1

1 De la Pavel şi Timotei, robi ai lui Isus Cristos. Către: toţi sfinţii în Cristos Isus din oraşul Filipi, împreună cu presbiterii şi diaconii:

2 Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi! Da, rugăciunea mea este ca Dumnezeu Tatăl nostru să vă dea la fiecare binecuvântările sale cele mai alese, şi pacea sa în inimile şi în vieţile voastre.

3 Toate rugăciunile mele pentru voi sunt pline de laudă pentru Dumnezeu!

4 Când mă rog pentru voi, inima îmi este copleşită de bucurie,

5 din pricina ajutorului vostru minunat la răspândirea Evangheliei despre Cristos, din clipa când aţi au-zit-o voi înşivă şi până în prezent.

6 Şi sunt convins că Dumnezeu care a început acea lucrare bună în voi va continua şi de acum încolo să vă ajute să creşteţi în harul lui, până când misiunea pe care vrea s-o realizeze el în voi se va încheia, în cele din urmă, în ziua întoarcerii lui Isus Cristos.

7 Cât de normal este să simt ceea ce simt pentru voi, căci aveţi un loc deosebit în inima mea. Noi ne-am împărtăşit cu toţii din aceleaşi binecuvântări ale lui Dumnezeu, şi când eram la închisoare, şi când eram liber, apărând împreună adevărul şi vorbind altora despre Cristos.

8 Numai Dumnezeu ştie cât de adâncă este dragostea şi dorul meu pentru voi – doar Isus Cristos vă mai iubeşte cu atâta duioşie.

9 Mă rog ca dragostea voastră să crească şi să se reverse tot mai mult, iar voi să vă dezvoltaţi tot mai mult în cunoştinţa şi percepţia spirituală, izvorâtă din Dumnezeu.

10 Fiindcă doresc să puteţi deosebi net binele de rău, întotdeauna, şi să fiţi curaţi în lăuntrul vostru, pentru ca nimeni să nu vă poată critica şi aceasta până va veni Domnul nostru iarăşi.

11 Fie ca voi să fiţi găsiţi mereu săvârşind acele fapte bune şi milostive care vădesc că sunteţi copii ai lui Dumnezeu, deoarece asemenea acte vor aduce multă laudă şi glorie Domnului.

12 Scumpii mei fraţi, mai doresc să ştiţi că tot ce mi s-a întâmplat aici a constituit un puternic imbold pentru răspândirea Evangheliei despre Cristos.

13 Căci toată lumea de pe aici, până şi soldaţii de la cazarmă, ştiu că sunt în lanţuri pentru simplul motiv de a fi creştin,

14 Şi din pricina detenţiunii mele, multora din creştinii de aici pare să le fi pierit frica de lanţuri! Nu ştiu cum se face că răbdarea mea i-a îmbărbătat şi au prins şi mai mult curaj în a vorbi altora despre Cristos.

15 Evident, unii predică Evanghelia din gelozie pentru felul în care m-a folosit Dumnezeu pe mine. Ei vor să-şi creeze reputaţia de predicatori neînfricaţi! Dar sunt şi din cei dominaţi de motive mai curate,

16 care predică fiindcă mă iubesc, ştiind că Domnul m-a adus pe aceste meleaguri ca să-i fiu de folos în apărarea adevărului.

17 Iar alţii predică ca să-mi stârnească gelozia, crezând că succesul lor va spori necazurile suferite de mine în închisoare.

18 Indiferent însă care ar fi motivul care-i determină să propovăduiască, fapt este că Evanghelia despre Cristos se predică azi, iar eu mă bucur.

19 Voi continua să mă bucur şi de acum încolo, fiindcă ştiu că în urma rugăciunilor voastre şi cu ajutorul Duhului Sfânt, toate acestea se vor întoarce spre binele meu.

20 Căci eu trăiesc cu speranţa şi dorinţa vie ca niciodată să nu apuc să fac vreun lucru de care să-mi fie apoi ruşine; ci să fiu întotdeauna gata să iau cuvântul cu îndrăzneală în favoarea lui Cristos, câtă vreme am de trecut prin încercările acestea din închisoare, aşa cum am făcut şi în trecut; şi ca în orice clipă să-i fac cinste lui Cristos, fie că trăiesc, fie că trebuie să mor.

21 Căci pentru mine a trăi înseamnă prilejuri favorabile pentru Cristos, iar a muri – ei bine asta e şi mai bine!

22 Dar dacă rămânerea în viaţă îmi va crea şi mai multe prilejuri de a câştiga oameni pentru Cristos, atunci chiar că nu mai ştiu cum e mai bine, să trăiesc sau să mor.

23 Uneori aş vrea să trăiesc iar alteori nu, fiindcă tânjesc de dor să plec şi să fiu alături de Cristos. Cu cât mai fericit aş fi eu acolo împreună cu Cristos, decât aici!

24 Realitatea însă e că dacă rămân, vă pot fi mai de folos vouă.

25 Într-adevăr, încă e nevoie de mine aici jos şi astfel am încredinţarea că voi mai zăbovi pe acest pământ câtăva vreme, spre a vă ajuta să creşteţi şi să vă bucuraţi în credinţa voastră.

26 Rămânerea mea în viaţă va constitui pentru voi, când am să vă vizitez din nou, o bucurie şi un temei de slăvire a lui Isus Cristos pentru faptul că m-a ferit de orice rău.

27 Indiferent însă ce mi s-ar întâmpla mie, voi să nu uitaţi o clipă să trăiţi ca nişte creştini, aşa încât, fie c-am să vă mai văd, fie că nu, să aud în continuare veşti bune despre voi, că rămâneţi uniţi, cot la cot, mânaţi de un singur ţel măreţ – acela de a proclama fără teamă Evanghelia,

28 indiferent ce v-ar face duşmanii voştri. Ei vor vedea în aceasta un semn al propriei lor căderi, în vreme ce pentru voi va constitui un semn clar de la Dumnezeu că el este cu voi şi că v-a dăruit viaţă veşnică cu el.

29 Căci vouă vi s-a dat nu numai privilegiul de a vă încrede în el, ci şi acela de a suferi pentru el.

30 Suntem angajaţi împreună în această luptă. M-aţi văzut suferind pentru el în trecut; acum din nou sunt prins în viitoarea unei cumplite suferinţe, fapt care vă este bine cunoscut.

2

1 Se poate vorbi între creştini de o ridicare reciprocă a moralului? Mă iubiţi voi suficient pentru a dori să mă ajutaţi? Are vreo semnificaţie pentru voi faptul că suntem fraţi în Domnul, împărtăşind acelaşi Duh? Există în inimile voastre câtuşi de puţină duioşie şi consideraţie?

2 Dacă da, atunci faceţi-mă fericit pe deplin, iubindu-vă unii pe alţii şi trăind în acord desăvârşit unii cu alţii, lucrând împreună cu o singură inimă, cu un singur gând şi cu un singur ţel.

3 Nu fiţi egoişti; scopul vieţii voastre să nu fie acela de a produce o impresie bună asupra altora. Fiţi smeriţi, având despre alţii o părere mai bună decât despre voi înşivă.

4 Nu vă gândiţi tot timpul doar la treburile voastre, ci interesaţi-vă şi de alţii şi de ce fac ei.

5 Atitudinea voastră ar trebui să fie ca a lui Isus Cristos,

6 care, deşi era Dumnezeu, nu şi-a cerut şi nu a ţinut morţiş la drepturile sale divine,

7 ci şi-a pus deoparte puterea şi slava sa, luându-şi înfăţişarea de sclav şi devenind asemenea oamenilor.

8 Şi s-a smerit atât de mult până într-acolo încât să moară ca un criminal pe o cruce.

9 Tocmai din cauza aceasta Dumnezeu l-a ridicat în slăvile cerului şi i-a dat un nume mai presus de oricare altul,

10 pentru ca la numele lui Isus să se plece orice genunchi din cer şi de pe pământ

11 şi orice limbă să mărturisească faptul că Isus Cristos este Domn, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl.

12 Preaiubiţi prieteni, când eram acolo cu voi, întotdeauna vă străduiaţi să împliniţi întocmai îndrumările mele. Acum că sunt departe de voi trebuie să aveţi şi mai multă grijă să faceţi binele care decurge din faptul că sunteţi mântuiţi, ascultându-l pe Dumnezeu cu adâncă veneraţie, dându-vă înapoi de la orice ar putea să-i displacă.

13 Căci Dumnezeu este la lucru înlăuntrul vostru, ajutându-vă să doriţi a-l asculta şi apoi, ajutându-vă să faceţi ceea ce doreşte el.

14 în tot ceea ce faceţi, feriţi-vă de văicăreli şi discuţii contradictorii,

15 astfel ca nimeni să nu poată rosti un cuvânt de învinuire la adresa voastră, în calitatea voastră de copii ai lui Dumnezeu, voi trebuie să trăiţi vieţi curate şi nevinovate, într-o lume întunecată, care mişună de oameni necinstiţi şi îndărătnici. Străluciţi în mijlocul lor ca nişte reflectoare puternice,

16 desfăşurându-le Cuvântul Vieţii. Atunci, când se va întoarce Cristos, ce bucuros voi fi să constat că munca mea printre voi nu a fost în zadar.

17 Iar dac-o fi ca sângele vieţii mele să fie turnat, ca să spun aşa, peste credinţa voastră, pe care o aduc lui Dumnezeu ca jertfa, – cu alte cuvinte, dac-o fi să mor pentru voi – mă voi bucura şi în acest caz şi voi împărtăşi bucuria mea cu fiecare din voi.

18 Căci şi voi trebuie să fiţi fericiţi pentru acest lucru şi să jubilaţi împreună cu mine, pentru privilegiul ce mi s-a acordat de a muri pentru voi.

19 Dacă va voi Domnul, îl voi trimite la voi în curând pe Timotei. Apoi, la întoarcerea sa, el mă va putea îmbărbăta cu tot ce-mi va spune despre voi şi despre felul cum o duceţi.

20 Cât priveşte interesul adevărat pentru soarta voastră, nu este nici unul ca Timotei;

21 toţi ceilalţi par munciţi de propriile lor planuri, nu de cele ale lui Isus Cristos.

22 Dar pe Timotei îl cunoaşteţi voi înşivă. Mi-a fost întotdeauna ca un fiu prin ajutorul ce mi l-a dat la predicarea Evangheliei.

23 Sper să vi-l trimit de îndată ce am cunoştinţă de ce o să se întâmple cu mine aici.

24 Şi am încredere în Domnul că în curând voi putea veni chiar eu personal să vă văd.

25 Între timp, m-am gândit c-ar trebui să vi-l trimit înapoi pe Epafrodit. Voi l-aţi trimis să-mi fie de ajutor în nevoia care mă apasă; aflaţi dar că noi doi am fost fraţi adevăraţi, lucrând şi luptând cot la cot.

26 Acum îl trimit acasă iarăşi, căci i s-a făcut dor de voi toţi şi era necăjit că aţi auzit de boala lui.

27 Adevărat că a fost bolnav; de fapt, puţin a lipsit să moară. Dar Dumnezeu a avut milă de el, şi de mine, căci n-a îngăduit să mai fiu lovit şi de necazul acesta, după toate câte am pătimit.

28 Aşadar, sunt cu atât mai nerăbdător să-l văd reîntors printre voi, fiindcă ştiu ce bucuroşi veţi fi să-l vedeţi iarăşi, şi de aceasta mă voi bucura şi eu.

29 Primiţi-l călduros în Domnul cu toată bucuria şi arătaţi-i cât de mult îl apreciaţi,

30 căci el şi-a pus în joc viaţa pentru lucrul lui Cristos şi era cât pe-aci să moară când a încercat să facă pentru mine ceea ce voi nu puteaţi face fiindcă eraţi departe de mine.

3

1 Orice s-ar întâmpla, iubiţi prieteni, bucuraţi-vă în Domnul. Nu voi obosi niciodată spunându-vă asta, iar vouă vă prinde bine s-o auziţi mereu.

2 Fiţi cu ochii în patru la nemernicii aceia – câini primejdioşi, cum le zic eu, – care susţin că trebuie să fiţi tăiaţi împrejur pentru a putea fi mântuiţi.

3 Căci nu tăierea în trupul nostru (circumcizia) este aceea care face din noi copii ai lui Dumnezeu; ci închinăciunea pe care i-o aducem În duhul nostru. Aceasta e unica „circumcizie” adevărată. Gloria noastră, a creştinilor, constă în ceea ce a făcut Cristos Isus pentru noi, conştienţi fiind că nu stă în putinţa noastră de a ne mântui singuri.

4 Cu toate acestea, dacă ar avea cineva motiv să spere că se va putea mântui singur, atunci acela aş fi eu. Dacă alţii ar putea fi salvaţi prin ceea ce sunt ei înşişi, atunci de bună seamă că şi eu aş putea!

5 Fiindcă eu am îndeplinit ceremonia evreiască de iniţiere când eram de numai opt zile, născut dintr-o familie de evrei get-beget, o ramură a vechii seminţii originare a lui Beniamin. Aşa că, dacă a fost cineva evreu adevărat vreodată, atunci acela eu am fost! Ba mai mult, am fost un membru al fariseilor, care cer respectarea cea mai strictă a tuturor legilor şi a datinilor evreieşti.

6 Cât priveşte sinceritatea? Nu se mai pune la îndoială, întrucât, mânat de ea, aduceam persecuţii mari bisericii; şi încercam să respect fiecare normă şi regulă până în cele mai mici amănunte.

7 Însă toate lucrurile acestea pe care altă dată le consideram de mare valoare le-am aruncat acum la coş pentru a-mi putea pune încrederea şi speranţa numai şi numai în Cristos.

8 Da, toate celelalte sunt lipsite de valoare când le compari cu câştigul nepreţuit de a-l cunoaşte pe Cristos Isus, Domnul meu. Am pus deoparte toate celelalte lucruri, socotindu-le egal cu zero, cu scopul de a-l putea avea pe Cristos

9 şi de a deveni una cu el, nebizuindu-mă că voi fi mântuit prin atingerea unui grad suficient de bunătate ori prin respectarea legilor lui Dumnezeu, ci punându-mi încrederea în Cristos, ca el să mă salveze; căci calea lui Dumnezeu de a ne pune în ordine cu el depinde de credinţă – bizuirea în exclusivitate pe Cristos.

10 Am renunţat atunci la toate celelalte – am constatat că e singura cale de a-l cunoaşte pe Cristos cu adevărat şi de a experimenta extraordinara putere care l-a înviat pe el, precum şi de a descoperi ce înseamnă să suferi şi să mori împreună cu el.

11 Aşa că, indiferent cât m-ar costa, eu sunt unul dintre aceia care doresc să ajungă cu orice chip învierea cea aleasă dintre cei morţi.

12 Nu vreau să zic că am atins perfecţiunea, încă n-am învăţat tot ce trebuie, dar lucrez fără întrerupere ca să ajung acea zi când, în cele din urmă, voi fi tot ce a vrut Cristos să devin atunci când m-a mântuit.

13 Nu, scumpi fraţi, nu sunt încă tot ce ar trebui să fiu dar îmi concentrez toată energia asupra unui singur ţel: uitând trecutul şi privind înainte spre ceea ce mă aşteaptă,

14 eu mă lupt din răsputeri să termin cursa şi să pot primi premiul pentru care ne cheamă Dumnezeu în cer, datorită celor săvârşite de Cristos Isus pentru noi.

15 Sper că toţi care sunteţi creştini maturi veţi vedea la fel aceste adevăruri şi dacă nu sunteţi de acord în vreo privinţă, am credinţa că Dumnezeu vă va lămuri –

16 dacă şi voi ascultaţi în totul de adevărul pe care-l cunoaşteţi.

17 Iubiţi fraţi, rânduiţi-vă vieţile după modelul vieţii mele şi observaţi cine mai trăieşte potrivit pildei mele.

18 Fiindcă v-am mai spus şi altădată şi o spun din nou acum cu lacrimi în ochi, sunt mulţi care, aparent, merg pe calea creştină dar în fond sunt duşmani ai crucii lui Cristos.

19 Viitorul lor va fi o pierzare veşnică, întrucât zeul lor este pofta lor: ei sunt mândri de ceea ce ar trebui să le fie ruşine; şi nu se gândesc la nimic altceva decât la viaţa aceasta de pe pământ.

20 Dar patria noastră este în cer, cu Mântuitorul nostru, Domnul Isus Cristos; şi aşteptăm cu bucurie reîntoarcerea sa de acolo.

21 Când va veni iarăşi, va lua aceste trupuri muritoare ale noastre şi le va transforma în trupuri slăvite, ca al său, făcând uz de aceeaşi putere extraordinară cu care va cuceri toate celelalte lucruri de pretutindeni.

4

1 Iubiţi fraţi creştini, vă iubesc şi mi-e dor de voi, fiindcă voi sunteţi bucuria şi răsplata pentru toată osteneala muncii mele. Preaiubiţii mei prieteni, rămâneţi fideli Domnului.

2 Vreau acum să fac un apel către acele două femei scumpe, Evodia şi Sintichia. Vă rog din suflet, cu ajutorul lui Dumnezeu, încetaţi cu certurile şi împăcaţi-vă.

3 Te rog şi pe tine, colaboratorul meu credincios, să le ajuţi pe aceste femei, fiindcă au lucrat cot la cot cu mine la răspândirea Evangheliei printre oameni; au lucrat şi cu Clement şi cu ceilalţi colegi de lucru ai mei ale căror nume sunt scrise în Cartea Vieţii.

4 Întotdeauna să fiţi plini de bucurie în Domnul; şi iarăşi zic: bucuraţi-vă!

5 Daţi ocazie tuturor să vadă că sunteţi dezinteresaţi şi plini de consideraţie faţă de alţii, în toate acţiunile voastre. Nu uitaţi că Domnul vine în curând.

6 Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci rugaţi-vă pentru orice lucru; aduceţi nevoile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu şi nu uitaţi să-i mulţumiţi pentru răspunsurile sale.

7 Dacă veţi face aşa, veţi experimenta pacea lui Dumnezeu, care e atât de minunată, încât întrece cu mult posibilităţile minţii omeneşti de a o înţelege. Pacea sa va păstra gândurile şi inimile voastre într-o stare de linişte şi odihnă, prin Isus Cristos.

8 Şi acum, fraţilor, în încheierea acestei scrisori, îngăduiţi-mi să mai amintesc un singur lucru: Concentraţi-vă gândurile asupra a tot ce e a devărat, bun şi drept. Gândiţi-vă la acele lucruri care sunt curate şi încântătoare şi opriţi-vă asupra părţilor bune şi frumoase din alţii. Gândiţi-vă la toate lucrurile pentru care puteţi să-i mulţumiţi lui Dumnezeu şi de care vă puteţi bucura.

9 Puneţi mereu în practică tot ce aţi învăţat de la mine şi tot ce m-aţi văzut facând, şi Dumnezeui păcii va fi cu voi.

10 Cât de recunoscător îi sunt Domnului şi cât de mult îl laud că iarăşi îmi acordaţi ajutor. Ştiu că întotdeauna aţi făcut tot ce v-a stat în putinţă să-mi trimiteţi câte ceva, dar o vreme n-aţi avut ocazia s-o faceţi.

11 Nu că aş fi dus vreodată lipsă, fiindcă am învăţat să mă descurc de minune şi cu mult, şi cu puţin.

12 Ştiu să trăiesc aproape din nimic ori din belşug. Am învăţat să fiu mulţumit în orice situaţie, fie că am stomacul plin, fie că rabd de foame, şi-n belşug şi-n sărăcie.

13 Fiindcă pot face ceea ce-mi cere Dumnezeu cu ajutorul lui Cristos, care îmi dăruieşte tărie şi putere.

14 Dar chiar aşa stând lucrurile, bine aţi procedat, acordându-mi ajutor în strâmtorarea prin care trec acum.

15 După cum ştiţi foarte bine, când v-am adus prima dată Evanghelia, după care mi-am văzut mai departe de drum, părăsind Macedonia, doar voi, filipenii, v-aţi asociat cu mine la dat şi primit. Nici o altă biserică nu a făcut aceasta.

16 Chiar şi când am fost în Tesalonic, mi-aţi trimis ajutor de două ori.

17 Însă deşi apreciez darurile voastre, fericirea maximă mi-o prilejuieşte răsplata binemeritată pe care o veţi dobândi voi ca urmare a dărniciei voastre.

18 În prezent, am tot ce-mi trebuie – şi chiar mai mult! Am o provizie generoasă din darurile pe care mi le-aţi trimis cu ocazia venirii lui Epafrodit. Ele sunt o jertfă plăcut mirositoare, care-i face multă plăcere lui Dumnezeu.

19 El este acela care vă va împlini toate nevoile voastre din bogăţiile sale în slavă, din pricina a ceea ce a făcut Cristos Isus pentru noi.

20 Acum, lui Dumnezeu Tatăl nostru să-i fie slava în veci de veci. Amin.

21 Salutaţi-i din partea mea pe toţi creştinii de acolo; fraţii care sunt cu mine vă trimit şi ei salutări.

22 De asemenea, toţi sfinţii – creştini de aici – doresc să vă salute şi, mai cu seamă, cei care lucrează la palatul lui Cezar.

23 Harul Domnului Isus Cristos să fie cu duhul vostru.