şi ei au răspuns: Robul tău, tatăl nostru, este sănătos; trăieşte încă. Şi s-au plecat şi s-au aruncat cu faţa la pământ.

²⁹ Şi Iosif, ridicându-şi ochii, s-a uitai la Beniamin, fiul mamei sale, şi a zis: Acesta este fratele vostru cel tânăr, despre care mi-aţi vorbit? Şi a zis: Dumnezeu să fie plin de har faţă de tine, fiule!

³⁰ Şi losif s-a grăbit, căci i se rupea inima pentru fratele său, şi a căutat un Ioc unde să plângă; şi a intrat în camera lui şi a plâns acolo.

³¹ Apoi şi-a spălat faţa şi a ieşit afară şi, încercând să se stăpânească, a zis: Aduceţi de mâncare!

³² Au adus de mâncare lui Iosif deoparte şi fraţilor lui deoparte; egiptenilor care mâncau cu el le-au adus de asemenea mâncare deoparte; fiindcă egiptenii nu puteau să mănânce cu evreii, căci pentru egipteni lucrul acesta este o urâciune.

³³ Fraţii lui losif s-au aşezat la masă în faţa lui: de la întâiul-născut, după dreptul lui de întâi-născut, şi până la cel mai tânăr, după vârstă; şi se uitau unii la alţii cu mirare.

³⁴ Şi losif a pus să le dea din alimentele care erau la masa lui; iar Beniamin a primit de cinci ori mai mult decât ceilalţi. Şi au băut şi s-au înveselit împreună cu el.

44

¹ Apoi Iosif a dat următoarea poruncă administratorului casei sale: Umple cu alimente sacii oamenilor acestora, cât vor putea să ducă şi pune argintul fiecăruia la gura sacului său.

² Să pui şi paharul meu, paharul de argint, la gura sacului celui mai tânăr, împreună cu argintul cuvenit pentru preţul grâului lui. Şi el a făcut după cuvintele pe care i le spusese Iosif.

³ Dimineaţa, cum s-a luminat de ziuă, au dat drumul oamenilor acestora împreună cu măgarii lor.

⁴ Dar abia ieşiseră din cetate şi nu se depărtaseră deloc de ea, când losif a zis administratorului său: Scoală-te, aleargă după oamenii aceia; şi, când îi vei ajunge, să le spui: de ce aţi răsplătit rău pentru bine?

⁵ De ce aţi furat paharul din care bea domnul meu şi în care ghiceşte? Rău aţi făcut că v-aţi purtat astfel!

⁶ El i-a ajuns şi le-a spus aceste cuvinte.

⁷ Şi ei i-au zis: de ce vorbeşte domnul meu astfel? Departe de robii tăi să fi săvârşit o asemenea faptă!

⁸ Iată, noi ţi-am adus din ţara Canaanului argintul pe care l-am găsit la gura sacilor noştri, Cura deci am fi putut să furăm argint sau aur din casa domnului tău?

⁹ Să moară acela dintre robii tăi la care se va găsi paharul şi noi înşine să fim sclavi ai domnului nostru!

¹⁰ Şi el a zis: Fie după cuvintele voastre! Acela la care se ya găsi paharul să fie sclavul meu, iar voi veţiji nevinovaţi.

¹¹ Îndată şi-a coborât fiecare sacul la pământ, şi fiecare şi-a deschis sacul.

¹² Şi el a căutat, începând de la cel mai în vârstă şi sfârşind cu cel mai tânăr; şi paharul a fost găsit în sacul lui Beniamin.

¹³ Ei şi-au rupt hainele, şi-au încărcat fiecare măgarul şi s-au întors în cetate.

¹⁴ Iuda şi fraţii lui au ajuns la casa lui Iosif, pe când era el încă acolo, şi s-au aruncat cu faţa la pământ înaintea lui.

¹⁵ Şi losif le-a zis: Ce faptă aţi făcut? Nu ştiţi că un om ca mine are putere să ghicească?

¹⁶ Iuda a răspuns: Ce să mai spunem domnului meu? Ce să mai vorbim? Cum să ne mai îndreptăţim? Dumnezeu a dat pe faţă nelegiuirea robilor tăi. Iata-ne sclavi ai domnului nostru: noi şi acela la care s-a găsit paharul.

¹⁷ Dar Iosif a zis: departe de mine să fac aşa ceva! Omul la care s-a găsit paharul va fi sclavul meu; dar voi urcaţi-vă înapoi în pace la tatăl vostru.

¹⁸ Atunci Iuda s-a apropiat de Iosif şi a zis: Te rog, domnul meu, da voie robului tău să spună o vorbă domnului meu, şi să nu te mânii pe robul tău; căci tu eşti ca Faraon.

¹⁹ Domnul meu a întrebat pe robii săi, zicând: Mai trăieşte tatăl vostru, şi mai aveţi vreun frate?

²⁰ Şi noi am răspuns domnului meu: Avem un tată bătrân şi un frate tânăr, copil născut la bătrâneţea lui; băiatul acesta avea un frate care a murit, iar el a rămas singur de la aceeaşi mamă şi tatăl lui îl iubeşte.

²¹ Tu ai spus robilor tăi: Aduce-ţi-l la mine ca să-l văd cu ochii ulei.

²² Şi noi am răspuns domnului meu: Băiatul nu poate părăsi pe tatăl său; dacă-l va părăsi, tatăl său va muri,

²³ Dar tu ai spus robilor tăi: dacă nu se va coborî şi fratele vostru împreună cu voi, să nu-mi mai vedeţi faţa.

²⁴ Când ne-am urcat la tatăl meu, robul tău, i-am spus cuvintele domnului meu.

²⁵ Şi tatăl nostru a zis: duceţi-vă iarăşi să cumpăraţi puţină hrană.

²⁶ Dar noi am zis: Nu putem să ne ducem; dar, dacă fratele nostru cel tânăr va fi cu noi, ne vom duce; căci nu putem vedea faţa omului aceluia, decât dacă fratele nostru cel mai tânăr va fi cu noi.

²⁷ Şi robul tău, tatăl nostru, ne-a zis: Voi ştiţi că soţia mea mi-a născut doi fii.

²⁸ Unul a plecat de la mine, şi am zis că a fost sfâşiat negreşit de fiare, căci până astăzi nu l-am mai văzut.

²⁹ Dar dacă-l mai luaţi şi pe acesta şi i se va întâmpla vreo nenorocire, cu durere îmi veţi coborî părul meu alb în locuinţa morţilor.

³⁰ Acum, dacă mă voi întoarce la robul tău, tatăl meu, fără să avem cu noi băiatul de sufletul căruia este nedezlipit sufletul lui,

³¹ se va întâmpla că el are să moară, când va vedea că băiatul nu este; şi robii tăi vor coborî cu durere în locuinţa morţilor părul cărunt al robului tău, tatăl nostru.

³² Căci robul tău s-a făcut garant pentru copil şi a zis tatălui meu: daca nu-l voi aduce înapoi la tine, vinovat să fiu pentru totdeauna faţă de tatăl meu.

³³ Acum deci, te rog, lasă pe robul tău să rămână în locul băiatului, ca sclav al domnului meu; şi lasă ca băiatul să se urce înapoi cu fraţii săi.

³⁴ Căci cum mă voi putea eu urca la tatăl meu, dacă băiatul nu este cu mine? Să nu văd întristarea care ar atinge pe tatăl meu!

45

¹ Iosif nu s-a mai putut stăpâni înaintea tuturor celor ce erau de faţă şi a strigat: Scoateţi afară pe toată lumea! Şi n-a mai rămas nimeni cu Iosif, când s-a făcut cunoscut fraţilor săi.

² El a izbucnit într-un plâns aşa de tare, încât l-au auzit egiptenii şi casa lui Faraon.

³ Atunci Iosif a zis fraţilor săi: Eu sunt Iosif! Mai trăieşte tatăl meu? Dar fraţii lui nu i-au putut răspunde, aşa de încremeniţi rămăseseră înaintea lui.

⁴ Şi Iosif a zis fraţilor săi: Apropiaţi-vă de mine. Şi ei s-au apropiat. Şi el a zis: Eu sunt fratele vostru, Iosif, pe care l-aţi vândut în Egipt.

⁵ Acum însă, nu vă întristaţi şi nu fiţi mâhniţi că m-aţi vândut ca să fiu adus aici; căci Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră, ca să va scap viaţa.

⁶ Iată, sunt doi ani de când bântuie foametea în ţara; şi încă cinci ani nu va fi nici arătură, nici seceriş.

⁷ Şi Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră ca să vă păstreze o rămăşiţă pe pământ şi să vă păstreze viaţa printr-o mare eliberare.

⁸ Aşa că nu voi m-aţi trimis aici, ci Dumnezeu; El m-a făcut ca un tata al lui Faraon, stăpân peste toată casa lui şi guvernator al întregii ţări a Egiptului.

⁹ Grăbiţi-vă de vă urcaţi la tatăl meu şi spuneţi-i: Aşa vorbeşte fiul tău Iosif: Dumnezeu m-a pus domn peste tot Egiptul; coboară-te la mine şi nu întârzia!

¹⁰ Vei locui în ţinutul Gosen şi vei fi lângă mine, tu, fiii tăi şi fiii fiilor tăi, oile tale şi boii tăi şi tot ceai.

¹¹ Acolo te voi hrăni, căci vor mai fi încă cinci ani de foamete; şi astfel nu vei pieri, tu, casa ta şi tot ce este al tău.

¹² Şi iată, vedeţi cu ochii voştri, şi fratele meu Beniamin vede cu ochii lui, că eu însumi vă vorbesc.

¹³ Istorisiţi tatălui meu toată măreţia pe care o am în Egipt şi tot ce aţi văzut; şi aduceţi aici cât mai curând pe tatăl meu.

¹⁴ Apoi, el s-a aruncat pe gâtul fratelui său Beniamin şi a plâns; şi Beniamin a plâns cu el pe gâtul lui.

¹⁵ A sărutat de asemenea pe toţi fraţii lui şi a plâns cu ei. După aceea fraţii lui au stat de vorbă cu el.

¹⁶ S-a răspândit vestea în casa lui Faraon că au venit fraţii lui Iosif; lucrul acesta a plăcut lui Faraon şi slujitorilor lui.

¹⁷ Şi Faraon a zis lui Iosif: Spune fraţilor tai: Iată ce să faceţi: Incărcaţi-vă animalele şi plecaţi în ţara Canaanului;

¹⁸ luaţi pe tatăl vostru şi familiile voastre şi veniţi la mine. Eu vă voi da ce este mai bun în ţara Egiptului şi veţi mânca grăsimea ţării.

¹⁹ Ai poruncă să le spui: Aşa să faceţi! Luaţi-vă din ţara Egiptului care pentru copiii voştri şi pentru soţiile voastre; aduceţi pe tatăl vostru şi veniţi.

²⁰ Să nu vă pară rău de ceea ce veţi lăsa; căci tot ce este mai bun în ţara Egiptului va fi pentru voi.

²¹ Fiii lui Israel au făcut aşa. Iosif le-a dat care, după porunca lui Faraon; le-a dat şi provizii pentru drum.

²² Le-a dat la toţi haine de schimb, iar lui Beniamin i-a dat trei sute de sicli de argint şi cinci haine de schimb.

²³ Şi el a trimis tatălui său zece măgari încărcaţi cu ce era mai bun în Egipt şi zece măgăriţe încărcate cu grâu, pâine şi alte alimente pentru tatăl său, ca să aibă pe drum.

²⁴ Apoi a dat drumul fraţilor săi, care au plecat; şi le-a zis: Să nu vă certaţi pe drum.

²⁵ Ei au ieşit din Egipt şi au ajuns în ţara Canaanului, la tatăl lor, Iacov.

²⁶ Şi i-au spus, zicând: Iosif încă trăieşte şi este guvernator peste toată ţara Egiptului. Dar inima lui Iacov a rămas rece, pentru că nu-i credea.

²⁷ Dar când i-au istorisit tot ce Ie spusese Iosif şi a văzut carele pe care le trimisese Iosif ca să-l ducă, duhul tatălui lor, Iacov, s-a înviorat.

²⁸ Şi Israel a zis: Destul! Fiul meu Iosif încă trăieşte! Vreau sa mă duc să-l văd înainte de moarte.

46

¹ Israel a plecat cu tot ce avea. A ajuns la Beer-Şeba şi a adus jertfe Dumnezeului tatălui său Isaac.

² Şi Dumnezeu a vorbit lui Israel, într-o viziune noaptea, şi a zis: Iacove! Iacove! Israel a răspuns: Iată-mă!

³ Şi El a zis: Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul tatălui tău. Nu te teme să te cobori în Egipt, căci acolo te voi face să ajungi o naţiune mare.

⁴ Eu însumi Mă voi coborî cu tine în Egipt şi Eu însumi te voi scoate iarăşi de acolo; iar Iosif îţi va închide ochii.

⁵ Atunci Iacov a părăsit Beer-Şeba; şi fiii lui Israel au pus pe tatăl lor Iacov, cu copiii şi soţiile lor, în carele pe care le trimisese Faraon ca să-l aducă.

⁶ Şi-au luat şi turmele şi averile, pe care le strânseseră în ţara Canaanului, şi s-au dus în Egipt, Iacov cu toată familia lui.

⁷ A luat cu el în Egipt pe fiii lui şi pe fiii fiilor lui, pe fiicele lui şi pe fiicele fiilor lui, şi pe toată familia lui.

⁸ Acestea au fost numele fiilor lui Israel care au venit în Egipt, Iacov şi fiii lui. Ruben, întâiul-născut al lui Iacov.

⁹ Fiii lui Ruben: Enoh, Palu, Heţron şi Carmi.

¹⁰ Fiii lui Simeon: Iemuel, Tamin, Ohad, Iachin şi Ţohar; şi Saul, fiu dintr-o femeie canaanită.

¹¹ Fiii lui Levi: Gherşon, Chehat şi Merari.

¹² Fiii lui Iuda: Er, Onan, Şela, Pereţ şi Zarah; dar Er şi Onan au murit în ţara Canaanului. Fiii lui Pereţ au fost: Heţron şi Hamul.

¹³ Fiii lui Isahar: Tola, Puva, Iov şi Şimron.

¹⁴ Fiii lui Zabulon: Sered, Elon şi Iahleel.

¹⁵ Aceştia au fost fiii pe care Leea i-a născut lui Tacov în Padan-Aram, precum şi fiica sa Dina. Fiii şi fiicele lui alcătuiau în totul treizeci şi trei de persoane.

¹⁶ Fiii lui Gad: Ţifion, Haggi, Suni, Eţbon, Eri, Arodi şi Areeli.

¹⁷ Fiii lui Aşer: Imna, Işva, Işyi şi Beria şi Serah, sora lor. Şi fiii lui Beria: Heber şi Malchiel.

¹⁸ Aceştia au fost fiii Zilpei, pe care o dăduse Laban fiicei sale Leea; pe aceştia i-a născut ea lui Iacov – şaisprezece persoane.

¹⁹ Fiii Rahelei, soţia lui Iacov: Iosif şi Beniamin.

²⁰ Lui Iosif i s-au născut, în ţara Egiptului: Mânase şi Efraim, pe care i-a născut Asnat, fiica lui Poti-Fera, preotul lui On.

²¹ Fiii lui Beniamin: Bela, Becher, Aşbel, Ghera, Naaman, Ehi, Roş, Mupim, Hupim şi Ard.

²² Aceştia au fost fiii Rahelei, pe care i-a născut lui Iacov. În total, paisprezece persoane,

²³ Fiul lui Dan: Huşim.

²⁴ Fiii lui Neftali: Iahţeel, Guni, Ieţer şi Şilem.

²⁵ Aceştia au fost fiii Bilhei, pe care o dăduse Laban fiicei sale Rahela; şi pe aceştia i-a născut ea lui Iacov. În total, şapte persoane.

²⁶ Toate sufletele care au venit cu Iacov în Egipt şi care ieşiseră din el erau şaizeci şi şase, în afară de soţiile fiilor lui Iacov.

²⁷ Şi Iosif avea doi fii care i se născuseră în Egipt. Toate sufletele din casa lui Iacov care au venit în Egipt erau în număr de şaptezeci.

²⁸ Iacov a trimis pe Iuda înainte la Iosif, ca să-i dea de ştire să-i iasă înainte la Gosen.

²⁹ Iosif şi-a pregătit carul şi s-a urcat la Gosen ca să-l întâmpine pe tatăl său Israel. Cum l-a văzut, s-a aruncat pe gâtul lui şi a plâns mult timp pe gâtul lui.

³⁰ Israel a zis lui Iosif: Acum pot să mor, fiindcă ţi-am văzut faţa şi încă mai trăieşti.

³¹ Iosif a zis fraţilor săi şi familiei tatălui său: Mă duc să înştiinţez pe Faraon şi să-i spun: Fraţii mei şi familia tatălui meu, care erau în ţara Canaan, au venit la mine.

³² Oamenii aceştia sunt păstori, căci ocupaţia lor a fost să crească vite; ei şi-au adus oile şi boii şi tot ce este al lor.

³³ Când vă va chema Faraon şi vă va întreba: Cu ce vă ocupaţi?,

³⁴ voi să spuneţi: Robii tăi au crescut vite, din tinereţea noastră până acum, atât noi cât şi părinţii noştri. În felul acesta veţi locui în ţinutul Gosen, căci toţi păstorii sunt o urâciune pentru egipteni.

47

¹ Iosif s-a dus să-l înştiinţeze pe Faraon, şi a zis: Tatăl meu şi fraţii mei au sosit din ţara Canaan, cu turmele lor şi cirezile lor, şi cu tot ce este al lor; şi iată, sunt în ţinutul Gosen.

² A luat pe cinci din fraţii lui şi i-a dus înaintea lui Faraon.

³ Atunci Faraon a întrebat pe fraţii lui Iosif. Care este ocupaţia voastră? Şi ei au răspuns lui Faraon: Robii tăi sunt păstori, atât noi cât şi părinţii noştri.

⁴ Şi ei au zis lui Faraon: Noi am venit să locuim o vreme aici în ţară, pentru că acolo nu mai este păşune pentru turmele robilor tăi, fiindcă în ţara Canaanului este o mare foamete. Acum, deci, dă voie robilor tăi să locuiască în ţinutul Gosen.

⁵ Atunci Faraon a zis lui Iosif: Tatăl tău şi fraţii tăi au venit la tine.

⁶ Ţara Egiptului este înaintea ta; pune să locuiască pe tatăl tău Şi pe fraţii tăi în cea mai bună parte a ţării. Să locuiască în ţinutul Gosen; şi dacă ştii că între ei se află oameni capabili, pune-i supraveghetori peste păstorii turmelor mele.

⁷ Iosif a adus pe tatăl său Iacov şi l-a înfăţişat înaintea lui Faraon; şi Iacov a binecuvântat pe Faraon.

⁸ Faraon a întrebat pe Iacov: Care este numărul zilelor anilor vieţii tale?

⁹ Şi Iacov a răspuns lui Faraon: Zilele anilor călătoriei mele sunt o sută treizeci de ani. Zilele anilor vieţii mele au fost puţine la număr şi rele şi n-au atins zilele anilor vieţii părinţilor mei, în timpul călătoriei lor.

¹⁰ Iacov a binecuvântat pe Faraon şi a ieşit dinaintea lui Faraon.

¹¹ Şi Iosif a aşezat pe tatăl său şi pe fraţii săi, şi Ie-a dat o moşie în ţara Egiptului, în cea mai bună parte a ţării, în ţinutul lui Ramses, cum poruncise Faraon.

¹² Apoi Iosif a hrănit cu pâine pe tatăl său, pe fraţii săi şi pe toată familia tatălui său, după numărul copiilor.

¹³ Nu mai era pâine în toată ţara, căci foametea era foarte mare; ţara Egiptului şi ţara Canaanului tânjeau din cauza foametei.

¹⁴ Şi Iosif a strâns tot argintul care se găsea în ţara Egiptului şi în ţara Canaanului, în schimbul grâului pe care-l cumpăraseră oamenii, şi astfel Iosif a adus tot argintul acesta în casa lui Faraon.

¹⁵ Când s-a sfârşit argintul din ţara Egiptului şi din ţara Canaanului, toţi egiptenii au venit la Iosif şi au zis: Dă-ne pâine! De ce să murim în faţa ta? Căci argint nu mai avem.

¹⁶ Atunci Iosif a zis: Daţi vitele voastre şi vă voi da pâine în schimbul vitelor voastre, dacă nu mai aveţi argint.

¹⁷ Şi-au adus vitele la Iosif şi Iosif le-a dat pâine în schimbul cailor, în schimbul turmelor de oi şi de boi şi în schimbul măgarilor. Le-a dat astfel pâine în anul acela, în schimbul tuturor turmelor lor.

¹⁸ După ce a trecut anul acela, au venit la Iosif şi în anul următor şi i-au zis: Nu putem ascunde domnului nostru faptul că argintul nostru s-a sfârşit şi vitele au trecut în stăpânirea domnului nostru. Nu mai rămân înaintea domnului nostru decât trupurile şi pământurile noastre.

¹⁹ De ce să murim înaintea ochilor tăi, noi şi pământurile noastre? Cumpără-ne împreună cu pământurile noastre în schimbul pâinii şi vom fi ai lui Faraon, noi şi pământurile noastre. Dă-ne sămânţă să semănăm, ca să trăim şi să nu murim, şi să nu ne rămână pământurile pustii.

²⁰ Iosif a cumpărat toate pământurile din Egipt pentru Faraon; căci egiptenii şi-au vândut fiecare ogorul, pentru că îi obliga foametea. Şi ţara a ajuns în stăpânirea lui Faraon.

²¹ Cât despre popor, l-a mutat în cetăţi, de la o margine a Egiptului până la cealaltă margine.

²² Numai pământurile preoţilor nu le-a cumpărat; căci preoţii aveau o porţie stabilită de Faraon şi ei trăiau din porţia pe care le-o dădea Faraon; de aceea ei nu şi-au vândut pământurile.

²³ Apoi Iosif a zis poporului: V-am cumpărat azi cu pământurile voastre, pentru Faraon; iată, vă dau sămânţă, ca să puteţi semăna pământul.

²⁴ La vremea roadelor, veţi da a cincea parte lui Faraon; iar celelalte patru părţi vor fi ale voastre, ca să semănaţi ogoarele şi să vă hrăniţi împreună cu copiii voştri şi cu cei ce sunt în casele voastre.

²⁵ Ei au zis: Tu ne-ai scăpat viaţa! Să primim trecere înaintea domnului nostru şi vom fi sclavi ai lui Faraon.

²⁶ Şi Iosif a făcut din aceasta o lege peste pământul Egiptului până în ziua de azi, după care a cincea parte din venitul pământurilor să fie a lui Faraon; numai pământurile preoţilor nu sunt ale lui Faraon.

²⁷ Israel a locuit în ţara Egiptului, în ţinutul Gosen. Ei s-au înstărit, au crescut şi s-au înmulţit foarte mult.

²⁸ Iacov a trăit şaptesprezece ani în ţara Egiptului; şi zilele anilor vieţii lui Iacov au fost de o sută patruzeci şi şapte de ani.

²⁹ Când s-a apropiat Israel de clipa morţii, a chemat pe fiul său Iosif şi i-a zis: dacă am primit trecere înaintea ta, pune, te rog, mâna sub coapsă şi poartă-te cu bunătate şi credincioşie faţă de mine: te rog sa nu mă îngropi în Egipt,

³⁰ ci când mă voi culca lângă părinţii mei, să mă scoţi afară din Egipt şi să mă îngropa în mormântul lor. Şi Iosif a zis: Voi face după cuvântul tău.

³¹ Apoi Iacov a zis: Jură-mi. Şi Iosif i-a jurat. Apoi Israel s-a plecat cu faţa pe căpătâiul patului.

48

¹ După aceste lucruri, cineva a spus lui Iosif: Tatăl tău este bolnav. Şi Iosif a luat cu el pe cei doi fii ai săi, Manase şi Efraim.

² S-a dat de ştire lui Iacov şi i s-a spus: Iată, fiul tău Iosif vine la tine. Israel şi-a adunat puterile şi s-a aşezat pe pat.

³ Iacov a zis lui Iosif: Dumnezeul Cel Atotputernic mi S-a arătat la Luz, în ţara Canaan, şi m-a binecuvântat.

⁴ Şi El mi-a zis: Te voi face să creşti, te voi înmulţi şi voi face din tine o mulţime de popoare; voi da ţara aceasta seminţei tale după tine, ca s-o stăpânească pentru totdeauna.

⁵ Şi acum, cei doi fii ai tăi, Efraim şi Mânase, care ţi s-au născut în ţara Egiptului, înainte de venirea mea la tine în Egipt, vor fi ai mei, cum sunt Ruben şi Simeon.

⁶ Dar copiii care ţi s-au născut după ei vor fi ai tăi; şi în partea lor de moştenire ei vor purta numele fraţilor lor.

⁷ Căci la întoarcerea mea din Padan, Rahela a murit pe drum, lângă mine, în ţara Canaan, la o depărtare mică de Efrata; şi am îngropat-o acolo, pe drumul care duce la Efrata, adică Betleem.

⁸ Apoi Israel s-a uitat la fiii lui Iosif şi a zis: Cine sunt aceştia?

⁹ Iosif a răspuns tatălui său: Sunt fiii mei, pe care mi i-a dat Dumnezeu aici. Israel i-a zis: Adu-i, te rog, la mine şi îi voi binecuvânta.

¹⁰ Ochii lui Israel erau îngreuiaţi de bătrâneţe, aşa că nu mai putea să vadă. Iosif i-a dus lângă el, şi Israel i-a sărutat şi i-a îmbrăţişat.

¹¹ Şi Israel a zis lui Iosif: Nu credeam că am să-ţi mai văd faţa, dar iată. Dumnezeu a făcut ca să-ţi văd şi sămânţa.

¹² Iosif i-a dat la o parte de lângă genunchii tatălui său şi s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea lui.

¹³ Apoi Iosif i-a luat pe amândoi, pe Efraim cu mâna dreaptă, la stânga lui Israel, şi pe Manase cu mâna stângă, la dreapta lui Israel, şi i-a adus aproape de el.

¹⁴ Atunci Israel şi-a întins mâna dreaptă şi a pus-o pe capul lui Efraim, care era cel mai tânăr, iar mâna stângă a pus-o pe capul lui Manase; şi-a încrucişat înadins mâinile astfel, căci Manase era cel întâi-născut.

¹⁵ A binecuvântat pe Iosif şi a zis: Dumnezeul înaintea căruia au umblat părinţii mei, Avraam şi Isaac, Dumnezeul care mi-a fost Păstorul de când m-am născut până în ziua aceasta,

¹⁶ îngerul care m-a răscumpărat din orice rău, să binecuvânteze pe copiii aceştia! Ei să poarte numele meu şi numele părinţilor mei, Avraam şi Isaac, şi să se înmulţească foarte mult pe acest pământ.

¹⁷ Lui Iosif nu i-a plăcut când a văzut că tatăl său îşi pune mâna dreaptă pe capul lui Efraim; de aceea a apucat mâna tatălui său, ca s-o ia de pe capul lui Efraim şi s-o pună pe capul lui Manase.

¹⁸ Şi Iosif a zis tatălui său: Nu aşa, tată, căci acesta este cel întâi-născut; pune-ţi mâna dreaptă pe capul lui.

¹⁹ Dar tatăl său n-a vrut şi a zis: Ştiu, fiule, ştiu; şi el va ajunge un popor, şi el va fi mare; dar fratele lui cel mai mic va fi mai mare decât el; şi sămânţa lui va deveni o mulţime de popoare.

²⁰ Şi el i-a binecuvântat în ziua aceea, zicând: Numele tău îl va întrebuinţa Israel, când va binecuvânta, zicând: Dumnezeu să te facă la fel ca pe Efraim şi ca pe Manase! Şi astfel a pus pe Efraim înaintea lui Manase.

²¹ Apoi Israel a zis lui Iosif: Iată, în curând am să mor, dar Dumnezeu va fi cu voi şi vă va aduce înapoi în ţara părinţilor voştri.

²² Îţi dau, mai mult decât fraţilor tăi, o parte pe care am luat-o din mâna amoriţilor cu sabia mea şi cu arcul meu.

49

¹ Iacov a chemat pe fiii săi şi a zis: Adunaţi-vă, ca să vă spun ce vi se va întâmpla în vremurile care vor veni.

² Strângeţi-vă şi ascultaţi, fii ai lui Iacov! Ascultaţi pe tatăl vostru Israel!

³ Ruben, tu, întâiul meu născut, putera mea şi începutul tăriei mele, întâiul în demnitate şi întâiul în putere,

⁴ năvalnic ca apele, tu nu vei mai avea întâietatea! Pentru că te-ai urcat în patul tatălui tău. Apoi l-ai întinat – el s-a urcat în patul meu.

⁵ Simeon şi Levi sunt fraţi; Săbiile lor sunt nişte unelte de cruzime.

⁶ Sufletul meu să nu intre la sfatul lor,
Gloria mea să nu se unească cu Adunarea lor!
Căci în mânia lor au ucis oameni
Şi în răutatea lor au tăiat venele taurilor.

⁷ Blestemată să fie mânia lor, pentru că a fost violentă;
Şi furia lor, căci a fost prea sălbatică!
îi voi împărţi în Iacov
Şi-i voi risipi în Israel.

⁸ Iuda, tu vei primi laudele fraţilor tăi;
Mâna ta va apuca de ceafă pe duşmanii tăi.
Fiii tatălui tău se vor închina până la pământ înaintea ta.

⁹ Iuda este un pui de leu.
Tu te-ai întors de la măcel, fiule! Iuda îşi pleacă genunchii, se culcă întocmai ca un leu, Şi ca o leoaică, cine-l va scula?

¹⁰ Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda,
Nici toiagul de cârmuire dintre picioarele lui,
Până va veni Silo
Şi de El vor asculta popoarele.

¹¹ El îşi leagă măgarul de viţă Şi de cel mai bun butuc de viţă mânzul măgăriţei lui;
îşi spală haina în vin,
Şi mantaua în sângele strugurilor.

¹² Ochii lui sunt mai roşii decât vinul,
Şi dinţii lui mai albi decât laptele.

¹³ Zabulon va locui pe ţărmul mărilor,
Lângă limanul corăbiilor,
Şi graniţa lui se va întinde înspre Sidon.

¹⁴ Isahar este un măgar puternic, Care se culcă între grajduri.

¹⁵ Când vede că locul unde se odihneşte este bun,
Sică ţinutul lui este plăcut, îşi pleacă umărul sub povară, Şi devine sclav la muncă forţată.

¹⁶ Dan va judeca pe poporul său,
Ca una din seminţiile lui Israel.

¹⁷ Dan va fi un şarpe pe drum, O năpârcă pe cărare, muşcând călcâiele cailor, Făcând să cadă călăreţul pe Spate,

¹⁸ In ajutorul Tău sper, Doamne!

¹⁹ Cât despre Gad, cete înarmate vor năvăli peste el, Dar în cele din urmă le va birui.

²⁰ Cât despre Aşer, pâinea lui va fi bogată,
Şi el va da alimente alese regilor.

²¹ Neftali este o cerboaică liberă,
El rosteşte cuvinte frumoase.

²² Iosif este vlăstarul unui pom roditor,
Vlăstarul unui pom roditor sădit lângă un izvor;
Ramurile lui se înalţă deasupra zidului.

²³ Arcaşii l-au întristat foarte tare, au aruncat săgeţi şi l-au urmărit cu ură.

²⁴ Dar arcul lui a rămas tare, Şi mâinile lui au fost întărite de mâinile Puternicului lui Iacov,
De acolo este Păstorul, Stânca lui Israel.

²⁵ De la Dumnezeul tatălui tău, care te va ajuta;
Şi prin Cel Atotputernic, care te va binecuvânta
Cu binecuvântările cerurilor de sus,
Cu binecuvântările adâncului de jos,
Cu binecuvântările sânilor şi ale pântecelui mamei.

²⁶ Binecuvântările tatălui tău întrec binecuvântările părinţilor mei,
Până în creştetul dealurilor veşnice.
Ele să vină peste capul lui Iosif,
Peste creştetul capului celui ce a fost pus deoparte de fraţii săi.

²⁷ Beniamin este un lup care sfâşie;
Dimineaţa mănâncă prada, Iar seara împarte prada răpită.

²⁸ Aceştia toţi sunt cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi acestea sunt lucrurile pe care li le-a spus tatăl lor, când i-a binecuvântat. El i-a binecuvântat, pe fiecare cu binecuvântarea lui.

²⁹ Apoi le-a poruncit şi le-a zis: Eu am să fiu adăugat la poporul meu; să mă îngropaţi cu părinţii mei, în peştera care este în ogorul hetitului Efron,

³⁰ în peştera din ogorul Macpela, care este faţă în faţă cu Mamre, în ţara Canaan. Acesta este ogorul pe care l-a cumpărat Avraam de la hetitul Efron, ca moşie de îngropare.

³¹ Acolo au îngropat pe Avraam şi pe Sara, soţia lui; acolo au îngropat pe Isaac şi pe Rebeca, soţia lui; şi acolo am îngropat eu pe Leea.

³² Ogorul şi peştera care se află acolo, au fost cumpărate de la fiii lui Het.

³³ Când a sfârşit Iacov de dat porunci fiilor săi, şi-a tras picioarele în pat, şi-a dat duhul şi a fost adăugat la poporul său.

50

¹ Atunci Iosif a căzut pe faţa tatălui său, l-a plâns şi l-a sărutat.

² Şi Iosif a poruncit doctorilor care erau în slujba lui să îmbălsămeze pe tatăl său; şi doctorii au îmbălsămat pe Israel.

³ Au trecut astfel patruzeci de zile cu îmbălsămarea, căci aceasta este perioada cerută pentru îmbălsămare. Şi egiptenii l-au plâns şaptezeci de zile.

⁴ Când au trecut zilele de doliu, Iosif a vorbit casei lui Faraon şi le-a zis: dacă am primit trecere înaintea voastră, spuneţi, vă rog, lui Faraon ce vă spun eu.

⁵ Tatăl meu m-a pus să jur, zicând: Iată, în curând eu am să mor! Să mă îngropi în mormântul pe care mi l-am săpat în ţara Canaan. Şi acum lasă-mă, te rog, să mă urc acolo, ca să îngrop pe tatăl meu şi apoi mă voi întoarce.

⁶ Şi Faraon a zis: Urcă-te şi îngroapă pe tatăl tău, după jurământul pe care te-a pus să-l faci.

⁷ Aşa că Iosif s-a urcat să îngroape pe tatăl său. Împreună cu el s-au urcat toţi slujitorii lui Faraon, bătrânii casei lui şi toţi bătrânii ţării Egiptului,

⁸ toată casa lui Iosif, fraţii săi şi casa tatălui său; n-au lăsat în ţinutul Gosen decât copiii, turmele şi cirezile.

⁹ Împreună cu îosif mai erau care şi călăreţi, încât mulţimea aceasta era foarte mare.

¹⁰ Când au ajuns la aria lui Atad, care este dincolo de Iordan, au făcut acolo un doliu mare şi solemn; şi Iosif a ţinut în cinstea tatălui său un doliu de şapte zile.

¹¹ Când au văzut locuitorii ţării, canaaniţii, doliul acesta din aria lui Adad, au zis: Acesta este un doliu mare al egiptenilor! De aceea s-a dat acestei arii numele Abel-Milraim (Doliul egiptenilor), care este dincolo de Iordan.

¹² Astfel au împlinit fiii lui Iacov poruncile tatălui lor;

¹³ Căci fiii săi l-au dus în ţara Canaan şi l-au îngropat în peştera din ogorul Macpela, pe care-l cumpărase Avraam de la hetitul Efron, ca moşie de înmormântare, şi care este faţă în faţă cu Mamre.

¹⁴ Şi după ce a îngropat pe tatăl sau, Iosif s-a întors în Egipt, împreună cu fraţii săi şi cu toţi cei ce se urcaseră cu el ca să îngroape pe tatăl său.

¹⁵ Când au văzut fraţii lui Iosif că tatăl lor a murit, au zis: dacă Iosif va prinde ură pe noi şi ne va întoarce tot răul pe care i l-am făcut?

¹⁶ Şi au trimis să spună lui Iosif: Tatăl tău a dat porunca aceasta înainte de moarte:

¹⁷ Aşa să vorbiţi lui Iosif: Oh! Iartă nelegiuirea fraţilor tăi şi păcatul lor, căci ţi-au făcut rău. Acum, te rog, iartă păcatul robilor Dumnezeului tatălui tău! Şi Iosif a plâns când i-au spus aceste cuvinte.

¹⁸ Atunci fraţii lui au venit şi s-au aruncat cu faţa la pământ înaintea lui şi au zis: Suntem sclavii tăi.

¹⁹ Iosif le-a zis: Fiţi fără teamă; sunt eu oare în locul lui Dumnezeu?

²⁰ Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, să scape viaţa unui popor în număr mare.

²¹ Fiţi deci fără teamă, căci eu va voi hrăni, pe voi şi pe copiii voştri. Şi el i-a mângâiat şi le-a îmbărbătat inimile.

²² Iosif a locuit în Egipt, el şi casa tatălui său. Şi Iosif a trăit o sută zece ani.

²³ Iosif a văzut pe fiii lui Efraim până la a treia generaţie. Fiii lui Machir, fiul lui Manase, au crescut pe genunchii lui Iosif.

²⁴ Şi Iosif a zis fraţilor săi: Eu am să mor, dar Dumnezeu vă va cerceta şi vă va face să vă urcaţi din ţara aceasta în ţara pe care a jurat că o va da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.

²⁵ Apoi Iosif a pus pe fiii lui Israel să jure, zicând: Când vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi şi oasele mele de aici.

²⁶ Iosif a murit în vârstă de o sută zece ani. L-au îmbălsămat şi l-au pus într-un sicriu în Egipt.