1 Revelaţia lui Isus Cristos, pe care Dumnezeu i-a dat-o să arate slujitorilor săi ce urmează în curând să se întâmple. El a făcut cunoscut aceasta trimiţându-şi îngerul la robul său, Ioan,
2 care adevereşte tot ce a văzut – aşadar cuvântul lui Dumnezeu şi mărturia lui Isus Cristos.
3 Binecuvântat este cel ce citeşte cuvintele acestei profeţii şi binecuvântaţi sunt cei ce o aud şi pun la inimă ceea ce e scris în ea, căci vremea este aproape.
4 Din partea lui Ioan, către cele şapte biserici din provincia Asia: Har vouă şi pace de la cel ce este şi care era şi care vine, şi de la cele şapte Duhuri (sau: Duhul înşeptit) care sunt înaintea tronului său,
5 şi de la Isus Cristos, care este martorul credincios, întâiul născut din morţi, şi domnul regilor pământului. Celui ce ne iubeşte şi ne-a spălat de păcatele noastre prin sângele lui
6 şi ne-a făcut o împărăţie, preoţi pentru Dumnezeu şi Tatăl său; – a lui să fie slava şi stăpânirea în vecii vecilor!
7 Iată! El vine, înconjurat de nori; şi toţi ochii îl vor vedea – da, îl vor vedea şi cei ce l-au străpuns. Şi toate naţiunile vor plânge cu mare jale din pricina lui. Aşa va fi! Amin.
8 „Eu sunt Alfa şi Omega,” spune Domnul, „care este şi care era şi care vine, Cel Atotputernic.”
9 Eu, Ioan, fratele vostru, şi părtaş la suferinţă, la împărăţie şi la răbdare în Isus, mă aflam pe insula Patmos din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi a mărturiei lui Isus.
10 În Ziua Domnului eram în Duhul când, deodată, am auzit în spatele meu un glas mare, ca de trâmbiţă,
11 zicând: „Scrie pe un sul tot ce vezi şi trimite scrisoarea celor şapte biserici: bisericii din Efes, celei din Smirna şi celor din Peram, Tiati-ra, Sardis, Filadelfia şi Laodiceea.”
12 Când m-am întors să văd cine vorbea şi iată că lângă mine se aflau şapte sfeşnice de aur.
13 Şi în mijlocul lor stătea cineva care semăna la chip cu „Fiul omului”, îmbrăcat într-o mantie lungă şi având petrecută de-a curmezişul pieptului o eşarfă de aur.
14 Capul şi părul îi erau albe ca lâna şi ca neaua iar ochii îi erau ca flacăra de foc.
15 Picioarele sale străluceau ca arama încinsă în cuptor iar glasul lui tuna ca vuietul valurilor când se izbesc de ţărm.
16 În mâna dreaptă ţinea şapte stele şi din gură ieşea o sabie ascuţită, cu două tăişuri, iar faţa îi strălucea cum e soarele mai strălucitor.
17 Când l-am văzut, i-am căzut îndată la picioare, ca mort; dar el şi-a pus mâna dreaptă peste mine şi mi-a zis: „Nu te teme! Eu sunt Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă,
18 cel viu, care a murit şi acum este viu în vecii vecilor, care are cheile morţii şi ale Hadesului – să nu-ţi fie frică!
19 Aşterne în scris ce-ai văzut adineaori şi ceea ce are să ţi se arate numaidecât.
20 Iată tâlcul celor şapte stele pe care le-ai văzut în mâna mea dreaptă şi al celor şapte sfeşnice de aur: cele şapte stele sunt îngerii celor şapte biserici iar cele şapte sfeşnice sunt chiar bisericile însele.”
1 Îngerului bisericii din Efes scrie-i: „Iată cuvintele celui ce ţine cele şapte stele în mâna dreaptă şi umblă în mijlocul celor şapte sfeşnice de aur:
2 Cunosc numeroasele tale fapte bune. Ţi-am urmărit îndeaproape râvna şi răbdarea; ştiu că nu suporţi păcatul în rândul membrilor tăi şi că ai cercetat cu de-amănuntul pretenţiile celor care-şi zic apostoli, dar nu sunt, şi ai dovedit că mint cu sfruntare.
3 Ai suferit cu răbdare, de dragul meu, fără să dai înapoi o clipă – dar ţi-ai părăsit dragostea dintâi!
4 Totuşi mai este un lucru care nu este în ordine: tu nu mă mai iubeşti ca la început.
5 Adu-ţi aminte de înălţimea de la care ai căzut! Pocăieşte-te şi fă din nou lucrurile pe care le făceai la început. Dacă nu te pocăieşti, voi veni la tine şi-ţi voi lua sfeşnicul.
6 Însă un lucru e într-adevăr bun la tine şi anume acela că urăşti faptele desfrânaţilor de nicolaiţi, pe care le urăsc şi eu.
7 Cine are urechi să audă ce spune bisericilor Duhul: tuturor învingătorilor le voi da să mănânce din pomul vieţii în Paradisul lui Dumnezeu.”
8 Îngerului bisericii din Smirna scrie-i următoarea scrisoare: „Mesajul acesta vine din partea aceluia care este Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă, care a fost mort şi apoi a înviat:
9 Ştiu cât de mult suferi tu pentru Domnul şi ştiu totul despre sărăcia ta (dar ai bogăţii cereşti) şi cunosc defăimările aduse de cei care ţi se împotrivesc, care zic că sunt evrei – deci copiii lui Dumnezeu – când, de fapt, nu sunt, ci fac parte din sinagoga lui Satana.
10 Să nu-ţi mai fie frică de ce ai să suferi curând – căci nu peste mult timp Diavolul are să arunce pe unii din voi în închisoare ca să vă pună la încercare. Veţi fi persecutaţi timp de „zece zile”. Ţine sus şi tare credinţa, chiar atunci când eşti confruntat cu moartea şi eu îţi voi da cununa vieţii – un viitor glorios care nu se va sfârşi niciodată.
11 Oricine are urechi să asculte ce spune bisericilor Duhul; Cel care învinge nu va mai fi lovit de Moartea a Doua.”
12 Scrie această scrisoare îngerului bisericii din Pergam: „Mesajul de faţă vine din partea aceluia care mânuieşte sabia ascuţită, cu două tăişuri.
13 Sunt pe deplin conştient de faptul că locuieşti în cetatea de scaun a Satanei, în centrul de închinăciune satanică; şi totuşi mi-ai rămas credincioasă, refuzând să te lepezi de mine, chiar când Antipa, martorul meu credincios, a fost martirizat printre voi de către adepţii înfocaţi ai Satanei.
14 Şi totuşi am câteva lucruri împotriva ta. Tu îngădui în mijlocul tău pe unii care procedează la fel ca Balaam când l-a învăţat pe Balac să ducă poporul Israel de râpă, târându-l în păcate sexuale şi îndemnându-l să ia parte la ospeţe în cinstea idolilor.
15 Da, aşa este, ai în mijlocul tău, nici mai mult, nici mai puţin, decât pe unii din aceşti discipoli ai lui Balaam.
16 Pocăieşte-te, altminteri o să vin deodată la tine să lupt împotriva lor cu sabia gurii mele.
17 Să asculte oricine are urechi de auzit ce spune bisericilor Duhul: oricine biruieşte va mânca din mana ascunsă, din hrana cea tainică din cer; şi-i voi da fiecăruia o piatră albă şi pe acea piatră va fi săpat un nume pe care nu-l ştie decât cel care o primeşte.”
18 Scrie această scrisoare îngerului bisericii din Tiatira: „Iată mesajul din partea Fiului lui Dumnezeu, ai cărui ochi sunt pătrunzători ca para focului şi ale cărui picioare strălucesc ca arama încinsă.
19 Am cunoştinţă despre toate faptele tale bune – omenia ta faţă de cei săraci, darurile făcute lor şi felul cum îi îngrijeşti; de asemenea, cunosc dragostea, credinţa şi răbdarea ta şi văd cum progresezi mereu în toate aceste privinţe.
20 Mai am însă ceva împotriva ta: tu îi permiţi femeii aceleia numită Izabela, care-şi zice proorocită, să-i înveţe pe slujitorii mei că nu e cine ştie ce fapt grav să comiţi păcate sexuale; ea îi îndeamnă să fie imorali şi să consume carne sacrificată în prealabil idolilor.
21 Eu i-am dat timp să se pocăiască, dar ea a refuzat s-o facă.
22 Fii acum atent la ce-ţi spun: O voi lovi cu o suferinţă cumplită, care-o va doborî la pat, la un loc cu ceilalţi ucenici imorali ai ei, dacă nu se întorc iarăşi la mine, pocăindu-se de păcatul săvârşit cu ea;
23 şi-i voi lovi copiii cu moartea. Şi toate bisericile vor cunoaşte că eu sunt acela care cercetează adânc străfundurile inimii şi minţii omeneşti; eu vă voi da fiecăruia din voi tot ce vi se cuvine, după merit.
24 Cât vă priveşte pe voi ceilalţi din Tiatira care nu aţi urmat această învăţătură falsă („adevăruri mai adânci”, cum le numesc ei – de fapt, sunt adâncimile Satanei)
25 nu vă mai cer nimic în plus, decât să ţineţi strâns ce aveţi până voi veni eu.
26 Voi da putere asupra naţiunilor tuturor celor care înving, care fac lucrurile plăcute mie.
27 Voi le veţi guverna cu un toiag de fier, aşa cum mi-a dat şi mie Tatăl autoritate să le conduc; ele vor fi sfărâmate ca un vas de lut din care nu mai rămân decât cioburi.
28 Şi vă voi da luceafărul de dimineaţă!
29 „Cine are urechi de auzit să asculte ce spune bisericilor Duhul.”
1 Îngerului bisericii din Sardis scrie-i următoarea scrisoare: „Mesajul acesta ţi-l transmit din partea aceluia care are Duhul înşeptit al lui Dumnezeu şi cele şapte stele. Îţi cunosc reputaţia de biserică vie şi activă, însă acum eşti moartă.
2 Trezeşte-te! Şi întăreşte puţinul rămas, fiindcă şi ce mai rămâne este pe moarte. Faptele tale nu sunt deloc drepte în ochii lui Dumnezeu.
3 Întoarce-te la ceea ce ai auzit şi ai crezut de la început; ţine-te strâns de aceasta şi vino iarăşi la mine. Fiindcă, dacă nu, voi veni pe neaşteptate la tine, ca un hoţ, şi te voi pedepsi.
4 Cu toate acestea, până şi acolo în Sardis sunt unii care nu şi-au mânjit hainele cu necurăţia lumii; ei vor păşi cu mine îmbrăcaţi în alb, pentru că sunt vrednici.
5 Oricine biruieşte va fi înveşmântat în alb şi eu nu-i voi şterge numele din cartea vieţii, ci i-l voi rosti cu glas tare înaintea Tatălui meu şi a îngerilor săi, căci el este al meu.
6 Oricine are urechi, să asculte ce zice bisericilor Duhul.”
7 Scrie această scrisoare îngerului bisericii din Filadelfia: „Mesajul care urmează ţi l-a trimis cel sfânt şi adevărat, care are cheia lui David, cu care deschide şi nimeni nu mai poate închide, şi închide şi nimeni nu mai poate deschide.
8 Te cunosc foarte bine; nu eşti puternică, dar ţi-ai dat silinţa să asculţi şi nu mi-ai tăgăduit numele. De aceea, ţi-am deschis o uşă pe care n-o poate închide nimeni.
9 Reţine următoarele: îi voi forţa pe cei care sprijină cauzele Satanei, dându-se drept copiii mei (deşi mint, fiindcă nu sunt) să-ţi cadă la picioare şi să recunoscă faptul că eu pe voi vă iubesc.
10 Fiindcă ai ascultat de mine cu răbdare, în ciuda persecuţiilor, eu te voi ocroti de epoca de mare năpastă şi ispitire, care se va abate asupra lumii, ca să-i pună la încercare pe toţi cei rămaşi în viaţă.
11 Iată, eu vin curând! Păstrează puţina forţă de care dispui – pentru ca nimeni să nu-ţi ia cununa.
12 Cât despre cel care biruie, voi face din el un stâlp în templul Dumnezeului meu; acolo va fi în afara oricărei primejdii şi nu va mai ieşi din el; voi scrie pe el numele Dumnezeului meu şi el va fi un cetăţean în oraşul Dumnezeului meu – noul Ierusalim, care se va coborî din cer de la Dumnezeul meu; şi va avea înscris pe el noul meu nume.
13 Să asculte toţi cei care aud ce spune bisericilor Duhul.”
14 Scrie următoarea scrisoare îngerului bisericii din Laodiceea: „Mesajul acesta vine din partea aceluia care rămâne neclintit, martorul adevărat şi credincios a tot ce este, a fost ori va mai fi, în veci de veci, sursa primară a creaţiei lui Dumnezeu:
15 Te ştiu eu bine pe tine – nu eşti nici caldă, nici rece; măcar de-ai fi una din ele!
16 Dar, întrucât nu eşti decât călduţă, am să te vărs din gura mea!
17 Tu zici: Sunt bogată şi am tot ce-mi doresc; nimic nu-mi mai lipseşte! Şi nu-ţi dai seama că, spiritualiceşte, eşti jalnică şi nenorocită, săracă, oarbă şi goală.
18 Sfatul meu este să cumperi aur curat de la mine, aur purificat prin foc – şi numai după aceea vei fi cu adevărat bogată. Apoi, să cumperi de la mine veşminte albe, curate şi neîntinate, ca să-ţi acoperi goliciunea şi să nu-ţi mai fie ruşine; şi să-ţi procuri de la mine leacuri pentru ochi, ca să te vindeci şi să vezi iar.
19 Eu îndrept şi pedepsesc mereu pe toţi aceia pe care îi iubesc; aşa că, trebuie să te pedepsesc, dacă nu te laşi de nepăsarea ta şi nu dobândeşti râvnă pentru lucrurile lui Dumnezeu.
20 Iată, de cât timp stau la uşă şi bat întruna! Dacă îmi aude cineva chemarea şi deschide uşa, voi intra la el, mă voi bucura de părtăşia lui şi el de a mea.
21 Tuturor acelora care înving le voi îngădui să ia loc alături de mine pe tronul meu, aşa cum mi-am ocupat şi eu locul cu tatăl meu pe tronul său, după ce am ieşit biruitor.
22 Cine are urechi de auzit să asculte ce spune bisericilor Duhul.”
1 Apoi am privit şi am văzut o uşă deschisă în cer şi aceeaşi voce pe care o auzisem mai înainte, ca un sunet puternic de trâmbiţă, mi-a vorbit, zicând: „Vino aici sus şi am să-ţi arăt ce trebuie să se întâmple în viitor!”
2 Şi, în aceeaşi clipă m-am şi aflat cu duhul, acolo sus în cer şi am văzut – o, cât de slăvit era! – un tron pe care stătea cineva!
3 Şi el emitea cascade de lumină, ca un diamant străfulgerător sau un rubin scânteietor, şi tronul său era înconjurat de un curcubeu cu strălucire de smarald.
4 De jur-împrejurul acestui tron erau alte douăzeci şi patru de tronuri mai mici, pe care şedeau douăzeci şi patru de bătrâni; toţi erau îmbrăcaţi în alb şi aveau pe cap cununi de aur.
5 Din tron ţâşneau fulgere şi tunete, în care se puteau auzi glasuri. Drept în faţa acestui tron erau şapte lămpi aprinse care înfăţişează cele şapte Duhuri (sau: Duhul înşeptit) ale lui Dumnezeu trimise în toată lumea.
6 În faţa lui se desfăşoară o mare strălucitoare, de cristal. Patru fiinţe, înzestrate şi-n faţă, şi-n spate cu ochi, stăteau în dreptul celor patru laturi ale tronului.
7 Prima dintre aceste fiinţe vii avea forma unui leu; a doua semăna cu un bou; a treia purta chip de om; iar a patra avea formă de vultur, cu aripile desfăcute, ca pentru zbor.
8 Fiecare din aceste fiinţe vii avea şase aripi şi partea centrală a aripilor lor era toată plină de ochi. Zi de zi, şi noapte de noapte, ele rosteau întruna: „Sfânt, sfânt, sfânt, Doamne, Dumnezeu Atotputernic – cel care a fost, este şi va veni.”
9 Şi când fiinţele îl slăvesc, îl cinstesc şi îi mulţumesc celui care stă pe tron, care trăieşte în vecii vecilor,
10 cei douăzeci şi patru de bătrâni cad cu faţa la pământ înaintea lui şi i se închină, celui veşnic viu, aruncându-şi cununile înaintea lui şi cântând:
11 „O, Doamne, tu eşti vrednic să primeşti glorie, o-noare şi putere, căci tu ai creat toate lucrurile. Prin voinţa ta au fost ele create şi îşi au fiinţa.”
1 Şi am văzut un sul în mâna dreaptă a unuia care şedea pe tron, şi sulul era scris şi pe dinăuntru, şi pe dinafară, fiind pecetluit cu şapte sigilii.
2 Un înger măreţ cu voce puternică striga această întrebare: „Cine este vrednic să rupă peceţile acestui sul şi să-l desfăşoare?”
3 Dar nimeni de pe întreg cuprinsul cerului sau al pământului ori dintre morţi nu a putut să-l deschidă şi să-l citească.
4 Atunci am plâns de necaz fiindcă nu s-a găsit nici unul vrednic să ne poată spune ce scrie în el.
5 Dar unul din cei douăzeci şi patru de bătrâni mi-a zis: „Nu mai plânge! Căci iată! Leul din tribul lui Iuda, rădăcina lui David, a cucerit şi s-a dovedit vrednic să deschidă sulul şi să-i rupă cele şapte peceţi,”
6 Am privit şi iată că înaintea celor douăzeci şi patru de bătrâni stătea un Miel, în faţa tronului şi a fiinţelor, şi Mielul avea răni care îi pricinuiseră cândva moartea. El avea şapte coarne şi şapte ochi, care reprezintă Duhul înşeptit al lui Dumnezeu, trimis în toate colţurile lumii.
7 El a păşit înainte şi a luat sulul din mâna dreaptă a celui ce şedea pe tron.
8 Şi când a luat sulul, cei douăzeci şi patru de bătrâni au căzut cu faţa la pământ înaintea Mielului, fiecare din ei având o harpă şi flacoane de aur umplute cu tămâie – adică rugăciunile poporului lui Dumnezeu.
9 Ei îi cântau o cântare nouă cu următoarele cuvinte: „Vrednic eşti tu să iei sulul, să-i rupi peceţile şi să-l desfaci; căci tu ai fost înjunghiat şi sângele tău a răscumpărat oameni din toate naţiunile ca daruri închinate lui Dumnezeu.
10 Şi i-ai adunat într-o Împărăţie şi i-ai făcut preoţi ai Dumnezeului nostru; ei vor domni pe pământ.”
11 Apoi, în viziunea mea, am auzit cântarea milioanelor de îngeri ce înconjurau tronul, fiinţele acelea şi bătrânii:
12 „Vrednic este Mielul! – cântau ei cu voce tare – Mielul a fost înjunghiat. El este vrednic să primească puterea şi bogăţia, înţelepciunea, tăria şi onoarea, slava şi lauda.”
13 Şi atunci i-am auzit pe toţi cei din cer şi de pe pământ, şi pe morţii de sub pământ şi din mare exclamând: „Binecuvântarea, onoarea, gloria şi puterea sunt ale celui care stă pe tron şi ale Mielului, în veci de veci.”
14 Şi cele patru fiinţe ziceau întruna: „Amin!” Iar cei douăzeci şi patru de bătrâni au căzut cu faţa la pământ şi i se închinau.
1 În timp ce priveam eu, Mielul a rupt prima pecete şi a început să desfăşoare sulul. Atunci una din cele patru fiinţe a rostit cu voce ca de tunet: „Vino!”
2 M-am uitat şi iată că în faţa mea se afla un cal alb. Călăreţul său purta un arc şi i s-a aşezat pe cap o cunună; el a pornit vijelios pe cal, să învingă în multe bătălii şi să câştige războiul.
3 Apoi a desfăcut sulul până la cea de a doua pecete, pe care a rupt-o, de asemenea. Şi am auzit-o pe a doua fiinţă vie zicând: „Vino!”
4 De data aceasta a ieşit un cal roşu. Călăreţului său i s-a dat o sabie lungă şi puterea să alunge pacea şi să aducă anarhie pe pământ; pretutindeni au izbucnit război şi ucideri.
5 După ce a rupt a treia pecete, am auzit-o pe fiinţa a treia zicând: „Vino!” Şi am văzut un cal negru, al cărui călăreţ ţinea în mâna o cumpănă.
6 Şi o voce din rândul celor patru fiinţe zicea: „O pâine pentru plata unei zile de muncă ori un kilogram de faină de orz, dar nu există nici ulei de măsline, nici vin.”
7 Şi când s-a rupt pecetea a patra, am auzit-o pe a patra fiinţă, zicând: „Vino!”
8 Şi, de data aceasta, am văzut un cal galben, al cărui călăreţ se numea Moartea. Şi după el venea un alt cal care se numea Hades. Li s-a dat în stăpânire o pătrime din pământ, ca să ucidă cu război, foamete, boli şi animale sălbatice.
9 Şi când a rupt pecetea a cincea, am văzut un altar alb şi sub el toate sufletele celor care muriseră ca martiri fiindcă predicaseră Cuvântul lui Dumnezeu şi fiindcă aduseseră mărturii cinstite.
10 Ei strigau către Domnul şi ziceau: „O, Stăpâne Doamne, Sfânt şi Adevărat, cât mai este până când ai să judeci oamenii pământului pentru ceea ce ne-au făcut? Când ai să te răzbuni pentru sângele nostru pe locuitorii pământului?”
11 Li s-a dat fiecăruia câte o mantie albă şi li s-a spus să mai aştepte puţin, până când şi fraţii lor, robi ca şi ei ai lui Isus, vor fi fost martirizaţi pe pământ şi li se vor fi alăturat.
12 Am privit cum a rupt el pecetea a şasea şi îndată s-a produs un mare cutremur de pământ; soarele s-a întunecat ca un veşmânt de doliu şi luna s-a făcut roşie ca sângele.
13 Apoi, nu ştiu cum s-a făcut, că parcă stelele cerului au început să cadă pe pământ, ca smochinele verzi doborâte din pom de vântul puternic.
14 Şi cerurile înstelate au dispărut cum se strânge un sul; şi fiecare munte şi insulă s-au cutremurat şi s-au mutat de la loc.
15 Regii pământului, conducătorii lumii şi oamenii bogaţi, comandanţii militari şi toţi ceilalţi oameni, mari şi mici, robi sau liberi, s-au ascuns în peşterile şi stâncile munţilor
16 şi le-au strigat munţilor să îi strivească sub ei. „Cădeţi peste noi,” se rugau ei, „şi ascundeţi-ne de faţa aceluia care stă pe tron, şi de mânia Mielului,
17 fiindcă a sosit ziua cea mare a mâniei lui şi cine îi mai poate supravieţui?”
1 Apoi am văzut patru îngeri stând la cele patru colţuri ale pământului, ţinând în loc cele patru vânturi, să nu mai sufle, astfel că nici o frunză nu mai foşnea în copaci, iar oceanul s-a făcut neted ca oglinda.
2 Şi am văzut un alt înger care venea de la răsărit şi aducea cu el marele sigiliu al Dumnezeului celui Viu. Şi el le-a strigat celor patru îngeri cărora li se dăduse putere să vatăme pământul şi marea:
3 „Staţi pe loc! Să nu faceţi încă nimic – să nu loviţi nici pământul, nici marea, nici copacii – până voi fi pus sigiliul lui Dumnezeu pe frunţile slujitorilor săi.”
4 Dar câţi au primit semnul acesta? Am auzit numărul – erau 144.000, luaţi din toate seminţiile lui Israel, după cum urmează:
5 Iuda: 12.000 Ruben: 12.000 Gad: 12.000
6 Aşer: 12.000 Neftali: 12.000 Manase: 12.000
7 Simeon: 12.000 Levi: 12.000 Isahar: 12.000
8 Zabulon: 12.000 Iosif: 12.000 Beniamin: 12.000.
9 După asta, am văzut o mulţime uriaşă de oameni, atât de mare încât nu se putea număra, din toate popoarele şi provinciile, de toate limbile, care stăteau înaintea tronului şi în faţa Mielului, îmbrăcaţi în alb, cu ramuri de palmier în mâini.
10 Şi ei strigau cu glas tare: „Mântuirea vine de la Dumnezeul nostru, care sade pe Tron, şi de la Miel.”
11 Şi iată că toţi îngerii au făcut cerc în jurul tronului şi împrejurul bătrânilor şi al celor patru fiinţe, căzând cu faţa la pământ înaintea tronului şi închinându-se lui Dumnezeu.
12 „Amin!” ziceau ei. „Lauda şi gloria, înţelepciunea şi mulţumirea, onoarea, puterea şi tăria să fie, toate, ale Dumnezeului nostru, în veci de veci. Amin!”
13 Atunci unul dintre bătrâni m-a întrebat: „Cine sunt aceştia, îmbrăcaţi în haine albe, şi de unde vin ei?”
14 „Domnul meu, tu ştii”, am răspuns eu. „Spune-mi te rog şi mie!” Aceştia sunt cei care vin din marea strâmtoare, mi-a răspuns el. Ei şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului.
15 De aceea, se găsesc acum în faţa tronului lui Dumnezeu, slujindu-l zi şi noapte în templul său. Cel care stă pe tron îi va adăposti;
16 ei nu vor mai fi flămânzi niciodată şi nici nu le va mai fi sete şi vor fi ocrotiţi de arşiţa soarelui.
17 Căci Mielul care stă în faţa tronului îi va hrăni, va fi păstorul lor şi-i va duce la izvoarele apei vieţii. Şi Dumnezeu le va şterge lacrimile toate din ochi.”
1 Când a rupt Mielul pecetea a şaptea, s-a făcut tăcere pe tot cuprinsul cerului, timp de vreo jumătate de oră.
2 Şi i-am văzut pe cei şapte îngeri care stăteau în picioare înaintea lui Dumnezeu. Lor li s-au dat şapte trâmbiţe.
3 Apoi, a venit un alt înger cu o cădelniţă de aur şi s-a oprit la altar; şi i s-a dat o mare cantitate de tămâie pe care s-o combine cu rugăciunile copiilor lui Dumnezeu şi s-o aducă apoi ca jertfă pe altarul de aur din faţa tronului.
4 Şi mireasma amestecului de tămâie şi rugăciuni s-a suit de pe altarul pe care le turnase îngerul până sus la Dumnezeu.
5 Apoi îngerul a umplut cădelniţa cu foc de pe altar şi a aruncat-o pe pământ; şi tunetul bubuia iar fulgerul cădea şi s-a produs un cutremur de pământ îngrozitor.
6 Apoi cei şapte îngeri cu cele şapte trâmbiţe s-au pregătit să sune falnic din ele.
7 A sunat primul înger din trtmbiţă, şi asupra pământului s-a abătut grindină şi foc amestecate cu sânge. O treime din pământ a luat foc, aşa încât, a treia parte din pomi au ars, împreună cu iarba verde.
8 Apoi a sunat al doilea înger din trâmbiţă şi ceva care părea a fi un munte uriaş aprins a fost aruncat în mare şi a distrus o treime din toate corăbiile;
9 şi a treia parte din mare s-a făcut roşie ca sângele; iar o treime din peşti au fost omorâţi.
10 A sunat îngerul al treilea şi o stea mare de foc a căzut din cer peste a treia parte din râuri şi izvoare.
11 Steaua se numea „Amărăciune”, întrucât a otrăvit o treime din toate apele de pe pământ şi au murit mulţi oameni.
12 A sunat şi îngerul al patrulea din trâmbiţă şi numaidecât o treime din soare şi o treime din lună şi stele s-au întunecat şi au fost nimicite, aşa încât lumina zilei a fost redusă cu o treime iar noaptea a devenit şi mai întunecată.
13 Cum priveam aşa, am văzut un vultur singuratic zburând pe ceruri şi strigând cât putea de tare: „Vai, vai, vai de oamenii pământului din pricina grozăviilor care se vor întâmpla de îndată ce vor suna din trâmbiţe ceilalţi trei îngeri care au mai rămas.”
1 Apoi a sunat al cincilea înger din trâmbiţă sa şi am văzut pe unul care a căzut din cer pe pământ şi i s-a dat cheia gropii fără fund.
2 Când a deschis-o, a răbufnit din ea un fum gros, ca dintr-o sobă uriaşă, şi soarele împreună cu aerul s-au înnegrit de fum.
3 Apoi au ieşit din fum nişte lăcuste care s-au îndreptat asupra pământului şi au căpătat puterea să înţepe ca scorpionii.
4 Dar li s-a spus să nu vatăme iarba, nici plantele, nici arborii, ci să se năpustească doar asupra acelor oameni care nu posedă semnul lui Dumnezeu pe frunte.
5 Aveau ordine să nu-i omoare, ci doar să-i tortureze cinci luni de zile, cu acea agonie pricinuită de înţepăturile scorpionului.
6 În zilele acelea, oamenii vor încerca să se sinucidă dar va fi în zadar, fiindcă moartea nu va veni. Vor dori din suflet să moară, dar moartea, pur şi simplu, va fugi de ei!
7 Lăcustele păreau nişte cai îmbrăcaţi în zale, gata de luptă. Pe cap aveau ca nişte cununi de aur şi feţele le erau ca de om.
8 Părul le era lung ca la femei iar dinţii ca de lei.
9 Purtau platoşe făcute parcă din fier şi vuietul aripilor lor era al carelor şi al cailor în bătălie.
10 Aveau cozi şi ţepi ca de scorpion, şi în ele aveau puterea de a tortura oamenii cinci luni.
11 Regele lor era îngerul abisului, care în ebraică se numeşte Abadon iar în greacă Apolion (adică Nimicitorul).
12 Prima teroare ia sfârşit, dar mai sunt încă două de venit!
13 A sunat şi al şaselea înger din trâmbiţă şi am auzit un glas dinăuntrul celor patru coarne ale altarului de aur ce stă în faţa tronului lui Dumnezeu,
14 care i-a spus îngerului al şaselea: „Eliberează-i pe cei patru demoni mari, ţinuţi legaţi la marele fluviu Eufrat.”
15 Ei fuseseră pregătiţi pentru anul acela, luna, ziua şi ceasul respectiv, şi acum au fost dezlegaţi să ucidă o treime din toată omenirea.
16 Ei mergeau în fruntea unei armate de 200 de milioane de războinici – am aflat cifra aceasta dintr-un anunţ pe care l-am auzit atunci.
17 În vedenia mea, am văzut cum li se răspândesc caii peste tot; călăreţii purtau platoşe de fier înroşit, deşi unele erau de albastrul cerului iar altele erau galbene.
18 Capetele cailor semănau foarte mult cu ale leilor şi din gurile lor ţâşnea fum, foc şi pucioasă aprinsă, şi au ucis o treime din toţi oamenii.
19 Puterea lor de ucidere nu stătea doar în gură, ci şi în cozile lor, fiindcă ele se asemănau cu nişte capete de şarpe, cu care izbeau şi muşcau, producând răni fatale.
20 Dar oamenii rămaşi în viaţă după aceste calamităţi tot n-au voit să se închine lui Dumnezeu! N-au voit nicidecum să se lase de închinarea la idoli sau să renunţe la idolii lor făcuţi din aur şi argint, aramă, piatră şi lemn, care nici nu văd, nici nu aud, şi nici nu umblă.
21 De asemenea, n-au vrut să se pocăiască de toate crimele şi vrăjitoria lor, de imoralitatea şi hoţia lor.
1 Atunci am văzut un alt înger puternic coborându-se din cer, învăluit de un nor şi având deasupra capului un curcubeu; faţa îi strălucea ca soarele iar picioarele îi scăpărau ca focul.
2 Şi în mână ţinea desfăcut un sul mic. Şi-a pus piciorul drept în mare iar stângul şi l-a aşezat pe pământ
3 şi a scos un strigăt puternic – ca răcnetul unui leu – la care au răspuns şapte bubuituri de tunet.
4 Tocmai mă pregăteam să notez ce-au spus tunetele, când am auzit din cer un glas care mi-a zis: „Să nu faci asta. Cuvintele lor nu trebuie să fie destăinuite.”
5 Apoi falnicul înger care stătea pe mare şi pe uscat şi-a ridicat mâna dreaptă până la cer
6 şi a jurat pe Cel care trăieşte în vecii vecilor, care a creat cerul şi tot ce se află în el şi pământul cu tot ce conţine acesta şi marea cu toate ale ei, că nu va mai fi nici o întârziere,
7 ci, când va suna îngerul al şaptelea din trâmbiţă, se va împlini planul de nepătruns al lui Dumnezeu, ce fusese ţinut ascuns veacuri de-a rândul, încă de la anunţarea sa de către robii săi, profeţii.
8 Apoi vocea din cer mi-a vorbit din nou, zicându-mi: „Du-te şi ia sulul desfăcut de la îngerul falnic care stă în picioare pe mare şi pe uscat.”
9 Astfel, m-am apropiat şi l-am rugat să-mi dea sulul. „Poftim! Ia-l şi mănâncă-l!” mi-a zis el. „La început, va avea gust de miere, dar când îl vei înghiţi, vei simţi o senzaţie de acru în stomac!”
10 Aşadar, i l-am luat din mână şi l-am mâncat. Într-adevăr, aşa cum mi s-a spus, l-am simţit dulce în gură dar, după ce l-am înghiţit, m-a durut stomacul.
11 Apoi el mi-a zis: „Trebuie să prooroceşti mai departe multor popoare, naţiuni, triburi şi regi.”
1 După aceea, mi s-a dat o vergea de măsurat şi mi s-a spus să mă duc să măsor Templul lui Dumnezeu, inclusiv curtea interioară unde se află altarul, şi să număr credincioşii.
2 „Curtea exterioară însă să n-o masori”, mi s-a spus, „fiindcă ea a fost predată naţiunilor. Ele vor călca în picioare Cetatea Sfântă timp de patruzeci şi două de luni.
3 Şi eu le voi da putere celor doi martori ai mei să proorocească 1.260 de zile îmbrăcaţi în pânză de sac.”
4 Martorii aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice care stau înaintea Dumnezeului întregului pământ.
5 Oricine va încerca să le facă vreun rău va fi ucis de rafalele de foc din gura lor.
6 Ei au putere să închidă zăgazurile cerului, ca să nu mai plouă deloc în timpul celor trei ani şi jumătate cât vor prooroci ei, şi să prefacă apele curgătoare şi oceanele în sânge, precum şi puterea de a abate asupra pământului tot soiul de plăgi, ori de câte ori doresc.
7 Când îşi vor încheia cei trei ani şi jumătate de mărturie solemnă, tiranul care va ieşi din groapa fără fund va declara război împotriva lor şi-i va birui, omorându-i apoi;
8 timp de trei zile şi jumătate, trupurile lor neînsufleţite vor fi expuse privirilor, pe străzile marelui oraş „Sodoma” şi „Egipt”) – adică, tocmai acolo unde fusese răstignit Domnul lor.
9 Timp de trei zile şi jumătate oameni din toate popoarele, triburile, limbile şi naţiunile pământului vor privi trupurile lor neînsufleţite şi vor refuza să-i îngroape.
10 Şi va avea loc o sărbătoare mondială – oamenii de pretutindeni se vor bucura şi-şi vor face unii altora cadouri, dând petreceri în cinstea morţii celor doi profeţi care-i chinuiseră atât de mult.
11 Dar, după trei zile şi jumătate, duhul de viaţă de la Dumnezeu va intra în ei şi se vor scula. Va intra în toţi o mare spaimă.
12 După aceea, se va auzi strigătul puternic al unei voci din cer, glăsuind astfel: „Veniţi aici sus!” Şi ei se vor înălţa la cer pe un nor, sub privirile duşmanilor lor.
13 În aceeaşi oră se va produce un cutremur îngrozitor de pământ, care va dărâma a zecea parte din oraş, lăsând în urmă 7.000 de morţi. Atunci toţi cei rămaşi în viaţă, de groază, îl vor slăvi pe Dumnezeul cerului.
14 A doua nenoricire a trecut şi ea dar este urmată imediat de a treia:
15 Deoarece, chiar atunci îngerul al şaptelea a sunat din trâmbiţă şi s-au auzit îndată nişte voci din cer care strigau: „Împărăţia acestei lumi este acum a Domnului nostru şi a Cristosului său; şi el va domni în veci de veci.”
16 Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni care stau pe tronuri înaintea lui Dumnezeu s-au aruncat cu faţa la pământ, în semn de închinare, zicând:
17 „Îţi mulţumim, Doamne, Dumnezeule Atotputernic, care eşti, ai fost şi acum ţi-ai preluat măreaţa ta putere şi ai început să domneşti.
18 Popoarele s-au mâniat pe tine, dar acum a venit rândul tău să te mânii pe ele. E timpul să judeci pe morţi şi să-ţi răsplăteşti slujitorii – profeţii şi oamenii de rând, pe toţi cei care se tem de numele tău, mari şi mici – şi să-i distrugi pe aceia care au făcut să vină nimicirea pe pământ.”
19 Apoi, în cer s-a deschis Templul lui Dumnezeu şi înăuntru s-a văzut chivotul legământului său. Cerul era brăzdat de fulgere şi tunete asurzitoare. A urmat, apoi, o mare furtună cu grindină şi lumea a fost zguduită de un cutremur de pământ înfiorător.
1 Apoi în cer şi-a făcut apariţia un măreţ alai sărbătoresc, ca o întruchipare a lucrurilor viitoare. Am văzut o femeie învăluită în lumină având sub picioare luna şi pe cap o cunună formată din douăsprezece stele.
2 Era însărcinată şi ţipa de durere în chinurile facerii, aşteptând să nască.
3 Deodată s-a arătat un balaur roşu cu şapte capete şi zece coarne, având pe capete şapte coroane.
4 Cu coada trăgea după el o treime din stele, pe care le-a azvârlit apoi pe pământ. S-a oprit în faţa femeii, care sta să nască, pentru a-i înghiţi deîndată pruncul!
5 Ea a născut un băiat care urma să cârmuiască toate naţiunile cu o mână de fier. Copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la tronul său.
6 Femeia a fugit în pustiu, unde îi pregătise Dumnezeu un loc, s-o aibă în grijă 1.260 de zile.
7 Apoi a fost război în cer; Mihail împreună cu îngerii aflaţi sub comanda lui s-au luptat cu balaurul şi cu oştirea lui de îngeri căzuţi.
8 Şi Balaurul a pierdut bătălia, fiind obligat să părăsească cerul.
9 Balaurul acesta mare, care nu e altul decât Şarpele din vechime numit şi Diavolul ori Satan, cel care înşală întreaga lume, a fost azvârlit pe pământ cu toată armata sa.
10 Apoi am auzit un glas puternic, ce străbătea cerurile de la un capăt la altul şi zicea: în sfârşit s-a întâmplat! Iată în fine mântuirea lui Dumnezeu, puterea şi cârmuirea sa şi autoritatea Cristosului său; căci Pârâşul fraţilor noştri, care îi acuza zi şi noapte înaintea lui Dumnezeu, a fost aruncat din cer jos pe pământ.
11 Ei l-au învins prin sângele Mielului şi prin mărturia lor, fiindcă nu şi-au iubit propria viaţă, ci şi-au dat-o pentru el.
12 Strigaţi de bucurie, voi cerurilor! şi voi, cetăţeni ai cerului, săltaţi de bucurie şi fericire! Cât despre voi, oamenii lumii, vai şi amar de voi, căci Diavolul s-a coborât la voi spumegând de mânie, ştiind că nu mai are decât foarte puţin timp.”
13 Când s-a pomenit Balaurul aruncat pe pământ, a persecutat femeia care născuse copilul.
14 Dar ea a primit două aripi ca acelea ale unui vultur măreţ, cu care să zboare la locul ce i se pregătise în pustiu unde avea să fie îngrijită şi apărată de furia Şarpelui – de Balaur – timp de trei ani şi jumătate.
15 Şi din gura Şarpelui a ţâşnit un şuvoi mare de apă care înainta spre femeie, încercând s-o înece;
16 dar pământul i-a venit în ajutor, deschizându-şi gura şi înghiţind şuvoaiele de apă.
17 Atunci, Balaurul înfuriat a pornit la atac împotriva celorlalţi copii ai ei – împotriva tuturor acelora care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi mărturisesc că sunt ai lui Isus. El s-a oprit pe ţărmul oceanului şi a rămas acolo în aşteptare.
1 Apoi, în vedenia mea, am văzut o fiară ieşind din mare. Avea şapte capete şi zece coarne, pe care erau zece coroane. Şi pe fiecare cap erau scrise nume de ocară ce constituiau, fiecare, o sfidare şi o insultă la adresa lui Dumnezeu.
2 Fiara pe care am văzut-o semăna cu un leopard însă avea labe de urs şi gură de leu. Şi Balaurul i-a dat fiarei puterea sa, împreună cu tronul şi o mare autoritate.
3 Am văzut că unul din capetele sale avea o rană incurabilă – totuşi rana aceasta fatală s-a vindecat. Lumea întreagă a rămas înmărmurită în faţa acestei minuni şi a mers după fiară, cuprinsă de veneraţie.
4 Oamenii s-au închinat balaurului, fiindcă acesta i-a dat atâta putere, şi s-au închinat şi fiarei, zicând: „Cine este asemenea fiarei şi cine poate să se măsoare cu ea în luptă?”
5 Atunci i s-a dat fiarei o gură să rostească cuvinte pline de semeţie şi hule şi să-şi exercite autoritatea timp de patruzeci şi două de luni.
6 Şi şi-a deschis gura în hule împotriva lui Dumnezeu, ca să hulească numele lui şi locuinţa lui şi pe cei ce locuiesc în cer.
7 Şi i s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruiască. Şi i s-a dat stăpânire peste orice seminţie şi popor şi limbă şi neam.
8 Şi toţi locuitorii pământului, al căror nume nu sunt scrise, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului cel înjunghiat, se vor închina fiarei.
9 Dacă are cineva urechi, să audă!
10 Oricine urmează să meargă în robie, în robie va merge. Oricine urmează să fie omorât cu sabia, cu sabia va fi omorât. Asta necesită răbdare şi credin-cioşie din partea sfinţilor.
11 Apoi am văzut un alt animal ciudat, ieşind, de data aceasta, din pământ, cu două corniţe ca de miel însă cu o voce înfricoşătoare, asemănătoare Balaurului.
12 El a exercitat întreaga autoritate a fiarei căreia i se vindecase rana, şi a obligat pe toată lumea să se închine acesteia.
13 El a făcut minuni nemaipomenite, cum ar fi coborârea focului din cer pe pământ în faţa ochilor tuturor.
14 Prin aceste miracole reuşea să amăgească pe toţi locuitorii pământului. Putea face aceste lucruri extraordinare ori de câte ori era de faţă fiara să-l urmărească. Şi a poruncit oamenilor din întreaga lume să-i facă o mare statuie primei fiare ce fusese rănită de moarte şi totuşi trăise.
15 I s-a îngăduit să dea suflare acestei statui, şi chiar s-o facă să vorbească. Apoi statuia a ordonat să fie omorât oricine refuză să i se închine.
16 El a poruncit ca toţi oamenii, mic şi mare, bogat şi sărac, sclav sau liber – să fie tatuaţi cu un semn anumit pe mâna dreaptă ori pe frunte.
17 Şi nimeni nu putea obţine nici o slujbă şi nu putea cumpăra în nici un magazin fără permisul conferit de acel semn, care consta fie din numele fiarei, fie dintr-o cifră ce reprezenta forma codificată a acestui nume.
18 Iată o enigmă care se cere rezolvată cu chibzuinţă profundă. Fie ca cei ce sunt în stare, să traducă acest cod: valorile numerice ale literelor numelui său adunate dau 666.
1 Apoi am văzut un Miel, stând în picioare pe Muntele Sion din Ierusalim, şi împreună cu el erau 144.000 de persoane ce purtau scrise pe frunţi numele lui şi numele Tatălui său.
2 Şi am auzit din cer un sunet asemenea vuietului unei cascade uriaşe ori bubuiturilor unui tunet. Era cântarea unui cor acompaniat de harpe.
3 Corul acesta extraordinar, de 144.000 de voci, cânta o melodie nouă, neasemuit de frumoasă, în faţa tronului lui Dumnezeu şi înaintea celor douăzeci şi patru de bătrâni; şi nimeni nu era în stare să cânte această cântare, în afară de cei 144.000, care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ.
4 Căci ei sunt neîntinaţi spiritualiceşte, având puritatea unei fecioare şi-l urmează pe Miel oriunde merge. Ei au fost cumpăraţi cu un preţ mare din mijlocul oamenilor de pe pământ, ca o ofrandă sfinţită adusă lui Dumnezeu şi Mielului.
5 Ei nu pot fi învinuiţi de nici un neadevăr; sunt curaţi, fără nici o pată.
6 Şi am văzut un alt înger, străbătând cerurile în zbor şi ducând cu el eterna evanghelie ca s-o vestească celor de pe pământ – la fiecare neam, trib, limbă şi popor.
7 „Temeţi-vă de Dumnezeu”, striga el, „şi proslăviţi-i măreţia, căci a sosit timpul ca el să fie Judecătorul, închinaţi-vă aceluia care a făcut cerul şi pământul, marea şi toate izvoarele ei.”
8 Apoi, el a fost urmat în cer de un alt înger, care zicea: „A căzut Babilonul, cetatea cea mare, fiindcă ea era seducătoarea naţiunilor lumii, şi le făcea să soarbă împreună cu ea din vinul cumplitelor sale necurăţenii şi păcate.”
9 Apoi au fost urmaţi de un al treilea înger, care striga: „Oricine se închină fiarei ieşite din mare şi statuii ei, primind semnul ei pe mână sau pe frunte,
10 trebuie să bea vinul mâniei lui Dumnezeu. Şi ei vor fi chinuiţi cu foc şi cu pucioasă aprinsă, în prezenţa sfinţilor săi îngeri şi a Mielului.
11 Fumul caznelor lor se va ridica în veci de veci şi nu vor cunoaşte alinare nici ziua, nici noaptea, fiindcă s-au închinat fiarei şi statuii sale şi au fost tatuaţi cu codul numelui ei.
12 Fie ca aceasta să constituie o încurajare pentru copiii lui Dumnezeu, ca ei să îndure răbdători toate încercările şi persecuţiile care vin, fiindcă sunt sfinţii lui care rămân neclintiţi până la sfârşit, în ascultarea poruncilor sale şi în încrederea lor în Isus.”
13 Şi am auzit în ceruri, deasupra mea, o voce, care zicea: „Binecuvântaţi sunt morţii care mor de-acum în Domnul. Da, aşa e, zice Duhul, binecuvântaţi, cu adevărat, sunt aceştia, fiindcă acum ei se vor odihni după toată truda şi încercările prin care au trecut; căci faptele lor bune îi vor urma în cer!”
14 Apoi scena s-a schimbat şi am văzut un nor alb, pe care şedea cineva semănând cu cel ce fusese numit „Fiul omului.” Pe cap el purta o coroană de aur masiv şi în mână ţinea o seceră ascuţită.
15 După asta, a ieşit un înger din templu şi i-a strigat astfel: „Pune secera la lucru, fiindcă a venit timpul să seceri; s-a copt recolta pe pământ.”
16 Aşa că cel ce şedea pe nor şi-a rotit secera deasupra pământului şi recolta, a şi fost strânsă.
17 Pe urmă, a mai venit un înger de la templul din cer şi iată că şi acesta avea o seceră ascuţită.
18 Tocmai atunci îngerul care are putere să distrugă lumea cu foc i-a strigat îngerului cu secera: „Treci la acţiune cu secera ta şi retează cu ea ciorchinii de struguri de pe viţa de vie a pământului, fiindcă sunt copţi, numai buni de judecată.”
19 Astfel, îngerul şi-a rotit secera pe pământ şi a încărcat strugurii în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu.
20 Şi strugurii au fost zdrobiţi sub picioare în teascul din afara oraşului şi au curs şuvoaie de sânge, pe o distanţă de 300 kilometri, cu o înălţime ce ajungea până la zăbala unui cal.
1 Şi am văzut în cer un alt alai măreţ ce înfăţişa lucrurile ce aveau să urmeze: şapte îngeri au fost desemnaţi să aducă pe pământ cele şapte plăgi finale – şi abia atunci se va sflrşi, în cele din urmă, mânia lui Dumnezeu.
2 Înaintea mea se întindea ceva care părea a fi un ocean de foc şi sticlă pe care stăteau toţi aceia care biruiseră fiara, chipul ei, semnul şi numărul ei. Toţi ţineau în mână harpe ale lui Dumnezeu,
3 şi cântau cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, şi cântarea Mielului: „Mari şi minunate sunt faptele tale, Doamne, Dumnezeule Atotputernic! Drepte şi adevărate sunt căile tale, o, Rege al veacurilor.
4 Cine este acela care nu se va teme de tine, o, Doamne, şi nu-ţi va proslăvi numele? Căci singur tu eşti Sfânt. Toate naţiunile vor veni înaintea ta să se închine, pentru că faptele tale neprihănite au fost acum arătate.”
5 Apoi m-am uitat şi iată că s-a deschis templul cortului mărturiei din cer.
6 Cei şapte îngeri desemnaţi să-şi verse cele şapte urgii au ieşit din templu, îmbrăcaţi în în curat, de un alb strălucitor, şi încinşi peste piept cu eşarfe de aur.
7 Şi una din cele patru fiinţe vii i-a dat fiecăruia din ei câte o cupă de aur, plină cu mânia cumplită a Dumnezeului care trăieşte, în veci de veci.
8 Templul s-a umplut de fum din cauza gloriei şi puterii sale; şi n-a putut intra nimeni, până când au terminat îngerii de vărsat cele şapte urgii.
1 Şi am auzit o voce impunătoare, strigând din templu către cei şapte îngeri: „Porniţi acum la drum şi goliţi cele şapte potire cu mânia lui Dumnezeu pe pământ.”
2 Aşadar, ieşi din templu cel dintâi înger şi vărsă potirul deasupra pământului şi toţi oamenii care purtau semnul Făpturii şi se închinau statuii sale fură îndată năpădiţi de răni respingătoare şi dureroase.
3 Turnă şi cel de-al doilea înger potirul asupra oceanelor şi ele se făcură ca sângele apos al unui om mort; şi tot ce avea viaţă muri.
4 Apoi goli şi îngerul al treilea potirul deasupra tuturor apelor curgătoare şi acestea se prefăcură în sânge.
5 Şi l-am auzit pe îngerul acesta al apelor, zicând cu glas tare: „Drept eşti să trimiţi această judecată, o, Sfântule, care eşti şi ai fost,
6 fiindcă sfinţii şi profeţii tăi au murit ca martiri şi sângele lor a fost vărsat pe pământ; şi acum şi tu ai vărsat sângele acelora care i-au omorât. Aceasta e răsplata care li se cuvine.”
7 Şi am auzit pe îngerul de la altar zicând: „Da, Doamne, Dumnezeule Atotputernic, pedepsele tale sunt drepte şi adevărate.”
8 Apoi şi-a vărsat şi îngerul al patrulea potirul asupra Soarelui, făcându-l să-i pârjolească pe oameni cu focul său.
9 Toată lumea s-a ales cu arsuri de pe urma acestui val de căldură şi au blestemat cu toţii numele lui Dumnezeu care a trimis aceste urgii – tot nu s-au pocăit şi nu i-au dat slavă.
10 Apoi şi-a turnat îngerul al cincilea potirul peste tronul fiarei ieşite din mare, şi regatul ei a fost cufundat în întuneric. Iar supuşii ei şi-au muşcat limba de durere
11 şi au blestemat pe Dumnezeul cerului, din pricina chinurilor şi suferinţelor îndurate, şi tot n-au voit să se pocăiască pentru faptele lor rele.
12 Al şaselea înger şi-a turnat apoi potirul asupra marelui fluviu Eufrat şi acesta a secat numaidecât, aşa încât regii de la răsărit au putut trece nestingheriţi spre apus cu trupele lor.
13 Şi am văzut duhurile rele deghizate în broaşte, sărind afară din gura balaurului, a făpturii şi a proorocului ei mincinos.
14 Demonii aceştia cu puteri miraculoase au discutat cu toţi conducătorii lumii, adunându-i pe toţi laolaltă ca să lupte împotriva Domnului, în acea măreaţă zi viitoare a Judecăţii lui Dumnezeu, Atotputernicul.
15 „Luaţi seama: Eu voi veni ca un hoţ, când nici nu vă aşteptaţi! Binecuvântaţi sunt toţi aceia care mă aşteaptă, care îşi ţin mantiile la îndemână şi nu vor fi nevoiţi să umble goi şi să le fie ruşine.”
16 Şi au adunat toate armatele lumii lângă o localitate numită în ebraică Armaghedon – adică muntele lui Meghido.
17 Apoi şi-a turnat şi îngerul al şaptelea potirul, în văzduh; şi de la tronul templului din cer s-a auzit un puternic strigăt, care zicea aşa: „S-a isprăvit!”
18 Atunci a bubuit tunetul şi cerul a fost brăzdat de fulgere; şi s-a produs un năpraznic cutremur de pământ, a cărui tărie nu avea precedent în toată istoria omenirii.
19 Marea cetate a „Babilonului” s-a scindat în trei părţi şi oraşele din lumea întreagă s-au prefăcut în mormane de moloz; şi astfel în gândurile lui Dumnezeu s-au amintit toate păcatele „Babilonului” şi el a fost pedepsit până ce s-a scurs ultima picătură de mânie din cupa cu vin a înfricoşătoarei sale furii.
20 Insulele au pierit, munţii s-au nivelat
21 şi a căzut din cer o furtună nemaipomenită de grindină; au căzut din cer pietre de grindină cântărind fiecare câte 50 de kilograme peste oamenii de jos, care l-au blestemat pe Dumnezeu pentru crâncenul potop de grindină.
1 Unul din cei şapte îngeri care au turnat urgiile pe pământ s-a apropiat şi a intrat în vorbă cu mine. „Vino cu mine”, mi-a zis el, „şi-ţi voi arăta ce are să se întâmple cu prostituata aceea notorie care şade pe mulţimea de ape ale lumii.
2 Regii lumii au avut raporturi imorale cu ea şi oamenii lumii au fost îmbătaţi cu vinul desfrânării sale.”
3 Aşadar, îngerul m-a dus cu duhul în pustiu. Acolo am văzut o femeie, aşezată pe un animal stacojiu cu şapte capete şi zece coarne, toate acoperite de inscripţii insultătoare la adresa lui Dumnezeu.
4 Femeia purta îmbrăcăminte de culoare purpurie şi stacojie, bijuterii alese, din aur, pietre preţioase şi perle iar în mână ţinea un pocal de aur, plin de obscenităţi.
5 Purta pe frunte o denumire misterioasă: „Babilonul cel mare, mama prostituatelor şi a închinării la idoli din lumea întreagă.”
6 Mi-am dat seama că era beată – se îmbătase de sângele martirilor lui Isus pe care-i omorâse. Şi, privind-o, m-am înfiorat de groază.
7 „De ce te miri aşa?” m-a întrebat îngerul. „Am să-ţi spun cine este şi ce reprezintă animalul pe care călăreşte.
8 El era în viaţă dar acum nu mai trăieşte. Şi totuşi, nu peste mult timp, va ieşi din groapa fără fund şi se va duce la pierzare veşnică; iar locuitorii pământului ale căror nume n-au fost scrise în Cartea Vieţii, înainte de întemeierea lumii, vor rămâne înlemniţi când îl vor vedea din nou, după ce murise o dată.
9 Şi acum, gândeşte-te bine: cele şapte capete ale sale reprezintă un anume oraş, clădit pe şapte dealuri, în care îşi are reşedinţa această femeie.
10 De asemenea, ele mai reprezintă şapte regi. Cinci au căzut deja, al şaselea domneşte în prezent, iar al şaptelea urmează să vină, dar domnia lui va fi scurtă.
11 Animalul stacojiu care a murit este regele al optulea, care a domnit anterior ca unul dintre cei şapte; după a doua domnie a sa, va merge şi el la osânda lui.
12 Cele zece coarne ale sale sunt zece regi care nu au ajuns încă la putere; ei vor fi rânduiţi să domnească cu el, în regatele lor, pentru o scurtă perioadă.
13 Şi toţi vor semna un tratat prin care-i cedează lui puterea şi forţa.
14 Împreună ei vor porni un război împotriva Mielului, dar Mielul îi va învinge; căci el e Domn, mai presus de toţi domnii, şi Rege al regilor iar poporul constă din aleşii şi credincioşii lui.
15 Oceanele, lacurile şi râurile pe care stă femeia reprezintă mulţimile de oameni de toate rasele şi de toate neamurile.
16 Animalul stacojiu cu cele zece coarne ale sale, reprezentând pe cei zece regi care vor domni împreună cu el, urăsc cu toţii femeia şi o vor ataca, lăsând-o în pielea goală şi răvăşită de foc.
17 Căci Dumnezeu va pune un plan în minţile lor, plan care îi va aduce la îndeplinire scopurile sale: ei vor cădea la învoială să-i dea animalului stacojiu autoritatea lor, pentru ca, astfel, să se împlinească cuvintele lui Dumnezeu.
18 Şi femeia asta pe care ai văzut-o tu în vedenie reprezintă cetatea cea mare care domneşte peste regii pământului.”
1 După toate acestea, am văzut un alt înger coborându-se din cer cu mare putere, şi pământul s-a luminat tot de splendoarea sa.
2 El a scos un strigăt puternic: „A căzut Marea Cetate Babilon, cea care devenise un cuib de demoni, un refugiu al diavolilor şi duhurilor rele de tot soiul.
3 Căci toate popoarele au băut din vinul ucigător al neînchipuitei ei imoralităţi. Chinuitorii pământului s-au distrat cu ea şi oamenii de afaceri din lumea întreagă s-au îmbogăţit de pe urma traiului ei luxos.”
4 Apoi am auzit o altă voce din cer, care glăsuia astfel: „Depărtaţi-vă de ea, poporul meu! Nu luaţi parte la păcatele ei, ca să nu fiţi pedepsiţi odată cu ea!
5 Fiindcă păcatele ei s-au ridicat până la cer, de multe ce sunt, şi Dumnezeu e gata s-o judece pentru nelegiuirile ei.
6 Fă-i aşa cum ţi-a făcut şi ea ţie, ba, încă şi mai mult – dă-i o pedeapsă îndoită pentru toate faptele ei nemernice. Din multe calamităţi a dat ea să soarbă altora – dă-i, acum, de două ori pe-atâta.
7 A trăit în lux şi-n plăceri de tot felul – dă-i acum răsplata acestora sub formă de chinuri şi dureri. Ea se laudă: «Eu sunt regină, pe tronul meu, nu o văduvă neputincioasă. Eu nu voi avea parte de durere.»
8 Tocmai de aceea, durerile morţii, de jale şi de foamete, o vor năpădi într-o singură zi şi focul o va mistui cu desăvârşire; căci mare este Domnul, care o judecă.”
9 Şi conducătorii lumii, care au luat parte la faptele ei imorale şi au beneficiat de favorurile ei, o vor boci când vor vedea fumul ridicându-se de pe rămăşiţele ei carbonizate.
10 Se vor da înapoi, înfricoşaţi, tremurând de spaimă şi abia îngăimând: „Vai, Babilonule! Cetatea cea mare! Cum a venit într-o clipă judecata ta!”
11 Negustorii pământului o vor jeli, şi ei, fiindcă nu va mai fi cine să le cumpere produsele.
12 Ea era clientul lor de bază pentru aur şi argint, pietre preţioase, perle, inurile cele mai alese, mătăsurile purpurii şi ţesături de un roşu aprins; de asemenea, ea cumpăra toate sortimentele de lemn aromat, produse din fildeş, cele mai scumpe sculpturi în lemn, aramă, fier, şi marmură,
13 precum şi mirodenii, parfumuri şi tămâie, alifii şi esenţe parfumate, vin, ulei de măsline şi făină foarte fină; grâu, vite, oi, care şi sclavi – ba, chiar şi suflete omeneşti.
14 „Toate lucrurile minunate care îţi plăceau ţie atât de mult s-au dus acum pe gârlă”, vor striga ei. „Articolele de lux şi splendoarea la care ţineai atât de mult nu vor mai fi niciodată ale tale. Duse vor fi pe veci!”
15 Şi astfel, comercianţii care făcuseră avere vânzându-i ei aceste mărfuri vor sta la mare depărtare, de frică să nu păţească şi ei la fel, şi vor plânge şi jeli astfel:
16 „Vai, vai, oraşul acela mare, atât de frumos, ca o femeie, îmbrăcată în ţesăturile cele mai fine de purpură şi în roşu aprins, împodobită cu aur, pietre scumpe şi perle.
17 Într-o clipă, s-a dus de râpă toată bogăţia acestui oraş!” Şi toţi proprietarii de nave, împreună cu căpitanii vaselor comerciale şi echipajele acestora vor sta la mare depărtare
18 şi vor plânge, văzând cum se ridică fumul, şi vor zice: „Unde s-a mai văzut un alt oraş ca acesta în toată lumea?”
19 Şi-şi vor arunca ţărână în cap, de mâhnire, zicând: „Vai! Vai de cetatea asta mare! I-a îmbogăţit pe atâţia din marea sa bogăţie, şi acum, uite, s-a dus, într-un singur ceas…”
20 Dar tu, o, cerule, bucură-te nespus de soarta ei; şi voi, copii ai lui Dumnezeu, profeţi şi apostoli: bucuraţi-vă! Căci, în sfârşit, Dumnezeu a pronunţat judecata asupra ei.
21 Apoi un înger măreţ şi impunător a luat un bolovan, ce semăna cu o piatră de hotar, şi l-a aruncat în ocean, strigând: „Babilonul, cetatea cea mare, va fi aruncată cum am aruncat eu piatra aceasta, şi va pieri pentru totdeauna.
22 Niciodată nu se va mai auzi acolo sunetul muzicii de harpe, flaut şi trompete. Nu va mai exista nici un fel de industrie acolo, şi nu se vor mai macină boabe.
23 Negre ca tăciunele vor fi nopţile sale; nu se va mai vedea nici măcar o lampă la vreo fereastră. Adio zurgălăi veseli de nuntă şi glasuri fericite de miri şi mirese. Oamenii de afaceri erau cunoscuţi pe tot globul şi ea a amăgit toate popoarele cu vrăjitoriile ei.
24 Şi a fost răspunzătoare pentru sângele tuturor profeţilor martirizaţi şi al Sfinţilor.
1 După asta, am auzit strigătele unei mulţimi uriaşe din cer: „Aleluia! Slavă Domnului! Mântuirea e de la Dumnezeul nostru. Onoarea şi autoritatea sunt numai ale lui.
2 Căci judecăţile lui sunt drepte şi adevărate. El a pedepsit-o pe marea prostituată, care a corupt pământul cu desfrânarea ei; şi el a răzbunat moartea robilor săi.”
3 Şi iarăşi, vocile lor răsunau cu cuvintele: „Lăudaţi pe Domnul! Fumul trupului ei ars se ridică în veci de veci!”
4 Atunci cei douăzeci şi patru de bătrâni şi cele patru fiinţe au căzut cu faţa la pământ şi s-au închinat lui Dumnezeu, care stătea pe tron, spunând: „Amin! Aleluia! Slavă Domnului!”
5 Şi din tron ieşea o voce care zicea: „Lăudaţi pe Dumnezeul nostru, voi, toţi robii săi, mari şi mici, care vă temeţi de el.”
6 Atunci am auzit din nou un glas care aducea cu strigătul unei vaste mulţimi ori cu valurile a o sută de oceane izbindu-se de ţărm ori cu bubuiturile asurzitoare ale unui tunet puternic: „Lăudaţi pe Domnul, căci Domnul Dumnezeul nostru Atotputernic domneşte.
7 Să ne bucurăm, să ne veselim şi să-l cinstim! Căci a venit vremea ospăţului de nuntă al Mielului şi mireasa lui s-a gătit.
8 Ei i s-a îngăduit să poarte cel mai curat, mai alb şi mai fin dintre inuri.” (Inul subţire reprezintă faptele bune săvârşite de poporul lui Dumnezeu.)
9 Şi îngerul mi-a dictat următoarea propoziţie: „Binecuvântaţi sunt invitaţii la nunta Mielului.” Şi a adăugat: „Dumnezeu însuşi declară acest lucru.”
10 Atunci i-am căzut la picioare ca să mă închin lui dar el mi-a zis: „Nu cumva să faci una ca asta! Căci şi eu sunt doar un slujitor al lui Dumnezeu, ca tine şi ca fraţii tăi creştini, care mărturisesc credinţa lor în Isus. Scopul oricărei profeţii şi a tot ce ţi-am arătat este de a vorbi despre Isus.”
11 Apoi am văzut cerul deschis şi în el un cal alb. Cel care stătea pe cal se numea „Credincios şi Adevărat” – cel ce pedepseşte drept şi face război.
12 Ochii săi erau ca nişte flăcări şi pe cap avea multe coroane. Avea scris pe frunte un nume, al cărui înţeles nu-l ştia decât el.
13 Era îmbrăcat în veşminte muiate în sânge şi se intitula „Cuvântul lui Dumnezeu”.
14 Oştile cerului, îmbrăcate în inul cel mai ales, mai alb şi mai curat, îl urmau pe cai albi.
15 În gură ţinea o sabie ascuţită cu care să lovească popoarele. El le-a condus cu o mână de fier; şi a călcat cu picioarele în teascul înverşunatei mânii a lui Dumnezeu Atotputernicul.
16 Pe mantia sa şi pe coapsă era scris acest titlu: „REGE AL REGILOR ŞI DOMN AL DOMNILOR.”
17 Apoi am văzut un alt înger stând în lumina soarelui şi strigând cu glas tare păsărilor: „Veniţi şi culegeţi pentru cina Măreţului Dumnezeu!
18 Veniţi şi mâncaţi carnea regilor, a căpitanilor şi a marilor generali; a cailor şi a călăreţilor; şi a omenirii întregi deopotrivă: mari şi mici, sclavi şi liberi.”
19 Apoi am văzut-o pe fiară adunând guvernele pământului şi armatele acestora să lupte împotriva celui aşezat pe cal şi a oştirii sale.
20 Şi fiara a fost prinsă şi împreună cu ea profetul mincinos, care era în stare să facă miracole mari când era de faţă fiara – minuni ce au înşelat pe toţi aceia care acceptaseră semnul fiarei şi se închinaseră statuii acesteia. Ambii – atât fiara, cât şi profetul mincinos – au fost aruncaţi de vii în iazul de foc ce arde cu pucioasă.
21 Şi întreaga lor armată a fost ucisă cu sabia ascuţită din gura celui călare pe calul alb, şi toate păsările cerului s-au ospătat din carnea lor.
1 Apoi am văzut un înger coborându-se din cer cu cheia şi cu un lanţ greu în mână.
2 L-a apucat pe balaur – pe Şarpele cel vechi, pe Diavolul, pe Satana – şi l-a legat în lanţuri pentru o mie de ani,
3 şi l-a aruncat în groapa fără fund, pe care a închis-o şi a încuiat-o, pentru ca să nu mai poată înşela popoarele, până când se vor împlini cei o mie de ani. După aceea, va fi pus în libertate pentru o scurtă perioadă.
4 Apoi am văzut nişte tronuri şi pe ele şedeau cei cărora li se dăduse dreptul să judece. Şi am văzut sufletele acelora care fuseseră decapitaţi din pricina mărturiei lor despre Isus, datorită propovăduirii Cuvântului lui Dumnezeu, care nu se închinaseră fiarei ori statuii acesteia, nici nu voiseră să primească semnul ei pe mână ori pe frunte. Ei înviaseră cu toţii şi acum domneau cu Cristos o mie de ani.
5 Aceasta e Prima înviere. (Restul morţilor n-au înviat decât după ce s-au terminat cei o mie de ani.)
6 Binecuvântaţi şi sfinţi sunt cei care au parte de prima înviere, căci Moartea a doua nu-i mai poate îngrozi, deoarece ei vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Cristos, şi vor domni cu el o mie de ani.
7 Când se va încheia mia de ani, Satan va fi eliberat din închisoare.
8 Se va duce să înşele popoarele lumii şi să le adune la un loc, cu Gog şi Magog, în vederea unei bătălii – o oştire puternică, numeroasă ca nisipul de pe ţărm.
9 Vor înainta peste câmpia întinsă a pământului şi vor încercui din toate părţile poporul lui Dumnezeu şi cetatea iubită a Ierusalimului. Dar asupra acestor armate pornite la atac se va năpusti, ca un trăsnet, foc din cer de la Dumnezeu şi-i va mistui pe toţi.
10 Atunci Diavolul, care-i trădase, va fi aruncat din nou în iazul de foc care arde cu pucioasă, unde se află fiara şi profetul fals şi vor fi chinuiţi zi şi noapte, în veci de veci.
11 Şi am văzut un mare tron alb şi pe cel ce şedea pe el, de a cărui faţă fugiseră pământul şi văzduhul, dar n-au găsit un loc să se ascundă.
12 Am văzut morţii, mari şi mici, stând în picioare înaintea lui Dumnezeu; şi s-au deschis cărţile, inclusiv Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după ce era scris acolo în cărţi, fiecare pe măsura faptelor săvârşite.
13 Oceanele şi-au predat trupurile îngropate în ele; pământul şi locuinţa morţilor au predat şi ei morţii ce-i aveau. Într-adevăr, fiecare a fost judecat după faptele sale.
14 Şi moartea împreună cu iadul au fost aruncate în iazul de foc. Aceasta e moartea a doua – iazul cu foc.
15 Iar dacă numele cuiva nu a fost găsit trecut în Cartea Vieţii, acela a fost aruncat în iazul de foc.
1 Apoi am văzut un pământ nou, (fără mări şi oceane), şi un cer nou, căci pământul cu cerul actual dispăruseră.
2 Şi eu, Ioan, am văzut Cetatea Sfântă, noul Ierusalim, coborându-se de la Dumnezeu din cer. Era o privelişte glorioasă, frumoasă ca o mireasă la nunta ei.
3 Am auzit un strigăt puternic de la tron care zicea: „Iată! Locuinţa lui Dumnezeu e acum printre oameni şi el va trăi în mijlocul lor, iar ei vor fi poporul lui; da, chiar Dumnezeu însuşi va fi printre ei.
4 El le va şterge toate lacrimile din ochi şi nu va mai fi moarte, nici întristare, nici plâns, nici durere. Toate acestea vor fi duse pe veci!”
5 Şi cel care stătea pe tron a zis: „Iată, eu fac toate lucrurile noi!” Şi apoi mi-a zis: „Scrie asta, fiindcă ceea ce-ţi spun este vrednic de crezare şi adevărat;
6 S-a sfârşit! Eu sunt Alfa şi Omega – începutul şi Sfârşitul. Eu le voi da celor însetaţi izvoarele apei vieţii, în dar.
7 Oricine învinge va moşteni toate aceste binecuvântări şi eu voi fi Dumnezeul său iar el va fi fiul meu.
8 Cât despre laşii care dau înapoi şi nu mă mai urmează, cei care îmi sunt necredincioşi, corupţii, ucigaşii, imoralii, şi cei care vorbesc cu demonii, precum şi închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii – locul lor de osândă este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă. Aceasta e moartea a doua.”
9 Atunci, unul din cei şapte îngeri, care goliseră potirele conţinând cele şapte urgii finale, a venit şi mi-a spus: „Haide cu mine şi-ţi voi arăta mireasa, soţia Mielului.”
10 Şi el m-a dus pe vârful unui munte foarte înalt, de unde am privit oraşul acela minunat, Ierusalimul sfânt, coborând din ceruri de la Dumnezeu.
11 Era plin cu slava lui Dumnezeu şi strălucea şi scânteia tot ca un giuvaer ales, limpede cum e cristalul şi curat ca jaspul.
12 Zidurile sale erau late şi înalte, cu douăsprezece porţi, păzite de doisprezece îngeri. Şi pe ele erau scrise numele celor douăsprezece seminţii ale lui Israel.
13 Pe fiecare latură, nord, sud, est şi vest, se. aflau trei porţi.
14 Zidurile aveau douăsprezece pietre de temelie şi pe ele erau scrise numele celor doisprezece apostoli ai Mielului.
15 Îngerul ţinea în mână o riglă aurită de măsurat ca să măsoare cu ea cetatea, porţile şi zidurile sale.
16 Măsurând-o, a constatat că e un pătrat, lăţimea fiind egală cu lungimea; de fapt, avea forma unui cub, întrucât înălţimea era identică cu celelalte dimensiuni – fiecare latură având 2.400 kilometri.
17 Apoi a măsurat grosimea zidurilor şi le-a găsit de 66 metri (îngerul îmi striga aceste măsurători, folosind unităţi de măsură standard.)
18 Oraşul era curat, din aur pur, transparent ca sticla.
19 Zidul era făcut din jasp şi era clădit pe douăsprezece straturi de pietre de temelie, încrustate cu nestemate: primul strat cu jasp; al doilea cu safir; al treilea cu calcedonie; al patrulea cu smarald; al cincilea cu sardonix;
20 al şaselea cu sardiu; al şaptelea cu oii vină; al optulea cu berii; al nouălea cu topaz; al zecelea cu crisopraz; al unsprezecelea cu hiacint; al doisprezecelea cu ametist.
21 Cele douăsprezece porţi erau alcătuite din perle – fiecare poartă dintr-o singură perlă. Şi strada principală era din aur pur, transparent, ca sticla.
22 Nu se vedea nici un templu în oraş, fiindcă lumea se închina Dumnezeului Atotputernic şi Mielului la fiecare colţişor al său.
23 Şi oraşul n-are trebuinţă de soare ori de lună ca să-l lumineze, fiindcă slava lui Dumnezeu şi a Mielului îl iluminează.
24 Lumina sa va lumina naţiunile pământului şi conducătorii pământului vor veni şi-i vor aduce gloria lor.
25 Porţile sale nu se închid niciodată, ci rămân deschise toată ziua – iar noapte nu există.
26 Şi gloria şi onoarea tuturor naţiunilor vor fi aduse în el.
27 Nimic rău nu va fi îngăduit să intre acolo – nimeni care e imoral ori necinstit – numai aceia ale căror nume sunt scrise în Cartea Vieţii Mielului.
1 Şi el mi-a arătat un râu cu apa curată a vieţii, limpede cum e cristalul, ce curgea de la tronul lui Dumnezeu şi al Mielului,
2 prin mijlocul străzii principale. De fiecare parte a râului creşteau pomi ai vieţii, ce rodeau de douăsprezece ori pe an, dând câte o nouă recoltă în fiecare lună; frunzele erau folosite ca leac pentru vindecarea naţiunilor.
3 Nu va exista rău în oraşul acela; căci tronul lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi acolo şi slujitorii săi i se vor închina.
4 Şi ei îi vor vedea faţa; şi numele său va sta scris pe frunţile lor.
5 Şi nu va mai fi noapte acolo – nu va mai fi nevoie de lămpi ori de soare – fiindcă Domnul Dumnezeu va fi lumina lor; şi ei vor domni în veci de veci.
6 Atunci îngerul mi-a spus: „Cuvintele acestea sunt vrednice de crezare şi adevărate: «Vin curând!»
7 Dumnezeu, care le destăinuie profeţilor săi ce rezervă viitorul şi-a trimis îngerul să-ţi spună că lucrurile acestea se vor întâmpla în curând. Binecuvântaţi sunt cei care le cred pe acestea şi pe toate celelalte câte mai sunt scrise în sul”.
8 Eu, Ioan, am văzut toate aceste lucruri şi am căzut cu faţa la pământ, să mă închin îngerului care mi le-a arătat;
9 dar el mi-a spus din nou: „Nu! Să nu cumva să faci una ca asta, fiindcă şi eu sunt un slujitor ca tine şi ca fraţii tăi, profeţii, şi ca toţi aceia care iau aminte la adevărul cuprins în această carte. Numai lui Dumnezeu să i te închini.”
10 Apoi m-a învăţat aşa: „Nu sigila ceea ce ai scris, fiindcă vremea împlinirii acestor lucruri este aproape.
11 Şi când va veni timpul acela, toţi cei care fac rău îl vor săvârşi şi mai vârtos; cei răi vor deveni şi mai răi; cei buni vor fi şi mai buni; cei care sunt sfinţi vor merge mai departe, din sfinţenie în sfinţenie.”
12 „Iată, vin în curând, şi aduc cu mine răsplata, să dau fiecăruia după faptele săvârşite.
13 Eu sunt Alfa şi Omega, începutul şi Sfârşitul, Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă.
14 Binecuvântaţi sunt, în veci, toţi aceia care îşi spală mantiile, ca să aibă dreptul să intre pe porţile cetăţii şi să mănânce fructe din pomul vieţii.
15 Afară din oraş sunt toţi aceia care s-au rătăcit de la Dumnezeu, vrăjitorii şi imoralii, ucigaşii şi cei care se închină la idoli, precum şi toţi aceia cărora le place să mintă şi mint.
16 Eu, Isus, mi-am trimis îngerul la tine să comunice bisericilor toate aceste lucruri. Eu sunt rădăcina lui David, şi urmaşul său. Eu sunt Luceafărul strălucitor de dimineaţă.
17 Duhul şi mireasa zic: «Vino.» Oricine îi aude să zică la fel: «Vino!» Să vină şi cel însetat – toţi cei care doresc, să vină! Să vină şi să bea apa vieţii fără plată.
18 Şi eu declar solemn oricui citeşte această carte: dacă adaugă cineva ceva la ceea ce s-a scris aici, Dumnezeu îi va adăuga urgiile descrise în această carte.
19 Iar dacă va scoate cineva vreo parte din aceste profeţii, Dumnezeu îi va lua partea lui de la pomul vieţii şi din Cetatea Sfântă care a fost descrisă mai sus.”
20 Cel care a spus toate aceste lucruri declară: „Da, eu vin curând!” Amin! Vino, Doamne Isuse!
21 Harul Domnului nostru Isus Cristos să fie cu voi toţi. Amin.