1

1 Iată numele fiilor lui Israel veniţi în Egipt împreună cu Iacob, tatăl lor – fiecare cu toată casa sa:"

2 Ruben, Simeon, Levi şi Iuda,"

3 Isahar, Zabulon şi Veniamin,"

4 Dan, Neftali, Gad şi Aşer."

5 Iosif se afla mai demult în Egipt. Dar sufletele odrăslite din [coapsele lui] Iacob erau, de toate, şaptezeci şi cinci."

6 Apoi Iosif a murit, precum şi toţi fraţii săi şi toţi cei din vremea aceea."

7 Iar fiii lui Israel s'au prăsit în număr mare şi s'au tot înmulţit şi-au tot crescut şi au devenit foarte puternici; se umpluse ţara de ei."

8 Atunci s'a ridicat peste Egipt un alt rege care nu-l cunoscuse pe Iosif."

9 Acesta a zis către poporul său: „Iată că neamul fiilor lui Israel e mult mai numeros şi mult mai puternic decât noi."

10 Haideţi dar să luăm împotrivă-le măsuri iscusite, în aşa fel încât să nu se mai înmulţească; altfel, la vreme de război se vor uni şi ei cu vrăjmaşii noştri, ne vor birui şi-apoi vor ieşi din ţară“."

11 Şi astfel au pus peste ei vătafi de cor-voadă, pentru ca prin munci grele să le facă viaţa grea; şi i-au zidit lui Faraon cetăţi-grânare: Pitom şi Ramses şi On, adică Iliopolis."

12 Dar cu cât erau mai apăsaţi, cu atât ei se înmulţeau şi deveneau mai puternici, aşa că pe Egipteni i-a prins groaza de fiii lui Israel."

13 Ca atare, Egiptenii îi puneau pe fiii lui Israel la muncă silnică"

14 şi le făceau viaţa amară prin lucrări grele: la frământatul lutului, la cărămidărie şi la tot felul de munci pe câmp; aşadar, prin orice fel de muncă la care-i sileau cu străşnicie."

15 Apoi regele Egiptului le-a grăit moaşelor evreice, dintre care una se numea Şifra şi alta Pua,"

16 şi le-a zis: „Când moşiţi la evreice, luaţi seama când sunt să nască: de va fi băiat, omorâţi-l; iar de va fi fată, s'o cruţaţi“."

17 Moaşele însă s'au temut de Dumnezeu: ele n'au făcut precum le poruncise regele Egiptului, ci i-au lăsat pe băieţi în viaţă."

18 Atunci regele Egiptului le-a chemat pe moaşe şi le-a zis: „De ce-aţi făcut voi lucrul acesta, de i-aţi lăsat în viaţă pe băieţi?“"

19 Moaşele i-au răspuns lui Faraon: „Femeile evreice nu sunt ca egiptencele; ele nasc înainte de a le veni moaşele“."

20 Iar Dumnezeu le-a făcut bine moaşelor; poporul [lui Israel] se înmulţea şi foarte se întărea."

21 Şi fiindcă moaşele s'au temut de Dumnezeu, El le-a întărit casele."

22 Atunci Faraon i-a poruncit întregului său popor: „Tot copilul de parte bărbătească ce li se va naşte Evreilor să-l aruncaţi în Nil; pe fete însă, pe toate, să le lăsaţi în viaţă“."

2

1 Şi era un oarecare din seminţia lui Levi care şi-a luat femeie dintre fetele lui Levi."

2 Iar ea a zămislit şi a născut un băiat; şi văzându-l cât e de frumuşel, l-a ascuns vreme de trei luni."

3 Dar fiindcă nu putea să-l mai ţină ascuns, mama sa a luat o lădiţă de papură'mpletită, a uns-o cu catran şi cu smoală, a pus copilul în ea şi a aşezat-o în păpuriş, la marginea Râului."

4 Iar sora acestuia îl pândea de departe, să vadă ce i se va întâmpla."

5 Atunci fata lui Faraon s'a coborât la Râu să se scalde, în timp ce slujnicele ei se preumblau de-a lungul râului. Şi văzând ea lădiţa în păpuriş, şi-a trimis slujnica de-a luat-o."

6 Şi dac'a deschis-o, a văzut în lădiţă un copil plângând. Fetei lui Faraon i s'a făcut milă de el şi a zis: „Acesta-i dintre pruncii Evreilor“."

7 Dar sora sa a zis către fata lui Faraon: „Vrei să mă duc să-ţi chem o doică dintre femeile Evreilor ca să-ţi alăpteze copilul?“"

8 Fata lui Faraon i-a zis: „Du-te!“ Iar copila s'a dus şi a chemat-o pe mama pruncului."

9 Atunci fata lui Faraon i-a zis: „Ia-mi copilul acesta şi alăptează-mi-l, iar eu am să-ţi dau plata cuvenită!“ Femeia a luat copilul şi l-a alăptat."

10 Şi dacă băiatul a crescut, ea i l-a adus fetei lui Faraon. El i-a fost acesteia ca un fiu, iar ea i-a pus numele Moise, pentru că zicea: „Din apă l-am scos“."

11 Şi a fost că după multă vreme, când se făcuse mare, Moise a ieşit la fraţii săi, fiii lui Israel, şi le-a văzut corvezile. A văzut cum un egiptean îl bătea pe un evreu, unul dintre fraţii săi, dintre fiii lui Israel."

12 Uitându-se de jur-împrejur şi văzând că nu-i nimeni prin preajmă, el l-a ucis pe egiptean şi l-a ascuns în nisip."

13 A doua zi a ieşit din nou şi a văzut doi evrei certându-se şi i-a zis celui ce purta vina: „De ce-l baţi tu pe aproapele tău?...“."

14 Acela însă i-a răspuns: „Cine te-a pus pe tine domn şi judecător peste noi? Nu cumva vrei să mă omori şi pe mine aşa cum l-ai omorât ieri pe egiptean?“ Şi s'a spăimântat Moise şi a zis: „Ieşit-a oare la lumină fapta pe care am făcut-o?“"

15 Faraon însă a aflat despre această faptă şi căuta să-l ucidă pe Moise, dar Moise a fugit de faţa lui Faraon şi s'a dus să locuiască în ţara Madian. Şi dac'a sosit în ţara Madian, s'a oprit la o fântână."

16 Preotul din Madian avea şapte fete, care păşteau oile tatălui lor, Ietro. Şi venind ele acolo, au scos apă până ce-au umplut adăpătorile, ca să adape oile lui Ietro, tatăl lor."

17 Dar au venit păstorii şi le-au alungat. Atunci Moise s'a ridicat, le-a luat apărarea, a scos apă şi le-a adăpat oile."

18 Dar când ele au venit la Raguel, tatăl lor, acesta le-a zis: „Cum de-aţi venit voi astăzi atât de devreme?“"

19 Iar ele au zis: „Un oarecare egiptean ne-a apărat de păstori, a scos apă şi ne-a adăpat oile“."

20 Zis-a el către fiicele sale: „Unde e? cum de l-aţi lăsat aşa? Chemaţi-l să mănânce!“"

21 Şi a rămas Moise la omul acela, iar el i-a dat-o pe Sefora, fiica sa, de soţie."

22 Ea a zămislit şi a născut un fiu, iar Moise i-a pus numele Gherşom, zicând: „Străin sunt eu în ţară străină“. Şi dac'a zămislit iarăşi, ea a mai născut un fiu, iar el i-a pus numele Eliezer, zicând: „Dumnezeul părintelui meu mi-a fost ajutor şi m'a scăpat din mâna lui Faraon“."

23 Şi dacă a trecut îndelungată vreme, regele Egiptului a murit. Iar fiii lui Israel gemeau sub povara muncilor. Şi au strigat, iar strigarea lor s'a urcat de sub povara muncilor până la Dumnezeu."

24 Şi le-a auzit Dumnezeu suspinele şi Şi-a adus aminte Dumnezeu de legământul pe care-l făcuse cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacob."

25 Şi a cătat Dumnezeu spre fiii lui Israel şi li S'a făcut cunoscut."

3

1 Moise păştea oile lui Ietro, socrul său, preotul din Madian. Şi dacă şi-a mânat el turma până dincolo de pustie, a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horeb;"

2 iar îngerul Domnului i S'a arătat într'o pară de foc din mijlocul unui rug; şi [Moise] a băgat de seamă că rugul ardea, dar rugul nu se mistuia."

3 Atunci Moise şi-a zis: „Ia să fac eu câţiva paşi ca să văd această mare vedenie: ce-o fi asta, că rugul nu se mistuie...“."

4 Când însă Domnul a văzut că el se apropie să vadă, i-a făcut Domnul chemare din mijlocul rugului, zicând: „Moise! Moise!“ Şi el a răspuns: „Ce este?“"

5 Domnul a zis: „De-aici mai departe să nu te-apropii!“; scoate-ţi încălţămintea din picioare, că locul pe care stai este pământ sfânt!“"

6 Şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob!“ Iar Moise şi-a întors faţa, fiindcă se temea să se uite deschis către faţa lui Dumnezeu."

7 Şi a zis Domnul către Moise: „Văzut-am necazul poporului Meu în Egipt, i-am auzit strigătul de sub apăsarea celor ce-l muncesc; da, îi cunosc durerea."

8 M'am pogorât dar să-l scap din mâna Egiptenilor, să-l scot din ţara aceasta şi să-l duc într'un pământ roditor şi larg, în ţara unde curge lapte şi miere, în ţinutul Canaaneenilor, al Heteilor, al Amoreilor, al Ferezeilor, al Ghergheseilor, al Heveilor şi al Iebuseilor."

9 Iată dar că strigarea fiilor lui Israel a ajuns acum până la Mine, şi am văzut apăsarea cu care-i apasă Egiptenii."

10 Şi acum, vino să te trimit la Faraon, regele Egiptului, şi să scoţi din ţara Egiptului pe poporul Meu, pe fiii lui Israel“."

11 Moise I-a zis lui Dumnezeu: „Cine sunt eu, ca să mă duc eu la Faraon, regele Egiptului, şi să-i scot eu pe fiii lui Israel din ţara Egiptului?...“."

12 Iar Dumnezeu i-a grăit lui Moise: „Eu voi fi cu tine, şi acesta-ţi va fi semnul că Eu sunt Cel ce te trimite: în aceea că-l vei scoate pe poporul Meu din ţara Egiptului şi că vă veţi închina lui Dumnezeu în muntele acesta“."

13 Şi a zis Moise către Dumnezeu: „Iată, eu mă voi duce la fiii lui Israel şi le voi zice: – Dumnezeul părinţilor voştri m'a trimis la voi... Dar dacă ei îmi vor zice: Cum Îl cheamă?, eu ce să le spun?“"

14 Zisu-i-a Dumnezeu lui Moise: „Eu sunt Cel ce este“. Apoi i-a zis: „Aşa să le spui fiilor lui Israel: Cel ce este, El m'a trimis la voi!“"

15 Apoi a zis Dumnezeu iarăşi către Moise: „Aşa să le spui fiilor lui Israel: – Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob, El m'a trimis la voi; Acesta-i numele Meu de-a pururi; aceasta-i pomenirea Mea din neam în neam..."

16 Aşadar, du-te şi adună-i pe bătrânii fiilor lui Israel şi spune-le: – Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob, mi S'a arătat şi a zis: Îndeaproape v'am cercetat pe voi şi câte vi se'ntâmplă vouă în Egipt!"

17 Şi mi-a mai zis: Din prigoana Egiptenilor vă voi ridica în pământul Canaaneenilor, al Heteilor, al Amoreilor, al Ferezeilor, al Ghergheseilor, al Heveilor şi al Iebuseilor, în ţara unde curge lapte şi miere..."

18 Ei îţi vor asculta glasul, iar tu şi bătrânii lui Israel veţi intra la Faraon, regele Egiptului, şi-i veţi zice: – Domnul, Dumnezeul Evreilor, ne-a chemat; ca atare, ne vom duce în pustie, cale de trei zile, ca să-I aducem jertfă Dumnezeului nostru..."

19 Eu însă ştiu că Faraon, regele Egiptului, nu vă va lăsa să plecaţi dacă nu va fi silit de o mână tare."

20 Voi întinde deci mâna Mea şi voi lovi Egiptul cu tot felul de minuni pe care le voi face în mijlocul lui; după care vă va lăsa să plecaţi."

21 Voi face ca poporul acesta să aibă trecere în ochii Egiptenilor şi, când veţi pleca, nu veţi ieşi cu mâinile goale;"

22 fiecare femeie va cere de la vecina ei şi de la casnica ei lucruri de argint, lucruri de aur şi haine, şi le veţi pune pe fiii voştri şi pe fetele voastre, şi-i veţi despuia pe Egipteni“."

4

1 Moise a răspuns şi a zis: „Dar dacă nu mă vor crede şi nu vor asculta de glasul meu, ci vor zice: – Nu ţi s'a arătat ţie Dumnezeu!, ce să le spun?“"

2 Zisu-i-a Domnul: „Ce ai tu în mână?“ Şi el a răspuns: „Un toiag“."

3 „Aruncă-l jos!“ i-a zis. Şi Moise a aruncat toiagul jos, şi toiagul s'a făcut şarpe. Iar Moise a fugit de el."

4 Şi a zis Domnul către Moise: „Întinde mâna şi apucă-l de coadă!“ Şi şi-a întins mâna şi l-a apucat de coadă şi'n mâna lui s'a făcut toiag."

5 „[Asta], ca să te creadă că ţi S'a arătat ţie Dumnezeul părinţilor lor, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob!“"

6 Şi i-a mai zis Domnul: „Vâră-ţi mâna'n sân!“ El şi-a vârât mâna'n sân. Dar când a scos'o din sân, iată că mâna îi era albă de lepră, ca zăpada."

7 [Domnul] i-a zis: „Vâră-ţi din nou mâna'n sân!“ El şi-a vârât mâna'n sân; dar când a scos-o din sân, iată că ea din nou se făcuse aşa cum era tot trupul."

8 „Dacă nu te vor crede şi nu vor asculta de glasul întâiului semn, te vor crede prin glasul celui de al doilea;"

9 dar dacă nu te vor crede nici după amândouă semnele şi nu vor asculta de glasul tău, atunci să iei apă din Nil şi s'o verşi pe uscat; acolo, pe uscat, apa luată din Nil se va preface'n sânge“."

10 Atunci Moise a zis către Domnul: „Iartă-mă, Doamne, dar eu nu-s făcut pentru vorbă – şi asta, nu de ieri sau de-alaltăieri, nici de când ai prins Tu să grăieşti cu robul Tău –; gura mi-i gângavă, limba mi-i încâlcită...“."

11 Dumnezeu însă a zis către Moise: „Cine i-a dat omului gură? şi cine-l face mut sau surd, văzător sau nevăzător? Oare nu Eu, Dumnezeu?"

12 Şi acum, du-te: Eu sunt Cel ce-ţi voi deschide gura şi te voi învăţa ce să grăieşti“."

13 Zis-a Moise: „Rogu-mă, Doamne: alege pe un altul, care să poată şi pe care să-l trimiţi!“"

14 Atunci s'a aprins mânia Domnului asupra lui Moise; şi i-a zis: „Oare nu-i pe lume Aaron, fratele tău, levitul?: Eu ştiu că el cu grai va grăi'n locul tău. Iată, el îţi va ieşi în întâmpinare; şi când te va vedea, bucura-se-va el în inima sa;"

15 iar tu vei grăi către el şi-i vei pune'n gură cuvintele Mele, iar Eu voi deschide gura ta şi voi deschide gura lui şi vă voi învăţa ce să faceţi."

16 El e cel ce va grăi către popor în locul tău, aşa că el va fi gura ta, iar tu vei fi pentru el ceea ce e pentru tine Dumnezeu."

17 Cât despre toiagul acesta care se prefăcuse'n şarpe, ia-l în mână: prin el vei face semnele“."

18 Moise a plecat, s'a întors la Ietro, socrul său, şi i-a zis: „Eu plec; mă duc înapoi până'n Egipt, la fraţii mei, ca să văd dacă mai trăiesc“. Iar Ietro i-a zis lui Moise: „Umblă sănătos!“"

19 Între timp, regele Egiptului murise. Iar Domnul i-a zis lui Moise în Madian: „Du-te, întoarce-te în Egipt, că au murit toţi cei ce-ţi căutau viaţa!“"

20 Atunci Moise şi-a luat femeia şi copiii, i-a pus pe asini şi s'a întors în Egipt; a luat Moise şi toiagul în mână, cel de la Dumnezeu."

21 Şi a zis Domnul către Moise: „Mergând să te'ntorci în Egipt, ia seama ca toate minunile pe care Eu le-am pus în mâna ta, pe toate să le faci în faţa lui Faraon. Eu însă îi voi învârtoşa inima, iar el nu va da drumul poporului."

22 Dar tu să-i spui lui Faraon: „Aşa grăieşte Domnul: – Israel este fiul Meu cel întâi-născut."

23 Eu ţi-am spus ţie: Lasă-Mi poporul să Mi se'nchine!; dar tu n'ai vrut să-i dai drumul; aşadar, ia seama: Eu îţi voi ucide pe fiul tău cel întâi-născut“."

24 Şi a fost că'n timpul drumului, la un popas de noapte, îngerul Domnului i-a ieşit înainte [lui Moise] şi'ncerca să-l omoare."

25 Dar Sefora, luând un cuţit de piatră, l-a tăiat împrejur pe fiul său şi, căzându-i la picioare, a zis: „Stătut-a sângele tăierii'mprejur a fiului meu“."

26 Şi s'a dus [Domnul] de la el, pentru că ea zisese: „Stătut-a sângele tăierii'mprejur a fiului meu“."

27 Şi a zis Domnul către Aaron: „Mergi în întâmpinarea lui Moise în pustie!“ Acesta s'a dus, l-a întâlnit în muntele lui Dumnezeu şi s'au sărutat amândoi."

28 Atunci i-a istorisit Moise lui Aaron toate cuvintele Domnului cu care Acesta-l trimisese, şi toate semnele pe care El îi poruncise [să le facă]."

29 Şi s'au dus Moise şi Aaron şi i-au adunat pe toţi bătrânii fiilor lui Israel,"

30 iar Aaron le-a spus toate cuvintele pe care Domnul i le grăise lui Moise; şi a făcut [Moise] semnele în faţa poporului;"

31 şi poporul a crezut şi s'a bucurat că Domnul i-a cercetat pe fiii lui Israel şi că le-a văzut necazul; şi, plecându-se poporul, s'a închinat."

5

1 După aceea Moise şi Aaron au intrat la Faraon şi i-au zis: „Aşa grăieşte Domnul Dumnezeul lui Israel: – Dă-i drumul poporului Meu, ca să Mă prăznuiască în pustie!“"

2 Faraon a zis: „Cine este acela de al cărui glas să ascult eu şi să le dau drumul fiilor lui Israel? Nu-l cunosc pe Domnul, iar pe Israel nu-l voi lăsa să plece!“"

3 Ei i-au zis: „Dumnezeul Evreilor ne-a poruncit să mergem cale de trei zile în pustie şi să-I aducem jertfă Domnului Dumnezeului nostru, ca să nu se abată asupră-ne moarte sau măcel“."

4 Iar regele Egiptului le-a zis: „Moise şi Aaron, de ce-mi abateţi voi poporul de la lucru?... Fiecare din voi să meargă la treaba lui!“"

5 Şi a mai zis Faraon: „Iată, prea s'a înmulţit poporul acesta ca să-l scutim de muncă!“"

6 Şi le-a poruncit Faraon vătafilor şi scribilor şi le-a zis:"

7 „De-acum să nu-i mai daţi poporului paie pentru facerea cărămizilor, aşa ca mai'nainte; de-acum să se ducă ei să-şi adune paie."

8 Dar să-i siliţi să facă tot atâtea cărămizi ca mai'nainte; să nu le scădeţi nimic, fiindcă stau degeaba, şi de aceea strigă şi zic: – Haidem să-I aducem jertfă Dumnezeului nostru!"

9 Să simtă poporul acesta povara corvezii; de ea să-şi vadă, iar nu de vorbe goale!“"

10 Au ieşit atunci vătafii şi scribii şi au zis către popor: „Aşa grăieşte Faraon: – Nu vă mai dau paie;"

11 mergeţi voi înşivă şi adunaţi-vă paie de pe unde veţi găsi, dar din lucrul vostru nimic nu vi se va scădea!“"

12 Atunci s'a răspândit poporul în tot Egiptul ca să strângă miriştile pentru paie."

13 Iar vătafii îi zoreau, zicând: „Faceţi-vă porţia zilnică de lucru ca şi atunci când vi se dădeau paie!“"

14 Iar pe scribii poporului, cei dintre fiii lui Israel, puşi peste ei de vătafii lui Faraon, îi băteau, zicând: „De ce nici pentru azi nu v'aţi făcut numărul de cărămizi ca mai'nainte?...“."

15 Dar scribii fiilor lui Israel au venit la Faraon şi i-au strigat, zicând: „De ce faci tu aşa cu slujbaşii tăi?"

16 Paie nu li se dau slujbaşilor tăi, dar ni se spune: – Faceţi cărămidă!... Şi iată că slujbaşii tăi sunt bătuţi; oare nu-i aceasta o nedreptate faţă de poporul tău?“"

17 Iar el le-a zis: „Sunteţi nişte leneşi!, nişte trântori sunteţi, şi de-aceea ziceţi: – Haidem să-I aducem jertfă Dumnezeului nostru..."

18 Ei nu!, duceţi-vă şi munciţi! Paie nu vi se vor da, dar tot atâtea cărămizi veţi face!“"

19 Scribii fiilor lui Israel şi-au dat seama de starea proastă'n care se aflau când li se spusese: „Numărul zilnic de cărămizi nu se va micşora!“"

20 Şi dac'au ieşit de la Faraon, i-au întâlnit pe Moise şi pe Aaron care veneau să-i întâmpine"

21 şi le-au zis: „Vadă-vă Dumnezeu, El să vă judece!, că urâciune-aţi făcut din noi în faţa lui Faraon şi-a slugilor lui, şi le-aţi dat în mână sabie să ne omoare“."

22 Atunci Moise s'a întors la Domnul şi a zis: „Doamne, de ce i-ai făcut Tu atâta rău acestui popor? de ce m'ai trimis Tu pe mine?"

23 Că iată, de când m'am dus eu la Faraon să-i vorbesc în numele Tău, de-atunci s'a pornit el împotriva acestui popor, poporul Tău pe care Tu nu l-ai eliberat“."

6

1 A zis atunci Domnul către Moise: „Acum vei vedea ce-am să-i fac Eu lui Faraon: silit de mână tare, îi va lăsa să plece; silit de braţ înalt, îi va alunga din ţara lui“."

2 Dumnezeu a grăit către Moise şi i-a zis: „Eu sunt Domnul."

3 Lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacob M'am arătat ca Dumnezeu Atotputernic, dar numele Meu de Domnul nu li l-am arătat."

4 Am încheiat cu ei legământ să le dau pământul Canaanului, pământul în care-au pribegit şi-au locuit ca străini."

5 Eu Însumi am auzit suspinul fiilor lui Israel pe care-i ţin Egiptenii în robie, şi Mi-am adus aminte de legământul Meu cu voi."

6 Mergi dar şi vorbeşte-le fiilor lui Israel şi spune-le: – Eu sunt Domnul, Eu vă voi scoate de sub stăpânirea Egiptenilor şi vă voi elibera din robia lor; cu braţ înalt şi prin mari pedepse vă voi răscumpăra –"

7 şi vă voi lua drept popor al Meu şi voi fi Dumnezeul vostru; şi voi veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, Cel ce v'a scos de sub stăpânirea Egiptenilor."

8 Şi vă voi duce'n ţara pe care-am jurat s'o dau lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacob; vouă vă voi da-o ca moştenire; Eu sunt Domnul!“"

9 Iar Moise'ntocmai aşa le-a grăit fiilor lui Israel, dar ei nu l-au ascultat pe Moise din pricina deznădejdii şi a grelelor corvezi."

10 Şi iarăşi a grăit Domnul către Moise şi i-a zis:"

11 „Du-te şi spune-i lui Faraon, regele Egiptului, să-i lase pe fiii lui Israel să plece din ţara lui!“"

12 Dar Moise a grăit înaintea Domnului şi a zis: „Iată, fiii lui Israel nu m'au ascultat; cum dar mă va asculta Faraon?... că mai sunt şi gângav“."

13 Domnul însă le-a grăit lui Moise şi Aaron şi le-a poruncit să-i spună lui Faraon, regele Egiptului, să-i lase pe fiii lui Israel să plece din ţara Egiptului."

14 Iată-i acum pe începătorii neamurilor lor părinteşti: Fiii lui Ruben, întâi-născutul lui Israel: Enoh şi Falu, Heţron şi Carmi. Aceasta-i familia lui Ruben."

15 Fiii lui Simeon: Iemuel şi Iamin, Ohad şi Iachin, Ţohar şi Saul cel [născut] din canaaneancă. Acestea-s familiile lui Simeon."

16 Şi iată numele fiilor lui Levi după neamurile lor: Gherşon, Cahat şi Merari. Anii vieţii lui Levi au fost o sută treizeci şi şapte."

17 Fiii lui Gherşon: Libni şi Şimei, cu familiile lor."

18 Fiii lui Cahat: Amram, Iţhar, Hebron şi Uziel. Anii vieţii lui Cahat au fost o sută treizeci şi trei de ani."

19 Fiii lui Merari: Mahli şi Muşi. Acestea-s familiile lui Levi, după neamurile lor."

20 Amram a luat-o de femeie pe Iochebed, fata unchiului său, iar aceasta i-a născut pe Aaron şi pe Moise, precum şi pe Mariam, sora lor. Anii vieţii lui Amram au fost o sută treizeci şi şapte de ani."

21 Fiii lui Iţhar: Core, Nefeg şi Zicri."

22 Fiii lui Uziel: Misael, Elţafan şi Sitri."

23 Aaron şi-a luat de soţie pe Elisabeta, fata lui Aminadab şi sora lui Naason; aceasta i-a născut pe Nadab şi pe Abiud, pe Eleazar şi pe Itamar."

24 Fiii lui Core: Asir, Elcana şi Abiasaf. Acestea sunt familiile lui Core."

25 Eleazar, fiul lui Aaron, şi-a luat de femeie pe una din fiicele lui Putiel, iar aceasta i l-a născut pe Finees. Aceştia sunt începătorii neamurilor părinteşti ale leviţilor."

26 Acestui Aaron şi acestui Moise le-a spus Dumnezeu să-i scoată pe fiii lui Israel, împreună cu armia lor, din ţara Egiptului."

27 Aceştia sunt cei ce i-au spus lui Faraon, regele Egiptului, să-i lase pe fiii lui Israel să plece din ţara Egiptului: ei sunt acelaşi Aaron şi acelaşi Moise."

28 În ziua'n care i-a grăit Domnul lui Moise în ţara Egiptului,"

29 Domnul i-a vorbit lui Moise, zicând: „Eu sunt Domnul. Spune-i lui Faraon, regele Egiptului, tot ceea ce-ţi spun Eu!“"

30 Iar Moise a zis în faţa Domnului: „Iată, eu sunt greoi la vorbă; cum dar mă va asculta pe mine Faraon?“"

7

1 Domnul i-a răspuns lui Moise prin a-i zice: „Iată, Eu i te dau lui Faraon pe tine drept Dumnezeu, iar Aaron, fratele tău, va fi proorocul tău."

2 Aşadar, tu îi vei grăi lui [Aaron] toate câte îţi voi porunci Eu, iar Aaron, fratele tău, va vorbi către Faraon, ca să-i lase pe fiii lui Israel să iasă din ţara lui."

3 Eu însă voi învârtoşa inima lui Faraon şi voi înmulţi semnele şi minunile Mele în ţara Egiptului."

4 Faraon nu vă va asculta, dar Eu Îmi voi pune mâna asupra Egiptului şi prin pedepse mari Îmi voi scoate armiile şi poporul, pe fiii lui Israel, din ţara Egiptului."

5 Atunci vor cunoaşte toţi Egiptenii că Eu sunt Domnul, când Eu Îmi voi întinde mâna împotriva Egiptului şi-i voi scoate pe fiii lui Israel din mijlocul lui“."

6 Moise şi Aaron au făcut după cum le poruncise Domnul; aşa au făcut."

7 Când i-au vorbit lui Faraon, Moise era de optzeci de ani, iar Aaron, fratele lui, de optzeci şi trei de ani."

8 Grăit-a Domnul către Moise şi Aaron:"

9 „Dacă Faraon vă va zice: – Daţi-ne semn sau minune!, atunci tu să-i zici fratelui tău Aaron: – Ia toiagul şi aruncă-l jos în faţa lui Faraon şi'n faţa slujitorilor lui!, şi acesta se va preface'n balaur“."

10 S'au dus deci Moise şi Aaron la Faraon şi la slujitorii lui şi au făcut aşa cum le poruncise Domnul: Aaron şi-a aruncat toiagul în faţa lui Faraon şi'n faţa slujitorilor săi, iar acesta s'a prefăcut în balaur."

11 Faraon i-a chemat şi el pe înţelepţii Egiptului şi pe vrăjitori; iar vrăjitorii Egiptenilor au făcut şi ei la fel prin vrăjile lor:"

12 fiecare din ei şi-a aruncat toiagul, iar acesta s'a prefăcut în balaur. Dar toiagul lui Aaron a înghiţit toiegele lor."

13 Atunci inima lui Faraon s'a învârtoşat, iar el nu i-a ascultat, aşa cum spusese Domnul."

14 Zis-a Domnul către Moise: „Inima lui Faraon se lasă greu: el nu vrea să lase poporul să plece."

15 Du-te la Faraon de dimineaţă, când el are să iasă la apă; să-i stai în cale pe malul Nilului, să iei în mână toiagul care s'a prefăcut în şarpe"

16 şi să-i grăieşti: – Domnul, Dumnezeul Evreilor, m'a trimis la tine să-ţi spun: Dă-i drumul poporului Meu, ca să-Mi facă slujbă în pustie!, şi iată că până acum tu nu ai ascultat."

17 Aşa zice Domnul: – Din aceasta vei cunoaşte că Eu sunt Domnul: iată că eu, cu toiagul acesta care e'n mâna mea, cu el voi lovi apa Nilului, şi ea se va preface'n sânge;"

18 peştele din Râu va muri, Râul se va împuţi, iar Egiptenii nu vor mai putea să bea apă din Nil“."

19 Şi a mai zis Domnul către Moise: „Să-i spui lui Aaron, fratele tău: – Ia-ţi toiagul în mână şi întinde-ţi mâna peste apele Egiptului: peste râurile lor, peste şanţurile lor, peste iazurile lor şi peste orice adunare de apă, şi ele să fie sânge; şi sânge va fi în toată ţara Egiptului, în lemne chiar, şi'n pietre“."

20 Şi au făcut Moise şi Aaron aşa cum le poruncise Domnul: [Aaron] şi-a ridicat toiagul, şi sub ochii lui Faraon şi sub ochii slujitorilor acestuia a lovit apele care erau în Nil, şi toate apele care erau în Nil s'au prefăcut în sânge,"

21 şi peştele din râu a murit, Nilul s'a împuţit şi Egiptenii nu puteau să bea apă din Nil. Sânge era în toată ţara Egiptului."

22 Dar la fel au făcut şi magii Egiptenilor prin vrăjile lor, iar inima lui Faraon s'a învârtoşat, şi el nu i-a ascultat [pe Moise şi pe Aaron], aşa cum spusese Domnul."

23 Faraon s'a întors şi a intrat în casă şi n'a ţinut seamă de aceasta."

24 Toţi Egiptenii au săpat atunci în preajma Nilului pentru apă de băut, căci din râu nu puteau să bea apă."

25 Se împliniseră şapte zile de când Domnul lovise Nilul."

8

1 Atunci a zis Domnul către Moise: „Intră la Faraon şi zi-i: – Aşa grăieşte Domnul: Dă-i drumul poporului Meu, ca să-Mi slujească."

2 Dar dacă nu vei vrea să-i dai drumul, iată că Eu voi lovi cu broaşte toate ţinuturile tale."

3 Nilul va colcăi de broaşte; ele se vor urca şi vor intra în casele tale, în odăile tale de dormit, pe paturile tale, în casele slugilor tale şi'ntr'ale poporului tău, în cuptoarele tale şi'n coveţile tale cu aluat;"

4 pe tine, pe poporul tău şi pe toate slugile tale se vor urca broaşte“."

5 Şi a zis Domnul către Moise: „Spune-i lui Aaron, fratele tău: – Întinde-ţi mâna cu toiagul tău peste râuri, peste şanţuri şi peste iazuri şi fă broaştele să se urce pe ţara Egiptului!“"

6 Şi şi-a întins Aaron mâna peste apele Egiptului: broaştele s'au urcat şi au acoperit pământul Egiptului."

7 Dar la fel au făcut şi magii Egiptenilor prin vrăjile lor: au făcut broaştele să se urce pe pământul Egiptului."

8 Faraon i-a chemat atunci pe Moise şi pe Aaron şi a zis: „Rugaţi-vă Domnului pentru mine să'ndepărteze broaştele de la mine şi de la poporul meu, iar eu îi voi da drumul poporului, ca să-i jertfească Domnului!“"

9 Moise însă a zis către Faraon: „Hotărăşte tu însuţi când să mă rog pentru tine, pentru slugile tale şi pentru poporul tău, ca să piară broaştele de la tine, de la poporul tău şi din casele voastre, şi numai în Nil să rămână“."

10 Iar el a zis: „Mâine“. Zis-a [Moise]: „Fie după cuvântul tău, ca să ştii că nimeni nu este ca Domnul, Dumnezeul nostru."

11 Se vor îndepărta broaştele de la tine, din casele tale, de prin curţi, de la slugile tale şi de la poporul tău, şi numai în Nil vor rămâne“."

12 Moise şi Aaron au ieşit apoi de la Faraon, iar Moise a strigat către Domnul ca să piară broaştele, aşa cum îi făgăduise lui Faraon."

13 Şi a făcut Domnul după cuvântul lui Moise şi au murit broaştele de prin case, de prin curţi şi de prin ţarini;"

14 şi le-au adunat grămezi-grămezi şi s'a'mpuţit pământul."

15 Văzând însă Faraon că se câştigă timp, şi-a îngreuiat inima şi nu i-a ascultat, aşa cum spusese Domnul."

16 Atunci a zis Domnul către Moise: „Spune-i lui Aaron: – Întinde-ţi mâna cu toiagul şi loveşte ţărâna pământului şi vor fi ţânţari pe oameni, pe vite şi'n tot pământul Egiptului“."

17 Aaron şi-a întins mâna cu toiagul şi a lovit ţărâna pământului şi au fost atunci ţânţari pe oameni şi pe vite. În toată ţara Egiptului, toată ţărâna pământului se făcuse ţânţari."

18 Au încercat şi magii prin vrăjile lor să scoată ţânţari, dar n'au fost în stare; au fost atunci ţânţari pe oameni şi pe vite."

19 Şi au zis magii către Faraon: „Acesta-i degetul lui Dumnezeu!“ Dar inima lui Faraon s'a învârtoşat şi nu i-a ascultat [pe Moise şi pe Aaron], aşa cum spusese Domnul."

20 Zis-a Domnul către Moise: „Scoală-te mâine de dimineaţă şi stai înaintea lui Faraon la vremea când el are să iasă la apă, şi să-i spui: – Aşa grăieşte Domnul: Dă-i drumul poporului Meu, ca să-Mi slujească în pustie!"

21 Dar dacă nu-i vei da drumul poporului Meu, iată că asupra ta, asupra slugilor tale, asupra poporului tău şi asupra caselor voastre voi trimite tăuni, şi se vor umple casele Egiptenilor de tăuni, şi chiar pământul pe care trăiesc."

22 Dar în ziua aceea voi osebi ţinutul Goşen, în care se află poporul Meu, prin aceea că acolo nu vor fi deloc tăuni, pentru ca tu să ştii că Eu, Domnul, Eu sunt Domnul întregului pământ."

23 Face-voi deosebire între poporul Meu şi poporul tău; semnul acesta va fi chiar mâine pe pământ“."

24 Domnul a făcut aşa: mulţime mare de tăuni au venit în casa lui Faraon, în casele slugilor lui şi'n toată ţara Egiptului; de-atâţia tăuni se prăpădea pământul."

25 Faraon i-a chemat atunci pe Moise şi Aaron şi a zis: „Mergeţi şi aduceţi jertfă Dumnezeului vostru aici în ţară!“"

26 Moise însă a zis: „Aşa ceva nu-i cu putinţă: cele ce aducem noi jertfă Domnului, Dumnezeului nostru, sunt urâciune'n faţa Egiptenilor; dacă noi vom jertfi sub ochii Egiptenilor ceea ce pentru ei e urâciune, ne vor ucide cu pietre."

27 Ca atare, cale de trei zile ne vom duce'n pustie, şi acolo-I vom aduce jertfă Domnului, Dumnezeului nostru, aşa cum ne-a grăit nouă Domnul“."

28 Zis-a Faraon: „Bine; am să vă las să ieşiţi, ca să-i aduceţi jertfă Domnului, Dumnezeului vostru, în pustie; dar să nu vă'ntindeţi a merge prea departe. Rugaţi-vă dar Domnului pentru mine!“"

29 Iar Moise a zis: „Iată, de cum voi ieşi de la tine, mă voi ruga la Dumnezeu, şi chiar mâine se vor îndepărta tăunii de la tine, de la slugile tale şi de la poporul tău; dar tu, Faraon, să nu ne mai înşeli prin aceea că nu vei lăsa poporul să-I aducă jertfă Domnului!“"

30 Şi dac'a ieşit Moise de la Faraon, s'a rugat la Dumnezeu."

31 Iar Domnul a făcut după cuvântul lui Moise: a îndepărtat tăunii de la Faraon, de la slugile lui şi de la poporul său; n'a mai rămas nici unul."

32 Dar Faraon şi-a îngreuiat şi de data aceasta inima: n'a lăsat poporul să se ducă."

9

1 Atunci a zis Domnul către Moise: „Intră la Faraon şi spune-i: – Acestea zice Domnul, Dumnezeul Evreilor: Lasă-Mi poporul să iasă, ca să-Mi slujească!"

2 Dar dacă tu nu vei vrea să-Mi laşi poporul să iasă, ci încă-l vei mai ţine,"

3 iată, mâna Domnului va fi peste vitele tale care sunt în câmp, peste cai, peste asini, peste cămile, peste cirezi şi peste turme: o molimă va fi, cumplită."

4 Dar atunci, în ziua aceea, în chip minunat voi osebi Eu vitele Israeliţilor de vitele Egiptenilor: dintre vitele fiilor lui Israel, din toate, nu va muri nici una“."

5 Şi a pus Domnul soroc, zicând: „Mâine va face Domnul fapta aceasta pe pământ!“"

6 Şi chiar de-a doua zi a făcut Domnul fapta aceasta: toate vitele Egiptenilor au murit, dar din vitele fiilor lui Israel n'a murit nici una."

7 Faraon a trimis atunci [să vadă] şi iată că dintre vitele fiilor lui Israel, din toate, nu murise nici una. Inima lui Faraon s'a îngreuiat: el n'a lăsat poporul să se ducă."

8 Domnul a grăit cu Moise şi Aaron, zicând: „Luaţi-vă câte o mână plină de spuză din cuptor, iar Moise s'o arunce spre cer în faţa lui Faraon şi a slugilor lui:"

9 ea se va preface'n pulbere peste toată ţara Egiptului; buboaie vor fi pe oameni şi pe vite, băşici usturătoare pe oamenii şi vitele din tot Egiptul“."

10 Deci, au luat ei spuză din cuptor, au mers în faţa lui Faraon, iar Moise a azvârlit-o spre cer: pe oameni şi pe vite s'au deschis buboaie cu puroi."

11 Iar magii n'au putut să stea'n faţa lui Moise din pricina buboaielor, că buboaiele erau şi pe magi ca pe toată ţara Egiptului."

12 Iar Domnul a învârtoşat inima lui Faraon: acesta nu i-a ascultat [pe Moise şi Aaron], aşa cum Domnul îi spusese lui Moise."

13 Zis-a Domnul către Moise: „Să te scoli mâine de dimineaţă, să i te înfăţişezi lui Faraon şi să-i zici: – Aşa grăieşte Domnul, Dumnezeul Evreilor: Dă-i drumul poporului Meu, ca să-Mi slujească;"

14 fiindcă de data aceasta voi trimite toate loviturile Mele asupra inimii tale, asupra slugilor tale şi a poporului tău, pentru ca tu să vezi că'n tot pământul nu este altul asemenea Mie."

15 Dacă Eu de la'nceput Mi-aş fi întins mâna şi te-aş fi lovit cu moarte, pe tine şi pe poporul tău, tu ai fi fost şters de pe faţa pământului;"

16 dar iată pentru ce te-am cruţat: pentru ca'ntru tine să-Mi arăt puterea şi pentru ca numele Meu să se vestească'n tot pământul."

17 Acum însă tu din nou îi stai poporului Meu împotrivă şi nu-l laşi să plece."

18 Iată: mâine, la ceasul acesta, Eu voi face să plouă grindină multă şi grea cum n'a mai fost în Egipt de la'ntemeierea lui şi până'n ziua de azi."

19 Aşadar, grăbeşte-te acum să-ţi aduni turmele şi toate câte le ai în câmp; fiindcă toţi oamenii şi toate vitele care vor fi în câmp şi nu vor intra în casă, loviţi vor fi de grindină şi vor muri“."

20 Aceia dintre robii lui Faraon care s'au temut de cuvântul Domnului şi-au adunat turmele acasă,"

21 dar cei ce'n cugetul lor n'au luat aminte la cuvântul Domnului, aceia şi-au lăsat vitele pe câmp."

22 Şi a zis Domnul către Moise: „Întinde-ţi mâna spre cer: grindină va fi peste tot pământul Egiptului, peste oameni, peste vite şi peste toată iarba câmpului“."

23 Moise şi-a întins mâna spre cer, iar Domnul a slobozit tunete şi grindină; foc curgea pe pământ; în toată ţara Egiptului a plouat Domnul cu grindină."

24 Grindină era, şi foc se'nvăpăia prin grindină, o grindină multă şi grea cum n'a mai fost în Egipt din clipa'n care s'a făcut el popor."

25 În toată ţara Egiptului a lovit grindina tot ce era pe câmp, de la om la dobitoc, toată iarba câmpului a bătut-o grindina şi toţi copacii câmpului i-a sfârtecat grindina."

26 Numai în ţinutul Goşen, unde se aflau fiii lui Israel, acolo n'a fost grindină."

27 Faraon a trimis atunci să-i cheme pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: „De data asta am păcătuit: Domnul este Cel ce are dreptate, iar eu şi poporul meu suntem vinovaţi."

28 Rugaţi-vă dar pentru mine la Domnul: să'nceteze tunetele lui Dumnezeu, să'nceteze grindina şi focul; eu vă voi lăsa să plecaţi, iar voi mai mult nu veţi rămâne“."

29 Moise i-a zis: „De'ndată ce voi ieşi din oraş îmi voi ridica mâna spre Domnul: tunetele vor înceta, grindina şi ploaia nu vor mai fi, pentru ca tu să cunoşti că al Domnului e pământul."

30 Eu ştiu însă că tu şi slugile tale încă nu vă temeţi de Domnul“."

31 Inul şi orzul se stricaseră, pentru că orzul era înspicat şi inul în floare;"

32 dar grâul şi ovăzul nu s'au stricat, căci ele erau târzii."

33 Şi dac'a ieşit Moise de la Faraon şi din cetate, şi-a ridicat mâinile către Domnul: tunetele şi grindina au contenit, ploaia pe pământ nu s'a mai vărsat."

34 Dar Faraon, văzând că ploaia, grindina şi tunetele au încetat, n'a încetat el să păcătuiască: şi-a îngreuiat inima, el şi slugile sale."

35 Inima lui Faraon s'a învârtoşat: el nu i-a lăsat pe fiii lui Israel să plece, aşa cum Dumnezeu îi grăise lui Moise."

10

1 Şi a grăit Domnul către Moise, zicând: „Intră la Faraon, că Eu i-am învârtoşat inima, pe a lui şi pe a slugilor lui, pentru ca, drept urmare, aceste semne să vină peste ei;"

2 ca să povestiţi voi în auzul fiilor voştri şi al fiilor fiilor voştri despre cum i-am jucat Eu pe Egipteni şi despre semnele Mele pe care le-am făcut în mijlocul lor, şi să cunoaşteţi că Eu sunt Domnul“."

3 Şi au intrat Moise şi Aaron la Faraon şi i-au zis: „Aşa grăieşte Domnul, Dumnezeul Evreilor: – Până când ai tu de gând să nu te smereşti în faţa Mea? Lasă-Mi poporul să plece, ca să-Mi slujească Mie!"

4 Dar dacă nu-Mi vei lăsa poporul să plece, iată că mâine, la ceasul acesta, în toate hotarele tale voi aduce mulţime de lăcuste;"

5 ele vor acoperi faţa pământului, iar tu nu vei putea să-ţi mai vezi ţara; ele vor mânca tot ce-a mai scăpat pe pământ, tot ce v'a mai rămas în urma grindinei; vor mânca tot pomul care vă creşte vouă pe câmp;"

6 îţi vor umple casele, pe ale tale şi pe ale tuturor slugilor tale şi toate casele din toată ţara Egiptenilor, aşa cum n'au văzut părinţii tăi şi nici părinţii părinţilor tăi, de când sunt ei pe pământ şi până'n ziua de astăzi“. Şi s'a întors Moise şi a ieşit de la Faraon."

7 Iar slugile lui Faraon au zis către el: „Până când ne vom poticni noi de toate astea? Dă drumul oamenilor, ca să-i slujească Dumnezeului lor!; sau vrei să-ţi vezi Egiptul pierind?“"

8 I-au întors pe Moise şi pe Aaron la Faraon, iar acesta le-a zis: „Duceţi-vă şi slujiţi-I Domnului, Dumnezeului vostru... dar cine şi care sunt cei ce vor merge?“"

9 Răspuns-a Moise: „Vom merge cu tinerii noştri, cu bătrânii noştri, cu fiii noştri, cu fiicele noastre, cu turmele noastre şi cu cirezile noastre, căci e sărbătoarea Domnului, Dumnezeului nostru“."

10 Dar [Faraon] le-a zis: „Fie-aşa! Dumnezeu cu voi! Dar cum oare v'aş da eu drumul să vă duceţi împreună cu bunurile voastre?... Vedeţi, voi puneţi ceva la cale..."

11 Ei bine, nu, nu aşa! Duceţi-vă, dar numai bărbaţii, şi slujiţi-I lui Dumnezeu, că asta urmăriţi!“ Şi i-au dat afară de la Faraon."

12 Şi a zis Domnul către Moise: „Întinde-ţi mâna peste ţara Egiptului: peste ţară vor năvăli lăcustele şi vor mânca toată iarba pământului şi toată roada pomilor care-a rămas nestricată de grindină“."

13 Moise şi-a ridicat atunci toiagul spre cer, iar Domnul a adus asupra pământului vânt de la răsărit, toată ziua aceea şi toată noaptea; iar când s'a făcut ziuă, vântul de la răsărit a adus lăcustele."

14 Şi au năvălit ele în toată ţara Egiptului; în toate hotarele Egiptului s'au aşternut, mulţime multă; nici înainte n'au mai fost lăcuste ca atunci, nici că vor fi după aceea."

15 Toată faţa pământului au acoperit-o, şi pământul s'a pustiit: au mâncat toată iarba pământului şi toată roada pomilor care mai rămăsese în urma grindinei; nimic n'a mai rămas verde'n toată ţara Egiptului, nici în copaci, nici în iarba câmpului."

16 Atunci Faraon s'a grăbit să-i cheme pe Moise şi Aaron şi le-a zis: „Greşit-am în faţa Domnului, Dumnezeul vostru, şi'n faţa voastră!"

17 Iertaţi-mi acum înc'o dată greşala, şi rugaţi-vă Domnului, Dumnezeul vostru, ca să-mi ia de pe cap prăpădul acesta!“"

18 Şi dac'a ieşit de la Faraon, Moise I s'a rugat lui Dumnezeu:"

19 Domnul a stârnit vânt puternic de la apus, iar acesta a dus lăcustele şi le-a aruncat în Marea Roşie; în toată ţara Egiptului n'a mai rămas nici o lăcustă."

20 Dar Domnul a învârtoşat inima lui Faraon, iar acesta nu i-a lăsat pe fiii lui Israel să plece."

21 Atunci a zis Domnul către Moise: „Întinde-ţi mâna spre cer: întuneric se va face'n ţara Egiptului, un întuneric să-l pipăi cu mâna“."

22 Moise şi-a întins mâna spre cer: întuneric beznă s'a făcut în toată ţara Egiptului şi negură groasă, timp de trei zile,"

23 că nu se vedea om cu om; timp de trei zile nimeni nu s'a urnit de unde era; dar la fiii lui Israel era lumină peste tot unde locuiau ei."

24 Atunci i-a chemat Faraon pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: „Duceţi-vă, slujiţi-I Domnului, Dumnezeului vostru; doar turmele şi cirezile voastre să rămână aici; copiii însă pot merge cu voi“."

25 Dar Moise a zis: „Ba nu, ci tu să ne dai vite pentru jertfele şi arderile-de-tot pe care noi I le vom aduce Domnului, Dumnezeului nostru."

26 Vor merge deci cu noi şi vitele noastre, din care nu va rămâne nici măcar o unghie, căci din ele avem noi să-I aducem jertfă Domnului, Dumnezeului nostru; că nici noi nu ştim ce anume jertfe Îi vom aduce Domnului, Dumnezeului nostru, decât după ce vom ajunge acolo“."

27 Domnul a învârtoşat inima lui Faraon, iar acesta n'a vrut să-i lase să plece."

28 A zis Faraon [către Moise]: „Du-te de aici! Şi bagă de seamă: să nu cumva să mai dai vreodată ochii cu mine, căci în ziua'n care vei da ochii cu mine, atunci vei muri“."

29 Răspuns-a Moise: „Fie-aşa cum ai zis: De-acum n'o să mai dau ochii cu tine pe faţă!...“."

11

1 Şi a zis Domnul către Moise: „Încă o plagă voi mai aduce asupra lui Faraon şi asupra Egiptului, după care vă vor da drumul de aici; iar când vă vor da drumul, o vor face de tot: vă vor alunga."

2 Spune-i dar poporului, în taină, la ureche: fiece bărbat să ceară de la vecinul său şi fiece femeie să ceară de la vecina ei lucruri de argint şi de aur şi haine“."

3 Iar Domnul a făcut ca poporul Său să aibă trecere în ochii Egiptenilor: aceştia le-au dat cu'mprumut. Dar şi Moise devenise om de mare vază în ochii Egiptenilor, în ochii lui Faraon şi ai tuturor slujitorilor acestuia."

4 Şi a zis Moise: „Aşa grăieşte Domnul: – Pe la miezul nopţii voi trece prin Egipt."

5 Şi'n ţara Egiptului va muri tot cel întâi-născut, de la întâi-născutul lui Faraon, cel ce-i urmează la tron, până la întâi-născutul roabei de la râşniţă şi până la tot întâi-născutul dobitoacelor."

6 Plângere mare va fi în toată ţara Egiptului, cum n'a mai fost şi nu va mai fi."

7 Dar împotriva fiilor lui Israel, a tuturor, nici măcar un câine nu va lătra la ei, nici la om şi nici la dobitoc, ca să cunoaşteţi ce minunată deosebire face Domnul între Egipteni şi Israeliţi."

8 Toţi aceşti slujitori ai tăi vor striga către mine şi mi se vor închina, zicând: – Pleacă, tu şi tot poporul tău pe care-l cârmuieşti!... După care voi pleca“. Şi a ieşit Moise de la Faraon, fierbând de mânie."

9 Apoi a zis Domnul către Moise: „Faraon nu vă va asculta, pentru ca semnele şi minunile Mele să se înmulţească'n ţara Egiptului!“"

10 Aşadar, Moise şi Aaron au făcut în faţa lui Faraon toate semnele şi minunile acestea, dar Domnul a învârtoşat inima lui Faraon: el n'a vrut să-i lase pe fiii lui Israel să plece din ţara Egiptului."

12

1 Grăit-a Domnul către Moise şi Aaron în ţara Egiptului şi le-a zis:"

2 „Luna aceasta să fie pentru voi începutul lunilor, să fie întâia între lunile anului."

3 Vorbeşte deci la toată obştea fiilor lui Israel şi spune-le: – În ziua a zecea a acestei luni, fiecare cap de familie să ia câte un miel; un miel pentru fiecare casă."

4 Iar dacă'ntr'o casă vor fi prea puţini pentru un miel întreg, să-l ia împreună cu vecinul cel mai apropiat ca număr de suflete: fiecare să socotească anume câţi sunt de trebuinţă [ca să mănânce în întregime] un miel."

5 Mielul să vă fie de un an, parte bărbătească şi fără meteahnă; veţi lua fie un miel, fie un ied."

6 Să-l ţineţi până în ziua a paisprezecea a acestei luni, şi atunci toată adunarea obştii fiilor lui Israel să-l înjunghie spre seară."

7 Să ia din sângele lui şi să ungă amândoi stâlpii uşii şi pragul de sus, în casele unde-l vor mânca."

8 În chiar noaptea aceea să mănânce carnea, friptă la foc; s'o mănânce cu azimă şi ierburi amare."

9 Din el să nu mâncaţi ceva crud sau fiert în apă, ci numai fript la foc, capul cu picioarele şi măruntaiele."

10 Din el să nu lăsaţi nimic pe-a doua zi, os din el să nu zdrobiţi. Ceea ce va rămâne pe-a doua zi, să ardeţi în foc."

11 Şi iată cum să fiţi când îl mâncaţi: cu coapsele'ncinse, cu sandalele'n picioare şi cu toiagul în mână; şi să-l mâncaţi în grabă: e Paştile Domnului."

12 În noaptea aceea voi trece peste ţara Egiptului; voi lovi pe tot întâi-născutul în ţara Egiptului, de la om pân'la dobitoc, şi din toţi dumnezeii Egiptenilor voi face pedeapsă, Eu, Domnul."

13 Sângele va fi semn pentru voi, pe casele în care vă veţi afla: Eu voi vedea sângele şi vă voi ocroti şi nu va fi'ntre voi rană nimicitoare când voi lovi ţara Egiptului."

14 Ziua aceasta să vă fie vouă spre pomenire şi s'o prăznuiţi ca pe o sărbătoare a Domnului, din neam în neam – ca aşezare veşnică –, aşa s'o prăznuiţi."

15 Timp de şapte zile să mâncaţi azime; încă din ziua'ntâia să'ndepărtaţi din casele voastre dospitura, căci cine va mânca dospit din ziua'ntâia până'n ziua a şaptea, sufletul acela va fi stârpit din Israel."

16 Ziua întâia se va numi sfântă, iar ziua a şaptea tot sfântă vă va fi; – în ele să nu faceţi nici o muncă slujitoare, în afara celor care-i trebuie fiecăruia spre a se hrăni – numai aceasta puteţi face."

17 Păziţi Sărbătoarea Azimelor, fiindcă'n ziua aceea am scos Eu armia voastră din ţara Egiptului; din neam în neam să păziţi ziua aceasta, ca aşezământ veşnic."

18 Începând din seara celei de a paisprezecea zi a lunii întâia şi până'n seara zilei a douăzeci şi una a aceleiaşi luni, veţi mânca azime."

19 Timp de şapte zile să nu se afle dospitură'n casele voastre; tot cel ce va mânca dospit, sufletul acela va fi stârpit din obştea lui Israel, fie el venetic sau moşnean al pământului."

20 Tot ce e dospit să nu mâncaţi; în toate aşezările voastre veţi mânca azimă“."

21 Apoi i-a chemat Moise pe toţi bătrânii fiilor lui Israel şi le-a zis: „Duceţi-vă şi luaţi-vă miei după cum vă sunt familiile şi'njunghiaţi mielul de Paşti."

22 Luaţi un mănunchi de isop, muiaţi-l în sângele de lângă uşă, şi ungeţi pragul de sus şi amândoi stâlpii uşii cu sângele cel de lângă uşă; iar voi să nu ieşiţi nici unul pe uşa casei până dimineaţa."

23 Domnul va trece să-i lovească pe Egipteni şi va vedea sângele de pe pragul de sus şi de pe cei doi stâlpi ai uşii şi va trece Domnul pe lângă uşă şi nu-l va lăsa pe Nimicitor să intre'n casele voastre ca să lovească."

24 Păziţi-le pe acestea ca pe un aşezământ pentru tine şi pentru copiii tăi, din neam în neam."

25 Aşadar, după ce veţi intra în ţara pe care Domnul vă va da-o vouă aşa cum a zis, să păziţi rânduiala aceasta."

26 Şi de va fi să vă'ntrebe copiii voştri: – Ce-i cu rânduiala aceasta?,"

27 voi să le spuneţi: – Aceasta este jertfa de Paşti pentru Domnul Cel ce'n Egipt a ocrotit casele fiilor lui Israel, când El a lovit Egiptul iar casele noastre le-a mântuit“. Şi s'a plecat poporul şi s'a'nchinat."

28 Şi mergând fiii lui Israel, au făcut aşa cum Domnul le poruncise lui Moise şi Aaron; aşa au făcut."

29 Şi a fost că la miezul nopţii i-a lovit Domnul pe toţi întâi-născuţii în ţara Egiptului, de la întâi-născutul lui Faraon, care trebuia să stea pe tron, până la întâi-născutul robului din temniţă, şi pe toţi întâi-născuţii dobitoacelor."

30 Şi s'a sculat noaptea Faraon, toate slugile lui şi toţi Egiptenii; şi bocet mare s'a făcut în toată ţara Egiptului, că nu era casă'n care să nu fie mort."

31 În aceeaşi noapte i-a chemat Faraon pe Moise şi Aaron şi le-a zis: „Sculaţi-vă şi ieşiţi din mijlocul poporului meu!; şi voi, şi fiii lui Israel!; şi duceţi-vă de-i faceţi slujbă Domnului, Dumnezeului vostru, precum aţi zis!"

32 Luaţi-vă şi turmele, şi cirezile, şi duceţi-vă!... Binecuvântaţi-mă şi pe mine!“"

33 Egiptenii sileau acum poporul să iasă grabnic din ţară, căci ziceau: „O să pierim cu toţii!“"

34 Poporul şi-a luat frământătura până a nu se dospi, [purtând] pe umeri coveţile învelite'n haine."

35 Fiii lui Israel au făcut după cuvântul lui Moise: au cerut de la Egipteni lucruri de argint şi lucruri de aur şi haine."

36 Domnul i-a dat poporului Său trecere în ochii Egiptenilor, iar aceştia le-au dat tot ce-au cerut; şi i-au despuiat pe Egipteni."

37 Fiii lui Israel au plecat din Ramses spre Sucot, ca la şase sute de mii de bărbaţi pedeştri, afară de copii."

38 Şi'mpreună cu ei s'a ridicat şi multă adunătură [de oameni], precum şi turme şi cirezi şi vite multe foarte."

39 Iar din frământătura pe care-o scoseseră din Egipt au copt în spuză azime, că ea nu se dospise; zoriţi de Egipteni, ei nu putuseră zăbovi nici măcar să-şi facă de mâncare pentru drum."

40 Şederea fiilor lui Israel în Egipt şi'n ţara Canaanului a fost de patru sute treizeci de ani."

41 Şi a fost că la capătul celor patru sute treizeci de ani, toată armia Domnului a ieşit din ţara Egiptului."

42 Noapte de priveghere i-a fost aceasta Domnului, ca să-i scoată pe ei din ţara Egiptului; această noapte în care Domnul a stat de veghe, pe ea o vor păzi toţi fiii lui Israel, din neam în neam."

43 Zis-a Domnul către Moise şi Aaron: „Iată rânduiala Paştelui: Nimeni din cei de alt neam nu va mânca din el;"

44 dar din el va mânca tot robul cumpărat cu bani, după ce-l vei tăia'mprejur."

45 Străin sau simbriaş nu va mânca din el."

46 Să se mănânce în aceeaşi casă; din carnea lui nu vei scoate afară din casă; os dintr'însul să nu zdrobiţi."

47 Pe asta s'o facă toată obştea fiilor lui Israel."

48 Iar dacă vreun străin aşezat între voi va vrea să-I facă Domnului jertfă pascală, îi vei tăia'mprejur pe toţi ai lui, de parte bărbătească, şi numai atunci să se apropie ca să facă aceasta, şi el va fi atunci ca şi un moşnean al pământului; dar tot cel netăiat împrejur nu va mânca din el;"

49 o singură lege va fi şi pentru băştinaş, şi pentru străinul ce se va aşeza la voi!“"

50 Şi au făcut fiii lui Israel aşa cum Domnul le poruncise lui Moise şi Aaron; aşa au făcut."

51 Şi a fost că atunci, în ziua aceea, i-a scos Domnul pe fiii lui Israel din ţara Egiptului, împreună cu armia lor."

13

1 Domnul i-a grăit apoi lui Moise şi i-a zis:"

2 „Sfinţeşte-Mi pe tot întâiul-născut, pe cel dintâi la sânul mamei între fiii lui Israel: de la om pân'la dobitoc, el este al Meu!“"

3 Iar Moise a zis către popor: „Să vă aduceţi aminte de ziua aceasta'n care voi aţi ieşit din ţara Egiptului, din casa robiei, căci cu mână tare v'a scos pe voi Domnul de acolo: să nu mâncaţi dospit."

4 Într'adevăr, voi astăzi ieşiţi, în luna Spicului."

5 Şi va fi că după ce Domnul, Dumnezeul tău, te va duce în ţara Canaaneenilor, a Heteilor, a Amoreilor, a Heveilor, a Iebuseilor, a Ghergheseilor şi a Ferezeilor, pe care El li S'a jurat părinţilor tăi să ţi-o dea, ţara'n care curge lapte şi miere, vei face slujba aceasta în această lună."

6 Şapte zile să mănânci azime, iar ziua a şaptea este sărbătoarea Domnului:"

7 Azime să mâncaţi în cele şapte zile; dospitură nu se va găsi la tine, nici aluat în toate hotarele tale."

8 În ziua aceea să-i povesteşti fiului tău, zicând: – Aceasta-i de dragul a ceea ce a făcut Domnul pentru mine, când am ieşit eu din Egipt."

9 Să fie aceasta ca un semn pe mâna ta şi ca o aducere aminte'n faţa ochilor tăi, pentru ca legea Domnului să fie'n gura ta; căci cu mână tare te-a scos Domnul Dumnezeu din Egipt."

10 Să păziţi dar legea aceasta din an în an, la vremea rânduită."

11 Şi va fi că după ce Domnul, Dumnezeul tău, te va duce în ţara Canaaneenilor, aşa cum li S'a jurat El părinţilor tăi, şi ţi-o va da ţie,"

12 atunci să-I osebeşti Domnului pe tot întâi-născutul de parte bărbătească, şi tot ce se naşte'ntâi din turmele sau din cirezile tale: partea bărbătească să I-o închini Domnului."

13 Pe tot întâi-născutul de la asină să-l dai în schimbul unui miel; iar de nu-l vei schimba, să-l răscumperi. Pe tot întâi-născutul din om, între fiii tăi, îl vei răscumpăra."

14 Iar dacă fiul tău te va întreba cândva, zicând: – Ce'nseamnă aceasta?, tu să-i spui: – Cu mână tare ne-a scos Domnul din ţara Egiptului, din casa robiei."

15 Când Faraon se'ncăpăţâna să nu ne lase să plecăm, Domnul i-a ucis pe toţi întâii-născuţi în ţara Egiptului, de la'ntâi-născutul omului până la'ntâi-născutul dobitocului. Iată de ce jertfesc eu Domnului pe tot întâi-născutul de parte bărbătească, şi de ce pe tot întâi-născutul din fiii mei îl răscumpăr."

16 Să fie dar aceasta ca un semn pe mâna ta, neclintit în faţa ochilor tăi: Cu mână tare ne-a scos pe noi Domnul din Egipt!“"

17 Iar după ce Faraon a dat drumul poporului, Dumnezeu nu i-a'ndrumat pe calea dinspre ţara Filistenilor, cu toate că era mai scurtă, căci a zis Dumnezeu: „Nu cumva poporul, dacă va vedea război, să aibă păreri de rău şi să se'ntoarcă în Egipt“."

18 Ci Dumnezeu a făcut poporul să ocolească pe calea pustiului, spre Marea Roşie. În al cincilea neam au ieşit fiii lui Israel din ţara Egiptului."

19 Atunci a luat Moise cu sine osemintele lui Iosif, căci cu jurământ îi legase Iosif pe fiii lui Israel: „Cu adevărat vă va cerceta Domnul; atunci să luaţi cu voi şi osemintele mele de aici“."

20 Şi dac'au purces fiii lui Israel din Sucot, şi-au aşezat tabăra la Etam, la capătul pustiului."

21 Iar Domnul îi călăuzea mergându-le'nainte şi arătându-le calea: ziua, în stâlp de nor; noaptea, în stâlp de foc."

22 Şi n'a lipsit stâlpul de nor, ziua, nici stâlpul de foc, noaptea, de dinaintea'ntregului popor."

14

1 Domnul a grăit către Moise şi i-a zis:"

2 „Spune-le fiilor lui Israel să se întoarcă şi să-şi aşeze tabăra în faţa Pi-Hahirotului, între Migdol şi mare, în preajma lui Baal-Ţefon. Acolo, lângă mare, acolo să tăbărâţi."

3 Că Faraon îi va spune poporului său: – Fiii aceştia ai lui Israel s'au rătăcit prin ţară; i-a închis pustiul..."

4 Eu însă voi învârtoşa inima lui Faraon, iar el se va pune pe urmele lor. Şi Mă voi preamări Eu în Faraon şi'n toată oastea lui şi vor cunoaşte Egiptenii, toţi vor cunoaşte, că Eu sunt Domnul!“ Şi au făcut aşa."

5 I s'a dat de ştire regelui Egiptului că poporul 6 Şi-a înhămat deci Faraon carele de război şi şi-a luat poporul cu sine."

7 A luat şase sute de care alese şi toată călărimea Egiptenilor şi căpeteniile lor."

8 Iar Domnul a învârtoşat inima lui Faraon, regele Egiptului, şi pe a slujitorilor lui, şi au alergat pe urmele fiilor lui Israel; dar fiii lui Israel ieşiseră cu mână'naltă."

9 Şi au alergat după ei Egiptenii cu toţi caii şi carele lui Faraon, cu călăreţii şi cu toată oastea lui, şi i-au ajuns când ei îşi aşternuseră tabăra la mare, lângă Pi-Hahirot, în faţa lui Baal-Ţefon."

10 Şi dacă Faraon s'a apropiat, fiii lui Israel şi-au ridicat ochii şi i-au văzut pe Egipteni tăbărâţi înapoia lor; şi foarte s'au înspăimântat fiii lui Israel şi au strigat către Domnul."

11 Şi i-au zis lui Moise: „Oare nu erau morminte'n ţara Egiptului? De ce ne-ai adus să murim aici, în pustie? Ce-ai făcut tu cu noi, că ne-ai scos din Egipt?"

12 Oare nu asta-ţi spuneam noi în Egipt, zicându-ţi: – Lasă-ne să robim Egiptenilor?... Că mai bine era să le fim robi Egiptenilor decât să murim în pustia aceasta!“"

13 Moise însă a zis către popor: „Nu vă temeţi! Ţineţi-vă bine şi veţi vedea mântuirea pe care Domnul o va face astăzi asupră-vă: pe Egiptenii pe care-i vedeţi astăzi nu-i veţi mai vedea în veacul vecilor."

14 Domnul se va lupta pentru voi; vouă nu vă rămâne decât să fiţi liniştiţi“."

15 Atunci a zis Domnul către Moise: „Ce strigi către Mine? Spune-le fiilor lui Israel să pornească!,"

16 iar tu ridică-ţi toiagul, întinde-ţi mâna asupra mării şi despic-o!: să treacă fiii lui Israel prin mijlocul mării ca pe uscat!"

17 Iată, Eu voi învârtoşa inima lui Faraon şi pe a tuturor Egiptenilor, ca să se ia după ei; şi'ntru el, în Faraon, ca şi'n toată oastea lui şi'n carele lui şi'n călăreţii lui va fi ca Eu să Mă preamăresc;"

18 şi-atunci când Eu Mă voi preamări în Faraon şi'n carele lui şi'n călăreţii lui, atunci vor cunoaşte Egiptenii, toţi vor cunoaşte, că Eu sunt Domnul!“"

19 Atunci îngerul lui Dumnezeu, care mergea înaintea taberei fiilor lui Israel, s'a mutat şi mergea în urma lor; şi s'a mutat şi stâlpul norului de dinaintea lor şi le-a stat în urmă,"

20 intrând astfel şi stând între tabăra Egiptenilor şi tabăra fiilor lui Israel; şi'ntuneric s'a făcut şi negură, şi noaptea s'a scurs fără ca'n timpul nopţii să se poată apropia unii de alţii."

21 Moise şi-a întins mâna asupra mării, iar Domnul a mânat marea toată noaptea cu vânt puternic de la răsărit; şi a făcut din mare uscat, că apele se despicaseră."

22 Iar fiii lui Israel mergeau prin mijlocul mării ca pe uscat: apele le erau perete de-a dreapta şi perete de-a stânga."

23 Dar Egiptenii s'au pus pe urma lor, şi au intrat după ei toţi caii lui Faraon, carele şi călăreţii lui, în mijlocul mării."

24 Dar în straja dimineţii a căutat Domnul din stâlpul cel de foc şi de nor spre tabăra Egiptenilor şi a umplut tabăra Egiptenilor de spaimă."

25 Şi le-a împiedicat roţile carelor, încât cu anevoie-i mai duceau. Atunci au zis Egiptenii: „Să fugim de la faţa lui Israel, că Domnul Se luptă pentru ei cu Egiptenii!“"

26 Iar Domnul a zis către Moise: „Întinde-ţi mâna asupra mării: apele să se'ntoarcă asupra Egiptenilor, asupra carelor şi călăreţilor lor“."

27 Şi şi-a întins Moise mâna asupra mării: spre ziuă s'a întors apa la locul ei, iar Egiptenii fugeau pe sub apă; şi i-a înecat Domnul pe Egipteni în mijlocul mării."

28 Iar apele s'au tras la loc şi au acoperit carele şi călăreţii şi'ntreaga oaste a lui Faraon, care intrase după ei în mare, şi n'a rămas nici unul."

29 Fiii lui Israel însă au trecut prin mare ca pe uscat, apa fiindu-le perete de-a dreapta şi perete de-a stânga."

30 Aşa l-a mântuit Domnul în ziua aceea pe Israel din mâinile Egiptenilor; şi i-a văzut Israel pe Egipteni morţi pe malurile mării."

31 Văzut-a Israel mâna cea tare pe care Domnul a întins-o'mpotriva Egiptenilor, şi s'a temut poporul de Domnul şi I-a crezut lui Dumnezeu şi lui Moise, servul Său."

15

1 Atunci Moise şi fiii lui Israel I-au cântat lui Dumnezeu această cântare; au zis:„Să-I cântăm Domnului,
căci cu slavă S'a preamărit;
cal şi călăreţ, în mare i-a aruncat!"

2 Ajutor şi ocrotitor mi S'a făcut mie spre mântuire;
Acesta-i Dumnezeul meu,
pe El Îl voi preamări,
Dumnezeul părintelui meu,
pe El Îl voi înălţa."

3 Domnul Cel ce surpă războaie,
Domnul este numele Lui."

4 Carele lui Faraon şi oştirea lui
le-a aruncat în mare,
pe aleşii călăreţi, pe căpitani,
i-a cufundat în Marea Roşie:"

5 cu marea i-a acoperit,
în adâncuri ca o piatră s'au adâncit."

6 Dreapta Ta, Doamne,
s'a preamărit întru tărie,
mâna Ta cea dreaptă, Doamne,
pe vrăjmaşi i-a sfărâmat."

7 Cu mulţimea slavei Tale
ai surpat pe cei potrivnici:
mânia Ţi-ai dezlănţuit-o
şi i-a mistuit ca pe nişte paie."

8 Prin suflarea mâniei Tale
s'a despicat apa;
închegatu-s'au apele ca un perete,
închegatu-s'au valurile'n inima mării."

9 Vrăjmaşul zicea:
– Îi voi alerga şi-i voi prinde,
pradă voi împărţi,
sufletul mi-l voi sătura,
cu sabia voi ucide,
braţul meu îi va stăpâni..."

10 Trimis-ai Tu suflarea Ta:
marea i-a înghiţit,
afundatu-s'au ca plumbul în apele adâncului."

11 Doamne, cine-i asemenea Ţie'ntre dumnezei?
cine-i asemenea Ţie, preamărit întru sfinţi,
minunat întru slavă,
făcător de minuni?"

12 Întinsu-Ţi-ai dreapta
şi i-a'nghiţit pământul!"

13 Cu dreptatea Ta
călăuzit-ai acest popor şi l-ai izbăvit,
cu puterea Ta l-ai chemat
spre locaşul Tău cel sfânt."

14 Auzit-au neamurile
şi s'au cutremurat;
dureri i-au cuprins
pe cei ce locuiesc în Filisteea."

15 Atunci capii Edomului au fost cuprinşi de spaimă,
pe mai-marii Moabului cutremur i-a cuprins,
celor ce locuiesc în Canaan,
tuturor, le-a pierit inima."

16 Cădea-vor peste ei cutremur şi frică,
puterea braţului Tău îi va încremeni
pân'ce va trece poporul Tău, Doamne,
pân'ce va trece acest popor
pe care Tu Ţi l-ai agonisit."

17 Tu-l vei duce şi Tu-l vei răsădi
în muntele moştenirii Tale,
în locaşul pe care Tu, Doamne,
Ţi l-ai zidit,
pe care Tu, Doamne,
Ţi l-ai sfinţit,
pe care mâinile Tale l-au gătit."

18 Împărăţi-va Domnul în veac
şi în veacul veacului!"

19 Căci caii lui Faraon,
cu carele şi călăreţii lui,
au intrat în mare,
dar Domnul a'ntors asupră-le apele mării,
în timp ce fiii lui Israel
au trecut prin mare ca pe uscat“."

20 Mariam proorociţa, sora lui Aaron, a luat timpanul în mâna sa, şi toate femeile au ieşit după ea cu timpane şi dănţuind."

21 Şi Mariam făcea'nceputul, zicând:„Să-I cântăm Domnului,
căci cu slavă S'a preamărit;
cal şi călăreţ, în mare i-a aruncat!“"

22 Moise i-a ridicat apoi pe fiii lui Israel de la Marea Roşie şi i-a dus în pustia Şur. Trei zile-au mers ei prin pustie fără să dea de apă."

23 Au ajuns apoi la Mara, dar n'au putut să bea apă din Mara, că era amară; iată de ce locul acela a fost numit Mara."

24 Iar poporul murmura'mpotriva lui Moise şi zicea: „Ce vom bea?“"

25 Atunci Moise a strigat către Domnul, iar Domnul i-a arătat un lemn; el l-a aruncat în apă, iar apa s'a îndulcit. Acolo i-a pus [Domnul] rânduieli şi porunci [poporului Său] şi acolo l-a pus la'ncercare şi i-a zis:"

26 „Dacă'ntr'adevăr vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, şi vei face numai ceea ce e drept în ochii Lui, dacă-ţi vei pleca auzul la poruncile Lui şi vei păzi rânduielile Lui, atunci nu voi aduce asupra ta nici una din bolile pe care le-am adus asupra Egiptenilor, că Eu sunt Domnul Care te vindecă“."

27 Apoi au venit în Elim. Şi erau acolo douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de palmieri. Şi au tăbărât acolo, lângă apă."

16

1 Şi dac'au plecat din Elim, toată obştea fiilor lui Israel a ajuns în pustia Sin, care este între Elim şi Sinai, în ziua a cincisprezecea a celei de a doua luni după ieşirea lor din ţara Egiptului."

2 Aici toată obştea fiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise şi Aaron."

3 Au zis către ei fiii lui Israel: „Mai bine-am fi murit bătuţi de Domnul în ţara Egiptului, când şedeam împrejurul căldărilor cu carne şi mâncam pâine pe săturate, decât să ne fi adus voi în acest pustiu pentru ca toată obştea aceasta să moară de foame...“."

4 Domnul însă a zis către Moise: „Iată, Eu voi face să plouă pentru voi pâine din cer. Aşadar, va ieşi poporul şi va aduna în fiecare zi atât cât trebuie pentru o zi, ca să-i pun la'ncercare; vor umbla ei după legea Mea, sau nu?"

5 Dar va fi că'n ziua a şasea, când ei vor pregăti ceea ce au strâns, [vor vedea că] e de două ori mai mult decât adunau într'o altă zi pentru o zi“."

6 Atunci au zis Moise şi Aaron către toată adunarea fiilor lui Israel: „Diseară veţi cunoaşte că Domnul este Cel ce v'a scos pe voi din ţara Egiptului,"

7 iar mâine-dimineaţă veţi vedea slava Domnului; că El a auzit cârtirea voastră'mpotriva lui Dumnezeu; fiindcă noi, ce suntem noi ca să cârtiţi împotriva noastră?“"

8 Şi a mai zis Moise: „Când Domnul vă va da seara carne să mâncaţi şi dimineaţa pâine să vă săturaţi, aceasta va fi pentru că Domnul v'a auzit cârtirea'mpotriva noastră; fiindcă noi, ce suntem noi?: nu'mpotriva noastră vă este cârtirea, ci'mpotriva lui Dumnezeu“."

9 Moise i-a zis apoi lui Aaron: „Spune la toată adunarea fiilor lui Israel: – Apropiaţi-vă'naintea lui Dumnezeu, fiindcă El v'a auzit cârtirea“."

10 Şi'n timp ce Aaron vorbea către toată adunarea fiilor lui Israel, ei au căutat spre pustie: şi iată, slava Domnului s'a arătat în nor."

11 Şi a grăit Domnul către Moise şi a zis:"

12 „Am auzit cârtirea fiilor lui Israel. Spune-le dar: – Seara carne veţi mânca, iar dimineaţa vă veţi sătura de pâine, şi veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru“."

13 Iar dacă s'a făcut seară, s'au ridicat prepeliţe şi au acoperit tabăra; iar dimineaţa, după ce s'a luat roua dimprejurul taberei,"

14 iată că pe faţa pustiei se afla ceva mărunt ca nişte grăunţe, ceva albicios ca grindina pe pământ."

15 Şi văzând-o fiii lui Israel, au zis unul către altul: „Ce e asta?“ Că nu ştiau ce e. Iar Moise le-a zis: „Aceasta e pâinea pe care v'a dat-o Dumnezeu ca hrană."

16 Iată cuvântul pe care vi l-a poruncit Domnul: Strângeţi dintr'însa fiecare cât îi trebuie să mănânce – un omer de fiecare om – după numărul sufletelor voastre; fiecare să adune pentru cei pe care-i are în cortul său!“"

17 Fiii lui Israel au făcut aşa: unii au adunat mai mult, alţii mai puţin;"

18 dar măsurând cu omerul, celui ce avea mai mult nu i-a prisosit, iar celui ce avea mai puţin nu i-a lipsit: fiecare adunase atâta cât li se cuvenea celor ce erau cu el."

19 Zis-a Moise către ei: „Nimeni să nu lase din ea până dimineaţă“."

20 Ei însă n'au ascultat de Moise, ci unii au lăsat din ea până'n dimineaţa următoare; dar a făcut viermi şi s'a stricat. Iar Moise s'a mâniat pe ei."

21 Aşadar, fiecare aduna dis-de-dimineaţă după cât îi trebuia; că dacă'ncepea soarele să dogorească, [mana neculeasă] se topea."

22 Şi a fost că'n ziua a şasea au adunat de două ori mai multă hrană: câte două omere de fiecare. Iar capii adunării au venit toţi să-l înştiinţeze pe Moise."

23 Moise le-a zis: Iată ce-a zis Domnul: „Mâine e Sâmbătă, zi de sfântă odihnă închinată Domnului; ce aveţi de copt, coaceţi; ce aveţi de fiert, fierbeţi; iar ceea ce prisoseşte puneţi deoparte şi păstraţi totul pe a doua zi“."

24 Şi dac'au lăsat ei din acestea până dimineaţa, aşa cum le poruncise Moise, nici că s'au stricat, nici c'au făcut viermi."

25 Apoi a zis Moise: „Mâncaţi-o astăzi, căci astăzi este odihna închinată Domnului; astăzi n'o veţi afla pe câmp."

26 Şase zile veţi aduna, dar ziua a şaptea e zi de odihnă: n'o veţi afla“."

27 Şi a fost că'n ziua a şaptea au ieşit unii din popor să adune, şi n'au găsit."

28 Atunci Domnul a zis către Moise: „Până când vă veţi încăpăţâna voi să nu ascultaţi de poruncile Mele şi de legea Mea?"

29 Vedeţi: fiindcă Domnul v'a dat vouă această zi spre odihnă, de aceea vă dă El în ziua a şasea pâine pentru două zile; rămâneţi fiecare în casele voastre: în ziua a şaptea să nu iasă nimeni din locu'n care se află“."

30 Şi s'a odihnit poporul în ziua a şaptea."

31 Fiii lui Israel au numit-o mană; aceasta era ca sămânţa de coriandru; era albă, iar gustul îi era ca al unei turte cu miere."

32 Şi Moise a zis: „Iată ce a poruncit Domnul: Umpleţi cu mană un omer, spre păstrare'n viitor urmaşilor voştri, ca să vadă pâinea pe care aţi mâncat-o în pustie când Domnul v'a scos pe voi din ţara Egiptului“."

33 Iar către Aaron a zis Moise: „Ia un vas de aur şi toarnă'n el un omer plin cu mană şi pune-l înaintea lui Dumnezeu, ca să se păstreze'n viitor pentru urmaşii voştri!“"

34 Şi l-a pus Aaron înaintea Mărturiei, ca să fie păstrat, aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise."

35 Iar fiii lui Israel au mâncat mană timp de patruzeci de ani, până ce-au ajuns în ţară locuită; mană au mâncat până ce-au ajuns în hotarele ţării Canaanului."

36 Omerul era a zecea parte din trei vedre."

17

1 Obştea fiilor lui Israel, toată, şi-a ridicat tabăra din pustia Sin, după porunca Domnului; au tăbărât apoi la Rafidim, dar poporul nu avea apă de băut."

2 Şi poporul îi căta pricină lui Moise; îi zicea: „Dă-ne apă să bem!“ Iar Moise le-a zis: „De ce-mi cătaţi voi mie pricină? de ce-L ispitiţi voi pe Domnul?“"

3 Iar poporul, însetat acolo de apă, murmura'mpotriva lui Moise, zicându-i: „Ce-i asta?: ne-ai scos din Egipt ca să ne omori cu setea, pe noi, pe copiii noştri şi turmele noastre?...“."

4 Iar Moise a strigat către Domnul şi a zis: „Ce să mă fac eu cu poporul acesta? Încă puţin, şi mă vor ucide cu pietre“."

5 Zis-a Domnul către Moise: „Treci în fruntea poporului acestuia, ia cu tine pe câţiva din bătrânii poporului, dar ia în mână şi toiagul cu care ai lovit Nilul, şi mergi!"

6 Iată, Eu îţi voi aţine calea acolo, pe stâncă, la Horeb; tu vei lovi stânca, iar din ea va curge apă şi va bea poporul Meu“. Şi'ntocmai aşa a făcut Moise sub ochii fiilor lui Israel."

7 Locul acela a fost numit Masa-şi-Meriba, din pricina cârtelii fiilor lui Israel şi pentru că acolo-L ispitiseră ei pe Domnul, zicând: „Oare este Domnul în mijlocul nostru sau nu?“"

8 Apoi a venit Amalec şi se bătea cu Israel la Rafidim."

9 Iar Moise a zis către Iosua: „Alege-ţi bărbaţi voinici şi du-te mâine de te luptă cu Amalec! Cât despre mine, eu voi sta în vârful muntelui, cu toiagul lui Dumnezeu în mâna mea“."

10 A făcut deci Iosua după cum îi spusese Moise şi a ieşit să se bată cu Amalec, în timp ce Moise, Aaron şi Or s'au suit în vârful muntelui."

11 Şi a fost că atunci când Moise îşi ridica mâinile, biruia Israel; iar când îşi lăsa mâinile, biruia Amalec."

12 Cum însă mâinile lui Moise se îngreuiau, ei au luat o piatră şi au pus-o sub el; el s'a aşezat pe ea, iar Aaron şi Or îi sprijineau mâinile, unul de-o parte şi altul de alta; şi au stat mâinile lui rezemate până'n asfinţitul soarelui."

13 Şi a zdrobit Iosua pe Amalec şi tot poporul său, trecându-i prin ascuţişul săbiei."

14 Atunci a zis Domnul către Moise: „Scrie aceasta'ntr'o carte, spre aducere aminte, şi spune-i lui Iosua că pomenirea lui Amalec o voi şterge din cele ce sunt sub cer“."

15 Moise I-a ridicat atunci Domnului un jertfelnic şi l-a numit Iahvé-Nissi,"

16 căci „cu mână tainică îl va bate Domnul pe Amalec din neam în neam“."

18

1 Dar Ietro, preotul din Madian, socrul lui Moise, a auzit de toate câte le făcuse Domnul pentru poporul Său, că anume Domnul îl scosese pe Israel din Egipt."

2 Atunci Ietro, socrul lui Moise, a luat-o pe Sefora, femeia lui Moise, pe care acesta i-o lăsase'n seamă,"

3 ca şi pe cei doi fii ai ei – dintre care unul se chema Gherşom, după spusa: „străin sunt eu în ţară străină“,"

4 iar pe altul îl chema Eliezer, după spusa: „Dumnezeul părintelui meu mi-a fost într'ajutor şi m'a scăpat din mâna lui Faraon“."

5 Aşadar Ietro, socrul lui Moise, împreună cu fiii şi cu femeia acestuia, a venit la Moise în pustie, acolo unde-şi aşezase el tabăra, la muntele lui Dumnezeu."

6 Şi i s'a dat de veste lui Moise prin cuvintele: „Iată că vine la tine Ietro, socrul tău, avându-i cu el pe femeia ta şi pe cei doi feciori ai tăi“."

7 Deci a ieşit Moise în întâmpinarea socrului său, s'a plecat înaintea lui şi l-a îmbrăţişat şi s'au sărutat unii pe alţii; apoi l-a poftit în cort."

8 Şi i-a povestit Moise socrului său tot ceea ce Domnul le făcuse lui Faraon şi Egiptenilor de dragul lui Israel, toate necazurile ce se abătuseră asupra lor pe drum şi cum i-a scăpat Domnul din mâna lui Faraon şi din mâna Egiptenilor."

9 Şi s'a minunat Ietro de tot binele pe care li-l făcuse Domnul, anume că-i scăpase din mâna Egiptenilor şi din mâna lui Faraon."

10 Şi a zis Ietro: „Binecuvântat fie Domnul, că El v'a scăpat din mâna Egiptenilor şi din mâna lui Faraon!"

11 Acum ştiu şi eu că mare este Domnul peste toţi dumnezeii, pentru că i-a smerit“."

12 Apoi Ietro, socrul lui Moise, I-a adus lui Dumnezeu ardere-de-tot şi jertfe. Şi au venit Aaron şi toţi bătrânii lui Israel pentru ca'n faţa lui Dumnezeu să stea la masă cu socrul lui Moise."

13 Şi a fost că a doua zi a şezut Moise să judece poporul; şi a stat poporul înaintea lui Moise de dimineaţă până seara."

14 Şi dacă Ietro, socrul lui Moise, a văzut tot ceea ce făcea el pentru popor, i-a zis: „Ce faci tu cu poporul? De ce şezi tu singur, pe de-o parte, şi, pe de alta, tot poporul stă înaintea ta de dimineaţa până seara?“"

15 Iar Moise a zis către socrul său: „Poporul vine la mine să ceară judecata lui Dumnezeu."

16 Când se ivesc între ei neînţelegeri, vin la mine; eu cercetez pe fiecare şi-i învăţ poruncile lui Dumnezeu şi legile Lui“."

17 Iar socrul lui Moise a zis către el: „Ce faci tu, nu faci bine,"

18 că şi tu te vei slei, şi poporul acesta care-i cu tine; grea e pentru tine treaba aceasta, şi nu vei putea s'o faci singur."

19 Acum dar ascultă-mă pe mine!; am să-ţi dau un sfat; apoi, Dumnezeu cu tine! Tu să-i fii poporului ceea ce trebuie să-i fii faţă de Dumnezeu: să-I înfăţişezi lui Dumnezeu, tu, trebuinţele lor;"

20 iar lor să le arăţi poruncile şi legile Lui, să le descoperi căile pe care să umble şi faptele pe care să le facă."

21 Acum: din întregul popor alege-ţi oameni destoinici şi temători de Dumnezeu, oameni drepţi, care urăsc trufia, şi pune-i căpetenii peste mii, căpetenii peste sute, căpetenii peste cincizeci, căpetenii peste zeci."

22 Aceştia, ei să judece poporul în toată vremea: pricinile grele să le aducă la tine, iar pe cele mici să le judece ei. Ei te vor ajuta astfel, uşurându-ţi povara."

23 De vei face lucrul acesta, Dumnezeu te va întări, tu vei putea să faci faţă, iar poporul acesta'ntreg va ajunge cu pace la locul său“."

24 Şi a ascultat Moise de cuvântul socrului său şi a făcut tot ceea ce i-a spus."

25 Aşadar, din întreg Israelul a ales Moise oameni destoinici şi i-a pus căpetenii peste mii, căpetenii peste sute, căpetenii peste cincizeci şi căpetenii peste zeci."

26 Aceştia, ei judecau poporul în toată vremea; toate pricinile grele le aduceau la Moise, iar pe cele uşoare, pe toate, le judecau ei."

27 Moise l-a lăsat apoi pe socrul său să plece, iar acesta s'a dus în ţara lui."

19

1 Iar în cea de a treia lună de la ieşirea fiilor lui Israel din ţara Egiptului, în chiar ziua aceea au ajuns ei în pustia Sinai."

2 Au plecat deci de la Rafidim, au ajuns în pustia Sinai, şi acolo a tăbărât Israel, în faţa muntelui."

3 Şi s'a suit Moise în muntele lui Dumnezeu; iar Domnul l-a strigat din munte şi i-a zis: „Iată ce vei grăi tu către casa lui Iacob şi ce le vei da de veste fiilor lui Israel:"

4 – Voi cu ochii voştri aţi văzut ce le-am făcut Eu Egiptenilor, cum v'am purtat Eu pe aripi de vultur şi v'am adus la Mine."

5 Acum: dacă veţi asculta de glasul Meu şi veţi păzi legământul Meu, voi Îmi veţi fi Mie popor ales dintre toate neamurile, că al Meu este tot pământul;"

6 Îmi veţi fi preoţie împărătească şi neam sfânt!... Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune fiilor lui Israel“."

7 Şi venind Moise, i-a chemat pe bătrânii poporului şi le-a spus toate cuvintele acestea pe care le poruncise Domnul."

8 Atunci tot poporul, răspunzând într'un glas, a zis: „Toate câte a zis Dumnezeu vom face şi vom fi ascultători!“ Iar cuvintele poporului le-a dus Moise la Dumnezeu."

9 Domnul a zis către Moise: „Iată, Eu voi veni la tine într'un stâlp de nor, pentru ca poporul să Mă audă vorbind cu tine, şi astfel şi pe tine să te creadă pururea“. Iar Moise I-a spus Domnului cuvintele poporului."

10 Şi a zis Domnul către Moise: „Coboară-te! Atrage-i poporului luarea-aminte; supune-i curăţirii astăzi şi mâine; să-şi spele hainele,"

11 şi să fie gata pentru cea de a treia zi, căci în ziua a treia Se va pogor] Domnul pe muntele Sinai, în faţa'ntregului popor."

12 Vei pune poporul dincolo printr'un hotar de jur-împrejur şi-i vei spune: – Păziţi-vă: nu vă suiţi în munte şi nu vă atingeţi de hotarul lui; că tot cel ce se va atinge de munte, cu moarte va muri:"

13 pe acela nu mână-l va atinge, ci cu pietre va fi ucis sau cu săgeată va fi săgetat; om sau dobitoc, nu va rămâne'n viaţă. Dar când tunetele şi trâmbiţele şi norul se vor îndepărta de pe munte, ei se vor sui în munte“."

14 Şi dacă s'a coborât Moise din munte la popor, el a sfinţit poporul, iar ei şi-au spălat hainele."

15 Apoi el i-a zis poporului: „În trei zile să fiţi gata, de femei să nu vă apropiaţi!“"

16 Şi a fost că'n ziua a treia, încă de dimineaţă, tunete s'au făcut pe muntele Sinai, şi fulgere şi nor înnegurat şi sunet puternic de trâmbiţă; şi tot poporul din tabără a fost cuprins de spaimă."

17 Iar Moise a scos poporul să-L întâmpine pe Dumnezeu în afara taberei; şi s'au oprit la poala muntelui."

18 Iar muntele Sinai fumega tot, că pe el Se pogorâse Dumnezeu în foc; şi fum se înălţa ca fumul de cuptor; şi tot poporul era prins de cutremur."

19 Sunetul trâmbiţei se făcea din ce în ce mai tare; Moise grăia, iar Dumnezeu îi răspundea cu glas."

20 Pogorâtu-S'a deci Domnul pe muntele Sinai, pe vârful muntelui. Şi Domnul l-a chemat pe Moise în vârful muntelui, iar Moise s'a suit."

21 Grăit-a Domnul către Moise: „Coboară-te! Atrage-i poporului luarea-aminte să nu dea buzna spre Domnul ca să vadă: mulţi dintre ei vor cădea."

22 Chiar şi preoţii, care se apropie de Domnul Dumnezeu, să se sfinţească, pentru ca nu cumva Domnul să Se'ndepărteze de la ei“."

23 A zis Moise către Dumnezeu: „Nu va putea poporul să se suie în muntele Sinai, pentru că Tu ne-ai atras luarea-aminte, zicând: – Hotărniceşte muntele şi sfinţeşte-l!“"

24 Iar Domnul i-a răspuns: „Du-te, coboară-te, apoi te vei sui, tu şi Aaron împreună cu tine. Dar preoţii şi poporul să nu se repeadă a se sui la Domnul, ca nu cumva Domnul să-i părăsească“."

25 Şi s'a coborât Moise la popor şi le-a spus..."

20

1 Grăit-a Domnul toate cuvintele acestea, zicând:"

2 „Eu sunt Domnul, Dumnezeu tău, Cel ce te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei."

3 Să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine."

4 Să nu-ţi faci chip cioplit, şi nici vreo asemănare cu ceva din câte sunt în cer, acolo sus, ori din câte sunt pe pământ, aicea jos, ori din câte sunt în apele de sub pământ."

5 Să nu te închini lor, şi nici să le slujeşti; că Eu, Domnul, Dumnezeul tău, Eu sunt un Dumnezeu gelos, Cel ce vina părinţilor o dă pe seama copiilor pân'la al treilea şi-al patrulea neam pentru cei ce Mă urăsc,"

6 dar Mă milostivesc pân'la al miilea neam spre cei ce Mă iubesc şi-Mi păzesc poruncile."

7 Să nu iei numele Domnului, Dumnezeului tău, în deşert, că nu va lăsa Domnul nepedepsit pe cel ce ia în deşert numele Lui."

8 Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca s'o sfinţeşti."

9 Şase zile să lucrezi; în ele fă-ţi toate treburile,"

10 dar ziua a şaptea este odihna Domnului, Dumnezeului tău; în ea să nu faci nici o muncă, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul ce poposeşte la tine,"

11 fiindcă'n şase zile a făcut Domnul cerul şi pământul, marea şi toate cele ce sunt într'însele, iar în ziua a şaptea S'a odihnit. De aceea a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o."

12 Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Domnul Dumnezeu ţi-l va da."

13 Să nu ucizi."

14 Să nu te desfrânezi."

15 Să nu furi."

16 Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău."

17 Să nu râvneşti la casa aproapelui tău; să nu râvneşti la femeia aproapelui tău, nici la ogorul lui, nici la sluga lui, nici la slujnica lui, nici la boul său, nici la asinul său şi la nici unul din dobitoacele lui şi la nimic din câte sunt ale aproapelui tău“."

18 Şi tot poporul vedea fulgerele şi tunetele şi sunetul de trâmbiţă şi muntele fumegând: cuprins fiind de spaimă, poporul întreg se ţinea departe."

19 Şi au zis către Moise: „Vorbeşte-ne tu, dar Dumnezeu să nu vorbească spre noi, ca nu cumva să murim“."

20 Iar Moise le-a zis: „Îndrăzniţi, că iată de ce-a venit Dumnezeu la voi: ca să vă pună la'ncercare, ca să fie frica Lui întru voi pentru ca voi să nu păcătuiţi“."

21 Şi a stat poporul departe, iar Moise a intrat în întunericul unde era Dumnezeu."

22 Şi a zis Domnul către Moise: „Iată ce să-i vorbeşti casei lui Iacob şi iată ce să le vesteşti fiilor lui Israel: – Voi înşivă aţi văzut că din cer am grăit cu voi."

23 Să nu vă faceţi dumnezei de argint, şi nici dumnezei de aur să nu vă faceţi."

24 Mie să-Mi faceţi jertfelnic de pământ; pe el să vă puneţi arderile-de-tot, jertfele pentru mântuire, oile şi viţeii, în tot locul unde Eu voi face să fie numit numele Meu: acolo voi veni la tine şi te voi binecuvânta."

25 Iar de-Mi vei face jertfelnic de piatră, să nu-l zideşti din pietre cioplite, fiindcă ţi-ai pus tu dalta pe ele şi ele s'au pângărit."

26 Iar la jertfelnicul Meu să nu te urci pe trepte, ca nu cumva acolo, pe ele, să ţi se descopere goliciunea“."

21

1 „Iată acum rânduielile pe care tu le vei pune'n faţa lor:"

2 De vei cumpăra rob evreu, el să-ţi lucreze şase ani, iar în anul al şaptelea îl vei lăsa liber fără să-i ceri plată."

3 Dac'a intrat singur, singur va ieşi; dac'a venit cu femeie, odată cu el va pleca şi femeia sa."

4 Dacă însă femeia i-a fost dată de către stăpân şi ea va fi născut fii sau fiice, atunci femeia şi copiii vor fi ai stăpânului său; el va pleca singur."

5 Dar dacă robul se va'mpotrivi, zicând: – Îmi iubesc stăpânul, femeia şi copiii; nu vreau să plec în libertate... ,"

6 atunci stăpânul său îl va aduce la judecata lui Dumnezeu; îl va aduce la uşă, pe prag, îi va găuri urechea cu o undrea, iar el îi va sluji în veci."

7 Dacă cineva îşi va vinde fata ca fată'n casă, ea nu va ieşi cum pleacă robii."

8 Dacă stăpânului nu-i va plăcea aceea pe care el de bunăvoie şi-a ales-o, o poate elibera pe bani; dar la neam străin nu are voie s'o vândă, de vreme ce el s'a purtat cu ea necinstit."

9 Dacă i-a rânduit-o fiului său, se va purta cu ea după rânduiala fiicelor."

10 Dar dacă el îşi mai ia o alta, pe ea să n'o lipsească de hrană, de îmbrăcăminte şi de traiul ei cu bărbatul."

11 Iar dacă el nu va face pentru ea aceste trei lucruri, ea poate pleca de la el fără să plătească nimic, fără să-i dea bani."

12 De va lovi cineva pe altul şi acela va muri, să fie dat morţii."

13 Iar de nu va fi fost cu voia lui, ci Dumnezeu i l-a adus în mână, îţi voi da Eu loc unde să fugă ucigaşul."

14 Dacă însă cineva va merge până acolo încât să-l omoare pe aproapele său cu vicleşug şi va fugi la altar, chiar şi de la altarul Meu să-l iei şi să-l omori."

15 Cel ce va lovi pe tatăl său ori pe mama sa să fie dat morţii."

16 Cel ce va blestema pe tatăl său ori pe mama sa să fie omorât."

17 Cel ce va răpi pe cineva dintre fiii lui Israel – fie că-l va vinde ca rob, fie că acela va fi găsit în mâinile lui – să fie omorât."

18 Dacă doi oameni se vor certa şi dacă unul din ei îl va lovi pe celălalt cu o piatră sau cu pumnul şi acela nu va muri, ci va cădea la pat,"

19 dacă omul se va scula şi va umbla pe-afară cu ajutorul toiagului, atunci nevinovat va fi cel ce l-a lovit; îi va plăti doar timpul cât n'a fost în stare să muncească şi costul îngrijirii."

20 Dacă cineva va lovi cu bâta pe robul său sau pe slujnica sa şi va muri sub mâna lui, prin judecată va fi pedepsit;"

21 dar dacă [cel lovit] va mai trăi o zi sau două, el nu va fi pedepsit, fiindcă aci sunt banii lui."

22 Dacă doi oameni, luându-se la bătaie, vor lovi o femeie însărcinată şi aceasta va lepăda pruncul ne'mplinit, [vinovatul] va fi pus să plătească despăgubirea pe care o va cere bărbatul femeii; va plăti atât cât se cuvine;"

23 dar dacă [pruncul] va fi împlinit, atunci se va da suflet pentru suflet,"

24 ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior,"

25 arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânătaie pentru vânătaie."

26 Dacă va lovi cineva ochiul robului său sau ochiul slujnicei sale şi aceia vor orbi, liberi să-i lase pentru ochiul lor."

27 Iar dacă va rupe dintele robului său sau al roabei sale, pentru dintele lor să-i lase liberi."

28 Dacă un taur va împunge un bărbat sau o femeie şi le va pricinui moartea, taurul va fi ucis cu pietre, carnea lui nu va fi mâncată, iar stăpânul taurului va fi nevinovat."

29 Dacă însă taurul obişnuia de mai'nainte să împungă, dar stăpânul său, deşi înştiinţat, nu l-a ţinut închis, dacă taurul va omor] bărbat sau femeie, atunci va fi ucis cu pietre, iar stăpânul său va fi şi el dat morţii;"

30 dar dacă i se va pune preţ de răscumpărare, atunci pentru răscumpărarea sufletului său va da cât i se va cere."

31 După această rânduială se va face şi când taurul împunge băiat sau fată."

32 Iar dacă taurul va împunge rob sau roabă, stăpânului lor i se vor plăti treizeci de sicli de argint, iar taurul va fi ucis cu pietre."

33 De va destupa cineva o fântână sau dacă va săpa o fântână şi nu o va acoperi şi va cădea în ea un viţel sau un asin,"

34 stăpânul fântânii îi va plăti; stăpânului lor îi va da bani, iar stârvul va fi al lui."

35 Dacă taurul cuiva va împunge taurul vecinului şi-l va face să moară, ei vor vinde taurul cel viu şi vor împărţi banii între ei; tot între ei vor împărţi şi taurul mort."

36 Dar dacă se va fi ştiut că taurul obişnuia de mai'nainte să împungă, dar stăpânul său, deşi înştiinţat, nu l-a ţinut închis, atunci acesta va plăti taur pentru taur, iar stârvul va fi al lui."

22

1 De va fura cineva un viţel sau o oaie şi le va înjunghia sau le va vinde, cinci viţei va plăti pentru un viţel şi patru oi pentru o oaie."

2 Dacă cineva va prinde hoţul asupra faptei şi-l va lovi de moarte, nu i se va socoti omor."

3 a Dar dacă a ucis după ce i-a răsărit soarele, vinovat este: pentru moarte cu moarte va muri.
3b Dar dacă nu va avea cu ce să plătească furtul, să fie vândut."

4 Iar dacă hoţul va fi prins, şi cele furate vor fi găsite la el vii – de la asin pân'la oaie –, să plătească îndoit."

5 Dacă cineva păgubeşte ţarină sau vie lăsând vitele să pască ţarina altuia, va plăti din ţarina sa după cât a stricat; iar dacă a păscut toată ţarina, va plăti cu ce are mai bun în ţarina sa şi cu ce are mai bun în via sa."

6 Dacă izbucneşte un foc şi, întâlnind mărăcini, se întinde şi arde clăi sau snopi sau holdă, va plăti cel ce a aprins focul."

7 Dacă-i dă cineva vecinului său bani sau lucruri să le păstreze şi ele sunt furate din casa acestui om, atunci hoţul, de va fi găsit, îndoit să le plătească;"

8 iar dacă hoţul nu va fi găsit, atunci stăpânul casei va veni în faţa lui Dumnezeu şi va jura'ntru adevăr că n'a ascuns nimic din lucrurile aproapelui său."

9 Oricare-ar fi lucrul împricinării – un viţel, un asin, o oaie sau o haină sau un oarecare lucru pierdut despre care cineva spune că-i al lui – pricina amândurora va fi adusă în faţa lui Dumnezeu; cel ce prin Dumnezeu e dovedit, acela îndoit îi va plăti aproapelui său."

10 Dacă cineva îi dă aproapelui său un asin sau un bou sau o oaie sau o altă vită să i-o păzească şi dacă aceea suferă o vătămare sau moare sau e furată şi nu există martori,"

11 între cei doi să se facă jurământ în faţa lui Dumnezeu cum că el [paznicul] nu şi-a făcut parte din vita aproapelui său; pe aceasta o va lua stăpânul său de bună, iar el nu va plăti nimic."

12 Dacă [vita] i se fură, îi va plăti despăgubire stăpânului său;"

13 iar dac'a fost sfâşiată de fiare, să-i aducă dovadă şi nu va plăti."

14 Dacă cineva o cere cu'mprumut [vita] de la vecinul său şi ea suferă vătămare sau moare sau e furată şi stăpânul ei n'a fost de faţă, el o va plăti;"

15 dar dacă stăpânul ei a fost de faţă, nu o va plăti; dacă e simbriaş, ea va intra în socoteala simbriei."

16 Dacă cineva înşală o fecioară nelogodită şi se culcă cu ea, o va înzestra înzestrându-şi-o ca soţie;"

17 dar dacă tatăl ei nicicum nu se va învoi să i-o dea de soţie, atunci el îi va plăti tatălui atâţia bani câţi se cer pentru zestrea fecioarelor."

18 Pe vrăjitori să nu-i lăsaţi să trăiască."

19 Tot cel ce se împreună cu dobitoc să fie omorât."

20 Cel ce jertfeşte dumnezeilor, şi nu numai singurului Domn, cu moarte să piară."

21 Pe străin să nu-l prigoneşti, nici să-l apeşi, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului."

22 Cu nici o văduvă şi cu nici un sărac să nu vă purtaţi rău;"

23 că, dacă voi le veţi face rău şi ei vor striga către Mine, Eu le voi auzi glasul"

24 şi-Mi voi aprinde mânia şi vă voi ucide cu sabia şi vor fi femeile voastre văduve şi copiii voştri săraci de părinţi."

25 Dacă-l împrumuţi cu bani pe fratele sărac de lângă tine, nu-l zori şi nu-i pune camătă."

26 Dacă aproapelui tău îi vei lua ca zălog haina, să i-o dai înapoi înainte de asfinţitul soarelui,"

27 căci ea e învelitoarea lui, e singurul vestmânt cu care să-şi acopere goliciunea: în ce va dormi el? Aşadar, dacă el va striga către Mine, Eu îl voi auzi, că milostiv sunt Eu."

28 Pe dregători să nu-i defaimi, pe mai-marii poporului tău să nu-i vorbeşti de rău."

29 Nu întârzia în a-Mi aduce pârga ariei tale şi a teascului tău; pe cei întâi-născuţi dintre fiii tăi să Mi-i dai Mie."

30 Tot aşa vei face cu viţelul tău, cu oaia ta, cu animalul tău de povară: şapte zile va fi cu maică-sa, iar în ziua a opta Mi-l vei da Mie."

31 Oameni sfinţi Îmi veţi fi: să nu mâncaţi carnea dobitocului sfâşiat de fiară; aruncaţi-o la câini!"

23

1 Să nu-ţi pleci urechea la zvon deşert; să nu iei partea celui vinovat făcându-te martor mincinos."

2 Să nu te iei după cei mai mulţi în a face rău; când eşti martor, să nu te abaţi în partea celor mulţi ca să abaţi judecata;"

3 nici chiar săracului să nu-i fii părtinitor la judecată."

4 De vei întâlni boul duşmanului tău – sau asinul său – rătăcit, să-l întorci şi să i-l duci."

5 De vei vedea asinul vrăjmaşului tău căzut sub povară, să nu te faci că nu-l vezi, ci ridică-l împreună cu el."

6 Să nu strâmbi judecata săracului când se judecă."

7 Fereşte-te de fapta nedreaptă; pe cel nevinovat şi pe cel drept să nu-l ucizi; celui nedrept să nu-i dai dreptate de dragul unor daruri."

8 Daruri să nu primeşti, căci darurile orbesc ochii celor ce văd şi strâmbă pricinile cele drepte."

9 Pe străin să nu-l apăsaţi, căci voi ştiţi cum e sufletul pribeagului, că şi voi aţi fost pribegi în ţara Egiptului."

10 Şase ani să-ţi semeni ţarina şi să-i aduni roadele,"

11 iar în al şaptelea îi vei da odihnă, lăsând-o nelucrată; din ceea ce a rămas se vor hrăni săracii neamului tău şi vor mânca fiarele câmpului. Tot aşa vei face cu via ta şi cu măslinii tăi."

12 Treburile tale să ţi le faci în şase zile, iar în ziua a şaptea te vei odihni, ca să se odihnească şi boul tău şi asinul tău, şi ca să răsufle fiul roabei tale şi străinul care-i cu tine."

13 Pe toate câte vi le-am spus păziţi-le. Numele altor dumnezei să nu le pomeniţi, nici să se audă ele din gura voastră."

14 De trei ori în an să-Mi serbaţi:"

15 Să păziţi sărbătoarea Azimelor: şapte zile veţi mânca azime după cum ţi-am poruncit, la vremea rânduită din luna lui Abib, căci în acea lună ai ieşit din Egipt. Înaintea Mea să nu te înfăţişezi cu mâna goală."

16 Vei păzi sărbătoarea Secerişului, a celor dintâi roade din cele ce vei semăna în ţarina ta; apoi sărbătoarea Culesului, toamna, când îţi aduni munca de pe câmp."

17 De trei ori pe an, toţi cei de parte bărbătească se vor înfăţişa înaintea Domnului, Dumnezeului tău,"

18 fiindcă atunci când pe păgâni îi voi alunga de la faţa ta şi-ţi voi lărgi hotarele, nimeni nu-ţi va râvni pământul; sânge din jertfa Mea să nu jertfeşti pe ceva dospit, şi nici grăsimea sărbătorii Mele să nu rămână până dimineaţa."

19 Pârga celor dintâi roade ale ţarinii tale s'o aduci în casa Domnului, Dumnezeului tău. Miel să nu fierbi în laptele mamei lui!"

20 Iată, Eu îl trimit pe îngerul Meu înaintea feţei tale, ca să te păzească pe cale, să te ducă'n ţara pe care ţi-am gătit-o."

21 Ia aminte asupră-ţi şi ascultă de el şi să nu-i fii necredincios; că nu te va cruţa, fiindcă numele Meu este deasupră-i."

22 Dacă'ntr'adevăr Îmi vei asculta glasul şi vei face toate câte vă voi porunci şi vei păzi legământul Meu, Îmi veţi fi popor ales dintre toate neamurile, că al Meu este'ntreg pământul; iar voi Îmi veţi fi preoţie împărătească şi neam sfânt. Iată cuvintele pe care le vei spune fiilor lui Israel: Dacă'ntr'adevăr Îmi veţi asculta glasul şi veţi face tot ceea ce-ţi voi spune, voi fi duşmanul duşmanilor tăi şi potrivnicul potrivnicilor tăi."

23 Căci îngerul Meu, povăţuitorul tău, va merge cu tine şi te va duce la Amorei şi la Hetei şi la Ferezei şi la Canaaneeni şi la Gherghesei şi la Hevei şi la Iebusei şi Eu îi voi stârpi."

24 Nu te vei închina dumnezeilor lor şi nici le vei sluji, nici vei face după faptele lor, ci'ntru totul le vei dărâma capiştile şi'ntru totul le vei zdrobi stâlpii."

25 Să slujeşti Domnului Dumnezeului tău, şi Eu îţi voi binecuvânta pâinea şi vinul şi apa şi voi îndepărta slăbiciunea din mijlocul vostru."

26 Nimic neroditor sau sterp nu va fi pe pământul tău; numărul zilelor tale Eu îl voi plini."

27 Frica o voi trimite să meargă'nainte-ţi, groază voi pune'n toate neamurile asupra cărora vei merge, pe toţi potrivnicii tăi îi voi pune pe fugă."

28 Viespi voi trimite să meargă'nainte-ţi, [cu ele] îi voi alunga pe Amorei şi pe Hevei şi pe Iebusei şi pe Canaaneeni şi pe Hetei de la tine."

29 Dar nu-i voi alunga într'un singur an, ca nu cumva pământul să devină pustiu şi fiarele pământului să se înmulţească asupră-ţi;"

30 ci-i voi alunga de la tine pe'ncetul cu'ncetul, până ce tu te vei înmulţi şi vei lua'n moştenire pământul."

31 Întinde-voi hotarele tale de la Marea Roşie până la Marea Filistenilor şi de la pustie până la Râul cel Mare al Eufratului şi da-voi în mâinile voastre pe cei ce locuiesc în ţară şi-i voi alunga de la tine."

32 Să nu faci legământ cu ei, nici cu dumnezeii lor."

33 Să nu locuiască ei în ţara ta, ca să nu te facă să păcătuieşti împotrivă-Mi; că de vei sluji dumnezeilor lor, aceştia îţi vor fi ţie capcană“."

24

1 Iar lui Moise i-a zis: „Suie-te la Domnul, tu şi Aaron, Nadab, Abiud, precum şi şaptezeci dintre bătrânii lui Israel: ei de departe I se vor închina Domnului."

2 Numai Moise singur se va apropia de Dumnezeu, dar ei nu se vor apropia, iar poporul nu se va sui împreună cu ei“."

3 A venit Moise şi a adus la cunoştinţa poporului toate cuvintele lui Dumnezeu şi toate rânduielile. Iar poporul întreg a răspuns într'un glas: „Toate cuvintele pe care le-a grăit Domnul le vom face şi le vom asculta!“"

4 Iar Moise a scris toate cuvintele Domnului. Şi sculându-se Moise dis-de-dimineaţă, a zidit jertfelnic sub munte, cu doisprezece stâlpi pentru cele douăsprezece seminţii ale lui Israel."

5 Şi i-a trimis pe tinerii fiilor lui Israel să aducă arderi-de-tot şi să-I jertfească Domnului Dumnezeu viţei ca jertfă de mântuire."

6 Şi luând Moise jumătate din sânge, l-a turnat într'un vas, iar cealaltă jumătate de sânge a vărsat-o peste jertfelnic."

7 Apoi a luat cartea Legământului şi a citit-o în auzul poporului; iar ei au zis: „Toate câte a grăit Domnul le vom face şi le vom asculta!“"

8 Şi luând Moise sângele, a stropit poporul, zicând: „Acesta este sângele Legământului pe care Domnul l-a încheiat cu voi, potrivit tuturor acestor cuvinte“."

9 Şi s'au suit Moise şi Aaron, Nadab, Abiud şi şaptezeci dintre bătrânii lui Israel"

10 şi au văzut locul unde stătea Dumnezeul lui Israel: sub picioarele Lui era ca un aşternut din lespezi de safir, tot atât de curat precum adâncul cerului."

11 Iar dintre aleşii lui Israel nu a pierit nici unul; au fost văzuţi la locul lui Dumnezeu şi au mâncat şi au băut."

12 Şi a zis Domnul către Moise: „Suie-te la Mine în munte şi stai acolo, că am să-ţi dau tablele de piatră: legea şi poruncile pe care Eu le-am scris ca să le pun lor lege“."

13 Şi sculându-se Moise împreună cu Iosua, apropiatul său, s'au suit în muntele lui Dumnezeu,"

14 iar bătrânilor le-a zis: „Aşteptaţi aici în linişte până ne vom întoarce la voi. Iată, Aaron şi Or sunt cu voi; dacă are cineva ceva de judecat, să vină la ei“."

15 S'au suit deci Moise şi Iosua în munte; şi norul a acoperit muntele."

16 Şi slava lui Dumnezeu s'a pogorât pe muntele Sinai, pe care norul l-a acoperit timp de şase zile. Iar în cea de a şaptea zi l-a chemat Domnul pe Moise, din mijlocul norului."

17 Dar chipul slavei Domnului era în ochii fiilor lui Israel ca un foc arzând pe vârful muntelui."

18 Şi a intrat Moise în mijlocul norului şi s'a suit în munte; şi a stat acolo, în munte, patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi."

25

1 Şi a grăit Dumnezeu către Moise, zicând:"

2 „Spune-le fiilor lui Israel: Să-Mi aduceţi prinoase; de la tot omul pe care-l lasă inima să dea, să-Mi strângeţi prinoasele."

3 Iată prinoasele pe care le vei strânge de la ei: aur, argint şi aramă;"

4 mătase viorie, vişinie şi stacojie, pânză de in topit şi păr de capră;"

5 piei de berbec vopsite'n roşu, piei de culoarea iachintului şi lemn de salcâm;"

6 [untdelemn pentru candele, miresme pentru mir şi pentru tămâia cea binemirositoare;]"

7 pietre de sardiu şi pietre scumpe ferecate de pus la efodul şi pieptarul preotului."

8 Îmi vei face Mie locaş sfânt şi Eu Mă voi arăta întru voi."

9 Chipul cortului şi chipul tuturor obiectelor lui le vei face potrivit izvoadelor pe care Eu ţi le voi arăta în munte: aşa să le faci!"

10 Chivotul mărturiei îl vei face din lemn de salcâm: lung de doi coţi şi jumătate, larg de un cot şi jumătate şi înalt de un cot şi jumătate."

11 Îl vei sufla cu aur curat; pe dinlăuntru şi pe dinafară îl vei sufla. Şi-i vei face'mprejur cingătoare de aur, din zimţi împletiţi."

12 Şi-i vei face patru inele de aur şi i le vei prinde în cele patru colţuri de jos: două inele pe o latură şi două inele pe cealaltă latură."

13 Vei face pârghii din lemn de salcâm şi le vei sufla cu aur."

14 Pârghiile ai să le vâri prin inelele din colţurile de jos ale chivotului, ca să poată fi chivotul ridicat pe ele."

15 Pârghiile vor fi mereu în inelele chivotului."

16 Înlăuntrul chivotului vei pune mărturiile pe care ţi le voi da."

17 Îi vei face un acoperământ al ispăşirii, din aur curat, lung de doi coţi şi jumătate, şi lat de un cot şi jumătate."

18 Vei face doi heruvimi din aur lucrat cu ciocanul şi-i vei pune pe acoperământul ispăşirii, la amândouă capetele;"

19 un heruvim va fi la un capăt şi un heruvim la celălalt capăt al acoperământului."

20 Heruvimii vor fi deasupra, cu aripile întinse, cu aripile umbrind acoperământul, cu feţele una spre cealaltă; feţele heruvimilor vor fi'ndreptate spre acoperământ."

21 Acoperământul să-l pui pe chivot, deasupra; iar în chivot vei pune mărturiile pe care ţi le voi da."

22 De acolo Mă voi face ţie cunoscut şi de acolo, de deasupra acoperământului, dintre cei doi heruvimi ce vor fi pe chivotul mărturiei, de acolo îţi voi vorbi Eu ţie despre toate câte-ţi voi porunci pentru fiii lui Israel."

23 Vei face o masă din lemn de salcâm: lungă de doi coţi, lată de un cot, înaltă de un cot şi jumătate."

24 O vei sufla cu aur curat şi-i vei face'mprejur cingătoare de aur din zimţi împletiţi."

25 Un brâu de-o palmă să-i faci împrejur, iar peste brâu, de jur-împrejur, vei face o'mpletitură de zimţi."

26 Vei face patru inele de aur şi vei prinde inelele de cele patru colţuri unde-i sunt picioarele,"

27 în josul brâului, iar inelele vor fi toarte pentru pârghiile cu care va fi purtată masa."

28 Pârghiile să le faci din lemn de salcâm şi le vei polei cu aur curat; cu ele va fi purtată masa."

29 Şi numai pentru ea vei face blidele, căţuile, ibricele şi cănile din care se toarnă; din aur curat le vei face."

30 Pe masă vei pune pâinile punerii-înainte, de-a pururi înaintea Mea."

31 Vei face sfeşnic din aur curat. Sfeşnicul să-l faci bătut din ciocan: fusul, braţele, cupele, nodurile şi florile lui vor fi cu el un singur trup."

32 Din laturile lui vor ieşi şase braţe: trei braţe ale sfeşnicului, dintr'o latură, şi trei braţe ale sfeşnicului, din cealaltă latură."

33 Pe un braţ, trei cupe'n chip de migdală, fiecare cu nodul şi floarea ei; la fel pe fiecare braţ care iese din sfeşnic."

34 Sfeşnicul va avea patru cupe'n chip de migdală, fiecare cu nodul şi floarea ei,"

35 nodul de sub cele două braţe, nodul de sub cele patru braţe, deci la cele şase braţe care ies din sfeşnic."

36 Nodurile şi ramurile care ies dintr'însul vor fi toate dintr'un singur metal bătut cu ciocanul: aur curat."

37 Îi vei face şapte candele şi-i vei pune luminile şi ele vor lumina latura din faţa lui."

38 Mucările şi tăviţele i le vei face din aur curat."

39 Dintr'un talant de aur curat se va face totul."

40 Ia seama să faci totul după izvodul ce ţi-a fost arătat în munte."

26

1 Cortul să-l faci din zece scoarţe de in topit, ţesut în violet, în purpuriu şi'n stacojiu; cu heruvimi le vei face, lucraţi cu iscusinţă."

2 Lungimea unei scoarţe va fi de douăzeci şi opt de coţi, iar lăţimea unei scoarţe va fi de patru coţi: scoarţele vor avea toate aceeaşi măsură."

3 Cinci scoarţe vor fi îngemănate la un loc, celelalte scoarţe vor fi şi ele'ngemănate la un loc."

4 Cheotori de mătase violetă vei face pe marginea de'ngemănare a fiecărei scoarţe, şi tot aşa pe cealaltă margine de'ngemănare a scoarţei următoare."

5 Cincizeci de cheotori vei face la o scoarţă şi cincizeci de cheotori vei face pe marginea scoarţei de'ngemănare, aşa ca ea să se lege de cealaltă scoarţă prin cheotorile ce stau faţă'n faţă."

6 Vei face cincizeci de copci de aur; cu copcile vei lega o scoarţă de cealaltă, aşa că'ntregul cort va fi un singur tot."

7 Peste cort vei face un înveliş de păr de capră; unsprezece învelişuri vei face."

8 Lungimea unui înveliş va fi de treizeci de coţi, iar lăţimea unui înveliş va fi de patru coţi; cele unsprezece învelişuri vor avea toate aceeaşi măsură."

9 Cinci învelişuri le vei uni la un loc şi tot la un loc pe celelalte şase învelişuri. Pe cel de al şaselea înveliş îl vei îndoi în partea din faţă a cortului."

10 Vei face cincizeci de cheotori la un înveliş, pe marginea îngemănării, şi tot cincizeci de cheotori vei face pe marginea celuilalt înveliş, ca să se poată îngemăna cu primul."

11 Şi vei face cincizeci de copci de aramă; copcile le vei vâr] în cheotori, aşa încât învelişurile se vor îngemăna şi vor alcătui un singur tot."

12 Cât despre ceea ce prisoseşte din învelitorile cortului, jumătatea de înveliş care prisoseşte va atârna pe partea de dinapoi a cortului."

13 De-a lungul acoperişului, de-o parte şi de alta, ceea ce prisoseşte din învelitori va atârna pe pereţii cortului, un cot într'o latură şi un cot în cealaltă, ca să-l acopere."

14 Cortului îi vei face apoi un acoperiş din piei de berbec vopsite'n roşu; iar pe deasupra, peste el, un acoperământ din piei de culoarea iachintului."

15 Îi vei face cortului pilaştri din lemn de salcâm."

16 Fiecare pilastru va fi lung de zece coţi; lat de un cot şi jumătate va fi fiecare pilastru."

17 Fiecare pilastru va avea două cepuri, unul în dreptul altuia; aşa vei face la toţi pilaştrii cortului."

18 Cortului îi vei face douăzeci de pilaştri pentru latura dinspre miazăzi."

19 Sub cei douăzeci de pilaştri vei face patruzeci de tălpice de argint: câte două tălpice sub un pilastru, pentru cele două cepuri ale lui, şi două tălpice sub un alt pilastru, pentru cele două cepuri ale lui."

20 Iar pentru cealaltă latură, cea de miazănoapte, vei face douăzeci de pilaştri."

21 Vei face şi pentru ei patruzeci de tălpice de argint, câte două tălpice sub un pilastru şi două tălpice pentru alt pilastru."

22 Iar pentru partea dindărăt a cortului, care vine spre asfinţit, vei face şase pilaştri."

23 Doi pilaştri vei face pentru unghiurile cortului, în spate;"

24 ei vor fi deopotrivă'n partea de jos şi deopotrivă se vor îngemăna cu capetele de sus. Aşa vor fi: amândoi la fel şi amândoi întocmai pentru amândouă unghiurile."

25 Aşa că vor fi opt pilaştri cu şaisprezece tălpice de argint, două tălpice sub un pilastru şi două tălpice sub alt pilastru, în cele două laturi."

26 Şi vei face bârne din lemn de salcâm: cinci bârne pentru pilaştrii dintr'o parte a cortului,"

27 cinci bârne pentru pilaştrii din cealaltă parte a cortului şi cinci bârne pentru pilaştrii din partea dindărăt a cortului, cea dinspre asfinţit."

28 Bârna de la mijloc va trece prin mijlocul pilaştrilor de la un capăt pân'la celălalt [al pereteluiî."

29 Pilaştrii îi vei îmbrăca în aur; inelele lor, prin care se vâră bârnele, le vei face din aur; tot în aur vei îmbrăca şi bârnele."

30 Cortul aşa-l vei ridica, după izvodul ce ţi s'a arătat în munte."

31 Vei face o perdea ţesută'n violet, purpuriu şi stacojiu, în in topit; cu heruvimi o vei face, lucraţi cu iscusinţă."

32 O vei atârna de patru stâlpi de salcâm îmbrăcaţi în aur, cu vârfuri de aur şi cu tălpicile, patru, de argint."

33 Vei pune aşadar perdeaua pe stâlpi. Iar în spatele perdelei vei pune înlăuntru chivotul mărturiei. Perdeaua va fi astfel pentru voi despărţitură între sfânta şi sfânta-sfintelor."

34 Cu perdeaua vei ascunde astfel privirilor chivotul mărturiei din sfânta-sfintelor."

35 Masa o vei aşeza dincoace, în faţa perdelei, iar sfeşnicul îl vei pune în faţa mesei, dar într'o latură a cortului, cea dinspre miazăzi, în timp ce masa o vei aşeza în partea cortului cea dinspre miazănoapte."

36 În uşa cortului vei face un văl ţesut în violet, purpuriu şi stacojiu, în in topit cu alesături de fir în ţesătură."

37 Vălului îi vei face cinci stâlpi de salcâm, pe care-i vei îmbrăca în aur; capetele le vor fi de aur, iar pentru ei vei turna cinci tălpice de aramă."

27

1 Vei face un jertfelnic din lemn de salcâm, lung de cinci coţi şi lat de cinci coţi – jertfelnicul va fi pătrat –, şi de trei coţi înălţimea."

2 Coarnele i le vei face în cele patru unghiuri; coarnele vor fi dintr'un trup cu el. Îl vei îmbrăca în aramă."

3 Jertfelnicului îi vei face un brâu; iar învelitoarea lui, şi cupele lui şi furculiţele lui şi vătraiul lui, toate uneltele acestea le vei face din aramă."

4 Să-i faci o împletitură ca o plasă de aramă, iar împletiturii îi vei face patru inele de aramă la cele patru colţuri,"

5 pe care le vei pune sub încheietura jertfelnicului: plasa va acoperi astfel doar jumătate din jertfelnic."

6 Jertfelnicului îi vei face pârghii din lemn de salcâm, pe care le vei fereca în aramă."

7 Pârghiile le vei trece prin inele, de o parte şi de alta a jertfelnicului, ca să poată fi purtat."

8 Să-l faci ca un buduroi îmbrăcat în scânduri. După cum ţi s'a arătat în munte, aşa-l vei face."

9 Cortului îi vei face o curte. Pe partea dinspre miazăzi, curtea va fi alcătuită din pânze de in topit, lungi de o sută de coţi pentru o singură latură."

10 Acestora le vei face douăzeci de stâlpi cu douăzeci de tălpice de aramă, ale căror belciuge şi verigi vor fi de argint."

11 Tot aşa şi pe latura dinspre miazănoapte: pânzele vor avea o sută de coţi în lungime, iar la ele douăzeci de stâlpi cu douăzeci de tălpice de aramă, ale căror belciuge şi verigi vor fi de argint."

12 În latul curţii, pe partea dinspre asfinţit, ea va avea pânze pe cincizeci de coţi, cu zece stâlpi şi zece tălpice."

13 Tot de cincizeci de coţi vor fi pânzele în lăţimea dinspre răsărit a curţii, şi tot cu zece stâlpi şi zece tălpice;"

14 cincisprezece coţi de pânze vor fi într'o latură, cu cei trei stâlpi şi cu cele trei tălpice ale lor,"

15 iar în cealaltă latură vor fi pânze tot de cincisprezece coţi, cu cei trei stâlpi şi cu cele trei tălpice ale lor;"

16 cât despre poarta curţii, ea va avea o pânză de douăzeci de coţi, măiestru lucrată'n mătase violetă, purpurie şi stacojie, bătută'n urzeală de in topit; ea va avea patru stâlpi cu patru tălpice."

17 Toţi stâlpii curţii, de jur-împrejur, vor fi ferecaţi cu argint; vârfurile le vor fi de argint; tălpicele, de aramă."

18 Aşadar, împrejmuirea curţii va fi, în amândouă laturile, de o sută de coţi; lăţimea, în amândouă capetele, de cincizeci de coţi; iar înălţimea, de cinci coţi... de in topit, cu tălpicele lor de aramă."

19 Toate lucrurile, toate uneltele şi toţi ţăruşii curţii vor fi de aramă."

20 Tu porunceşte-le fiilor lui Israel să-ţi aducă untdelemn curat pentru candelă, stors din măsline, aşa încât lumina să ardă'n toată vremea:"

21 în cortul mărturiei, în afara perdelei ce se află'n faţa Legământului, acolo o vor întreţine Aaron şi fiii săi, de seara până dimineaţa, înaintea Domnului; lege veşnică pentru cei de după voi, de la fiii lui Israel, din neam în neam."

28

1 Adu-i la tine pe Aaron, fratele tău, şi pe fiii săi din mijlocul fiilor lui Israel, ca să-Mi fie preoţi: Aaron, precum şi Nadab, Abiud, Eleazar şi Itamar, fiii lui Aaron."

2 Îi vei face lui Aaron, fratele tău, veşminte sfinţite, spre cinste şi mărire."

3 Tu vei vorbi către toţi cei înţelepţi în cuget, pe care Eu i-am umplut de duhul înţelepciunii şi al priceperii, iar ei îi vor face lui Aaron veşmânt de sfinţenie'ntru sfinţire, cu care să-Mi slujească."

4 Iată dar veşmintele pe care le vor face: pieptar, efod, mantă, tunică brodată, tiară şi brâu. Veşminte sfinte îi vor face lui Aaron, fratele tău, precum şi fiilor săi, ca să-Mi slujească ei ca preoţi."

5 Pentru aceasta vor face rost de fir de aur, de mătase violetă, purpurie şi stacojie, precum şi de in topit."

6 Efodul îl vor face de in topit şi răsucit, lucrare de mare iscusinţă."

7 Acesta va fi din două bucăţi: una pe piept şi alta pe spate, unite'ntre ele la umeri;"

8 galonul efodului, care vine peste el ca şi cum ar veni din el, va fi lucrat din fir de aur curat, din mătase violetă, purpurie şi stacojie şi din in topit."

9 Vei lua două pietre, pietre de smarald, şi vei săpa în ele numele fiilor lui Israel:"

10 şase nume pe o piatră şi alte şase nume pe cealaltă piatră, înşiraţi după cum s'au născut ei."

11 Precum fac săpătorii în piatră, care sapă peceţi, aşa vei săpa cele două pietre cu numele fiilor lui Israel."

12 Cele două pietre le vei pune pe umerii efodului: pietre de pomenire fiilor lui Israel: Aaron deci va purta pe amândoi umerii săi numele fiilor lui Israel înaintea Domnului, spre pomenirea lor."

13 Vei face paftale de aur curat"

14 şi două lănţişoare vei face, tot de aur curat, răsucite ca sfoara şi'nflorate ca floarea; lănţişoarele cele răsucite le vei prinde de paftalele de pe umeri, în partea din faţă."

15 Vei face un pieptar al judecăţilor, lucrat cu iscusinţă, la fel cu efodul: din fir de aur, din mătase violetă, purpurie şi stacojie şi din in topit."

16 Acesta va fi îndoit în patru colţuri, lung de o palmă şi lat de o palmă."

17 Pe el să aşezi o înfloritură de pietre scumpe, rânduite'n patru rânduri. Un rând de pietre va fi: un sardiu, un topaz şi un smarald: acesta-i rândul întâi;"

18 în rândul al doilea: un rubin, un safir şi un diamant;"

19 în rândul al treilea: un opal, o agată şi un ametist;"

20 şi în rândul al patrulea: un hrisolit, un onix şi un iaspis; toate, după rânduiala lor, ferecate în aur şi'n cuibuşoare de aur."

21 Pietrele vor fi douăsprezece, potrivit cu numele celor doisprezece fii ai lui Israel săpate'n cele două pietre de pe umeri după numele lor şi după rânduiala'n care s'au născut. Pe fiecare vei săpa, ca'ntr'o pecete, câte un nume din cele douăsprezece seminţii."

22 Pentru pieptar vei face lănţişoare de aur curat, răsucite ca sfoara."

23 Astfel Aaron, când va intra în sfânta, va purta numele fiilor lui Israel pe pieptarul judecăţii, spre pomenire înaintea Domnului."

24 Pe pieptarul judecăţii vei pune lănţişoarele răsucite; pe amândouă marginile pieptarului le vei pune."

25 Iar cele două paftale le vei aşeza pe amândoi umerii efodului, în partea din faţă."

26 În pieptarul judecăţii vei pune Urim şi Tumim; când Aaron va intra în sfânta înfăţişându-se înaintea Domnului, ele vor fi pe inima lui; astfel va purta Aaron pururea la inima sa judecăţile fiilor lui Israel înaintea Domnului."

27 Vei face şi o mantă, tot de mătase vişinie."

28 Gura ei va fi la mijloc, sus, tăiată dintr'însa, şi va avea'mprejur un guler lucrat cu măiestrie şi făcând un singur corp cu manta, ca să nu se deşire."

29 Iar pe la poale îi vei face de jur-împrejur un fel de rodii mărunte, rodii'nflorate'n mătase violetă, stacojie, vişinie şi'n in topit; asta, pe poalele mantei;"

30 iar printre rodii vei pune'n acelaşi chip clopoţei de aur, de jur-împrejur: o rodie de aur şi-un clopoţel de aur, ca o floare rotită pe poalele mantei."

31 Ea va fi pe Aaron când acesta va face slujbă, şi auzit le va fi clinchetul când el va intra în sfânta, înaintea Domnului, şi când va ieşi, aşa ca el să nu moară."

32 Vei face o tăbliţă de aur curat şi vei săpa în ea, ca'ntr'o pecete: Sfinţenia Domnului,"

33 şi s'o prinzi de tiară cu un şnur de mătase violetă, în partea din faţă a tiarei."

34 Ea va fi pe fruntea lui Aaron, şi Aaron va purta păcatele celor ce au adus jertfe – prinoasele afierosite de fiii lui Israel şi toate darurile din jertfele lor; ea le va fi pe fruntea lui Aaron ca o jertfă de-a pururi bineprimită înaintea Domnului."

35 Tunica cu ciucuri o vei face din in topit, şi tot din in topit vei face tiara; şi brâu vei face, totul lucrat cu măiestrie."

36 Şi fiilor lui Aaron le vei face tunici şi brâie; şi tiare le vei face, spre cinste şi mărire."

37 Cu acestea îl vei îmbrăca pe Aaron, fratele tău, precum şi pe fiii lui; îi vei unge, le vei umple mâinile şi-i vei sfinţi ca să-Mi fie preoţi."

38 Le vei face pantaloni de in, de la brâu până sub genunchi, ca să-şi acopere goliciunea trupului;"

39 Aaron şi fiii săi îi vor purta ori de câte ori vor intra în cortul mărturiei sau când vor merge să slujească la jertfelnicul din sfânta, ca să nu-şi atragă asupră-le păcat şi să moară. Lege veşnică va fi aceasta pentru el şi pentru urmaşii săi de după el."

29

1 Iată ce vei face asupră-le spre a-i sfinţi ca să-Mi fie Mie preoţi: Vei lua un viţel din cireadă, doi berbeci fără meteahnă,"

2 pâini-azime frământate în untdelemn şi turte-azime unse cu untdelemn; le vei face din făinuţă de grâu."

3 Le vei pune într'un paner, şi'n paner le vei aduce odată cu viţelul şi cu cei doi berbeci."

4 Îi vei aduce pe Aaron şi pe fiii săi la intrarea cortului mărturiei şi-i vei spăla cu apă."

5 Vei lua sfintele veşminte şi-l vei îmbrăca pe Aaron, fratele tău, cu tunica şi cu manta, cu efodul şi cu pieptarul, încingându-i pieptarul peste efod;"

6 pe cap îi vei pune tiara, iar pe tiară vei prinde tăbliţa Sfinţeniei."

7 Vei lua apoi untdelemnul de ungere, i-l vei turna pe cap şi-l vei unge."

8 Vei aduce şi pe fiii săi şi-i vei îmbrăca cu tunicile,"

9 îi vei încinge cu brâiele şi le vei pune tiarele şi-Mi vor fi Mie preoţi în veac. Şi vei umple mâinile lui Aaron şi mâinile fiilor săi."

10 Vei aduce apoi viţelul în faţa cortului mărturiei. Acolo, la uşa cortului mărturiei, în faţa Domnului, Aaron şi fiii săi îşi vor pune mâinile pe capul viţelului"

11 şi acolo, în faţa Domnului, la uşa cortului mărturiei, acolo vei înjunghia viţelul."

12 Vei lua din sângele viţelului şi-l vei pune tu, cu degetul tău, pe coarnele jertfelnicului; iar sângele rămas îl vei turna pe tot la poala jertfelnicului."

13 Vei lua toată grăsimea ce acoperă măruntaiele, vei lua prapurul ficatului şi amândoi rărunchii cu grăsimea de pe ei şi le vei arde pe jertfelnic."

14 Iar carnea viţelului, pielea şi necurăţeniile lui le vei arde cu foc în afara taberei: jertfă pentru păcat."

15 Vei lua apoi întâiul berbec, iar Aaron şi fiii săi îşi vor pune mâinile pe capul berbecului."

16 Tu vei înjunghia berbecul, îi vei lua sângele şi-l vei turna de jur-împrejurul jertfelnicului."

17 Berbecul îl vei despica în două bucăţi; măruntaiele şi picioarele i le vei spăla cu apă şi le vei pune deasupra celor două bucăţi, împreună cu capul."

18 Apoi vei arde berbecul, tot, pe jertfelnic, aducându-I Domnului ardere-de-tot întru miros de bună mireasmă; jertfă Îi este Domnului."

19 Vei lua apoi pe cel de al doilea berbec; Aaron şi fiii săi îşi vor pune mâinile pe capul berbecului."

20 Tu îl vei înjunghia, apoi vei lua din sângele lui şi-l vei pune pe pulpa urechii drepte a lui Aaron, pe degetul mare al mâinii lui celei drepte, pe degetul mare al piciorului său celui drept, precum şi pe pulpele urechilor drepte ale fiilor săi şi pe degetele mari de la mâinile lor drepte şi pe degetele mari de la picioarele lor drepte."

21 Vei lua din sângele de pe jertfelnic şi din untdelemnul de ungere şi vei stropi asupra lui Aaron şi asupra veşmintelor lui şi, odată cu el, asupra fiilor săi şi asupra veşmintelor fiilor săi; şi se va sfinţi, el şi veşmintele lui, precum şi fiii săi şi veşmintele fiilor săi împreună cu el. Iar sângele rămas al berbecului îl vei turna de jur-împrejurul jertfelnicului."

22 Din berbec vei lua grăsimea, seul de pe măruntaie, prapurul ficatului, amândoi rărunchii cu grăsimea de pe ei, precum şi şoldul drept – căci aceasta-i împlinirea –;"

23 iar din panerul cu pâine nedospită ce este pus înaintea Domnului [vei lua] o pâine din cele cu untdelemn şi o turtă"

24 şi pe toate le vei pune în mâinile lui Aaron şi în mâinile fiilor săi, ca să le afierosească Domnului."

25 Le vei lua apoi din mâinile lor şi le vei arde pe jertfelnic, ardere-de-tot întru miros de bună mireasmă înaintea Domnului; jertfă Îi este Domnului."

26 Din berbecul împlinirii – care este al lui Aaron – vei lua pieptul şi-l vei afierosi Domnului; aceasta va fi partea ta."

27 Şi vei sfinţi pieptul cel afierosit şi şoldul afierosirii, care au fost afierosite şi luate din berbecul împlinirii, adică din ceea ce este pentru Aaron şi pentru fiii săi,"

28 şi-i va fi lui Aaron şi fiilor săi îndatorire veşnică din partea fiilor lui Israel; aceasta-i afierosire şi ea însăşi osebire din jertfele de mântuire ale fiilor lui Israel: afierosire Domnului."

29 Veşmintele sfântului – adică ale lui Aaron – vor fi după el ale fiilor săi, în ele să fie unşi şi sfinţiţi."

30 Timp de şapte zile le va purta preotul care-i va urma dintre fiii săi şi care va intra în cortul mărturiei să slujească'ntru cele sfinte."

31 Vei lua deci berbecul împlinirii şi-i vei fierbe carnea într'un loc sfânt,"

32 iar Aaron şi fiii săi să mănânce carnea berbecului şi pâinile cele din paner, acolo, lângă uşile cortului mărturiei;"

33 pe acestea să le mănânce, prin care li s'a făcut sfinţirea şi au dobândit preoţia; şi nimeni altcineva să nu mănânce, fiindcă sunt sfinte."

34 Iar dacă din carnea de jertfă a împlinirii sau din pâine va rămâne ceva până dimineaţa, cu foc le vei arde şi nu vor fi mâncate, fiindcă sunt sfinţite."

35 Prin urmare, aşa vei face cu Aaron şi cu fiii săi, aşa cum ţi-am poruncit: şapte zile să ţină sfinţirea lor."

36 În ziua curăţirii vei aduce un viţel ca jertfă pentru păcat şi vei curăţi jertfelnicul când tu însuţi te vei sfinţi pe el şi-l vei unge pentru a lui sfinţire."

37 Timp de şapte zile vei curăţi jertfelnicul şi-l vei sfinţi, şi va fi jertfelnicul o sfântă-a-sfintelor; tot cel ce se va atinge de jertfelnic se va sfinţi."

38 Iată ce vei aduce tu pe jertfelnic: doi miei de câte un an, fără meteahnă; în fiecare zi îi vei aduce, necurmat, jertfă necontenită;"

39 un miel îl vei aduce dimineaţa, iar pe cel de al doilea miel îl vei aduce'n amurg,"

40 împreună cu o zecime dintr'o efă de făinuţă de grâu, frământată cu a patra parte dintr'un hin de untdelemn curat; iar pentru turnare, a patra parte dintr'un hin de vin la un miel."

41 Pe cel de al doilea miel îl vei aduce'n amurg, ca şi pe cel jertfit de dimineaţă, şi cu aceeaşi turnare de vin; întru miros de bună mireasmă îl vei aduce jertfă Domnului,"

42 jertfă necontenită din neam în neamurile voastre, lângă uşile cortului mărturiei de dinaintea Domnului, acolo unde Mă voi arăta Eu ţie ca să-ţi grăiesc."

43 Acolo le voi da Eu întâlnire fiilor lui Israel şi va fi [locul] sfinţit prin slava Mea."

44 Voi sfinţi cortul mărturiei şi jertfelnicul; şi pe Aaron şi pe fiii săi îi voi sfinţi, ca să-Mi slujească Mie ca preoţi."

45 Şi pe nume Mă voi numi întru fiii lui Israel şi le voi fi lor Dumnezeu;"

46 şi vor cunoaşte că Eu, Domnul, Eu sunt Dumnezeul lor, Cel ce i-am scos din ţara Egiptului, pentru ca pe nume să Mă numesc întru ei şi să le fiu Dumnezeu."

30

1 „Vei face un altar al tămâierii; din lemn de salcâm îl vei face."

2 Un cot îi va fi lungimea, un cot lăţimea – va fi pătrat – şi doi coţi înălţimea; coarnele vor fi un singur trup cu el."

3 Îl vei îmbrăca în aur curat: grătarul de deasupra, pereţii de jur-împrejur şi coarnele; şi-i vei face'mprejur o cunună de aur împletită."

4 Sub cununa lui împletită să-i faci două inele de aur curat pe cele două laturi; de-o parte şi de alta le vei face, iar prin ele vor fi trecute pârghiile cu care va fi purtat."

5 Pârghiile să le faci din lemn de salcâm şi să le îmbraci cu aur."

6 Şi-l vei aşeza în faţa perdelei de dinaintea chivotului mărturiilor, acolo unde Mă voi arăta Eu ţie."

7 Aaron va arde pe el tămâie măruntă, cu mireasmă plăcută; dis-de-dimineaţă va tămâia, când pregăteşte candelele."

8 Iar seara, când Aaron va aprinde candelele, iarăşi va arde pe el miresme: tămâiere de-a pururi ne'ntreruptă înaintea Domnului, din neam în neamurile lor."

9 Pe el să nu aduceţi nici un alt fel de tămâiere sau de prinoase, şi nici turnare nu veţi turna peste el."

10 Pe coarnele lui va aduce Aaron jertfa de ispăşire o dată pe an; o dată pe an, în ziua ispăşirii, cu sângele din jertfa de curăţire a păcatelor va face el curăţirea, din neam în neamurile voastre; sfântă-a-sfintelor Îi este Domnului“."

11 Şi a grăit Domnul către Moise, zicând:"

12 „Dacă vei face numărătoarea fiilor lui Israel, la socotirea lor să-I dea fiecare Domnului o răscumpărare pentru viaţa lui, pentru ca să nu cadă asupră-le vreo nenorocire în timpul număratului."

13 Şi iată ce va da cel ce va fi supus numărătorii: o jumătate de siclu – socotit siclul sfânt, de douăzeci de ghere un siclu –; darea către Domnul va fi astfel o jumătate de siclu."

14 Tot cel ce intră la numărătoare, de la douăzeci de ani în sus, Îi va da Domnului această dare."

15 Bogatul nu va da mai mult, nici săracul mai puţin de jumătate de siclu ca dare către Domnul pentru răscumpărarea sufletului."

16 Argintul dat de fiii lui Israel spre răscumpărare îl vei da pentru trebuinţele cortului mărturiei: fiilor lui Israel le va fi pomenire înaintea Domnului pentru ispăşirea sufletelor voastre“."

17 Şi a grăit Domnul către Moise, zicând:"

18 „Vei alcătui o baie de aramă, cu tălpica tot de aramă, să fie pentru spălat; o vei pune între cortul mărturiei şi jertfelnic. Vei turna într'însa apă"

19 şi dintr'însa îşi vor spăla Aaron şi fiii săi mâinile şi picioarele cu apă."

20 Când vor intra în cortul mărturiei se vor spăla cu apă, şi astfel nu vor muri; sau când se vor apropia de jertfelnic ca să slujească şi să-I aducă Domnului ardere-de-tot,"

21 să-şi spele cu apă mâinile şi picioarele; când vor intra deci în cortul mărturiei să se spele cu apă, ca să nu moară. Şi va fi aceasta lege veşnică pentru el şi pentru urmaşii săi de după el“."

22 Şi a grăit Domnul către Moise, zicând:"

23 „Vei lua mirodenii: cinci sute de sicli de smirnă aleasă; pe jumătate, adică două sute cincizeci de sicli, scorţişoară binemirositoare; două sute cincizeci de sicli, trestie binemirositoare;"

24 casie, cinci sute de sicli – socotiţi după siclul sfânt – precum şi un hin de untdelemn de măsline."

25 Din ele vei face untdelemn pentru ungere sfântă, mir înmiresmat după meşteşugul făcătorilor de aromate; acesta va fi untdelemn pentru ungere sfântă."

26 Cu el vei unge cortul mărturiei şi chivotul mărturiei"

27 "

28 şi jertfelnicul arderii-de-tot cu toate ale lui şi masa cu toate ale ei şi baia cu tălpica ei"

29 şi le vei sfinţi şi vor fi ele sfinte-ale-sfintelor: tot cel ce se va atinge de ele se va sfinţi."

30 Cu el îi vei unge şi pe Aaron şi pe fiii săi, şi-i vei sfinţi, ca să-Mi slujească Mie ca preoţi."

31 Iar fiilor lui Israel le vei spune: – Untdelemn de uns cu ungere sfântă fi-va acesta, din neam în neamurile voastre."

32 Trup omenesc nu va fi uns cu el, şi nici nu vă veţi face ceva asemănător felului în care a fost el alcătuit: acesta-i lucru sfânt, şi sfânt e şi pentru voi."

33 Acela care-şi va face ceva asemănător, sau acela care va da din el cui nu trebuie să-i dea, stârpit va fi din neamul său“."

34 Şi a zis Domnul către Moise: „Fă-ţi rost de mirodenii: răşină, oniha, galban mirositor şi tămâie curată (din fiecare aceeaşi măsură)"

35 şi din ele vei face tămâie binemirositoare, Facerea a făcătorilor de mir, lucru curat şi sfânt."

36 O vei tăia'n bucăţele mărunte şi o vei pune'n în faţa mărturiilor, în cortul mărturiei, acolo unde Eu Mă voi arăta ţie. Lucru preasfânt va fi acesta pentru voi."

37 Pentru voi nu o veţi face după această'ntocmire, căci pentru voi ea e sfinţenie afierosită Domnului."

38 Oricine-şi va face ceva asemănător spre'nmiresmarea lui, acela va fi stârpit din neamul său“."

31

1 Şi a grăit Domnul către Moise, zicând:"

2 „Iată, Eu l-am chemat anume pe Beţaleel, fiul lui Uri, fiul lui Or, din seminţia lui Iuda,"

3 şi l-am umplut de duhul cel dumnezeiesc al înţelepciunii, al priceperii şi al ştiinţei întru tot meşteşugul,"

4 ca să fie el mai mare peste meşteri şi să lucreze aurul şi argintul şi arama şi inul topit,"

5 să şlefuiască pietre scumpe, şi să sape'n lemn şi să lucreze'n felurite chipuri."

6 Şi'mpreună cu el i-am rânduit pe Oholiab, fiul lui Ahisamac, din seminţia lui Dan; şi tuturor celor înţelepţi cu inima le-am dat înţelepciune, şi ei vor face toate câte ţi-am poruncit Eu ţie:"

7 cortul mărturiei, chivotul legământului şi acoperământul de deasupra lui, precum şi'ntocmirea cortului,"

8 altarul tămâierii, masa şi toate vasele ei, sfeşnicul cel de aur curat cu toate obiectele lui,"

9 baia împreună cu tălpica ei,"

10 veşmintele cele pentru slujbă ale lui Aaron şi veşmintele fiilor săi rânduiţi să-Mi slujească Mie,"

11 mirul pentru ungere, tămâia cea binemirositoare pentru locul cel sfânt; pe toate le vor face ei aşa cum ţi-am poruncit Eu ţie“."

12 Şi a grăit Domnul către Moise, zicând:"

13 „Porunceşte-le tu fiilor lui Israel: – Băgaţi de seamă şi păziţi zilele Mele de odihnă, căci ele sunt semn între Mine şi voi din neam în neam, pentru ca voi să ştiţi că Eu, Domnul, Eu sunt Cel ce vă sfinţeşte."

14 Păziţi aşadar ziua de odihnă, căci sfântă Îi este ea Domnului şi vouă; cel ce o va întina, acela cu moarte va fi omorât, şi tot cel ce va face într'însa vreo lucrare, sufletul acela va fi stârpit din neamul său."

15 Lucrul să ţi-l faci în şase zile; a şaptea zi, cea de odihnă, odihnă sfântă va fi ea pentru Domnul; tot cel ce va lucra în ziua odihnei, cu moarte va fi omorât."

16 Vor păzi aşadar fiii lui Israel zilele odihnei, şi vor face aceasta din neam în neam: legământ veşnic,"

17 veşnic semn între Mine şi fiii lui Israel, pentru că'n şase zile a făcut Domnul cerul şi pământul, iar în ziua a şaptea a încetat şi S'a odihnit“."

18 Şi de'ndată ce a contenit să-i grăiască lui Moise'n muntele Sinai, i-a dat cele două table ale Legii, table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu."

32

1 Văzând însă poporul că Moise întârzie să se coboare din munte, s'a adunat la Aaron şi i-a zis: „Scoală-te, tu, şi fă-ne nouă dumnezei care să meargă'naintea noastră, căci cu Moise, cu omul acela care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s'a întâmplat“."

2 Iar Aaron le-a zis: „Scoateţi cerceii de aur din urechile femeilor şi fetelor voastre şi aduceţi-i la mine“."

3 Atunci întregul popor a scos cerceii cei de aur din urechile femeilor şi i-a adus la Aaron."

4 Şi el i-a luat din mâinile lor, i-a topit în tipar şi a făcut din ei un viţel turnat şi le-a zis: „Iată-i pe dumnezeii tăi, Israele, cei ce te-au scos din ţara Egiptului!“"

5 Văzând aceasta, Aaron a zidit în faţa lui un jertfelnic; şi a strigat Aaron şi a zis: „Mâine este sărbătoarea Domnului!“"

6 A doua zi s'au sculat ei de dimineaţă şi au adus arderi-de-tot şi jertfe de mântuire; apoi a şezut poporul de a mâncat şi a băut şi pe urmă s'a sculat să joace."

7 Atunci a grăit Domnul către Moise: „Grăbeşte de te pogoară de aici, căci poporul tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s'a ticăloşit."

8 Curând s'au abătut de la calea pe care le-ai poruncit-o, şi-au făcut un viţel turnat şi i s'au închinat şi i-au adus jertfe, zicând: – Iată-i pe dumnezeii tăi, Israele, care te-au scos din ţara Egiptului!“."

9 [Şi i-a zis Domnul lui Moise: „L-am văzut pe poporul acesta şi, iată: e un popor tare de cerbice.]"

10 Şi acum, lasă-Mă!: aprindă-se mânia Mea asupră-le şi-i voi da pierzării, iar din tine voi face un mare popor!“"

11 Moise însă s'a rugat în faţa Domnului Dumnezeu şi I-a zis: „Pentru ce, Doamne, să se-aprindă mânia Ta asupra poporului Tău pe care Tu l-ai scos din ţara Egiptului cu putere mare şi cu braţul Tău cel înalt?"

12 de ce să spună Egiptenii: – Cu vicleşug i-a scos, ca să-i ucidă în munţi şi să-i şteargă de pe faţa pământului?... Aşadar, potoleşte-Ţi aprinderea mâniei şi fii blând cu răutatea poporului Tău."

13 Adu-Ţi aminte de Avraam şi de Isaac şi de Iacob, robii Tăi, cărora Te-ai jurat Tu pe Tine Însuţi şi le-ai zis: – Înmulţi-voi seminţia voastră multă ca stelele cerului!... Şi tot pământul acesta, pe care tot Tu ai spus că-l vei da urmaşilor lor, fie ca ei să-l stăpânească în veci!“"

14 Atunci Domnul Şi-a îmblânzit urgia pe care spusese c'o va abate asupra poporului Său."

15 Şi întorcându-se Moise, s'a coborât din munte, având în mâinile sale cele două table ale Legii: table de piatră, scrise pe amândouă părţile – pe o parte şi pe alta erau scrise."

16 Tablele acestea erau lucrul lui Dumnezeu şi scrisul era scrisul lui Dumnezeu, săpat pe table."

17 Atunci, auzind Iosua zarva poporului răsunând, a zis către Moise: „În tabără e strigăt de război...“."

18 Iar Moise a zis: „Acesta nu-i strigăt de biruitori, nici strigăt de biruiţi puşi pe fugă; eu aud strigăte de oameni beţi“."

19 Şi dacă s'a apropiat de tabără, a văzut viţelul şi jocurile; şi aprinzându-se Moise de mânie, a aruncat din mâinile sale cele două table şi le-a sfărâmat la poala muntelui."

20 Apoi a luat viţelul pe care-l făcuseră ei, l-a ars în foc şi l-a pisat mărunt şi l-a presărat în apă şi le-a dat-o fiilor lui Israel s'o bea."

21 Şi a zis Moise către Aaron: „Ce ţi-a făcut ţie poporul acesta, de-ai abătut asupră-i un păcat atât de mare?“"

22 Iar Aaron i-a răspuns lui Moise: „Nu te scârbi, doamne, că ştii tu cum e poporul acesta când se porneşte."

23 Căci ei mi-au zis: – Fă-ne nouă dumnezei care să meargă'naintea noastră, căci cu Moise, cu omul acela care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s'a întâmplat."

24 Atunci eu le-am zis: – De la cine are aur, adunaţi-l! Şi ei l-au adunat şi mi l-au dat mie şi eu l-am aruncat în foc şi a ieşit viţelul acesta...“."

25 Şi văzând Moise că poporul scăpase din frâu, căci Aaron îi slăbise frâul spre bucuria duşmanilor lor,"

26 a stat în poarta taberei şi a zis: „Cine este pentru Domnul, să vină la mine!“ Şi s'au adunat la el toţi fiii lui Levi."

27 Şi le-a zis: „Aşa zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: – Puneţi-vă fiecare sabia la şold şi străbateţi tabăra de la o poartă la cealaltă şi ucideţi: fiecare pe fratele său, fiecare pe fârtatele său, fiecare pe aproapele său!“"

28 Şi au făcut fiii lui Levi aşa cum le poruncise Moise. În ziua aceea au căzut din popor ca la trei mii de oameni."

29 Şi Moise le-a spus: „Domnului I-aţi închinat voi astăzi mâinile, fiecare cu preţul fiului său ori cu al fratelui său, pentru ca El să vă dea binecuvântare!“"

30 Iar a doua zi a zis Moise către popor: „Mare păcat aţi făcut! Mă voi sui eu acum la Dumnezeu, ca să mă rog pentru păcatul vostru“."

31 Şi s'a întors Moise la Domnul şi a zis: „O, Doamne, poporul acesta a săvârşit păcat mare, făcându-şi dumnezei de aur."

32 Şi acum, dacă vrei să le ierţi păcatul, iartă-l; iar de nu, şterge-mă pe mine din cartea Ta, pe care Tu ai scris-o!“"

33 Zis-a Domnul către Moise: „Pe cei ce au păcătuit în faţa Mea, pe aceia îi voi şterge din cartea Mea."

34 Tu însă du-te acum şi du poporul acesta la locul pe care ţi l-am spus. Iată, îngerul Meu va merge înaintea feţei tale. Cât despre păcatul lor, îl voi pedepsi în ziua pe care Eu o voi socoti“."

35 Domnul a lovit poporul din pricina viţelului pe care şi-l făcuse – pe care-l făcuse Aaron."

33

1 Şi a zis Domnul către Moise: „Du-te de aici, tu şi poporul tău pe care l-ai scos din ţara Egiptului şi suiţi-vă în ţara pentru care Eu M'am jurat lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacob, zicând: – Urmaşilor voştri le-o voi da!"

2 Eu îl voi trimite pe îngerul Meu înaintea feţei tale şi-i voi izgoni pe Canaaneeni, pe Amorei, pe Hetei, pe Ferezei, pe Gherghesei, pe Hevei şi pe Iebusei,"

3 şi te voi duce în ţara unde curge lapte şi miere. Dar Eu nu mă voi sui împreună cu tine, fiindcă tu eşti popor îndărătnic şi s'ar putea să te nimicesc pe drum!“"

4 Auzind poporul acest cuvânt grozav, a plâns cu lacrimi, şi nimeni nu şi-a mai pus podoabele."

5 Şi a zis Domnul către Moise: „Spune-le fiilor lui Israel: – Voi, popor îndărătnic, vedeţi să nu aduc Eu peste voi o altă bătaie şi să vă dau pierzării! Scoateţi acum de pe voi hainele voastre cele de slavă şi podoabele voastre, şi vă voi arăta ce-am să fac Eu cu voi“."

6 Şi fiii lui Israel şi-au scos podoabele şi şi-au dezbrăcat hainele cele slăvite acolo, la muntele Horeb."

7 Iar Moise, luându-şi cortul, l-a întins afară din tabără, departe de ea, şi l-a numit cortul mărturiei; şi a fost că tot cel care-L căuta pe Domnul, venea la cort, în afara taberei."

8 Şi când Moise mergea spre cortul cel din afara taberei, tot poporul se ridica'n picioare şi fiecare privea din uşa cortului său şi-l urmărea cu ochii pe Moise până ce el intra în cort."

9 Iar după ce intra Moise în cort, stâlpul cel de nor se pogora şi stătea la intrarea cortului şi-i vorbea lui Moise."

10 Şi'ntregul popor vedea stâlpul cel de nor stând la intrarea cortului, şi'ntregul popor se ridica'n picioare şi fiecare se'nchina din uşa cortului său."

11 Domnul grăia cu Moise faţă către faţă, aşa cum ar grăi cineva cu prietenul său. Apoi [Moise] se întorcea în tabără, dar tânărul său slujitor Iosua, fiul lui Navi, nu părăsea cortul."

12 Şi a zis Moise către Domnul: „Iată, Tu îmi spui: – Du-l pe poporul acesta!, dar nu mi-ai arătat pe cine ai să trimiţi împreună cu mine, ci mi-ai spus: – Pe tine te ştiu mai mult decât pe toţi, şi har ai aflat tu la Mine."

13 Aşadar, dac'am aflat eu har în ochii Tăi, arată-mi-Te mie pe Tine Însuţi, să Te văd eu lămurit, ca să aflu eu har în ochii Tăi şi să cunosc că acest neam e poporul Tău“."

14 Şi i-a zis [Domnulî: „Voi merge înaintea ta şi te voi odihni!“"

15 Zis-a Moise către Domnul: „Dacă nu vei merge Tu Însuţi cu noi, atunci pe mine să nu mă scoţi de aici;"

16 căci prin ce se va cunoaşte cu adevărat că eu şi poporul Tău am aflat har în ochii Tăi, dacă nu prin aceea că Tu vei merge împreună cu noi? Atunci eu şi poporul Tău vom fi cei mai slăviţi dintre toate neamurile de pe pământ“."

17 Şi a zis Domnul către Moise: „Voi face şi ceea ce zici tu, pentru că tu ai aflat har în ochii Mei şi te cunosc pe tine mai mult decât pe toţi“."

18 Şi [Moise] a zis: „Arată-mi slava Ta!“"

19 [Domnul] i-a zis: „Eu Îmi voi trece slava pe dinaintea ta, şi'n faţa ta voi rosti numele Meu: „Domnul“, şi-l voi milui pe cel de care-Mi va fi milă şi Mă voi îndura de cel ce-Mi este de'ndurare“."

20 Şi a zis: „Faţa Mea însă nu vei putea s'o vezi; că nu va putea omul să-Mi vadă faţa şi să trăiască“."

21 Şi iarăşi a zis Domnul: „Iată, e un loc aici la Mine; şezi pe stâncă"

22 şi când va trece slava Mea, Eu te voi pune în scobitura stâncii şi cu mâna Mea te voi acoperi până ce voi trece;"

23 iar când Îmi voi lua mâna de pe tine, tu Îmi vei vedea spatele; dar faţa Mea nu ţi se va arăta“."

34

1 Zis-a Domnul către Moise: „Ciopleşte două table de piatră, ca şi cele dintâi, şi suie-te la Mine în munte şi voi scrie pe table cuvintele care erau pe tablele dintâi, cele pe care tu le-ai sfărâmat."

2 Să fii gata dis-de-dimineaţă şi te vei sui în muntele Sinai şi vei sta înaintea Mea acolo, pe vârful muntelui."

3 Dar nimeni să nu se suie cu tine şi nici să se arate'n tot cuprinsul muntelui: nici oi, nici vite mari să nu pască'n apropierea acelui munte“."

4 Deci a cioplit Moise două table de piatră la fel cu cele dintâi; şi pornindu-se dis-de-dimineaţă, s'a suit în muntele Sinai, aşa cum îi poruncise Domnul; şi a luat Moise cu sine cele două table de piatră."

5 Atunci S'a pogorât Domnul în nor şi a stătut acolo înainte-i; şi [Moise] a chemat numele Domnului."

6 Şi Domnul i-a trecut pe dinainte strigând: „Domnul, Dumnezeu îndurat şi milostiv şi'ndelung-răbdător şi mult-milostiv şi adevărat,"

7 Cel ce păzeşte dreptatea şi face milă cu mii şi mii, Cel ce şterge fărădelegile şi nedreptăţile şi păcatele, dar nu-l lasă nepedepsit pe cel vinovat, fărădelegile părinţilor ţinându-le asupra copiilor şi asupra copiilor copiilor, asupra celui de al treilea şi al patrulea neam!“"

8 Atunci Moise s'a plecat de'ndată la pământ şi s'a închinat,"

9 zicând: „Dac'am aflat eu har în faţa Ta, să meargă Domnul meu împreună cu noi, căci poporul acesta e tare de cerbice; Tu vei lua asupră-Ţi păcatele şi fărădelegile noastre, iar noi vom fi ai Tăi“."

10 Şi a zis Domnul către Moise: „Iată, Eu închei legământ în faţa'ntregului tău popor: Face-voi lucruri slăvite aşa cum nu s'au făcut în tot pământul şi'n tot neamul, şi tot poporul în mijlocul căruia eşti tu va vedea lucrurile Domnului, că minunate sunt [lucrurile] pe care Eu le voi face asupră-ţi."

11 Tu ia aminte la tot ce-ţi poruncesc!: Iată, Eu îi alung de dinaintea voastră pe Amorei, pe Canaaneeni, pe Hetei, pe Ferezei, pe Hevei, pe Gherghesei şi pe Iebusei."

12 Ia aminte să nu faci legături cu cei ce locuiesc în ţara'n care intri, ca nu cumva ei să devină'n mijlocul vostru capcane."

13 [Dimpotrivă], capiştile lor să le dărâmaţi, stâlpii lor să-i zdrobiţi, sfintele lor crânguri să le tăiaţi, chipurile cele cioplite ale dumnezeilor lor să le ardeţi în foc."

14 Voi nu vă veţi închina la alţi dumnezei, căci Domnul e Dumnezeul al cărui nume e „Gelosul“, un Dumnezeu gelos."

15 Nu cumva să-ţi faci legături cu cei ce locuiesc în ţara aceea; că altfel, ei se vor desfrâna pe potriva dumnezeilor lor şi vor aduce jertfe dumnezeilor lor şi te vor pofti şi tu vei mânca din jertfele lor;"

16 şi dintre fetele lor vei lua neveste pentru fiii tăi, şi dintre fetele tale vei da după fiii lor, şi fetele tale se vor desfrâna pe potriva dumnezeilor lor, şi fiii tăi se vor desfrâna pe potriva aceloraşi dumnezei."

17 Să nu-ţi faci dumnezei turnaţi."

18 Vei păzi sărbătoarea Azimelor: şapte zile să mănânci azime, aşa cum ţi-am poruncit Eu, la vremea rânduită din luna lui Abib; că'n luna lui Abib ai ieşit tu din Egipt."

19 Tot întâi-născutul de parte bărbătească va fi al Meu; tot aşa, întâi-născutul vacii şi întâi-născutul oii."

20 Pe întâi-născutul asinei să-l dai în schimbul unui miel; iar de nu-l vei schimba, să-i dai preţul. Pe tot întâi-născutul fiilor tăi îl vei răscumpăra. Înaintea Mea să nu te înfăţişezi cu mâna goală."

21 Şase zile să lucrezi, iar în ziua a şaptea să te odihneşti; nu vei semăna şi nu vei secera."

22 În sărbătoarea Săptămânilor Îmi vei aduce pârga din secerişul grâului, ca şi'n sărbătoarea Culesului, la mijlocul anului."

23 De trei ori pe an, toţi ai tăi de parte bărbătească să se înfăţişeze înaintea Domnului Dumnezeului lui Israel;"

24 căci, când voi alunga neamurile de dinaintea feţei tale şi-ţi voi lărgi hotarele, nimeni nu-ţi va pofti pământul, atunci când de trei ori pe an te vei sui să te'nfăţişezi înaintea Domnului Dumnezeului tău."

25 "

26 Pârga roadelor ţarinii tale o vei aduce în casa Domnului Dumnezeului tău. Miel să nu fierbi în laptele mamei sale“."

27 Şi a zis Domnul către Moise: „Scrie-ţi cuvintele acestea; că pe temeiul acestor cuvinte închei Eu legământ cu tine şi cu Israel!“"

28 Şi a stat Moise înaintea Domnului patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; pâine n'a mâncat şi apă n'a băut. Şi a scris pe table cuvintele legământului: cele zece porunci."

29 Iar când s'a coborât Moise din munte, iată că cele două table erau în mâinile lui. Şi coborându-se din munte, Moise nu ştia că faţa sa strălucea de când grăise [Dumnezeu] cu el."

30 Dar Aaron şi toţi bătrânii lui Israel, văzându-l pe Moise că are faţa'ncărcată de slavă, s'au temut să se apropie de el."

31 Atunci Moise i-a chemat; şi au venit la el Aaron şi toţi capii obştii; şi Moise a grăit cu ei."

32 După aceasta s'au apropiat de el toţi fiii lui Israel, iar el le-a spus tot ce-i poruncise Domnul în muntele Sinai."

33 Şi când a încetat să le mai vorbească, el şi-a acoperit faţa cu un văl."

34 Şi când intra Moise în faţa Domnului ca să-I vorbească, atunci el îşi ridica vălul până când ieşea; iar la ieşire le spunea fiilor lui Israel cele ce-i poruncise Domnul."

35 Fiii lui Israel vedeau că faţa lui Moise era plină de slavă; iar Moise îşi punea iar vălul pe faţă până când intra să-I vorbească [Domnuluiî."

35

1 Atunci a adunat Moise toată obştea fiilor lui Israel şi le-a zis: „Iată lucrurile pe care-a poruncit Domnul să le faceţi:"

2 Şase zile să lucrezi, iar ziua a şaptea să-ţi fie sfântă, zi de odihnă, odihna Domnului; tot cel ce va lucra într'însa va fi omorât."

3 În ziua odihnei să nu aprindeţi foc în sălaşurile voastre. Eu sunt Domnul!“"

4 Şi a grăit Moise către toată obştea fiilor lui Israel, zicând: „Iată ce a mai poruncit Domnul:"

5 Din cele ce sunt ale voastre aduceţi-I daruri Domnului: pârgă să-I aducă fiecare Domnului, cât îl lasă inima: aur, argint şi aramă;"

6 mătase viorie, vişinie şi stacojie, pânză de in topit şi păr de capră;"

7 piei de berbec vopsite'n roşu, piei de culoarea iachintului şi lemn de salcâm;"

8 untdelemn de candelă, miresme pentru ungere şi aromate pentru tămâie,"

9 pietre de sardiu, pietre pentru prins la efod, la pieptar şi la tunică."

10 Tot cel cu minte înţeleaptă dintre voi să vină şi să facă toate câte a poruncit Domnul:"

11 cortul şi amănuntele lui, acoperămintele, grinzile, zăvoarele şi stâlpii;"

12 chivotul mărturiei şi drugii lui, acoperământul ispăşirii şi perdeaua; şi pânzele curţii cu stâlpii ei, şi pietrele de smarald, tămâia şi mir pentru ungere;"

13 masa cu toate vasele ei şi pâinile punerii-înainte;"

14 sfeşnicul pentru luminat cu toate obiectele lui, candelele lui şi untdelemnul de ars;"

15 altarul tămâierii cu drugii lui, untdelemnul pentru ungere, miresmele pentru tămâiere şi perdeaua de la intrarea cortului;"

16 jertfelnicul pentru arderile-de-tot, cu vatra lui de aramă, cu drugii lui, cu toate obiectele lui; şi baia şi tălpica ei,"

17 perdelele curţii, stâlpii ei cu tălpicele lor, acoperământul de la intrarea în curte,"

18 ţăruşii cortului, ţăruşii curţii cu funiile lor;"

19 sfintele veşminte ale lui Aaron preotul – veşmintele în care se fac sfintele slujbe –, tunicile de slujbă pentru fiii lui Aaron, şi untdelemnul pentru ungere şi aromatele pentru tămâiere“."

20 După aceea, toată obştea fiilor lui Israel a plecat de la Moise."

21 Şi a adus fiecare cât îl lăsa inima şi ce-l îndemna cugetul să-I aducă Domnului în dar pentru tot ce-i trebuia cortului mărturiei şi pentru toată podoaba lui şi pentru toate veşmintele sfintelor slujbe."

22 Şi aduceau bărbaţii de la femeile lor ceea ce-l lăsa cugetul pe fiecare; au adus verigi, cercei, inele, brăţări, salbe şi tot felul de lucruri de aur; şi toate I se aduceau Domnului ca prinoase de aur."

23 Şi mai aduceau, cei care aveau, mătase şi piei vopsite'n roşu şi piei vopsite'n vânăt."

24 Iar cei ce aveau argint sau aramă I le aduceau Domnului ca daruri; de asemenea, cei ce aveau lemn de salcâm îl aduceau pentru toate cele de trebuinţă."

25 Toate femeile iscusite'n ţesături torceau cu mâinile lor şi aduceau tort şi mătase viorie, vişinie şi stacojie, precum şi in topit şi răsucit."

26 Şi toate femeile pricepute şi cu tragere de inimă torceau păr de capră."

27 Căpeteniile au adus pietre de smarald şi pietre scumpe de pus la efod şi la pieptar,"

28 precum şi miresme, untdelemn pentru candele şi pentru ungere, miresme pentru tămâiere."

29 Aşadar, toţi fiii lui Israel, bărbat sau femeie, cei pe care-i îndemna inima, I-au adus daruri Domnului; şi veneau şi lucrau tot ceea ce Domnul poruncise, prin Moise, să se facă."

30 Apoi a zis Moise către fiii lui Israel: „Iată, Domnul l-a chemat anume pe Beţaleel, fiul lui Uri al lui Or, din seminţia lui Iuda,"

31 şi l-a umplut de duhul dumnezeiesc al înţelepciunii, al priceperii, al ştiinţei şi a toată iscusinţa,"

32 ca să fie el mai mare peste meşteri şi, după'ntreaga rânduială a acestui meşteşug, să lucreze aurul şi argintul şi arama,"

33 să cioplească piatra, să pregătească lemnele şi să facă tot felul de lucruri iscusite."

34 Şi priceperea i-a sporit-o nu numai lui, ci şi lui Oholiab, fiul lui Ahisamac, din seminţia lui Dan."

35 Pe ei i-a umplut de înţelepciune, ca să facă orice lucru de săpător şi de ţesător iscusit, de cusător pe pânză de mătase viorie, vişinie şi stacojie, pe pânză de in topit, să facă ei tot felul de ţesături şi să plăsmuiască tot ce'n ele este măiestrit“."

36

1 Aşadar, Beţaleel, Oholiab şi toţi pricepuţii cărora Domnul le dăduse înţelepciune şi iscusinţă întru a şti să facă tot felul de lucruri pentru locaşul cel sfânt, au făcut totul după cum le poruncise Domnul."

2 Iar Moise i-a chemat pe Beţaleel, pe Oholiab şi pe toţi pricepuţii cărora le dăduse Domnul iscusinţă, ca şi pe toţi cei pe care-i trăgea inima să vină şi să lucreze de bunăvoie."

3 Şi au luat ei de la Moise, ca să le lucreze, toate prinoasele pe care fiii lui Israel le aduseseră pentru lucrările sfântului locaş; la acea vreme încă se mai primeau prinoase de la cei ce le aduceau dis-de-dimineaţă."

4 Atunci toţi meşterii care lucrau la sfântul locaş, lăsându-şi fiecare lucrul cu care se'ndeletnicea, au venit şi i-au spus lui Moise: „Poporul aduce mult mai mult decât trebuie pentru lucrările poruncite de Domnul să fie făcute“."

5 Atunci Moise a dat porunci şi s'a strigat în tabără: – Nici bărbat şi nici femeie să nu mai aducă daruri pentru sfântul locaş!... Iar poporul s'a oprit şi n'a mai adus."

6 Căci material era destul pentru toate lucrările ce trebuiau făcute; ba mai şi prisosea."

7 Atunci toţi meşterii care lucrau la cort au făcut pentru cort zece scoarţe de in topit şi de mătase violetă, purpurie şi stacojie; şi'n ţesătura lor au făcut heruvimi, lucraţi cu iscusinţă."

8 Lungimea unei scoarţe era de douăzeci şi opt de coţi, iar lăţimea unei scoarţe era de patru coţi. Toate scoarţele aveau aceeaşi măsură."

9 Cinci scoarţe au fost prinse una de alta de-o parte, iar celelalte cinci au fost prinse una de alta în cealaltă parte."

10 Apoi au făcut cheotori de mătase violetă pe marginea scoarţei din marginea jumătăţii întâi de acoperiş, unde trebuia unită cu jumătatea a doua; de asemenea, au făcut şi pe marginea jumătăţii a doua, unde aceasta trebuia unită cu cea dintâi; cincizeci de cheotori au făcut la o jumătate de acoperământ şi cincizeci de cheotori au făcut la cealaltă, şi cheotorile acestea erau unele în dreptul altora."

11 Au mai făcut cincizeci de copci de aur, şi cu copcile acestea au unit scoarţele cele împreunate, şi astfel s'a alcătuit acoperişul cortului."

12 Apoi au făcut unsprezece învelişuri de păr de capră, care să acopere cortul pe deasupra."

13 Lungimea unui înveliş era de treizeci de coţi, iar lăţimea de patru coţi; toate cele unsprezece învelişuri aveau aceeaşi măsură; cinci învelişuri erau unite de-o parte, iar celelalte şase erau unite de cealaltă parte."

14 Au făcut cincizeci de cheotori la un înveliş, pe marginea îngemănării cu celălalt, şi tot cincizeci de cheotori au făcut pe marginea celuilalt înveliş, care se unea cu primul."

15 Şi au făcut cincizeci de copci de aramă; copcile le-au prins de cheotori şi au împreunat învelişurile, care s'au făcut una."

16 Apoi i-au făcut cortului un acoperiş din piei de berbec vopsite'n roşu, iar deasupra acestuia, un acoperiş din piei de culoarea iachintului."

17 I-au făcut cortului pilaştri din lemn de salcâm."

18 Fiecare pilastru avea lungimea de zece coţi, iar lăţimea de un cot şi jumătate."

19 Fiecare pilastru avea două cepuri, aşezate unul în dreptul celuilalt."

20 Aşa au făcut toţi pilaştrii cortului: douăzeci de pilaştri pentru latura de miazăzi; sub aceşti douăzeci de pilaştri au făcut patruzeci de tălpice de argint,"

21 câte două tălpice la fiecare pilastru, pentru cele două cepuri ale lui."

22 Pentru latura a doua, cea dinspre miazănoapte, au făcut alţi douăzeci de pilaştri, iar acestora le-au făcut patruzeci de tălpice de argint, câte două tălpice de fiecare pilastru, pentru cele două cepuri ale lui;"

23 iar pentru partea dindărăt a cortului, cea dinspre asfinţit, au făcut şase pilaştri."

24 Au mai făcut doi pilaştri pentru cele două unghiuri din spate ale cortului."

25 Acestea erau unite jos şi sus, aşa încât alcătuiau un întreg."

26 Şi aşa, cu cei doi pilaştri de la cele două unghiuri din partea de dindărăt a cortului s'au făcut opt pilaştri, iar aceştia aveau întru totul şaisprezece tălpice de argint, câte două tălpice sub fiecare pilastru."

27 Apoi au făcut cinci bârne din lemn de salcâm pentru pilaştrii de pe o latură a cortului,"

28 şi cinci bârne pentru pilaştrii de pe cealaltă latură;"

29 şi cinci bârne pentru pilaştrii din partea de dinapoi a cortului, cea dinspre asfinţit,"

30 iar bârna din mijloc trecea prin pilaştri de la un capăt la celălalt [al pereteluiî."

31 Pilaştrii i-au îmbrăcat cu aur."

32 Inelele, prin care se vârau bârnele, le-au făcut de aur; şi tot cu aur au îmbrăcat şi bârnele."

33 După aceea au făcut o perdea de in topit, ţesut în violet, purpuriu şi stacojiu, iar pe ea au făcut chipuri de heruvimi, alese cu iscusinţă;"

34 şi au atârnat-o de patru stâlpi din lemn de salcâm, îmbrăcaţi cu aur, cu vârfurile de aur şi cu tălpicile, patru, de argint."

35 Pentru intrarea cortului au făcut un văl ţesut în violet, purpuriu şi stacojiu, în in topit, cu alesături."

36 Pentru ea au făcut cinci stâlpi, cu vârfurile îmbrăcate'n aur."

37 Iar pentru ei au turnat cinci tălpice de aramă."

37

1 Beţaleel a făcut apoi chivotul, din lemn de salcâm, lung de doi coţi şi jumătate, larg de un cot şi jumătate şi înalt tot de un cot şi jumătate;"

2 l-a îmbrăcat cu aur curat pe dinlăuntru şi pe dinafară, iar împrejur i-a făcut o cingătoare de aur, din zimţi împletiţi."

3 A turnat pentru el patru inele de aur, pentru cele patru colţuri de jos ale lui: două inele pe o latură şi două inele pe cealaltă latură."

4 A făcut două pârghii din lemn de salcâm, le-a îmbrăcat cu aur"

5 şi le-a vârât prin inelele de pe laturile chivotului, pentru ca chivotul să fie astfel purtat."

6 Deasupra chivotului a făcut acoperământul ispăşirii, din aur curat: lung de doi coţi şi jumătate şi lat de un cot şi jumătate."

7 A făcut doi heruvimi de aur, lucraţi din ciocan, şi i-a pus la amândouă capetele acoperământului ispăşirii,"

8 un heruvim la un capăt şi altul la celălalt capăt al acoperământului ispăşirii."

9 Cei doi heruvimi îşi întindeau aripile deasupra şi umbreau cu ele acoperământul ispăşirii, iar feţele lor erau îndreptate una către alta, privind spre acoperământ."

10 A făcut apoi masa, din lemn de salcâm, lungă de doi coţi, lată de un cot şi înaltă de un cot şi jumătate."

11 A îmbrăcat-o cu aur curat şi i-a făcut împrejur o cingătoare de aur, din zimţi împletiţi."

12 Tot împrejur i-a făcut un brâu, înalt de o palmă, iar împrejurul brâului a făcut din aur o'mpletitură de zimţi."

13 A turnat pentru ea patru inele de aur şi le-a prins în cele patru colţuri ale picioarelor, sub cingătoarea împletită."

14 Prin inele erau trecute pârghiile cu ajutorul cărora să fie purtată masa."

15 Pârghiile de purtat masa le-a făcut din lemn de salcâm şi le-a îmbrăcat cu aur."

16 A făcut vase trebuitoare pentru masă: talere, căţui, ibrice şi cupe pentru turnat, toate din aur curat."

17 A făcut şi sfeşnicul, din aur curat, lucrat din ciocan:"

18 fusul, braţele, cupele, nodurile şi florile lui erau cu el un singur trup."

19 Din el ieşeau şase braţe: trei braţe dintr'o parte şi trei braţe din cealaltă parte;"

20 un braţ avea trei cupe în chip de migdală, cu nodurile şi florile lor;"

21 alt braţ avea trei cupe tot în chip de migdală, cu nodurile şi florile lor;"

22 aşa aveau toate cele şase braţe care ieşeau din sfeşnic."

23 Iar pe fusul sfeşnicului erau patru cupe în chip de migdală, cu nodurile şi florile lor."

24 Cele şase braţe care ieşeau din sfeşnic aveau: un nod sub primele două braţe, un nod sub alte două braţe şi un nod sub ultimele două braţe."

25 Braţele şi cupele erau, toate, din aur curat, lucrat din ciocan."

26 I-a făcut apoi cele şapte candele, cu mucări"

27 şi tăviţe de aur curat."

28 Dintr'un talant de aur curat l-a făcut, cu toate ale lui."

29 A făcut altarul tămâierii, din lemn de salcâm, lung de un cot, lat de un cot – adică pătrat – şi înalt de doi coţi; coarnele lui erau un singur trup cu el;"

30 şi l-a îmbrăcat cu aur curat: grătarul de deasupra, pereţii de jur-împrejur şi coarnele;"

31 iar împrejur i-a făcut cunună de aur, împletită. Sub cununa lui împletită i-a făcut două inele de aur curat şi i le-a prins de-o parte şi de alta, pentru ca prin ele să fie trecute pârghiile cu ajutorul cărora să-l poarte."

32 Pârghiile le-a făcut din lemn de salcâm şi le-a îmbrăcat cu aur."

33 A făcut şi untdelemn pentru sfânta ungere, precum şi tămâia, din mirodenii curate, după meşteşugul făcătorilor de mir."

38

1 A făcut jertfelnicul pentru arderile-de-tot, din lemn de salcâm, lung de cinci coţi, lat de cinci coţi – adică cu faţa pătrată – şi înalt de trei coţi."

2 I-a făcut patru coarne, ce ieşeau din el în cele patru colţuri, şi le-a îmbrăcat cu aramă."

3 Jertfelnicului i-a făcut un brâu; iar învelitoarea şi cupele şi furculiţele şi vătraiul lui, pe toate le-a făcut din aramă."

4 I-a făcut o împletitură ca o plasă de aramă."

5 I-a făcut patru inele de aramă pentru cele patru colţuri, sub împletitura de aramă, aceasta fiind până la mijlocul jertfelnicului."

6 Jertfelnicului i-a făcut pârghii din lemn de salcâm, pe care le-a îmbrăcat cu aramă; pârghiile le treceau prin inelele din laturile jertfelnicului, ca să poată fi purtat."

7 Jertfelnicul l-a făcut ca un buduroi îmbrăcat în scânduri."

8 A făcut apoi baia de aramă, cu tălpica ei tot de aramă; [a făcut-o] din oglinzile femeilor postitoare, ale celor ce-au postit la intrarea cortului mărturiei."

9 După aceea a făcut curtea. Spre miazăzi curtea era alcătuită din pânze de in topit, lungi de o sută de coţi."

10 Şi la ele, douăzeci de stâlpi cu douăzeci de tălpice de aramă, ale căror belciuge şi verigi erau de argint;"

11 pe latura de miazănoapte pânzele erau de o sută de coţi; la ele, douăzeci de stâlpi cu douăzeci de tălpice de aramă, ale căror belciuge şi verigi erau de argint;"

12 în partea dinspre asfinţit, pânze de cincizeci de coţi; la ele, zece stâlpi cu zece tălpice de aramă, ale căror belciuge şi verigi erau de argint;"

13 iar în partea dinspre răsărit, pânze de cincizeci de coţi;"

14 pânze de cincisprezece coţi într'o latură, la trei stâlpi cu trei tălpice de aramă;"

15 cincisprezece coţi de pânze în cealaltă latură, şi trei stâlpi cu trei tălpice de aramă."

16 Toate pânzele cortului erau făcute din in topit şi răsucit."

17 Iar stâlpii aveau tălpicele de aramă, belciugele şi verigile le erau de argint, vârfurile le erau îmbrăcate în argint; toţi stâlpii curţii, de jur-împrejur, erau legaţi între ei prin legături de argint."

18 Iar perdeaua de la poarta curţii a făcut-o din in topit lucrat în violet, purpuriu şi stacojiu, cu alesături, lungă de douăzeci de coţi şi înaltă de cinci coţi, pe toată întinderea, potrivind-o cu pânzele curţii."

19 I-a făcut patru stâlpi cu patru tălpice de aramă, ale căror belciuge şi verigi erau de argint şi ale căror vârfuri erau îmbrăcate tot în argint."

20 Toţi ţăruşii dimprejurul curţii erau de aramă."

21 Iată acum socotelile cortului mărturiei, cel ce a fost făcut după porunca lui Moise, prin grija leviţilor îndrumaţi de Itamar, fiul preotului Aaron."

22 Dar cel ce a lucrat tot ceea ce Domnul îi poruncise lui Moise a fost Beţaleel, fiul lui Uri al lui Or, din seminţia lui Iuda,"

23 precum şi Oholiab, fiul lui Ahisamac, din seminţia lui Dan, mai-mare peste ţesături şi cusături şi alesături în pânză de in topit şi'n mătase violetă, purpurie şi stacojie."

24 Tot aurul întrebuinţat pentru locaşul sfânt şi pentru toate ale lui a fost aur din prinoase: douăzeci şi nouă de talanţi şi şapte sute treizeci de sicli de aur, socotit după siclul sfânt."

25 Iar argintul adus în dar de la oamenii cei număraţi ai obştii a fost o sută de talanţi şi o mie şapte sute şaptezeci şi cinci de sicli – o drahmă de fiecare, adică o jumătate de siclu socotit după siclul sfânt –,"

26 deci de la cei trecuţi prin numărătoare: şase sute trei mii cinci sute cincizeci de oameni, de la douăzeci de ani în sus."

27 O sută de talanţi de argint s'au întrebuinţat la turnarea tălpicelor [de la pilaştrii] cortului şi a tălpicelor [de la stâlpii] vălului:"

28 o sută de tălpice din o sută de talanţi, câte un talant la o tălpică;"

29 iar pe cei o mie şapte sute şaptezeci şi cinci de sicli i-au întrebuinţat la verigile stâlpilor şi la îmbrăcarea vârfurilor lor cu care-au fost împodobiţi."

30 Iar arama adusă în dar a fost de trei sute şaptezeci de talanţi şi două mii patru sute de sicli."

31 Din ea au făcut tălpice pentru stâlpii de la intrarea cortului mărturiei, jertfelnicul cel de aramă cu împletitura lui, precum şi toate uneltele jertfelnicului,"

32 tălpicele de jur-împrejurul curţii, tălpicele pentru stâlpii de la intrarea curţii, toţi ţăruşii cortului şi toţi ţăruşii dimprejurul curţii."

39

1 Iar din mătase violetă, purpurie şi stacojie i-au făcut lui Aaron veşminte de slujbă, ca să slujească cu ele în locaşul cel sfânt, aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise."

2 Efodul l-au făcut din fir de aur, din mătase violetă, purpurie şi stacojie şi din in topit:"

3 foiţele de aur le-au tăiat în fire subţiri ca firul de păr, pe care cu iscusinţă le-au ţesut în mătasea violetă, purpurie şi stacojie şi'n pânza de in topit şi răsucit, lucrare de mare meşteşug."

4 Efodul era făcut din două bucăţi unite'ntre ele, şi pe de-a'ntregul ţesut din aur în mătase violetă, purpurie şi stacojie şi'n pânză de in topit, aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise."

5 Au lucrat două pietre de smarald, le-au prins în cuibuşoare de aur, având pe ele săpate numele fiilor lui Israel, aşa cum se sapă o pecete."

6 Şi le-au pus la încheieturile efodului, pe umeri, întru pomenirea fiilor lui Israel, aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise."

7 Au făcut apoi pieptarul, lucrat cu iscusinţă, asemenea efodului, din fir de aur şi în mătase violetă, purpurie şi stacojie şi'n pânză de in topit; pieptarul l-au făcut îndoit în patru colţuri, lung de o palmă şi lat de o palmă,"

8 şi'n el au ţesut patru rânduri de pietre scumpe; în rândul cel dintâi: un sardiu, un topaz şi un smarald;"

9 în rândul al doilea: un rubin, un safir şi un diamant;"

10 în rândul al treilea: un opal, o agată şi un ametist;"

11 şi în rândul al patrulea: un hrisolit, un onix şi un iaspis. Ele erau prinse'n cuibuşoare de aur şi legate'ntre ele cu aur."

12 Pe pietrele acestea erau săpate, ca pe o pecete, numele celor douăsprezece seminţii ale lui Israel, fiecare din cele douăsprezece seminţii cu numele ei."

13 Pieptarului i-au făcut lănţişoare de aur curat, răsucite ca sfoara."

14 Au mai făcut două paftale de aur şi două inele de aur;"

15 pe cele două inele le-au prins de cele două colţuri de sus ale pieptarului;"

16 pe cele două capete ale lănţişoarelor le-au agăţat de cele două inele din colţurile pieptarului;"

17 pe celelalte două capete ale celor două lănţişoare le-au agăţat de cele două paftale, iar pe acestea le-au prins de încheieturile pieptarului, în faţă."

18 Au mai făcut două inele de aur şi le-au prins de celelalte două colţuri ale pieptarului, pe cealaltă parte, cea dinspre efod;"

19 şi au mai făcut încă două inele de aur şi le-au prins de cele două încheieturi ale efodului, dedesubt şi'n faţă, unde se unesc, adică ceva mai sus de brâul efodului."

20 Inelele pieptarului le-au legat de inelele efodului printr'un şnur de mătase violetă, ca să stea nemişcat deasupra efodului, aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise."

21 Au făcut şi manta, cea care vine sub efod, ţesută din purpură violetă."

22 Gura acesteia se afla în partea de sus; împrejurul gurii era un guler, iar acesta avea de jur-împrejur un tiv, ca să nu se destrame."

23 La mantă i-au făcut pe poale un fel de rodii mărunte şi'nflorate, de mătase violetă, purpurie şi stacojie, şi de in topit."

24 I-au mai făcut şi clopoţei de aur, pe care i-au pus printre rodiile de la poalele mantei, de jur-împrejur,"

25 clopoţei de aur şi rodii'nflorate pentru slujba pe care Domnul i-o poruncise lui Moise."

26 Au făcut apoi pentru Aaron şi pentru fiii săi tunici subţiri de in topit, ţesătură aleasă,"

27 tiară de in topit, turbane tot de in topit şi pantaloni de in topit"

28 şi brâie de in topit şi de mătase violetă, purpurie şi stacojie, ţesută cu alesături, aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise."

29 Au făcut şi tăbliţa de aur curat, în semnul sfinţeniei, şi au scris pe ea litere săpate ca'n pecete: Sfinţenia Domnului."

30 Şi au pus peste ea un şnur de mătase violetă, ca să stea pe deasupra tiarei, aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise."

31 Aşa s'au sfârşit toate lucrările de la cortul mărturiei. Aşa le-au făcut fiii lui Israel pe toate, întocmai cum Domnul îi poruncise lui Moise."

32 Apoi au adus la Moise cortul cu toate ale lui, cu belciugele, pilaştrii, pârghiile, stâlpii şi tălpicele lui,"

33 cu acoperămintele lui cele din piei de berbec vopsite'n roşu şi cu acoperişurile cele din piei de culoarea iachintului,"

34 şi perdeaua cea din mijloc şi chivotul mărturiei cu pârghiile lui şi cu acoperământul ispăşirii,"

35 masa cu toate cele de trebuinţă pentru ea, pâinile punerii-înainte,"

36 sfeşnicul cel de aur curat, cu candelele lui şi cu toate ale lui, şi untdelemn de candelă,"

37 altarul tămâierii, mirul pentru ungere, mireasme pentru tămâiere, tămâie binemirositoare,"

38 vălul de la intrarea cortului,"

39 jertfelnicul cel de aramă, cu grătarul lui, cu pârghiile lui şi cu toate celelalte ale lui, baia cu tălpica ei,"

40 pânzele curţii, stâlpii ei cu tălpicele lor, perdeaua de la intrarea curţii, funiile şi ţăruşii ei"

41 şi toate lucrurile trebuitoare la slujbă în cortul mărturiei,"

42 veşmintele de slujit în sfântul locaş, sfintele veşminte ale lui Aaron, şi veşmintele de slujbă ale fiilor lui. Toate aceste lucruri le făcuseră fiii lui Israel aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise."

43 Şi a privit Moise toate lucrurile; şi iată că erau făcute aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise, aşa le făcuseră. Şi Moise i-a binecuvântat."

40

1 Şi a grăit Domnul către Moise, zicând:"

2 „În ziua cea dintâi a primei luni vei întinde cortul mărturiei."

3 În el vei pune chivotul mărturiei, iar chivotul îl vei acoperi cu perdeaua."

4 Vei aduce înlăuntru masa, iar pe ea vei pune toate cele ale ei."

5 Şi sfeşnicul îl vei aduce înlăuntru şi-i vei aprinde candelele. Altarul cel de aur al tămâierii îl vei pune'n faţa chivotului mărturiei,"

6 iar perdeaua o vei pune la intrarea în cort. Jertfelnicul arderilor-de-tot îl vei pune dinaintea intrării în cortul mărturiei."

7 Între cort şi jertfelnic vei aşeza baia, în care vei turna apă."

8 Împrejur vei aşeza curtea, iar la intrarea curţii vei atârna perdeaua."

9 Vei lua mir de ungere şi vei unge cortul şi toate cele ce sunt în el şi-l vei sfinţi, pe el şi toate lucrurile lui, şi sfinte vor fi. Vei unge jertfelnicul arderilor-de-tot şi toate lucrurile lui; şi-l vei sfinţi, şi preasfânt va fi."

10 Vei unge baia şi tălpica ei şi o vei sfinţi."

11 Îi vei aduce apoi pe Aaron şi pe fiii săi la uşile cortului mărturiei"

12 şi-i vei spăla cu apă. Pe Aaron îl vei îmbrăca în sfintele veşminte şi-l vei unge şi-l vei sfinţi, şi el Mie-Mi va sluji ca preot. Şi pe fiii săi îi vei aduce şi-i vei îmbrăca în tunici şi-i vei unge aşa cum l-ai uns pe tatăl lor, şi ei Mie-Mi vor sluji ca preoţi."

13 Această ungere le va fi lor veşnică ungere de preoţie, din neam în neam“."

14 Iar Moise a făcut totul aşa cum îi poruncise Domnul."

15 În luna întâi a celui de al doilea an de la ieşirea lor din Egipt, în ziua cea dintâi a lunii, atunci a fost cortul aşezat."

16 Moise a fost cel ce a aşezat cortul; el i-a pus tălpicele, încheieturile de sus cu belciugele lor,"

17 a ridicat pilaştrii, a întins scoarţele cortului, i-a pus cortului acoperişurile de deasupra, aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise."

18 A luat apoi Mărturiile şi le-a pus în chivot, iar chivotului i-a petrecut pârghiile."

19 A dus apoi chivotul în cort, a atârnat perdeaua şi astfel a acoperit chivotul mărturiei, aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise."

20 După aceea a aşezat masa în cortul mărturiei, în partea de miazănoapte a cortului, în afara perdelei,"

21 iar pe ea a pus pâinile-punerii-înaintea-Domnului, aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise."

22 Sfeşnicul l-a aşezat în cortul mărturiei, în faţa mesei, în partea de miazăzi a cortului,"

23 şi i-a aprins candelele'n faţa Domnului, aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise."

24 A aşezat altarul cel de aur în cortul adunării, în faţa perdelei,"

25 şi a aprins pe el tămâie binemirositoare, aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise."

26 Jertfelnicul arderilor-de-tot l-a aşezat la intrarea cortului mărturiei, iar pe el a adus arderi-de-tot şi prinoase, aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise."

27 Apoi a aşezat baia între cortul mărturiei şi jertfelnic şi a turnat în ea apă,"

28 pentru ca Moise, Aaron şi fiii săi să-şi spele'n ea mâinile şi picioarele;"

29 când intrau ei în cortul mărturiei sau când se apropiau de jertfelnic ca să slujească, se spălau din ea, aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise."

30 Împrejurul cortului a aşezat curtea, iar la intrarea curţii a atârnat perdeaua."

31 Şi astfel a isprăvit Moise toate lucrările. Atunci un nor a acoperit cortul mărturiei, şi cortul s'a umplut de slava Domnului."

32 Iar Moise nu putea să intre'n cortul mărturiei, pentru că norul îl umbrea de deasupra, iar cortul se umpluse de slava Domnului."

33 Când norul se ridica de pe cort, fiii lui Israel porneau la drum cu toate ale lor;"

34 dar dacă norul nu se ridica, ei nu plecau până'n ziua când norul se ridica."

35 Pentru că norul Domnului stătea deasupra cortului în timpul zilei, iar noaptea foc era deasupră-i; şi aceasta, sub ochii tuturor fiilor lui Israel şi pe toată durata drumului lor."