1 De la: Pavel, apostol prin porunca lui Dumnezeu Mântuitorul nostru şi a lui Cristos Isus – singura noastră nădejde.
2 Către: Timotei. Timotei, tu îmi eşti ca un fiu în credinţă. Fie ca Dumnezeu Tatăl nostru şi Isus Cristos Domnul nostru să-şi arate faţă de tine bunătatea şi îndurarea sa şi să dea multă pace inimii şi minţii tale.
3 Cum spuneam şi cu ocazia plecării mele spre Macedonia, te rog să rămâi acolo la Efes şi să încerci să-i opreşti pe cei care răspândesc o doctrină atât de greşită.
4 Pune capăt miturilor şi născocirilor lor, precum şi ideii lor după care mântuirea se capătă prin câştigarea bunăvoinţei unui şir nesfârşit de îngeri care duc până la Dumnezeu – nişte idei smintite, care nu fac altceva decât să stârnească întrebări şi polemici aprinse, în loc să-i ajute pe oameni să accepte planul de mântuire prin credinţă al lui Dumnezeu.
5 Dorinţa mea fierbinte este ca toţi creştinii de acolo să fie umpluţi cu acea iubire care vine din inimi curate, minţile să le fie neîntinate iar credinţa să le fie puternică.
6 Întreaga idee le scapă cu desăvârşire acestor învăţători care îşi pierd vremea cu discuţii lipsite de sens şi polemici.
7 Ei doresc să-şi câştige faima de învăţători ai legilor lui Moise, când, de fapt, habar nu au ce ne arată aceste legi.
8 Legile acelea sunt bune atunci când sunt folosite după cum le-a rânduit Dumnezeu,
9 dar ele nu au fost făcute pentru noi, cei pe care Dumnezeu ne-a salvat; ele sunt destinate păcătoşilor, care urăsc pe Dumnezeu, au inimi răzvrătite, blastămă şi înjură, dau în tatăl şi mama lor şi săvârşesc crime.
10 Aşa că, menirea unor astfel de legi este să-i înfiereze ca păcătoşi pe toţi cei care sunt imorali şi necuraţi: adică pe homosexuali, pe răpitori, pe mincinoşi şi pe toţi ceilalţi
11 care prin faptele lor se împotrivesc Evangheliei binecuvântatului nostru Dumnezeu, al cărui mesager sunt.
12 îi mulţumesc nespus lui Cristos Isus Domnul nostru fiindcă m-a ales să fac parte din solii săi şi mi-a dat tăria să-i rămân credincios,
13 deşi odinioară batjocoream numele lui şi-i hăituiam oamenii, făcându-le cât mai mult rău posibil. Dar Dumnezeu s-a îndurat de mine, fiindcă eu nu ştiam ce fac, deoarece la vremea aceea nu-l cunoşteam pe Cristos.
14 O, ce bun a fost Domnul nostru, căci mi-a arătat cum să mă încred în el şi să ajung a fi umplut de dragostea lui Cristos Isus.
15 Cât de adevărat este acest lucru şi cât de mult doresc ca toţi să cunoască faptul că Isus Cristos a venit în lume să-i mântuiască pe păcătoşi – dintre care eu sunt cel dintâi!
16 Dar Dumnezeu a avut milă de mine pentru ca Isus Cristos să mă poată folosi ca pildă pentru a demonstra tuturor câtă răbdare are el chiar faţă de cei mai mari păcătoşi, astfel ca şi alţii să-şi dea seama că şi ei pot avea viaţă veşnică.
17 Glorie şi onoare să-i fie lui Dumnezeu, în veci de veci! El este Regele veacurilor, cel nevăzut, care nu moare niciodată; el singur este Dumnezeu şi plin de toată înţelepciunea. Amin.
18 Şi acum, Timotei, fiul meu, iată ce îţi poruncesc: luptă lupta cea bună în bătăliile Domnului, aşa cum ne-a spus Domnul prin profeţii săi.
19 Ţine-te strâns de credinţa ta în Cristos şi păstrează-ţi întotdeauna conştiinţa curată, făcând ceea ce ştii că e bine. Căci unii nu au dat ascultare glasului conştiinţei şi, cu bună ştiinţă, au făcut lucruri rele. Nu e de mirare că la scurtă vreme au naufragiat în ce priveşte credinţa.
20 Imeneu şi Alexandru sunt două asemenea exemple. A trebuit să-i dau pe mâna Satanei pentru a fi pedepsiţi, până când vor învăţa să nu mai facă de ruşine numele lui Cristos.
1 Iată ce îndrumări îţi dau: roagă-te mult pentru alţii; cere fierbinte îndurarea lui Dumnezeu peste ei; mulţumeşte-i pentru tot ce va face el pentru ei.
2 Roagă-te astfel pentru regi şi pentru toţi cei cu putere peste noi, precum şi pentru cei care au fost puşi în funcţii de mare răspundere, pentru ca noi să putem trăi în pace şi linişte, ducând o viaţă evlavioasă şi fiind mereu cu gândul la Domnul nostru.
3 Acesta e un lucru bun, care-i face plăcere lui Dumnezeu, Salvatorul nostru,
4 căci el doreşte nespus de mult ca toţi să fie mântuiţi şi să înţeleagă acest adevăr:
5 că Dumnezeu e de o parte, şi toţi oamenii sunt de cealaltă parte, iar Cristos Isus, el însuşi om, se află între ei pentru a-i uni,
6 prin faptul că şi-a dat viaţa pentru întreaga omenire. Acesta e mesajul pe care l-a oferit Dumnezeu lumii, la timpul cuvenit.
7 Iar eu am fost ales – şi acesta e un adevăr absolut – ca vestitor şi misionar al lui Dumnezeu, să-i învăţ pe ne-evrei adevărul acesta şi să le descopăr planul lui Dumnezeu de mântuire prin credinţă.
8 Astfel, doresc ca oamenii de pretutindeni să se roage cu mâini sfinte înălţate către Dumnezeu, neatinşi de păcat, de mânie şi resentimente.
9 Femeile să se poarte, şi ele, în acelaşi fel, cu o notă de bun simţ şi cumpătare în purtarea şi felul lor de a se îmbrăca.
10 Femeile creştine trebuie să reţină atenţia prin bunătatea şi cuviinţa lor, şi nicidecum prin coafura sau bijuteriile pe care le poartă ori prin cine ştie ce haine ieşite din comun.
11 Femeile se cuvine să asculte şi să înveţe în linişte şi smerenie.
12 Eu nu permit unei femei să înveţe pe bărbat sau să aibe autoritate asupra lui – ea trebuie să tacă la întrunirile bisericii tale.
13 De ce? Pentru că Dumnezeu l-a făcut mai întâi pe Adam, şi numai după aceea a făcut-o pe Eva.
14 Şi nu Adam a fost amăgit de Satana, ci Eva, iar urmarea a fost păcatul.
15 Totuşi ea va fi mântuită prin naşterea de fii, dacă stăruieşte cu smerenie în credinţă, în dragoste şi în sfinţenie.
1 Adevărat se zice că dacă un om doreşte să fie presbiter este animat de o dorinţă bună.
2 Căci presbiterul, sau supraveghetorul, trebuie să fie un om cumsecade, a cărui viaţă să nu poată fi vorbită de rău. Nu-i este permis să aibă decât o singură soţie şi trebuie să fie harnic şi cumpătat, plin de fapte bune. Trebuie să fie bucuros de oaspeţi şi se cere să fie un bun învăţător al Bibliei.
3 Nu trebuie să fie băutor sau certăreţ, ci blând şi delicat, nefiind dintre aceia care iubesc banul.
4 Trebuie să aibă o familie bine-crescută, cu copii care ascultă imediat şi fără murmur.
5 Fiindcă dacă un om nu poate face mica lui familie să se poarte cum trebuie, cum poate fi de folos bisericii întregi?
6 Presbiterul sau păstorul nu trebuie să fie un creştin de curând convertit, fiindcă s-ar putea întâmpla să devină mândru pentru că a fost ales atât de repede, or, mândria vine înaintea căderii. (O pildă, în acest sens, o constituie prăbuşirea Satanei).
7 De asemenea, trebuie ca oamenii din afara bisericii – aceia care nu sunt creştini – să-l vorbească de bine, încât Satan să nu-l poată prinde în cursă cu multe învinuiri şi să-i răpească libertatea de a-şi păstori turma.
8 Diaconii trebuie să fie, şi ei, acelaşi fel de oameni, de treabă şi statornici precum sunt şi pastorii. Nu trebuie să bea vin peste măsură şi nu trebuie să fie lacomi de bani.
9 Ei trebuie să fie discipoli adevăraţi, din toată inima, ai lui Cristos, care este izvorul tainic al credinţei lor.
10 Înainte de a fi rugaţi să devină diaconi, ar trebui să li se încredinţeze alte slujbe în biserică pentru a li se pune la încercare caracterul şi destoinicia iar dacă le îndeplinesc cu succes, atunci pot fi aleşi diaconi.
11 Soţiile lor trebuie să fie cumpătate, nu beţive ori bârfitoare, ci credincioase în tot ceea ce fac.
12 Diaconii să n-aibă decât o singură nevastă şi o familie fericită şi ascultătoare.
13 Cei care dau rezultate bune ca diaconi vor fi răsplătiţi atât prin respectul arătat de ceilalţi, cât şi prin faptul că îşi vor dezvolta propria lor încredere şi îndrăzneală în Domnul.
14 Îţi scriu acum aceste lucruri, deşi sper să fiu curând alături de tine,
15 aşa încât, dacă nu voi putea veni imediat, tu să ştii ce fel de oameni să alegi în funcţiile de conducere pentru biserica Dumnezeului celui viu, temelia şi stâlpul puternic al adevărului.
16 Este foarte adevărat că a trăi o viaţă evlavioasă nu e lucru uşor. Dar răspunsul se află în Cristos, cel care a venit pe pământ ca om, s-a dovedit a fi curat şi nepătat în duhul său, a fost slujit de către îngeri, a fost predicat printre naţiuni, a fost acceptat de oamenii de pretutindeni şi apoi a fost primit iarăşi acolo sus în slava sa cerească.
1 Duhul Sfânt însă ne spune lămurit că, în vremurile de pe urmă, unii din biserică se vor îndepărta de Cristos şi vor deveni adepţi înverşunaţi ai unor învăţători cu idei de inspiraţie diavolească.
2 Aceşti învăţători vor minţi cu atâta seninătate şi o vor face atât de des, încât nici măcar nu-i va mai mustra conştiinţa.
3 Ei vor veni şi vor afirma că e greşit să te căsătoreşti şi să consumi carne, cu toate că Dumnezeu a dăruit aceste lucruri unor creştini care nu duc lipsă de învăţătură sănătoasă, pentru a se bucura de ele şi a-i fi recunoscători.
4 Căci tot ce a făcut Dumnezeu este bun şi poate fi consumat de noi cu bucurie, dacă îi mulţumim
5 şi îi cerem binecuvântarea, fiindcă acel lucru devine bun datorită Cuvântului lui Dumnezeu şi rugăciunii.
6 Dacă vei explica aceste lucruri şi celorlalţi, îţi vei face datoria de păstor vrednic, care se hrăneşte cu credinţă şi cu învăţătura adevărată de felul aceleia pe care ai urmat-o tu.
7 Nu-ţi pierde timpul cu polemici aprinse pentru nişte idei stupide, mituri şi legende absurde. Cheltuieşte-ţi timpul şi energia cu fapte care să te menţină sănătos duhovniceşte.
8 Exerciţiile fizice sunt bune – nimic de zis – dar exerciţiile spirituale sunt cu mult mai importante şi constituie un tonic pentru toate acţiunile tale. Aşadar, exersează-te din punct de vedere spiritual şi antrenează-te în a deveni un creştin mai bun, fiindcă asta te va ajuta nu numai acum în viaţa de aici, ci şi în cea viitoare.
9 Acesta e adevărul şi toţi ar trebui să-l accepte.
10 Noi muncim din greu şi suferim mult pentru ca oamenii să-l creadă, căci speranţa noastră stă în Dumnezeul cel viu care a murit pentru toţi, şi îndeosebi pentru aceia – care au acceptat mântuirea sa.
11 Predică aceste învăţături şi fă tot posibilul ca toţi să le înveţe temeinic.
12 Nu-i da voie nimănui să te subaprecieze doar fiindcă eşti tânăr. Fii pentru toţi un ideal şi lasă ca ei să urmeze modul tău de a învăţa şi de a trăi; fii pentru ei un model prin dragostea ta, prin credinţa ta şi prin gândurile tale curate.
13 Până ce voi ajunge eu, citeşte în public şi explică bisericii Scriptura; predică Cuvântul lui Dumnezeu şi învaţă-i pe oameni din el.
14 Ai grijă să foloseşti darurile şi înzestrarea pe care ţi le-a dat Dumnezeu prin profeţii săi când şi-au pus presbiterii bisericii mâinile peste tine.
15 Pune în practică aceste aptitudini; avântă-te cu toată râvna în sarcinile ce-ţi stau înainte, încât toţi să observe îmbunătăţirea şi progresele pe care le-ai realizat.
16 Veghează atent la tot ce faci cu fapta sau cu gândul. Rămâi fidel faţă de ceea ce e drept şi Dumnezeu te va binecuvânta şi te va folosi ca să-i ajuţi şi pe alţii.
1 Să nu vorbeşti niciodată tăios cu un om mai în vârstă, ci să discuţi respectuos, ca şi cum ţi-ar fi tată. Celor mai tineri să le vorbeşti întocmai cum te-ai adresa unor fraţi pe care-i iubeşti.
2 Pe femeile mai înaintate în vârstă să le tratezi ca pe nişte mame, iar cu fetele să te porţi ca şi când ţi-ar fi surori, având numai gânduri curate faţă de ele.
3 Biserica are datoria să poarte de grijă, cu toată dragostea, femeilor ai căror soţi au murit, dacă acestea nu mai au pe nimeni care să le ajute.
4 Dar dacă au copii sau nepoţi, aceştia sunt cei care trebuie să-şi ia răspunderea de a le ajuta, întrucât omenia trebuie să înceapă de acasă, prin întreţinerea părinţilor nevoiaşi. Tare mult îi place lui Dumnezeu o astfel de faptă.
5 Biserica trebuie să aibe grijă şi de văduvele sărace care n-au pe nimeni pe lume, dacă acestea apelează la ajutorul lui Dumnezeu şi petrec mult timp în rugăciune;
6 dar dacă tot timpul nu fac altceva decât să umble cu bârfe şi să alerge ahtiate după plăceri, prăpădindu-şi astfel sufletele, biserica nu mai este obligată să vadă de ele.
7 Acestea trebuie să constituie norma bisericii tale, pentru ca toţi creştinii să ştie şi să aplice ceea ce e bine.
8 Dar oricine refuză să asigure cele necesare rudelor sale atunci când acestea au nevoie de ajutor, îndeosebi celor care locuiesc împreună cu familia lui, şi-a pierdut dreptul de a se mai numi creştin. Un astfel de om e mai rău decât păgânii.
9 Văduva care doreşte să fie trecută pe lista oficială a văduvelor din cadrul bisericii trebuie sa aibă cel puţin şaizeci de ani şi să nu fi fost căsătorită decât o singură dată.
10 Ea trebuie să se bucure de stima tuturor, ca urmare a faptelor bune pe care le-a săvârşit. Şi-a crescut ea copiii cum trebuie? A fost bună cu străinii, precum şi cu creştinii? A spălat picioarele sfinţilor? I-a ajutat pe cei bolnavi şi năpăstuiţi? Este gata oricând să dea dovadă de omenie?
11 Nu e bine însă ca văduvele mai tinere să devină membre ale acestui grup special, deoarece s-ar putea ca după un anumit timp să-şi nesocotească jurământul faţă de Domnul şi să se mărite iarăşi.
12 Or, atunci se vor face vinovate, fiindcă şi-au călcat promisiunea de la început.
13 În plus, s-ar putea să fie leneşe şi să umble tot timpul cu bârfe din casă în casă, băgându-şi nasul în treburile altora.
14 De aceea, consider că e mai bine ca văduvele tinere să se recăsătorească şi să aibă copii, având grijă de casa lor.
15 Căci tare mi-e teamă că unele din ele s-au şi îndepărtat deja de biserică şi au fost duse în rătăcire de Satana.
16 Dă-mi voie să-ţi mai amintesc o dată, că rudele văduvei sunt acelea care trebuie să-i poarte de grijă şi că nu trebuie să lase acest lucru în sarcina bisericii, fiindcă numai astfel biserica îşi va putea întrebuinţa banii ajutând văduvele care n-au absolut pe nimeni şi nici la cine să apeleze.
17 Presbiterii care-şi fac treaba cum se cuvine trebuie plătiţi bine şi apreciaţi în mod deosebit, mai ales cei care depun o muncă grea ca predicatori, cit şi ca învăţători.
18 Căci aşa spun Scripturile: „Să nu legi niciodată gura boului când ieşi la seceratul griului – lasă-l să mănânce în voie din mers.” Şi în alt loc: „Cine munceşte este vrednic de plata lui.”
19 Nu-ţi pleca urechea la învinuirile aduse împotriva unuia din fruntaşii bisericii, decât dacă există doi sau trei martori care să-l acuze.
20 Dacă într-adevăr a păcătuit, atunci să fie mustrat în faţa întregii biserici pentru ca nimeni să n-o ia pe urmele sale.
21 Îţi poruncesc solemn, în prezenţa lui Dumnezeu, a Domnului Isus Cristos şi a sfinţilor îngeri, să faci acest lucru chiar dacă acest fruntaş îţi este prieten apropiat. Cu toţi trebuie să te porţi la fel.
22 Niciodată să nu te pripeşti când îţi pui mâinile peste cineva; altfel s-ar putea să-i treci cu vederea păcatele şi va apărea că tu le aprobi. Şi ia seama ca tu însuţi să te fereşti de orice păcat.
23 (Apropo, asta nu înseamnă că trebuie să renunţi complet la vin. Ar trebui să serveşti uneori câte puţin vin ca medicament pentru stomacul tău, fiindcă eşti destul de bolnăvicios.)
24 Păcatele unora sar în ochi, ieşind în evidenţă cu mult înainte ca să se plângă cineva de ei, pe când păcatele altora sunt descoperite mult mai târziu.
25 Tot aşa şi faptele bune se văd uşor, şi chiar dacă nu s-ar vedea, multă vreme nu vor rămâne ascunse.
1 Sclavii creştini au obligaţia să muncească sârguincios pentru stăpânii lor şi să-i respecte; să nu se zică niciodată că oamenii lui Cristos nu sunt buni de nimic când e vorba de muncă. Nu îngădui ca numele lui Dumnezeu ori învăţătura lui să ajungă de râs din pricina aceasta.
2 Dacă proprietarul de sclavi este creştin, faptul nu poate constitui o scuză pentru ca sclavii să trândăvească; dimpotrivă, ar trebui să lucreze cu şi mai multă tragere de inimă, ştiind că osteneala lor îi este de ajutor unui frate de-al lor în credinţă. Învaţă pe oameni aceste adevăruri, Timotei, şi îndeamnă-i pe toţi să asculte de ele.
3 N-au decât să le respingă unii, dar ele rămân învăţaturile bune şi sănătoase ale Domnului Isus Cristos şi constituie temelia unei vieţi evlavioase.
4 Oricine vine cu altă învăţătură decât aceasta e un încrezut şi un prost. Astfel de oameni se tocmesc asupra înţelesului cuvintelor lui Cristos şi stârnesc polemici aprinse, care sfârşesc în gelozie şi supărări, ce nu duc decât la învinuiri reciproce şi tot felul de suspiciuni urâte şi de ocară aruncate în obrazul celuilalt.
5 Polemiştii aceştia – ale căror minţi sunt învăluite în păcat – nu ştiu să spună adevărul; pentru ei Evanghelia nu e decât un mijloc de câştig. Fereşte-te cât poţi de ei.
6 Vrei să fii bogat? Păi, ai şi devenit deja dacă eşti fericit şi bun.
7 La urma urmelor, noi nu am adus cu noi nimic când am venit pe lume şi nici nu putem lua de aici vreun bănuţ când murim.
8 Prin urmare, ar trebui să fim pe deplin mulţumiţi fără bani, dacă avem hrana şi îmbrăcămintea necesară.
9 Dar, oamenii care n-au alt gând decât să se îmbogăţească mai repede încep să se dedea la tot felul de fapte reprobabile doar pentru a aduna mai mulţi bani, fapte care le dăunează şi le întunecă minţile de răutate şi, în cele din urmă, îi duc de-a dreptul în iad.
10 Căci iubirea banului este primul pas către toate formele de păcat. Ba, unii l-au părăsit până şi pe Dumnezeu din dragostea lor pentru bani şi, ca urmare, s-au străpuns cu o sumedenie de necazuri.
11 Dar, tu, Timotei… o, tu eşti omul lui Dumnezeu. Fugi de toate relele acestea, punându-ţi, în schimb, toate eforturile în slujba binelui şi a dreptăţii, învăţând cum să te încrezi în el şi să-i iubeşti pe alţii, cum să fii plin de răbdare şi gingăşie.
12 Luptă înainte pentru Dumnezeu! Ţine-te strâns de viaţa eternă pe care ţi-a dăruit-o Dumnezeu şi pe care ai mărturisit-o cu o mărturie atât de răsunătoare, în faţa multor martori.
13 Îţi poruncesc înaintea lui Dumnezeu, care dă viaţă tuturor, şi înaintea lui Cristos Isus care a depus o mărturie neînfricată în faţa lui Pilat din Pont,
14 să împlineşti tot ce ţi-a spus el să faci, pentru ca nimeni să nu-ţi poată găsi vreo vină, de acum şi până la revenirea Domnului nostru Isus Cristos.
15 Căci la vremea potrivită Cristos va fi descoperit din cer de către binecuvântatul şi singurul Dumnezeu Atotputernic, Regele regilor şi Domnul domnilor,
16 singurul care nu poate muri niciodată, cel care locuieşte într-o lumină atât de înfricoşătoare încât nici o fiinţă umană nu se poate apropia de el. Nici un om simplu nu l-a văzut vreodată, şi nici nu-l va vedea. Ale lui să fie onoarea, puterea veşnică şi stăpânirea în veci de veci. Amin.
17 Spune-le celor bogaţi să nu se îngâmfe şi să nu-şi pună încrederea în banii lor, care vor pieri în curând, ci mândria şi încrederea lor să stea în Dumnezeul cel viu care întotdeauna ne dă la toţi cu mână largă toate lucrurile de care avem trebuinţă, ca să ne bucurăm de ele.
18 Spune-le să folosească banii de care dispun pentru a face bine. Ei să fie bogaţi în fapte bune şi să dea cu bucurie tuturor celor care duc lipsă, fiind mereu gata să împartă cu alţii tot ce le-a dăruit Dumnezeu.
19 Procedând astfel, îşi vor strânge o comoară adevărată în ceruri – unica investiţie sigură pentru eternitate! Şi-apoi vor trăi şi aici jos pe pământ o viaţă creştină rodnică.
20 O, Timotei, să nu uiţi să împlineşti toate lucrurile acestea pe care ţi le-a încredinţat Dumnezeu. Evită cu tot dinadinsul orice fel de discuţii contradictorii cu aceia care se fălesc cu „cunoştinţele” lor şi, tocmai prin asta, dovedesc că nu le au.
21 Unii din ei au scăpat din vedere exact lucrul cel mai important din viaţă – ei nu-l cunosc pe Dumnezeu. Îndurarea lui Dumnezeu să fie peste tine!