1 De la Pavel misionarul şi de la toţi ceilalţi creştini de aici: Către: Bisericile din Galatia. Eu nu am fost chemat să fiu misionar de vreun grup ori de vreo instituţie.
2 Chemarea mea vine din partea lui Isus Cristos însuşi şi de la Dumnezeu Tatăl, care l-a înviat din morţi.
3 Fiţi binecuvântaţi de Dumnezeu Tatăl şi de Domnul Isus Cristos,
4 care a murit pentru păcatele noastre conform planului lui Dumnezeu şi ne-a scăpat de lumea aceasta rea în care trăim.
5 Toată slava să-i fie lui Dumnezeu în vecii vecilor. Amin.
6 Sunt uimit să constat că v-aţi îndepărtat atât de repede de Dumnezeu, cel care, în dragostea şi îndurarea sa, v-a invitat să fiţi părtaşi la viaţa eternă pe care o dăruieşte el prin Cristos; aţi început deja să urmaţi o „altă cale spre cer” care, dealtminteri, nici nu duce în cer.
7 Fiindcă nu există nici o altă cale decât cea pe care v-am arătat-o noi; nu vă lăsaţi amăgiţi de aceia care răstălmăcesc şi schimbă adevărul despre Cristos.
8 Blestemele lui Dumnezeu să cadă asupra oricui (inclusiv asupra mea), care predică orice cale de mântuire decât cea despre care v-am vorbit eu; da, chiar dacă un înger ar veni din cer să vă predice orice alt mesaj, să fie în veci blestemat.
9 Repet – dacă predică cineva orice altă Evanghelie decât cea pe care aţi primit-o cu bucurie, blestemul lui Dumnezeu să cadă asupra lui.
10 Vedeţi bine că nu mă străduiesc să vă fac plăcerea cu vorbe dulci şi linguşiri; din contră, eu pe Dumnezeu vreau să-l mulţumesc. Dacă aş mai încerca şi acum să fiu pe placul oamenilor, n-aş putea fi slujitorul lui Cristos.
11 Scumpi prieteni, vă spun solemn că drumul spre cer predicat de mine nu se bazează pe capriciile ori visul vreunui om.
12 Deoarece, mesajul meu provine, nici mai mult, nici mai puţin, decât de la însuşi Isus Cristos, care mi-a spus ce trebuie să spun. Nimeni altul nu m-a învăţat.
13 Ştiţi în ce hal eram când urmam religia iudaică – cum îi urmăream pe creştini fără pic de milă, hăituindu-i şi făcând tot ce-mi stătea în putinţă pentru a-i stârpi odată pe toţi.
14 Am fost mai religios decât oricare alt evreu de vârsta mea din toată ţara şi m-am străduit din răsputeri să urmez toate vechile reguli tradiţionale ale religiei mele.
15 Dar cu mine s-a petrecut ceva! Chiar înainte de a mă naşte, Dumnezeu m-a ales ca să fiu al său şi m-a chemat – o câtă bunătate şi har e aici! –
16 să mi-l descopere pe Fiul său în mine, astfel încât să pot merge la ne-evrei şi să le duc Vestea Bună despre Isus. Când s-au petrecut toate acestea în viaţa mea, eu nu m-am dus de îndată să le discut cu vreun altul;
17 nu m-am dus la Ierusalim să mă consult cu cei care erau apostoli înaintea mea. Ci, m-am dus în deşerturile Arabiei, după care m-am înapoiat în oraşul Damasc.
18 Abia după trei ani am plecat, în fine, la Ierusalim să-l vizitez pe Petru şi am stat la el cincisprezece zile.
19 Şi singurul apostol pe care l-am mai întâlnit cu acea ocazie a fost Iacob, fratele Domnului nostru.
20 (Fiţi atenţi la ce vă spun, fiindcă v-o spun chiar în prezenţa lui Dumnezeu. Lucrurile s-au petrecut întocmai aşa – nu vă mint.)
21 Apoi, după vizita aceasta, am plecat în Siria şi Cilicia.
22 Creştinii din Iudeea nu aveau idee cum arăt la faţă.
23 Tot ce ştiau provenea din vorbele oamenilor, cum că „duşmanul nostru de altădată predică acum tocmai credinţa pe care încerca s-o distrugă.”
24 Şi dădeau slavă lui Dumnezeu din pricina mea.
1 Apoi, paisprezece ani mai târziu, m-am reîntors la Ierusalim, de data aceasta însoţit de Barnaba; a venit şi Tit cu noi.
2 Eu mergeam cu porunci clare din partea lui Dumnezeu să discut cu fraţii de acolo în legătură cu mesajul pe care îl vesteam ne-evreilor. Am stat de vorbă, în particular, cu conducătorii bisericii, pentru ca aceştia să înţeleagă cu toţii ce anume propovăduisem şi, speram eu, să convină că totul e în ordine.
3 Şi, într-adevăr, au fost de acord cu mine; ba, încă şi mai mult: n-au avut nici măcar pretenţia ca Tit, tovarăşul meu, să fie tăiat împrejur, deşi el nu era evreu.
4 Însă nici problema aceasta nu s-ar fi ivit, dacă n-ar fi venit unii aşa-zişi „creştini” – în realitate impostori – să ne spioneze şi să vadă de câtă libertate ne bucurăm noi în Cristos Isus, respectiv dacă ţinem sau nu legile iudaice. Ei au încercat să ne încătuşeze din nou cu regulile lor, ca pe nişte sclavi.
5 Noi însă nu le-am dat atenţie nici măcar o singură clipă, fiindcă n-am vrut să vă inducem în eroare, făcându-vă să credeţi că mântuirea se poate câştiga prin circumcizie ori prin respectarea legilor mozaice.
6 Nici marii conducători ai bisericii care erau de faţă n-au avut nimic de adăugat la ceea ce predicam eu. (Apropo, faptul că ei erau conducători însemnaţi n-a avut absolut nici o importanţă pentru mine, fiindcă în faţa lui Dumnezeu toţi sunt egali.)
7 Realitatea e că dacă au văzut Petru, Iacob şi Ioan, care erau cunoscuţi drept stâlpii bisericii, cât de mult m-a folosit Dumnezeu la câştigarea ne-evreilor –
8 aşa după cum Petru fusese mult binecu-vântat în vestirea Cuvântului pentru evrei –
9 ne-au strâns mâinile, mie şi lui Barnaba, şi ne-au încurajat să predicăm mai departe printre ne-evrei, în vreme ce ei îşi vor continua misiunea printre evrei.
10 Singurul lucru pe care ni l-au sugerat totuşi a fost să nu uităm niciodată să ajutăm săracii, o dorinţă care, de altfel, o aveam şi eu.
11 Dar când a venit Petru la Antiohia am fost nevoit să mă opun lui, în public contestând energic faptele sale, fiindcă era pe o cale foarte greşită.
12 Fiindcă, la început, când a venit acolo, mânca laolaltă cu creştinii ne-evrei care nu se complică cu circumcizia şi cu multe alte legi evreieşti. După aceea însă, când sosiră nişte prieteni evrei de-ai lui Iacob, el refuză să mai stea la masă cu ne-evreii fiindcă se temea de ce o să zică evreii aceştia ortodocşi, care susţineau morţiş că trebuie să fii neapărat tăiat împrejur pentru a putea fi mântuit;
13 apoi şi ceilalţi creştini evrei, chiar şi Barnaba, au devenit ipocriţi, urmând exemplul lui Petru, deşi, fireşte, ei ştiau care e realitatea.
14 Când am văzut ce se întâmplă, că nu sunt sinceri şi nu urmează adevărul Evangheliei, i-am spus lui Petru, de faţă cu toţi: „Deşi eşti evreu din naştere, tu ai renunţat de mult la legile mozaice; cum se face însă că, aşa, dintr-o dată, ai început să-i obligi tocmai pe ne-evreii aceştia să le respecte?
15 Tu şi cu mine suntem evrei din naştere, şi nu păcătoşi ne-evrei,
16 şi noi, creştinii evrei, ştim prea bine că nu putem fi în ordine cu Dumnezeu prin simpla respectare a legilor noastre evreieşti, ci numai prin credinţa în Isus Cristos, prin care avem iertarea păcatelor. Şi astfel, şi noi ne-am încrezut în Isus Cristos, pentru a putea fi acceptaţi de Dumnezeu pe baza credinţei noastre – şi nu pentru că am respectat legile mozaice. Deoarece, nimeni nu va fi salvat vreodată prin respectarea lor.”
17 Dar ce se întâmplă dacă, crezând că Cristos ne va mântui, am constata apoi că suntem pe drumul greşit şi că nu putem fi salvaţi fără tăierea împrejur şi respectarea tuturor legilor mozaice? Nu s-ar cuveni atunci să zicem că credinţa în Cristos ne-a dus de râpă? Ferească Dumnezeu ca cineva să îndrăznească a cugeta astfel de lucruri despre Domnul nostru.
18 Dimpotrivă, suntem nişte păcătoşi dacă începem să reclădim vechiul sistem pe care l-am distrus sau încercăm să fim mântuiţi prin respectarea legilor mozaice.
19 Căci tocmai prin citirea Scripturilor am ajuns să-mi dau seama că nu voi putea obţine niciodată bunăvoinţa lui Dumnezeu încercând doar să respect legile. Am ajuns să-mi dau seama că a fi acceptat de Dumnezeu e un lucru care se capătă prin credinţa în Cristos.
20 Eu am fost răstignit împreună cu Cristos: şi acum nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine. Iar viaţa reală pe care o duc în trupul acesta este urmarea încrederii mele în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi s-a dat pentru mine.
21 Eu nu sunt unul din aceia care socotesc că moartea lui Cristos ar fi lipsită de sens. Căci dacă am fi putut fi salvaţi prin respectarea legilor iudaice, atunci n-ar mai fi fost nevoie să moară Cristos.
1 O, Galateni nechibzuiţi! Ce vrăjitor v-a hipnotizat şi v-a legat cu o vrajă nemernică? Fiindcă, altădată vedeaţi sensul morţii lui Cristos, şi atât de limpede, de parcă v-aş fi purtat pe dinaintea ochilor o pancardă pe care era zugrăvit Cristos murind pe cruce.
2 Să vă întreb numai atât: Aţi primit oare Duhul Sfânt prin încercarea de a respecta legile mozaice? De bună seamă că nu, fiindcă Duhul Sfânt a venit peste voi numai după ce aţi auzit despre Cristos şi v-aţi pus încrederea în el pentru a fi salvaţi.
3 Ei bine atunci, v-aţi ieşit de tot din minţi? Căci dacă încercarea de a respecta legile mozaice nu v-a dat de la bun început viaţă spirituală, ce vă face să credeţi că încercarea voastră actuală de a le asculta va scoate din voi creştini mai tari?
4 Aţi suferit atâta pentru Evanghelie! Şi acum să daţi cu piciorul la toate? Dar se poate? Nu-mi vine să cred!
5 Vă întreb din nou: Oare Dumnezeu vă dă puterea Duhului Sfânt şi face minuni printre voi ca urmare a stăruinţelor voastre de a respecta legile mozaice? Bineînţeles că nu. Toate acestea se întâmplă când credeţi în Cristos şi vă puneţi toată încrederea în el.
6 Avraam a avut aceeaşi experienţă – Dumnezeu l-a declarat potrivit pentru cer numai datorită faptului că a crezut făgăduinţele lui Dumnezeu.
7 Puteţi observa de aici că adevăraţii copii ai lui Avraam sunt toţi oamenii credincioşi care, realmente, îşi pun toată încrederea în Dumnezeu.
8 Mai mult încă, Scripturile anticipau cu bucurie vremurile acestea, când Dumnezeu avea să mântuiască şi pe ne-evrei, prin credinţa lor. Dumnezeu i-a spus lui Avraam despre aceasta cu mult timp în urmă: „Voi binecuvinta pe cei ce, de orice neam ar fi, se încred în mine cum te încrezi tu.”
9 Şi aşa e: toţi cei care se încred în Cristos împărtăşesc aceeaşi binecuvântare pe care a primit-o şi Avraam.
10 Da, cei care se bizuie pe legile mozaice ca să fie salvaţi se află sub blestemul lui Dumnezeu, fiindcă Scripturile arată foarte clar că: „Blestemat este oricine calcă măcar o dată, fie şi numai una din aceste legi scrise în Cartea Legii lui Dumnezeu.”
11 Prin urmare, e limpede că nimeni nu va putea câştiga vreodată bunăvoinţa lui Dumnezeu prin încercarea de a respecta legile mozaice, fiindcă Dumnezeu a zis că singura cale prin care putem fi puşi în ordine înaintea sa este credinţa. Cum se exprimă profetul Habacuc: „Omul care află viaţa o află încrezându-se în Dumnezeu.”
12 Cât de mult se deosebeşte calea aceasta a credinţei de calea legii, care spune că un om e salvat prin supunere în faţa tuturor legilor lui Dumnezeu.
13 Dar Cristos ne-a răscumpărat de sub osânda acelui sistem imposibil, luând asupra sa blestemul pentru faptele noastre rele. Căci aşa este scris în Scripturi „Blestemat e oricine atârnă pe lemn” precum a fost Isus atârnat pe o cruce de lemn.
14 Acum, Dumnezeu îi poate binecuvânta şi pe ne-evrei cu aceeaşi binecuvântare pe care a promis-o şi lui Avraam; şi noi toţi, întrucât suntem creştini, putem avea Duhul Sfânt promis, prin această credinţă.
15 Iubiţi fraţi, chiar şi în viaţa de toate zilele, promisiunea făcută de un om faţă de altul nu se poate schimba, dacă e scrisă şi semnată. Din acest moment, el nu mai poate da înapoi.
16 Dumnezeu a făcut câteva promisiuni lui Avraam şi Copilului său. Şi notaţi: nu se spune că promisiunile au fost destinate copiilor săi, cum ar fi fost normal să se spună dacă expresia s-ar fi referit la toţi fiii săi – adică toţi evreii – ci numai Copilului său – ceea ce, desigur, se referă la Cristos.
17 Iată ce vreau să zic: Promisiunea lui Dumnezeu că va salva prin credinţă – promisiune scrisă şi semnată de Dumnezeu – nu a mai putut fi anulată sau modificată patru sute treizeci de ani mai târziu, când Dumnezeu a dat Legea.
18 Dacă moştenirea ar depinde de lege, atunci n-ar mai depinde de promisiune. Dar Dumnezeu, în harul lui, i-a dat-o printr-o promisiune.
19 Ei bine, care a fost rostul legii? Ea a fost adăugată, după ce a fost făcută promisiunea, pentru a arăta oamenilor cât de vinovaţi sunt de călcarea legilor lui Dumnezeu. Dar acest sistem de legi era menit să dureze doar până la venirea lui Cristos, Copilul căruia i s-a făcut promisiunea lui Dumnezeu. (Şi apoi, mai e o deosebire. Dumnezeu i-a însărcinat pe îngeri cu misiunea de a-i da lui Moise legile sale, iar el le-a dat mai departe poporului.
20 Dar când Dumnezeu i-a făcut promisiunea sa lui Avraam, a făcut-o personal, fără îngeri şi fără Moise, ca intermediari.)
21 Ei bine, se bat oare cap în cap legile lui Dumnezeu cu promisiunile sale? Bineînţeles că nu! Dacă am putea fi mântuiţi prin legile sale, atunci Dumnezeu nu ar mai fi fost nevoit să ne dea o altă cale de scăpare din strânsoarea păcatului –
22 căci Scriptura spune că toţi suntem robii păcatului. Singura scăpare este în credinţa în Isus Cristos; calea scăpării este deschisă tuturor acelora care cred în el.
23 Înainte de a veni Cristos, noi eram sub paza legii, în custodie de ocrotire – ca să spunem aşa – până când aveam să credem în Salvatorul care urma să vină.
24 Să mă exprim şi altfel. Legea a fost pusă să ne conducă la Cristos, pentru ca să fim justificaţi prin credinţă.
25 Dar acum, după ce a venit credinţa, noi nu mai suntem sub supravegherea legii.
26 Fiindcă, acum suntem cu toţii copiii lui Dumnezeu prin credinţa în Isus Cristos,
27 şi noi cei care am fost botezaţi într-o unire cu Cristos suntem învăluiţi de el.
28 Nu mai suntem evrei sau greci, sclavi sau oameni liberi, nici măcar bărbaţi sau femei, ci toţi suntem la fel – suntem cu toţii creştini; suntem una în Cristos Isus.
29 Şi acum, fiind ai lui Cristos, suntem adevăraţii descendenţi ai lui Avraam şi toate promisiunile făcute de Dumnezeu lui ne aparţin şi nouă.
1 Nu uitaţi însă un lucru, că dacă moare un tată şi-i lasă fiului cel mic o avere, copilul, până când se face mare, nu e într-o poziţie cu mult mai bună decât un sclav, deşi, practic, posedă toate bunurile tatălui său.
2 El e obligat să facă ceea ce-i spune tutorele şi administratorul său, până când atinge vârsta fixată de tatăl lui.
3 Şi aşa a fost cu noi înainte de a veni Cristos. Noi eram robii legilor şi ritualurilor iudaice, deoarece credeam că ne pot salva.
4 Dar când a sosit timpul potrivit, hotărât de Dumnezeu, el şi-a trimis Fiul născut dintr-o femeie, ca evreu,
5 să ne cumpere libertatea, nouă celor care eram robii legii, pentru ca el să ne poată adopta ca pe proprii săi fii.
6 Şi fiindcă suntem fiii săi, Dumnezeu a trimis Duhul Fiului său în inimile noastre, pentru ca noi acum, pe bună dreptate, să-i putem zice lui Dumnezeu: „scumpul nostru Tată.”
7 De-acum nu mai suntem robi, ci înşişi fiii lui Dumnezeu. Şi, întrucât suntem fiii săi, tot ce posedă el este şi al nostru, fiindcă aşa a rânduit Dumnezeu.
8 Înainte de a-l cunoaşte voi, ne-evreii, pe Dumnezeu, eraţi robi ai aşa-numiţilor zei, care nici măcar nu există.
9 Şi acum când l-aţi găsit pe Dumnezeu (sau poate c-ar trebui să zic „Dumnezeu v-a găsit pe voi”), cum se explică faptul că mai doriţi totuşi să vă întoarceţi înapoi, redevenind sclavii unei religii sărace, şubrede şi inutile, bazată pe încercarea de a ajunge în cer prin ascultarea legilor lui Dumnezeu?
10 Voi încercaţi să câştigaţi bunăvoinţă în ochii lui Dumnezeu prin ceea ce faceţi sau nu faceţi în anumite zile, luni, anotimpuri sau ani.
11 Mă tem pentru voi. Mi-e teamă că toată osteneala pe care mi-am dat-o pentru voi a fost în zadar.
12 Scumpi fraţi, vă rog simţiţi ce simt eu despre aceste lucruri, fiindcă eu sunt tot atât de liber faţă de lanţurile acestea, cum eraţi şi voi odată. Atunci, când v-am predicat pentru prima dată, nu m-aţi dispreţuit,
13 cu toate că eram bolnav când v-am adus întâia oară Vestea Bună a lui Cristos.
14 Însă deşi boala mea v-a repugnat, nu m-aţi respins şi nu m-aţi alungat. Dimpotrivă, m-aţi primit şi m-aţi îngrijit de parcă aş fi fost un înger de la Dumnezeu sau chiar Isus Cristos în persoană.
15 Unde e spiritul acela de fericire pe care-l simţeaţi cu toţii atunci? Fiindcă, în zilele acelea, sunt convins că v-aţi fi scos şi ochii din cap ca să-i înlocuiţi pe ai mei, numai să-mi puteţi fi de vreun ajutor cu asta.
16 Şi acum, se poate să fi devenit eu duşmanul vostru doar pentru că v-am spus adevărul?
17 Învăţătorii aceia falşi care se luptă din răsputeri să vă câştige bunăvoinţa nu fac asta spre binele vostru. Ceea ce încearcă ei să facă este să vă rupă complet de mine, ca să le acordaţi lor mai multă atenţie.
18 E un lucru frumos când oamenii sunt sincer amabili cu voi din motive întemeiate, mai ales dacă nu fac asta doar atunci când sunt şi eu printre voi!
19 O, copiii mei, ce durere îmi cauzaţi! Încă o dată am ajuns să sufăr pentru voi durerile unei mame care aşteaptă să i se nască copilul – tânjesc de dor să vină odată timpul să fiţi umpluţi de Cristos.
20 Ce-aş mai dori să fiu acum la voi şi să nu mai trebuiască să stau de vorbă cu voi astfel, fiindcă, sincer să vă spun, la aşa depărtare nu prea ştiu ce să fac.
21 Ia ascultaţi aici, prietenii mei, care credeţi că mai trebuie să respectaţi legile mozaice pentru a fi salvaţi: De ce nu căutaţi să aflaţi ce vor să zică de fapt legile astea?
22 Fiindcă e scris că Avraam a avut doi fii, unul de la soţia sclavă şi celălalt de la soţia născută liberă.
23 Nu a fost nimic deosebit în naşterea pruncului soţiei sclave. Pe când pruncul soţiei libere nu s-a născut decât după ce a promis Dumnezeu în mod special că se va naşte.
24 Aşadar, această istorie adevărată ilustrează cele două căi prin care îi ajută Dumnezeu pe oameni. O cale era să le dea legile sale pe care să le păzească. Lucrul acesta l-a făcut pe Muntele Sinai, când i-a dat cele Zece Porunci lui Moise.
25 Apropo, arabii îi spun „Muntele Agar” – or, în ilustraţia mea, Agar, soţia-sclavă, reprezintă Ierusalimul, cetatea-mamă a evreilor, centrul acelui sistem bazat pe încercarea de a-i face pe plac lui Dumnezeu prin străduinţa de a respecta Poruncile; şi evreii, care se silesc să urmeze sistemul acesta, sunt sclavii lui.
26 Dar cetatea noastră „mamă” este Ierusalimul ceresc, şi ea nu mai este sclavă legilor mozaice.
27 La aceasta s-a referit Isaia când a profeţit: „O, femeie fără copii! Acum te poţi bucura şi tu! Poţi striga de bucurie chiar dacă n-ai avut până acum copii. Fiindcă am să-ţi dăruiesc o mulţime de copii, mai mulţi decât are soţia sclavă.”
28 Voi împreună cu mine, iubiţi fraţi, sunteţi copiii făgăduinţei lui Dumnezeu, precum a fost şi Isaac.
29 Şi astfel, noi cei care suntem născuţi din Duhul Sfânt suntem persecutaţi azi de aceia care vor ca noi să respectăm legile iudaice, precum a fost şi Isaac, copilul promisiunii, persecutat de Işmael, fiul soţiei sclave.
30 Dar conform Scripturilor, Dumnezeu i-a spus lui Avraam să alunge soţia sclavă şi pe fiul acesteia, fiindcă fiul soţiei sclave nu putea moşteni căminul şi pământurile lui Avraam alături de fiul femeii libere.
31 Iubiţi fraţi, noi nu suntem copiii femeii sclave, cu vreo obligaţie faţă de legile iudaice, ci copii ai femeii libere, acceptabili în ochii lui Dumnezeu datorită credinţei noastre.
1 Prin urmare, Cristos ne-a făcut liberi. Acum aveţi grijă să rămâneţi liberi şi să nu vă lăsaţi încătuşaţi iarăşi în lanţurile sclaviei faţă de legile şi ceremoniile evreieşti.
2 Ascultaţi ce vă spun, dacă vă bizuiţi pe circumcizie şi respectarea legilor iudaice pentru a fi puşi în ordine cu Dumnezeu, atunci Cristos nu vă poate salva.
3 Repet: oricine încearcă să găsească trecere la Dumnezeu prin tăierea împrejur, trebuie să respecte cu stricteţe toate celelalte legi iudaice, căci altminteri va pieri.
4 Cristos nu vă este de nici un folos dacă socotiţi că vi se va şterge datoria faţă de Dumnezeu prin respectarea acelor legi; aţi pierdut harul lui Dumnezeu.
5 Pe când noi, cu ajutorul Duhului Sfânt, ne bizuim pe moartea lui Cristos care ne şterge păcatele şi ne pune în ordine cu Dumnezeu.
6 Şi noi, cei cărora Cristos ne-a dat viaţa eternă, nu avem de ce să ne temem dacă am fost sau nu circumcişi sau dacă ţinem sau nu ceremoniile iudaice; fiindcă, singurul lucru de care avem nevoie este o credinţă care să se manifeste prin dragoste.
7 Şi când mă gândesc ce bine mergeaţi! O, oare cine s-a strecurat între voi de v-a oprit să mai urmaţi adevărul?
8 Categoric, nu Dumnezeu a făcut-o, fiindcă el este cel care v-a chemat la libertate în Cristos.
9 Nu e nevoie însă decât de unul greşit între voi, care să vă contamineze pe toţi ceilalţi!
10 În Domnul îmi pun toată încrederea să vă aducă înapoi la felul meu de a crede, în aceste chestiuni. Se va ocupa Dumnezeu de persoana aceea care v-a tulburat şi v-a zăpăcit, indiferent cine ar fi!
11 Unii merg până acolo, încât afirmă că tocmai eu predic necesitatea tăierii împrejur şi a legilor iudaice ca parte a planului de mântuire. Dar, dacă aş predica eu aşa ceva, n-aş mai fi persecutat – fiindcă mesajul acesta nu lezează pe nimeni. Dar faptul că sunt încă persecutat dovedeşte că eu predic în continuare salvarea numai şi numai prin crucea lui Cristos.
12 Tare aş dori ca învăţătorii aceştia care vor să vă tăiaţi împrejur să-şi taie ei înşişi orice legături pe care le mai au cu voi şi să vă lase în pace!
13 Căci voi, iubiţi fraţi, aţi primit libertatea: nu de a face rău, ci libertatea de a vă iubi şi a vă sluji unii pe alţii.
14 Fiindcă întreaga Lege se poate cuprinde într-o singură poruncă: „Iubeşte-i pe alţii ca pe tine însuţi.”
15 Dar dacă voi, în loc să vă iubiţi între voi, sunteţi încontinuu puşi pe critici şi vă ciorovăiţi mereu, băgaţi de seamă! Nu cumva să vă distrugeţi reciproc.
16 Vă sfătuiesc să nu ascultaţi decât de învăţăturile Duhului Sfânt. El vă va spune unde să mergeţi şi ce să faceţi, şi atunci nu veţi mai săvârşi mereu faptele rele la care vă îndeamnă natura voastră.
17 Căci noi, în mod normal suntem înclinaţi spre fapte rele, care sunt tocmai opusul lucrurilor pe care ne îndeamnă Duhul Sfânt să le facem; iar faptele bune pe care dorini să le facem, când Duhul Sfânt obţine câştig de cauză în noi, sunt exact contrarul dorinţelor noastre naturale. Aceste două forţe contrare din noi se află într-o permanentă luptă una cu alta pentru a pune stăpânire pe noi şi dorinţele noastre nu sunt niciodată imune la presiunile exercitate de ele.
18 Când sunteţi călăuziţi de Duhul Sfânt nu mai e nevoie să vă impuneţi vouă înşivă să respectaţi legile mozaice.
19 Dar când urmaţi propriile voastre înclinaţii greşite, viaţa voastră va produce rezultate proaste, cum ar fi: gânduri necurate, goana după plăceri senzuale,
20 idolatrie, spiritism (adică, încurajarea activităţii demonilor), ură şi lupte, gelozie şi mânie, efortul permanent de a obţine pentru tine tot ce e mai bun, nemulţumirile de tot felul şi critici, impresia că toţi ceilalţi sunt greşiţi şi numai cei din grupuşorul tău au dreptate – apoi ar mai fi: doctrina greşită,
21 invidia, crimele, beţia, petrecerile deşănţate şi toate celalalte de felul acesta. Daţi-mi voie să vă spun încă o dată cum v-am mai spus-o, că oricine trăieşte o astfel de viaţă nu va moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.
22 Dar când Duhul Sfânt e stăpân pe viaţa noastră, el va produce în noi fructe de felul acesta: dragoste, bucurie, pace, răbdare, omenie, bunătate, fidelitate,
23 blândeţe şi stăpânire de sine; şi aici nu poate fi vorba de o încălcare a legilor mozaice.
24 Cei care aparţin lui Cristos şi-au ţintuit pe cruce dorinţele lor rele din fire, răstignindu-le acolo.
25 Dacă trăim prin puterea Duhului Sfânt, să urmăm îndrumarea Duhului Sfânt în toate sferele vieţii noastre.
26 Atunci nu vom mai avea nevoie să umblăm după onoruri şi popularitate, care nu duc decât la gelozie şi resentimente.
1 Fraţi scumpi, dacă un creştin e biruit de vreun păcat, voi care sunteţi evlavioşi ar trebui, cu toată blândeţea şi smerenia, să-l aduceţi înapoi la drumul cel bun, amintindu-vă că s-ar putea ca rândul următor să greşească chiar unul din voi.
2 Împărtăşiţi necazurile şi problemele voastre, împlinind astfel porunca Domnului.
3 Dacă se crede cineva prea mare pentru a se coborî la aşa ceva, acela se înşală singur.
4 Fiecare să se asigure că face lucrurile cum poate fi mai bine, fiindcă atunci va avea satisfacţia personală a muncii bine înfăptuite şi nu va trebui să se compare cu altul,
5 căci fiecare trebuie să-şi poarte povara.
6 Cei cărora li se predică Cuvântul lui Dumnezeu au datoria să-şi ajute învăţătorii, contribuind la întreţinerea lor.
7 Nu vă lăsaţi induşi în eroare; aduceţi-vă aminte că nu-l puteţi nesocoti pe Dumnezeu şi să scăpaţi nepedepsiţi: ceea ce a semănat cineva, aceea va culege!
8 Dacă seamănă ca să-şi satisfacă dorinţele rele, va sădi seminţele răului şi neîndoielnic va culege roadă unei decăderi spirituale şi a morţii; dar dacă sădeşte lucrurile bune ale Duhului, va culege viaţa veşnică pe care i-o dă Duhul Sfânt.
9 Să nu obosim a face bine, căci după o vreme vom culege un belşug de binecuvântare dacă nu ne descurajăm şi nu ne dăm bătuţi.
10 De aceea, ar trebui, ori de câte ori putem, să facem bine la toţi, şi, mai ales, fraţilor noştri creştini.
11 Am să vă scriu aceste cuvinte de încheiere cu mâna mea. Ia uitaţi-vă ce litere mari trebuie să fac!
12 Învăţătorii aceia ai voştri care încearcă să vă înduplece să vă tăiaţi împrejur o fac cu un singur motiv: pentru ca să câştige popularitate şi să evite persecuţiile de care ar avea parte dacă ar recunoaşte că numai în crucea lui Cristos există mântuire.
13 Şi chiar învăţătorii care se supun tăierii împrejur nu se silesc să respecte şi celelalte legi iudaice, ci vor ca voi să fiţi circumcişi pentru ca să se poată lăuda că sunteţi ucenicii lor.
14 În ce mă priveşte, ferească Dumnezeu să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Cristos. Datorită acelei cruci, interesul meu pentru lucrurile atractive ale lumii a pierit de mult, după cum tot de multă vreme a încetat şi interesul lumii pentru mine.
15 Nu mai are importanţă dacă am fost sau nu tăiaţi împrejur; ceea ce contează este să ştim dacă am fost sau nu cu adevărat schimbaţi în nişte oameni noi, deosebiţi.
16 Îndurarea şi pacea lui Dumnezeu să fie peste voi toţi cei care trăiţi după acest principiu şi peste toţi ceilalţi de pretutindeni care sunt cu adevărat ai lui Dumnezeu.
17 De aici înainte, vă rog să nu mai discutaţi cu mine în contradictoriu despre aceste lucruri, fiindcă port în trupul meu cicatricile biciurilor şi rănilor provenite de la duşmanii lui Isus.
18 Iubiţi fraţi, harul Domnului nostru Isus Cristos să fie cu voi toţi.