1

1 Era un om la Ramataim, un Ţufit din muntele lui Efraim, al cărui nume era Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Ţuf efraimitul."

2 Acesta avea două femei; numele uneia era Ana, iar numele celeilalte era Penina. Penina avea copii, dar Ana nu avea nici unul."

3 Omul acela se suia în fiecare an din cetatea sa, din Ramataim, la Şilo, să se închine şi să-I aducă jertfe Domnului, lui Dumnezeu Atotţiitorul. Preoţi acolo erau Eli şi cei doi fii ai săi, Ofni şi Finees."

4 Şi a fost că într'o zi Elcana a adus jertfă; şi le-a dat porţii femeii sale Penina şi fiilor ei şi fiicelor ei."

5 Dar Anei i-a dat o porţie mai bună, fiindcă ea nu avea copil; Elcana o iubea pe Ana mai mult decât pe cealaltă, dar Domnul închisese pântecele acesteia;"

6 că Domnul nu i-a dat nici un prunc în necazul ei şi după măsura amărăciunii ei; şi tare era ea întristată din această pricină, că Domnul îi încuiase pântecele încât să nu-i dea prunc."

7 Aşa făcea ea în fiecare an când se suia la casa Domnului: se întrista şi plângea şi nu mânca."

8 Iar Elcana, bărbatul ei, i-a zis: „Ano!“ Iar ea i-a răspuns: „ Iată, eu sunt, domnul meu!“ El a zis: „Ce e cu tine? de ce plângi? de ce nu mănânci? de ce ţi se zbate inima? Oare nu-ţi sunt eu mai bun decât zece copii?...“."

9 După ce au mâncat ei în Şilo, Ana s'a ridicat şi a stat înaintea Domnului. Iar preotul Eli şedea la pragul locaşului Domnului."

10 Şi ea, cu sufletul mâhnit, I s'a rugat Domnului şi a plâns."

11 Şi i-a făcut Domnului făgăduinţă, zicând: „Doamne, Doamne, Dumnezeule, Atotţiitorule, dacă vei vrea să cauţi spre smerenia roabei Tale şi-ţi vei aduce aminte de mine şi-i vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, eu Ţi-l voi dărui Ţie, în faţa Ta, până'n ziua morţii sale: vin şi băutură tare nu va bea, şi brici de capul său nu se va atinge“."

12 Şi a fost că'n timp ce ea se ruga îndelung în faţa Domnului, preotul Eli privea la gura ei."

13 Ea grăia în inima sa, buzele i se mişcau, dar glasul nu i se auzea; şi Eli socotea că e beată."

14 Şi servul lui Eli a zis către ea: „Câtă vreme vei fi beată? Ia-ţi cu tine vinul de aici şi du-te din faţa Domnului!“"

15 Şi răspunzând Ana, a zis: „Nu, domnul meu! Sunt o femeie într'o zi grea; vin sau băutură tare n'am băut, ci doar îmi revărs sufletul în faţa Domnului."

16 N'o lua pe roaba ta drept o femeie ciumată, căci din preaplinul suspinului meu am zăbovit până acum“."

17 Şi răspunzând Eli, i-a zis: „Mergi în pace! Dumnezeul lui Israel să-ţi facă parte de toată cererea pe care ai cerut-o de la El!“"

18 Iar Ana a zis: „Roaba ta a aflat bunăvoinţă în ochii tăi“. Şi s'a dus femeia în calea sa; şi a intrat în sălaşul ei şi a mâncat şi a băut cu bărbatul ei; şi chipul nu i-a mai fost trist."

19 Iar a doua zi s'au sculat de dimineaţă, I s'au închinat Domnului şi s'au dus în calea lor. Şi a intrat Elcana în casa lui din Ramataim şi a cunoscut-o pe Ana, femeia sa; atunci Domnul Şi-a amintit-o, iar ea a zămislit."

20 Şi a fost că atunci când i s'a împlinit sorocul, a născut un fiu; şi i-a pus numele Samuel, zicând: „De la Domnul, Dumnezeu Atotţiitorul, de la El l-am cerut“."

21 Iar omul Elcana, cu toată casa lui, s'a suit la Şilo să aducă jertfa de fiecare an şi făgăduinţele sale şi zeciuielile pământului său."

22 Dar Ana nu s'a dus cu el, ci i-a spus bărbatului ei că [nu se va duce] până ce pruncul va fi înţărcat şi în stare să meargă şi să I se arate feţei Domnului şi să rămână acolo pentru totdeauna."

23 Şi i-a zis Elcana, bărbatul ei: „Fă cum ţi se pare că e bine în ochii tăi; rămâi până ce îl vei înţărca, iar Domnul să întărească ceea ce ţi-a ieşit din gură!“ Şi a rămas femeia şi şi-a alăptat pruncul până l-a înţărcat."

24 Atunci s'a suit cu el la Şilo, cu un viţel de trei ani şi cu pâini şi cu o efă de făinuţă şi cu un burduf de vin; şi au intrat în casa Domnului, la Şilo, şi pruncul împreună cu ei."

25 Iar tatăl a adus în faţa Domnului şi a înjunghiat jertfa pe care în fiecare an i-o făcea Domnului; şi şi-a apropiat pruncul şi a înjunghiat viţelul; iar Ana, mama pruncului, l-a adus la Eli."

26 Şi a zis: „Domnul meu, aşa cum sufletul tău este viu: eu sunt femeia care a stat în faţa ta când mă rugam Domnului."

27 Pentru pruncul acesta m'am rugat, iar Domnul mi-a făcut parte de cererea pe care am cerut-o de la El."

28 Iar eu I-l împrumut Domnului pentru toate zilele vieţii lui, ca să-I fie Domnului de folos."

2

1 Şi a zis: „Inima mea s'a întărit întru Domnul,
întru Domnul, Dumnezeul meu, mi s'a înălţat fruntea;
gura larg mi s'a deschis împotriva vrăjmaşilor mei,
bucuratu-m'am întru mântuirea Ta."

2 Că nu este sfânt ca Domnul
şi nu e drept ca Dumnezeul nostru;
nimeni nu e sfânt în afară de Tine."

3 Nu vă lăudaţi şi nu grăiţi cu trufie;
din gura voastră să nu iasă cuvinte-răsunet,
căci Domnul e Dumnezeul cunoaşterii,
Dumnezeu Îşi pune la cale lucrările."

4 Arcul celor tari a slăbit,
cei slabi s'au încins cu putere."

5 Sătuii s'au văzut în lipsă,
flămânzii au moştenit pământul;
căci cea stearpă a născut şapte,
iar cea cu mulţi copii slăbeşte."

6 Domnul ucide şi tot El învie,
aruncă'n iad şi tot El ridică."

7 De la Domnul e sărăcia şi tot de la El e bogăţia,
El umileşte şi tot El înalţă,"

8 pe sărman îl ridică din ţărână,
pe cel sărac îl trage din gunoi
ca să-l aşeze cu mai-marii poporului
şi tronul slavei să i-l dea moştenire."

9 Celui ce se roagă, El îi dă rugăciunea
şi binecuvintează anii celui drept,
că nu prin propria-i putere birui-va omul."

10 Domnul Îşi va slăbi vrăjmaşii,
Sfânt este Domnul!
Să nu se laude'nţeleptul cu-a sa înţelepciune,
puternicul să nu se laude cu-a sa putere,
să nu se laude bogatul cu bogăţia lui;
cel ce se laudă, cu acestea să se laude:
să-L priceapă şi să-L cunoască pe Domnul,
să facă judecată şi dreptate în mijlocul pământului.
Domnul S'a suit în cer şi a tunat:
El va judeca marginile pământului
şi putere le va da regilor noştri
şi va înălţa fruntea Unsului Său“."

11 Şi l-a lăsat acolo, înaintea Domnului; iar ei au plecat la Ramataim. Iar pruncul urma să-I slujească Domnului sub ochii preotului Eli."

12 Dar fiii preotului Eli erau copii răi, necunoscându-L pe Domnul."

13 Venitul preotului de la oricare poporan care aducea jertfă era acesta: Când fierbea carnea, feciorul preotului venea având în mână o furculiţă cu trei dinţi,"

14 o vâra în căldarea cea mare – sau în tigaie, sau în oală – şi ce se prindea în furculiţă lua preotul pentru sine; aşa se făcea cu toţi Israeliţii care veneau să-I jertfească Domnului la Şilo."

15 Dar, înainte ca grăsimea să fi ars pentru bună-mireasmă, feciorul preotului venea şi-i zicea omului care adusese jertfa: „Dă carne de friptură pentru preot, căci eu nicicum nu voi primi de la tine carne fiartă din căldare!“"

16 Dar cel ce aducea jertfa zicea: „Lasă mai întâi să se ardă grăsimea, aşa cum e rânduiala, şi ia-ţi apoi din tot ceea ce-ţi pofteşte inima!“ El însă zicea: „Nu! Acum să dai!; căci dacă nu, voi lua eu cu de-a sila!“"

17 Aşa că mare era păcatul acelor feciori înaintea Domnului, căci dispreţuiau jertfa ce I se aducea Domnului."

18 Samuel însă Îi slujea Domnului, el, un băieţel încins cu efod de in."

19 Iar maică-sa îi făcea câte un veşmânt mic, pe care i-l aducea în fiecare an, când se suia împreună cu bărbatul ei să aducă jertfa anuală."

20 Eli i-a binecuvântat pe Elcana, ca şi pe femeia sa, zicând: „Domnul să te răsplătească cu copii din această femeie, pentru darul pe care I l-ai făcut Domnului!“ Iar omul s'a dus la casa lui."

21 Şi Domnul a cercetat-o pe Ana; ea a zămislit şi a născut încă trei fii şi două fiice. Iar pruncul Samuel creştea în faţa Domnului."

22 Iar Eli, foarte bătrân, a auzit despre ceea ce fiii săi le făceau fiilor lui Israel şi cum se culcau ei cu femeile ce se adunau la uşa cortului mărturiei,"

23 şi le-a zis: „De ce faceţi voi asemenea lucruri, pe care eu le aud din gura întregului popor al Domnului?"

24 Nu, fiilor, căci vorbele pe care eu le aud despre voi nu sunt de bine; nu mai faceţi aşa, că nu e de bine ce aud; voi faceţi poporul să nu-I mai slujească Domnului."

25 Dacă un om păcătuieşte faţă de alţi oameni, aceia I se vor ruga Domnului pentru el; dar dacă va păcătui împotriva Domnului, cine se va ruga pentru el?“ Dar ei n'au ascultat de glasul părintelui lor, căci Domnul voia cu tot dinadinsul să-i dea pierzării."

26 Iar tinerelul Samuel sporea şi creştea, bineplăcut fiind el Domnului şi oamenilor."

27 Un om al lui Dumnezeu a venit la Eli şi i-a zis: „Aşa grăieşte Domnul: Eu pe deplin M'am descoperit celor din casa tatălui tău, când erau ei robii lui Faraon în ţara Egiptului."

28 Şi dintre toate casele lui Israel, Eu pe cei din casa tatălui tău i-am ales să-Mi fie preoţi, să se urce la altarul Meu şi să ardă tămâie şi să poarte efod. Şi casei tatălui tău i-am dat spre hrană o parte din tot ceea ce fiii lui Israel jertfesc prin foc."

29 Atunci, de ce ai cătat tu cu ochi neruşinaţi la jertfa Mea de tămâie şi la jertfa Mea de carne şi i-ai cinstit pe fiii tăi mai mult decât pe Mine, aşa ca ei să se îngraşe din pârga fiecărei jertfe pe care Israel Mi-o aduce înainte?"

30 De aceea, aşa grăieşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: Am zis: casa ta şi casa tatălui tău va rămâne pe veci în faţa Mea; dar acum zice Domnul: să nu mai fie aşa!; căci Eu îi voi cinsti numai pe cei ce Mă cinstesc, dar cel ce Mă defaimă va fi dispreţuit."

31 Iată, veni-vor zile când voi nimici sămânţa ta şi sămânţa casei tatălui tău;"

32 şi niciodată nu vei mai avea om bătrân în casa Mea."

33 Dar nu pe toţi ai tăi îi voi îndepărta de la jertfelnicul Meu; va fi însă că ochii celui rămas vor seca şi sufletul i se va topi, şi tot cel ce va rămâne'n casa ta va cădea sub sabie de om."

34 Iar pentru ceea ce va veni asupra acestor doi fii ai tăi, Ofni şi Finees, iată, acesta-ţi va fi semnul: Amândoi vor muri în aceeaşi zi."

35 Iar Eu Îmi voi ridica un preot credincios, care va face tot ce e în inima Mea şi'n sufletul Meu; şi-i voi zidi o casă credincioasă şi va umbla el pe'ntotdeauna înaintea Unsului Meu."

36 Şi va fi că tot cel ce va rămâne viu în casa ta va veni la el să i se supună pentru un bănuţ de argint şi pentru un dumicat de pâine, zicând: Aruncă-mă într'un locşor al preoţimii tale, ca să pot mânca o bucăţică de pâine!“"

3

1 Şi băieţelul Samuel Îi slujea lui Dumnezeu sub privirea preotului Eli. Cuvântul Domnului însă era scump în zilele acelea; nici o vedenie nu era limpede."

2 Şi a fost că'n vremea aceea Eli şedea culcat în locul său; şi ochii au început a i se îngreuia, iar el nu putea să vadă."

3 Şi, mai înainte de a se fi stins lumina din sfeşnicul Domnului, Samuel dormea în locaşul Domnului, unde se afla chivotul lui Dumnezeu."

4 Atunci Domnul l-a chemat: „Samuele! Samuele!“ Iar el a zis: „Iată, eu sunt!“"

5 Şi a alergat la Eli şi i-a zis: „Iată, eu sunt; de ce m'ai chemat?“ Dar Eli i-a zis: „Nu te-am chemat; întoarce-te şi te culcă!“"

6 El s'a întors şi a adormit. Iar Domnul l-a chemat din nou: „Samuele! Samuele!“ Iar el s'a dus a doua oară la Eli şi i-a zis: „Iată-mă, de vreme ce tu m'ai chemat!“ Dar Eli i-a zis: „Nu te-am chemat, fiule; întoarce-te şi te culcă!“"

7 Aceasta se petrecea mai înainte ca Samuel să-L fi cunoscut pe Dumnezeu şi înainte de a i se fi descoperit cuvântul Domnului."

8 Şi Domnul l-a chemat din nou pe Samuel, a treia oară; iar el s'a sculat şi s'a dus la Eli şi i-a zis: „Iată-mă, de vreme ce tu m'ai chemat!“ Atunci Eli a cunoscut că Domnul era Cel care-l chemase pe băieţel."

9 Şi a zis: „Întoarce-te şi te culcă, fiule! Şi dacă te va mai chema, tu să zici: Vorbeşte, Doamne, că robul Tău Te aude!“ Iar Samuel s'a dus şi s'a culcat în locul său."

10 Iar Domnul a venit şi a stat şi l-a chemat aşa cum o făcuse întâia şi a doua oară. Iar Samuel a zis: „Vorbeşte, că robul Tău Te aude!“"

11 Iar Domnul a zis către Samuel: „Iată, Eu voi face în Israel astfel de lucruri încât oricine va auzi de ele îi vor ţiui amândouă urechile."

12 În ziua aceea voi ridica împotriva lui Eli tot ceea ce Eu am grăit împotriva casei lui; voi începe şi voi isprăvi."

13 I-am spus că pe veci îi voi pedepsi casa, din pricina nedreptăţilor fiilor lui; fiindcă fiii săi L-au defăimat pe Dumnezeu, dar el nu i-a mustrat."

14 De aceea M'am jurat casei lui Eli că nedreptatea casei lui Eli nu va fi în veac ispăşită nici prin arderi de tămâie şi nici prin jertfe“."

15 Samuel a dormit până dimineaţa; iar dimineaţa s'a sculat devreme şi a deschis uşile casei Domnului. Dar Samuel s'a temut să-i spună lui Eli vedenia."

16 Atunci Eli a zis către Samuel: „Samuele, fiule!“ Iar el a zis: „Iată-mă, eu sunt!“"

17 Acela i-a zis: „Ce este cuvântul care ţi s'a spus? Să nu mi-l ascunzi; aşa să-ţi facă ţie Dumnezeu, şi încă pe deasupra, dacă-mi vei ascunde ceva din toate cuvintele ce ţi s'au grăit în urechile tale!“"

18 Iar Samuel i-a spus toate cuvintele şi nu i-a ascuns nimic. Şi a zis Eli: „El este, Domnul; El va face ce e bun în ochii Săi“."

19 Samuel a crescut, iar Domnul era cu el, şi nici unul din cuvintele lui nu s'a pierdut pe jos."

20 Şi'ntregul Israel, de la Dan până la Beer-Şeba, a cunoscut că Samuel Îi era Domnului profet credincios."

21 Şi Domnul încă S'a mai arătat în Şilo, căci Domnul i Se descoperea lui Samuel. Şi întregul Israel, de la o margine la alta a ţării, era încredinţat că Samuel este profet al Domnului. Iar Eli a îmbătrânit mult, în timp ce fiii săi mergeau din rău în mai rău; rea era calea lor înaintea Domnului."

4

1 Şi a fost că'n zilele acelea s'au adunat Filistenii să facă război împotriva lui Israel. Iar Israeliţii au ieşit să-i întâmpine şi şi-au aşezat tabăra la Eben-Ezer, în timp ce Filistenii îşi aveau tabăra la Afec."

2 Filistenii s'au rânduit în luptă cu Israeliţii, iar bătălia s'a întors împotriva acestora; bărbaţii lui Israel s'au frânt în faţa Filistenilor: patru mii de oameni au căzut în acea bătălie pe câmpul de luptă."

3 Atunci poporul a venit la tabără, iar bătrânii lui Israel au zis: „De ce oare a făcut Domnul aceasta, să ne frângem astăzi în faţa Filistenilor? Haideţi să luăm din Şilo chivotul Dumnezeului nostru, să meargă el între noi şi să ne mântuiască din mâna vrăjmaşilor noştri!“"

4 Iar poporul a trimis la Şilo şi au luat de acolo chivotul Domnului puterilor, Cel ce şade pe heruvimi; iar cu chivotul erau amândoi fiii lui Eli: Ofni şi Finees."

5 Şi a fost că după ce a venit chivotul în tabără, tot Israelul a strigat cu glas mare; şi a răsunat pământul."

6 Iar Filistenii, auzind sunetul strigătului, au zis: „Ce e cu acest mare strigăt în tabăra Evreilor?“ Şi şi-au dat seama că în tabără venise chivotul Domnului."

7 Şi s'au speriat Filistenii şi au zis: „Aceştia sunt dumnezeii care au venit la ei în tabără!"

8 Vai nouă, doamne! Scapă-ne acum, că aşa ceva nu ni s'a întâmplat niciodată! Vai nouă! Cine ne va scăpa din mâna acestor dumnezei puternici? Aceştia sunt dumnezeii care au lovit Egiptul cu tot felul de pedepse, chiar şi în pustie."

9 Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă, o, Filistenilor, ca să nu le robiţi Evreilor aşa cum ne-au robit ei nouă; îmbărbătaţi-vă şi bateţi-vă cu ei!“"

10 Şi s'au bătut. Iar Israeliţii s'au frânt în faţa Filistenilor şi au fugit fiecare la cortul său; şi a fost acolo mare măcel: treizeci de mii de pedestraşi au căzut din Israel."

11 Iar chivotul lui Dumnezeu a fost luat de către Filisteni; şi amândoi fiii lui Eli, adică Ofni şi Finees, au murit."

12 Atunci un om din seminţia lui Veniamin a alergat de la locul bătăliei şi a ajuns în ziua aceea la Şilo; avea hainele sfâşiate şi ţărână pe cap"

13 Şi a venit; şi, iată, Eli şedea pe scaunul său de la poartă, adulmecând drumul; căci inima îi era tare întristată din pricina chivotului lui Dumnezeu. Iar omul a intrat în cetate să aducă veşti; şi toată cetatea a strigat cu mare glas."

14 Iar Eli a auzit glasul strigătului şi a zis: „Ce e cu glasul acestui strigăt?“ Iar omul s'a grăbit şi a intrat şi i-a spus lui Eli."

15 Eli avea atunci nouăzeci şi opt de ani; ochii i se întunecaseră şi nu vedea. A zis Eli către oamenii care şedeau pe lângă el: „Ce e cu glasul acestui strigăt?“"

16 (Atunci s'a grăbit omul şi a venit la Eli) şi a zis: „Eu sunt cel ce a venit din tabără, eu am fugit astăzi de pe câmpul de luptă“. Iar Eli i-a zis: „Ce s'a întâmplat, fiule?“"

17 Iar tânărul a răspuns şi a zis: „Israel a fugit din faţa Filistenilor şi mare măcel s'a făcut în popor; fiii tăi au murit amândoi, iar chivotul lui Dumnezeu a fost luat“."

18 Şi a fost că atunci când i s'a pomenit de chivotul lui Dumnezeu, el a căzut din scaun pe spate, ţinându-se de poartă; şi şi-a rupt spinarea şi a murit, că era om bătrân şi greu. El fusese judecător în Israel vreme de patruzeci de ani."

19 Iar nora lui, soţia lui Finees, era însărcinată şi aproape să nască; şi dacă a auzit că chivotul lui Dumnezeu fusese luat şi că socrul ei şi bărbatul ei au murit, a plâns şi a născut, că i-au venit durerile."

20 Şi atunci, la ceasul ei, pe când trăgea să moară, i-au zis femeile care şedeau pe lângă ea: „Nu te teme, că ai născut un băiat!“ Dar ea n'a răspuns; inima ei n'a mai dat nici un semn."

21 Iar pe băieţel l-au numit Icabod, din pricina chivotului lui Dumnezeu şi a socrului şi a bărbatului ei."

22 Şi au zis: „De vreme ce chivotul Domnului a fost luat, slava s'a dus din Israel“."

5

1 Filistenii au luat chivotul lui Dumnezeu şi l-au dus de la Eben-Ezer la Aşdod."

2 Şi au luat Filistenii chivotul Domnului şi l-au adus în casa lui Dagon; şi l-au aşezat lângă Dagon."

3 Iar poporul Aşdodului s'au sculat a doua zi devreme şi au intrat în casa lui Dagon şi s'au uitat; şi, iată, Dagon zăcea căzut cu faţa la pământ înaintea chivotului Domnului. Şi l-au ridicat pe Dagon şi l-au pus la locul lui. Dar mâna Domnului era grea asupra celor din Aşdod şi i-a rănit şi i-a lovit cu buboaie'n şezut."

4 Şi a fost că a doua zi, sculându-se ei dis-de-dimineaţă, iată, Dagon zăcea din nou cu faţa la pământ înaintea chivotului legământului Domnului; dar capul lui Dagon şi amândouă tălpile picioarelor lui zăceau rupte pe dunga pragului; şi amândouă palmele mâinilor lui căzuseră pe podele; doar spinarea lui Dagon mai rămăsese."

5 (Iată de ce, până'n ziua de azi, preoţii lui Dagon – şi tot cel ce intră în casa lui Dagon – nu calcă pe pragul casei lui Dagon, în Aşdod, ci păşesc peste el)."

6 Iar mâna Domnului era grea asupra celor din Aşdod şi i-a lovit şi i-a spuzit cu bube; şoarecii s'au înmulţit în ţară şi s'a lăţit în cetate o groază de moarte."

7 Şi dacă au văzut oamenii Aşdodului că aşa era, au zis: „Chivotul Dumnezeului lui Israel nu va rămâne cu noi, căci grea este mâna Lui asupra noastră şi asupra lui Dagon, dumnezeul nostru“."

8 Şi, trimiţând, au adunat la ei pe mai-marii Filistenilor şi le-au zis: „Ce vom face cu chivotul Dumnezeului lui Israel?“ Iar cei din Gat au zis: „Chivotul lui Dumnezeu să fie strămutat la noi!“ Atunci chivotul Dumnezeului lui Israel a fost strămutat la Gat."

9 Şi a fost că după ce s'a strămutat chivotul, mâna Domnului a venit asupra cetăţii: tulburare mare foarte; şi i-a lovit pe oamenii cetăţii – mari şi mici –, cu buboaie'n şezut i-a lovit."

10 Şi au trimis chivotul lui Dumnezeu la Ecron. Şi a fost că după ce chivotul lui Dumnezeu a intrat în Ecron, oamenii Ecronului au strigat, zicând: „De ce aţi adus la noi chivotul Dumnezeului lui Israel?: ca să ne omorâţi, pe noi şi tot poporul nostru?“"

11 Şi, trimiţând, i-au adunat pe toţi mai-marii Filistenilor şi le-au zis: „Duceţi de aici chivotul Dumnezeului lui Israel!; să stea acolo unde-i este locul şi să nu ne omoare, pe noi şi tot poporul nostru!“ Că spaimă de moarte se făcuse în toată cetatea, mare şi grea, de îndată ce chivotul Dumnezeului lui Israel a intrat în ea."

12 Iar cei vii – cei care nu muriseră – aveau buboaie'n şezut, iar strigătul cetăţii se urca pân' la cer."

6

1 Şapte luni a stat chivotul Domnului în ţara Filistenilor. Şi'n ţara lor mişunau şoarecii."

2 Atunci Filistenii i-au chemat pe preoţii lor şi pe vrăjitorii lor şi pe descântătorii lor şi le-au zis: „Ce vom face cu chivotul Domnului? Învăţaţi-ne, cum anume să-l trimitem acolo unde-i este locul?“"

3 Aceia au zis: „Dacă trimiteţi chivotul legământului Domnului Dumnezeului lui Israel – atunci cu nici un chip să nu-l trimiteţi fără nimic, ci negreşit să-i daţi un prinos pentru suferinţa din boală; şi atunci vă veţi vindeca şi veţi dobândi ispăşire; altfel, mâna Lui nu se va îndepărta de deasupra voastră“."

4 Atunci ei au zis: „Ce fel de prinos pentru suferinţa din păcat trebuie să-i întoarcem?“ Iar aceia le-au răspuns: „După numărul cârmuitorilor Filistenilor: cinci fese de aur – căci rana a fost pe voi şi pe cârmuitorii voştri şi pe'ntregul popor –"

5 şi cinci şoareci de aur – asemănarea şoarecilor care v-au stricat pământul; şi să-I daţi slavă lui Dumnezeu, aşa ca El să-Şi uşureze mâna de peste voi şi de peste dumnezeii voştri şi de peste ţara voastră."

6 De ce oare vă învârtoşaţi inimile, aşa cum Egiptul şi Faraon şi le-au învârtoşat pe ale lor?: Că numai după ce au fost loviţi, de abia atunci le-au dat drumul, iar ei s'au dus?"

7 Aşadar, luaţi acum [lemne] şi faceţi un car nou; şi înjugaţi două vaci la întâia lor fătare, şi care n'au mai fost înjugate, dar viţeii să-i luaţi de lângă ele şi să-i ţineţi acasă."

8 Luaţi apoi chivotul Domnului şi puneţi-l în car, iar lucrurile de aur pe care i le veţi da ca prinos pentru păcat să le puneţi alături într'o lădiţă, şi daţi-i drumul să meargă."

9 Şi uitaţi-vă: Dacă merge pe calea ce duce spre hotarele Lui, adică spre Bet-Şemeş, înseamnă că El ne-a făcut răul acesta mare; iar dacă nu, atunci vom şti că nu mâna Lui s'a atins de noi şi că ceea ce am păţit a fost o întâmplare“."

10 Aşa au făcut Filistenii: au luat două vaci la întâia lor fătare şi le-au înjugat la car, iar pe viţei i-au închis într'o casă."

11 În car au pus chivotul Domnului şi lădiţa cu şoarecii de aur şi cu asemănările feselor lor."

12 Iar vacile au mers drept pe drumul ce duce la Bet-Şemeş; de-a dreptul mergeau vacile pe drumul acela şi nu se opreau şi nici că se abăteau la dreapta sau la stânga; iar cârmuitorii Filistenilor s'au ţinut în urmă până la hotarul Bet-Şemeşului."

13 Iar cei din Bet-Şemeş secerau grâu în vale; şi dacă şi-au ridicat ochii au văzut chivotul Domnului; şi s'au bucurat să-l întâmpine."

14 Carul însă a intrat în ţarina lui Iosua – cel din Bet-Şemeş – şi s'a oprit acolo lângă o piatră mare. Ei au despicat lemnele carului, iar vacile I le-au adus Domnului ardere-de-tot."

15 Iar leviţii, luând chivotul Domnului şi lădiţa cu odoarele de aur care se afla lângă el, le-au aşezat pe piatra cea mare, iar locuitorii Bet-Şemeşului au adus în ziua aceea ardere-de-tot şi I-au înjunghiat jertfe Domnului."

16 Iar cei cinci cârmuitori ai Filistenilor au văzut, şi'n ziua aceea s'au întors la Ecron."

17 Iată fesele de aur pe care Filistenii I le-au dat Domnului pentru ispăşirea păcatului: una pentru Aşdod, una pentru Gaza, una pentru Ascalon, una pentru Gat şi una pentru Ecron;"

18 şi şoarecii de aur, după numărul tuturor cetăţilor filistene ale celor cinci cârmuitori, de la cetăţile cu ziduri până la satele deschise şi până la piatra cea mare pe care aşezaseră chivotul legământului Domnului, cea care se afla în ţarina lui Iosua din Bet-Şemeş."

19 Dar fiii lui Iehonia – dintre oamenii din Bet-Şemeş – nu s'au bucurat că au văzut chivotul Domnului; iar El a lovit dintre ei cincizeci de mii şi şaptezeci de bărbaţi. Şi a plâns poporul, căci Domnul cu mare pedeapsă lovise poporul."

20 Şi au zis oamenii din Bet-Şemeş: „Cine va putea să treacă prin faţa acestui Domn Dumnezeu cel sfânt? Şi la cine se va sui de la noi chivotul legământului Domnului?“"

21 Şi au trimis soli la locuitorii din Chiriat-Iearim să le spună: „Filistenii au înapoiat chivotul Domnului; coborâţi-vă şi urcaţi-l la voi“."

7

1 Iar oamenii din Chiriat-Iearim au venit şi au adus chivotul legământului Domnului; şi l-au aşezat în casa lui Aminadab, pe deal; iar pe Eleazar, fiul său, l-au sfinţit ca să păzească chivotul legământului Domnului."

2 Şi a fost că, de la vremea când chivotul Domnului s'a aflat la Chiriat-Iearim, zilele s'au tot adăugat şi au trecut douăzeci de ani. Şi toată casa lui Israel s'a întors cu faţa spre Domnul."

3 Iar Samuel a grăit către toată casa lui Israel, zicând: „Dacă voi vă întoarceţi spre Domnul cu toată inima voastră, atunci lepădaţi din mijlocul vostru pe dumnezeii străini şi tufişurile, şi slujiţi-I numai Lui, iar El vă va scoate din mâna Filistenilor“."

4 Atunci fiii lui Israel au lepădat baalii şi tufişurile Astartei şi I-au slujit numai Domnului."

5 Iar Samuel a zis: „Adunaţi tot Israelul la Miţpa, şi eu mă voi ruga Domnului pentru voi!“"

6 Şi s'a adunat poporul la Miţpa; şi au scos apă şi au turnat-o pe pământ în faţa Domnului. Şi'n ziua aceea au ajunat şi au zis: „Am păcătuit în faţa Domnului!“ Samuel îi judeca pe fiii lui Israel în Miţpa."

7 Dar Filistenii au auzit că fiii lui Israel s'au adunat toţi la Miţpa. Atunci cârmuitorii Filistenilor s'au ridicat împotriva lui Israel; iar fiii lui Israel au auzit şi s'au speriat de Filisteni."

8 Şi au zis fiii lui Israel către Samuel: „Nu înceta să strigi pentru noi către Domnul, Dumnezeul tău, ca să ne scape de mâna Filistenilor!“ Iar Samuel a zis: „Să nu-mi fie mie una ca aceasta, să mă îndepărtez eu de Domnul, Dumnezeul meu, şi să nu strig pentru voi rugându-mă!“"

9 Samuel a luat atunci un miel de lapte şi, împreună cu tot poporul, l-a a dus ardere-de-tot Domnului. Şi a strigat Samuel către Domnul pentru Israel, iar Domnul l-a ascultat."

10 Şi'n timp ce Samuel aducea arderea-de-tot, Filistenii s'au apropiat cu război împotriva lui Israel; dar Domnul a tunat în ziua aceea cu sunet mare asupra Filistenilor, iar aceia s'au destrămat şi s'au frânt în faţa lui Israel."

11 Atunci bărbaţii lui Israel au ieşit din Miţpa şi s'au luat pe urma Filistenilor şi i-au bătut până'n vale de Bet-Car."

12 Iar Samuel a luat o piatră şi a pus-o între Miţpa şi Şen; şi a numit-o Eben-Ezer, adică „Piatra-Celui-Ce-Ajută“, zicând: „Până aici ne-a ajutat nouă Domnul“."

13 Şi i-a umilit Domnul pe Filisteni, iar aceia n'au mai venit la hotarul lui Israel. Iar mâna Domnului a fost împotriva Filistenilor în toate zilele lui Samuel."

14 Cetăţile pe care Filistenii le luaseră de la fiii lui Israel au fost date înapoi; i le-au înapoiat lui Israel, de la Ecron până la Gat, dar şi ţinuturile lor au fost luate de către Israel din mâna Filistenilor. Şi a fost pace între Israel şi Amorei."

15 Iar Samuel a fost judecător peste Israel în toate zilele vieţii sale."

16 Şi'n fiecare an mergea, prin rotaţie, la Betel şi la Ghilgal şi la Miţpa şi-i făcea lui Israel judecată în toate aceste locuri sfinte."

17 Şi iarăşi se întorcea la Rama, fiindcă acolo era casa lui şi de acolo îl judeca pe Israel; şi acolo I-a zidit jertfelnic Domnului."

8

1 Şi a fost că după ce Samuel a îmbătrânit, i-a pus pe fiii săi judecători peste Israel."

2 Iată acum numele fiilor săi: întâiul-născut, Ioil; iar numele celui de al doilea era Abia; aceştia erau judecători în Beer-Şeba."

3 Dar fiii săi n'au umblat pe calea lui şi s'au dedat la pofta de bani şi primeau daruri şi judecau strâmb."

4 Iar bărbaţii lui Israel s'au adunat şi au venit la Samuel, în Rama."

5 Şi i-au zis: „Iată, tu ai îmbătrânit, iar fiii tăi nu umblă pe calea ta. Aşadar, pune acum peste noi un rege care să ne judece, aşa cum e la alte neamuri“."

6 Lucrul acesta însă era rău în ochii lui Samuel, că adică ei spuseseră: „Dă-ne un rege care să ne judece“. Şi Samuel I s'a rugat Domnului."

7 Iar Domnul a zis către Samuel: „Ascultă glasul poporului, în orice va grăi către tine; că nu pe tine te-au lepădat, ci pe Mine M'au lepădat, pentru ca nu Eu să domnesc peste ei."

8 Aşa cum s'au purtat ei cu Mine, prin toate faptele lor, din ziua când i-am scos din ţara Egiptului şi până'n ziua de azi, părăsindu-Mă şi slujind altor dumnezei, tot astfel se poartă şi cu tine."

9 Acum însă ascultă de glasul lor; dar să le stai în faţă ca martor şi să le spui drepturile regelui care va domni peste ei“."

10 Iar Samuel a spus întreg cuvântul Domnului către poporul care-i cerea rege."

11 Şi le-a zis: „Iată drepturile regelui care va domni peste voi: pe fiii voştri îi va lua şi-i va pune la carele sale şi va face din ei călăreţi şi alergători înaintea carelor lui;"

12 el şi-i va pune căpetenii peste sute şi căpetenii peste mii şi să-i secere holda şi să-i adune bucatele şi să-i meşterească uneltele de război şi uneltele carelor lui;"

13 pe fiicele voastre le va lua să-i fie mironosiţe şi bucătărese şi brutăriţe;"

14 el vă va lua ţarinile şi viile şi livezile de măslini şi le va da slugilor sale;"

15 va lua zeciuială din semănăturile voastre şi din viile voastre şi o va da eunucilor săi şi slugilor sale;"

16 vă va lua slugile şi slujnicele şi cirezile voastre cele bune şi asinii voştri şi le va dijmui pentru treburile lui;"

17 şi din turmele voastre va lua zeciuială, iar voi veţi fi slugile lui."

18 Atunci, în ziua aceea, veţi striga din pricina regelui pe care vi l-aţi ales, dar Domnul Dumnezeu nu vă va auzi în zilele acelea, de vreme ce voi v'aţi ales un rege“."

19 Poporul însă n'a vrut să asculte de Samuel, ci i-au zis: „Nu, ci peste noi să fie rege!"

20 Atunci vom fi şi noi ca toate neamurile; regele ne va judeca, el va merge înaintea noastră şi el va purta războaiele noastre!“"

21 Iar Samuel a ascultat toate cuvintele poporului şi le-a grăit în auzul Domnului."

22 Şi a zis Domnul către Samuel: „Ascultă de glasul lor şi pune-le un rege!“ Iar Samuel a zis către oamenii lui Israel: „Să plece fiecare la cetatea sa!“"

9

1 Între fiii lui Veniamin se afla un bărbat pe care-l chema Chiş, fiul lui Abiel, fiul lui Ţeror, fiul lui Becorat, fiul lui Afia, fiul unui veniaminit, om de ispravă."

2 Acesta avea un fiu pe care-l chema Saul, mândru la statură, om bun; între fiii lui Israel nu era un om mai bun decât el; de la umeri în sus era mai înalt decât oricare din popor."

3 Iar asinele lui Chiş, tatăl lui Saul, s'au pierdut. Şi a zis Chiş către Saul, fiul său: „Ia cu tine pe unul din argaţi şi sculaţi-vă şi duceţi-vă să căutaţi asinele!“"

4 Şi au străbătut ei muntele lui Efraim şi ţinutul Şalişa, dar nu le-au găsit; au străbătut şi ţinutul Şaalim, dar nici acolo nu erau; au străbătut şi ţinutul lui Veniamin, dar nu le-au aflat."

5 Şi dac'au ajuns ei în ţinutul Ţuf, Saul i-a zis argatului care era cu el: „Hai să ne întoarcem, ca nu cumva tatăl meu să fi uitat de asine şi să ne ducă nouă grija!“"

6 Argatul însă i-a zis: „Iată, în cetatea aceasta e un om al lui Dumnezeu, un om de mare vază; tot ce grăieşte se plineşte; hai să mergem acolo, ca să ne spună el calea pe care să ţinem ochii“."

7 Iar Saul i-a zis argatului care era cu el: „Bine, să mergem; dar ce-i vom duce omului lui Dumnezeu? că pâinile din traistă ni s'au isprăvit, şi altceva nu avem să-i dăm omului lui Dumnezeu“."

8 Argatul i-a mai răspuns lui Saul, zicând: „Iată, în mâna mea se află un sfert de siclu de argint; pe acesta i-l vei da omului lui Dumnezeu, iar el ne va spune calea noastră“."

9 (În vremile de demult, când cineva dintre fiii lui Israel mergea să-L întrebe pe Dumnezeu, zicea aşa: „Hai să mergem la văzătorul“; că, mai înainte, aşa-l numea poporul pe profet: văzătorul)."

10 Şi a zis Saul către argatul său: „Bine zis! Hai să mergem!“ Şi au mers în cetatea unde era omul lui Dumnezeu."

11 Şi'n timp ce ei urcau costişa cetăţii, au dat de fetele care ieşiseră să ia apă şi le-au întrebat: „Aici se află văzătorul?“"

12 Iar fetele le-au răspuns: „Aici este; iată-l, înaintea voastră; chiar acum vine în cetate, anume pentru această zi, căci astăzi se aduce în deal jertfă pentru popor."

13 Dacă veţi intra acum în cetate, acolo în cetate îl veţi găsi, înainte de a se duce pe deal să mănânce; că poporul nu va mânca până nu vine el; fiindcă el binecuvintează jertfa, şi după aceea mănâncă oaspeţii. Aşadar, duceţi-vă acum, că astăzi îl veţi afla“."

14 Atunci ei s'au dus în cetate. Şi umblând ei prin mijlocul cetăţii, iată că Samuel ieşea să-i întâmpine ca să se urce pe deal."

15 Acum, cu o zi mai înainte ca Saul să fi venit la Samuel, Domnul i-a făcut acestuia o descoperire în auz, zicând:"

16 „Mâine, pe vremea aceasta, voi trimite la tine un om din ţinutul lui Veniamin; pe acela să-l ungi domn peste poporul Meu Israel; el Îmi va mântui poporul din mâna Filistenilor; că am căutat spre smerenia poporului Meu, de vreme ce strigătul lui a ajuns la Mine“."

17 Când l-a văzut Samuel pe Saul, Domnul i-a răspuns: „Iată omul de care ţi-am vorbit; el va domni peste poporul Meu“."

18 Saul s'a apropiat de Samuel în mijlocul cetăţii şi i-a zis: „Spune-mi, te rog, care este casa văzătorului?“"

19 Iar Samuel, răspunzându-i lui Saul, a zis: „Chiar eu sunt acela. Urcă-te înaintea mea pe deal şi mănâncă astăzi cu mine; mâine-dimineaţă îţi voi da drumul şi-ţi voi spune tot ce ai pe inimă."

20 Inima să nu-ţi fie la asinele tale care s'au pierdut acum trei zile, căci au fost găsite. Şi cui oare i se cuvine tot ceea ce e mai de preţ în Israel?: Nu ţie şi casei tatălui tău?“"

21 Dar Saul i-a răspuns: „Oare nu sunt eu fiul unui veniaminit, cea mai mică seminţie a neamului lui Israel? şi din familia cea mai mică din întreaga seminţie a lui Veniamin? De ce dar îmi vorbeşti în felul acesta?“"

22 Atunci Samuel l-a luat pe Saul şi pe argatul acestuia şi i-a dus la han; şi acolo le-a dat un loc printre oaspeţii cei mai de vază, ca la şaptezeci de oameni."

23 Şi i-a zis Samuel bucătarului: „Dă-mi porţia pe care ţi-am dat-o şi pe care ţi-am zis s'o ţii de-o parte“."

24 Iar bucătarul, ridicând hartanul cu tot ce era pe el, l-a pus dinaintea lui Saul. Şi i-a zis Samuel lui Saul: „Iată rămăşiţa; puneţi-o dinainte şi mănâncă; fiindcă spre mărturie ţi s'a păstrat ţie aceasta înaintea celorlalţi; înfruptă-te!“ În ziua aceea Saul a mâncat cu Samuel."

25 Şi s'a coborât de pe deal în cetate; lui Saul i se pregătise aşternut în foişor, unde a dormit."

26 Şi a fost că în revărsatul zorilor l-a chemat Samuel pe Saul, în foişor, şi i-a zis: „Scoală-te, şi te voi lăsa să pleci“. Iar Saul s'a ridicat şi amândoi au ieşit afară, el şi Samuel."

27 Iar dacă au ajuns ei într'o parte a cetăţii, Samuel i-a zis lui Saul: „Spune-i argatului tău să treacă înaintea noastră, iar tu stai astăzi aici şi ascultă cuvântul Domnului!“"

10

1 Atunci Samuel a luat vasul cu untdelemn şi i l-a turnat pe cap şi l-a sărutat şi i-a zis: „Iată, Domnul te-a uns pe tine domn peste poporul Său, peste Israel; tu vei domni în poporul Domnului şi tu îl vei mântui din mâinile vrăjmaşilor lui de primprejur. Iată care-ţi va fi semnul că Domnul te-a uns să fii cârmuitor peste moştenirea Lui:"

2 După ce vei pleca astăzi de la mine vei afla doi oameni lângă mormântul Rahelei, în muntele lui Veniamin, sărind şi jucând. Ei îţi vor zice: „S'au găsit asinele pe care v'aţi dus să le căutaţi! Şi, iată, tatăl tău a uitat de asine şi duce grija voastră, zicând: Ce voi face eu pentru fiul meu?“"

3 Şi dacă veţi pleca de acolo, veţi ajunge la stejarul Tabor şi veţi afla trei oameni urcându-se la Dumnezeu în Betel, unul ducând trei iezi, altul ducând trei coşuleţe cu pâine şi altul ducând un burduf cu vin."

4 Ei te vor întâmpina cu pace şi-ţi vor da două bucăţi de pâine, iar tu le vei lua din mâinile lor."

5 După aceea vei ajunge la Ghibeea lui Dumnezeu, unde se află tabăra Filistenilor; acolo este Nasib Filisteanul. Şi va fi că atunci când veţi fi intrat în cetate veţi întâlni o ceată de profeţi coborându-se de pe deal, având înaintea lor lăute şi timpane şi fluiere şi cobze; iar ei, profetizând."

6 Atunci Duhul Domnului va veni năprasnic peste tine şi vei profetiza împreună cu ei şi vei deveni alt om."

7 Iar după ce se vor petrece cu tine semnele acestea, fă tot ce vei găsi cu cale, căci Dumnezeu va fi cu tine."

8 Dar să te cobori înaintea mea la Ghilgal; şi, iată, eu mă voi coborî la tine, ca să aducem arderi-de-tot şi jertfe de pace; şapte zile vei aştepta până eu voi veni la tine şi-ţi voi arăta ce trebuie să faci“."

9 Şi a fost că de îndată ce el şi-a întors grumajii să plece de la Samuel, Dumnezeu i-a întors o altă inimă; toate aceste semne s'au petrecut în ziua aceea."

10 Şi de acolo a venit la Ghibeea; şi, iată, o ceată de profeţi în faţa lui; şi Duhul lui Dumnezeu a venit asupra lui, iar el a profetizat în mijlocul lor."

11 Şi toţi cei care-l ştiau mai dinainte au venit şi au văzut; şi, iată, el profetiza în mijlocul profeţilor. Iar poporul zicea, fiecare către cel de lângă el: „Ce i s'a întâmplat oare feciorului lui Chiş? Oare şi Saul este printre profeţi?“"

12 Iar unul dintre ei, răspunzând, a zis: „Şi cine e taică-său?“ De aici vine proverbul: „E şi Saul printre profeţi?“"

13 Şi a încetat să mai profetizeze şi a venit la deal."

14 Iar o rudă de a sa a zis către el şi către argatul său: „Pe unde-aţi umblat?“ Iar ei au zis: „Să căutăm asinele; şi, văzând că nu sunt, ne-am dus la Samuel“."

15 Şi a zis ruda către Saul: „Spune-mi, ce ţi-a spus Samuel?“"

16 Iar Saul a zis către ruda sa: „Mi-a spus de-a dreptul că asinele s'au găsit“. Dar despre vorba asupra regatului nu i-a spus nimic."

17 Samuel i-a poruncit întregului popor să se adune la Domnul, în Miţpa."

18 Şi a grăit Samuel către fiii lui Israel: „Aşa grăieşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Eu i-am scos din Egipt pe părinţii voştri, pe fiii lui Israel, şi v'am scăpat din mâna lui Faraon, regele Egiptului, şi din a tuturor regilor ce vă făceau necazuri."

19 Dar voi L-aţi lepădat astăzi pe Dumnezeu, Cel ce v'a mântuit din toate relele şi necazurile voastre, şi aţi zis: Nu, ci să pui peste noi rânduiala regatului! Acum, înfăţişaţi-vă înaintea Domnului după seminţiile voastre şi după familiile voastre!“"

20 Şi a adunat Samuel toate seminţiile lui Israel, iar sorţii au căzut pe seminţia lui Veniamin."

21 Apoi şi-a apropiat seminţia lui Veniamin pe familii; iar sorţii au căzut pe familia lui Matri; după aceea s'au adunat cei din familia lui Matri, bărbat cu bărbat, şi sorţii au căzut pe Saul, fiul lui Chiş. Şi l-a căutat, dar acesta nu era de găsit."

22 Samuel L-a întrebat iarăşi pe Domnul: „Veni-va oare bărbatul acela aici?“ Iar Domnul a răspuns: „Iată-l ascuns printre boccele!“"

23 Atunci el a alergat şi l-a luat de acolo şi l-a aşezat în mijlocul poporului: de la umeri în sus era mai înalt decât oricare din popor."

24 Iar Samuel a zis către'ntregul popor: „L-aţi văzut pe acela pe care Domnul Şi l-a ales? şi că'ntre voi toţi nu-i nimeni care să-i semene?“ Atunci întreg poporul şi-a dat seama pe cine are în faţă şi a zis: „Trăiască regele!“"

25 Samuel i-a spus întregului popor drepturile regelui şi le-a scris într'o carte pe care a pus-o apoi înaintea Domnului. Şi Samuel i-a dat drumul poporului şi s'a întors fiecare la casa lui."

26 Iar Saul s'a dus la casa lui, în Ghibeea; şi împreună cu Saul au mers şi vitejii a căror inimă o atinsese Dumnezeu."

27 Dar unii oameni de nimic ziceau: „Acesta oare ne va mântui?“ Şi-l dispreţuiau şi nu i-au adus daruri. Dar el s'a făcut că nu aude."

11

1 Şi a fost că după vreo lună s'a ridicat Nahaş Amonitul şi şi-a pus tabăra în faţa cetăţii Iabeş din Galaad. Atunci toţi oamenii Iabeşului au zis către Nahaş Amonitul: „Fă cu noi un legământ de pace, iar noi îţi vom sluji ţie“."

2 Dar Nahaş Amonitul le-a răspuns: „Iată cum am să fac eu cu voi legământ de pace: am să vă scot la toţi ochiul drept şi-am să vă fac de ocară în tot Israelul!“"

3 Atunci oamenii din Iabeşul Galaadului au zis: „Dă-ne un răgaz de şapte zile şi vom trimite soli în toate hotarele Israelului; şi dacă nimeni nu va fi să ne scape, vom ieşi la voi“."

4 Iar solii au ajuns la Ghibeea, la Saul, şi au grăit cuvintele acestea în auzul poporului; şi întregul popor şi-a ridicat glasul şi a plâns."

5 Şi, iată, Saul venea dimineaţa de la ţarină. Şi a zis Saul: „Ce se întâmplă, de plânge poporul?“ Şi i s'au spus acele cuvinte ale oamenilor din Iabeş."

6 Atunci Duhul Domnului a venit năprasnic peste Saul de îndată ce el a auzit cuvintele acestea, iar mânia lui s'a aprins ca un fulger asupră-le."

7 Şi a luat doi boi, i-a tăiat în bucăţi şi, prin mâinile solilor, le-a trimis în toate hotarele fiilor lui Israel, zicând: „Aşa se va întâmpla cu boii celui ce nu va merge după Saul şi după Samuel!“ Atunci văpaia Domnului a căzut peste poporul lui Israel şi toţi, ca un singur om, au dat strigăt de război."

8 El i-a cercetat la Bezec; toţi bărbaţii lui Israel: şase sute de mii; şi bărbaţii lui Iuda: şaptezeci de mii."

9 Şi le-a zis solilor care veniseră: „Aşa veţi grăi către oamenii din Iabeş: Mâine, când va începe soarele să încălzească, atunci va fi mântuirea voastră“. Solii s'au dus în cetate şi le-au spus oamenilor din Iabeş, iar ei s'au bucurat."

10 Atunci oamenii din Iabeş au zis către Nahaş Amonitul: „Mâine vom ieşi la tine, iar tu vei face cu noi aşa cum o să-ţi placă“."

11 A doua zi, Saul a împărţit oastea în trei cete, iar în geana dimineţii au pătruns până'n mijlocul taberei şi i-au lovit pe fiii lui Amon până când ziua a început să se încălzească; iar cei rămaşi s'au împrăştiat de n'au mai rămas doi la un loc."

12 Atunci poporul a zis către Samuel: „Cine oare a zis că Saul nu va domni peste noi? Dă-ni-i pe oamenii aceia şi-i vom omorî!“"

13 Dar Saul a zis: „Azi nu va muri nimeni, fiindcă astăzi a făcut Domnul mântuire în Israel!“"

14 Iar Samuel a zis către popor: „Să mergem la Ghilgal, şi acolo să înnoim domnia!“"

15 Şi tot poporul a mers la Ghilgal. Acolo l-a uns Samuel pe Saul, să fie rege în faţa Domnului, la Ghilgal. Şi acolo a adus el jertfe în faţa Domnului, şi prinoase de pace. Iar Samuel şi întregul Israel s'au veselit foarte."

12

1 Şi a zis Samuel către'ntregul Israel: „Iată, în tot ceea ce mi-aţi spus am ascultat de cuvântul vostru şi am aşezat peste voi un rege."

2 Şi acum, iată, regele este cel care merge în fruntea voastră; eu am îmbătrânit şi e vremea să mă odihnesc; şi, iată, fiii mei sunt printre voi. Iată, eu am umblat în fruntea voastră din tinereţile mele până'n ziua de azi."

3 Iată-mă! Răspundeţi împotriva mea în faţa Domnului şi'n faţa unsului Său: Cui i-am luat eu boul? sau cui i-am luat asinul? sau pe cine l-am asuprit? sau pe cine l-am apăsat? sau de la cine am luat mită – fie şi numai o sandală? Fiţi martori împotriva mea, iar eu voi despăgubi!“"

4 Dar ei i-au zis lui Samuel: „Nu ne-ai nedreptăţit, nici nu ne-ai asuprit, nici nu ne-ai apăsat şi nici că ai luat ceva din mâna cuiva!“"

5 Iar Samuel a zis către popor: „Domnul este martor între voi şi martor este astăzi unsul Său că'n mâna mea n'aţi aflat nimic?“ Iar ei au zis: „Martor!“"

6 Şi a zis Samuel către popor: „Martor este Domnul, Cel ce i-a rânduit pe Moise şi pe Aaron, Cel ce i-a scos din Egipt pe părinţii noştri!"

7 Iar acum, mai staţi, şi vă voi spune toată dreptatea Domnului, pe care El a făcut-o întru voi şi'ntru părinţii voştri:"

8 cum au intrat Iacob şi fiii săi în Egipt, cum i-a umilit Egiptul, cum au strigat părinţii voştri spre Domnul şi cum i-a trimis Domnul pe Moise şi pe Aaron şi i-a scos din Egipt pe părinţii voştri şi cum i-a aşezat în locul acesta."

9 Ei însă L-au uitat pe Domnul, Dumnezeul lor, iar El i-a dat în mâinile lui Sisera, căpetenia oştilor lui Iabin, regele Haţorului, şi în mâinile Filistenilor şi în mâinile regelui Moabului, care s'au războit cu ei."

10 Şi ei au strigat spre Domnul şi au zis: „Păcătuit-am, că L-am părăsit pe Domnul şi le-am slujit baalilor şi tufişurilor! Acum însă scoate-ne din mâinile vrăjmaşilor noştri şi-Ţi vom sluji!“"

11 Atunci Domnul le-a trimis pe Ierubaal şi pe Barac şi pe Ieftae şi pe Samuel şi v-a scos din mâinile duşmanilor voştri de primprejur şi aţi locuit fără teamă."

12 Iar când aţi văzut că Nahaş, regele Amoniţilor, vine împotriva voastră, aţi zis: „Nu!, nimeni, ci un rege să domnească peste noi!,“ – cu toate că Domnul, Dumnezeul nostru, El e rege peste noi."

13 Şi acum, iată-l pe regele pe care l-aţi ales! Iată, Domnul a aşezat un rege peste voi!"

14 Dacă vă veţi teme de Domnul şi Lui Îi veţi sluji şi de glasul Lui veţi asculta şi dacă nu vă veţi împotrivi glasului Domnului şi dacă veţi umbla – şi voi, şi regele care domneşte peste voi – după Dumnezeul vostru, [va fi bine];"

15 dar dacă nu veţi asculta de glasul Domnului şi dacă vă veţi împotrivi graiului Domnului, atunci mâna Domnului va fi împotriva voastră şi împotriva regelui vostru."

16 Şi acum, mai staţi şi vedeţi acest mare lucru pe care Domnul îl va face în faţa ochilor voştri:"

17 Oare nu acum e secerişul grâului? Eu Îl voi chema pe Domnul, iar El va trimite tunete şi ploaie; şi veţi cunoaşte şi veţi vedea că mare este răul pe care voi l-aţi făcut în faţa Domnului cerându-vă un rege“."

18 Atunci Samuel L-a chemat pe Domnul, iar Domnul a trimis în ziua aceea tunete şi ploaie. Şi foarte s'a temut poporul de Domnul şi de Samuel."

19 Şi întregul popor a zis către Samuel: „Roagă-te Domnului, Dumnezeului tău, pentru robii tăi, ca să nu murim; că la toate păcatele noastre am mai adăugat unul: acela de a cere pentru noi un rege“."

20 Iar Samuel a zis către popor: „Nu vă temeţi; voi aţi făcut, într'adevăr, răul acesta, dar să nu vă abateţi de la Domnul, ci Domnului să-I slujiţi cu toată inima voastră."

21 Să nu vă abateţi spre dumnezeii care nu sunt decât nimic, care nu-s buni de nimic şi care nu vă vor mântui, de vreme ce sunt nimic."

22 Căci Domnul nu-Şi va lepăda poporul, de dragul numelui Său celui mare, fiindcă Domnului I-a plăcut să vă ia spre a-I fi Lui popor."

23 Departe fie de mine să păcătuiesc în faţa Domnului prin a înceta să mă rog Domnului pentru voi; ci Domnului Îi voi sluji, iar vouă vă voi arăta calea cea bună şi dreaptă."

24 Doar temeţi-vă de Domnul şi slujiţi-I întru adevăr şi cu toată inima voastră, fiindcă vedeţi ce lucruri mari a făcut El cu voi."

25 Dar dacă veţi face rău, atunci veţi pieri - şi voi, şi regele vostru“."

13

1 Saul era în vârstă de (nu se ştie câţi) ani când a devenit rege, şi a domnit (nu se ştie câţi) ani peste Israel."

2 Saul şi-a ales trei mii de bărbaţi dintre oamenii lui Israel. Cu Saul erau două mii la Micmaş şi pe muntele Betel, iar o mie erau cu Ionatan în Ghibeea lui Veniamin; pe ceilalţi dintre poporeni i-a trimis pe fiecare la cortul său."

3 Ionatan l-a izbit pe Nasib Filisteanul, care locuia în Ghibeea, iar Filistenii au auzit; iar Saul a trâmbiţat în toată ţara, zicând: „Evreii s'au răsculat!“"

4 Şi tot Israelul a auzit vorbindu-se că Saul l-a bătut pe Nasib Filisteanul; şi cum Israelul fusese umilit de către Filisteni, fiii lui Israel s'au suit după Saul în Ghilgal."

5 Iar Filistenii s'au adunat laolaltă să se bată cu Israel: treizeci de mii de care de luptă şi şase mii de călăreţi s'au ridicat împotriva lui Israel, şi popor mult ca nisipul de pe ţărmurile mării; şi s'au suit şi şi-au pus tabăra la Micmaş, spre miazăzi de Bet-Aven."

6 Iar Israeliţii au văzut că sunt la strâmtoare şi că nu se pot apropia; atunci poporul s'a ascuns prin peşteri şi prin crăpături şi prin stâncării şi prin şanţuri şi prin gropi;"

7 iar cei ce trecuseră dincoace au trecut din nou Iordanul în ţinuturile Gad şi Galaad; Saul se afla încă la Ghilgal, iar poporul care era cu el s'a speriat."

8 Şi şi-a luat un răgaz de şapte zile ca să-i stea mărturie, aşa cum spusese Samuel; dar Samuel n'a venit la Ghilgal, aşa că poporul de pe lângă el s'a risipit."

9 Atunci Saul a zis: „Aduceţi ce trebuie, ca să aduc eu ardere-de-tot şi jertfă de pace!“ Şi a jertfit ardere-de-tot."

10 Şi după ce a sfârşit aducerea arderii-de-tot, iată că şi Samuel a sosit!; iar Saul a ieşit să-l întâmpine şi să-i ureze bun-venit."

11 Dar Samuel i-a zis: „Ce-ai făcut?“ Iar Saul a răspuns: „Am văzut că poporul de pe lângă mine se risipea şi că tu n'ai venit, aşa cum făgăduiseşi, la vremea rânduită, în timp ce Filistenii erau adunaţi la Micmaş."

12 Şi am zis: Acum se vor năpusti Filistenii peste mine în Ghilgal, iar eu nu am cătat spre faţa Domnului; de aceea mi-am călcat pe inimă şi am adus ardere-de-tot“."

13 Samuel i-a zis atunci lui Saul: „Te-ai purtat nebuneşte, că n'ai păzit porunca pe care Domnul ţi-a dat-o!; chiar acum ar fi făcut Domnul ca domnia ta peste Israel să fie întărită până'n veac."

14 Acum însă domnia ta nu va putea să dureze, ci Domnul Îşi va căuta om după inima Sa; şi Domnul Îi va porunci să fie rege peste tot poporul Său, fiindcă tu n'ai păzit ceea ce ţi-a poruncit ţie Domnul“."

15 S'a ridicat Samuel şi a plecat din Ghilgal. Iar rămăşiţa poporului a mers după Saul să-i ajungă din urmă pe războinicii care plecaseră din Ghilgal spre Ghibeea lui Veniamin. Acolo a numărat Saul poporul ce se afla cu el: ca la şase sute de bărbaţi."

16 Saul, împreună cu Ionatan, fiul său, şi cu poporul ce se afla cu ei s'au oprit în Ghibeea lui Veniamin; şi plângeau; iar Filistenii îşi puseseră tabăra la Micmaş."

17 Din latura Filistenilor au ieşit trei cete ca să prade: o ceată mergea pe drumul spre Ofra, din ţinutul Şual;"

18 altă ceată mergea pe calea Bet-Horonului, iar o alta mergea pe drumul înalt care se îndreaptă spre latura Ţeboimului."

19 (În ţara lui Israel nu era de găsit atunci nici un meşter fierar, din pricină că Filistenii ziceau: „Nu cumva să-şi facă Evreii sabie sau suliţă“."

20 Şi întregul Israel se cobora la Filisteni ca să-şi ascută fiecare secera şi sapa şi securea şi coasa;"

21 holdele erau gata de seceriş, iar uneltele lor [se preţuiau] la trei sicli pentru un fier de plug, şi tot aşa pentru o secure sau o seceră)."

22 Aşa se face că'n zilele războiului de la Micmaş nu se afla sabie sau suliţă în mâna întregului popor care era cu Saul şi cu Ionatan; ele se aflau numai la Saul şi la Ionatan, fiul său."

23 Atunci a ieşit unul din tabăra Filistenilor ca să treacă dincolo de Micmaş."

14

1 A fost o zi în care Ionatan, fiul lui Saul, a zis către feciorul care-i purta armele: „Hai să mergem dincolo de Micmaş, la tabăra Filistenilor!“ Dar tatălui său nu i-a spus."

2 Iar Saul şedea spre marginea Ghibeii, sub rodiul din Migron; cu el erau ca la vreo şase sute de bărbaţi."

3 Iar Ahia, fiul lui Ahituv, fratele lui Icabod, fiul lui Finees, fiul lui Eli, preotul lui Dumnezeu în Şilo, purta efodul. Poporul însă nu ştia că Ionatan plecase."

4 Trecătoarea pe unde Ionatan încerca să pătrundă în tabăra Filistenilor se afla între două stânci ascuţite, de-o parte şi de alta; numele uneia era Boţeţ, iar cealaltă se numea Sene;"

5 o stâncă se ridica la miazănoapte, spre Micmaş, iar cealaltă la miazăzi, spre Ghibeea."

6 Şi a zis Ionatan către feciorul care-i purta armele: „Hai să pătrundem până spre tabără, la aceşti netăiaţi-împrejur, şi poate că Domnul va face ceva; căci Domnului nu-I este anevoie să mântuiască, fie cu mulţi, fie cu puţini!“"

7 Iar scutierul său i-a zis: „Fă tot ce-ţi pofteşte inima; iată, eu sunt cu tine, inima ta este şi inima mea“."

8 Şi a zis Ionatan: „Iată, noi vom merge la oamenii aceia şi vom intra în bătaia văzului lor;"

9 dacă ei ne vor zice: Staţi acolo până vă spunem noi!, atunci vom sta şi nu vom da peste ei;"

10 dar dacă ne vor zice: Suiţi-vă la noi!, atunci ne vom sui; acesta va fi semnul că Domnul i-a dat în mâinile noastre“."

11 Şi au intrat amândoi în văzul Filistenilor. Iar Filistenii au zis: „Iată, Evreii ies din găurile lor, în care s'au ascuns...!“"

12 Oamenii taberei au grăit atunci către Ionatan şi scutierul său, zicând: „Suiţi-vă la noi; şi vă vom arăta ceva!“ Iar Ionatan a zis către scutierul său: „Suie-te după mine, căci Domnul i-a dat în mâinile lui Israel!“"

13 Atunci Ionatan s'a suit căţărându-se cu mâinile şi cu picioarele, iar scutierul său după el. Aceia s'au uitat la chipul lui Ionatan, iar el îi izbea, în timp ce scutierul său îl ajuta din spate."

14 În această primă lovitură, Ionatan şi scutierul său au ucis douăzeci de oameni, cu lancea şi cu praştia, cu pietricelele de pe câmp."

15 Şi s'a făcut învălmăşeală în tabără şi'n câmp; şi tot poporul din preajma taberei şi cei ce se duseseră după pradă s'au înspăimântat şi ei, şi nu voiau să facă nimic; ţara era lovită de groază, şi frică mare i-a cuprins de la Domnul."

16 Iar străjile lui Saul, cele din Ghibeea lui Veniamin, au văzut; şi, iată, tabăra căzuse în zăpăceală de ambele părţi."

17 Şi a zis Saul către poporul ce se afla cu el: „Număraţi-vă şi vedeţi cine s'a dus dintre voi!“ Şi, iată, Ionatan şi scutierul său nu erau de găsit."

18 Atunci Saul a zis către Ahia: „Adu efodul!“; căci el purta efodul în ziua aceea în faţa lui Israel."

19 Şi a fost că'n timp ce Saul le vorbea preoţilor, zgomotul din tabăra Filistenilor creştea şi se umfla. Şi a zis Saul către preot: „Trage-ţi mâinile înapoi!“"

20 Saul s'a ridicat atunci cu tot poporul ce se afla cu el şi au venit la bătălie; şi, iată, sabia fiecărui om era întoarsă împotriva vecinului său – o foarte mare zăpăceală..."

21 Şi robii care ieri şi alaltăieri erau cu Filistenii, cei ce se suiseră în tabără, s'au întors şi ei de partea Israeliţilor care erau cu Saul şi cu Ionatan."

22 Şi toţi Israeliţii care se ascunseseră în muntele lui Efraim, auzind şi ei că Filistenii au fugit, s'au adunat în spatele lor la luptă."

23 În ziua aceea l-a mântuit Domnul pe Israel; războiul a străbătut Bet-Avenul. Tot poporul ce se afla cu Saul era ca la zece mii de bărbaţi. Războiul s'a întins în toate cetăţile din muntele lui Efraim."

24 Saul însă a făcut în ziua aceea o mare greşală din neştiinţă: a aruncat un blestem asupra poporului, zicând: „Blestemat să fie cel ce va mânca până diseară!; aşa mă voi răzbuna pe duşmanul meu!“ Şi nimeni din popor n'a gustat pâine;"

25 şi ţara întreagă nu a mâncat de prânz.
Era pe acolo o pădure în care se aflau ştiubeie cu miere la faţa pajiştei."

26 Şi a venit poporul la ştiubeie; şi, iată, din ştiubeie curgea miere, dar nimeni nu şi-a dus mâna la gură, căci poporul se temea de blestemul Domnului."

27 Ionatan însă nu-l auzise pe tatăl său aruncând blestem asupra poporului; şi, întinzând vârful toiagului pe care-l avea în mână, l-a muiat într'un fagure de miere şi, întorcându-şi-l cu mâna la gură, ochii i s'au luminat."

28 Atunci cineva din popor i-a zis: „Tatăl tău a legat poporul, zicând: Blestemat să fie omul care va mânca astăzi!“ Poporul era lihnit,"

29 iar Ionatan, care a cunoscut aceasta, a zis: „Tatăl meu a sleit ţara; vezi cum ochii mei s'au luminat de îndată ce am gustat din această miere."

30 Dacă poporul ar fi mâncat astăzi din prăzile ce s'au găsit la vrăjmaşii lor, măcelul dintre Filisteni ar fi acum mai mare“."

31 Şi'n ziua aceea el a bătut pe unii dintre Filisteni la Micmaş; poporul însă era foarte slăbit."

32 Şi s'a pus poporul pe pradă; au luat turme şi cirezi şi viţei şi au înjunghiat pe pământ şi au mâncat cu sânge."

33 Şi i s'a spus lui Saul că poporul, mâncând cu sânge, a păcătuit faţă de Domnul. Iar Saul a zis: „Prăvăliţi-mi din deal, aici, o piatră mare!“"

34 Şi Saul a mai zis: „Împrăştiaţi-vă prin popor şi spuneţi-le: Fiecare din voi să-şi aducă aici viţelul sau oaia şi să le înjunghie pe această piatră şi nu veţi păcătui împotriva Domnului mâncând cu sânge“. Şi poporul a adus fiecare ce avea în mână, noaptea, şi au înjunghiat acolo."

35 Acolo i-a zidit Saul un jertfelnic Domnului; acesta a fost întâiul jertfelnic pe care Saul I l-a zidit Domnului."

36 Apoi Saul a zis: „Să năvălim la noapte asupra Filistenilor şi să dăm iama prin ei până se crapă de ziuă şi să nu lăsăm dintre ei nici măcar un om!“ Iar ei au zis: „Fă ce crezi tu că e bine!“ Iar preotul a zis: „Să ne apropiem aici de Dumnezeu!“"

37 Şi L-a întrebat Saul pe Dumnezeu: „Dacă eu mă cobor să-i urmăresc pe Filisteni, Îi vei da Tu oare în mâinile lui Israel?“ Dar El nu i-a răspuns în ziua aceea."

38 Atunci Saul a zis: „Aduceţi aici toate colţurile lui Israel şi cunoaşteţi şi vedeţi prin cine s'a săvârşit astăzi păcatul acesta!;"

39 căci viu este Domnul, Cel ce l-a mântuit pe Israel: dacă răspunsul va fi împotriva fiului meu Ionatan, el cu moarte va muri!“ Dar nu s'a găsit nimeni, din tot poporul, care să-i răspundă."

40 Şi a zis către toţi oamenii lui Israel: „Voi veţi sta într'o latură, iar eu şi Ionatan, fiul meu, vom sta în cealaltă“. Şi a zis poporul către Saul: „Fă ce crezi tu că e bine!“"

41 Iar Saul a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, cum se face că astăzi nu i-ai răspuns robului Tău? Dacă nedreptatea se află în mine sau în Ionatan, fiul meu, Doamne, Dumnezeul lui Israel, arată!; şi dacă aşa se va rosti, atunci dă-i poporului Tău Israel sfinţenie!“ Şi s'a făcut arătare pentru Ionatan şi Saul, iar poporul a scăpat."

42 Şi a zis Saul: „Aruncaţi sorţi între mine şi fiul meu Ionatan; pe oricare din noi va face Domnul să cadă sorţul, acela să moară“. Dar poporul a zis către Saul: „Aşa ceva nu se va întâmpla!“ Saul însă a învins poporul şi a aruncat sorţii asupra lui Saul şi asupra fiului său Ionatan. Şi sorţul a căzut pe Ionatan."

43 Atunci Saul a zis către Ionatan: „Spune-mi ce-ai făcut!“ Iar Ionatan i-a răspuns, zicând: „Doar am gustat puţină miere de pe vârful toiagului pe care-l aveam în mână; şi, iată, trebuie să mor...“."

44 Iar Saul i-a zis: „Aşa să-mi facă mie Dumnezeu, şi chiar mai mult să-mi facă: negreşit, astăzi vei muri!“"

45 Dar poporul a zis către Saul: „Oare tocmai el să fie astăzi dat morţii, el, cel ce a făcut această mare biruinţă în Israel? Viu este Domnul: nici un fir de păr de pe capul său nu va cădea pe pământ; fiindcă poporul lui Dumnezeu a făcut ziua de astăzi să fie cum e!“ Şi'n ziua aceea s'a rugat poporul pentru Ionatan, şi el n'a murit."

46 Saul s'a hotărât să nu-i mai urmărească pe Filisteni; iar Filistenii s'au dus la locul lor."

47 Avându-şi putere asupra lui Israel prin tragere la sorţi, Saul s'a războit cu toţi duşmanii lui de primprejur: cu Moab, cu fiii lui Amon, cu fiii lui Edom, cu Haţorul şi cu regele Ţobei şi cu Filistenii; oriîncotro se întorcea, era biruitor."

48 Şi, luptând cu vitejie, l-a bătut pe Amalec şi l-a scăpat pe Israel de sub puterea celor ce-l călcau în picioare."

49 Iar fiii lui Saul au fost: Ionatan, Iesui şi Melchişua; iar numele celor două fiice ale sale erau Merob, al celei mai mari, şi Micol, al celei mai mici."

50 Numele soţiei lui Saul era Ahinoam, fiica lui Ahimaaţ; iar numele căpeteniei oastei sale era Abner, fiul lui Ner, o rudă a lui Saul."

51 Chiş era tatăl lui Saul, Ner era tatăl lui Abner, fiul lui Abiel."

52 Războiul cu Filistenii a fost crâncen în toate zilele lui Saul; dacă Saul vedea un bărbat puternic sau un bărbat bun de luptă, îl lua pentru sine."

15

1 Şi a zis Samuel către Saul: „Pe mine m'a trimis Domnul să te ung rege peste Israel; acum, ascultă glasul Domnului!"

2 Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul: Acum mă voi răzbuna pe ceea ce Amalec i-a făcut lui Israel, cum i-a aţinut el calea când acesta se suia din Egipt."

3 Şi acum, du-te şi loveşte-l pe Amalec şi pe Ierim şi toate ale lui, şi nimic dintr'ale lui să nu cruţi; ci să-l nimiceşti şi să-l dai pierzării, pe el şi toate ale lui; să nu-ţi fie milă de el; să ucizi, de la bărbat pân' la femeie, de la copil pân' la sugar, de la viţel pân' la oaie, de la cămilă pân' la asin“."

4 Atunci Saul a dat poruncă să se adune poporul; şi i-a numărat la Ghilgal: două sute de mii de pedeştri, iar din Iuda treizeci de mii de pedeştri."

5 Saul a venit până la cetăţile lui Amalec şi a pus oameni de pândă la pârâu."

6 Şi a zis Saul către Chenei: „Duceţi-vă şi plecaţi din mijlocul Amaleciţilor, ca să nu pieriţi împreună cu ei; că voi v'aţi purtat cu milă faţă de fiii lui Israel la vremea când se suiau din Egipt“. Atunci Cheneii au ieşit dintre Amaleciţi."

7 Iar Saul l-a bătut pe Amalec, de la Havila până la Şur, adică până în faţa Egiptului."

8 Şi l-a prins viu pe Agag, regele Amaleciţilor, şi i-a zdrobit poporul întreg, iar pe Ierim l-a ucis cu sabia."

9 Saul şi'ntregul popor l-au ţinut viu pe Agag. Iar ceea ce era mai bun din turme şi din cirezi şi din poame şi din vii şi din toate bunătăţile n'au vrut să le nimicească, ci au nimicit doar ceea ce era fără preţ şi de nici un folos."

10 Şi a fost cuvântul Domnului către Samuel, zicând:"

11 Îmi pare rău că l-am făcut pe Saul să fie rege, de vreme ce el s'a abătut de la calea Mea, iar cuvintele Mele nu le-a ţinut“. Atunci Samuel s'a mâhnit şi toată noaptea a strigat spre Domnul."

12 Samuel s'a sculat devreme şi a venit să-l întâlnească dimineaţa pe Saul. Şi i s'a spus lui Samuel: „Saul a venit la Carmel şi şi-a ridicat acolo un semn de amintire şi şi-a întors carul“. Atunci Samuel s'a dus la Saul, în Ghilgal; şi, iată, el îi aducea Domnului arderi-de-tot din prăzile cele mai de frunte pe care le adusese de la Amalec."

13 Aşa că Samuel a venit la Saul. Şi Saul i-a zis: „Binecuvântat Îi eşti tu Domnului! Eu am rânduit tot ceea ce Domnul a spus“."

14 Iar Samuel a zis: „Atunci, ce este oare behăitul acestor turme în urechile mele şi mugetul acestor boi pe care eu îl aud?“"

15 Saul a zis: „Le-am adus de la Amalec, fiindcă poporul a păstrat ceea ce era mai bun din turme şi din cirezi, spre a-I fi aduse jertfă Domnului, Dumnezeului tău; iar ce-a rămas, am nimicit“."

16 Şi a zis Samuel către Saul: „Lasă-mă să-ţi spun ce mi-a grăit Domnul azi noapte!“ Iar el i-a zis: „Spune!“"

17 Şi a zis Samuel către Saul: „Oare nu erai tu mic înaintea Lui când El te-a făcut să porţi toiagul neamului lui Israel?"

18 Şi Domnul te-a trimis la drum şi ţi-a zis: Du-te şi nimiceşte-i pe cei ce au păcătuit împotriva Mea, pe Amaleciţi, şi să-i baţi până ce cu totul îi vei stârpi!"

19 De ce dar n'ai ascultat tu de cuvântul Domnului, şi te-ai repezit să strângi pradă şi ai făcut ce e rău în faţa Domnului?“"

20 Şi a zis Saul către Samuel: „Pentru că am ascultat de glasul poporului; am mers pe calea în care m'a trimis Domnul şi l-am adus pe Agag, regele Amaleciţilor, iar pe Amaleciţi i-am nimicit."

21 Dar poporul a luat din prăzi cele mai bune turme şi cele mai bune cirezi – în afara celor nimicite –, ca să-I jertfească Domnului, Dumnezeului nostru, în Ghilgal“."

22 Şi a zis Samuel:„Oare mai mult Îi plac Domnului arderile-de-tot şi jertfele
decât ascultarea de cuvântul Domnului?
Iată, ascultarea e mai bună decât o jertfă bună
şi plinirea poruncii decât grăsimea de berbec."

23 Căci păcatul e un fel de vrăjitorie:
idoli aducători de durere şi mâhnire. Şi de vreme ce tu ai lepădat cuvântul Domnului, şi Domnul te va lepăda pe tine, să nu mai fii rege peste Israel“."

24 Şi a zis Saul către Samuel: „Am păcătuit, prin aceea că am călcat cuvântul Domnului şi îndrumarea ta; că m'am temut de popor şi am ascultat de glasul lor."

25 Şi acum, ridică-mi păcatul şi întoarce-te cu mine şi mă voi închina Domnului, Dumnezeului tău“."

26 Dar Samuel a zis către Saul: „Nu mă voi întoarce cu tine; de vreme ce tu ai lepădat cuvântul Domnului, şi Domnul te va lepăda pe tine, să nu mai fii rege în Israel“."

27 Şi dacă Samuel şi-a întors faţa să plece, Saul l-a apucat de poala hainei şi a sfâşiat-o."

28 Atunci Samuel i-a zis: „Astăzi ţi-a sfâşiat Domnul din mână regatul lui Israel şi i-l va da aproapelui tău, celui ce e mai bun decât tine."

29 Şi va fi Israel împărţit în două. Iar El nu se va răzgândi şi nici nu se va căi, căci El nu e ca omul, să-I pară rău“."

30 Iar Saul a zis: „Am păcătuit; dar dă-mi cinstire în faţa bătrânilor lui Israel şi'n faţa poporului meu şi întoarce-te cu mine şi mă voi închina Domnului Dumnezeului tău!“"

31 Atunci Samuel s'a întors înapoi cu Saul şi s'a închinat Domnului."

32 Şi a zis Samuel: „Aduceţi-mi-l pe Agag, regele Amaleciţilor!“ Iar Agag a venit la el tremurând. Şi a zis Agag: „Dacă-i aşa, amară e moartea?“"

33 Iar Samuel a zis către Agag:„Aşa cum sabia ta a lăsat femei fără copii,
tot astfel, fără copii, va rămâne mama ta între femei“. Şi Samuel l-a tăiat pe Agag înaintea Domnului, în Ghilgal."

34 Samuel s'a dus apoi la Rama, iar Saul s'a suit la casa lui din Ghibeea."

35 Şi Samuel nu l-a mai văzut pe Saul până'n ziua morţii sale; căci Samuel plângea după Saul, iar Domnului Îi părea rău că-l pusese pe Saul rege peste Israel."

16

1 Şi a zis Domnul către Samuel: „Până când vei plânge după Saul? Oare nu Eu l-am lepădat, ca să nu mai domnească peste Israel? Umple-ţi cornul cu untdelemn şi vino!; Eu te voi trimite la Iesei, în Betleem, căci dintre fiii săi mi-am ales un rege“."

2 Dar Samuel i-a zis: „Cum să mă duc? Că Saul va auzi şi mă va ucide!“ Iar Domnul i-a zis: „Ia cu tine o junincă din cireadă şi vei zice: Am venit să-I aduc Domnului o jertfă."

3 Tu îl vei chema la jertfă pe Iesei, iar Eu îţi voi arăta ce trebuie să faci; tu îl vei unge pe acela pe care ţi-l voi spune Eu“."

4 Şi a făcut Samuel tot ceea ce-i grăise Domnul. Şi a venit în Betleem, iar bătrânii cetăţii au ieşit să-l întâmpine şi au zis: „Paşnică-i venirea ta, văzătorule?“"

5 Iar el a zis: „Paşnică! Am venit să-I jertfesc Domnului. Sfinţiţi-vă şi vă veseliţi astăzi împreună cu mine!“ Şi i-a sfinţit pe Iesei şi pe fiii săi şi i-a chemat la jertfă."

6 Şi a fost că atunci când au intrat, el l-a văzut pe Eliab şi i-a zis: „Cu adevărat, unsul Domnului se află în faţa Lui“."

7 Dar Domnul i-a zis lui Samuel: „Nu te lua după chipul său şi nici după statura lui înaltă, deoarece Eu l-am lepădat; căci Dumnezeu nu vede aşa cum vede omul: omul se uită la faţă, dar Dumnezeu se uită în inimă“."

8 Atunci Iesei l-a chemat pe Aminadab, iar acesta a trecut prin faţa lui Samuel; şi [Samuel] a zis: „Nici pe acesta nu l-a ales Domnul“."

9 Iesei l-a adus atunci pe Şama; iar [Samuel] a zis: „Nici pe acesta nu l-a ales Domnul“."

10 Şi i-a adus Iesei pe cei şapte fii ai săi să treacă prin faţa lui Samuel; şi a zis Samuel: „Nu dintre aceştia a ales Domnul“."

11 Şi a zis Samuel către Iesei: „Aceştia sunt oare toţi fiii?“ Iar Iesei a zis: „Mai este cel mai mic; acela paşte oile“. Şi a zis Samuel către Iesei: „Trimite şi adu-l!; că nu vom sta la masă până când el nu va veni aici“."

12 Şi a trimis şi l-a adus: era bălan, cu ochi frumoşi şi plăcut înaintea Domnului. Şi a zis Domnul către Samuel: „Scoală-te şi unge-l pe David, căci el este bun!“"

13 Atunci Samuel a luat cornul cu untdelemn şi l-a uns în mijlocul fraţilor săi; şi Duhul Domnului a venit năprasnic peste David, din ziua aceea şi de atunci înainte. Apoi Samuel s'a ridicat şi a plecat la Rama."

14 Iar Duhul Domnului s'a îndepărtat de Saul; şi un duh rău de la Domnul îl înăbuşea."

15 Atunci servii lui Saul i-au zis: „Iată, duh rău de la Domnul te înăbuşă."

16 Grăiască acum servii tăi înaintea ta şi să caute ei pentru stăpânul nostru un om iscusit în a cânta la harpă; şi când duhul cel rău va fi peste tine, el va cânta la harpă, iar tu te vei simţi bine şi te vei putea odihni“."

17 Şi a zis Saul către servii săi: „Căutaţi-mi acum un om iscusit în cântare şi aduceţi-l la mine!“"

18 Şi, răspunzând unul din servii săi, a zis: „Iată, am văzut pe un fiu al lui Iesei Betleemitul, care ştie să cânte; e om cuminte, războinic şi înţelept în cuvânt; omul are chip încuviinţat, iar Domnul este cu el“."

19 Atunci Saul a trimis soli la Iesei, zicând: „Trimite-l la mine pe fiul tău David, cel de la turma ta!“"

20 Iar Iesei a luat o sarcină de pâine şi un burduf cu vin şi un ied dintre capre şi i le-a trimis lui Saul prin mâna fiului său David."

21 Iar David a intrat la Saul şi i s'a înfăţişat; iar acesta l-a plăcut foarte şi l-a făcut purtătorul său de arme."

22 Şi a trimis Saul la Iesei, zicând: „Lasă-l pe David să fie'n slujba mea, de vreme ce'n ochii mei a dobândit bunăvoinţă!“"

23 Şi a fost că oridecâteori venea asupra lui Saul duhul cel rău, David lua harpa şi cânta cu ea; atunci Saul răsufla şi se simţea bine, iar duhul cel rău se îndepărta de la el."

17

1 Filistenii şi-au adunat oştile la război şi au venit la Soco, cel din Iuda, şi şi-au aşezat tabăra între Soco şi Azeca, la Efes-Damim."

2 Atunci Saul şi bărbaţii lui Israel s'au adunat şi şi-au aşezat tabăra la Valea Stejarului şi s'au rânduit în linii de luptă împotriva Filistenilor."

3 Filistenii şedeau pe munte, de-o parte, iar Israeliţii şedeau pe munte, de cealaltă parte; între ei, valea."

4 Din oastea Filistenilor a ieşit atunci un bărbat puternic, al cărui nume era Goliat, din Gat; înălţimea lui era de patru coţi şi o palmă."

5 Pe cap avea chivără şi purta o platoşă de zale; platoşa lui cântărea cinci mii de sicli de aramă şi fier;"

6 la glesne purta pulpare de aramă; apărătoare de aramă între grumaji;"

7 coada suliţei lui era ca sulul de la războiul de ţesut, iar vârful suliţei lui cântărea şase sute de sicli de fier. Înaintea lui mergea purtătorul său de arme."

8 Şi s'a oprit şi a strigat către oastea lui Israel, zicându-le: „De ce-aţi venit şi v'aţi rânduit împotriva noastră în linii de bătaie? Oare nu sunt eu Filistean şi nu sunteţi voi Evrei de-ai lui Saul? Alegeţi pentru voi un bărbat, iar acela să se coboare la mine;"

9 şi dacă va fi în stare să se bată cu mine şi mă va ucide, atunci noi vom fi robii voştri; dar dacă eu voi birui şi-l voi ucide, atunci voi veţi fi robii noştri şi ne veţi sluji!“"

10 Şi a zis Filisteanul: „Iată, eu am ocărât astăzi oastea lui Israel; daţi-mi un om, şi ne vom bate în doi!“"

11 Iar Saul şi întregul Israel au auzit aceste cuvinte ale Filisteanului şi s'au întristat şi foarte s'au înspăimântat."

12 Atunci David a zis către Saul: „Inima stăpânului meu să nu se mâhnească într'însul; robul tău va merge şi se va bate cu Filisteanul“."

13 Dar Saul a zis către David: „Cu nici un chip nu vei fi tu în stare să mergi împotriva Filisteanului, ca să te baţi cu el, de vreme ce tu eşti un copilandru, pe când el e războinic din tinereţile lui“."

14 Iar David i-a zis lui Saul: „Robul tău păştea oile tatălui său; şi când un leu sau un urs venea şi lua vreo oaie din turmă,"

15 atunci alergam după el şi-l loveam şi-i scoteam oaia din gură; iar dacă se ridica împotrivă-mi, atunci îl apucam de gâtlej şi-l loveam şi-l omoram."

16 Robul tău îl bătea şi pe leu, şi pe urs; acest Filistean netăiat-împrejur va fi ca unul din ei; oare nu voi merge eu şi-l voi bate şi voi ridica astăzi ocara din Israel? La urma urmelor, cine-i acest netăiat-împrejur care a ocărât oştirea lui Dumnezeu cel viu?"

17 Domnul, Cel ce m'a scos din gheara leului şi din gheara ursului, El mă va scoate din mâna acestui Filistean netăiat-împrejur“. Atunci Saul a zis către David: „Du-te, şi Domnul să fie cu tine!“"

18 Saul l-a îmbrăcat pe David cu tunică de război şi i-a pus pe cap un coif de aramă;"

19 şi l-a încins cu sabia sa peste tunica lui de război. Dar David a ostenit umblând cu ele o dată şi încă o dată. Şi i-a zis David lui Saul: „Nu voi putea să merg cu astea, că nu-s deprins cu ele.“ Atunci le-au scos de pe el."

20 Şi şi-a luat el toiagul în mână şi şi-a ales cinci pietre netede din pârâu şi le-a pus în traista ciobănească pe care o purta de obicei. Şi, cu praştia în mână, s'a apropiat de bărbatul filistean."

21 Filisteanul venea şi el apropiindu-se de David, iar purtătorul lui de arme îi mergea înainte."

22 Filisteanul l-a văzut pe David şi a râs de el, fiindcă acesta era doar un copilandru, bălan şi cu ochi frumoşi."

23 Şi a zis Filisteanul către David: „Sunt eu oare ca un câine, că vii împotrivă-mi cu bâtă şi cu pietre?“ Iar David a zis: „Ba mai rău decât un câine!“ Atunci Filisteanul l-a blestemat pe David în numele dumnezeilor săi."

24 Şi a zis Filisteanul către David: „Vino tu la mine şi-ţi voi da trupul păsărilor cerului şi fiarelor pământului!“"

25 Dar David i-a zis Filisteanului: „Tu vii spre mine cu sabie şi cu suliţă şi cu pavăză; eu însă voi merge spre tine în numele Domnului Celui-Atotputernic, Dumnezeul oastei lui Israel, pe care tu ai ocărât-o astăzi."

26 El, Domnul, te va da astăzi în mâna mea şi te voi omorî şi-ţi voi lua capul, iar mădularele tale şi mădularele oastei Filistenilor le voi da chiar astăzi păsărilor cerului şi fiarelor pământului; şi tot pământul va cunoaşte că este un Dumnezeu în Israel."

27 Şi toată adunarea va cunoaşte că nu cu sabie şi cu suliţă mântuieşte Domnul – căci al Domnului e războiul – şi Domnul vă va da în mâinile noastre“."

28 Atunci Filisteanul s'a ridicat şi a venit în întâmpinarea lui David."

29 Iar David, vârându-şi mâna în traistă, a luat o piatră, a pus-o în praştie, a aruncat-o şi l-a lovit pe Filistean în frunte; piatra i-a pătruns în frunte prin chivără, iar el a căzut cu faţa la pământ."

30 Aşa l-a biruit David pe Filistean: cu praştia şi cu piatra; şi l-a lovit pe Filistean şi l-a omorât. Sabie nu era în mâna lui David."

31 Atunci David a alergat şi s'a oprit deasupra lui şi i-a smuls sabia şi l-a ucis tăindu-i capul. Iar Filistenii, văzând că viteazul lor a murit, au luat-o la fugă."

32 Iar bărbaţii lui Israel şi ai lui Iuda s'au ridicat şi au dat strigăt şi i-au fugărit până la intrarea în Gat şi până la poarta Ascalonului; iar răniţii Filistenilor au căzut pe calea ce duce deopotrivă la Gat şi la Ecron."

33 Iar bărbaţii lui Israel, la întoarcerea lor din urmărirea Filistenilor, prădau taberele acelora."

34 Iar David, luând capul Filisteanului, l-a adus în Ierusalim; dar armele aceluia şi le-a pus în cortul său."

18

1 Atunci au ieşit dănţuitoarele din toate cetăţile lui Israel să-l întâmpine pe David cu timpane şi cu veselie şi cu ţimbale."

2 Şi cântau femeile şi ziceau:„Saul şi-a biruit miile,
iar David miriadele“."

3 Aceasta însă a căzut rău în ochii lui Saul; el a zis: „I-au dat lui David miriade, iar mie mi-au dat mii?“"

4 Şi din ziua aceea, de-a lungul timpului, Saul s'a uitat la David cu un ochi invidios."

5 A doua zi, un duh rău de la Dumnezeu a căzut asupra lui Saul: în mijlocul casei sale, el vorbea în dodii. Iar David, ca şi în celelalte zile, adia strunele cu mâna. Saul însă avea în mână o lance."

6 Atunci Saul a aruncat lancea, zicând: „Îl voi pironi pe David în perete!“ David însă de două ori s'a ferit de Saul."

7 Şi Saul era neliniştit din pricina lui David;"

8 şi l-a îndepărtat de la el şi l-a făcut pentru sine căpetenie peste o mie, cea care ieşea şi intra în fruntea poporului."

9 David însă era înţelept în toate căile sale, iar Domnul era cu el."

10 Iar Saul vedea că era foarte înţelept şi se temea de el."

11 Şi'ntregul Israel şi Iuda îl iubeau pe David, de vreme ce el intra şi ieşea în fruntea poporului."

12 Iar Micol, fiica lui Saul, l-a îndrăgit pe David. Şi i s'a spus lui Saul, iar aceasta i-a bineplăcut ochiului său."

13 Şi a zis Saul: „Am să i-o dau, ca să-i fie piatră de poticnire...“. Acuma, mâna Filistenilor era împotriva lui David."

14 Saul le-a poruncit servilor săi, zicând: „Luaţi-l voi de-o parte pe David şi spuneţi-i: – Iată, regele te place şi toţi slujitorii săi te iubesc; fii tu ginerele regelui!“"

15 Servii lui Saul au grăit aceste cuvinte în auzul lui David. Iar David le-a zis: „Puţin lucru este'n ochii voştri să fii ginerele regelui? Eu sunt un om umil, nu plin de slavă“."

16 Iar servii i-au spus lui Saul aceste cuvinte pe care le grăise David."

17 Iar Saul a zis: „Aşa să-i spuneţi lui David: – Regele nu vrea nici un dar, ci numai o sută de prepuţuri filistene, ca să se răzbune pe vrăjmaşii regelui“. Fiindcă Saul se gândea să-l împingă în mâinile Filistenilor."

18 Iar servii lui Saul i-au spus lui David cuvintele acestea, iar lui David i-a surâs gândul de a deveni ginerele regelui."

19 Atunci David s'a ridicat şi s'a dus, el şi oamenii săi, şi au ucis dintre Filisteni o sută de bărbaţi. El a adus prepuţurile acestora şi a devenit ginerele regelui, căci Saul i-a dat-o de soţie pe Micol, fiica sa."

20 Iar Saul vedea că Domnul este cu David şi că tot Israelul îl iubea."

21 Şi tot mai mult se temea de David."

19

1 Saul i-a spus fiului său Ionatan, precum şi tuturor slujitorilor săi, să-l ucidă pe David. Ionatan însă, fiul lui Saul, ţinea foarte mult la David."

2 Şi Ionatan i-a spus lui David, zicând: „Saul, tatăl meu, caută să te omoare. Aşadar, păzeşte-te; mâine-dimineaţă ascunde-te şi rămâi ascuns."

3 Iar eu voi ieşi şi voi sta aproape de tatăl meu în câmpul unde vei fi tu şi-i voi vorbi tatălui meu despre tine; atunci voi vedea care-i va fi răspunsul şi-ţi voi da de ştire.“"

4 Ionatan l-a vorbit de bine pe David în faţa lui Saul, părintele său, şi i-a zis: „Să nu păcătuiască regele împotriva servului tău David, fiindcă nici el nu a păcătuit împotriva ta, iar faptele lui sunt foarte bune."

5 Punându-şi viaţa în primejdie, el l-a ucis pe Filistean, iar Domnul a făcut mare biruinţă; şi tot Israelul a văzut şi s'a bucurat. Atunci, de ce să păcătuieşti tu împotriva unui sânge nevinovat, să-l ucizi pe David fără nici o pricină?“"

6 Iar Saul a ascultat de cuvântul lui Ionatan; şi s'a jurat Saul, zicând: „Viu este Domnul!; el nu va muri!“"

7 Atunci Ionatan l-a chemat pe David şi i-a spus toate cuvintele acestea. Şi l-a adus Ionatan pe David la Saul; şi era pe lângă el ca şi mai înainte."

8 Şi a fost din nou război împotriva lui Saul. Iar David s'a purtat ca un viteaz şi s'a luptat cu Filistenii şi i-a lovit cu mare măcel, iar aceia au fugit din faţa lui."

9 Şi un duh rău de la Dumnezeu era asupra lui Saul; el se odihnea în casă, avându-şi suliţa în mână, iar David, cu mâinile pe strune, cânta la harpă."

10 Şi Saul căuta să-l lovească pe David cu suliţa, dar David s'a ferit repede din faţa lui Saul, aşa că suliţa s'a înfipt în perete. Iar David a fugit şi a scăpat."

11 Şi a fost că'n noaptea aceea a trimis Saul nişte soli la casa lui David ca să-l pândească, cu scopul de a-l ucide dimineaţa. Iar Micol, femeia lui David, i-a spus, zicând: „Dacă'n noaptea asta nu-ţi vei scăpa viaţa, mâine vei fi ucis“."

12 Aşa că Micol l-a lăsat în jos pe fereastră, iar el a plecat şi a fugit şi a scăpat."

13 Iar Micol a luat o păpuşă mare şi a pus-o în pat şi i-a aşezat pe cap o pernă din păr de capră şi a învelit-o cu un ţol."

14 Când Saul a trimis soli ca să-l ia pe David, ea le-a spus că e bolnav."

15 Dar el a trimis din nou la David, zicând: „Să mi-l aduceţi cu pat cu tot, ca să-l omor!“"

16 Iar solii s'au dus; şi, iată, în pat o păpuşă mare, având pe cap o pernă din păr de capră..."

17 Atunci a zis Saul către Micol: „De ce m'ai înşelat tu astfel şi l-ai lăsat pe duşmanul meu să plece şi el a scăpat?“ Iar Micol i-a zis lui Saul: „El mi-a zis: Lasă-mă să plec!; că dacă nu, te voi ucide“."

18 Aşa că David a fugit şi a scăpat şi s'a dus la Samuel în Rama şi i-a spus tot ce-i făcuse Saul. Apoi Samuel şi David au plecat şi au locuit în Naiotul Ramei."

19 Şi i s'a spus lui Saul: „Iată, David se află în Naiotul Ramei“."

20 Atunci Saul a trimis soli ca să-l prindă pe David. Iar ei au văzut ceata profeţilor şi pe Samuel stând în fruntea lor. Şi Duhul lui Dumnezeu a venit peste solii lui Saul, şi au profetizat şi ei."

21 Şi i s'a spus lui Saul; el a trimis alţi soli, dar şi aceştia au profetizat; şi a mai trimis un al treilea rând de soli, dar şi aceştia au profetizat."

22 Atunci Saul s'a aprins de mânie şi s'a dus el însuşi la Rama şi a mers până la izvorul ariei din Soco; şi a întrebat, zicând: „Unde sunt Samuel şi David?“ Şi i-au spus: „Iată, în Naiotul Ramei.“"

23 Şi de acolo s'a dus la Naiotul Ramei. Şi Duhul lui Dumnezeu a venit peste el şi a mers profetizând până ce a ajuns în Naiotul Ramei."

24 Şi şi-a dezbrăcat hainele şi a profetizat în faţa lor; şi a şezut, dezbrăcat, toată ziua aceea şi toată noaptea. De aceea au zis: „Oare şi Saul este printre profeţi?“"

20

1 David a fugit din Naiotul Ramei şi s'a dus în faţa lui Ionatan şi a zis: „Ce-am făcut? şi care-i greşala mea? şi cu ce-am păcătuit eu faţă de tatăl tău, de-mi caută viaţa?“"

2 Iar Ionatan i-a zis: „Departe de tine aceasta!; nu vei muri. Iată, tatăl meu nu va face nici un lucru, mare sau mic, pe care să nu mi-l spună şi mie; de ce mi-ar ascunde tatăl meu lucrul acesta? Nu, nu-i aşa!“"

3 Şi răspunzându-i David lui Ionatan, a zis: „Tatăl tău ştie negreşit că eu am aflat bunăvoinţă în ochii tăi şi de aceea a zis: – Pe asta să n'o ştie Ionatan, ca nu cumva să spună nu; dar viu este Domnul şi viu este sufletul tău că, aşa cum am spus, între mine şi moarte nu mai e decât un pas“."

4 Atunci Ionatan i-a zis lui David: „Ce anume îţi doreşte sufletul? şi ce voi putea face eu pentru tine?“"

5 Şi a zis David către Ionatan: „Iată, mâine este lună nouă, iar eu sub nici un cuvânt nu voi şedea cu regele la masă; tu lasă-mă să plec, iar eu mă voi ascunde în câmp până seara."

6 Şi dacă tatăl tău va întreba şi mă va căuta, tu să-i spui: – Încă devreme, David mi-a cerut îngăduinţa de a merge la Betleem, cetatea sa, căci acolo se aduce jertfa anuală pentru tot neamul său."

7 Şi dacă el va zice: – Bine!, atunci pace îi va fi servului tău; dar dacă-ţi va răspunde aspru, atunci să ştii că răul din el şi-a făcut plinul."

8 Tu însă fă milă cu robul tău; că tu l-ai adus pe robul tău să încheie cu tine un legământ al Domnului; şi dacă este'n robul tău vreo nedreptate, atunci ucide-mă tu; de ce dar să mă duci aşa la tatăl tău? “"

9 Şi a zis Ionatan: „Departe de tine aceasta!; că dacă eu voi şti negreşit că răul din tatăl meu şi-a făcut plinul spre a veni asupră-ţi – chiar dacă nu şi împotriva cetăţilor tale –, atunci îţi voi spune“."

10 Şi a zis David către Ionatan: „Cine-mi va spune mie dacă tatăl tău îţi va răspunde aspru?“"

11 Iar Ionatan a zis către David: „Du-te şi aşteaptă în câmp“. Şi s'au dus amândoi în câmp."

12 Acolo a zis Ionatan către David: „Domnul Dumnezeul lui Israel ştie că, după cum va fi împrejurarea, eu am să-l întreb de trei ori pe tatăl meu; şi de va fi de bine pentru David, eu nu voi trimite la tine în câmp."

13 Aşa să-i facă Dumnezeu lui Ionatan, şi încă pe deasupra, că aşa îţi voi da de veste dacă va fi ceva de rău; îţi voi aduce la cunoştinţă şi te voi lăsa să pleci; iar tu vei pleca în pace, iar Domnul să fie cu tine aşa cum a fost cu tatăl meu."

14 Şi dacă eu voi mai trăi, tu să faci milă cu mine; iar dacă, într'adevăr, voi muri,"

15 tu nicicând să nu-ţi iei înapoi mila de la casa mea, chiar şi atunci când Domnul îi va nimici pe vrăjmaşii lui David, unul câte unul, de pe faţa pământului;"

16 fie numele lui Ionatan în casa lui David şi caute-i Domnul pe vrăjmaşii lui David!“"

17 Şi Ionatan i s'a mai jurat încă o dată lui David, de vreme ce el iubea sufletul celui ce-l iubea."

18 Şi a zis Ionatan: „Mâine este lună nouă, iar el va întreba de tine când va vedea că scaunul tău e gol."

19 Tu vei sta acolo trei zile, pândeşte un prilej şi vino la locul unde te poţi ascunde într'o zi de lucru; şi vei şedea acolo, lângă semn."

20 Eu, trăgând la ţintă, voi repezi trei săgeţi."

21 Şi, iată, eu voi trimite un băiat, zicând: – Du-te şi caută-mi săgeata! Dacă eu îi voi spune răspicat băiatului: – Săgeata-i dincoace de tine (adică dincoace de tine), ia-o!, adică vino, căci totul îţi e spre bine şi nicicum spre rău – viu este Domnul!"

22 Dar dacă eu îi voi spune băiatului: – Săgeata-i dincolo de tine, adică mai încolo, atunci du-te, căci Domnul ţi-a dat drumul."

23 Cât despre cuvântul pe care noi doi l-am vorbit, iată că Domnul e martor între mine şi tine până'n veac“."

24 David se ascunde'n câmp, luna [nouă] vine, vine şi regele la masă să mănânce."

25 Şi s'a aşezat, ca de obicei, pe scaunul său – chiar pe scaunul său de la perete –, Ionatan i s'a aşezat în faţă, Abner a stat lângă Saul, iar scaunul lui David s'a văzut că era gol."

26 Şi'n ziua aceea Saul n'a zis nimic, gândindu-se: Pesemne că nu-i curat, fiindcă nu s'a curăţit pe sine."

27 Şi a fost că a doua zi – în cea de a doua zi a lunii – s'a văzut că locul lui David era tot gol. Atunci Saul a zis către Ionatan, fiul său: „De ce n'a venit fiul lui Iesei la masă nici ieri şi nici astăzi?“"

28 Ionatan i-a răspuns lui Saul, zicând: „David mi-a cerut mie voie să se ducă până la Betleem, cetatea sa;"

29 mi-a zis: – Lasă-mă să mă duc, căci avem o jertfă de familie în cetate şi am primit poruncă de la fraţii mei; şi acum, dacă am aflat bunăvoinţă în ochii tăi, mă voi duce şi mă voi vedea cu fraţii mei!... De aceea n'a venit la masa regelui“."

30 Atunci Saul s'a aprins cu mare mânie asupra lui Ionatan şi i-a zis: „Tu, fecior de fată teleleică!, nu ştiu eu că te-ai făcut fârtate cu fiul lui Iesei, spre ruşinea ta şi spre ruşinea goliciunii mamei tale?"

31 Că atâta vreme cât fiul lui Iesei va trăi pe pământ, regatul tău nu se va întemeia! Şi atunci, trimite chiar acum şi prinde-l pe tânărul acela, căci de-acum e fiul morţii!“"

32 Dar Ionatan i-a răspuns lui Saul, tatăl său, zicând: „De ce să moară? ce-a făcut?“"

33 Iar Saul şi-a ridicat suliţa asupra lui Ionatan, ca să-l omoare; atunci Ionatan a ştiut că răul din tatăl său şi-a făcut plinul, ca să-l ucidă pe David."

34 Şi Ionatan, aprins de mânie, a sărit de la masă; şi'n ziua aceea – a doua a lunii – n'a mâncat pâine, întristat fiind din pricina lui David, că se hotărâse tatăl său să-l omoare."

35 Şi dacă s'a făcut dimineaţă, a ieşit Ionatan la câmp – aşa cum prin jurământ îi făgăduise lui David –, având cu el un băiat."

36 Şi i-a zis băiatului: „Aleargă şi găseşte-mi săgeţile pe care le arunc!“ Băiatul a alergat, iar acesta a aruncat o săgeată, trimiţând-o dincolo de el."

37 Şi s'a dus băiatul până la locul unde Ionatan aruncase săgeata. Iar Ionatan a strigat după băiat, zicând: „Săgeata e mai încolo, dincolo de tine!“"

38 Şi a strigat Ionatan după băiat, zicând: „Aleargă cât poţi şi nu te opri!“ Şi servul lui Ionatan a adunat săgeţile şi le-a adus la stăpânul său."

39 Băiatul însă nu ştia nimic; doar Ionatan şi David ştiau lucrul acesta."

40 Ionatan i-a dat băiatului armele sale şi i-a zis: „Du-te, intră în cetate!“"

41 Şi după ce s'a dus băiatul, David s'a ridicat de la semn şi a căzut cu faţa la pământ şi i s'a închinat de trei ori şi s'au sărutat unul cu altul şi au plâns amândoi unul pentru altul, să le ţină vreme multă."

42 Şi a zis Ionatan: „Mergi în pace!; şi precum amândoi ne-am jurat în numele Domnului, zicând: – Domnul să fie martor între mine şi tine, între urmaşii mei şi urmaşii tăi până'n veac!“"

21

1 David s'a ridicat şi s'a dus, iar Ionatan a intrat în cetate."

2 David a venit la Nobe, la preotul Ahimelec. Iar Ahimelec s'a înspăimântat de întâlnirea cu el şi i-a zis: „De ce eşti singur şi nimeni cu tine?“"

3 Iar David i-a zis preotului: „Regele mi-a dat astăzi o poruncă şi mi-a zis: – Nimeni să nu ştie treaba la care te-am trimis şi pentru care ţi-am poruncit! Iar eu le-am poruncit alor mei să fie la locul nostru de întâlnire."

4 Şi acum, dacă ai la îndemână cinci pâini, dă-mi în mână ce se găseşte“."

5 Iar preotul i-a răspuns lui David, zicând: „Nu am la îndemână pâini obişnuite, ci doar pâini sfinte; din ele pot mânca tinerii slujitori, dar numai dacă s'au abţinut cel puţin de la femei“."

6 Iar David i-a răspuns preotului, zicând: „De la femei ne-am abţinut de trei zile; când am plecat eu la drum, toţi tinerii slujitori au trecut prin curăţire; dar dacă cumva această călătorie nu-i curată, ea se va sfinţi astăzi prin armele mele“."

7 Atunci preotul Ahimelec i-a dat pâinile punerii-înainte, căci nu se afla acolo altă pâine în afară de pâinile Feţei, cele ridicate de dinaintea feţei Domnului spre a fi înlocuite cu pâini calde în chiar ziua în care au fost luate."

8 Şi'n ziua aceea era acolo unul din slujitorii lui Saul, întârziat înaintea feţei Domnului; numele său era Doeg Idumeul şi păştea catârii lui Saul."

9 Şi a zis David către Ahimelec: „Vezi dacă ai pe-aici la îndemână o suliţă sau o sabie, căci eu n'am apucat să-mi iau sabia şi armele, de vreme ce porunca regelui nu suferea întârziere“."

10 Iar preotul a zis: „Iată, se află aici sabia lui Goliat Filisteanul, cel pe care tu l-ai ucis în valea Ela; e înfăşurată într'o haină; dacă vrei să ţi-o iei, ia-o, căci o alta nu se află aici în afară de aceasta“. Iar David a zis: „Iată, o alta nu-i ca ea! Dă-mi-o!“"

11 Şi i-a dat-o. Şi s'a ridicat David, şi'n ziua aceea a fugit de la faţa lui Saul; şi a venit la Achiş, regele Gatului."

12 Iar slujitorii lui Achiş i-au zis acestuia: „Oare nu acesta e David, regele ţării? Oare nu pentru acesta au început dănţuitoarele să strige, zicând:Saul şi-a biruit miile,
iar David miriadele?..."

13 Aceste cuvinte l-au săgetat la inimă pe David şi tare s'a înfricoşat el de Achiş, regele Gatului."

14 Şi'n văzul aceluia şi-a schimbat înfăţişarea şi'n ziua aceea se făcea ca şi cum ar fi nebun şi bătea ca'n tobă în porţile cetăţii şi-şi bălăngănea mâinile ca un apucat şi-şi lăsa balele să-i curgă în barbă."

15 Iar Achiş a zis către slujitorii săi: „Voi nu vedeţi că omul acesta e epileptic? de ce l-aţi adus la mine?“"

16 Credeţi că de epileptici duc eu lipsă, de l-aţi adus să'nnebunească la mine?... În casa mea nu va intra!“"

22

1 David a plecat de acolo, şi astfel a scăpat. Şi a venit în peştera Adulam. Iar fraţii săi şi toată casa tatălui său au auzit şi s'au coborât acolo la el."

2 Şi se adunau la el toţi cei ce erau în nevoie şi toţi datornicii şi toţi cei cu sufletul amărât; iar el era mai-mare peste ei; şi erau cu el ca la patru sute de bărbaţi."

3 De acolo s'a dus David la Miţpa Moabului. Şi a zis către regele Moabului: „Te rog, lasă-i pe tatăl meu şi pe mama mea să stea la tine până ce eu voi şti ce vrea să facă Dumnezeu cu mine“."

4 Şi a stăruit pe lângă regele Moabului; şi au locuit ei la regele Moabului pe toată durata cât a stat el îngrădit acolo."

5 Dar profetul Gad i-a zis lui David: „Nu sta aici, îngrădit! Du-te şi intră în ţinutul lui Iuda!“ Atunci David a plecat şi a ajuns în cetatea Heret."

6 Saul a auzit că David a fost descoperit, ca şi bărbaţii ce se aflau cu el. Saul se afla pe deal, sub ogorul ce se ţinea de Rama, cu suliţa în mână şi cu toţi slujitorii în preajmă."

7 Şi a zis Saul către slujitorii care-i erau în preajmă: „Ascultaţi acum, voi, fii ai lui Veniamin: Oare fiul lui Iesei vă va da într'adevăr ţarine şi vii şi vă va face sutaşi şi căpetenii peste mii?"

8 Că voi toţi aţi uneltit împotriva mea şi nimeni n'a fost să-mi sufle la ureche atunci când fiul meu a făcut legământ cu fiul lui Iesei, şi nimănui dintre voi nu i-a păsat de mine, să-mi spună că fiul meu l-a stârnit pe robul meu vrăjmaş împotrivă-mi, aşa cum se vede şi astăzi“."

9 Atunci Doeg Idumeul – cel ce era mai mare peste catârii lui Saul – a răspuns, zicând: „L-am văzut pe fiul lui Iesei venind la Nobe, la preotul Ahimelec, fiul lui Ahituv;"

10 iar acela l-a întrebat pe Domnul să-i spună ce e cu el şi i-a dat merinde şi i-a dat chiar sabia lui Goliat Filisteanul“."

11 Atunci regele a poruncit să fie chemat Ahimelec, fiul lui Ahituv, şi toţi fiii tatălui său, preoţii ce se aflau în Nobe. Şi au venit cu toţii la rege."

12 Iar Saul a zis: „Ascultă acum, tu, fiu al lui Ahituv!“ Iar acela a zis: „Iată, eu sunt; vorbeşte, stăpâne!“"

13 Şi i-a zis Saul: „De ce ai uneltit tu împotriva mea, tu şi fiul lui Iesei, că i-ai dat pâine şi sabie şi L-ai întrebat pe Dumnezeu ce e cu el, ca să-l ridici vrăjmaş împotrivă-mi, aşa cum se vede şi astăzi?“"

14 Atunci Ahimelec i-a răspuns regelui, zicând: „Şi cine'ntre toţi slujitorii tăi e credincios ca David şi ginerele regelui şi ascultător a toată porunca ta şi plin de cinste'n casa ta?"

15 Oare astăzi am început eu să-L întreb pe Dumnezeu ce e cu el? Nicidecum! Aşadar, să nu-l învinuiască regele pe robul său, şi nici întreaga casă a tatălui meu, de vreme ce robul tău n'a ştiut nimic din toată treaba aceasta, ceva mare sau mic“."

16 Dar regele Saul a zis: „Cu moarte vei muri, Ahimelec, tu şi toată casa tatălui tău!“"

17 Şi a zis Saul către pedestraşii ce i se aflau în preajmă: „Aduceţi-i şi ucideţi-i pe preoţii Domnului, de vreme ce mâna lor este cu David şi au ştiut că el e fugar şi nu mi-au spus!“ Dar slujitorii regelui n'au vrut să-şi ridice mâinile să cadă pe preoţii Domnului."

18 Atunci regele i-a zis lui Doeg: „Întoarce-te tu şi căsăpeşte-i pe preoţi!“ Iar Doeg Idumeul s'a întors şi i-a omorât în ziua aceea pe preoţii Domnului: trei sute cinci bărbaţi, toţi purtători de efod."

19 El a trecut prin ascuţişul săbiei şi Nobe, cetatea preoţească, deopotrivă bărbat şi femeie şi copil şi sugar şi viţel şi asin şi oaie."

20 A scăpat însă unul din fiii lui Ahimelec, fiul lui Ahituv; el se numea Abiatar şi a fugit după David."

21 Abiatar i-a spus lui David că Saul îi omorâse pe toţi preoţii Domnului."

22 Şi i-a zis David lui Abiatar: „Încă din ziua aceea, când eram acolo, am ştiut că Doeg Idumeul îi va spune lui Saul! Eu sunt vinovat de moartea oamenilor din casa tatălui tău."

23 Şezi cu mine! Nu te teme, căci oriunde voi căuta eu un loc [de scăpare] pentru viaţa mea, îl voi căuta şi pentru viaţa ta, de vreme ce tu ţi-ai găsit adăpost la mine“."

23

1 Şi i s'a spus lui David: „Iată, Filistenii bat război în Cheila şi pradă şi calcă ariile de secerat“."

2 Atunci David L-a întrebat pe Domnul, zicând: „Să mă duc oare să-i bat pe Filisteni?“ Iar Domnul i-a zis: „Du-te!; îi vei bate pe Filisteni şi vei mântui Cheila“."

3 Iar oamenii lui David au zis către el: „Iată, noi fiind aici, în Iudeea, ne temem; cum va fi oare dacă vom merge la Cheila? să stăm agăţaţi de prăzile Filistenilor?“"

4 Atunci David L-a întrebat încă o dată pe Domnul, iar Domnul i-a răspuns, zicând: „Ridică-te şi du-te la Cheila, căci Eu îi dau pe Filisteni în mâinile tale“."

5 Atunci David s'a dus la Cheila împreună cu oamenii care erau cu el şi s'au bătut cu Filistenii şi i-au pus pe fugă; şi le-au luat vitele şi i-au lovit cu mare măcel şi astfel i-a izbăvit David pe cei cei locuiau în Cheila."

6 Şi a fost că după ce Abiatar, fiul lui Ahimelec, a fugit la David, s'a coborât şi el cu David la Cheila, avându-şi efodul în mână."

7 Şi i s'a spus lui Saul că David venise la Cheila. Iar Saul a zis: „Dumnezeu mi l-a vândut mie, căci el s'a închis pe sine intrând într'o cetate cu porţi şi zăvoare“."

8 Şi Saul i-a poruncit întregului popor să se coboare cu război la Cheila, să-i împresoare pe David şi pe oamenii lui."

9 Iar David, cunoscând că Saul nu va înceta să-i facă rău, a zis către preotul Abiatar: „Adu efodul Domnului!“"

10 Şi a zis David: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, robul tău a auzit fără putinţă de tăgadă că Saul caută să vină împotriva Cheilei ca să nimicească cetatea pe seama mea."

11 Fi-va oare [locul] închis? sau va veni Saul acum, aşa cum a auzit robul Tău? Doamne, Dumnezeul lui Israel, spune-i robului Tău!“ Iar Domnul a zis: „Va fi închis“."

12 Şi a zis David: „Oare mă vor da cei din Cheila – pe mine şi pe oamenii mei – în mâinile lui Saul?“ Iar Domnul a zis: „Te vor da“."

13 Atunci David şi oamenii ce se aflau cu el – ca la vreo patru sute – s'au ridicat şi mergeau oriîncotro puteau merge. Şi i s'a spus lui Saul că David ieşise din Cheila şi s'a oprit de la a mai veni."

14 Iar David a locuit în Mesara, în pustie, prin trecători înguste; şi a locuit în pustia din muntele Zif, în ţinut uscat. Iar Saul îl căuta în fiecare zi, dar Domnul nu l-a dat în mâinile lui."

15 David văzuse că Saul a ieşit să-l caute. Pe atunci David se afla în muntele cel sec, în Noul Zif."

16 Iar Ionatan, fiul lui Saul, s'a ridicat şi a mers la David în Noul şi l-a întărit întru Domnul."

17 Şi i-a zis: „Nu te teme, căci mâna lui Saul, tatăl meu, nu te va găsi; şi tu vei fi rege peste Israel, iar eu îţi voi fi ţie al doilea; Saul, tatăl meu, o ştie.“"

18 Şi au făcut amândoi legământ în faţa Domnului; David a rămas în Noul, iar Ionatan s'a întors la casa sa."

19 Apoi Zifiţii din ţinutul nisipos s'au urcat la Saul pe deal şi au zis: „Iată, nu cumva e David cel ce s'a ascuns la noi în Mesara, în strâmtorile din Noul, în pustiul din muntele Hachila, care se află în dreapta Ieşimonului?."

20 Şi acum, după cum a dorit inima regelui, să se coboare el la noi, că prins e în mâinile regelui“."

21 Iar Saul le-a zis: „Binecuvântaţi Îi sunteţi voi Domnului, că v'a păsat de mine“."

22 Duceţi-vă şi pregătiţi-vă mai bine şi căutaţi şi vedeţi locul unde-i va fi piciorul, acolo unde-aţi zis, ca nu cumva să scape cu vicleşug."

23 Vedeţi şi aflaţi, iar eu voi fi cu voi; şi de va fi el în ţară, îl voi căuta printre toate miile lui Iuda“."

24 Atunci Zifiţii s'au ridicat şi au mers înaintea lui Saul; iar David şi oamenii lui se aflau în pustia Maon, spre apus, în dreapta Ieşimonului."

25 Saul şi oamenii lui s'au dus să-l caute pe David. I s'a dat însă de ştire lui David, iar el s'a coborât la piatra din pustia Maonului. Iar Saul a auzit şi a alergat după David spre pustia Maonului."

26 Saul şi oamenii lui mergeau în partea de dincoace a muntelui, iar David şi oamenii lui se aflau în partea de dincolo; David se ascundea să scape de Saul, iar Saul şi oamenii lui îşi rânduiau tabără de împresurare asupra lui David şi oamenilor lui, ca să-i prindă."

27 Atunci a venit la Saul un vestitor, zicând: „Grăbeşte-te şi vino, căci Filistenii au năvălit în ţară!“"

28 Iar Saul s'a întors din urmărirea lui David şi s'a dus să dea piept cu Filistenii; de aceea s'a numit acel loc Stânca Despărţirii."

24

1 Iar David s'a ridicat de acolo şi s'a aşezat în strâmtorile En-Gaddi."

2 Şi a fost că după ce Saul s'a întors din urmărirea Filistenilor, i s'a spus că David se află în pustia En-Gaddi."

3 Şi luând el cu sine trei mii de bărbaţi aleşi din tot Israelul, s'a dus să-i caute pe David şi pe oamenii lui în faţa Sadaemului."

4 Şi a ajuns la turmele de oi ce se aflau pe lângă drum, iar acolo era o peşteră. Saul a intrat să-şi facă nevoia, în timp ce David şi oamenii lui şedeau în partea mai adâncă a peşterii."

5 Atunci bărbaţii lui David i-au zis: „Iată, aceasta este ziua despre care ţi-a spus Domnul că-l va da pe vrăjmaşul tău în mâinile tale, ca să faci cu el după pofta inimii.“ Iar David s'a ridicat şi a tăiat cu fereală poala hainei lui Saul."

6 Şi a fost că după aceea i-a părut rău lui David că-i tăiase poala hainei."

7 Şi a zis David către oamenii lui: „Să mă ferească Dumnezeu să fac eu una ca aceasta împotriva stăpânului meu, a unsului Domnului, să-mi ridic eu mâna asupră-i; căci el este unsul Domnului“."

8 Aşa că David şi-a potolit oamenii cu vorbe ca acestea şi nu i-a lăsat să se ridice şi să-l omoare pe Saul.
Iar Saul s'a ridicat şi s'a dus în drumul lui."

9 Din peşteră însă s'a ridicat şi David după el. Şi a strigat David în urma lui Saul, zicând: „O, doamne!, o, rege!“ Atunci Saul a cătat înapoi, iar David plecându-se cu faţa la pământ, i s'a închinat."

10 Şi a zis David către Saul: „De ce asculţi tu de vorbele poporului care zice: – Iată, David îţi caută viaţa?"

11 Iată, ochii tăi au văzut cum chiar astăzi mi te-a dat Domnul în mână, acolo, în peşteră; dar eu n'am vrut să te omor, ci te-am cruţat şi am zis: – Nu-mi voi ridica mâna asupra stăpânului meu, fiindcă el e unsul Domnului."

12 Şi, iată, poala hainei tale e în mâna mea; eu am tăiat poala hainei tale şi nu te-am omorât. Cunoaşte azi şi vezi că'n mâna mea nu-i nici o răutate şi nici o necredinţă şi nici o răzvrătire; eu n'am păcătuit împotriva ta, dar tu îmi vânezi viaţa ca să mi-o iei."

13 Judece Domnul între mine şi tine şi Domnul să-mi răsplătească din ceea ce-i al tău!; dar mâna mea nu-ţi va fi împotrivă."

14 Aşa cum spune vechiul proverb: "Din cei nelegiuiţi va izvorî greşala"; deci mâna mea nu se va ridica asupră-ţi."

15 Şi acum, după cine umbli tu, o, rege al lui Israel? după cine alergi? după un câine mort? după un purice?"

16 Fie Domnul cumpănitor şi judecător între mine şi tine!; Domnul să vadă şi să-mi judece pricina şi'ntru dreptate să mă scoată din mâinile tale!“"

17 Şi a fost că după ce David a isprăvit aceste cuvinte către Saul, acesta a zis: „Al tău este glasul acesta, fiule David?“ Şi ridicându-şi Saul glasul, a plâns."

18 Şi a zis Saul către David: „Tu eşti mai drept decât mine, căci tu mi-ai răsplătit cu bine, dar eu ţi-am răsplătit cu rău."

19 Tu mi-ai arătat mie astăzi ce bine mi-ai făcut, cum m'a închis pe mine Domnul astăzi în mâinile tale, dar tu nu m'ai ucis."

20 Că de-l va afla cineva pe vrăjmaşul său în necaz şi-i va deschide paşii spre calea cea bună, aşa cum ai făcut tu astăzi, Domnul îi va răsplăti cu binele."

21 Şi acum, iată, eu ştiu că tu într'adevăr vei domni şi că'n mâna ta va sta regatul lui Israel."

22 Aşadar, jură-mi acum pe Domnul că nu-i vei nimici pe urmaşii mei şi că nu-mi vei şterge numele din casa tatălui meu“."

23 Aşa i-a jurat David lui Saul. Saul s'a dus la casa sa, iar David şi oamenii lui s'au suit în strâmtoarea Mesara."

25

1 Şi Samuel a murit. Şi tot Israelul s'a adunat şi l-a jelit. Şi l-au îngropat în casa lui din Rama. Iar David, sculându-se, s'a coborât în pustia Maonului."

2 Acolo, în Maon, era un om, ale cărui turme se aflau în Carmel; omul acela era foarte bogat: avea trei mii de oi şi o mie de capre; şi s'a întâmplat să fie în Carmel, când îşi tundea oile."

3 Numele acelui om era Nabal, iar numele femeii sale era Abigail; femeia sa era iscusită la minte şi tare frumoasă la vedere; omul însă era aspru şi rău în faptele lui, un om câinos."

4 Iar David, în pustie, a auzit că Nabal Carmelitul îşi tunde oile."

5 Atunci David a trimis zece tinerei, zicându-le: „Suiţi-vă în Carmel şi mergeţi la Nabal şi daţi-i bineţe în numele meu."

6 Şi veţi zice: – Spor să ai în toată vremea, tu şi casa ta şi toate ale tale'n deplină sănătate!"

7 Şi acum, iată, am auzit că păstorii tăi, care erau cu noi în pustie, ei îţi tund oile, iar noi nu i-am oprit şi nici că am cerut ceva de la ei pe toată durata şederii lor în Carmel."

8 Întreabă-i pe tinerii tăi şi-ţi vor spune. Atunci, afle tinerii mei bunăvoinţă în faţa ta – că în bună zi am venit: dă-le slujitorilor tăi ce te lasă inima, lor şi fiului tău David!“"

9 Şi venind tinereii lui David, i-au grăit lui Nabal toate cuvintele acestea, în numele lui David."

10 Atunci Nabal le-a răspuns tinereilor lui David, zicând: „Cine e David? şi cine e fiul lui Iesei? În vremea noastră e o puzderie de slugi care pleacă fiecare de la stăpânul ei."

11 Credeţi cumva că voi lua pâinea mea şi vinul meu şi carnea vitelor pe care le-am înjunghiat pentru cei ce-mi tund oile şi le voi da unor oameni pe care nu-i ştiu de unde sunt?“"

12 Aşa că tinereii lui David s'au întors în calea lor şi au venit şi i-au spus lui David toate cuvintele acestea."

13 Atunci David le-a zis oamenilor săi: „Fiecare să-şi încingă sabia!“ Iar ei şi-au încins fiecare sabia; de asemenea, şi David şi-a încins sabia. Şi au mers cu David ca la patru sute de bărbaţi, iar două sute au rămas cu avutul."

14 Unul din slujitori însă îi spusese lui Abigail, femeia lui Nabal, zicând: „Iată, David a trimis soli din pustie să-i dea bineţe stăpânului nostru; dar el le-a întors spatele."

15 Dar oamenii aceia au fost foarte buni cu noi şi nu ne-au împiedicat şi nici că ne-au cerut ceva pe toată durata cât am fost pe lângă ei."

16 Şi când noi ne aflam în câmp, ei erau ca un zid în jurul nostru, şi ziua şi noaptea, în toată vremea cât am fost cu ei păscând turma."

17 Şi acum, ia seama şi vezi ce vei face tu; căci se pune la cale un necaz împotriva stăpânului nostru şi a casei sale; iar el e o fire nesuferită şi nu-i chip să vorbeşti cu el“."

18 Atunci Abigail s'a pus repede pe treabă şi a luat două sute de pâini şi două burdufuri cu vin şi cinci oi gătite şi cinci efe de făină şi un omer de stafide şi două sute de legături de smochine, le-a pus pe asini"

19 şi le-a zis servilor săi: „Mergeţi înaintea mea; şi, iată, eu vin după voi“. Dar bărbatului ei nu i-a spus."

20 Şi a fost că atunci când ea mergea călare pe asin şi venea spre poalele muntelui, iată că David şi oamenii lui se coborau s'o întâmpine. Şi ea s'a întâlnit cu ei."

21 Şi David a zis: „Pesemne că de aceea am păzit eu averea acestui om în pustie, ca să-mi facă mie rău; noi nu am poruncit să fie luat ceva din bunurile lui, dar el m'a răsplătit cu rău pentru bine."

22 Aşa să-i facă Domnul lui David, şi încă pe deasupra, dacă până mâine-dimineaţă voi lăsa pe cineva de parte bărbătească din tot ce ţine de Nabal!“"

23 Şi dacă Abigail a dat cu ochii de David, a sărit în grabă de pe asin şi a căzut cu faţa înaintea lui David şi i s'a plecat până la pământ."

24 Şi i-a căzut la picioare şi i-a zis: „În mine, domnul meu, să fie nedreptatea! Las-o pe roaba ta să grăiască în auzul tău şi ascultă cuvintele roabei tale."

25 Să nu şi-l pună domnul meu la inimă pe acest om nesuferit, pe Nabal, căci el e aşa cum îi e şi numele: numele său este Nabal, şi nebunia se ţine de el. Dar eu, roaba ta, nu i-am văzut pe slujitorii domnului meu, pe care tu i-ai trimis."

26 Şi acum, domnul meu: Viu este Domnul şi viu este sufletul tău: aşa cum Domnul te-a oprit de la a vărsa sânge nevinovat, păstrându-ţi mâna curată, tot astfel, acum, vrăjmaşii tăi şi cei ce îi vor domnului meu răul, să fie ca Nabal!"

27 Şi acum, primeşte darul acesta pe care roaba ta i l-a adus domnului meu şi dă-l servilor care-i slujesc domnului meu!"

28 Iartă nelegiuirea roabei tale; căci Domnul îi va face domnului meu, negreşit, casă credincioasă, căci lupta domnului meu e lupta Domnului, şi'n tine niciodată nu se va afla vreun rău."

29 Şi dacă om se va scula să te prigonească şi să-ţi caute viaţa, atunci viaţa domnului meu va fi legată întru legătura vieţii cu Domnul Dumnezeu, iar viaţa vrăjmaşilor tăi o vei zvârli ca dintr'o praştie."

30 Când Domnul va face pentru tine, domnul meu, toate lucrurile cele bune pe care le-a grăit asupră-ţi şi va rândui ca tu să fii cârmuitor peste Israel,"

31 atunci peste inima domnului meu nu va apăsa urâciunea şi crima de a fi vărsat fără pricină sânge nevinovat şi de a fi pângărit mâna domnului meu. Şi astfel Domnul îi va face bine domnului meu, iar tu îţi vei aminti de roaba ta, să faci asupră-i binele“."

32 Şi a zis David către Abigail: „Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, Cel ce te-a trimis pe tine astăzi să mă întâmpini;"

33 şi binecuvântată fie-ţi lăuntrica alcătuire şi binecuvântată să fii tu, cea care astăzi m'ai împiedicat de la a merge să vărs sânge şi de la a-mi pângări mâna."

34 Dar viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, Cel ce m'a oprit astăzi de la a face răul, că dacă tu nu te-ai fi grăbit şi n'ai fi venit să mă întâmpini, eu tocmai atunci zisesem că până mâine-dimineaţă nimic de parte bărbătească nu-i va rămâne lui Nabal“."

35 David a luat din mâinile ei tot ceea ce ea îi adusese şi i-a zis: „Mergi în pace la casa ta!; vezi, am ascultat de glasul tău şi ţi-am cinstit făptura“."

36 Iar Abigail s'a dus la Nabal; şi, iată, în casa lui era petrecere ca o petrecere regească; cu inima veselă deasupră-i, Nabal era beat criţă. Aşa că ea nu i-a spus nimic, însemnat sau neînsemnat, până s'a luminat de ziuă."

37 Şi dacă s'a făcut dimineaţă şi Nabal s'a trezit din vin, femeia sa i-a spus toate cuvintele acestea; şi inima a amorţit într'însul, iar el s'a făcut ca o piatră."

38 Şi a fost că după vreo zece zile Nabal a fost lovit de Domnul şi a murit."

39 Şi dacă a auzit David că Nabal murise, a zis: „Binecuvântat este Domnul, Cel ce a judecat pricina ocării ce mi-a venit din partea lui Nabal şi l-a scăpat pe robul Său din puterea răului, iar răutatea lui Nabal a întors-o asupra capului său!“ Şi David a trimis şi a vorbit despre Abigail să şi-o ia de soţie."

40 Slujitorii lui David au venit la Abigail în Carmel şi au grăit către ea, zicând; „David ne-a trimis la tine ca să te ia de soţie“."

41 Iar ea s'a ridicat şi s'a prosternat cu faţa pân' la pământ şi a zis: „Iată, slujnică să fie roaba ta, ca să spele picioarele slugilor tale“."

42 Abigail s'a ridicat apoi în grabă şi s'a suit pe asin; şi cinci fete o însoţeau. Şi s'a dus cu slujitorii lui David şi i-a devenit soţie."

43 Iar David a luat-o şi pe Ahinoam din Izreel şi amândouă au fost soţiile lui."

44 Iar Micol, femeia lui David, fiica lui Saul, i-a fost dată de acesta lui Paltiel, fiul lui Laiş, din Galim."

26

1 Zifiţii din ţinutul nisipos au ieşit la Saul, pe deal, şi i-au zis: „Iată, David se ascunde la noi pe muntele Hachila, faţă'n faţă cu Ieşimonul“."

2 Atunci Saul s'a ridicat şi s'a dus în pustia Zif, luând cu el trei mii de bărbaţi aleşi din Israel, care să-l caute pe David în pustia Zif."

3 Saul şi-a pus tabăra pe muntele Hachila, care se află în faţa Ieşimonului, lângă drum, în timp ce David locuia în pustie. Iar David a văzut că Saul venise după el în pustie."

4 Atunci David a trimis iscoade şi a aflat că, într'adevăr, Saul venise pregătit din Cheila."

5 David s'a ridicat cu mare fereală şi s'a dus la locul unde dormea Saul. Acolo se afla Abner, fiul lui Ner, căpetenia oştirii sale. Saul dormea în vatra taberei, iar poporul îşi aşternea tabăra împrejurul său."

6 Şi David, răspunzând, a vorbit cu Ahimelec Heteul şi cu Abişai, fiul lui Ţeruia, fratele lui Ioab, şi a zis: „Cine va intra cu mine la Saul în tabără?“ A răspuns Abişai: „Eu voi intra cu tine“."

7 Aşa că David şi Abişai s'au strecurat noaptea în tabără; şi, iată, Saul dormea adânc în vatra taberei; suliţa îi era înfiptă în pământ, aproape de cap; iar Abner şi oamenii săi dormeau împrejuru-i."

8 Atunci Abişai a zis către David: „Domnul ţi l-a dat astăzi în mână pe vrăjmaşul tău; acum, eu îl voi pironi cu suliţa'n pământ dintr'o singură lovitură, fără să mai trebuiască a doua“."

9 Dar David a zis către Abişai: „Să nu-l omori!; căci cine oare îşi va ridica mâna asupra unsului Domnului şi va rămâne nevinovat?“"

10 Şi a adăugat David: „Viu este Domnul!: dacă Domnul nu-l loveşte, ziua morţii lui tot va veni, sau va merge la război şi va pieri."

11 Pe mine însă să mă ferească Domnul să ridic eu mâna asupra unsului Domnului. Şi acum, ia-i suliţa de lângă cap şi urciorul cu apă şi să ne întoarcem“."

12 David i-a luat de la cap suliţa şi urciorul cu apă şi au plecat amândoi. Şi nimeni nu i-a văzut şi nu i-a cunoscut şi nimeni nu s'a trezit; toţi dormeau, căci somn greu căzuse peste ei de la Domnul."

13 Aşa că David a trecut în partea cealaltă şi s'a oprit departe, pe vârful muntelui; o bună depărtare era între ei."

14 Atunci David a strigat către popor şi i-a zis lui Abner, zicând: „Oare nu-mi vei răspunde, Abner?“ Iar Abner i-a răspuns, zicând: „Cine eşti tu, care mă strigi?“"

15 A zis David către Abner: „Oare tu nu eşti bărbat? Şi cine este ca tine în Israel? De ce atunci nu-l păzeşti pe domnul tău, pe rege? Că unul din popor a intrat să-l omoare pe domnul tău, pe rege."

16 Ce-aţi făcut voi, nu-i lucru bun. Pe Dumnezeu cel viu, că sunteţi vrednici de moarte, voi, cei ce-l păziţi pe rege, domnul vostru, unsul Domnului. Şi acum, ia vezi: suliţa regelui şi urciorul cu apă de la capul său, unde sunt?“"

17 Atunci Saul a cunoscut glasul lui David şi a zis: „Glasul tău este acesta, fiule David?“ Iar David a zis: „Robul tău, o, domnul meu, o, rege!“"

18 Şi a zis: „De ce-l prigoneşte domnul meu pe robul său? ce-am greşit? şi ce nedreptate s'a aflat în mine?"

19 Şi acum, să asculte domnul meu, regele, cuvântul robului său: Dacă Dumnezeu te stârneşte împotriva mea, primită să-ţi fie jertfa; dar dacă fiii oamenilor [au făcut-o], blestemaţi fie ei în faţa Domnului, căci ei m'au izgonit astăzi, aşa ca eu să nu rămân în moştenirea Domnului, zicând: – Du-te şi slujeşte la dumnezei străini!"

20 Şi acum, să nu se verse sângele meu pe pământ în faţa Domnului, că a ieşit regele lui Israel să-mi caute viaţa, aşa cum ar face-o un corb de noapte prin munţi“."

21 Atunci Saul a zis: „Am păcătuit! Întoarce-te, fiule David, că nu-ţi voi face nici un rău, de vreme ce viaţa mea are astăzi atâta preţ în ochii tăi! M'am purtat ca un nebun şi fără de margini am greşit!“"

22 Iar David a răspuns: „Iată, suliţa regelui!; să vină una din slugi şi s'o ia!"

23 Şi Domnul să-i răsplătească fiecăruia după dreptatea lui şi după credinţa lui! Căci Domnul te-a dat astăzi în mâinile mele, dar eu n'am vrut să-mi ridic mâna asupra unsului Domnului."

24 Şi, iată, aşa cum viaţa ta s'a preamărit astăzi în ochii mei, aşa să se preamărească sufletul meu înaintea Domnului; El să mă ocrotească şi să mă scoată din tot necazul!“"

25 Iar Saul a zis către David: „Fii binecuvântat, fiule!; tu, cel negreşit în fapte mari şi negreşit biruitor“. Apoi David s'a dus în drumul său, iar Saul s'a întors la casa lui."

27

1 Şi David a cugetat în inima lui, zicând: „Asta e: într'o bună zi am să cad în mâinile lui Saul! Bine nu-mi va fi, decât dacă voi fugi în ţara Filistenilor; atunci Saul va înceta să mă mai caute prin tot hotarul lui Israel, şi astfel voi scăpa de mâna lui!“"

2 Aşa că David s'a ridicat – el şi cei şase sute de oameni care îl însoţeau – şi s'a dus la Achiş, fiul lui Maoc, regele Gatului."

3 Şi a locuit David cu Achiş în Gat, el şi oamenii lui, fiecare la casa lui, precum şi cele două femei ale sale, Ahinoam Izreeliteanca şi Abigail, fosta femeie a lui Nabal Carmelitul."

4 Şi i s'a spus lui Saul că David a fugit la Gat; şi de atunci nu l-a mai căutat."

5 Şi a zis David către Achiş: „Dacă robul tău a aflat bunăvoinţă în ochii tăi, dă-mi un loc în una din cetăţile tale de la câmp, şi voi locui acolo; că de ce trebuie să locuiască robul tău împreună cu tine în cetatea regală?“"

6 Atunci Achiş, în chiar ziua aceea, i-a dat cetatea Ţiclag; aşa se face că Ţiclagul a rămas până azi în stăpânirea regilor iudei."

7 Iar numărul zilelor în care David a locuit în ţara Filistenilor a fost un an şi patru luni."

8 David şi oamenii lui s'au ridicat şi au năvălit asupra Gheşurenilor şi a Ghirzenilor şi a Amaleciţilor; şi, iată, ţara era locuită, de la Şur (unde se aflau vechii băştinaşi) până la ţara Egiptului."

9 Şi loveau ţinutul şi nu lăsau viu nici bărbat, nici femeie, ci luau cu ei turme şi cirezi şi asini şi cămile şi haine, după care se întorceau şi veneau la Achiş."

10 Şi a zis Achiş către David: „Peste cine aţi năvălit astăzi?“ Iar David i-a răspuns lui Achiş: „Peste latura de miazăzi a Iudeii şi peste latura de miazăzi a Ierahmeelului şi peste latura de miazăzi a Cheneilor;"

11 şi n'am lăsat viu nici bărbat şi nici femeie pe care să-i aduc în Gat, fiindcă am zis: Nu cumva aceştia să povestească în Gat despre noi şi să se spună: Iată ce face David!“ Aşa a făcut David în toată vremea cât a locuit în ţara Filistenilor."

12 Şi aşa s'a încrezut Achiş în David, zicând: „Tare mult l-a urât poporul său, în Israel, şi de aceea îmi va fi mie rob în veac“."

28

1 În zilele acelea s'au adunat Filistenii cu oştile lor ca să se bată cu Israel. Atunci a zis Achiş către David: „Să ştii negreşit că vei merge cu mine să te baţi, tu şi oamenii tăi“."

2 Iar David a zis către Achiş: „Aşa vei afla acum ce va face robul tău“... Atunci Achiş a zis către David: „Aşa că te voi face mai-mare peste paza mea de corp pe toată durata războiului“."

3 Samuel însă murise, şi tot Israelul l-a plâns; şi l-au îngropat în Rama, cetatea sa. Saul îi izgonise din ţară pe cei ce cheamă morţii şi pe ghicitori."

4 Filistenii s'au adunat şi au venit şi şi-au aşezat tabăra la Şunem. Iar Saul şi i-a adunat pe toţi ostaşii lui Israel şi şi-a aşezat tabăra la Ghelboa."

5 Saul a văzut tabăra Filistenilor şi s'a înfricoşat; tare i s'a tulburat inima."

6 Atunci Saul l-a întrebat pe Domnul, dar Domnul nu i-a răspuns prin vise, nici prin arătări şi nici prin profeţi."

7 Şi a zis Saul către slujitorii săi: „Căutaţi-mi o femeie care cheamă morţii, iar eu mă voi duce la ea şi o voi întreba“. Iar slujitorii i-au zis: „Iată, în Endor se află o femeie care cheamă morţii“."

8 Atunci Saul şi-a schimbat înfăţişarea şi s'a îmbrăcat în alte haine şi s'a dus, însoţit de doi bărbaţi, şi a ajuns la femeie noaptea şi i-a zis: „Te rog, ghiceşte-mi prin grăirea cu morţii şi scoală-mi pe cine îţi voi spune eu!“"

9 Şi a zis femeia: „Iată, tu ştii ce a făcut Saul, cum a stârpit el din ţară pe cei ce cheamă morţii şi pe vrăjitori; şi atunci, de ce-i întinzi tu sufletului meu un laţ ca să-l nimiceşti?“"

10 Atunci Saul i s'a jurat pe Domnul, zicând: „Viu este Domnul, dacă vei avea tu de suferit ceva rău din această pricină!“"

11 Şi femeia i-a zis lui Saul: „Pe cine să ţi-l scol?“ Iar el a zis: „Să mi-l scoli pe Samuel“."

12 Şi femeia l-a văzut pe Samuel şi a strigat cu glas mare. Şi a zis femeia către Saul: „De ce m'ai înşelat? că tu eşti Saul!...“."

13 Atunci regele i-a zis: „Nu te teme; spune pe cine ai văzut!“ Iar femeia i-a zis: „Am văzut dumnezei sculându-se din pământ“."

14 Iar el i-a zis: „Ce-ai văzut?“ Ea i-a răspuns: „Un bărbat ridicându-se drept din pământ, îmbrăcat în mantă“. Atunci Saul a ştiut că acesta era Samuel şi s'a aruncat cu faţa la pământ şi i s'a închinat."

15 Iar Samuel a zis: „De ce m'ai tulburat, aşa ca eu să mă ridic?“ Şi Saul a zis: „Sunt foarte necăjit, căci Filistenii se războiesc împotriva mea, iar Dumnezeu S'a îndepărtat de mine şi nu m'a mai ascultat - nici prin mâna profeţilor şi nici prin vise; iar acum te-am chemat pe tine, ca să-mi arăţi ce să fac“."

16 Şi a zis Samuel: „De ce mă întrebi tu pe mine, de vreme ce Dumnezeu S'a îndepărtat de tine şi a trecut de partea aproapelui tău?"

17 Domnul ţi-a făcut aşa cum a grăit prin mine; Domnul îţi va lua regatul din mână şi i-l va da aproapelui tău David,"

18 pentru că tu n'ai ascultat de glasul Domnului şi nu ai dus până la capăt aprinderea mâniei Lui împotriva lui Amalec; de aceea ţi-a făcut Domnul acestea astăzi."

19 Domnul îl va da pe Israel – cu tine cu tot – în mâinile Filistenilor; tu şi fiii tăi veţi cădea mâine, iar oastea lui Israel o va da Domnul în mâinile Filistenilor“."

20 Atunci Saul, cât era de lung, a căzut deodată la pământ şi foarte s'a înfricoşat de cuvintele lui Samuel. Şi nu mai era în el nici o putere, căci nu mâncase pâine în toată ziua aceea şi'n toată noaptea."

21 Iar femeia a intrat la Saul şi l-a văzut şi foarte s'a tulburat şi i-a zis: „Iată, roaba ta a ascultat de cuvântul tău şi viaţa mi-am pus-o în mâinile tale şi m'am supus cuvintelor pe care mi le-ai grăit."

22 Aşadar, acum ascultă şi tu de cuvântul roabei tale: eu îţi voi pune înainte o bucată de pâine, iar tu mănâncă, pentru ca să prinzi putere, că eşti călător“."

23 Dar el n'a vrut să mănânce, aşa că slujitorii săi şi femeia l-au silit, iar el a ascultat de cuvântul lor şi s'a ridicat şi a şezut pe scaun."

24 Femeia aceea avea acasă o junincă îngrăşată; şi a înjunghiat-o grabnic şi a luat făină şi a frământat-o şi a copt azimă."

25 Şi a pus [mâncarea] în faţa lui Saul şi a slujitorilor săi, iar ei au mâncat. Apoi s'au ridicat şi, în chiar noaptea aceea, s'au dus."

29

1 Filistenii şi-au adunat toate oştile la Afec, iar Israeliţii şi-au aşezat tabăra la Izvorul ce se află în Izreel."

2 Căpeteniile Filistenilor mergeau cu sutele şi cu miile, în timp ce David şi oamenii săi mergeau la urmă cu Achiş."

3 Şi au zis căpeteniile Filistenilor: „Cine sunt umblăreţii aceştia?“ Iar Achiş a zis către căpeteniile Filistenilor: „Oare nu acesta este David, slujitorul lui Saul, regele lui Israel? El a fost multă vreme cu noi, şi nici acum, în cel de al doilea an, nu am aflat în el nici o greşală, din ziua'n care a venit la mine şi până'n ziua de azi“."

4 Atunci căpeteniile Filistenilor s'au mâniat pe el şi i-au zis: „Dă-i drumul acestui om, să se ducă la locul lui, acolo unde l-ai pus tu, iar nu să vină cu noi la război şi să uneltească împotriva taberei. Fiindcă, la drept vorbind, cum o să se pună el bine cu stăpânul său? oare nu cu capetele acestor oameni?"

5 Oare nu el este David, căruia dănţuitoarele începuseră a-i cânta:„Saul şi-a biruit miile,
iar David miriadele“."

6 Atunci Achiş l-a chemat pe David şi i-a zis: „Viu este Domnul, că tu eşti drept şi bun în ochii mei, şi tot aşa este ieşirea şi intrarea ta cu mine în tabără; că din ziua'n care ai venit la mine şi până'n ziua de astăzi n'am aflat în tine nimic rău, dar în ochii căpeteniilor nu eşti bun."

7 Şi acum, întoarce-te şi du-te în pace; numai aşa nu vei face nici un rău în ochii căpeteniilor Filistenilor“."

8 Iar David a zis către Achiş: „Ce ţi-am făcut eu ţie? şi ce-ai aflat tu în robul tău din ziua'n care ţi-am venit în faţă şi până'n ziua de astăzi, de nu pot să vin şi să mă bat împotriva duşmanilor domnului meu regele?“"

9 Iar Achiş i-a răspuns lui David: „Ştiu că'n ochii mei eşti bun ca un înger al lui Dumnezeu, dar căpeteniile Filistenilor zic: El nu va merge cu noi la război!"

10 Şi acum, sculaţi-vă dis-de-dimineaţă, tu şi slujitorii domnului tău care au venit cu tine, şi mergeţi la locul pe care vi l-am rânduit; şi gând rău să nu pui în inima ta, că bun eşti tu înaintea mea. Sculaţi-vă devreme – când se luminează de ziuă să fiţi pe drum – şi duceţi-vă!“"

11 Iar David şi oamenii lui s'au sculat devreme ca să plece la drum şi să păzească pământul Filistenilor; iar Filistenii s'au dus la război împotriva lui Israel."

30

1 Şi a fost că a treia zi după ce David şi oamenii săi au plecat spre Ţiclag, Amaleciţii au năvălit asupra ţinutului din miazăzi şi asupra Ţiclagului; şi au lovit Ţiclagul şi l-au ars cu foc."

2 Cât despre femei şi despre tot ce era înlăuntru, de la mic pân'la mare, n'au omorât pe nimeni – nici bărbat, nici femeie –, ci i-au luat robi şi i-au dus în drumul lor."

3 Când David şi oamenii săi au ajuns în cetate, iată că ea era arsă cu foc; iar femeile lor şi fiii lor şi fiicele lor erau duşi în robie."

4 Atunci David şi oamenii săi şi-au ridicat glasul şi au plâns până când n'au mai avut putere să mai plângă."

5 Şi amândouă femeile lui David erau duse în robie, Ahinoam Izreeliteanca şi Abigail, fosta soţie a lui Nabal Carmelitul."

6 Şi tare mult s'a necăjit David, fiindcă poporul se vorbea să-l ucidă cu pietre; că întristat era sufletul întregului popor, fiecare pentru fiii săi şi fiicele sale. David însă s'a întărit în Domnul, Dumnezeul său."

7 Şi a zis David către preotul Abiatar, fiul lui Ahimelec: „Adu efodul!“ Iar Abiatar a adus efodul la David."

8 Atunci David L-a întrebat pe Domnul, zicând: „Porni-voi oare să urmăresc această şleahtă? şi dacă da, îi voi ajunge?“ Iar Domnul i-a zis: „Aleargă, căci negreşit îi vei ajunge şi-i vei scăpa pe cei robiţi“."

9 Şi a plecat David – şi cei şase sute de oameni împreună cu el – şi au ajuns la pârâul Besor, unde cei ce erau de prisos s'au oprit."

10 Şi a alergat cu patru sute de bărbaţi, în timp ce două sute de bărbaţi s'au oprit dincolo de pârâul Besor."

11 În câmp au dat peste un Egiptean şi l-au prins şi l-au adus la David. Şi i-au dat pâine, iar el a mâncat; şi i-au dat şi apă să bea;"

12 i-au dat şi o legătură de smochine şi două de stafide, iar acela a mâncat şi a prins din nou putere, că de trei zile şi trei nopţi nu mâncase pâine şi nu băuse apă."

13 Apoi David i-a zis: „De unde eşti şi al cui?“ Iar tânărul, Egipteanul, i-a zis: „Eu sunt rob al unui bărbat amalecit; stăpânul meu s'a lipsit de mine, fiindcă acum trei zile m'am îmbolnăvit."

14 Noi am făcut o năvală în latura de miazăzi a Cheretienilor şi'n părţile Iudeii şi'n latura de miazăzi a lui Caleb, iar Ţiclagul l-am ars cu foc“."

15 David i-a zis: „Vrei tu să mă duci acolo jos, la şleahta aceea?“ Acela i-a zis: „Jură-mi acum pe Dumnezeu că nu mă vei ucide şi că nu mă vei da în mâinile stăpânului meu; şi eu te voi duce acolo jos, la şleahta aceea“."

16 Şi l-a dus acolo jos. Şi, iată, aceia se împrăştiaseră prin tot ţinutul, mâncând şi bând şi ospătându-se din toate prăzile cele mari pe care le luaseră din ţara Filistenilor şi din ţara lui Iuda."

17 Atunci David a căzut asupră-le şi i-a lovit de dimineaţa până seara şi'n ziua următoare; şi nimeni dintre ei n'a scăpat, decât patru sute de tineri slujitori care erau călări pe cămile şi care astfel au fugit."

18 Şi David a luat înapoi tot ceea ce luaseră Amaleciţii, iar pe amândouă femeile sale le-a eliberat."

19 Şi nimic nu le-a lipsit, nici mare, nici mic, nici fii, nici fiice, nici prăzi, nimic din toate pe care aceia le luaseră de la ei; David a luat totul înapoi."

20 Şi a luat toate turmele şi cirezile şi le mânau înaintea prăzilor; iar despre prăzi se spunea: „Acestea sunt prăzile lui David“."

21 Şi s'a întors David la cei două sute de oameni care, neputând merge cu el, rămăseseră în urmă, fiind lăsaţi de el la pârâul Besor. Iar ei au ieşit înaintea lui David şi a celor ce erau cu el. David s'a apropiat de popor, iar ei l-au întrebat de sănătate."

22 Atunci au răspuns cei netrebnici şi răi dintre oamenii care merseseră cu David şi au zis: „De vreme ce ei n'au mers cu noi, nu le vom da din prăzile pe care le-am adus, ci doar fiecare să-şi ia femeia şi copiii şi să se întoarcă.“"

23 David însă a zis: „Nu veţi face una ca asta, de vreme ce Domnul ne-a dat şi ne-a păzit şi de vreme ce Domnul ne-a dat în mână şleahta care venea asupră-ne."

24 Şi cine oare va asculta de aceste vorbe ale voastre? Căci ei nu sunt mai prejos decât noi, ci: precum este partea celui ce s'a dus la război, aşa va fi şi partea celui care a rămas cu tărhaturile; întocmai vor împărţi!“"

25 Şi a fost că de atunci înainte s'a statornicit aceasta drept poruncă şi îndreptar în Israel, până'n ziua de azi."

26 Şi dacă a venit David în Ţiclag, a trimis din daruri bătrânilor lui Iuda şi apropiaţilor săi, zicând: „Iată câte ceva din prăzile luate de la vrăjmaşii Domnului!“:"

27 celor din Betel,
celor din Rama de miazăzi
şi celor din Iatir,"

28 celor din Aroer,
celor din Amada,
celor din Sifmot,
celor din Eştemoa
şi celor din Gat;"

29 celor din Chimat,
celor din Safec,
celor din Timat,
celor din Carmel
şi celor din cetăţile Ierahmeeliţilor
şi din cetăţile cheneene;"

30 celor din Horma
şi celor din Bersaba
şi celor din Noa"

31 şi celor din Hebronşi celor de prin toate locurile prin care trecuse David cu oamenii săi."

31

1 Şi Filistenii s'au războit cu Israel; iar oamenii lui Israel au fugit din faţa Filistenilor şi au căzut răniţi în muntele Ghelboa."

2 Filistenii i-au învăluit pe Saul şi pe fiii săi; şi i-au ucis Filistenii pe Ionatan şi pe Aminadab şi pe Melchişua, fiii lui Saul."

3 Lupta împotriva lui Saul devenise crâncenă; au dat de el săgetători cu arcul şi l-au rănit sub coaste."

4 Atunci Saul i-a zis scutierului său: „Scoate-ţi sabia şi străpunge-mă cu ea, ca să nu vină aceşti netăiaţi-împrejur şi să mă străpungă să-şi bată joc de mine!“ Dar scutierul n'a vrut, căci se temea foarte; aşa că Saul şi-a luat sabia şi s'a aruncat în ea."

5 Iar scutierul, văzând că Saul era mort, s'a aruncat şi el în sabia lui şi a murit cu el."

6 Aşa a murit Saul, şi cei trei fii ai săi şi scutierul său, toţi în aceeaşi zi deodată."

7 Iar oamenii lui Israel ce se aflau de cealaltă parte a văii, precum şi cei de dincolo de Iordan, au văzut că oamenii lui Israel fugeau şi că Saul şi fiii săi erau morţi; şi şi-au părăsit cetăţile şi au fugit, iar Filistenii au venit şi au locuit în ele."

8 Şi a fost că a doua zi, când au venit Filistenii să-i dezbrace pe cei morţi, i-au aflat pe Saul şi pe cei trei fiii ai săi căzuţi în munţii Ghelboa."

9 Şi l-au întors şi l-au dezbrăcat de armură şi i-au tăiat capul şi l-au trimis în ţara Filistenilor, răspândind de jur-împrejur noutăţi vesele la idolii lor şi la popor."

10 Armura i-au pus-o la templul Astartei, iar trupul i l-au spânzurat la zidul Bet-Şan."

11 Şi auzind locuitorii Iabeşului din Galaad despre ce făcuseră Filistenii cu Saul,"

12 s'au ridicat toţi vitejii şi au mers toată noaptea şi au luat trupul lui Saul şi trupul lui Ionatan, fiul său, de la zidul Bet-Şan şi le-au dus la Iabeş şi acolo le-au ars."

13 Apoi le-au luat oasele şi le-au îngropat într'o dumbravă din Iabeş; şi au postit şapte zile."