1 Vedenia lui Isaia, fiul lui Amos, pe care el a văzut-o despre Iuda şi Ierusalim sub regii Ozia, Iotam, Ahaz şi Iezechia, care au domnit în Iudeea."
2 Ascultă, cerule, şi ia aminte, pământule, că Domnul grăieşte:
Născut-am fii şi i-am crescut,
dar ei s'au lepădat de Mine."
3 Boul îşi cunoaşte stăpânul,
şi asinul ieslea domnului său,
dar Israel nu Mă cunoaşte,
poporul Meu nu Mă pricepe."
4 Vai ţie, neam păcătos, popor încărcat de păcate,
soi rău, fii nelegiuiţi!;
L-aţi părăsit pe Domnul şi L-aţi mâniat pe Sfântul lui Israel,
întorcându-I spatele."
5 Unde să mai fiţi loviţi, voi, cei ce stăruiţi în fărădelege?
Tot capul vă e buşit,
inima toată-i năpădită de întristare."
6 De la picioare pân' la cap, nimic în ele nu e neatins:
răni, vânătăi, bube deschise;
nici oblojeli, nici feşi, nici untdelemn, nimic care să le vindece."
7 Pământul vostru e pustiu, cetăţile vă sunt arse de foc,
ţara vă e mâncată de străini chiar în faţa ochilor voştri;
pustiită este, răvăşită de neamuri străine."
8 Fiica Sionului va fi părăsită ca o colibă într'o vie,
ca un pătul într'o livadă,
ca o cetate împresurată."
9 Şi dacă Domnul Atotţiitorul nu ne-ar fi lăsat urmaşi,
am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora."
10 Ascultaţi cuvântul Domnului, voi, domni ai Sodomei!;
luaţi aminte la legea lui Dumnezeu, voi, popor al Gomorei!"
11 Ce preţ au pentru Mine mulţimea jertfelor voastre? – zice Domnul –;
M'am săturat de arderile-de-tot cu berbeci
şi nu vreau grăsime de miei şi sânge de tauri şi de ţapi,"
12 şi nici ca voi să vă înfăţişaţi cu ele înainte-Mi;
căci cine oare le-a cerut din mâinile voastre?
De-acum încolo să nu-Mi mai călcaţi prin curte!"
13 Chiar dacă veţi aduce făinuţă de grâu, e'n zadar;
tămâia Îmi este urâciune."
14 Nu pot să sufăr lunile voastre cele noi,
nici sâmbetele, nici ziua cea mare;
sufletul Meu urăşte postul şi zilele-de-odihnă
şi lunile voastre cele noi şi serbările voastre.
M'am săturat de voi, păcatele voastre nu le voi mai suferi!"
15 Când vă veţi întinde mâinile spre Mine,
Eu Îmi voi întoarce ochii de la voi;
şi chiar dacă vă veţi înmulţi rugăciunile, nu vă voi asculta,
căci mâinile voastre sunt pline de sânge."
16 Spălaţi-vă, curăţiţi-vă,
ştergeţi de dinaintea ochilor Mei răutăţile din sufletele voastre,
lăsaţi-vă de răutăţi!"
17 Învăţaţi-vă să faceţi binele,
căutaţi dreptatea, scăpaţi-l pe cel năpăstuit,
daţi-i dreptate orfanului, apăraţi dreptatea văduvei;"
18 şi veniţi să judecăm împreună – zice Domnul;
şi chiar dacă păcatele voastre vor fi roşii ca focul,
Eu ca zăpada le voi albi;
iar de vor fi roşii ca purpura,
ca lâna albă le voi face;"
19 şi de veţi vrea şi-Mi veţi da ascultare,
bunătăţile pământului veţi mânca."
20 Dar de nu veţi vrea şi nu-Mi veţi da ascultare,
de sabie veţi fi mâncaţi;
căci gura Domnului a grăit acestea."
21 Cum a ajuns ea desfrânată,
cetatea cea plină de credincioşie,
Sionul, plină cândva de judecată, în care sălăşluia dreptatea,
iar acum... ucigaşii!"
22 Argintul tău n'are nici un preţ, cârciumarii tăi pun apă'n vin;"
23 mai-marii tăi sunt răzvrătiţi mână'n mână cu hoţii,
se dau în vânt după mită şi umblă după foloase;
orfanului nu le iau apărarea, iar pricina văduvelor nu o iau în seamă."
24 Drept aceea, aşa zice Stăpânul, Domnul Atotţiitorul:
Vai vouă, puternici ai lui Israel,
că nu va înceta mânia Mea asupra celor potrivnici
şi judecată voi face asupra vrăjmaşilor Mei;"
25 şi mâna Mi-o voi aduce peste tine
şi ca prin foc te voi curăţi;
pe cei răzvrătiţi îi voi da pieirii,
pe nelegiuiţi îi voi alunga de la tine
şi pe toţi trufaşii îi voi smeri;"
26 pe judecătorii tăi îi voi aşeza ca mai'nainte, şi pe sfetnicii tăi ca la'nceput.
După toate acestea vei fi numită Cetatea Dreptăţii,
credincioasa cetate-mamă, Sion."
27 Căci robimea ei va fi mântuită cu judecată şi cu milă."
28 Dar nelegiuiţii şi păcătoşii împreună vor fi zdrobiţi,
iar cei ce L-au părăsit pe Domnul vor fi şi ei nimiciţi."
29 Că se vor ruşina de idolii lor în care le-a fost voia
şi le va crăpa obrazul de grădinile în care le-a fost pofta."
30 Că vor fi ca un molid în desfrunzire şi ca o grădină lipsită de apă;"
31 tăria lor va fi ca puzderiile de câlţi, lucrările lor ca scânteile focului,
şi vor arde nelegiuiţii laolaltă cu păcătoşii, şi nu va fi cine să-i stingă."
1 Cuvântul care s'a făcut către Isaia, fiul lui Amos, despre Iudeea şi despre Ierusalim."
2 Că'n zilele de pe urmă
fi-va muntele Domnului – cu casa lui Dumnezeu –
la vedere pe culmea munţilor
şi se va înălţa deasupra colinelor
şi toate neamurile vor veni la el."
3 Şi multe neamuri vor merge şi vor zice:
Veniţi să ne suim în muntele Domnului,
în casa Dumnezeului lui Iacob!;
El ne va spune nouă calea Sa;
iar noi vom merge pe ea,
că din Sion va ieşi Legea
şi din Ierusalim cuvântul Domnului."
4 Şi El va face judecată între neamuri, şi multe popoare va mustra.
Iar ele-şi vor preface săbiile în fiare de plug
şi lăncile în seceri;
un neam nu va ridica sabie împotriva altui neam
şi ele nu vor mai învăţa să se războiască."
5 Şi acum, tu, casă a lui Iacob: Veniţi, şi să umblăm în lumina Domnului!"
6 Căci El Şi-a lepădat poporul, casa lui Iacob,
pentru că ţara lor e plină de vrăji cum era altădată,
ca şi aceea a celor de alt neam,
şi mulţi copii străini li s-au născut."
7 Căci ţara lor s'a umplut de argint şi de aur şi nenumărate erau vistieriile lor;
şi ţara li s'a umplut de cai, iar carele lor sunt fără număr."
8 Şi s'a umplut pământul de urâciuni: – chiar lucrul mâinilor lor –
şi s-au închinat celor făcute de degetele lor."
9 Şi omul s'a încovoiat şi bărbatul a fost umilit: pe asta nu le-o voi ierta."
10 Şi acum, intraţi în crăpăturile stâncilor şi ascundeţi-vă în pământ,
de frica Domnului şi de slava tăriei Lui,
când Se va scula să prăpădească pământul."
11 Că privirea Domnului e înaltă, dar omul e umil;
dar trufia omului va fi umilită
şi numai Domnul Se va înălţa în ziua aceea."
12 Că ziua Domnului Atotţiitorului va fi mai presus de cel mândru şi de cel semeţ
şi mai presus de cel înalt şi de cel trufaş, iar ei vor fi umiliţi;"
13 şi mai presus de tot cedrul Libanului,
de cel ce este înalt şi de cel ce este trufaş,
şi mai presus de tot stejarul Vasanului"
14 şi mai presus de tot muntele înalt
şi mai presus de tot dealul înalt"
15 şi mai presus de orice turn înalt
şi mai presus de tot zidul înalt"
16 şi mai presus de orice corabie de pe mare
şi mai presus de toată priveliştea navelor frumoase."
17 Şi tot omul va fi umilit
şi trufia oamenilor va cădea la pământ,
şi numai Domnul în ziua aceea Se va înălţa."
18 Şi ei îşi vor ascunde toţi [idolii] făcuţi de mâna lor,"
19 vârându-i în peşteri şi'n crăpăturile stâncilor
şi'n vizuinile pământului,
de frica Domnului şi de slava tăriei Lui,
când Se va scula să prăpădească pământul."
20 Căci în ziua aceea va lepăda omul urâciunile lui de aur şi argint, pe care şi le-a făcut să se închine la zădărnicii şi lilieci,"
21 atunci când va intra în vizuinile de piatră seacă şi'n crăpăturile stâncilor,
de frica Domnului şi de slava tăriei Lui,
când Se va scula să prăpădească pământul."
22 Lăsaţi-vă deci de un astfel de om care nu-i altceva decât o suflare în nări.
Ce preţ poate fi în el?"
1 Iată, Stăpânul, Domnul Atotţiitorul,
va arunca în afara Ierusalimului şi a Iudeii
pe omul tare şi pe femeia tare, puterea pâinii şi puterea apei,"
2 pe cel uriaş şi pe cel puternic, pe războinic şi pe judecător,
pe profet, pe ghicitor şi pe omul bătrân,"
3 pe căpetenia peste cincizeci,
pe sfetnicul minunat şi pe meşterul înţelept
şi pe ascultătorul treaz."
4 Şi voi pune peste ei mai-mari tinerei,
şi batjocoritori îi vor stăpâni."
5 Şi'n popor se va arunca unul asupra altuia,
om asupra omului şi vecin asupra vecinului,
copilandrul cu batjocură asupra bătrânului,
omul de nimic asupra celui de neam bun."
6 Că omul se va apuca de fratele său ca de casnicul tatălui său, zicând:
„Ai pe tine o haină, fii căpetenia noastră,
ţine'n mână bucatele mele!“"
7 Şi răspunzând el în ziua aceea, va zice:
„Nu voi fi căpetenia ta,
că'n casa mea nu am nici pâine, nici haină;
nu voi fi mai-marele acestui popor!“"
8 Căci Ierusalimul s'a pustiit şi Iudeea s'a prăbuşit,
fiindcă limbile lor grăiesc nelegiuire în nesupunerea lor faţă de Domnul."
9 Iată că de-acum slava lor s'a prăbuşit
şi ruşinea feţei lor le stă împotrivă
şi păcatul lor, precum Sodoma,
îl spun în gura mare şi nu-l ascund. Vai de sufletul lor!
Că rău sfat şi-au îndreptat ei înşişi asupră-le, zicând:"
10 „Haideţi să-l legăm pe cel drept, că-l purtăm în cârcă degeaba!“
Şi astfel vor mânca din roada faptelor lor."
11 Vai celui nelegiuit!, că rele îi vor veni după faptele mâinilor lui."
12 Poporul Meu!, vameşii tăi te vămuiesc,
hrăpăreţii au stăpânire asupră-ţi.
Poporul Meu!, cei ce vă fericesc vă înstrăinează
şi cărarea picioarelor voastre o strică."
13 Dar acum Domnul va sta la judecată
şi la judecată-l va pune pe poporul Său."
14 Însuşi Domnul va intra la judecată
cu bătrânii poporului şi cu mai-marii lui:
„Aşadar, de ce i-aţi dat foc viei Mele
şi de ce prada săracului e în casele voastre?"
15 De ce-i faceţi poporului Meu strâmbătate
şi ruşinaţi faţa săracilor?“."
16 Acestea zice Domnul:
Pentru că fiicele Sionului s'au semeţit
şi merg cu gâtul ţeapăn şi cu ochii sticlind,
pentru că atunci când păşesc cu picioarele
mătură pământul cu poala şi-l fac să duduie sub tălpi,"
17 Dumnezeu le va smeri pe doamnele fiice ale Sionului
şi Domnul le va dezveli adevăratul lor chip în ziua aceea,"
18 că Domnul va lua de la ele slava straielor şi cârlionţii şi zulufii şi diademele"
19 şi lănţugurile şi podoaba feţei şi gătelile slăvitelor mândreţi"
20 şi salbele şi brăţările şi cununile de cosiţe'mpletite şi verigile mâinii drepte şi inelele şi cerceii"
21 şi straiele cu margini de porfiră şi hainele cu câmpuri de purpură"
22 şi şalurile de casă şi străveziile îmbrăcăminţi spartane"
23 şi cele făcute din lână subţire şi cele'n culoarea iachintului şi cele'n roşu-aprins şi visonul ţesut în auriu şi'n stacojiu şi aşternuturile de pat uşoare."
24 Şi'n locul mirosului dulce va fi praf;
şi'n loc de cingătoare te vei încinge cu funie;
şi'n locul podoabei de aur a capului vei avea chelie din pricina faptelor tale;
şi'n locul straielor de purpură te vei îmbrăca în sac."
25 Şi preafrumosul şi iubitul tău fiu va cădea de sabie;
de sabie vor cădea şi preaputernicii voştri şi vor fi umiliţi."
26 Şi sicriele podoabelor voastre se vor jeli,
iar tu vei rămâne singură şi te vei da cu capul de pământ."
1 În ziua aceea şapte femei se vor ţine de un singur bărbat, zicând: „Vom mânca propria noastră pâine şi vom purta propriile noastre haine, numai lasă-ne să-ţi purtăm numele şi ridică ocara de pe noi!“"
2 Şi'n ziua aceea va străluci Dumnezeu cu slavă în sfat pe pământ,
ca să înalţe şi să umple de slavă
rămăşiţa lui Israel."
3 Şi va fi că rămăşiţa rămasă în Sion
şi rămăşiţa rămasă în Ierusalim chema-se-vor sfinţi,
toţi cei scrişi pentru viaţă în Ierusalim."
4 Că Domnul va spăla spurcăciunea fiilor şi a fiicelor Sionului
şi va curăţi sângele din mijlocul lor
cu duhul judecăţii şi cu duhul arderii."
5 Şi va veni; şi fiece loc al muntelui Sion
şi toate împrejurimile lui
vor fi umbrite ziua de un nor,
iar noaptea vor fi ca un fum
şi ca o lumină de foc înflăcărat;
deasupra tuturor, slava va fi acoperământ"
6 şi frunzar
care'n timpul zilei să ţină umbră împotriva căldurii,
adăpost să fie şi ascunziş împotriva furtunii şi ploii."
1 Cânta-voi acum iubitului Meu
cântarea celui iubit al Meu pentru via Mea.
Iubitul Meu avea o vie
pe un deal înalt, în pământ roditor."
2 Cu gard am îngrădit-o,
şanţ am săpat împrejuru-i,
viţă de soi am sădit într'însa,
un turn i-am zidit în mijloc
şi-un loc am săpat pentru teasc;
şi-am aşteptat să facă struguri,
dar ea a făcut scaieţi."
3 Şi-acum, tu, omule din Iuda
şi voi, cei ce locuiţi în Ierusalim,
judecaţi voi între Mine şi via Mea:"
4 Ce să-i mai fac Eu viei Mele
şi încă nu i-am făcut?
Că'n timp ce aşteptam să facă struguri,
ea a făcut scaieţi..."
5 Şi-acum vă voi spune ce-am să fac Eu cu via Mea:
Îi voi lua gardul,
şi ea va fi de jaf;
îi voi surpa zidul,
şi ea va fi gata de călcat în picioare."
6 Şi-Mi voi părăsi via,
şi ea nu va mai fi plivită, nici prăşită
şi scaieţi o vor năpădi ca într'o ţelină
şi norilor le voi porunci ca ploaie peste ea să nu plouă."
7 Căci via Domnului Atotţiitorului e casa lui Israel
şi omul din Iuda e tânăra ei odraslă iubită;
am aşteptat să facă judecată
şi ea nelegiuire a făcut,
şi nu dreptate, ci ţipăt de groază."
8 Vai celor ce casă lângă casă alipesc
şi ţarină lângă ţarină adună,
doar-doar or lua ceva de la vecin!;
oare numai voi veţi locui pământul?"
9 Că toate acestea au ajuns în auzul Domnului Atotţiitorului;
că, deşi multe case se vor face,
multe case şi frumoase se vor pustii
şi locuitori într'însele nu vor fi."
10 Că unde ară zece perechi de boi
o baniţă va da pământul,
iar cel ce seamănă şase măsuri, acela va face trei."
11 Vai celor ce se scoală dimineaţa
şi umblă după băutură tare
şi'ntârzie până seara,
că vinul îi va mistui."
12 Că ei cu chitare, cu alăute,
cu timpane şi fluiere beau vinul,
dar spre lucrurile Domnului nu caută
şi la lucrurile mâinilor Lui nu iau seama."
13 Iată dar de ce poporul Meu a fost dus în robie:
fiindcă ei nu-L cunosc pe Domnul;
şi mulţi au murit din pricina foamei
şi a setei de apă;"
14 iată de ce iadul şi-a căscat pofta
şi gura şi-a deschis-o fără'ncetare
şi'n ea se vor pogorî slăviţii ei şi marii
şi avuţii şi ciumaţii ei;"
15 şi omul va fi umilit
şi bărbatul va fi înjosit
şi ochii cei trufaşi vor fi umiliţi."
16 Dar Domnul Atotţiitorul Se va înălţa întru judecată
şi Dumnezeul cel Sfânt Se va slăvi întru dreptate."
17 Şi cei jefuiţi vor paşte ca taurii,
iar pe locurile pustii ale celor robiţi
vor paşte mieii."
18 Vai celor ce-şi trag după ei păcatele
ca la capătul unei funii lungi
şi fărădelegile
ca la capătul unei curele de jug,"
19 lor, celor ce zic: „Ce are de făcut să facă repede,
ca să vedem,
iar sfatul Sfântului lui Israel să vină,
ca să-l cunoaştem!“..."
20 Vai celor ce numesc răul bine
şi binele, rău,
celor ce fac întunericul lumină
şi lumina, întuneric,
celor ce fac amarul dulce
şi dulcele, amar!"
21 Vai celor ce'n ochii lor sunt înţelepţi
şi doar în mintea lor cunoscători!"
22 Vai celor puternici ai voştri care beau vin
şi celor tari care amestecă băuturi tari,"
23 celor ce pentru mită îi dau dreptate nedreptului
şi sugrumă dreptatea celui drept!"
24 De aceea: Precum arde trestia'n pară de foc
şi'n flacără se mistuie,
aşa va fi rădăcina lor: ca ţărâna,
şi floarea lor ca pulberea se va înălţa;
că n'au ţinut legea Domnului Atotţiitorului,
ci cuvântul Sfântului lui Israel l-au întărâtat."
25 De aceea cu aprindere S'a mâniat Domnul Sabaot
împotriva poporului Său
şi mâna Şi-a întins-o asupră-le
şi i-a lovit;
şi munţii s'au înfrigurat
şi stârvurile lor s'au făcut ca gunoiul în mijlocul drumului;
cu toate acestea, mânia Lui nu s'a abătut,
ci mâna Sa e încă asupră-le."
26 De aceea: Semn va ridica spre neamurilen cele de departe
şi de la marginea pământului le va şuiera
şi ele, iată, sprintene, degrabă vor veni."
27 Nu vor flămânzi, nici vor osteni,
nici vor dormita şi nici că vor dormi,
nici că brâiele şi le vor desface de pe coapse,
nici curelele încălţămintelor li se vor rupe;"
28 ascuţite le sunt săgeţile,
încordate le sunt arcurile;
copitele cailor lor par ca de cremene,
roţile carelor lor sunt ca un vifor;"
29 ele dau năvală ca leii
şi se apropie ca puiul de leu:
el apucă şi răcneşte ca o fiară
şi se aruncă asupră-le
şi nu va fi cine să-i scape;"
30 şi'n ziua aceea va răcni pe seama lor
ca mugetul mării învăluită'n valuri,
şi se vor uita'n sus către cer şi jos către pământ
şi, iată, beznă va fi în strâmtorarea lor."
1 Şi a fost că'n anul în care a murit regele Ozia L-am văzut pe Domnul şezând pe un tron înalt şi măreţ; şi casa Lui era plină de slavă."
2 Serafimi şedeau împrejurul Său; fiecare avea câte şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele şi cu două zburau."
3 Şi strigau unul către altul şi ziceau:
– „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Atotţiitorul,
plin e tot pământul de slava Sa!“"
4 Şi pragul cel de sus al uşii se sălta de glasul cu care ei strigau, iar casa s'a umplut de fum."
5 Şi am zis:„O, ticălosul de mine, că-mi tremură sufletul;
că fiind eu un biet om şi având buze necurate
şi locuind eu în mijlocul unui popor cu buze necurate,
cu ochii mei L-am văzut pe Domnul Atotţiitorul...“."
6 Şi unul din Serafimi a fost trimis la mine; el avea în mână un cărbune pe care-l luase cu cleştele de pe jertfelnic."
7 Şi l-a atins de gura mea şi a zis:„Iată, acesta s'a atins de buzele tale
şi-ţi va şterge fărădelegile,
iar păcatele tale le va curăţi“."
8 Şi am auzit glasul Domnului, zicând:
„Pe cine voi trimite, şi cine va merge la acest popor?“.
Iar eu am zis: „Iată, sunt aici, pe mine trimite-mă!“"
9 Şi El a zis:
„Mergi şi spune-i acestui popor:
Cu auzul veţi auzi, dar nu veţi înţelege,
şi cu privirea veţi privi, dar nu veţi vedea."
10 Că inima acestui popor s'a împietrit,
urechile lor greu aud şi ochii lor s'au închis,
ca nu cumva cu ochii să vadă
şi cu urechile să audă
şi cu inima să înţeleagă
şi să-şi revină şi Eu să-i vindec“."
11 Şi eu am zis: „Până când, Doamne?“. Iar El a zis: „Până când cetăţile se vor pustii din lipsa locuitorilor şi casele din lipsă de oameni şi pământul va rămâne pustiu."
12 Iar după aceasta Dumnezeu îi va îndelunga pe oameni şi cei ce au rămas pe pământ se vor înmulţi."
13 Din ei însă va fi din nou o a zecea parte şi ea va fi iarăşi de pradă, ca un molid [în desfrunzire] şi ca ghinda când cade din găoacea ei: sfântă seminţie în trunchiul ei cel drept“."
1 Şi a fost că'n zilele lui Ahaz, fiul lui Iotam, fiul lui Ozia, regele lui Iuda, s'a ridicat Raţon, regele Aramului, ca împreună cu Pecah, fiul lui Remalia, regele lui Israel, să lovească Ierusalimul, dar n'au izbutit să-l biruie."
2 Şi'n casa lui David s'a adus o veste care spunea: „Aram a ţinut un sfat de taină cu Efraim...“. Atunci sufletul i s'a uluit – şi sufletul poporului său – aşa cum un copac în pădure se clatină de vânt."
3 Şi a zis Domnul către Isaia: „Ieşi în întâmpinarea lui Ahaz, tu şi fiul tău Iaşub, cel ce a rămas, la iezerul din drumul de sus al ţarinii nălbitorului."
4 Şi să-i zici: – Ai grijă să nu vorbeşti şi nu te teme, nici să-ţi tremure inima din pricina acestor doi tăciuni care fumegă; fiindcă atunci când Îmi va trece mânia cea iute, Eu iarăşi voi vindeca."
5 Cât despre fiul lui Aram şi fiul lui Remalia, de vreme ce ei s'au sfătuit în rău, zicând:"
6 – Ne vom ridica împotriva Iudeii şi, după ce vom vorbi cu ei, îi vom întoarce de partea noastră, iar peste ea îl vom pune rege pe fiul lui Tabeel... ,"
7 aşa zice Domnul Atotţiitorul:
– Sfatul acesta nu va dura, şi nici măcar va fi;"
8 ci capul lui Aram e Damascul şi capul Damascului e Reţin;
încă şaizeci şi cinci de ani, şi regatul lui Efraim va înceta să mai fie popor."
9 Iar capul lui Efraim e Somoron şi capul lui Somoron e fiul lui Remalia;
dar dacă nu credeţi, nici că veţi fi în stare să înţelegeţi“."
10 Şi Domnul i-a mai grăit lui Ahaz, zicând:"
11 „Cere pentru tine un semn de la Domnul Dumnezeul tău,
în adânc sau în înălţime!“"
12 Şi a zis Ahaz: „Nu voi cere, nici Îl voi ispiti pe Domnul!“"
13 Iar el [Isaia] a zis:
„Ascultă acum, tu, casa lui David:
Nu vă ajunge că staţi de capul oamenilor?
Staţi acum şi de capul lui Dumnezeu?"
14 Pentru aceasta, Domnul Însuşi vă va da un semn:
Iată, fecioara va purta în pântece
şi va naşte fiu
şi-L vor chema cu numele de Emanuel."
15 Unt şi miere va mânca,
înainte de a şti: fie să osebească răul, fie să aleagă binele."
16 Că mai înainte de a cunoaşte Pruncul binele sau răul,
El dă răul la o parte şi alege binele,
iar pământul din pricina căruia cei doi regi îţi insuflă teamă va fi părăsit."
17 Ci va aduce Dumnezeu
peste tine şi peste poporul tău şi peste casa tatălui tău
zile cum niciodată n'au mai venit
din ziua în care Efraim s'a'ndepărtat de Iuda – regele Asirienilor“."
18 Şi va fi că'n ziua aceea
Domnul va şuiera spre muştele care stăpânesc o parte a râului Egiptului
şi spre albina ce se află în ţara Asirienilor."
19 Şi toate vor năvăli şi se vor aşeza
în văile ţării şi'n vizuinile stâncilor şi'n peşteri
şi'n tot ce e surpătură şi scorbură."
20 Şi'n ziua aceea
Domnul va rade – cu briciul închiriat
în părţile de dincolo de râul regelui Asirienilor
– capul şi perii picioarelor,
ba încă şi barba o va lua."
21 Şi va fi că'n ziua aceea va creşte omul o junincă şi două oi;"
22 şi va fi că din belşugul lor de lapte,
tot cel rămas pe pământ se va hrăni cu unt şi miere."
23 Şi va fi că'n ziua aceea
tot locul unde vor fi o mie de viţe [preţuind] o mie de sicli de argint
va deveni ţelină şi spini."
24 Acolo se va intra cu arcul şi săgeata,
căci ţelină şi spini va fi tot pământul."
25 Şi fiece munte va fi cu deadinsul arat,
şi frică acolo nu va veni;
că din ţelină şi din spini va fi păşune pentru turme
şi loc pentru pasul boului."
1 Şi mi-a zis Domnul: „Ia-ţi un caiet mare şi nou şi scrie'n el cu condei omenesc despre iuţeala cu care se va face jefuirea prăzilor; căci i-a venit ceasul."
2 Şi fă-Mi Mie martori din oameni credincioşi: pe Urie şi pe Zaharia, fiul lui Barachia“."
3 Şi am intrat la proorociţă; şi ea a luat în pântece şi a născut fiu. Şi mi-a zis Domnul: „Pune-i numele: "Pradă repede, jefuieşte iute"."
4 Căci mai înainte de a şti pruncul să zică "tată" sau "mamă", puterea Domnului şi prăzile Samariei vor fi duse înaintea regelui Asirienilor.“"
5 Şi Domnul mi-a grăit încă o dată, zicând:"
6 „Fiindcă poporul acesta nu vrea apa Siloamului, care curge lin, dar vrea să-l aibă pe Raţon, fiul lui Remalia, să fie rege peste voi,"
7 pentru aceea, iată, Domnul aduce asupra voastră apele Râului, cele mari şi năvalnice, şi chiar pe regele Asirienilor şi slava lui; şi el se va sui peste oricare din văile voastre şi va umbla pe oricare din zidurile voastre;"
8 şi-l va lua şi duce departe din Iudeea pe tot omul în stare să-şi ridice capul sau care va putea să facă ceva, iar tabăra lui va umple întinderea ţării tale“. Cu noi este Dumnezeu,"
9 înţelegeţi, neamuri, şi vă plecaţi;
auziţi pân' la marginile pământului;
cei puternici, plecaţi-vă;
că dacă iarăşi vă veţi întări,
iarăşi veţi fi biruiţi;"
10 şi orice sfat îl veţi gândi,
Domnul îl va risipi;
şi cuvântul pe care-l veţi mai grăi
nu va dura întru voi;
căci cu noi este Dumnezeu."
11 Aşa zice Domnul: „Cu mână tare se răzvrătesc ei
în a nu merge pe calea acestui popor;"
12 să nu spună ei că e greu;
căci orice spune acest popor, greu este;
dar de frica lui să nu vă temeţi, nici să vă tulburaţi;"
13 pe Însuşi Domnul puterilor, pe El sfinţiţi-L,
şi El va fi frica voastră;
şi dacă vei nădăjdui într'Însul, El îţi va fi ţie spre sfinţenie;"
14 şi de El nu vă veţi apropia ca de o piatră de poticnire
şi nici ca de o piatră în cădere;
dar casa lui Iacob se află într'un laţ,
iar locuitorii Ierusalimului într'o surpătură."
15 De aceea mulţi din ei vor slăbi şi vor cădea şi vor fi zdrobiţi;
şi se vor zbate şi duşi vor fi oamenii din chiar întemeierea lor“."
16 Atunci se vor vădi cei ce pecetluiesc legea cu scopul de a nu o învăţa."
17 Şi se va zice: – Îl voi aştepta pe Dumnezeu,
Cel ce Şi-a întors faţa de la casa lui Iacob,
şi voi nădăjdui într'Însul."
18 Iată, eu şi pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu;
şi'n casa lui Israel fi-vor ei spre semne şi minuni
de la Domnul Atotţiitorul, Cel ce locuieşte în muntele Sionului."
19 Şi dacă ei vă vor zice: „Întrebaţi-i pe cei ce
au în ei duhul ghicitului, pe cei ce vorbesc din pământ,
pe cei ce spun vorbe fără rost, pe cei ce cheamă morţii!...“.
Oare un popor nu-L întreabă pe Dumnezeul său?
De ce să-i întrebe pe cei morţi despre cei vii?"
20 Fiindcă El a dat legea spre ajutor,
pentru ca ei să nu poată vorbi în virtutea acestui cuvânt,
că adică nu vor mai fi atunci daruri pentru El."
21 Şi foamete grea va veni peste voi;
şi va fi că atunci când veţi flămânzi veţi fi cuprinşi de mâhnire
şi-i veţi vorbi de rău pe cei mai-mari
şi rânduielile părinţilor voştri; şi vor căta sus la cer"
22 şi jos la pământ se vor uita, şi, iată, grea întristare
şi întuneric şi necaz şi strâmtorare şi beznă de nepătruns cu ochii;"
23 şi cel strâmtorat nu se va întrista doar pentru un timp."
1 Întâi bea asta!
Treci repede la faptă, tu, ţară a Zabulonului,
ţară a Neftalimului
şi voi, ceilalţi care locuiţi pe calea mării
şi dincolo de Iordan,
Galileea neamurilor!
Poporul cel ce umbla în întuneric
a văzut lumină mare;
voi, cei ce locuiţi în latura şi în umbra morţii,
lumină va străluci peste voi!"
2 Mulţimea poporului
pe care ai adus-o'ntru veselia Ta
în faţa Ta se va veseli
precum cei ce se veselesc la seceriş
şi precum cei ce-şi împart prăzile."
3 Că li s'a luat jugul ce le stătea deasupra
şi toiagul ce li se pusese pe grumaz;
că El a rupt toiagul hrăpăreţilor
ca'n zilele lui Madian."
4 Că ei vor înapoia toată haina luată cu vicleşug
şi îmbrăcămintea luată prin jaf;
şi vor vrea s'o facă,
chiar de-ar fi fost să fie arşi cu foc."
5 Că Prunc ni S'a născut,
Fiu, şi ni S'a dat,
a Cărui stăpânire Şi-o poartă pe umăr;
şi numele Lui se cheamă: „Înger-de-mare-sfat“,
„Sfetnic minunat“,
„Dumnezeu tare, biruitor“,
„Domn păcii“,
„Părinte al veacului ce va să fie“;
că Eu voi aduce pace peste domni
şi sănătate Lui."
6 Mare va fi stăpânirea Lui
şi păcii Lui nu-i va fi hotar.
Pe tronul lui David va şedea
şi peste împărăţia Sa,
ca s'o cârmuiască întru fericire
şi s'o apere prin judecată şi dreptate,
de acum şi până'n veac.
Râvna Domnului Atotţiitorului va face acestea."
7 Moarte a trimis Domnul asupra lui Iacob
şi a venit asupra lui Israel."
8 Şi tot poporul lui Efraim
şi cei ce locuiesc în Samaria vor cunoaşte,
ei, cei ce'n trufie şi'n inimă semeaţă zic:"
9 „Cărămizile au căzut,
ci veniţi, să cioplim pietre
şi să tăiem duzi şi cedri.
şi să ne zidim turnuri!...“."
10 Şi Domnul îi va zdrobi
pe cei ce se ridică'mpotriva Lui
pe muntele Sionului,
iar pe vrăjmaşii Săi îi va risipi:"
11 Siria de la Soare-Răsare
şi pe Elinii de la Soare-Apune,
cei ce-l mănâncă pe Israel cu toată gura.
Pentru toate acestea, mânia Lui nu s'a dus,
ci mâna Sa e încă înaltă."
12 Dar poporul nu s'a întors până ce a fost lovit;
ei pe Domnul nu L-au căutat."
13 Aşa că Domnul a luat de la Israel
capul şi coada,
ce e mare şi ce e mic, într'o singură zi:"
14 omul bătrân şi cei ce cată la faţa omului
(aceştia sunt capul),
profetul care învaţă fărădelegea
(aceştia sunt coada)."
15 Şi cei ce-l fericesc pe poporul acesta
îl vor amăgi
şi-l vor amăgi până ce-l vor înghiţi."
16 De aceea Domnul nu Se va veseli
de tinerii lor,
nici nu va avea milă de orfanii
şi văduvele lor,
că toţi sunt nelegiuiţi şi răi
şi fiece gură nedreptate grăieşte.
Pentru toate acestea, mânia Lui nu s'a dus,
ci mâna Sa e încă înaltă."
17 Ca focul va arde fărădelegea,
în foc se va mistui ca iarba uscată,
în desişurile pădurii va arde
şi toată preajma dealurilor o va înghiţi."
18 De aprinderea mâniei Domnului
pământu'ntreg se-aprinde
şi ars ca de foc va fi poporul.
Nici un om nu va avea milă de fratele său,"
19 ci se va răsuci spre dreapta
fiindcă-i va fi foame
şi va mânca din cele ce-s de-a stânga;
şi nu se va sătura omul
mâncând carnea braţului său."
20 Că va mânca Manase carnea lui Efraim
şi Efraim pe a lui Manase,
căci ei împreună îl vor împresura pe Iuda.
Pentru toate acestea, mânia Lui nu s'a dus,
ci mâna Sa e încă înaltă."
1 Vai celor ce scriu răutate!
căci ei, când scriu, răutate scriu,"
2 strâmbă făcând pricina sărmanilor
şi răpind dreptatea celor săraci ai poporului Meu,
în aşa fel încât văduva să le fie de pradă
şi orfanul de jaf!"
3 Ce oare vor face ei în ziua cercetării?
Că necaz de departe va veni peste voi,
şi la cine veţi alerga să vă scape?
Şi unde oare vă veţi lăsa mărirea"
4 ca să nu cădeţi în robie?
Pentru toate acestea, mânia Lui nu s'a dus, ci mâna Sa e încă înaltă."
5 Vai lor, Asirienilor!
Toiagul mâniei Mele, urgia e'n mâinile lor."
6 Urgia Mi-o voi trimite asupra unui neam nelegiuit,
şi poporului Meu îi voi porunci
să prade şi să jefuiască
şi să calce'n picioare cetăţile, şi pulbere să le facă."
7 Dar el nu aşa a gândit şi nu aşa cu sufletul a socotit;
ci şi-a schimbat gândul; iar aceasta, ca să nimicească neamuri, şi nu puţine."
8 Iar dacă-i vor zice:
„Tu singur eşti domn“,"
9 atunci el va răspunde:
„Oare nu eu am luat ţara de deasupra Babilonului
şi a Halanului, unde s'a zidit turnul?
şi tot eu am luat Arabia şi Damascul şi Samaria."
10 Aşa cum le-am luat pe acestea,
tot astfel voi lua toate regatele.
Văitaţi-vă, voi, idoli în Ierusalim şi'n Samaria!“"
11 „Că precum i-am făcut Samariei şi idolilor ei,
aşa-i voi face Ierusalimului şi idolilor lui“."
12 Şi va fi că atunci când Domnul va isprăvi de făcut toate lucrurile în muntele Sionului şi în Ierusalim, voi pedepsi mintea cea mândră, chiar pe aceea a regelui Asirienilor şi trufaşa înălţime a privirii lui;"
13 că a zis:
„Cu faptă tare şi cu înţelepciunea priceperiivoi mişca hotarele neamurilor
şi puterea lor o voi prăda şi voi clătina cetăţile locuite;"
14 şi cu mâna mea voi lua întreaga lume ca pe un cuib;
ca pe nişte ouă părăsite le voi ridica
şi nimeni nu va fi care să-mi scape sau să grăiască împotrivă-mi“."
15 Oare se va slăvi pe sine securea fără cel ce taie cu ea?
oare se va înălţa ferăstrăul fără de cel care-l trage?
tot aşa dacă-i vorba de un toiag sau de o cârjă."
16 Dar nu va fi aşa; ci Domnul Atotţiitorul
va trimite peste cinstea ta ocară,
iar peste slava ta foc arzător se va aprinde."
17 Foc va fi lumina lui Israel şi cu pară de foc îl va sfinţi
şi va mânca pădurea ca pe fân."
18 În ziua aceea se vor mistui munţii şi dealurile şi codrii;
şi [focul] va înghiţi totul, de la suflet pân' la trup,
iar cel ce va fugi va fi ca unul care fuge de văpaie."
19 Iar cei ce vor rămâne din ei, vor fi atât de puţini la număr,
încât şi un copil îi va scrie."
20 Şi va fi în ziua aceea că rămăşiţa lui Israel
nu se va mai aduna laolaltă,
iar cei mântuiţi ai lui Iacob
nu vor nădăjdui în cei ce i-au năpăstuit,
ci vor nădăjdui în Dumnezeul cel sfânt al lui Israel, întru adevăr,"
21 şi fi-va rămăşiţa lui Israel [încrezându-se] în Puternicul Dumnezeu."
22 Şi chiar de va fi poporul lui Israel ca nisipul mării,
doar o rămăşiţă a lui va scăpa;
cuvânt ce se plineşte şi se scurtează întru dreptate;"
23 că scurt cuvânt va face Domnul,
Domnul puterilor, în toată lumea."
24 Pentru aceasta zice Domnul Atotţiitorul:
„Tu, poporul Meu, cel ce locuieşti în Sion, nu te teme de Asirieni
pentru aceea că El cu toiag te va bate;
că Eu lovire voi aduce peste tine,
ca să-ţi aduci aminte de drumul Egiptului."
25 Că încă puţin, şi urgia va înceta;
dar mânia Mea împotriva sfatului lor va fi“."
26 Şi Domnul, Dumnezeul puterilor, va stârni vrăjmaşi asupră-le
– ca loviturile lui Madian în locul necazului –;
şi mânia Lui va fi în calea mării,
chiar în calea ce duce spre Egipt."
27 Şi va fi că'n ziua aceea
jugul său va fi luat de pe umerii tăi şi frica lui de la tine,
iar jugul de pe umerii voştri va fi nimicit."
28 Că va sosi la cetatea Aiat şi va trece la Migron,
iar la Micmaş îşi va lăsa tărhaturile."
29 Şi va trece valea şi va veni la Aiat;
de frică va fi cuprinsă Rama, cetatea lui Saul;"
30 fiica lui Gallim va fugi (înalţă-ţi glasul, fiică a lui Gallim!),
Laişa va auzi, în Anatot se va auzi."
31 Madmena s'a înspăimântat,
şi locuitorii din Ghebim."
32 Îndemnaţi-i astăzi să rămână'n vale;
mângâiaţi cu mâna muntele, pe fiica Sionului,
şi chiar pe voi, coline din Ierusalim!"
33 Iată, Stăpânul, Domnul Atotţiitorul,
cu putere îi va scutura pe cei umpluţi de slavă;
cei înalţi în semeţie vor fi zdrobiţi,
iar trufaşii fi-vor umiliţi;"
34 trufaşii vor cădea de sabie,
iar Libanul laolaltă cu cei trufaşi va să cadă."
1 Toiag din rădăcina lui Iesei se va ivi
şi floare din rădăcina lui se va ridica."
2 Duhul lui Dumnezeu se va odihni peste El,
Duhul înţelepciunii şi al înţelegerii,
Duhul sfatului şi al tăriei,
Duhul cunoaşterii şi al evlaviei;"
3 Duhul temerii de Dumnezeu Îl va umple;
nu după slava de dinafară va judeca,
nici după cele spuse va mustra;"
4 ci El va judeca pricina celui smerit
şi-i va mustra pe umiliţii pământului;
şi va lovi pământul cu cuvântul gurii Sale;
cu suflarea buzelor Sale îl va nimici pe cel fără Dumnezeu."
5 Mijlocul Său va fi încins cu dreptate,
cu adevăr învelite coastele Lui."
6 Şi lupul va paşte împreună cu mielul,
şi leopardul se va odihni împreună cu iedul;
viţelul şi leul şi taurul împreună vor paşte,
şi un copilaş îi va păzi;"
7 boul şi ursul împreună vor paşte
şi puii lor vor fi laolaltă,
iar leul întocmai ca boul se va hrăni cu paie;"
8 un copilaş îşi va pune mâna pe culcuşul aspidelor
şi pe cuibul puilor de aspidă,"
9 iar ele nu-i vor face rău
şi nici nu vor putea să nimicească pe cineva în muntele Meu cel sfânt,
fiindcă totul s'a umplut de cunoaşterea Domnului,
aşa cum apa cea multă acoperă mările."
10 Şi'n ziua aceea va fi rădăcina lui Iesei,
El, Cel ce Se va ridica să domnească peste neamuri;
în El vor nădăjdui neamurile, şi plină de slavă Îi va fi odihna."
11 Şi'n ziua aceea va fi că Domnul Îşi va arăta iarăşi mâna,
ca să-Şi arate râvna pentru rămăşiţa rămasă a poporului Său,
cea care va rămâne de la Asirieni
şi din Egipt şi din Babilon şi din Etiopia şi de la Elamiţi,
de la Soare-Răsare şi din Arabia."
12 Şi semn va ridica întru neamuri,
şi pe cei pierduţi ai lui Israel îi va aduna
şi pe cei risipiţi ai lui Iuda îi va strânge
din cele patru laturi ale pământului."
13 Gelozia lui Efraim se va spulbera,
iar vrăjmaşii lui Iuda vor pieri;
Efraim nu-l va mai gelozi pe Iuda,
iar Iuda nu-l va mai necăji pe Efraim."
14 Şi vor zbura pe corăbiile Filistenilor
şi'n acelaşi timp vor prăda marea
şi pe cei ce vin de la Soare-Răsare şi Idumeea;
şi-şi vor întinde mâinile întâi asupra lui Moab,
dar fiii lui Amon li se vor supune primii."
15 Şi va pustii Domnul marea Egiptului,
şi mâna peste Râu Şi-o va pune cu vânt năprasnic
şi va lovi cele şapte braţe ale lui cât să fie trecute cu piciorul."
16 Şi trecătoare va fi pentru poporul Meu cel rămas în Egipt;
lui Israel îi va fi, ca în ziua când a ieşit el din ţara Egiptului."
1 Şi'n ziua aceea vei zice:
– Pe Tine Te voi binecuvânta, Doamne,
că Te-ai mâniat pe mine,
dar Ţi-ai întors mânia şi m'ai miluit."
2 Iată, Dumnezeul meu e Mântuitorul meu;
în El voi nădăjdui şi'ntru El mă voi mântui
şi nu mă voi teme,
căci Domnul e slava mea şi lauda mea
şi El mi S'a făcut mie spre mântuire."
3 Scoateţi dar apă cu veselie
din izvoarele Mântuitorului!"
4 Şi vei zice'n ziua aceea:
– În cântări lăudaţi-L pe Domnul,
în strigare chemaţi-I numele;
vestiţi întru neamuri faptele Lui cele slăvite,
faceţi amintire că numele Lui s'a înălţat."
5 În cântări lăudaţi numele Domnului,
că lucruri înalte a făcut;
asta vestiţi în tot pământul!"
6 Bucuraţi-vă şi vă veseliţi
voi, cei ce locuiţi în Sion,
că'n mijlocul lui S'a înălţat Sfântul lui Israel!"
1 Vedenia pe care Isaia, fiul lui Amos, a văzut-o asupra Babilonului:"
2 Ridicaţi un semn pe muntele teşit,
glas înălţaţi către ei, nu vă temeţi,
faceţi cu mâna semn de chemare!,
voi, mai-marilor, deschideţi!"
3 Eu voi da porunci şi Eu le voi fi călăuză;
uriaşi vor veni să-Mi plinească mânia,
bucurându-se şi totodată suduind."
4 Glas de neamuri multe pe munţi,
asemenea unor neamuri multe,
glas de regi şi de neamuri adunate laolaltă;
Domnul Atotţiitorul
e Cel ce-i porunceşte neamului războinic"
5 să vină dintr'un ţinut de departe,
de la marginea temeliei cerului;
Domnul şi războinicii Săi
vin să nimicească lumea'ntreagă."
6 Urlaţi!, că aproape este ziua Domnului
şi sfărâmarea de la Dumnezeu va veni."
7 Drept aceea, fiece mână va slăbi
şi fiece suflet de om se va descuraja."
8 Bătrânii se vor tulbura
şi dureri îi vor cuprinde, ca ale femeii ce naşte;
şi se vor plânge unul altuia şi se vor înspăimânta
şi faţa şi-o vor schimba ca o flacără."
9 Că, iată, ziua Domnului vine, fără putinţă de scăpare,
zi de mânie şi de urgie,
ca să facă lumea pustie
şi pe păcătoşii din ea să-i prăpădească."
10 Că toate stelele cerului şi Orionul
şi toată podoaba cerului nu-şi vor da lumina;
şi'n răsăritul soarelui va fi întuneric,
iar luna nu-şi va da lumina."
11 Şi rele voi porunci pentru toată lumea,
iar celor necredincioşi le voi cerceta păcatele;
mândria nelegiuiţilor o voi nimici,
iar trufia celor semeţi o voi umili."
12 Cei rămaşi vor fi mai de preţ decât aurul nativ;
un om va fi mai scump decât nestemata din Safir."
13 Căci cerul se va înfuria
şi pământul se va cutremura din temeliile lui
din pricina aprinderii mâniei Domnului Atotţiitorului
în ziua când mânia Sa va veni."
14 Şi vor fi cei rămaşi ca un căprior aşternut pe fugă
şi ca o oaie rătăcită, şi nimeni nu va fi care să-i adune,
aşa ca omul să se întoarcă la poporul său
şi să alerge omul către ţara sa;"
15 căci prinsul va fi biruit,
iar cei adunaţi vor cădea de sabie;"
16 şi pe fiii lor în faţa lor îi vor ucide
şi le vor prăda casele şi le vor lua femeile."
17 Iată, Eu îi voi stârni împotriva voastră pe Mezi,
cei ce nu iau în seamă argintul
şi nu au nevoie de aur;"
18 ei vor sfărâma arcurile celor tineri,
şi lor nu le va fi milă de fiii voştri,
nici că ochii lor îi vor cruţa pe fiii tăi."
19 Iar Babilonul, al cărui nume e preamărit de regele Caldeilor,
va fi ca atunci când Dumnezeu
a prăpădit Sodoma şi Gomora;"
20 în veci nu va fi locuit,
nici că va intra cineva în el de-a lungul multor generaţii;
nici Arabii vor trece prin el
şi nici păstorii în el nu se vor odihni;"
21 ci fiare sălbatice se vor odihni acolo
şi casele se vor umple de urlete,
şi gàdini se vor sălăşlui acolo,
şi diavoli acolo vor dănţui;"
22 şi satiri vor locui acolo,
şi'n casele lor se vor încuiba arici.
Curând va veni, şi fără zăbavă."
1 Şi Dumnezeu va avea milă de Iacob şi iarăşi îl va alege pe Israel şi ei se vor odihni în ţara lor; şi străinul se va lipi de ei, de casa lui Iacob se va lipi."
2 Şi neamurile îi vor lua şi-i vor duce în locul lor; şi le vor moşteni şi se vor înmulţi pe pământul lui Dumnezeu cu slugi şi slujnice; şi cei ce i-au robit le vor fi robi şi pe cei ce i-au stăpânit îi vor stăpâni."
3 Şi'n ziua aceea va fi că Dumnezeu te va odihni din mâhnirea şi din mânia ta şi din greaua robie în care le-ai robit."
4 Iar plângerea aceasta o vei lua împotriva regelui Babilonului şi vei zice în ziua aceea:– Cum s'a isprăvit cu hrăpăreţul
şi cum s'a isprăvit cu cel ce îmboldea!"
5 Domnul a sfărâmat jugul păcătoşilor,
jugul principilor."
6 Lovind un neam întru mânie,
cu rană de nevindecat,
lovind un neam cu plagă plină de mânie,
care nu i-a cruţat,
el s'a odihnit în linişte."
7 Tot pământul strigă cu veselie;"
8 până şi arborii Libanului s'au bucurat de tine,
cedrii Libanului, zicând:
– De când tu te-ai aşternut la odihnă,
nimeni nu s'a ridicat să ne taie!"
9 Iadul cel de jos s'a amărât întâmpinându-te;
laolaltă cu tine s'au sculat toţi uriaşii
care au stăpânit pământul,
cei ce i-au scos din scaunele lor
pe toţi regii neamurilor."
10 Toţi vor răspunde şi-ţi vor zice:
– Şi tu, ca şi noi, ai fost luat în robie,
şi tu te-ai numărat printre noi;"
11 slava ta s'a pogorât la iad,
în iad ţi s'a pogorât veselia cea multă;
sub tine putrejune vor aşterne,
viermii ca o cergă te vor acoperi."
12 Cum a căzut din cer Luceafărul
cel ce răsărea dimineaţa!
Cel ce tuturor neamurilor le trimitea porunci,
acum e zdrobit la pământ."
13 Dar tu ai zis în cugetul tău:
– În cer mă voi sui,
deasupra stelelor cerului îmi voi aşeza tronul,
pe muntele cel înalt voi şedea,
deasupra munţilor înalţi cei dinspre miazănoapte;"
14 deasupra norilor mă voi ridica,
fi-voi asemenea Celui-Preaînalt..."
15 Dar acum tu în iad te vei pogorî,
în chiar temeliile pământului."
16 Cei ce te vor vedea se vor mira de tine
şi vor zice:
– Oare acesta e omul care zguduia pământul
şi făcea regatele să tremure?"
17 El e cel ce a pustiit o lume'ntreagă
şi i-a surpat cetăţile,
iar pe cei ce erau în robie nu i-a eliberat."
18 Toţi regii neamurilor au adormit în cinste,
fiece om la casa lui;"
19 dar tu lepădat vei fi în munţi,
precum un stârv dezgustător,
la grămadă cu o droaie de morţi care au fost trecuţi prin sabie
în prăbuşirea lor spre iad."
20 Aşa cum haina mânjită cu sânge nu e curată,
tot astfel nici tu nu eşti curat,
fiindcă tu Mi-ai nimicit ţara şi Mi-ai măcelărit poporul;
tu nu vei dura în vreme veşnică,
tu, sămânţă rea."
21 Pregăteşte-ţi copiii să fie ucişi
pentru păcatele tatălui lor,
pentru ca ei să nu se ridice şi să coştenească pământul
şi să umple pământul de războaie."
22 Şi Mă voi ridica împotriva lor – zice Domnul Atotţiitorul – şi numele lor îl voi nimici, şi rămăşiţa şi sămânţa; acestea zice Domnul."
23 Şi voi pustii ţinutul Babilonului, aşa încât aricii să locuiască acolo, şi de nimic se va face, şi-l voi face groapă de nămol spre nimicire."
24 Acestea zice Domnul Atotţiitorul:
– Aşa cum am zis, întocmai va fi;
şi cum am plănuit, aşa va rămâne:"
25 Să-i nimicesc pe Asirieni din pământul Meu
şi din munţii Mei;
şi fi-vor ei să fie călcaţi în picioare
şi jugul le va fi luat
şi luată va fi slava de pe umerii lor."
26 Acesta-i planul pe care Domnul l-a plănuit
asupra lumii în întregul ei;
şi aceasta este mâna cea ridicată
asupra tuturor neamurilor lumii."
27 Fiindcă cine oare va strica ceea ce Dumnezeu cel sfânt a plănuit?
iar mâna Lui cea înaltă, cine o va întoarce?"
28 În anul în care regele Ahaz a murit, cuvântul acesta s'a făcut:"
29 Nu vă veseliţi, voi, cei de alt neam,
pentru aceea că jugul celui ce vă lovea s'a sfărâmat;
că din sămânţa şarpelui vor ieşi pui de aspidă,
iar din puii acestora vor ieşi şerpi zburători."
30 Şi cei săraci vor fi hrăniţi prin el
şi sărmanii se vor odihni în pace;
dar el cu foame îţi va omorî sămânţa,
iar rămăşiţa ta o va nimici."
31 Urlaţi, voi, porţi ale cetăţilor!;
să se tulbure cetăţile şi să strige,
şi chiar cei de alt neam, toţi;
că fum vine de la miazănoapte
şi nu-i nici o putinţă de scăpare."
32 Şi ce vor răspunde regii neamurilor?
Că Domnul a întemeiat Sionul,
şi prin El se vor mântui umiliţii poporului."
1 Cuvântul cel împotriva Moabului:Noaptea va pieri Moabul,
căci noaptea va fi nimicit zidul ţinutului moabit."
2 Mâhniţi-vă pentru voi înşivă,
că până şi Dibon va pieri,
acolo unde-i capiştea voastră;
acolo vă veţi sui să plângeţi pentru Nebo, ţinutul Moabului;
văitaţi-vă: fiece cap va fi lipsit de păr
şi toate braţele vor fi tăiate'n bucăţi."
3 În sac îmbrăcaţi-vă pe uliţele lui
şi bociţi-vă pe acoperişuri;
prin răspântiile lui urlaţi de-atâta plâns."
4 Că Heşbonul şi Eleale au strigat,
glasul lor pân'la Iahaţ s'a auzit;
de aceea rărunchii Moabului au înălţat strigare,
sufletul său asta va cunoaşte."
5 Inima Moabului strigă'ntru adâncul ei până la Ţoar:
e ca o junincă de trei ani.
Pe suişul Luhitului vor urca spre tine plângând;
pe drumul Horonaimului ce strigă: Zdrobire şi Cutremur."
6 Apa Nimrim va rămâne pustie
şi iarba va fi de lipsă,
pentru că iarbă verde nu va fi."
7 Oare, chiar şi astfel, va scăpa [Moabul]?
Că prin vale îi voi aduce pe Arabi şi-l vor lua..."
8 Că strigarea a ajuns la hotarul ţinutului Moabului,
chiar pân'la Eglaim,
şi vaierul s'a dus pân' la fântâna Elim."
9 Şi apele Dimonului vor fi pline de sânge,
că Eu îi voi aduce pe Arabi asupra Dimonului
şi voi risipi seminţia lui Moab
şi pe a lui Ariel şi rămăşiţa Adamei."
1 Voi trimite ca şi cum ar fi
jivine târâtoare pe pământ.
Oare muntele fiicei Sionului
nu e cumva o stâncă pustie?"
2 Că vei fi ca un pui de pasăre
lăsat de pasărea care a zburat;
aşa vei fi tu, fiică a Moabului.
Şi după aceea, o, Arnonule,"
3 ia un sfat pe mai departe,
şi fără'ncetare să-i fii plânsului adăpost:
la amiază fugi-vor în întuneric;
sunt plini de spaimă: – să nu te dai prins!..."
4 Fugarii Moabului vor sta cu tine;
ei vă vor adăposti de faţa urmăritorului,
fiindcă sprijinul ţi-a fost luat,
iar stăpânitorul asupritor s'a stins de pe pământ."
5 Tronul va fi întemeiat cu milostivire,
şi cineva va sta pe el cu adevărul în cortul lui David,
judecând şi cu deadinsul căutând judecata,
şi fără'ntârziere făcând dreptate."
6 Auzit-am de mândria lui Moab;
mândru este foarte,
dar Eu i-am retezat mândria.
Nu astfel va fi profeţia ta, nu, nu aşa!"
7 Moabul va urla,
căci totul va urla în ţinutul Moabului;
dar tu te vei îngriji de cei ce locuiesc în Chir-Hareset,
şi nu vei fi ruşinat."
8 Pajiştile Heşbonului se vor jeli,
tot astfel via de la Sibma.
Voi, cei ce înghiţiţi neamurile,
călcaţi-i în picioare viile până la Iazer;
voi împreună nu veţi mai veni;
rătăciţi prin pustie;
cei ce erau trimişi s'au pustiit,
că s'au tot dus dincolo de mare."
9 De aceea voi plânge ca şi cum mi-ar fi
plânsul Iazerului pentru via din Sibma;
Heşbonul şi Eleale ţi-au doborât copacii,
căci Eu îţi voi călca'n picioare secerişul şi culesul viilor,
şi totul se va prăbuşi."
10 Iar bucuria şi veselia vor fi smulse de prin vii;
şi ei nicicum se vor mai veseli în viile tale
şi nicicum vor mai stoarce vinuri în teascuri,
pentru că totul s'a sfârşit."
11 De aceea pântecele meu
va suna ca o alăută pentru Moab,
iar tu mi-ai prenoit lăuntrul ca pe un zid."
12 Şi-ţi va fi ţie spre ruşinare
– fiindcă Moab s'a trudit în capişti –
că el va intra să se roage la idoli,
la cei ce nicicum nu vor fi în stare să-l mântuiască."
13 Acesta e cuvântul pe care Domnul l-a grăit asupra lui Moab, atunci când a grăit:"
14 Şi acum, Eu spun: În trei ani – socotiţi ca ani ai unuia cu plată – măreţia lui Moab va fi necinstită, cu toată bogăţia lui cea multă; şi el va rămâne foarte mic la număr şi lipsit de cinste."
1 Cuvânt împotriva Damascului:Iată, Damascul va fi scos din numărul cetăţilor
şi va deveni o căzătură:"
2 părăsit pe totdeauna,
să fie el ţarc şi loc de odihnă pentru turme,
că nu va fi nimeni care să meargă după ele."
3 Şi nu va mai fi el loc întărit unde să scape Efraim,
şi regat nu va mai fi în Damasc
sau vreo rămăşiţă de-a Sirienilor;
că nu eşti tu mai bun decât fiii lui Israel
sau decât însăşi slava lor;
acestea zice Domnul Atotţiitorul."
4 În ziua aceea fi-va căderea măririi lui Iacob,
iar îmbelşugarea slavei lui se va clătina."
5 Şi va fi ca şi cum cineva ar aduna grâne stând
şi ar secera grăunţele spicelor;
va fi ca şi cum cineva ar aduna spice într'o vale'nţelenită;"
6 ca şi cum într'însa ar rămâne paie,
ca şi cum ar fi nişte boabe într'un măslin,
două-trei pe vârf
sau patru-cinci rămase pe crengi;
aşa zice Domnul, Dumnezeul lui Israel."
7 În ziua aceea omul se va încrede în Cel ce l-a făcut şi ochii lui vor căta către Sfântul lui Israel."
8 Şi ei nu-şi vor mai pune nădejdea în capişti şi nici în idolii lor, pe care degetele lor i-au făcut, şi nu vor mai căta spre copaci, şi nici la urâciunile lor."
9 În ziua aceea cetăţile voastre vor fi părăsite,
aşa cum Amoreii şi Heteii şi le-au părăsit pe ale lor
din faţa fiilor lui Israel,
şi vor fi pustii."
10 Pentru că tu L-ai părăsit pe Dumnezeu, Mântuitorul tău,
şi nu ţi-ai adus aminte de Domnul, ajutătorul tău;
de aceea vei sădi răsad ce nu răsare
şi sămânţă care nu dă rod;"
11 în ziua'n care vei sădi, te vei înşela;
dar dacă semeni dimineaţa, sămânţa va răsări a seceriş;
e ziua'n care vei dobândi o moştenire
şi, ca un părinte, vei dobândi moştenire pentru fiii tăi."
12 Vai mulţimii neamurilor nenumărate!
Ca marea învolburată, aşa veţi clocoti,
şi vigoarea multor neamuri va avea vuietul apelor;"
13 neamuri multe ca apa multă,
ca atunci când apele umflate se pornesc furioase şi-l duc departe,
şi el e alungat ca praful de pleavă ce se vântură'n vânt
şi ca pulberea roţii rotită'n vântoasă:"
14 curând asupra serii, şi plângere va fi;
'nainte de-a fi ziuă, nimic nu va mai fi.
Aceasta va fi partea celor ce v'au jefuit
şi moştenirea celor ce v'au moştenit."
1 Vai ţie, pământ al corăbiilor întraripate
de dincolo de râurile Etiopiei,"
2 cel ce trimite soli pe calea mării
şi scrisori de papirus pe faţa apei;
că soli iuţi vor alerga la neam semeţ
şi la popor străin şi bădăran.
Ce e'n spatele lui?:
Neam de la care nimic nu mai e de aşteptat,
întins la pământ."
3 Acum râurile pământului
fi-vor toate ca ale unei ţări locuite;
ţara lor va fi ca atunci când un semn se ridică din munte:
ca un sunet de trâmbiţă se va auzi."
4 Că aşa mi-a zis mie Domnul:
– Tare temei va fi în cetatea Mea,
ca lumina căldurii de amiază
şi ca un nor de rouă în ziua secerişului,
aşa va fi."
5 Înainte de cules, când floarea s'a 'mplinit
şi agurida a dat în floare
şi floarea a odrăslit,
atunci el va tăia cu cosoarele struguraşii,
iar crenguţele le va lua şi le va tăia;"
6 şi de-a valma le va lăsa păsărilor cerului
şi fiarelor pământului;
şi păsările cerului şi fiarele pământului vor veni asupră-le."
7 În vremea aceea I se vor aduce Domnului Atotţiitorului daruri de la un popor necăjit şi strâmtorat şi de la un popor mare de-acum şi în veacul vecilor; un neam cu nădejde, dar încă întins la pământ, care se află de-o parte a râului acestui pământ, în locul unde se află numele Domnului Atotţiitorului, muntele Sion."
1 Vedenia Egiptului. Iată, Domnul şade pe un nor uşor şi va veni în Egipt;
şi idolii Egiptului se vor cutremura de faţa Lui
şi inima li se va slei într' înşii."
2 Şi Egiptenii se vor stârni împotriva Egiptenilor;
şi se va lupta omul împotriva fratelui său
şi fiecare împotriva vecinului său
şi cetate împotriva cetăţii
şi lege împotriva legii."
3 Şi duhul Egiptenilor se va tulbura într'înşii;
sfatul lor îl voi risipi,
iar ei vor întreba pe dumnezeii lor şi chipurile lor
şi pe cei ce vorbesc din pământ şi pe cei ce cheamă morţii
şi pe cei ce au în ei un duh al ghicitului."
4 Şi voi da Egiptul pe mâna oamenilor,
a stăpânitorilor aspri;
şi regi aspri vor domni peste ei;
aşa zice Domnul Atotţiitorul."
5 Şi vor bea Egiptenii apă venită din mare,
căci Râul va seca şi se va usca;"
6 vor seca râurile şi şanţurile Râului
şi fiece strânsură de apă va seca,
şi fiece mlaştină cu trestie şi papură;"
7 şi toată iarba verde din preajma Râului
şi tot ce se seamănă pe laturile Râului,
totul se va usca, pălit de vânt."
8 Şi vor ofta pescarii,
şi toţi cei ce aruncă undiţa în râu vor ofta;
jeli-se-vor şi cei ce pescuiesc cu năvodul,
şi cei ce pescuiesc cu undiţa."
9 Ruşine va veni asupra celor ce lucrează inul ales
şi asupra celor ce lucrează visonul;"
10 îndureraţi vor fi cei ce le lucrează,
iar cei ce fac bere se vor întrista şi mâhniţi vor fi în sufletele lor."
11 Mai-marii Tanisului vor fi nebuni;
cât despre înţelepţii sfetnici ai regelui,
sfatul lor va înnebuni.
Cum oare îi veţi grăi regelui:
„Noi suntem fii ai înţelepţilor,
fii ai regilor celor de demult?...“."
12 Unde sunt acum înţelepţii tăi?
Să-ţi dea de veste şi să-ţi spună:
– Ce oare a plănuit Domnul Atotţiitorul asupra Egiptului?..."
13 Mai-marii Tanisului au căzut,
mai-marii Memfisului s'au înălţat
şi vor face Egiptul să rătăcească'n triburi."
14 Căci Domnul a turnat în ele
un duh al rătăcirii
şi ele au făcut ca Egiptul să rătăcească'n tot ceea ce ele fac,
aşa cum rătăceşte un om beat
care totodată varsă."
15 La Egipteni nu va fi nici un lucru
care să aibă cap şi coadă, început şi sfârşit."
16 Şi'n ziua aceea fi-vor Egiptenii cum sunt femeile, în frică şi'n cutremur din pricina mâinii Domnului Atotţiitorului, pe care El o va aduce asupră-le."
17 Iar ţara Iudeilor le va fi Egiptenilor înfricoşare; oridecâteori îi va pomeni cineva numele în faţa lor, ei vor fi cuprinşi de frică din pricina planului pe care Domnul Atotţiitorul l-a plănuit asupră-le."
18 În ziua aceea vor fi în Egipt cinci cetăţi cu grai în limba Canaanului şi jurându-se pe numele Domnului Atotţiitorului; una din ele se va numi cetatea-lui-Asedec."
19 În ziua aceea Îi va fi Domnului un jertfelnic în ţara Egiptenilor, şi Domnului un stâlp la hotarul ei."
20 Şi-I va fi Domnului pe totdeauna un semn în ţara Egiptului; că vor striga spre Domnul din pricina celor ce-i necăjesc, iar El le va trimite om care-i va mântui; judecând îi va mântui."
21 Şi Domnul le va fi cunoscut Egiptenilor, iar Egiptenii Îl vor cunoaşte pe Domnul în ziua aceea; şi vor aduce jertfe; şi făgăduinţe Îi vor face Domnului şi le vor plini."
22 Şi Dumnezeu îi va lovi pe Egipteni cu plagă mare şi-i va vindeca de istov; şi ei se vor întoarce la Domnul, iar El îi va auzi şi cu vindecare îi va tămădui."
23 În ziua aceea va fi din Egipt o cale către Asirieni; şi vor intra Asirienii în Egipt, iar Egiptenii se vor duce la Asirieni şi Egiptenii le vor sluji Asirienilor."
24 În ziua aceea fi-va un al treilea Israel printre Asirieni şi printre Egipteni, binecuvântat pe pământul pe care Domnul Atotţiitorul l-a binecuvântat, zicând:"
25 „Binecuvântat este poporul Meu ce se află în Egipt şi cel ce se află printre Asirieni şi Israel, moştenirea Mea“."
1 În anul în care Tartan a venit la Aşdod, când a fost trimis de Sargon, regele Asirienilor, şi s'a războit cu Aşdodul şi l-a cucerit,"
2 atunci grăit-a Domnul către Isaia, fiul lui Amos, zicând: – Mergi şi dezbracă-ţi pânza de sac dimprejurul coapselor tale şi scoate-ţi încălţămintele din picioare! Şi el a făcut aşa, umblând gol şi desculţ."
3 Şi a zis Domnul: – Aşa cum Isaia, robul Meu, a umblat gol şi desculţ vreme de trei ani, tot atâţia le vor fi Egiptenilor şi Etiopienilor semne şi minuni;"
4 că aşa va duce regele Asirienilor robimea Egiptului şi a Etiopienilor, tineri şi bătrâni, goi şi desculţi, având ruşinea Egiptului descoperită."
5 Şi, fiind biruiţi, Egiptenii vor fi ruşinaţi laolaltă cu Etiopienii, cei în care Egiptenii îşi puseseră nădejdea, căci aceia erau slava lor."
6 Iar cei ce locuiesc în această insulă vor zice în ziua aceea: – Iată, noi am nădăjduit să alergăm la ei pentru ajutor, la ei, cei ce n'au fost în stare să se mântuiască de regele Asirienilor; cum oare ne vom mântui noi?"
1 Priveliştea Pustiului. Ca un vârtej ce trece prin pustiu,
venind din pustiu, din chiar un astfel de pământ,"
2 aşa mi s'a vestit mie vedenie groaznică şi grea:
trădătorul trădează, nelegiuitul calcă legea.
Elamiţii sunt grămadă pe mine,
solii Perşilor vin împotrivă-mi;
acum voi suspina şi mă voi mângâia."
3 De aceea mi s'au umplut şalele de slăbiciune
şi dureri m'au cuprins ca ale celei ce naşte;
nedreptate am făcut ca să nu pot auzi,
m'am grăbit ca să nu pot vedea."
4 Inima mea umblă rătăcind, nelegiuirea mă copleşeşte,
sufletul mi s'a cuprins de frică."
5 – Gătiţi masa, mâncaţi, beţi, sculaţi-vă, mai-marilor,
şi pregătiţi-vă scuturile."
6 Că aşa mi-a zis Domnul:
„Du-te şi stai de strajă asupră-ţi
şi spune ceea ce vei vedea“."
7 Şi am văzut doi călăreţi pe cai
şi un călăreţ pe asin şi un călăreţ pe cămilă."
8 Ascultă cu mare luare-aminte
şi cheamă-l pe Urie la turnul de veghe al Domnului.
Şi el a zis:
– Am stat acolo toată ziua
şi am stat în tabără toată noaptea;"
9 şi, iată, el vine mânând o caretă cu doi cai înhămaţi
şi, răspunzând, a zis:
„A căzut, a căzut Babilonul;
şi toate chipurile lui şi toţi idolii lui zdrobiţi au fost la pământ!“"
10 Ascultaţi, voi, cei rămaşi şi voi, cei necăjiţi,
ascultaţi ce-am auzit eu de la Domnul Atotţiitorul,
ce ne-a spus nouă Dumnezeul lui Israel!..."
11 Vedenia Idumeii.
Strigă spre mine din Seir:
„Păziţi meterezele!“"
12 Eu veghez dimineaţa şi noaptea;
dacă tu vrei să cauţi, caută şi şezi lângă mine!"
13 Poţi locui seara în pădure, sau în calea Dedanului."
14 Voi, cei ce locuiţi în ţara Temanilor,
aduceţi apă cu care să-l întâmpinaţi pe cel însetat;"
15 cu pâine întâmpinaţi-i pe cei ce fug
din pricina mulţimii celor ucişi,
din pricina celor ce şi-au pierdut drumul,
din pricina mulţimii săbiilor,
din pricina mulţimii arcurilor întinse
şi din pricina mulţimii celor căzuţi în război."
16 Că aşa mi-a zis mie Domnul:
„Încă un an – ca anul celui tocmit cu plată – şi slava lui Chedar nu va mai fi;"
17 iar rămăşiţa puternicelor arcuri ale fiilor lui Chedar se va împuţina; căci Domnul, Dumnezeul lui Israel, El a spus-o“."
1 Cuvântul Văii Sionului. Ce s'a 'ntâmplat cu voi, că voi toţi v'aţi suit acum în podurile caselor,
fără ca ele să vă poată ajuta?"
2 E plină cetatea de cei ce strigă;
răniţii tăi nu sunt răniţi de sabie,
morţii tăi nu sunt cei ce au murit în luptă."
3 Mai-marii tăi au fugit cu toţii,
robiţii tăi sunt strânşi în legături,
iar cei ce'n tine erau tari fugit-au departe."
4 De aceea am zis:
„Lăsaţi-mă'n pace!; amarnic voi plânge;
nu vă căsniţi să mă alinaţi
de supărarea fiicei neamului meu!“"
5 Că-i zi de tulburare şi de nimicire şi de prăbuşire;
şi rătăcire-i trimisă de la Domnul Atotţiitorul;
ei rătăcesc prin Valea Sionului:
de la cel mai mic pân'la cel mai mare rătăcesc prin munţi."
6 Iar Elamiţii şi-au luat tolbele,
şi oameni s'au suit pe cai
şi s'au adunat pentru luptă."
7 Şi va fi că văile tale cele alese se vor umple de care de luptă,
iar călăreţii îţi vor astupa porţile."
8 Şi vor descoperi porţile lui Iuda,
şi'n ziua aceea se vor uita
la casele cele alese ale cetăţii."
9 Şi vor descoperi locurile cele ascunse din casele cetăţuii lui David;
şi au văzut că ele sunt multe
şi că cineva a abătut spre cetate apa iezerului celui vechi"
10 şi că ei au dărâmat casele Ierusalimului
spre a întări zidurile cetăţii."
11 Şi voi v'aţi adus apă între doi pereţi
în iezerul cel vechi,
dar n'aţi cătat la Cel ce dintru'nceput îl făcuse,
iar pe Cel ce l-a zidit nu L-aţi văzut."
12 Şi'n ziua aceea Domnul Atotţiitorul făcut-a chemare
pentru plângere şi tânguire
şi radere pe cap şi încingere cu sac."
13 Dar ei s'au dedat la bucurie şi veselie,
înjunghiind viţei şi jertfind oi,
ca să mănânce carne şi să bea vin, zicând:
„Să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri!“..."
14 Iar lucrurile acestea sunt descoperite în auzul Domnului Atotţiitorului;
că păcatul acesta nu vă va fi iertat
până veţi muri."
15 Acestea zice Domnul Atotţiitorul:
„Mergi în cămară la Şebna vistiernicul
şi spune-i:"
16 – De ce eşti aici? şi ce-i cu tine aici,
că ţi-ai cioplit aici mormânt
şi ţi-ai făcut mormânt la loc înalt
şi'n piatră ţi-ai săpat locaş?"
17 Acum, iată, Domnul Atotţiitorul va lepăda de la Sine
şi-l va nimici pe un astfel de om
şi-ţi va lua vestmintele şi cununa ta cea slăvită"
18 şi te va arunca într'o ţară mare şi nemăsurată,
şi acolo vei muri;
şi frumosul tău car de luptă îl va face de ruşine,
iar casa mai-marelui tău o va face să fie călcată'n picioare."
19 Şi tu vei fi aruncat din dregătoria ta
şi din locul tău."
20 Şi va fi că'n ziua aceea îl voi chema
pe robul Meu Eliachim, fiul lui Hilchia,"
21 şi-l voi îmbrăca în vestmântul tău
şi-i voi da cununa ta şi puterea,
iar dregătoria ta în mâinile lui o voi pune,
şi va fi el ca un părinte celor ce locuiesc în Ierusalim
şi celor ce locuiesc în Iuda."
22 Şi lui îi voi da slava lui David,
şi el va stăpâni
şi nimeni nu va fi să vorbească împotriva lui;
şi peste umărul său îi voi da cheia casei lui David,
iar el va deschide şi nimeni nu va fi să închidă,
el va închide şi nimeni nu va fi să deschidă."
23 Şi-l voi pune pe el stăpânitor la loc apărat,
şi va şedea pe slăvitul tron al casei tatălui său."
24 Şi tot cel ce-i slăvit în casa tatălui său va nădăjdui în el, de la cel mai mic pân' la cel mai mare, şi vor fi supuşii săi."
25 În ziua aceea – acestea zice Domnul Atotţiitorul – omul care e bine aşezat în loc apărat va fi smuls de acolo şi aruncat şi va cădea; iar slava ce se află deasupră-i va pieri, căci Domnul a spus-o“."
1 Priveliştea Tirului. Tânguiţi-vă, voi, corăbii ale Cartaginei
că el a pierit, şi oameni nu vor mai veni din ţinutul Chiteilor;
dus a fost în robie."
2 Cui au devenit asemenea locuitorii insulei,
neguţătorii Feniciei, cei ce străbat marea"
3 prin ape multe, ei, neam de negustori?
Ca atunci când holda se adună'n seceriş,
aşa sunt ei, neguţătorii neamurilor!"
4 „Ruşinează-te, Sidoane – a zis marea;
da, aşa a zis puterea mării:
„Durerile naşterii nu m'au cuprins, nici că am născut,
nici că tineri am hrănit, şi nici că fecioare am crescut“"
5 Iar când se va auzi în Egipt,
păreri de rău îi va cuprinde pentru Tir."
6 Porniţi către Cartagina!; tânguiţi-vă, voi, cei ce locuiţi în insula aceasta!"
7 Oare nu aceasta era mândria voastră
dintru început, înainte ca ea să fi fost dată?"
8 Cine a pus la cale aceste planuri împotriva Tirului?
Oare este el mai slab? sau nu are putere?
neguţătorii lui erau boierii cei slăviţi ai pământului."
9 Domnul Atotţiitorul Şi-a pus în gând
să doboare'ntreaga trufie a celor plini de slavă
şi să facă de ocară fiece lucru slăvit pe pământ."
10 Lucrează-ţi pământul!;
că nu vor mai veni corăbii din Cartagina,"
11 iar mâna ta, cea care întărâtă regi,
nu va mai avea putere pe mare;
Domnul Sabaot a dat porunci asupra Canaanului,
anume să-i nimicească tăria."
12 Şi oamenii vor zice:
– Voi nicicum nu o veţi mai privi de sus
şi n'o veţi mai nedreptăţi pe fiica Sidonului;
iar dacă vei porni spre Cipru,
nici acolo nu vei avea odihnă."
13 Iar dacă vei porni spre pământul Caldeilor,
chiar şi acesta a fost pustiit de către Asirieni,
şi nici acolo nu vei avea odihnă,
căci zidul lui a căzut."
14 Tânguiţi-vă, voi, corăbii ale Cartaginei, că puterea voastră a pierit."
15 Şi fi-va în ziua aceea că Tirul va fi părăsit vreme de şaptezeci de ani, ca durata unui rege, ca durata unui om; şi fi-va după şaptezeci de ani că Tirul va fi ca un cântec de târfă:"
16 „Ia-ţi o alăută, dă târcoale,
tu, cetate, tu, târfă dată uitării;
zi bine din alăută, cântă multe şi de toate,
ca astfel să-ţi rămână amintirea!...“."
17 Şi va fi că după acei şaptezeci de ani va cerceta Dumnezeu Tirul, şi el va fi din nou cum a fost întâi; şi fi-va el loc de negustorie pentru toate împărăţiile lumii de pe faţa pământului."
18 Iar negustoria şi câştigul său fi-vor sfinţenie Domnului; nu pentru ei va fi întreaga lui negustorie adunată, ci pentru cei ce locuiesc înaintea Domnului, ca să mănânce ei şi să bea şi să se sature, şi spre a fi legământ şi aducere aminte înaintea Domnului."
1 Iată, Domnul va să nimicească lumea şi o va face pustie şi-i va lăsa faţa descoperită, iar pe cei ce locuiesc într'însa îi va risipi."
2 Şi poporul va fi ca preotul
şi sluga precum stăpânul
şi slujnica precum stăpâna;
cel ce cumpără va fi precum cel ce vinde,
cel ce dă cu împrumut va fi precum cel ce se împrumută,
iar datornicul precum cel căruia îi este dator."
3 Pământul va fi stricat pe de-a'ntregul,
pe de-a'ntregul pustiit pământul;
căci gura Domnului a grăit acestea."
4 Plânge pământul,
lumea e stricată,
plâng înalţii pământului."
5 Nelegiuire săvârşit-a pământul din pricina celor ce îl locuiesc,
pentru că ei au călcat legea
şi au schimbat poruncile şi legământul cel veşnic."
6 De aceea, blestem va mistui pământul,
din pricină că locuitorii de pe el au păcătuit;
de aceea locuitorii de pe pământ vor fi săraci,
şi puţini vor fi oamenii care vor rămâne."
7 Vinul se va jeli, via se va jeli,
şi toţi cei care-şi veseleau inima vor suspina."
8 Veselia timpanelor a încetat,
încetat-a îndrăzneala şi avuţia necredincioşilor,
glasul alăutei a încetat."
9 Plini sunt ei de ruşine,
vin n'au băut,
băutura tare le-a devenit amară celor ce o beau."
10 Toată cetatea s'a făcut pustie;
omul îşi va închide casa, pentru ca nimeni să nu intre."
11 Un vaiet pentru vin e pretutindeni;
veselia a încetat,
toată bucuria pământului s'a dus."
12 Şi vor rămâne cetăţi pustii,
şi case părăsite se vor dărăpăna."
13 Acestea toate vor fi pe pământ, în mijlocul neamurilor;
aşa cum cineva culege măslinul,
tot astfel îi vor culege pe ei;
iar când culesul va fi gata,"
14 aceia vor striga cu glas mare;
iar cei rămaşi pe pământ
se vor veseli laolaltă întru slava Domnului:
apa mării se va tulbura."
15 De aceea fi-va slava Domnului în insulele mării;
slăvit va fi numele Domnului."
16 Doamne, Dumnezeul lui Israel,
de la marginile pământului minuni am auzit,
nădejde fi-va celui binecredincios;
dar ei vor zice: „Vai trădătorilor, celor ce trădează legea!“"
17 Frică şi groapă şi laţ vor fi asupra voastră,
a celor ce locuiţi pe pământ;"
18 cel ce va fugi de frică, va cădea în groapă,
iar cel ce va scăpa din groapă, va fi prins în laţ,
căci ferestre s'au deschis din cer,
iar temeliile pământului se vor clătina;"
19 pământul se va tulbura pe de-a'ntregul,
pe de-a'ntregul se va ului pământul."
20 Pământul se va povârni şi se va clătina
ca o colibă într'o vie,
ca un om beat şi ameţit,
şi va cădea şi nu va fi în stare să se ridice,
pentru că fărădelegea l-a copleşit."
21 Şi Dumnezeu Îşi va aduce mâna
peste armia cerului şi peste regii pământului."
22 Şi ei Îi vor strânge mulţimea în închisori
şi o vor închide în temniţă grea;
după multe generaţii vor fi cercetaţi;"
23 şi cărămida se va şubrezi şi zidul va cădea;
luna va roşi, iar soarele se va ruşina;
căci Domnul va împărăţi în Sion şi în Ierusalim,
şi'n faţa bătrânilor Săi Se va preamări."
1 Doamne, Dumnezeul meu, pe Tine Te voi preamări,
numelui Tău îi voi cânta,
că Tu ai făcut lucruri minunate,
chiar şi sfatul dintru'nceput şi adevărat;
aşa să fie, Doamne!"
2 Că Tu ai prefăcut cetăţi în ţărână,
chiar cetăţi anume întărite
aşa ca temeliile lor să dureze;
cetatea necredincioşilor în veac nu se va zidi."
3 De aceea Te va binecuvânta poporul cel sărac
şi cetăţile oamenilor năpăstuiţi Te vor binecuvânta."
4 Că ajutor Te-ai făcut în toată cetatea smerită
şi adăpost celor descurajaţi de lipsuri;
Tu îi vei scăpa de oameni răi;
adăpost Te-ai făcut celor însetaţi
şi dulce adiere oamenilor necăjiţi."
5 Te vom binecuvânta
ca nişte oameni cu inima săracă,
însetaţi în Sion
din pricina necredincioşilor pe mâna cărora ne-ai dat."
6 Ospăţ va face Domnul Atotţiitorul
pentru toate neamurile;
pe muntele acesta vor bea veselie,
vin vor bea;"
7 cu mir se vor unge în muntele acesta.
Pe toate acestea împarte-le neamurilor,
căci sfatul acesta-i mai presus de neamurile toate."
8 Moartea a biruit şi om a'nghiţit,
dar iarăşi a luat Dumnezeu toată lacrima
de pe toată faţa.
Ocara poporului Său a luat-o
de pe tot pământul,
căci gura Domnului a grăit acestea."
9 Şi'n ziua aceea vor zice:
„Iată-L pe Dumnezeul nostru
în Care am nădăjduit,
şi El ne va mântui;
Acesta este Domnul,
noi L-am aşteptat,
noi ne-am bucurat
şi'ntru mântuirea noastră ne vom veseli“."
10 Odihnă va da Dumnezeu în muntele acesta,
iar ţara Moabului va fi călcată'n picioare,
aşa cum se calcă un pod sub căruţe."
11 El mâinile Şi le va întinde
întocmai cum îl încovoaie pe cineva spre a-l pierde
şi semeţia i-o va umili
pentru cele ce sub mâna lui s'au apăsat."
12 El va umili înălţimea zidului de scăpare:
pân'la pământ se va prăbuşi."
1 În ziua aceea vor cânta cântarea aceasta
în ţara Iudeii:
– Iată o cetate tare,
şi El va face ca zidul şi meterezele ei
să fie mântuirea noastră."
2 Deschideţi porţile
să intre poporul care păzeşte dreptatea
şi păzeşte adevărul,"
3 cel ce apără adevărul
şi păzeşte pacea;
că în Tine, Doamne,"
4 în Tine am nădăjduit de-a pururi,
în Tine, Dumnezeul Cel mare, Cel veşnic,"
5 Cel ce i-ai smerit, coborându-i,
pe cei ce locuiesc întru cele înalte;
Tu vei dărâma cetăţi puternice,
pân'la pământ le vei prăbuşi;"
6 şi vor călca pe ele picioarele celor blânzi
şi paşii celor smeriţi."
7 Calea binecredincioşilor netedă s'a făcut,
gata e calea binecredincioşilor."
8 Căci calea Domnului judecată este;
întru numele Tău am nădăjduit
şi'ntru amintirea Ta"
9 din dorul sufletului nostru.
Spre Tine, Dumnezeule, de noapte caută sufletul meu,
căci lumină pe pământ sunt poruncile Tale;
învăţaţi-vă dreptatea,
voi, cei ce locuiţi pământul!"
10 Căci necredinciosul e părăsit;
nimeni care nu va învăţa ce e dreptatea pe pământ
nu va putea săvârşi adevărul.
Ducă-se de aici necredinciosul,
ca să nu vadă slava Domnului!"
11 Doamne, înalt este braţul Tău,
ei însă n'au ştiut-o;
dar când o vor cunoaşte
se vor ruşina;
poporul neştiutor va fi cuprins de râvnă,
iar acum focul îi va mistui pe cei potrivnici."
12 Doamne, Dumnezeul nostru,
dă-ne pace,
că pe toate ni le-ai dat."
13 Doamne, Dumnezeul nostru,
fă-Ţi din noi agoniseala Ta!
Doamne, în afară de Tine pe un altul nu-l ştim,
numele Tău îl numim."
14 Dar morţii viaţă nu vor vedea
şi nici doctorii în nici un chip nu-i vor învia;
de aceea mânie ai adus asupră-le
şi i-ai nimicit
şi pe toţi bărbaţii lor i-ai luat de la ei;"
15 adu, Doamne, mai multe rele asupră-le,
adu mai multe rele asupra slăviţilor pământului!"
16 Doamne, în necaz ne-am adus aminte de Tine,
în mic necaz certarea Ta ne-a fost."
17 Ca o femeie'n chinuri când e să nască
şi strigă'ntru durerea ei,
aşa I-am fost noi Celui iubit al Tău."
18 De frica Ta, Doamne, noi am zămislit
şi ne-am chinuit
şi suflul mântuirii Tale l-am născut,
pe care noi pe pământ l-am săvârşit;
noi nu vom cădea,
dar vor cădea toţi cei ce locuiesc pământul."
19 Morţii vor învia,
cei din morminte se vor scula
şi cei ce sunt în pământ se vor veseli;
că roua de la Tine le este vindecare,
dar pământul necredincioşilor va pieri."
20 Mergi, poporul Meu, intră'n cămările tale,
închide-ţi uşa,
ascunde-te puţin, cât de cât,
până ce mânia Domnului va fi trecut."
21 Că, iată, din locaşul Său cel sfânt
va aduce Domnul mânie peste locuitorii pământului;
la rândul său, pământul îşi va da pe faţă sângele
şi nu-i va mai ascunde pe cei ucişi."
1 În ziua aceea va aduce Dumnezeu
sabia cea sfântă şi mare şi puternică
asupra balaurului, a şarpelui ce fuge,
asupra balaurului, a şarpelui încolăcit,
şi va ucide balaurul."
2 În ziua aceea va fi o vie frumoasă
şi un dor de a-i cânta o cântare:"
3 Cetate tare sunt eu,
cetate împresurată;
zadarnic o voi uda,
că noaptea-i ca şi cum n'ar fi,
iar ziua zidul va cădea."
4 E cineva să nu şi-o fi dorit?
Cine-i acel ce mă va pune
să duc eu grija paielor din câmp?
Din pricina acestui război am lepădat-o;
de aceea făcut-a Domnul asupră-i
toate câte El a rânduit."
5 Sunt arsă scrum.
Cei ce locuiesc în ea strigă:
– Să facem pace cu El,
să facem pace!"
6 Cei care vin sunt fiii lui Iacob;
Israel va odrăsli şi va înflori
şi de rodul său va fi plină lumea."
7 Fi-va el lovit aşa cum a lovit?
fi-va el ucis aşa cum a ucis?"
8 Certându-i şi ocărându-i îi va elibera.
Oare nu Tu erai Cel ce cu duh de asprime
cugetai să-i ucizi cu duh de mânie?"
9 De aceea fărădelegea lui Iacob îi va fi luată;
şi aceasta-i binecuvântarea lui,
când Eu voi lua păcatul de pe el,
când ei vor zdrobi în bucăţele, ca praful mărunt,
toate pietrele capiştelor idoleşti,
când arborii lor nu vor rămâne
şi când idolii lor vor fi tăiaţi ca un tufiş oareunde."
10 Turma ce locuieşte acolo va fi lăsată ca o turmă părăsită;
şi pentru multă vreme locul de-acolo îi va fi păşune
şi turmele acolo se vor odihni."
11 Şi după oarecare vreme nu va mai fi în locul acela nimic verde,
din pricina ierbii care se va usca.
Veniţi încoace, voi, femei care veniţi din zare!
Că-i popor lipsit de orice înţelegere;
de aceea, Cel ce i-a făcut nu se va îndura de ei,
nici Cel ce i-a plăsmuit nu va avea milă de ei..."
12 Şi va fi că'n ziua aceea Dumnezeu îi va strânge la un loc,
de la şanţurile Râului până la Rinocorura;
dar voi îi veţi aduna pe fiii lui Israel unul câte unul."
13 Şi va fi că'n ziua aceea vor suna ei din trâmbiţa cea mare,
iar cei pierduţi în ţara Asirienilor vor veni înapoi,
ca şi cei pierduţi în Egipt,
şi I se vor închina Domnului pe muntele cel sfânt, în Ierusalim."
1 Vai de cununa trufiei! vai simbriaşilor lui Efraim!
vai de floarea care a căzut din slava de pe vârful muntelui mănos!
vai celor ce se îmbată fără vin!"
2 Iată, tare şi grea este mânia Domnului,
ca grindina ce cade acolo unde nu-i nici un adăpost,
cea care cade năprasnic,
ca un şuvoi mare de apă ce duce la vale pământul,
aşa le va face odihnă mâinilor Sale."
3 Cununa trufiei, simbriaşii lui Efraim,
va fi călcată'n picioare."
4 Şi floarea cea veştedă a slăvitei nădejdi
de pe vârful muntelui celui înalt
va fi ca o smochină pârguită:
cel ce o vede va pofti s'o înghită
mai înainte de a fi pus mâna pe ea."
5 În ziua aceea Domnul Atotţiitorul
va fi cununa nădejdii, cea împletită cu slavă,
a poporului meu celui rămas."
6 Ei vor fi lăsaţi în duhul judecăţii pentru judecată
şi pentru tăria celor ce împiedică omorul."
7 Că aceştia prin vin au căzut în greşale,
prin băutură tare s'au rătăcit;
prin băutură tare şi-au ieşit din minţi preotul şi profetul,
de pofta de vin sunt ei înghiţiţi,
de beţie tare s'au clătinat pe picioare, şi-au pierdut cărarea;
aceasta-i vedenia lor."
8 Blestemul va mânca sfatul acesta,
că acesta-i legat de lăcomie:"
9 „Cui i-am vestit noi lucruri rele? şi cui i-am adus o veste?:
celor înţărcaţi, celor smulşi de la sân“."
10 Aşteaptă necaz peste necaz, nădejde peste nădejde,
încă puţin şi încă puţin,"
11 din pricina vorbelor obraznice ale buzelor,
prin mijlocirea unui alt fel de a vorbi;
căci ei îi vor vorbi acestui popor, zicându-i:"
12 – Aceasta-i odihna celui flămând şi aceasta-i nenorocirea;
dar ei nu vor să audă."
13 De aceea rostirea lui Dumnezeu le va fi
necaz peste necaz, nădejde peste nădejde,
încă puţin şi încă puţin,
pentru ca ei să meargă şi să cadă înapoi;
şi vor fi zdrobiţi şi vor fi în primejdie şi vor fi prinşi."
14 De aceea, ascultaţi cuvântul Domnului, voi, bărbaţi necăjiţi,
şi voi, mai-marii poporului din Ierusalim."
15 De vreme ce voi aţi zis: „Făcut-am un legământ cu iadul
şi o înţelegere cu moartea:
furtună năprasnică de va trece, ea nu va veni peste noi;
din minciună ne-am făcut nădejde
şi de minciună vom fi ocrotiţi“,"
16 de aceea, aşa zice Domnul:
– Iată, Eu voi pune în temeliile Sionului
o piatră de mare preţ, anume aleasă,
o piatră pentru capul unghiului,
o piatră nestemată pentru temeliile lui;
şi cel ce va crede în El nu se va ruşina."
17 Şi voi face ca judecata să fie spre nădejde,
iar mila Mea va fi pentru cumpenele drepte;
iar voi, cei ce zadarnic nădăjduiţi în minciună,
cum că furtuna nicicum nu va da peste voi"
18 decât dacă vi s'ar strica legământul cu moartea
şi dacă nădejdea voastră în iad n'ar mai sta în picioare,
ei bine, dacă furtună năprasnică va veni peste voi,
de ea veţi fi culcaţi la pământ;"
19 ori de câte ori va trece, vă va lua la vale;
dimineaţă de dimineaţă ea va trece ziua,
iar noaptea fi-va nădejde rea.
Învăţaţi-vă să auziţi,"
20 voi, cei necăjiţi; noi nu putem să ne batem,
noi înşine suntem prea slabi pentru a ne aduna."
21 Că în muntele necredincioşilor Se va ridica Domnul,
şi în Valea Gabaonului va fi;
lucrurile Sale Şi le va face cu mânie,
chiar un lucru plin de amărăciune,
şi mânia Lui va lucra neobişnuit,
şi amărăciunea Lui neobişnuită va fi."
22 De aceea, nu vă veseliţi,
şi nici legăturile voastre să nu se facă puternice,
căci am auzit de lucruri isprăvite şi retezate de Domnul Atotţiitorul,
pe care El le va face pe'ntregul pământ."
23 Luaţi seama şi ascultaţi glasul Meu,
luaţi aminte şi auziţi cuvintele Mele:"
24 Oare toată ziua va ara cel ce ară?
sau nu-şi va pregăti sămânţa mai înainte de a-şi lucra pământul?"
25 Oare, atunci când îl mărunţeşte,
nu va semăna puţin mac sau chimen,
iar după aceea va semăna grâu şi orz şi mei şi hrişcă în hotarele tale?"
26 Astfel vei fi tu certat de judecata lui Dumnezeu şi te vei veseli."
27 Că nu cu greutate se curăţă macul,
nici cu roată de car se bate chimenul,
ci macul se scutură cu băţul,
iar chimenul se mănâncă cu pâine."
28 Că nu pe totdeauna Mă voi mânia Eu pe voi,
nici că glasul mâniei Mele vă va strivi."
29 De la Domnul Atotţiitorul au ieşit aceste semne;
sfătuiţi-vă, înălţaţi deşartă mângâiere!"
1 Vai cetăţii Ariel, cu care David a purtat război!
An de an strângeţi-vă roadele,
căci veţi mânca împreună cu Moab!"
2 Că mult voi necăji Eu Arielul;
a Mea va fi tăria şi avuţia lui."
3 Şi te voi împresura cum a făcut-o David,
şi cu bulumaci te voi înconjura
şi turnuri îţi voi ridica împrejur."
4 Şi cuvintele tale vor fi umilite pân'la pământ;
şi în pământ se vor afunda cuvintele tale;
şi glasul tău va fi ca al celor ce vorbesc din pământ,
pân'la faţa pământului glasul tău se va micşora."
5 Bogăţia necredincioşilor va fi ca praful de pe roată,
iar mulţimea celor ce te asupresc va fi ca spulberul ţărânii;
ca o împunsătură repede va fi"
6 de la Domnul Atotţiitorul.
Că fi-va cercetare cu tunet şi cu cutremur şi cu vuiet mare,
volbură învăluindu-se năprasnic şi pară de foc mistuind."
7 Şi bogăţia tuturor neamurilor laolaltă,
câte s'au luptat împotriva Arielului
şi toate câte s'au războit cu Ierusalimul
şi toate câte s'au adunat împotriva lui şi i-au adus necazuri,
toate vor fi ca ale unuia ce visează noaptea în somn;"
8 fi-vor precum cei ce beau şi mănâncă în vis,
iar când se trezesc, iată că visul a fost zadarnic;
precum însetatul care visează că bea
şi când se trezeşte e tot însetat
şi vede că sufletul său în zadar a poftit:
aşa va fi bogăţia tuturor neamurilor
câte s'au războit împotriva muntelui Sion."
9 Pierdeţi-vă curajul, uluiţi-vă şi supuneţi-vă,
dar nu din băutură tare sau din vin."
10 Că Domnul v'a adăpat cu un duh al părerii de rău;
şi El va închide ochii lor şi ochii profeţilor
şi pe ai dregătorilor care văd lucruri tainice."
11 Iar cuvintele acestea vor fi pentru voi
cum sunt cuvintele acestei cărţi pecetluite
asupra căreia, dacă-i va fi dată unui ştiutor de carte
cu îndemnul: „Citeşte-o!“,
el va zice: „Nu pot să o citesc, căci e pecetluită“."
12 Şi va fi dată cartea aceasta în mâna unui om care nu ştie carte
şi i se va spune: „Citeşte-o!“,
iar el va răspunde: „Nu ştiu carte“."
13 Şi a zis Domnul:
– Poporul acesta se apropie de Mine cu gura
şi Mă cinsteşte cu buzele,
dar inima lui e departe de Mine;
dar zadarnic Mă cinsteşte învăţând porunci şi învăţături omeneşti."
14 De aceea, iată, Eu Îmi voi pune în gând să strămut poporul acesta,
şi-l voi strămuta;
pierde-voi înţelepciunea înţelepţilor,
iar deşteptăciunea celor deştepţi o voi ascunde."
15 Vai celor ce-şi adâncesc sfatul, dar nu prin Domnul!
Vai celor ce fac sfat într'ascuns
şi ale căror lucruri sunt în întuneric
şi vor zice: „Cine ne-a văzut?“
sau: „Cine ne va şti, pe noi şi ceea ce facem noi?“."
16 Oare vă veţi socoti ca lutul olarului?
Un lucru plăsmuit îi va spune oare celui ce l-a plăsmuit:
„Nu tu m'ai plăsmuit!“?
sau făptura, celui ce a făcut-o:
„Nu cu înţelepciune m'ai făcut!“?."
17 Nu e oare încă puţin,
şi Libanul se va schimba ca muntele Carmel
şi Carmelul se va socoti ca un crâng?"
18 Şi'n ziua aceea surzii vor auzi cuvintele cărţii,
şi cei din întuneric şi cei din negură;
şi ochii orbilor vor vedea;"
19 şi cu veselie se vor bucura săracii de dragul Domnului,
iar cei fără nădejde între oameni se vor umple de bucurie."
20 Nelegiuitul s'a făcut de nimic, trufaşul a pierit,
nimiciţi au fost cei ce'ntru răutate săvârşesc fărădelege,"
21 precum şi cei care-i fac pe oameni să păcătuiască prin cuvânt;
iar pe cei ce mustră prin pieţe îi va da peste cap,
pentru că'ntru nedreptate l-au dat la o parte pe cel drept."
22 De aceea, aşa zice Domnul despre casa lui Iacob,
cel pe care l-a ales din Avraam:
– Nu acum va fi ruşinat Iacob
şi nu acum îşi va schimba Israel înfăţişarea,"
23 ci, atunci când fiii lor vor vedea lucrurile Mele,
de dragul Meu Îmi vor sfinţi numele
şi-L vor sfinţi pe Sfântul lui Iacob
şi de Dumnezeul lui Israel se vor teme."
24 Şi cei ce rătăcesc cu duhul vor cunoaşte înţelegerea,
cei ce cârtesc vor învăţa ascultarea,
iar limbile gângave se vor învăţa să grăiască pace."
1 Vai de fiii răzvrătiţi, zice Domnul;
voi aţi făcut sfat, dar nu prin Mine;
şi înţelegere aţi făcut, dar nu prin Duhul Meu,
ca să adăugaţi păcate peste păcate;"
2 da, cei ce pornesc să coboare în Egipt
fără să Mă fi întrebat pe Mine,
ca să capete ajutor de la Faraon
şi să fie ocrotiţi de Egipteni."
3 Căci ocrotirea lui Faraon vă va fi vouă spre ruşine,
iar celor ce-şi pun nădejdea în Egipt le va fi spre ocară."
4 Că sunt în Hanes nişte principi, răi vestitori."
5 Zadarnic se vor strădui ei să-şi apropie poporul,
că aceasta nu le va fi de nici un ajutor,
ci spre ruşine şi ocară."
6 Vedenia fiarelor cu patru picioare în Pustiu.
În necaz şi'n strâmtorare,
acolo unde sunt leul şi puiul de leu,
de unde vin şi aspide şi pui de aspidă zburătoare,
acolo vor fi cei ce-şi poartă averea pe asini şi pe cămile
către un neam care nu le va fi de nici un folos,
ci spre ruşine şi ocară."
7 Zadarnic vă vor ajuta Egiptenii,
fără nici un folos; spuneţi-le:
„Mângâierea aceasta a voastră e zadarnică“."
8 Acum aşază-te şi scrie aceste cuvinte
pe o tăbliţă şi într'o carte;
căci lucrurile acestea vor fi pentru multe
şi îndelungate zile, şi chiar pentru vecie."
9 Căci poporul e neascultător:
copii neadevăraţi, care nu vor să audă legea lui Dumnezeu;"
10 cei ce le spun profeţilor: „Nu ne vestiţi nouă!“,
iar celor ce văd vedenii: „Nu ni le spuneţi nouă,
ci spuneţi-ne şi vestiţi-ne o altă rătăcire"
11 şi întoarceţi-ne din calea aceasta;
scutiţi-ne de această cărare
şi scutiţi-ne de Sfântul lui Israel!“"
12 Drept urmare, acestea zice Domnul, Sfântul lui Israel:
– Pentru că n'aţi vrut să ascultaţi de cuvintele acestea,
ci v'aţi încrezut în minciună,
şi pentru că aţi cârtit şi v'aţi rezemat pe un astfel de cuvânt,"
13 iată de ce păcatul acesta o să vă fie
ca un zid care năprasnic se năruie
atunci când o cetate tare a fost luată,
a cărei cădere e ca şi cum a fost."
14 Iar căderea ei va fi ca sfărâmarea unui vas de lut,
ca fărâmiţele rămase dintr'o ulcică,
aşa ca printre ele să nu găseşti un ciob
în care să aduci foc
sau cu care să iei puţină apă."
15 Aşa zice Domnul, Sfântul lui Israel:
– Când te vei întoarce şi vei suspina, atunci te vei mântui;
şi vei cunoaşte unde ai fost
atunci când îţi puneai nădejdea în cele zadarnice.
Atunci deşartă vi s'a făcut tăria,
dar n'aţi vrut să luaţi seama,"
16 ci aţi zis: „Vom fugi pe cai!“,
şi iată că veţi fugi;
şi aţi zis: „Pe cai iuţi vom încăleca!“,
şi iată că iuţi vor fi cei ce vă vor goni."
17 O mie vor fugi de glasul unuia,
iar de glasul a cinci vor fugi o mulţime,
până ce veţi rămâne ca un catarg pe un vârf de munte
şi ca un steag pe un vârf de deal."
18 Şi iarăşi va aştepta Dumnezeu, ca să Se îndure de voi,
şi de aceea Se va înălţa, pentru ca să aibă milă de voi;
fiindcă Domnul Dumnezeul vostru e judecător:
unde v'aţi lăsat mărirea?
Fericiţi sunt toţi cei ce rămân întru El!"
19 Că popor sfânt va locui în Sion.
Şi'n vreme ce Sionul plângea amarnic: „Miluieşte-mă!“,
El te va milui,
iar când El a văzut glasul strigătului tău,
atunci te-a ascultat."
20 Şi cu toate că Domnul vă va da pâinea necazului
şi apă zgârcită,
cei ce te fac să rătăceşti nu se vor mai apropia de tine,
pentru că ochii tăi îi vor vedea pe cei ce te fac să rătăceşti"
21 şi urechile tale vor auzi cuvintele celor ce te-au îndemnat la rătăcire,
ale celor ce zic: „Aceasta e calea, pe ea să mergem, fie la dreapta, fie la stânga...“."
22 Iar tu vei ridica idolii suflaţi cu argint
şi suflaţi cu aur
şi-i vei zdrobi făcându-i pulbere
şi-i vei arunca aşa cum se aruncă apa unei femei la scurgere
şi ca pe o scârnăvie îi vei lepăda."
23 Atunci ploaie va fi pentru sămânţa câmpului tău,
iar pâinea ca rod al pământului tău
va fi multă şi hrănitoare,
iar vitele tale în ziua aceea vor paşte în loc mănos şi întins."
24 Taurii voştri şi boii care vă lucrează pământul
vor mânca paie amestecate cu orz vânturat."
25 Şi pe tot muntele înalt şi pe tot dealul semeţ
va curge apă în ziua aceea când mulţi vor pieri
şi când turnuri vor cădea."
26 Şi va fi lumina lunii ca lumina soarelui,
iar lumina soarelui va fi de şapte ori mai mare
în ziua aceea când Domnul va tămădui scrântitura poporului Său
şi când durerea rănii tale o va vindeca."
27 Iată, numele Domnului vine după multă vreme:
arzătoare mânie; rostirea buzelor Sale e plină de slavă:
rostire plină de mânie,
iar aprinderea mâniei Sale va mistui ca focul."
28 Şi suflarea Lui, ca apa prăvălindu-se'ntr'o vale,
pân' la grumaz va ajunge
şi se va împărţi ca să tulbure neamurile
pentru zadarnica lor rătăcire;
rătăcirea însăşi le va urmări şi le va prinde din urmă."
29 Oare'ntotdeauna trebuie să vă veseliţi
şi fără'ncetare să intraţi în sfintele Mele locaşuri
precum fac aceia care se ţin de praznice?
Oare, asemenea celor ce o duc într'o veselie,
cu fluier trebuie să mergeţi voi în muntele Domnului,
la Dumnezeul lui Israel?"
30 Şi Domnul Îşi va face auzită slava glasului Său
şi mânia braţului Său,
privelişte să facă din mânie şi din urgie şi din flacără mistuitoare;
şi groaznic va fulgera,
iar mânia Sa fi-va ca apa şi ca grindina ce bate cu putere."
31 Că prin glasul Domnului fi-vor Asirienii bătuţi,
prin chiar lovirea cu care El îi va lovi."
32 Şi din toate părţile se va întâmpla
că aceia de la care avea nădejde de ajutor,
aceia în care se încredea,
aceia vor purta, în schimb, război împotriva lui cu tobe şi alăute."
33 Căci tu vei fi cerut mai înainte de a-ţi fi venit vremea;
oare şi ţie ţi s'a pregătit să domneşti?
Domnul ţi-a pregătit un şanţ adânc,
copaci îngrămădiţi, foc şi lemne din belşug;
mânia Domnului va fi ca un şanţ aprins cu pucioasă."
1 Vai celor ce se coboară în Egipt pentru ajutor,
celor ce se încred în cai
şi'n care de luptă, pentru că sunt multe,
şi în cai, că sunt numeroşi,
şi nu şi-au pus nădejdea în Sfântul lui Israel
şi nici nu L-au căutat pe Domnul."
2 De aceea El cu înţelepciune a adus asupră-le nenorociri,
şi cuvântul Său nu va fi în deşert;
El Se va ridica împotriva caselor oamenilor răi
şi împotriva nădejdii lor celei zadarnice"
3 spre Egiptean – om, iar nu Dumnezeu –
spre trupuri de cai – în care nu este ajutor;
ci Domnul Îşi va aduce mâna asupră-le:
cei ce ajută vor osteni şi toţi împreună vor pieri."
4 Că aşa mi-a spus mie Domnul:
– Ca un leu care răcneşte,
sau ca puiul de leu asupra prăzii pe care a prins-o
şi strigă deasupră-i până ce se umplu munţii de glasul său
şi tresar animalele şi tremură de sălbăticia furiei sale,
aşa Se va pogorî Domnul Atotţiitorul
să Se lupte pe muntele Sionului,
pe munţii acestuia."
5 Ca păsările în zbor,
aşa va acoperi Domnul Atotţiitorul Ierusalimul
şi-l va ocroti şi-l va scăpa
şi-l va izbăvi şi-l va mântui."
6 Întoarceţi-vă, voi, fii ai lui Israel,
cei ce puneţi la cale sfat adânc şi nelegiuit!"
7 Că în ziua aceea oamenii se vor lepăda
de idolii lor de argint şi de idolii lor de aur,
pe care mâinile lor i-au făcut."
8 Şi Asirianul va cădea; nu sabie de bărbat voinic,
nici sabie de om de mijloc îl va mânca,
şi nici din faţa săbiei va fugi;
ci tinerii vor fi doborâţi;"
9 că ei cu pietre vor fi înconjuraţi ca şi cu un şanţ
şi fi-vor înfrânţi,
iar cel ce va fugi va fi prins.
Acestea zice Domnul:
– Fericit cel ce are sămânţă în Sion
şi casnici în Ierusalim!"
1 Că, iată, un Rege drept va domni
şi mai-marii cu judecată vor cârmui."
2 Şi va fi că omul îşi va ascunde cuvintele,
şi el ascuns va fi ca de apa ce curge,
iar în Sion se va arăta ca un râu curgător,
slăvit în pământ însetat."
3 Şi ei nu-şi vor mai pune nădejdea în oameni,
ci urechile şi le vor apleca să audă."
4 Şi inima celor slabi va lua seama să audă,
iar limbile gângave vor învăţa curând să vorbească pace."
5 Şi ei nicicum nu-i vor mai spune unui nebun să domnească,
iar servii Tăi nicicum nu vor mai zice: „Taci!“"
6 Căci nebunul vorbe nebune va grăi,
iar inima sa va cugeta deşertăciuni,
ca să facă fapte nelegiuite
şi să grăiască rătăciri împotriva Domnului,
ca să risipească suflete flămânde,
iar sufletele însetate să le facă a fi goale."
7 Că sfatul celor răi fărădelege va plănui,
pe cei umili să-i piardă cu vorbe nedrepte,
iar pricina umiliţilor s'o destrame la judecată."
8 Dar binecredincioşii măsuri înţelepte au plănuit,
iar sfatul acesta va rămâne."
9 Sculaţi-vă, voi, femei bogate, şi auziţi glasul Meu;
voi, fiice încrezătoare, luaţi aminte la cuvintele Mele!"
10 Aduceţi-vă aminte de zilele unui an
petrecut în durere, dar cu nădejde;
culesului i s-a pus capăt,
semănatul a încetat şi nicicum nu va mai veni."
11 Voi, cele ce n'aveţi grijă, uimiţi-vă şi întristaţi-vă;
dezbrăcaţi-vă, despuiaţi-vă, cu sacîncingeţi-vă coapsele"
12 şi bateţi-vă pieptul de dorul ţarinei şi al rodului viţei."
13 Pământul poporului Meu: spin şi buruiană va ieşi din el,
iar veselia alungată va fi din orice casă."
14 Cetatea bogată: casele sunt părăsite;
părăsi-vor bogăţia cetăţii şi casele bineplăcute;
satele vor fi pe'ntotdeauna peşteri,
veselie asinilor sălbatici şi păşune păstorilor;"
15 aceasta, până când veni-va din înălţime Duhul peste voi
şi Carmelul va fi pustiu
şi ca o pădure se va socoti Carmelul."
16 Atunci judecata se va sălăşlui în pustie
şi dreptatea în Carmel va locui."
17 Şi faptele dreptăţii vor fi pace,
iar dreptatea va înstăpâni odihnă
şi încrederea pe veci va dăinui"
18 Şi poporul Său va locui o cetate a păcii
şi va locui cu încredere,
şi cu bogăţie se vor odihni."
19 Grindină de va cădea, peste voi nu va veni;
iar cei ce locuiesc în păduri
vor fi tot atât de fără grijă ca şi cei din câmpie."
20 Fericiţi cei ce seamănă tot pe lângă apă,
pe unde calcă boul şi asinul."
1 Vai celor ce vă fac să suferiţi!; dar nimeni nu vă face suferinzi;
iar cei ce asupra voastră se poartă cu viclenie, nu cu viclenie se poartă;
cei ce se poartă cu viclenie vor fi prinşi şi părăsiţi:
ca o molie în haină, aşa vor fi sleiţi."
2 Doamne, miluieşte-ne, că întru Tine am nădăjduit,
sămânţa celor răzvrătiţi s'a dus către pierzare,
dar mîntuirea noastră s'a făcut în vremea necazului."
3 De glasul fricii Tale s'au înspăimântat popoarele,
de frica Ta s'au risipit păgânii."
4 Iar acum, prăzile voastre – şi de la mic, şi de la mare – se vor aduna;
ca şi cum cineva ar aduna lăcuste, aşa îşi vor râde de voi."
5 Sfânt e Dumnezeu, Cel ce locuieşte în ceruri înalte;
umplutu-s'a Sionul de judecată şi de dreptate."
6 Legii vor fi predaţi, mântuirea noastră e vistieria noastră:
în ea se află înţelepciune şi cunoaştere şi evlavie către Dumnezeu,
acestea sunt vistieriile dreptăţii."
7 Iată, acum, de frica voastră se vor teme
aceia de care voi v'aţi temut;
cei de care voi v'aţi temut vor striga din pricina voastră;
soli vor fi trimişi, plângând amar şi cerând pace."
8 Că se vor pustii căile lor,
spaima neamurilor a cunoscut sfârşit,
înţelegerea făcută cu ei s'a dus,
iar voi nicicum nu-i veţi socoti oameni."
9 Pământul plânge, Libanul e ruşinat,
Şaronul a devenit pustiu,
Galileea va fi dezvelită, şi Carmelul."
10 Acum Mă voi scula, zice Domnul,
acum voi fi slăvit şi fi-voi înălţat."
11 Acum veţi vedea, acum veţi simţi,
zadarnică va fi tăria suflării voastre,
foc vă va mistui."
12 Şi neamurile vor fi arse ca un spin aruncat în ţarină şi ars."
13 Cei de departe vor auzi ce am făcut Eu,
iar cei de aproape Îmi vor cunoaşte puterea."
14 Nelegiuiţii din Sion au plecat,
tremur îi va apuca pe cei necredincioşi.
Cine vă va spune că foc s'a aprins?
Cine vă va spune de locul cel veşnic?"
15 Cel ce umblă întru dreptate grăieşte drept,
urând fărădelegea şi nedreptatea,
ferindu-şi mâinile de mită,
astupându-şi urechile ca să nu audă judecata sângelui,
închizându-şi ochii ca să nu vadă nedreptate;"
16 acesta va locui într'o peşteră înaltă de piatră tare;
pâine i se va da şi apă de băut."
17 Un Rege plin de slavă veţi vedea,
ochii voştri vor zări o ţară de departe."
18 Sufletul vostru va cugeta frica de Domnul.
Unde sunt cărturarii? unde sunt sfetnicii?
unde este cel ce-i numără pe cei ce hrănesc"
19 popoare mici şi mari?
Cui nu i-a dat el un sfat?
El nici c'a înţeles un popor cu grai adânc,
aşa ca un popor dispreţuit să nu audă,
iar cel ce aude să nu înţeleagă."
20 Iată cetatea Sionului, mântuirea noastră;
ochii voştri vor vedea Ierusalimul,
cetate bogată, corturi care nu se vor clinti,
nici se vor clinti vreodată ţăruşii cortului ei,
şi nici funiile lui se vor rupe;"
21 că mare vă este vouă numele Domnului;
loc va fi pentru voi, cu râuri şi şanţuri late şi largi;
nu pe calea aceasta vei umbla,
nici va merge pe ea corabie cu vâsle."
22 Că mare este Dumnezeul meu; Domnul nu mă va trece cu vederea;
Domnul e judecătorul nostru, Domnul e mai-marele nostru;
Împăratul nostru este Domnul, Domnul ne va mântui."
23 Funiile tale s'au rupt, fiindcă nu aveau putere;
catargul tău s'a plecat, el nu-şi va desfăşura pânzele
şi nici că va purta un semn până ce va fi dat spre pradă;
de aceea mulţi şchiopi vor lua pradă."
24 Iar poporul care locuieşte-acolo nicicum nu va zice:
„Sunt mort de oboseală!“,
căci păcatul lor le va fi iertat."
1 Apropiaţi-vă, voi, neamuri, şi auziţi, voi, căpetenii!,
audă pământul şi cei ce-l locuiesc,
lumea şi poporul ce se află într'însa!"
2 Că mânia Domnului este asupra tuturor neamurilor
şi urgia Lui asupra numărului lor,
ca să le nimicească şi să le dea spre'njunghiere."
3 Răniţii şi morţii lor fi-vor azvârliţi cu totul,
putoarea lor se va înălţa deasupră-le,
munţii fi-vor uzi de sângele lor."
4 Toate puterile cerurilor se vor topi,
cerul se va învălui ca un sul de carte
şi toate stelele vor cădea ca foile de pe viţă
şi ca frunzele din smochin."
5 Beată Mi s'a făcut sabia în cer;
iată, ea se va coborî peste Idumeea,
şi cu judecată peste poporul hărăzit pieirii."
6 Sabia Domnului s'a umplut de sânge,
s'a îmbuibat cu grăsime,
cu sânge de ţapi şi de miei,
cu seu de tauri şi berbeci;
că jertfă I se aduce lui Dumnezeu în Boţra
şi'njunghiere mare în Idumeea."
7 Şi'mpreună cu ei vor cădea ghiftuiţii pământului,
şi berbecii şi taurii,
şi se va îmbăta pământul de sânge
şi se va umple de grăsimea lor."
8 Fiindcă-i ziua judecăţii Domnului
şi anul când Sionul prin judecată îşi primeşte plata."
9 Şi văile ei în smoală se vor preface,
şi pământul ei în pucioasă,
şi fi-va pământul ei arzând ca smoala"
10 ziua şi noaptea, şi niciodată nu se va stinge,
cu fumul în văzduh urcând,
şi pustiu va deveni de-a lungul generaţiilor;"
11 şi'ndelungată vreme locuită va fi de păsări
şi de arici şi de stârci şi de corbi;
sfoara-de-măsurat a pustiirii fi-va aruncată deasupră-i
şi de satiri va fi locuită."
12 Mai-marii ei nu vor mai fi,
pentru că regii ei şi mai-marii ei vor fi nimiciţi."
13 Spini răsări-vor în cetăţile ei şi'n temniţele ei;
sălaşe vor fi pentru satiri şi cuiburi pentru struţi."
14 Şi demonii vor sta faţă'n faţă cu satirii
şi vor zbiera unul către celălalt;
acolo se vor odihni satirii, că loc de odihnă şi-au aflat."
15 Acolo şi-a făcut ariciul vizuină,
acolo unde pământul i-a ocrotit puii.
Acolo s'au întâmpinat cerbii
şi unul altuia şi-au văzut chipurile;"
16 toţi câţi erau au trecut
şi nici unul din ei n'a pierit;
unul pe altul nu se căutau,
căci Domnul le-a poruncit
şi Duhul Său i-a adunat."
17 Şi El va arunca sorţi pentru ei,
iar mâna Lui le-a împărţit păşunea:
– Pe veci veţi moşteni aici;
odihnă le va fi din neam în neam!"
1 Veseleşte-te, pustie însetată!
Să se bucure pustia
şi precum crinul să'nflorească!"
2 Vor înflori pustiile Iordanului
şi se vor bucura;
slava Libanului i s'a dat
şi cinstea Carmelului;
poporul Meu va vedea slava Domnului
şi măreţia lui Dumnezeu."
3 Întăriţi-vă, voi, mâini slabe,
şi voi, genunchi slăbănogiţi!"
4 Alinaţi-vă, voi, cei lipsiţi de curaj;
fiţi tari, nu vă fie teamă;
iată că Dumnezeul nostru cu judecată răsplăteşte
şi tot cu ea va răsplăti."
5 Atunci ochii orbilor vor vedea
şi urechile surzilor vor auzi."
6 Atunci va sări şchiopul ca un cerb
şi limpede va fi limba gângavilor,
că apă a ţâşnit în pustie
şi pâraie în pământ însetat."
7 Ţarina uscată se va face bălţi,
pământul însetat va fi izvor de apă;
acolo va fi veselia păsărilor,
locaş de turme, trestie şi bălţi."
8 Acolo va fi cale curată
şi „Cale sfântă“ se va chema;
şi nimeni necurat pe-acolo nu va trece,
nici cale necurată acolo nu va fi;
cei risipiţi vor merge pe ea
şi nu se vor rătăci."
9 Leu nu va fi acolo,
nici fiară cumplită pe ea nu va urca,
şi nici pe-acolo că se va găsi;
dar cei mântuiţi şi cei adunaţi prin Domnul
vor umbla pe ea şi se vor întoarce"
10 şi cu veselie veni-vor în Sion
şi desfătare veşnică pe creştetele lor;
că pe capetele lor fi-va laudă şi bucurie,
şi veselia se va înstăpâni asupră-le:
durerea şi întristarea şi suspinul au fugit."
1 Şi a fost că în cel de al paisprezecelea an al domniei lui Iezechia s'a ridicat Senaherib, regele Asirienilor, împotriva puternicelor cetăţi ale Iudeii şi le-a luat."
2 Iar regele Asirienilor l-a trimis pe Rabşache cu oaste multă din Lachiş la Ierusalim spre regele Iezechia; şi acesta şi-a pus tabăra lângă scocul lacului de sus, pe drumul către ţarina nălbitorului."
3 Şi i-au ieşit înainte Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia casei regale, Şebna grămăticul şi Ioah cronicarul, fiul lui Asaf."
4 Şi le-a zis Rabşache: „Spuneţi-i lui Iezechia: Acestea zice regele cel mare, regele Asirienilor: Pe ce te bizui tu?"
5 Crezi cumva că un război se duce cu sfatul sau cu vorbele buzelor? Aşadar, pe ce te bizui tu de nu asculţi de mine?"
6 Iată, ţi-ai pus nădejdea în Egipt, în acest toiag de trestie frântă care, de se va rezema cineva în el, îi va intra prin mână şi i-o va găuri; aşa e Faraon, regele Egiptului, şi cei ce se încred în el."
7 Iar dacă ziceţi: – Noi ne încredem în Domnul, Dumnezeul nostru!, oare nu El e Acela căruia Iezechia I-a oprit închinarea pe locurile Lui cele înalte şi jertfele de pe altarele Lui, zicând către Iuda şi Ierusalim: Numai în faţa acestui jertfelnic vă veţi închina!?"
8 Acum, faceţi legământ cu domnul meu, regele Asirienilor, şi vă voi da două mii de cai, dacă voi veţi fi în stare să urcaţi pe ei tot atâţia călăreţi."
9 Şi cum veţi putea voi să faceţi faţă chiar unui singur satrap? Cei ce-şi pun nădejdea în Egipteni pentru cai şi călăreţi sunt servii noştri."
10 Şi acum: Credeţi că fără Domnul ne-am ridicat noi împotriva acestei ţări să ne luptăm cu ea? Domnul este Cel ce mi-a zis: – Mergi împotriva acestei ţări şi nimiceşte-o!“"
11 Atunci Eliachim şi Şebna şi Ioah i-au zis: „Vorbeşte-le servilor tăi în limba siriană, căci noi o înţelegem, şi nu ne vorbi în limba ebraică; o faci oare ca să vorbeşti pentru auzul oamenilor de pe zid?“."
12 Iar Rabşache le-a zis: „Credeţi cumva că la stăpânul vostru sau la voi m'a trimis stăpânul meu să spun aceste cuvinte? nu m'a trimis oare la oamenii care stau pe zid, pentru ca ei împreună cu voi să-şi mănânce scârna şi să-şi bea udul?“"
13 Şi a stat Rabşache în picioare şi a strigat cu glas mare în limba ebraică, zicând: „Ascultaţi cuvintele regelui celui mare, regele Asirienilor:"
14 Acestea zice regele: Să nu vă amăgească Iezechia cu vorbe; el nu va fi în stare să vă scape."
15 Şi să nu vă spună Iezechia că Dumnezeu vă va scăpa şi că această cetate nu se va da nicicum în mâna regelui Asirienilor."
16 Nu vă plecaţi urechea la Iezechia! Acestea zice regele Asirienilor: Dacă vreţi să fiţi fericiţi, veniţi la mine; şi voi veţi mânca fiecare din via sa şi din smochinii săi şi veţi bea apă din propriile voastre fântâni"
17 până când vin eu şi vă voi strămuta într'o ţară care-i asemenea ţării voastre, o ţară de grâu şi de vin, de pâine şi de vii."
18 Să nu vă amăgească Iezechia, zicând: Dumnezeu vă va scăpa!... A putut oare vreunul din dumnezeii neamurilor să-şi scape ţara din mâna regelui Asirienilor?"
19 Unde e dumnezeul Hamatului sau al Arpadului? unde e dumnezeul Sevarfaimului? fost-au ei în stare să scape Samaria din mâna mea?"
20 Care din dumnezeii tuturor acestor neamuri şi-a scăpat ţara din mâna mea? Cum oare va scăpa Dumnezeu Ierusalimul din mâna mea?“."
21 Iar ei au tăcut şi nimeni nu i-a răspuns nici măcar o vorbă, fiindcă regele poruncise ca nimeni să nu răspundă."
22 Iar Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia casei regale, şi Şebna, grămăticul oastei, şi Ioah, cronicarul, fiul lui Asaf, au venit la Iezechia, avându-şi hainele sfâşiate, şi i-au spus cuvintele lui Rabşache."
1 Şi a fost că atunci când regele Iezechia a auzit acestea, şi-a sfâşiat hainele, s'a îmbrăcat în sac şi s'a suit în casa Domnului."
2 Şi i-a trimis pe Eliachim, căpetenia casei regale, şi pe Şebna grămăticul şi pe cei mai bătrâni dintre preoţi, îmbrăcaţi în sac, la Isaia, fiul lui Amos, profetul, şi au zis:"
3 „Acestea zice Iezechia: – Ziua de azi e o zi de necaz, de certare, de mustrare şi de mânie; că dureri au venit asupra femeii ce stă să nască şi nu poate naşte."
4 Poate că Domnul Dumnezeul tău va auzi cuvintele lui Rabşache, pe care regele Asirienilor l-a trimis ca să-L ocărască pe Dumnezeu Cel viu, şi anume să ocărască chiar cu cuvintele pe care Domnul Dumnezeul tău le-a auzit; aşadar, roagă-te Domnului Dumnezeului tău pentru aceştia care au mai rămas“."
5 Aşa că servii lui Iezechia au venit la Isaia."
6 Iar Isaia le-a zis: „Aşa să-i spuneţi domnului vostru: Acestea zice Domnul: Să nu te temi de cuvintele pe care le-ai auzit, cu care M'au ocărât solii regelui Asirienilor."
7 Iată, Eu voi trimite asupră-i suflare de vânt puternic şi el va auzi o veste şi se va întoarce în ţara sa şi acolo, în propria lui ţară, de sabie va cădea!“"
8 Aşa că Rabşache s'a întors şi l-a aflat pe rege împresurând Libna; că auzise că el plecase din Lachiş."
9 Fiindcă regele Asirienilor a auzit că Tirhaca, regele Etiopienilor, s'a ridicat să-l izbească; şi, auzind aceasta, s'a întors şi a trimis soli la Iezechia, zicând:"
10 „Aşa îi veţi grăi lui Iezechia, regelui Iudeii: – Să nu te amăgească Dumnezeul tău, în Care te încrezi, spunând: Ierusalimul nu va fi dat în mâna regelui Asirienilor!..."
11 Oare tu n'ai auzit de cele ce-au făcut regii Asirienilor, cum au nimicit ei întreg pământul? Iar tu crezi c'ai să scapi?"
12 Oare dumnezeii neamurilor pe care părinţii mei le-au nimicit fost-au în stare să scape Gozanul şi Haranul şi Reţeful, care se află în ţara lui Temat?"
13 Unde sunt regii Hamatului? unde e regele Arpadului? şi unde-i regele cetăţii Sevarfaim, al Anaguganei?...“."
14 Iar Iezechia a luat cartea de la soli şi a citit-o şi s'a suit în casa Domnului şi înaintea Domnului a deschis-o."
15 Şi Iezechia I s'a rugat Domnului, zicând:"
16 „Doamne Atotţiitorule, Dumnezeul lui Israel, Tu, Cel ce şezi pe heruvimi, doar Tu eşti Dumnezeu a toată împărăţia lumii: Tu eşti Cel ce ai făcut cerul şi pământul."
17 Pleacă-Ţi, Doamne, auzul şi ia aminte;
deschide-Ţi, Doamne, ochii;
caută, Doamne, şi vezi
şi auzi cuvintele lui Senaherib
pe care le-a trimis ca să-L ocărască pe Dumnezeu-Cel-Viu."
18 Că într'adevăr, Doamne, regii Asirienilor au pustiit toate neamurile şi ţările lor;"
19 şi pe idolii lor i-au aruncat în foc; pentru că aceia nu erau dumnezei, ci lucru de mâini omeneşti, din lemn şi din piatră; şi i-au nimicit."
20 Dar acum, Doamne, Dumnezeul nostru, scapă-ne din mâinile lor, pentru ca fiece împărăţie de pe pământ să aibă cunoştinţă că Tu singur eşti Dumnezeu!“"
21 Iar Isaia, fiul lui Amos, a trimis la Iezechia şi i-a zis: „Aşa grăieşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: Am auzit rugăciunea cu care Mi te-ai rugat asupra lui Senaherib, regele Asirienilor."
22 Acesta este cuvântul pe care Dumnezeu l-a grăit despre el:Fiica fecioară a Sionului te-a dispreţuit
şi te-a batjocorit;
fiica Ierusalimului şi-a râs de tine dând din cap."
23 Pe Cine-ai ocărât tu şi L-ai întărâtat?
Împotriva Cui ţi-ai înălţat tu glasul
şi ţi-ai ridicat tu ochii spre înălţimi?:
Împotriva Sfântului lui Israel!"
24 Că prin soli L-ai ocărât pe Domnul,
fiindc'ai zis:
Cu mulţimea carelor de luptă
m'am ridicat eu pe înălţimea munţilor
şi pe coamele Libanului
şi i-am tăiat vârfurile cedrilor
şi mândreţea chiparoşilor;
şi am intrat în înălţimea codrilor"
25 şi am făcut un pod
şi am secat apele,
fiece ochi de apă..."
26 N'ai auzit tu oare de aceste lucruri
pe care din vechime le-am făcut?
Din vremuri de demult am rânduit,
dar doar acum Mi-am arătat Eu planul
ca tu să pustieşti
popoarele'n puternicia lor.
Celor ce locuiau în cetăţi întărite"
27 le-am slăbit mâinile,
iar ei s'au veştejit;
ca iarba uscată pe acoperişuri au devenit,
cum e troscotul s'au făcut."
28 Dar acum îţi cunosc odihna
şi ieşirea
şi intrarea."
29 Şi mânia cu care te-ai mâniat
şi acreala au ajuns la Mine;
de aceea în nasul tău voi pune căpăstru
şi zăbală'n buzele tale
şi te voi întoarce pe calea pe care ai venit..."
30 Şi acesta va fi un semn pentru tine:
În anul acesta mănâncă ce-ai semănat;
în anul al doilea, ce a rămas;
iar în anul al treilea semănaţi şi seceraţi
şi sădiţi vii şi mâncaţi-le poama."
31 Iar cei ce au rămas în Iudeea
îşi vor înfige rădăcini în jos
şi roadă vor purta ei sus;"
32 că din Ierusalim va fi o rămăşiţă
şi din muntele Sion cei mântuiţi;
râvna Domnului Atotţiitorului va face acestea."
33 De aceea, aşa zice Domnul
despre regele Asirienilor:
Nu va intra el în cetatea aceasta,
nici că săgeată va repezi într'însa,
nici pavăză va aduce împotrivă-i
şi nici cu şanţ o va împresura;"
34 ci pe drumul pe care a venit
pe acela se va întoarce
şi în cetatea aceasta el nu va intra;
acestea zice Domnul."
35 Eu voi ocroti cetatea aceasta
pentru ca de dragul Meu s'o mântuiesc
şi de dragul lui David, robul Meu“."
36 Şi a venit îngerul Domnului şi a ucis din tabăra Asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii; când s'au sculat dimineaţa, au găsit toate aceste trupuri moarte."
37 Iar Senaherib, regele Asirienilor, s'a întors şi a plecat şi a locuit în Ninive."
38 Şi'n timp ce el se închina în templul lui Nisroc, dumnezeul său, Adramelec şi Şareţer, fiii săi, l-au ucis cu sabia şi au fugit în Armenia; iar în locul lui a domnit fiul său Asarhadon."
1 Şi a fost în vremea aceea că Iezechia s'a îmbolnăvit de moarte. Iar profetul Isaia, fiul lui Amos, a venit la el şi i-a zis: „Aşa zice Domnul: Pune-ţi casa'n rânduială, că vei muri şi nu vei trăi“."
2 Iar Iezechia s'a întors cu faţa la perete şi I s'a rugat Domnului, zicând:"
3 „Adu-Ţi aminte, Doamne, cum am umblat eu în faţa Ta întru adevăr – cu inimă adevărată – şi cum am făcut eu cele bineplăcute în ochii Tăi“. Şi a plâns Iezechia cu plângere mare."
4 Şi a fost cuvântul Domnului către Isaia, zicând:"
5 „Du-te şi spune-i lui Iezechia: Acestea zice Domnul, Dumnezeul lui David, tatăl tău: Rugăciunea ţi-am auzit-o, lacrimile ţi le-am văzut, şi iată că-i voi adăuga duratei tale cincisprezece ani."
6 Iar pe tine te voi izbăvi din mâna regelui Asirienilor şi de dragul acestei cetăţi te vor ocroti."
7 Şi acesta îţi va fi ţie semn de la Domnul, anume că Dumnezeu va face acest lucru:"
8 Iată, eu voi întoarce umbra treptelor pe care soarele s'a coborât cu zece trepte în casa tatălui tău – cu zece trepte voi întoarce soarele...“. Aşa că soarele a mers înapoi cu cele zece trepte pe care coborâse umbra."
9 Rugăciunea lui Iezechia, regele Iudeii, când a fost el bolnav şi s'a ridicat din boală:"
10 Zis-am: În amiaza zilelor mele
voi merge la porţile morţii;
anii mei rămaşi îi voi lăsa în urmă."
11 Zis-am: Nu voi mai vedea mântuirea lui Dumnezeu
în pământul celor vii;
nu voi mai vedea mântuirea lui Israel pe pământ,
nici om n'am să mai văd cu cei ce locuiesc."
12 De neamul meu de sânge m'am desprins,
iar restul vieţii mele mi l-am lăsat în urmă;
plecat-a şi s'a dus
ca unul care-şi desface cortul după ce l-a întins;
suflarea mi s'a făcut ca pânza ţesătoarei
când cea care o ţese se-apropie s'o taie."
13 Unui leu în ziua aceea i-am fost dat până dimineaţa:
aşa mi-a zdrobit el oasele toate,
că dat i-am fost de dimineaţă până'n noapte..."
14 Ca un lăstun, de-acuma, aşa voi glăsui,
şi ca o porumbiţă, aşa voi gânguri;
că ochii mi s'au sfârşit
cătând la înălţimea cerului
spre Domnul, Cel ce m'a mântuit"
15 şi durerea sufletului a luat-o de la mine."
16 Doamne, Ţie Ţi s'a spus despre aceasta,
iar Tu mi-ai înviorat suflarea;
alinat sunt eu şi viu."
17 Iată, amarul meu pace mi s'a făcut;
că Tu eşti Cel ce mi-ai pus sufletul deoparte
pentru ca el să nu piară;
păcatele Tu mi le-ai luat
şi'napoia mea le-ai azvârlit."
18 Că nu cei din morminte Te vor lăuda,
nici cei morţi Te vor binecuvânta
şi nici cei din iad în mila Ta vor nădăjdui;"
19 cei vii sunt cei ce Te vor binecuvânta,
aşa cum şi eu o fac;
pentru că prunci voi face eu, începând de astăzi,
care să vestească dreptatea Ta,"
20 Doamne al mântuirii mele!
Şi nu voi înceta să Te binecuvintez cu psaltirea
în toate zilele vieţii mele
înaintea casei lui Dumnezeu."
21 Şi a zis Isaia către Iezechia: „Ia o legătură de smochine, pisează-le, oblojeşte-te cu aluatul acesta şi te vei face bine“."
22 Iar Iezechia a zis: „Acesta îi va fi lui Iezechia semn că mă voi sui în casa lui Dumnezeu“."
1 În vremea aceea, Merodac-Baladan, fiul lui Baladan, regele Babiloniei, auzind că Iezechia fusese bolnav pe moarte şi că s'a făcut sănătos, i-a trimis scrisori şi soli şi daruri."
2 Iar Iezechia s'a bucurat cu mare bucurie de venirea lor şi le-a arătat casa în care îşi avea mirodeniile şi argintul şi aurul şi smirna şi aromatele şi uleiurile scumpe, precum şi toate cămările vistieriilor lui şi toate câte avea el în vistieriile lui; nimic n'a fost în casa lui sau în ceea ce se afla în stăpânirea sa pe care el, Iezechia, să nu-l fi arătat."
3 Iar profetul Isaia a venit la regele Iezechia şi i-a zis: „Ce spun oamenii aceştia? şi de unde au venit ei la tine?“. Iar Iezechia a zis: „Dintr'o ţară de foarte departe au venit la mine: tocmai din Babilon“."
4 Şi a zis Isaia: „Ce-au văzut ei în casa ta?“. Iar Iezechia a zis: „În casa mea au văzut totul; nimic nu este'n casa mea pe care ei să nu-l fi văzut, chiar şi cele ce sunt în vistieriile mele“."
5 Şi i-a zis Isaia: „Ascultă cuvântul Domnului Atotţiitorului:"
6 Iată, vin zilele – zice Domnul – când ei vor lua totul din casa ta; şi tot ceea ce părinţii tăi au adunat până astăzi va lua drumul Babilonului; nimic nu vor lăsa. Şi a zis Domnul"
7 că ei vor lua şi din fiii tăi cărora le vei da naştere şi-i vor face eunuci în casa regelui Babilonienilor“."
8 Iar Iezechia a zis către Isaia: „Bun e cuvântul Domnului, pe care El l-a grăit; fie pace şi dreptate'n zilele mele!“"
1 Alinaţi-vă, alinaţi-vă, poporul Meu!
zice Domnul."
2 Voi, preoţi, grăiţi către inima Ierusalimului;
alinaţi-l, că umilinţa lui s'a'mplinit,
păcatele i s'au dezlegat,
că din mâna Domnului a primit
de două ori mai mult decât preţul păcatelor lui."
3 Glasul celui ce strigă în pustie:
Gătiţi calea Domnului,
drepte faceţi cărările Dumnezeului nostru!"
4 Fiece vale se va umple
şi fiece munte şi deal se va micşora;
cele strâmbe se vor face drepte
şi căile colţuroase vor fi netede."
5 Şi slava Domnului se va arăta
şi orice trup va vedea mântuirea lui Dumnezeu,
căci Domnul a spus-o."
6 Glasul Celui ce zice: „Strigă!“,
iar eu am zis: „Ce voi striga?“.
„Tot ce e trup e iarbă
şi toată slava omului e ca floarea ierbii;"
7 iarba s'a uscat,
floarea s'a scuturat,"
8 dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac“."
9 Tu, cel ce-i binevesteşti Sionului,
suie-te pe muntele înalt;
glasul ţi-l înalţă cu tărie,
tu cel ce-i binevesteşti Ierusalimului!;"
10 înălţaţi-vă! nu vă temeţi,
spuneţi cetăţilor lui Iuda:
„Iată-L pe Dumnezeul vostru!“
Iată-L pe Domnul!
Domnul vine cu tărie,
braţul Său e plin de putere;
iată, răsplata Lui şi-o are cu El
şi lucrul Său Îi stă înainte."
11 Ca un păstor Îşi va paşte turma
şi cu braţul Său Îşi va aduna mieii,
iar pe cele îngreunate le va linişti."
12 Cine a măsurat apele cu mâna
şi cerul cu palma
şi'ntreg pământul cu pumnul?
Cine a cântărit munţii pe cântare
şi pădurile într'o cumpănă?"
13 Cine a cunoscut gândul Domnului?
şi cine I-a fost sfetnicul
care să-L înveţe?"
14 sau cu cine S'a sfătuit şi L-a învăţat?
sau cine L-a învăţat pe El judecata,
sau cine I-a arătat calea înţelegerii?
sau cine I-a dat lui primul
ca să poată fi plătit în schimb?,"
15 de vreme ce neamurile toate
atârnă cât o picătură dintr'o găleată
şi cât o'nclinare de cumpănă
şi doar cât un scuipat vor atârna?"
16 Libanul, el, nu e de-ajuns spre ardere,
nici vitele, cu toatele, spre ardere-de-tot;"
17 şi neamurile toate ca o nimica sunt,
ca un nimic atârnă."
18 Cu cine L-aţi asemuit voi pe Domnul?
şi cu ce asemănare L-aţi asemuit?"
19 Tâmplarul oare n'a făcut un chip?
sau argintarul, după ce-a topit aurul,
nu l-a poleit şi l-a făcut asemănare?"
20 Căci tâmplarul alege lemn care nu putrezeşte
şi cu înţelepciune va chibzui cum îşi va alcătui chipul
astfel ca el să nu se zdruncine."
21 Oare nu veţi cunoaşte?
oare nu veţi auzi?
oare nu v'a spus de la'nceput?
N'aţi cunoscut voi temeliile pământului?"
22 El este Cel ce-i ţine pământului rotundul;
acei ce-l locuiesc sunt ca nişte lăcuste;
El este Cel care a alcătuit cerul ca pe o cămară
şi ca pe un cort l-a'ntins să fie locuinţă;"
23 Cel ce a pus principi să fie domni peste nimic
şi ca pe o nimica a făcut pământul."
24 Căci ei nu vor sădi
şi nici vor semăna
şi nici că rădăcina lor se va prinde în pământ;
El a suflat asupră-le, iar ei s'au veştejit
şi viforul îi va duce ca pe nişte uscături."
25 Acum, dar, cu cine M'aţi asemănat
pentru ca Eu să fiu înălţat? a zis Cel-Sfânt."
26 Cătaţi în sus cu ochii voştri şi vedeţi:
Cine-a făcut ca toate acestea să se vadă?:
El, Cel ce e cauza propriei Sale frumuseţi;
El pe toate le cheamă pe nume
prin slava Sa cea mare
şi prin tăria puterii Sale:
Ţie nimic nu Ţi-a rămas ascuns."
27 Oare vei zice tu, Iacobe,
ceea ce ai spus tu, Israele:
„Ascunsă mi-i calea de Dumnezeu;
Dumnezeu mi-a luat dreptatea
şi S'a îndepărtat!“?"
28 Şi acum, oare n'ai cunoscut?
oare n'ai auzit?!
Dumnezeu Cel-Veşnic,
Dumnezeu, Cel ce a rânduit marginile pământului,
El nu va flămânzi şi nici va osteni
şi nimeni niciodată nu-I izvodeşte gândul."
29 El dă întărire celor flămânzi
şi întristare celor ce nu sufăr."
30 Căci pruncii vor flămânzi
şi tinerii vor osteni
şi cei aleşi vor fi lipsiţi de vlagă;"
31 dar cei ce-L aşteaptă pe Dumnezeu îşi vor împrospăta puterea;
ca vulturii se vor întraripa,
vor alerga şi nu vor osteni,
vor merge şi nu vor flămânzi."
1 Înnoiţi-vă pentru Mine, voi, insulelor,
că principii puterea şi-o vor primeni;
apropie-se şi'mpreună să grăiască!,
atunci judecată vor rosti."
2 Cine din Răsărituri a stârnit dreptate
şi la picioarele Lui a chemat-o
aşa ca ea să poată umbla?
cine-o va pune'n faţa neamurilor
şi regi va înspăimânta
şi săbiile lor le va da de pământ
şi arcurile lor le va azvârli ca pe nişte vreascuri?"
3 Şi El le va urmări;
în pace vor trece căile picioarelor Lui."
4 Pe toate acestea, cine le-a lucrat şi le-a făcut?
El a chemat-o,
Cel ce dintru'nceputul neamurilor o cheamă:
Eu, Dumnezeu, Cel-Dintâi şi celor viitoare: EU SUNT."
5 Văzut-au neamurile şi s'au temut,
marginile pământului s'au tulburat
şi s'au apropiat
şi împreună au venit,"
6 fiecare judecând să-şi ajute vecinul şi fratele.
Şi cineva va zice:"
7 Meşterul s'a întărit,
ca şi fierarul ce bate cu ciocanul
şi care va spune cândva:
„E lucru bine încheiat;
l-au strâns în cuie,
le vor bate bine
şi ele nu se vor clinti...“."
8 Dar, tu, Israele, tu eşti Iacob, servul Meu
pe care Eu l-am ales,
seminţia lui Avraam pe care am iubit-o,"
9 pe care de la marginile pământului am luat-o
şi de pe ale cărei înălţimi te-am chemat
şi ţi-am zis:
– Sluga Mea eşti tu,
pe tine te-am ales
şi nu te-am părăsit."
10 Nu-ţi fie teamă, că Eu cu tine sunt;
nu te rătăci, că Eu sunt Dumnezeul tău
Cel ce te-am întărit
şi te-am ajutat
şi cu dreptatea dreptei Mele te-am întemeiat."
11 Iată, toţi vrăjmaşii tăi vor fi ruşinaţi
şi înfruntaţi,
că vor fi ca şi cum n'ar fi
şi toţi potrivnicii tăi vor pieri;"
12 îi vei căuta
şi oameni care să te batjocorească nu vei afla,
că vor fi ca şi cum n'ar fi;
cei ce se războiau cu tine nu vor fi."
13 Căci Eu sunt Dumnezeul tău,
Cel ce dreapta ta o ţin,
Cel ce-ţi spune:"
14 Nu te teme, Iacobe,
tu, Israele cel mic la număr!;
Eu te-am ajutat! zice Dumnezeul tău,
El, Cel ce te mântuieşte, Sfântul lui Israel."
15 Iată, te-am făcut ca un ferăstrău
ce treieră prin roţile carelor de luptă:
munţi vei treiera,
dealuri vei mărunţi
şi le vei face ca ţărâna"
16 şi le vei vântura
şi vântul le va duce
şi spulberul le va risipi;
iar tu te vei veseli întru sfinţii lui Israel."
17 Şi se vor bucura săracii şi nevoiaşii,
că dacă vor căta apă şi nu va fi
şi dacă limba li s'a uscat de sete,
Eu, Domnul Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel,
Eu îi voi auzi şi nu-i voi părăsi;"
18 ci râuri voi deschide din munţi
şi fântâni în mijlocul câmpiilor
şi pustiul îl voi preface'n bălţi de apă
şi pământul cel însetat în izvoare de ape."
19 În pământ uscat voi sădi cedru şi merişor
şi mirt şi chiparos şi plop alb,"
20 pentru ca ei să vadă şi să cunoască
şi să-şi dea seama şi împreună să'nţeleagă
că mâna Domnului le-a făcut pe toate acestea
şi că Sfântul lui Israel le-a dat la iveală."
21 Judecata voastră se apropie, zice Domnul Dumnezeu;
sfaturile voastre s'au apropiat, zice Împăratul lui Iacob."
22 Apropie-se şi să vă spună ceea ce va să fie;
sau spuneţi-ne pe cele ce-au fost înainte,
iar noi cu luare-aminte vom cunoaşte
pe cele ce-au fost şi pe cele ce vor fi;"
23 spuneţi-ne, vestiţi-ne
cele ce vor fi la urmă,
şi vom cunoaşte că voi sunteţi dumnezei;
faceţi bine şi faceţi rău,
iar noi ne vom minuna
şi totodată vom vedea"
24 de unde sunteţi voi
şi de unde-s lucrările voastre:
alesu-v'au pe voi urâciune din pământ."
25 Dar Eu l-am ridicat pe cel ce vine din Miazănoapte
şi pe cel ce vine din Soare-Răsare;
ei cu numele Meu vor fi chemaţi;
să vină voievozii
şi precum lutul olarului
şi ca olarul ce calcă lutul,
aşa veţi fi călcaţi în picioare."
26 Căci cine le va spune pe cele ce-au fost dintru'nceput.
ca să le cunoaştem şi pe cele viitoare
şi să zicem că sunt adevărate?
nu e nimeni care să spună mai dinainte
şi nici cineva care să vă audă cuvintele."
27 Eu stăpânire îi voi da Sionului
şi Ierusalimul îl voi alina pe cale."
28 Că dintre neamuri, iată, nimeni nu este,
iar dintre idolii lor nici unul nu este
care să spună ceva;
şi dacă-i voi întreba: „De unde sunteţi voi?“
nu-mi vor putea răspunde."
29 Căci aceştia sunt „făcătorii“ voştri
şi ei sunt cei ce vă fac să rătăciţi în deşert."
1 Iacob este servul Meu: Eu îl voi sprijini;
Israel este alesul Meu: sufletul Meu l-a primit.
Duhul Meu L-am pus peste El,
El va face judecată neamurilor."
2 Nu va striga,
nici glasul Şi-l va ridica,
nici se va auzi glasul Său în afară."
3 Trestie frântă nu va zdrobi
şi feştilă fumegândă nu va stinge,
ci întru adevăr va face judecată."
4 Va străluci şi nu Se va frânge
până ce va pune judecată pe pământ
şi'ntru numele Său vor nădăjdui neamurile."
5 şa zice Domnul Dumnezeu,
Cel ce a făcut cerul şi i-a dat aşezare,
Cel ce a întărit pământul şi tot ce e pe el
şi poporului de pe el îi dă suflare
şi duh celor ce umblă pe el:"
6 Eu, Domnul Dumnezeu,
Eu Te-am chemat întru dreptate
şi de mână Te voi ţine
şi Te voi întări;
unui neam Te-am dat spre legământ
şi neamurilor spre luminare,"
7 ca să deschizi ochii orbilor,
să-i scoţi din legături pe cei legaţi
şi din adâncul temniţei pe cei ce stau în întuneric."
8 Eu sunt Domnul Dumnezeu:
acesta-Mi este numele;
slava Mea nu i-o voi trece altuia,
nici laudele Mele chipurilor cioplite."
9 Iată, cele dintru'nceput au venit,
precum şi cele noi pe care Eu le vestesc;
mai înainte de a fi fost spuse, ele vi s'au arătat."
10 Cântaţi-I Domnului cântare nouă,
voi, cei ce sunteţi stăpânia Lui;
din marginile pământului măriţi-I numele,
voi, cei ce coborâţi la mare şi navigaţi pe ea,
voi, insule, şi cei ce locuiţi în ele."
11 Veseleşte-te, pustie, şi satele din tine,
colibele şi cei ce locuiesc în Chedar;
veseli-se-vor cei ce locuiesc în stâncă
şi din coama munţilor vor striga."
12 Ei Îi vor da slavă lui Dumnezeu,
laudele Lui în insule le vor vesti."
13 Domnul Dumnezeul puterilor va ieşi
şi războiul îl va sfărâma;
râvna o va stârni
şi cu tărie va striga'mpotriva vrăjmaşilor Săi."
14 Dintotdeauna am tăcut;
oare şi de-acum înainte voi tăcea şi voi răbda?
Am îndurat ca o femeie ce naşte;
acum dintr'o dată voi smulge şi voi usca."
15 Munţi şi dealuri voi pustii,
iarba lor o voi usca;
râurile le voi face insule
şi bălţile le voi seca."
16 Şi voi aduce orbii
pe o cale pe care n'o ştiau
şi-i voi face să umble
pe cărări pe care nu le-au cunoscut;
întunericul lor îl voi face lumină
şi pe cele colţuroase le voi face netede.
Acestea-s lucrurile pe care le voi face
şi pe ei nu-i voi părăsi."
17 Dar ei s'au întors înapoi;
ruşine vouă, celor ce nădăjduiţi în chipuri cioplite,
celor ce le ziceţi chipurilor turnate:
„Voi sunteţi dumnezeii noştri!“"
18 Auziţi, voi, surzilor,
iar voi, orbilor, priviţi ca să vedeţi!"
19 Şi cine este orb, dacă nu ei, slugile Mele?
şi cine este surd, dacă nu cei care-i stăpânesc?
Cine e orb precum acel ce s'a despărţit?
Da, ei, slugile lui Dumnezeu, ei s'au orbit."
20 Adesea aţi văzut
şi n'aţi băgat de seamă;
urechile vi s'au deschis
şi n'aţi auzit."
21 Domnul Dumnezeu a vrut ca El să fie drept
şi lauda să Şi-o mărească."
22 Şi am privit, şi iată:
Poporul era prădat şi jefuit,
că peste tot se află un laţ în cămări ascunse,
şi tot aşa în case,
acolo unde i-au ascuns;
pradă au devenit
şi nimeni nu era care să smulgă prada
şi nimeni care să zică: „Întoarce ce-ai luat!“"
23 Cine'ntre voi este cel ce va primi acestea în auzul său?
Ascultaţi la cele ce'n viitor se vor petrece!"
24 Cine l-a dat pe Iacob spre jefuire
şi pe Israel în mâna celor ce-l pradă?
Oare nu Dumnezeu, împotriva Căruia ei au păcătuit
şi în căile Căruia n'au umblat
şi de a Cărui lege n'au vrut să asculte?"
25 Aşa că El a adus asupră-le iuţimea mâniei Sale;
şi i-a răzbit războiul
şi cei ce'mprejur cu foc îi ardeau;
dar nici unul din ei n'a ştiut-o
şi nici n'au pus-o la inimă."
1 Şi acum, aşa zice Domnul Dumnezeu
Cel ce te-a făcut pe tine, Iacobe,
şi te-a plăsmuit pe tine, Israele:
– Nu te teme!; că Eu te-am mântuit,
Eu te-am chemat pe nume,
al Meu eşti tu."
2 De vei trece prin apă, Eu cu tine sunt
şi râurile nu te vor acoperi;
de vei trece prin foc, nu te vei arde,
nu te va arde flacăra."
3 Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău,
Sfântul lui Israel, Cel ce te mântuieşte;
Egiptul şi Etiopia ţi le-am făcut răscumpărare,
Saba am dat-o în schimb pentru tine."
4 De când ai devenit preţios în ochii Mei,
tu te-ai umplu de slavă,
iar Eu te-am iubit;
oameni voi da pentru tine
şi principi în schimbul vieţii tale."
5 Nu te teme!; că Eu cu tine sunt;
de la Soare-Răsare îţi voi aduce urmaşii,
şi de la Apus te voi aduna."
6 Miazănoaptei îi voi zice: „Adu!“
şi Miazăzilei: „Nu opri!;adu-i pe fiii Mei din ţara de departe
şi pe fiicele Mele de la marginile pământului,"
7 pe toţi câţi sunt chemaţi cu numele Meu;
fiindcă Eu pentru slava Mea l-am pregătit
şi l-am plăsmuit şi l-am făcut“."
8 Am scos un popor orb;
fiindcă ochii lor sunt ca şi orbi,
iar cei ce au urechi sunt surzi."
9 Toate neamurile s'au adunat laolaltă
iar din ele principii se vor aduna.
Cine va vesti acestea?
sau cine vă va spune vouă cele ce sunt dintru'nceput?
Aducă-şi mărturiile lor
şi să se îndreptăţească
şi să audă
şi să spună adevărul."
10 Fiţi-Mi voi mărturii
şi Eu tot aşa sunt martor
– zice Domnul Dumnezeu –
şi Servul Meu pe Care L-am ales
pentru ca voi să ştiţi şi să credeţi
şi să înţelegeţi că EU SUNT:
Înainte de Mine n'a fost alt dumnezeu
şi nici după Mine va mai fi vreunul."
11 Eu sunt Dumnezeu
şi în afară de Mine nu este mântuitor."
12 Eu am vestit şi Eu am mântuit;
Eu am mustrat
şi'ntre voi nu s'a aflat dumnezeu străin;
voi Îmi sunteţi Mie mărturii,
iar Eu sunt martor
– zice Domnul Dumnezeu –"
13 încă de la început;
şi nu-i nimeni care să poată scoate din mâinile Mele;
Eu voi face,
şi cine va întoarce'ndărăt ceea ce Eu am făcut?"
14 Aşa zice Domnul Dumnezeu, Cel ce vă mântuieşte,
Sfântul lui Israel:
– De dragul vostru voi trimite în Babilon
şi-i voi ridica pe toţi fugarii,
iar Caldeii vor fi legaţi în corăbii."
15 Eu sunt Domnul Dumnezeu, Sfântul vostru,
Cel ce l-am dat la iveală pe Israel, regele vostru."
16 Aşa zice Domnul, Cel ce taie o cale prin mare
şi cărare prin apă puternică,"
17 Cel ce a adus care de luptă şi călărime
şi mulţime de oaste;
dar ei s'au culcat şi nu se vor scula:
ca o feştilă stinsă, aşa s'au stins."
18 Să nu vă aduceţi aminte de ce-a fost odată
şi să nu luaţi în seamă ce-a fost demult!"
19 Iată, Eu voi face lucruri noi
care acum vor răsări
şi pe care voi le veţi cunoaşte;
o cale voi face prin pustie
şi râuri în pământ uscat."
20 Fiarele câmpului Mă vor binecuvânta,
bufniţele şi puii de struţ,
că apă am dat în pustie
şi râuri în pământ uscat
ca să-Mi adăp poporul cel ales,"
21 poporul Meu pe care l-am păstrat
spre a povesti laudele Mele."
22 Nu acum te-am chemat Eu pe tine, Iacobe,
nici te-am făcut să osteneşti, Israele."
23 Tu nu Mi-ai adus oile
ca ardere-de-tot a ta,
nici nu M'ai preamărit cu jertfele tale,
nici cu jertfele tale Mi-ai slujit
şi nici că te-ai ostenit în Liban;"
24 nici că tu ai cumpărat cu argint pentru Mine animale de jertfă,
nici că Eu am poftit grăsimea jertfelor tale;
ci tu întru păcatele tale Mi-ai stat înainte
şi'ntru nedreptăţile tale."
25 Eu sunt, chiar Eu, Cel ce de dragul Meu
îţi şterg fărădelegile şi păcatele
şi nu le voi pomeni."
26 Dar adu-ţi aminte
şi să ne judecăm împreună:
mărturiseşte-ţi tu mai întâi păcatele,
ca să poţi fi îndreptăţit!"
27 Părinţii voştri mai întâi, şi mai-marii voştri
fărădelege au făcut împotriva Mea."
28 Mai-marii Mi-au pângărit locurile sfinţite,
aşa că pe Iacob l-am dat spre pieire
şi pe Israel spre ocară."
1 Dar acum ascultă, Iacobe, tu, servul Meu,
şi tu, Israele, pe care Eu te-am ales!"
2 Aşa zice Domnul Dumnezeu Cel ce te-a făcut,
El, Cel ce din pântece te-a urzit:
– Tu încă vei avea ajutor;
nu te teme, tu, Iacobe, servul Meu,
şi tu, iubite Israel, pe care Eu te-am ales."
3 Că Eu le voi da apă
celor ce însetaţi umblă'n ţinut fără apă;
Duhul Meu Îl voi pune peste urmaşii tăi
şi binecuvântările Mele peste copiii tăi"
4 şi vor răsări ca iarba'ntre pâraie
şi ca sălciile pe margini de apă curgătoare."
5 Unul va zice: „Eu sunt al lui Dumnezeu!“,
şi un altul se va chema pe sine cu numele lui Iacob,
iar un altul cu mâna lui va scrie: „Eu sunt al lui Dumnezeu“
şi se va chema pe sine cu numele lui Israel."
6 Aşa zice Dumnezeu, Împăratul lui Israel,
şi Domnul Atotţiitorul, Cel ce l-a izbăvit:
„Eu sunt Cel-Dintâi şi Eu sunt de azi înainte;
în afară de Mine nu este Dumnezeu."
7 Cine este cum sunt Eu?:
Să stea şi să cheme şi să spună
şi să Mi se pregătească din vremea
când Eu am făcut om pe vecie,
iar pe cele ce vor fi să vi le spună mai înainte ca ele să fi fost."
8 Nu vă ascundeţi
şi nici n'o luaţi razna!
Oare nu de la'nceput aţi auzit
şi nu de-atunci v'am spus Eu vouă?
Voi sunteţi martori dacă'n afară de Mine mai e un Dumnezeu“."
9 Dar făcătorii de idoli n'au auzit atunci
iar cioplitorii de chipuri, ei toţi, zadarnic lucrează
făcând din dorinţele lor nişte chipuri
care nu le sunt de nici un folos;
dimpotrivă, ruşina-se-vor"
10 cei ce alcătuiesc un dumnezeu
şi toţi cei care cioplesc lucruri de doi bani,"
11 iar cei făcuţi de ei, iată că toţi se veştejesc;
adune-se toţi surzii de printre oameni
şi să stea laolaltă
şi laolaltă să fie ruşinaţi şi înfruntaţi!"
12 Că meşterul îşi ascute fierul,
croieşte [idolul] cu barda,
cu sfredelul îl găureşte
şi cu tăria braţului său îl alcătuieşte;
va flămânzi şi va slăbi
şi apă nu va bea."
13 După ce meşterul a ales lemnul,
îl măsoară şi-l înseamnă cu dreptarul,
îi face muchii, unghiuri,
îl potriveşte din clei
şi-l face ca pe un chip de om
şi ca pe o frumuseţe de om,
să şi-l aşeze în casă."
14 El taie lemnul din pădurea
pe care Domnul a sădit-o
– chiar un pin – şi pe care ploaia a făcut-o să crească"
15 spre a le da oamenilor lemne de foc;
şi, luând o parte din ea, el se încălzeşte...
Da, a luat o parte din lemn
şi cu el coace pâine,
iar din ce rămâne îşi face dumnezei
cărora li se închină."
16 Jumătate o arde să se'ncălzească,
iar cu jumătate coace pâine pe cărbuni;
şi după ce a fript pe ea carne
şi mănâncă şi se satură,
şi după ce s'a şi încălzit, zice:
„Mă simt bine,
că mă'ncălzii şi văzui foc...“."
17 Iar din ce-a rămas îşi face un dumnezeu cioplit
şi i se închină şi se roagă, zicând:
„Mântuieşte-mă, că tu eşti dumnezeul meu!...“."
18 Ei n'au nici o înţelegere ca să şi priceapă,
fiindcă orbeşte s'au întunecat
aşa ca ei cu ochii să nu vadă
şi cu inima să nu priceapă."
19 Nici unul nu s'a plecat cu mintea
şi nici n'a priceput cu înţelegerea
că jumătate l-a ars în foc
şi a copt pâine pe cărbunii lui,
că a fript carne şi a mâncat
şi că din ce-a rămas a făcut o urâciune
căreia ei i se închină."
20 Cunoaşteţi dar că inima lor nu-i decât cenuşă,
că se înşală
şi că nimeni nu e'n stare să-şi mântuiască sufletul.
Vedeţi, voi nu veţi zice:
„E o minciună'n mâna mea cea dreaptă“."
21 Adu-ţi aminte de acestea,
tu, Iacobe, şi tu, Israele,
că tu eşti servul Meu.
Eu te-am făcut pe tine să-mi fii serv,
iar tu, Israele, nu Mă da uitării."
22 Că, iată, Eu ca un nor ţi-am şters fărădelegile
şi ca desimea unui nor, păcatele;
întoarce-te la Mine şi te voi mântui."
23 Voi, ceruri, veseliţi-vă,
că Dumnezeu l-a miluit pe Israel!;
voi, temelii ale pământului, sunaţi din trâmbiţă!;
voi, munţilor, strigaţi cu bucurie,
voi, dealuri, şi toate pădurile de pe voi,
că Dumnezeu l-a izbăvit pe Iacob
şi plin de slavă fi-va Israel!"
24 Aşa zice Domnul, Cel ce te-a izbăvit,
Cel ce din pântece te-a plăsmuit:
– Eu sunt Domnul, Cel ce pe toate le fac;
Eu singur am întins cerul
şi am întărit pământul."
25 Cine altul va risipi semnele
celor ce cheamă morţii
şi prezicerile din inima omului,
pe înţelepţi întorcându-i îndărăt
şi sfaturile lor făcându-le nebune?"
26 El, Cel ce întăreşte cuvântul servului Său
şi adevereşte sfatul trimişilor Săi;
El, Cel ce-i zice Ierusalimului: „Locuit vei fi!“,
şi cetăţilor Iudeii: „Zidite veţi fi!“;
şi pustiurile ei vor odrăsli;"
27 El, Cel ce-i zice adâncului: „Pustiit vei fi,
şi râurile tale le voi seca“;"
28 El, Cel care-i zice lui Cirus: „Fii înţelept!“,
iar el va face toate voile Mele;
El este Cel ce-i va zice Ierusalimului: „Zidit vei fi!“,
iar Eu voi pune temeliile casei Mele celei sfinte."
1 Aşa zice Domnul Dumnezeu către unsul Meu Cirus,
a cărui mână dreaptă Eu am ţinut-o
pentru ca neamuri în faţa lui să asculte;
puterea regilor o voi rupe,
porţi voi deschide înainte-i
şi cetăţi nu-i vor fi închise:"
2 – Eu înaintea ta voi merge
şi munţii îi voi face şes,
porţi de aramă voi zdrobi
şi zăvoare de fier voi sfărâma"
3 şi-ţi voi da ţie vistierii cufundate'n beznă,
pe cele ascunse, nevăzute, ţi le voi deschide,
pentru ca tu să cunoşti că Eu, Domnul Dumnezeu,
Cel ce pe tine te cheamă pe nume,
Eu sunt Dumnezeul lui Israel."
4 De dragul servului Meu Iacob
şi al lui Israel, alesul Meu,
Eu te voi chema pe nume şi te voi primi;
dar tu nu M'ai cunoscut."
5 Că Eu sunt Domnul Dumnezeu
şi'n afară de Mine nu este alt Dumnezeu;
Eu te-am întărit, dar tu nu M'ai cunoscut."
6 Ca să cunoască cei de la Răsărit
şi cei de la Apus
că'n afară de Mine nu este Dumnezeu.
Eu sunt Domnul Dumnezeu
şi nimeni nu este'n afară [de Mine]."
7 Eu sunt Cel ce am pregătit lumina
şi am făcut întunericul,
Cel ce fac pace şi zidesc rele;
Eu sunt Domnul Dumnezeu, Cel ce face toate acestea."
8 Veselească-se cerul de deasupra,
iar norii să roureze dreptate;
odrăslească pământul cu milă
şi laolaltă dreptate să odrăslească;
Eu sunt Dumnezeu, Cel ce te-a făcut."
9 Oare nu am gătit Eu mai bine decât olarul, lutul?
Oare plugarul ară toată ziua?
Oare lutul îi va zice olarului:
„Ce faci, de nu lucrezi? oare n'ai mâini?...“.
Oare frământătura va răspunde celui ce a frământat-o?"
10 E ca şi cum cineva i-ar zice tatălui său: „Ce plăsmuieşti?“
sau mamei sale: „Ce te căzneşti să naşti?“."
11 Că aşa zice Domnul Dumnezeu,
Sfântul lui Israel,
Cel ce le-a făcut pe cele ce vor fi:
– Voi Mă întrebaţi despre fiii Mei
şi despre fiicele Mele,
şi voi Îmi porunciţi asupra lucrului mâinilor Mele?"
12 Eu am făcut pământul şi pe omul de pe el,
Eu cu mâna Mea am întărit cerul
şi tuturor stelelor le-am dat porunci."
13 Eu l-am ridicat să fie rege cu dreptate,
şi toate căile lui sunt drepte;
el va zidi cetatea Mea
şi robia poporului Meu o va întoarce
fără răscumpărare şi fără daruri,
zice Domnul Atotţiitorul."
14 Aşa zice Domnul Atotţiitorul:
– Egiptul s'a trudit pentru Tine,
iar mărfurile Etiopienilor
şi Sabeenii cei înalţi la statură
vor trece de partea Ta
şi vor fi robii Tăi
şi'n urma Ta vor merge legaţi în cătuşe
şi la Tine vor ajunge
şi Ţie Ţi se vor supune
şi Ţie Ţi se vor ruga,
pentru că Dumnezeu este în Tine
şi'n afară de Tine nu este Dumnezeu."
15 Că Tu eşti Dumnezeu,
dar noi n'am ştiut-o,
Dumnezeul lui Israel, Mântuitorul."
16 Toţi potrivnicii Lui vor fi ruşinaţi şi înfruntaţi
şi'ntru ruşine vor umbla.
Voi, insulelor, înnoiţi-vă pentru Mine!"
17 Israel e mântuit de Domnul
cu mântuire veşnică:
ei niciodată nu vor fi ruşinaţi ori înfruntaţi."
18 Aşa zice Domnul, Cel ce a făcut cerul,
Acest Dumnezeu Care Şi-a arătat pământul şi l-a făcut;
El i-a pus rânduială,
El nu degeaba l-a făcut, ci să fie locuit;
isus, împăratul Iudeilor."
19 Atunci au răstignit împreună cu
şi nici în loc întunecos pe pământ;[br/>nu Eu i-am spus seminţiei lui Iacob: „Cătaţi zădărnicie!“;[br/>Eu sunt Domnul, Eu, Cel ce rostesc dreptatea[br/>şi vestesc adevărul."
20 Adunaţi-vă şi veniţi,[br/>laolaltă sfătuiţi-vă,[br/>voi, cei mântuiţi dintre neamuri![br/>Zac în propria lor prostie[br/>cei ce-şi păstrează idolul de lemn, chipul lor cioplit,[br/>ca şi cei ce se roagă unor dumnezei care nu mântuiesc."
21 Dacă ei sunt cei ce vestesc, să vină aproape[br/>şi împreună să cunoască[br/>cine anume a făcut ca aceste lucruri să fie auzite de la început;[br/>atunci vi s'a spus:[br/>– Eu sunt Dumnezeu, şi'n afară de Mine nu este un altul;[br/>un [Dumnezeu] Drept şi Mântuitor[br/>nu este în afară de Mine."
22 Întoarceţi-vă la Mine şi vă veţi mântui,[br/>voi, cei ce veniţi de la marginile pământului;[br/>Eu sunt Dumnezeu, şi un altul nu există!"
23 Mă jur pe Mine Însumi:[br/>Dreptate va ieşi din gura Mea,[br/>cuvintele Mele nu Mi le voi lua înapoi,[br/>Că Mie Mi se va pleca tot genunchiul[br/>şi toată limba I se va mărturisi lui Dumnezeu,"
24 zicând: „Dreptate şi slavă veni-vor la El,[br/>iar cei ce se despart de ele vor fi ruşinaţi“."
25 Ei de la Domnul se vor îndreptăţi[br/>şi întru Dumnezeu se va slăvi[br/>toată sămânţa fiilor lui Israel."
1 Bel s'a prăbuşit, Nebo s'a făcut ţăndări;[br/>chipurile lor cioplite sunt la fiare şi dobitoace:[br/>le purtaţi, legate, ca pe o sarcină[br/>la cel slab şi ostenit şi flămând[br/>şi totodată neajutorat,"
2 la cei ce nu vor putea să scape din război,[br/>dar se mână pe ei înşişi ca robi."
3 Ascultaţi-Mă, voi, casa lui Iacob,[br/>şi voi, rămăşiţa lui Israel,[br/>voi, cei ce încă din pântece sunteţi purtaţi[br/>şi din pruncie pân' la bătrâneţe tot învăţaţi:"
4 EU SUNT; şi până ce voi veţi îmbătrâni: EU SUNT;[br/>Eu vă port;[br/>Eu am făcut, Eu voi alina,[br/>Eu voi ridica şi Eu vă voi mântui."
5 Cu cine M'aţi asemănat voi?[br/>Vedeţi, luaţi aminte, voi, cei ce rătăciţi!"
6 Cei ce scot aur dintr'o pungă[br/>şi argint la greutate,[br/>îl vor cântări în cumpănă,[br/>vor plăti un argintar şi vor face un idol[br/>şi, plecându-se la pământ, i se vor închina."
7 Îl ridică pe umăr şi pleacă la drum;[br/>iar dacă-l pun jos, el în acelaşi loc rămâne;[br/>nu se poate mişca,[br/>iar pe cel ce strigă la el nu-l aude[br/>şi de rele nu-l va mântui."
8 Aduceţi-vă aminte de acestea şi suspinaţi;[br/>căiţi-vă, voi, cei ce aţi rătăcit;[br/>cu inima întoarceţi-vă"
9 şi amintiţi-vă de cele de demult,[br/>căci Eu sunt Dumnezeu[br/>şi în afară de Mine nu este un altul"
10 care să le spună pe cele ce vor fi[br/>mai înainte ca ele să fie[br/>şi mai înainte de a se plini.[br/>Şi am zis: – Planul Meu întreg va rămâne[br/>şi pe toate câte le-am plănuit le voi face,"
11 chemând o pasăre de la Răsărit[br/>şi dintr'o ţară de departe[br/>pentru cele ce le-am plănuit;[br/>am grăit şi l-am adus,[br/>l-am făcut şi l-am zidit,[br/>l-am călăuzit[br/>şi calea lui am sporit-o."
12 Ascultaţi-Mă, voi, cei fără inimă,[br/>cei ce sunteţi departe de dreptate:"
13 Dreptatea Mea am apropiat-o,[br/>ea nu-i departe,[br/>iar Eu nu voi întârzia cu mântuirea care-i de la Mine; [br/>Eu i-am dat în Sion mântuire lui Israel, spre slavă."
1 Coboară-te, şezi pe pământ,[br/>tu, fiică fecioară a Babilonului,[br/>şezi pe pământ, lipsită de tron,[br/>tu, fiică a Caldeilor,[br/>că de-acum nu te vei mai numi „gingaşă şi fragedă“."
2 Ia o râşniţă, macină făină,[br/>scoate-ţi vălul, descoperă-ţi cărunteţea,[br/>dezveleşte-ţi pulpele şi treci desculţă râul."
3 Descoperită-ţi va fi ruşinea,[br/>urâciunile tale se vor vedea;[br/>voi pretinde de la tine ceea ce datorezi,[br/>pe seama oamenilor nu te voi mai lăsa."
4 Zice Domnul Atotţiitorul, Izbăvitorul tău,[br/>al Cărui nume e Sfântul lui Israel:"
5 Stai jos!; tremure-ţi sufletul!;[br/>du-te'n întuneric, tu, fata Caldeilor!;[br/>de-acum nu te vei mai numi „puterea împărăţiei“..."
6 Eu M'am mâniat pe poporul Meu,[br/>tu Mi-ai pângărit moştenirea;[br/>Eu i-am dat în mâna ta,[br/>dar tu nu ai întins milă asupră-le,[br/>jugul bătrânului l-ai făcut foarte greu,"
7 şi ai zis: „Pe veci voi fi stăpână!“[br/>Tu în inima ta n'ai gândit aceste lucruri,[br/>nici că ţi-ai adus aminte de ce va fi la urmă."
8 Acum însă ascultă aceste cuvinte,[br/>tu, cea plină de gingăşie,[br/>tu, cea care şade şi-şi dă curaj[br/>şi zice'n inima ei: „Eu sunt,[br/>şi nimeni altcineva nu este!;[br/>văduvă nu voi rămâne[br/>şi nici sărăcia n'o voi cunoaşte!“."
9 Acum, însă, aceste două lucruri vor veni asupră-ţi,[br/>năprasnic, într'o singură zi:[br/>văduvia şi pierderea copiilor;[br/>acestea fără veste vor veni asupră-ţi,[br/>în ciuda vrăjitoriei tale,[br/>în ciuda tăriei descântecelor tale,"
10 în ciuda încrederii tale în propria-ţi răutate,[br/>fiindcă ziceai: „Eu sunt[br/>şi nimeni altcineva nu este!“[br/>Să ştii: cunoaşterea acestor lucruri[br/>şi desfrânarea ta îţi vor fi ţie spre ruşine;[br/>că ai zis în inima ta: „Eu sunt,[br/>şi nimeni altcineva nu este!“"
11 Nimicire va veni asupră-ţi[br/>fără ca tu să-ţi dai seama;[br/>o groapă va fi[br/>şi într'însa vei cădea;[br/>necaz va veni asupră-ţi[br/>şi nu vei putea să te scuturi;[br/>sfârşit fără veste va veni asupră-ţi[br/>fără ca tu să-ţi dai seama."
12 Rămâi acum cu descântecele tale[br/>şi cu belşugul vrăjilor tale[br/>pe care din tinereţea ta le-ai învăţat,[br/>de-ţi vor putea folosi[br/>sau dacă prin ele te poţi întări!"
13 Ostenit-ai în sfaturile tale;[br/>să stea acum astrologii cerului şi să te mântuiască;[br/>ei, cei ce văd prin stele, ei să-ţi spună[br/>ce va să vină asupra ta."
14 Iată, ei ca nişte surcele vor fi arşi în foc,[br/>şi nicicum nu-şi vor scăpa viaţa din para focului;[br/>pentru că ai tăi sunt cărbunii aprinşi,[br/>tu vei sta deasupra lor."
15 Aceştia-ţi vor fi ţie de ajutor,[br/>cei pentru care tu te-ai ostenit încă din tinereţe;[br/>fiece om s'a rătăcit în felul lui,[br/>dar pentru tine nu va fi scăpare."
1 Auziţi aceste cuvinte, voi, casa lui Iacob,[br/>voi, cei ce sunteţi chemaţi cu numele lui Israel[br/>şi vă trageţi din Iuda,[br/>voi, cei ce vă juraţi pe numele Domnului, Dumnezeului lui Israel,[br/>dar fără adevăr şi fără dreptate îl pomeniţi în treacăt;"
2 voi, cei ce vă bizuiţi pe numele sfintei cetăţi[br/>şi vă sprijiniţi pe Dumnezeul lui Israel[br/>– Domnul Atotţiitorul Îi este numele –."
3 Pe cele ce-au fost, iată, vi le-am spus[br/>şi din gura Mea au ieşit[br/>şi auzite s'au făcut;[br/>repede am lucrat, şi ele au venit."
4 Ştiu că eşti îndărătnic,[br/>că gâtul ţi-i vână de fier[br/>şi de aramă fruntea."
5 Eu lucrurile ţi le-am vestit demult,[br/>mai înainte ca ele să-ţi fi venit;[br/>auzite ţi le-am făcut,[br/>ca nu cumva tu să spui: „Idolii mei mi le-au făcut!“,[br/>şi să nu zici: „Chipurile mele cioplite şi turnate,[br/>ele mi-au dat porunci“."
6 Pe toate acestea voi le-aţi auzit,[br/>dar de cunoscut n'aţi cunoscut;[br/>chiar şi acum auzite ţi le-am făcut[br/>pe cele noi, pe cele ce de-acum înainte au să fie,[br/>şi n'ai zis:"
7 „Acum s'au petrecut, iar nu mai'nainte!“;[br/>şi nu în zilele de demult ai auzit de ele,[br/>ca nu cumva să zici: „Da, le ştiu!“"
8 Nici n'ai ştiut, nici n'ai înţeles,[br/>nici de la'nceput ţi-am deschis Eu urechile,[br/>fiindcă am ştiut că tu cu mare viclenie te vei purta[br/>şi că „nelegiuit încă din pântece“ te vei chema."
9 De dragul numelui Meu îţi voi arăta mânia Mea[br/>şi'n faţa ta voi aduce faptele Mele cele slăvite,[br/>pentru ca nu pe de-a'ntregul să te nimicesc."
10 Iată, te-am vândut, dar nu pentru argint;[br/>te-am scăpat însă din cuptorul sărăciei."
11 De dragul Meu voi face aceasta pentru tine,[br/>fiindcă numele Meu e pângărit;[br/>slava Mea Eu altuia nu o voi da."
12 Ascultă-Mă, Iacobe,[br/>şi tu, Israele, cel pe care-l chem:[br/>Eu sunt Cel-Dintâi şi Eu sunt în veci,"
13 şi mâna Mea a întemeiat pământul[br/>şi dreapta Mea a întărit cerul:[br/>Eu îi voi chema, iar ei vor sta împreună."
14 Şi toţi se vor aduna şi vor auzi;[br/>cine le-a spus lor acestea?[br/>Din dragoste pentru tine ţi-am făcut voia asupra Babilonului,[br/>să nimicesc anume sămânţa Caldeilor."
15 Eu am vorbit, Eu am chemat,[br/>Eu l-am adus, şi calea lui am îndreptat-o."
16 Apropiaţi-vă de mine
şi ascultaţi cuvintele acestea:
De la'nceput eu n'am vorbit în taină,
şi nici în vreun loc ascuns de pe pământ;
când s'a petrecut, eu acolo eram.
Şi acum, Domnul m'a trimis,
precum şi Duhul Său."
17 Aşa zice Domnul, Cel ce te-a izbăvit,
Sfântul lui Israel:
– Eu sunt Dumnezeul tău,
Cel ce ţi-am arătat cum să afli calea
pe care să umbli."
18 Şi dacă tu ai fi ascultat de poruncile Mele,
atunci pacea ta ţi-ar fi fost ca un râu
şi dreptatea ta precum un val al mării."
19 Şi sămânţa ta ca nisipul s'ar fi înmulţit
şi odrasla pântecelui tău precum pulberea pământului;
dar nici acum de tot nu te vei stinge,
nici va pieri numele tău de dinaintea Mea."
20 Ieşiţi din Babilon,
voi, cei ce fugiţi de la Caldei,
glas de veselie daţi de veste
şi faceţi ca aceasta să se audă;
vestiţi-o pân' la marginile pământului
şi ziceţi: „Domnul l-a izbăvit pe robul Său Iacob!“"
21 Şi de vor înseta,
El în pustie îi va duce,
apă din stâncă le va scoate,
stânca o va despica
şi apa va curge
şi poporul Meu va bea."
22 Necredincioşii n'au parte de bucurie,
zice Domnul."
1 Ascultaţi-mă, voi, insule,
şi voi, neamuri, luaţi aminte:
După multă vreme se va petrece, zice Domnul.
Din pântecele Maicii Mele Mi-a numit El numele;"
2 El Mi-a făcut gura ca o sabie ascuţită,
sub adăpostul mâinii Sale M'a ascuns,
ca pe o săgeată aleasă M'a pus deoparte
şi'n tolba Lui M'a tăinuit."
3 Şi Mi-a zis: „Servul Meu eşti Tu, Israele,
şi'ntru Tine Mă voi preamări“."
4 Iar Eu am zis: „În zadar M'am ostenit,
tăria Mi-am dat-o pe deşertăciune şi nimic“.
De aceea judecata Mea e lângă Domnul,
şi'n faţa Dumnezeului Meu Îmi este osteneala."
5 Şi acum, aşa grăieşte Domnul
Cel ce din pântece M'a plăsmuit să-I fiu Serv,
ca să-i adune la El pe Iacob şi pe Israel;
– adunat voi fi şi slăvit înaintea Domnului
şi Dumnezeul Meu va fi tăria Mea –"
6 şi Mi-a zis:
– Mare lucru-i pentru Tine că Te numeşti Fiul Meu,
ca să întăreşti seminţiile lui Iacob
şi să-i întorci pe cei împrăştiaţi ai lui Israel;
iată, spre legământ Te-am dat unui neam
şi neamurilor spre luminare,
ca să fii spre mântuire pân' la marginea pământului."
7 Aşa zice Domnul Cel ce te-a izbăvit,
Dumnezeul lui Israel:
– Sfinţiţi-L pe Cel care-Şi dispreţuieşte viaţa,
pe El, Cel ce este urât de neamurile
care sunt sclavele domnilor;
regi Îl vor vedea
şi principi se vor scula
şi de dragul Domnului I se vor închina;
căci plin de credincioşie e Sfântul lui Israel,
şi Eu pe Tine Te-am ales."
8 Aşa grăieşte Domnul:
– La vreme potrivită Te-am ascultat
şi'n zi de mântuire Ţi-am ajutat;
Te-am plăsmuit
şi neamurilor Te-am dat spre legământ
ca să pui pământu'n rânduială
şi moşteniri pustiite să moşteneşti,"
9 spunând celor din legături: „Ieşiţi!“;
şi celor din întuneric: „Arătaţi-vă!“
Hrăniţi vor fi în căile lor,
păşunea lor va fi pe toate cărările."
10 Nu vor flămânzi, nici vor înseta
şi nici căldura sau soarele îi vor lovi,
ci Acela care-i miluieşte îi va alina
şi prin izvoare de apă îi va mâna."
11 Şi voi face ca fiece munte să le fie o cale
şi fiece cărare să le fie păşune."
12 Iată, aceştia de departe vor veni,
şi aceştia de la Miazănoapte şi de la Apus,
iar alţii din ţara Perşilor."
13 Veseliţi-vă, voi, ceruri,
şi să se bucure pământul;
– „Veselie!“ să strige munţii
şi: „Dreptate!“ dealurile,
că a avut Domnul milă de poporul Său
şi pe cei smeriţi ai poporului Său i-a alinat."
14 Dar Sionul a zis: „Domnul m'a părăsit,
Domnul m'a uitat...“."
15 Oare îşi va uita femeia pe propriul ei copil
astfel încât să nu-i fie milă de odrasla pântecelui ei?
Dar chiar dacă o femeie ar uita acestea,
Eu pe tine nu te voi uita! zice Domnul."
16 Iată, pe palmele Mele am zugrăvit zidurile tale
şi tu fără' ncetare Îmi eşti înainte."
17 Curând vei fi zidit
de către cei ce te-au dărâmat,
iar cei ce te-au pustiit vor ieşi din tine."
18 Ridică-ţi ochii împrejur şi vezi-i pe toţi:
iată, s'au adunat şi au venit la tine.
Aşa cum viu sunt Eu – zice Domnul –,
astfel te vei îmbrăca tu cu ei toţi
ca şi cu o podoabă
şi cu ei te vei încinge
ca o mireasă cu frumuseţea."
19 Că locurile tale pustiite
şi cele risipite şi cele dărâmate
vor fi acum prea strâmte pentru cei ce le locuiesc,
iar cei ce te mâncau vor fi îndepărtaţi de la tine."
20 Căci fiii tăi pe care i-ai pierdut
vor zice în urechile tale:
„Locul e prea strâmt pentru mine,
fă-mi loc, ca să pot locui!...“."
21 Iar tu vei zice în inima ta:
„Cine mi i-a născut mie pe aceştia?
că eu stearpă am fost, şi văduvă;
cine mi i-a adus?
şi singură am rămas:
aceştia unde erau?“."
22 Aşa zice Domnul, chiar Domnul:
– Iată, Eu Îmi ridic mâna spre neamuri
şi semnalul spre insule Mi-l voi înălţa
şi ele'n sânul lor îţi vor aduce fiii
şi pe umeri fiicele ţi le vor purta."
23 Regi vor fi dătătorii tăi de hrană
şi regine te vor alăpta;
pân' la pământ se vor pleca înainte-ţi
şi praful picioarelor tale îl vor linge;
şi tu vei cunoaşte că Eu sunt Domnul,
iar cei ce Mă aşteaptă nu se vor ruşina."
24 Oare va lua cineva prăzi de la un uriaş?
şi dacă pe nedrept cade unul rob,
oare va scăpa?"
25 Că aşa zice Domnul:
– De va robi cineva un uriaş,
va lua prăzi,
iar cel ce le ia de la un om tare,
acela va scăpa;
căci Eu sunt Cel ce-ţi va judeca pricina
şi Eu sunt Cel care-i va scăpa pe fiii tăi."
26 Cei ce te-au necăjit îşi vor mânca propria lor carne
şi ca pe vinul cel nou îşi vor bea sângele
şi se vor îmbăta;
şi tot trupul va cunoaşte că Eu, Domnul,
Eu sunt Cel ce te izbăveşte pe tine
şi Cel ce ţine pe palme tăria lui Iacob."
1 Aşa zice Domnul:
Ce fel de carte de despărţire este aceea
prin care Eu am lăsat-o pe mama voastră?
sau cărui cămătar v'am vândut Eu pe voi?
Iată, voi pentru păcatele voastre sunteţi vânduţi
şi pentru nelegiuirile voastre am lăsat-o Eu pe mama voastră."
2 Ce poate fi?: că am venit, şi nici un om nu era,
că am chemat, şi nimeni nu era să audă?
Oare mâna Mea nu e atât de tare încât să mântuiască?
sau nu sunt Eu în stare să eliberez?
Iată, cu mustrarea Mea voi usca marea
şi râurile le voi face pustiuri
şi peştii lor se vor usca din lipsă de apă
şi vor muri de sete."
3 Voi îmbrăca cerul cu întuneric
şi acoperământul i-l voi face ca o haină de sac."
4 Domnul, chiar Domnul Mi-a dat limbă învăţătoare,
ca să ştiu când e bine să spun un cuvânt;
El dis-de-dimineaţă M'a rânduit,
ureche Mi-a dat ca să aud;"
5 şi învăţătura Domnului,
chiar a Domnului, Îmi deschide urechile,
iar Eu nu Mă împotrivesc şi nici nu întorc vorba."
6 Spatele Mi l-am dat spre bătăi
şi obrajii Mei spre pălmuiri
şi faţa nu Mi-am întors-o dinspre ruşinea scuipărilor;"
7 dar Domnul, chiar Domnul, Mi S'a făcut ajutor,
fapt pentru care Eu nu M'am dat de ruşine;
ci faţa Mi-am făcut-o ca de cremene
şi ştiu acum că niciodată nu voi fi ruşinat,"
8 fiindcă Cel ce M'a îndreptăţit este aproape.
Cine este cel ce se judecă cu Mine?:
alături de Mine să-Mi stea împotrivă!
Cine este cel ce se judecă cu Mine?:
să se apropie de Mine!"
9 Iată, Domnul, Domnul Îmi va ajuta:
cine-Mi va face rău?
Iată, voi ca o haină vă veţi învechi
şi molia cum ştie ea o să vă mănânce."
10 Cine'ntre voi este cel ce se teme de Domnul?
Să audă glasul Servului Său:
Voi, cei ce umblaţi în întuneric
şi nu aveţi lumină,
nădăjduiţi întru numele Domnului,
şi bizuiţi-vă pe Dumnezeu!"
11 Iată, voi toţi aprindeţi un foc
şi întreţineţi o flacără,
umblaţi întru lumina focului vostru
şi'n flacăra pe care aţi aprins-o!
Din pricina Mea vi s'a făcut aceasta,
în întristare veţi adormi."
1 Auziţi-mă, voi, cei ce urmaţi dreptatea
şi-L căutaţi pe Domnul:
Priviţi în stânca pe care aţi tăiat-o
şi în oglinda gropii pe care aţi săpat-o."
2 Priviţi la Avraam, tatăl vostru,
şi la Sarra care v'a născut:
că el era singur când Eu l-am chemat
şi l-am binecuvântat
şi iubire i-am arătat şi l-am înmulţit."
3 Şi acum, pe tine te voi mângâia, Sioane;
şi toate pustiile lui le-am mângâiat
şi pustiile lui le voi face ca raiul
şi asfinţitul său ca raiul Domnului:
veselie şi bucurie vor afla ei într'însul,
mulţumire şi glas de laudă."
4 Ascultaţi-Mă, poporul Meu, ascultaţi-Mă,
şi voi, regi, luaţi aminte la Mine,
că lege va ieşi de la Mine
şi judecata Mea va fi spre luminarea neamurilor."
5 Dreptatea Mea se apropie cu repeziciune
şi ca o lumină va ieşi mântuirea Mea;
în braţul Meu vor nădăjdui neamurile,
insulele Mă vor aştepta
şi în braţul Meu se vor încrede."
6 Ridicaţi-vă ochii la cer
şi uitaţi-vă'n jos la pământ,
că, iată, cerul ca un fum s'a înnegurat
şi pământul ca o haină se va învechi,
iar locuitorii tot astfel vor muri;
dar mântuirea Mea va fi pe vecie
şi dreptatea Mea nu va lipsi."
7 Ascultaţi-Mă, voi, cei ce cunoaşteţi judecata,
poporul în a cărui inimă este Legea Mea:
nu vă temeţi de mustrarea oamenilor
şi nu vă'ncovoiaţi sub defăimarea lor;"
8 căci ca o haină vor fi mâncaţi de timp,
şi ca o lână vor fi mâncaţi de molii,
dar dreptatea Mea va fi pentru vecie
şi'n generaţiile generaţiilor mântuirea Mea."
9 Deşteaptă-te, deşteaptă-te, Ierusalime,
şi'mbracă-te cu tăria braţului tău!
Deşteaptă-te ca'n revărsatul zorilor,
ca generaţia de demult.
Oare nu Tu ai ciopârţit dihania?
nu Tu ai străpuns balaurul?"
10 nu Tu ai secat marea,
apele genunii celei necuprinse?
nu Tu ai făcut adâncul mării cale de trecere
pentru cei eliberaţi şi mântuiţi?"
11 Că Domnul îi va întoarce
şi veni-vor în Sion cu veselie şi cu veşnică bucurie;
că laudă şi veselie vor veni asupra capului lor:
fugit-au durerea, întristarea şi suspinul."
12 Eu, chiar Eu sunt Cel ce te alină;
ia seama cine eşti, că te-ai temut de omul muritor
şi de fiul omului,
de ei, cei ce ca iarba s'au uscat,"
13 şi L-ai uitat pe Dumnezeu Cel ce te-a făcut,
pe Cel ce a făcut cerul şi a întemeiat pământul;
şi pururea erai înfricoşat, cât e ziua de lungă,
de arătarea mâniei celui ce te necăjea;
că aşa cum gândea el să te nimicească pe tine,
unde-i acum mânia lui, a celui ce-ţi făcea necazuri?"
14 Că'n mântuirea ta el nu va sta şi nici va zăbovi."
15 Că Eu sunt Dumnezeul tău, Eu, Cel ce tulbur marea
şi-i fac valurile să vuiască;
Domnul Atotţiitorul e numele Meu."
16 Pune-voi cuvintele Mele în gura ta
şi te voi adăposti sub umbra mâinii Mele
cu care am întărit cerul şi am întemeiat pământul!
Şi [Domnul] îi va zice Sionului:
„Tu eşti poporul Meu“."
17 Deşteaptă-te, deşteaptă-te,
ridică-te, Ierusalime,
cel ce din mâna Domnului ai băut paharul mâniei Lui;
că tu ai băut pân' la fund paharul căderii,
paharul mâniei;"
18 şi din toţi fiii tăi, pe care tu i-ai născut,
nimeni nu s'a găsit să te mângâie,
şi din toţi fiii tăi, pe care tu i-ai crescut,
nimeni nu s'a găsit să te ţină de mână."
19 Aceste două lucruri îţi stau împotrivă:
cine-ţi va fi alături în mâhnire?
cădere, zdrobire, foamete şi sabie:
cine te va alina?"
20 Fiii tăi sunt cei uluiţi,
cei ce dorm pe la gura fiecărei uliţi
ca o sfeclă pe jumătate fiartă,
plini de mânia Domnului,
slăbiţi prin Domnul Dumnezeu."
21 Ascultă, de aceea, tu, cea nefericită,
tu, cea beată – dar nu de vin:"
22 Aşa zice Domnul Dumnezeu
Cel care-l judecă pe poporul Său:
Iată, ţi-am luat din mână paharul căderii,
paharul mâniei Mele,
şi de-acum n'o să-l mai bei;"
23 şi-l voi pune în mâna celor ce te-au asuprit
şi a celor ce te-au umilit,
a celor ce i-au zis sufletului tău:
„Apleacă-te, ca să trecem noi!“;
iar tu ţi-ai făcut şalele una cu pământul
pentru cei ce fără tine treceau."
1 Deşteaptă-te, Sioane, deşteaptă-te,
îmbracă-ţi tăria, Sioane,
şi tu, Ierusalime, cetate sfântă,
îmbracă-ţi mărirea;
prin tine nu va mai trece cel netăiat împrejur
şi cel necurat."
2 Scutură-ţi praful şi ridică-te;
stai jos, Ierusalime;
scoate-ţi gâtul din legătură,
tu, fiică a Sionului, înrobită!"
3 Că aşa zice Domnul:
Pe nimic aţi fost vânduţi
şi nu cu argint veţi fi răscumpăraţi."
4 Aşa zice Domnul Dumnezeu:
– Poporul Meu s'a coborât mai întâi în Egipt
ca să locuiască acolo,
iar la Asirieni cu sila a fost dus."
5 Şi acum, ce va fi aici?
Acestea zice Domnul:
– De vreme ce poporul Meu a fost luat pe nimic,
miraţi-vă şi văitaţi-vă
– aşa grăieşte Domnul –;
din pricina voastră e numele Meu pururea defăimat întru neamuri."
6 Pentru aceasta Îmi va cunoaşte poporul Meu numele în ziua aceea:
că Eu sunt Cel ce vorbeşte;
de faţă sunt"
7 ca munţii'n floarea frumuseţii,
ca paşii celui ce vesteşte zvon de pace,
ca glasul celui ce rosteşte veste bună;
că Eu voi face auzită mântuirea ta,
zicând: „O, Sioane, împărăţi-va Dumnezeul tău!“"
8 Că glasul celor ce te păzesc s'a înălţat
şi ei într'un glas laolaltă se vor veseli;
că ochi în ochi se vor privi
când Domnul va milui Sionul."
9 Izbucnească pustiile Ierusalimului împreună'ntru veselie,
că Domnul l-a miluit
şi a izbăvit Ierusalimul."
10 Şi Dumnezeu Îşi va descoperi braţul Său cel sfânt
în faţa tuturor neamurilor,
şi toate marginile pământului
vedea-vor mântuirea care vine de la Dumnezeul nostru."
11 Îndepărtaţi-vă, îndepărtaţi-vă,
ieşiţi de acolo
şi de lucru necurat să nu vă atingeţi,
ieşiţi din mijlocul lui, osebiţi-vă,
voi, cei ce purtaţi vasele Domnului!"
12 Că nu veţi ieşi cu gâlceavă
şi nici veţi merge de-a fuga;
fiindcă'naintea voastră va merge Domnul,
Cel ce la un loc vă adună,
Dumnezeul lui Israel."
13 Iată, Fiul Meu va cunoaşte şi Se va înălţa
şi foarte Se va preamări."
14 Aşa cum mulţi se vor mira de Tine –
tot astfel chipul Tău lipsit va fi de slavă de la oameni
şi slava Ta lipsită va fi de cinste din partea fiilor oamenilor –,"
15 tot astfel multe neamuri se vor mira de El
şi regi vor sta cu gurile închise;
fiindcă tocmai cei ce n'au ştiut de El,
aceia vor vedea
şi cei ce n'au auzit, aceia vor cunoaşte."
1 Doamne, cine i-a dat crezare auzului nostru?
şi cui i s'a descoperit braţul Domnului?"
2 Noi ca pe un copil L-am vestit înainte-I,
ca pe-o rădăcină în pământ însetat:
nu are chip şi nici mărire;
noi L-am văzut,
dar El n'avea nici chip, nici frumuseţe."
3 Ci Îi era chipul nevrednic de cinstire
şi mai prejos decât acela al fiilor oamenilor.
El era un om în suferinţă
şi obişnuit să rabde slăbiciune;
că faţa Şi-a întors-o:
defăimat a fost, iar nu'mbrăcat în cinste."
4 El păcatele noastre le poartă
şi pentru noi rabdă durere,
dar noi Îl socoteam că de la Dumnezeu se află El
întru durere, chinuri şi necaz."
5 El însă pentru păcatele noastre a fost rănit
şi pentru fărădelegile noastre a pătimit;
pedeapsa păcii noastre asupra Lui era
şi noi prin rana Lui ne-am vindecat."
6 Noi toţi ca nişte oi ne-am rătăcit,
fiecare în calea lui s'a rătăcit,
iar Domnul pe El L-a dat pentru păcatele noastre."
7 Din pricina chinului El nu-Şi deschide gura;
ca o oaie la'njunghiere S'a adus
şi ca un miel fără de glas în faţa celui ce-l tunde,
aşa El nu-Şi deschide gura."
8 Întru smerenia Lui I s'a răpit dreptatea.
Neamul Său cine-l va spune?
Că viaţa I se ia de pe pământ;
pentru fărădelegile poporului Meu a fost El dus la moarte."
9 În schimbul îngropării Sale Eu da-voi pe cei răi
şi pe bogaţi în schimbul morţii Sale;
că El fărădelege nu a săvârşit
şi nici vicleşug în gura Lui nu s'a aflat."
10 Domnul va vrea să-L cureţe de rană.
Dacă veţi da prinos pentru păcat,
sufletul vostru va vedea sămânţă cu viaţă'ndelungată."
11 Şi Domnul va vrea ca El, cu mâna Lui,
să ia din osteneala sufletului Său
ca să-I arate lumină
şi cunoaştere să plăsmuiască
şi să-L îndreptăţească pe Cel-Drept
Care pe mulţi îi slujeşte
şi ale căror păcate le va purta."
12 De aceea El pe mulţi îi va moşteni
şi va împărţi prăzile celor puternici,
pentru că sufletul Său a fost dat spre moarte
şi cu cei fără de lege fost-a socotit
şi păcatele multora le-a purtat
şi pentru fărădelegile lor pe Sine S'a dat."
1 Veseleşte-te, tu, cea stearpă, care nu naşti,
dă glas şi strigă, tu, cea care n'ai cunoscut durerile facerii,
că mai mulţi sunt fiii celei pustii
decât ai celei ce are bărbat;
căci Domnul a zis:"
2 Lărgeşte locul cortului tău şi-al pânzelor lui,
bate ţăruşii, nu te scumpi; lungeşte-ţi funiile,
ţăruşii ţi-i întăreşte;"
3 simte-te'n largul tău la dreapta şi la stânga,
căci sămânţa ta neamuri va moşteni
şi prin ea cetăţi pustii vor fi locuite."
4 Nu te teme pentru aceea că ai fost de ruşine,
nici nu te ruşina pentru aceea că ai fost de ocară,
căci vei uita ruşinea cea de lungă durată,
iar de ocara văduviei tale nu-ţi vei mai aminti."
5 Că Domnul este Cel ce te-a făcut,
Domnul Atotţiitorul este numele Lui;
şi El, Cel ce te-a izbăvit pe tine,
El este Dumnezeul lui Israel,
şi aşa va fi numit de'ntreg pământul."
6 Domnul nu te-a chemat ca pe o femeie părăsită
şi slabă de inimă,
nici ca pe o femeie ce încă din tinereţe e pradă urii,
zice Dumezeul tău."
7 Pentru puţină vreme te-am părăsit,
dar cu milă mare te voi milui;"
8 în puţină mânie Mi-am întors faţa de la tine,
dar cu milă veşnică te voi milui,
zice Acel ce te izbăveşte, Domnul."
9 Din vremea apelor lui Noe, acesta Mi-a fost gândul,
aşa cum i-am făcut lui jurământ în vremea aceea,
că de dragul tău nu Mă voi mai mânia asupra pământului;
nici chiar atunci când tu eşti ameninţată,"
10 munţii nu se vor muta
şi dealurile tale nu se vor clinti;
tot aşa nici mila Mea nu-ţi va lipsi
şi nici legământul păcii Mele nu va fi călcat;
aceasta, fiindcă Domnul, Cel care-ţi este ţie milostiv,
El a spus-o."
11 Umilită şi neodihnită, mângâiere n'ai avut;
iată, Eu le gătesc pietrelor tale rubin
şi safir temeliilor tale;"
12 de iaspis îţi voi face meterezele,
iar porţile din pietre de cristal
şi'mprejmuirea ta va fi din nestemate."
13 Şi fiii tăi vor fi toţi învăţaţi ai lui Dumnezeu
şi'n pace multă copiii tăi se vor afla."
14 Şi tu întru dreptate vei fi zidită;
fereşte-te de nedreptate, şi teamă nu vei avea
şi cutremur de tine nu se va apropia."
15 Iată, străini vor veni de dragul Meu la tine
şi'mpreună cu tine vor locui
şi la tine vor alerga să scape."
16 Iată, Eu sunt Cel ce te-a zidit,
nu ca fierarul suflând în cărbuni
şi scoţând unelte bune de treabă;
Eu nu pentru pierzare te-am zidit, ca să te nimicesc."
17 Tot lucrul făcut împotriva ta nu va spori
şi nici un glas ridicat împotriva ta spre judecată;
pe toţi aceia tu îi vei birui,
prin aceasta fi-vor potrivnicii tăi osândiţi.
O moştenire se află celor ce-I slujesc Domnului
şi drepţi veţi fi voi în faţa Mea, zice Domnul."
1 Voi, cei însetaţi, mergeţi la apă,
iar voi, toţi, cei ce nu aveţi argint, duceţi-vă
şi cumpăraţi
şi mâncaţi şi beţi vin şi grăsime
fără bani sau preţ."
2 De ce, prin urmare, preţuiţi voi cu preţul banului
şi vă daţi osteneala pentru ceea ce nu satură?
Ascultaţi-Mă pe Mine,
şi veţi mânca ce e bun
şi sufletul vostru întru bunătăţi se va desfăta."
3 Luaţi aminte cu urechile voastre
şi urmaţi căilor Mele;
ascultaţi-Mă pe Mine,
şi sufletul vostru întru bunătăţi va fi viu;
şi Eu voi face cu voi legământ veşnic,
îndurările cele încredinţate lui David."
4 Iată, martor l-am făcut întru neamuri,
neamurilor Domn şi poruncitor."
5 Neamuri care nu te ştiau te vor chema
şi popoare care nu te cunoşteau
vor alerga să scape la tine,
de dragul Domnului, Dumnezeului tău,
Sfântul lui Israel,
că El pe tine te-a slăvit."
6 Căutaţi-L pe Domnul,
şi când Îl veţi afla, chemaţi-L;
iar când El Se va apropia de voi,"
7 atunci să-şi părăsească necredinciosul căile
şi nelegiuitul sfaturile
şi să se întoarcă la Domnul
şi va afla milă,
şi la Dumnezeul vostru să se întoarne,
că El cu'mbelşugare vă va ierta păcatele."
8 Că sfaturile Mele nu sunt ca sfaturile voastre,
nici căile Mele precum căile voastre,
zice Domnul."
9 Ci pe cât e de departe cerul de pământ,
într'atât e departe calea Mea de căile voastre
şi cugetele voastre de cugetul Meu."
10 Că precum se coboară din cer ploaia sau zăpada
şi nu se întoarce până când adapă pământul
şi-l face să răsară şi să rodească
şi să-i dea semănătorului sămânţă
şi pâine pentru hrană,"
11 aşa va fi cuvântul Meu
– oricare va ieşi din gura Mea –:
el nicicum nu se va întoarce
până când se vor plini toate câte Eu am vrut;
şi spornice voi face căile tale
şi poruncile Mele."
12 Căci voi cu veselie veţi ieşi
şi cu bucurie veţi primi învăţătură:
că munţii şi dealurile vor sălta,
cu bucurie aşteptându-vă,
şi toţi arborii câmpului
vor bate din palme de ramuri."
13 Şi'n locul scaiului se va înălţa chiparos
şi'n locul urzicii va creşte mirt;
şi Domnul va fi într'un nume
şi într'un semn veşnic – şi nu va lipsi."
1 Acestea zice Domnul:
Păziţi judecata şi faceţi dreptate,
căci mântuirea Mea e gata să vină
şi mila Mea să se descopere."
2 ericit bărbatul care face aceste lucruri
şi omul care se ţine de ele
şi zilele de odihnă le păzeşte fără să le spurce
şi mâinile şi le fereşte de fapta nedreaptă."
3 Să nu zică străinul care s'a lipit de Domnul:
„Îndeosebi mă va osebi Domnul de poporul Său!“,
iar famenul să nu zică: „Eu sunt un pom uscat!“"
4 Aşa zice Domnul către fameni:
Toţi aceia care vor ţine zilele de odihnă rânduite de Mine
şi vor alege cele ce sunt după voia Mea
şi se vor ţine de legământul Meu,"
5 acelora în casa Mea şi înlăuntrul zidurilor Mele
le voi da loc de mare cinste,
mai bun decât fii şi fiice:
nume veşnic le voi da – şi el nu va lipsi."
6 Şi-l voi da străinilor care s'au lipit de Domnul
ca să-I slujească şi să iubească numele Domnului,
ca să-I fie Lui slugi şi slujnice;
iar pe toţi cei ce păzesc, fără să le spurce, zilele de odihnă
rânduite de Mine
şi pe cei ce se ţin de legământul Meu,"
7 pe aceia îi voi aduce în muntele Meu cel sfânt
şi'n casa Mea de rugăciune îi voi desfăta;
arderile-lor-de-tot şi jertfele lor
primite vor fi pe jertfelnicul Meu;
căci casa Mea casă de rugăciune se va chema
pentru toate neamurile,"
8 zice Domnul,
Cel ce-i adună pe risipiţii lui Israel;
căci lui îi voi strânge adunare."
9 Voi, fiare ale câmpului, veniţi cu toatele, mâncaţi,
voi, fiare ale codrului!"
10 Vedeţi cum toţi au orbit,
nimic n'au cunoscut:
câini apucaţi de muţenie, care nu vor lătra,
visându-şi culcuşul şi iubind dormitarea;"
11 câini cu suflet neruşinat, care nu ştiu ce e saţiul
şi sunt răi, neavând nici o înţelegere;
fiecare din ei şi-a urmat propria sa cale,
fiecare până'n culmea voii sale proprii:"
12 „Veniţi, să bem vin şi să ne îmbătăm,
iar mâine s'o facem şi-mai-şi!...“."
1 Vedeţi cum a pierit omul drept
şi cum nimeni n'o pune la inimă,
cum oameni drepţi se duc
şi nimeni nu ia aminte:
că din faţa nedreptăţii a pierit dreptul."
2 Înmormântarea lui se va petrece'n pace:
din mijloc a fost luat."
3 Dar voi aici apropiaţi-vă,
voi, copii nelegiuiţi,
pui de adulteră şi de târfă!"
4 În ce anume v'aţi desfătat?
şi împotriva cui v'aţi deschis gura
şi împotriva cui aţi scos limba?
nu sunteţi voi fii ai pierzării,
sămânţă nelegiuită?"
5 Voi, cei ce vă rugaţi la idoli sub arbori stufoşi,
voi, cei ce vă înjunghiaţi copiii în văi printre stânci!"
6 Aceasta-i partea ta, acesta-i sorţul tău:
lor le-ai turnat libaţii,
lor le-ai adus jertfe de carne;
toate acestea oare nu-Mi vor stârni mânia?"
7 Pe munte înalt, deasupra, acolo-ţi este aşternutul
şi acolo ţi-ai urcat jertfele;"
8 şi'n spatele stâlpilor uşii tale,
acolo ţi-ai pus amintirea.
Tu gândeai că dacă te vei îndepărta de Mine
vei avea mai mult de câştigat;
tu i-ai iubit pe cei ce se culcă cu tine"
9 şi cu ei ţi-ai sporit desfrânarea
şi mulţi i-ai făcut pe cei ce-ţi sunt departe
şi soli ai trimis dincolo de hotarele tale
şi pân' la iad te-ai înjosit."
10 Ai ostenit de-atâtea drumuri multe,
dar n'ai zis: „De-acum, gata cu tăria mea!“
Şi fiindcă tu ai făcut acestea,
de-aceea nu pe Mine M'ai rugat."
11 De cei de care te-ai temut te-ai înfricoşat
şi M'ai minţit
şi de Mine nu ţi-ai adus aminte
şi nu M'ai luat în seamă
şi nu M'ai pus la inimă,
şi chiar când Eu te văd şi te trec cu vederea,
tu de Mine nu te-ai temut."
12 Şi Eu voi vesti dreptatea ta şi păcatele tale
care nu-ţi vor fi de niciun folos."
13 Când tu vei striga,
vină ei să te scoată din necaz!;
că pe toţi aceştia îi va lua vântul
şi-i va duce vârtejul;
dar cei ce se ţin de Mine vor stăpâni pământul
şi muntele Meu cel sfânt îl vor moşteni."
14 Şi vor zice: – Curăţiţi căile de dinaintea Lui
şi îndepărtaţi piedicile din calea poporului Meu!"
15 Acestea grăieşte Cel-Preaînalt,
Cel ce'ntru cele de sus locuieşte pe veci,
– sfânt întru sfinţi e numele Lui –,
Cel-Preaînalt care Se odihneşte întru sfinţi,
Cel ce dă răbdare celor cu inima slabă
şi viaţă le dă celor cu inima zdrobită:"
16 Nu pe veci voi fi pornit împotriva voastră,
nici de-a pururi fi-va mânia Mea peste voi,
pentru că de la Mine iese Duhul
şi suflarea toată Eu am făcut-o."
17 Pentru păcat puţin l-am întristat
şi l-am bătut
şi faţa Mi-am întors-o de la el,
iar el s'a umplut de tristeţe
şi supărat a umblat în căile sale."
18 Eu i-am văzut căile şi l-am vindecat
şi l-am alinat
şi mângâiere adevărată i-am dăruit;"
19 pace peste pace celor de departe
şi celor de aproape!
Şi a zis Domnul: – Îi voi tămădui."
20 Dar cei nedrepţi vor fi zgâlţâiţi ca de valuri
şi nu se vor putea odihni."
21 Necredincioşii n'au parte de bucurie,
a zis Domnul Dumnezeu."
1 Strigă puternic şi nu te opri!;
ca pe o trâmbiţă înalţă-ţi glasul
şi spune-i poporului Meu păcatele lui
şi casei lui Iacob fărădelegile sale!"
2 Ei Mă caută zi de zi
şi doresc să-Mi ştie căile,
ca un popor care a săvârşit dreptate
şi judecata Dumnezeului său n'a părăsit-o;
ei cer acum de la Mine judecată dreaptă
şi doresc să se apropie de Dumnezeu,"
3 zicând: „De ce-am postit noi, dacă Tu n'ai văzut?
de ce ne-am umilit noi sufletele, dacă Tu n'ai ştiut?...“.
Nu: în zilele voastre de post vă faceţi voile voastre
şi-i pişcaţi pe cei ce sunt în puterea voastră."
4 Dacă postiţi pentru certuri şi judecăţi
şi-l bateţi cu pumnii pe cel obidit,
de ce-Mi aduceţi Mie postul, aşa cum o faceţi astăzi,
ca vocea voastră să se audă strigând?"
5 Nu postul acesta l-am ales Eu,
nici o astfel de zi în care omul să-şi necăjească sufletul;
chiar dacă-ţi vei îndoi gâtul ca un cârlig
şi chiar dacă ai pune sub tine sac şi cenuşă,
nici chiar aşa nu puteţi pretinde că postul vostru e primit."
6 Nu un astfel de post am ales Eu, zice Domnul;
ci tu dezleagă orice legătură a nedreptăţii,
dezleagă nodurile cu silnicie înnodate,
lasă-i liberi pe cei striviţi în legături
şi rupe toate înscrisurile cu socoteli nedrepte."
7 Frânge pâinea pentru cel flămând
şi adu-i în casa ta pe săracii fără adăpost;
dacă vezi pe cineva gol, îmbracă-l
şi nu-i trece cu vederea pe cei de un neam cu tine."
8 Atunci lumina ta se va deschide ca o dimineaţă
şi sănătatea ta curând va răsări
şi dreptatea ta îţi va merge înainte
şi slava lui Dumnezeu te va înconjura."
9 Atunci vei striga şi Dumnezeu te va auzi,
şi'n timp ce tu încă grăieşti, El va zice:
„Iată, Eu sunt aici“.
Dacă tu te lepezi de ceea ce te ţine legat
şi de mâna ta cea hrăpăreaţă
şi de cuvântul cârtitor,"
10 dacă din inimă îi vei da pâine celui flămând
şi dacă vei mulţumi sufletul necăjit,
atunci lumina ta va străluci în întuneric
şi întunericul tău va fi precum amiaza;"
11 şi Dumnezeul tău va fi cu tine pururea,
iar tu te vei sătura după cum îţi pofteşte sufletul
şi oasele tale se vor îngrăşa
şi vor fi ca o grădină bine adăpată
şi ca un izvor a cărui apă nu scade;
şi oasele tale ca iarba vor odrăsli şi se vor îngrăşa
şi neamurile neamurilor vor moşteni."
12 Şi vechile tale dărâmături se vor zidi
şi temeliile vor dura de-a lungul tuturor generaţiilor;
tu te vei numi dregător al celor stricate
şi cărările ferite pe mijloc ţi le vei face umblate."
13 Dacă-ţi vei da piciorul înapoi de pe zilele odihnei
aşa ca'n ziua cea sfântă să nu faci ce-ţi place ţie,
şi dacă zilele odihnei le vei numi „desfătare“,
„sfinte“ Dumnezeului tău;
dacă piciorul nu ţi-l vei mişca la lucru
şi nici din gura ta nu vei grăi cuvânt cu mânie,"
14 atunci vei nădăjdui în Domnul
şi El te va ridica la bunătăţile pământului
şi te va hrăni cu moştenirea lui Iacob,
părintele tău;
căci gura Domnului a grăit acestea."
1 Oare mâna Domnului nu poate mântui?
ori Şi-a făcut El auzul greu,
aşa ca să nu poată auzi?"
2 Nu, ci greşalele voastre vă despart de Dumnezeu
şi din pricina păcatelor voastre Şi-a întors El faţa de la voi,
aşa ca peste voi să nu fie milă."
3 Că mâinile voastre spurcate sunt cu sânge
şi cu păcate degetele voastre;
buzele voastre, şi ele, nelegiuire au grăit
iar limba voastră cugetă nedreptate."
4 Nimeni nu vorbeşte ce e drept,
nici că există judecată adevărată;
ci nădejdea şi-o pun în deşertăciuni
şi îndrugă vorbe goale;
căci ei răutate zămislesc
şi fărădelege nasc."
5 Ouă de aspidă au clocit
şi pânză de păianjen ţes;
iar cel ce vrea să mănînce din ouăle lor,
clocitură găseşte spărgându-le
şi pui de viperă înlăuntru."
6 Pânza lor de păianjen nu va deveni haină,
nici că se vor îmbrăca ei cu faptele lor,
căci faptele lor sunt lucrarea nelegiuirii."
7 Picioarele lor spre răutate aleargă,
grabnice să facă vărsare de sânge;
gândurile lor, şi ele, sunt gânduri de omor;
destrămare şi ticăloşie în căile lor;"
8 calea păcii nu o cunosc,
nici că e vreo judecată în căile lor;
căci cărările pe care merg sunt întortocheate
şi pace nu cunosc."
9 De aceea s'a'ndepărtat de la ei judecata,
iar dreptatea nu va da peste ei;
când aşteptau lumină,
li s'a făcut întuneric;
când aşteptau zorile,
picioarele li s'au pomenit în ceaţă."
10 Ca orbii vor pipăi peretele;
aşa îl vor pipăi, ca şi cum n'ar avea ochi;
în miezul zilei vor cădea ca'n miezul nopţii
şi ca nişte muribunzi vor suspina."
11 Ca un urs cu o porumbiţă împreună vor umbla:
judecată am aşteptat şi nici o mântuire nu este,
ea s'a îndepărtat de noi."
12 Că multă este'n faţa Ta fărădelegea noastră,
iar păcatele noastre ni s'au ridicat împotrivă;
căci fărădelegile noastre se află întru noi
şi faptele noastre nedrepte ni le cunoaştem."
13 Ne-am purtat ca nişte păgâni, am minţit înşelând,
prin răzvrătire ne-am îndepărtat de Dumnezeul nostru;
cuvinte nedrepte am grăit,
neascultători am fost;
din inima noastră cuvinte nedrepte am zămislit
şi am cugetat."
14 Şi judecata am întors-o înapoi
şi dreptatea departe s'a îndepărtat;
căci adevărul în căile lor s'a mistuit
şi pe calea cea dreaptă ei n'au putut să treacă."
15 Şi adevărul a fost dus departe,
iar ei cugetul şi l-au abătut de la a'nţelege.
Iar Domnul a văzut
şi nu I-a plăcut că nu era nici o judecată."
16 Şi a privit, şi nici un om nu se afla,
şi S'a socotit, şi nu era cine să ajute;
aşa că El i-a apărat cu braţul Său
şi cu mila Sa i-a întărit."
17 Şi S'a îmbrăcat El cu dreptatea ca şi cu o platoşă
şi coiful mântuirii Şi l-a pus pe cap;
şi cu haină de izbândă S'a îmbrăcat
şi cu veşmântul Său,"
18 ca unul care din plin vrea să răsplătească,
ocară chiar potrivnicilor Săi."
19 Astfel că cei de la Apus se vor teme de numele Domnului,
iar cei ce vin din Soare-Răsare, de numele Său cel slăvit;
căci ca un râu năprasnic va veni mânia Domnului,
cu dezlănţuire va veni."
20 Şi de dragul Sionului va veni Izbăvitorul
şi necredincioşiile le va îndepărta de la Iacob."
21 Şi acesta va fi legământul Meu cu ei, zice Domnul: Duhul Meu, Cel ce este asupra ta, şi cuvintele pe care Eu ţi le-am pus în gură nu vor lipsi din gura ta, nici din gura seminţiei tale, fiindcă Domnul a spus-o, de acum şi până'n veac."
1 Luminează-te, luminează-te, Ierusalime,
că lumina ta vine
şi slava Domnului peste tine a răsărit."
2 Iată, întuneric va acoperi pământul
şi negură groasă va fi peste neamuri;
dar peste tine Domnul Se va arăta
şi slava Lui peste tine se va vedea."
3 Regi vor umbla în lumina ta
şi neamurile întru a ta strălucire."
4 Ridică-ţi ochii împrejur
şi vezi-i pe copiii tăi adunaţi;
fiii tăi toţi au venit de departe şi fiicele tale fi-vor purtate pe umeri."
5 Atunci vei vedea şi te vei bucura,
te vei teme şi te vei înspăimânta cu inima,
că bogăţia mării se va muta la tine,
a neamurilor şi a popoarelor;
cirezi de cămile îţi vor veni"
6 şi cămilele Madianului şi ale Efei
te vor acoperi;
toţi cei din Saba vor veni aducând aur;
tămâie vor aduce şi piatră scumpă
şi mântuirea Domnului vor binevesti."
7 Şi toate turmele Chedarului se vor aduna la tine;
veni-vor şi berbecii Nebaiotului
şi jertfe bineprimite vor fi aduse pe jertfelnicul Meu
şi casa Mea de rugăciune va fi slăvită."
8 Cine sunt aceştia care zboară ca norii
şi ca porumbeii alături de pui?"
9 Insulele pe Mine M'au aşteptat
şi corăbiile de la Tarsis printre cele dintâi,
ca să-i aducă pe fiii tăi de departe
şi'mpreună cu ei, argintul şi aurul lor;
aceasta, de dragul numelui cel sfânt al Domnului
şi pentru ca slăvit să fie Sfântul lui Israel."
10 Străinii fi-vor zidarii zidurilor tale,
iar regii lor îţi vor sta la poruncă;
că din mânia Mea te-am bătut
şi din milă te-am iubit."
11 Şi porţile tale pururea vor fi deschise,
şi nici ziua, nici noaptea nu se vor închide,
pentru ca să vină'ntru tine puterea neamurilor
şi regii acestora ca sclavi."
12 Căci neamurile şi regii care nu-ţi vor sluji vor pieri
şi neamurile'ntru totul se vor pustii."
13 Şi slava Libanului va veni la tine
laolaltă cu chiparosul şi pinul şi cedrul,
ca să preamărească locul Meu cel sfânt,
iar Eu voi preamări locul picioarelor Mele."
14 Şi fiii celor ce te-au umilit
vor merge spre tine temându-se,
iar toţi cei ce te-au întărâtat
se vor închina la urmele picioarelor tale.
Şi numele tău va fi „Cetatea-Domnului,
Sionul-Sfântului-lui-Israel“."
15 Pentru că ai fost părăsită şi'mpresurată de ură
şi nimeni nu era care să ajute,
Eu voi face din tine bucurie veşnică,
veselie tuturor din neam în neam."
16 Tu vei suge laptele neamurilor
şi vei mânca bogăţia regilor;
şi vei cunoaşte că Eu sunt Domnul
Cel ce te mântuieşte şi te ridică,
Dumnezeul lui Israel."
17 Şi pentru aramă îţi voi aduce aur
şi pentru fier îţi voi aduce argint
şi în loc de lemn îţi voi aduce aramă
şi în loc de pietre, fier;
şi pe domnii tăi îi voi aşeza în Pace
şi pe dregătorii tăi întru Dreptate."
18 În ţara ta nu se va mai auzi de nedreptate,
nici de nimicire şi nici de ticăloşie în hotarele tale;
ci zidurile tale „Mântuire“ se vor chema,
iar porţile tale, „Lucru-din-daltă“."
19 Şi nu vei mai avea soarele spre luminarea zilei,
nici răsăritul lunii să-ţi lumineze noaptea,
ci Domnul îţi va fi lumină veşnică
şi Domnul va fi slava ta."
20 Soarele nu va mai apune
şi nici luna nu va mai scădea,
căci Domnul îţi va fi lumină veşnică
şi zilele plângerii tale vor lua sfârşit."
21 Şi'ntreg poporul tău va fi drept
şi pentru veci va moşteni pământul,
păzind ei ceea ce au sădit
– lucrul mâinilor lor – spre slavă;"
22 cel mic la număr va fi mii,
cel mai puţin va deveni neam mare;
Eu, Domnul, la timp îi voi strânge laolaltă."
1 Duhul Domnului e peste Mine,
pentru că El M'a uns;
El M'a trimis să le binevestesc săracilor,
să-i vindec pe cei zdrobiţi la inimă,
robilor să le vestesc libertate
şi orbilor vedere,"
2 să vestesc anul bineprimit al Domnului
şi ziua răsplătirii,
să-i mângâi pe toţi cei ce plâng;"
3 pentru ca celor ce plâng să li se dea în Sion
slavă în loc de cenuşă,
ungere de veselie celor întristaţi,
podoabă de slavă în loc de duh al mâhnirii;
şi ei se vor numi generaţii ale dreptăţii,
răsadul Domnului întru slavă."
4 Şi vor zidi vechile ziduri prăbuşite
şi vor ridica locurile cele din vechime pustii
şi vor înnoi cetăţile pustii,
chiar pe cele pustiite cu mult în urmă."
5 Şi străini vor veni şi-ţi vor paşte oile
şi cei de alt neam vor fi plugarii şi vierii tăi."
6 Dar voi vă veţi chema „preoţi ai Domnului“,
„slujitori ai lui Dumnezeu“;
tăria neamurilor o veţi mânca
şi'ntru bogăţia lor minunaţi veţi fi."
7 În locul îndoitei voastre înfruntări
şi'n locul ruşinării lor,
bucura-se-vor de partea ce le va fi dată;
de aceea pentru a doua oară vor moşteni pământul
şi bucurie veşnică va fi pe capetele lor."
8 Că Eu sunt Domnul, Cel ce iubesc dreptatea
şi urăsc jafurile nedreptăţii;
şi drepţilor le voi da osteneala lor
şi legământ veşnic voi face cu ei."
9 Şi seminţia lor cunoscută va fi printre neamuri
şi odraslele lor în mijlocul popoarelor;
toţi cei care-i vor vedea îi vor recunoaşte,
că aceştia sunt seminţie binecuvântată de Dumnezeu"
10 şi cu veselie se vor veseli întru Domnul.
– Să se bucure sufletul meu întru Domnul,
că în haină de mântuire m'a îmbrăcat
şi în veşmânt de veselie;
ca unui mire mi-a pus mie cunună
şi ca pe o mireasă m'a împodobit cu podoabă."
11 Şi ca pământul când îi creşte floarea
şi ca o grădină când îi răsare sămânţa,
aşa va face Domnul să răsară dreptatea
şi bucuria înaintea tuturor neamurilor."
1 De dragul Sionului nu voi păstra tăcere
şi de dragul Ierusalimului nu Mă voi da odihnei,
până când dreptatea lui ca o lumină va ieşi
şi mântuirea Mea ca o făclie va arde."
2 Şi neamurile vor vedea dreptatea ta
şi regii îţi vor vedea mărirea
şi toţi cu nume nou te vor chema,
pe care Domnul l-a numit."
3 Cunună de mândreţe vei fi tu în mâna Domnului
şi diademă 'mpărătească în mâna Dumnezeului tău."
4 Şi nu te vei mai numi „Părăsită“
şi pământul tău nu se va mai numi „Pustiu“,
fiindcă numele tău va fi „Bunăvoirea-Mea“
şi pământul tău se va numi „Locuit“;
că Domnul a binevoit întru tine,
iar pământul tău locuit va fi."
5 Şi'n felul în care un tânăr locuieşte cu o fecioară,
aşa vor locui fiii tăi cu tine;
şi va fi că precum se veseleşte mirele de mireasă,
aşa se va veseli de tine Domnul."
6 Şi pe zidurile tale, Ierusalime,
pus-am paznici de toată ziua şi de toată noaptea,
care nicicând nu vor înceta să pomenească de Domnul."
7 Că nimeni nu-i asemenea vouă
atunci când El va fi pus rânduială
şi va face Ierusalimul mândrie pe pământ."
8 Juratu-S'a Domnul pe dreapta Sa
şi pe tăria braţului Său:
– De-acum nu le voi mai da duşmanilor tăi
grâul şi strânsurile tale,
nici că feciorii străinilor îţi vor mai bea vinul
pentru care tu te-ai ostenit;"
9 ci numai cei ce le-au adunat,
aceia le vor mânca şi vor lăuda pe Domnul,
şi numai cei care au cules strugurii,
aceia îi vor bea în curţile Mele cele sfinte."
10 Mergeţi prin porţile Mele
şi faceţi-i cale poporului Meu
şi pietrele din cale daţi-le în lături;
stindard ridicaţi pentru neamuri!"
11 Că, iată, Domnul a făcut să se audă
pân'la marginile pământului:
– Spuneţi-i fiicei Sionului:
Iată, Mântuitorul tău vine,
având cu Sine răsplata Sa
şi lucrarea Sa înaintea feţei Sale."
12 Şi-i vor numi pe ei „Popor sfânt“,
„Răscumpărat-de-Domnul“,
iar tu te vei numi „Cetate-căutată“,
„Cetate-nepărăsită“."
1 Cine este acesta care vine din Edom
în roşeaţa hainelor sale din Bosor,
atât de mândru în veşmântul Său
şi strigând cu glas mare:
– Eu vorbesc de dreptate şi de judecată ântuitoare!?"
2 De ce sunt hainele tale roşii
şi îmbrăcămintea ca a unuia ce calcă struguri în lin?"
3 Sunt sătul de strugure zdrobit
şi de neamuri în care nu-i nimeni cu Mine;
întru mânia Mea i-am călcat în picioare
şi i-am jucat şi i-am făcut ţărână
şi sângele lor l-am vărsat pe pământ
şi îmbrăcămintea Mea toată am spurcat-o."
4 Că pentru ei a venit ziua răsplătirii,
iar anul răscumpărării e de faţă."
5 Şi M'am uitat, şi nimeni nu se afla să ajute;
şi am privit, şi nimeni nu venea în sprijin;
de aceea braţul Meu M'a izbăvit
şi mânia Mea s'a apropiat;"
6 şi'ntru mânia Mea i-am călcat în picioare
şi sângele lor l-am vărsat pe pământ."
7 Adusu-mi-am aminte de mila Domnului
şi de laudele Lui întru toate câte ne-a răsplătit.
Domnul îi este bun judecător casei lui Israel:
El ne dă nouă după mila Sa
şi după mulţimea dreptăţii Sale."
8 Şi a zis: „Oare nu-i poporul Meu,
ei, copiii care nu se vor lepăda?“.
Şi El li S'a făcut mântuire"
9 din tot necazul lor:
Nu un sol, nu un înger,
ci El Însuşi, Domnul, i-a mântuit,
fiindcă El i-a iubit şi i-a cruţat;
El Însuşi i-a mântuit şi i-a primit
şi i-a înălţat în toate zilele veacului."
10 Dar ei nu s'au supus
şi L-au întărâtat pe Duhul Său cel Sfânt;
aşa că Domnul S'a întors în a le fi potrivnic,
El Însuşi S'a luptat împotriva lor."
11 Atunci Şi-a adus El aminte de zilele de altădată:
– Unde este Cel ce i-a scos din mare,
El, Păstorul turmei?
Unde este Cel ce L-a pus în ei pe Duhul Sfânt?"
12 El, Cel ce cu dreapta Sa l-a îndrumat pe Moise,
da, cu braţul slavei Sale?
El a făcut apa să se închege de dinainte-I,
ca să-Şi facă Sieşi nume veşnic."
13 El i-a îndrumat prin adânc
ca pe un cal în pustie
– iar ei nu s'au poticnit –"
14 şi ca pe o cireadă prin câmp:
Duhul S'a pogorât de la Domnul
şi i-a călăuzit.
Aşa Ţi-ai îndrumat Tu poporul,
ca să-Ţi faci Ţie nume slăvit."
15 Caută din cer
şi vezi din casa Ta cea sfântă
şi din slava Ta:
Unde-Ţi sunt râvna şi tăria?
unde-i belşugul milei Tale
şi-al îndurărilor Tale,
că ne-ai suferit?"
16 Fiindcă Tu eşti Părintele Nostru;
că Avraam nu ne-a ştiut
şi Israel nu ne-a cunoscut,
ci Tu, Doamne, Părintele nostru:
Tu mântuieşte-ne;
numele Tău de la'nceput a fost asupra noastră."
17 De ce, Doamne, ne-ai făcut să rătăcim de la calea Ta?
de ce ne-ai învârtoşat inimile
ca să nu ne temem de Tine?
Întoarce-Te, de dragul robilor Tăi,
de dragul seminţiilor moştenirii Tale,"
18 ca să moştenim cât de puţin
din muntele Tău cel sfânt!
Potrivnicii noştri Ţi-au călcat sfinţenia'n picioare;"
19 am devenit ca atunci, la'nceput,
când Tu nu domneai peste noi
şi numele Tău nu se chema deasupră-ne."
1 Dacă Tu ai deschide cerul,
munţii vor tremura de Tine
şi se vor topi,"
2 cum se topeşte ceara de faţa focului;
şi focul îi va arde pe duşmani
şi numele Tău printre duşmani se va arăta;
de faţa Ta se vor tulbura neamurile."
3 Ori de câte ori Tu vei lucra'ntru slavă,
munţii fi-vor cuprinşi de cutremur."
4 Din veac n'am auzit,
nici ochii noştri n'au văzut un Dumnezeu în afară de Tine
şi lucrurile Tale pe care Tu le vei face
pentru cei ce aşteaptă milă."
5 Că mila îi va întâmpina pe cei ce fac dreptate
şi îşi aduc aminte de căile Tale;
iată, Tu Te-ai mâniat, iar noi am păcătuit,
de aceea am rătăcit"
6 şi ne-am făcut toţi ca nişte necuraţi,
şi dreptatea noastră, toată, ca o cârpă lepădată;
ca frunzele-am căzut din pricina fărădelegilor noastre:
aşa ne va duce vântul."
7 Şi nu-i nimeni care să-Ţi cheme numele
şi care să-şi amintească să se ţină de Tine;
că Tu Ţi-ai întors faţa dinspre noi
şi din pricina păcatelor noastre ne-ai dat drumul."
8 Şi acum, Doamne, Tu eşti Părintele nostru,
iar noi suntem tină,
lucrul mâinilor Tale suntem toţi."
9 Nu te mânia pe noi foarte
şi nu pe veci să ne pomeneşti păcatele,
ci caută acum spre noi,
că noi toţi suntem poporul Tău."
10 Cetatea sfinţeniei Tale a devenit pustie,
Sionul ca un pustiu s'a făcut,
Ierusalimul, blestem."
11 Casa noastră, locaşul nostru cel sfânt,
şi slava cu care părinţii noştri ne-au binecuvântat,
cu foc a fost arsă
şi toate lucrurile noastre cele slăvite au căzut."
12 Şi peste toate acestea,
Tu, Doamne, Te-ai stăpânit
şi ai tăcut
şi pân' la pământ ne-ai umilit."
1 Celor ce nu Mă căutau M'am arătat,
celor ce de Mine nu'ntrebau M'am fost aflat,
zis-am: „Iată, sunt aici“,
la un neam care numele nu Mi l-a chemat."
2 Toată ziua Mi-am întins mâinile
spre un popor nesupus şi cârtitor,
spre cei ce nu pe calea cea bună au umblat,
ci după păcatele lor."
3 Acesta-i poporul care de-a pururi Mă întărâtă
în însăşi faţa Mea;
ei înalţă jertfe prin grădini
şi ard pe lespezi tămâie demonilor,
adică celor ce nu există."
4 De dragul viselor
se culcă să doarmă'n morminte şi'n peşteri,
ei, cei ce se înfruptă din carne de porc
şi din zeama jertfelor
– spurcate sunt vasele lor toate –,"
5 ei, cei ce zic: „Du-te departe de mine,
nu te-apropia de mine,
că eu sunt curat!...“.
Acesta-i fumul mâniei Mele,
foc arde'n el fără'ncetare."
6 Iată, scris este înaintea Mea:
– Nu voi tăcea până când voi răsplăti
şi'n sânul lor le voi întoarce păcatele,"
7 ale lor şi ale părinţilor lor, zice Domnul;
celor ce-au ars tămâie pe munţi
şi pe Mine M'au ocărât pe dealuri,
în sânul lor le voi întoarce faptele."
8 Acestea zice Domnul:
– Aşa cum o boabă de strugure se află'n ciorchine
şi ei vor zice: – „Să n'o strici,
că binecuvântare se află într'însa!“,
tot astfel voi face Eu de dragul celui ce-Mi slujeşte:
de dragul lui Eu nu-i voi nimici pe toţi."
9 Şi voi scoate la faţă seminţia ce vine din Iacob
şi din Iuda
şi ei vor moşteni muntele Meu cel sfânt:
aleşii Mei şi servii Mei îl vor moşteni
şi vor locui acolo."
10 Şi turme de oi vor fi în pădure,
iar valea Acorului va fi loc de popas
pentru cirezile poporului Meu,
pentru cei ce M'au căutat."
11 Dar pe voi, cei ce M'aţi părăsit
şi muntele Meu cel sfânt l-aţi dat uitării,
pe voi, cei care gătiţi masă diavolului
şi prinoase de băuturi îi turnaţi Norocului,"
12 pe voi aceştia vă voi da pe seama săbiei:
toţi veţi cădea înjunghiaţi;
că Eu v'am chemat, dar voi n'aţi auzit,
Eu v'am grăit, dar voi n'aţi ascultat
şi răul în faţa Mea l-aţi făcut
şi aţi ales lucrurile pe care Eu nu le-am voit."
13 De aceea, aşa zice Domnul:
– Iată, servii Mei vor mânca, dar voi veţi flămânzi;
iată, servii Mei vor bea, dar voi veţi înseta;
iată, servii Mei se vor veseli, dar voi veţi fi ruşinaţi;"
14 iată, servii Mei cu bucurie se vor bucura,
dar voi veţi striga din durerea inimii voastre
şi din zdrobirea duhului vostru veţi urla."
15 Căci numele vostru înveţi lăsa spre saţiu aleşilor Mei,
dar pe voi Domnul vă va da pierzării,
iar servii Mei vor fi numiţi cu nume nou;"
16 ei, cei ce vor fi binecuvântaţi pe pământ;
căci ei Îl vor binecuvânta pe adevăratul Dumnezeu,
iar cei ce jură aici, pe pământ, vor jura pe Dumnezeu cel adevărat;
că necazul de ieri îl vor uita
şi'n inima lor nu va pătrunde."
17 Că va fi cerul nou şi pământul nou,
iar ei nu-şi vor aminti de cele ce-au fost,
şi nici că ele vor veni în inima lor;"
18 ci veselie şi bucurie vor afla într'însul,
că, iată, Eu fac Ierusalimul bucurie
şi veselie Îmi fac poporul."
19 Şi Mă voi bucura de Ierusalim,
iar de poporul Meu Mă voi veseli;
şi'n el nu se va mai auzi glas de plângere
şi nici glas de strigare."
20 Nici un copil nu va mai fi acolo
care să moară fără vreme,
şi nici bătrân care să nu-şi plinească vremea;
căci tânărul va fi de o sută de ani,
iar păcătosul, chiar de-ar avea o sută de ani,
fi-va blestemat atunci când va muri."
21 Şi vor zidi case şi vor locui în ele
şi vor sădi vii şi le vor mânca roadele
şi vinul lor îl vor bea."
22 Nu vor mai zidi pentru ca alţii să locuiască,
nici nu vor mai sădi pentru ca alţii să mănânce;
căci zilele poporului Meu vor fi ca zilele pomului vieţii;
ei îndelung se vor bucura de roada ostenelii lor."
23 Aleşii mei nu se vor trudi în zadar,
nici că vor naşte copii meniţi blestemului,
căci ei sunt sămânţă binecuvântată de Dumnezeu,
şi odraslele lor împreună cu ei."
24 Şi va fi că mai'nainte ca ei să fi strigat,
Eu îi voi auzi,
şi mai'nainte ca ei să fi sfârşit vorba,
Eu voi zice: – Ce este?"
25 Atunci lupii şi mieii vor paşte împreună
şi leul întocmai ca boul va mânca paie
şi şarpele pământ precum pâine.
Strâmbătate nu vor face şi nici vreo stricăciune
în muntele Meu cel sfânt, zice Domnul."
1 Aşa zice Domnul:
– Cerul este tronul Meu,
iar pământu-i perniţă picioarelor mele.
Ce fel de casă Îmi veţi zidi voi Mie?
şi cum e să fie locul Meu de odihnă?"
2 Că pe toate acestea mâna Mea le-a făcut
şi toate ale Mele sunt, zice Domnul;
şi spre cine voi căuta Eu,
dacă nu spre cel umil şi blând,
spre cel ce tremură de cuvintele Mele?"
3 Dar nelegiuitul care-Mi jertfeşte Mie viţel
e ca şi cum ar bate un om;
iar cel care-Mi jertfeşte din turmă
e ca şi cum ar ucide un câine;
iar cel ce-Mi aduce făină de grâu
e ca şi cum Mi-ar aduce sânge de porc;
iar cel ce face tămâiere de pomenire
e ca unul care blesteamă.
Dar ei şi-au ales căile lor
şi urâciunile lor
pe care sufletul lor le-a voit."
4 Voi alege şi Eu batjocurile lor
şi păcatele lor le voi plăti;
că i-am chemat şi nu M'au ascultat
şi le-am grăit şi nu au auzit
şi răul în faţa Mea l-au făcut
şi au ales ceea ce Eu n'am voit."
5 Auziţi cuvântul Domnului,
voi, cei ce tremuraţi de rostirea Lui:
spuneţi-le „fraţi ai noştri“
celor ce vă urăsc şi se scârbesc de voi,
pentru ca numele Domnului să fie slăvit
şi'ntru veselia lor să se arate,
dar ei se vor ruşina."
6 Glas de strigare din cetate,
glas din templu:
glasul Domnului plătindu-le cu vârf celor potrivnici."
7 Mai'nainte de a naşte ceea ce era să nască,
mai'nainte de a-i fi venit durerile facerii,
ea a ieşit cu bine şi a născut fecior."
8 Cine a auzit una ca asta?
şi cine a văzut aşa ceva?
Născutu-s'a oare o ţară într'o zi?
ori s'a născut cumva un neam dintr'o dată,
că Sionul, de-abia chinuindu-se, şi-a născut copiii?"
9 Eu însă am ridicat această aşteptare,
dar tu nu ţi-ai adus aminte de Mine,
zice Domnul;
oare nu Eu pe amândouă le-am făcut,
şi pe ceea ce naşte, şi pe cea stearpă?
zice Dumnezeul tău."
10 Veseleşte-te, Ierusalime, şi voi, cei ce-l iubiţi,
faceţi într'însul serbare obştească;
bucuraţi-vă cu bucurie'mpreună cu el,
voi, toţi, cei ce plângeţi deasupră-i,"
11 ca să fiţi alăptaţi şi să vă săturaţi
la pieptul mângâierilor lui,
ca să fiţi alăptaţi şi să vă desfătaţi
din revărsările slavei lui."
12 Că acestea zice Domnul:
– Iată, Eu voi abate pacea spre ei asemeni unui râu
şi slava neamurilor ca un şuvoi în revărsare;
copiii lor vor fi purtaţi pe umeri
şi mângâiaţi cu fruntea pe genunchi."
13 Precum e cineva mângâiat de maica lui,
aşa veţi fi voi mângâiaţi de Mine
şi în Ierusalim vă veţi mângâia."
14 Şi veţi vedea
şi inima voastră se va veseli
şi oasele voastre ca iarba vor odrăsli
şi mâna Domnului le va fi cunoscută celor ce se tem de El,
iar pe cei neascultători îi va ameninţa."
15 Că, iată, Domnul ca focul va veni
şi carele lui ca un vifor,
să facă plată'ntru mânie
şi-a Lui mustrare cu pară de foc."
16 Căci cu focul Domnului
fi-va judecat întreg pământul
şi cu sabia Lui tot trupul:
mulţi vor fi cei răniţi de Domnul."
17 Cei ce se sfinţesc pe ei înşişi
şi se curăţesc prin grădini
şi mănâncă pe prispe carne de porc
şi scârboşenii şi şoareci,
aceia laolaltă vor pieri, zice Domnul."
18 Eu le cunosc faptele şi gândul. Iată, aduna-voi toate neamurile şi limbile; iar ele vor veni şi slava Mea o vor vedea."
19 Şi voi lăsa un semn asupra lor, iar pe cei mântuiţi dintre ei îi vor trimite la neamuri, la Tarsis şi la Put şi la Lud şi la Meşec şi la Tubal şi în Elada şi în insulele cele de departe, la cei ce de numele Meu n'au auzit şi slava Mea n'au văzut-o; şi ei vor vesti slava Mea printre neamuri."
20 Şi pe fraţii voştri de prin toate neamurile îi vor aduce prinos Domnului, pe cai şi în căruţe, în lectici purtate de asini cu umbrare, în sfânta cetate a Ierusalimului, zis-a Domnul, ca şi cum fiii lui Israel Mi-ar aduce Mie jertfele lor, cu cântece de psalmi în casa Domnului."
21 Şi voi lua dintre ei preoţi şi leviţi,
zice Domnul."
22 Că precum cerul cel nou şi pământul cel nou,
pe care Eu le fac, rămân în faţa Mea,
zice Domnul,
aşa va rămâne seminţia voastră şi numele vostru."
23 Şi va fi că din lună'n lună
şi din zi de odihnă în zi de odihnă
veni-va tot trupul să Mi se închine în Ierusalim,
zice Domnul."
24 Şi când vor ieşi
vor vedea stârvurile oamenilor care Mi-au călcat poruncile;
că viermele lor nu va muri
şi focul lor nu se va stinge:
ei pentru lumea'ntreagă privelişte vor fi."