1

1 În cel de al doilea an de la ieşirea lor din ţara Egiptului, în ziua întâi a lunii a doua grăit-a Domnul către Moise în pustia Sinai, în cortul mărturiei, zicând:"

2 „Număraţi toată obştea fiilor lui Israel după neamurile lor, după familiile lor, socotindu-le numărul după numele lor, om cu om, tot bărbatul"

3 de la douăzeci de ani în sus, tot cel ce poate ieşi la oaste în Israel, toţi să fie număraţi de tine şi de Aaron după armele lor."

4 Cu voi va mai fi câte un om din fiecare neam, bărbatul cel mai de seamă în familia sa."

5 Iată numele bărbaţilor care vor fi cu voi: Din Ruben: Eliţur, fiul lui Şedeur;"

6 din Simeon: Şelumiel, fiul lui Ţurişadai;"

7 din Iuda: Naason, fiul lui Aminadab;"

8 din Isahar: Natanael, fiul lui Ţuar;"

9 din Zabulon: Eliab, fiul lui Helon;"

10 din fiii lui Iosif: Elişama, fiul lui Amihud, din Efraim; şi Gamaliel, fiul lui Pedaţur, din Manase;"

11 din Veniamin: Abidan, fiul lui Ghedeon;"

12 din Dan: Ahiezer, fiul lui Amişadai;"

13 din Aşer: Paghiel, fiul lui Ocran;"

14 din Gad: Eliasaf, fiul lui Raguel;"

15 din Neftali: Ahira, fiul lui Enan."

16 Aceştia sunt cei aleşi din obşte, capii seminţiilor strămoşeşti, căpeteniile peste mii în Israel“."

17 Moise şi Aaron i-au luat pe bărbaţii aceştia ce fuseseră numiţi pe numele lor,"

18 au adunat toată obştea în ziua cea dintâi a lunii a doua din anul al doilea, şi au înscris, după spiţa neamurilor lor, pe toţi bărbaţii de la douăzeci de ani în sus, pe seminţii, pe familii şi pe numele lor, om cu om."

19 Numărătoarea aceasta a făcut-o Moise în pustia Sinai, aşa cum îi poruncise Domnul."

20 Fiii lui Ruben – întâiul-născut al lui Israel – după neamurile lor, după rudenia lor, după familiile lor, socotindu-i om cu om după numărul numelor lor, toţi bărbaţii de la douăzeci de ani în sus, toţi cei în stare să poarte arme:"

21 din seminţia lui Ruben au fost număraţi patruzeci şi şase de mii cinci sute."

22 Fiii lui Simeon, după neamurile lor, după rudenia lor, după familiile lor, socotindu-i om cu om după numărul numelor lor, toţi bărbaţii de la douăzeci de ani în sus, toţi cei în stare să poarte arme:"

23 din seminţia lui Simeon au fost număraţi cincizeci şi nouă de mii trei sute."

24 Fiii lui Gad, după neamurile lor, după rudenia lor, după familiile lor, socotindu-i om cu om după numărul numelor lor, toţi bărbaţii de la douăzeci de ani în sus, toţi cei în stare să poarte arme:"

25 din seminţia lui Gad au fost număraţi patruzeci şi cinci de mii şase sute cincizeci."

26 Fiii lui Iuda, după neamurile lor, după rudenia lor, după familiile lor, socotindu-i om cu om după numărul numelor lor, toţi bărbaţii de la douăzeci de ani în sus, toţi cei în stare să poarte arme:"

27 din seminţia lui Iuda au fost număraţi şaptezeci şi patru de mii şase sute."

28 Fiii lui Isahar, după neamurile lor, după rudenia lor, după familiile lor, socotindu-i om cu om după numărul numelor lor, toţi bărbaţii de la douăzeci de ani în sus, toţi cei în stare să poarte arme:"

29 din seminţia lui Isahar au fost număraţi cincizeci şi patru de mii patru sute."

30 Fiii lui Zabulon, după neamurile lor, după rudenia lor, după familiile lor, socotindu-i om cu om după numărul numelor lor, toţi bărbaţii de la douăzeci de ani în sus, toţi cei în stare să poarte arme:"

31 din seminţia lui Zabulon au fost număraţi cincizeci şi şapte de mii patru sute."

32 Dintre fiii lui Iosif, fiii lui Efraim, după neamurile lor, după rudenia lor, după familiile lor, socotindu-i după numărul numelor lor, toţi bărbaţii de la douăzeci de ani în sus, toţi cei în stare să poarte arme:"

33 din seminţia lui Efraim au fost număraţi patruzeci de mii cinci sute;"

34 fiii lui Manase, după neamurile lor, după rudenia lor, după familiile lor, socotindu-i om cu om după numărul numelor lor, toţi bărbaţii de la douăzeci de ani în sus, toţi cei în stare să poarte arme:"

35 din seminţia lui Manase au fost număraţi treizeci şi două de mii două sute."

36 Fiii lui Veniamin, după neamurile lor, după rudenia lor, după familiile lor, socotindu-i om cu om după numărul numelor lor, toţi bărbaţii de la douăzeci de ani în sus, toţi cei în stare să poarte arme:"

37 din seminţia lui Veniamin au fost număraţi treizeci şi cinci de mii patru sute."

38 Fiii lui Dan, după neamurile lor, după rudenia lor, după familiile lor, socotindu-i om cu om după numărul numelor lor, toţi bărbaţii de la douăzeci de ani în sus, toţi cei în stare să poarte arme:"

39 din seminţia lui Dan au fost număraţi şaizeci şi două de mii şapte sute."

40 Fiii lui Aşer, după neamurile lor, după rudenia lor, după familiile lor, socotindu-i om cu om după numărul numelor lor, toţi bărbaţii de la douăzeci de ani în sus, toţi cei în stare să poarte arme:"

41 din seminţia lui Aşer au fost număraţi patruzeci şi una de mii cinci sute."

42 Fiii lui Neftali, după neamurile lor, după rudenia lor, după familiile lor, socotindu-i om cu om după numărul numelor lor, toţi bărbaţii de la douăzeci de ani în sus, toţi cei în stare să poarte arme:"

43 din seminţia lui Neftali au fost număraţi cincizeci şi trei de mii patru sute."

44 Acestea sunt numerele ieşite din numărătoarea făcută de Moise şi Aaron împreună cu cei doisprezece bărbaţi, căpeteniile lui Israel, câte un bărbat pentru fiecare seminţie, după neamul strămoşesc."

45 Aşadar, întregul număr al fiilor lui Israel, cu armele lor, al celor de la douăzeci de ani în sus, al tuturor celor în stare să iasă la război întru Israel,"

46 a fost de şase sute trei mii cinci sute cincizeci."

47 Cu ei însă nu au fost număraţi şi leviţii după seminţia părinţilor lor."

48 Şi a grăit Domnul către Moise, zicând:"

49 „Vezi ca seminţia lui Levi să n'o treci la numărătoare; numărul lor să nu-l socoteşti între fiii lui Israel;"

50 ci pe leviţi rânduieşte-i la cortul mărturiei şi la toate lucrurile lui şi la toate câte sunt în el. Ei vor purta cortul cu toate lucrurile lui, vor sluji în el, şi'mprejurul cortului îşi vor aşeza tabăra."

51 Când va fi să plece cortul, leviţii îl vor strânge; când va fi să se oprească, leviţii îl vor întinde; străinul care se va apropia va fi omorât."

52 Fiii lui Israel vor tăbărî fiecare în tabăra sa, fiecare sub steagul său şi sub armele sale."

53 Iar leviţii îşi vor aşeza tabăra în apropiere, împrejurul cortului mărturiei, ca nu cumva păcat să fie întru fiii lui Israel; ei, leviţii, vor fi straja cortului mărturiei“."

54 Şi au făcut fiii lui Israel după tot ceea ce Domnul le poruncise lui Moise şi Aaron; aşa au făcut."

2

1 Grăit-a Domnul către Moise şi Aaron, zicând:"

2 „Fiii lui Israel să-şi aşeze fiecare tabăra lângă steagul său, în preajma semnelor familiei sale; îşi vor aşeza taberele cu faţa spre cortul mărturiei şi'mprejurul lui."

3 Întâi, spre răsărit, va poposi tabăra lui Iuda, cu armiile ei; căpetenia fiilor lui Iuda este Naason, fiul lui Aminadab,"

4 cu oştenii săi în număr de şaptezeci şi patru de mii şase sute."

5 Alături va poposi seminţia lui Isahar; căpetenia fiilor lui Isahar este Natanael, fiul lui Ţuar,"

6 cu oştenii săi în număr de cincizeci şi patru de mii patru sute."

7 De cealaltă parte va poposi seminţia lui Zabulon; căpetenia fiilor lui Zabulon este Eliab, fiul lui Helon,"

8 cu oştenii săi în număr de cincizeci şi şapte de mii patru sute."

9 Toţi cei număraţi în tabăra lui Iuda, o sută optzeci şi şase de mii patru sute după armiile lor, vor porni întâi."

10 Spre miazăzi va fi tabăra lui Ruben, cu armiile ei; căpetenia fiilor lui Ruben este Eliţur, fiul lui Şedeur,"

11 cu oştenii săi în număr de patruzeci şi şase de mii cinci sute."

12 Lângă el va poposi seminţia lui Simeon; căpetenia fiilor lui Simeon este Şelumiel, fiul lui Ţurişadai,"

13 cu oştenii săi în număr de cincizeci şi nouă de mii trei sute."

14 De cealaltă parte va poposi seminţia lui Gad; căpetenia fiilor lui Gad este Eliasaf, fiul lui Raguel,"

15 cu oştenii săi în număr de patruzeci şi cinci de mii şase sute cincizeci."

16 Toţi cei număraţi în tabăra lui Ruben, o sută cincizeci şi una de mii patru sute cincizeci după armiile lor, vor porni în rândul al doilea."

17 Atunci va porni cortul mărturiei, cu tabăra leviţilor în mijlocul celorlalte tabere; cum au poposit, aşa vor şi pleca, fiecare ţinându-se de rândul său."

18 Spre apus va poposi tabăra lui Efraim cu armiile ei; căpetenia fiilor lui Efraim este Elişama, fiul lui Amihud,"

19 cu oştenii săi în număr de patruzeci de mii cinci sute."

20 Lângă ea se va aşeza seminţia lui Manase; căpetenia fiilor lui Manase este Gamaliel, fiul lui Pedaţur,"

21 cu oştenii săi în număr de treizeci şi două de mii două sute."

22 De cealaltă parte se va aşeza seminţia lui Veniamin; căpetenia fiilor lui Veniamin este Abidan, fiul lui Ghedeon,"

23 cu oştenii săi în număr de treizeci şi cinci de mii patru sute."

24 Toţi cei număraţi în tabăra lui Efraim, o sută opt mii o sută după armiile lor, vor porni în al treilea rând."

25 La miazănoapte se va aşeza tabăra lui Dan cu armiile ei; căpetenia fiilor lui Dan este Ahiezer, fiul lui Amişadai,"

26 cu oştenii săi în număr de şaizeci şi două de mii şapte sute."

27 Lângă el îşi va aşeza tabăra seminţia lui Aşer; căpetenia fiilor lui Aşer este Paghiel, fiul lui Ocran,"

28 cu oştenii săi în număr de patruzeci şi una de mii cinci sute."

29 De cealaltă parte îşi va aşeza tabăra seminţia lui Neftali; căpetenia fiilor lui Neftali este Ahira, fiul lui Enan,"

30 cu oştenii săi în număr de cincizeci şi trei de mii patru sute."

31 Toţi cei număraţi în tabăra lui Dan, o sută cincizeci şi şapte de mii şase sute după armiile lor, vor porni cei din urmă, când le este rândul“."

32 Acesta este numărul fiilor lui Israel după familiile lor strămoşeşti; întru totul, numărul celor socotiţi în tabere după armiile lor: şase sute trei mii cinci sute cincizeci."

33 Iar leviţii nu au fost număraţi cu ei, aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise."

34 Şi au făcut fiii lui Israel tot ceea ce Domnul îi poruncise lui Moise: aşa îşi aşezau taberele în rândurile rânduite, şi tot aşa porneau, fiecare ţinându-se de rudenia sa şi de neamul părinţilor săi."

3

1 Iată-i pe urmaşii lui Aaron şi pe ai lui Moise, la vremea când a grăit Domnul cu Moise pe muntele Sinai."

2 Iată numele fiilor lui Aaron: Nadab, întâiul-născut, Abiud, Eleazar şi Itamar."

3 Acestea sunt numele fiilor lui Aaron, preoţii cei cu capetele unse şi cu mâinile sfinţite spre slujirea preoţească."

4 Nadab şi Abiud au murit în faţa Domnului, atunci când au adus ei foc străin înaintea Domnului, în pustia Sinai. Ei n'au avut copii, aşa că Eleazar şi Itamar au fost cei ce s'au rânduit împreună cu Aaron, tatăl lor."

5 Atunci a grăit Domnul către Moise, zicând:"

6 „Ia seminţia lui Levi şi pune-o la'ndemâna lui Aaron preotul, ca să-l ajute'n slujbă."

7 Ei vor păzi ce are el de păzit şi ceea ce au de păzit fiii lui Israel înaintea cortului mărturiei, făcând slujbele cortului."

8 Ei vor păzi toate lucrurile cortului mărturiei şi vor lua asupră-le sarcinile fiilor lui Israel, făcând slujbele cortului."

9 Pune-i pe leviţi la'ndemâna lui Aaron şi a fiilor săi, preoţii; ei Îmi vor fi dăruiţi Mie, ei dintre fiii lui Israel."

10 Iar pe Aaron şi pe fiii săi îi vei pune mai-mari peste cortul mărturiei; în grija lor va fi slujba preoţească şi toate cele ce sunt pe jertfelnic şi înlăuntrul perdelei; străinul care se va apropia va fi omorât“."

11 Şi a grăit Domnul către Moise, zicând:"

12 „Iată, din mijlocul fiilor lui Israel Eu i-am luat pe leviţi în locul a tot întâi-născutul, cel ce se naşte'ntâi între fiii lui Israel; în schimbul lor vor fi, şi ai Mei vor fi leviţii;"

13 fiindcă toţi întâi-născuţii sunt ai Mei; în ziua'n care i-am lovit pe toţi întâi-născuţii din ţara Egiptului Mi i-am sfinţit Mie pe toţi întâi-născuţii din Israel, de la om până la dobitoc; ai Mei vor fi! Eu sunt Domnul!“"

14 Şi a grăit Domnul către Moise în pustia Sinai, zicând:"

15 „Numără-i pe fiii lui Levi, după familiile lor părinteşti, după rudenia lor; îi vei număra pe toţi cei de parte bărbătească, de la o lună'n sus“."

16 Moise şi Aaron i-au numărat după cuvântul Domnului, aşa cum le poruncise Domnul."

17 Iată acum numele fiilor lui Levi: Gherşon, Cahat şi Merari."

18 Şi iată numele fiilor lui Gherşon, după rudeniile lor: Libni şi Şimei."

19 Fiii lui Cahat, după rudeniile lor: Amram, Iţhar, Hebron şi Uziel."

20 Fiii lui Merari, după rudeniile lor: Mahli şi Muşi. Acestea sunt neamurile lui Levi, după familiile lor părinteşti."

21 De Gherşon se ţin neamul lui Libni şi neamul lui Şimei; aceste neamuri sunt ale lui Gherşon."

22 Cei număraţi ai lor, socotindu-se toţi cei de parte bărbătească de la o lună'n sus, cei număraţi ai lor au fost şapte mii cinci sute."

23 Fiii lui Gherşon îşi aşezau tabăra în spatele cortului, spre asfinţit."

24 Căpetenia casei părinteşti a neamului lui Gherşon era Eliasaf, fiul lui Lael."

25 La cortul mărturiei, fiii lui Gherşon aveau în seamă cortul şi acoperământul lui, vălul de la uşa cortului adunării,"

26 pânzele curţii, perdeaua de la intrarea'n curtea cortului, precum şi toate obiectele lui."

27 De Cahat se ţin neamul lui Amram, neamul lui Iţhar, neamul lui Hebron şi neamul lui Uziel; aceste neamuri sunt ale lui Cahat."

28 Socotindu-i pe toţi cei de parte bărbătească de la o lună'n sus, numărul celor ce aveau în seamă sfântul locaş era de opt mii trei sute."

29 Neamurile fiilor lui Cahat îşi aşezau tabăra într'o latură a cortului, spre miazăzi."

30 Căpetenia casei părinteşti a neamului lui Cahat era Elţafan, fiul lui Uziel."

31 În paza lor se aflau chivotul, masa, sfeşnicul, jertfelnicul, obiectele pentru sfintele slujbe, perdeaua cu toate ale ei."

32 Căpetenie peste căpeteniile leviţilor era Eleazar, fiul preotului Aaron, rânduit să privegheze pe cei ce aveau în seamă sfântul locaş."

33 De Merari se ţin neamul lui Mahli şi neamul lui Muşi; aceste neamuri sunt ale lui Merari;"

34 socotindu-i pe toţi cei de parte bărbătească de la o lună'n sus, numărul lor era de şase mii două sute."

35 Căpetenie peste casa părintească a neamului lui Merari era Ţuriel, fiul lui Abihael. Ei îşi aşezau tabăra într'o latură a cortului, spre miazănoapte."

36 Fiii lui Merari aveau în seamă pilaştrii cortului, zăvoarele, stâlpii şi tălpicele lui, şi toate lucrurile şi uneltele lor,"

37 stâlpii curţii de jur-împrejur, cu tălpicele, ţăruşii şi frânghiile lor."

38 Iar în partea din faţă a cortului mărturiei, spre răsărit, îşi aşezau tabăra Moise, Aaron şi fiii acestuia, în seama cărora se afla sfântul locaş pe care-ar fi trebuit să-l aibă'n seamă fiii lui Israel. Străinul ce se va apropia va fi omorât."

39 Întru totul, numărul leviţilor număraţi de Moise şi Aaron din porunca Domnului, după neamurile lor, parte bărbătească de la o lună'n sus, au fost douăzeci şi două de mii."

40 Şi a grăit Domnul către Moise: „Numără-i pe toţi întâi-născuţii de parte bărbătească dintre fiii lui Israel, de la o lună'n sus, şi fă-le numărul după nume."

41 Şi pe leviţi îi vei lua pentru Mine – Eu sunt Domnul – în locul tuturor întâi-născuţilor din fiii lui Israel, iar vitele leviţilor în locul tuturor întâi-născuţilor din vitele fiilor lui Israel“."

42 Atunci Moise i-a numărat, după cum îi poruncise Domnul, pe toţi întâi-născuţii dintre fiii lui Israel."

43 De toţi, întâi-născuţii de parte bărbătească de la o lună'n sus, după numărul numelor, au fost douăzeci şi două de mii două sute şaptezeci şi trei."

44 Şi a grăit Domnul către Moise, zicând:"

45 „Ia-i pe leviţi în locul tuturor întâi-născuţilor din fiii lui Israel, şi vitele leviţilor în locul vitelor lor. Leviţii vor fi ai Mei. Eu sunt Domnul!"

46 Pentru răscumpărarea celor două sute şaptezeci şi trei de întâi-născuţi ai fiilor lui Israel care trec peste numărul leviţilor"

47 vei lua câte cinci sicli de cap; îi vei lua socotiţi după siclul sfânt, adică douăzeci de ghere într'un siclu,"

48 şi argintul acesta îl vei da lui Aaron şi fiilor săi ca răscumpărare pentru cei ce sunt peste număr“."

49 Iar Moise a luat argintul de răscumpărare a celor ce treceau de numărul leviţilor,"

50 de la întâii-născuţi ai fiilor lui Israel a luat el argintul: o mie trei sute şaizeci şi cinci de sicli, după siclul sfânt."

51 Şi, după cuvântul Domnului, argintul pentru răscumpărarea celor ce prisoseau a fost dat de Moise lui Aaron şi fiilor acestuia, aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise."

4

1 Şi a grăit Domnul către Moise şi Aaron, zicând:"

2 „Dintre fiii lui Levi numără-i pe fiii lui Cahat după neamurile lor şi după familiile lor părinteşti,"

3 de la douăzeci şi cinci de ani în sus până la vârsta de cincizeci de ani: toţi cei ce pot intra la slujbă să facă tot ce se cere în cortul mărturiei."

4 Iată slujba fiilor lui Cahat în cortul mărturiei: sfânta-sfintelor."

5 Când va pleca tabăra, Aaron şi fiii săi vor intra şi vor lua perdeaua adumbritoare şi vor înveli cu ea chivotul mărturiei."

6 Deasupra vor pune un acoperământ de piele'n culoarea iachintului, iar peste el vor aşterne un înveliş de lână violetă; apoi îi vor pune pârghiile."

7 Pe masa pâinilor punerii-înainte vor aşterne o faţă de masă violetă, iar deasupra vor pune blidele, talerele, ibricele şi cupele turnării lor; pe ea vor fi şi pâinile cele de-a pururi."

8 Peste acestea vor pune o poală stacojie, iar pe deasupra ei vor aşterne un acoperământ de piele'n culoarea iachintului; apoi îi vor pune pârghiile."

9 Vor lua o îmbrăcăminte'n culoarea iachintului şi vor acoperi sfeşnicul luminilor şi candelele lui, cleştele lui, mucările lui şi toate vasele cele pentru untdelemn folosite'n slujbă."

10 Şi-l vor acoperi, pe el şi toate obiectele lui, cu un acoperământ de piele'n culoarea iachintului, şi-l vor pune pe targă."

11 Peste jertfelnicul cel de aur vor pune o îmbrăcăminte'n culoarea iachintului şi-l vor acoperi cu un acoperământ de piele'n culoarea iachintului; apoi îi vor pune pârghiile."

12 Vor lua toate lucrurile ce se folosesc la slujbe'n locaşul cel sfânt, le vor aşeza într'un înveliş de culoarea iachintului şi le vor acoperi cu un acoperământ de piele'n culoarea iachintului; apoi le vor pune pe targă."

13 Acoperământ vor pune şi peste jertfelnic; cu îmbrăcăminte stacojie îl vor acoperi."

14 Vor pune pe el toate obiectele ce se folosesc la slujbă: vătraiul, furculiţele, lopeţile, cănile de stropit şi toate lucrurile jertfelnicului; îi vor pune deasupra un acoperământ de piele'n culoarea iachintului, apoi îi vor pune pârghiile. Vor lua apoi o îmbrăcăminte stacojie şi vor acoperi baia şi tălpica ei; deasupra lor vor pune un acoperământ de piele'n culoarea iachintului, apoi le vor aşeza pe targă."

15 După ce Aaron şi fiii săi vor fi terminat de acoperit locaşul cel sfânt şi toate lucrurile sfântului locaş, la vremea când tabăra urmează să plece la drum vor veni fiii lui Cahat să le poarte; ei însă nu se vor atinge de cele sfinte, ca să nu moară. Acestea sunt lucrurile cortului mărturiei pe care le vor purta fiii lui Cahat."

16 – Eleazar, fiul preotului Aaron, va avea sub veghea sa untdelemnul pentru sfeşnic, aromatele de tămâiat, darul zilnic de pâine, mirul de ungere, cortul întreg şi toate câte sunt în el, locaşul cel sfânt şi toate lucrurile lui –“."

17 Şi a grăit Domnul către Moise şi Aaron, zicând:"

18 „Să nu lăsaţi să se stingă dintre leviţi sămânţa neamului lui Cahat;"

19 iată ce trebuie să le faceţi pentru ca ei să trăiască şi să nu moară când se vor apropia de lucrurile cele mai sfinte: Aaron şi fiii săi vor veni şi-l vor pune pe fiecare din ei la slujba lui şi la sarcina lui;"

20 dar ei nu vor intra să dea cu ochii de cele sfinte, când acestea sunt învelite; altfel, vor muri“."

21 Şi a grăit Domnul către Moise, zicând:"

22 „Numără-i şi pe fiii lui Gherşon, după familiile lor părinteşti şi după neamurile lor;"

23 numără-i pe cei ce au vârsta între douăzeci şi cinci şi cincizeci de ani: toţi cei ce pot intra în slujbă spre a face tot ce se cere în cortul mărturiei."

24 Iată slujba neamurilor lui Gherşon, ce anume să facă şi să poarte:"

25 Vor purta perdelele cortului, cortul mărturiei, învelitoarea lui, acoperişul de culoarea iachintului de deasupra lui, vălul de la intrarea cortului mărturiei,"

26 pânzele curţii, perdeaua intrării de la poarta curţii de dimprejurul cortului şi jertfelnicului, frânghiile lor şi toate lucrurile lor de slujbă – tot ce trebuie pentru ca ei să-şi facă slujba."

27 Toate slujbele fiilor lui Gherşon se vor face după porunca lui Aaron şi a fiilor săi, în tot ceea ce au ei de făcut şi de purtat; veţi veghea ca fiecare să-şi ducă la îndeplinire ceea ce i s'a încredinţat."

28 Aceasta este slujba fiilor lui Gherşon la cortul mărturiei, ce anume au ei de făcut sub veghea lui Itamar, fiul lui Aaron preotul."

29 Cât despre fiii lui Merari, îi vei număra după neamurile şi după familiile lor părinteşti,"

30 de la douăzeci şi cinci de ani în sus până la cincizeci, pe aceştia să-i numeri: pe toţi cei ce pot intra în slujba cortului mărturiei."

31 În seama lor, să le poarte, sunt toate lucrurile din cortul mărturiei: pilaştrii cortului cu pârghiile, bârnele şi tălpicele lor, acoperământul, funiile cu ţăruşii lor;"

32 stâlpii curţii, cei dimprejurul ei, cu tălpicele lor, ţăruşii, frânghiile şi toate uneltele cu tot ce ţine de lucrarea lor. Veţi număra pe nume toate lucrurile ce sunt în seama lor să le poarte."

33 Aceasta este slujba neamului fiilor lui Merari la cortul mărturiei, ce anume au ei de făcut sub veghea lui Itamar, fiul lui Aaron preotul“."

34 Moise, Aaron şi căpeteniile obştii i-au numărat pe fiii lui Cahat după neamurile lor şi după familiile lor părinteşti,"

35 de la douăzeci şi cinci de ani în sus până la cincizeci, pe toţi cei ce pot intra în slujba cortului mărturiei!"

36 Şi s'au găsit la numărătoare, după rudenia lor, două mii şapte sute cincizeci."

37 Acesta este numărul neamului lui Cahat, al tuturor celor ce slujeau la cortul mărturiei, aşa cum i-au numărat Moise şi Aaron după porunca Domnului dată prin Moise."

38 Au fost număraţi apoi fiii lui Gherşon, după rudenia lor şi după familiile lor părinteşti,"

39 de la douăzeci şi cinci de ani în sus până la cincizeci, toţi cei ce pot intra în slujba cortului mărturiei."

40 Şi s'au găsit la numărătoare, după rudenia lor şi după familiile lor părinteşti, două mii şase sute treizeci."

41 Acesta este numărul neamului lui Gherşon, al tuturor celor ce slujeau în cortul mărturiei, aşa cum i-au numărat Moise şi Aaron după porunca Domnului."

42 A fost numărat după aceea şi neamul fiilor lui Merari, după rudeniile şi după familiile lor părinteşti,"

43 de la douăzeci şi cinci de ani în sus până la cincizeci, toţi cei ce pot intra în slujba cortului mărturiei."

44 Şi s'au găsit la numărătoare, după rudenia lor şi după familiile lor părinteşti, trei mii două sute."

45 Acesta este numărul neamului din fiii lui Merari, pe care i-au numărat Moise şi Aaron după porunca Domnului cea dată prin Moise."

46 De toţi, leviţii număraţi de Moise şi de Aaron şi de căpeteniile lui Israel, după neamurile şi după familiile lor părinteşti,"

47 de la douăzeci şi cinci de ani în sus până la cincizeci, toţi cei ce pot intra la slujbă să facă tot ce se cere pe seama lor în cortul mărturiei,"

48 ei, cei număraţi, au fost opt mii cinci sute optzeci."

49 După porunca Domnului cea dată prin Moise, fiecare bărbat a fost numărat după slujba sa şi după sarcina sa: aşa au fost ei număraţi, după cum Domnul îi poruncise lui Moise."

5

1 Şi a grăit Domnul către Moise, zicând:"

2 „Porunceşte-le fiilor lui Israel să-l scoată afară din tabără pe tot leprosul, pe tot cel atins de scurgere şi pe tot cel întinat prin atingere de mort;"

3 fie că-i bărbat, fie că-i femeie, să-i puneţi în afara taberei, pentru ca ei să nu-şi pângărească taberele în mijlocul cărora locuiesc Eu“."

4 Iar fiii lui Israel au făcut aşa: i-au scos afară din tabără. Întocmai cum Domnul îi poruncise lui Moise, aşa au făcut fiii lui Israel."

5 Şi a grăit Domnul către Moise, zicând:"

6 „Vorbeşte către fiii lui Israel şi spune-le: Când un bărbat sau o femeie va săvârşi împotriva altcuiva vreunul din păcatele pe care oamenii le fac fără să le ia în seamă, dar sufletul aceluia va fi vinovat,"

7 să-şi mărturisească păcatul pe care l-a făcut, iar celui faţă de care a păcătuit îi va întoarce totul pe de-a'ntregul, la care va mai adăuga a cincea parte."

8 Dacă însă omul nu are pe nimeni apropiat căruia să i se dea preţul pentru răul făcut, atunci preţul I se cuvine Domnului şi va fi al preotului, pe lângă berbecul de ispăşire prin care acesta se va ruga pentru ispăşirea lui."

9 Şi toată pârga din toate cele ce'ntru fiii lui Israel I se sfinţesc Domnului prin aducere la preot, va fi a acestuia; ale lui vor fi cele sfinţite ale fiecăruia;"

10 orice-i va da cineva preotului, al lui va fi“."

11 Şi a grăit Domnul către Moise, zicând:"

12 „Grăieşte către fiii lui Israel şi spune-le: - Dacă femeia unui bărbat va călca alături şi-l va înşela"

13 prin aceea că cineva s'a culcat cu ea trupeşte şi ea se fereşte de privirea bărbatului său şi va tăgădui, fiind ea pângărită fără ca'mpotriva ei să fie vreo mărturie şi fără ca ea să fi rămas însărcinată,"

14 dacă el va fi cuprins de duhul geloziei şi-şi va bănui femeia fiind ea pângărită sau dacă va fi cuprins de duhul geloziei şi-şi va bănui femeia fără ca ea să fi fost pângărită,"

15 atunci bărbatul îşi va aduce femeia la preot şi va aduce jertfa ce se cere pentru ea, o zecime dintr'o efă de făină de orz, dar să nu toarne deasupra untdelemn, nici să pună tămâie, pentru că aceasta este jertfă de bănuială, jertfă de amintire, care aminteşte păcatul."

16 Preotul o va aduce şi o va pune înaintea Domnului."

17 Apoi va lua preotul apă vie, curată, într'un vas de lut, va lua ţărână din pământul de dinaintea cortului mărturiei şi o va pune în apă."

18 Preotul va pune femeia în faţa Domnului, va descoperi capul femeii şi-i va pune pe palme prinosul de amintire, jertfa de bănuială, în timp ce el, preotul, va avea în mâini apa mustrării, cea care aduce acest fel de blestem."

19 Preotul o va supune jurământului, spunându-i femeii: Dacă n'a dormit nimeni cu tine şi dacă tu nu te-ai abătut pângărindu-te cu altul în timp ce te aflai sub puterea bărbatului tău, curată să rămâi din această apă a mustrării, care aduce blestem;"

20 dar dacă tu, având bărbat, te-ai abătut sau te-ai pângărit, şi altcineva decât bărbatul tău s'a culcat cu tine"

21 – preotul o va supune pe femeie acestui fel de jurământ cu blestem şi-i va zice femeii: – De blestem şi de jurământ facă-ţi Domnul parte'n mijlocul poporului tău: deie Domnul să-ţi cadă coapsa, iar pântecele tău să se umfle;"

22 apa aceasta blestemată să intre'n măruntaiele tale ca să ţi se umfle pântecele şi să-ţi cadă coapsa! Iar femeia va zice: Amin, amin!"

23 Preotul va scrie apoi blestemele acestea pe o hârtie şi le va muia în apa cea blestemată a mustrării"

24 şi-i va da femeii să bea apa cea blestemată a mustrării, iar apa cea blestemată a mustrării va pătrunde într'însa."

25 Preotul va lua apoi din mâinile femeii jertfa de bănuială şi va pune jertfa înaintea Domnului şi o va aduce la jertfelnic."

26 Preotul va lua o parte din jertfa ei de amintire şi o va aduce pe jertfelnic, după care îi va da femeii să bea apa."

27 Dacă ea se va fi pângărit şi va fi ascuns aceasta de bărbatul ei, apa cea blestemată a mustrării va pătrunde într'însa şi pântecele ei se va umfla şi-i va cădea coapsa şi ţintă de blestem va fi ea în mijlocul poporului său."

28 Dar dacă femeia nu se va fi pângărit şi va fi curată, nevinovată va fi şi va avea urmaşi."

29 Aceasta este legea geloziei, pentru femeia care, având bărbat, va călca alături şi se va pângări,"

30 sau pentru omul cuprins de duhul geloziei şi care şi-ar bănui femeia: îşi va aduce femeia înaintea Domnului, iar preotul o va supune pe de-a'ntregul acestei rânduieli."

31 Bărbatul va fi liber de păcat, dar ea, femeia, îşi va purta păcatul asupră-şi“."

6

1 Şi a grăit Domnul către Moise, zicând:"

2 „Vorbeşte către fiii lui Israel şi spune-le: – Dacă cineva, bărbat sau femeie, cu făgăduinţă se va făgădui să trăiască'n curăţie pentru Domnul,"

3 să se'nfrâneze de la vin şi de la băutură tare; oţet de vin şi oţet de băutură tare să nu bea, şi nimic din cele făcute din struguri să nu bea; nici struguri proaspeţi sau uscaţi să nu mănânce."

4 Pe toată durata făgăduinţei sale să nu se hrănească cu ceva crescut din viţa de vie, de la a bea vin de struguri pân'la a mânca sâmburi."

5 Pe toată durata făgăduinţei sale, brici nu-i va trece pe cap; până la'mplinirea zilelor cu care el I s'a făgăduit Domnului, sfânt va fi şi va lăsa pletele capului să-i crească'n voie."

6 Pe toată durata pentru care I s'a făgăduit Domnului, de trupul unui mort nu se va apropia;"

7 chiar dacă tatăl său va muri, sau mama sa, sau fratele său, sau sora sa, să nu se spurce prin [atingerea de] ei, pentru că sfinţirea Dumnezeului său e peste el, pe capul său."

8 Pe toată durata făgăduinţei sale, sfânt Îi este Domnului."

9 Dacă însă va muri cineva lângă el cu moarte de năprasnă, adică fără veste, şi prin aceasta-şi va întina capul său de nazireu, atunci el să-şi tundă capul în ziua curăţirii sale; în ziua a şaptea să şi-l tundă."

10 Iar în ziua a opta va aduce la preot două turturele sau doi pui de porumbel, la uşa cortului mărturiei,"

11 iar preotul va aduce spre jertfă una pentru păcat şi una ca ardere-de-tot, şi-l va curăţi preotul de păcatul atingerii de mort. În chiar ziua aceea el îşi va sfinţi capul"

12 şi-I va afierosi Domnului zilele făgăduinţei sale şi va aduce un miel de un an ca jertfă pentru păcat: zilele de până atunci nu i se vor mai socoti, pentru că şi-a'ntinat capul său de om făgăduit."

13 Iată legea pentru cel ce s'a făgăduit pe sine: În ziua când i se'mplineşte vremea pentru care s'a făgăduit, el va fi adus la uşa cortului mărturiei"

14 şi-I va aduce Domnului darul său: un miel de un an, fără meteahnă, ca ardere-de-tot; o mioară de un an, fără meteahnă, ca jertfă pentru păcat, şi un berbec fără meteahnă, ca jertfă de mulţumire,"

15 şi un coş cu azime din făină curată, pâini frământate cu untdelemn şi turte nedospite unse cu untdelemn, cu prinoasele lor de pâine şi cu turnările lor;"

16 preotul le va aduce înaintea Domnului, iar el le va aduce ca jertfă pentru păcat şi ca ardere-de-tot."

17 Berbecul îl va aduce Domnului ca jertfă de mulţumire, peste coşul cu azime, apoi preotul va aduce pentru el prinosul de pâine şi turnarea."

18 Atunci şi acolo, la intrarea cortului mărturiei, cel cu făgăduinţa îşi va tunde părul capului şi-l va pune pe focul de sub jertfa de mulţumire."

19 Preotul va lua apoi şoldul, odată fiert, al berbecului, o pâine nedospită din coş şi o turtă nedospită şi le va pune pe mâinile celui cu făgăduinţa, după ce acesta îşi va fi tuns capul,"

20 şi le va ridica preotul ca aducere înaintea Domnului: lucru sfânt e acesta, şi el va fi al preotului, pe lângă pieptul cel ridicat şi pe lângă şoldul aducerii; după care cel cu făgăduinţa poate să bea vin."

21 Aceasta este legea celui ce prin făgăduinţă s'a făgăduit pe sine, aceasta-i jertfa sa către Domnul pentru propria sa făgăduinţă, ea neavând nici o legătură cu darea lui de mână; după puterea făgăduinţei cu care se va făgădui, aşa va lucra şi legea curăţirii sale“."

22 Domnul a grăit către Moise, zicând:"

23 „Vorbeşte tu către Aaron şi către fiii săi şi spune-le: Iată cum îi veţi binecuvânta pe fiii lui Israel; le veţi zice aşa:"

24 Domnul să te binecuvinteze şi să te păzească!"

25 Domnul să-Şi lumineze faţa spre tine şi să te miluiască!"

26 Domnul să-Şi ridice faţa spre tine şi să-ţi dăruiască pace!"

27 Aşa vor pune ei numele Meu asupra fiilor lui Israel şi Eu, Domnul, îi voi binecuvânta“."

7

1 Şi a fost că'n ziua când a sfârşit Moise de ridicat cortul, l-a uns şi l-a sfinţit, pe el şi toate lucrurile lui, precum şi jertfelnicul cu toate obiectele lui. Când le-a miruit şi le-a sfinţit, mai-marii lui Israel au adus daruri; ei erau"

2 cele douăsprezece căpetenii ale caselor lor părinteşti, mai-marii seminţiilor, cei ce fuseseră mai-mari peste cei număraţi."

3 Şi au adus darurile lor în faţa Domnului: şase care acoperite şi doisprezece boi, câte un car de la două căpetenii şi câte un bou de la fiecare; şi le-au adus înaintea cortului."

4 Şi a grăit Domnul către Moise, zicând:"

5 „Primeşte-le din partea lor, şi vor fi ele folosite în slujba cortului mărturiei. Dă-le leviţilor, fiecăruia după slujba sa“."

6 Şi luând Moise carele şi boii, le-a dat leviţilor:"

7 două care şi patru boi le-a dat fiilor lui Gherşon, după slujba lor;"

8 patru care şi opt boi le-a dat fiilor lui Merari, după slujba lor de sub îndrumarea lui Itamar, fiul lui Aaron preotul."

9 Dar fiilor lui Cahat nu le-a dat, pentru că ei, având în seamă lucrurile sfinte, le purtau pe umeri."

10 Căpeteniile au adus şi daruri pentru înnoirea jertfelnicului, în chiar ziua'n care a fost uns; acolo, în faţa jertfelnicului, şi-au adus mai-marii darurile."

11 Şi a zis Domnul către Moise: „În fiecare zi, la rând, câte o căpetenie să-şi aducă darurile pentru sfinţirea jertfelnicului“."

12 Cel ce şi-a adus darul în prima zi a fost Naason, fiul lui Aminadab, căpetenia seminţiei lui Iuda."

13 Darul său cuprindea: un blid de argint în greutate de o sută treizeci de sicli şi o cupă de argint de şaptezeci de sicli, după siclul sfânt, amândouă pline cu făinuţă de grâu frământată cu untdelemn, pentru jertfă;"

14 o cădelniţă de aur de zece sicli, plină cu tămâie;"

15 un junc, un berbec şi un miel de un an pentru ardere-de-tot;"

16 un ţap, jertfă pentru păcat;"

17 iar ca jertfă de mulţumire: două juninci, cinci berbeci, cinci ţapi şi cinci mieluşele de un an. Acesta-i darul lui Naason, fiul lui Aminadab."

18 În ziua a doua şi-a adus darul Natanael, fiul lui Ţuar, căpetenia seminţiei lui Isahar."

19 El a adus în dar: un blid de argint în greutate de o sută treizeci de sicli şi o cupă de argint de şaptezeci de sicli, după siclul sfânt, amândouă pline cu făinuţă de grâu frământată cu untdelemn, pentru jertfă;"

20 o cădelniţă de aur de zece sicli, plină cu tămâie;"

21 un junc, un berbec şi un miel de un an pentru ardere-de-tot;"

22 un ţap, jertfă pentru păcat;"

23 iar ca jertfă de mulţumire: două juninci, cinci berbeci, cinci ţapi şi cinci mieluşele de un an. Acesta-i darul lui Natanael, fiul lui Ţuar."

24 În ziua a treia şi-a adus darul căpetenia fiilor lui Zabulon: Eliab, fiul lui Helon."

25 Darul său cuprindea: un blid de argint în greutate de o sută treizeci de sicli şi o cupă de argint de şaptezeci de sicli, după siclul sfânt, amândouă pline cu făinuţă de grâu frământată cu untdelemn, pentru jertfă;"

26 o cădelniţă de aur de zece sicli, plină cu tămâie;"

27 un junc, un berbec şi un miel de un an pentru ardere-de-tot;"

28 un ţap, jertfă pentru păcat;"

29 iar pentru jertfa de mulţumire: două juninci, cinci berbeci, cinci ţapi şi cinci mieluşele de un an. Acesta-i darul lui Eliab, fiul lui Helon."

30 În ziua a patra şi-a adus darul căpetenia fiilor lui Ruben: Eliţur, fiul lui Şedeur."

31 Darul său cuprindea: un blid de argint în greutate de o sută treizeci de sicli şi o cupă de argint de şaptezeci de sicli, după siclul sfânt, amândouă pline cu făinuţă de grâu frământată cu untdelemn, pentru jertfă;"

32 o cădelniţă de aur de zece sicli, plină cu tămâie;"

33 un junc, un berbec şi un miel de un an pentru ardere-de-tot;"

34 un ţap, jertfă pentru păcat;"

35 iar pentru jertfa de mulţumire: două juninci, cinci berbeci, cinci ţapi şi cinci mieluşele de un an. Acesta-i darul lui Eliţur, fiul lui Şedeur."

36 În ziua a cincea şi-a adus darul căpetenia fiilor lui Simeon: Şelumiel, fiul lui Ţurişadai."

37 Darul său cuprindea: un blid de argint în greutate de o sută treizeci de sicli şi o cupă de argint de şaptezeci de sicli, după siclul sfânt, amândouă pline cu făinuţă de grâu frământată cu untdelemn, pentru jertfă;"

38 o cădelniţă de aur de zece sicli, plină cu tămâie;"

39 un junc, un berbec şi un miel de un an pentru ardere-de-tot;"

40 un ţap, jertfă pentru păcat;"

41 iar pentru jertfa de mulţumire: două juninci, cinci berbeci, cinci ţapi şi cinci mieluşele de un an. Acesta-i darul lui Şelumiel, fiul lui Ţurişadai."

42 În ziua a şasea şi-a adus darul căpetenia fiilor lui Gad: Eliasaf, fiul lui Raguel."

43 Darul său cuprindea: un blid de argint în greutate de o sută treizeci de sicli şi o cupă de argint de şaptezeci de sicli, după siclul sfânt, amândouă pline cu făinuţă de grâu frământată cu untdelemn, pentru jertfă;"

44 o cădelniţă de aur de zece sicli, plină cu tămâie;"

45 un junc, un berbec şi un miel de un an pentru ardere-de-tot;"

46 un ţap, jertfă pentru păcat;"

47 iar pentru jertfa de mulţumire: două juninci, cinci berbeci, cinci ţapi şi cinci mieluşele de un an. Acesta-i darul lui Eliasaf, fiul lui Raguel."

48 În ziua a şaptea şi-a adus darul căpetenia fiilor lui Efraim: Elişama, fiul lui Amihud."

49 Darul său cuprindea: un blid de argint în greutate de o sută treizeci de sicli şi o cupă de argint de şaptezeci de sicli, după siclul sfânt, amândouă pline cu făinuţă de grâu frământată cu untdelemn pentru jertfă;"

50 o cădelniţă de aur de zece sicli, plină cu tămâie;"

51 un junc, un berbec şi un miel de un an pentru ardere-de-tot;"

52 un ţap, jertfă pentru păcat;"

53 iar pentru jertfa de mulţumire: două juninci, cinci berbeci, cinci ţapi şi cinci mieluşele de un an. Acesta-i darul lui Elişama, fiul lui Amihud."

54 În ziua a opta şi-a adus darul căpetenia fiilor lui Manase: Gamaliel, fiul lui Pedaţur."

55 Darul său cuprindea: un blid de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, o cupă de argint de şaptezeci de sicli, după siclul sfânt, amândouă pline cu făinuţă de grâu frământată cu untdelemn, pentru jertfă;"

56 o cădelniţă de aur de zece sicli, plină cu tămâie;"

57 un junc, un berbec şi un miel de un an pentru ardere-de-tot;"

58 un ţap, jertfă pentru păcat;"

59 iar pentru jertfa de mulţumire: două juninci, cinci berbeci, cinci ţapi şi cinci mieluşele de un an. Acesta-i darul lui Gamaliel, fiul lui Pedaţur."

60 În ziua a noua şi-a adus darul căpetenia fiilor lui Veniamin: Abidan, fiul lui Ghedeon."

61 Darul său cuprindea: un blid de argint în greutate de o sută treizeci de sicli şi o cupă de argint de şaptezeci de sicli, după siclul sfânt, amândouă pline cu făinuţă de grâu frământată cu untdelemn, pentru jertfă;"

62 o cădelniţă de aur de zece sicli, plină cu tămâie;"

63 un junc, un berbec şi un miel de un an pentru ardere-de-tot;"

64 un ţap, jertfă pentru păcat;"

65 iar pentru jertfa de mulţumire: două juninci, cinci berbeci, cinci ţapi şi cinci mieluşele de un an. Acesta-i darul lui Abidan, fiul lui Ghedeon."

66 În ziua a zecea şi-a adus darul căpetenia fiilor lui Dan: Ahiezer, fiul lui Amişadai."

67 Darul său cuprindea: un blid de argint în greutate de o sută treizeci de sicli şi o cupă de argint de şaptezeci de sicli, după siclul sfânt, amândouă pline cu făinuţă de grâu frământată cu untdelemn, pentru jertfă;"

68 o cădelniţă de aur de zece sicli, plină cu tămâie;"

69 un junc, un berbec şi un miel de un an pentru ardere-de-tot;"

70 un ţap, jertfă pentru păcat;"

71 iar pentru jertfa de mulţumire: două juninci, cinci berbeci, cinci ţapi şi cinci mieluşele de un an. Acesta-i darul lui Ahiezer, fiul lui Amişadai."

72 În ziua a unsprezecea şi-a adus darul căpetenia fiilor lui Aşer: Paghiel, fiul lui Ocran."

73 Darul său cuprindea: un blid de argint în greutate de o sută treizeci de sicli şi o cupă de argint de şaptezeci de sicli, după siclul sfânt, amândouă pline cu făinuţă de grâu frământată cu untdelemn, pentru jertfă;"

74 o cădelniţă de aur de zece sicli, plină cu tămâie;"

75 un junc, un berbec şi un miel de un an pentru ardere-de-tot;"

76 un ţap, jertfă pentru păcat;"

77 iar pentru jertfa de mulţumire: două juninci, cinci berbeci, cinci ţapi şi cinci mieluşele de un an. Acesta-i darul lui Paghiel, fiul lui Ocran."

78 În ziua a douăsprezecea şi-a adus darul căpetenia fiilor lui Neftali: Ahira, fiul lui Enan."

79 Darul său cuprindea: un blid de argint în greutate de o sută treizeci de sicli şi o cupă de argint de şaptezeci de sicli, după siclul sfânt, amândouă pline cu făinuţă de grâu frământată cu untdelemn, pentru jertfă;"

80 o cădelniţă de aur de zece sicli, plină cu tămâie;"

81 un junc, un berbec şi un miel de un an pentru ardere-de-tot;"

82 un ţap, jertfă pentru păcat;"

83 iar pentru jertfa de mulţumire: două juninci, cinci berbeci, cinci ţapi şi cinci mieluşele de un an. Acesta-i darul lui Ahira, fiul lui Enan."

84 Acestea au fost darurile din partea căpeteniilor lui Israel la sfinţirea jertfelnicului, în ziua când acesta a fost miruit: douăsprezece blide de argint, douăsprezece cupe de argint, douăsprezece cădelniţe de aur,"

85 fiecare blid având o sută treizeci de sicli şi fiecare cupă câte şaptezeci de sicli. Întru totul, argintul acestor vase: două mii patru sute de sicli, după siclul sfânt;"

86 douăsprezece cădelniţe de aur, pline cu tămâie, de câte zece sicli fiecare, după siclul sfânt; întru totul, aurul cădelniţelor: o sută douăzeci de sicli."

87 Vitele pentru arderi-de-tot au fost de toate: doisprezece junci, doisprezece berbeci şi doisprezece miei de un an, împreună cu prinoasele de pâine şi cu turnările lor. Ca jertfă pentru păcat, doisprezece ţapi."

88 Vitele pentru jertfa de mulţumire au fost, laolaltă: douăzeci şi patru de juninci, şaizeci de berbeci, şaizeci de ţapi şi şaizeci de mieluşele de un an şi fără meteahnă. Acestea au fost darurile la sfinţirea jertfelnicului, după'mplinirea celor rânduite şi după ce el a fost miruit."

89 Când Moise intra în cortul mărturiei ca să-I grăiască, el auzea glasul Domnului vorbind cu el de deasupra acoperământului ispăşirii de pe chivotul mărturiei, dintre cei doi heruvimi; şi el Îi vorbea."

8

1 Şi a grăit Domnul către Moise, zicând:"

2 „Vorbeşte-i lui Aaron şi spune-i: – Când vei aprinde candelele, cele şapte candele vor lumina partea sfeşnicului cea de dinainte“."

3 Şi a făcut Aaron aşa: candelele sfeşnicului le-a aprins în partea lui cea din faţă, aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise."

4 Iată cum era meşteşugit sfeşnicul: din aur ciocănit – şi fusul şi florile îi erau lucrate din ciocan; după izvodul pe care Domnul i-l arătase lui Moise, aşa a făcut el sfeşnicul."

5 Şi a grăit Domnul către Moise, zicând:"

6 „Ia-i pe leviţi din mijlocul fiilor lui Israel şi supune-i curăţirii."

7 Iată ce le vei face ca să fie curaţi: să-i stropeşti cu apa curăţirii, să-şi treacă ei briciul peste tot trupul lor şi să-şi spele hainele; atunci vor fi curaţi."

8 Apoi ei vor lua un junc şi prinosul său de făinuţă de grâu frământată cu untdelemn, în vreme ce tu vei lua un al doilea junc ca jertfă pentru păcat."

9 Îi vei aduce pe leviţi înaintea cortului mărturiei şi vei aduna toată obştea fiilor lui Israel."

10 Pe leviţi îi vei aduce'n faţa Domnului, iar fiii lui Israel îşi vor pune mâinile pe leviţi."

11 Aaron îi va osebi pe leviţi ca afierosire'n faţa Domnului, pe ei, dintre fiii lui Israel, şi ei vor fi cei ce vor lucra lucrurile Domnului."

12 Leviţii îşi vor pune mâinile pe capetele juncilor, iar tu vei aduce: pe unul ca jertfă pentru păcat, pe celălalt ca ardere-de-tot Domnului, rugându-te astfel pentru ispăşirea lor."

13 Îi vei pune pe leviţi în faţa Domnului şi'n faţa lui Aaron şi'n faţa fiilor săi şi-i vei aduce ca afierosire'n faţa Domnului."

14 Aşa-Mi vei pune tu deoparte pe leviţi din mijlocul fiilor lui Israel, şi ei vor fi ai Mei."

15 După aceasta vor intra leviţii să lucreze ceea ce au de lucrat în cortul mărturiei. Aşa vei face curăţirea lor şi-i vei aduce înaintea Domnului."

16 Căci în dar Îmi sunt dăruiţi Mie dintre fiii lui Israel, în locul tuturor celor întâi-născuţi – al celor ce ies întâi din pântece; pentru Mine Mi i-am luat dintre fiii lui Israel;"

17 căci al Meu este tot întâi-născutul întru fiii lui Israel, fie că-i om, fie că-i dobitoc, pentru că Eu Mi i-am sfinţit Mie în ziua când în ţara Egiptului am lovit pe tot întâi-născutul,"

18 şi i-am luat pe leviţi în locul tuturor celor întâi-născuţi între fiii lui Israel;"

19 şi'n dar i-am dat pe leviţi lui Aaron şi fiilor săi, dintre fiii lui Israel, pentru ca ei să facă ceea ce fiii lui Israel au de făcut în cortul mărturiei şi să se roage pentru fiii lui Israel, pentru ca'ntre fiii lui Israel să nu fie nici o lovire când s'ar apropia de locaşul cel sfânt“."

20 Moise şi Aaron şi toată obştea fiilor lui Israel au făcut cu leviţii aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise'n privinţa leviţilor; aşa au făcut cu ei fiii lui Israel."

21 Şi s'au curăţit leviţii şi şi-au spălat hainele, iar Aaron i-a adus pe ei ca dar înaintea Domnului şi s'a rugat pentru ei Aaron, ca să fie ei curaţi."

22 După aceasta au intrat leviţii să-şi facă slujba în cortul mărturiei, în faţa lui Aaron şi'n faţa fiilor săi. Aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise'n privinţa leviţilor, aşa au făcut în privinţa lor."

23 Şi a grăit Domnul către Moise, zicând:"

24 „Aceasta este legea leviţilor: De la douăzeci şi cinci de ani în sus vor intra să slujească în cortul mărturiei;"

25 iar la cincizeci de ani vor înceta din slujbă şi nu vor mai lucra,"

26 ci'n cortul mărturiei îi vor veghea pe fraţii lor să-şi facă fiecare slujba lui, dar de lucrat nu vor mai lucra. Aşa să faci cu leviţii, cum anume să-şi păzească slujba“."

9

1 Şi i-a grăit Domnul lui Moise în pustia Sinai, în cel de al doilea an de după ieşirea lor din ţara Egiptului, în luna întâi, şi i-a zis:"

2 „Spune-le fiilor lui Israel să facă Paştile la vremea lor."

3 La vreme le veţi face în cea de a paisprezecea zi a lunii întâi, spre seară; după legea lor şi după rânduiala lor le veţi face“."

4 Iar Moise le-a spus fiilor lui Israel să facă Paştile."

5 Începându-le în cea de a paisprezecea zi a lunii, în pustia Sinai, aşa le-au făcut fiii lui Israel, după cum Domnul îi poruncise lui Moise."

6 Au venit însă bărbaţii care erau necuraţi din pricină că se atinseseră de trup de om mort şi care deci nu puteau să facă Paştile în ziua aceea; în chiar ziua aceea s'au înfăţişat înaintea lui Moise şi Aaron"

7 şi acei bărbaţi i-au zis: „Noi suntem necuraţi, pentru că ne-am atins de trup de om mort; de ce să nu fim lăsaţi să-I aducem Domnului darul la vremea lui în mijlocul fiilor lui Israel?“"

8 Şi a zis Moise către ei: „Staţi aici, iar eu voi auzi ce porunceşte Domnul pentru voi!“"

9 Şi a grăit Domnul către Moise, zicând:"

10 „Vorbeşte tu către fiii lui Israel şi spune-le: – Dacă cineva din voi sau din urmaşii voştri va fi necurat prin atingere de trup de om mort, sau va fi departe în călătorie, acela va face şi el Paştile Domnului;"

11 aceştia însă le vor face în cea de a doua lună, în ziua a paisprezecea, spre seară; să le mănânce cu azime şi cu ierburi amare;"

12 şi nu vor lăsa din ele până'n dimineaţa următoare, nici os nu vor zdrobi; după rânduiala Paştilor le vor face."

13 Dar omul curat, care nu se află departe'n călătorie, dar va zăbovi să facă Paştile, sufletul acela se va stârpi din poporul său, pentru că nu I-a adus Domnului darul la vremea lui; omul acela îşi va purta păcatul asupră-şi."

14 Iar dacă un străin se va apropia de voi şi se va aşeza în ţara voastră şi va face Paştile Domnului, după legea Paştilor şi după rânduiala lor să le facă: o singură lege să fie, şi pentru străin, şi pentru băştinaş“."

15 În ziua când a fost aşezat cortul, norul a acoperit cortul, casa mărturiei; începând de seara, el era peste cort ca o vedere de foc, până dimineaţa."

16 Aşa era'ntotdeauna: ziua îl acoperea norul; noaptea, o vedere de foc."

17 Oridecâteori se ridica norul de deasupra cortului, fiii lui Israel porneau la drum; în locul unde se oprea norul, acolo-şi aşezau tabăra fiii lui Israel."

18 La porunca Domnului îşi aşezau fiii lui Israel tabăra, la porunca Domnului porneau la drum; atâta vreme cât norul umbrea deasupra cortului, fiii lui Israel stăteau pe loc."

19 Când norul stătea deasupra cortului o vreme mai îndelungată, fiii lui Israel păzeau rânduiala lui Dumnezeu şi nu plecau la drum."

20 Uneori se întâmpla ca norul să rămână deasupra cortului doar câteva zile: la glasul Domnului se opreau cu tabăra şi la porunca Lui plecau la drum."

21 Alteori norul stătea numai de seara până dimineaţa: de'ndată ce norul se ridica dimineaţa, porneau şi ei la drum; iar dacă aceasta se'ntâmpla după o zi şi o noapte, plecau atunci."

22 Fie că norul umbrea deasupra o zi sau o lună sau mai mult, fiii lui Israel rămâneau pe loc şi nu plecau la drum."

23 Că din porunca Domnului se opreau cu tabăra şi din porunca Domnului porneau la drum; ei păzeau rânduiala Domnului după porunca pe care Domnul le-o dăduse prin Moise."

10

1 Şi a grăit Domnul către Moise, zicând:"

2 „Fă-ţi două trâmbiţe de argint; din ciocan să le faci. Le vei avea pentru chemarea obştii şi pentru plecarea taberelor."

3 Când se va trâmbiţa din ele, toată obştea ţi se va aduna la uşa cortului mărturiei."

4 Dar dacă se va trâmbiţa numai din una, la tine se vor aduna toate căpeteniile, mai-marii neamurilor lui Israel."

5 Când veţi da semn din trâmbiţă, vor porni taberele cele dinspre răsărit."

6 Când veţi da al doilea semn de trâmbiţă, vor porni taberele cele dinspre miazăzi. Când veţi da al treilea semn de trâmbiţă, vor porni taberele cele dinspre apus. Iar când veţi da al patrulea semn de trâmbiţă, vor porni taberele cele dinspre miazănoapte. Aşa vor porni la drum, cu semn de trâmbiţă."

7 Când însă chemaţi adunarea, veţi trâmbiţa, dar nu cu semn [de plecare]."

8 Din trâmbiţe vor suna preoţii, fiii lui Aaron; aceasta va fi vouă lege veşnică'ntru neamurile voastre."

9 Iar când în ţara voastră veţi ieşi la război împotriva vrăjmaşilor ce vi se'mpotrivesc, veţi da un anume semn de trâmbiţă; atunci Îşi va aduce aminte de voi Domnul, iar voi veţi fi mântuiţi de vrăjmaşii voştri."

10 În zilele voastre de bucurie, în sărbătorile voastre şi la'nceputurile voastre de lună veţi trâmbiţa din trâmbiţe la arderile-voastre-de-tot şi la jertfele voastre de mulţumire, şi prin aceasta veţi fi pomeniţi în faţa Dumnezeului vostru. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru“."

11 În anul al doilea, în luna a doua, în douăzeci ale lunii, s'a ridicat norul de deasupra cortului mărturiei."

12 Şi au plecat fiii lui Israel din pustia Sinai, cu toate ale lor, şi norul s'a oprit în pustia Paran."

13 Aceasta a fost întâia plecare după porunca lui Dumnezeu dată prin Moise."

14 Întâi au pornit rândurile din tabăra fiilor lui Iuda, cu armiile lor; peste armiile lor era Naason, fiul lui Aminadab."

15 Peste armiile seminţiei lui Isahar era Natanael, fiul lui Ţuar;"

16 iar peste armiile seminţiei fiilor lui Zabulon era Eliab, fiul lui Helon."

17 Cortul a fost apoi desfăcut şi au plecat fiii lui Gherşon şi fiii lui Merari, purtătorii cortului."

18 După aceea au pornit rândurile din tabăra lui Ruben cu armiile lor; peste armiile lor era Eliţur, fiul lui Şedeur;"

19 peste armiile seminţiei lui Simeon era Şelumiel, fiul lui Ţurişadai;"

20 iar peste armiile seminţiei fiilor lui Gad era Eliasaf, fiul lui Raguel."

21 După aceea au plecat fiii lui Cahat, cei ce duceau lucrurile sfinte; cortul trebuia să fie aşezat înainte de sosirea lor."

22 Apoi au pornit rândurile din tabăra fiilor lui Efraim cu armiile lor; peste armiile lor era Elişama, fiul lui Amihud."

23 Peste armiile fiilor lui Manase era Gamaliel, fiul lui Pedaţur;"

24 iar peste armiile fiilor lui Veniamin era Abidan, fiul lui Ghedeon."

25 În urma tuturor au pornit rândurile din tabăra fiilor lui Dan cu armiile lor; peste armiile lor era Ahiezer, fiul lui Amişadai;"

26 peste armiile fiilor lui Aşer era Paghiel, fiul lui Ocran;"

27 iar peste armiile fiilor lui Neftali era Ahira, fiul lui Enan."

28 Acestea sunt oştile fiilor lui Israel la vremea când au pornit la drum cu armiile lor."

29 Şi a zis Moise către Hobab, fiul lui Raguel, madianitul, socrul lui Moise: „Noi plecăm spre locul acela despre care Domnul a zis: – Pe acesta vouă vi-l voi da!... Vino cu noi şi-ţi vom face bine, căci Domnul pe cele bune le-a grăit despre Israel“."

30 Iar acela i-a zis: „De aici nu plec decât în ţara mea şi la neamul meu“."

31 Dar [Moise] a zis: „Nu ne lăsa!; tu cu noi ai fost în pustie şi'ntre noi se cade să'mbătrâneşti."

32 Dacă mergi cu noi, binele pe care ni-l va face nouă Domnul ţi-l vom face şi noi ţie“."

33 Plecând ei de la muntele Domnului, au mers cale de trei zile; iar chivotul legământului Domnului mergea înaintea lor cale de trei zile, ca să le caute loc de odihnă."

34 Când se ridica chivotul, Moise zicea:„Scoală-Te, Doamne,
ca să se risipească vrăjmaşii Tăi
şi să fugă de la faţa Ta
toţi cei ce Te urăsc pe Tine!“"

35 Iar când se oprea, el zicea:„Întoarce-Te, Doamne,
spre mulţimea miilor lui Israel!“"

36 Şi norul Domnului îi umbrea ziua, oridecâteori plecau din locul de popas."

11

1 Şi s'a pornit poporul cu rea cârtire'mpotriva Domnului; iar Domnul a auzit şi cu urgie S'a mâniat: foc de la Domnul s'a aprins între ei şi le-a mistuit o parte din tabără."

2 Poporul a strigat atunci către Moise, iar Moise I s'a rugat Domnului şi focul a'ncetat."

3 Iar locul acela a fost numit Pârjol, căci acolo s'a aprins între ei foc de la Domnul."

4 Dar adunătura [de oameni] ce se afla printre ei s'a aprins de poftă; şi chiar fiii lui Israel s'au pus pe plâns şi ziceau: „Cine ne va hrăni cu carne?"

5 Că iată, ne aducem aminte de peştele pe care-l mâncam pe nimic în Egipt, şi de castraveţi şi de pepeni şi de ceapă şi de praz şi de usturoi;"

6 iar acum, iată că ni s'a uscat sufletul de tot, că ochii noştri nu mai văd nimic în afară de mană...“."

7 Mana era ca sămânţa de coriandru şi arăta ca înfăţişarea cristalului."

8 Poporul se ducea şi o aduna, o râşneau în râşniţe sau o pisau în piuă, o fierbeau în căldări şi făceau din ea turte: dulceaţa ei era ca gustul turtelor cu untdelemn."

9 Noaptea, când cădea roua pe tabără, cădea peste ea şi mana."

10 Iar Moise i-a auzit cum plângeau prin neamurile lor, fiecare la uşa lui; atunci cu mare mânie S'a mâniat Domnul, iar lui Moise rău i-a căzut la inimă."

11 Şi a zis Moise către Domnul: „De ce-l întristezi Tu pe robul Tău şi de ce oare n'am aflat eu milă'n faţa ochilor Tăi, de mi-ai pus Tu'n spinare tot poporul acesta?"

12 Oare eu sunt cel ce-a zămislit tot poporul acesta, oare eu sunt cel ce l-a născut, pentru ca Tu să-mi zici: – Ia-i la sânul tău aşa cum îl ia doica pe sugar şi du-i spre pământul pe care Tu cu jurământ l-ai făgăduit părinţilor lor!?"

13 De unde să iau eu carne şi să dau la tot poporul acesta? Că mi se plâng, zicând: – Dă-ne carne să mâncăm!"

14 Eu singur nu voi putea să duc tot poporul acesta; e prea greu pentru mine!"

15 Dacă asta-mi faci Tu mie, atunci mai bine omoară-mă dac'am aflat milă'n faţa ochilor Tăi, ca să nu-mi mai văd nenorocirea!“"

16 Şi a zis Domnul către Moise: „Adună-Mi şaptezeci de bărbaţi dintre bătrânii lui Israel, pe care tu îi ştii că sunt bătrâni ai poporului şi cărturari ai lui, şi du-i la cortul mărturiei şi vor sta cu tine acolo."

17 Eu Mă voi pogorî şi voi vorbi cu tine acolo şi voi lua din duhul care este peste tine şi voi pune peste ei; şi ei vor purta'mpreună cu tine povara poporului, ca să n'o mai duci de unul singur."

18 Iar poporului spune-i: – Curăţiţi-vă pentru ziua de mâine şi veţi avea să mâncaţi carne, de vreme ce-aţi plâns în faţa Domnului, zicând: Cine ne va hrăni cu carne?, că ce bine ne era nouă în Egipt!... Ei bine, Domnul vă va da carne să mâncaţi, şi carne veţi mânca;"

19 şi nu doar o zi veţi mânca, nici două zile, nici numai cinci zile, nici doar zece zile sau douăzeci de zile,"

20 ci pân'la o lună de zile veţi mânca, pân'o să vă dea pe nas şi-o să vă fie scârbă, pentru că nu L-aţi luat în seamă pe Domnul Cel ce este'ntru voi şi v'aţi plâns în faţa Lui, zicând: – La ce bun am ieşit noi din Egipt?“"

21 Şi a zis Moise: „Şase sute de mii de pedeştri numără poporul acesta'n care sunt eu, şi Tu zici: Carne le voi da să mănânce, şi vor mânca o lună de zile..."

22 Oare li se vor înjunghia atâtea oi şi atâţia boi încât să le ajungă? sau toţi peştii mării li se vor aduna ca să-i îndestuleze?...“."

23 Zis-a Domnul către Moise: „Dar mâna Domnului? ea nu va fi destulă? Acum vei vedea dacă spusa Mea se va plini sau nu“."

24 Atunci a ieşit Moise şi i-a spus poporului cuvintele Domnului. Şi a adunat şaptezeci de bărbaţi dintre bătrânii poporului şi i-a pus împrejurul cortului."

25 Şi S'a pogorât Domnul în nor şi i-a vorbit; şi a luat din duhul care era peste el şi a pus peste cei şaptezeci de bărbaţi, bătrânii. Şi a fost că de'ndată ce duhul s'a odihnit peste ei, au profeţit; apoi n'au mai făcut-o."

26 Doi bărbaţi însă rămăseseră în tabără; pe unul îl chema Eldad şi pe celălalt îl chema Medad. Şi duhul s'a odihnit peste ei; cu toate că erau înscrişi, ei nu veniseră la cort, şi au profeţit în tabără."

27 Atunci a alergat un tânăr şi i-a spus lui Moise, zicând: „Eldad şi Medad profeţesc în tabără“."

28 Şi răspunzând Iosua, fiul lui Navi, cel ales dintre apropiaţii lui Moise, a zis: „Domnul meu Moise, opreşte-i!“"

29 Moise însă i-a zis: „Nu cumva eşti gelos pe mine? O, de-ar fi toţi profeţi în poporul Domnului când Îşi trimite Domnul duhul peste ei!“"

30 Apoi s'a întors Moise în tabără, el şi bătrânii lui Israel."

31 Atunci s'a stârnit vânt de la Domnul, a adus prepeliţe dinspre mare şi le-a aşternut pe tabără, pe'ntinderea unei zile de drum într'o parte şi a unei zile de drum în cealaltă parte, de jur-împrejurul taberei, într'un strat ca de doi coţi de la pământ."

32 Şi sculându-se poporul, toată ziua aceea şi toată noaptea şi toată ziua următoare au adunat prepeliţe; şi cine-a strâns mai puţin, tot a adunat zece coşuri; şi le-au întins în jurul taberei ca să se zvânte."

33 Şi'n timp ce carnea încă le era'ntre dinţi şi n'o isprăviseră de mestecat, s'a aprins mânia Domnului asupra poporului, şi a lovit Domnul poporul cu lovire mare foarte."

34 Iar numele acelui loc s'a chemat Chivrot-Hataava, căci acolo i-au pus în mormânt pe cei cuprinşi de poftă."

35 Poporul a plecat apoi din Chivrot-Hataava la Haşerot; şi s'a oprit în Haşerot."

12

1 Mariam şi Aaron vorbeau însă împotriva lui Moise din pricina femeii etiopience pe care Moise şi-o luase; căci el îşi luase, într'adevăr, o etiopiancă."

2 Ei ziceau: „Oare numai lui Moise i-a grăit Domnul? Nu ne-a grăit El oare şi nouă?“ Iar Domnul a auzit."

3 Dar omul Moise era foarte blând, mai mult decât toţi oamenii care sunt pe pământ."

4 Şi de'ndată a zis Domnul către Moise şi către Aaron şi către Mariam: „Ieşiţi voi câteşitrei la cortul mărturiei“. Şi au ieşit tustrei la cortul mărturiei."

5 Atunci S'a pogorât Domnul într'un stâlp de nor şi a stat la intrarea cortului mărturiei şi i-a chemat pe Aaron şi pe Mariam; şi au ieşit amândoi."

6 Şi le-a zis: „Ascultaţi cuvintele Mele:De este'ntre voi cineva profet al Domnului,
aceluia'n vedenie Mă arăt şi'n somn îi vorbesc."

7 Nu tot aşa-i cu robul Meu Moise:
credincios e el în toată casa Mea;"

8 lui îi vorbesc gură către gură,
aievea şi nu prin ghicituri,
iar el vede slava Domnului. Cum de nu v'aţi temut să cârtiţi împotriva robului Meu Moise?“"

9 Şi s'a aprins mânia Domnului asupra lor; El a plecat,"

10 a plecat şi norul de deasupra cortului, şi iată că Mariam era leproasă, [albă] cum e zăpada. Aaron s'a uitat la Mariam, şi iată că era leproasă!"

11 Atunci a zis Aaron către Moise: „Rogu-mă, domnul meu, să nu ne socoteşti păcatul acesta, fiindcă n'am ştiut că păcătuim!"

12 Te rog, să nu se facă ea asemenea morţii, ca un prunc ce iese mort din pântecele mamei sale, cu trupul pe jumătate ros!“"

13 Atunci a strigat Moise către Domnul şi a zis: „Dumnezeule, Te rog, vindec-o!“"

14 Domnul însă a zis către Moise: „Dacă tatăl ei ar fi scuipat-o'n obraz, oare n'ar fi trebuit ea să se ruşineze timp de şapte zile? Aşadar, şapte zile să fie ţinută în afara taberei, şi numai după aceea să intre“."

15 Şi a fost ţinută Mariam în afara taberei timp de şapte zile; şi poporul n'a plecat la drum până ce Mariam s'a curăţit."

16 După aceasta a pornit poporul de la Haşerot şi a poposit în pustia Paran."

13

1 Acolo a grăit Domnul cu Moise şi i-a zis:"

2 „Trimite oameni ca să iscodească pământul Canaaneenilor pe care-l voi da Eu fiilor lui Israel spre moştenire; vei trimite câte un bărbat din fiecare seminţie părintească, fiecare din ei fiind căpătenie'ntre ele“."

3 Moise i-a trimis deci pe aceştia din pustiul Paran, după cuvântul Domnului; toţi aceştia erau căpetenii dintre fiii lui Israel."

4 Iată acum şi numele lor: din seminţia lui Ruben: Şammua, fiul lui Zahur;"

5 din seminţia lui Simeon: Safat, fiul lui Hori;"

6 din seminţia lui Iuda: Caleb, fiul lui Iefone;"

7 din seminţia lui Isahar: Igal, fiul lui Iosif;"

8 din seminţia lui Efraim: Osia, fiul lui Navi;"

9 din seminţia lui Veniamin: Palti, fiul lui Rafu;"

10 din seminţia lui Zabulon: Gadiel, fiul lui Sodi;"

11 din Manase, seminţia lui Iosif: Gadi, fiul lui Susi;"

12 din seminţia lui Dan: Amiel, fiul lui Ghemali;"

13 din seminţia lui Aşer: Setur, fiul lui Mihael;"

14 din seminţia lui Neftali: Nahbi, fiul lui Vofsi;"

15 din seminţia lui Gad: Gheuel, fiul lui Machi."

16 Acestea sunt numele bărbaţilor pe care i-a trimis Moise să iscodească ţara. Iar pe Osia, fiul lui Navi, Moise l-a numit Iosua."

17 Pe aceştia trimiţându-i Moise să iscodească pământul Canaanului, le-a zis: „Suiţi-vă prin pustia aceasta, urcaţi-vă pe munte"

18 şi cercetaţi ce pământ este, ce popor locuieşte în el: de este tare sau slab, numeros sau puţin numeros;"

19 cum este ţara pe care o locuieşte: bună sau rea, cum sunt oraşele în care trăieşte el: cu ziduri sau fără ziduri;"

20 cum este pământul: gras sau sterp, de sunt pe el copaci sau nu. Ţineţi-vă tari şi luaţi din roadele pământului“. Era la vremea când încep a se coace strugurii."

21 Şi suindu-se ei, au cercetat ţara, începând de la pustiul Ţin până la Rehob, care se deschide spre Hamat."

22 Apoi, suindu-se prin pustie, au mers până la Hebron, unde trăiau Ahiman, Şeşai şi Talmai, urmaşii lui Enac. Hebronul fusese zidit cu şapte ani înaintea oraşului egiptean Ţoan."

23 Apoi au venit până la valea Strugurelui, au cercetat-o şi au tăiat de acolo o viţă de vie cu un strugure pe ea şi-l duceau pe pârghia unei prăjini; de asemenea, au luat din rodii şi din smochine."

24 Locul acela l-au numit ei Valea Eşcol, de la strugurele pe care-l tăiaseră de acolo fiii lui Israel."

25 Şi dacă au cercetat ei ţara, s'au întors după patruzeci de zile."

26 Şi, mergând, au venit la Moise şi la Aaron şi la toată obştea fiilor lui Israel, la Cadeş, în pustia Paran. Şi au dat seamă'n faţa lor şi'n faţa'ntregii adunări, şi le-au arătat roadele pământului."

27 Şi le-au povestit, zicând: „Am fost în ţara unde ne-aţi trimis, pământu'n care curge miere şi lapte, şi iată roadele lui."

28 Numai că poporul care locuieşte în ea este curajos şi oraşele sunt întărite şi foarte mari, ba şi pe urmaşii lui Enac i-am văzut acolo."

29 În partea de miazăzi a ţării locuieşte Amalec; Heteii, Heveii, Iebuseii şi Amoreii locuiesc în munţi, iar Canaaneenii locuiesc pe lângă mare şi pe lângă râul Iordanului“."

30 Caleb însă a liniştit poporul în faţa lui Moise, zicând: „Nu, ci să ne ridicăm şi să cuprindem [ţara], că-i vom putea birui!“"

31 Dar oamenii care fuseseră cu el au zis: „Să nu ne ridicăm, că nu vom putea noi să ne ridicăm împotriva acelui popor, fiindcă e mult mai tare decât noi“."

32 Şi au împrăştiat printre fiii lui Israel zvonuri rele despre pământul pe care-l iscodiseră, zicând: „Pământul pe care l-am străbătut noi ca să-l iscodim este un pământ care-şi mănâncă locuitorii, iar oamenii pe care i-am văzut acolo sunt toţi nişte namile."

33 Acolo am văzut noi uriaşi; noi păream pe lângă ei ca nişte lăcuste, aşa păream noi în ochii lor“."

14

1 Atunci toată adunarea s'a ridicat cu strigare; şi'n noaptea aceea toată, poporul a plâns."

2 Fiii lui Israel, toţi, au cârtit împotriva lui Moise şi a lui Aaron, şi'ntreaga obşte le-a zis: „Mai bine-am fi murit noi în pământul Egiptului sau am muri în pustiul acesta!"

3 La ce ne duce Domnul în această ţară: să cădem în război? iar femeile şi copiii noştri să ajungă pradă?... Mai bine-ar fi de pe-acum să ne întoarcem în Egipt“."

4 Şi au zis unii către alţii: „Să ne facem noi o căpetenie şi să ne întoarcem în Egipt!“"

5 Atunci Moise şi Aaron au căzut cu faţa la pământ înaintea'ntregii adunări a fiilor lui Israel."

6 Iar Iosua, fiul lui Navi, şi Caleb al lui Iefone, care erau dintre cei ce iscodiseră ţara, şi-au sfâşiat hainele"

7 şi au zis către'ntreaga adunare a fiilor lui Israel: „Pământul pe care l-am cercetat noi este bun, foarte bun."

8 Dacă Domnul e cu noi şi ne va duce în ţara aceea şi ne-o va da nouă, acolo e pământul în care curge lapte şi miere."

9 Aşadar, nu staţi voi împotriva Domnului, şi nici nu vă temeţi de poporul acelei ţări, căci el va ajunge să ne fie nouă de mâncare: vremea lor a trecut, Domnul e cu noi, nu vă temeţi de ei!“"

10 Atunci toată adunarea a zis să-i ucidă cu pietre, dar iată că slava Domnului li s'a arătat tuturor fiilor lui Israel în norul de deasupra cortului mărturiei."

11 Şi a zis Domnul către Moise: „Până când Mă va înfrunta poporul acesta? până când nu-Mi va da crezare, în ciuda tuturor minunilor pe care le-am făcut în mijlocul lui?"

12 Cu moarte-l voi lovi şi-l voi nimici, iar pe tine şi casa tatălui tău vă voi face neam mare şi mai puternic decât acesta!“"

13 Moise însă a zis către Domnul: „Da, dar Egiptenii au aflat cum Tu cu puterea Ta l-ai scos pe poporul acesta din mijlocul lor,"

14 iar locuitorii acestei ţări au auzit şi ei că Tu eşti Domn întru poporul acesta, că Tu, Doamne, i Te arăţi cătătură'n cătătură, că norul Tău stă deasupra lor şi că Tu mergi înaintea lor în stâlp de nor ziua şi'n stâlp de foc noaptea."

15 Dacă Tu vei face ca poporul acesta să piară ca un singur om, atunci neamurile care au auzit de numele Tău vor zice:"

16 Domnul n'a fost în stare să-l ducă pe poporul acesta în ţara pe care i-a jurat-o, iată de ce i-a omorât pe ei în pustie..."

17 Aşadar, înalţă-se acum puterea Ta, Doamne, după cum Tu Însuţi ai grăit, zicând:"

18 Domnul este îndelung-răbdător, mult-milostiv şi adevărat, Cel ce şterge fărădelegile, nedreptăţile şi păcatele, şi cu curăţie nu-l va curăţi pe cel vinovat, ci nelegiuirile părinţilor le va strămuta în copii până la al treilea şi al patrulea neam."

19 Iartă păcatul acestui popor, după mare mila Ta şi după cum ai suferit Tu poporul acesta din Egipt până'n ziua de azi“."

20 Zis-a Domnul către Moise: „Milostiv le sunt lor, după cuvântul tău;"

21 dar viu sunt Eu şi viu e numele Meu şi de slava Domnului e plin întreg pământul:"

22 toţi bărbaţii câţi Mi-au văzut slava şi minunile pe care le-am făcut în ţara Egiptului şi'n această pustie şi care de zece ori M'au pus prin aceasta la'ncercare şi n'au ascultat glasul Meu,"

23 aceia nu vor vedea ţara pe care Eu am jurat-o părinţilor lor; ci numai copiilor lor, care sunt aici cu Mine, care nu ştiu ce este binele şi ce este răul, şi tuturor nevârstnicilor neştiutori, lor le voi da ţara, iar toţi cei ce M'au întărâtat nu o vor vedea."

24 Cât despre robul Meu Caleb, de vreme ce'ntru el a fost alt duh şi pentru că el Mi-a urmat Mie, pe el îl voi duce în ţara unde-a fost, şi seminţia lui o va moşteni."

25 Întrucât însă Amaleciţii şi Canaaneenii locuiesc pe vale, mâine să vă întoarceţi şi să vă îndreptaţi către pustie cu faţa spre Marea Roşie“."

26 Şi a grăit Domnul către Moise şi Aaron, zicând:"

27 „Până când această obşte rea, care cârteşte'mpotrivă-Mi? Căci am auzit cârtirea cu care fiii lui Israel cârtesc împotriva Mea."

28 Aşadar, spune-le: – Viu sunt Eu, zice Domnul. Aşa cum voi aţi grăit în auzul Meu, întocmai vă voi face vouă:"

29 În această pustie vă vor cădea oasele, vouă tuturor, aşa număraţi cum sunteţi de la douăzeci de ani în sus, voi, cei ce aţi cârtit împotriva Mea."

30 Nu, voi nu veţi intra în ţara'n care cu mâna ridicată M'am jurat să vă aşez; nimeni în afară de Caleb, fiul lui Iefone, şi de Iosua, fiul lui Navi."

31 Pe copiii voştri, despre care voi ziceaţi că vor ajunge pradă, pe ei îi voi duce acolo'n ţară şi ei vor moşteni pământul de care voi v'aţi ferit,"

32 în timp ce oasele voastre vor rămâne'n pustia aceasta."

33 Patruzeci de ani vor fi copiii voştri rătăcitori prin pustie şi vor purta povara desfrânării voastre până ce oasele voastre se vor topi toate în pustie."

34 După numărul celor patruzeci de zile în care-aţi iscodit voi ţara, patruzeci de ani veţi purta povara păcatelor voastre, un an pentru o zi, şi veţi cunoaşte lăuntrul mâniei Mele."

35 Eu, Domnul, am grăit!, da, aşa voi face cu această obşte rea care s'a răzvrătit împotrivă-Mi: în pustia aceasta se vor topi; acolo vor muri“."

36 Cât despre oamenii pe care Moise îi trimisese să iscodească ţara şi care la'ntoarcere au defăimat-o în faţa adunării spunând vorbe rele despre ţara aceea,"

37 oamenii care-au vorbit ţara de rău au murit de grea lovire'n faţa Domnului."

38 Iosua, fiul lui Navi, şi Caleb, fiul lui Iefone, au fost singurii care-au rămas vii dintre bărbaţii ce merseseră să iscodească ţara."

39 Cuvintele acestea le-a spus Moise înaintea tuturor fiilor lui Israel, şi a plâns poporul foarte."

40 Şi sculându-se ei dis-de-dimineaţă, s'au urcat pe vârful muntelui, zicând: „Iată-ne!, noi ne vom sui la locul de care ne-a grăit Domnul; căci am păcătuit!“"

41 Moise însă le-a zis: „De ce călcaţi voi porunca Domnului? Asta nu vă va da izbândă."

42 Nu vă suiţi, căci Domnul nu-i cu voi şi veţi cădea în faţa vrăjmaşilor voştri;"

43 căci Amaleciţii şi Canaaneenii sunt acolo, în faţa voastră, şi veţi cădea de sabie; de vreme ce v'aţi împotrivit şi n'aţi ascultat de Domnul, nici Domnul nu va fi cu voi“."

44 Dar ei au trecut peste asta şi s'au urcat pe vârful muntelui; dar chivotul legii Domnului şi Moise nu s'au urnit din tabără."

45 Iar Amaleciţii şi Canaaneenii care trăiau în muntele acela s'au coborât şi i-au înfrânt şi i-au măcelărit până la Horma; şi s'au întors în tabără."

15

1 Şi a grăit Domnul către Moise, zicând:"

2 „Vorbeşte fiilor lui Israel şi spune-le: – Când veţi intra în ţara'n care veţi locui şi pe care Eu v'o dau,"

3 şi când Îi veţi aduce Domnului jertfe, ardere-de-tot, sau jertfă de făgăduinţă sau de bunăvoie, sau când la sărbătorile voastre Îi veţi aduce Domnului mireasmă plăcută din cirezi sau din turme,"

4 cel ce aduce darul său Domnului să aducă jertfă de pâine a zecea parte dintr'o efă de făinuţă de grâu frământată cu un sfert de hin de untdelemn,"

5 iar vin pentru turnare, un sfert de hin veţi aduce la arderea-de-tot sau la altă jertfă; aceasta e aducerea pe care o veţi face pentru fiecare miel, întru miros de bună mireasmă Domnului."

6 Iar pentru un berbec, când îl veţi aduce ca ardere-de-tot sau ca o jertfă oarecare, veţi jertfi şi două zecimi dintr'o efă de făinuţă de grâu frământată cu o treime dintr'un hin de untdelemn,"

7 iar vin pentru turnare, o treime de hin veţi aduce întru miros de bună mireasmă Domnului."

8 De veţi aduce un taur ca ardere-de-tot sau ca jertfă de făgăduinţă sau ca jertfă de mântuire,"

9 atunci pe lângă junc veţi aduce ca prinos de pâine trei zecimi dintr'o efă de făinuţă de grâu frământată cu o jumătate dintr'un hin de untdelemn,"

10 precum şi vin pentru turnare o jumătate de hin, jertfă întru miros de bună mireasmă Domnului."

11 Aşa veţi face pentru fiecare junc sau pentru fiecare berbec sau pentru fiecare cap de vită ales dintre oi sau dintre capre;"

12 după numărul jertfelor aduse, aşa veţi face pentru fiecare: după numărul lor."

13 Aşa va face tot băştinaşul când Îi va aduce Domnului astfel de jertfe întru miros de bună mireasmă."

14 Iar dacă printre voi se va afla un străin locuind în ţara voastră, sau dacă un oarecare se va afla în neamurile voastre şi-I va aduce Domnului jertfă întru miros de bună mireasmă: cum faceţi voi, aşa va face şi el. Aşa va face obştea Domnului:"

15 o singură lege va fi, atât pentru voi, cât şi pentru străinii care s'au aşezat între voi, lege veşnică'ntru neamurile voastre: cum sunteţi voi, aşa va fi şi străinul înaintea Domnului."

16 O singură lege şi un singur drept va fi, atât pentru voi, cât şi pentru străinul care locuieşte la voi“."

17 Şi a grăit Domnul către Moise, zicând:"

18 „Vorbeşte fiilor lui Israel şi spune-le: – Când veţi intra în ţara'n care Eu vă voi duce"

19 şi veţi mânca din pâinea acelei ţări, prinoase din prinos Îi veţi afierosi Domnului."

20 Drept pârgă din rodul grâului vostru veţi aduce o turtă; o veţi aduce aşa cum aduceţi prinosul din arie"

21 ca pârgă din rodul grâului vostru; aşa I-o veţi aduce Domnului, din neam în neam."

22 Dacă însă veţi greşi şi nu veţi împlini toate poruncile acestea pe care Domnul le-a rostit către Moise"

23 aşa cum vi le-a poruncit Domnul prin Moise din ziua când a'nceput Domnul a vă porunci, vouă, şi mai departe'n neamurile voastre –"

24 astfel va fi: dacă greşala e fără de voie şi fără ştiinţa obştii, atunci toată obştea să aducă din cireadă un junc fără meteahnă, ardere-de-tot, întru miros bineplăcut Domnului, cu dar de pâine, cu turnarea lui după rânduială; iar din turma de capre, un ţap ca jertfă pentru păcat."

25 Preotul se va ruga pentru toată obştea fiilor lui Israel; şi li se va ierta, fiindcă fără de voie au greşit şi şi-au adus prinosul ca jertfă Domnului pentru păcatul pe care fără de voie l-au făcut înaintea Domnului."

26 Atunci iertată va fi întreaga obşte a fiilor lui Israel, precum şi străinul care trăieşte între voi, pentru că'ntreg poporul a greşit din neştiinţă."

27 Dacă cel ce a greşit din neştiinţă este un singur suflet, va aduce o capră de un an ca jertfă pentru păcat."

28 Şi se va ruga preotul pentru cel ce din neştiinţă a greşit înaintea Domnului; şi'n urma rugăciunii i se va ierta."

29 Fie că e vorba de băştinaşul din Israel, fie că e vorba de străinul care locuieşte la voi, o singură lege va fi pentru cel ce păcătuieşte din neştiinţă."

30 Dar cel ce va păcătui din trufie, ori că-i dintre băştinaşi, ori că-i dintre străini, acela Îl defaimă pe Domnul; sufletul acela va fi stârpit din poporul său."

31 De vreme ce a nesocotit cuvântul Domnului şi I-a călcat poruncile, omul acela va fi nimicit: păcatul său este'ntru el“."

32 La vremea când fiii lui Israel erau în pustie, au găsit un om adunând lemne în ziua odihnei."

33 Iar cei ce l-au găsit adunând lemne în ziua odihnei l-au adus în faţa lui Moise şi Aaron şi a'ntregii adunări a fiilor lui Israel."

34 Şi l-au pus sub pază, pentru că încă nu era hotărât ce anume să-i facă."

35 Atunci a grăit Domnul către Moise, zicând: „Acest om trebuie dat morţii; întreaga obşte să-l ucidă cu pietre afară din tabără!“"

36 Şi'ntreaga obşte l-a scos în afara taberei; acolo, afară din tabără, întreaga obşte l-a ucis cu pietre, aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise."

37 Şi a grăit Domnul către Moise, zicând:"

38 „Vorbeşte fiilor lui Israel şi spune-le să-şi facă ciucuri la poalele hainelor lor din neam în neam, iar pe deasupra ciucurilor de la poalele hainelor să pună un şiret de mătase violetă."

39 Şi va fi că'n ciucurii aceştia vă veţi uita spre a vă aduce aminte de toate poruncile Domnului ca să le pliniţi şi spre a nu mai rătăci după cugetele voastre şi după ochii voştri, întru care voi vă desfrânaţi urmându-i."

40 Astfel vă veţi aduce aminte de toate poruncile Mele şi le veţi plini, şi veţi fi voi sfinţi în faţa Dumnezeului vostru."

41 Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, Cel ce v'am scos din ţara Egiptului ca să fiu Dumnezeul vostru, Eu, Domnul, Dumnezeul vostru“."

16

1 Atunci Core, fiul lui Iţhar, fiul lui Cahat, fiul lui Levi, împreună cu Datan şi cu Abiron, fiii lui Eliab, şi împreună cu On, fiul lui Felet, din seminţia lui Ruben, s'au vorbit între ei"

2 şi s'au ridicat împotriva lui Moise împreună cu două sute cincizeci de bărbaţi dintre fiii lui Israel, capi ai adunării, aleşi ai sfatului, oameni de seamă."

3 Adunându-se aceştia, împotriva lui Moise şi Aaron, le-au zis: „Destul cu voi! De vreme ce'ntreaga obşte, de vreme ce toţi sunt sfinţi şi Domnul este'ntru ei, de ce vă urcaţi voi deasupra adunării Domnului?“"

4 Auzind acestea, Moise a căzut cu faţa la pământ"

5 şi a grăit către Core şi către toată ceata lui, zicând: „Dumnezeu este Cel ce-a socotit şi Cel ce-a cunoscut pe cei ce sunt ai Lui şi pe cei ce sunt sfinţi, El este Cel ce şi I-a apropiat; iar pe cei ce nu i-a ales să fie ai Săi, pe aceia nu şi I-a apropiat."

6 Iată ce să faceţi: Core şi toată ceata lui, luaţi-vă cădelniţe,"

7 iar mâine să puneţi în ele foc şi să vărsaţi în ele tămâie'n faţa Domnului: omul pe care-l va alege Domnul, acela va fi sfânt. Acum ajunge, fii ai lui Levi!“"

8 Şi a zis Moise către Core: „Ascultaţi voi la mine, fii ai lui Levi:"

9 Este oare prea puţin pentru voi că Dumnezeul lui Israel v'a osebit din obştea lui Israel şi v'a apropiat de Sine pentru ca voi să faceţi slujbele în cortul Domnului şi pentru ca voi să staţi înaintea adunării Domnului spre a-i sluji?"

10 El te-a apropiat pe tine, şi'mpreună cu tine pe toţi fraţii tăi, fiii lui Levi, iar voi încă mai vreţi şi preoţie?"

11 Ei bine, împotriva lui Dumnezeu v'aţi adunat, tu şi toată ceata ta! Şi ce este Aaron să cârtiţi împotrivă-i?“"

12 Atunci a trimis Moise să-i cheme pe Datan şi pe Abiron, fiii lui Eliab. Ei însă au zis: „Nu ne vom duce!"

13 Oare puţin lucru e că ne-ai ridicat din ţara'n care curge lapte şi miere ca să ne omori în pustie? mai vrei să fii şi stăpân peste noi?"

14 Dusu-ne-ai tu oare'n ţara unde curge lapte şi miere şi datu-ne-ai tu oare moştenire de holde şi vii? Vrei s'arunci cu praf în ochii acestor oameni? Nu mergem!“"

15 Şi s'a mâniat Moise foarte şi a zis către Domnul: „Nu căuta spre jertfa lor! Eu n'am poftit nimic din ceea ce-i al lor şi pe nimeni din ei n'am asuprit“."

16 Apoi a zis Moise către Core: „Sfinţeşte-ţi ceata, iar mâine să fiţi gata'n faţa Domnului: tu cu ai tăi, şi Aaron."

17 Luaţi-vă fiecare cădelniţe, puneţi în ele tămâie şi aduceţi-vă fiecare cădelniţa'n faţa Domnului, două sute cincizeci de cădelniţe. Tu şi Aaron, fiecare cu cădelniţa sa“."

18 Şi şi-a luat fiecare cădelniţa, au pus în ele foc şi peste el tămâie. Moise şi Aaron au stătut la intrarea cortului mărturiei,"

19 dar Core şi-a strâns adunarea lui, toată'mpotriva lor la uşa cortului mărturiei. Iar slava Domnului s'a arătat la toată adunarea."

20 Şi a grăit Domnul către Moise şi Aaron, zicând:"

21 „Osebiţi-vă din mijlocul acestei adunări: îi voi topi într'o singură clipă“."

22 Iar ei au căzut cu feţele la pământ şi au zis: „Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor şi a tot trupul, pentru păcatul unui singur om va fi oare peste'ntreaga obşte mânia Domnului?“"

23 Domnul însă i-a zis lui Moise:"

24 „Vorbeşte către obşte şi spune-i: - Depărtaţi-vă de'mprejurimile locuinţei lui Core, Datan şi Abiron!“"

25 Şi s'a sculat Moise şi s'a dus la Datan şi Abiron; şi'mpreună cu el s'au dus toţi bătrânii lui Israel."

26 Şi i-a grăit adunării, zicând: „Depărtaţi-vă de corturile acestor oameni netrebnici; de nimic din ce este al lor să nu vă atingeţi, ca să nu pieriţi împreună cu ei în întregul lor păcat!“"

27 Iar ei s'au depărtat din preajma cortului lui Core, Datan şi Abiron; iar Datan şi Abiron ieşiseră şi stăteau la uşile corturilor lor, cu femeile, cu copiii şi cu bunurile lor."

28 Zis-a Moise: „Cum că Domnul m'a trimis pe mine să fac toate lucrurile acestea şi cum că nu de la mine le fac, aşa veţi cunoaşte:"

29 dacă aceştia vor muri aşa cum mor toţi oamenii, şi dacă certarea lor va fi precum certarea tuturor oamenilor, atunci nu Domnul m'a trimis;"

30 dar dacă Domnul va lucra în chip neobişnuit, şi dacă pământu-şi va deschide gura şi-i va înghiţi, pe ei şi casele lor şi corturile lor şi tot ce e al lor, şi dacă ei de vii se vor pogorî la iad, atunci veţi cunoaşte că oamenii aceştia L-au mâniat pe Domnul“."

31 De cum a isprăvit el de spus toate lucrurile acestea, pământul li s'a crăpat acelora sub picioare"

32 şi s'a deschis pământul şi i-a înghiţit, pe ei şi casele lor, pe toţi oamenii de partea lui Core cu toate bunurile lor."

33 De vii s'au pogorât la iad, ei cu toate ale lor, şi i-a acoperit pământul şi au pierit din mijlocul adunării."

34 La strigătele lor au fugit toţi Israeliţii ce se aflau în preajma lor, zicând: „Să nu ne înghită şi pe noi pământul!“"

35 Foc a ieşit apoi de la Domnul şi i-a mistuit pe cei două sute cincizeci de bărbaţi care aduseseră tămâie."

36 Şi a grăit Domnul către Moise şi către Eleazar, fiul preotului Aaron:"

37 „Luaţi cădelniţele cele de aramă din mijlocul celor arşi; iar focul acesta străin să-l risipiţi mai încolo, căci s'au sfinţit cădelniţele păcătoşilor acestora'ntru sufletele lor."

38 Din ele să faceţi foi bătute'n ciocan pentru acoperit jertfelnicul, fiindcă ele au fost aduse înaintea Domnului şi s'au sfinţit şi semn au devenit pentru fiii lui Israel“."

39 A luat deci Eleazar, fiul preotului Aaron, cădelniţele cele de aramă pe care le aduseseră cei ce-aveau să fie arşi"

40 şi le-a pus în foi ca acoperământ jertfelnicului, ca să-şi aducă aminte fiii lui Israel că nimeni din alt neam, care nu e din seminţia lui Aaron, să nu se apropie spre a aduce tămâiere'n faţa Domnului şi să nu fie precum Core şi ceata lui, aşa cum Domnul grăise prin Moise."

41 A doua zi însă toată obştea fiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise şi a lui Aaron, zicând: „Voi sunteţi cei ce aţi omorât poporul Domnului!“"

42 Şi a fost că'n timp ce obştea se îndrepta împotriva lui Moise şi Aaron, aceştia s'au întors către cortul mărturiei, şi iată că norul l-a acoperit şi slava Domnului s'a arătat."

43 Moise şi Aaron au venit în faţa cortului mărturiei,"

44 iar Domnul a grăit către Moise şi Aaron, zicând:"

45 „Osebiţi-vă din sânul acestei adunări, că'ntr'o clipă o voi pierde“. Iar ei au căzut cu faţa la pământ."

46 Şi a zis Moise către Aaron: „Ia-ţi cădelniţa, pune în ea foc de pe jertfelnic, aruncă peste el tămâie şi du-te degrab în tabără şi roagă-te pentru ei; că mânie a ieşit de la faţa Domnului şi-a'nceput să prăpădească poporul“."

47 Atunci Aaron a luat aşa cum îi zisese Moise şi a alergat la obşte; şi iată că'ncepuse prăpădul în popor; şi a pus tămâia şi s'a rugat pentru popor"

48 şi a stat el aşa în mijlocul morţilor şi-al viilor, şi prăpădul a'ncetat."

49 Iar morţii, cei ce au murit atunci în prăpădul acela, au fost paisprezece mii şapte sute de oameni, în afară de cei ce muriseră din pricina lui Core."

50 Aaron s'a întors apoi lângă Moise, la intrarea cortului mărturiei: prăpădul încetase."

17

1 Şi a grăit Domnul către Moise, zicând:"

2 „Vorbeşte-le fiilor lui Israel şi ia de la ei câte un toiag, un toiag de fiecare casă părintească, de la toţi mai-marii lor după casele lor părinteşti, întru totul douăsprezece toiege, şi numele fiecăruia scrie-l pe toiagul său."

3 Cât despre numele lui Aaron, să-l scrii pe toiagul lui Levi, căci un toiag va fi pentru fiecare cap de casă părintească."

4 Şi le vei pune în cortul mărturiei, în faţa chivotului mărturiei, acolo unde Mă arăt Eu ţie."

5 Şi omul al cărui toiag va odrăsli, el e cel pe care l-am ales; şi aşa voi risipi de la Mine cârtirea fiilor lui Israel cu care cârtesc împotriva voastră“."

6 Iar Moise le-a grăit fiilor lui Israel; şi toate căpeteniile lor i-au dat toiegele, câte un toiag de fiecare căpetenie, adică douăsprezece toiege, după cele douăsprezece seminţii ale lor; iar toiagul lui Aaron era printre toiegele lor."

7 Apoi Moise a pus toiegele înaintea Domnului, în cortul mărturiei."

8 Şi a fost că a doua zi au intrat Moise şi Aaron în cortul mărturiei; şi iată că pentru casa lui Levi toiagul lui Aaron odrăslise şi'nmugurise şi'nflorise şi făcuse migdale."

9 Atunci Moise a scos toate toiegele de dinaintea Domnului înaintea tuturor fiilor lui Israel; şi au văzut, şi fiecare şi-a luat toiagul său."

10 Şi a zis Domnul către Moise: „Pune toiagul lui Aaron în faţa [chivotului] mărturiei, să fie păstrat ca semn pentru fiii neascultării: vor înceta să mai cârtească'mpotrivă-Mi şi nu vor muri“."

11 Iar Moise şi Aaron au făcut aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise; întocmai au făcut."

12 Şi au zis fiii lui Israel către Moise: „Iată că ne-am topit, iată c'am pierit, iată că ne-am potopit!;"

13 tot cel ce se atinge de cortul Domnului, moare. Muri-vom oare până la unul?...“."

18

1 Zis-a Domnul către Aaron: „Tu şi fiii tăi, şi'mpreună cu tine casa tatălui tău, voi veţi purta păcatele cele'mpotriva sfântului locaş; tu şi fiii tăi veţi purta păcatele cele'mpotriva preoţiei voastre."

2 Apropie-ţi pe fraţii tăi, ramura lui Levi, seminţia tatălui tău, ca să fie pe lângă tine şi să te ajute când tu şi'mpreună cu tine fiii tăi veţi fi înaintea cortului mărturiei."

3 Ei îşi vor lua asupră-le cele rânduite pentru tine şi cele rânduite pentru cort; nu se vor apropia însă nici de lucrurile cele sfinte şi nici de jertfelnic, ca să nu moară, ei şi voi împreună cu ei."

4 Ei vor fi deci pe lângă tine şi vor avea în seamă cele rânduite pentru cortul mărturiei şi pentru toate lucrările la cort; iar altul să nu se apropie de tine."

5 Şi veţi păzi rânduielile sfintelor slujbe, şi pe cele ale jertfelnicului, şi mânia nu va mai veni asupra fiilor lui Israel;"

6 că dintre fiii lui Israel i-am luat pe fraţii voştri, pe leviţi, ca dar afierosit Domnului, să facă ei slujbele la cortul mărturiei;"

7 iar tu şi fiii tăi împreună cu tine să vă îndepliniţi preoţia după toată rânduiala jertfelnicului şi a celor din lăuntrul catapetesmei; să săvârşiţi slujbele darului vostru preoţesc. Străinul ce se va apropia va fi dat morţii“."

8 Zis-a Domnul către Aaron: „Iată, Eu am dat în seama voastră pârga Mea din toate cele'nchinate Mie de la fiii lui Israel: ţie ţi le-am dat pe acestea, şi cinului tău şi fiilor tăi de după tine, prin lege veşnică."

9 Iată ce va fi al vostru din cele preasfinte: din aduceri, din toate darurile lor de pâine, din toate jertfele lor pentru greşală şi din toate jertfele lor pentru păcat, din toate cele sfinte câte-Mi aduc ei Mie, ale tale vor fi şi ale fiilor tăi."

10 În locul cel preasfânt le veţi mânca; numai bărbaţii le vor mânca, tu şi fiii tăi; sfinte să-ţi fie."

11 Veţi mai avea parte: din pârga darurilor lor, din toate cele ce aduc fiii lui Israel; ţie ţi le-am dat şi fiilor tăi şi fiicelor tale care sunt cu tine; lege veşnică: tot cel curat din casa ta va mânca din ele."

12 Toată pârga untului-de-lemn şi toată pârga vinului şi a grâului, pârga din tot ceea ce I se aduce Domnului, ţie ţi-am dat-o."

13 Întâile roade ale pământului lor, toate, pe care ei le vor aduce Domnului, ale tale vor fi; tot cel curat din casa ta va mânca din ele."

14 Tot darul pe care fiii lui Israel Mi-l vor afierosi Mie, al tău va fi."

15 Tot întâi-născutul din tot trupul, ce I se aduce Domnului, fie din oameni, fie din dobitoace, al tău va fi; dar întâiul-născut dintre oameni va fi răscumpărat; răscumpărat va fi şi întâi-născutul dintre dobitoacele necurate;"

16 iar preţul răscumpărării lui, socotit de la o lună după naştere, este de cinci sicli de argint, după siclul sfânt, care are douăzeci de ghere."

17 Însă întâi-născutul vacilor, întâi-născutul oilor şi întâi-născutul caprelor nu se răscumpără: ei sunt sfinţi; sângele lor îl vei turna pe jertfelnic, iar grăsimea lor o vei aduce jertfă întru miros de bună mireasmă Domnului;"

18 carnea lor însă este a ta, şi tot ale tale vor fi pieptul punerii-înainte şi şoldul drept."

19 Toate prinoasele din lucrurile sfinte pe care fiii lui Israel I le aduc Domnului ţi le-am dat ţie şi fiilor tăi şi fiicelor tale care sunt cu tine, prin lege veşnică; acesta-i legământ de sare, veşnic, înaintea Domnului, ţie şi urmaşilor tăi de după tine“."

20 Zis-a Domnul către Aaron: „În ţara lor tu nu vei avea moştenire, nici parte nu vei avea între ei: Eu sunt partea ta şi moştenirea ta între fiii lui Israel."

21 Cât despre fiii lui Levi, iată că le-am dat toată zeciuiala în Israel, în schimbul slujbelor lor, al slujbelor pe care le fac la cortul mărturiei."

22 Iar fiii lui Israel nu vor mai veni ei la cortul mărturiei, ca să nu cadă'n păcat aducător de moarte;"

23 la cortul mărturiei vor face slujbe numai leviţii, şi numai ei îşi vor purta păcatele; aceasta-i lege veşnică'ntru neamurile lor; şi'ntre fiii lui Israel ei nu vor moşteni moşie,"

24 căci zeciuiala fiilor lui Israel, pe care aceştia I-o aduc Domnului ca dar, pe aceea le-am dat-o leviţilor ca parte; iată de ce le-am spus că'ntre fiii lui Israel nu vor moşteni moşie“."

25 Şi a grăit Domnul către Moise, zicând:"

26 „Vorbeşte leviţilor şi spune-le: Când veţi lua de la fiii lui Israel zeciuiala pe care Eu v'am dat-o ca parte, din ea Îi veţi aduce Domnului o zecime: zeciuială din zeciuială."

27 Aducerile voastre se vor socoti ca acelea din arie şi din teasc."

28 Aşa încât şi voi Îi veţi aduce Domnului prinoase din toate zeciuielile pe care le veţi lua de la fiii lui Israel; prinos Domnului veţi da din ele preotului Aaron."

29 Din toate cele dăruite vouă să-I aduceţi prinos Domnului; şi din toată pârga, cele sfinţite dintr'însa."

30 Şi să le spui: Când veţi aduce pârgă din ele, li se va socoti leviţilor ca roada de la arie şi ca aducerile de la teasc."

31 Pe aceasta o veţi mânca oriunde, voi şi fiii voştri şi familiile voastre, căci aceasta vă este plata pentru munca la cortul mărturiei."

32 Pentru aceasta nu veţi avea păcat, de vreme ce veţi aduce pârgă dintr'însa; pe cele sfinte ale lui Israel nu le veţi întina şi nu veţi muri“."

19

1 Grăit-a Domnul către Moise şi Aaron, zicând:"

2 „Iată rânduiala legii pe care a dat-o Domnul când a zis: Spune fiilor lui Israel să-ţi aducă o junincă roşie, fără meteahnă şi fără cusur şi care să nu fi purtat jug;"

3 i-o vei da lui Eleazar, preotul; el o va scoate afară din tabără, la loc curat, şi o va înjunghia înaintea lui."

4 Eleazar, preotul, va lua din sângele ei, şi cu sângele ei de şapte ori va stropi partea de dinainte a cortului mărturiei."

5 Apoi sub ochii lui o vor arde de tot; de tot îi vor arde pielea şi carnea şi sângele şi necurăţenia."

6 Luând apoi preotul lemn de cedru, isop şi aţă de lână roşie, le va arunca pe focu'n care arde juninca."

7 După aceea preotul îşi va spăla hainele, îşi va spăla trupul cu apă şi va intra în tabără şi necurat va fi până seara."

8 Iar cel ce a ars-o îşi va spăla hainele, îşi va spăla trupul cu apă şi necurat va fi până seara."

9 Un om curat va strânge cenuşa junincii şi o va pune afară din tabără, la loc curat; păstrată va fi pentru obştea fiilor lui Israel spre a face cu ea apă de stropire; spre curăţire este."

10 Cel ce a adunat cenuşa junincii îşi va spăla hainele şi necurat va fi până seara. Lege veşnică va fi aceasta pentru fiii lui Israel şi pentru străinii ce locuiesc la ei."

11 Cel ce se atinge de mort, de leşul unui om, oricare ar fi el, necurat va fi şapte zile."

12 Acesta se va curăţi în ziua a treia şi în ziua a şaptea şi va fi curat; dar dacă nu se va curăţi în ziua a treia şi în ziua a şaptea, nu va fi curat."

13 Tot cel ce se atinge de mort, de trupul mort al unui om, şi nu se va curăţi, acela a pângărit cortul Domnului; omul acela stârpit va fi din Israel, căci cu apă de stropire nu s'a stropit şi necurat este, şi necurăţia lui e încă într'însul."

14 Iată legea: De va muri un om într'o casă, tot cel ce va intra în casa aceea şi câte sunt în casă vor fi necurate şapte zile."

15 Tot vasul descoperit, care nu are capac şi nici nu e legat la gură, necurat este."

16 Tot cel ce se atinge în câmp de un om ucis cu sabia, sau de mort, sau de os de om, sau de mormânt, necurat va fi şapte zile."

17 Pentru cel necurat se va lua din cenuşa jertfei arse pentru curăţire şi se va turna peste ea, într'un vas, apă vie;"

18 un om curat va lua isop, îl va muia în apă şi va stropi casa, lucrurile şi oamenii câţi vor fi acolo, ca şi pe cel ce s'a atins de os omenesc sau de om ucis cu sabia sau de mort sau de mormânt."

19 Omul curat îl va stropi pe cel necurat în ziua a treia şi în ziua a şaptea; în ziua a şaptea îl va curăţi şi-şi va spăla hainele şi-şi va scălda trupul în apă şi necurat va fi până seara."

20 Dar omul care-i necurat şi nu se va curăţi, omul acela stârpit va fi din sânul adunării, de vreme ce a spurcat locaşul Domnului; întrucât el nu a fost stropit cu apă curăţitoare, necurat este."

21 Lege veşnică să vă fie: cel ce a stropit cu apă curăţitoare îşi va spăla hainele; iar cel ce s'a atins de apa curăţitoare, necurat va fi până seara."

22 Tot ceea ce-i atins de cel necurat, necurat va fi; şi tot cel ce va atinge acel ceva, necurat va fi până seara“."

20

1 În luna întâi au ajuns fiii lui Israel, toată obştea, în pustia Sin şi s'a aşezat poporul la Cadeş. Acolo a murit Mariam şi acolo a fost îngropată."

2 Cum însă acolo nu era apă pentru obşte, s'au adunat împotriva lui Moise şi a lui Aaron."

3 Şi-l blestema poporul pe Moise şi zicea: „O, de-am fi pierit şi noi când au pierit fraţii noştri înaintea Domnului!"

4 De ce-aţi adus voi obştea Domnului în pustiul acesta, ca să ne omorâţi, şi pe noi şi vitele noastre?"

5 De ce ne-aţi scos voi din Egipt ca să ajungem în acest loc rău? În locul acesta nici că se poate semăna, aici nu se află nici smochini, nici vii, nici rodii, şi nici măcar apă de băut!“"

6 Şi plecând Moise şi Aaron din faţa poporului, au venit la uşa cortului mărturiei şi au căzut cu feţele la pământ; şi li s'a arătat slava Domnului."

7 Şi a grăit Domnul către Moise, zicând:"

8 „Ia-ţi toiagul şi adună obştea, tu şi Aaron, fratele tău, şi'n faţa lor îi veţi spune stâncii să-şi dea apele; şi le veţi scoate apă din stâncă şi veţi adăpa obştea şi vitele ei“."

9 A luat deci Moise toiagul de dinaintea Domnului, aşa cum poruncise Domnul."

10 Şi au adunat Moise şi Aaron adunarea'n faţa stâncii; şi a zis către obşte: „Ascultaţi, voi, neascultătorilor: oare din stânca aceasta vă vom scoate apă?“"

11 Şi ridicându-şi Moise mâna, cu toiagul său a lovit stânca de două ori: şi a ieşit apă multă şi a băut obştea, precum şi vitele ei."

12 Atunci a zis Domnul către Moise şi Aaron: „Pentru că n'aţi crezut că prin voi Mă sfinţesc Eu în faţa fiilor lui Israel, ei bine!: nu voi veţi duce această obşte în ţara pe care i-am dat-o!“"

13 Aceasta este apa Meriba, [numită astfel] fiindcă aici s'au certat fiii lui Israel înaintea Domnului, iar El S'a sfinţit întru ei."

14 Din Cadeş a trimis Moise soli la regele Edomului ca să-i spună: „Aşa zice fratele tău Israel: Tu ştii toate greutăţile pe care le-am îndurat,"

15 cum s'au coborât părinţii noştri în Egipt şi cum am pribegit noi îndelung în Egipt şi cum ne-au chinuit Egiptenii, pe noi şi pe părinţii noştri."

16 Dar noi am strigat către Domnul, iar Domnul ne-a auzit strigarea: înger a trimis de ne-a scos pe noi din Egipt. Acum ne aflăm în Cadeş, oraşul de lângă hotarele tale."

17 Lasă-ne să trecem prin ţara ta. Nu vom trece nici prin ogoare, nici prin vii, nici apă că vom bea din fântânile tale; ci vom merge pe calea'mpărătească, fără să ne abatem nici la dreapta, nici la stânga, până ce vom trece de hotarele tale“."

18 Edom însă i-a răspuns: „Nu veţi trece pe la mine!; altminteri, cu război voi ieşi înainte-ţi“."

19 Zisu-i-au fiii lui Israel: „Vom trece pe lângă munte, iar de vom bea din apa ta, eu sau vitele mele, îţi vom plăti: aproape o nimica-i să trecem pe lângă munte“."

20 Dar acela a răspuns: „Nu vei trece pe la mine!“ Şi a ieşit Edom înaintea lor cu gloată mare şi cu braţ puternic."

21 Şi dacă Edom nu s'a învoit să-l lase pe Israel să treacă prin hotarele sale, Israel s'a depărtat de la el."

22 Atunci fiii lui Israel, toată obştea, şi-au ridicat tabăra din Cadeş şi au venit la muntele Hor."

23 Iar în muntele Hor, care e lângă hotarele ţării lui Edom, a grăit Domnul către Moise şi Aaron, zicând:"

24 „Aaron se va adăuga la poporul său; că nu veţi intra în ţara pe care Eu le-am dat-o ca moştenire fiilor lui Israel, iar aceasta pentru că tare M'aţi supărat la apa Meriba."

25 Ia-l pe fratele tău Aaron şi pe Eleazar, fiul său, şi'n faţa întregii adunări îi vei sui pe muntele Hor."

26 Acolo-l vei dezbrăca pe Aaron de veşminte şi-l vei îmbrăca pe Eleazar, fiul său; atunci se va adăuga Aaron şi va muri acolo“."

27 Şi a făcut Moise aşa cum îi poruncise Domnul: sub ochii'ntregii adunări i-a suit pe muntele Hor."

28 Moise l-a dezbrăcat pe Aaron de veşminte şi l-a îmbrăcat cu ele pe Eleazar, fiul acestuia. Şi a murit Aaron acolo, în vârful muntelui. Iar Moise şi Eleazar s'au pogorât din munte."

29 Toată obştea a văzut atunci că Aaron murise, şi toată casa lui Israel l-a plâns timp de treizeci de zile."

21

1 Auzind însă regele canaaneean din Arad, care locuia Neghebul, că Israel vine pe drumul dinspre Atarim, a ridicat război asupra lui Israel şi multă robime dintre ei a robit."

2 Atunci Israel I-a făcut Domnului făgăduinţă şi a zis: „Dacă-mi vei da pe poporul acesta sub mâna mea, Ţi-l voi aduce'n dar, pe el şi cetăţile lui“."

3 Şi a ascultat Domnul glasul lui Israel şi i-a dat pe Canaaneeni sub mâna lui, iar el i-a adus în dar Domnului, pe ei şi oraşele lor, şi i-a pus locului aceluia numele Horma."

4 De la muntele Hor au apucat pe calea cea dinspre Marea Roşie, ca să ocolească ţara lui Edom. Dar pe drum poporul a început să-şi piardă răbdarea."

5 Şi grăia poporul împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise, zicând: „Ne-ai scos din Egipt ca să ne omori în pustie? Că aici nu este nici pâine, nici apă, şi sufletul ni s'a scârbit de această hrană sărăcăcioasă“."

6 Atunci a trimis Domnul asupra poporului şerpii ucigaşi care muşcau poporul; şi mult popor a murit dintre fiii lui Israel."

7 Şi ducându-se poporul la Moise, a zis: „Păcătuit-am vorbind împotriva Domnului şi'mpotriva ta; roagă-te tu Domnului, ca să'ndepărteze şerpii de la noi“. Şi Moise I s'a rugat Domnului pentru popor."

8 Iar Domnul a zis către Moise: „Fă-ţi un şarpe şi pune-l pe un stâlp; şi va fi că tot omul atins de muşcătură şerpească, de se va uita la el, va trăi“."

9 Şi a făcut Moise un şarpe de aramă şi l-a pus pe un stâlp; şi când un şarpe muşca vreun om, acela privea la şarpele cel de aramă şi trăia."

10 Fiii lui Israel s'au ridicat apoi de acolo şi şi-au pus tabăra la Obot."

11 Iar după ce s'au ridicat şi din Obot, şi-au aşezat tabăra la Iie-Abarim, dincolo, în pustia din faţa Moabului, către soare-răsare."

12 De acolo s'au ridicat şi şi-au pus tabăra în valea Zared."

13 Ridicându-se apoi şi de acolo, şi-au aşezat tabăra dincolo de Arnon, în pustia care e în afara hotarelor Amoreilor; căci Arnonul este hotarul Moabului, între Moab şi Amorei."

14 De aceea se şi zice la carte:"

15 „Războiul Domnului a'nvăpăiat Zoobul şi curgerile Arnonului,
iar curgerile le-a dus în locaşul Arului şi le-a făcut vecine cu hotarul Moabului“."

16 De acolo s'au îndreptat spre Beer. Aceasta-i fântâna despre care a zis Domnul lui Moise: „Adună poporul şi le voi da apă să bea“."

17 Atunci a cântat Israel la fântână cântarea aceasta:„Cântaţi-i:"

18 Fântâna pe care voievozii au săpat-o,
pe care'mpăraţii neamurilor au deschis-o
întru'mpărăţia lor,
întru stăpânia lor“."

19 Din Beer [au mers] la Matana, de la Matana la Nahaliel, de la Nahaliel la Bamot;"

20 iar de la Bamot la dumbrava din câmpia Moabului, spre vârful muntelui Fazga, cel ce cată spre faţa pustiei."

21 De acolo a trimis Moise soli la Sihon, regele Amoreilor, cu vorbe de pace, zicând:"

22 „Vom trece prin ţara ta. Pe cale vom trece, nu ne vom abate nici în ţarină, nici în vie, nici apă din fântâna ta nu vom bea; pe calea'mpărătească vom merge, până ce vom trece de hotarele tale“."

23 Dar Sihon nu l-a lăsat pe Israel să treacă prin hotarele lui; şi-a adunat Sihon tot poporul şi a ieşit în pustie să stea'mpotriva lui Israel şi, ajungând la Iahaţ, s'a luptat cu Israel."

24 Dar Israel l-a bătut măcelărindu-l cu sabia, şi i-a cuprins ţara de la Arnon până la Iaboc, până la fiii lui Amon, căci Iazir este hotarul fiilor lui Amon."

25 Şi a luat Israel toate cetăţile acestea şi s'a aşezat în toate cetăţile Amoreilor, în Heşbon şi în toate satele ce ţineau de el."

26 Căci Heşbonul era cetatea lui Sihon, regele Amoreilor. Acesta se luptase cu fostul rege al Moabului şi-i luase toată ţara, de la Aroer până la Arnon."

27 De aceea şi zic poeţii:„Veniţi la Heşbon,
ca să se zidească şi să se întărească
cetatea lui Sihon."

28 Că foc a ieşit din Heşbon
şi flacără din cetatea lui Sihon
şi a'nghiţit până la Moab
şi a mistuit zăvoaiele Arnonului."

29 Vai ţie, Moab!
Pierit-a poporul lui Chemoş!
Feciorii lui s'au risipit,
fetele lui ajuns-au roabe
la Sihon, regele Amoreilor!"

30 De la Heşbon pierit-au pruncii până la Dibon,
chiar şi femeile-au fost arse de foc în Moab“."

31 Şi aşa s'a aşezat Israel în toate cetăţile Amoreilor."

32 De acolo a trimis Moise să iscodească Iazirul, pe care l-a luat împreună cu satele lui şi i-a alungat pe Amoreii care locuiau acolo."

33 Şi întorcându-se, s'a suit în cale spre Vasan. Iar Og, regele Vasanului, le-a ieşit înainte la Edrei, cu tot poporul său, ca să se războiască cu ei."

34 Şi a zis Domnul către Moise: „Să nu te temi de el, că'n mâinile tale l-am dat, pe el şi tot poporul lui şi toată ţara lui, şi vei face cu el aşa cum ai făcut cu Sihon, regele Amoreilor, cel ce locuia în Heşbon“."

35 Şi l-a bătut, pe el, pe fiii lui şi tot poporul lui, de n'a lăsat viu pe nici unul din ai lui, şi le-a cuprins ţara."

22

1 Şi dac'au plecat de acolo, fiii lui Israel şi-au pus tabăra la apus de Moab, lângă Iordan, în faţa Ierihonului."

2 Iar Balac, fiul lui Sefor, a văzut tot ceea ce Israel le făcuse Amoreilor."

3 Şi tare s'a'nfricoşat Moab de poporul acesta, pentru că era mult la număr; şi s'a'ngrozit Moab în faţa fiilor lui Israel."

4 Şi a zis Moab către bătrânii Madianului: „Gloata asta va'nghiţi acum tot ce e'mprejurul nostru aşa cum înghite boul verdeaţa de pe câmp“. La vremea aceea însă rege al Moabiţilor era Balac, fiul lui Sefor."

5 Acesta a trimis soli la Balaam, fiul lui Beor, în Petor – care se află pe Râu, în ţara fiilor poporului său – ca să-l cheme, spunându-i: „Iată, a ieşit un popor din Egipt şi a acoperit faţa pământului şi iată că stă'mpotriva mea."

6 Vino deci acum şi blesteamă-mi poporul acesta, că-i mai tare decât mine; poate că atunci voi fi în stare să ucid o parte din el şi să-l alung din ţară. Eu ştiu că cel pe care tu îl binecuvintezi este binecuvântat şi cel pe care tu îl blestemi este blestemat“."

7 S'au dus deci bătrânii din Moab şi bătrânii din Madian cu mâinile pline de daruri pentru vrăji; şi ajungând la Balaam, i-au spus cuvintele lui Balac."

8 Iar el le-a zis: „Rămâneţi aici peste noapte, iar eu vă voi răspunde prin ceea ce-mi va spune Domnul“. Şi au rămas căpeteniile lui Moab la Balaam."

9 Atunci a venit Dumnezeu la Balaam şi a zis: „Ce e cu oamenii aceştia care sunt la tine?“"

10 Iar Balaam a zis către Dumnezeu: „Balac, fiul lui Sefor, regele Moabului, i-a trimis la mine să-mi spună:"

11 Iată, a ieşit din Egipt un popor şi a acoperit faţa pământului şi iată că stă'mpotriva mea; vino dar de mi-l blesteamă, doar l-aş putea birui şi alunga din ţară“."

12 Dumnezeu însă a zis către Balaam: „Nu te vei duce cu ei şi nici nu vei blestema poporul acela, că este binecuvântat“."

13 Dimineaţa s'a sculat Balaam şi a zis către bătrânii lui Balac: „Duceţi-vă la stăpânul vostru, că nu mă lasă Dumnezeu să merg cu voi“."

14 Sculându-se deci căpeteniile Moabului, au venit la Balac şi i-au spus: „Balaam n'a vrut să vină cu noi“."

15 Atunci Balac a trimis alţi bătrâni, mai mulţi şi mai însemnaţi decât aceia."

16 Şi venind aceştia la Balaam, i-au zis: „Aşa grăieşte Balac al lui Sefor: Rogu-te, nu pregeta să vii până la mine,"

17 căci cu cinste mare te voi cinsti şi-ţi voi face toate câte-mi vei spune, numa' vino de-mi blesteamă poporul acesta“."

18 Iar Balaam, răspunzând, a zis către bătrânii lui Balac: „Chiar de mi-ar da Balac casa sa plină de argint şi de aur, nu pot să calc porunca Domnului Dumnezeului meu şi să fac ceva mic sau mare, după bunul meu plac."

19 Acum însă rămâneţi şi voi aici peste noapte, ca să ştiu ce-mi va mai spune Domnul“."

20 Şi a venit Dumnezeu la Balaam noaptea şi i-a zis: „De vreme ce oamenii aceştia au venit să te cheme, scoală-te şi du-te cu ei; dar numai ceea ce-ţi voi spune Eu, aceea să faci!“"

21 A doua zi s'a sculat Balaam, şi-a pus samarul pe asina sa şi s'a dus cu bătrânii Moabului."

22 Dar se aprinsese mânia lui Dumnezeu pentru că s'a dus, iar îngerul lui Dumnezeu s'a sculat ca să-l împiedice în timp ce el şedea pe asina sa, însoţit de două slugi ale sale."

23 Asina l-a văzut atunci pe îngerul lui Dumnezeu proptit în drum, cu sabia ridicată'n mână; asina s'a abătut din drum şi a luat-o pe câmp; iar el îşi bătea asina cu toiagul, ca s'o întoarcă la drum."

24 Dar îngerul lui Dumnezeu a stat în drumeagul dintre răzoarele viilor, cu gard într'o parte şi gard în cealaltă;"

25 iar asina, văzându-l pe îngerul lui Dumnezeu, s'a tras către gard şi i-a strâns lui Balaam piciorul în gard, iar el a'nceput din nou s'o bată."

26 Îngerul lui Dumnezeu însă a mers mai departe şi a stat la loc strâmt, unde nu era chip să te abaţi nici la dreapta, nici la stânga."

27 Iar asina, văzându-l pe îngerul lui Dumnezeu, s'a culcat sub Balaam; şi s'a mâniat Balaam şi-şi bătea asina cu toiagul."

28 Dar Dumnezeu a deschis gura asinei, iar ea a zis către Balaam: „Ce ţi-am făcut eu, de mă baţi acum pentru a treia oară?“"

29 Iar Balaam a zis către asină: „Pentru că ţi-ai râs de mine; de-aş fi avut cuţit în mână, pe loc te-aş fi ucis“."

30 A zis asina către Balaam: „Au nu sunt eu asina ta, pe care-ai umblat din tinereţile tale şi până'n ziua de azi? Crezi oare că din nesăbuinţă ţi-am făcut ţie asta?“ Iar el a zis: „Nu“."

31 Atunci Dumnezeu a deschis ochii lui Balaam, iar acesta l-a văzut pe îngerul Domnului proptit în drum, cu sabia ridicată'n mână; şi s'a plecat şi s'a'nchinat în faţa lui."

32 Iar îngerul lui Dumnezeu i-a zis: „De ce ţi-ai bătut acum asina pentru a treia oară? Iată, eu am ieşit să te împiedic, deoarece acest drum al tău nu-mi e pe plac;"

33 şi asina, văzându-mă, de trei ori s'a abătut pân'acum de dinainte-mi; dacă ea nu s'ar fi abătut, acum eu pe tine te-aş fi ucis, iar pe ea aş fi cruţat-o“."

34 Zis-a Balaam către îngerul Domnului: „Păcătuit-am, că n'am ştiut că tu erai proptit în drumul meu. Iar acum, dacă asta nu-ţi place, mă voi întoarce“."

35 Zis-a îngerul lui Dumnezeu către Balaam: „Du-te cu oamenii aceştia, dar să grăieşti numai ceea ce-ţi voi spune eu!“ Şi s'a dus Balaam cu bătrânii lui Balac."

36 Când a auzit Balac că vine Balaam, i-a ieşit în întâmpinare în oraşul moabit care este lângă hotarul de la Arnon, chiar la hotar."

37 Şi a zis Balac către Balaam: „Oare n'am trimis eu la tine să te cheme? De ce n'ai venit la mine? Crezut-ai cumva că eu nu pot să te cinstesc?“"

38 Şi a zis Balaam către Balac: „Iată, am venit la tine. Crezi tu că eu pot acum să-ţi spun orice? Cuvântul pe care mi-l va pune Dumnezeu în gură, pe acela-l voi grăi!“"

39 Apoi s'a dus Balaam cu Balac şi au venit la Kiriat-Huţot."

40 Atunci a'njunghiat Balac oi şi boi şi i-a trimis lui Balaam şi bătrânilor care erau cu el."

41 Şi a fost că a doua zi de dimineaţă l-a luat Balac pe Balaam şi l-a suit pe Bamot-Baal, şi i-a arătat de acolo o parte din popor."

23

1 Atunci a zis Balaam către Balac: „Zideşte-mi aici şapte jertfelnice şi pregăteşte-mi şapte viţei şi şapte berbeci“."

2 Şi a făcut Balac după cum zisese Balaam şi au jertfit câte un viţel şi câte un berbec pe fiecare jertfelnic."

3 Apoi a zis Balaam către Balac: „Stai lângă jertfa ta. Eu mă duc, că poate mi Se va arăta Dumnezeu în întâmpinare; şi ce-mi va descoperi El, aceea îţi voi spune“. Şi a rămas Balac lângă jertfa sa, iar Balaam s'a dus să-L întrebe pe Dumnezeu, şi s'a dus de-a dreptul."

4 Şi i S'a arătat Dumnezeu lui Balaam şi a zis Balaam către El: „Am zidit şapte jertfelnice şi am ridicat câte un viţel şi câte un berbec pe fiecare jertfelnic“."

5 Iar Domnul a pus cuvânt în gura lui Balaam şi a zis: „Întoarce-te la Balac, şi aşa să-i spui!“"

6 Şi s'a întors la el, şi iată că el stătea lângă arderile-lui-de-tot, şi toate căpeteniile Moabului erau cu el. Şi Duhul lui Dumnezeu a fost peste [Balaam], iar el şi-a rostit poemul, zicând:"

7 „Din Mesopotamia m'a chemat Balac,
regele Moabului, din munţii Răsăritului, zicând:
Vino şi mi-l blesteamă pe Iacob,
vino şi mi-l osândeşte pe Israel!"

8 Cum îl voi blestema pe cel ce Dumnezeu nu-l blesteamă?
Cum îl voi osândi pe cel ce Dumnezeu nu-l osândeşte?"

9 Că de pe vârful munţilor îl voi vedea,
şi de pe dealuri îl voi cunoaşte:
iată un popor care locuieşte deoparte,
cel ce cu alte neamuri nu se numără."

10 Cine-a numărat seminţia lui Iacob?
şi cine va socoti puzderia lui Israel?
Să moară sufletul meu ca sufletele drepţilor,
fie urmaşii mei precum urmaşii lor!“"

11 Atunci a zis Balac către Balaam: „Ce mi-ai făcut? Eu te-am chemat să-mi blestemi vrăjmaşii, şi iată că tu cu binecuvântare i-ai binecuvântat!“..."

12 Zis-a Balaam către Balac: „Oare nu ceea ce-mi va pune Dumnezeu în gură trebuie să spun eu cu grijă?“"

13 Iar Balac a zis către el: „Vino acum cu mine în alt loc, de unde nu vei vedea [poporul] întreg, ci numai o parte din el vei vedea; nu pe toţi îi vei vedea, şi de-acolo să mi-l blestemi“..."

14 Şi l-a dus într'o măgură, de pe vârful muntelui Fazga, şi a zidit acolo şapte jertfelnice şi a pus câte un viţel şi câte un berbec pe fiecare jertfelnic."

15 Şi a zis Balaam către Balac: „Stai aici lângă jertfa ta, iar eu mă duc să-L întreb pe Dumnezeu“."

16 Şi l-a întâmpinat Dumnezeu pe Balaam şi a pus cuvânt în gura lui şi a zis: „Întoarce-te la Balac, şi aşa să-i spui“."

17 Şi s'a întors la el. Iar acela stătea lângă jertfa sa, cu toate căpeteniile Moabului. Şi l-a întrebat Balac: „Ce ţi-a spus Domnul?“"

18 Iar el şi-a rostit poemul, zicând:„Scoală-te, Balac, şi ascultă,
pleacă-ţi urechea la mine, fiule al lui Sefor!"

19 Dumnezeu nu-i ca omul, să se clatine,
nici ca fiul omului, să se'ngrozească.
Zis-a El oare fără să facă?
spune-va El fără să'mplinească?"

20 Iată, primit-am să binecuvintez
şi voi binecuvânta şi nu voi reveni."

21 Sleire nu va fi în Iacob,
nici necaz în Israel;
Domnul Dumnezeul său este cu el,
lumini de voievozi în mijlocul lui."

22 Dumnezeu Care l-a scos din Egipt
îi este lui precum cornul inorogului."

23 De vreme ce'n Iacob nu-i vrăjitorie,
şi nici descântec în Israel,
la vreme li se va spune lui Iacob
şi lui Israel cele ce va'mplini Dumnezeu!"

24 Iată popor ce se va ridica precum un pui de leu,
precum un leu se va semeţi:
somn nu va avea pân'ce prada nu şi-a sfâşiat-o
şi pân'ce sângele răniţilor nu l-a băut“."

25 Zis-a Balac către Balaam: „Dacă de blestemat nu mi-l blestemi, cel puţin nu-l binecuvânta!“"

26 Iar Balaam, răspunzând, a zis către Balac: „Nu ţi-am grăit eu oare că nu voi face decât ceea ce-mi va spune Domnul?“"

27 Atunci a zis Balac către Balaam: „Hai să te duc în alt loc, şi de-I va plăcea lui Dumnezeu, blesteamă-l de acolo“."

28 Şi l-a luat Balac pe Balaam pe vârful lui Peor, care priveşte spre pustie."

29 Aici Balaam a zis către Balac: „Zideşte-mi şapte jertfelnice şi pregăteşte-mi şapte viţei şi şapte berbeci“."

30 Şi a făcut Balac aşa cum a zis Balaam şi a pus câte un viţel şi câte un berbec pe fiecare jertfelnic."

24

1 Văzând Balaam că plăcut Îi este Domnului să-l binecuvinteze pe Israel, n'a mai alergat, ca'n alte dăţi, după semne prevestitoare, ci s'a întors cu faţa spre pustie."

2 Şi ridicându-şi Balaam ochii, l-a văzut pe Israel aşezat în tabără după seminţiile sale; şi Duhul lui Dumnezeu a fost peste el"

3 şi şi-a rostit poemul, zicând:„Aşa zice Balaam, fiul lui Beor,
aşa grăieşte bărbatul cel ce vede cu adevărat;"

4 aşa glăsuieşte cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu,
cel ce cu ochii deschişi
a văzut în somn vedenia Celui-Atotputernic:"

5 Cât de frumoase sunt sălaşurile tale, Iacobe,
şi corturile tale, Israele!"

6 Ca nişte văi umbroase,
ca nişte grădini lângă râuri,
ca nişte corturi sădite de Domnul,
ca nişte cedri pe lângă ape!"

7 Un Om va odrăsli din seminţia lui
şi neamuri multe va stăpâni
şi împărăţia lui se va înălţa mai mult decât a lui Gog
şi mult va creşte'mpărăţia sa."

8 Dumnezeu l-a scos din Egipt,
fi-va slava lui precum a inorogului;
mânca-va neamurile ce-i stau împotrivă,
oasele lor le va sfărâma
şi cu săgeţile sale-i va săgeta pe vrăjmaşi."

9 Culcându-se s'a odihnit
ca un leu, ca un pui de leu:
cine-l va scula?
Binecuvântaţi să fie cei ce te binecuvintează,
blestemaţi să fie cei ce te blesteamă!“"

10 Atunci s'a mâniat Balac pe Balaam; şi, frângându-şi mâinile, a zis Balac către Balaam: „Eu te-am chemat să-mi blestemi pe vrăjmaşii mei, dar tu, iată, de trei ori i-ai binecuvântat pân'acum."

11 Fugi dar în ţara ta! Am zis că te voi cinsti; dar iată că Domnul te-a lipsit de slavă“."

12 Balaam însă a zis către Balac: „Oare nu le-am spus eu şi solilor tăi pe care i-ai trimis la mine:"

13 Chiar de mi-ar da Balac casa sa plină de argint şi de aur, nu voi putea să calc porunca Domnului şi să fac ceva bun sau rău după bunul meu plac; ce-mi va spune mie Domnul, aceea voi grăi!?"

14 Şi acum, iată că alerg spre ţara mea, dar vino să-ţi spun ce va face poporul acesta cu poporul tău în vremile ce-au să vină.“"

15 Şi şi-a urmat Balaam poemul, zicând:„Aşa grăieşte Balaam, fiul lui Beor,
aşa grăieşte bărbatul cel ce vede cu adevărat,"

16 cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu,
cel ce ştie ştiinţa Celui-Preaînalt,
cel ce cu ochii deschişi
a văzut în somn vedenia lui Dumnezeu:"

17 I-l voi arăta, dar nu acum;
îl fericesc, dar nu mi-i aproape:
o Stea va răsări din Iacob,
un Om se va ridica din Israel
şi va zdrobi căpeteniile Moabului,
şi pe toţi fiii lui Set îi va prăda."

18 Lua-va'n stăpânire pe Edom,
şi'n stăpânire-l va lua pe Esau, vrăjmaşul său,
şi Israel îşi va arăta puterea."

19 Din Iacob se va ridica
şi-i va pierde pe cei ce-au scăpat din cetate“."

20 Apoi, văzându-l pe Amalec, şi-a urmat poemul, zicând:„Amalec, cel dintâi dintre neamuri,
dar şi seminţia lui va pieri“."

21 Văzându-l apoi pe Cheneu, şi-a urmat poemul, zicând:„Tare-ţi este locaşul,
dar chiar dacă-ţi vei pune cuibul în stâncă"

22 şi chiar dacă lui Beor i se va face cuib învăluit,
Asirienii te vor robi“."

23 Iar când l-a văzut pe Og, şi-a urmat poemul, zicând: „Vai, vai, cine va mai trăi când Dumnezeu va aduce acestea?"

24 că va scăpa din mâna Cheteilor,
îl va asupri pe Aşurim,
îi va împila pe Evrei,
dar şi el odată va pieri“."

25 Sculându-se apoi Balaam, s'a dus înapoi în ţara sa; şi s'a dus şi Balac întru ale sale."

25

1 Atunci s'a aşezat Israel în Şitim, iar poporul s'a dedat la desfrânare cu fetele din Moab."

2 Acestea îi pofteau la jertfele idolilor lor, iar poporul mânca din acele jertfe şi se închina la idolii lor."

3 Şi i s'a închinat Israel lui Baal-Peor, şi s'a aprins mânia lui Dumnezeu asupra lui Israel."

4 Şi a zis Domnul către Moise: „Ia pe toate căpeteniile poporului şi dă-I-le Domnului în vileag la faţa soarelui, pentru ca aprinderea mâniei Domnului să se abată de la Israel“."

5 Atunci a zis Moise către neamurile lui Israel: „Ucideţi fiecare pe casnicul său care i s'a închinat lui Baal-Peor!“"

6 Iată însă că un om dintre fiii lui Israel a venit şi l-a apropiat pe fratele său de o madiancă, sub ochii lui Moise şi sub ochii întregii obşti a fiilor lui Israel, în timp ce ei plângeau la uşa cortului mărturiei."

7 Şi văzând aceasta Finees, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron preotul, s'a sculat din mijlocul adunării şi, luându-şi în mână lancea,"

8 a intrat pe urma israelitului în culcuş şi i-a străpuns pe amândoi, pe bărbatul israelit, precum şi pe femeie prin josul pântecelui ei; şi a încetat pedeapsa de deasupra fiilor lui Israel."

9 Cei ce au murit de pedeapsa aceasta au fost douăzeci şi patru de mii."

10 Şi a grăit Domnul către Moise, zicând:"

11 „Finees, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron preotul, a potolit mânia Mea de deasupra fiilor lui Israel prin aceea că'ntre ei a gelozit în locul geloziei Mele, aşa că Eu nu i-am nimicit pe fiii lui Israel în gelozia Mea."

12 Drept aceea, am zis: Iată că am încheiat cu el legământ de pace;"

13 fi-va pentru el şi pentru urmaşii săi legământ de preoţie veşnică pentru aceea că a gelozit în locul Dumnezeului său şi s'a rugat pentru fiii lui Israel“."

14 Omul israelit care a fost ucis împreună cu madianca se numea Zimri, fiul lui Salu, mai-mare peste casa seminţiei lui Simeon;"

15 iar numele madiancei ucise era Cozbi, fiica lui Ţur, mai-mare peste neamurile lui Omot, casă părintească din Madian."

16 Şi a grăit Domnul către Moise, zicând: „Vorbeşte către fiii lui Israel şi spune-le:"

17 Fiţi duşmanii Madianiţilor şi omorâţi-i,"

18 că ei vă duşmănesc pe voi prin vicleniile cu care-au viclenit prin Peor şi prin Cozbi, fiica unei căpetenii din Madian, sora lor care-a fost ucisă în ziua când s'a făcut ucidere din pricina lui Peor“."

26

1 Şi a fost că după această pedeapsă a grăit Domnul către Moise şi către Eleazar, fiul lui Aaron preotul, zicând:"

2 „Număraţi întreaga obşte a fiilor lui Israel, de la douăzeci de ani în sus, după familiile lor, pe toţi cei buni de război în Israel“."

3 Atunci Moise şi Eleazar preotul le-au grăit în şesurile Moabului, la Iordan, în dreptul Ierihonului, zicând:"

4 „... de la douăzeci de ani în sus“ – aşa cum i-a grăit Domnul lui Moise. Iată fiii lui Israel care au ieşit din ţara Egiptului:"

5 Ruben, întâiul-născut al lui Israel. Fiii lui Ruben: Enoh şi neamul lui Enoh; din Falu, neamul Faluiţilor."

6 Din Heţron, neamul Heţroniţilor; din Carmi, neamul Carmiţilor."

7 Acestea sunt neamurile lui Ruben; şi s'au numărat patruzeci şi trei de mii şapte sute treizeci."

8 Fiul lui Falu: Eliab."

9 Fiii lui Eliab: Nemuel, Datan şi Abiron. Datan şi Abiron sunt aceia care s'au răznit de obşte şi s'au ridicat împotriva lui Moise şi a lui Aaron împreună cu părtaşii lui Core, când aceştia au stârnit răzvrătire împotriva Domnului"

10 şi şi-a deschis pământul gura şi i-a înghiţit, pe ei şi pe Core; şi împreună cu ei au murit şi părtaşii lor, când focul a mistuit două sute cincizeci de oameni; şi au rămas ei ca pildă."

11 Dar fiii lui Core n'au murit."

12 Fiii lui Simeon, după familiile lor: din Iemuel, neamul Iemuelilor; din Iamin, neamul Iaminilor; din Iachin, neamul Iachinilor;"

13 din Zerah, neamul Zerahilor; din Saul, neamul Sauliţilor."

14 Acestea sunt neamurile cele din Simeon, la a căror numărătoare s'au găsit douăzeci şi două de mii două sute."

15 Fiii lui Gad, după neamurile lor: din Ţefon, neamul Ţefonienilor; din Haghi, neamul Haghiţilor; din Şunie, neamul Şunienilor;"

16 din Ozni, neamul Oznienilor; din Eri, neamul Erienilor;"

17 din Arod, neamul Arodeilor; din Areli, neamul Arelienilor."

18 Acestea sunt neamurile fiilor lui Gad, la a căror numărătoare s'au găsit patruzeci de mii cinci sute."

19 Fiii lui Iuda: Ir şi Onan, Şela, Fares şi Zara; însă Ir şi Onan au murit în ţara Canaanului."

20 Şi fiii lui Iuda, după neamurile lor: din Şela, neamul Şelaenilor; din Fares, neamul Fareseilor; din Zara, neamul Zaraenilor."

21 Fiii lui Fares: din Hesron, neamul Hesroneilor; din Hamul, neamul Hamulienilor."

22 Acestea sunt neamurile din Iuda, la a căror numărătoare s'au găsit şaptezeci şi şase de mii cinci sute."

23 Fiii lui Isahar, după neamurile lor: din Tola, neamul Tolaenilor; din Fuva, neamul Fuvaenilor;"

24 din Iaşub, neamul Iaşubienilor; din Şimron, neamul Şimronienilor."

25 Acestea sunt neamurile din Isahar, la a căror numărătoare s'au găsit şaizeci şi patru de mii trei sute."

26 Fiii lui Zabulon, după neamurile lor: din Sered, neamul Seredienilor; din Elon, neamul Elonienilor; din Iahleil, neamul Iahleililor."

27 Acestea sunt neamurile din Zabulon, la a căror numărătoare s'au găsit şaizeci de mii cinci sute."

28 Fiii lui Iosif: Manase şi Efraim."

29 Fiii lui Manase, după neamurile lor: din Machir, neamul Machirienilor; din Machir s'a născut Galaad şi din Galaad este neamul Galaadenilor."

30 Fiii lui Galaad: din Iezer, neamul Iezerienilor; din Helec, neamul Helecienilor;"

31 din Asriel, neamul Asrielienilor; din Şechem, neamul Şechemienilor;"

32 din Şemida, neamul Şemidienilor; din Hefer, neamul Heferienilor."

33 Salfaad, fiul lui Hefer, n'a avut fii, ci numai fiice; numele fiicelor lui Salfaad: Mahla, Noa, Hogla, Milca şi Tirţa."

34 Acestea sunt neamurile lui Manase, la a căror numărătoare s'au găsit cincizeci şi două de mii şapte sute."

35 Fiii lui Efraim, după neamurile lor: din Şutelah, neamul Şutelahienilor; din Becher, neamul Becherienilor; din Tahan, neamul Tahanienilor."

36 Iar fiii lui Şutelah: din Eran, neamul Eranienilor."

37 Acestea sunt neamurile fiilor lui Efraim, la a căror numărătoare s'au găsit treizeci şi două de mii cinci sute. Aceştia sunt fiii lui Iosif după neamurile lor."

38 Fiii lui Veniamin, după neamurile lor: din Bela, neamul Belaenilor; din Aşbel, neamul Aşbelienilor; din Ahiram, neamul Ahiramienilor;"

39 din Şefufam, neamul Şefufamienilor; din Hufam, neamul Hufamienilor."

40 Iar fiii lui Bela: Ard şi Naaman: din Ard, neamul Ardienilor şi din Naaman, neamul Naamanienilor."

41 Aceştia sunt fiii lui Veniamin după neamurile lor, la a căror numărătoare s'au găsit patruzeci şi cinci de mii şase sute."

42 Fiii lui Dan, după neamurile lor: din Şuham, neamul Şuhamienilor. Acestea sunt familiile lui Dan, după neamurile lor."

43 Şi neamurile lui Şuhan, la numărătoarea lor, au fost de toate şaizeci şi patru de mii patru sute."

44 Fiii lui Aşer, după neamurile lor: din Imna, neamul Imnaenilor; din Işba, neamul Işbaenilor; din Verie, neamul Verienilor."

45 Din fiii lui Verie: din Heber, neamul Heberienilor; din Malchiel, neamul Malchielilor."

46 Şi numele fiicei lui Aşer a fost Serah."

47 Acestea sunt neamurile fiilor lui Aşer, la a căror numărătoare s'au găsit cincizeci şi trei de mii patru sute."

48 Fiii lui Neftali, după neamurile lor: din Iahţeel, neamul Iahţeelienilor; din Guni, neamul Gunienilor."

49 Din Ieţer, neamul Ieţerienilor; din Şilem, neamul Şilemienilor."

50 Acestea sunt neamurile lui Neftali, după familiile lor, la a căror numărătoare s'au găsit patruzeci şi cinci de mii patru sute."

51 Iată numărul fiilor lui Israel, al celor ce au intrat la numărătoare: şase sute una mii şapte sute treizeci."

52 Apoi a grăit Domnul către Moise, zicând:"

53 „Acestora li se va împărţi pământul, să-l moştenească după numărul numelor lor;"

54 celor mai mulţi le vei da moşie mai mare, iar celor mai puţini le vei da moşie mai mică; fiecăruia să i se dea moşie potrivit cu ceea ce s'a socotit la numărătoare."

55 Pământul se va împărţi prin sorţi, anume după neamul seminţiilor lor să-şi primească şi părţile:"

56 prin sorţi vei împărţi moşia între cei mulţi şi cei puţini“."

57 Iată-i acum pe fiii lui Levi, după neamurile lor: din Gherşon, neamul Gherşonienilor; din Cahat, neamul Cahatienilor; din Merari, neamul Merarienilor."

58 Iată neamurile fiilor lui Levi: neamul lui Libni, neamul lui Hebron, neamul lui Mahli, neamul lui Muşi şi neamul lui Core. Din Cahat s'a născut Amram."

59 Femeia acestuia se numea Iochebed, fiica lui Levi, pe care femeia lui Levi i-a născut-o în Egipt; iar ea i-a născut lui Amram pe Aaron, pe Moise şi pe Mariam, sora lor."

60 Lui Aaron i s'au născut: Nadab şi Abiud, Eleazar şi Itamar."

61 Dar Nadab şi Abiud au murit când au adus foc străin înaintea Domnului, în pustia Sinai."

62 Şi s'au numărat toţi cei de parte bărbătească de la o lună în sus şi s'au găsit douăzeci şi trei de mii; căci aceştia nu fuseseră număraţi împreună cu fiii lui Israel, pentru că nu li s'a dat moştenire printre fiii lui Israel."

63 Aceştia sunt cei număraţi de Moise şi de Eleazar preotul, cei ce i-au numărat pe fiii lui Israel în şesurile Moabului, lângă Iordan, în dreptul Ierihonului."

64 Printre ei nu se afla nici unul din fiii lui Israel număraţi de Moise şi de preotul Aaron în pustia Sinai,"

65 căci Domnul le spusese acestora că vor muri toţi în pustie – şi n'a rămas din ei nici unul, în afară de Caleb, fiul lui Iefone, şi de Iosua al lui Navi."

27

1 Atunci au venit fetele lui Salfaad, fiul lui Hefer, fiul lui Galaad, fiul lui Machir, din neamul lui Manase, fiul lui Iosif (iată şi numele lor: Mahla, Noa, Hogla, Milca şi Tirţa)."

2 Şi stând ele înaintea lui Moise, a lui Eleazar preotul, înaintea căpeteniilor şi înaintea întregii adunări, la uşa cortului mărturiei, au zis:"

3 „Tatăl nostru a murit în pustie; el n'a făcut parte din adunătura celor ce s'au ridicat împotriva Domnului, adică adunătura lui Core, ci a murit din pricina propriilor sale păcate, iar feciori nu i s'au născut."

4 Aşadar, pentru ca numele tatălui nostru să nu piară din neamul său pentru aceea că nu are fii, daţi-ne şi nouă moşie între fraţii tatălui nostru!“"

5 Moise însă a adus pricina lor înaintea Domnului;"

6 iar Domnul a grăit către Moise, zicând:"

7 „Drept au grăit fetele lui Salfaad: dă-le să aibă moştenire între fraţii tatălui lor: fă-le ca parte moşia tatălui lor."

8 Iar fiilor lui Israel să le grăieşti aşa: De va muri cineva fără să aibă feciori, moşia lui i-o veţi da fiicei sale."

9 Iar de nu are nici fiică, moşia lui să i-o daţi fratelui său."

10 Iar dacă nu va avea nici fraţi, moşia o veţi da fratelui tatălui său."

11 Iar dacă tatăl său nu are fraţi, moşia o veţi da rudeniei celei mai apropiate din neamul lui, ca să moştenească cele ce sunt ale lui. Aceasta va fi pentru fiii lui Israel o rânduială de drept: aşa cum Domnul i-a poruncit lui Moise“."

12 Apoi a zis Domnul către Moise: „Suie-te pe muntele de dincolo (acela-i muntele Nebo), şi priveşte ţara Canaanului pe care Eu le-o dau fiilor lui Israel ca moştenire."

13 Iar după ce o vei vedea, te vei adăuga şi tu la poporul tău, aşa cum s'a adăugat Aaron, fratele tău, pe muntele Hor,"

14 pentru că v'aţi împotrivit poruncii Mele în pustia Sin la vremea'ntărâtării obşteşti asupra sfinţeniei Mele: nu aţi făcut în aşa fel, încât sfinţenia Mea să se arate sub ochii lor prin ape (adică la apele Meriba de la Cadeş, în pustia Sin)“."

15 Zis-a Moise către Domnul:"

16 „Domnul, Dumnezeul duhurilor şi a tot trupul, să rânduiască peste obştea aceasta un om"

17 care'n fruntea ei să iasă şi'n fruntea ei să intre, care să-i ducă şi să-i aducă, pentru ca să nu rămână obştea Domnului ca nişte oi fără păstor“."

18 Iar Domnul a zis către Moise: „Ia-ţi pe Iosua, fiul lui Navi, om cu duh într'însul, pune-ţi mâinile peste el"

19 şi du-l în faţa lui Eleazar preotul; şi'n faţa întregii adunări îi vei da porunci şi'n faţa lor vei da porunci asupră-i;"

20 şi dă-i ceva din măreţia ta, pentru ca'n felul acesta fiii lui Israel să asculte de el."

21 El va sta în faţa lui Eleazar preotul, pe care'n faţa Domnului îl va întreba despre rostirea prin Urim: prin rostirea acestuia va ieşi şi prin rostirea acestuia va intra, el şi'mpreună cu el toţi fiii lui Israel: toată obştea“."

22 Şi a făcut Moise aşa cum i-a poruncit Domnul Dumnezeu: l-a luat pe Iosua şi l-a pus în faţa lui Eleazar preotul şi'n faţa întregii adunări."

23 Şi-a pus mâinile peste el şi l-a rânduit aşa cum Domnul poruncise prin Moise."

28

1 Şi a grăit Domnul către Moise, zicând:"

2 „Dă porunci fiilor lui Israel; grăieşte către ei şi spune-le: – Vă veţi îngriji ca darurile Mele, dările Mele, jertfele Mele cele întru miros cu bună mireasmă să-Mi fie aduse la sărbătorile Mele."

3 Spune-le: Iată jertfele pe care trebuie să le aduceţi Domnului: miei de câte un an, fără meteahnă, doi pe zi, ardere-de-tot necontenită;"

4 un miel îl veţi jertfi dimineaţa, iar pe cel de al doilea miel îl veţi jertfi seara."

5 Jertfă de pâine să aduci a zecea parte dintr'o efă de făinuţă de grâu frământată cu un sfert de hin de untdelemn:"

6 ardere-de-tot necontenită, care-a fost săvârşită pe muntele Sinai, întru miros cu bună mireasmă Domnului."

7 Turnarea ei va fi un sfert de hin de vin la un miel; şi turnarea de vin către Domnul o vei turna în loc sfânt."

8 Pe cel de al doilea miel îl vei aduce spre seară, cu darul lui de pâine şi cu turnarea lui; întru miros cu bună mireasmă îl vei aduce Domnului."

9 Iar în ziua odihnei veţi aduce doi miei de câte un an, fără meteahnă, cu două zecimi dintr'o efă de făinuţă de grâu frământată cu untdelemn, precum şi turnare,"

10 ardere-de-tot pentru fiecare Zi a Odihnei, în afară de arderea-de-tot cea necontenită şi de turnarea ei."

11 La fiecare zi'ntâi a lunii Îi veţi aduce Domnului ardere-de-tot: doi viţei din cireadă, un berbec şi şapte miei de câte un an, fără meteahnă,"

12 trei zecimi dintr'o efă de făinuţă de grâu frământată cu untdelemn pentru fiecare viţel şi două zecimi dintr'o efă de făinuţă de grâu frământată cu untdelemn pentru berbec"

13 şi câte o zecime dintr'o efă de făinuţă de grâu frământată cu untdelemn, ca dar de pâine la fiecare miel. Aceasta este ardere-de-tot, mireasmă plăcută, jertfă Domnului."

14 Turnare la ele: jumătate de hin de vin la fiecare viţel, o treime de hin la berbec şi un sfert de hin la fiecare miel. Aceasta este ardere-de-tot pentru fiecare început de lună, la toate lunile anului."

15 Să mai aduceţi Domnului şi un ţap ca jertfă pentru păcat; aceasta, împreună cu turnarea ei, va fi adusă în afară de arderea-de-tot cea necontenită."

16 În ziua a paisprezecea a lunii întâi sunt Paştile Domnului."

17 În ziua a cincisprezecea a acestei luni e sărbătoare. Şapte zile veţi mânca azime."

18 În ziua întâi veţi avea adunare sfântă şi nu veţi face nici o muncă slujitoare."

19 Îi veţi aduce Domnului jertfă, ardere-de-tot: doi viţei din cireadă, un berbec şi şapte miei de câte un an; aceştia să fie fără meteahnă."

20 Cu ei să aduceţi dar de pâine: făinuţă de grâu frământată cu untdelemn, trei zecimi de efă la fiecare viţel, două zecimi de efă la berbec"

21 şi câte o zecime de efă pentru fiecare din cei şapte miei."

22 Veţi aduce şi un ţap ca jertfă pentru păcat, pentru ispăşirea voastră."

23 Pe acestea să le aduceţi în afara arderii-de-tot de dimineaţă, care este ardere-de-tot necontenită."

24 Tot aşa să aduceţi şi în fiecare din cele şapte zile: prinos de pâine, jertfă, mireasmă plăcută Domnului; aceasta, pe lângă arderea-de-tot cea necontenită, cu turnarea ei."

25 În ziua a şaptea veţi avea adunare sfântă; în ea nu veţi face nici o muncă slujitoare."

26 În ziua celor dintâi roade, când Îi aduceţi Domnului prinosul nou de pâine, [în sărbătoarea] Săptămânilor, veţi avea adunare sfântă şi nu veţi face nici o muncă slujitoare."

27 Veţi aduce arderi-de-tot întru miros de bună mireasmă Domnului: doi viţei din cireadă, un berbec şi şapte miei de câte un an, fără meteahnă."

28 Cu ei să aduceţi prinos de pâine: făinuţă de grâu frământată cu untdelemn, trei zecimi dintr'o efă la fiecare viţel, două zecimi de efă la berbec"

29 şi o zecime de efă la fiecare din cei şapte miei."

30 Veţi aduce şi un ţap ca jertfă pentru păcat, spre ispăşirea voastră."

31 Pe acestea, cu turnările lor, Mi le veţi aduce pe deasupra arderilor-de-tot neîncetate şi a prinoaselor de pâine – curate să vă fie – cu turnările lor."

29

1 În ziua întâi a lunii a şaptea veţi avea adunare sfântă; nu veţi face nici o muncă slujitoare; aceasta-i pentru voi o Zi a Trâmbiţării."

2 Veţi aduce ardere-de-tot întru miros de bună mireasmă Domnului: un viţel, un berbec şi şapte miei de câte un an, fără meteahnă."

3 La ei, ca prinos de pâine: făinuţă de grâu frământată cu untdelemn, trei zecimi de efă la viţel, două zecimi de efă la berbec"

4 şi câte o zecime de efă la fiecare din cei şapte miei."

5 Din turma de capre veţi aduce un ţap ca jertfă pentru păcat, spre ispăşirea voastră."

6 [Toate acestea], în afara arderilor-de-tot de la'nceput de lună, cu prinosul de pâine şi turnarea lor, şi în afara arderilor-de-tot necontenite, cu prinosul de pâine şi turnarea lor după rânduială, întru miros de bună mireasmă Domnului."

7 În ziua a zecea a acestei luni veţi avea adunare sfântă; vă veţi întrista sufletele şi nici o muncă să nu faceţi."

8 Îi veţi aduce Domnului ardere-de-tot întru miros de bună mireasmă: un viţel, un berbec şi şapte miei de câte un an, fără meteahnă."

9 La ei veţi aduce prinos de pâine: făinuţă de grâu frământată cu untdelemn, trei zecimi de efă la viţel, două zecimi de efă la berbec"

10 şi câte o zecime de efă la fiecare din cei şapte miei."

11 Iar la turma de capre veţi aduce un ţap ca jertfă pentru păcat, spre ispăşirea voastră; [toate acestea], pe lângă jertfa pentru păcat din ziua Ispăşirii şi pe lângă arderea-de-tot cea necontenită cu darul ei de pâine şi turnarea ei după rânduială, întru miros de bună mireasmă Domnului."

12 În ziua a cincisprezecea a lunii a şaptea veţi avea adunare sfântă; nici o muncă slujitoare nu veţi face şi timp de şapte zile Îi veţi sărbători sărbătoare Domnului."

13 În prima zi veţi aduce ardere-de-tot, jertfă, bună mireasmă plăcută Domnului: treisprezece viţei din cireadă, doi berbeci şi paisprezece miei de câte un an; dar să fie fără meteahnă."

14 Cu ei, ca prinos de pâine, veţi aduce făinuţă de grâu frământată cu untdelemn: trei zecimi de efă la fiecare din cei treisprezece viţei, două zecimi de efă la fiecare din cei doi berbeci"

15 şi câte o zecime de efă la fiecare din cei paisprezece miei;"

16 iar din turma de capre, un ţap ca jertfă pentru păcat, în afara arderii-de-tot necontenite, cu prinosul de pâine şi cu turnarea ei."

17 A doua zi, doisprezece viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de câte un an, fără meteahnă,"

18 cu prinosul de pâine şi cu turnarea lor pentru viţei, pentru berbeci şi pentru miei, după numărul lor, aşa cum e rânduit;"

19 iar din turma de capre, un ţap ca jertfă pentru păcat, în afară de arderea-de-tot necontenită, cu prinosul ei de pâine şi cu turnarea ei."

20 A treia zi: unsprezece viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de câte un an, fără meteahnă,"

21 cu prinosul de pâine şi cu turnarea lor pentru viţei, pentru berbeci şi pentru miei, după numărul lor, aşa cum e rânduit;"

22 iar din turma de capre, un ţap ca jertfă pentru păcat, în afară de arderea-de-tot necontenită cu prinosul ei de pâine şi cu turnarea ei."

23 A patra zi: zece viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de câte un an, fără meteahnă,"

24 cu prinosul de pâine şi cu turnarea lor pentru viţei, pentru berbeci şi pentru miei, după numărul lor, aşa cum e rânduit;"

25 iar din turma de capre, un ţap ca jertfă pentru păcat, pe lângă arderea-de-tot necontenită, cu prinosul ei de pâine şi cu turnarea ei."

26 În ziua a cincea: nouă viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de câte un an, fără meteahnă,"

27 cu prinosul lor de pâine şi cu turnarea lor pentru viţei, pentru berbeci şi pentru miei, după numărul lor, aşa cum e rânduit;"

28 iar din turma de capre, un ţap ca jertfă pentru păcat, pe lângă arderea-de-tot necontenită cu prinosul ei de pâine şi turnarea ei."

29 În ziua a şasea: opt viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de câte un an, fără meteahnă,"

30 cu prinosul lor de pâine şi cu turnarea lor pentru viţei, pentru berbeci şi pentru miei, după numărul lor, aşa cum e rânduit;"

31 iar din turma de capre, un ţap ca jertfă pentru păcat, pe lângă arderea-de-tot necontenită cu prinosul ei de pâine şi cu turnarea ei."

32 În ziua a şaptea: şapte viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de câte un an, fără meteahnă,"

33 cu prinosul lor de pâine şi cu turnarea lor pentru viţei, pentru berbeci şi pentru miei, după numărul lor, aşa cum e rânduit;"

34 iar din turma de capre, un ţap ca jertfă pentru păcat, pe lângă arderea-de-tot necontenită cu prinosul ei de pâine şi cu turnarea ei."

35 În ziua a opta, încheierea sărbătorii; nici o muncă slujitoare nu veţi face'ntr'însa;"

36 arderi-de-tot Îi veţi aduce Domnului, jertfă cu bună mireasmă: un viţel, un berbec şi şapte miei de câte un an, fără meteahnă,"

37 cu prinosul lor de pâine şi cu turnarea lor pentru viţel, pentru berbec şi pentru miei, după numărul lor, aşa cum e rânduit;"

38 iar din turma de capre, un ţap ca jertfă pentru păcat, pe lângă arderea-de-tot necontenită cu prinosul ei de pâine şi cu turnarea ei."

39 Pe acestea toate I le veţi aduce Domnului în sărbătorile voastre, pe lângă jertfele voastre de făgăduinţă, în afara jertfelor voastre de bunăvoie şi pe deasupra arderilor-voastre-de-tot şi a prinoaselor şi a turnărilor şi a jertfelor voastre de mântuire“."

30

1 Moise le-a vorbit fiilor lui Israel după tot ceea ce Domnul îi poruncise lui Moise."

2 Şi a grăit Moise către mai-marii peste seminţiile fiilor lui Israel şi le-a zis: „Iată lucrul pe care-l porunceşte Domnul:"

3 Omul care va face făgăduinţă Domnului sau cu jurământ se va jura să-i pună sufletului său o anume legătură, să nu-şi calce cuvântul: tot ce i-a ieşit din gură să facă întocmai."

4 Dacă vreo femeie Îi va face Domnului făgăduinţă şi-şi va lua asupră-şi legământ la vremea când, încă tânără fiind, trăieşte în casa tatălui ei"

5 şi dacă tatăl ei, auzindu-i făgăduinţele şi legămintele pe care şi le-a pus asupră-şi, va tăcea asupră-le, atunci toate făgăduinţele ei stau în picioare şi orice legământ asupra sufletului ei rămâne drept."

6 Dar dacă tatăl ei nu va fi de aceeaşi părere în ziua când le-a auzit, atunci toate făgăduinţele ei şi toate legămintele pe care şi le-a pus asupră-şi sunt fără preţ: Domnul o va ierta, pentru că tatăl ei nu a fost de aceeaşi părere."

7 Dacă însă ea este măritată şi şi-a luat asupră-şi o făgăduinţă sau prin cuvântul gurii sale şi-a pus sieşi legământ"

8 şi dacă bărbatul ei, auzindu-le, va tăcea asupră-le în ziua când le-a auzit, atunci toate făgăduinţele ei stau în picioare şi orice legământ asupra sufletului ei rămâne drept."

9 Dar dacă bărbatul ei nu va fi de aceeaşi părere în ziua când le-a auzit, atunci toate făgăduinţele şi toate legămintele pe care şi le-a pus asupră-şi sunt fără preţ: Domnul o va ierta, pentru că bărbatul ei nu a fost de aceeaşi părere."

10 Făgăduinţa văduvei şi a celei lăsate de bărbat – orice legământ şi-ar pune ea asupra sufletului ei – rămân în picioare."

11 Dacă însă ea a făcut făgăduinţă ori şi-a pus asupră-şi legământ la vremea când se afla în casa bărbatului ei"

12 şi dacă bărbatul ei, auzindu-le, va tăcea şi nici nu se va împotrivi, atunci toate făgăduinţele ei stau în picioare şi orice legământ asupra sufletului ei rămâne drept."

13 Dacă însă bărbatul ei nu va fi de aceeaşi părere de'ndată ce le-a auzit, atunci tot ceea ce a ieşit de pe buzele ei – făgăduinţe sau legăminte asupra sufletului ei – sunt fără preţ: Domnul o va ierta, pentru că bărbatul ei nu a fost de aceeaşi părere."

14 Orice făgăduinţă şi orice legătură întărită cu jurământ pentru întristarea sufletului ei, bărbatul ei o poate întări şi tot bărbatul ei o poate desfiinţa."

15 Dacă însă bărbatul ei a tăcut asupra acestora până'n ziua următoare, prin aceasta el i-a întărit ei toate făgăduinţele şi toate legămintele ce sunt asupra ei; le-a întărit pentru că el a tăcut asupră-le în ziua când le-a auzit."

16 Dar dacă bărbatul le-a desfiinţat după ziua în care le-a auzit, atunci el va purta asupră-şi păcatul“."

17 Acestea sunt poruncile pe care Domnul i le-a rânduit lui Moise asupra [legăturilor] dintre un bărbat şi femeia lui, dintre un tată şi fiica sa la vremea când ea, încă tânără fiind, trăieşte în casa tatălui ei."

31

1 Şi a grăit Domnul către Moise, zicând:"

2 „Pedepseşte-i pe Madianiţi cu răzbunarea fiilor lui Israel; apoi te vei adăuga la poporul tău“."

3 Iar Moise i-a grăit poporului, zicând: „Înarmaţi dintre voi oameni pentru război, şi'n faţa Domnului războiţi-vă împotriva Madianiţilor, pentru ca răzbunarea Domnului să fie asupra lui Madian."

4 Câte o mie veţi trimite la război din fiecare seminţie, din toate seminţiile fiilor lui Israel“."

5 Şi din miile lui Israel s'au numărat câte o mie din fiecare seminţie: douăsprezece mii de oameni înarmaţi pentru război."

6 Pe aceştia i-a trimis Moise la război, câte o mie de fiecare seminţie; şi cu ei l-a trimis pe Finees, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron, preotul; în mâinile lor aveau lucrurile sfinte şi trâmbiţele de semnal."

7 Şi s'au războit împotriva lui Madian, aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise, şi i-au ucis pe toţi cei de parte bărbătească."

8 Şi'mpreună cu răniţii lor i-au ucis pe regii lui Madian: Evi, Rechem, Ţur, Hur şi Reba – cinci regi madianiţi –, după care l-au ucis cu sabia pe Balaam, fiul lui Beor."

9 Iar pe femeile din Madian le-au dus în robie împreună cu copiii şi bunurile lor; iar vitele şi turmele şi avuţiile lor le-au luat pe toate pradă."

10 Toate cetăţile'n care locuiau ei şi toate satele lor le-au ars cu foc."

11 Toată prada şi tot ce-au apucat să jefuiască, de la om pân'la dobitoc, au luat cu ei."

12 Robii, jafurile şi prada le-au adus la Moise, la preotul Eleazar şi'n faţa fiilor lui Israel, în tabăra din şesul Moabului, care este lângă Iordan, în apropierea Ierihonului."

13 Iar Moise, Eleazar preotul şi toţi capii adunării au ieşit să-i întâmpine în afara taberei."

14 Atunci s'a mâniat Moise pe căpeteniile oştirii – pe căpeteniile miilor şi pe sutaşi – care se întorseseră de la război."

15 Zisu-le-a Moise: „De ce le-aţi prins voi de vii pe cele ce sunt parte femeiască?"

16 Pentru că ele sunt cele ce, după sfatul lui Balaam, i-au făcut pe fiii lui Israel să se lepede de cuvântul Domnului şi să-l calce de dragul lui Peor, din care pricină a venit pedeapsă'ntru obştea Domnului."

17 Ucideţi dar acum toţi copiii de parte bărbătească şi ucideţi toate femeile care-au cunoscut bărbat;"

18 iar pe fetele care n'au cunoscut bărbat cruţaţi-le."

19 Cât despre voi, timp de şapte zile veţi şedea în afara taberei; tot cel ce-a ucis pe cineva şi tot cel ce s'a atins de un rănit se va curăţi în ziua a treia şi în ziua a şaptea, voi şi cei pe care i-aţi luat robi."

20 De asemenea, veţi curăţi toate hainele, toate lucrurile de piele, tot ce este făcut din păr de capră şi toate vasele de lemn“."

21 Apoi a zis Eleazar preotul către oştenii care veniseră din război: „Iată porunca legii pe care Domnul i-a dat-o lui Moise:"

22 Lăsând la o parte aurul, argintul, arama, fierul, plumbul şi cositorul,"

23 tot ce trece prin foc va fi lămurit prin foc şi cu apă curăţitoare va fi curăţit; iar ceea ce nu trece prin foc va trece prin apă."

24 În ziua a şaptea vă veţi spăla hainele spre curăţire, după care veţi intra în tabără“."

25 Şi a grăit Domnul către Moise, zicând:"

26 „Tu, împreună cu Eleazar preotul şi cu căpeteniile seminţiilor obştii număraţi prada de război pe cap de om şi de vită."

27 Prada o veţi împărţi pe din două între oştenii care-au fost în război şi'ntre toată obştea."

28 De la oştenii care-au fost la război pune deoparte pentru Domnul câte un suflet din cinci sute, atât din oameni cât şi din vite, din oi şi din asini;"

29 pe acestea le vei lua din jumătatea ce li se cuvine lor şi să i le dai lui Eleazar preotul, ca dar de pârgă Domnului."

30 Iar din jumătatea cuvenită fiilor lui Israel vei lua câte unul din cincizeci, atât din oameni cât şi din vite, din oi şi din asini, şi le vei da leviţilor care sunt rânduiţi să slujească la cortul Domnului“."

31 Şi au făcut Moise şi Eleazar preotul aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise."

32 Ceea ce-a rămas din prăzile aduse de războinici au fost: şase sute şaptezeci şi cinci de mii de oi;"

33 şaptezeci şi două de mii de vite;"

34 şaizeci şi una de mii de asini;"

35 fiinţe omeneşti, femei care n'au cunoscut bărbat: de toate, treizeci şi două de mii de suflete."

36 Partea-jumătate a celor ce fuseseră la război, bob-numărat, a fost de trei sute treizeci şi şapte de mii cinci sute de oi."

37 Dintre oi au fost puse deoparte, pentru Domnul, şase sute şaptezeci şi cinci;"

38 vite: treizeci şi şase de mii; puse deoparte pentru Domnul: şaptezeci şi două;"

39 asini: treizeci de mii cinci sute; puşi deoparte pentru Domnul: şaizeci şi unul;"

40 oameni: şaisprezece mii; puşi deoparte pentru Domnul: treizeci şi două de suflete."

41 Partea Domnului, darea către Dumnezeu, i-a dat-o Moise lui Eleazar preotul, aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise."

42 Iar partea-jumătate a fiilor lui Israel, pe care Moise a osebit-o de la cei ce fuseseră la război,"

43 această jumătate a întregului a fost: oi: trei sute treizeci şi şapte de mii cinci sute;"

44 vite: treizeci şi şase de mii;"

45 asini: treizeci de mii cinci sute;"

46 fiinţe omeneşti: şaisprezece mii."

47 Din această jumătate a fiilor lui Israel a luat Moise câte unul din cincizeci, atât din oameni cât şi din vite, şi le-a dat leviţilor care sunt rânduiţi să slujească la cortul Domnului, aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise."

48 Atunci au venit la Moise căpeteniile oştirii – căpeteniile peste mii şi sutaşii –"

49 şi i-au zis lui Moise: „Servii tăi au numărat pe oştenii ce ne-au fost încredinţaţi, şi dintre ei n'a lipsit nici măcar unul."

50 Iată că şi noi I-am adus Domnului prinos, fiecare ce-am găsit de aur: lănţuguri, brăţări, inele, cercei şi salbe, ca să te rogi pentru noi înaintea Domnului“."

51 Moise şi Eleazar au luat de la ei aurul, toate aceste giuvaieruri lucrate din el."

52 Tot aurul care I-a fost adus Domnului prinos de către căpeteniile peste mii şi peste sute a fost de şaisprezece mii şapte sute cincizeci de sicli."

53 Cât despre oştenii de rând, fiecare a prădat pentru el."

54 Moise şi Eleazar preotul au primit aurul de la căpeteniile peste mii şi peste sute şi l-au dus în cortul mărturiei, spre pomenirea fiilor lui Israel înaintea Domnului."

32

1 Fiii lui Ruben şi fiii lui Gad aveau turme multe, foarte multe. Şi văzând că ţinutul Iazer şi ţinutul Galaad sunt un loc numai bun pentru turme,"

2 au venit fiii lui Gad şi fiii lui Ruben şi au grăit cu Moise, cu Eleazar preotul şi cu căpeteniile obştii şi au zis:"

3 „Atarotul, Dibonul, Iazerul, Nimra, Heşbonul, Eleale, Sevam, Nebo şi Beon,"

4 ţinutul pe care Domnul l-a aşternut înaintea obştii lui Israel, e un pământ numai bun pentru turme, iar robii tăi au turme“."

5 Şi au mai zis: „De-am aflat trecere în ochii tăi, dă ţinutul acesta'n stăpânire robilor tăi, şi să nu ne treci peste Iordan“."

6 Moise însă a zis către fiii lui Gad şi către fiii lui Ruben: „Fraţii voştri vor merge la război, iar voi să rămâneţi aici?"

7 De ce'ndoiţi voi inima fiilor lui Israel, să nu treacă'n ţara pe care Domnul le-o dă?"

8 Aşa au făcut părinţii voştri când i-am trimis din Cadeş-Barnea să cerceteze ţara:"

9 Au mers până'n valea Eşcol şi, după ce-au văzut ţinutul, au îndoit inima fiilor lui Israel, să nu intre ei în ţara pe care Domnul le-o dă."

10 În aceeaşi zi însă s'a aprins mânia Domnului, Care S'a jurat, zicând:"

11 – Nu, oamenii aceştia, care s'au suit din Egipt de la vârsta de douăzeci de ani şi mai sus şi care deci cunosc binele şi răul, nu vor vedea pământul pe care Eu prin jurământ l-am făgăduit lui Avraam şi lui Isaac şi lui Iacob, pentru că ei nu Mi-au urmat Mie,"

12 în afară de Caleb, fiul lui Iefone Chenezeul, şi de Iosua, fiul lui Navi, pentru că aceştia I-au urmat Domnului..."

13 Şi s'a aprins atunci mânia Domnului asupra lui Israel şi timp de patruzeci de ani i-a tot învârtit prin pustie, până când s'a stins tot neamul care făcuse rele'n faţa Domnului."

14 Şi iată că acum în locul părinţilor voştri v'aţi ridicat voi, un pumn de oameni păcătoşi, ca să sporiţi, o dată mai mult, iuţimea mâniei Domnului asupra lui Israel"

15 prin aceea că, abătându-vă voi din cale-I, Îl veţi face să-l lase [pe Israel] şi mai mult în pustie, şi astfel pe această'ntreagă obşte o veţi face să trăiască'n necurmată nelegiuire“."

16 Iar ei, apropiindu-se de el, au zis: „Vom face aici stâni pentru turmele noastre şi cetăţi pentru copiii noştri;"

17 iar noi, noi ne vom înarma şi vom merge'n fruntea fiilor lui Israel până ce-i vom duce'n locul care este al lor, în timp ce copiii noştri vor rămâne în cetăţile întărite, la adăpost de oamenii locului."

18 Nu ne vom întoarce la casele noastre până când fiii lui Israel nu vor intra fiecare în moştenirea sa;"

19 că noi nu vom moşteni'mpreună cu ei dincolo de Iordan şi nici mai departe, de vreme ce moştenirea ne-am luat-o dincoace de Iordan, spre răsărit“."

20 Atunci a zis Moise către ei: „De veţi face aceasta, de veţi merge înarmaţi la război în faţa Domnului,"

21 de va trece fiecare din voi înarmat peste Iordan în faţa Domnului până ce duşmanul va pieri de la faţa Sa"

22 şi ţara va fi supusă'naintea feţei Domnului, atunci vă veţi întoarce şi nevinovaţi veţi fi'naintea Domnului şi'naintea lui Israel şi veţi avea ţinutul acesta moştenire'naintea Domnului."

23 Iar de nu veţi face aşa, veţi păcătui în faţa Domnului şi vă veţi cunoaşte păcatul atunci când vă vor cuprinde relele."

24 Zidiţi-vă cetăţi pentru copiii voştri şi stâni pentru oile voastre şi faceţi cele ce-aţi rostit cu gura voastră“."

25 Zis-au fiii lui Gad şi fiii lui Ruben către Moise: „Robii tăi vor face aşa cum porunceşte stăpânul nostru."

26 Copiii noştri, femeile noastre, turmele noastre şi toate vitele noastre vor rămâne aici în cetăţile Galaadului;"

27 iar robii tăi, înarmaţi cu toţii şi pregătiţi, vor merge'n faţa Domnului la război, aşa cum spune stăpânul“."

28 Atunci Moise a dat asupră-le porunci lui Eleazar preotul, lui Iosua, fiul lui Navi, şi căpeteniilor peste seminţiile fiilor lui Israel"

29 şi le-a zis Moise: „Dacă fiii lui Gad şi fiii lui Ruben vor trece cu voi peste Iordan, întrarmându-se cu toţii pentru război în faţa Domnului, de'ndată ce voi veţi stăpâni ţara de dinaintea voastră le veţi da ţinutul Galaad în stăpânire."

30 Iar dacă ei nu vor merge cu voi înarmaţi pentru război în faţa Domnului, atunci pe copiii lor, pe femeile lor şi vitele lor le veţi trece'naintea voastră în ţara Canaanului şi acolo, în ţara Canaanului, vor primi ei moştenire'mpreună cu voi“."

31 Iar fiii lui Gad şi fiii lui Ruben au răspuns şi au zis: „Aşa cum Domnul le-a spus robilor tăi, întocmai vom face:"

32 înarmaţi în faţa Domnului vom trece'n ţara Canaanului, iar partea noastră de moşie ne-o veţi da dincoace de Iordan“."

33 Atunci Moise le-a dat – fiilor lui Gad, fiilor lui Ruben şi la jumătate din seminţia lui Manase, fiul lui Iosif – regatul lui Sihon, regele Amoreilor, şi regatul lui Og, regele Vasanului, ţara şi cetăţile cu pământurile lor, oraşele ţării de jur-împrejur."

34 Fiii lui Gad au zidit Dibonul, Atarotul, Aroerul,"

35 Atarot-Şofanul, Iazerul, Iogbeha,"

36 Bet-Nimra şi Bet-Haran, cetăţi întărite, precum şi stâni pentru oi."

37 Fiii lui Ruben au zidit Heşbonul, Eleale, Chiriataimul,"

38 Nebo, Baal-Meonul – ale căror nume au fost schimbate – şi Sibma; oraşelor pe care le-au zidit ei le-au dat nume după numele lor."

39 Iar fiii lui Machir, fiul lui Manase, s'au dus în Galaad şi l-au luat în stăpânire şi i-au nimicit pe Amoreii care erau acolo."

40 Iar Moise a dat Galaadul lui Machir, fiul lui Manase, care s'a aşezat acolo."

41 Iair, fiul lui Manase, s'a dus şi le-a luat sălaşurile şi le-a numit Sălaşurile lui Iair."

42 Iar Nobah s'a dus şi a luat în stăpânire Chenatul şi satele care ţineau de el şi l-a numit după numele său: Nobah."

33

1 Iată acum popasurile fiilor lui Israel, după ce au ieşit ei din ţara Egiptului, împreună cu oştirile lor, sub mâna lui Moise şi Aaron."

2 Moise este cel ce, din porunca Domnului, a scris pornirile şi popasurile lor; iar popasurile călătoriei lor sunt acestea:"

3 În luna întâi, în cea de a cincisprezecea zi a lunii întâi, a doua zi de Paşti, fiii lui Israel au ieşit, cu mână înaltă, sub ochii înşişi ai tuturor Egiptenilor,"

4 în timp ce Egiptenii îi îngropau pe toţi cei ce muriseră dintre ei, pe toţi întâi-născuţii pe care-i lovise Domnul în ţara Egiptului: când şi asupra dumnezeilor lor a făcut Domnul izbândă."

5 Şi dacă fiii lui Israel au pornit din Ramses, au poposit în Sucot."

6 Pornind apoi din Sucot, au tăbărât la Etam, care este la marginea pustiului."

7 Din Etam au pornit şi s'au îndreptat spre Pi-Hahirot, care este în faţa Baal-Ţefonului, şi şi-au aşezat tabăra în dreptul Migdolului."

8 Pornind apoi din Pi-Hahirot, au trecut prin mijlocul mării în pustie şi, mergând cale de trei zile prin pustiul Etam, şi-au aşezat tabăra la Mara."

9 Plecând de la Mara, au venit la Elim. În Elim însă erau douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de finici şi au tăbărât acolo lângă apă."

10 Pornind apoi din Elim, au tăbărât lângă Marea Roşie."

11 Au pornit apoi de la Marea Roşie şi au tăbărât în pustiul Sin."

12 Pornind din pustiul Sin, au poposit la Dofca."

13 Pornind din Dofca, au tăbărât la Aluş."

14 Pornind din Aluş, şi-au aşezat tabăra la Rafidim; acolo nu avea poporul apă de băut."

15 Pornind din Rafidim, au tăbărât în pustiul Sinai."

16 Iar după ce au pornit din pustiul Sinai, au poposit la Chibrot-Hataava."

17 Pornind din Chibrot-Hataava, au tăbărât în Haşerot."

18 Pornind din Haşerot, au poposit la Ritma."

19 Pornind din Ritma, şi-au aşezat tabăra la Rimon-Pereţ."

20 Pornind din Rimon-Pereţ, au tăbărât la Libna."

21 Pornind din Libna, au tăbărât la Risa."

22 Pornind din Risa, şi-au aşezat tabăra la Chehelata."

23 Pornind din Chehelata, au tăbărât pe muntele Şafer."

24 Pornind de pe muntele Şafer, au poposit în Harada."

25 Pornind din Harada, au tăbărât la Machelot."

26 Pornind din Machelot, au poposit în Tahat."

27 Pornind din Tahat, s'au aşezat cu tabăra în Tarah."

28 Pornind din Tarah, au tăbărât în Mitca."

29 Pornind din Mitca, au tăbărât la Haşmona."

30 Pornind din Haşmona, au poposit la Moserot."

31 Pornind din Moserot, şi-au aşezat tabăra la Bene-Iaacan."

32 Pornind din Bene-Iaacan, au tăbărât la Hor-Hagghidgad."

33 Pornind din Hor-Hagghidgad, au poposit la Iotbata."

34 Pornind din Iotbata, au tăbărât la Abrona."

35 Pornind din Abrona, şi-au aşezat tabăra la Eţion-Gheber."

36 Pornind din Eţion-Gheber, au poposit în pustiul Sin. Plecând din pustiul Sin, au tăbărât în pustiul Faran, adică la Cadeş,"

37 iar din Cadeş au purces şi au poposit la muntele Hor, în apropiere de ţara Edomului."

38 Aici s'a suit Aaron preotul în muntele Hor, din porunca Domnului, şi a murit acolo, în anul al patruzecilea de la ieşirea fiilor lui Israel din ţara Egiptului, în luna a cincea, în prima zi a lunii."

39 Aaron era de o sută douăzeci şi trei de ani când a murit în muntele Hor."

40 Atunci Canaaneanul, regele Aradului, care locuia în ţara Canaanului, a auzit despre venirea fiilor lui Israel."

41 Aceştia însă, plecând de la muntele Hor, au tăbărât la Ţalmona."

42 Pornind din Ţalmona, au poposit la Punon."

43 Pornind din Punon, au tăbărât la Obot."

44 Pornind din Obot, au poposit la Iie-Abarim, dincoace de hotarele lui Moab."

45 Pornind de la Iie-Abarim, au tăbărât la Dibon-Gad."

46 Pornind de la Dibon-Gad, au poposit la Almon-Diblataim."

47 Pornind de la Almon-Diblataim, au tăbărât în munţii Abarim, în faţa lui Nebo."

48 Pornind de la munţii Abarim, au poposit în şesurile Moabului, la Iordan, în faţa Ierihonului."

49 Şi pornind din şesurile Moabului, şi-au aşezat tabăra la Iordan, între Bet-Ieşimot şi Abel-Şitim, spre apus de Moab."

50 Grăit-a Domnul cu Moise în şesurile Moabului, la Iordan, în faţa Ierihonului, zicând:"

51 „Vorbeşte fiilor lui Israel şi spune-le: – Când veţi trece peste Iordan, în ţara Canaanului,"

52 să-i nimiciţi din faţa voastră pe toţi locuitorii ţării, şi să le stricaţi toate jertfelnicele, să le nimiciţi toţi idolii cei turnaţi, şi toţi stâlpii lor să-i sfărâmaţi."

53 Şi după ce-i veţi nimici pe toţi locuitorii ţării, voi să locuiţi într'însa, căci vouă v'am dat pământul lor ca moştenire."

54 Pământul lor îl vei împărţi prin sorţi, după seminţiile voastre: celor mai numeroşi le veţi da o moştenire mai mare, iar celor mai puţin numeroşi le veţi da o moştenire mai mică; fiecăruia unde-i va cădea sorţul, acolo să-i fie partea. După neamurile voastre părinteşti veţi împărţi moşia."

55 Dar dacă nu-i veţi nimici din faţa voastră pe locuitorii ţării, atunci cei rămaşi din ei vor fi spini în ochii voştri şi bolduri în coastele voastre, şi vrăjmaşi au să vă fie'n ţara'n care veţi trăi,"

56 şi ce-aveam Eu de gând să le fac lor, vouă vă voi face“."

34

1 Grăit-a Domnul către Moise, zicând:"

2 „Porunceşte fiilor lui Israel şi spune-le: – Iată, veţi intra în ţara Canaan; aceasta va fi moştenirea voastră; iată ţara Canaanului după hotarele ei:"

3 Latura de la miazăzi o veţi avea începând de la pustiul Sin, care se învecinează cu Edomul. Hotarul de miazăzi îl veţi avea începând cu coasta dinspre răsărit a Mării Sărate:"

4 hotarul se va îndrepta spre miazăzi, către înălţimea Acravimului, va trece prin Sin şi se va întinde până la miazăzi de Cadeş-Barnea, apoi va merge către Haţar-Adar, trecând la Aţmon."

5 De la Aţmon, hotarul se va îndrepta spre Râul Egiptului şi se va pogorî până la mare."

6 Iar hotar dinspre apus vă va fi Marea cea Mare. Acesta va fi hotarul vostru dinspre asfinţit."

7 Iar spre miazănoapte, hotarul vostru să-l trageţi de la Marea cea Mare până la muntele Hor;"

8 de la muntele Hor să-l trageţi spre Hamat, şi hotarul va atinge Ţedadul."

9 De acolo va merge hotarul către Ţifron şi va atinge Haţar-Enan. Acesta să vă fie hotarul de miazănoapte."

10 Iar hotarul dinspre răsărit să vi-l trageţi de la Haţar-Enan către Şefam;"

11 de la Şefam hotarul se va pogorî spre Ribla, pe la răsărit de Ain, mergând de-a lungul malului Mării Chineret, pe partea de răsărit."

12 De aici hotarul se va pogorî pe Iordan şi se va sfârşi la Marea Sărată. Aceasta va fi ţara voastră, după hotarele ei de jur-împrejur“."

13 Atunci a dat Moise poruncă fiilor lui Israel şi a zis: „Iată ţara pe care voi o veţi moşteni prin sorţi, aceea pe care Domnul a poruncit să li se dea la nouă seminţii şi la jumătate din seminţia lui Manase."

14 Căci seminţia fiilor lui Ruben şi seminţia fiilor lui Gad, după casele lor părinteşti, precum şi jumătate din seminţia lui Manase şi-au primit partea lor."

15 Două seminţii întregi şi o jumătate de seminţie şi-au primit partea dincolo de Iordan, la răsărit de Ierihon, spre soare-răsare“."

16 Grăit-a Domnul cu Moise, zicând:"

17 „Iată numele bărbaţilor care vă vor împărţi pământul ca moştenire: Eleazar preotul şi Iosua, fiul lui Navi."

18 Veţi mai lua şi câte o căpetenie de fiecare seminţie, să vă împartă pământul ca moşie."

19 Numele acestor bărbaţi sunt: Caleb, fiul lui Iefone, pentru seminţia lui Iuda;"

20 Samuel, fiul lui Amihud, pentru seminţia fiilor lui Simeon;"

21 Elidad, fiul lui Chislon, pentru seminţia lui Veniamin;"

22 căpetenia Buchi, fiul lui Iogli, pentru seminţia fiilor lui Dan;"

23 căpetenia Haniel, fiul lui Efod, pentru seminţia fiilor lui Manase;"

24 căpetenia Chemuel, fiul lui Şiftan, pentru seminţia fiilor lui Efraim;"

25 căpetenia Eliţafan, fiul lui Parnac, pentru seminţia fiilor lui Zabulon;"

26 căpetenia Paltiel, fiul lui Azan, pentru seminţia fiilor lui Isahar;"

27 căpetenia Ahihud, fiul lui Şelomi, pentru seminţia fiilor lui Aşer;"

28 căpetenia Pedael, fiul lui Amihud, pentru seminţia fiilor lui Neftali“."

29 Aceştia sunt cei cărora le-a poruncit Domnul să le împartă fiilor lui Israel ţara Canaanului."

35

1 Grăit-a Domnul cu Moise în şesurile Moabului, la Iordan, în faţa Ierihonului, zicând:"

2 „Porunceşte fiilor lui Israel să le dea leviţilor, din moştenirea pe care ei o stăpânesc, cetăţi de locuit; şi le veţi da leviţilor şi ţarinile de lângă şi dimprejurul cetăţilor."

3 Cetăţile vor fi pentru locuit; iar locurile de dincolo de ziduri vor fi pentru turmele lor şi pentru toate vitele lor."

4 Locurile de pe lângă cetăţile pe care le veţi da leviţilor se vor întinde'mprejur, plecând de la ziduri, pe o rază de două mii de coţi."

5 Veţi măsura în afara cetăţii latura dinspre răsărit: două mii de coţi; latura dinspre miazăzi: două mii de coţi; latura dinspre apus: două mii de coţi; şi latura dinspre miazănoapte: două mii de coţi, cetatea fiind în mijloc; acestea vor fi pământurile lor de pe lângă cetăţi."

6 Cetăţile pe care le veţi da leviţilor vor fi cele şase cetăţi de scăpare, unde să poată fugi cel ce ucide; pe lângă ele, încă patruzeci şi două de cetăţi."

7 Cetăţile pe care le veţi da leviţilor vor fi, de toate, patruzeci şi opt de cetăţi, ele şi ţarinile lor."

8 În privinţa cetăţilor pe care le veţi da din moştenirea fiilor lui Israel: de la cei ce au mult, multe; de la cei ce au puţin, puţine; fiecare le va da leviţilor cetăţi după moştenirea pe care a moştenit-o“."

9 Grăit-a Domnul către Moise, zicând:"

10 „Vorbeşte către fiii lui Israel şi spune-le: Veţi trece Iordanul, în ţara Canaanului;"

11 să vă rânduiţi cetăţile care au să vă fie de scăpare, pentru ca'n ele să fugă tot ucigaşul care a ucis pe cineva fără să fi vrut."

12 Cetăţile acestea vă vor fi vouă scăpare de rudeniile celui ucis, aşa încât ucigaşul să nu fie omorât înainte de a fi stat în faţa adunării, la judecată."

13 Cetăţile pe care le veţi da, cele şase cetăţi, vă vor fi de scăpare."

14 Trei cetăţi veţi da dincolo de Iordan, şi trei cetăţi le veţi da în ţara Canaan"

15 şi vor fi cetăţi de scăpare. Atât pentru fiii lui Israel cât şi pentru străini şi pentru cei ce s'au aşezat la voi, ele vor fi cetăţi de scăpare în care să fugă tot cel ce a ucis pe cineva fără să fi vrut."

16 Dacă l-a lovit cu armă de fier şi acela a murit, ucigaş este acesta: ucigaşul va fi dat morţii."

17 Dacă l-a lovit având în mână o piatră care poate ucide şi acela a murit, ucigaş este acesta: ucigaşul va fi dat morţii."

18 Sau dacă l-a lovit având în mână ceva de lemn care poate ucide şi acela a murit, ucigaş este acesta: ucigaşul va fi dat morţii."

19 Rudenia de sânge [a celui ucis] este cel care-l va ucide pe ucigaş; de cum îl va întâlni, îl va ucide."

20 Dacă-l va lovi din ură, sau dacă din răutate va arunca în el cu ceva şi acela a murit,"

21 sau dacă din invidie l-a lovit cu mâna şi acela a murit, cel ce a lovit va fi dat morţii, că ucigaş este. Cel ce este rudă de sânge cu cel ucis îl va ucide pe ucigaş de'ndată ce-l va întâlni."

22 Dacă însă a lovit pe cineva din nebăgare de seamă sau dacă nu din răutate a aruncat cu ceva în el,"

23 sau dacă, fără să-l fi văzut, a azvârlit o piatră asupră-i şi acela a murit, dar acesta nu i-a fost duşman şi nici n'a'ncercat să-i facă rău,"

24 atunci adunarea după aceste rânduieli va judeca între ucigaş şi ruda de sânge a celui ucis"

25 şi adunarea îl va scoate pe ucigaş din mâinile rudeniei celui ucis; apoi adunarea îl va face să se întoarcă în cetatea lui de scăpare, unde fugise, iar el va locui acolo până la moartea marelui preot care este miruit cu mir sfinţit."

26 Dacă ucigaşul va ieşi din hotarele cetăţii de scăpare'n care fugise"

27 şi dacă ruda de sânge a celui ucis îl va găsi în afara cetăţii lui de scăpare şi dacă ruda celui ucis îl va ucide pe ucigaş, acesta nu este vinovat;"

28 fiindcă acela trebuie să şadă în cetatea sa de scăpare până la moartea marelui preot; numai după moartea marelui preot va putea ucigaşul să se întoarcă în ţinutul unde-şi are moşia."

29 Acestea să vă fie rânduieli de judecată din neam în neamurile voastre şi'n toate locurile unde veţi trăi."

30 În privinţa celui ce ucide om, ucigaşul va fi ucis potrivit unor mărturii; dar nimeni nu va fi dat morţii pe temeiul unei singure mărturii."

31 De la cel ce a ucis să nu primiţi răscumpărare pentru viaţa lui; cel vinovat de moarte va fi dat morţii."

32 De la cel fugit în cetate de scăpare să nu primiţi răscumpărare care să-i îngăduie să locuiască în ţinutul său înainte de moartea marelui preot."

33 Să nu spurcaţi pământul pe care locuiţi; căci sângele este cel ce spurcă pământul, iar pământul nu se va curăţi de sângele vărsat pe el decât cu sângele celui ce l-a vărsat."

34 Să nu spurcaţi pământul pe care-l locuiţi, pe care şi Eu îl locuiesc întru voi; căci Eu, Domnul, Eu locuiesc întru fiii lui Israel“."

36

1 Atunci au venit căpeteniile familiilor din seminţia fiilor lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, din seminţia fiilor lui Iosif, şi au grăit înaintea lui Moise şi înaintea lui Eleazar preotul şi înaintea căpeteniilor urmaşilor fiilor lui Israel şi au zis:"

2 „Domnul a poruncit stăpânului nostru să dea, prin sorţi, pământ de moştenire fiilor lui Israel; şi tot stăpânului nostru i s'a poruncit de la Domnul ca moştenirea lui Salfaad, fratele nostru, să le-o dea fiicelor acestuia."

3 Dacă însă ele vor deveni femei ale cuiva din seminţiile fiilor lui Israel, atunci partea lor va fi desprinsă din moşia părinţilor noştri şi, în timp ce se va adăuga la moşia seminţiei celor după care se vor mărita, ea se va desprinde din moşia noastră ce ni s'a cuvenit prin sorţi."

4 Şi chiar în anul de jubileu al fiilor lui Israel, partea lor se va adăuga la moşia acelei seminţii în care ele s'au măritat, şi partea lor se va şterge din moşia seminţiei părinţilor noştri“."

5 Aşadar, din porunca Domnului le-a poruncit Moise fiilor lui Israel, zicând: „Drept grăieşte neamul fiilor lui Iosif."

6 Iată ce porunceşte Domnul pentru fiicele lui Salfaad: să se mărite cu cine le place, dar numai după cei din neamul părintelui lor."

7 În acest fel moşia fiilor lui Israel nu se va strămuta de la un neam la altul, ci fiii lui Israel vor rămâne legaţi fiecare de moşia sa părintească."

8 Aşa că orice fată care stăpâneşte o moştenire în una din seminţiile fiilor lui Israel va trebui să se mărite cu cineva din neamul părintelui ei, pentru ca fiii lui Israel să moştenească fiecare moşia sa părintească,"

9 iar moşia să nu se strămute de la un neam la altul, ci fiii lui Israel să rămână fiecare lipit de moşia sa“."

10 După cum i-a poruncit Domnul lui Moise, aşa au făcut fiicele lui Salfaad:"

11 Mahla, Tirţa, Hogla, Milca şi Noa, fiicele lui Salfaad, s'au măritat după fiii unchiului lor;"

12 ele s'au măritat după cei din neamul lui Manase, fiul lui Iosif, iar moştenirea lor s'a adăugat la moşia neamului din seminţia tatălui lor."

13 Acestea sunt poruncile şi aşezămintele şi rânduielile pe care le-a dat Domnul, prin mâna lui Moise, în scăpătatul Moabului, la Iordan, în faţa Ierihonului."