1 Simon Petru, slujitor şi apostol al lui Isus Cristos, Către toţi cei care prin neprihănirea Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos au primit o credinţă de aceeaşi preţ cu a noastră:
2 Harul şi pacea să le aveţi din belşug prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a lui Isus Cristos.
3 Puterea lui divină ne-a dat tot ce ne trebuie pentru viaţă şi evlavie prin cunoaşterea celui care ne-a chemat prin slava şi bunătatea lui.
4 Prin acestea el ne-a dat chiar promisiunile sale mari şi scumpe, pentru ca prin ele să puteţi participa la natura divină şi să scăpaţi de corupţia care este în lume, pricinuită de dorinţele rele.
5 De aceea, daţi-vă toate silinţele să adăugaţi la credinţa voastră bunătatea; iar la bunătate cunoştinţă;
6 iar la cunoştinţă stăpânire de sine; iar la stăpânire de sine perseverenţă; iar la perseverenţă evlavie;
7 iar la evlavie iubirea fraţilor; iar la iubirea fraţilor dragostea.
8 Căci dacă veţi poseda aceste calităţi în măsură tot mai mare, ele nu vă vor lăsa să fiţi leneşi, nici neroditori în cunoaşterea Domnului nostru Isus Cristos.
9 Dar dacă cineva nu le are pe acestea, este miop şi orb şi a uitat că a fost curăţit de păcatele sale de altă dată.
10 Aşadar, iubiţii mei fraţi, munciţi din greu pentru a dovedi că faceţi parte cu adevărat dintre aceia pe care Dumnezeu i-a chemat şi i-a ales, şi atunci nu vă veţi poticni şi nu veţi aluneca niciodată de la drumul cel bun.
11 Iar Dumnezeu vă va deschide larg porţile cerului ca să intraţi în împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos.
12 Am de gând să vă amintesc încontinuu despre aceste lucruri, chiar dacă le cunoaşteţi deja şi faceţi progrese frumoase.
13 Însă mie Domnul Isus Cristos mi-a arătat că zilele mele pe pământ au fost numărate şi că în curând am să mor.
14 Totuşi câtă vreme mai zăbovesc aici, ţin să vă amintesc mereu aceste lucruri în scris,
15 în speranţa că vi se vor întipări atât de bine în minte, încât vă veţi aduce aminte de ele şi după ce voi fi plecat eu dintre voi.
16 Fiindcă nu vă spuneam basme când vă explicam puterea Domnului nostru Isus Cristos şi revenirea sa. Chiar ochilor mei le-a fost dat să vadă splendoarea şi gloria sa.
17 Eu eram acolo pe muntele sfânt când el a strălucit de slava ce i-o dăduse Dumnezeu, Tatăl său; am auzit cu urechile mele glasul acela slăvit şi maiestuos răsunând din cer cu cuvintele:
18 „Acesta e Fiul meu prea iubit şi-n el îmi aflu toată bucuria.”
19 Prin urmare, s-a văzut şi s-a dovedit că spusele profeţilor s-au adeverit. Bine-aţi face dacă aţi cerceta şi voi cu, luare aminte tot ce au scris aceştia căci, asemenea unor lumini aprinse în unghere întunecate, cuvintele lor ne ajută să înţelegem multe lucruri care, altminteri, ar fi neclare şi greu de priceput pentru noi. Dar când vă veţi opri asupra minunatului adevăr cuprins în cuvintele profeţilor, în sufletele voastre va răsări lumina, iar Cristos, luceafărul de dimineaţă, va străluci în inima voastră.
20 Fiindcă nici o profeţie consemnată de Scriptură n-a fost concepută de profetul respectiv,
21 ci Duhul Sfânt din aceşti oameni evlavioşi a fost acela care le-a dat mesaje autentice de la Dumnezeu.
1 Dar şi pe vremea aceea erau profeţi falşi, aşa cum vor fi şi printre voi învăţători mincinoşi. Aceştia îşi vor răspândi, cu multă dibăcie, minciunile cu privire la Dumnezeu, întorcându-se până şi împotriva învăţătorului lor care i-a răscumpărat; vor avea însă parte de un sfârşit cumplit şi neîntârziat.
2 Mulţi se vor lua după învăţătura lor pervertită, conform căreia nu e nici un rău să comiţi păcate sexuale. Şi, din pricina lor, Cristos şi calea lui vor fi batjocorite.
3 În lăcomia lor nemăsurată, învăţătorii aceştia vă vor spune orice, numai să pună mâna pe banii voştri. Dar Dumnezeu i-a osândit deja demult şi nimicirea lor se apropie cu paşi repezi.
4 Căci Dumnezeu n-a cruţat nici măcar pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în iad, unde stau ferecaţi în lanţuri, în văgăuni lugubre, în beznă adâncă, până la ziua judecăţii.
5 Şi nu i-a cruţat nici pe unul din oamenii care au trăit în timpurile străvechi, dinaintea potopului, în afară de Noe, singurul care şi-a ridicat glasul în favoarea lui Dumnezeu – şi familia sa de şapte persoane. Cu acea ocazie, Dumnezeu a nimicit complet întreaga lume de oameni păgâni printr-un potop uriaş.
6 Mai târziu, a prefăcut oraşele Sodoma şi Gomora în mormane de cenuşă şi le-a ras de pe faţa pământului, ca să servească de pildă mai târziu pentru toţi pagânii, să-şi amintească de ele cu groază.
7 Dar, în acelaşi timp, Domnul l-a izbăvit pe Lot din Sodoma pentru că era un om bun,
8 scârbit de groaznica depravare pe care o vedea în jurul său, zi de zi.
9 Tot astfel ne poate izbăvi Domnul, pe tine şi pe mine, de ispitele care ne înconjoară, continuând să-i pedepsească pe cei nelegiuiţi, până când va sosi ziua judecăţii finale.
10 El este deosebit de aspru şi necruţător cu aceia care dau curs gândurilor lor rele şi pline de pofte, precum şi cu cei mândri şi îndărătnici care, în cutezanţa lor, nu se sfiesc să ia în râs până şi fiinţele slăvite, fără să tresară măcar,
11 deşi îngerii din cer care se află chiar în prezenţa Domnului, fiind cu mult mai mari în putere şi forţă decât învăţătorii aceştia falşi, nu rostesc niciodată vreo vorbă lipsită de respect la adresa acestor forţe puternice ale răului.
12 Însă învăţătorii falşi sunt nişte proşti, care pot fi puşi în rând cu animalele, născute doar pentru a fi prinse şi tăiate. Ei fac absolut tot ce le trece prin cap şi râd de forţele înspăimântătoare ale lumii de jos, despre care au atât de puţin habar. Dar şi ei vor fi nimiciţi la un loc cu demonii şi puterile iadului.
13 Asta va fi plata pe care o vor primi pentru păcatul lor, căci zi de zi trăiesc în plăceri păcătoase. Ei sunt o ruşine şi o pată pentru voi. Fiindcă ei vă înşală, trăind pe ascuns în păcate murdare şi, în acelaşi timp, participând la mesele voastre de dragoste, chipurile, ca nişte oameni cumsecade.
14 Nici o femeie nu poate scăpa de privirea lor plină de pofte păcătoase, iar ei nu se mai satură niciodată. Ei se distrează ademenind femeile uşuratice. Se antrenează să fie hrăpăreţi. Ei sunt osândiţi şi blestemaţi.
15 S-au abătut de la calea cea dreaptă şi au devenit ca Balaam, fiul lui Beor, care s-a îndrăgostit de banii pe care-i putea câştiga de pe urma relelor săvârşite;
16 dar Balaam a fost oprit din goana sa nebună atunci când măgarul său i s-a adresat cu grai omenesc, certându-l şi mustrându-l.
17 Oamenii aceştia sunt nişte netrebnici. Asemenea unor izvoare secate, promit mult dar nu dau nimic; sunt nestatornici, ca nişte nori goniţi de furtună. Ei sunt sortiţi să zacă în infernul veşnic al întunericului.
18 Se fălesc, nevoie mare, cu păcatele şi cuceririle lor şi, folosindu-se de pofte ca momeală, îi ademenesc să se întoarcă în păcat pe aceia care abia au scăpat de un trai atât de josnic.
19 „Doar nu pentru că sunteţi buni veţi fi mântuiţi”, zic ei, „aşa că, tot una e, şi dacă sunteţi răi. Puteţi face ce poftiţi; fiţi liberi!” Însă tocmai învăţătorii care promit această „libertate” faţă de lege sunt ei înşişi robi ai păcatului şi ai nimicirii. Fiindcă, omul e robul oricărui lucru care-l stăpâneşte.
20 Or, când a scăpat cineva de căile rele ale lumii aflând despre Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Cristos, şi apoi se încurcă din nou în păcat şi revine la păcatul lui, e şi mai rău de el decât înainte.
21 Mai bine ar fi fost să nu fi auzit niciodată despre Cristos, decât să afle despre el şi apoi să întoarcă spatele poruncilor sale sfinte.
22 Există o zicală veche care spune aşa: „Câinele se întoarce la ce-a vărsat şi porcul, după ce-a fost spălat, se duce din nou să se bălăcească în noroi.” Aşa e şi cu cei care se întorc din nou la păcat.
1 Aceasta e cea de-a doua scrisoare pe care v-am scris-o, fraţii mei scumpi, şi în ambele am încercat să vă aduc aminte – cu permisiunea voastră –
2 de fapte pe care deja le cunoaşteţi: lucruri pe care le-aţi învăţat de la sfinţii profeţi şi de la noi, apostolii, care v-am adus cuvintele Domnului şi Mântuitorului nostru.
3 Mai întâi, aş dori să vă reamintesc că în zilele din urmă vor veni oameni batjocoritori care vor săvârşi toate relele, imaginabile şi vor lua adevărul în râs.
4 Cam aşa sună argumentele lor: „Adică, Isus a promis că se va întoarce, nu? Bun, dar atunci unde este? N-o să mai vină niciodată, asta e! De când e lumea, toate au rămas întocmai cum erau din prima zi a creţiei.”
5 Însă ei uită cu bună ştiinţă următorul fapt: că Dumnezeu a nimicit deja lumea o dată printr-un potop cumplit, la multă vreme după ce făcuse cerurile prin porunca sa
6 şi folosise apele la formarea pământului, înconjurându-l cu ele.
7 Şi Dumnezeu a poruncit ca pământul şi cerurile să fie păstrate deoparte în vederea unui foc nimicitor, care va avea loc în ziua judecăţii, când toţi oamenii fără Dumnezeu vor pieri.
8 Nu uitaţi însă acest lucru, iubiţi fraţi, că o zi este ca o mie de ani la Domnul şi o mie de ani ca o zi.
9 Nu se poate spune că ar întârzia cu întoarcerea sa promisă, chiar dacă uneori ar părea astfel. El aşteaptă însă dintr-un motiv bine întemeiat, şi anume, fiindcă nu voieşte să piară nici unul şi le mai oferă păcătoşilor timp să se pocăiască.
10 Ziua Domnului va veni negreşit, ca hoţul la care nu te aştepţi, şi atunci cerurile se vor topi cu zgomot înfiorător iar corpurile cereşti vor dispare în foc şi pământul cu tot ce se află pe el se vor face scrum.
11 Aşadar, întrucât tot ce ne înconjoară va pieri într-o bună zi, ce viaţă sfântă şi evlavioasă ar trebui să trăim noi!
12 Voi trebuie să anticipaţi cu bucurie şi să grăbiţi venirea acestei zile, când Dumnezeu va da foc cerurilor şi corpurile cereşti se vor topi mistuite de foc.
13 Noi însă aşteptăm cu bucurie şi nerăbdare împlinirea făgăduinţei lui Dumnezeu, conform căreia vor urma apoi ceruri noi şi un pământ nou, unde nu va mai fi decât neprihănirea.
14 Scumpii mei prieteni, în aşteptarea acestor lucruri care au să se întâmple şi a venirii sale, daţi-vă toată silinţa să trăiţi fără să păcătuiţi; şi fiţi în pace cu toţii, pentru ca atunci când se va întoarce el, să fie mulţumit de voi.
15 Nu uitaţi care este motivul aşteptării sale. El ne acordă timp ca să putem transmite altora mesajul său. Tot despre aceste lucruri a vorbit şi Pavel, preaiubitul şi înţeleptul nostru frate, în multe din scrisorile sale.
16 Unele din afirmaţiile sale nu sunt prea uşor de înţeles şi mai există câte unii care dinadins sunt proşti. Aceştia cer mereu să li se ofere nu ştiu ce interpretare neobişnuită – ei au răstălmăcit scrisorile sale, dându-le un sens total diferit de cel avut în vedere de Pavel, cum fac, de altfel, şi cu celelalte texte din Scriptură. Urmarea acestui fapt va fi pentru ei un dezastru.
17 Eu vă previn din timp, scumpii mei fraţi, să vegheaţi şi să nu vă lăsaţi antrenaţi de greşelile acestor oameni răi, pentru ca nu cumva să vă treziţi că v-aţi amestecat cu ei.
18 Voi însă creşteţi în forţa spirituală şi căutaţi să-l cunoaşteţi cât mai bine pe Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Cristos! A lui să fie toată slava şi onoarea sublimă, acum şi-n veci de veci!