1

1 De la Pavel, Sila şi Timotei. Către Biserica tesalonicenilor, care sunt în Dumnezeu Tatăl şi Domnul Isus Cristos: Har şi pace!

2 Îi mulţumim întotdeauna lui Dumnezeu pentru voi şi ne rugăm pentru voi mereu.

3 Niciodată nu uităm eforturile voastre în dragoste, ori de câte ori stăm de vorbă cu Dumnezeul şi Tatăl nostru despre voi, despre puternica voastră credinţă şi fermitatea cu care anticipaţi revenirea Domnului nostru Isus Cristos.

4 Noi ştim că Dumnezeu v-a ales, fraţi scumpi şi mult iubiţi de Dumnezeu.

5 Căci Evanghelia pe care v-am adus-o nu a fost pentru voi o simplă înşiruire de vorbe goale, fără noimă; nu, nicidecum, fiindcă aţi ascultat-o cu viu interes. Cele spuse de noi au lăsat asupra voastră o puternică înrâurire, fiindcă Duhul Sfânt v-a dat asigurarea deplină că tot ce am spus e adevărat. Apoi mai ştiţi că înseşi vieţile noastre au fost o dovadă în plus despre adevărul mesajului nostru.

6 Şi astfel, aţi urmat pilda noastră şi a Domnului, căci aţi primit mesajele noastre cu bucurie de la Duhul Sfânt, în ciuda încercărilor şi necazurilor la care v-au supus.

7 La fel, voi înşivă aţi devenit o pildă pentru toţi ceilalţi creştini din Macedonia şi Ahaia.

8 Şi acum, Cuvântul Domnului a pornit de la voi şi s-a răspândit pretutindeni pe la alţii, mult peste hotarele Macedoniei şi Ahaiei, căci oriunde mergem dăm peste oameni care ne vorbesc despre puternica voastră credinţă în Dumnezeu. Aşa că, nu mai e nevoie să le vorbim noi înşine despre ea.

9 Întrucât ei nu mai contenesc să ne spună ce primire minunată ne-aţi făcut şi cum aţi întors spatele idolilor voştri, întorcându-vă spre Dumnezeu, aşa încât acum Dumnezeu cel viu şi adevărat este singurul vostru stăpân.

10 Ei mai povestesc cu cât dor aşteptaţi voi întoarcerea Fiului lui Dumnezeu din cer – Isus, cel pe care Dumnezeu l-a înviat. El este singurul nostru Salvator de mânia aprinsă a lui Dumnezeu împotriva păcatului.

2

1 Ştiţi şi voi singuri, iubiţi fraţi, cât de rodnică a fost vizita aceea.

2 Ştiţi cât de rău fuseserăm trataţi în Filipi, tocmai înainte să venim la voi, şi câte am pătimit acolo. Totuşi Dumnezeu ne-a dat curajul să vă repetăm cu îndrăzneală acelaşi mesaj, deşi eram înconjuraţi de duşmani.

3 Prin urmare, vedeţi bine că nu vă predicăm din motive false ori având în vedere scopuri mârşave: am fost absolut sinceri şi deschişi.

4 Fiindcă noi vorbim în calitate de trimişi ai lui Dumnezeu, oameni în care el are încredere că vor spune adevărul; noi nu schimbăm nici o frân-tură din mesajul lui pentru a ne potrivi cu gusturile celor care-l ascultă; căci noi îl slujim numai şi numai pe Dumnezeu, cel care cercetează gându-rile cele mai adânci ale inimii noastre.

5 Nici măcar o singură dată n-am încercat să vă câştigâm prin linguşeli, cum bine ştiţi şi ştie şi Dumnezeu că nu ne-am prefăcut a fi prietenii voştri pentru a vă stoarce de bani.

6 Iar în ce priveşte elogiile, n-am cerut aşa ceva nici de la voi, nici de la alţii, deşi, la drept vorbind, în calitate de apostoli ai lui Cristos negreşit ni se cuvenea oarecare onoare din partea voastră.

7 Noi însă ne-am purtat blând cu voi, ca o mamă ce-şi hrăneşte şi-şi îngrijeşte copiii.

8 V-am iubit foarte mult – atât de mult, încât nu numai mesajul lui Dumnezeu vi l-am dat, ci şi vieţile noastre.

9 Nu vă amintiţi, iubiţi fraţi, cu câtă râvnă am lucrat printre voi? Zi şi noapte trudeam din greu şi asudam pentru pâinea cea de toate zilele, ca să nu constituim pentru nimeni o povară pe timpul cât am stat acolo să vă predicăm Evanghelia.

10 Voi înşivă sunteţi martorii noştri – şi Dumnezeu de a-semenea – că am fost curaţi, cinstiţi, cu o purtare ireproşabilă faţă de fiecare dintre voi.

11 V-am vorbit cum vorbeşte un tată copiilor săi – nu vă mai aduceţi aminte? – v-am rugat stăruitor, v-am încurajat şi chiar v-am cerut

12 să trăiţi astfel încât să nu-i faceţi greutăţi lui Dumnezeu, ci numai bucurie, fiindcă el v-a invitat în Împărăţia sa ca să împărtăşiţi gloria lui.

13 Nu vom pregeta să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru faptul că, atunci când v-am predicat, voi n-aţi luat cuvintele rostite de noi drept ale noastre, ci le-aţi acceptat ca pe însuşi Cuvântul lui Dumnezeu – ceea ce, de fapt, şi erau – şi acest Cuvânt v-a transformat vieţile când l-aţi crezut.

14 Iar apoi, iubiţi fraţi, aţi suferit persecuţii din partea concetăţenilor voştri, ca bisericile din Iudeea care au fost prigonite de însuşi poporul lor, evreii.

15 După ce şi-au ucis profeţii, ei l-au omorât chiar şi pe Domnul Isus; iar acum ne persecută cu brutalitate şi pe noi, izgonindu-ne. Ei se împotrivesc şi lui Dumnezeu şi oamenilor,

16 încercând să ne împiedice să predicăm ne-evreilor, ca nu cumva să fie vreunii din ei salvaţi; şi astfel îngroaşă mulţimea păcatelor lor. Mânia lui Dumnezeu i-a ajuns în cele din urmă.

17 Scumpi fraţi, la scurt timp după ce ne-am despărţit de voi (deşi cu inimile niciodată n-am fost departe de voi), am încercat din răsputeri să mai venim măcar o singură dată să vă vedem.

18 Tare mult doream să venim iar eu, Pavel, am încercat de nenumărate ori, dar Satan ne-a oprit.

19 Căci, pentru ce trăim noi oare şi ce ne dă bucurie şi nădejde? Cine constituie pentru noi răsplata şi cununa noastră, dacă nu chiar voi? Da, multă bucurie ne veţi prilejui când vom sta împreună înaintea Domnului Isus Cristos la revenirea sa.

20 Fiindcă voi sunteţi trofeul şi bucuria noastră.

3

1 Când, în cele din urmă, n-am mai putut răbda, m-am decis să rămân singur la Atena,

2 şi să-l trimit pe Timotei, fratele şi colaboratorul nostru, slujitorul lui Dumnezeu, în vizită la voi pentru a vă întări credinţa şi a vă încuraja,

3 şi a nu vă lăsa să vă pierdeţi cu firea în toate necazurile prin care treceaţi. (Dar voi, desigur, ştiţi că aceste necazuri sunt prevăzute în planul lui Dumnezeu pentru noi, creştinii.

4 Chiar pe când ne aflam în mijlocul vostru, v-am prevenit dinainte că vor urma în curând suferinţe – şi aşa s-a şi întâmplat.)

5 Cum spuneam dar, nemaiputând îndura, l-am trimis pe Timotei să vadă dacă vă este tot aşa de tare credinţa. Mă temeam ca nu cumva să vă fi tras pe sfoară Satana şi toată munca noastră să fi fost în zadar.

6 Timotei însă tocmai s-a întors şi aduce cu sine veşti minunate, potrivit cărora credinţa şi dragostea voastră sunt mai puternice ca oricând, iar voi vă amintiţi de vizita noastră cu bucurie şi doriţi să ne vedeţi, la fel de mult cât dorim şi noi să vă vedem.

7 Or, acest fapt, iubiţi fraţi, ne aduce multă mângâiere în toate necazurile copleşitoare şi suferinţele prin care trecem aici, întrucât ştim că aţi rămas credincioşi Domnului.

8 Putem îndura orice, atâta vreme cât vă ştim pe voi tari în el.

9 Cum am putea vreodată să-i mulţumim îndeajuns lui Dumnezeu pentru voi şi pentru bucuria şi desfătarea ce ne-aţi prilejuit-o în rugăciunile voastre pentru noi?

10 Fiindcă zi şi noapte ne rugăm pentru voi, cerându-i lui Dumnezeu să ne îngăduie să vă mai vedem o dată, pentru a umple eventualele mici lipsuri încă existente în credinţa voastră.

11 Fie ca Dumnezeu Tatăl nostru însuşi să ne trimită iarăşi la voi.

12 Şi facă Domnul ca iubirea voastră să crească şi să se reverse de la unul la altul şi apoi către toţi ceilalţi, aşa cum se manifestă şi dragostea noastră faţă de voi.

13 Drept urmare, inimile voastre vor fi întărite de Dumnezeu şi curăţite de păcat şi sfinţite pentru ca voi să puteţi sta înaintea lui absolviţi de orice vină în ziua când se va întoarce Domnul nostru Isus Cristos împreună cu toţi ai săi.

4

1 Permiteţi-mi să mai adaug şi aceasta, iubiţi fraţi: voi deja aţi învăţat cum să-i fiţi plăcuţi lui Dumnezeu în viaţa de fiecare zi, deoarece cunoaşteţi poruncile pe care vi le-am dat din partea Domnului Isus însuşi.

2 Acum vă rog fierbinte – ba mai mult, vă cerem în numele Domnului Isus – să trăiţi tot mai aproape de idealul acesta.

3 Căci Dumnezeu doreşte să fiţi sfinţi şi curaţi, şi să vă păziţi neîntinaţi de orice destrăbălare,

4 urmând ca fiecare din voi să vă căsătoriţi în sfinţenie şi cinste –

5 nu în pofte necontrolate ca păgânii, care nu-l cunosc pe Dumnezeu şi căile sale.

6 Voia lui Dumnezeu mai este şi aceasta: să nu recurgeţi la înşelătorii în acest domeniu, luând soţia altuia, fiindcă Domnul vă va pedepsi groaznic pentru astfel de fapte, aşa cum v-am avertizat cât se poate de solemn cu altă ocazie.

7 Căci Dumnezeu nu ne-a chemat să fim cu mintea întinată şi plini de pofte, ci sfinţi şi curaţi.

8 Dacă refuză cineva să trăiască după aceste norme, nu regulile omului le va nesocoti, ci pe cele ale lui Dumnezeu, care vă dăruieşte Duhul Sfânt.

9 Cât priveşte dragostea curată, frăţească, ce se cuvine să existe între oamenii lui Dumnezeu, nu-i nevoie să spun prea multe – de asta sunt sigur! Căci Dumnezeu însuşi este acela care vă învaţă să vă iubiţi unii pe alţii.

10 Într-adevăr, iubirea voastră faţă de toţi fraţii creştini, de pe întreg cuprinsul ţării voastre, este deja foarte puternică. Chiar aşa fiind, iubiţi prieteni, noi vă îndemnăm stăruitor să-i iubiţi şi mai mult.

11 Aceasta ar trebui să fie ambiţia voastră: să trăiţi o viaţă aşezată, văzându-vă de treburile voastre şi câştigându-vă singuri existenţa, cum v-am mai spus şi altădată.

12 Drept urmare, veţi câştiga încrederea şi respectul celor necredincioşi şi nu va mai trebui să depindeţi de nimeni.

13 Şi acum, iubiţi fraţi, doresc să ştiţi ce i se întâmplă unui creştin la moarte, pentru ca atunci când o fi să se întâmple, să nu fiţi copleşiţi de durere ca cei care nu au nici o speranţă.

14 Fiindcă, după cum credem că Isus a murit şi apoi a înviat, avem temei să credem şi că, la întoarcerea lui Isus, Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu el pe toţi creştinii care au adormit în el.

15 Pot să vă spun următoarele direct din partea Domnului: anume, că noi cei aflaţi încă în viaţă la venirea Domnului nu ne vom înălţa ca să ne întâlnim cu el înaintea celor morţi aflaţi în mormintele lor.

16 Căci Domnul însuşi se va coborî din cer cu un strigăt puternic, însoţit de vocea cutremurătoare a arhanghelului şi apelul răsunător al goarnei lui Dumnezeu. Şi creştinii decedaţi vor fi primii care vor învia.

17 Apoi noi, cei care vom fi rămas în viaţă la prima venire a lui vom fi ridicaţi împreună cu ei pe nori spre a-l întâmpina pe Domnul în văzduh şi spre a rămâne cu el pe veci.

18 Aşadar, mângâiaţi-vă şi încurajaţi-vă unii pe alţii cu această veste.

5

1 Când se vor întâmplă oare toate acestea? N-ar trebui să mai spun nimic în legătură cu asta, iubiţi fraţi,

2 fiindcă voi sunteţi perfect conştienţi de faptul că nimeni nu ştie acest lucru. Ziua aceea a Domnului va veni pe neaşteptate, ca un hoţ noaptea.

3 Când vor zice oamenii: „Totul e în ordine, peste toate domneşte linişte şi pace” – atunci, dintr-o dată, va cădea asupra lor dezastrul, la fel de fulgerător cum încep durerile naşterii la o femeie. Şi oamenii aceştia nu vor fi în stare să scape cu fuga nicăieri – căci nu va exista loc pe faţa pământului unde să se ascundă.

4 Dar voi, iubiţi fraţi, nu sunteţi nelămuriţi asupra acestor lucruri şi pe voi nu vă va lua prin surprindere, ca un hoţ, ziua revenirii Domnului.

5 Căci voi sunteţi cu toţii copii ai luminii şi ai zilei şi nu aparţineţi întunericului şi nopţii.

6 Prin urmare, rămâneţi de veghe, şi nu dormiţi ca ceilalţi. Vegheaţi în vederea întoarcerii sale şi ţineţi-vă treji.

7 Noaptea e vremea dormitului şi a îmbătatului.

8 Haideţi însă ca noi, cei care trăim în lumină, să fim mereu treji, ocrotiţi de armura credinţei şi a iubirii, purtând drept coif nădejdea fericită a mântuirii.

9 Căci Dumnezeu nu ne-a ales să suferim mânia sa, ci să ne salveze prin Domnul nostru Isus Cristos.

10 El a murit pentru noi ca noi să putem trăi în veci cu el, fie că suntem morţi, fie că suntem vii în momentul întoarcerii sale.

11 Aşadar, încurajaţi-vă unii pe alţii şi întăriţi-vă, aşa cum şi faceţi deja.

12 Iubiţi fraţi, acordaţi cinste fraţilor aleşi în conducerea bisericii, care lucrează din greu printre voi şi vă previn de tot ce e rău.

13 Să aveţi o consideraţie deosebită pentru ei şi să le dăruiţi dragostea voastră din inimă, fiindcă ei îşi dau toată silinţa să vă fie de ajutor. Şi nu uitaţi, să nu existe certuri între voi.

14 Iubiţi fraţi, avertizaţi pe cei leneşi ori nestăpâniţi; mângâiaţi-i pe cei speriaţi; îngrijiţi cu blândeţe pe cei slabi; şi aveţi răbdare cu fiecare.

15 Luaţi seama să nu întoarceţi nimănui rău pentru rău, ci totdeauna străduiţi-vă să vă faceţi bine unul altuia şi la toţi ceilalţi.

16 Fiţi mereu plini de bucurie.

17 Rugaţi-vă neîncetat.

18 Fiţi recunoscători şi gata de a mulţumi, indiferent ce s-ar întâmplă, căci aceasta e voia lui Dumnezeu pentru voi, cei care aparţineţi lui Cristos Isus.

19 Nu înăbuşiţi Duhul Sfânt.

20 Nu-i luaţi în derâdere pe cei care profeţesc,

21 dar verificaţi tot ce se spune pentru a vă asigura că e adevărat, şi numai după aceea acceptaţi aceste lucruri.

22 Păziţi-vă de orice formă a răului.

23 Însuşi Dumnezeul păcii să vă cureţe pe deplin; şi fie ca spiritul, sufletul şi trupul vostru să fie păzite intacte şi nepătate, până în ziua când se va întoarce Domnul nostru Isus Cristos.

24 Dumnezeu, care v-a chemat să deveniţi copiii săi, va face toate acestea pentru voi, după cum a făgăduit.

25 Iubiţi fraţi, rugaţi-vă pentru noi.

26 Spuneţi sănătate tuturor fraţilor cu o sărutare sfântă.

27 Vă poruncesc în numele Domnului să citiţi această scrisoare la toţi creştinii.

28 Şi fie ca binecuvântările bogate ale Domnului nostru Isus Cristos să fie cu voi, toţi.