1

¹ Întru'nceput a făcut Dumnezeu cerul şi pământul."

² Dar pământul era nedesluşit şi ne'mplinit; şi întuneric era deasupra genunii; şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor."

³ Şi a zis Dumnezeu: „Să fie lumină!“ Şi a fost lumină."

⁴ Şi a văzut Dumnezeu lumina că e frumoasă; şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric."

⁵ Şi Dumnezeu a numit lumina „ziuă“, iar întunericul l-a numit „noapte“. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi."

⁶ Şi a zis Dumnezeu: „Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă apele de ape!“ Şi a fost aşa:"

⁷ Dumnezeu a făcut tăria şi a despărţit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele cele de deasupra tăriei."

⁸ Şi Dumnezeu a numit tăria „cer“. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua."

⁹ Şi a zis Dumnezeu: „Apele de sub cer să se adune într'o singură adunare şi să se arate uscatul!“ Şi a fost aşa: apele de sub cer s'au adunat în adunările lor şi s'a arătat uscatul."

¹⁰ Şi Dumnezeu a numit uscatul „pământ“, iar adunările apelor le-a numit „mări“. Şi a văzut Dumnezeu că este bine."

¹¹ Şi a zis Dumnezeu: „Pământul să odrăslească verdeaţă: iarbă purtătoare de sămânţă, după felul şi asemănarea ei, şi pom roditor care după felu-i să dea rod cu sămânţă'n sine pe pământ!“ Şi a fost aşa:"

¹² Pământul a odrăslit verdeaţă: iarbă purtătoare de sămânţă după felul şi asemănarea ei, şi pom roditor care după felu-i să dea rod cu sămânţă'n sine pe pământ. Şi a văzut Dumnezeu că este bine."

¹³ Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a treia."

¹⁴ Şi a zis Dumnezeu: „Să fie 'ntru tăria cerului luminători care să lumineze pământul, să despartă ziua de noapte şi să fie ei spre semne şi spre anotimpuri şi spre zile şi spre ani,"

¹⁵ şi să fie ei întru tăria cerului luminători să lumineze pământul!“ Şi a fost aşa:"

¹⁶ Dumnezeu i-a făcut pe cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare spre stăpânirea zilei şi luminătorul cel mai mic spre stăpânirea nopţii, şi stelele."

¹⁷ Şi le-a pus Dumnezeu întru tăria cerului, ca să lumineze pământul,"

¹⁸ să stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Şi a văzut Dumnezeu că este bine."

¹⁹ Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a patra."

²⁰ Şi a zis Dumnezeu: „Puiască apele puiţă de fiinţe vii; şi păsări să zboare peste pământ în largul tăriei cerului!“ Şi a fost aşa:"

²¹ A făcut Dumnezeu înotătoarele cele mari şi toate fiinţele vii care mişună, şi pe care apele le puiesc după felul lor, şi toate păsările înaripate după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine."

²² Şi le-a binecuvântat Dumnezeu şi le-a zis: „Creşteţi şi înmulţiţi-vă şi umpleţi apele mărilor!; şi păsările să se înmulţească pe pământ!“"

²³ Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a cincea."

²⁴ Şi a zis Dumnezeu: „Să scoată pământul fiinţe vii după felul lor: dobitoace, târâtoare şi fiare sălbatice după felul lor“. Şi a fost aşa:"

²⁵ A făcut Dumnezeu fiarele sălbatice după felul lor, şi dobitoacele după felul lor, şi toate târâtoarele pământului după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine."

²⁶ Şi a zis Dumnezeu: „Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră, ca să stăpânească peste peştii mării şi peste păsările cerului şi peste dobitoace şi peste tot pământul şi peste toate vietăţile ce se târăsc pe pământ!“"

²⁷ Şi l-a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; bărbat şi femeie i-a făcut."

²⁸ Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: „Creşteţi şi înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul şi supuneţi-l!; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate dobitoacele şi peste tot pământul, peste toate vietăţile ce se târăsc pe pământ!“"

²⁹ Şi a zis Dumnezeu: „Iată, vă dau vouă toată iarba dătătoare de sămânţă pe faţa'ntregului pământ, şi tot pomul purtător de rod cu sămânţă de pom într'însul; acestea vă vor fi vouă spre hrană."

³⁰ Şi tuturor fiarelor pământului şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor ce se târăsc pe pământ, şi care au în ele suflare de viaţă [le dau] toată iarba verde spre hrană“. Şi a fost aşa."

³¹ Şi a văzut Dumnezeu toate câte făcuse: şi iată că erau foarte frumoase. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a şasea."

2

¹ Aşa s'au împlinit cerul şi pământul şi toată podoaba lor."

² Şi'n ziua a şasea Şi-a împlinit Dumnezeu lucrarea pe care o făcuse; iar în ziua a şaptea S'a odihnit de toate lucrurile Sale pe care le făcuse."

³ Şi a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ea S'a odihnit El de toate lucrurile Sale, cele pe care Dumnezeu le-a izvodit făcându-le."

⁴ 4a Aceasta-i cartea facerii cerului şi a pământului, de la facerea lor.
4b În ziua când Domnul Dumnezeu a făcut cerul şi pământul,"

⁵ pe pământ încă nu era nici un copăcel, şi nici o buruiană încă nu odrăslise, pentru că Domnul Dumnezeu nu trimisese încă ploaie pe pământ şi încă nu era om ca să lucreze pământul;"

⁶ ci numai abur ieşea din pământ şi umezea toată faţa pământului."

⁷ Şi Domnul Dumnezeu l-a zidit pe om din ţărână luată din pământ, şi a suflat asupra lui suflare de viaţă şi s'a făcut omul întru suflet viu."

⁸ Şi Domnul Dumnezeu a sădit un rai în Eden, spre răsărit, şi l-a pus acolo pe omul pe care-l zidise."

⁹ Şi Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot soiul de pomi plăcuţi la vedere şi buni la mâncare, precum şi pomul vieţii în mijlocul raiului şi pomul cunoştinţei binelui şi răului."

¹⁰ Şi din Eden ieşea un râu care uda raiul, iar de acolo se împărţea în patru braţe."

¹¹ Numele unuia era Fison; acesta înconjoară toată ţara Havila, în care se află aur,"

¹² iar aurul din ţara aceea este bun; tot acolo se găseşte bdeliu şi piatra de onix."

¹³ Numele râului al doilea este Gihon. Acesta înconjoară tot ţinutul Etiopiei."

¹⁴ Şi râul al treilea este Tigrul; acesta curge prin faţa Asiriei; iar râul al patrulea este Eufratul."

¹⁵ Şi Domnul Dumnezeu l-a luat pe omul pe care-l zidise şi l-a pus în rai ca să-l lucreze şi să-l păzească."

¹⁶ Şi Domnul Dumnezeu i-a dat lui Adam poruncă şi i-a zis: „Din toţi pomii raiului poţi să mănânci,"

¹⁷ dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, cu moarte vei muri!“"

¹⁸ Şi a zis Domnul Dumnezeu: „Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor pe potriva lui“."

¹⁹ Şi din pământ a mai zidit Domnul Dumnezeu toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului şi le-a adus la Adam ca să vadă cum le va numi; şi oricum va numi Adam toată fiinţa vie, ea aşa se va numi."

²⁰ Şi a pus Adam nume tuturor dobitoacelor şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpului; dar pentru Adam nu s'a găsit ajutor pe potriva lui."

²¹ Atunci Domnul Dumnezeu a adus asupra lui Adam un somn adânc, şi el a adormit; şi a luat una din coastele lui şi locul ei l-a plinit cu carne."

²² Iar coasta pe care Domnul Dumnezeu o luase din Adam a prefăcut-o în femeie şi a adus-o la Adam."

²³ Şi a zis Adam: „De data aceasta iată os din oasele mele şi carne din carnea mea!; ea se va numi femeie, pentru că a fost luată din bărbatul ei“."

²⁴ De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi cei doi vor fi un trup."

²⁵ Adam şi femeia lui erau amândoi goi şi nu se ruşinau."

3

¹ Şarpele însă era cel mai viclean dintre toate fiarele de pe pământ, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Şi a zis şarpele către femeie: „Dumnezeu, a zis el oare: Să nu mâncaţi roade din tot pomul care este în rai?...“."

² Iar femeia a zis către şarpe: „Noi putem mânca din roada pomilor raiului,"

³ dar din roada pomului care este în mijlocul raiului, ne-a zis Dumnezeu: „Din el să nu mâncaţi şi nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!“"

⁴ Atunci şarpele a zis către femeie: „Nu, nu veţi muri;"

⁵ dar Dumnezeu ştie că'n ziua'n care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca nişte Dumnezei, cunoscând binele şi răul“."

⁶ Şi femeia a văzut că pomul e bun de mâncat şi că plăcut le este ochilor la vedere şi că e de dorit spre câştigarea priceperii. Şi a luat din roada lui şi a mâncat; şi i-a dat şi bărbatului său, care era cu ea, şi el a mâncat."

⁷ Atunci amândurora li s'au deschis ochii şi au cunoscut că erau goi; şi au cusut frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri."

⁸ Şi au auzit glasul Domnului Dumnezeu purtându-se prin rai în boarea amurgului; şi de la faţa Domnului Dumnezeu s'au ascuns Adam şi femeia sa printre pomii raiului."

⁹ Şi Domnul Dumnezeu l-a chemat pe Adam şi i-a zis: „Adame, unde eşti?“"

¹⁰ Acesta a zis: „Glasul Tău l-am auzit purtându-se prin rai şi m'am temut, pentru că sunt gol, şi m'am ascuns“."

¹¹ Şi i-a zis Dumnezeu: „Cine ţi-a spus ţie că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care Eu ţi-am poruncit să nu mănânci?“"

¹² Adam a zis: „Femeia pe care mi-ai dat-o să fie cu mine, ea mi-a dat din pom, şi eu am mâncat“."

¹³ Şi a zis Domnul Dumnezeu către femeie: „Cum de-ai făcut una ca asta?“ Iar femeia a zis: „Şarpele m'a amăgit, iar eu am mâncat“."

¹⁴ Şi a zis Domnul Dumnezeu către şarpe: „Pentru că ai făcut aceasta, blestemat să fii între toate dobitoacele şi între toate fiarele pământului; pe pântecele tău să te târăşti şi pământ să mănânci în toate zilele vieţii tale!"

¹⁵ Duşmănie voi pune între tine şi femeie, între seminţia ta şi seminţia ei; Acela îţi va ţinti ţie capul, iar tu îi vei ţinti Lui călcâiul“."

¹⁶ Iar femeii i-a zis: „Îţi voi spori, înmulţindu-le, durerile şi geamătul; în dureri vei naşte copii; atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va stăpâni“."

¹⁷ Iar lui Adam i-a zis: „Pentru că ai ascultat de vorba femeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit: Să nu mănânci!, blestemat va fi pământul din pricina ta. În dureri te vei hrăni din el în toate zilele vieţii tale!"

¹⁸ Spini şi pălămidă îţi va rodi, şi tu cu iarba câmpului te vei hrăni."

¹⁹ Întru sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce!“"

²⁰ Şi Adam i-a pus femeii sale numele Eva, pentru că ea este mama tuturor celor vii."

²¹ Şi Domnul Dumnezeu le-a făcut lui Adam şi femeii sale îmbrăcăminte de piele şi i-a îmbrăcat."

²² Şi a zis Domnul Dumnezeu: „Iată, Adam a devenit ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Şi acum, ca nu cumva să-şi întindă el mâna şi să ia roade din pomul vieţii, să mănânce şi să trăiască în veci...“,"

²³ Domnul Dumnezeu l-a scos din raiul Edenului, ca să lucreze pământul din care fusese luat."

²⁴ Şi l-a izgonit pe Adam şi l-a aşezat în faţa raiului Edenului; şi heruvimi a pus, şi sabia de pară rotitoare să păzească drumul către pomul vieţii."

4

¹ Iar Adam a cunoscut-o pe Eva, femeia sa; şi ea, zămislind, l-a născut pe Cain şi a zis: „Am dobândit om de la Dumnezeu“."

² Şi l-a mai născut pe fratele său, Abel. Abel era păstor de oi, iar Cain, lucrător de pământ."

³ Şi a fost că, după un timp, Cain a adus din roadele pământului jertfă lui Dumnezeu."

⁴ Şi a adus şi Abel din cele întâi-născute ale oilor sale şi din grăsimea lor. Şi Domnul a căutat spre Abel şi spre darurile lui,"

⁵ dar spre Cain şi spre darurile lui n'a căutat. Şi s'a umplut Cain de mânie şi faţa-i era posomorâtă."

⁶ Şi Domnul Dumnezeu ia zis lui Cain: „De ce te-ai mâniat şi de ce-ţi este faţa posomorâtă?"

⁷ Dacă tu faci bine, nu vei fi oare bine primit? Dar de nu faci bine, păcatul stă pitit la uşă: pe tine te pofteşte, dar tu cată săi fii stăpân!“"

⁸ Şi Cain a zis către Abel, fratele său: „Să ieşim la câmp!“ Şi a fost că'n timp ce erau ei pe câmp, Cain s'a aruncat asupra lui Abel, fratele său, şi l-a omorât."

⁹ Şi a zis Domnul Dumnezeu către Cain: „Unde este Abel, fratele tău?“ Iar el a zis: „Nu ştiu; nu cumva sunt eu paznicul fratelui meu?...“."

¹⁰ Şi a zis Domnul: „Ce-ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă spre Mine din pământ."

¹¹ Şi acum, blestemat să fii de pământul ce şi-a deschis gura ca să primească din mâna ta sângele fratelui tău."

¹² Când vei munci pământul, el nu-ţi va mai da puterea lui; rătăcitor vei fi şi fugar pe pământ!“"

¹³ Şi a zis Cain către Domnul Dumnezeu: „Pedeapsa mea e mai mare decât aş putea eu să duc."

¹⁴ Dacă Tu mă izgoneşti astăzi de la faţa pământului, şi de la faţa Ta voi fi ascuns; rătăcitor voi fi eu şi fugar pe pământ, şi va fi că oricine mă va întâlni, mă va ucide“."

¹⁵ Şi i-a zis Domnul Dumnezeu: „Nu aşa, ci oricine-l va ucide pe Cain, înşeptită răzbunare va cădea asupră-i“. Şi Domnul Dumnezeu i-a pus lui Cain un semn, ca tot cel care-l va întâlni să nu-l omoare."

¹⁶ Şi s'a dus Cain de la faţa lui Dumnezeu şi a locuit în ţinutul Nod, la răsărit de Eden."

¹⁷ Şi Cain a cunoscut-o pe femeia sa; şi ea, zămislind, l-a născut pe Enoh; şi a zidit o cetate şi a numit cetatea după numele fiului său, Enoh."

¹⁸ Iar lui Enoh i s'a născut Irad; lui Irad i s'a născut Maleleil; lui Maleleil i s'a născut Matusal, iar lui Matusal i s'a născut Lameh."

¹⁹ Lameh şi-a luat două femei: numele uneia era Ada şi numele celeilalte era Sela."

²⁰ Ada l-a născut pe Iabal; acesta a fost tatăl celor ce trăiesc în corturi, la turme."

²¹ Fratele lui se numea Iubal; acesta este tatăl tuturor celor ce cântă din fluier şi din ţiteră."

²² Cât despre Sela, ea l-a născut pe Tubal-Cain, care a fost părintele celor ce lucrează arama şi fierul. Iar sora lui Tubal-Cain era Noema."

²³ Lameh le-a zis femeilor sale:„Ada şi Sela, ascultaţi glasul meu;
femei ale lui Lameh, luaţi aminte la cuvintele mele:
Am ucis un om pentru rana mea
şi un tânăr pentru vânătaia mea."

²⁴ Dacă pentru Cain fi-va răzbunarea de şapte ori,
pentru Lameh de şaptezeci de ori câte şapte“."

²⁵ Adam a cunoscut-o iarăşi pe Eva, femeia sa; şi ea, zămislind, a născut un fiu şi i-a pus numele Set, pentru că şi-a zis: „Datu-mi-a Dumnezeu un alt vlăstar în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain“."

²⁶ Lui Set, de asemenea, i s'a născut un fiu şi i-a pus numele Enos. De atunci au început oamenii să cheme numele Domnului Dumnezeu. "

5

¹ Aceasta este cartea neamului lui Adam. În ziua când l-a făcut Dumnezeu pe Adam, după chipul lui Dumnezeu l-a făcut."

² Bărbat şi femeie i-a făcut; şi i-a binecuvântat şi i-a numit cu numele de „om“ în ziua în care i-a făcut."

³ Adam a trăit două sute treizeci de ani şi atunci i s'a născut un fiu după asemănarea sa şi după chipul său şi i-a pus numele Set."

⁴ Zilele pe care le-a trăit Adam după naşterea lui Set au fost şapte sute de ani; şi i s'au născut fii şi fiice."

⁵ Iar de toate, zilele vieţii lui Adam au fost nouă sute treizeci de ani; şi a murit."

⁶ Set a trăit două sute cinci ani şi i s'a născut Enos."

⁷ După naşterea lui Enos, Set a mai trăit şapte sute şapte ani, şi i s'au născut fii şi fiice."

⁸ Iar de toate, zilele lui Set au fost nouă sute doisprezece ani; şi a murit."

⁹ Enos a trăit o sută nouăzeci de ani şi atunci i s'a născut Cainan."

¹⁰ După naşterea lui Cainan, Enos a mai trăit şapte sute cincisprezece ani şi i s'au născut fii şi fiice."

¹¹ Iar de toate, zilele lui Enos au fost nouă sute cinci ani; şi a murit."

¹² Cainan a trăit o sută şaptezeci de ani şi atunci i s'a născut Maleleil."

¹³ După naşterea lui Maleleil, Cainan a mai trăit şapte sute patruzeci de ani şi i s'au născut fii şi fiice."

¹⁴ Iar de toate, zilele lui Cainan au fost nouă sute zece ani; şi a murit."

¹⁵ Maleleil a trăit o sută şaizeci şi cinci de ani şi atunci i s'a născut Iared."

¹⁶ După naşterea lui Iared, Maleleil a mai trăit şapte sute treizeci de ani şi i s'au născut fii şi fiice."

¹⁷ Iar de toate, zilele lui Maleleil au fost opt sute nouăzeci şi cinci de ani; şi a murit."

¹⁸ Iared a trăit o sută şaizeci şi doi de ani şi atunci i s'a născut Enoh."

¹⁹ După naşterea lui Enoh, Iared a mai trăit opt sute de ani şi i s'au născut fii şi fiice."

²⁰ Iar de toate, zilele lui Iared au fost nouă sute şaizeci şi doi de ani; şi a murit."

²¹ Enoh a trăit o sută şaizeci şi cinci de ani şi atunci i s'a născut Matusalem."

²² Şi după naşterea lui Matusalem a umblat Enoh cu Dumnezeu două sute de ani şi i s'au născut fii şi fiice."

²³ Iar de toate, zilele lui Enoh au fost trei sute şaizeci şi cinci de ani."

²⁴ Şi a umblat Enoh cu Dumnezeu şi nu s'a mai aflat, pentru că Dumnezeu îl strămutase."

²⁵ Matusalem a trăit o sută optzeci şi şapte de ani şi atunci i s'a născut Lameh."

²⁶ După naşterea lui Lameh, Matusalem a mai trăit şapte sute optzeci şi doi de ani şi i s'au născut fii şi fiice."

²⁷ Iar de toate, zilele lui Matusalem au fost nouă sute şaizeci şi nouă de ani; şi a murit."

²⁸ Lameh a trăit o sută optzeci şi opt de ani şi atunci i s'a născut un fiu"

²⁹ şi l-a numit cu numele de Noe, zicând: „Acesta ne va mângâia în osteneala noastră şi'n durerea mâinilor noastre, ce vine din pământul pe care Domnul Dumnezeu l-a blestemat“."

³⁰ Şi după naşterea lui Noe, Lameh a mai trăit cinci sute şaizeci şi cinci de ani şi i s'au născut fii şi fiice."

³¹ Iar de toate, zilele lui Lameh au fost şapte sute cincizeci şi trei de ani; şi a murit."

³² Noe era de cinci sute de ani când le-a dat naştere celor trei fii: Sem, Ham şi Iafet."

6

¹ Şi a fost că după ce au început oamenii a se înmulţi pe pământ şi li s'au născut fiice,"

² fiii lui Dumnezeu, văzând că fiicele oamenilor sunt frumoase, şi-au luat dintre ele soţii, care pe cine şi-a ales."

³ Dar Domnul Dumnezeu a zis: „Duhul Meu nu va rămâne pururea în oamenii aceştia, pentru că ei sunt numai trup; aşadar, zilele lor vor fi o sută douăzeci de ani!“"

⁴ În zilele acelea erau pe pământ uriaşi, şi chiar după aceea, când fiii lui Dumnezeu au intrat la fiicele oamenilor şi acestea le dăruiau fii: aceştia sunt uriaşii din vechime, oamenii cei vestiţi."

⁵ Dar Domnul Dumnezeu a văzut că răutatea oamenilor s'a mărit pe pământ şi că toată închipuirea din gândul inimii lor era fără'ncetare numai spre rău."

⁶ Şi S'a căit Dumnezeu că l-a făcut pe om pe pământ, şi S'a mâhnit întru inima Sa."

⁷ Şi a zis Domnul: „Şterge-voi de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om pân' la dobitoc şi de la târâtoare pân' la păsările cerului, căci Mă căiesc că le-am făcut“."

⁸ Noe însă a aflat har în faţa Domnului Dumnezeu."

⁹ Iată neamurile lui Noe: Noe era om drept şi neprihănit între cei din neamul său; Noe umbla cu Dumnezeu."

¹⁰ Iar lui Noe i s'au născut trei fii: Sem, Ham şi Iafet."

¹¹ Pământul însă se stricase în faţa lui Dumnezeu şi se umpluse pământul de silnicie."

¹² Şi a căutat Domnul Dumnezeu spre pământ, şi iată, era stricat; căci tot trupul îşi stricase calea sa pe pământ."

¹³ Şi Domnul Dumnezeu a zis către Noe: „Sosit-a înaintea feţei Mele sfârşitul a tot omul, căci din pricina lor s'a umplut pământul de silnicie; şi iată, Eu îi voi pierde, pe ei şi pământul."

¹⁴ Ca urmare, tu fă-ţi o corabie de lemn din cel tare. În corabie fă încăperi, iar pe dinlăuntru şi pe dinafară smoleşte-o cu smoală."

¹⁵ Şi iată cum să faci corabia: lungimea corăbiei să fie de trei sute de coţi, lăţimea ei de cincizeci de coţi, iar înălţimea de treizeci de coţi."

¹⁶ Corăbiei să-i faci acoperiş pe care-l vei încheia la un cot deasupra; iar uşa corăbiei să i-o faci într'o latură; şi vei face o punte jos, una în rândul doi şi alta în cel de al treilea."

¹⁷ Şi iată, Eu voi aduce asupra pământului potopul – apele –, ca să pierd de sub cer tot trupul care are'n el suflare de viaţă; şi tot ce este pe pământ va muri."

¹⁸ Dar cu tine voi statornici legământul Meu: tu vei intra în corabie, tu şi'mpreună cu tine fiii tăi şi femeia ta şi femeile fiilor tăi."

¹⁹ Şi din toate dobitoacele, din toate târâtoarele, din toate fiarele şi din tot trupul tu vei aduce'n corabie două câte două, ca să le ţii în viaţă împreună cu tine; ele vor fi parte bărbătească şi parte femeiască."

²⁰ Din tot soiul de păsări zburătoare după fel şi din tot soiul de dobitoace după fel şi din tot soiul de târâtoare după fel, două câte două din toate să vină la tine, parte bărbătească şi parte femeiască, pentru ca'mpreună cu tine să le ţii în viaţă."

²¹ Iar tu ia cu tine din toate bucatele ce se mănâncă şi fă-ţi acolo strânsură; ele vă vor fi vouă de mâncare, ţie şi lor“."

²² Şi a făcut Noe totul după cum îi poruncise Domnul Dumnezeu; aşa a făcut."

7

¹ Şi Domnul Dumnezeu i-a zis lui Noe: „Intră în corabie, tu şi toată casa ta, căci pe tine te-am văzut că eşti drept înaintea Mea în neamul acesta."

² Din toate animalele curate vei lua cu tine câte şapte perechi, parte bărbătească şi parte femeiască, iar din animalele necurate câte o pereche, parte bărbătească şi parte femeiască."

³ De asemenea, din păsările cerului cele curate să iei câte şapte perechi, parte bărbătească şi parte femeiască, iar din toate păsările cele necurate, câte o pereche, parte bărbătească şi parte femeiască, ca să le păstrezi lor soiul pe faţa'ntregului pământ."

⁴ Căci încă şapte zile, şi Eu voi face să plouă pe pământ timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi şi voi pierde de pe faţa pământului toate fiinţele pe care le-am făcut“."

⁵ Şi a făcut Noe toate câte i-a poruncit Domnul Dumnezeu."

⁶ Iar Noe era de şase sute de ani când a venit potopul - apele - asupra pământului."

⁷ Şi Noe şi fiii săi şi femeia sa şi femeile fiilor săi au intrat în corabie ca să scape de apele potopului."

⁸ Şi din păsările curate şi din păsările necurate şi din dobitoacele curate şi din dobitoacele necurate şi din fiare şi din toate cele ce se târăsc pe pământ,"

⁹ parte bărbătească şi parte femeiască, două câte două au intrat cu Noe în corabie, aşa cum Dumnezeu îi poruncise lui."

¹⁰ Şi a fost că după cele şapte zile au venit apele potopului asupra pământului."

¹¹ În anul şase sute al vieţii lui Noe, în luna a doua, în ziua a douăzeci şi şaptea a lunii, în chiar ziua aceea s'au desfăcut toate izvoarele adâncului celui mare şi jgheaburile cerului s'au deschis;"

¹² şi a plouat pe pământ timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi."

¹³ În chiar ziua aceea a intrat Noe în corabie, precum şi Sem, Ham şi Iafet, fiii lui Noe, femeia lui Noe şi cele trei femei ale fiilor săi."

¹⁴ Şi toate fiarele după fel şi toate dobitoacele după fel şi toate târâtoarele ce se târăsc pe pământ după fel şi toate înaripatele după fel"

¹⁵ au intrat la Noe în corabie, două câte două din tot trupul care are'n el suflare de viaţă."

¹⁶ Şi cele ce-au intrat – o parte bărbătească şi-o parte femeiască din tot trupul – au intrat precum îi poruncise Dumnezeu lui Noe. Şi Domnul Dumnezeu i-a închis corabia pe dinafară."

¹⁷ Şi a fost potopul pe pământ timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; şi apele au crescut şi au ridicat corabia şi ea s'a înălţat deasupra pământului."

¹⁸ Şi s'au înstăpânit apele şi-au tot crescut pe pământ; şi corabia se purta pe deasupra apelor."

¹⁹ Şi-atât de mult s'au înstăpânit apele pe pământ, încât toţi munţii cei înalţi care erau sub cer s'au acoperit;"

²⁰ cu cincisprezece coţi s'a ridicat apa deasupră-le şi toţi munţii cei înalţi s'au acoperit."

²¹ Şi a murit tot trupul ce se mişca pe pământ: păsările, dobitoacele, fiarele, toate vietăţile ce mişună pe pământ, şi toţi oamenii;"

²² toate cele ce aveau în nări suflare de viaţă, toate cele ce erau pe pământ uscat, toate au murit."

²³ Şi s'a stins toată fiinţa ce se afla pe faţa'ntregului pământ, de la om pân' la dobitoc şi pân' la târâtoare şi pân' la păsările cerului, toate s'au stins de pe pământ; şi n'a rămas decât Noe şi ce era cu el în corabie."

²⁴ Iar apa a tot crescut pe pământ vreme de o sută cincizeci de zile."

8

¹ Şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de Noe şi de toate fiarele şi de toate dobitoacele şi de toate păsările şi de toate vietăţile mişcătoare câte erau cu el în corabie; şi a adus Dumnezeu vânt pe pământ şi apele s'au potolit;"

² izvoarele adâncului şi jgheaburile cerului s'au închis şi ploaia din cer a încetat."

³ Şi apa scădea treptat de pe pământ şi după o sută cincizeci de zile apele s'au micşorat."

⁴ Iar în luna a şaptea, în ziua a douăzeci şi şaptea a lunii, corabia s'a odihnit pe muntele Ararat."

⁵ Iar apele au tot scăzut până în luna a zecea; iar în cea dintâi zi a lunii a zecea s'au arătat vârfurile munţilor."

⁶ Şi a fost că după patruzeci de zile a deschis Noe fereastra corăbiei pe care o făcuse"

⁷ şi a trimis corbul să vadă dacă apele au scăzut. Şi ieşind acesta, nu s'a mai întors până ce apele-au secat pe pământ."

⁸ Şi după el a trimis porumbelul ca să vadă dacă apele au scăzut de deasupra feţei pământului."

⁹ Dar porumbelul, negăsind loc de odihnă pentru picioarele sale, s'a întors la el în corabie; căci încă era apă pe toată faţa pământului. Şi [Noe] a întins mâna şi l-a apucat şi l-a băgat la el în corabie."

¹⁰ Şi aşteptând încă alte şapte zile, din nou a trimis porumbelul din corabie."

¹¹ Şi porumbelul s'a întors la el spre seară; şi iată, avea în cioc o ramură verde de măslin. Atunci a cunoscut Noe că apele se scurseseră de pe faţa pământului."

¹² Şi încă alte şapte zile aşteptând, din nou i-a dat drumul porumbelului; dar acesta nu s'a mai întors la el."

¹³ Şi a fost că în anul şase sute unu al vieţii lui Noe, în prima zi a lunii întâi, secând apa de pe pământ, a ridicat Noe acoperişul corăbiei şi a privit: şi iată că apa secase de pe faţa pământului."

¹⁴ Iar în luna a doua, în douăzeci şi şapte ale lunii, pământul era uscat."

¹⁵ Şi Domnul Dumnezeu i-a grăit lui Noe, zicând:"

¹⁶ „Ieşi din corabie, tu şi împreună cu tine femeia ta, fiii tăi şi femeile fiilor tăi;"

¹⁷ şi toate fiarele care sunt cu tine, şi tot trupul: de la păsări şi pân' la dobitoace şi toate târâtoarele ce se mişcă pe pământ scoate-le împreună cu tine; creşteţi şi înmulţiţi-vă pe pământ!“"

¹⁸ Şi a ieşit Noe, precum şi femeia sa şi fiii săi şi femeile fiilor săi;"

¹⁹ şi toate fiarele, toate dobitoacele, toate păsările şi toate târâtoarele care se mişcă pe pământ, după felul lor, au ieşit din corabie."

²⁰ Şi Noe I-a zidit Domnului un jertfelnic; şi a luat din toate animalele cele curate şi din toate păsările cele curate şi le-a adus ardere-de-tot pe jertfelnic."

²¹ Şi Domnul Dumnezeu a mirosit bună mireasmă şi a zis Domnul Dumnezeu în inima Sa: „De-acum nu voi mai blestema pământul din pricina faptelor omului, căci închipuirea inimii omului se pleacă spre rău încă din tinereţea lui; şi nici nu voi mai pierde toate făpturile vii aşa cum am făcut."

²² De-acum, câte zile va avea pământul, semănat şi secerat, frig şi căldură, vară şi iarnă, ziuă şi noapte nu vor mai înceta!“"

9

¹ Şi i-a binecuvântat Dumnezeu pe Noe şi pe fiii săi şi le-a zis: „Creşteţi şi înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul şi stăpâniţi-l!"

² Groaza şi frica de voi fie peste toate fiarele pământului, peste toate păsările cerului, peste tot ce se mişcă pe pământ şi peste toţi peştii mării; pe mâna voastră le-am dat."

³ "

⁴ Numai carne cu viaţa ei – sângele – să nu mâncaţi."

⁵ Cât despre viaţa voastră – sângele –, pentru ea voi cere socoteală de la toată fiara; şi de la fratele omului voi cere socoteală pentru viaţa omului."

⁶ Cel ce va vărsa sânge de om, de către om îi va fi sângele vărsat, căci după chipul lui Dumnezeu l-a făcut Dumnezeu pe om."

⁷ Voi însă creşteţi şi înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul şi stăpâniţi-l!“"

⁸ Şi i-a grăit Dumnezeu lui Noe şi fiilor săi care erau cu el, zicând:"

⁹ „Iată, Eu închei legământul Meu cu voi, cu urmaşii voştri de după voi"

¹⁰ şi cu toate fiinţele vii care sunt cu voi: cu păsările, cu dobitoacele şi cu toate fiarele pământului care sunt cu voi, cu toate câte au ieşit din corabie;"

¹¹ cu voi închei acest legământ: nici un trup nu va mai pieri de apele potopului şi nici un potop nu va mai fi să pustiască pământul“."

¹² Şi a zis Domnul Dumnezeu către Noe: „Iată semnul legământului pe care Eu îl fac cu voi şi cu toată fiinţa vie care este cu voi, din neam în neam şi de-a pururi:"

¹³ curcubeul Meu îl aşez în nor, ca să fie el semn al legământului dintre Mine şi pământ."

¹⁴ Şi fi-va că ori de câte ori voi aduna nor deasupra pământului şi curcubeul Meu se va arăta în nor,"

¹⁵ Îmi voi aduce aminte de legământul Meu pe care l-am încheiat cu voi şi cu toată fiinţa vie a oricărui trup, şi apele nu vor mai deveni potop ca să nimicească tot trupul."

¹⁶ Fi-va curcubeul Meu în nor şi Eu îl voi vedea şi-Mi voi aduce aminte de legământul veşnic dintre Mine şi toată fiinţa vie din tot trupul care este pe pământ!“"

¹⁷ Şi a zis Dumnezeu lui Noe: „Acesta este semnul legământului pe care Eu l-am încheiat între Mine şi tot trupul care este pe pământ.“"

¹⁸ Iar fiii lui Noe care au ieşit din corabie erau Sem, Ham şi Iafet. Iar Ham era tatăl lui Canaan."

¹⁹ Aceştia sunt cei trei fii ai lui Noe; din ei s'au răspândit [oamenii] pe 'ntregul pământ."

²⁰ Noe a prins a fi lucrător de pământ şi a sădit vie."

²¹ Şi a băut vin şi s'a îmbătat şi s'a dezvelit în cortul său."

²² Iar Ham, tatăl lui Canaan, a văzut goliciunea tatălui său şi, ieşind afară, le-a spus celor doi fraţi ai săi."

²³ Dar Sem şi Iafet au luat o haină, şi-au pus-o amândoi pe umeri şi, mergând cu spatele'nainte, au acoperit goliciunea tatălui lor; cum ei îşi aveau feţele întoarse înapoi, n'au văzut goliciunea tatălui lor."

²⁴ Când Noe s'a trezit din vin, a înţeles ce-i făcuse fiul său cel mai tânăr,"

²⁵ şi a zis: „Blestemat să fie Canaan! Robul robilor le va fi el fraţilor săi!“"

²⁶ Şi a zis: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Sem, iar Canaan să fie robul său;"

²⁷ să-l înmulţească Dumnezeu pe Iafet şi să locuiască'n corturile lui Sem, iar Canaan să le fie slugă“."

²⁸ După potop, Noe a mai trăit trei sute cincizeci de ani."

²⁹ Iar de toate, zilele lui Noe au fost nouă sute cincizeci de ani; şi a murit."

10

¹ Iată-i pe urmaşii fiilor lui Noe: Sem, Ham şi Iafet, cărora li s'au născut fii după potop."

² Fiii lui Iafet: Gomer, Magog, Madai, Iavan, Tubal, Meşec şi Tiras."

³ Fiii lui Gomer: Aşchenaz, Rifat şi Togarma."

⁴ Fiii lui Iavan: Elişa şi Tarşiş, Chitim şi Dodanim."

⁵ Din aceştia s'au desprins insulele neamurilor în pământul lor, fiecare după limba sa în triburile şi'n naţiile lor."

⁶ Fiii lui Ham: Cuş, Miţraim, Put şi Canaan."

⁷ Fiii lui Cuş: Seba, Havila, Sabta, Rama şi Sabteca. Fiii lui Rama: Şeba şi Dedan."

⁸ Cuş i-a dat naştere şi lui Nimrod; acesta, cel dintâi, a fost puternic pe pământ."

⁹ El a fost vânător puternic în faţa Domnului Dumnezeu; de aceea se spune: „Vânător puternic ca Nimrod în faţa Domnului Dumnezeu“."

¹⁰ Începutul împărăţiei lui au fost Babilonul, Ereh, Acad şi Calne din ţinutul Şinear."

¹¹ Din pământul acela a trecut în Asur şi a zidit Ninive, cetatea Rehobot-Ir, Calah"

¹² – şi Resen, între Ninive şi Calah –; aceasta e cetatea cea mare."

¹³ Din Miţraim s'au născut Ludiţii, Anamiţii, Lehabiţii, Naftuhiţii,"

¹⁴ Patrusiţii, Casluhiţii – din care au ieşit Filistenii – şi Caftoriţii."

¹⁵ Din Canaan s'au născut: Sidon, întâiul-său-născut, apoi Heteul"

¹⁶ şi Iebuseul, Amoreul, Ghergheseul,"

¹⁷ Heveul, Archeul, Sineul,"

¹⁸ Arvadeul, Ţemareul şi Hamateul; apoi s'au răspândit neamurile canaaneene."

¹⁹ Şi ţinuturile Canaaneenilor se întindeau de la Sidon spre Gherara până la Gaza, iar spre Sodoma, Gomora, Adma şi Ţeboim până la Laşa."

²⁰ Aceştia sunt fiii lui Ham în triburile lor, după limbile lor, în ţările lor şi'n naţiile lor."

²¹ Şi i s'au născut fii şi lui Sem, tatăl tuturor fiilor lui Ever şi fratele mai mare al lui Iafet."

²² Fiii lui Sem: Elam, Asur, Arfaxad, Lud şi Aram."

²³ Fiii lui Aram: Uţ, Hul, Gheter şi Maş."

²⁴ Arfaxad i-a dat naştere lui Cainan; Cainan i-a dat naştere lui Şelah; iar Şelah i-a dat naştere lui Ever."

²⁵ Lui Ever i s'au născut doi fii: numele unuia era Peleg, pentru că în zilele lui s'a împărţit pământul; iar numele fratelui său era Ioctan."

²⁶ Lui Ioctan i s'au născut Almodad, Şalef, Haţarmavet, Ierah,"

²⁷ Hadoram, Uzal şi Dicla,"

²⁸ Obal, Abimael şi Şeba,"

²⁹ Ofir, Havila şi Iobab. Toţi aceştia sunt fiii lui Ioctan."

³⁰ Sălaşurile lor se întindeau de la Meşa, spre Sefar, până la muntele răsăritului."

³¹ Aceştia sunt fiii lui Sem în triburile lor, după limbile lor, în ţările lor şi'n naţiile lor."

³² Acestea sunt triburile fiilor lui Noe, după urmaşii lor şi după naţiile lor. Din ele s'au răspândit insulele neamurilor pe pământ după potop."

11

¹ Pământu'ntreg avea pe-atunci o singură limbă şi aceleaşi cuvinte."

² Şi a fost că, pornind din părţile Răsăritului, oamenii au găsit un şes în ţara Şinear şi s'au aşezat acolo."

³ Şi au zis unul către altul: „Hai să facem cărămizi şi să le ardem în foc!“ Şi au folosit cărămida în loc de piatră, iar smoala în loc de var."

⁴ Şi au zis: „Hai să ne clădim un oraş şi un turn al cărui vârf să ajungă la cer, şi să ne facem un nume, ca să nu mai fim împrăştiaţi pe faţa 'ntregului pământ!“"

⁵ Şi S'a pogorât Domnul să vadă cetatea şi turnul pe care-l zideau fiii oamenilor."

⁶ Şi a zis Domnul: „Iată că ei sunt un singur popor şi au toţi o singură limbă; şi acesta-i doar începutul a ceea ce vor face; de-acum nu se vor mai opri de la tot ceea ce şi-au pus în gând să facă."

⁷ Hai să ne pogorâm şi acolo să le încâlcim graiul, pentru ca unul altuia să nu-şi mai înţeleagă limba“."

⁸ Şi de acolo i-a împrăştiat Domnul pe faţa 'ntregului pământ şi ei au încetat să mai zidească cetatea şi turnul."

⁹ E pricina pentru care cetatea aceea s'a numit Babilon, pentru că acolo a încâlcit Domnul limbile a tot pământul şi de acolo i-a împrăştiat Domnul Dumnezeu pe toată faţa pământului."

¹⁰ Iată-i acum pe urmaşii lui Sem: Sem era de o sută de ani când i s'a născut Arfaxad, la doi ani după potop."

¹¹ După naşterea lui Arfaxad, Sem a mai trăit cinci sute de ani şi i s'au născut fii şi fiice; şi a murit."

¹² Arfaxad a trăit o sută treizeci şi cinci de ani şi atunci i s'a născut Cainan. După naşterea lui Cainan, Arfaxad a mai trăit trei sute treizeci de ani şi i s'au născut fii şi fiice; şi a murit."

¹³ Cainan a trăit o sută treizeci de ani şi atunci i s'a născut Şelah. După naşterea lui Şelah, Cainan a mai trăit trei sute treizeci de ani şi i s'au născut fii şi fiice; şi a murit."

¹⁴ Şelah a trăit o sută treizeci de ani şi atunci i s'a născut Ever."

¹⁵ Iar după naşterea lui Ever, Şelah a mai trăit trei sute treizeci de ani şi i s'au născut fii şi fiice; şi a murit."

¹⁶ Ever a trăit o sută treizeci şi patru de ani şi atunci i s'a născut Peleg."

¹⁷ Iar după naşterea lui Peleg, Ever a mai trăit două sute şaptezeci de ani şi i s'au născut fii şi fiice; şi a murit."

¹⁸ Peleg a trăit o sută treizeci de ani şi atunci i s'a născut Reu."

¹⁹ Iar după naşterea lui Reu, Peleg a mai trăit două sute nouă ani şi i s'au născut fii şi fiice; şi a murit."

²⁰ Ragav a trăit o sută treizeci şi doi de ani şi atunci i s'a născut Serug."

²¹ Iar după naşterea lui Serug, Ragav a mai trăit două sute şapte ani şi i s'au născut fii şi fiice; şi a murit."

²² Serug a trăit o sută treizeci de ani şi atunci i s'a născut Nahor."

²³ Iar după naşterea lui Nahor, Serug a mai trăit două sute de ani şi i s'au născut fii şi fiice; şi a murit."

²⁴ Nahor a trăit şaptezeci şi nouă de ani şi atunci i s'a născut Terah."

²⁵ Iar după naşterea lui Terah, Nahor a mai trăit o sută douăzeci şi cinci de ani şi i s'au născut fii şi fiice; şi a murit."

²⁶ Terah a trăit şaptezeci de ani şi atunci i s'au născut Avram, Nahor şi Haran."

²⁷ Iată-i pe urmaşii lui Terah: lui Terah i s'au născut Avram, Nahor şi Haran. Haran i-a dat naştere lui Lot."

²⁸ Haran a murit în faţa lui Terah, tatăl său, în pământul său de naştere, în Urul Caldeilor."

²⁹ Iar Avram şi Nahor şi-au luat femei; numele femeii lui Avram era Sarai, iar numele femeii lui Nahor era Milca, fata lui Haran, tatăl Milcăi şi al Iscăi."

³⁰ Sarai era stearpă şi nu năştea copii."

³¹ Şi i-a luat Terah pe Avram, fiul său, şi pe Lot, fiul lui Haran şi nepotul său, şi pe Sarai, nora sa şi femeia lui Avram, fiul său, şi i-a scos din Urul Caldeilor ca să meargă în ţara Canaanului; şi au mers până la Haran şi s'au aşezat acolo."

³² De toate, zilele vieţii lui Terah în pământul Haran au fost două sute cinci ani; şi a murit Terah în Haran."

12

¹ Şi a zis Domnul către Avram: „Ieşi din ţara ta şi din neamul tău şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta Eu."

² Şi Eu voi face din tine un neam mare; şi te voi binecuvânta şi-ţi voi mări numele şi tu vei fi izvor de binecuvântare."

³ Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta, iar pe cei ce te vor blestema îi voi blestema; şi'ntru tine se vor binecuvânta toate neamurile pământului“."

⁴ Şi a plecat Avram, aşa cum îi zisese Domnul; cu el s'a dus şi Lot. Iar Avram era de şaptezeci şi cinci de ani când a ieşit din Haran."

⁵ Şi a luat Avram pe Sarai, femeia sa, pe Lot, fiul fratelui său, şi toate averile pe care le agonisiseră şi toţi oamenii pe care-i dobândiseră în Haran, şi au ieşit ca să meargă în ţara Canaanului şi au ajuns în ţara Canaan."

⁶ Şi Avram a străbătut ţara de-a lungul ei până la locul numit Sihem, până la stejarul Mamvri. Pe-atunci trăiau în ţara aceea Canaaneenii."

⁷ Şi Domnul i S'a arătat lui Avram şi i-a zis: „Ţara aceasta Eu o voi da seminţiei tale“. Şi acolo I-a zidit Avram un jertfelnic Domnului Care i Se arătase."

⁸ De acolo s'a strămutat în munte, la răsărit de Betel, şi şi-a întins cortul, având Betelul la apus, iar Hai la răsărit. Şi acolo I-a zidit Domnului un jertfelnic şi a chemat numele Domnului."

⁹ Apoi s'a ridicat Avram şi de acolo s'a îndreptat spre Negheb."

¹⁰ Şi'n ţară s'a făcut foamete şi Avram s'a coborât în Egipt ca să locuiască acolo, pentru că'n ţară se înteţise foametea."

¹¹ Şi a fost că'n timp ce Avram se apropia să intre în Egipt, a zis către Sarai, femeia sa: „Ştiu că eşti femeie frumoasă la chip."

¹² De aceea, când te vor vedea, Egiptenii vor zice: Aceasta-i femeia lui!... Atunci pe mine mă vor ucide, iar pe tine te vor lăsa cu viaţă."

¹³ Spune deci că-mi eşti soră, pentru ca de dragul trecerii tale să-mi fie mie bine şi datorită ţie să rămân în viaţă“."

¹⁴ Şi dacă a sosit Avram în Egipt, au văzut Egiptenii că femeia lui era foarte frumoasă."

¹⁵ Şi au văzut-o dregătorii lui Faraon şi au lăudat-o în faţa lui Faraon şi au dus-o în casa lui Faraon."

¹⁶ Şi de dragul ei s'au purtat bine cu Avram; şi avea el oi, vite mari şi asini, slugi şi slujnice, catâri şi cămile."

¹⁷ Dar Domnul l-a lovit cu plăgi mari şi grele pe Faraon şi casa lui din pricina Saraii, femeia lui Avram."

¹⁸ Şi chemându-l Faraon pe Avram, i-a zis: „Ce mi-ai făcut? De ce nu mi-ai spus că e femeia ta?"

¹⁹ De ce ai zis: Mi-e soră? – şi eu am luat-o de femeie. Acum dar iată-ţi femeia! Ia-ţi-o şi du-te!“–"

²⁰ Şi Faraon le-a dat oamenilor săi porunci cu privire la Avram ca să-l petreacă, pe el şi pe femeia lui şi toate câte avea; şi pe Lot, care era cu el."

13

¹ Iar din Egipt s'a suit Avram la Negheb, el, femeia sa şi toate câte avea; şi cu Lot, care era cu el."

² Avram însă era foarte bogat în vite, în argint şi în aur."

³ Şi din popas în popas a mers Avram de la Negheb până la Betel, până la locul unde-i fusese mai înainte cortul, între Betel şi Hai,"

⁴ adică spre locul jertfelnicului pe care-l făcuse el înainte. Şi acolo a chemat Avram numele Domnului."

⁵ Iar Lot, care mergea împreună cu Avram, avea şi el oi şi vite mari şi corturi."

⁶ Pământul acela însă nu-i încăpea să locuiască împreună, căci averile lor erau multe şi ei nu încăpeau să stea laolaltă."

⁷ Şi s'a făcut o ceartă între păstorii vitelor lui Avram şi păstorii vitelor lui Lot... – În pământul acela locuiau pe-atunci Canaaneenii şi Ferezeii –."

⁸ Şi Avram i-a zis lui Lot: „Sfadă să nu fie între mine şi tine, între păstorii mei şi păstorii tăi, căci suntem fraţi."

⁹ Iată, nu-i oare tot pământul înainte-ţi? Desparte-te dar de mine! Şi de vei apuca tu la stânga, eu voi apuca la dreapta; iar de vei apuca tu la dreapta, eu voi apuca la stânga“."

¹⁰ Şi ridicându-şi Lot ochii, a privit toată câmpia Iordanului, că toată, până la Ţoar, era udată de apă ca raiul Domnului şi ca pământul Egiptului – aceasta era înainte de a fi nimicit Domnul Sodoma şi Gomora."

¹¹ Deci şi-a ales Lot toată câmpia Iordanului şi a apucat Lot spre răsărit; şi aşa s'au despărţit ei unul de altul:"

¹² Avram s'a aşezat în ţinutul Canaan, iar Lot s'a aşezat în cetăţile din câmpie; şi şi-a întins corturile până la Sodoma."

¹³ Dar oamenii Sodomei erau răi şi mari păcătoşi împotriva lui Dumnezeu."

¹⁴ Deci a zis Domnul către Avram, după ce Lot se despărţise de el: „Ridică-ţi ochii şi, din locul în care eşti acum, caută spre miazănoapte şi spre miazăzi şi spre răsărit şi spre apus,"

¹⁵ că tot pământul pe care-l vezi ţi-l voi da, ţie şi seminţiei tale, pentru vecie."

¹⁶ Pe urmaşii tăi îi voi face mulţi ca pulberea pământului; de va putea cineva să numere pulberea pământului, îi va număra şi pe urmaşii tăi."

¹⁷ Scoală-te; cutreieră pământul acesta'n lung şi'n lat, că ţie ţi-l voi da!“"

¹⁸ Şi strămutându-şi Avram corturile, a venit şi s'a aşezat la stejarul Mamvri, care este la Hebron; şi I-a zidit acolo un jertfelnic Domnului."

14

¹ Şi a fost că în zilele lui Amrafel, regele Senaarului, ale lui Arioc, regele Elasarului, ale lui Kedarlaomer, regele Elamului, şi ale lui Tidal, regele Goimilor,"

² aceştia au făcut război cu Bera, regele Sodomei, cu Birşa, regele Gomorei, cu Şinab, regele Admei, cu Şemeber, regele Ţeboimului, şi cu regele Belei, adică al Ţoarului."

³ Toţi aceştia din urmă s'au adunat în valea Sidim, care înseamnă marea Sării."

⁴ Doisprezece ani îi slujiseră ei lui Kedarlaomer, dar în anul al treisprezecelea s'au răsculat."

⁵ Iar în al paisprezecelea an au venit Kedarlaomer şi regii care erau de partea lui şi i-au bătut pe Refaimi la Aşterot-Carnaim, pe Zuzimi la Ham, şi pe Emimi la Şave-Chiriataim;"

⁶ iar pe Horei, în muntele lor Seir şi până la El-Paran, care e lângă pustiu."

⁷ Apoi, întorcându-se, au venit la Ain-Mişpat sau Cadeş şi au bătut toate căpeteniile Amaleciţilor, ca şi pe toţi Amoreii care locuiau în Haţaţon-Tamar."

⁸ Atunci au ieşit regele Sodomei, regele Gomorei, regele Admei, regele Ţeboimului şi regele Belei sau Ţoarului şi s'au bătut în valea Sidim"

⁹ cu Kedarlaomer, regele Elamului, cu Tidal, regele Goimilor, cu Amrafel, regele Senaarului, şi cu Arioc, regele Elasarului: patru regi împotriva a cinci."

¹⁰ Valea Sidimului însă era plină de ochiuri de smoală; în fuga lor, regele Sodomei şi regele Gomorei au căzut în ele, iar cei rămaşi au fugit în munţi."

¹¹ Iar biruitorii au luat toate averile Sodomei şi Gomorei şi toate bucatele şi s'au dus."

¹² Dar l-au luat şi pe Lot, nepotul lui Avram, şi toată averea lui, şi s'au dus; căci el trăia în Sodoma."

¹³ Dar unul din cei scăpaţi a venit şi i-a dat de veste lui Avram Pribeagul, care trăia pe atunci la stejarul lui Mamvri Amoreul, fratele lui Eşcol şi al lui Aner; aceştia erau fârtaţii lui Avram."

¹⁴ Auzind Avram că Lot, nepotul său, a fost dus în robie, i-a ridicat pe oamenii săi cei mai încercaţi, născuţi în casa lui, în număr de trei sute optsprezece, şi i-a urmărit pe vrăjmaşi până la Dan."

¹⁵ Şi năvălind asupra lor în timpul nopţii, el şi oamenii săi, i-a bătut şi i-a alungat până la Hoba, care este în stânga Damascului."

¹⁶ Şi a adus înapoi toate bunurile din Sodoma; şi l-a adus înapoi şi pe Lot, nepotul său, precum şi averea lui, femeile şi oamenii."

¹⁷ Şi'n timp ce el se întorcea după înfrângerea lui Kedarlaomer şi a regilor uniţi cu acela, regele Sodomei l-a întâmpinat în valea Şave, care astăzi se cheamă Valea Regelui."

¹⁸ Şi Melchisedec, regele Salemului, i-a adus pâine şi vin; el însă era preot al Dumnezeului-Celui-Preaînalt."

¹⁹ Şi l-a binecuvântat Melchisedec pe Avram şi a zis: „Binecuvântat să fie Avram de către Dumnezeul-Cel-Preaînalt, Ziditorul cerului şi al pământului!"

²⁰ Şi binecuvântat să fie Dumnezeul-Cel-Preaînalt, Cel ce i-a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale!“ Şi [Avram] i-a făcut parte zeciuială din toate."

²¹ Iar regele Sodomei a zis către Avram: „Mie dă-mi oamenii, iar averile ia-le pentru tine!“"

²² Dar Avram i-a zis regelui Sodomei: „Iată, mâna mi-o ridic spre Domnul, Dumnezeul-Cel-Preaînalt, Ziditorul cerului şi al pământului:"

²³ nici o aţă sau o curea de încălţăminte nu voi lua din toate câte sunt ale tale, ca să nu zici: Eu l-am îmbogăţit pe Avram!,"

²⁴ decât numai ceea ce au mâncat tinerii şi partea cuvenită fârtaţilor care au mers cu mine, Aner, Eşcol şi Mamvri; ei să-şi ia partea lor!“"

15

¹ După aceea fost-a'n vedenie cuvântul Domnului către Avram şi a zis: „Nu te teme, Avrame; Eu sunt scutul tău, iar răsplata ta va fi foarte mare“."

² Iar Avram a răspuns: „Stăpâne Doamne, ce oare-mi vei da? Că iată, eu mă duc fără să am copil, iar Masek, fiul slujnicei mele, Eliezer din Damasc...“."

³ Şi a zis Avram: „De vreme ce nu mi-ai dat urmaşi, iată că sluga mea mă va moşteni!“"

⁴ Şi de'ndată s'a făcut cuvântul Domnului către el şi a zis: „Nu acela te va moşteni, ci acela care va odrăsli din coapsele tale, acela te va moşteni!“"

⁵ Şi l-a scos afară şi i-a zis: „Priveşte la cer şi numără stelele, de le poţi număra“; şi i-a zis: „Aşa va fi seminţia ta!“"

⁶ Şi Avram I-a crezut lui Dumnezeu şi aceasta i s'a socotit ca dreptate."

⁷ Şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul Care te-a scos pe tine din Urul Caldeilor pentru ca să-ţi dea pământul acesta să-l moşteneşti“."

⁸ Şi a zis [Avram]: „Stăpâne Doamne, din ce voi cunoaşte că-l voi moşteni?“"

⁹ Iar [Domnul] i-a zis: „Găteşte-Mi o junincă de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturică şi un pui de porumbel!“"

¹⁰ Şi le-a luat [Avram] pe acestea toate, le-a tăiat în două şi a pus jumătăţile una în faţa alteia; dar păsările nu le-a tăiat în două."

¹¹ Iar păsările de pradă năvăleau asupra leşurilor, dar Avram le alunga."

¹² Şi'ntru asfinţitul soarelui a căzut peste Avram un somn greu, şi iată că 'ntuneric şi frică mare l-au cuprins."

¹³ Şi atunci a zis [Domnul] către Avram: „Să ştii bine că urmaşii tăi vor fi străini într'o ţară care nu-i a lor; robiţi vor fi şi apăsaţi timp de patru sute de ani;"

¹⁴ dar pe neamul la care vor robi, Eu îl voi judeca; după aceea ei vor ieşi de acolo, cu avere multă."

¹⁵ Cât despre tine: te vei petrece'n pace către părinţii tăi şi îngropat vei fi la mândre bătrâneţi."

¹⁶ Ei însă numai într'al patrulea neam se vor întoarce aici, căci pân'acum păcatele Amoreilor nu şi-au ajuns la vârf“."

¹⁷ Iar după ce a asfinţit soarele şi s'a făcut întuneric, iată cuptor fumegând şi pară de foc au trecut printre bucăţile acelea."

¹⁸ În ziua aceea a încheiat Domnul legământ cu Avram, zicând: „Urmaşilor tăi le voi da pământul acesta, de la râul Egiptului până la Râul-cel-Mare, râul Eufratului:"

¹⁹ pe Chenei, pe Chenezei, pe Chedmonei,"

²⁰ pe Hetei, pe Ferezei, pe Refaimi,"

²¹ pe Amorei, pe Canaaneeni, pe Hevei, pe Gherghesei şi pe Iebusei“."

16

¹ Sarai însă, femeia lui Avram, nu-i dăruia copii. Dar avea o slujnică egipteancă, al cărei nume era Agar."

² Atunci a zis Sarai către Avram: „Iată, mie mi-a încuiat Domnul putinţa de a naşte. Intră dar la slujnica mea; poate că de la ea vei dobândi copii“. Şi Avram a ascultat de vorba Saraii."

³ Aşadar, după ce Avram locuise timp de zece ani în ţara Canaan, Sarai, femeia lui Avram, a luat-o pe Agar egipteanca, slujnica sa, şi i-a dat-o de femeie lui Avram, bărbatul său."

⁴ Şi el a intrat la Agar; şi ea a zămislit; şi văzând ea că a zămislit, stăpâna n'a mai avut în ochii ei nici o cătare."

⁵ Atunci a zis Sarai către Avram: „M'ai făcut de ocară! Eu ţi-am dat-o pe slujnica mea la sân, dar de'ndată ce ea a văzut că a zămislit, eu nu mai am în ochii ei nici o cătare. Dumnezeu să judece 'ntre mine şi tine!“"

⁶ Iar Avram a zis către Sarai: „Iată, slujnica ta e în mâinile tale, fă cu ea ce-ţi place!“ Şi Sarai i-a făcut necazuri şi [Agar] a fugit de la faţa ei."

⁷ Şi îngerul Domnului a găsit-o la un izvor de apă în pustiu, la izvorul de lângă calea ce duce spre Şur."

⁸ Şi i-a zis îngerul Domnului: „Agar, slujnica Saraii, de unde vii şi unde te duci?“ Iar ea a răspuns: „Fug de la faţa Saraii, stăpâna mea“."

⁹ Şi îngerul Domnului i-a zis: „Întoarce-te la stăpâna ta şi supune-te sub mâinile ei!“"

¹⁰ Şi i-a mai zis îngerul Domnului: „Atât de mult îi voi înmulţi pe urmaşii tăi, încât nu vor putea fi număraţi din pricina numărului“."

¹¹ Şi i-a zis îngerul Domnului: „Iată, tu ai zămislit şi vei naşte un fiu şi-i vei pune numele Ismael, pentru că Domnul ţi-a auzit necazul."

¹² Acela va fi o sălbăticiune de om; mâinile lui împotriva tuturor şi mâinile tuturor împotrivă-i, şi el se va aşeza în faţa tuturor fraţilor săi“."

¹³ Şi L-a numit Agar pe Domnul Cel ce-i grăise: „Tu,-Dumnezeul-vederii“, căci a zis ea: „Oare nu L-am văzut eu aici pe Cel ce m'a văzut?“"

¹⁴ Iată de ce fântâna aceea se cheamă „Fântâna-Celui-viu-Care-mă vede“; ea se află între Cadeş şi Bered."

¹⁵ Agar i-a născut lui Avram un fiu; şi fiului său pe care i-l născuse Agar i-a pus Avram numele Ismael."

¹⁶ Iar Avram era de optzeci şi şase de ani când Agar i l-a născut pe Ismael."

17

¹ Iar când era Avram de nouăzeci şi nouă de ani, Domnul i S'a arătat lui Avram şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul tău; mergi în căile Mele şi fii desăvârşit"

² şi voi încheia legământul Meu între Mine şi tine şi te voi înmulţi foarte“."

³ Atunci a căzut Avram cu faţa la pământ, iar Dumnezeu i-a grăit, zicând:"

⁴ „Eu sunt, şi iată că legământul Meu e cu tine şi tu vei fi tată a mulţime de neamuri;"

⁵ şi de-acum nu te vei mai chema cu numele de Avram, ci Avraam va fi numele tău, căci te voi face tată a mulţime de neamuri;"

⁶ şi foarte roditor te voi face, foarte; şi din tine voi face neamuri, şi regi se vor ridica din tine."

⁷ Legământul Meu îl voi pune între Mine şi tine şi seminţia ta de după tine, întru tot neamul lor, legământ veşnic pentru ca Eu să fiu Dumnezeul tău şi al urmaşilor tăi de după tine."

⁸ Şi-ţi voi da ţie şi seminţiei tale de după tine pământu'n care pribegeşti acum, tot pământul Canaanului, în stăpânire veşnică, şi Eu le voi fi lor Dumnezeu“."

⁹ Şi i-a zis Dumnezeu lui Avraam: „Iar tu să păzeşti legământul Meu, tu şi urmaşii tăi de după tine'ntru tot neamul lor."

¹⁰ Şi iată legământul pe care voi îl veţi păzi între Mine şi tine şi urmaşii tăi de după tine'ntru tot neamul lor: toţi cei de parte bărbătească ai voştri vor fi tăiaţi împrejur."

¹¹ Vă veţi avea tăiată'mprejur carnea pieliţei voastre; şi acesta va fi semnul legământului dintre Mine şi voi."

¹² În a opta zi de la naştere să fie tăiat împrejur tot pruncul de parte bărbătească'ntru tot neamul vostru; născut la voi în casă sau cumpărat cu bani de la orice străin care nu-i din seminţia voastră,"

¹³ cu tăiere'mprejur va fi însemnat şi cel născut în casa ta, şi cel cumpărat cu argintul tău; şi legământul Meu în carnea voastră va fi legământ veşnic."

¹⁴ Iar cel netăiat împrejur, cel de parte bărbătească'ntre voi care'n ziua a opta nu va fi tăiat împrejur în carnea pieliţei sale, sufletul acela stârpit va fi din poporul său, pentru că Mi-a călcat legământul“."

¹⁵ Şi i-a zis Dumnezeu lui Avraam: „Pe Sarai, femeia ta, nu o vei mai chema Sarai, ci Sarra să-i fie numele."

¹⁶ Şi o voi binecuvânta şi-ţi voi da dintr'însa un fiu; şi-l voi binecuvânta, şi va fi el întru neamuri, şi regi de neamuri se vor ridica din el“."

¹⁷ Avraam a căzut atunci cu faţa la pământ şi a râs, zicând întru sine: „E cu putinţă oare să i se nască fiu celui de o sută de ani?... Şi Sarra, cea de nouăzeci de ani, poate ea oare să nască?...“."

¹⁸ A zis Avraam către Domnul: „Măcar acest Ismael să trăiască'naintea feţei Tale!“"

¹⁹ Dar Dumnezeu i-a zis lui Avraam: „Aşa cum spun Eu: însăşi Sarra, femeia ta, îţi va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isaac. Eu voi încheia cu el legământul Meu ca legământ veşnic lui şi urmaşilor săi de după el."

²⁰ Cât despre Ismael, iată că te-am ascultat, iată că-l voi binecuvânta, îl voi face roditor şi-l voi înmulţi foarte; douăsprezece neamuri se vor naşte din el şi-l voi face un mare popor."

²¹ Dar legământul Meu îl voi încheia cu Isaac, pe care Sarra îl va naşte la anul pe vremea aceasta“."

²² Şi dacă a'ncetat Dumnezeu să mai vorbească cu el, S'a înălţat de la Avraam."

²³ Iar Avraam l-a luat pe Ismael, fiul său, pe toţi cei născuţi în casa sa, pe toţi cei cumpăraţi cu argintul său – pe toţi oamenii de parte bărbătească din casa lui Avraam – şi le-a tăiat împrejur carnea pieliţei lor, în chiar ziua aceea, aşa cum îi spusese Dumnezeu."

²⁴ Şi era Avraam de nouăzeci şi nouă de ani când a fost tăiat împrejur în carnea pieliţei sale."

²⁵ Iar Ismael, fiul său, era de treisprezece ani când a fost tăiat împrejur în carnea pieliţei sale."

²⁶ Avraam şi Ismael, fiul său, au fost tăiaţi împrejur în aceeaşi zi."

²⁷ Şi odată cu ei au fost tăiaţi împrejur toţi cei de parte bărbătească din casa lui Avraam – născuţi în casa lui sau cumpăraţi cu bani de la cei de alt neam."

18

¹ Domnul i S'a arătat [lui Avraam] la stejarul Mamvri, pe când el şedea în pragul cortului său sub zăduful amiezei."

² Şi ridicându-şi el ochii, s'a uitat; şi iată, trei Oameni îi stăteau în faţă; şi de cum I-a văzut, a alergat din pragul cortului său în întâmpinarea Lor şi s'a închinat până la pământ."

³ Şi a zis: „Doamne, dac'am aflat har în ochii Tăi, nu-l ocoli pe robul Tău!"

⁴ Să se aducă puţină apă! Spălaţi-Vă picioarele şi odihniţi-Vă sub acest copac;"

⁵ eu voi aduce pâine şi veţi mânca, după care Vă veţi duce'n calea Voastră, de vreme ce-aţi trecut pe la robul Vostru!“ Zis-au Aceia: „Fă precum ai zis!“"

⁶ Şi a alergat Avraam în cort la Sarra şi i-a zis: „Ia repede trei măsuri de făinuţă de grâu, frământă şi fă azime!“"

⁷ Apoi Avraam a dat fuga la cireadă, a luat un viţel fraged şi frumos şi l-a dat slugii, care-a dat zor să-l gătească."

⁸ Şi a luat Avraam unt, lapte şi viţelul pe care-l gătise şi le-a pus înaintea Lor; şi Ei au mâncat în timp ce el stătea alături de Ei, sub copac."

⁹ Şi au zis către el Oamenii aceia: „Unde este Sarra, femeia ta?“ Răspunzând, el a zis: „Iată, în cort!“"

¹⁰ Iar Acela a zis: „Iată, la anul pe vremea asta am să vin din nou pe la tine, şi Sarra, femeia ta, va avea un fiu“. Dar Sarra a auzit din uşa cortului, fiind în spatele lui."

¹¹ Avraam şi Sarra însă erau bătrâni, înaintaţi în vârstă, iar Sarrei îi încetase rânduiala femeii."

¹² Şi Sarra a râs în sine, zicându-şi: „Dacă nu mi-a fost mie pân'acum, darmite că stăpânul meu e bătrân“..."

¹³ Atunci a zis Domnul către Avraam: „De ce a râs Sarra în sine, zicându-şi: Oare'ntr'adevăr voi naşte, aşa bătrână cum sunt?..."

¹⁴ Oare e ceva cu neputinţă la Dumnezeu? La anul pe vremea asta am să vin pe la tine, şi Sarra va avea un fiu!“"

¹⁵ Dar Sarra a tăgăduit, zicând: „N'am râs!“, căci se înspăimântase. Acela însă i-a zis: „Ba ai râs!“"

¹⁶ Apoi sculându-Se de acolo, Oamenii au cătat spre Sodoma şi Gomora; iar Avraam mergea cu Ei să-I petreacă."

¹⁷ Dar Domnul a zis: „Oare-i voi ascunde Eu lui Avraam, sluga Mea, ceea ce am de gând să fac,"

¹⁸ de vreme ce Avraam va să devină un popor mare şi puternic şi printr'însul se vor binecuvânta toate neamurile pământului?"

¹⁹ Căci pe el l-am ales Eu să le poruncească fiilor lui şi casnicilor săi de după el să umble'n calea Domnului făcând judecată şi dreptate, pentru ca Domnul să aducă asupra lui Avraam toate câte i-a făgăduit“."

²⁰ Şi a zis Domnul: „Mare-i strigarea'mpotriva Sodomei şi Gomorei, şi mari fără margini sunt păcatele lor."

²¹ Aşadar, Mă voi pogorî şi voi vedea dacă faptele lor se potrivesc cu strigarea care'mpotrivă-le a ajuns până la Mine; iar dacă nu, să ştiu“."

²² Oamenii au plecat de acolo şi mergeau spre Sodoma, în timp ce Avraam încă stătea înaintea Domnului."

²³ Şi apropiindu-se Avraam, a zis: „Îl vei pierde Tu oare pe cel drept odată cu cel păcătos? şi-i va fi oare celui drept ca şi cum ar fi păcătos?"

²⁴ Presupunând că'n cetatea aceea sunt cincizeci de drepţi, îi vei face să piară? Oare nu vei cruţa tot locul acela de dragul celor cincizeci de drepţi ce se află'n cetate?"

²⁵ Departe de Tine să faci una ca asta: să-l pierzi pe cel drept odată cu cel păcătos şi să-i fie celui drept ca şi cum ar fi păcătos! Departe de Tine! El, Cel ce judecă tot pământul, nu va face dreptate?“"

²⁶ Zis-a Domnul: „Dacă la Sodoma găsesc cincizeci de drepţi în sânul cetăţii, de dragul lor voi cruţa tot locul“."

²⁷ Şi răspunzând Avraam, a zis: „Iată, cutez să vorbesc către Domnul meu, eu, care sunt pulbere şi cenuşă!"

²⁸ Să presupunem că din cei cincizeci de drepţi lipsesc cinci; din pricina celor cinci vei pierde oare toată cetatea?“ El a zis: „Nu, dacă aflu acolo pe cei patruzeci şi cinci, nu o voi pierde“."

²⁹ Şi din nou I-a grăit [Avraam] şi I-a zis: „Dar de se vor găsi acolo patruzeci?“ Iar El a zis: „Nu, de dragul celor patruzeci nu o voi pierde“."

³⁰ Şi a zis [Avraam]: „Să nu Se mânie Domnul dacă voi mai grăi: Dar de se vor găsi acolo doar treizeci?“ Iar El a zis: „Dacă aflu acolo treizeci, nu o voi pierde“."

³¹ Şi a zis [Avraam]: „Iată că încă mai cutez să-I vorbesc Domnului meu: Dar dacă se vor găsi acolo doar douăzeci?“ El a zis: Nu, de dragul celor douăzeci nu o voi pierde“."

³² Şi [Avraam] a zis: „Să nu Se mânie Domnul meu dacă voi mai grăi încă o dată: Dar dacă se vor găsi acolo doar zece?“ Iar [Domnul] i-a zis: „De dragul celor zece, nu o voi pierde“."

³³ Şi dacă Domnul Şi-a isprăvit vorba cu Avraam, S'a dus; iar Avraam s'a întors la locul său."

19

¹ Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma spre seară; iar Lot şedea la poarta Sodomei. Şi văzându-I, Lot s'a ridicat să-I întâmpine şi s'a plecat cu faţa până la pământ"

² şi a zis: „Rogu-vă, Domnii mei, abateţi-Vă pe la casa robului Vostru şi rămâneţi acolo peste noapte; spălaţi-Vă picioarele, iar mâine Vă veţi scula de dimineaţă şi Vă veţi duce'n drumul Vostru“. Ei însă au zis: „Nu, ci vom rămâne în uliţă“."

³ Dar el a stăruit atât de mult, încât Ei s'au abătut pe la el şi au intrat în casa lui. Atunci el Le-a făcut ospăţ; şi azime Le-a copt, iar Ei au mâncat."

⁴ Dar mai înainte ca Ei să se fi culcat, oamenii cetăţii – sodomiţii – de la tânăr până la bătrân, tot poporul pân'la unul, au înconjurat casa"

⁵ şi l-au chemat afară pe Lot şi i-au zis: „Unde sunt bărbaţii care-au venit la tine-asupra nopţii? Adu-ni-i afară, ca să-i cunoaştem!“"

⁶ Lot a ieşit la ei în faţa uşii, a închis uşa după el"

⁷ şi le-a zis: „Nu, fraţilor, vă rog, nu faceţi răul!"

⁸ Iată, eu am două fete care n'au cunoscut bărbat; vi le-aduc să faceţi cu ele ce vă place, numai Acelor Oameni să nu Le faceţi nimic, de vreme ce-au intrat sub acoperişul casei mele!“"

⁹ Dar ei au zis către el: „Dă-te la o parte! Eşti un venetic, şi-acum faci pe judecătorul? Ţie-ţi vom face mai rău decât lor!“ Şi s'au năpustit asupra lui Lot şi s'au apropiat de uşă s'o spargă."

¹⁰ Dar Oamenii Şi-au întins mâna, l-au tras pe Lot la Ei în casă şi au încuiat uşa;"

¹¹ iar pe oamenii care erau la uşa casei i-au lovit cu orbire, de la mic pân'la mare, aşa că s'au lăsat păgubaşi să mai caute uşa."

¹² Apoi Oamenii i-au zis lui Lot: „Ai pe cineva din ai tăi aici? Pe ginerii tăi, pe fiii tăi, pe fetele tale sau pe oricine mai ai în cetate, scoate-i din locul acesta,"

¹³ căci Noi avem să nimicim locul acesta, pentru că strigarea'mpotriva lor s'a suit la faţa Domnului, şi Domnul Ne-a trimis să-l pierdem“."

¹⁴ Atunci a ieşit Lot şi a grăit cu ginerii săi, cei ce aveau să le ia pe fetele lui, şi le-a zis: „Sculaţi-vă şi ieşiţi din locul acesta, căci Domnul va să piardă cetatea“. Ginerilor însă li s'a părut că el glumeşte."

¹⁵ Iar în revărsatul zorilor, îl zoreau îngerii pe Lot, zicând: „Scoală, ia-ţi femeia şi pe cele două fete ale tale pe care le ai [aici] şi ieşi, ca nu cumva să pieri odată cu nelegiuirile cetăţii!“"

¹⁶ Cum însă el zăbovea, îngerii l-au apucat de mână, pe el şi pe femeia lui şi pe cele două fete ale lui, Domnul având milă de el."

¹⁷ Şi a fost că după ce l-au scos afară, [unul din Ei] a zis: „Scapă-ţi viaţa! Să nu te uiţi înapoia ta, nici să te opreşti în Câmpie, ci scapă la munte, ca nu cumva să fii mistuit împreună cu ei!“"

¹⁸ Dar Lot Le-a zis: „Nu, Doamne, Te rog!"

¹⁹ Iată că robul Tău a aflat milă'n faţa ochilor Tăi şi mare-i bunăvoinţa pe care-o ai faţă de mine, mântuindu-mi viaţa; dar nu voi putea să fug în munte, ca nu cumva să mă ajungă prăpădul şi să mor."

²⁰ Iată cetatea aceasta: destul de aproape ca să fug în ea, e şi destul de neînsemnată. În ea îmi va fi scăparea. Lasă-mă să scap într'însa – aşa-i că ea nu'nseamnă mare lucru? – şi să rămân în viaţă!“"

²¹ Şi i-a zis: „Iată, de dragul feţei tale îţi împlinesc şi această dorinţă: nu voi ruina cetatea de care vorbeşti."

²² Grăbeşte-te dar şi fugi în ea; că Eu nu pot face nimic până nu vei ajunge tu acolo“. De aceea s'a şi numit cetatea aceea Ţoar."

²³ Se ridica soarele deasupra pământului când Lot a intrat în Ţoar."

²⁴ Atunci Domnul a făcut să plouă peste Sodoma şi Gomora pucioasă şi foc de la Domnul, din cer,"

²⁵ şi a nimicit cetăţile acestea şi toată Câmpia şi pe toţi locuitorii cetăţilor şi tot ce odrăslea din pământ."

²⁶ Femeia lui [Lot] însă s'a uitat înapoi şi s'a prefăcut în stâlp de sare."

²⁷ Iar dis-de-dimineaţă a alergat Avraam la locul unde stătuse'n faţa Domnului"

²⁸ şi, cătând spre Sodoma şi Gomora şi spre tot ţinutul Câmpiei, iată c'a văzut fumegarea pământului ridicându-se ca fumul unui cuptor."

²⁹ Şi aşa a fost că, atunci când a prăpădit Dumnezeu toate cetăţile din părţile acelea, Dumnezeu Şi-a adus aminte de Avraam şi l-a scos pe Lot din mijlocul prăpădului, atunci când a prăpădit Dumnezeu cetăţile unde trăia Lot."

³⁰ Iar Lot a ieşit din Ţoar şi s'a aşezat în munte, împreună cu cele două fete ale sale, căci se temea să locuiască în Ţoar; şi a locuit într'o peşteră, el şi cele două fete ale sale."

³¹ Şi cea mai mare a zis către cea mai mică: „Tatăl nostru e bătrân, iar în ţinutul acesta nu-i nimeni care să intre la noi, aşa cum se obişnuieşte'n tot pământul."

³² Haidem dar să-l îmbătăm pe tatăl nostru cu vin şi să ne culcăm cu el; şi astfel din tatăl nostru să ne ridicăm urmaşi“."

³³ Şi'n noaptea aceea l-au îmbătat pe tatăl lor cu vin; şi a intrat cea mai mare şi'n chiar noaptea aceea s'a culcat cu tatăl ei; dar el nu şi-a dat seama când s'a culcat ea şi când s'a sculat."

³⁴ Iar a doua zi a zis cea mai mare către cea mai mică: „Iată, eu m'am culcat azi-noapte cu tatăl meu; să-l îmbătăm şi'n noaptea asta cu vin şi du-te să te culci şi tu cu el; şi astfel să ne ridicăm urmaşi din tatăl nostru!“"

³⁵ Şi l-au îmbătat pe tatăl lor cu vin şi'n noaptea aceea; şi a intrat şi cea mai mică şi s'a culcat cu el; dar el nu şi-a dat seama când s'a culcat ea şi când s'a sculat."

³⁶ Astfel amândouă fetele lui Lot au rămas grele de la tatăl lor."

³⁷ Cea mai mare a născut un fiu şi i-a pus numele Moab, zicând: „Este din tatăl meu“. Acesta e tatăl Moabiţilor, care sunt şi'n ziua de azi."

³⁸ Şi a născut şi cea mai mică un fiu şi i-a pus numele Ben-Ammi, zicând: „Acesta-i fiul neamului meu“. Acesta e tatăl Amoniţilor, care sunt şi'n ziua de azi."

20

¹ De acolo a plecat Avraam spre ţinutul Negheb şi s'a aşezat între Cadeş şi Şur; şi a locuit o vreme în Gherar."

² Şi a zis Avraam despre Sarra, femeia sa: „Mi-e soră“, căci se temea să spună: „E femeia mea“, ca nu cumva bărbaţii acelei cetăţi să-l omoare din pricina ei. Iar Abimelec, regele Gherarului, a trimis şi a luat-o pe Sarra."

³ Dar Dumnezeu a intrat la Abimelec noaptea'n vis şi i-a grăit: „Iată, tu ai să mori din pricina femeii pe care ai luat-o, căci ea are bărbat“."

⁴ Dar Abimelec, care nu se atinsese de ea, a zis: „Doamne, vei ucide Tu oare chiar şi oameni drepţi?"

⁵ Oare acela nu mi-a spus chiar el: E sora mea!? Ba şi ea mi-a spus: Mi-e frate!... Eu cu inimă curată şi cu mâini nevinovate am făcut aceasta“."

⁶ Iar Dumnezeu i-a grăit în vis: „Ştiu şi Eu că tu cu inimă curată ai făcut aceasta, şi Eu sunt Cel ce te-a ferit să păcătuieşti împotriva Mea; iată de ce nu ţi-am îngăduit să te atingi de ea."

⁷ Şi acum, dă-i omului femeia înapoi, căci el e prooroc şi se va ruga pentru tine şi vei trăi; dar dacă nu o dai înapoi, să ştii că negreşit vei muri, tu şi toţi ai tăi“."

⁸ Şi sculându-se Abimelec a doua zi de dimineaţă, i-a chemat pe toţi slujitorii săi şi'n auzul lor a povestit toate acestea; şi ei, toţi oamenii, foarte s'au înfricoşat."

⁹ Şi l-a chemat Abimelec pe Avraam şi i-a zis: „Ce ne-ai făcut? Cu ce ţi-am greşit eu de-ai adus asupra mea şi-asupra regatului meu un păcat atât de mare? Tu mi-ai făcut un lucru pe care nimeni nu l-ar face!“"

¹⁰ Şi a mai zis Abimelec către Avraam: „Ce-ai urmărit de-ai făcut una ca asta?“"

¹¹ Iar Avraam a zis: „Am crezut că prin ţinutul acesta lipseşte frica de Dumnezeu şi că voi fi omorât din pricina femeii mele."

¹² Şi apoi, ea îmi este într'adevăr soră după tată, dar nu şi după mamă, şi mi-a devenit soţie."

¹³ Dar a fost că atunci când Dumnezeu m'a scos din casa tatălui meu ca să pribegesc, am zis către ea: Iată binele pe care mi-l vei face: în tot locu'n care vom merge, zi despre mine: E fratele meu!“"

¹⁴ Atunci a luat Abimelec o mie de sicli de argint, vite mari şi mici, robi şi roabe, şi le-a dat lui Avraam; şi i-a înapoiat-o pe Sarra, femeia sa."

¹⁵ Şi a zis Abimelec către Avraam: „Iată, ţara mea îţi stă înainte! locuieşte unde-ţi place!“"

¹⁶ Iar către Sarra a zis: „Iată că-i dau fratelui tău o mie de sicli de argint; aceasta-ţi va fi spre cinstea feţei tale pentru toţi cei din preajma ta: tuturor te-ai dovedit nevinovată“."

¹⁷ Avraam s'a rugat lui Dumnezeu, şi Dumnezeu a vindecat pe Abimelec, pe femeia lui şi pe roabele lui, şi ei au devenit în stare să aibă copii;"

¹⁸ căci din pricina Sarrei, femeia lui Avraam, Domnul făcuse neroditor tot pântecele din casa lui Abimelec."

21

¹ Domnul a cercetat-o pe Sarra după cum îi spusese, Domnul a făcut pentru Sarra după cum îi vestise."

² Sarra a zămislit şi i-a născut lui Avraam un fiu la bătrâneţe, la vremea despre care-i vorbise Dumnezeu."

³ Şi Avraam i-a pus numele Isaac fiului ce i se născuse, pe care Sarra i-l născuse."

⁴ Şi Avraam l-a tăiat împrejur pe Isaac, fiul său, în ziua a opta, după cum îi poruncise Dumnezeu."

⁵ Avraam însă era de o sută de ani când i s'a născut Isaac, fiul său,"

⁶ iar Sarra a zis: „Mi-a dat Dumnezeu de ce să râd; că oricine va auzi de asta, îmi va surâde“."

⁷ Şi a adăugat: „Cine i-ar fi putut spune lui Avraam că Sarra va alăpta prunci la sân? Iată însă că i-am născut fiu la bătrâneţele lui!“"

⁸ Şi dacă pruncul a crescut, a fost înţărcat. Iar Avraam a făcut mare ospăţ în ziua'n care-a fost înţărcat Isaac, fiul său."

⁹ Văzând însă Sarra că fiul egiptencei Agar, pe care aceasta i-l născuse lui Avraam, face glume pe seama lui Isaac, fiul ei,"

¹⁰ a zis către Avraam: „Alung-o pe roaba aceasta, şi pe fiul ei!; căci fiul acestei roabe nu va fi moştenitor laolaltă cu fiul meu, cu Isaac!“"

¹¹ Dar lui Avraam i-a căzut tare greu cuvântul acesta pe seama fiului său."

¹² Dumnezeu însă a zis către Avraam: „Să nu-ţi pice greu cuvântul asupra băiatului şi asupra roabei [tale]; toate câte-ţi va spune Sarra, ascultă de vorba ei, căci numai cei din Isaac se vor numi urmaşii tăi."

¹³ Dar şi pe fiul acestei roabe îl voi face neam mare, pentru că şi el e din sămânţa ta“."

¹⁴ Atunci s'a sculat Avraam dis-de-dimineaţă, a luat pâine şi un burduf cu apă şi i le-a dat Agarei; şi punându-i copilul pe umeri, i-a dat drumul. Iar ea, plecând, a rătăcit prin pustiul Beer-Şeba."

¹⁵ Când însă s'a sfârşit apa din burduf, ea şi-a părăsit copilul sub una dintre tufe"

¹⁶ şi s'a dus şi s'a aşezat în preajma lui ca la o bătaie de arc, căci îşi zicea: „Nu vreau să-mi văd copilul murind“. Şi'n timp ce ea şedea acolo'n preajmă, el şi-a ridicat glasul şi a plâns."

¹⁷ Şi Dumnezeu a auzit glasul copilului de-acolo unde era, şi îngerul lui Dumnezeu a chemat-o din cer pe Agar şi a zis: „Ce e, Agar? Nu-ţi fie teamă, fiindcă Dumnezeu a auzit glasul copilului din locul unde este!"

¹⁸ Scoală-te, ridică băiatul şi ţine-l strâns de mână, căci popor mare voi face din el!“"

¹⁹ Atunci i-a deschis Dumnezeu ochii şi ea a văzut o fântână cu apă; şi s'a dus şi şi-a umplut burduful cu apă şi i-a dat copilului să bea."

²⁰ Şi Dumnezeu era cu băiatul; el a crescut mare, a locuit în pustiu şi a devenit vânător cu arcul."

²¹ În pustiul Faran a locuit, iar mama sa i-a luat femeie din ţara Egiptului."

²² Şi a fost că'n vremea aceea Abimelec, împreună cu Ahuzat, fratele său de mână, şi cu Ficol, căpetenia oştirii sale, a zis către Avraam: „Dumnezeu e cu tine în tot ceea ce faci."

²³ Jură-mi acum şi aici pe Dumnezeu că nu vei fi răuvoitor, nici cu mine, nici cu cel născut din mine, nici cu cel din numele meu, ci că faţă de mine şi de ţara'n care te-ai aşezat vei arăta aceeaşi bunăvoinţă pe care am arătat-o eu faţă de tine!“"

²⁴ Răspuns-a Avraam: „Jur!“"

²⁵ Avraam însă i-a cerut socoteală lui Abimelec, pentru o fântână de apă care-i fusese luată cu sila de către slugile lui Abimelec."

²⁶ Dar Abimelec i-a zis: „Nu ştiu cine ţi-a făcut lucrul acesta: nici tu nu mi-ai spus mie nimic, nici eu n'am auzit decât astăzi“."

²⁷ Şi a luat Avraam oi şi vite şi i le-a dat lui Abimelec şi au încheiat amândoi un legământ."

²⁸ Apoi Avraam a pus deoparte şapte mieluşele din turmă,"

²⁹ iar Abimelec i-a zis lui Avraam: „Ce'nseamnă aceste şapte mieluşele pe care le-ai pus deoparte?“"

³⁰ Răspuns-a Avraam: „Aceste şapte mieluşele primeşte-le din mâna mea pentru ca ele să-mi fie mărturie că eu am săpat această fântână“."

³¹ De aceea s'a şi numit locul acela Beer-Şeba, pentru că acolo au jurat ei amândoi."

³² Şi astfel au făcut ei legământul de la Beer-Şeba. Iar Abimelec, împreună cu Ahuzat, fratele său de mână, şi cu Ficol, căpetenia oştirii sale, s'au ridicat şi s'au întors în ţara Filistenilor."

³³ Iar Avraam a sădit o dumbravă la Beer-Şeba şi acolo a chemat numele Domnului, Dumnezeu-Cel-Veşnic."

³⁴ Şi a locuit Avraam în ţara Filistenilor zile multe, ca străin."

22

¹ Şi a fost că după toate acestea l-a încercat Dumnezeu pe Avraam şi i-a zis: „Avraame, Avraame!“ Iar el a răspuns: „Iată-mă!“"

² Şi [Dumnezeu] i-a zis: „Ia-l pe fiul tău cel dorit, Isaac, cel pe care-l iubeşti, şi du-te în ţinutul Moria şi adu-l acolo ardere-de-tot pe un munte pe care ţi-l voi spune Eu!“"

³ Iar Avraam s'a sculat dis-de-dimineaţă, a pus samarul pe asinul său şi a luat cu sine două slugi şi pe Isaac, fiul său; şi după ce-a tăiat lemnele pentru jertfă s'a ridicat şi a plecat spre locul de care-i vorbise Dumnezeu."

⁴ Iar în cea de-a treia zi, ridicându-şi Avraam ochii, a văzut locul de departe."

⁵ Şi le-a zis Avraam slugilor sale: „Voi rămâneţi aici, cu asinul; eu şi băieţelul ne ducem pân'acolo, ne vom închina şi ne vom întoarce la voi“."

⁶ Avraam a luat lemnele cele pentru jertfă şi le-a pus pe umerii lui Isaac, fiul său, iar el a luat în mâini focul şi cuţitul, şi amândoi au plecat împreună."

⁷ Dar Isaac i-a grăit lui Avraam, tatăl său; i-a zis: „Tată!“ Iar acesta a răspuns: „Ce este, fiule?“ [Isaac] a zis: „Iată focul şi lemnele; dar mielul pentru jertfă unde este?“"

⁸ Iar Avraam a răspuns: „Dumnezeu va vedea El Însuşi de mielul pentru jertfă, fiule!“ Şi s'au dus amândoi mai departe, împreună."

⁹ Iar dacă au ajuns la locul de care-i vorbise Dumnezeu, Avraam a ridicat acolo jertfelnic; a aşezat lemnele pe el, l-a legat pe Isaac, fiul său, şi l-a pus pe jertfelnic, deasupra lemnelor."

¹⁰ Apoi Avraam şi-a întins mâna şi a luat cuţitul ca să-şi înjunghie fiul."

¹¹ Atunci îngerul Domnului a strigat către el din cer şi a zis: „Avraame, Avraame!“ El a zis: „Iată-mă!“"

¹² [Îngerul] a zis: „Să nu-ţi ridici mâna asupra băiatului, nici să-i faci vreun rău, căci acum ştiu că te temi de Dumnezeu şi că de dragul Meu nu l-ai cruţat nici pe fiul tău cel iubit!“"

¹³ Şi ridicându-şi Avraam ochii, a privit; şi iată un berbec încurcat cu coarnele într'un tufiş. Şi ducându-se, Avraam a luat berbecul şi l-a adus ca ardere-de-tot în locul lui Isaac, fiul său."

¹⁴ Avraam a numit locul acela Iahvé-irè, adică „Domnul vede“, şi de aceea i se zice astăzi: „În munte Domnul va fi văzut“."

¹⁵ Şi îngerul Domnului a strigat a doua oară din cer către Avraam"

¹⁶ şi a zis: „Juratu-M'am pe Mine Însumi – zice Domnul: de vreme ce tu ai făcut aceasta, şi de dragul Meu nu l-ai cruţat nici pe fiul tău cel iubit,"

¹⁷ cu binecuvântare te voi binecuvânta, iar pe urmaşii tăi îi voi face numeroşi ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării, şi urmaşii tăi vor stăpâni cetăţile duşmanilor lor;"

¹⁸ şi prin urmaşul tău se vor binecuvânta toate neamurile pământului, pentru că tu ai ascultat de glasul Meu“."

¹⁹ Astfel Avraam s'a întors la slugile sale; şi s'au sculat şi au mers împreună la Beer-Şeba; şi a locuit Avraam în Beer-Şeba."

²⁰ Şi a fost că după ce s'au petrecut acestea, i s'a vestit lui Avraam, spunându-i-se: „Iată că şi Milca i-a născut fii lui Nahor, fratele tău:"

²¹ pe Uţ, întâiul născut, pe Buz, fratele acestuia, şi pe Chemuel, tatăl lui Aram;"

²² pe Chesed, pe Hazo, pe Pildaş, pe Idlaf şi pe Batuel."

²³ Iar lui Batuel i s'a născut Rebeca“. Aceştia sunt cei opt fii pe care Milca i-a născut lui Nahor, fratele lui Avraam."

²⁴ Iar ţiitoarea lui, al cărei nume era Reuma, i-a născut şi ea pe Tebah, pe Gaham, pe Tahaş şi pe Maaca."

23

¹ Sarra a trăit o sută douăzeci şi şapte de ani – aceştia sunt anii vieţii Sarrei –"

² şi Sarra a murit la Chiriat-Arba, care e în vale – adică în Hebron, în ţara Canaanului. Şi a venit Avraam s'o plângă pe Sarra şi s'o jelească."

³ Apoi s'a ridicat Avraam de dinaintea moartei sale şi a grăit cu fiii lui Het, zicând:"

⁴ „Străin sunt eu între voi şi pribeag; daţi-mi dar în stăpânire un loc de mormânt între voi, ca s'o strămut pe răposata mea de la mine şi s'o îngrop“."

⁵ Iar fiii lui Het i-au răspuns lui Avraam, zicându-i:"

⁶ „Nu, domnul meu, ci ascultă-ne: Tu eşti între noi un voievod al lui Dumnezeu; îngroapă-ţi moarta în cel mai ales dintre locurile noastre de îngropare; nimeni dintre noi nu te va opri ca'n locul său de îngropare s'o aşezi pe răposata ta“."

⁷ Avraam s'a ridicat şi s'a plecat pân'la pământ în faţa poporului acelei ţări, în faţa fiilor lui Het."

⁸ Şi a grăit către ei Avraam, zicând: „Dacă voi din inimă vreţi ca eu să-mi îngrop răposata [şi s'o strămut] de la mine, atunci ascultaţi-mă şi rugaţi-l din partea mea pe Efron, fiul lui Ţohar,"

⁹ să-mi dea peştera Macpela, pe care o are'n capătul ţarinei lui, dar să mi-o dea pe câţi bani face ea, ca s'o am eu în stăpânire ca loc de veci în mijlocul vostru“."

¹⁰ Efron însă şedea în mijlocul fiilor lui Het. Şi i-a răspuns Efron Heteul lui Avraam, spunându-i în auzul fiilor lui Het şi al tuturor celor ce veniseră la poarta cetăţii lui:"

¹¹ „Nu, domnul meu, ascultă-mă pe mine: Îţi dau ţarina, şi-ţi dau şi peştera care este în ea; în faţa cetăţenilor mei ţi-o dau: îngroapă-ţi răposata“."

¹² Avraam însă s'a plecat pân'la pământ în faţa poporului ţării"

¹³ şi i-a grăit lui Efron în auzul întregului popor al acelui ţinut: „O, numai dac'ai vrea să mă asculţi!: Ia de la mine preţul ţarinei, şi acolo o voi îngropa pe răposata mea“."

¹⁴ Efron i-a răspuns lui Avraam, zicându-i:"

¹⁵ „Domnul meu, ascultă-mă!: Ţarina face patru sute de sicli de argint; ce'nseamnă asta între mine şi tine? Prin urmare, înmormântează-ţi răposata!“"

¹⁶ Şi l-a ascultat Avraam pe Efron; şi Avraam i-a cântărit lui Efron argintul pe care-l spusese el în auzul fiilor lui Het: patru sute de sicli de argint în măsurătoarea negustorilor."

¹⁷ Şi'n felul acesta ţarina lui Efron, care e lângă Macpela, în faţa stejarului Mamvri – ţarina şi peştera din ea şi toţi pomii din ţarină care se aflau în hotarele ei de jur-împrejur – a trecut"

¹⁸ în stăpânirea lui Avraam, în faţa fiilor lui Het şi a tuturor celor ce veniseră la poarta cetăţii."

¹⁹ După aceasta Avraam a înmormântat-o pe Sarra, femeia sa, în peştera din ţarina Macpela, care e în faţa lui Mamvri – adică Hebronul –, în pământul Canaan."

²⁰ Astfel, ţarina şi peştera din ea, ca loc de îngropare, au trecut de la fiii lui Het în stăpânirea lui Avraam."

24

¹ Avraam era acum bătrân şi vechi de zile; şi Domnul îl binecuvântase pe Avraam cu de toate."

² Şi a zis Avraam către slujitorul cel mai bătrân al casei sale, cel ce cârmuia peste toate ale lui: „Pune-ţi mâna sub coapsa mea"

³ şi jură-mi pe Domnul, Dumnezeul cerului şi Dumnezeul pământului, că fiului meu Isaac nu-i vei lua femeie dintre fetele Canaaneenilor în mijlocul cărora locuiesc eu,"

⁴ ci'n ţara mea vei merge, unde m'am născut eu, la rudele mele, şi de acolo îi vei lua femeie fiului meu Isaac“."

⁵ Iar slujitorul i-a zis: „Dar dacă femeia nu va vrea să vină cu mine în ţara aceasta? îl voi întoarce oare pe fiul tău în ţara din care tu ai plecat?“"

⁶ Avraam însă a zis către el: „Ia seama ca pe fiul meu să nu-l întorci acolo!"

⁷ Domnul Dumnezeul cerului şi Dumnezeul pământului, Cel ce m'a luat din casa tatălui meu şi din ţara în care m'am născut, Cel ce mi-a grăit şi Care mi S'a jurat, zicând: „Ţie-ţi voi da pământul acesta, ţie şi seminţiei tale!, El îl va trimite pe îngerul Său înaintea ta, şi de acolo îi vei lua tu femeie fiului meu."

⁸ Dar dacă femeia aceea nu va vrea să vină cu tine în ţara aceasta, dezlegat vei fi de acest jurământ, numai pe fiul meu să nu-l întorci acolo!“"

⁹ Slujitorul şi-a pus mâna sub coapsa lui Avraam, stăpânul său, şi i s'a jurat asupra acestui lucru."

¹⁰ Şi a luat slujitorul cu sine zece cămile din cămilele stăpânului său şi tot felul de daruri scumpe dintr'ale stăpânului său; şi s'a sculat şi s'a dus în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor."

¹¹ Şi şi-a făcut cămilele să'ngenunche lângă o fântână din afara cetăţii, spre seară, la vremea când ies femeile să scoată apă."

¹² Şi a zis: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, uşurează-mi astăzi calea şi fă milă cu stăpânul meu Avraam!"

¹³ Iată, eu stau lângă această fântână la care fetele celor ce locuiesc în cetate ies să scoată apă."

¹⁴ Ei bine, fecioara căreia eu îi voi zice: Apleacă-ţi urciorul să beau! şi care-mi va răspunde: Bea, şi-ţi voi adăpa şi cămilele până se vor sătura!... , ea să fie aceea pe care Tu i-ai rânduit-o robului Tău Isaac, şi prin aceasta voi cunoaşte că faci milă cu stăpânul meu Avraam...“."

¹⁵ Şi a fost că mai'nainte de a fi terminat el de vorbit în cugetul său, iată că ieşea cu urciorul pe umăr Rebeca, fata lui Batuel, fiul Milcăi, femeia lui Nahor, fratele lui Avraam."

¹⁶ Fata era foarte frumoasă la chip, era fecioară, încă n'o cunoscuse nici un bărbat. Şi dacă s'a coborât la fântână, şi-a umplut urciorul şi a urcat înapoi."

¹⁷ Atunci slujitorul lui Avraam a alergat înaintea ei şi i-a zis: „Dă-mi să beau puţină apă din urciorul tău!“"

¹⁸ Iar ea a zis: „Bea, domnul meu!“ Şi grăbindu-se să-şi aplece urciorul pe braţ, i-a dat să bea"

¹⁹ până ce el n'a mai vrut. Apoi a zis: „Şi cămilelor tale le voi scoate apă până ce toate-şi vor potoli setea“."

²⁰ Şi'n grabă şi-a deşertat urciorul în adăpătoare şi a alergat iar la fântână să scoată apă, şi a adăpat toate cămilele."

²¹ Iar omul o măsura din ochi şi tăcea, dorind să ştie dacă Domnul i-a deschis drumul cel bun sau nu."

²² Şi a fost că după ce cămilele toate au isprăvit de băut, omul a luat un inel de aur, în greutate de o jumătate de siclu, iar pentru mâinile ei două brăţări în greutate de zece sicli de aur"

²³ şi a întrebat-o, zicând: „A cui fată eşti tu? spune-mi, te rog; şi dacă'n casa tatălui tău se află oarece loc pentru noi, să rămânem peste noapte?“"

²⁴ Iar ea i-a zis: „Sunt fata lui Batuel al Milcăi, pe care ea i l-a născut lui Nahor“."

²⁵ Apoi i-a zis: „Avem din belşug şi paie şi fân, şi loc să rămâneţi peste noapte“."

²⁶ Şi omul s'a plecat şi s'a închinat Domnului şi a zis:"

²⁷ „Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul stăpânului meu Avraam, Cel ce dreptatea şi adevărul nu Şi le-a îndepărtat de la stăpânul meu; Domnul este Cel ce mi-a deschis drumul spre casa fratelui stăpânului meu“."

²⁸ Iar fata a alergat acasă la maică-sa şi a povestit toate acestea."

²⁹ Rebeca însă avea un frate, al cărui nume era Laban. Laban a alergat afară spre omul acela, la fântână."

³⁰ Fost-a deci că dacă a văzut el inelul, precum şi brăţările la mâinile surorii sale, şi dacă a auzit cuvintele Rebecăi, sora sa, care spusese: „Iată cum mi-a vorbit mie omul acela!“, s'a dus la acel om, care şedea'n preajma cămilelor, la fântână,"

³¹ şi i-a zis: „Intră, binecuvântatul Domnului!; de ce stai afară? că eu ţi-am gătit casă, precum şi loc pentru cămilele tale“."

³² Aşa că omul a intrat în casă; şi [Laban] a despovărat cămilele şi le-a dat paie şi fân; iar lui şi oamenilor care erau cu el, apă să-şi spele picioarele."

³³ Apoi le-a pus înainte mâncare, dar el [omul] a zis: „Eu nu voi mânca până nu voi spune ce am de spus“. „Spune!“, i-a zis [Laban]."

³⁴ Atunci el a zis: „Eu sunt slujitorul lui Avraam."

³⁵ Domnul l-a binecuvântat foarte pe stăpânul meu şi l-a înălţat; şi i-a dat turme şi cirezi, argint şi aur, robi şi roabe, cămile şi asini."

³⁶ Iar Sarra, femeia stăpânului meu, i-a născut stăpânului meu un fiu la bătrâneţele ei, căruia el i-a dat tot ceea ce are."

³⁷ Şi stăpânul meu m'a pus să jur, zicând: Fiuluimeu să nu-i iei femeie dintre fetele Canaaneenilor, în ţara cărora trăiesc,"

³⁸ ci mergi la casa tatălui meu şi la neamurile mele, şi de-acolo ia-i femeie feciorului meu!"

³⁹ Iar eu am zis către stăpânul meu: Poate că femeia nu va vrea să vină cu mine..."

⁴⁰ El însă mi-a răspuns: Domnul înaintea Căruia umblu eu îl va trimite la tine pe îngerul Său, îţi va deschide drumul şi-i vei lua fiului meu femeie din rudele mele şi din casa tatălui meu:"

⁴¹ atunci vei fi slobod de jurământul meu, când te vei duce la rudele mele; şi dacă nu ţi-o vor da, dezlegat vei fi de jurământul meu."

⁴² Aşadar, ajungând eu astăzi la fântână, am zis: Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, de va fi ca Tu să-mi deschizi mie drumul pe care merg,"

⁴³ iată, eu stau aici la fântână, şi fetele locuitorilor cetăţii vor veni să scoată apă; ei bine, fecioara căreia eu îi voi spune: Dă-mi să beau puţină apă din urciorul tău!"

⁴⁴ şi care-mi va zice: Bea, şi-ţi voi adăpa şi cămilele!, aceea să fie femeia pe care Domnul i-a rânduit-o robului Său Isaac, şi prin aceasta voi cunoaşte că ai făcut milă cu stăpânul meu Avraam."

⁴⁵ Şi a fost că încă nu isprăvisem eu de grăit acestea în mintea mea, când iată că a ieşit Rebeca, cu urciorul pe umăr; ea s'a coborât la fântână şi a scos apă. Iar eu i-am zis: Dă-mi să beau!"

⁴⁶ Şi ea de'ndată şi-a lăsat urciorul de pe umăr, zicând: Bea, şi-ţi voi adăpa şi cămilele! Şi am băut eu, iar ea mi-a adăpat şi cămilele."

⁴⁷ Apoi am întrebat-o şi am zis: A cui fată eşti tu? spune-mi, te rog! Şi ea a zis: Sunt fata lui Batuel, fiul lui Nahor, pe care i l-a născut Milca. Atunci i-am pus inelul, şi brăţările la mâini."

⁴⁸ După aceea m'am plecat şi m'am închinat Domnului şi L-am binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, Care m'a călăuzit pe drumul cel drept, ca s'o iau pe fata fratelui stăpânului meu pentru fiul său."

⁴⁹ Şi acum, dacă vreţi să arătaţi milă şi credincioşie faţă de stăpânul meu, spuneţi-mio; iar de nu, de asemenea spuneţi-mi-o; ca să mă pot înturna la dreapta ori la stânga“."

⁵⁰ Şi răspunzând Laban şi Batuel, au zis: „Lucrul acesta vine de la Domnul, iar noi nu-ţi putem spune nici de rău, nici de bine."

⁵¹ Iată, Rebeca îţi stă înainte; ia-o şi du-te şi să fie ea femeia fiului stăpânului tău, după cum a grăit Domnul!“"

⁵² Şi de'ndată ce a auzit cuvintele lor, slujitorul lui Avraam I s'a închinat Domnului până la pământ."

⁵³ Slujitorul a scos apoi odoare de argint şi de aur, şi haine, şi le-a dat Rebecăi; de asemenea, daruri bogate a dat fratelui şi mamei ei."

⁵⁴ Şi au mâncat şi au băut, el şi oamenii care erau cu el, şi au rămas acolo peste noapte. Iar dacă s'au sculat dimineaţa, el a zis: „Daţi-mi drumul să mă duc la stăpânul meu!“"

⁵⁵ Dar fratele şi mama ei au zis: „Să mai rămână fata cu noi măcar vreo zece zile; şi apoi se va duce!“"

⁵⁶ El însă le-a zis: „Nu-mi amânaţi plecarea; de vreme ce Domnul mi-a deschis drumul, lăsaţi-mă să plec la stăpânul meu!“"

⁵⁷ Ei au zis: „S'o chemăm pe fată şi s'o întrebăm pe ea ce gânduri are“."

⁵⁸ Şi au chemat-o pe Rebeca şi i-au zis: „Vrei tu să te duci cu omul acesta?“ Iar ea a zis: „Mă voi duce!“"

⁵⁹ Atunci au lăsat-o pe Rebeca, sora lor, să plece împreună cu doica ei, cu slujitorul lui Avraam şi cei ce erau cu el."

⁶⁰ Şi au binecuvântat-o pe Rebeca, sora lor, şi au zis: „Să devii tu, sora noastră, mii de miriade, iar urmaşii tăi să stăpânească cetăţile vrăjmaşilor lor!“"

⁶¹ Apoi, sculându-se Rebeca şi slujnicele ei şi urcându-se pe cămile, l-au urmat pe omul acela; aşa că slujitorul, luând-o pe Rebeca, a plecat."

⁶² Isaac însă venise din Beer-Lahai-Roi, şi locuia în ţinutul Negheb."

⁶³ Iar spre seară a ieşit Isaac la câmp să se plimbe şi, ridicându-şi ochii, a văzut cămilele venind."

⁶⁴ Iar Rebeca şi-a ridicat şi ea ochii şi l-a văzut pe Isaac şi a sărit jos de pe cămilă"

⁶⁵ şi i-a zis slujitorului: „Cine este omul acela care vine pe câmp în întâmpinarea noastră?“ Iar slujitorul i-a zis: „Acesta-i stăpânul meu!“ Atunci ea şi-a luat vălul şi s'a acoperit."

⁶⁶ Slujitorul i-a povestit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse."

⁶⁷ Şi Isaac a dus-o în cortul mamei sale. Şi a luat-o pe Rebeca, şi aceasta a devenit femeia lui; şi el a iubit-o. Şi s'a mângâiat Isaac de pierderea mamei sale, Sarra."

25

¹ Avraam însă şi-a mai luat o femeie, al cărei nume era Chetura."

² Ea i i-a născut pe Zimran, Iocşan, Medan, Madian, Işbac şi Şuah."

³ Lui Iocşan i s'au născut Şeba, Teman şi Dedan. Iar fiii lui Dedan au fost: Raguel, Navdeel, Aşurim, Letuşim şi Leumim."

⁴ Iar fiii lui Madian au fost: Efa, Efer, Enoh, Abida şi Eldaa. Aceştia toţi au fost fiii Cheturei."

⁵ Avraam, însă, toate averile sale i le-a dat fiului său Isaac."

⁶ Cât despre fiii ţiitoarelor sale, Avraam le-a făcut daruri şi, încăfiind el în viaţă, i-a trimis departe de la Isaac,fiul său, spre răsărit, în ţinuturile Soarelui-Răsare."

⁷ Zilele vieţii lui Avraam, câte le-a trăit, au fost o sută şaptezeci şi cinci de ani."

⁸ Şi dându-şi cea din urmă suflare, a murit Avraam la bătrâneţi fericite, bătrân şi sătul de zile, şi s'a adăugat la poporul său."

⁹ Iar fiii săi, Isaac şi Ismael, l-au îngropat în peştera Macpela, din ţarina lui Efron, fiul lui Ţohar Heteul, în faţa stejarului Mamvri,"

¹⁰ ţarina şi peştera pe care Avraam le cumpărase de la fiii lui Het. Acolo sunt îngropaţi Avraam şi Sarra, femeia lui."

¹¹ Şi a fost că după moartea lui Avraam l-a binecuvântat Dumnezeu pe Isaac, fiul lui. Isaac locuia la Beer-Lahai-Roi."

¹² Iată-i acum şi pe urmaşii lui Ismael, fiul lui Avraam, cel pe care i l-a născut lui Avraam egipteanca Agar, slujnica Sarrei;"

¹³ şi iată numele fiilor lui Ismael, după numele neamurilor lor: întâiul născut al lui Ismael a fost Nebaiot; după el urmează Chedar, Adbeel şi Mibsam,"

¹⁴ Mişma, Duma şi Masa,"

¹⁵ Hadad, Tema, Etur, Nafiş şi Chedma."

¹⁶ Aceştia sunt fiii lui Ismael şi acestea sunt numele lor, după aşezările lor şi după taberele lor; doisprezece voievozi, după neamurile lor."

¹⁷ Iar anii vieţii lui Ismael aceştia sunt: o sută treizeci şi şapte; şi dându-şi suflarea din urmă, a murit şi s'a adăugat la neamul său."

¹⁸ Iar el s'a întins de la Havila până la Şur, care este în faţa Egiptului, pe drumul ce duce spre Aşurim; el şi-a făcut aşezare în faţa tuturor fraţilor săi."

¹⁹ Iar spiţa neamului lui Isaac, fiul lui Avraam, aceasta este: lui Avraam i s'a născut Isaac."

²⁰ Isaac însă era de patruzeci de ani când şi-a luat de femeie pe Rebeca, fata lui Batuel Arameul din Mesopotamia şi sora lui Laban Arameul."

²¹ Isaac I s'a rugat Domnului pentru Rebeca, femeia sa, că era stearpă; şi Domnul l-a ascultat, iar femeia lui, Rebeca, a zămislit."

²² Dar copiii se îmbrânceau într'însa, iar ea a zis: „Dac'aşa-i să-mi fie, de ce mai sunt aşa?...“. Şi s'a dus să-L întrebe pe Domnul."

²³ Domnul însă i-a zis: „Două neamuri sunt în pântecele tău, şi două popoare din pântecele tău se vor împărţi; unul va fi mai puternic decât celălalt, iar cel mai mare îi va sluji celui mai mic!“"

²⁴ Şi când i-a venit Rebecăi vremea să nască, iată că'n pântecele ei erau doi gemeni."

²⁵ Fiul cel întâi-născut a venit afară roşu, păros peste tot ca o pâslă; şi i-a pus numele Esau."

²⁶ După aceea a ieşit fratele acestuia, ţinându-l cu mâna pe Esau de călcâi; şi i s'a pus numele Iacob. Iar Isaac era de şaizeci de ani când i s'au născut aceştia din Rebeca."

²⁷ Băieţii s'au făcut mari; Esau era vânător încercat, om al câmpiei; Iacob era om liniştit, trăind în corturi."

²⁸ Isaac îl iubea pe Esau, fiindcă-i plăcea vânatul acestuia; Rebeca însă îl iubea pe Iacob."

²⁹ Iacob îşi fierbea o fiertură când Esau a venit din câmpie, hămesit."

³⁰ Şi a zis Esau către Iacob: „Dă-mi să mănânc din această fiertură roşie, că sunt hămesit!“ Iată de ce s'a numit el Edom."

³¹ Iacob însă i-a zis lui Esau: „Vinde-mi acum, de'ndată, dreptul tău de'ntâi-născut!“"

³² Esau a zis: „Iată, eu stau să mor; la ce-mi e bun dreptul de'ntâi-născut?...“."

³³ Iacob i-a zis: „Jură-mi-te-acum, de'ndată!“ Şi i s'a jurat şi i-a vândut lui Iacob dreptul său de întâi-născut."

³⁴ Atunci Iacob i-a dat lui Esau pâine şi fiertură de linte, iar acesta a mâncat şi a băut, apoi s'a sculat şi s'a dus. Şi astfel şi-a nesocotit Esau dreptul său de'ntâi-născut."

26

¹ Şi a fost o foamete în ţară – în afară de foametea cea dintâi, care se întâmplase în zilele lui Avraam – şi Isaac s'a dus în Gherara, la Abimelec, regele Filistenilor."

² Iar Domnul i S'a arătat şi i-a zis: „Să nu te cobori în Egipt, ci locuieşte'n ţara pe care ţi-o voi spune Eu."

³ Fă-ţi adăpost în ţara aceasta, şi Eu voi fi cu tine şi te voi binecuvânta, că ţie şi urmaşilor tăi vă voi da toate ţinuturile acestea şi-Mi voi plini jurământul cu care M'am jurat lui Avraam, părintele tău."

⁴ Pe urmaşii tăi îi voi face mulţi ca stelele cerului, şi urmaşilor tăi le voi da toate ţinuturile acestea; şi'ntru urmaşii tăi se vor binecuvânta toate popoarele pământului,"

⁵ pentru că Avraam, părintele tău, a ascultat de cuvântul Meu şi a păzit poruncile Mele, poveţele Mele, rânduielile Mele şi legile Mele!“"

⁶ Şi a locuit Isaac în Gherara."

⁷ Dar locuitorii acelui ţinut l-au întrebat despre Rebeca, femeia sa, şi el a zis: „Aceasta-i sora mea!“, căci s'a temut să spună: „E femeia mea“, ca nu cumva oamenii locului să-l omoare din pricina Rebecăi, pentru că era frumoasă la chip."

⁸ Şi a fost că era el acolo de multă vreme, când Abimelec, regele Filistenilor, uitându-se pe fereastră, l-a văzut pe Isaac jucându-se cu Rebeca, femeia sa."

⁹ Atunci l-a chemat Abimelec pe Isaac şi i-a zis: „Negreşit, e femeia ta... De ce dar ai zis: Aceasta-i sora mea?“ Şi Isaac a răspuns: „Pentru că mi-am zis: Nu cumva să fiu omorât din pricina ei“."

¹⁰ I-a zis Abimelec: „De ce ne-ai făcut tu una ca asta? Puţin a lipsit ca vreunul din neamul meu să se fi culcat cu femeia ta, şi mare păcat ţi-ai fi făcut cu noi“."

¹¹ Atunci a dat Abimelec poruncă la tot poporul său, zicând: „Tot cel ce se va atinge de omul acesta şi de femeia lui va fi vinovat de moarte“."

¹² Şi a semănat Isaac în pământul acela, şi'n anul acela a cules însutit. Şi Domnul l-a binecuvântat."

¹³ Şi omul a ajuns bogat şi a tot sporit până ce s'a ridicat foarte sus."

¹⁴ Avea turme de oi, cirezi de vite şi ogoare multe, iar Filistenii au început să-l invidieze."

¹⁵ Toate fântânile pe care le săpaseră robii tatălui său în zilele lui Avraam, părintele său, Filistenii le-au stricat şi le-au umplut cu pământ."

¹⁶ Atunci a zis Abimelec către Isaac: „Du-te de aici, că te-ai făcut mult prea puternic pentru noi!“"

¹⁷ Şi s'a dus Isaac de acolo, şi-a pus tabăra în valea Gherara şi a locuit aici."

¹⁸ Isaac a săpat din nou fântânile de apă pe care le săpaseră robii lui Avraam, părintele său, şi pe care le astupaseră Filistenii după moartea lui Avraam, părintele său, şi le-a numit cu acelaşi nume cu care le numise Avraam, părintele său."

¹⁹ Slugile lui Isaac au săpat în valea Gherara şi au aflat izvor de apă vie."

²⁰ Dar păstorii din Gherara se luau la harţă cu păstorii lui Isaac, zicând: „Apa este a noastră!“ [Isaac] a numit acea fântână cu numele de Esec, din pricină că se sfădiseră pentru ea."

²¹ Ridicându-se apoi de acolo, Isaac a săpat o altă fântână, dar se certau şi pentru aceasta; şi a numit-o cu numele de Sitna."

²² Apoi s'a ridicat şi de aici şi a săpat o altă fântână, pentru care nu s'au mai certat; şi a numit-o cu numele de Rehobot, fiindcă-şi zicea: „Datu-ne-a Domnul acum să fim în largul nostru, iar noi vom spori pe pământ“."

²³ De aici s'a urcat la Beer-Şeba."

²⁴ În noaptea aceea i S'a arătat Domnul şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, părintele tău. Nu te teme, căci Eu cu tine sunt; te voi binecuvânta pe tine şi-i voi înmulţi pe urmaşii tăi, de dragul lui Avraam, părintele tău“."

²⁵ Acolo a zidit jertfelnic şi a chemat numele Domnului. Acolo şi-a întins el cortul şi acolo au săpat slugile lui Isaac o fântână."

²⁶ Şi au venit din Gherara la el Abimelec şi Ahuzat, fratele său de mână, şi Ficol, căpetenia oştirii sale."

²⁷ Isaac le-a zis: „De ce-aţi venit voi la mine, de vreme ce m'aţi urât şi m'aţi alungat de la voi?“"

²⁸ Iar ei au zis: „Am văzut limpede că Domnul e cu tine şi ne-am zis: Să facem un jurământ între noi şi tine şi să'ncheiem cu tine legământ:"

²⁹ tu nu ne vei face nici un rău, aşa cum noi nu ne-am atins de tine – şi aşa cum ţi-am făcut ţie numai bine şi te-am lăsat să pleci în pace. Tu eşti acum binecuvântatul Domnului“."

³⁰ Atunci el le-a făcut ospăţ, iar ei au mâncat şi au băut."

³¹ Sculându-se apoi a doua zi de dimineaţă, s'au jurat unul altuia. Şi le-a dat drumul Isaac, iar ei s'au dus de la dânsul cu pace."

³² Şi a fost că tot în ziua aceea au venit slugile lui Isaac şi i-au adus veste despre fântâna pe care o săpaseră şi au zis: „Am găsit apă!“"

³³ Iar el a numit-o Şibeea. Iată de ce şi cetatea se cheamă Beer-Şeba, până'n ziua de astăzi."

³⁴ Iar Esau era de patruzeci de ani când şi-a luat două femei: pe Iudit, fata lui Beeri Heteul, şi pe Basemata, fata lui Elon Heteul."

³⁵ Dar pentru Isaac şi Rebeca ele erau prilej de amărăciune."

27

¹ Şi a fost că după ce Isaac a îmbătrânit şi ochii săi într'atât slăbiseră, încât nu mai puteau să vadă, l-a chemat pe Esau, fiul său cel mai mare, şi i-a zis: „Fiul meu!“ Acela a zis: „Iată-mă!“"

² Iar el a zis: „Iată, eu am îmbătrânit şi ziua morţii mele n'o ştiu."

³ Ia-ţi dar uneltele tale, tolba şi arcul, şi ieşi la câmp şi vânează-mi ceva vânat;"

⁴ să-mi faci mâncare cum îmi place mie, şi adu-mi să mănânc, pentru ca sufletul meu să te binecuvinteze până nu mor“."

⁵ Rebeca însă a ascultat ce i-a spus Isaac lui Esau, fiul său. Aşadar, când Esau s'a dus la câmp să vâneze ceva pentru tatăl său,"

⁶ Rebeca a zis către Iacob, fiul cel mai mic: „Iată, eu l-am auzit pe tatăl tău grăind cu Esau, fratele tău, şi zicându-i: Adu-mi vânat şi fă-mi o mâncare să mănânc şi să te binecuvintez în faţa Domnului înainte ca eu să mor."

⁷ "

⁸ Acum dar, fiul meu, ascultă ce-am să-ţi poruncesc:"

⁹ Du-te la turmă, adu-mi de acolo doi iezi fragezi şi frumoşi, şi voi face din ei mâncare cum îi place tatălui tău;"

¹⁰ iar tu i-o vei duce tatălui tău şi el va mânca, pentru ca tatăl tău să te binecuvinteze înainte de a muri“."

¹¹ Iacob însă a zis către Rebeca, mama sa: „Esau, fratele meu, e om păros, iar eu n'am păr."

¹² Nu cumva tatăl meu să mă pipăie, şi atunci voi fi în ochii lui ca un înşelător, şi'n loc de binecuvântare voi atrage asupră-mi blestem“."

¹³ Maică-sa i-a zis: „Fie blestemul acela asupra mea, fiul meu; tu numai ascultă de vorba mea şi du-te şi adu-mi-i!“"

¹⁴ Atunci el s'a dus şi a luat iezii şi i-a adus mamei sale, iar maică-sa a gătit mâncare cum îi plăcea tatălui lui."

¹⁵ Rebeca a luat apoi haina lui Esau, fiul ei mai mare, cea mai frumoasă pe care o avea în casa ei, şi l-a îmbrăcat pe Iacob, fiul ei cel mai mic;"

¹⁶ iar cu pieile iezilor i-a înfăşurat braţele şi părţile goale ale gâtului."

¹⁷ Apoi a pus în mâinile lui Iacob, fiul ei, mâncarea şi pâinea pe care le pregătise,"

¹⁸ iar acesta a intrat la tatăl său şi a zis: „Tată!“ Acela a răspuns: „Iată-mă! Cine eşti tu, fiule?“"

¹⁹ Iacob i-a zis tatălui său: „Eu sunt, Esau, întâiul-tău-născut. Am făcut aşa cum mi-ai spus; scoală-te, aşază-te şi mănâncă din vânatul meu, ca să mă binecuvinteze sufletul tău!“"

²⁰ Zis-a Isaac către fiul său: „Cum de l-ai găsit aşa repede, fiule?“ Iar acesta i-a zis: „Domnul Dumnezeul tău mi l-a scos înainte“."

²¹ Şi Isaac i-a zis lui Iacob: „Apropie-te să te pipăi, fiule, ca să ştiu dacă tu eşti fiul meu Esau, ori nu“."

²² Şi s'a apropiat Iacob de Isaac, tatăl său, iar acesta l-a pipăit şi a zis: „Glasul este glasul lui Iacob, dar mâinile sunt mâinile lui Esau...“."

²³ Dar nu l-a cunoscut, pentru că mâinile lui erau păroase ca mâinile fratelui său Esau; şi l-a binecuvântat."

²⁴ Şi a zis: „Eşti tu oare fiul meu Esau?...“. Şi acela a răspuns: „Eu sunt“."

²⁵ El [Isaac] a zis: „Adu-mi-l aproape, ca să mănânc din vânatul tău, fiule, şi să te binecuvinteze sufletul meu!“ Şi i-a adus şi a mâncat; apoi i-a adus vin şi a băut."

²⁶ Şi i-a zis Isaac, tatăl său: „Apropie-te, fiule, şi sărută-mă!“"

²⁷ El s'a apropiat şi l-a sărutat. Şi când a simţit [Isaac] mirosul hainei lui, l-a binecuvântat, zicând: „Iată, mirosul fiului meu e ca mirosul unei ţarine bogate, pe care-a binecuvântat-o Domnul."

²⁸ Din roua cerului şi din grăsimea pământului să-ţi dea Dumnezeu belşug de grâu şi de vin."

²⁹ Slujească ţie popoarele, închine-se căpeteniile înaintea ta; stăpân să fii peste fraţii tăi, închine-se ţie feciorii mamei tale; blestemat să fie cel ce te va blestema, binecuvântat să fie cel ce te va binecuvânta!“"

³⁰ Şi a fost că de cum a isprăvit Isaac de binecuvântat pe Iacob, fiul său, şi'n timp ce Iacob de-abia ieşise de la faţa tatălui său, Isaac, a venit Esau, fratele lui, de la vânătoare."

³¹ Afăcut şi el mâncare şi i-a adus-o tatălui său. Şi a zis către tatăl său: „Ridică-se părintele meu şi să mănânce din vânatul fiului său ca să mă binecuvinteze sufletul tău!“"

³² Iar Isaac, tatăl său, i-a zis: „Cine eşti tu?...“. El a zis: „Eu sunt Esau, fiul-tău-cel-întâi-născut“."

³³ Atunci Isaac s'a cutremurat foarte, cu mare cutremur s'a cutremurat şi a zis: „Atunci, cine-i acela care-a prins pentru mine vânat şi mi l-a adus? iar eu am mâncat din toate înainte ca tu să fi venit, şi l-am binecuvântat; şi binecuvântat va fi“."

³⁴ Iar Esau, auzind cuvintele tatălui său Isaac, a strigat cu glas mare şi amar clocotitor şi i-a zis tatălui său: „Binecuvintează-mă, tată, şi pe mine!“"

³⁵ Acesta i-a zis: „Fratele tău a venit cu înşelăciune şi ţi-a luat binecuvântarea“."

³⁶ Iar el ³⁷ Răspuns-a Isaac şi i-a zis lui Esau: „Iată, stăpân l-am făcut peste tine, şi pe toţi fraţii săi i-am făcut slugile lui; cu grâu şi cu vin l-am dăruit. De-acum cu tine ce voi face, fiule?“"

³⁸ Şi a zis Esau către tatăl său: „Oare numai o binecuvântare ai tu, tată? Binecuvintează-mă, tată, şi pe mine!“ Şi cum Isaac tăcea, Esau şi-a ridicat glasul şi a plâns."

³⁹ Şi răspunzând Isaac, tatăl său, i-a zis: „Iată, departe de grăsimea pământului îţi va fi sălaşul, şi departe de roua ce cade din cer;"

⁴⁰ din sabia ta vei trăi şi fratelui tău îi vei sluji; dar va veni vremea când te vei ridica şi vei sfărâma jugul său de pe grumazul tău“."

⁴¹ Şi-l ura Esau pe Iacob din pricina binecuvântării cu care-l binecuvântase tatăl său; şi a zis Esau în cugetul său: „Numa' să se apropie zilele pentru jelirea tatălui meu, ca să-l ucid pe Iacob, fratele meu!“"

⁴² Dar cuvintele lui Esau, fiul cel mai mare, i-au fost spuse Rebecăi, iar ea a trimis şi l-a chemat pe Iacob, fiul ei cel mai mic, şi i-a zis: „Iată că fratele tău Esau vrea să se răzbune pe tine omorându-te."

⁴³ Acum dar, fiule, ascultă la vorba mea: Sus!, fugi în Mesopotamia, la fratele meu Laban, în Haran,"

⁴⁴ şi stai la el câtva timp, până ce mânia fratelui tău se va potoli,"

⁴⁵ până ce supărarea fratelui tău nu va mai fi asupră-ţi şi el va uita ce i-ai făcut. Atunci voi trimite şi te voi lua de acolo. De ce să rămân eu fără voi amândoi într'o singură zi?“"

⁴⁶ Apoi Rebeca a zis către Isaac: „Scârbită sunt de viaţa mea, din pricina fetelor Heteilor. Dacă Iacob îşi ia şi el o femeie dintre fetele acestui ţinut, atunci la ce să mai trăiesc?...“."

28

¹ Atunci Isaac l-a chemat pe Iacob, l-a binecuvântat şi i-a poruncit, zicând: „Tu nu-ţi veilua femeie dintre fetele Canaaneenilor;"

² scoală-teşi mergi în Mesopotamia, în casa lui Batuel, tatăl mamei tale, şi acolo ia-ţi femeie dintre fetele lui Laban, fratele mamei tale;"

³ iar Dumnezeul meu să te binecuvinteze şi roditor să te facă, şi să te înmulţească, şi tu vei fi întru adunare de neamuri;"

⁴ să-ţi dea binecuvântarea lui Avraam, părintele meu, ţie şi urmaşilor tăi de după tine, ca să stăpâneşti pământul pribegirilor tale, pe care Dumnezeu i l-a dat lui Avraam!“"

⁵ Şi'n felul acesta l-a trimis Isaac pe Iacob, iar acesta s'a dus în Mesopotamia, la Laban, fiul lui Batuel Arameul şi fratele Rebecăi, mama lui Iacob şi a lui Esau."

⁶ Iar dacă Esau a văzut că Isaac l-a binecuvântat pe Iacob şi l-a trimis în Mesopotamia să-şi ia femeie de acolo, că binecuvântându-l i-a poruncit, zicând: „Tu nu-ţi vei lua femeie dintre fetele Canaaneenilor“,"

⁷ şi că Iacob, ascultându-i pe tatăl său şi pe mama sa, s'a dus în Mesopotamia,"

⁸ şi înţelegând Esau că fetele Canaaneenilor nu-i sunt pe plac lui Isaac, tatăl său,"

⁹ s'a dus la Ismael şi, pe lângă cele două femei ale sale, şi-a luat-o şi pe Mahalat, fata lui Ismael, fiul lui Avraam, şi sora lui Nebaiot."

¹⁰ Iar Iacob, ieşind din Beer-Şeba, s'a dus la Haran."

¹¹ Ajungând însă într'un oarecare loc, a rămas acolo pentru noapte, căci asfinţise soarele. Şi luând una din pietrele locului şi punându-şi-o căpătâi, s'a culcat în locul acela."

¹² Şi a avut un vis. Iată, o scară era sprijinită pe pământ, al cărei vârf atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pe ea."

¹³ Şi iată că Domnul stătea drept în vârful ei şi a zis: „Nu-ţi fie teamă! Eu sunt Domnul, Dumnezeul lui Avraam, părintele tău, şi Dumnezeul lui Isaac. Pământul pe care dormi ţi-l voi da ţie şi urmaşilor tăi."

¹⁴ Urmaşii tăi vor fi ca pulberea pământului; te vei întinde la apus şi la răsărit, la miazănoapte şi la miazăzi, şi'ntru tine se vor binecuvânta toate neamurile pământului, şi'ntru urmaşii tăi."

¹⁵ Iată, Eu cu tine sunt şi te voi păzi oriunde vei merge; te voi întoarce în ţara aceasta şi nu te voi părăsi până nu voi plini toate câte ţi-am spus“."

¹⁶ Iar când s'a trezit din somn, Iacob a zis: „Într'adevăr, Domnul este în locul acesta, şi eu n'am ştiut-o!“"

¹⁷ Şi s'a'nspăimântat şi a zis: „Cât e de înfricoşător locul acesta!; el nu-i altceva decât casa lui Dumnezeu; aceasta e poarta cerului!“"

¹⁸ Iacob s'a sculat dis-de-dimineaţă, a luat piatra din care-şi făcuse căpătâi, a pus-o stâlp şi a turnat pe vârful ei untdelemn."

¹⁹ Şi a numit Iacob locul acela cu numele de Betel; dar la'nceput cetatea aceea se numea Luz."

²⁰ Şi a făcut Iacob o făgăduinţă, zicând: „De va fi Domnul Dumnezeu cu mine şi mă va păzi în calea aceasta pe care merg, de-mi va da pâine să mănânc şi haine să mă îmbrac"

²¹ şi de mă voi întoarce sănătos la casa tatălui meu, atunci El, Domnul, va fi Dumnezeul meu,"

²² iar piatra aceasta, pe care am pus-o stâlp, va fi pentru mine casă a lui Dumnezeu, şi din toate câte-mi vei da Tu mie Îţi voi da zeciuială“."

29

¹ Şi pornind Iacob din nou la drum, a mers în ţara Răsăritului, către Laban, fiul lui Batuel Arameul şi fratele Rebecăi, mama lui Iacob şi a lui Esau."

² Şi s'a uitat, şi iată'n câmp o fântână; iar lângă ea, trei turme de oi în odihnă, căci din fântâna aceea se adăpau turmele; iar pe gura fântânii era o piatră mare."

³ Când se adunau acolo toate turmele, [ciobanii] prăvăleau piatra de pe gura fântânii şi adăpau oile, apoi puneau iarăşi piatra la locul ei pe gura fântânii."

⁴ Şi le-a zis Iacob: „Fraţilor, de unde sunteţi?“ Iar ei au zis: „Suntem din Haran“."

⁵ Şi el le-a zis: „Îl cunoaşteţi voi pe Laban, feciorul lui Nahor?“ Răspuns-au aceia: „Îl cunoaştem“."

⁶ Zis-a iarăşi Iacob: „E sănătos?“ Şi ei au zis: „Sănătos... Iată că Rahela, fata lui, vine cu oile“."

⁷ Zis-a Iacob către ei: „Mai e mult din zi şi încă nu-i vremea să se adune turmele; adăpaţi oile şi duceţi-vă să le paşteţi“."

⁸ Iar ei au zis: „N'o putem face până nu se adună toţi păstorii; atunci prăvălim piatra de pe gura fântânii şi adăpăm oile“."

⁹ Încă nu-şi isprăvise el vorba cu ei, când a sosit Rahela, fiica lui Laban, cu oile tatălui său, căci ea păştea oile tatălui său."

¹⁰ Şi a fost că dac'a văzut-o Iacob pe Rahela, fiica lui Laban, fratele mamei sale, şi oile lui Laban, fratele mamei sale, s'a apropiat Iacob şi a prăvălit piatra de pe gura fântânii şi a adăpat oile lui Laban, fratele mamei sale."

¹¹ Şi a sărutat-o Iacob pe Rahela şi şi-a ridicat glasul şi a plâns."

¹² Apoi i-a spus Rahelei că el e frate cu tatăl ei şi că-i fiul Rebecăi; iar ea a alergat şi i le-a spus tatălui ei."

¹³ Şi a fost că de'ndată ce a auzit Laban de numele lui Iacob, fiul surorii sale, a alergat în întâmpinarea lui şi, îmbrăţişându-l, l-a sărutat şi l-a adus în casa sa. Acesta i-a povestit lui Laban totul,"

¹⁴ iar Laban i-a zis: „Tu eşti din oasele mele şi din carnea mea“. Şi a stat [Iacob] la el o lună de zile."

¹⁵ Atunci Laban a zis către Iacob: „Îmi vei sluji oare pe degeaba pentru că-mi eşti rudă?... Spune-mi, care-ţi va fi simbria?“"

¹⁶ Laban însă avea două fete: pe cea mai mare o chema Lia, iar pe cea mai mică o chema Rahela."

¹⁷ Dar Lia avea ochii suferinzi, în timp ce Rahela era bine alcătuită şi plăcută la chip."

¹⁸ Iacob însă o îndrăgise pe Rahela şi a zis: „Îţi voi sluji şapte ani pentru Rahela, fiica ta cea mai mică“."

¹⁹ Laban i-a zis: „Mai bine s'o dau după tine decât s'o dau după alt bărbat. Rămâi la mine!“"

²⁰ Şi a slujit Iacob pentru Rahela şapte ani; şi i s'au părut a fi doar câteva zile, pentru că o iubea."

²¹ Apoi a zis Iacob către Laban: „Zilele mi s'au împlinit; dă-mi femeia, ca să intru la ea“."

²² Atunci i-a adunat Laban pe toţi oamenii locului şi a făcut ospăţ."

²³ Şi dacă s'a făcut seară, Laban a luat-o pe fiica sa Lia şi i-a dus-o lui Iacob; iar Iacob a intrat la ea."

²⁴ Laban a dat-o pe roaba sa Zilpa ca roabă fiicei sale Lia."

²⁵ Dar când s'a făcut ziuă, iată că era Lia!... Şi a zis Iacob către Laban: „Ce e asta? Ce mi-ai făcut? Nu ţi-am slujit eu oare pentru Rahela? De ce m'ai înşelat?“"

²⁶ Răspuns-a Laban: „Prin părţile noastre nu se pomeneşte s'o dăm pe fata cea mai mică înaintea celei mai mari."

²⁷ Du până la capăt săptămâna acesteia; şi ţi-o voi da şi pe cealaltă, în schimbul slujbei cu care mă vei sluji încă şapte ani!“"

²⁸ Dar Iacob a făcut aşa: A împlinit săptămâna acesteia, iar Laban i-a dat-o pe Rahela, fiica sa, de femeie."

²⁹ Laban a dat-o pe roaba sa Bilha ca roabă fiicei sale Rahela."

³⁰ Şi a intrat [Iacob] la Rahela; şi a iubit-o pe Rahela mai mult decât pe Lia. Şi i-a mai slujit [lui Laban] încă şapte ani."

³¹ Dar văzând Domnul că Lia nu era iubită, i-a deschis putinţa de a naşte; Rahela însă era stearpă."

³² Lia a zămislit şi i-a născut lui Iacob un fiu, căruia i-a pus numele Ruben, zicând: „Privit-a Domnul la umilirea mea; mă va iubi de-acum bărbatul meu“."

³³ Lia a zămislit din nou şi i-a născut lui Iacob un al doilea fiu şi a zis: „Auzit-a Domnul că nu sunt iubită şi mi l-a dat şi pe acesta“. Şi i-a pus numele Simeon."

³⁴ Şi iarăşi a zămislit şi a născut un fiu şi a zis: „De-acum se va lipi de mine bărbatul meu, căci i-am născut trei fii“. De aceea i-a pus acestuia numele Levi."

³⁵ Şi din nou a zămislit şi a născut un fiu şi a zis: „De data aceasta Îl voi lăuda pe Domnul!“ De aceea i-a pus numele Iuda. Apoi a încetat să nască."

30

¹ Iar Rahela, văzând că ea nu i-a născut lui Iacob nici un fiu, a prins a o invidia pe soră-sa şi i-a zis lui Iacob: „Dă-mi copii, că de nu, mor!...“."

² Dar Iacob, aprinzându-se de mânie asupra Rahelei, i-a zis: „Sunt eu oare în locul lui Dumnezeu, Cel ce ţi-a stârpit rodul pântecelui?“"

³ Atunci Rahela a zis către Iacob: „Iat-o pe roaba mea Bilha; intră la ea, şi ea va naşte pe genunchii mei şi printr'însa voi avea şi eu copii“."

⁴ Şi i-a dat-o pe Bilha, roaba sa, de femeie, şi Iacob a intrat la ea."

⁵ Iar Bilha, roaba Rahelei, a zămislit şi i-a născut lui Iacob un fiu."

⁶ Atunci Rahela a zis: „Dumnezeu mi-a făcut dreptate; a ascultat şi de glasul meu şi mi-a dat un fiu“. De aceea i-a pus numele Dan."

⁷ Bilha, roaba Rahelei, a zămislit din nou şi i-a născut lui Iacob un al doilea fiu;"

⁸ iar Rahela a zis: „Ajutatu-m'a Dumnezeu în lupta ce-am luptat cu sora mea, şi am biruit!“ Şi i-a pus numele Neftali."

⁹ Lia însă, văzând că a încetat să nască, a luat-o pe roaba sa Zilpa şi i-a dat-o lui Iacob de femeie."

¹⁰ Iacob a intrat la ea, iar Zilpa, roaba Liei, i-a născut lui Iacob un fiu."

¹¹ Atunci a zis Lia: „Cu noroc!“ Şi i-a pus numele Gad."

¹² Apoi iarăşi a zămislit Zilpa, roaba Liei, şi i-a născut lui Iacob un fiu."

¹³ Şi a zis Lia: „Ferice de mine, că mă vor ferici femeile!“ Şi i-a pus numele Aşer."

¹⁴ Iar la vremea seceratului grâului s'a dus Ruben şi a găsit în ţarină mandragore şi i le-a adus Liei, mama sa. Atunci Rahela a zis către Lia: „Dă-mi din mandragorele fiului tău!“"

¹⁵ Dar Lia a zis: „Nu-ţi ajunge că mi-ai luat bărbatul? vrei acum să iei şi mandragorele fiului meu?“ Rahela a zis: „Dacă-i pe-aşa, să se culce el cu tine în noaptea aceasta, în schimbul mandragorelor fiului tău!“"

¹⁶ În timp ce Iacob venea seara de la câmp, i-a ieşit Lia înainte şi i-a zis: „La mine ai să intri astăzi, că te-am cumpărat cu mandragorele fiului meu!“ Şi'n noaptea aceea s'a culcat cu ea."

¹⁷ Şi a ascultat-o Dumnezeu pe Lia; ea a zămislit şi i-a născut lui Iacob un al cincilea fiu."

¹⁸ Atunci a zis Lia: „M'a răsplătit Dumnezeu pentru că bărbatului meu i-am dat-o pe roaba mea“. Şi i-a pus copilului numele Isahar, adică Răsplată."

¹⁹ Apoi Lia a mai zămislit o dată şi i-a născut lui Iacob un al şaselea fiu."

²⁰ Şi a zis Lia: „Bună-i dăruirea cu care m'a dăruit pe mine Dumnezeu; la mine va locui de-acum bărbatul meu, că i-am născut şase feciori“. Şi i-a pus copilului numele Zabulon."

²¹ După aceea Lia a mai născut o fată şi i-a pus numele Dina."

²² Dar Dumnezeu şi-a adus aminte de Rahela; a ascultat-o Dumnezeu şi i-a deschis pântecele."

²³ Ea a zămislit şi i-a născut lui Iacob un fiu. Şi a zis Rahela: „Ridicat-a Dumnezeu ocara de la mine!“"

²⁴ Şi i-a pus copilului numele Iosif, zicând: „Să-mi adauge Dumnezeu încă un fecior!“"

²⁵ Iar după ce l-a născut Rahela pe Iosif, Iacob a zis către Laban: „Lasă-mă să plec, să mă duc la mine, în patria mea."

²⁶ Dă-mi femeile mele şi pe copiii mei, pentru care ţi-am slujit, ca să mă duc; că tu ştii slujba pe care ţi-am făcut-o“."

²⁷ Laban însă i-a zis: „Dac'am aflat eu har în faţa ta... am cunoscut eu prin semne că Dumnezeu m'a binecuvântat prin venirea ta."

²⁸ Spune-mi ce simbrie vrei, şi ţi-o voi da!“"

²⁹ Iar Iacob i-a zis: „Tu ştii cum ţi-am slujit şi cum sunt vitele tale prin purtarea mea de grijă;"

³⁰ că puţinul pe care-l aveai pân'a fi venit eu s'a înmulţit peste măsură: cu fiece pas al meu te-a binecuvântat Domnul. Dar acum, când oare am să lucrez eu şi pentru casa mea?“"

³¹ Laban i-a zis: „Ce să-ţi dau?“ Iar Iacob i-a zis: „Nu-mi vei da nimic; de vei face însă ce-ţi voi spune eu, am să mai pasc oile tale, şi-am să le păzesc."

³² Să treacă astăzi toate oile tale prin faţa noastră şi eu voi alege din ele toată oaia seină între miei şi tot ce e tărcat şi pestriţ între capre: asta va fi simbria mea;"

³³ iar cinstea mea se va vădi în ziua de mâine, că aceasta-i simbria mea de la tine; tot ce nu va fi pestriţ sau tărcat între capre şi tot ce nu va fi sein între oi se va socoti că le-am furat“."

³⁴ „Bine, i-a zis Laban, să fie cum zici tu!“"

³⁵ Şi'n ziua aceea a pus de-o parte ţapii cei pestriţi şi pe cei tărcaţi şi toate caprele pestriţe şi pe cele tărcate – şi toate câte aveau pe ele alb – şi tot ce era sein între oi, şi le-a dat în seama fiilor săi."

³⁶ Şi a hotărât ca depărtarea dintre ele şi Iacob să fie cale de trei zile. Iar Iacob a urmat să pască celelalte oi ale lui Laban."

³⁷ Iacob şi-a făcut rost de nuiele verzi de plop, de migdal şi de paltin, şi a crestat pe ele dungi albe, scoţând la iveală albul care era în nuiele,"

³⁸ şi nuielele astfel crestate le-a pus în jgheaburile de adăpat, pentru ca oile, venind să bea, să bea în faţa nuielelor din adăpători"

³⁹ şi să zămislească oile după cum erau nuielele; şi fătau oile miei tărcaţi şi dungaţi şi brumării."

⁴⁰ Iacob alegea mieii de-o parte şi-şi punea animalele cu faţa spre ce era pestriţ şi spre tot ce era negru în turmele lui Laban; dar turmele sale le ţinea osebite şi nu le amesteca cu oile lui Laban."

⁴¹ Pe lângă aceasta, de fiecare dată când se'mperecheau oile cele viguroase, Iacob le punea sub ochi nuiele pestriţe în adăpători, pentru ca ele să zămislească după cum erau nuielele;"

⁴² dar când zămisleau cele slăbuţe, nu le punea, aşa încât cele slăbuţe i se cuveneau lui Laban, iar cele ce i se cuveneau lui Iacob erau viguroase."

⁴³ Şi aşa s'a îmbogăţit omul, foarte s'a îmbogăţit, peste măsură; şi avea mulţime de vite mărunte şi vite mari, roabe şi robi, cămile şi asini."

31

¹ Lui Iacob însă i-au venit la ureche vorbele fiilor lui Laban, care ziceau: „Iacob a luat tot ce era al tatălui nostru, şi din cele ale tatălui nostru şi-a făcut el tot belşugul acesta...“."

² Şi uitându-se Iacob la faţa lui Laban, iată că acesta îl privea cu alţi ochi decât mai ieri şi alaltăieri."

³ Atunci Domnul a zis către Iacob: „Întoarce-te în ţara părinţilor tăi, la neamurile tale, şi Eu voi fi cu tine!“"

⁴ Trimiţând deci Iacob, le-a chemat pe Rahela şi pe Lia la câmp, unde erau turmele"

⁵ şi le-a zis: „Văd eu pe faţa tatălui vostru că el mă priveşte altfel decât mai ieri şi alaltăieri; dar Dumnezeul tatălui meu era cu mine."

⁶ Voi înşivă ştiţi că eu l-am slujit pe tatăl vostru cu toată inima;"

⁷ dar tatăl vostru m'a înşelat şi de zece ori mi-a schimbat simbria; Dumnezeu însă nu i-a îngăduit să-mi facă rău:"

⁸ când el zicea: Cele pestriţe să-ţi fie simbria!, toate oile fătau miei pestriţi; iar când zicea: Cele vărgate să-ţi fie simbria!, atunci toate oile fătau miei vărgaţi."

⁹ Şi aşa a luat Dumnezeu toate vitele de la tatăl vostru şi mi le-a dat mie."

¹⁰ Şi a fost că odată, la vremea când intrau oile'n călduri, mi-am ridicat ochii şi am văzut în vis: şi iată că ţapii şi berbecii care săreau pe capre şi pe oi erau vărgaţi şi bălţaţi şi cenuşii."

¹¹ Iar îngerul Domnului mi-a grăit în vis: – Iacobe! Şi eu am răspuns: – Ce este?"

¹² Zis-a El: – „Ridică-ţi ochii şi vezi: toţi ţapii şi berbecii care sar pe capre şi pe oi sunt vărgaţi şi bălţaţi şi cenuşii; căci Eu am văzut tot ce ţi-a făcut ţie Laban."

¹³ Eu sunt Dumnezeul Cel ce ţi s'a arătat în Betel, unde Mi-ai turnat untdelemn pe stâlp şi unde Mi-ai făcut făgăduinţă. Acum ridică-te deci, ieşi din ţara aceasta şi mergi în ţara ta de naştere, şi Eu voi fi cu tine“."

¹⁴ Atunci Lia şi Rahela i-au răspuns şi i-au zis: „Mai avem noi oare parte de moştenire în casa tatălui nostru?"

¹⁵ Oare n'am fost noi socotite de el ca nişte străine?: că ne-a vândut şi cu banii noştri s'a ghiftuit."

¹⁶ Ca atare, toată averea pe care Dumnezeu a luat-o de la tatăl nostru este a noastră şi a copiilor noştri. Fă dar acum tot ce ţi-a spus ţie Domnul!“"

¹⁷ Atunci s'a sculat Iacob şi şi-a urcat copiii şi femeile pe cămile,"

¹⁸ şi-a strâns toate turmele şi toate bunurile – toată bogăţia pe care o agonisise în Mesopotamia – ca să meargă la Isaac, tatăl său, în ţara Canaanului."

¹⁹ Dar în timp ce Laban era plecat să-şi tundă oile, Rahela a furat idolii tatălui său."

²⁰ Deci Iacob l-a păcălit pe Laban Arameul prin aceea că nu i-a spus că vrea să plece,"

²¹ ci a fugit cu toate câte avea; şi trecând Eufratul, s'a îndreptat spre muntele Galaad."

²² Dar a treia zi i s'a dat de ştire lui Laban Arameul că Iacob a fugit."

²³ Atunci, luând Laban cu sine pe toţi casnicii săi, a alergat după el cale de şapte zile şi l-a ajuns la muntele Galaad."

²⁴ Dar Dumnezeu a venit la Laban Arameul noaptea în vis şi i-a zis: „Fereşte-te să vorbeşti cu Iacob ceva de rău“."

²⁵ Şi l-a ajuns Laban pe Iacob. Iacob însă îşi aşezase cortul pe munte; şi tot pe muntele Galaad şi l-a aşezat şi Laban împreună cu casnicii săi."

²⁶ Laban i-a zis lui Iacob: „Ce-ai făcut? De ce-ai fugit pe ascuns şi m'ai jefuit şi mi-ai luat fetele ca şi cum le-ai fi robit cu sabia?"

²⁷ Că dacă mi-ai fi spus, ne-am fi despărţit în veselie şi'n cântări de timpane şi ţitere."

²⁸ Nu mi-ai îngăduit nici măcar să-mi sărut nepoţii şi fetele! Te-ai purtat ca un smintit."

²⁹ Şi acum, în puterea mea e să-ţi fac rău; dar Dumnezeul tatălui tău mi-a vorbit ieri, zicându-mi: Fereşte-te să vorbeşti cu Iacob ceva de rău!..."

³⁰ Să zicem însă c'ai plecat fiindcă-ţi era dor de casa tatălui tău; dar de ce, atunci, mi-ai furat dumnezeii?...“."

³¹ Iacob a răspuns şi i-a zis lui Laban: „De temut mi-a fost teamă, zicându-mi că nu cumva să-ţi iei fetele de la mine, şi toate câte am."

³² Caută: de vei găsi la mine ceva din ce-i al tău, ia-ţi-l!“ Şi n'au găsit la el nimic. Şi i-a zis Iacob: „Cât despre dumnezeii tăi: la cine-i vei afla, acela nu va trăi, aici, în faţa casnicilor noştri!“... Iacob însă nu ştia că Rahela, femeia sa, îi furase."

³³ Laban a intrat atunci în cortul Liei şi nu i-a găsit. Şi a ieşit din cortul Liei şi a căutat în cortul lui Iacob şi'n cortul celor două roabe, dar n'a găsit nimic. A intrat apoi şi în cortul Rahelei."

³⁴ Rahela însă luase idolii şi-i pusese sub samarul cămilei şi şedea deasupra lor. Şi a scotocit Laban prin tot cortul Rahelei, dar n'a găsit nimic."

³⁵ Iar ea a zis către tatăl său: „Stăpâne, să nu te superi că nu pot să mă ridic în faţa ta, fiindcă tocmai acum se întâmplă să am necazul obişnuit al femeilor“. Şi mai scotocind Laban prin cort, tot n'a găsit idolii."

³⁶ Atunci s'a mâniat Iacob şi s'a plâns împotriva lui Laban. Şi începând a grăi, Iacob a zis către Laban: „Care-i vina mea şi care mi-i păcatul, de te-ai luat după mine"

³⁷ şi mi-ai răscolit toate lucrurile? Ce-ai găsit tu aici din lucrurile casei tale?: Pune-le aici, înaintea casnicilor tăi şi-a casnicilor mei, şi să judece ei între mine şi tine!"

³⁸ Iată, de douăzeci de ani sunt cu tine: oile tale şi caprele tale n'au lepădat, berbecii oilor tale nu ţi i-am mâncat,"

³⁹ vite sfâşiate de fiare nu ţi-am adus, că eu de la mine am plătit şi tu din mâna mea ai cerut ce se furase ziua şi ce se furase noaptea."

⁴⁰ Ăsta am fost eu: mistuit de căldură ziua, de frig noaptea, somnul nu s'a lipit de ochii mei!"

⁴¹ Aşa mi-au fost mie cei douăzeci de ani în casa ta: Paisprezece ani ţi-am slujit pentru cele două fete ale tale şi şase ani pentru vitele tale; iar tu, tu de zece ori mi-ai schimbat simbria."

⁴² De n'ar fi fost cu mine Dumnezeul părintelui meu Avraam şi Frica lui Isaac, tu m'ai trimite acum cu mâinile goale. Dumnezeu însă mi-a văzut umilirea şi a văzut munca mâinilor mele şi te-a mustrat pe tine ieri“."

⁴³ Răspuns-a Laban şi a zis către Iacob: „Aceste fete sunt fetele mele, aceşti copii sunt copiii mei, aceste vite sunt vitele mele, şi toate câte le vezi sunt ale mele şi ale fetelor mele. Ce pot face eu astăzi pentru ele şi pentru copiii pe care ele i-au născut?"

⁴⁴ Ştii ce? Hai să facem acum noi amândoi un legământ, eu şi tu, şi să fie el mărturie între mine şi tine!“. Iar Iacob i-a zis: „Iată, nu e nimeni cu noi; dar să ştii că Dumnezeu este martor între mine şi tine“."

⁴⁵ Şi a luat Iacob o piatră şi a pus-o stâlp."

⁴⁶ Apoi a zis Iacob către casnicii săi: „Adunaţi pietre!“ Şi au adunat pietre şi au făcut o movilă; şi au mâncat şi au băut acolo pe movilă. Apoi a zis Laban către dânsul: „De astăzi, movila aceasta e mărturie între mine şi tine“."

⁴⁷ Şi Laban a numit-o Iegar-Sahaduta, Movila Mărturiei, iar Iacob a numit-o Galaad, Movila Martorului."

⁴⁸ Laban i-a zis lui Iacob: „Iată, movila aceasta şi stâlpul de faţă pe care l-am pus astăzi între mine şi tine: mărturie ne este movila aceasta, mărturie ne este stâlpul de faţă“. De aceea i s'a pus numele Galaad, Movila-care-mărturiseşte,"

⁴⁹ care însă a fost numită şi Miţpa, adică Veghe, pentru că el a zis: „Fiindcă ne vom despărţi unul de altul, vegheze Dumnezeu între noi!"

⁵⁰ De te vei purta rău cu fetele mele, sau dacă pe lângă fetele mele îţi vei lua şi alte femei, vezi că, chiar dacă nu-i nimeni cu noi, între noi e martor Dumnezeu!“"

⁵¹ Şi i-a mai spus Laban lui Iacob: „Iată, movila aceasta şi stâlpul de faţă ne sunt mărturie că de la această movilă eu nu voi trece spre tine şi nici tu nu vei trece spre mine cu gând rău."

⁵² Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Nahor, El să judece între noi!“ Iar Iacob s'a jurat pe Frica tatălui său Isaac."

⁵³ Şi a'njunghiat Iacob jertfă pe munte şi i-a chemat pe casnicii săi şi au mâncat şi au băut şi au dormit în munte."

⁵⁴ Iar a doua zi s'a sculat Laban dis-de-dimineaţă, şi-a sărutat nepoţii şi fetele şi i-a binecuvântat. Şi pornindu-se Laban înapoi, s'a întors la vatra sa."

32

¹ Iar Iacob s'a dus în drumul său. Şi cătând el cu ochii, a văzut oştirea lui Dumnezeu adunată'ntr'o tabără; şi îngerii lui Dumnezeu i-au ieşit în întâmpinare."

² Şi dacă i-a văzut Iacob, a zis: „Asta-i tabăra lui Dumnezeu!“ Şi i-a pus acelui loc numele Mahanaim, adică Două-tabere."

³ Iar Iacob a trimis înaintea lui nişte soli la Esau, fratele său, în ţinutul Seir din ţara Edomului,"

⁴ şi le-a poruncit, zicând: „Iată cum veţi vorbi către domnul meu Esau: Aşa grăieşte robul tău Iacob: Am locuit împreună cu Laban şi am zăbovit la el până acum."

⁵ Am boi şi asini, oi, slugi şi slujnice, şi am trimis să-l vestească pe domnul meu Esau, pentru ca robul tău să afle bunăvoinţă în ochii tăi“."

⁶ Şi dacă solii s'au întors la Iacob, i-au spus: „Am fost la fratele tău Esau; iată, el vine în întâmpinarea ta cu patru sute de oameni“."

⁷ Iar Iacob s'a înspăimântat foarte şi s'a descumpănit. A împărţit oamenii care erau cu el, boii, oile şi cămilele în două tabere"

⁸ şi a zis: „Dacă Esau dă năvală asupra unei tabere şi o nimiceşte, să scape tabăra cealaltă“."

⁹ Apoi Iacob a zis: „Doamne, Dumnezeul părintelui meu Avraam şi Dumnezeul tatălui meu Isaac, Tu, Cel ce mi-ai zis: Întoarce-te în ţara ta de naştere, şi Eu îţi voi face bine!,"

¹⁰ nu sunt vrednic de toate'ndurările şi de toată credincioşia pe care Tu le-ai săvârşit faţă de robul Tău; că numai cu toiagul am trecut Iordanul acesta, iar acum am devenit Două-tabere."

¹¹ Scapă-mă dar de mâna fratelui meu, de mâna lui Esau; că mă tem ca nu cumva el să vină şi să mă lovească, pe mine şi pe aceste mame cu copii."

¹² Că Tu eşti Cel ce ai zis: Mult bine îţi voi face, iar neamul ţi-l voi face ca nisipul mării, că nu va putea fi numărat din pricina mulţimii“."

¹³ Şi a rămas acolo în noaptea aceea. Apoi a luat din bunurile sale şi i-a trimis daruri fratelui său Esau:"

¹⁴ două sute de capre şi douăzeci de ţapi, două sute de oi şi douăzeci de berbeci,"

¹⁵ treizeci de cămile cu lapte şi mânjii lor, patruzeci de vaci şi zece tauri, douăzeci de asine şi zece asini."

¹⁶ Şi pe fiecare din aceste turme le-a dat, una câte una, în seama slugilor sale; şi le-a zis slugilor sale: „Treceţi înaintea mea, iar între turme lăsaţi o anume depărtare“."

¹⁷ Celui dintâi i-a poruncit, zicând: „Când te va întâlni fratele meu Esau şi te va întreba: Al cui eşti tu?, unde te duci?, ale cui sunt acestea ce merg înaintea ta?,"

¹⁸ tu să zici: Ale robului tău Iacob; e un dar trimis lui Esau, stăpânul meu; iată că vine şi el după noi!“"

¹⁹ Aceeaşi poruncă i-a dat-o Iacob şi celei de a doua slugi, şi celei de a treia, şi tuturor celor ce mergeau cu turmele: „Aşa să-i spuneţi lui Esau când îl veţi întâlni;"

²⁰ veţi zice: Iată că şi robul tău Iacob vine după noi“. Căci el îşi zicea: Îl voi îmblânzi cu darurile ce-mi merg înainte, şi numai după aceea îi voi vedea faţa; poate că aşa îmi va face o bună primire."

²¹ Şi au pornit darurile înaintea lui, iar el a rămas în noaptea aceea în tabără."

²² Dar peste noapte s'a sculat, le-a luat pe cele două femei ale sale şi pe cele două roabe şi pe cei unsprezece copii ai săi şi a trecut Iabocul prin vad."

²³ I-a luat şi i-a trecut râul; au trecut apoi şi toate bunurile lui."

²⁴ Şi dac'a rămas Iacob singur, Cineva S'a luptat cu el până'n revărsatul zorilor."

²⁵ Văzând însă Acela că nu-l poate răpune, i-a atins încheietura şoldului, iar încheietura şoldului lui Iacob a amorţit în timp ce acesta se lupta cu El."

²⁶ Şi El i-a zis: „Lasă-Mă să plec, că s'au ivit zorile!“ [Iacob] I-a răspuns: „Nu-Ţi dau drumul până nu mă vei binecuvânta!“"

²⁷ Acela i-a zis: „Care-ţi este numele?“ Şi el a zis: „Iacob“."

²⁸ Zisu-i-a Acela: „De-acum nu-ţi va mai fi numele Iacob, ci Israel te vei numi, pentru că ai fost tare cu Dumnezeu; şi cu oamenii puternic vei fi“."

²⁹ A întrebat şi Iacob, zicând: „Spune-mi numele Tău!“ Iar Acela a zis: „De ce'ntrebi tu de numele Meu? El e minunat“. Şi chiar acolo l-a binecuvântat."

³⁰ Iacob a numit locul acela cu numele Penuel, „căci [şi-a zis el] L-am văzut pe Dumnezeu faţă către faţă şi mântuit a fost sufletul meu!“"

³¹ Soarele răsărea deasupră-i când trecuse de Penuel, dar el şchiopăta din pricina şoldului."

³² De aceea nici până astăzi fiii lui Israel nu mănâncă muşchiul acela ce amorţise'n încheietura şoldului, pentru că Acel Cineva a atins încheietura şoldului lui Iacob în dreptul acelui muşchi şi l-a amorţit."

33

¹ Şi ridicându-şi Iacob ochii, iată că l-a văzut venind pe Esau, fratele său, având cu el pe cei patru sute de oameni. Atunci Iacob i-a împărţit pe copii între Lia, Rahela şi cele două roabe."

² Pe cele două roabe cu copiii lor le-a pus înainte, mai în urmă a pus-o pe Lia cu copiii ei, iar la urmă de tot, pe Rahela şi Iosif."

³ Iar el mergea în fruntea lor şi de şapte ori s'a închinat până la pământ înainte de a se apropia de fratele său."

⁴ Dar Esau a alergat în întâmpinarea lui şi l-a îmbrăţişat şi i-a cuprins grumazul şi l-a sărutat; şi au plâns amândoi."

⁵ Apoi, ridicându-şi ochii, a văzut femeile şi copiii şi a zis: „Ce-ţi sunt ţie aceştia?“ Iar el [Iacob] a zis: „Copiii cu care l-a miluit Dumnezeu pe robul tău“."

⁶ Atunci s'au apropiat roabele, ele cu copiii lor, şi s'au închinat;"

⁷ apoi s'a apropiat Lia cu copiii ei, şi s'au închinat; iar la urmă au înaintat Rahela şi Iosif şi s'au închinat."

^{8 9} Esau a zis: „Am şi eu multe, frate; pe ale tale ţine-le pentru tine!“"

¹⁰ Iacob însă a zis: „Dac'am aflat bunăvoinţă în faţa ta, primeşte darurile prin mâinile mele; că ţi-am văzut faţa ca şi cum ar fi văzut cineva faţa lui Dumnezeu, aşa de binevoitor mi-ai fost."

¹¹ Primeşte-mi darurile ce ţi-au fost aduse, că m'a miluit Dumnezeu şi am de toate“. Şi a stăruit, iar acela a primit."

¹² Acela a zis: „Să ne sculăm şi să mergem împreună!“"

¹³ Dar el [Iacob] i-a zis: „Domnul meu ştie cât de gingaşi sunt copiii, iar oile şi vacile mele sunt de curând fătate; dacă numai o zi le mân cu de-a sila, ar pieri toată cireada."

¹⁴ Să meargă dar domnul meu înaintea robului său, iar eu voi urma încet, în pas cu vitele de dinaintea mea şi în pas cu copiii, până voi ajunge la domnul meu în Seir“."

¹⁵ Atunci Esau a zis: „Să-ţi las măcar o parte din oamenii care sunt cu mine“. Iar el [Iacob] a răspuns: „Da' de ce?... mi-ajunge că am aflat har în faţa ta, stăpâne!“"

¹⁶ Şi'n aceeaşi zi şi-a făcut Esau calea'ntoarsă la Seir."

¹⁷ Cât despre Iacob, el s'a dus la Sucot şi şi-a făcut acolo casă pentru sine, iar pentru vitele sale a făcut şuri; de aceea a numit el locul acela cu numele de Sucot."

¹⁸ Iacob a ajuns cu bine în cetatea Sichem, care e în ţara Canaanului, atunci când s'a întors el din Mesopotamia, şi s'a aşezat în faţa cetăţii."

¹⁹ Iar partea de câmp pe care-şi pusese cortul a cumpărat-o cu o sută de mioare de la fiii lui Hemor, tatăl lui Sichem,"

²⁰ a ridicat acolo un jertfelnic şi L-a chemat pe Dumnezeul lui Israel."

34

¹ Dina, fata pe care Lia i-o născuse lui Iacob, a ieşit să le vadă pe fetele localnicilor."

² Şi dac'a văzut-o Sichem, feciorul lui Hemor Heveul, stăpânul acelui ţinut, a luat-o, s'a culcat cu ea şi a necinstit-o."

³ Apoi sufletul i s'a lipit de Dina, fata lui Iacob, i-a căzut dragă fata şi i-a vorbit fetei după inima ei."

⁴ Şi a zis Sichem către Hemor, tatăl său: „Ia-mi-o pe copila aceasta de femeie!“"

⁵ Iacob aflase că fiul lui Hemor o pângărise pe Dina, fiica sa, dar, întrucât feciorii săi erau cu vitele pe câmp, a tăcut până ce ei s'au întors."

⁶ Iar Hemor, tatăl lui Sichem, a venit la Iacob să vorbească cu el."

⁷ Când au venit însă de la câmp feciorii lui Iacob şi au aflat întâmplarea, s'au scârbit şi foarte s'au mâniat împotriva celui ce săvârşise în Israel o faptă de ocară, culcându-se cu fata lui Iacob: aşa ceva-i de neînchipuit!"

⁸ Iar Hemor le-a grăit, zicând: „Sufletul lui Sichem, feciorul meu, s'a îndrăgostit de fata voastră: daţi-i-o deci lui de femeie!"

⁹ Încuscriţi-vă cu noi: daţi-le după noi pe fetele voastre, iar pe fetele noastre să le ia feciorii voştri;"

¹⁰ şedeţi cu noi la un loc, şi iată că ţara vi se'mbie: aşezaţi-vă'n ea şi faceţi negoţ, agonisiţi-vă într'însa moşie“."

¹¹ Iar Sichem a zis către tatăl [Dinei] şi către fraţii ei: „Să aflu eu har în ochii voştri, şi vă voi da orice-mi veţi spune."

¹² Oricât de mari îi veţi hotărî voi preţul şi darurile, eu vă voi da orice-mi veţi spune, numai daţi-mi-o mie pe copila asta de femeie!“"

¹³ Feciorii lui Iacob însă i-au răspuns cu vicleşug lui Sichem, ca şi lui Hemor, tatăl său; şi au răspuns aşa fiindcă el o necinstise pe Dina, sora lor."

¹⁴ Le-au vorbit Simeon şi Levi, fraţii Dinei, feciorii Liei: „Aşa ceva noi nu putem face: s'o dăm pe sora noastră după un bărbat netăiat-împrejur! Aşa ceva ar fi pentru noi o mare ruşine."

¹⁵ Într'un singur fel veţi avea învoirea noastră şi vom locui cu voi: dacă vă veţi face asemenea nouă, prin aceea că toţi bărbaţii voştri se vor tăia'mprejur."

¹⁶ Atunci ne vom da fetele după voi, iar noi ne vom lua femei dintre fetele voastre, şi vom locui împreună cu voi şi vom fi ca un singur popor."

¹⁷ Iar dacă nu veţi asculta de noi să vă tăiaţi împrejur, noi ne luăm fetele şi ne ducem“."

¹⁸ Vorbele acestea au plăcut lui Hemor şi lui Sichem, feciorul lui Hemor,"

¹⁹ iar tânărul n'a zăbovit s'o şi facă, îndrăgostit cum era de fata lui Iacob. El era şi cel mai cu trecere în casa tatălui său."

²⁰ Şi au venit Hemor şi Sichem, feciorul său, la poarta cetăţii lor, şi au început a le grăi locuitorilor cetăţii, zicând:"

²¹ „Oamenii aceştia ne sunt prielnici; să se aşeze dar în ţara noastră şi să facă negoţ în ea. Iată că ţara-i largă, cât le stă'nainte-le; pe fetele lor să ni le luăm noi de femei, iar pe fetele noastre să le dăm după ei."

²² Numai că oamenii aceştia se învoiesc să locuiască laolaltă cu noi, spre a fi un singur popor, doar dacă şi bărbaţii noştri se vor tăia'mprejur, aşa cum sunt ei tăiaţi împrejur."

²³ Oare turmele lor, averile şi vitele lor nu vor fi ele ale noastre? Numai să aibă ei învoirea noastră, şi vor locui laolaltă cu noi“."

²⁴ Toţi cei ce ieşeau pe poarta cetăţii lor au ascultat de Hemor şi de Sichem, feciorul său, şi toţi au fost tăiaţi împrejur, toţi cei de parte bărbătească."

²⁵ Şi a fost că a treia zi, la vremea când aceştia erau în dureri, cei doi feciori ai lui Iacob, Simeon şi Levi, fraţii Dinei, şi-au luat fiecare sabia şi au intrat fără teamă în cetate şi i-au ucis pe toţi bărbaţii."

²⁶ Prin ascuţişul săbiei i-au trecut şi pe Hemor şi pe fiul său Sichem, au luat-o pe Dina din casa lui Sichem şi s'au dus."

²⁷ Fiii lui Iacob s'au năpustit apoi asupra celor răniţi şi au jefuit cetatea în care fusese necinstită Dina, sora lor."

²⁸ Le-au luat toate oile, toţi boii, toţi asinii, tot ce era în cetate şi tot ce era în câmp."

²⁹ Toate bogăţiile lor, pe toţi copiii şi pe toate femeile lor le-au dus în robie; şi au jefuit tot ce era în cetate şi tot ce era prin case."

³⁰ Atunci Iacob a zis către Simeon şi către Levi: „Urât m'aţi făcut voi pe mine, ca şi cum eu aş fi un rău în ochii locuitorilor acestei ţări, ai tuturor, ai Canaaneenilor şi ai Ferezeilor. Eu nu sunt decât un om cu oameni puţini, aşa că ei se vor ridica împotrivă-mi şi mă vor ucide şi voi fi nimicit, eu şi casa mea“."

³¹ Şi i-au zis: „Dar ei? să se poarte ei cu sora noastră cum s'ar purta cu o târfă?...“."

35

¹ A zis Dumnezeu către Iacob: „Scoală-te şi du-te la Betel şi locuieşte acolo! Acolo fă-I jertfelnic Dumnezeului Care ţi S'a arătat când fugeai de la faţa lui Esau, fratele tău!“"

² Iar Iacob a zis către familia sa şi către toţi cei ce erau cu el: „Scoateţi din mijlocul vostru dumnezeii cei străini care sunt la voi, curăţiţi-vă şi vă primeniţi."

³ Să ne sculăm şi să mergem la Betel, că acolo am să-I fac jertfelnic Dumnezeului Care m'a ascultat în ziua necazului şi Care a fost cu mine şi m'a păzit în calea'n care am umblat!“"

⁴ Iar ei i-au dat lui Iacob toţi dumnezeii cei străini, care erau în mâinile lor, şi cerceii pe care-i aveau în urechi; şi Iacob i-a ascuns sub stejarul de lângă Sichem, şi pierduţi i-a făcut până'n ziua de astăzi."

⁵ Şi a plecat Israel de la Sichem; iar peste oraşele dimprejur s'a făcut o frică a lui Dumnezeu şi nu i-au urmărit pe fiii lui Iacob."

⁶ Şi dacă Iacob a sosit la Luz - adică la Betel - care se află'n ţara Canaanului, el şi toţi oamenii pe care-i avea,"

⁷ a zidit acolo un jertfelnic şi a numit locul acela El-Bet-El, pentru că acolo i Se arătase Dumnezeu când fugea el de Esau, fratele său."

⁸ Atunci a murit Debora, doica Rebecăi, şi a fost îngropată mai jos de Betel, sub stejarul pe care Iacob l-a numit Stejarul Plângerii."

⁹ Aici, în Luz, Dumnezeu i S'a arătat lui Iacob a doua oară după întoarcerea lui din Mesopotamia; şi l-a binecuvântat Dumnezeu"

¹⁰ şi i-a zis: „Numele tău e Iacob, dar de acum nu Iacob te vei numi, ci Israel va fi numele tău“."

¹¹ Şi i-a mai zis Dumnezeu: „Eu sunt Dumnezeul tău! Creşte şi înmulţeşte-te! Popoare şi mulţime de neamuri se vor naşte din tine, şi regi răsări-vor din coapsa ta."

¹² Ţara pe care le-am dat-o lui Avraam şi lui Isaac ţi-o voi da ţie; ţie şi urmaşilor tăi de după tine voi da pământul acesta“."

¹³ Şi S'a înălţat Dumnezeu de la el, din locul în care-i grăise."

¹⁴ Şi a aşezat Iacob un stâlp pe locul unde-i grăise Dumnezeu, un stâlp de piatră, şi a turnat peste el ofrandă, untdelemn a turnat peste el."

¹⁵ Iar locul unde-i grăise Dumnezeu l-a numit Iacob cu numele Betel."

¹⁶ Apoi a plecat Iacob din Betel şi şi-a întins cortul dincolo de turnul Gader. Dar a fost că'n timp ce se apropiau ei de Efrata, Rahela a născut. Iar naşterea i-a fost grea."

¹⁷ Şi'n timp ce ea se chinuia să nască, moaşa i-a zis: „Curaj, că ai încă un fecior!“"

¹⁸ Şi a fost că'n timp ce-şi dădea sufletul – că trăgea să moară – ea i-a pus copilului numele Ben-Oni, adică Fiul-Durerii-Mele; dar tatăl său l-a numit Veniamin."

¹⁹ Iar dacă a murit, Rahela a fost îngropată în apropiere de calea ce duce la Efrata (adică la Betleem);"

²⁰ Iacob a ridicat pe mormântul ei un stâlp de piatră; acesta este Stâlpul Mormântului Rahelei, [în fiinţă] până'n ziua de astăzi."

²¹ Şi a fost că'n timp ce Israel locuia în ţara aceea, a intrat Ruben şi s'a culcat cu Bilha, ţiitoarea tatălui său; iar Israel a aflat şi tare rău i-a părut."

²² Fiii lui Iacob au fost doisprezece."

²³ Fiii Liei: Ruben, întâi-născutul lui Iacob; Simeon, Levi, Iuda, Isahar şi Zabulon;"

²⁴ fiii Rahelei: Iosif şi Veniamin;"

²⁵ fiii Bilhăi, roaba Rahelei: Dan şi Neftali;"

²⁶ şi fiii Zilpei, roaba Liei: Gad şi Aşer. Aceştia sunt fiii lui Iacob, care i s'au născut în Mesopotamia."

²⁷ Apoi a venit Iacob la Isaac, tatăl său, în Mamvri, la Chiriat-Arba – adică Hebron – în ţara Canaanului, unde locuiseră Avraam şi Isaac."

²⁸ Iar zilele pe care le-a trăit Isaac au fost o sută optzeci de ani;"

²⁹ şi, slăbind, a murit şi li s'a adăugat strămoşilor săi, bătrân şi încărcat de zile; şi l-au îngropat Esau şi Iacob, feciorii săi."

36

¹ Iar urmaşii lui Esau – adică Edom – aceştia sunt:"

² Esau şi-a luat femei dintre fetele Canaaneenilor: pe Ada, fata lui Elon Heveul, şi pe Oholibama, fata lui Anà, fiul lui Ţibon Heveul,"

³ şi pe Basemata, fata lui Ismael şi sora lui Nebaiot."

⁴ Ada i l-a născut lui Esau pe Elifaz; Basemata i l-a născut pe Raguel,"

⁵ iar Oholibama i-a născut pe Ieuş, pe Ialam şi pe Core. Aceştia sunt fiii lui Esau, care i s'au născut în ţara Canaanului."

⁶ Esau şi-a luat apoi femeile, fiii, fiicele, toţi oamenii săi de casă, toate averile, toate vitele, tot ce era al lui şi tot ce agonisise el în ţara Canaanului, şi a plecat din Canaan, cât mai departe de Iacob, fratele său,"

⁷ fiindcă averile lor erau prea multe pentru ca ei să mai vieţuiască la un loc, iar pământul pribegiei lor nu-i mai încăpea din pricina turmelor lor, care erau multe."

⁸ Esau a locuit astfel în muntele Seir. Esau, adică Edom."

⁹ Iată-i acum şi pe urmaşii ce i s'au născut lui Esau, părintele Edomiţilor, în muntele Seir."

¹⁰ Numele fiilor lui Esau sunt acestea: Elifaz, fiul Adei, femeia lui Esau, şi Raguel, fiul Basematei, femeia lui Esau."

¹¹ Lui Elifaz i s'au născut feciori: Teman, Omar, Ţefo, Gatam şi Chenaz."

¹² Timna a fost o ţiitoare a lui Elifaz, fiul lui Esau, şi i l-a născut lui Elifaz pe Amalec. Aceştia sunt copii din Ada, femeia lui Esau."

¹³ Iată-i acum pe feciorii lui Raguel: Nahat şi Zerah, Şama şi Miza. Aceştia sunt copii din Basemata, femeia lui Esau."

¹⁴ Şi iată care-au fost feciorii Oholibamei, fiica lui Anà al lui Ţibon, femeia lui Esau: ea i-a născut lui Esau pe Ieuş, pe Ialam şi pe Core."

¹⁵ Iată şi căpeteniile fiilor lui Esau: feciorii lui Elifaz, întâi-născutul lui Esau, sunt: căpetenia Teman, căpetenia Omar, căpetenia Ţefo, căpetenia Chenaz,"

¹⁶ căpetenia Core, căpetenia Gatam şi căpetenia Amalec. Acestea sunt căpeteniile din Elifaz în ţara Edomului; aceştia sunt copii din Ada."

¹⁷ Iată-i pe fiii lui Raguel, fiul lui Esau: căpetenia Nahat, căpetenia Zerah, căpetenia Şama şi căpetenia Miza. Acestea sunt căpeteniile din Raguel în ţara Edomului; aceştia sunt fii din Basemata, femeia lui Esau."

¹⁸ Iată-i şi pe fiii Oholibamei, femeia lui Esau: căpetenia Ieuş, căpetenia Ialam şi căpetenia Core. Acestea sunt căpeteniile din Oholibama, fata lui Anà şi femeia lui Esau."

¹⁹ Aceştia sunt fiii lui Esau şi acestea sunt căpeteniile lor. Acesta este Edom."

²⁰ Iată-i pe fiii lui Seir Horeeanul, locuitorii ţării: Lotan, Şobal, Ţibeon şi Anà;"

²¹ Dişon, Eţer şi Dişan. Acestea sunt căpeteniile Horeilor, fiii lui Seir, în ţara Edomului."

²² Fiii lui Lotan sunt: Hori şi Heman, iar sora lui Lotan a fost Timna."

²³ Iată-i pe fiii lui Şobal: Alvan, Manahat, Ebal, Şefo şi Onam."

²⁴ Şi iată-i pe fiii lui Ţibeon: Aia şi Anà. Acesta este acel Anà care a găsit izvoarele de apă caldă în pustie, când păştea asinii lui Ţibeon, tatăl său."

²⁵ Şi iată-i pe fiii lui Anà: Dişon şi Oholibama, fata lui Anà."

²⁶ Iată-i acum pe fiii lui Dişon: Hemdan, Eşban, Itran şi Cheran."

²⁷ Iată-i pe fiii lui Eţer: Bilhan, Zaavan şi Acan."

²⁸ Şi iată-i pe fiii lui Dişan: Uţ şi Aran."

²⁹ Iată acum căpeteniile Horeilor: căpetenia Lotan, căpetenia Şobal, căpetenia Ţibeon, căpetenia Anà,"

³⁰ căpetenia Dişon, căpetenia Eţer, căpetenia Dişan. Acestea sunt căpeteniile Horeilor, după clanurile lor, în ţara Edomului."

³¹ Iată-i şi pe regii care au domnit în Edom înainte ca vreun rege să domnească în Israel:"

³² În Edom a domnit Bela, fiul lui Beor; iar cetatea lui se numea Dinhaba."

³³ Bela a murit, iar în locul său a domnit Iobab, fiul lui Zerah din Boţra."

³⁴ Iobab a murit, iar în locul său a domnit Huşam, din ţara Temaniţilor."

³⁵ Huşam a murit, iar în locul său a domnit Hadad, feciorul lui Bedad, care i-a bătut pe Madianiţi în câmpul Moab; numele cetăţii sale era Avit."

³⁶ Hadad a murit, iar în locul său a domnit Samla, din Masreca."

³⁷ Samla a murit, iar în locul său a domnit Şaul, din Rehobotul de lângă râu."

³⁸ Şaul a murit, iar în locul său a domnit Baal-Hanan, fiul lui Acbor."

³⁹ Baal-Hanan, fiul lui Acbor, a murit, iar în locul său a domnit Hadar, fiul lui Varad; numele cetăţii lui era Pau, iar numele femeii sale era Mehetabel, fiica lui Matred, fiul lui Mezahab."

⁴⁰ Şi iată numele căpeteniilor din Esau, după clanurile lor, după locurile lor, după ţările şi naţiile lor: căpetenia Timna, căpetenia Alva, căpetenia Ietet,"

⁴¹ căpetenia Oholibama, căpetenia Ela, căpetenia Pinon,"

⁴² căpetenia Chenaz, căpetenia Teman, căpetenia Mibţar,"

⁴³ căpetenia Magdiel, căpetenia Iram. Acestea sunt căpeteniile lui Edom, după aşezările lor în ţara pe care o aveau în stăpânire. Acesta-i Esau, părintele Edomiţilor."

37

¹ Iacob a locuit în ţara unde trăise ca străin părintele său, în ţara Canaanului."

² Iată istoria urmaşilor lui Iacob. Iosif era de şaptesprezece ani – deci foarte tânăr – când păştea oile împreună cu fraţii săi, cu feciorii Bilhăi şi cu feciorii Zilpei, femeile tatălui său; iar el, Iosif, aducea la cunoştinţa lui Israel, tatăl lor, ceea ce se vorbea rău despre ei."

³ Israel îl iubea pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentru că el era copilul bătrâneţelor sale, şi-i făcuse o tunică scumpă, cu mâneci lungi."

⁴ Fraţii lui, văzând că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi, au fost cuprinşi de ură şi nu-i puteau vorbi cu prietenie."

⁵ Iosif a visat un vis şi l-a povestit fraţilor săi,"

⁶ zicându-le: „Ascultaţi visul pe care l-am visat:"

⁷ Se făcea că noi legam snopi în ţarină; şi iată că snopul meu s'a sculat şi stătea drept, şi iată că snopii voştri s'au strâns roată şi i se închinau snopului meu“."

⁸ Iar fraţii săi i-au zis: „Nu cumva ai să domneşti tu peste noi ca un rege şi-ai să ne stăpâneşti ca un stăpân?“... Şi l-au urât încă şi mai mult, din pricina viselor lui şi din pricina spuselor lui."

⁹ Şi el a mai visat un alt vis şi l-a povestit tatălui său şi fraţilor săi, zicând: „Iată, am visat şi un alt vis: Soarele şi luna şi unsprezece stele mi se închinau mie“."

¹⁰ A povestit tatălui său şi fraţilor săi, iar tatăl său l-a certat şi i-a zis: „Ce'nseamnă visul acesta pe care l-ai visat? Nu cumva eu şi mama ta şi fraţii tăi vom veni şi ne vom închina ţie până la pământ?“..."

¹¹ Fraţii lui îl invidiau, dar tatăl său punea la inimă spusele."

¹² Acuma, fraţii săi plecaseră să pască oile tatălui lor la Sichem,"

¹³ şi Israel i-a zis lui Iosif: „Fraţii tăi, nu pasc ei oile la Sichem? Vino să te trimit la ei“. Iar el a zis: „Iată-mă!“"

¹⁴ Şi i-a zis Israel: „Du-te şi vezi dacă fraţii tăi sunt sănătoşi, ce fac oile, şi să-mi aduci veşti!“ Şi l-a trimis din valea Hebronului, iar el s'a dus la Sichem."

¹⁵ În timp ce el rătăcea pe câmp, a dat peste el un om; şi omul l-a întrebat: „Ce cauţi?“"

¹⁶ Iar el a zis: „Pe fraţii mei îi caut. Spune-mi, te rog, unde pasc ei oile?“"

¹⁷ Omul i-a zis: „Au plecat de aici, căci i-am auzit spunând: Să mergem la Dotan!“ Şi s'a dus Iosif după fraţii săi, şi i-a găsit la Dotan."

¹⁸ Ei însă l-au văzut de departe şi, înainte ca el să li se apropie, au uneltit să-l omoare,"

¹⁹ zicând fiecare către fratele său: „Uite că vine visătorul acela de vise!"

²⁰ Haideţi dar acum să-l omorâm, să-l aruncăm într'o fântână şi să spunem că l-a mâncat o fiară sălbatică; şi-om vedea noi ce se va alege de visele lui!“..."

²¹ Ruben însă a auzit şi l-a scos din mâinile lor şi a zis: „Să nu-i ridicăm viaţa!“"

²² Şi le-a zis Ruben: „Nu vărsaţi sânge! Aruncaţi-l în fântâna aceea din pustie, dar mâna să n'o ridicaţi asupră-i!“ Aceasta, ca să-l scape din mâna lor şi să i-l trimită tatălui său."

²³ Şi a fost că de'ndată ce Iosif a sosit la fraţii săi, aceştia l-au despuiat pe Iosif de tunica scumpă, cu mâneci lungi, care era pe el,"

²⁴ şi l-au luat şi l-au aruncat în fântână; dar fântâna era goală, n'avea apă."

²⁵ Apoi s'au aşezat să mănânce. Şi dacă şi-au ridicat privirea, iată că o caravană de Ismaeliţi venea de la Galaad, avându-şi ei cămilele încărcate cu tămâie şi balsam şi smirnă, pe care mergeau să le descarce în Egipt."

²⁶ A zis atunci Iuda către fraţii săi: „Ce câştigăm noi dacă ne vom ucide fratele şi-i vom ascunde sângele?"

²⁷ "

²⁸ Şi au trecut nişte oameni madianiţi, negustori, şi l-au tras pe Iosif şi l-au scos afară din fântână. Şi l-au vândut pe Iosif cu douăzeci de arginţi Ismaeliţilor, care l-au dus pe Iosif în Egipt."

²⁹ Dar dacă Ruben s'a întors la fântână şi nu l-a văzut pe Iosif în groapă, şi-a sfâşiat hainele"

³⁰ şi, întorcându-se spre fraţii săi, a zis: „Băiatul nu mai este! Iar eu, încotro s'o apuc eu acum?“..."

³¹ Atunci ei au luat tunica lui Iosif, au înjunghiat un ied şi au muiat tunica în sânge;"

³² şi au trimis tunica cea scumpă, cu mâneci lungi, şi i-au adus-o tatălui lor, spunând: „Uite ce-am găsit!, vezi dacă este tunica fiului tău, ori ba!“"

³³ Iar el a recunoscut-o şi a zis: „Tunica fiului meu!... L-a mâncat o fiară sălbatică... , o fiară l-a sfâşiat pe Iosif!“..."

³⁴ Atunci Iacob şi-a sfâşiat hainele, şi-a încins coapsele cu sacşi multe zile l-a plâns pe fiul său."

³⁵ Şi toţi fiii săi s'au adunat, şi toate fiicele sale, şi au venit să-l mângâie; dar el nu voia să se mângâie, ci zicea: „Plângând mă voi pogorî la fiul meu în locaşul morţilor!“ Şi tatăl său îl plângea,"

³⁶ în timp ce Madianiţii îl vindeau pe Iosif în Egipt lui Putifar, famen al lui Faraon şi mare cămăraş."

38

¹ Şi a fost că'n vremea aceea Iuda s'a despărţit de fraţii săi şi s'a aşezat lângă un om din Adulam, care se numea Hira."

² Văzând Iuda acolo pe fata unui Canaanean, care se numea Şua, el a luat-o de soţie şi a intrat la ea."

³ Iar ea, zămislind, a născut un băiat şi i-a pus numele Ir."

⁴ Zămislind iarăşi, a născut alt băiat şi i-a pus numele Onan."

⁵ Şi a mai născut un băiat şi i-a pus numele Şela. Când i-a născut pe aceştia, ea era la Chezib."

⁶ Iuda a luat pentru Ir, întâiul-său-născut, o femeie cu numele Tamara."

⁷ Dar Ir, întâiul-născut al lui Iuda, a fost rău în ochii Domnului, iar Dumnezeu a făcut ca el să moară."

⁸ Atunci Iuda i-a zis lui Onan: „Intră la femeia fratelui tău, fă-ţi datoria de cumnat şi ridică-i urmaşi fratelui tău“."

⁹ Ştiind însă Onan că urmaşii nu vor fi ai lui, de câte ori intra la femeia fratelui său îşi vărsa sămânţa pe pământ, ca să nu-i ridice urmaşi fratelui său."

¹⁰ Rea se arăta fapta lui în ochii lui Dumnezeu, Care a făcut ca şi el să moară."

¹¹ Atunci a zis Iuda către Tamara, nora sa: „Stai văduvă în casa tatălui tău până ce Şela, fiul meu, se va face mare“; căci îşi zicea: Nu cumva să moară şi acesta, ca şi fraţii lui! Şi s'a dus Tamara şi a trăit în casa tatălui ei."

¹² Şi dac'a trecut vreme multă, iată că fata lui Şua, femeia lui Iuda, a murit. Şi după ce Iuda s'a alinat, a urcat la Timna, la cei care-i tundeau oile, împreună cu păstorul său Hira din Adulam."

¹³ Cineva i-a dat de veste Tamarei, nora sa, zicându-i: „Iată, socrul tău merge la Timna să-şi tundă oile“."

¹⁴ Atunci ea şi-a dezbrăcat hainele de văduvie, s'a înfăşurat cu un văl şi, gătindu-se, a ieşit şi a şezut la poarta Enaim, care este în drumul spre Timna. Căci vedea că Şela se făcuse mare şi ea nu-i fusese dată de soţie."

¹⁵ Şi dac'a văzut-o Iuda, a crezut că-i o desfrânată; căci ea îşi avea faţa acoperită, iar el n'a recunoscut-o."

¹⁶ Şi abătându-se spre ea din cale, i-a zis: „Lasă-mă să intru la tine!“ Căci el nu ştia că e nora lui. Iar ea a zis: „Dacă intri la mine, ce-mi dai?“"

¹⁷ El i-a răspuns: „Îţi voi trimite un ied din turma mea“. Iar ea a zis: „Bine, dar să-mi dai un zălog până-l vei trimite“."

¹⁸ Răspuns-a Iuda: „Ce zălog să-ţi dau?“ Şi ea a zis: „Inelul tău, colanul tău şi toiagul pe care-l ai în mână“. Şi el i le-a dat şi a intrat la ea; şi ea a rămas grea de la el."

¹⁹ Apoi ea s'a ridicat şi s'a dus; şi-a scos vălul şi s'a îmbrăcat iar cu hainele sale de văduvie."

²⁰ Iuda a trimis iedul prin mijlocirea păstorului său din Adulam, ca să ia zălogul de la femeie, dar n'a găsit-o."

²¹ Şi i-a întrebat pe oamenii locului: „Unde-i desfrânata care şedea lângă drum la Enaim?“ Aceia i-au răspuns: „N'a fost aici nici o desfrânată“."

²² El s'a întors la Iuda şi a zis: „N'am găsit-o, iar oamenii locului mi-au spus că n'a fost acolo nici o desfrânată“."

²³ Atunci Iuda a zis: „Să şi le ţină! numa' să nu ne facem de râs: iată, eu i-am trimis iedul, iar tu n'ai găsit-o“."

²⁴ Şi a fost că după vreo trei luni i s'a spus lui Iuda: „Tamara, noru-ta, s'a desfrânat, şi iată c'a rămas însărcinată din desfrânare“. Iar Iuda a zis: „Scoateţi-o, şi să fie arsă!“"

²⁵ Dar pe când o duceau, ea a trimis să i se spună socrului său: „De la omul căruia îi aparţin aceste lucruri, de la el sunt eu însărcinată“. Şi a zis: „Spune ale cui sunt inelul, colanul şi toiagul acesta!“"

²⁶ Iuda le-a recunoscut şi a zis: „Tamara e mai dreaptă decât mine; fiindcă e drept că nu i-am dat-o lui Şela, fiul meu“. Şi de atunci n'a mai cunoscut-o."

²⁷ Şi a fost că'n vremea când ea era să nască, iată că'n pântecele ei erau doi gemeni."

²⁸ Şi a fost că'n timp ce ea năştea, s'a ivit mâna unuia din ei; iar moaşa i-a prins mâna şi i-a legat un fir de aţă roşie, zicând: „Acesta a ieşit întâi“."

²⁹ Dar acesta şi-a tras mâna înapoi, şi îndată a ieşit fratele lui. Şi ea a zis: „Cum de-ai făcut tu spărtură prin gard?...“. Şi i-au pus numele Fares."

³⁰ Apoi a ieşit şi fratele său, cu firul de aţă roşie la mână; şi i s'a pus numele Zara."

39

¹ Aşadar, Iosif a fost dus în Egipt, iar Putifar, eunucul lui Faraon şi mare cămăraş, bărbat egiptean, l-a cumpărat din mâna Ismaeliţilor care-l duseseră acolo."

² Domnul era cu Iosif; acesta devenea omul izbânzilor şi trăia în casa stăpânului său, egipteanul,"

³ iar stăpânul său vedea că Domnul este cu el şi că tot ce făcea el, făcea şi Domnul să sporească'n mâinile lui."

⁴ Aşa că Iosif a aflat trecere în ochii stăpânului său, care l-a plăcut şi l-a pus peste casa sa şi i-a dat lui Iosif pe mână tot ce avea el."

⁵ Şi a fost că după ce l-a pus peste casa sa şi peste toate câte avea, de dragul lui Iosif a binecuvântat Domnul casa egipteanului; şi era binecuvântarea Domnului peste tot ce avea el în casa şi'n ţarina sa."

⁶ Pe mâna lui Iosif a lăsat el tot ce avea; avându-l pe el, n'avea grijă de nimic în afară de'mbucătura pe care-o mânca. Iosif era bine făcut la trup şi frumos la chip."

⁷ Şi a fost că, după toate acestea, femeia stăpânului său şi-a pus ochii pe Iosif şi i-a zis: „Culcă-te cu mine!“"

⁸ Dar el n'a vrut; dimpotrivă, a zis către femeia stăpânului său: „Dacă, datorită mie, stăpânul meu nu duce grijă de nimic în casa lui, dacă pe toate câte le are le-a dat pe mâna mea,"

⁹ dacă'n casa aceasta nu-i nimeni mai mare decât mine şi de la nimic nu sunt oprit fără numai de la tine – pentru că eşti femeia lui –, cum să-i fac eu lui un astfel de rău şi să păcătuiesc în faţa lui Dumnezeu?“"

¹⁰ Şi cu toate că ea-i vorbea lui Iosif în fiecare zi, el n'o asculta să se culce cu ea, ca să fie cu ea."

¹¹ Dar a fost că'ntr'o bună zi a venit Iosif în casă pentru treburile sale; şi cum nimeni dintre ai casei nu era înlăuntru,"

¹² ea l-a apucat de haină şi i-a zis: „Culcă-te cu mine!“ Dar el, lăsându-şi haina în mâinile ei, a fugit şi a ieşit afară."

¹³ Când a văzut ea că el şi-a lăsat haina'n mâinile ei şi a fugit şi a ieşit afară,"

¹⁴ atunci şi-a strigat casnicii şi le-a zis: „Uitaţi-vă, ne-a adus un slugoi evreu ca să-şi bată joc de noi; că a venit la mine'nlăuntru şi mi-a zis: Culcă-te cu mine! Eu însă am strigat cât am putut,"

¹⁵ iar el, dac'a auzit că am ridicat glasul şi am strigat, şi-a lăsat haina la mine, a luat-o la fugă şi a ieşit afară...“."

¹⁶ Şi a ţinut haina la ea până ce stăpânul a venit la casa lui."

¹⁷ Atunci i-a spus şi lui aceeaşi poveste, zicând: „Slugoiul evreu, pe care tu l-ai adus la noi, a venit la mine să-şi bată joc de mine şi mi-a zis: Am să mă culc cu tine!"

¹⁸ Dar când a auzit că mi-am ridicat glasul şi am strigat, şi-a lăsat haina la mine, a luat-o la fugă şi a ieşit afară“."

¹⁹ Şi a fost că de'ndată ce stăpânul lui [Iosif] a auzit cuvintele femeii sale, câte-i spusese ea, zicând: „Iată cum s'a purtat slugoiul tău cu mine!“, s'a aprins de mânie."

²⁰ Şi luându-l stăpânul pe Iosif, l-a aruncat în temniţă, în locul unde erau închişi întemniţaţii regelui, acolo, la popreală."

²¹ Dar Domnul era cu Iosif; milă a revărsat asupră-i şi i-a dăruit trecere în ochii mai-marelui temniţei."

²² Iar mai-marele temniţei a dat pe mâna lui Iosif temniţa şi pe toţi osândiţii care erau în temniţă. Şi orice era de făcut acolo, el făcea."

²³ Mai-marele temniţei nu se mai temea de nimic, fiindcă toate erau pe mâna lui Iosif; fiindcă Domnul era cu el, şi tot ce făcea el făcea şi Domnul să sporească'n mâinile lui."

40

¹ Şi a fost că, la o vreme după aceasta, marele paharnic al regelui Egiptului şi marele pitar au greşit împotriva stăpânului lor, regele Egiptului."

² Şi s'a mâniat Faraon pe cei doi dregători ai săi: pe marele paharnic şi pe marele pitar,"

³ şi i-a pus sub pază în casa căpeteniei gărzii, în temniţa unde era închis Iosif."

⁴ Căpetenia gărzii l-a rânduit pe Iosif pe lângă ei, iar el i-a slujit; şi pentru câtăva vreme ei au rămas sub pază."

⁵ Într'o noapte însă marele pitar şi marele paharnic ai regelui Egiptului, care erau închişi în temniţă, au visat amândoi vise; dar fiecare visul său şi fiecare vis cu înţelesul lui."

⁶ Când Iosif a intrat la ei dimineaţa, a văzut că erau abătuţi."

⁷ Şi i-a întrebat Iosif pe dregătorii lui Faraon, care erau cu el sub pază în casa stăpânului său: „De ce vă sunt feţele triste pe ziua de azi?“"

⁸ Iar ei au răspuns: „Am visat câte un vis şi nu-i nimeni să ni-l tâlcuiască“. Iosif le-a zis: „Oare tâlcuirile nu sunt ele de la Dumnezeu? Aşadar, spuneţi-mi-le mie!“"

⁹ Marele paharnic i-a povestit lui Iosif visul său. A zis: „În somnul meu, o viţă de vie era înainte-mi;"

¹⁰ iar pe viţă, trei mlădiţe. Şi dac'a odrăslit, dădea'n vlăstari ciorchini de struguri copţi."

¹¹ Paharul lui Faraon era în mâna mea; am luat un strugure, l-am stors în paharul lui Faraon şi am dat paharul în mâna lui Faraon“."

¹² Iosif i-a zis: „Iată-i tâlcuirea: Cele trei mlădiţe sunt trei zile."

¹³ După trei zile îşi va aminti Faraon de dregătoria ta şi te va pune iarăşi în slujbă; şi-i vei da lui Faraon paharul în mână, aşa cum o făceai şi înainte, când erai paharnicul său."

¹⁴ Dar adu-ţi aminte de ce-am fost eu pentru tine, când va fi să-ţi meargă ţie'n plin; fă-mi binele de a-i aminti lui Faraon de mine şi scoate-mă din această închisoare;"

¹⁵ căci cu vicleşug m'au răpit din ţara Evreilor, şi nici aici n'am făcut nimic; cu toate acestea, iată că m'au aruncat în groapa aceasta“."

¹⁶ Şi dacă marele pitar a văzut cât de bine a tâlcuit, a zis către Iosif: „Am avut şi eu un vis: Se făcea că purtam pe cap trei coşuri cu pâine."

¹⁷ Iar în coşul cel mai de deasupra erau tot felul de aluaturi coapte de pitar pentru masa lui Faraon, dar păsările cerului le mâncau din coşul de pe capul meu“."

¹⁸ Răspunzând acestuia, Iosif i-a zis: „Iată-i tâlcuirea: Cele trei coşuri sunt trei zile."

¹⁹ Încă trei zile, şi Faraon îţi va lua capul şi te va spânzura de un copac, iar păsările cerului se vor înfrupta din carnea ta“."

²⁰ Şi a fost că în cea de a treia zi, care era ziua de naştere a lui Faraon, acesta a făcut ospăţ pentru toţi curtenii săi; şi'n mijlocul curtenilor săi şi-a adus aminte de dregătoria marelui paharnic şi de aceea a marelui pitar;"

²¹ pe marele paharnic l-a aşezat din nou în dregătoria lui, iar acesta îi dădea lui Faraon paharul în mână;"

²² iar pe marele pitar l-a spânzurat, aşa cum le tâlcuise Iosif."

²³ Dar marele paharnic nu şi-a mai adus aminte de Iosif; îl uitase."

41

¹ Şi a fost că după doi ani a avut şi Faraon un vis. Se făcea că stătea lângă Râu;"

² şi iată, din Râu au ieşit şapte vaci, frumoase la vedere şi grase la trup, şi păşteau pe mal."

³ Dar din râu au ieşit după ele alte şapte vaci, urâte la vedere şi slabe la trup, şi stăteau pe malul Râului lângă celelalte vaci;"

⁴ şi vacile cele urâte şi slabe la trup le-au înghiţit pe cele şapte vaci frumoase la vedere şi grase. Atunci Faraon s'a trezit."

⁵ Apoi iar a adormit şi a avut un al doilea vis: Iată că şapte spice de grâu, pline şi frumoase, creşteau dintr'un singur pai;"

⁶ dar iată că după ele s'au ivit alte şapte spice, subţiri şi pălite de vântul de răsărit;"

⁷ şi cele şapte spice subţiri şi pălite le-au înghiţit pe cele şapte spice frumoase şi pline. Atunci s'a trezit Faraon, şi iată că era un vis!"

⁸ Iar dacă s'a făcut dimineaţă, sufletul i s'a tulburat; şi a trimis să-i cheme pe toţi magii Egiptului şi pe toţi înţelepţii lui; şi le-a povestit Faraon visul, dar nu era cine să i-l tâlcuiască lui Faraon."

⁹ Atunci marele paharnic a prins a-i grăi lui Faraon şi i-a zis: „Astăzi îmi aduc aminte de păcatul meu."

¹⁰ S'a mâniat odată Faraon pe dregătorii săi şi ne-a pus sub pază în casa căpeteniei gărzii, pe mine şi pe marele pitar."

¹¹ Amândoi am visat atunci câte un vis în aceeaşi noapte – şi eu, şi el –, fiecare având un vis cu însemnare deosebită."

¹² Era cu noi acolo un tânăr evreu, un rob al căpeteniei gărzii; şi dacă i le-am spus, el ni le-a tâlcuit."

¹³ Şi cum ne-a tâlcuit el, aşa s'a şi întâmplat: eu am fost din nou aşezat în dregătoria mea, iar acela a fost spânzurat“."

¹⁴ Atunci a trimis Faraon şi l-a chemat pe Iosif. Şi de'ndată l-au scos din temniţă, l-au tuns, i-au dat haine curate, şi aşa a venit la Faraon."

¹⁵ Iar Faraon i-a zis lui Iosif: „Am avut un vis, dar nu-i cine să mi-l tâlcuiască. Eu însă am aflat spunându-se despre tine că numa' ce auzi visele, le şi tâlcuieşti“."

¹⁶ Iosif i-a răspuns lui Faraon, zicându-i: „Nu eu, ci Dumnezeu îi va da lui Faraon un răspuns mântuitor“."

¹⁷ Faraon i-a grăit apoi lui Iosif, zicându-i: „Iată că'n visul meu stăteam pe malul Râului;"

¹⁸ şi iată că din Râu au ieşit şapte vaci grase la trup şi frumoase la vedere şi păşteau pe mal;"

¹⁹ şi iată că după ele au ieşit alte şapte vaci, rele şi urâte la vedere şi slabe la trup, de-o urâţenie cum eu n'am văzut în toată ţara Egiptului;"

²⁰ iar cele şapte vaci urâte şi slabe le-au înghiţit pe cele şapte vaci dintâi, frumoase şi grase,"

²¹ şi măcar că [acestea] intraseră cu totu'n pântecele lor, nu se cunoştea că le intraseră'n pântece: erau tot atât de urâte la vedere ca şi la'nceput. Şi dacă m'am trezit, am adormit din nou."

²² Şi'n visul meu am văzut cum dintr'un singur pai au ieşit şapte spice pline şi frumoase."

²³ Şi după ele au ieşit alte şapte spice, subţiri şi pălite de vântul de răsărit;"

²⁴ şi cele şapte spice subţiri şi pălite le-au înghiţit pe cele şapte spice frumoase şi pline. Le-am spus pe acestea magilor, dar nimeni n'a fost să mi le tâlcuiască“."

²⁵ I-a zis Iosif lui Faraon: „Visul lui Faraon este unul: Dumnezeu i-a arătat lui Faraon ceea ce va să facă."

²⁶ Cele şapte vaci frumoase sunt şapte ani, cele şapte spice frumoase sunt şapte ani: visul lui Faraon este unul."

²⁷ Cele şapte vaci urâte şi slabe, care au ieşit după ele, sunt şapte ani; cele şapte spice subţiri şi pălite de vântul de răsărit sunt şapte ani: vor fi şapte ani de foamete."

²⁸ Acesta-i cuvântul pe care i l-am spus lui Faraon: Dumnezeu i-a arătat lui Faraon ceea ce va să facă."

²⁹ Iată, vin şapte ani de mare belşug în tot pământul Egiptului."

³⁰ După ei vor veni şapte ani de foamete; uitat va fi tot belşugul în ţara Egiptului, foametea va secătui ţara,"

³¹ iar belşugul nu va mai fi cunoscut în ţară din pricina foametei de după el, că va fi foarte grea."

³² Şi dacă visul i s'a arătat lui Faraon de două ori, e pentru că Dumnezeu Şi-a hotărât cuvântul şi Se grăbeşte să-l plinească."

³³ Şi acum, să aleagă Faraon un bărbat priceput şi înţelept şi să-l aşeze peste toată ţara Egiptului."

³⁴ Aceasta să facă Faraon, şi să aşeze ispravnici peste ţară, pentru ca'n cei şapte ani de belşug să adune a cincea parte din strânsura Egiptului."

³⁵ Să adune ei toate bucatele celor şapte ani buni care vin şi să dea grâul pe mâna lui Faraon, iar bucatele să fie puse sub pază prin cetăţi;"

³⁶ aceste bucate vor fi rezerva ţării pentru cei şapte ani de foamete ce vor veni în ţara Egiptului, şi astfel ţara nu va pieri de foame“."

³⁷ Aceste cuvinte au plăcut lui Faraon şi tuturor dregătorilor săi."

³⁸ Şi le-a zis Faraon tuturor dregătorilor săi: „Am mai găsi noi oare un om ca el, în care să fie duhul lui Dumnezeu?“"

³⁹ Apoi a zis Faraon către Iosif: „De vreme ce Dumnezeu ţi-a descoperit ţie toate acestea, om mai înţelept şi mai priceput decât tine nu se află."

⁴⁰ Tu să fii dar în fruntea casei mele. Tot poporul meu se va supune poruncii tale, iar eu numai prin tronul meu voi fi mai mare decât tine!“"

⁴¹ I-a zis Faraon lui Iosif: „Iată, eu te pun astăzi peste toată ţara Egiptului!“,"

⁴² şi şi-a scos Faraon inelul din deget şi l-a pus în degetul lui Iosif, l-a îmbrăcat în haină de vison, i-a pus la gât colan de aur,"

⁴³ şi a făcut să fie purtat în cea de a doua sa trăsură, şi crainicul striga înainte-i: „Abrek!“ Şi'n felul acesta l-a pus peste toată ţara Egiptului."

⁴⁴ Apoi Faraon a zis către Iosif: „Eu sunt Faraon! În toată ţara Egiptului nimeni nu-şi va mişca mâna sau piciorul fără'ncuviinţarea ta!“"

⁴⁵ Şi l-a numit Faraon pe Iosif cu numele de Ţafnat-Paneah şi i-a dat-o de soţie pe Asineta, fiica lui Poti-Fera, marele preot din Iliopolis."

⁴⁶ Iosif era de treizeci de ani când s'a înfăţişat înaintea lui Faraon, regele Egiptului. Ieşind apoi Iosif de la faţa lui Faraon, a cutreierat toată ţara Egiptului."

⁴⁷ Şi'n cei şapte ani de belşug a rodit pământul cu mare rodnicie."

⁴⁸ Iar el a adunat toate bucatele celor şapte ani care-au fost cu belşug în ţara Egiptului şi le-a pus prin cetăţi, în fiecare cetate punând strânsura câmpurilor dimprejur."

⁴⁹ A strâns Iosif grâu îmbelşugat ca nisipul mării, până ce nu l-au mai putut socoti, de mult ce era."

⁵⁰ Înainte însă de a fi sosit cei şapte ani de foamete, lui Iosif i s'au născut doi fii, aduşi pe lume de Asineta, fata lui Poti-Fera, preotul din Iliopolis."

⁵¹ Celui întâi-născut i-a pus Iosif numele Manase, „pentru că [şi-a zis el] m'a făcut Dumnezeu să-mi uit toate necazurile şi toată casa tatălui meu“;"

⁵² iar celuilalt i-a pus numele Efraim, „pentru că [şi-a zis el] Dumnezeu m'a făcut roditor în pământul suferinţei mele“."

⁵³ Iar după ce au trecut cei şapte ani de belşug care au fost în ţara Egiptului,"

⁵⁴ au prins a veni cei şapte ani de foamete, după cum spusese Iosif. Foamete s'a făcut atunci în toate ţările, dar în toată ţara Egiptului era pâine."

⁵⁵ Când însă a flămânzit şi toată ţara Egiptului, atunci poporul a strigat la Faraon să-i dea pâine, dar Faraon a zis către toţi Egiptenii: „Duceţi-vă la Iosif; ce vă va spune el, aceea faceţi!“"

⁵⁶ Şi dacă foametea s'a'ntins pe tot cuprinsul ţării, a deschis Iosif toate grânarele şi vindea pâine tuturor Egiptenilor."

⁵⁷ Dar toate ţările veneau în Egipt să cumpere pâine de la Iosif, căci foametea se înstăpânise'n tot pământul."

42

¹ Aflând Iacob că este grâu în Egipt, a zis către fiii săi: „Ce vă uitaţi unul la altul?"

² Iată, am auzit că este grâu în Egipt. Coborâţi-vă acolo şi cumpăraţi ceva bucate, ca să ne ţinem în viaţă şi să nu murim“."

³ Atunci fraţii lui Iosif, zece din ei, s'au coborât să cumpere grâu din Egipt;"

⁴ dar pe Veniamin, fratele lui Iosif, nu l-a trimis Iacob cu fraţii săi, pentru că-şi zicea: „Nu cumva să i se întâmple ceva rău!“"

⁵ Au venit deci fiii lui Israel să cumpere şi ei printre alţii care veneau, căci foametea bântuia şi'n pământul Canaanului."

⁶ Iar Iosif era căpetenie peste ţară; tot el era cel ce vindea la tot poporul ţării. Şi dac'au sosit şi fraţii lui Iosif, i s'au închinat până la pământ."

⁷ De'ndată ce Iosif şi-a văzut fraţii, i-a recunoscut, dar s'a prefăcut a le fi străin şi le-a grăit aspru, zicând: „Voi, de unde-aţi venit?“ Iar ei au zis: „Din ţara Canaanului, să cumpărăm bucate“."

⁸ Aşa că Iosif i-a recunoscut pe fraţii săi, dar ei nu l-au recunoscut."

⁹ Atunci Iosif şi-a adus aminte de visele pe care le visase despre ei şi le-a zis: „Voi sunteţi spioni. De-aia aţi venit, să puneţi ochii pe punctele slabe ale ţării!“"

¹⁰ Ei au zis: „Nu, domnul nostru! Robii tăi au venit să cumpere bucate."

¹¹ Noi suntem toţi feciorii unui singur om, suntem oameni cinstiţi, robii tăi nu sunt spioni...“."

¹² Iar el le-a zis: „Nu!: să luaţi la ochi punctele slabe ale ţării, de-aia aţi venit!...“."

¹³ Ei au zis: „Noi, robii tăi, suntem doisprezece fraţi în ţara Canaanului, cel mai mic e acum împreună cu tatăl nostru, iar unul nu mai este“."

¹⁴ Dar Iosif le-a zis: „E'ntocmai cum v'am spus eu când am zis că sunteţi spioni."

¹⁵ Veţi fi însă puşi la'ncercare: Pe viaţa lui Faraon, nu veţi pleca din locul acesta decât numai dacă fratele vostru cel mai mic va veni aici."

¹⁶ Trimiteţi pe unul din voi să-l aducă pe fratele vostru; voi însă rămâneţi la popreală până ce se va dovedi dacă spusele voastre sunt adevărate ori ba; de nu, pe viaţa lui Faraon: sunteţi într'adevăr spioni“."

¹⁷ Şi i-a pus sub pază vreme de trei zile."

¹⁸ Iar a treia zi le-a zis: „Faceţi asta, şi veţi fi vii – căci eu mă tem de Dumnezeu –:"

¹⁹ De sunteţi oameni paşnici, unul dintre voi să rămână la popreală'n închisoare, iar voi mergeţi şi duceţi grâul pe care l-aţi cumpărat"

²⁰ şi să mi-l aduceţi pe fratele vostru cel mai mic; atunci vor fi spusele voastre vrednice de crezare şi nu veţi muri“. Iar ei au făcut aşa."

²¹ Şi ziceau unii către alţii: „Vai nouă, că'ntr'adevăr am păcătuit împotriva fratelui nostru! căci am văzut cum se zbuciuma sufletu'n el când se ruga de noi, dar noi nu l-am auzit; iată de ce-a venit peste noi această urgie!“"

²² Atunci răspunzând Ruben, le-a zis: „Nu v'am spus eu vouă să nu vă faceţi păcat împotriva băiatului? Dar voi nu m'aţi ascultat, şi iată că sângele lui cere răzbunare“."

²³ Ei însă nu ştiau că Iosif înţelege, pentru că el vorbise cu ei prin tălmaci."

²⁴ Atunci Iosif s'a'ndepărtat de ei şi a plâns. Apoi a venit din nou la ei şi le-a vorbit; şi l-a luat dintre ei pe Simeon şi l-a legat în faţa ochilor lor."

²⁵ După aceea a poruncit Iosif să li se umple sacii cu grâu, argintul fiecăruia să i se pună în sacul său, şi să li se dea merinde pentru drum. Şi li s'a făcut întocmai."

²⁶ Şi punându-şi ei grâul pe asini, au plecat de acolo."

²⁷ Dar când unul din ei şi-a dezlegat sacul ca să-şi hrănească asinii la locul de popas, şi-a văzut argintul în gura sacului"

²⁸ şi a zis către fraţii săi: „Mi s'a înapoiat argintul, iată-l în sacul meu!“... Atunci le-a pierit inima, şi cu spaimă ziceau unul către altul: „Ce-a făcut oare Dumnezeu cu noi?“..."

²⁹ Iar dacă au venit la Iacob, tatăl lor, în ţara Canaanului, i-au povestit toate câte li se întâmplaseră, zicând:"

³⁰ „Omul care-i stăpân peste ţara aceea ne-a vorbit cu asprime şi ne-a pus sub pază, ca şi cum noi ne-am fi dus să-i spionăm pământul."

³¹ Dar noi i-am spus: Suntem oameni paşnici, nu suntem spioni;"

³² noi suntem doisprezece fraţi, fii ai aceluiaşi părinte; e unul care nu mai este, iar cel mai mic este acum împreună cu tatăl nostru în ţara Canaanului..."

³³ Însă omul care-i stăpân peste ţara aceea ne-a zis: Iată cum voi cunoaşte eu că sunteţi paşnici: Lăsaţi aici la mine pe unul din fraţi, luaţi-vă grâul pe care l-aţi cumpărat pentru familia voastră, şi duceţi-vă;"

³⁴ dar să-l aduceţi la mine pe fratele vostru cel mai mic, şi atunci voi cunoaşte că nu sunteţi spioni, că sunteţi oameni paşnici; pe fratele vostru vi-l voi da îndărăt, iar voi veţi putea să cutreieraţi ţara pentru negoţ“."

³⁵ Dar când ei şi-au deşertat sacii, iată că'n sacul fiecăruia era punga cu argintul său; şi dac'au văzut, ei şi tatăl lor, pungile cu argintul lor, au fost cuprinşi de spaimă."

³⁶ Şi le-a zis Iacob, tatăl lor: „M'aţi lăsat fără copii: Iosif nu mai este, Simeon nu mai este, şi-acum vreţi să mi-l luaţi pe Veniamin! Pe mine cade totul...“."

³⁷ Dar Ruben i-a grăit tatălui său, zicând: „Dă-mi-l mie în seamă, şi eu ţi-l voi aduce înapoi; dacă nu ţi-l voi aduce, să-i omori pe cei doi feciori ai mei!“"

³⁸ Dar el a zis: „Nu! Fiul meu nu se va coborî cu voi [în Egipt], pentru că fratele lui a murit şi doar el a rămas. Dacă i se întâmplă vreun rău pe calea'n care-aveţi a merge, atunci cu'ntristare îmi veţi pogorî cărunteţile în locaşul morţilor“."

43

¹ Dar foametea se'nteţea pe pământ."

² Şi a fost că dac'au isprăvit ei de mâncat grâul pe care-l aduseseră din Egipt, tatăl lor le-a zis: „Duceţi-vă din nou de ne cumpăraţi ceva bucate!“"

³ Dar Iuda i-a grăit: „Cu jurământ ni s'a jurat nouă omul acela când a zis: – La mine nu veţi mai ajunge dacă fratele vostru cel mai mic nu-i cu voi..."

⁴ Aşadar, dacă-l trimiţi cu noi pe fratele nostru, ne vom coborî [în Egipt] să-ţi cumpărăm bucate;"

⁵ dar dacă nu-l trimiţi pe fratele nostru cu noi, nu ne vom coborî, căci omul ne-a spus-o: – La mine nu veţi mai ajunge dacă fratele vostru cel mai mic nu-i cu voi!“"

⁶ Israel a zis: „De ce mi-aţi făcut voi mie răul acesta, de a-i fi spus acelui om că mai aveţi un frate?...“."

⁷ Ei au răspuns: „El, omul acela, este cel ce ne-a întrebat despre noi şi despre neamul nostru: – Tatăl vostru mai trăieşte? mai aveţi voi vreun frate?... Noi i-am răspuns după cum ne-a întrebat. De unde era să ştim noi că el ne va zice: – Aduceţi-l pe fratele vostru!?...“."

⁸ Iuda însă a zis către Israel, tatăl său: „Trimite băiatul cu mine, şi ne vom ridica şi vom merge ca să trăim şi să nu murim, atât noi cât şi tu şi cei ce sunt în grija noastră."

⁹ Îl iau eu pe răspunderea mea; din mâna mea să-l ceri. Dacă nu ţi-l aduc şi nu ţi-l voi înfăţişa, vinovat să fiu eu faţă de tine în toate zilele vieţii mele;"

¹⁰ că de n'am fi zăbovit atât, ne-am fi întors acum a doua oară“."

¹¹ A zis atunci Israel, tatăl lor: „Dacă-i pe-aşa, ei bine, faceţi aşa: luaţi în tărhaturile voastre câte ceva din roadele pământului şi duceţi-i-le omului în dar: puţin balsam şi puţină miere, tămâie şi smirnă şi migdale şi alune."

¹² Luaţi cu voi argint de două ori mai mult; duceţi cu voi argintul care v'a fost pus înapoi în sacii voştri: poate c'a fost o greşeală."

¹³ Luaţi-l pe fratele vostru şi porniţi la drum: întoarceţi-vă la omul acela."

¹⁴ Iar Dumnezeul meu să vă dea trecere pe lângă omul acela, ca să vi-l dea şi pe celălalt frate al vostru, şi pe Veniamin. Cât despre mine, de-mi va fi dat să rămân fără copii, să rămân!“"

¹⁵ Şi luând bărbaţii cu ei aceste daruri, au luat şi argint de două ori mai mult, l-au luat şi pe Veniamin, au pornit la drum şi s'au coborât în Egipt şi i s'au înfăţişat lui Iosif."

¹⁶ Dar când Iosif l-a văzut între ei şi pe Veniamin, fratele său cel de-o mamă, a zis către iconomul casei sale: „Adu-i pe oamenii aceia în casă, şi'njunghie din vite şi găteşte, pentru că oamenii vor prânzi cu mine!“"

¹⁷ Iar omul a făcut aşa cum îi spusese Iosif, şi i-a adus pe oameni în casa lui Iosif."

¹⁸ Iar oamenii, văzând că sunt aduşi în casa lui Iosif, au zis: „Din pricina argintului ce ne-a fost înapoiat în saci data trecută, de-aceea ne duc înlăuntru, ca să ne găsească pricină, să se arunce asupra noastră, să ne facă robi şi să ne ia asinii“."

¹⁹ Şi apropiindu-se ei de iconomul casei lui Iosif, i-au vorbit în uşa casei şi i-au zis:"

²⁰ „Rugămu-ne, domnule... , a mai fost o dată când noi ne-am coborât aici să cumpărăm bucate;"

²¹ dar a fost că dac'am ajuns la locul de popas şi ne-am dezlegat sacii, iată că argintul fiecăruia era'n gura sacului său, argintul nostru'n chiar greutatea lui; aşa că l-am adus acum îndărăt, noi cu mâinile noastre;"

²² iar pentru cumpărat bucate am adus alţi bani; nu ştim cine ne-a pus nouă argintul în sacii noştri“."

²³ Iar acela le-a zis: „Fiţi pe pace, nu vă temeţi: Dumnezeul vostru şi Dumnezeul părinţilor voştri este Cel ce'n sacii voştri v'a pus vouă comoară. Cât despre argintul vostru, e la mine'n toată rânduiala“. Şi le-a adus pe Simeon."

²⁴ Şi le-a adus apă să-şi spele picioarele, iar pentru asinii lor a dat nutreţ."

²⁵ Iar ei şi-au pregătit darurile pentru când avea să vină Iosif la amiază, căci aflaseră că vor prânzi acolo."

²⁶ Când Iosif a venit acasă, ei în casă i-au înfăţişat darurile pe care le aveau în mâini şi i s'au închinat cu faţa pân' la pământ."

²⁷ Iar el i-a întrebat: „Cum vă aflaţi?“ Apoi a zis: „Dar bătrânul vostru tată, de care mi-aţi vorbit deunăzi, e sănătos? mai trăieşte?“"

²⁸ Ei au zis: „Robul tău, tatăl nostru, e sănătos, încă trăieşte“. Şi Iosif a zis: „Binecuvântat de Dumnezeu este omul acela!“ Iar ei s'au plecat şi i s'au închinat."

²⁹ Dar dacă Iosif şi-a ridicat ochii, l-a văzut pe Veniamin, fratele său de-o mamă, şi a zis: „El e fratele vostru cel mai mic, pe care mi-aţi spus că-l veţi aduce la mine?“... Şi a adăugat: „Dumnezeu să aibă milă de tine, fiule!“"

³⁰ Dar Iosif era atât de tulburat încât de dragul fratelui său i se zbătea inima şi-l podidea plânsul. Şi a fugit în odaie şi a plâns acolo."

³¹ Apoi, spălându-şi faţa, a ieşit; şi, stăpânindu-se, a zis: „Aduceţi bucatele!“"

³² Şi lui i s'a pus de-o parte, lor de-o parte, şi tot de-o parte Egiptenilor care mâncau cu el, din pricină că Egiptenii nu pot să mănânce la un loc cu Evreii, aceasta fiind pentru Egipteni o nelegiuire."

³³ Ei s'au aşezat în faţa lui, cel întâi-născut după dreptul vârstei sale şi cel mai tânăr după tinereţea lui; şi oamenii aceştia se uitau cu mirare unul la altul."

³⁴ El le-a dat porţii din bucatele de la masa lui, dar porţia lui Veniamin era de cinci ori mai mare decât a fiecăruia din ceilalţi. Şi au băut şi s'au veselit cu el."

44

¹ Iosif i-a dat poruncă iconomului casei sale, zicându-i: „Umple sacii acestor oameni cu bucate cât vor putea duce, iar argintul fiecăruia să i-l pui în gura sacului."

² Iar cupa mea, cupa de argint, s'o pui în sacul celui mai tânăr, laolaltă cu banii lui pentru grâu“. Şi a făcut acela după cuvântul lui Iosif, după cum îi spusese el."

³ Iar dimineaţa, în revărsatul zorilor, le-au dat drumul oamenilor şi asinilor lor."

⁴ Dar după ce-au ieşit ei din cetate, iată că nu erau departe când Iosif a zis către iconomul casei sale: „Scoală şi fugi după oamenii aceia şi, când îi ajungi, să le zici: De ce mi-aţi răsplătit voi binele cu răul?"

⁵ de ce mi-aţi furat cupa de argint? nu este ea aceea din care bea stăpânul meu şi'n care ghiceşte? Rău aţi făcut ce-aţi făcut!“"

⁶ Şi dacă i-a ajuns, le-a spus cuvintele acestea."

⁷ Iar ei au răspuns: „De ce grăieşte domnul astfel de cuvinte? Departe de robii tăi să fi făcut o astfel de faptă."

⁸ De vreme ce şi argintul pe care l-am găsit în gura sacilor noştri ţi l-am adus îndărăt tocmai din ţara Canaanului, cum era să furăm din casa stăpânului tău argint sau aur?"

⁹ Acela dintre robii tăi la care se va găsi cupa, acela să moară!, iar noi vom fi robii domnului nostru“."

¹⁰ El a zis: „Începând din această clipă, aşa să fie cum aţi spus: acela la care se va găsi cupa, acela va fi robul meu; iar voi, voi veţi fi fără vină“."

¹¹ Atunci ei s'au grăbit, fiecare, să-şi dea sacul jos, şi fiecare şi-a dezlegat sacul."

¹² Iar acela a căutat, începând cu cel mai vârstnic şi isprăvind cu cel mai tânăr; şi cupa a fost găsită în sacul lui Veniamin."

¹³ Atunci ei şi-au sfâşiat hainele, şi-a pus fiecare sacul pe asin şi s'au întors în cetate."

¹⁴ Iuda şi fraţii săi au intrat la Iosif, care era încă acolo, şi i-au căzut cu faţa la pământ;"

¹⁵ iar Iosif le-a zis: „De ce-aţi făcut voi o faptă ca aceasta? Oare n'aţi ştiut că un om ca mine poate ghici?“"

¹⁶ A zis Iuda: „Ce să-i răspundem noi domnului nostru? ce să zicem? cu ce să ne dezvinovăţim?... Dumnezeu este Cel ce a descoperit greşeala robilor tăi... Iată, acum suntem robii domnului nostru, atât noi cât şi acela la care s'a găsit cupa“."

¹⁷ Iosif însă le-a zis: „Nu, departe de mine să fac aşa ceva! Rob îmi va fi acela la care s'a găsit cupa; cât despre voi, duceţi-vă cu pace la tatăl vostru“."

¹⁸ Atunci Iuda s'a apropiat de el şi i-a zis: „Rogu-mă, doamne!, îngăduie-i robului tău să spună o vorbă'nainte-ţi fără ca mânia ta să se-aprindă'mpotriva robului tău, căci tu eşti ca şi Faraon."

¹⁹ Doamne, tu i-ai întrebat pe robii tăi, zicându-le: – Aveţi voi tată sau frate?"

²⁰ Iar noi i-am spus domnului nostru: – Avem tată bătrân, cu un fiu mai mic, copilul bătrâneţelor sale; fratele acestuia a murit şi numai el a rămas de la mama sa, şi tatăl său îl iubeşte."

²¹ Iar tu ai zis către robii tăi: – Aduce-ţi-l pe acela la mine, ca să-l învăluie ochii mei!"

²² Atunci noi i-am spus domnului nostru: – Băiatul nu-şi poate părăsi tatăl; dacă şi-ar părăsi el pe tatăl său, acesta ar muri."

²³ Tu însă ai zis către robii tăi: – Dacă nu va veni cu voi fratele vostru cel mai mic, la mine nu veţi mai ajunge!..."

²⁴ Şi a fost că dacă ne-am întors noi la robul tău, tatăl nostru, i-am povestit vorbele domnului meu."

²⁵ Iar când tatăl nostru ne-a zis: – Duceţi-vă încă o dată de mai cumpăraţi ceva bucate!,"

²⁶ noi i-am răspuns: – Nu ne mai putem duce; dacă însă fratele nostru cel mai mic e cu noi, atunci ne ducem, fiindcă nu mai putem să vedem faţa acelui om dacă nu va veni cu noi şi fratele nostru cel mai mic."

²⁷ Atunci robul tău, tatăl nostru, ne-a zis: – Voi ştiţi că femeia mea mi-a născut doi fii;"

²⁸ unul s'a dus de la mine, şi eu am zis: De bună seamă, a fost sfâşiat!... Şi nu l-am mai văzut până'n ziua de azi."

²⁹ Aşadar, dacă şi pe acesta-l veţi lua de dinaintea feţei mele şi i se va întâmpla lui ceva rău pe drum, atunci cu întristare îmi veţi pogorî cărunteţile în locaşul morţilor..."

³⁰ Şi acum, dacă eu mă voi întoarce la robul tău, tatăl nostru, fără să fie cu noi băiatul de al cărui suflet e legat sufletul său,"

³¹ atunci, de'ndată ce va vedea că băiatul nu-i cu noi, el va muri, iar robii tăi cu'ntristare vor pogorî cărunteţile robului tău, părintele nostru, în locaşul morţilor."

³² Or, tocmai eu, robul tău, eu l-am luat pe băiat de la părintele nostru şi am zis: – Dacă nu ţi-l voi aduce şi nu-l voi pune în faţa ochilor tăi, vinovat să fiu eu faţă de părintele meu în toate zilele vieţii mele..."

³³ Acum, aşadar, să rămână robul tău, în locul băiatului, rob la domnul meu, iar băiatul să se ducă împreună cu fraţii săi."

³⁴ Fiindcă eu, cum mă voi duce eu la părintele nostru fără ca băiatul să fie cu noi? Nu, nu vreau să văd nefericirea ce s'ar năpusti asupra părintelui meu!“"

45

¹ Atunci Iosif nu s'a mai putut stăpâni faţă de toţi cei ce erau acolo şi a strigat: „Afară de la mine toată lumea!“ Aşa că nimeni nu rămăsese cu Iosif când el li s'a descoperit fraţilor săi."

² Plângând, şi-a ridicat el glasul, şi toţi Egiptenii au auzit, şi s'a auzit şi'n casa lui Faraon."

³ Şi a zis Iosif către fraţii săi: „Eu sunt Iosif!... Tata mai trăieşte?“ Fraţii lui însă nu i-au putut răspunde, căci deodată'ncremeniseră'nainte-i."

⁴ Şi Iosif a zis către fraţii săi: „Apropiaţi-vă de mine!“ Şi ei s'au apropiat. Iar el a zis: „Eu sunt Iosif, fratele vostru, pe care voi l-aţi vândut pentru Egipt."

⁵ Acum însă să nu vă întristaţi, nici să vă pară rău că m'aţi vândut aici, fiindcă spre păstrarea vieţii m'a trimis pe mine Dumnezeu înaintea voastră."

⁶ Că iată, doi ani sunt de când foametea bântuie pe pământ, şi încă cinci ani mai sunt în care nici arătură nu va fi, nici seceriş."

⁷ Căci Dumnezeu m'a trimis înaintea voastră ca să vă păstreze vouă o rămăşiţă pe pământ şi viaţa să v'o păzească spre marea urmare."

⁸ Aşadar, nu voi m'aţi trimis aici, ci Dumnezeu; şi El m'a făcut ca un tată lui Faraon, domn peste toată casa lui şi stăpânitor peste toată ţara Egiptului."

⁹ Grăbiţi-vă dar să vă duceţi la tatăl meu şi să-i spuneţi: – Aşa zice fiul tău, Iosif: Dumnezeu m'a făcut domn peste tot Egiptul; coboară-te la mine, nu zăbovi."

¹⁰ Vei locui în ţinutul Goşen şi vei fi aproape de mine, tu, feciorii tăi şi fiii fiilor tăi, oile tale, vitele tale şi toate câte sunt ale tale;"

¹¹ acolo te voi hrăni – căci vor mai fi încă cinci ani de foamete –, ca să nu pieri tu, nici feciorii tăi, nici toate ale tale..."

¹² Iată, ochii voştri văd, ca şi ochii fratelui meu Veniamin, că gura mea este cea care vă grăieşte."

¹³ Povestiţi-i deci părintelui meu toată slava mea cea din Egipt şi tot ce-aţi văzut, şi grăbiţi-vă să-l aduceţi pe părintele meu aici!“"

¹⁴ Şi căzând el apoi pe grumazul lui Veniamin, fratele său, a plâns; iar Veniamin a plâns şi el pe grumazul lui."

¹⁵ Şi i-a sărutat pe toţi fraţii săi şi a plâns asupră-le; după care şi fraţii săi au grăit cu el."

¹⁶ Iar vestea a pătruns în casa lui Faraon: „Au venit – se spunea – fraţii lui Iosif!“ Iar Faraon şi curtenii săi s'au bucurat."

¹⁷ Şi a zis Faraon către Iosif: „Spune-le fraţilor tăi: – Iată ce să faceţi: Încărcaţi-vă animalele şi duceţi-vă în ţara Canaanului."

¹⁸ Luaţi-l pe tatăl vostru, luaţi-vă familiile, veniţi la mine şi vă voi da tot ce e mai bun din ţara Egiptului şi vă veţi hrăni cu grăsimea pământului."

¹⁹ Iar tu, tu dă-le această poruncă: – Iată ce să faceţi: Luaţi-vă din ţara Egiptului căruţe pentru copiii voştri şi pentru femeile voastre, luaţi-l pe părintele vostru şi veniţi."

²⁰ Să nu vi se scurgă ochii după bunurile voastre, fiindcă tot ce-i mai bun în ţara Egiptului al vostru va fi“."

²¹ Şi fiii lui Israel au făcut aşa. Iar Iosif le-a dat căruţe după porunca regelui Faraon; datu-le-a şi merinde pentru drum."

²² Apoi fiecăruia din ei i-a mai dat haine de schimb, iar lui Veniamin i-a dat şi trei sute de arginţi, precum şi cinci rânduri de haine."

²³ Iar tatălui său i-a trimis în acelaşi fel: zece asini încărcaţi din toate bunătăţile Egiptului şi zece asine încărcate cu grâu, cu pâine şi cu merinde pentru călătoria tatălui său."

²⁴ Apoi el le-a dat drumul fraţilor săi, care au plecat; iar el le-a zis: „Să nu vă sfădiţi pe cale!“"

²⁵ Şi dac'au plecat din Egipt, ei au sosit în ţara Canaanului, la Iacob, tatăl lor,"

²⁶ şi i-au adus vestea: „Fiul tău Iosif trăieşte, şi el e mai mare peste toată ţara Egiptului“. Dar inima lui Iacob n'a tresărit, fiindcă el nu-i credea."

²⁷ Când însă ei i-au spus toate cuvintele pe care Iosif le grăise către ei şi când a văzut el căruţele pe care Iosif le trimisese ca să-l aducă, atunci duhul lui Iacob, tatăl lor, s'a reînsufleţit:"

²⁸ „Ajunge! – a zis Israel –; Iosif, fiul meu, încă trăieşte! Mă duc să-l văd până nu mor!“"

46

¹ Astfel a pornit Israel la drum, cu tot ce avea. Sosit la Beer-Şeba, a adus jertfă Dumnezeului tatălui său Isaac."

² Atunci a zis Dumnezeu către Israel noaptea'n vedenie: „Iacobe, Iacobe!“ Iar el a răspuns: „Iată-mă!“"

³ Şi [Dumnezeu] a zis: „Eu sunt Dumnezeul părinţilor tăi; nu te teme să te cobori în Egipt, căci acolo voi face Eu din tine popor mare."

⁴ Eu Însumi Mă voi pogorî cu tine în Egipt şi tot Eu te voi înălţa, iar Iosif îşi va pune mâinile pe ochii tăi“."

⁵ Iacob şi-a ridicat apoi tabăra de la Beer-Şeba, iar fiii lui Israel l-au urcat pe Iacob, tatăl lor, şi pe pruncii şi femeile lor, în căruţele pe care le trimisese Iosif ca să-l aducă."

⁶ Luându-şi ei averile şi toate vitele pe care le agonisiseră în ţara Canaanului, au venit în Egipt, Iacob şi tot neamul său împreună cu el:"

⁷ feciorii săi cu el, şi fiii feciorilor săi, fiicele lui şi fetele feciorilor săi; pe tot neamul său l-a adus cu sine în Egipt."

⁸ Iată acum numele fiilor lui Israel care au venit în Egipt: Iacob şi fiii săi. Întâiul-născut al lui Iacob: Ruben."

⁹ Fiii lui Ruben: Enoh, Falu, Heţron şi Carmi."

¹⁰ Fiii lui Simeon: Iemuel şi Iamin, Ohad şi Iachin, Ţohar şi Saul, fiii canaaneencei."

¹¹ Fiii lui Levi: Gherşon, Cahat şi Merari."

¹² Fiii lui Iuda: Ir, Onan, Şela, Fares şi Zara (dar Ir şi Onan au murit în ţara Canaanului). Fiii lui Fares au fost Heţron şi Hamul."

¹³ Fiii lui Isahar: Tola şi Fuva, Iaşub şi Şimron."

¹⁴ Fiii lui Zabulon: Sered, Elon şi Iahleel."

¹⁵ Aceştia sunt fiii Liei, pe care ea i i-a născut lui Iacob în Mesopotamia, ca şi pe Dina, fata lui: de toţi – băieţi şi fete – treizeci şi trei de suflete."

¹⁶ Fiii lui Gad: Ţifion, Haghi, Şuni, Eţbon, Eri, Arodi şi Areli."

¹⁷ Fiii lui Aşer: Imna şi Işva, Işvi, Beria şi Serah, sora lor. Iar fiii lui Beria: Heber şi Malkiel."

¹⁸ Aceştia sunt fiii Zilpei, cea pe care Laban i-a dat-o Liei, fiica sa; pe aceştia i i-a născut ea lui Iacob: şaisprezece suflete."

¹⁹ Fiii Rahelei, soţia lui Iacob: Iosif şi Veniamin."

²⁰ Lui Iosif i s'au născut în ţara Egiptului Manase şi Efraim, pe care i-a născut Asineta, fiica lui Poti-Fera, preotul cel mare din Iliopolis. Fiul lui Manase, pe care i l-a născut ţiitoarea sa Sira, este Machir; iar lui Machir i s'a născut Galaad. Fiii lui Efraim, fratele lui Manase: Sutalaam şi Taam. Iar fiii lui Sutalaam: Edom."

²¹ Fiii lui Veniamin: Bela, Becher şi Aşbel; fiii lui Bela: Ghera şi Naaman, Ehi, Roş, Mupim, Hupim şi Ard."

²² Aceştia sunt fiii Rahelei, pe care ea i i-a născut lui Iacob: de toţi, paisprezece suflete."

²³ Fiii lui Dan: Huşim."

²⁴ Fiii lui Neftali: Iahţeel, Guni, Ieţer şi Şilem."

²⁵ Aceştia sunt fiii Bilhăi, pe care Laban i-a dat-o roabă fiicei sale Rahela. Ea i-a născut lui Iacob, de toţi, şapte suflete."

²⁶ Iar sufletele care au intrat cu Iacob în Egipt, odrăslite din coapsele lui, fără a le socoti pe femeile fiilor lui Iacob, au fost de toate şaizeci şi şase."

²⁷ Fiii lui Iosif, care i s'au născut în Egipt: nouă suflete. Aşadar, de toate, sufletele casei lui Iacob, care au venit cu el în Egipt: şaptezeci şi cinci."

²⁸ [Iacob] l-a trimis pe Iuda înaintea sa, la Iosif, pentru ca acesta să-l întâmpine la Ieroonpolis, în pământul lui Ramses."

²⁹ Iar Iosif şi-a înhămat caii la caretă şi a ieşit în întâmpinarea lui Israel, tatăl său, la Ieroonpolis. Şi dac'a dat cu ochii de el, i-a căzut pe grumaz şi mult a plâns pe grumazul său."

³⁰ Şi a zis Israel către Iosif: „De-acum pot să mor, că ţi-am văzut faţa şi că mai trăieşti“"

³¹ Iar Iosif a zis către fraţii săi şi către familia tatălui său: „Mă duc să-l vestesc pe Faraon şi să-i zic: – Fraţii mei şi casa tatălui meu, care erau în ţara Canaanului, au venit la mine."

³² Aceşti oameni sunt păstori – oameni care trăiesc din creşterea vitelor – şi şi-au adus cu ei turmele şi cirezile şi toate câte au..."

³³ Aşadar, dacă Faraon vă va chema şi vă va zice: – Cu ce vă îndeletniciţi?,"

³⁴ voi să răspundeţi: – Noi, robii tăi, din tinereţile noastre şi pân' acum suntem crescători de vite, ca şi părinţii noştri... , în felul acesta veţi putea să vă aşezaţi în ţinutul Goşen“. Căci Egiptenilor urâciune le este tot păstorul de oi."

47

¹ Iosif s'a dus de l-a vestit pe Faraon, zicând: „Tatăl meu şi fraţii mei, cu turmele, cu cirezile şi cu toate ale lor, au venit din ţara Canaanului şi iată-i în ţinutul Goşen“."

² Dintre fraţii săi el luase cinci şi i-a înfăţişat lui Faraon."

³ Iar Faraon a zis către fraţii lui Iosif: „Cu ce vă îndeletniciţi voi?“ Şi ei i-au răspuns lui Faraon: „Robii tăi sunt păstori de oi, cum au fost şi părinţii noştri“."

⁴ Şi i-au mai zis lui Faraon: „Am venit să ne adăpostim în ţară pentru că nu se mai găseşte păşune pentru vitele robilor tăi, căci foamete mare bântuie'n ţara Canaanului. Fie-le acum robilor tăi să se aşeze în ţinutul Goşen“."

⁵ a Iar Faraon a zis către Iosif: „Să se aşeze'n ţinutul Goşen! Iar dacă tu ştii că printre ei se află oameni destoinici, pune-i în fruntea turmelor mele“.
5b Iacob şi fiii săi au venit la Iosif în Egipt. Iar Faraon, regele Egiptului, a aflat. Şi a zis Faraon către Iosif: „Tatăl tău şi fraţii tăi au venit la tine."

⁶ Iată, pământul Egiptului îţi stă'nainte: aşează-i pe tatăl tău şi pe fraţii tăi în cel mai bun loc din ţară!“"

⁷ Iosif l-a adus înlăuntru pe Iacob, tatăl său, şi i l-a înfăţişat lui Faraon. Iar Iacob l-a binecuvântat pe Faraon."

⁸ A zis Faraon către Iacob: „Câte sunt zilele anilor vieţii tale?“"

⁹ Iacob i-a zis lui Faraon: „Zilele anilor vieţii mele de pribegie sunt o sută treizeci de ani. Scurte şi rele, zilele anilor vieţii mele n'au ajuns zilele anilor de viaţă ai părinţilor mei în zilele lor de pribegie“."

¹⁰ Şi dacă l-a binecuvântat Iacob pe Faraon, a ieşit de la el."

¹¹ Iosif dar i-a aşezat pe tatăl său şi pe fraţii săi şi le-a dat moşie în ţara Egiptului, în cea mai bună parte a ţării, în pământul lui Ramses, aşa cum îi poruncise Faraon."

¹² Şi Iosif îi hrănea pe tatăl său şi pe fraţii săi şi toată casa tatălui său, dându-le tuturor după numărul celor ce ţineau de ei."

¹³ În toată ţara însă nu mai era pâine, căci tare mult se'nteţise foametea. Ţara Egiptului şi ţara Canaanului se istoviseră de foame."

¹⁴ Tot argintul ce se afla în ţara Egiptului şi'n ţara Canaanului l-a adunat Iosif pentru grâul pe care-l cumpărau; şi a adus Iosif tot argintul în casa lui Faraon."

¹⁵ Când cei din ţara Egiptului şi din ţara Canaanului şi-au cheltuit toţi banii, Egiptenii au venit toţi la Iosif şi au zis: „Dă-ne pâine! De ce trebuie să murim noi sub ochii tăi pentru că nu mai avem bani?“"

¹⁶ Iar Iosif le-a zis: „Dacă vi s'au isprăvit banii, aduceţi-mi vitele, şi vă voi da pâine în schimbul vitelor voastre“."

¹⁷ Şi ei şi-au adus vitele la Iosif, iar Iosif le-a dat pâine pe cai şi pe turme şi pe cirezi şi pe asini; în anul acela i-a hrănit cu pâine în schimbul tuturor vitelor lor."

¹⁸ Iar dacă anul acela a trecut, au venit la el în anul următor şi i-au zis: „Nu vom ascunde de domnul nostru că, de vreme ce banii ni s'au sfârşit iar vitele noastre sunt ale domnului nostru, sub ochii domnului nostru n'au mai rămas decât trupurile şi pământurile noastre."

¹⁹ De ce trebuie să murim noi sub ochii tăi, şi noi şi pământurile noastre? Cumpără-ne pentru pâine, pe noi şi pământurile noastre, iar noi şi pământurile noastre îi vom fi robi lui Faraon. Tu dă-ne sămânţă să semănăm şi să trăim şi să nu murim şi pentru ca ogoarele să nu se părăginească“."

²⁰ Astfel a cumpărat Iosif pentru Faraon tot pământul Egiptenilor, întrucât Egiptenii şi-au vândut fiecare pământul său lui Faraon, că-i îmboldea foametea; şi toată ţara a devenit a lui Faraon."

²¹ Cât despre popor, şi l-a făcut luişi rob de la un capăt al Egiptului pân'la celălalt."

²² Numai pământurile preoţilor nu le-a cumpărat Iosif, căci preoţii îşi aveau mertic rânduit de Faraon şi se hrăneau din merticul pe care li-l dădea Faraon; iată de ce ei nu şi-au vândut pământul."

²³ Zis-a Iosif către toţi Egiptenii: „Iată, eu v'am cumpărat astăzi pentru Faraon, pe voi şi pământul vostru. Luaţi-vă sămânţă şi semănaţi pământul."

²⁴ Iar la seceriş să daţi a cincea parte lui Faraon, iar patru părţi să vă rămână vouă pentru semănatul ogoarelor, pentru hrana voastră şi a celor ce sunt în casele voastre şi pentru hrana copiilor voştri“."

²⁵ Iar ei au zis: „Tu ne-ai ţinut în viaţă: Să aflăm noi milă'n ochii domnului nostru şi să-i fim robi lui Faraon!“"

²⁶ Şi din aceasta a făcut Iosif o rânduială care dăinuie până astăzi în ţara Egiptului: a cincea parte să i se dea lui Faraon; scutit era doar pământul preoţilor, care nu era al lui Faraon."

²⁷ Astfel s'a aşezat Israel în ţara Egiptului, în ţinutul Goşen; şi s'au înstăpânit în el şi-au tot crescut şi foarte s'au înmulţit."

²⁸ Iacob a trăit în ţara Egiptului şaptesprezece ani; aşa că zilele lui Iacob, anii vieţii sale au fost o sută patruzeci şi şapte."

²⁹ Şi dacă i s'a apropiat lui Israel vremea să moară, l-a chemat pe fiul său Iosif şi i-a zis: „De-am aflat eu har în ochii tăi, pune-ţi mâna sub coapsa mea spre mărturie de'ndurare şi credincioşie faţă de mine: să nu mă'ngropi în Egipt,"

³⁰ ci fă-mă să dorm împreună cu părinţii mei; scoate-mă din Egipt şi'ngroapă-mă în mormântul lor!“ Iar el a zis: „Voi face după cum ai spus!“"

³¹ Dar [Iacob] a zis: „Jură-mi!“ Şi i s'a jurat. Şi Israel s'a închinat rezemându-se pe vârful toiagului."

48

¹ Şi a fost că la o vreme după aceasta i s'a spus lui Iosif: „Tatăl tău e bolnav“. Atunci el i-a luat cu sine pe cei doi fii ai săi, pe Manase şi pe Efraim, şi a venit la Iacob."

² Lui Iacob i s'a dat de veste spunându-i-se: „Iată că Iosif, fiul tău, vine la tine“. Şi Israel, adunându-şi puterile, s'a aşezat pe marginea patului."

³ Şi a zis Iacob către Iosif: „Dumnezeu Atotputernicul mi S'a arătat în Luz, în ţara Canaanului, şi m'a binecuvântat."

⁴ El mi-a zis: Iată, te voi face rodnic şi te voi înmulţi şi voi face din tine adunare de popoare, iar pământul acesta îl voi da urmaşilor tăi de după tine în stăpânire veşnică."

⁵ Iar acum, cei doi fii ai tăi, care ţi s'au născut în ţara Egiptului înainte ca eu să fi venit la tine în Egipt, vor fi ai mei: Efraim şi Manase vor fi ai mei aşa cum sunt Ruben şi Simeon."

⁶ Iar copiii născuţi din tine după ei, să fie ai tăi; cu numele fraţilor lor vor fi chemaţi la partea lor de moştenire."

⁷ În timp ce eu veneam din Mesopotamia, pe drum mi-a murit Rahela, mama ta, în ţara Canaanului, cu puţin înainte de a ajunge la Efrata, şi am îngropat-o acolo, lângă drumul spre Efrata – adică Betleem“."

⁸ Când Israel i-a zărit pe fiii lui Iosif, a zis: „Cine sunt aceştia?“"

⁹ Răspuns-a Iosif tatălui său: „Aceştia sunt fiii mei, pe care mi i-a dat Dumnezeu aici!“ Iar Iacob a zis: „Adu-i la mine ca să-i binecuvintez!“"

¹⁰ Ochii lui Israel însă erau slăbiţi de bătrâneţe şi nu mai puteau să vadă. Şi [Iosif] i-a apropiat pe fiii săi de el, iar el i-a sărutat şi i-a îmbrăţişat."

¹¹ Şi a zis Israel către Iosif: „Nu credeam c'o să-ţi mai văd faţa, şi iată că Dumnezeu mi i-a arătat şi pe urmaşii tăi“."

¹² Atunci Iosif i-a luat de la genunchii tatălui său şi i s'a închinat cu faţa la pământ."

¹³ Iosif i-a luat apoi pe cei doi fii ai săi, pe Efraim cu mâna dreaptă [aşa ca el să fie] în stânga lui Israel, iar pe Manase cu mâna stângă [aşa ca el să fie] în dreapta lui Israel, şi i-a apropiat de dânsul."

¹⁴ Israel însă şi-a întins mâna cea dreaptă şi a pus-o pe capul lui Efraim – deşi acesta era mai mic –, iar pe cea stângă [şi-a pus-o] pe capul lui Manase, încrucişându-şi mâinile."

¹⁵ Şi i-a binecuvântat, zicând: „Dumnezeul în faţa Căruia au umblat părinţii mei Avraam şi Isaac, Dumnezeul Care m'a păstorit pe mine de când mă ştiu până'n ziua de azi,"

¹⁶ Îngerul care m'a izbăvit pe mine de tot răul să-i binecuvinteze pe copiii aceştia, şi'ntru ei să dăinuiască numele meu şi numele părinţilor mei Avraam şi Isaac, şi să crească ei întru mulţime mare pe pământ!“"

¹⁷ Când Iosif însă a văzut că tatăl său şi-a pus mâna cea dreaptă pe capul lui Efraim, i-a părut rău şi a luat mâna tatălui său ca s'o mute de pe capul lui Efraim pe capul lui Manase."

¹⁸ Şi a zis Iosif către tatăl său: „Nu aşa, tată, că cestălalt este întâiul-născut; pe capul său pune-ţi mâna ta cea dreaptă!“"

¹⁹ Tatăl său însă n'a vrut, ci a zis: „Ştiu, fiul meu, ştiu; şi el va deveni un popor, şi el va fi mare; dar fratele său cel mic va fi mai mare decât el, iar seminţia acestuia va fi mulţime de popoare“."

²⁰ Şi'n ziua aceea i-a binecuvântat cu aceste cuvinte: „Întru voi se va binecuvânta Israel, zicându-se: – Facă-te Dumnezeu pe tine ca pe Efraim şi ca pe Manase!“ (l-a pus pe Efraim înaintea lui Manase)."

²¹ Apoi a zis Israel către Iosif: „Iată, eu mor; dar Dumnezeu va fi cu voi şi vă va întoarce în ţara părinţilor voştri;"

²² eu însă îţi dau ţie mai mult decât fraţilor tăi: îţi dau Sichemul, pe care eu cu sabia mea şi cu arcul meu l-am luat din mâinile Amoreilor“."

49

¹ Iacob i-a chemat pe fiii săi şi le-a zis: „Adunaţi-vă ca să vă spun ce o să vi se întâmple'n zilele ce vor veni."

² Strângeţi-vă şi ascultaţi, o, fii ai lui Iacob, ascultaţi-l pe Israel, tatăl vostru!"

³ Ruben, tu eşti întâi-născutul meu, tăria mea şi pârga seminţiei mele, culme de mândrie şi culme de putere,"

⁴ clocotitor ca apa: tu nu vei fi întâiul; că te-ai suit în patul tatălui tău şi-atunci l-ai pângărit... s'a urcat în aşternutul meu!..."

⁵ Simeon şi Levi sunt fraţi; unelte-ale cruzimii sunt săbiile lor."

⁶ În sfatul lor să nu intre sufletul meu, inima mea să nu ia parte'n adunarea lor, căci ei întru mânia lor au omorât oameni şi'ntru pornirea lor au schilodit tauri."

⁷ Blestemată fie-le mânia, căci silnică a fost; blestemată fie-le furia, pentru cruzimea ei. În Iacob îi voi împărţi şi'n Israel îi voi risipi."

⁸ Iudo, pe tine te vor lăuda fraţii tăi. Mâinile tale'n gâtul vrăjmaşilor tăi. Închina-se-vor ţie feciorii tatălui tău."

⁹ Iuda-mi este pui de leu: de pe pradă, fiul meu, te-ai ridicat. Iată, s'a lăsat pe labe, ca un leu mi s'a culcat, ca o leoaică... Cine va'ndrăzni să-l scoale?"

¹⁰ Domnitor nu va lipsi din Iuda, şi nici cârmuitor din coapsele lui până va veni ceea ce i-a fost hărăzit: Cel pe Care neamurile Îl aşteaptă."

¹¹ Acela-şi va lega de viţă asinul şi de coardă mânzul asinei. În vin îşi va spăla veşmântul, şi'n sânge de strugure mantaua."

¹² Ochii-i scapără de vin, dinţii săi sunt albi de lapte."

¹³ Zabulon va locui lângă mare; el va fi liman corăbiilor, iar hotarul său se va'ntinde până la Sidon."

¹⁴ Isahar nu mai poate de bine şi s'a culcat în mijlocul ţarinilor;"

¹⁵ văzând el că odihna-i bună şi că pământul este gras, şi-a pus umărul la muncă şi s'a făcut lucrător de pământ."

¹⁶ Dan îşi judecă poporul ca pe una din seminţiile lui Israel."

¹⁷ Dan va fi şarpe la drum, viperă la potecă; înveninează glezna calului ca să cadă călăreţul."

¹⁸ Mântuirea Ta o aştept, Doamne!"

¹⁹ Gad: de hoarde va fi hărţuit, dar şi el le va hărţui din urmă."

²⁰ Aşer: grasă este pâinea lui, el pe boieri îi va hrăni."

²¹ Neftali: tulpină crescută'n văzduh, în juru-i roind frumuseţe."

²² Iosif, fiu al mândriei mele, fiu dorit al mândriei mele, fiul meu din urmă, întoarce-te la mine!"

²³ Arcaşii mi l-au hăituit, împreună-au tras asupră-i şi mi l-au silit la luptă."

²⁴ Dar arcul lor s'a frânt întru tărie şi braţele li s'au slăbit în vine prin braţul Celui-Tare al lui Iacob, Tăria şi Scutul lui Israel."

²⁵ De la Dumnezeul tatălui tău – El să te-ajute! – şi de la Cel Atotputernic – El să te binecuvinteze! –, de la El să vină binecuvântările cerului înalt şi binecuvântările adâncului de jos, binecuvântările sânului şi ale pântecelui."

²⁶ Binecuvântările tatălui tău şi ale mamei tale sunt mai puternice decât binecuvântările munţilor celor din veac şi decât binecuvântările dealurilor celor veşnice. Fi-vor ele pe capul lui Iosif, pe creştetul celui osebit între fraţii săi."

²⁷ Veniamin: lup răpitor, dimineaţa-şi va mânca prada, pradă va'mpărţi seara“."

²⁸ Toţi aceştia sunt cei doisprezece fii ai lui Iacob şi pe acestea le-a spus tatăl lor şi i-a binecuvântat: pe fiecare cu binecuvântarea sa, aşa i-a binecuvântat."

²⁹ Şi le-a zis: „Eu mă voi adăuga la poporul meu. Să mă îngropaţi lângă părinţii mei, în peştera din ţarina lui Efron Heteul,"

³⁰ în peştera din ţarina Macpela, în faţa lui Mamvri, în pământul Canaanului, pe care a cumpărat-o Avraam de la Efron Heteul ca loc de veci;"

³¹ acolo i-au îngropat pe Avraam şi pe Sarra, femeia sa, acolo i-au îngropat pe Isaac şi pe Rebeca, femeia sa; şi tot acolo am îngropat-o eu pe Lia;"

³² ţarina şi peştera din ea au fost cumpărate de la feciorii lui Het“."

³³ Şi dacă Iacob a sfârşit să le dea porunci fiilor săi, şi-a'ntins picioarele în pat, şi-a dat suflarea cea din urmă şi s'a adăugat la poporul său."

50

¹ Atunci Iosif, căzând pe faţa tatălui său, l-a plâns şi l-a sărutat."

² Iosif le-a poruncit apoi doctorilor care erau în slujba lui să-l îmbălsămeze pe tatăl său; şi doctorii l-au îmbălsămat pe Israel."

³ După ce s'au împlinit patruzeci de zile – că atâtea zile trebuie pentru îmbălsămare – l-au plâns Egiptenii şaptezeci de zile."

⁴ Iar dacă au trecut zilele plângerii, le-a zis Iosif curtenilor lui Faraon: „Dac'am aflat eu har în ochii voştri, spuneţi-i din partea mea lui Faraon:"

⁵ – Înainte de a muri, tatăl meu m'a pus să-i jur, zicându-mi: În mormântul pe care mi l-am săpat eu în ţara Canaanului, acolo să mă'ngropi... Aşadar, lasă-mă acum să mă sui ca să-l îngrop pe tatăl meu, şi mă voi întoarce“."

⁶ Iar Faraon a răspuns: „Suite-te şi-l îngroapă pe tatăl tău, aşa cum te-a jurat el“."

⁷ Şi s'a suit Iosif să-l îngroape pe tatăl său; şi'mpreună cu el s'au suit toţi slujitorii lui Faraon şi bătrânii casei sale şi toţi bătrânii din ţara Egiptului"

⁸ şi toată familia lui Iosif, fraţii săi şi toată familia tatălui său şi neamul lui. Nu şi-au lăsat în ţinutul Goşen decât copiii, oile şi vitele."

⁹ Cu el au plecat, de asemenea, căruţe şi călăreţi: caravana devenise uriaşă."

¹⁰ Şi ajungând ei la aria lui Atad, de dincolo de Iordan, au plâns acolo cu mare plângere tânguitoare; şi l-a jelit Iosif pe tatăl său timp de şapte zile."

¹¹ Văzând plângerea de la aria lui Atad, Canaaneenii, locuitorii acelui ţinut, au zis: „Amarnică e plângerea aceasta la Egipteni“. Deaceea i s'a dat locului aceluia numele Abel-Miţraim, adică Plângerea-Egiptenilor, care loc e dincolo de Iordan."

¹² Aşa au făcut fiii lui [Iacob] cu el, după cum le poruncise:"

¹³ l-au dus fiii săi în ţara Canaanului şi l-au îngropat în peştera din ţarina Macpela, cea de lângă Mamvri, pe care Avraam o cumpărase, cu ţarină cu tot, de la Efron Heteul, ca loc de veci."

¹⁴ Iosif s'a întors apoi în Egipt, el şi fraţii lui şi toţi cei ce se suiseră cu el să-şi îngroape tatăl."

¹⁵ Când însă fraţii lui Iosif au văzut că tatăl lor e mort, au zis: „S'ar putea ca Iosif să-şi aducă aminte de nelegiuirea noastră şi să-şi răzbune răul pe care noi i l-am făcut...“."

¹⁶ Şi i-au trimis vorbă lui Iosif, zicându-i: „Înainte de a muri, tatăl tău a dat o straşnică poruncă:"

¹⁷ – Aşa să-i spuneţi lui Iosif: Iartă-le [fraţilor tăi] greşala şi păcatul, că rău ţi-au făcut ei ţie... Iartă deci greşala celor ce sunt robii Dumnezeului tatălui tău!“ Şi a plâns Iosif când i s'au spus acestea."

¹⁸ Şi venind ei înşişi la el, au zis: „Noi suntem, iată, robii tăi“."

¹⁹ Dar Iosif le-a zis: „Nu vă temeţi, fiindcă şi eu sunt al lui Dumnezeu."

²⁰ Voi mi-aţi vrut mie răul, dar Dumnezeu mi-a vrut binele, aşa ca El să plinească ceea ce se'ntâmplă acum: să ţină'n viaţă un popor numeros“."

²¹ Şi le-a mai zis: „Nu vă temeţi! Eu vă voi hrăni pân'la capăt, pe voi şi pe copiii voştri“. Şi i-a mângâiat şi le-a vorbit pe inima lor."

²² Iosif a locuit în Egipt, el şi fraţii săi şi toată casa tatălui său. Şi a trăit Iosif o sută zece ani."

²³ Şi i-a văzut Iosif pe urmaşii lui Efraim până la al treilea neam; iar copiii lui Machir, fiul lui Manase, s'au născut pe genunchii lui Iosif."

²⁴ Iosif le-a vorbit aşa fraţilor săi: „Eu mor, dar pe voi vă va cerceta Dumnezeu şi vă va strămuta din pământul acesta în pământul pe care cu jurământ l-a făgăduit Dumnezeu părinţilor noştri, lui Avraam şi lui Isaac şi lui Iacob“."

²⁵ Şi i-a jurat Iosif pe fiii lui Israel zicând: „Atunci, când vă va cerceta Dumnezeu, amintiţi-vă de osemintele mele şi duceţi-le cu voi!“"