1

1 De la Iacob, slujitor al lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Cristos. Către creştinii evrei împrăştiaţi peste tot: Salutări!

2 Iubiţi fraţi, este cumva viaţa voastră plină de greutăţi şi ispite? Atunci bucuraţi-vă din tot sufletul,

3 deoarece, când calea-i aspră, răbdarea voastră are prilejul să crească.

4 Numai, lăsaţi-o să crească şi nu daţi bir cu fugiţii în faţa dificultăţilor de care vă loviţi. Fiindcă atunci când răbdarea voastră va fi făcut pe deplin lucrarea, veţi deveni oameni maturi, cu un caracter bine format, împliniţi în toate privinţele.

5 Dacă doriţi să ştiţi ce vrea Dumnezeu de la voi, rugaţi-l să vă spună ce trebuie să faceţi şi el vă va spune bucuros, căci oricând e gata să dea o măsură îndoită de înţelepciune tuturor celor care i-o cer; şi niciodată n-are să vă reproşeze că i-aţi cerut-o.

6 Dar când îi cereţi în rugăciune, aşteptaţi-vă şi primiţi. Credeţi şi nu vă îndoiţi, căci cel care se îndoieşte este ca valul mării, purtat de vânt şi aruncat încolo în încoace.

7 Să nu se aştepte omul acela să primească ceva de la Domnul,

8 căci este un om cu mintea îndoielnică, nestatornic în toate căile lui.

9 Creştinul pe care lumea nu pune prea mult preţ trebuie să fie bucuros, pentru că e mare în ochii Domnului.

10 Dar bogatul ar trebui să fie smerit, căci bogăţiile sale nu înseamnă nimic pentru Domnul iar el va dispare în curând,

11 ca o floare ce şi-a pierdut frumuseţea de îndată ce s-a veştejit sub arşiţa soarelui de vară. Ca iarba sunt bogaţii! Curând vor muri şi ei, lăsând în urmă toate activităţile lor febrile.

12 Fericit e omul care nu cedează, refuzând să păcătuiască atunci când e ispitit, fiindcă după ce trece ispita, va primi ca răsplată cununa vieţii, promisă de Dumnezeu tuturor celor care-l iubesc.

13 Nu uitaţi că, atunci când cineva e atras la rău, nu Dumnezeu este ce-l care îl ispiteşte, fiindcă Dumnezeu nu poate fi ispitit şi nici nu ispiteşte pe nimeni,

14 ci ispita e atracţia propriilor gânduri şi dorinţe rele ale omului.

15 Gândurile acestea rele duc la acţiuni rele, care sunt apoi urmate de pedeapsa cu moartea.

16 Deci să nu vă înşelaţi, iubiţi fraţi!

17 Dar orice dar bun şi desăvârşit se coboară de sus, de la Tatăl luminilor, la care nu este schimbare sau umbră de mutare.

18 El, de bunăvoie, ne-a născut prin cuvântul adevărului, ca să fim o pârgă a întregii sale creaţii.

19 Iubiţi fraţi, să nu uitaţi că cel mai bine e să asculţi mult, să vorbeşti puţin şi să nu te superi,

20 căci supărarea nu produce viaţa neprihănită pe care o doreşte Dumnezeu.

21 Aşadar, debarasându-vă de orice murdărie şi revărsare de răutate, primiţi cu blândeţe cuvântul sădit, care poate să vă mântuiască sufletele.

22 Dar să nu uitaţi că nu e deajuns să auziţi acest mesaj, ci trebuie să-l împliniţi prin faptele voastre. Prin urmare, luaţi seama să nu vă înşelaţi singuri.

23 Fiindcă, persoana care se rezumă doar la ascultarea mesajului, fără să-l şi împlinească, e ca omul care-şi priveşte faţa în oglindă.

24 De îndată ce se îndepărtează de ea, imaginea chipului său dispare, iar el nu-şi mai aminteşte cum arată la faţă.

25 Dar dacă cineva pătrunde cu privirea adâncimea legii lui Dumnezeu, care este legea libertăţii, nu numai că o va reţine, ci se va şi conforma în faptă, iar Dumnezeu îl va binecuvânta nespus în tot ce va face.

26 Oricine îşi zice creştin, şi totuşi nu-şi înfrânează limba sa cea ascuţită, se amăgeşte singur iar religia sa nu are prea multă valoare.

27 Creştinul curat şi fără prihană, din punctul de vedere al lui Dumnezeu, este acela care are grijă de orfani şi de văduve, care rămâne credincios Domnului şi nu se lasă întinat sau contaminat de legăturile sale cu lumea.

2

1 Iubiţi fraţi, cum mai puteţi avea pretenţia că sunteţi ai Domnului Isus Cristos, ai Domnului slavei, când îi onoraţi pe bogaţi iar la cei săraci vă uitaţi de sus?

2 Dacă vă intră în biserică unul îmbrăcat în haine scumpe şi încărcat de inele preţioase de aur pe degete şi, în aceeaşi clipă, intră un sărac în haine ponosite şi rupte de-atâta purtat,

3 iar voi vă agitaţi numaidecât în jurul bogatului, neştiind cum să-i mai intraţi în voie, şi-i oferiţi locul cel mai bun din biserică, zicând în schimb, săracului: „Dacă-ţi convine să stai acolo, bine!…

4 Dacă nu… n-ai decât să te aşezi pe jos!” – ei bine, asemenea gest pune sub semnul întrebării întreaga voastră credinţă – mai sunteţi voi oare creştini în vreun fel? – Această atitudine dovedeşte că motivele de care sunteţi animaţi nu sunt deloc în ordine.

5 Ascultaţi la mine, scumpi fraţi: Dumnezeu i-a ales pe cei săraci să fie bogaţi în credinţă şi Împărăţia lui Dumnezeu este a lor, fiindcă acesta e darul făgăduit de el tuturor celor care îl iubesc.

6 Cu toate acestea, dintre cei doi străini, voi pe cel sărac l-aţi dispreţuit. Or, nu vă daţi seama că, îndeobşte, bogaţii sunt aceia care se leagă de voi ca să vă caute pricină şi să vă târască în faţa legii?

7 Şi, de cele mai multe ori, ei sunt aceia care râd de Isus Cristos, al cărui nume nobil voi îl purtaţi.

8 Da, într-adevăr, e bine când ascultaţi întrutotul de porunca Domnului: „Să-ţi iubeşti şi să-ţi ajuţi semenii la fel cum te iubeşti şi te îngrijeşti pe tine însuţi.”

9 Dar tocmai această lege a Domnului o călcaţi voi când îi favorizaţi pe cei bogaţi şi vă linguşiţi pe lângă ei: este un păcat.

10 Şi persoana care respectă toate legile lui Dumnezeu, până la una, dar face doar un singur pas greşit, e la fel de vinovată ca şi persoana care le-a călcat pe toate.

11 Fiindcă Dumnezeu, care a zis că n-ai voie să te încurci cu o femeie care are deja un soţ, a mai spus şi că nu-ţi este permis să ucizi. Deci, chiar dacă n-ai călcat legile căsătoriei prin adulter, dar ai omorât pe cineva, ai călcat din plin legile lui Dumnezeu şi te găseşti total vinovat în faţa lui.

12 Vei fi judecat după cum faci sau nu ceea ce-ţi cere Cristos, Aşadar, fii treaz la tot ce faci cu fapta sau cu gândul;

13 fiindcă cei necruţători nu vor avea parte de nici un pic de milă. Dar dacă ai fost îndurător, atunci îndurarea lui Dumnezeu va atârna mai greu în cântarul judecăţii sale împotriva ta.

14 Iubiţi fraţi, ce rost are să ziceţi că aveţi credinţă şi că sunteţi creştini, dacă n-o dovediţi, ajutându-i pe alţii? Oare asemenea credinţă va mântui pe cineva?

15 Dacă ai un prieten care duce lipsă de hrană şi îmbrăcăminte

16 şi vii tu şi-i spui: „Pace, şi Domnul să te binecuvânteze; ai grijă să nu stai în frig şi să mănânci cum trebuie”, şi-l laşi fără haine sau alimente, ce bine mai e şi acesta?

17 Vedeţi dar, că nu de de ajuns să ai credinţă. Trebuie să şi faci dovada credinţei prin fapte bune. Credinţa care nu se manifestă prin fapte bune nu e o credinţă vie – e formală şi nefolositoare.

18 „Bine, bine”, va zice cineva, „dar ai afirmat că nu se poate ajunge la Dumnezeu decât prin credinţă, şi prin nimic altceva.” La care eu voi spune doar atât, că faptele bune sunt cel puţin la fel de importante, deoarece fără fapte bune nu poţi dovedi că ai sau nu credinţă. Pe când oricine poate vedea că am credinţă, după felul cum mă port.

19 Mai sunt încă şi acuma printre voi din aceia care susţin că nu trebuie altceva decât „să crezi?” Adică, asta ar fi marea greutate, să crezi în unicul Dumnezeu? Dar ce? Diavolii oare nu cred şi ei în Dumnezeu? – ba da, şi încă ce mai cred, de se cutremură şi se înfioară!

20 Sărmanul de tine! Nepriceputule! Când ai de gând să înţelegi odată, că nu-ţi foloseşte la nimic „să crezi”, dacă nu faci faptele cerute de Dumnezeu? Credinţa care nu e transpusă în fapte bune nu e deloc credinţă adevărată.

21 Nu vă amintiţi că şi părintele nostru Avraam a fost declarat vrednic pentru ceea ce a făcut, atunci când a acceptat să asculte de Dumnezeu, deşi această ascultare însemna să-şi aducă fiul, Isaac, ca jertfă pe altar?

22 Fiindcă, vedeţi, el se încredea în Dumnezeu atât de mult, încât era gata să facă, fără şovăire, tot ce i-ar fi cerut Dumnezeu; credinţa sa a fost împlinită de ceea ce a făcut, prin acţiunile şi prin faptele sale bune.

23 Şi astfel, s-a întâmplat întocmai cum spun Scripturile, că Avraam s-a încrezut în Dumnezeu şi Dumnezeu l-a declarat bun în ochii săi, ba chiar a fost numit „prietenul lui Dumnezeu.”

24 Vedeţi deci, că un om e salvat atât prin ceea ce face, cât şi prin ceea ce crede.

25 Prostituata Rahab e un alt exemplu în acest sens. Ea a fost salvată din pricina faptei sale, când i-a ascuns pe mesagerii aceia, trirniţându-i înapoi, teferi, pe un alt drum.

26 După cum trupul e mort când nu mai este duh în el, tot aşa, e moartă şi credinţa care nu se transpune în fapte.

3

1 Nu mulţi dintre voi, fraţilor, ar trebui să fiţi învăţători, fiindcă ştiţi că noi cei care-i învăţăm pe alţii vom fi judecaţi mai aspru.

2 Noi toţi greşim în multe feluri, însă dacă nu greşeşte cineva niciodată în ceea ce spune, este un om perfect, în stare să-şi ţină tot trupul în stăpânire.

3 Prin intermediul unei zăbale mici puse în gura calului, îl putem struni să se întoarcă şi să meargă încotro vrem noi, oricât de mare ar fi acesta.

4 De asemenea, printr-o cârmă mică timonierul poate schimba cursul unei nave uriaşe în direcţia dorită de el, chiar dacă vântul potrivnic suflă cu putere.

5 Tot aşa, limba este un organ mic, dar ce pagube enorme poate provoca. Cât e pădurea de mare, nu-i trebuie decât o singură scânteie ca să ia foc.

6 Iar limba e o flacără de foc. Este plină de răutate şi otrăveşte cu veninul ei orice colţişor al trupului. Ea este aprinsă chiar de iad şi poate să facă din întreaga noastră viaţă o văpaie care aduce prăpăd şi dezastru.

7 Omul a dresat, şi poate să îmblânzească orice animal sau pasăre care există şi orice fel de peşti sau reptile,

8 dar nici o fiinţă omenească nu poate îmblânzi limba. Ea este gata oricând să-şi reverse otrava-i ucigătoare.

9 Acum îl laudă pe Tatăl nostru din cer, acum izbucneşte în blesteme la adresa unor oameni făcuţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.

10 Şi aşa se face că din aceeaşi gură ies şi binecuvântâri, şi blesteme. Fraţii mei iubiţi, fireşte că acest lucru nu poate fi în ordine.

11 Cum adică, va da oare un izvor mai întâi apă dulce, şi apoi apă amară?

12 Sau, poate cineva culege măsline dintr-un smochin şi smochine dintr-o viţă de vie? Da de unde – niciodată! După cum nu poţi scoate apă dulce proaspătă dintr-o fântână sărată.

13 Dacă sunteţi înţelepţi, trăiţi o viaţă de statornicie în bunătate, pentru ca să nu iasă la suprafaţă decât fapte bune. Iar dacă veţi reuşi să nu vă făliţi cu ele, atunci veţi fi înţelepţi cu adevărat!

14 În orice caz, nu cumva să vă lăudaţi că sunteţi înţelepţi şi buni, dacă, dimpotrivă, sunteţi plini de invidie şi egoism; ar fi cea mai josnică dintre minciuni.

15 Fiindcă, invidia şi egoismul nu fac parte din înţelepciunea lui Dumnezeu. Astfel de lucruri nu vin de sus, ci sunt lumeşti, fiind inspirate de diavolul.

16 Căci oriunde există invidie şi ambiţie personală, va domni dezordinea, însoţită de toate relele posibile.

17 Dar înţelepciunea care vine din cer este, mai întâi de toate, curată şi plină de blândeţe discretă, care nu poate fi tulburată de nimic. Apoi este iubitoare de pace şi curtenitoare. Admite discuţia şi e gata să cedeze în faţa altora; este plină de îndurare şi fapte bune. Este dintr-o bucată, sinceră şi deschisă.

18 Cei care fac pace se vor bucura de pace, şi vor culege bunătate.

4

1 Care să fie pricina certurilor şi luptelor dintre voi? Nu cumva, puhoiul de dorinţe rele dinlăuntrul vostru?

2 Poftiţi ce nu-i al vostru şi atunci săvârşiţi omor, numai ca să puneţi mâna pe lucrul dorit. Vi se scurg ochii după tot ce au alţii şi, fiindcă ştiţi bine că nu o să ajungeţi niciodată să aveţi aşa ceva, vă luaţi la luptă să le smulgeţi cu forţa, însă motivul pentru care nu aveţi ceea ce doriţi este că nu cereţi de la Dumnezeu.

3 Dar şi când cereţi, tot nu primiţi, fiindcă scopul vostru e total greşit – nu doriţi decât ceea ce vă va satisface pe voi.

4 Sunteţi ca o soţie necredinciosă care iubeşte duşmanii soţului ei. Oare nu vă daţi seama că împrietenirea cu vrăjmaşii lui Dumnezeu – adică plăcerile josnice ale acestei lumi – vă transformă în duşmani ai lui Dumnezeu? Vin iarăşi şi zic, că dacă ţelul vostru este acela de a gusta plăcerile păcătoase ale acestei lumi fără de Dumnezeu, nu mai puteţi rămâne prieteni cu Dumnezeu.

5 Sau ce credeţi că vrea să spună Scriptura când declară că Duhul Sfânt, pe care Dumnezeu l-a pus în voi, veghează asupra noastră cu o gelozie plină de duioşie?

6 Dar el ne dăruieşte din ce în ce mai multă tărie ca să ne împotrivim la toate poftele acestea rele. După cum spune Scriptura: Dumnezeu dă tărie celui smerit, dar se opune celor mândri şi trufaşi.

7 Aşadar, dăruiţi-vă pe voi înşivă, cu smerenie, lui Dumnezeu, împotriviţi-vă diavolului şi el va fugi de voi.

8 Şi când vă veţi apropia de Dumnezeu, şi el se va apropia de voi. Spălaţi-vă mâinile, păcătoşilor! Şi-n inimă nu-l lăsaţi decât pe Dumnezeu, pentru ca el să v-o cureţe şi s-o facă credincioasă lui.

9 Să curgă lacrimi pentru toate relele pe care le-aţi săvârşit. Durerea şi întristarea sinceră să vă cuprindă inima. Tristeţea să ia locul râsului şi bucuria să se prefacă în mâhnire.

10 Şi-atunci, când vă veţi simţi nevrednicia înaintea Domnului, el vă va înălţa, vă va îmbărbăta şi vă va da ajutor.

11 Nu vă criticaţi şi nu vă vorbiţi de rău, fraţii mei scumpi. Căci făcând aşa, vă veţi trezi luptând împotriva legii lui Dumnezeu care spune să vă iubiţi unii pe alţii, şi o veţi declara nedreaptă. Dar treaba voastră nu e să stabiliţi dacă e dreaptă ori ba, ci să vă supuneţi ei.

12 Numai cine a făcut legea este îndreptăţit să judece între noi. Doar el hotărăşte ce să facă cu noi, să ne salveze, ori să ne piardă. Aşa că, ce drept ai tu să judeci sau să critici pe alţii?

13 Ia, ascultaţi aici, voi cei care spuneţi: „Astăzi sau mâine o să ne ducem în cutare oraş, o să stăm acolo un an şi o să pornim nişte afaceri rentabile.

14 De unde ştiţi ce are să se întâmple mâine? Fiindcă lungimea vieţii noastre e ca ceaţa dimineţii – o vezi o clipă, iar apoi a dispărut.

15 Ar trebui să spunem, mai degrabă, aşa: „Dacă va voi Domnul, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru.”

16 Altminteri, vă veţi trezi fălindu-vă cu planurile voastre şi o asemenea încredere de sine nu-i face plăcere niciodată lui Dumnezeu.

17 Mai aduceţi-vă aminte şi de faptul că cine poate să facă un bine şi nu-l face păcătuieşte.

5

1 Ascultaţi şi voi bogaţilor! Acum e timpul să plângeţi şi să gemeţi, chinuiţi de durere, din pricina cumplitelor necazuri ce vă aşteaptă.

2 De pe-acum au şi început să vă putrezească averile şi veşmintele voastre alese devin nişte amărâte de cârpe, mâncate de molii.

3 Valoarea aurului şi a argintului vostru scade vertiginos; cu toate acestea, va rămâne ca mărturie împotriva voastră şi vă va mistui, ca focul – carnea trupului. Asta aţi pus deoparte să aveţi, asta veţi avea în ziua judecăţii!

4 Căci, ascultaţi şi veţi auzi ţipetele lucrătorilor pe care i-aţi jecmănit la plată. Strigătele lor au ajuns la urechile Domnului Oştirilor.

5 Voi v-aţi cheltuit anii aici pe pământ în distracţii şi în satisfacerea oricărui capriciu iar acum inimile voastre îmbuibate sunt gata de tăiere.

6 Aţi osândit şi aţi ucis oameni cinstiţi care n-aveau nici o putere să se apere.

7 Însă în ceea ce vă priveşte pe voi, iubiţi fraţi, care aşteptaţi întoarcerea Domnului, fiţi răbdători, ca un gospodar care aşteaptă până-n toamnă să-i dea în pârg preţioasa-i recoltă.

8 Da, aveţi răbdare şi prindeţi mai mult curaj, căci venirea Domnului este aproape.

9 Nu tot bombăniţi împotriva celuilalt, fraţilor! Ce, voi înşivă sunteţi în afara oricărei critici? Priviţi-l numai pe Marele Judecător cum vine. Aproape că a ajuns, lăsaţi în grija lui orice critică ce-ar trebui făcută.

10 Ca pilde de răbdare în suferinţă, luaţi-i pe profeţii Domnului.

11 Noi ştim ce fericiţi sunt ei acum fiindcă i-au rămas credincioşi cândva, în ciuda grelelor suferinţe pe care le-au îndurat din această cauză. Iov este un exemplu al omului care a continuat să se încreadă în Dumnezeu chiar şi la necaz; vedem, din experienţa sa, că planul lui Dumnezeu s-a terminat, până la urmă, cu bine, căci aşa e el, plin de milă şi duioşie.

12 Dar mai presus de toate, iubiţi fraţi, să nu juraţi nici pe cer, nici pe pământ ori pe altceva, ci spuneţi doar atât: „da” sau „nu” ca nu cumva să păcătuiţi şi să se abată blestemul lui Dumnezeu asupra voastră.

13 Suferă vreunul din voi? Să se roage fără încetare pentru asta. Şi cei ce au motive să fie recunoscători să aducă necontenit laude Domnului.

14 Este cineva bolnav? Să cheme fruntaşii bisericii şi aceştia să se roage cu mâinile deasupra lui şi să-l ungă cu untdelemn, implorându-l pe Domnul să-l vindece.

15 Şi rugăciunea lor, dacă a fost făcută cu credinţă, îl va vindeca, iar dacă boala i s-a tras de la un păcat, Domnul îl va ierta.

16 Recunoaşteţi-vă greşelile unii altora şi rugaţi-vă unul pentru celălalt ca să puteţi fi vindecaţi. Rugăciunea fierbinte a unui om neprihănit are mare influenţă şi dă rezultate minunate.

17 Ilie era om ca noi, şi totuşi, când s-a rugat el cu intensitate să nu cadă ploaie deloc, nici n-a căzut, timp de trei ani şi jumătate!

18 Iar când s-a rugat iarăşi, de data aceasta ca sa plouă, ploaia a curs şiroaie, iarba a înverzit şi grădinile au început din nou să rodească.

19 Scumpi fraţi, dacă a alunecat cineva, depărtându-se de Dumnezeu şi nu se mai încrede acum în Domnul, şi se găseşte cineva care să-l ajute să înţeleagă încă o dată Adevărul,

20 cel care îl readuce la Dumnezeu va fi salvat un suflet rătăcit de la moarte, prilejuind iertarea numeroaselor sale păcate.