1 Vedenia pe care a văzut-o Avacum profetul:"
2 – Până când, Doamne, voi striga
fără ca Tu să auzi?
până când spre Tine voi striga învinuindu-mă
fără ca Tu să izbăveşti?"
3 De ce mi-ai arătat Tu mie
suferinţe şi dureri
ca să văd necaz şi necredinţă?:
în faţă-mi stă judecătorul,
judecătorul ia plocoane!..."
4 De-aceea e legea călcată
şi judecata nu ajunge la capăt:
că biruie necredinciosul
asupra celui drept!;
iată de ce ieşi-va judecata strâmbă!"
5 – „Vedeţi, voi, cei ce dispreţuiţi,
şi minunaţi-vă şi pieriţi,
că Eu în zilele voastre lucrez un lucru
pe care nu-l veţi crede
dacă vi-l va spune cineva."
6 Că, iată, Eu îi stârnesc pe Caldei,
neamul amarnic şi iute
care cutreieră lăţimile pământului
să stăpânească locaşuri ce nu sunt ale lui."
7 El e'nfricoşător şi preavestit;
judecata din el-însuşi va fi
şi'ncărcătura lui îi va da peste margini."
8 Şi caii lui sări-vor mai mult ca leoparzii
şi cu avânt mai mare ca lupii din Arabia;
şi călăreţii lui sări-vor drept în şei
şi vor porni din depărtări
şi vor zbura precum un vultur
în grabă să mănânce."
9 Veni-va nimicire în cei necredincioşi,
în cei ce stau prin preajmă cu gând de'mpotrivire;
robimea o va strânge precum aduni nisipul."
10 La largul său el fi-va printre regi
şi pe tirani îi va juca pe palme;
de toată'ntăritura îşi va râde
şi'n jurul ei va ridica movile
şi-o va supune luişi."
11 Atuncea vântu-şi va schimba suflarea,
iar el va trece
şi jertfă va'nălţa, de ispăşire:
Aceasta e tăria ce se ţine
de dumnezeul meu!“"
12 – Nu eşti Tu oare chiar dintru'nceput,
o, Doamne, Dumnezeul meu Cel sfânt?
Fără'ndoială, noi nu vom muri.
O, Doamne, Tu l-ai pus spre judecată,
iar el pe mine m'a făcut
ca prin pedeapsa lui să mă îndrept."
13 E ochiul prea curat
ca să mai vadă rele
şi ca să mai privească
peste necazuri dureroase.
De ce dar Tu priveşti
peste aceia ce dispreţuiesc?
Tăcea-vei oare când necredinciosul
l-înghite pe cel drept?"
14 Vei face Tu pe oameni precum sunt peştii mării
sau biete târâtoare lipsite de cârmaci?"
15 El nimicirea'n undiţă a smuls'o,
i-a tras afar' cu mreaja
şi la un loc şi-i strânse în năvoade;
de-aceea se va veseli
inima lui şi se va bucura."
16 De-aceea va aduce jertfe
năvodului său
şi mrejei sale arde-va tămâie,
căci el cu ele şi-a făcut
porţia lui cea grasă
şi hrană pe alese."
17 De-aceea mreaja şi-o va arunca
şi nu se va sfii
fără'ncetare neamuri să ucidă."
1 Voi sta de strajă unde sunt,
mă voi sui pe stâncă
şi voi căta să văd
ce-anume El grăi-va întru mine
şi ce răspuns voi da
atunci când sunt mustrat."
2 Şi Domnul mi-a răspuns, zicând:
– „Scrie vedenia, limpede, pe-o tablă,
pentru ca cel ce va citi-o
să poată să-i urmeze."
3 Că e vedenia încă pentru-o vreme
şi va ţâşni întru sfârşit, şi nu'n zadar:
Aşteaptă-L, chiar dacă'ntârzie,
căci Cel ce va să vină va veni
şi nu va'ntârzia."
4 Dacă [un om] se va feri,
sufletul Meu nu are'n el plăcere;
însă cel drept al Meu,
el din credinţă va trăi."
5 Dar cel semeţ şi cel ce ia'n derâdere
– omul trufaş –
nimic nu poate duce pân' la capăt,
el, cel ce pofta şi-a lărgit-o –
cât iadul şi-a lărgit-o;
cel ce întocmai ca şi moartea
nu-şi mai găseşte saţiul,
acela neamurile toate
la sine le va aduna
şi tot la sine va primi
popoarele, pe toate."
6 Acestea toate, oare,
nu vor fi ele pildă împotrivă-i?
şi împotrivă-i zicere de pomină?
Şi ei vor zice: Vai de-acela
care-şi sporeşte pentru sine
cele ce nu sunt ale lui
– ah, până când? –
şi jugul şi-l încarcă pe grumaz!"
7 Că fără veste s'or scula
aceia care-l muşcă;
şi s'or trezi acei ce te pândesc
şi le vei fi de jaf."
8 Şi fiindcă neamuri multe ai prădat,
prădat vei fi şi tu, de toate
popoarele care-au rămas,
din pricina
vărsărilor de sânge omenesc
şi-a necredinţei ţării şi cetăţii
şi-a tuturor ce'n ele locuiesc."
9 Vai celui lacom, ce-şi sporeşte
pe seama casei sale lăcomia,
să-şi poată pune cuibul la'nălţime,
să scape din puterea celor rele!"
10 Ruşine plănuit-ai casei tale;
ai omorât popoare multe,
sufletul tău păcătuit-a;"
11 că piatra din perete va striga
şi cariul va grăi din grindă:"
12 Vai celui ce zideşte cu sânge o cetate
şi care'n nedreptate cetatea şi-o găteşte!"
13 Nu oare de la Domnul Atoateţiitorul
sunt lucrurile-acestea?
Popoare multe, iată, s'au mistuit prin foc
şi neamuri multe'n ele cu'ncetul s'au sleit."
14 Că'ntreg pământul se va umple
de cunoştinţa slavei Domnului;
ca apa-i va acoperi."
15 Vai celui care-i dă să bea
vecinului vicleană băutură
şi îl îmbată
ca să se uite'n ce-are el ascuns!"
16 O, bea acum şi tu pe săturate
ocară'n loc de slavă!;
te leagănă, te clatină:
paharul dreptei Domnului
de-a roata împrejur mi te-a ajuns,
pe slava ta s'a'ngrămădit ocară."
17 Că necredinţa din Liban
te va acoperi
şi tremurul ce vine dinspre fiare
te va înspâimânta
din pricina
vărsărilor de sânge omenesc
şi-a necredinţei ţării şi cetăţii
şi-a tuturor ce'n ele locuiesc."
18 La ce bun chip cioplit, că l-au cioplit?;
turnat şi l-a făcut, nălucă mincinoasă;
căci cel ce l-a făcut
şi-a pus nădejdea'n lucrul său,
să facă idoli muţi."
19 Vai celui care-i zice lemnului:
«Trezeşte-te, ridică-te!»,
şi pietrei: «Te înalţă!»,
în timp ce asta-i doar închipuire
şi asta-i chip de aur şi argint,
şi'n el, nici o suflare!"
20 Dar Domnul este'n sfântul Său locaş:
de El întreg pământul să se teamă!“"
1 Rugăciunea profetului Avacum, cu cântec de strune:"
2 Doamne, auzit-am auzul Tău şi m'am temut,
înţeles-am lucrurile Tale şi m'am înspăimântat.
În mijlocul a două făpturi vii Te vei cunoaşte,
cunoscut vei fi când anii se vor apropia,
când va veni vremea Te vei arăta;
când sufletul meu se va tulbura,
Tu întru mânie Îţi vei aminti de milă."
3 Dumnezeu va veni din Teman
şi Cel-Sfânt, din muntele cel cu umbra deasă.
Popas
Laudele Lui acoperit-au cerurile
şi de lauda Lui este plin pământul."
4 Şi strălucirea Lui va fi ca lumina;
putere se află'n mâinile Lui
şi a făcut iubirea puternică a tăriei Lui."
5 Cuvânt va merge înaintea feţei Sale,
urmele Sale vor ieşi în câmp;"
6 El S'a oprit, pământul s'a clătinat,
El a privit, şi neamurile s'au topit,
munţii'ntru silă s'au zdruncinat
şi veşnicele dealuri s'au topit
sub veşnicele Lui călătorii."
7 În tulburare am văzut
corturile Etiopienilor;
locaşurile din ţinutul Madian,
şi ele se vor spăimânta."
8 O, Doamne,
în râuri oare Tu Te-ai mâniat?
în râuri oare Ţi-ai aprins urgia?
în mare Te-ai pornit să iei cu-asalt?
Că Tu pe caii Tăi ai călărit
şi mântuire-i călăria ta."
9 Cu vrere arcul Ţi-l vei încorda
cu faţa către sceptre, zice Domnul.
Popas
Ţinutul râurilor fi-va sfâşiat."
10 Popoarele Te vor vedea
şi fi-vor în durere;
în risipire apele curgerilor Lui.
Adâncul vocea lui şi-a ridicat-o:
înaltul nălucirilor din el."
11 Soarele s'a ridicat
şi luna a rămas în rânduiala ei;
săgeţile Tale vor merge'n lumină,
în lucirea fulgerului armelor Tale."
12 Cu înfricoşare vei împuţina pământul
şi'ntru mânie vei surpa neamurile."
13 Ieşit-ai pentru mântuirea poporului Tău,
ca să-l mântuieşti pe unsul Tău.
Moarte-ai pus pe capetele nelegiuiţilor,
pân' la grumaz le-ai ridicat lanţurile.
Popas"
14 Tăiat-ai întru uimire capetele celor puternici,
întru aceasta se vor cutremura;
zăbalele şi le vor rupe
ca săracul care mănâncă pe furiş."
15 Şi Ţi-ai făcut caii să intre în mare,
tulburând ape multe."
16 Am privegheat, şi inima mi s'a înspăimântat
de glasul rugăciunii buzelor mele;
cutremur mi-a intrat în oase
şi'ntru mine mi s'a tulburat felul de a fi;
în ziua necazului mă voi odihni,
ca să mă urc la poporul înstrăinării mele."
17 Că smochinul nu va rodi
şi roade nu vor fi în vii;
truda măslinului va fi înşelare,
câmpurile hrană nu vor da;
oile şi-au părăsit păşunea,
boi lângă iesle nu mai sunt."
18 Dar eu întru Domnul mă voi bucura,
de Dumnezeu, Mântuitorul meu, mă voi veseli."
19 Domnul Dumnezeu e puterea mea
şi-mi va întări paşii s'ajungă la'mplinire.
El mă urcă deasupra înălţimilor,
ca eu să biruiesc întru cântarea Lui."