1

1 Fericit bărbatul carele n'a umblat în sfatul necredincioşilor
şi cu păcătoşii'n cale nu a stat
şi pe scaunul ucigaşilor n'a şezut;"

2 ci în legea Domnului îi este voia,
în legea Lui va cugeta ziua şi noaptea."

3 Şi va fi ca pomul răsădit lângă izvoarele apelor,
cel ce roada şi-o va da la vreme,
a cărui frunză nu, nu va cădea
şi ale cărui fapte, toate, vor spori."

4 Nu aşa-s necredincioşii, nu aşa, nu!,
ci-s ca praful ce-l spulberă vântul de pe faţa pământului..."

5 De aceea nu se vor scula necredincioşii în judecată,
nici păcătoşii în sfatul celor drepţi."

6 Că Domnul cunoaşte calea drepţilor,
iar calea necredincioşilor va pieri."

2

1 De ce oare s'au întărâtat neamurile
şi de ce'n deşert au cugetat popoarele?"

2 S'au strâns laolaltă regii pământului,
mai-marii între ei s'au sfătuit
împotriva Domnului şi a Hristosului Său:"

3 „Să rupem legăturile lor de pe noi
şi jugul lor de pe noi să-l azvârlim!“"

4 Cel ce locuieşte'n ceruri Îşi va râde de ei,
Domnul îi va lua'n bătaie-de-joc."

5 Atunci va grăi către ei întru pornirea Sa
şi întru mânia Sa îi va îngrozi:"

6 „Eu Împărat sunt pus de El peste Sion
– muntele cel sfânt al Lui –"

7 ca să vestesc porunca Domnului.
Zis-a Domnul către Mine: – Fiul Meu eşti Tu,
Eu astăzi Te-am născut;"

8 cere de la Mine şi-Ţi voi da neamurile să-Ţi fie moştenire
şi marginile pământului să-ţi fie stăpânire."

9 Pe ei îi vei păstori cu toiag de fier,
ca pe un vas al olarului îi vei zdrobi în bucăţi“."

10 Şi acum, voi, regilor, înţelegeţi,
învăţaţi-vă voi toţi cei ce judecaţi pământul!"

11 Slujiţi Domnului cu frică
şi vă bucuraţi Lui cu cutremur!"

12 Luaţi învăţătură, ca nu cumva Domnul să Se-aprindă de mânie
şi să pieriţi din calea cea dreaptă!
Atunci, când degrab I Se va aprinde mânia,
fericiţi vor fi toţi cei ce se încred într'Însul!"

3

1 Doamne, de ce s'au înmulţit cei ce mă necăjesc?
Mulţi se ridică împotriva mea,"

2 mulţi îi spun sufletului meu:
„Nu-i este lui mântuire întru Dumnezeul lui“..."

3 Dar Tu, Doamne, Tu eşti ocrotitorul meu,
Tu eşti slava mea şi Cel ce înalţi capul meu."

4 Cu glasul meu către Domnul am strigat
şi El m'a auzit din muntele Său cel sfânt."

5 Eu m'am culcat şi am adormit;
sculatu-m'am, că Domnul mă va ocroti."

6 Nu mă voi teme de miile de popoare
care'mprejur mă împresoară."

7 Ridică-Te, Doamne, mântuieşte-mă, Dumnezeul meu,
că Tu i-ai bătut pe toţi cei ce fără pricină mă duşmănesc,
dinţii păcătoşilor i-ai zdrobit."

8 A Domnului este mântuirea
şi peste poporul Tău binecuvântarea Ta."

4

1 Când eu am strigat, Tu m'ai auzit, Dumnezeul dreptăţii mele;
întru necaz m'ai alinat;
ai milă de mine, ascultă-mi rugăciunea!

2 Voi, fii ai oamenilor, până când veţi fi greoi la inimă?
de ce iubiţi voi deşertăciunea şi cătaţi după minciună?"

3 Să ştiţi că minunat l-a făcut Domnul pe cel sfânt al Său;
Domnul mă va auzi când voi striga către Dânsul."

4 Mâniaţi-vă, dar nu păcătuiţi;
deasupra paturilor voastre
căiţi-vă de cele ce-aţi grăit în inimile voastre."

5 Jertfiţi jertfa dreptăţii şi nădăjduiţi în Domnul.

6 Mulţi zic: „Cine ni le va arăta nouă pe cele bune?“
Însemnatu-s'a peste noi lumina feţei Tale, Doamne;"

7 dat-ai bucurie în inima mea mai mult decât în ei
când roada lor de grâu, de vin şi untdelemn s'a înmulţit."

8 În pace de'ndată mă voi culca şi voi adormi,
că Tu, Doamne, osebit m'ai aşezat întru nădejde."

5

1 Graiurile mele ascultă-le, Doamne,
înţelege-mi strigarea!"

2 Ia aminte la glasul rugăciunii mele,
Împăratul meu şi Dumnezeul meu,
căci Ţie mă voi ruga, Doamne!"

3 Dimineaţa vei auzi glasul meu,
dimineaţa voi sta înaintea Ta şi Tu mă vei vedea.

4 Că Tu nu eşti un dumnezeu care vrea fărădelegea,
nici va locui cu Tine cel ce doreşte răul;"

5 nelegiuiţii nu vor rămâne în preajma ochilor Tăi,
urâtu-i-ai pe toţi cei ce lucrează fărădelege;"

6 pe cei ce grăiesc minciuna Tu îi vei da pierzării,
pe omul ucigaş şi viclean îl urăşte Domnul."

7 Dar întru mulţimea milei Tale voi intra în casa Ta,
în frica de Tine mă voi închina spre locaşul Tău cel sfânt."

8 Din pricina vrăjmaşilor mei, Doamne, călăuzeşte-mă întru dreptatea Ta,
calea Ta fă-o dreaptă înaintea mea.

9 Că'n gura lor nu este adevăr,
inima lor e deşartă,
gâtlejul lor, mormânt deschis,
cu limba lor lucrează viclenii."

10 Judecă-i, Dumnezeule;
surpă-i din gândurile lor,
pentru mulţimea răutăţilor lor alungă-i afară,
că ei, Doamne, Te-au amărât.

11 Şi se vor veseli toţi cei ce nădăjduiesc întru Tine;
ei în veac se vor bucura, Tu Te vei sălăşlui întru ei
şi toţi cei ce iubesc numele Tău întru Tine se vor lăuda."

12 Că Tu pe cel drept îl vei binecuvânta, Doamne,
cu pavăza bunăvoinţei ne-ai încununat."

6

1 Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri,
nici cu urgia Ta să mă cerţi."

2 Miluieşte-mă, Doamne, că sunt neputincios;
vindecă-mă, Doamne, că oasele mele s'au tulburat,"

3 şi sufletul mi s'a tulburat foarte;
dar Tu, Doamne, până când?"

4 Întoarce-Te spre mine, Doamne, izbăveşte-mi sufletul,
de dragul milei Tale mântuieşte-mă.

5 Că nu din moarte Te va pomeni cineva;
cine, în iad fiind, se va mărturisi Ţie?"

6 Ostenit-am întru suspinul meu,
în fiece noapte scălda-voi patul meu,
în lacrimi aşternutul mi-l voi uda."

7 Ochiul meu s'a tulburat de supărare,
în mijlocul duşmanilor mei m'am învechit.

8 Îndepărtaţi-vă de mine voi, meşteri ai fărădelegii,
căci auzit-a Domnul glasul plângerii mele;"

9 Domnul mi-a auzit ruga,
Domnul mi-a primit rugăciunea."

10 Să se ruşineze şi foarte să se tulbure toţi vrăjmaşii mei,
acum, degrab să dea înapoi copleşiţi de ruşine!"

7

1 Doamne, Dumnezeul meu, în Tine am nădăjduit,
mântuieşte-mă de toţi cei ce mă prigonesc şi izbăveşte-mă,"

2 ca nu cumva ei asemenea unui leu să-mi răpească sufletul,
nefiind cel ce mântuieşte şi nici cel ce izbăveşte."

3 Doamne, Dumnezeul meu, dac'am făcut eu aceasta,
dacă'n mâinile mele e cumva nedreptate,"

4 dac'am răsplătit cu rău celor ce mi-au făcut mie rău,
atunci gol să cad eu din faţa vrăjmaşilor mei;"

5 vrăjmaşul să-mi prigonească sufletul şi să-l prindă,
viaţa în lut să mi-o calce
şi slava să mi-o culce'n ţărână!

6 Scoală-Te, Doamne, întru mânia Ta,
înalţă-Te pân' la hotarele duşmanilor mei;
scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, cu porunca pe care ai poruncit-o,"

7 şi adunare de popoare Te va înconjura,
şi de dragul lor în înălţime Te vei întoarce."

8 Domnul va judeca popoarele;
Doamne, judecă-mă după dreptatea mea
şi după nerăutatea de deasupra mea.

9 Isprăvească-se răutatea păcătoşilor,
iar Tu îl vei călăuzi pe cel drept,
Tu, Cel ce pătrunzi inimile şi rărunchii, Dumnezeule!"

10 Drept e ajutorul meu de la Dumnezeu,
Cel ce-i mântuieşte pe cei drepţi la inimă!"

11 Dumnezeu, judecător drept şi tare şi îndelung-răbdător,
mânia nu Şi-o aduce'n fiecare zi.

12 Dacă nu vă veţi întoarce, El sabia Şi-o va face să lucească,
arcul Şi l-a încordat şi l-a pregătit"

13 şi'n el a gătit unelte de moarte,
săgeţile Lui sunt gata pentru cei ce ard în mânie:"

14 Iată, s'a chinuit să nască nedreptate,
a zămislit durere, a născut nelegiuire;"

15 a deschis o groapă, şi a adâncit-o
şi va cădea în groapa pe care a făcut-o;"

16 durerea lui se va întoarce pe capul său,
pe creştetul său nedreptatea lui se va coborî.

17 Lăuda-voi pe Domnul după dreptatea Lui
şi voi cânta numele Domnului Celui-Preaînalt."

8

1 Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău în tot pământul!
Că măreţia Ta s'a înălţat mai presus de ceruri."

2 Din gura pruncilor şi a celor ce sug Ţi-ai pregătit laudă,
din pricina vrăjmaşilor Tăi,
ca să-i nimiceşti pe duşman şi pe răzbunător.

3 Când privesc cerurile, lucrul mâinilor Tale,
luna şi stelele pe care Tu le-ai întemeiat:"

4 Ce este omul, că-Ţi aminteşti de el?
sau fiul omului, că-l cercetezi pe el?"

5 Micşoratu-l-ai pentru-o clipă mai prejos de îngeri,
cu slavă şi cu cinste l-ai încununat"

6 şi l-ai pus peste lucrul mâinilor Tale,
pe toate le-ai supus sub picioarele lui,"

7 oile şi boii, da, totul,
chiar şi fiarele câmpului,"

8 păsările cerului şi peştii mării,
cele ce străbat cărările mărilor.

9 Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău în tot pământul!"

9

1 Mărturisi-mă-voi Ţie, Doamne, cu toată inima mea,
spune-voi toate minunile Tale;"

2 mă voi veseli şi mă voi bucura de Tine,
cânta-voi numele Tău, Preaînalte!"

3 Când se vor întoarce vrăjmaşii mei,
slăbi-vor şi vor pieri de dinaintea feţei Tale,"

4 că Tu mi-ai făcut mie judecata şi dreptatea,
şezut-ai pe scaun, Tu, Cel ce judeci după dreptate.

5 Tu i-ai mustrat pe păgâni şi pierit-au necredincioşii;
stins-ai numele lor în veac şi în veacul veacului;"

6 vrăjmaşul a fost pân' la urmă lipsit de sabie, iar cetăţile lui le-ai surpat;
pierit-a pomenirea lui cu răsunet.

7 Dar Domnul rămâne în veac,
întru judecată Şi-a pregătit scaunul"

8 şi lumea o va judeca întru dreptate,
după îndreptar va judeca popoarele.

9 Şi S-a făcut Domnul scăpare sărmanului,
ajutor la vreme de necaz."

10 Să nădăjduiască în Tine cei ce cunosc numele Tău,
că nu i-ai părăsit pe cei ce Te caută pe Tine, Doamne!

11 Cântaţi-I Domnului Celui ce locuieşte în Sion,
faptele Lui vestiţi-le întru neamuri.

12 Că Cel ce le caută sângele Şi-a adus aminte de ei,
n'a uitat strigarea săracilor.

13 Miluieşte-mă, Doamne, vezi-mi înjosirea din partea duşmanilor mei,
Tu, Cel ce mă înalţi din porţile morţii,"

14 ca să vestesc toate laudele Tale
în porţile fiicei Sionului;
veseli-mă-voi de mântuirea Ta!"

15 Căzut-au păgânii în groapa pe care-au făcut-o;
în cursa aceasta pe care au ascuns-o s'a prins piciorul lor."

16 Cunoscut e Domnul când face judecată,
pe păcătos îl prinde în faptele mâinilor lui.

17 În iad întoarcă-se păcătoşii,
toate neamurile care-L uită pe Dumnezeu!"

18 Că nu până'n sfârşit va fi uitat sărmanul,
răbdarea săracilor în veac nu va pieri.

19 Scoală-Te, Doamne, să nu se întărească omul,
păgânii să fie judecaţi în faţa Ta;"

20 pune, Doamne, legiuitor peste ei,
ca să cunoască păgânii că oameni sunt."

21 De ce, Doamne, stai Tu departe?
De ce ne treci cu vederea la vreme de necaz?"

22 Când se trufeşte necredinciosul, săracul se aţâţă;
ei se prind în sfaturile pe care le ticluiesc."

23 Că se laudă păcătosul cu poftele sufletului său,
iar nedreptul pe sine se blagosloveşte."

24 Păcătosul Îl întărâtă pe Domnul;
Acesta nu-l va căuta după mulţimea mâniei Sale:
în faţa lui nu este Dumnezeu."

25 Spurcate sunt căile lui în toată vremea.
De la faţa lui lepădate sunt judecăţile Tale,
ăel crede] că peste toţi duşmanii lui va stăpâni;"

26 că a zis în inima lui: „Nu mă voi clătina,
nu-mi va fi mie rău cât va fi lumea.“

27 Gura lui e plină de blestem, de amăreală şi vicleşug;
sub limba lui, osteneală şi durere."

28 Cu cei bogaţi el stă la pândă într'ascuns
ca să-l ucidă pe cel nevinovat,
ochii lui stau ţintă spre cel sărac;"

29 din ascunziş pândeşte ca leul din culcuşul său,
pândeşte ca să-l apuce pe cel sărac,
pe sărac îl pândeşte ca să-l tragă la el."

30 În laţul său se va smeri,
se va pleca şi va cădea când îl va stăpâni pe cel sărman."

31 Că a zis în inima lui: „Dumnezeu a uitat,
Şi-a întors faţa, ca pân' la urmă să nu mă vadă...“."

32 Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta,
nu-i uita pe săracii Tăi până în sfârşit!"

33 De ce L-a întărâtat necredinciosul pe Dumnezeu?
Pentru că a zis în inima lui: „Nu, El nu va cerceta!...“.

34 Vezi, pentru că Tu înţelegi ca osteneala şi mânia
să le iei în mâinile Tale;
că Ţie Ţi s'a încredinţat sărmanul,
orfanului Tu i-ai fost ajutor.

35 Zdrobeşte braţul celui păcătos şi rău;
păcatul său va fi căutat şi nu se va afla."

36 Împărăţi-va Domnul în veac şi în veacul veacului,
voi, păgânilor, pieriţi din pământul Său!

37 Dorinţa sărmanilor ai auzit-o, Doamne,
auzul Tău a luat aminte la râvna inimii lor"

38 spre judecarea orfanului şi sărmanului,
ca să nu se mai mândrească omul pe pământ."

10

1 Spre Domnul am nădăjduit; cum de-i ziceţi sufletului meu:
„Mută-te în munţi ca o pasăre!?“"

2 Că, iată, păcătoşii şi-au încordat arcul,
gătit-au săgeţi în tolbă
ca să-i săgeteze la întuneric pe cei drepţi la inimă."

3 Că ei au stricat ceea ce Tu ai alcătuit;
dar dreptul ce-a făcut?

4 Domnul este în locaşul Său cel sfânt,
Domnul în cer Îşi are tronul,
ochii Lui spre cel sărac se'ndreaptă,
genele Lui îi cercetează pe fiii oamenilor."

5 Domnul îl cercetează pe cel drept şi pe cel necredincios,
dar sufletul Său îl urăşte pe cel ce iubeşte nedreptatea.

6 Cu laţuri va ploua El peste cei păcătoşi,
foc, pucioasă şi suflare de vifor e partea paharului lor."

7 Că drept este Domnul, iubeşte dreptatea,
iar faţa Lui spre cele drepte priveşte."

11

1 Mântuieşte-mă, Doamne, că a lipsit cel cuvios,
că s'au împuţinat adevărurile de la fiii oamenilor."

2 Deşertăciuni a grăit fiecare către aproapele său,
buze viclene are în inimă, în inimă grăit-a ce e rău."

3 Domnul va nimici toate buzele viclene
şi limba cea plină de trufie,"

4 pe cei ce au zis: „Cu limba noastră ne vom slăvi,
buzele noastre sunt ale noastre;
cine e domn peste noi?“

5 „Pentru necazul săracilor
şi pentru suspinul sărmanilor
acum mă voi scula, zice Domnul,
îi voi aşeza în mântuire, întru aceasta Eu voi vorbi deschis“.

6 Cuvintele Domnului, cuvinte curate,
argint lămurit în foc, cercat în pământ,
de şapte ori trecut prin curăţire.

7 Tu, Doamne, ne vei păzi
şi ne vei feri de neamul acesta în veac."

8 Necredincioşii umblă'mprejur;
după măsura înălţimii Tale i-ai preţuit pe fiii oamenilor."

12

1 Până când, Doamne, mă vei uita cu totul?;
până când Îţi vei întoarce faţa de la mine?"

2 Până când voi pune îngândurări în sufletul meu,
dureri în inima mea ziua şi noaptea?
Până când se va ridica vrăjmaşul meu împotriva mea?

3 Cată spre mine, auzi-mă Doamne, Dumnezeul meu,
luminează-mi ochii, ca nu cumva să adorm întru moarte,"

4 ca nu cumva să zică vrăjmaşul meu: „Întăritu-m'am împotrivă-i!“
Dacă eu mă voi clătina, cei ce mă necăjesc se vor bucura.

5 Dar eu spre mila Ta am nădăjduit,
bucura-se-va inima mea de mântuirea Ta;
cânta-voi Domnului, binefăcătorului meu,
cânta-voi numelui Domnului Celui-Preaînalt."

13

1 Zis-a cel nebun întru inima sa: „Nu este Dumnezeu!“
Stricaţi au devenit şi urâţi s'au făcut în căile lor,
nu-i nimeni care să facă binele, nu, nici măcar unul nu este.

2 Din cer S'a aplecat Domnul spre fiii oamenilor
să vadă dacă este cineva care'nţelege sau care-L urmează pe Dumnezeu.

3 Toţi s'au abătut, împreună netrebnici s'au făcut,
nu-i nimeni care să facă binele, nu, nici măcar unul nu este!

4 Oare nici unul din cei ce lucrează fărădelegea nu va ajunge la cunoaştere?
Cei ce-l mănâncă pe poporul Meu, aşa cum mănâncă pâine, nu L-au chemat pe Domnul."

5 Cu frică s'au temut acolo unde nu era frică,
fiindcă Dumnezeu este în neamul drepţilor."

6 Sfatul săracului l-aţi ruşinat,
dar Domnul este nădejdea lui.

7 Cine va da din Sion mântuirea lui Israel?
Când Domnul va întoarce robia poporului Său,
atunci se va bucura Iacob şi se va veseli Israel."

14

1 Doamne, cine va locui în locaşul Tău
şi cine se va sălăşlui în muntele Tău cel sfânt?"

2 Cel ce umblă fără prihană şi face dreptate,
cel ce are adevărul în inima sa,"

3 cel ce cu limba lui n'a grăit vicleşuguri,
nici nu i-a făcut rău aproapelui său
şi ocară n'a rostit împotriva celor de lângă el.

4 Dispreţuit e'n ochii săi cel ce face răul,
dar el îi slăveşte pe cei ce se tem de Domnul,
el, cel ce i se jură aproapelui său şi nu se dezice,"

5 el, cel ce nu şi-a dat argintul cu camătă
şi mită n'a primit împotriva celor nevinovaţi.
Cel ce face acestea nu se va clătina în veac."

15

1 Păzeşte-mă, Doamne, că în Tine am nădăjduit."

2 Zis-am Domnului: Domnul meu eşti Tu,
că bunurile mele nu-Ţi trebuie..."

3 Prin sfinţii care sunt pe pământul Său,
întru ei făcut-a Domnul minunate toate voile Sale."

4 Înmulţitu-s'au slăbiciunile idolatrilor,
de aceea s'au umplut de sârg.
Cu adunările lor sângeroase nu mă voi aduna,
numele lor pe buzele mele nu-l voi pomeni.

5 Domnul este partea moştenirii mele şi a paharului meu;
Tu eşti Cel ce-mi pui la loc moştenirea."

6 Partea mea mi-a căzut între cei puternici,
căci şi moştenirea mea puternică îmi este.

7 Binecuvânta-voi pe Domnul Cel ce m'a înţelepţit,
întru aceasta până şi noaptea mă învaţă inima."

8 Pe Domnul Îl vedeam pururea înaintea mea,
căci El îmi stă de-a dreapta, ca eu să nu mă clatin."

9 De aceea inima mea s'a veselit
şi limba mea s'a bucurat;
chiar şi trupul meu se va sălăşlui întru nădejde,"

10 că nu-mi vei lăsa sufletul în iad,
nici îl vei da pe sfântul Tău să vadă stricăciune.

11 Cunoscute mi-ai făcut căile vieţii;
cu faţa Ta, de veselie mă vei umple;
de-a dreapta Ta, eterne desfătări."

16

1 Ascultă-mi, Doamne, dreptatea,
ia aminte la ruga mea,
pleacă-Ţi auzul la rugăciunea mea din buze neviclene!"

2 De dinaintea feţei Tale să-mi vină mie judecata,
ochii mei să vadă ce e drept.

3 Tu mi-ai cercat inima, noaptea ai cercetat-o;
cu foc m'ai lămurit, dar nu s'a aflat întru mine nedreptate."

4 Pentru ca gura mea să nu grăiască lucruri omeneşti,
de dragul cuvintelor de pe buzele Tale eu am păzit căi aspre."

5 Întăreşte-mi paşii întru cărările Tale
pentru ca paşii mei să nu şovăie.

6 Eu am strigat fiindcă Tu m'ai auzit, Dumnezeule;
pleacă-Ţi auzul spre mine şi ascultă-mi cuvintele!"

7 Minunate fă milele Tale,
Tu, Cel ce-i mântuieşti pe cei ce nădăjduiesc întru Tine,
îi mântuieşti de cei ce stau împotriva dreptei Tale."

8 Păzeşte-mă ca pe lumina ochiului;
cu acoperământul aripilor Tale acoperă-mă"

9 de faţa necredincioşilor care mă necăjesc.
Duşmanii mi-au împresurat sufletul;

10 în grăsimea lor s'au îngrădit,
gura lor a grăit trufie."

11 Izgonitu-m'au acum şi m'au înconjurat,
ochii şi i-au pus asupră-mi ca să mă culce la pământ."

12 Apucatu-m'au precum un leu gata de vânătoare,
ca un pui de leu ce locuieşte'n ascunzişuri.

13 Scoală-Te, Doamne, ieşi-le înainte şi împiedică-i!
Izbăveşte-mi sufletul de cei necredincioşi,
cu sabia Ta, de vrăjmaşii mâinii Tale,"

14 Doamne, de cei puţini care'n viaţa lor
îşi iau partea acestei lumi,
cei ce din cămările Tale şi-au umplut pântecele,
şi-au săturat fiii,
iar rămăşiţele le-au lăsat pe seama pruncilor lor."

15 Iar eu întru dreptate mă voi arăta feţei Tale,
sătura-mă-voi când se va arăta slava Ta."

17

1 Iubi-Te-voi, Doamne, vârtutea mea,"

2 Domnul este întărirea mea şi scăparea mea şi izbăvitorul meu;
Dumnezeul meu e ajutorul meu şi voi nădăjdui spre El,
El e apărătorul meu şi puterea mântuirii mele şi ocrotitorul meu."

3 Întru laudă Îl voi chema pe Domnul
şi de vrăjmaşii mei mă voi mântui.

4 Cuprinsu-m'au durerile morţii,
pâraiele fărădelegii m'au tulburat,"

5 durerile iadului m'au înconjurat,
laţurile morţii mi-au ieşit în cale."

6 Şi'ntru necazul meu L-am chemat pe Domnul,
către Dumnezeul meu am strigat.
Din locaşul Său cel sfânt auzit-a glasul meu,
strigarea mea de dinaintea Lui va intra în auzul Său.

7 Şi pământul s'a clătinat şi s'a cutremurat,
temeliile munţilor au fremătat şi s'au clătinat,
că Dumnezeu S'a mâniat pe ele."

8 Întru mânia Lui fum s'a ridicat,
pară de foc din faţa Lui se aprinde,
cărbuni se aţâţă din parte-I."

9 El cerurile le-a aplecat şi S'a pogorât,
negură sub picioarele Lui."

10 Şi S'a suit pe heruvim şi a zburat,
pe aripile vântului zburat-a."

11 El Şi-a pus întunericul să-I ţină perdea,
cortul Său împrejurul Său,
apă'ntunecoasă în norii văzduhului.

12 Mişcatu-s'au norii de strălucirea feţei Sale,
grindină şi cărbuni aprinşi."

13 Domnul a tunat din cer,
Domnul Cel-Preaînalt Şi-a dat glasul Său;"

14 trimis-a săgeţi şi i-a risipit,
fulgere înmulţit-a şi i-a răvăşit."

15 Şi s'au arătat izvoarele apelor
şi s'au descoperit temeliile lumii
de certarea Ta, Doamne,
la suflarea vântului mâniei Tale.

16 Trimis-a [mâna Lui] din înălţime şi m'a luat,
ridicatu-m'a din ape multe."

17 El mă va izbăvi de vrăjmaşii mei cei tari,
şi de cei ce mă urăsc, că s'au întărit mai mult decât mine."

18 Ei m'au luat pe neaşteptate în ziua necazului meu,
dar Domnul mi-a fost întărire"

19 şi m'a scos la lărgime;
izbăvitu-m'a pentru că m'a vrut."

20 Domnul mă va răsplăti după dreptatea mea,
după curăţia mâinilor mele îmi va răsplăti;"

21 că am păzit căile Domnului
şi nu I-am fost necredincios Dumnezeului meu;"

22 că toate judecăţile Lui sunt înaintea mea
şi îndreptările Lui nu s'au depărtat de la mine."

23 Şi voi fi neprihănit cu El
şi de fărădelegea mea mă voi păzi."

24 Şi Domnul mă va răsplăti după dreptatea mea,
după curăţia mâinilor mele înaintea ochilor Săi.

25 Cu cel drept vei fi drept;
cu omul nevinovat, nevinovat vei fi;"

26 cu cel ales vei fi ales
şi cu cel îndărătnic Te vei îndărătnici.

27 Că Tu vei mântui poporul celor umiliţi
şi vei smeri privirea celor mândri."

28 Că Tu vei lumina ceea ce mă luminează, Doamne;
Tu, Dumnezeul meu, îmi vei lumina mie întunericul."

29 Că întru Tine mă voi izbăvi de'ncercare
şi întru Dumnezeul meu voi trece zidul.

30 El, Dumnezeul meu, fără prihană e calea Lui,
cuvintele Domnului în foc lămurite;
El este scutul tuturor celor ce nădăjduiesc într'Însul."

31 Că cine este Dumnezeu în afară de Domnul?
şi cine este Dumnezeu în afară de Dumnezeul nostru?:"

32 Dumnezeu, Cel ce mă încinge cu putere
şi fără prihană mi-a făcut calea,"

33 El, Cel ce-mi face picioarele tari ca ale cerbului
şi peste cele înalte mă aşază."

34 Tu eşti Cel ce-mi învaţă mâinile la luptă
şi pune'n braţele mele arc de aramă."

35 Tu mi-ai dat mie scutul mântuirii;
dreapta Ta m'a sprijinit,
certarea Ta m'a îndreptat cu totul,
certarea Ta îmi va fi învăţătură."

36 Lărgit-ai paşii mei sub mine,
urmele mele n'au slăbit.

37 Pe vrăjmaşii mei îi voi alerga şi-i voi prinde
şi nu mă voi întoarce până ce se vor slei;"

38 îi voi zdrobi şi nu vor mai putea să se ridice,
cădea-vor sub picioarele mele."

39 Tu m'ai încins cu putere pentru război,
Tu i-ai împiedicat pe toţi cei de sub mine ce se ridicau împotriva mea,"

40 pe vrăjmaşii mei mi i-ai pus pe fugă
şi pe cei ce mă urăsc i-ai nimicit."

41 Ei au strigat, dar nu era Cel ce mântuieşte,
[strigat-au] spre Domnul, dar El nu i-a auzit."

42 Eu îi voi mărunţi cum e praful în faţa vântului,
cum e tina uliţelor îi voi face clisă.

43 Tu mă vei izbăvi de tăgada poporului;
Tu m'ai pus în fruntea neamurilor;
poporul pe care nu l-am cunoscut mi-a slujit,"

44 cu auzul urechii m'a auzit,
fiii străinilor m'au linguşit."

45 Fiii străinilor au îmbătrânit
şi au şchiopătat în afara cărărilor lor."

46 Viu este Domnul, binecuvântat este Dumnezeul meu,
Înalţe-Se Dumnezeul mântuirii mele!"

47 Dumnezeule, Cel ce mi-ai dăruit răzbunare
şi mi-ai supus popoare,"

48 Tu, Cel ce m'ai izbăvit de vrăjmaşii cei furioşi,
înalţă-mă dintre cei ce se ridică împotriva mea,
de omul nedrept izbăveşte-mă!"

49 Pentru aceasta, Doamne, Te voi lăuda întru neamuri
şi numelui Tău îi voi cânta,"

50 al Tău, Cel ce sporeşti mântuirea regelui Tău
şi-i faci milă unsului Tău,
lui David şi seminţiei lui până'n veac."

18

1 Cerurile povestesc mărirea lui Dumnezeu
şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria!"

2 Ziua-i spune zilei cuvânt
şi noaptea-i vesteşte nopţii cunoaştere.

3 Nu sunt graiuri şi nici cuvinte
ale căror glasuri să nu se-audă."

4 În tot pământul a ieşit vestirea lor
şi la marginile lumii cuvintele lor.
În soare Şi-a pus locaşul Său;

5 şi El, ca un mire ce iese din cămara Sa,
bucura-Se-va ca un uriaş ce-Şi aleargă drumul."

6 De la marginea cerului îşi are ieşirea,
pân' la marginea cerului îi este alergarea,
şi nimic nu se poate ascunde de căldura lui.

7 Legea Domnului e fără prihană:
întoarce suflete;
mărturia Domnului e de bună credinţă:
înţelepţeşte pruncii;"

8 legiuirile Domnului sunt drepte:
veselesc inima;
porunca Domnului luceşte de departe:
luminează ochii;"

9 frica Domnului este curată:
rămâne în veacul veacului;
judecăţile Domnului sunt adevărate:
îndreptăţite toate."

10 Dorite-s mai mult decât aurul şi decât nestemata,
mai dulci decât mierea şi fagurele."

11 Căci robul Tău le păzeşte,
în paza lor e multă răsplata.

12 Greşalele, cine le va pricepe?
de [greşalele mele] cele ascunse curăţeşte-mă"

13 şi de ale altora fereşte-l pe robul Tău;
dacă ele nu mă vor stăpâni, atunci fără prihană voi fi
şi de păcat mare mă voi curăţi."

14 Iar cuvintele gurii mele
şi cugetul inimii mele vor fi pururea bineplăcute înaintea Ta,
Doamne, ajutorul meu şi răscumpărătorul meu!"

19

1 Auză-te Domnul în ziua necazului,
ocrotească-te numele Dumnezeului lui Iacob."

2 Ajutor să-ţi trimită din locaşul Său cel sfânt,
şi din Sion să te sprijinească."

3 Pomenească toată jertfa ta
şi arderea-de-tot a ta să-I fie bineplăcută."

4 Să-ţi dea ţie Domnul după inima ta
şi tot gândul tău să-l plinească.

5 Bucura-ne-vom întru mântuirea Ta
şi întru numele Dumnezeului nostru ne vom mări.
Plinească Domnul toate cererile tale!

6 Acum am cunoscut că l-a mântuit Domnul pe unsul Său;
din cerul Său cel sfânt îl va auzi,
întru puteri este mântuirea dreptei Sale."

7 Cei de-acolo în care de luptă, cei de dincolo în cai,
dar noi întru numele Domnului Dumnezeului nostru ne vom încrede!"

8 Ei s'au împiedicat şi au căzut,
dar noi ne-am ridicat şi drepţi am stat.

9 Mântuieşte-l, Doamne, pe regele Tău
şi ne auzi pe noi în orice zi Te vom chema."

20

1 Doamne, întru puterea Ta se va veseli regele
şi de mântuirea Ta se va bucura foarte."

2 Dorinţa inimii lui i-ai dăruit-o
şi de cererea buzelor lui nu l-ai lipsit.

3 Că l-ai întâmpinat cu binecuvântări de dreptate,
pus-ai pe capul său cunună de piatră scumpă."

4 Viaţă a cerut de la Tine, şi i-ai dat-o:
lungime de zile în veacul veacului."

5 Mare este slava lui întru mântuirea Ta,
slavă şi mare-cuviinţă vei pune peste el;"

6 că-i vei da lui binecuvântare în veacul veacului,
cu faţa Ta întru bucurie îl vei veseli."

7 Că regele nădăjduieşte în Domnul
şi din mila Celui-Preaînalt nu se va clinti."

8 Mâna Ta îi va găsi pe toţi vrăjmaşii Tăi,
dreapta Ta să-i afle pe toţi cei ce Te urăsc."

9 Ca un cuptor de foc îi vei face atunci când Te arăţi;
Domnul întru mânia Sa îi va răvăşi,
focul îi va mistui."

10 Rodul lor de pe pământ îl vei şterge
şi seminţia lor dintre fiii oamenilor."

11 Că lucruri rele au gândit împotriva Ta,
planuri au cugetat care nu vor dura."

12 Că Tu îi vei pune pe fugă,
prin cei rămaşi ai Tăi le vei găti căderea.

13 Înalţă-Te, Doamne, întru tăria Ta;
cânta-vom şi vom lăuda puterile Tale."

21

1 Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine; de ce m'ai părăsit?
Departe sunt de mântuirea mea cuvintele greşalelor mele."

2 Dumnezeul meu, striga-voi ziua şi nu vei auzi,
şi noaptea chiar, şi fără să-mi fiu nebun."

3 Dar Tu întru cele sfinte locuieşti, Tu, lauda lui Israel."

4 În Tine au nădăjduit părinţii noştri,
în Tine au nădăjduit şi Tu i-ai izbăvit;"

5 spre Tine au strigat şi s'au mântuit,
în Tine au nădăjduit şi n'au fost ruşinaţi."

6 Dar eu sunt vierme şi nu om,
ocara oamenilor şi defăimarea poporului."

7 Toţi cei ce m'au văzut, m'au batjocorit,
grăind cu buzele, clătinându-şi capul:"

8 „Nădăjduit-a în Domnul; acum să-l izbăvească;
să-l mântuiască pentru că îl vrea“."

9 Că Tu eşti Cel ce m'a scos din pântece,
nădejdea mea de lângă sânul maicii mele;"

10 spre Tine am fost aruncat din pântece,
din pântecele maicii mele îmi eşti Tu Dumnezeu."

11 Nu Te'ndepărta de mine, că necazul e aproape,
că nu-i nimeni să mă ajute."

12 Înconjuratu-m'a mulţime de juncani,
de tauri graşi mă văd împresurat;"

13 asupra mea şi-au căscat botul
asemeni unui leu ce sare la pradă răcnind."

14 Ca apa m'am vărsat,
oasele toate mi s'au risipit.
Inima mi s'a făcut ca ceara,
în mijlocul măruntaielor mi se topeşte;"

15 tăria mi s'a uscat ca un hârb,
limba mi s'a lipit de gâtlej.
Tu m'ai pogorât în ţărâna morţii."

16 Că mulţime de câini m'a înconjurat,
adunarea celor vicleni m'a împresurat,
mâinile şi picioarele mi le-au străpuns."

17 Toate oasele mi le-au numărat,
iar ei priveau şi se holbau la mine."

18 Împărţit-au hainele mele loruşi,
iar pentru cămaşa mea au aruncat sorţi."

19 Dar Tu, Doamne, nu-Ţi îndepărta ajutorul de la mine,
spre trebuinţa mea de sprijin ia aminte."

20 Izbăveşte-mi sufletul de sabie
şi din gheara câinelui viaţa mea;"

21 mântuieşte-mă din gura leului
şi înjosirea mea din coarnele inorogilor."

22 Povesti-voi numele Tău fraţilor mei,
în mijlocul adunării Te voi lăuda."

23 Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L!;
toată seminţia lui Iacob, slăviţi-L!
Toată seminţia lui Israel să se teamă de El,"

24 că El n'a dispreţuit şi nici nu S'a scârbit de ruga săracului,
nici că Şi-a întors faţa de la mine
şi-atunci când am strigat m'a auzit."

25 De la Tine mi-i lauda în marea adunare,
în faţa celor ce se tem de El îmi voi face rugăciunile."

26 Mânca-vor săracii şi se vor sătura
şi vor lăuda pe Domnul acei ce-L caută pe Dânsul;
vii vor fi inimile lor în veacul veacului."

27 Toate marginile pământului îşi vor aminti şi se vor întoarce la Domnul,
în faţa Lui se vor închina toate ginţile neamurilor,"

28 că a Domnului este împărăţia
şi El stăpâneşte peste neamuri."

29 Mâncat-au şi s'au închinat toţi graşii pământului,
în faţa Lui vor cădea toţi cei ce se pogoară în ţărână.
Iar sufletul meu trăieşte pentru El,"

30 seminţia mea Lui Îi va sluji.
Domnului I se va vesti neamul ce va să vină,"

31 dreptatea Lui i se va vesti poporului ce se va naşte,
că Domnul a făcut-o."

22

1 Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi."

2 La loc de păşune, acolo m'a sălăşluit,
la apa odihnei m'a hrănit,"

3 sufletul mi l-a întors la sineşi.
El m'a călăuzit pe cărările dreptăţii
de dragul numelui Său."

4 Că chiar de voi umbla prin mijlocul umbrei morţii,
nu mă voi teme de rele, că Tu cu mine eşti;
toiagul Tău şi varga Ta, acestea m'au mângâiat.

5 Masă ai pregătit înainte-mi, de faţă cu cei ce mă necăjesc;
uns-ai cu untdelemn capul meu,
iar paharul Tău mă'mbată de parc'ar fi prea tare."

6 Şi mila Ta mă va urma în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în casa Domnului întru lungime de zile."

23

1 Al Domnului e pământul şi plinirea lui,
lumea şi toţi cei ce locuiesc într'însa;"

2 Acesta pe mări l-a întemeiat
şi pe râuri l-a aşezat.

3 Cine se va sui în muntele Domnului
şi cine va sta în locul Său cel sfânt?:"

4 Cel nevinovat cu mâinile şi curat cu inima,
cel ce nu şi-a luat sufletul în deşert
şi nu s'a jurat cu vicleşug aproapelui său."

5 Acesta va primi binecuvântare de la Domnul
şi milostivire de la Dumnezeu, Mântuitorul său."

6 Acesta este neamul celor ce-L caută [pe Domnul],
al celor ce caută faţa Dumnezeului lui Iacob.

7 Deschideţi, mai-mari, porţile voastre,
şi voi, porţi veşnice, ridicaţi-vă,
ca să intre Împăratul slavei."

8 Cine este Acesta Împăratul slavei?
Domnul Cel tare şi puternic,
Domnul Cel tare în război."

9 Deschideţi, mai-mari, porţile voastre,
şi voi, porţi veşnice, ridicaţi-vă,
ca să intre Împăratul slavei."

10 Cine este Acesta Împăratul slavei?
Domnul puterilor, Acesta este Împăratul slavei."

24

1 Spre Tine, Doamne, mi-am ridicat sufletul, Dumnezeul meu."

2 În Tine mi-am pus nădejdea; în veac să nu fiu dat de ruşine,
nici să-şi râdă de mine vrăjmaşii mei."

3 Că toţi cei ce pe Tine Te aşteaptă nu vor fi daţi de ruşine,
dar ruşine celor ce fără pricină fac fărădelegi!"

4 Fă-mi cunoscute, Doamne, căile Tale,
învaţă-mă cărările Tale!"

5 Călăuzeşte-mă spre adevărul Tău
şi mă învaţă, că Tu eşti Dumnezeu, Mântuitorul meu,
şi pe Tine Te-am aşteptat ziua'ntreagă."

6 Adu-Ţi aminte de îndurările Tale, Doamne,
şi de milele Tale, că din veac sunt."

7 Păcatele tinereţilor mele şi ale neştiinţei mele nu le pomeni;
după mila Ta pomeneşte-mă,
de dragul bunătăţii Tale, Doamne."

8 Bun şi drept este Domnul;
de aceea lege le va pune celor ce păcătuiesc în cale."

9 Pe cei blânzi îi va călăuzi la judecată,
învăţa-va pe cei blânzi căile Sale."

10 Toate căile Domnului sunt milă şi adevăr
celor ce-I caută legământul şi mărturiile.

11 Pentru numele Tău, Doamne,
uşurează-mi păcatul, că mult este."

12 Cine este omul care se teme de Domnul?:
lege-i va pune în calea pe care a ales-o."

13 Sufletul său întru bunătăţi se va sălăşlui
şi seminţia lui va moşteni pământul."

14 Domnul este întărirea celor ce se tem de El,
lor le va arăta legământul Său."

15 Ochii mei sunt pururea spre Domnul,
că El va scoate din laţ picioarele mele."

16 Caută spre mine şi mă miluieşte,
că singuratic sunt şi sărman."

17 Necazurile inimii mele s'au înmulţit,
din nevoile mele scoate-mă."

18 Vezi-mi smerenia şi osteneala
şi treci cu vederea toate păcatele mele."

19 Vezi-i pe vrăjmaşii mei, că s'au înmulţit
şi cu ură nedreaptă m'au urât."

20 Păzeşte-mi sufletul şi mă izbăveşte:
să nu fiu ruşinat că am nădăjduit în Tine."

21 Cei fără răutate şi cei drepţi s'au lipit de mine,
că eu pe Tine Te-am aşteptat, Doamne."

22 Izbăveşte-l, Dumnezeule, pe Israel
din toate necazurile lui!"

25

1 Judecă-mă, Doamne, că eu întru nerăutate am umblat;
şi, întru Domnul nădăjduind, nu voi slăbi."

2 Cearcă-mă, Doamne, pune-mă la încercare;
aprinde-mi rărunchii şi inima."

3 Că mila Ta este'n faţa ochilor mei
şi'ntru adevărul Tău am bineplăcut."

4 În adunarea deşertăciunii n'am şezut
şi cu cei ce calcă legea n'am intrat."

5 Urât-am adunarea făcătorilor de rău
şi cu cei necredincioşi nu voi şedea."

6 Spăla-voi întru nevinovăţie mâinile mele
şi voi înconjura jertfelnicul Tău, Doamne,"

7 ca să aud glasul laudei Tale
şi să povestesc toate minunile Tale."

8 Doamne, iubit-am frumuseţea casei Tale
şi locul unde sălăşluieşte slava Ta."

9 Să nu-mi nimiceşti sufletul împreună cu cei necredincioşi
şi nici viaţa mea cu vărsătorii de sânge,"

10 în ale căror mâini e fărădelege
şi-a căror dreaptă e plină de mită."

11 Dar eu întru nerăutatea mea am umblat;
mântuieşte-mă, Doamne, şi mă miluieşte."

12 Că piciorul meu a stat întru dreptate;
în adunări Te voi binecuvânta, Doamne."

26

1 Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme?
Domnul este ocrotitorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa?"

2 Când făcătorii de rele se vor apropia de mine să mă sfâşie,
ei, cei ce mă necăjesc şi-mi sunt duşmani, ei au slăbit şi au căzut."

3 Chiar dacă o oaste s'ar rândui împotrivă-mi, inima mea nu se va înfricoşa;
chiar dacă război s'ar ridica împotrivă-mi, eu întru El nădăjduiesc."

4 Un lucru am cerut de la Domnul, şi pe acesta-l voi căuta:
să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele,
văzul să mi-l desfăt în frumuseţea Domnului şi să cercetez locaşul Său."

5 Că El m'a ascuns în cortul Său în ziua necazurilor mele,
în ascunzişul cortului Său m'a adăpostit,
pe stâncă m'a înălţat,"

6 iar acum, iată, capul mi l-a înălţat deasupra vrăjmaşilor mei;
cortul Său l-am înconjurat şi'n el am jertfit jertfă de laudă;
laude voi glăsui, Domnului Îi voi cânta."

7 Auzi, Doamne, glasul meu cu care am strigat;
miluieşte-mă şi ascultă-mă."

8 Ţie Ţi-a zis inima mea: Faţa mea ai căutat-o,
faţa Ta, Doamne, o voi căuta.

9 Faţa Ta să nu Ţi-o întorci de la mine
şi să nu Te abaţi în mânie de la robul Tău.
Fii ajutorul meu; să nu mă lepezi
şi să nu mă laşi, Dumnezeule, Mântuitorul meu."

10 Că tatăl meu şi mama mea m'au părăsit,
dar Domnul m'a adus la Sine."

11 În calea Ta, Doamne, pune-mi lege,
pe cărarea cea dreaptă călăuzeşte-mă, din pricina vrăjmaşilor mei."

12 Nu mă da pe mâna celor ce mă necăjesc,
că împotriva mea s'au ridicat martori nedrepţi
şi nedreptatea şi-a minţit sieşi."

13 Cred că voi vedea bunătăţile Domnului în pământul celor vii."

14 Aşteaptă-L pe Domnul,
îmbărbătează-te, inima să ţi se'ntărească
şi aşteaptă-L pe Domnul."

27

1 Către Tine, Doamne, am strigat;
Dumnezeul meu, să nu taci de dinaintea mea,
că dacă Tu taci de dinaintea mea
eu mă voi asemăna cu cei ce se pogoară în groapă."

2 Ascultă glasul rugăciunii mele când mă rog către Tine,
când mâinile mi le ridic către locaşul Tău cel sfânt."

3 Sufletul să nu mi-l tragi laolaltă cu cei păcătoşi,
să nu mă nimiceşti laolaltă cu cei ce fac strâmbătate,
cu cei ce aproapelui îi vorbesc de pace
dar în inimile lor poartă răutăţi."

4 Acelora dă-le după faptele lor
şi după răutatea purtărilor lor;
dă-le după lucrarea mâinilor lor,
plăteşte-le cu ce-au plătit şi ei."

5 Că n'au înţeles lucrurile Domnului
şi lucrările mâinilor Sale;
Tu îi vei dărâma, şi la loc nu-i vei zidi."

6 Binecuvântat este Domnul, că a auzit glasul rugăciunii mele."

7 Domnul este ajutorul meu şi ocrotitorul meu;
în El a nădăjduit inima mea, iar El m'a ajutat
şi trupul mi l-a înflorit
şi din voia mea cea bună mă voi mărturisi Lui."

8 Domnul este întărirea poporului Său
şi ocrotitor al mântuirii unsului Său."

9 Mântuieşte poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta;
păstoreşte-i şi înalţă-i până'n veac."

28

1 Aduceţi-I Domnului, voi, fii ai lui Dumnezeu,
aduceţi-I Domnului pe fiii berbecilor,
aduceţi-I Domnului slavă şi cinstire,"

2 aduceţi-I Domnului slavă numelui Său,
închinaţi-vă Domnului în curtea Lui cea sfântă."

3 Glasul Domnului peste ape;
Dumnezeul slavei a tunat,
Domnul peste ape multe."

4 Glasul Domnului întru tărie,
glasul Domnului întru măreţie,"

5 glasul Domnului, cel ce spintecă cedrii,
Domnul spintecă cedrii Libanului."

6 El îi va mărunţi ca pe juncul Libanului,
iar cel iubit, ca puiul inorogilor."

7 Glasul Domnului, cel ce revarsă pară de foc,"

8 glasul Domnului, cel ce cutremură pustiul,
Domnul va cutremura pustiul Cadeşului."

9 Glasul Domnului, cel ce'ntăreşte cerbii
şi face să se arate dumbrăvile
şi'n locaşul Său pe tot cel ce zice: Slavă!"

10 Domnul sălăşluieşte în potop,
Domnul va împărăţi în veac."

11 Domnul îi va da tărie poporului Său,
Domnul Îşi va binecuvânta poporul cu pace."

29

1 Înălţa-Te-voi, Doamne, că Tu m'ai ridicat
şi n'ai făcut din mine veselia vrăjmaşilor mei."

2 Doamne, Dumnezeul meu, strigat-am către Tine
şi Tu m'ai vindecat."

3 Doamne, Tu mi-ai scos sufletul din iad,
Tu m'ai smuls dintre cei ce se pogoară în groapă.

4 Cântaţi-I Domnului voi, cei cuvioşi ai Lui,
şi mărturisiţi pomenirea sfinţeniei Lui;"

5 că urgie este'n mânia Lui,
dar viaţă în vrerea Lui:
seara-i sălaş de plângere,
iar dimineaţa, de bucurie.

6 Zis-am eu întru îmbelşugarea mea:
„În veac nu mă voi clinti!“"

7 Întru voia Ta, Doamne, dat-ai frumuseţii mele putere,
dar dacă Tu Ţi-ai întors faţa, eu m'am tulburat."

8 Către Tine, Doamne, voi striga
şi către Dumnezeul meu mă voi ruga:"

9 „Ce folos ai Tu de sângele meu,
că mă cobor în stricăciune?
Oare ţărâna se va mărturisi Ţie?
sau ea va vesti adevărul Tău?“"

10 Auzit-a Domnul şi m'a miluit,
Domnul a fost ajutorul meu."

11 Plânsul mi l-ai întors întru bucurie,
sacul mi l-ai rupt şi cu veselie m'ai încins,"

12 pentru ca slava mea să-Ţi cânte fără să-mi pară rău;
Doamne, Dumnezeul meu, în veac Te voi lăuda!"

30

1 Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu fiu ruşinat nicicând.
Întru dreptatea Ta izbăveşte-mă şi scapă-mă."

2 Pleacă-Ţi auzul spre mine,
grăbeşte de mă scapă;
fii mie Dumnezeu ocrotitor
şi casă de scăpare spre mântuirea mea.

3 Că Tu eşti puterea mea şi scăparea mea
şi de dragul numelui Tău mă vei călăuzi şi mă vei hrăni."

4 Tu mă vei scoate din cursa aceasta pe care-au ascuns-o pentru mine,
că Tu eşti ocrotitorul meu."

5 În mâinile Tale îmi voi pune duhul;
Tu m'ai mântuit, Doamne, Dumnezeul adevărului."

6 Urâtu-i-ai pe cei ce ţin la zădărnicii deşarte,
dar eu în Domnul am nădăjduit."

7 Bucura-mă-voi şi mă voi veseli de mila Ta,
că Tu ai căutat spre smerenia mea,
mântuit-ai din nevoi sufletul meu"

8 şi nu m'ai lăsat în mâinile vrăjmaşului,
la loc larg mi-ai aşezat picioarele."

9 Miluieşte-mă, Dumnezeule, că sunt în necaz;
ochiul îmi e tulburat de supărare,
şi tot astfel sufletul şi inima mea."

10 Că'ntru dureri mi se cheltuie viaţa
şi'ntru suspine anii mei;
tăria mea s'a slăbit în sărăcie
şi oasele mele s'au tulburat."

11 Tuturor vrăjmaşilor mei m'am făcut de ocară,
mai mult, şi vecinilor mei
şi frică cunoscuţilor mei,
iar cei ce mă vedeau pe-afară fugeau de mine."

12 Uitat am fost de la inimă ca un mort,
ajuns-am ca un vas netrebnic."

13 Că am auzit cârtirea multora din cei ce locuiesc în preajmă,
când se adunau laolaltă împotriva mea
sfătuindu-se să-mi ia sufletul."

14 Dar eu în Tine am nădăjduit, Doamne;
zis-am: „Tu eşti Dumnezeul meu“."

15 Vremile mele sunt în mâinile Tale;
izbăveşte-mă de vrăjmaşii mei
şi de cei ce mă prigonesc."

16 Arată faţa Ta peste robul Tău,
întru mila Ta mântuieşte-mă."

17 Doamne, să nu fiu ruşinat că Te-am chemat pe Tine;
necredincioşii să se ruşineze, pogoare-se la iad!"

18 Mute să se facă buzele cele viclene,
care'mpotriva celui drept grăiesc nelegiuire
cu mândrie şi defăimare."

19 Cât e de mare mulţimea bunătăţii Tale, Doamne,
pe care ai pus-o deoparte pentru cei ce se tem de Tine,
pe care ai vădit-o celor ce nădăjduiesc în Tine
înaintea fiilor oamenilor."

20 De tulburarea oamenilor îi vei ascunde întru ascunsul feţei Tale,
de tăgada limbilor în cortul Tău îi vei acoperi."

21 Binecuvântat este Domnul, că minunată a fost mila Sa în cetatea'mpresurată."

22 Iar eu am zis în tulburarea mea: „Alungat sunt eu de la faţa ochilor Tăi“.
Şi, totuşi, Tu ai auzit glasul rugăciunii mele când am strigat către Tine."

23 Iubiţi-L pe Domnul voi, toţi cuvioşii Săi,
căci Domnul caută adevăruri,
dar celor ce se trufesc le plăteşte cu vârf."

24 Îmbărbătaţi-vă şi fie-vă inima întărită,
a tuturor celor ce nădăjduiţi în Domnul!"

31

1 Fericiţi cei cărora li s'au trecut cu vederea fărădelegile
şi ale căror păcate li s'au acoperit."

2 Fericit e omul căruia Domnul nu-i va socoti păcatul
şi'n gura căruia nu este vicleşug."

3 Fiindcă eu am tăcut, oasele mi-au îmbătrânit
în strigătul meu de toată ziua."

4 Că mâna Ta s'a îngreuiat asupră-mi ziua şi noaptea,
întorsu-m'am în suferinţă când ghimpele mă împungea."

5 Păcatul mi l-am cunoscut,
farădelegea nu mi-am acoperit-o.
Zis-am: „Împotriva mea îmi voi mărturisi Domnului fărădelegea“,
iar Tu mi-ai trecut cu vederea nelegiuirea inimii.

6 Pentru aceasta se va ruga la Tine tot cuviosul la vreme potrivită,
şi chiar în potop de ape multe, ele de el nu se vor apropia."

7 Tu eşti scăparea mea din necazul ce mă cuprinde;
Tu, bucuria mea, izbăveşte-mă de cei ce m'au împresurat!"

8 – Eu te voi învăţa şi te voi cârmui pe calea aceasta pe care vei merge,
ochii Mei asupra ta se vor întări:"

9 Nu fi ca un cal sau ca un catâr lipsit de pricepere,
ale căror fălci tu le vei strânge'n frâu şi'n zăbală,
ca ei să nu se apropie de tine."

10 Multe sunt durerile păcătosului,
dar mila îl va înconjura pe cel ce nădăjduieşte în Domnul."

11 Bucuraţi-vă în Domnul şi veseliţi-vă, drepţilor,
lăudaţi-vă, toţi cei drepţi la inimă!"

32

1 Bucuraţi-vă, drepţilor, întru Domnul!;
celor drepţi li se cuvine laudă."

2 Lăudaţi-L pe Domnul în alăută,
în psaltire cu zece strune cântaţi-I."

3 Cântaţi-I Lui cântare nouă,
frumos cântaţi-I în strigări de bucurie."

4 Că drept este cuvântul Domnului,
şi toate lucrurile Lui întru credinţă."

5 Domnul iubeşte mila şi judecata,
de mila Domnului este plin pământul."

6 Prin cuvântul Domnului s'au întemeiat cerurile,
iar puterea lor, prin duhul gurii Sale,"

7 adunând ca un burduf apele mării,
punând adâncurile'n cămări."

8 Tot pământul să se teamă de Domnul,
de El să se cutremure toţi cei ce locuiesc în lume;"

9 că El a zis şi ele s'au făcut,
El a poruncit şi ele s'au zidit.

10 Domnul risipeşte sfaturile neamurilor,
aruncă planurile popoarelor
şi dezice sfaturile mai-marilor."

11 Dar sfatul Domnului rămâne în veac,
din neam în neam gândurile inimii Lui."

12 Fericit e neamul căruia Domnul îi este Dumnezeu,
poporul pe care El Şi l-a ales să-L moştenească."

13 Domnul a privit din cer,
pe toţi fiii oamenilor i-a văzut;"

14 din locul pe care Şi l-a gătit
i-a văzut pe toţi cei ce locuiesc pământul,"

15 El, Cel ce singur le-a plăsmuit inimile,
Cel ce toate lucrurile lor le pricepe."

16 Un rege nu se mântuieşte prin mulţimea oştirii,
şi nici uriaşul se va izbăvi prin mărimea tăriei lui;"

17 fără folos e calul când să scapi,
cu mărimea puterii lui nu te va scăpa.

18 Iată, ochii Domnului spre cei ce se tem de Dânsul,
spre cei ce în mila Lui nădăjduiesc,"

19 să le izbăvească sufletele din moarte
şi să-i hrănească la vreme de foamete."

20 Sufletul nostru Îl va aştepta pe Domnul,
că El este ajutorul şi ocrotitorul nostru;"

21 că întru El ni se va veseli inima
şi în numele Său cel sfânt am nădăjduit."

22 Fie, Doamne, mila Ta spre noi
precum am nădăjduit şi noi întru Tine!"

33

1 În toată vremea Îl voi binecuvânta pe Domnul,
lauda Lui pururea în gura mea."

2 Întru Domnul se va lăuda sufletul meu:
audă cei blânzi şi să se veselească."

3 Măriţi-L pe Domnul laolaltă cu mine,
împreună să-I înălţăm numele."

4 Pe Domnul L-am căutat şi El m'a auzit
şi din toate necazurile m'a izbăvit."

5 Apropiaţi-vă de El şi luminaţi-vă
şi feţele voastre nu se vor ruşina."

6 Sărmanul acesta a strigat, iar Domnul l-a auzit
şi din toate necazurile lui l-a mântuit."

7 Îngerul Domnului îşi va pune tabăra împrejurul celor ce se tem de El,
şi El îi va izbăvi."

8 Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul;
fericit bărbatul care nădăjduieşte întru El."

9 Temeţi-vă de Domnul, voi, toţi sfinţii Lui,
că nimic nu le lipseşte celor ce se tem de El."

10 Bogaţii au sărăcit şi au flămânzit,
dar cei ce-L caută pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele."

11 Veniţi, fiilor, ascultaţi-mă pe mine;
frica Domnului vă voi învăţa."

12 Cine este omul care doreşte viaţă,
care iubeşte să vadă zile bune?:"

13 Opreşte-ţi limba de la rău
iar buzele tale să nu grăiască vicleşug;"

14 ocoleşte răul şi fă binele,
caută pacea şi mergi pe urmele ei."

15 Ochii Domnului asupra celor drepţi
şi urechile Lui spre rugăciunea lor."

16 Dar faţa Domnului e împotriva celor ce fac rău,
pentru ca pomenirea lor s'o şteargă de pe pământ."

17 Strigat-au drepţii, iar Domnul i-a auzit
şi din toate necazurile lor i-a izbăvit."

18 Aproape este Domnul de cei cu inima zdrobită
şi-i va mântui pe cei smeriţi cu duhul."

19 Multe sunt necazurile drepţilor,
dar din ele toate [Domnul] îi va izbăvi."

20 Domnul le păzeşte oasele toate,
nici unul din ele nu va fi zdrobit."

21 Rea e moartea păcătoşilor
şi vor greşi aceia care-l urăsc pe cel drept."

22 Mântui-va Domnul sufletele robilor Săi
şi nimeni nu va greşi din toţi cei ce nădăjduiesc într'Însul."

34

1 Judecă-i, Doamne, pe cei ce-mi fac mie nedreptate,
războieşte-Te împotriva celor ce se războiesc cu mine."

2 Ia-Ţi armura şi pavăza şi ridică-Te în ajutorul meu;"

3 sabie scoate şi închide calea celor ce mă prigonesc;
spune-i sufletului meu: „Eu sunt mântuirea ta!“"

4 Ruşinaţi şi înfruntaţi să fie cei ce caută sufletul meu;
cei ce-mi gândesc mie răul întoarcă-se îndărăt şi plini de ruşine."

5 Să fie ei ca praful în faţa vântului
şi îngerul Domnului să-i necăjească;"

6 fie-le calea întuneric şi alunecare
şi îngerul Domnului să-i fugărească."

7 Fiindcă fără pricină ei pe ascuns în laţul lor mi-au pregătit pieirea,
fără pricină mi-au suduit sufletul."

8 Asupra lor să vină laţul pe care ei nu-l cunosc,
pe ei să-i prindă cursa pe care au ascuns-o
şi în acelaşi laţ să cadă."

9 Dar sufletul meu se va bucura întru Domnul,
de mântuirea Lui se va veseli."

10 Toate oasele mele vor zice: „Doamne, cine este asemenea Ţie,
să-l izbăvească pe sărman din mâna celor mai tari decât el,
da, pe sărac şi pe sărman de cei ce îi jefuiesc?“

11 Martori mincinoşi s'au ridicat
şi de ceea ce nu ştiam m'au întrebat;"

12 prin rele pentru bune m'au răsplătit,
secătuire sufletului meu."

13 Dar eu, când ei mă supărau, cu haină de sac m'am îmbrăcat,
cu postire mi-am smerit sufletul,
iar rugăciunea mea în sânul meu se va întoarce."

14 Ca şi cu un vecin, ca şi cu un frate de-al nostru, aşa de bine m'am purtat;
ca şi cum aş fi jelit şi m'aş fi întristat, aşa m'am smerit."

15 Dar ei împotriva mea s'au veselit şi s'au adunat;
bice s'au adunat împotriva mea şi eu nu ştiam.
Risipiţi au fost, dar nu s'au căit."

16 M'au pus la'ncercare, cu batjocură m'au batjocorit,
cu dinţii au scrâşnit împotrivă-mi."

17 Doamne, când oare vei vedea?
Îndepărtează-mi sufletul de la faţa lor cea rea,
de la lei, viaţa mea."

18 Mărturisi-mă-voi Ţie, Doamne, în adunare mare,
întru popor puternic Te voi lăuda."

19 Să nu se bucure de mine cei ce mă duşmănesc pe nedrept,
cei ce fără pricină mă urăsc şi-şi fac semne cu ochiul."

20 Că ei de pace îmi vorbeau,
dar în mânie vicleşuguri gândeau"

21 şi larg şi-au deschis gura împotriva mea,
zicând: „E bine, e bine, ochii noştri au văzut!“"

22 Tu ai văzut-o, Doamne, să nu păstrezi tăcere,
Doamne, nu Te depărta de mine!"

23 Scoală-Te, Doamne, şi ia aminte la judecata mea,
Dumnezeul meu şi Domnul meu, ia aminte la pricina mea."

24 Judecă-mă, Doamne, după dreptatea Ta, Dumnezeul meu,
aşa încât ei să nu se bucure de mine;"

25 să nu zică în inimile lor: „E bine, bine-i este sufletului nostru“!,
nici să zică: „Noi l-am înghiţit!“"

26 Să se ruşineze şi să se năruie deodată cei ce se bucură de răul meu,
în ruşine să se îmbrace şi'n ocară cei ce se laudă împotriva mea."

27 Dar cei ce-mi doresc mie dreptatea, ei să se bucure şi să se veselească
şi să spună fără'ncetare: „Mărit să fie Domnul,
Cel ce doreşte pacea robului Său!“"

28 Şi limba mea va grăi dreptatea Ta,
în ziua'ntreagă lauda Ta."

35

1 Călcătorul de lege, păcătuind, zice'n sinea lui
că înaintea ochilor săi nu este frică de Dumnezeu."

2 Fiindcă el însuşi se amăgeşte chiar cu ochii săi,
ca nu cumva să-şi afle fărădelegea şi s'o urască."

3 Cuvintele gurii sale sunt fărădelege şi vicleşug,
el n'a dorit să înţeleagă cum e să fii bun."

4 Fărădelege a gândit în aşternutul său,
pe sine s'a pus în orice cale care nu e bună
şi răutatea n'a urât-o."

5 Doamne, mila Ta este în cer
iar adevărul Tău se'ntinde pân'la nori;"

6 dreptatea Ta e ca munţii lui Dumnezeu,
adânc nepătruns judecăţile Tale.
Oameni şi dobitoace vei mântui Tu, Doamne;"

7 cât ai înmulţit mila Ta, Dumnezeule,
fiii oamenilor în umbra aripilor Tale vor nădăjdui,"

8 din grăsimea casei Tale îi vei îmbăta
şi din izvorul desfătării Tale îi vei adăpa."

9 Că la Tine este izvorul vieţii,
întru lumina Ta vom vedea lumină."

10 Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine
şi dreptatea Ta celor drepţi la inimă."

11 Să nu vină peste mine piciorul trufiei
şi mâna păcătoşilor să nu mă clatine."

12 Acolo au căzut toţi cei ce lucrează fărădelege;
izgoniţi au fost şi nu vor putea să se ridice."

36

1 Nu-ţi face sânge rău din pricina celor ce fac rău,
nici nu-i pizmui pe cei ce lucrează fărădelege;"

2 căci ei ca iarba curând se vor ofili
şi ca verdeaţa ierbii degrab se vor trece."

3 Tu nădăjduieşte în Domnul şi fă binele
şi locuieşte pământul şi hrăneşte-te din bogăţia lui."

4 Desfătează-te în Domnul
şi El va împlini cererile inimii tale."

5 Descoperă-I Domnului calea ta
şi nădăjduieşte într'Însul, şi El va lucra"

6 şi dreptatea ţi-o va scoate ca lumina
şi judecata ta, precum amiaza."

7 Supune-te Domnului şi roagă-L;
nu-ţi face sânge rău din pricina celui ce sporeşte'n calea sa,
din pricina omului care face fărădelege."

8 Potoleşte-ţi furia, lasă mânia;
nu-ţi face sânge rău ca şi cum ai face răul;"

9 fiindcă cei ce fac răul vor pieri de istov,
dar cei ce-L aşteaptă pe Domnul, ei vor moşteni pământul."

10 Încă puţin, şi păcătosul nu va mai fi:
îi vei căuta locul şi nu-l vei afla."

11 Dar cei blânzi vor moşteni pământul
şi se vor desfăta întru belşug de pace."

12 Pândi-va păcătosul pe cel drept
şi cu dinţii va scrâşni asupră-i."

13 Dar Domnul Îşi va râde de el,
deoarece El de mai'nainte vede că ziua lui va veni."

14 Sabie au scos păcătoşii,
arcul şi l-au întins
ca să-l doboare pe sărac şi pe sărman,
ca să-i înjunghie pe cei drepţi la inimă."

15 Să intre sabia lor în inima lor,
arcurile să li se sfărâme!"

16 Mai bun e puţinul pentru cel drept
decât multa bogăţie a păcătoşilor."

17 Că braţele păcătoşilor se vor zdrobi,
dar Domnul pe cei drepţi îi întăreşte."

18 Cunoaşte Domnul căile celor fără prihană
şi moştenirea lor în veac va fi;"

19 în vreme rea nu vor fi ruşinaţi,
în zile de foamete se vor sătura."

20 Că păcătoşii vor pieri,
iar vrăjmaşii Domnului, de îndată ce au fost slăviţi şi s'au înălţat,
s'au stins, precum fumul au pierit."

21 Păcătosul se împrumută şi nu înapoiază,
dar dreptul are milă: el dă."

22 Că cei ce-L binecuvintează pe El vor moşteni pământul,
dar cei ce-L blesteamă vor pieri de istov."

23 De la Domnul îşi îndreaptă omul paşii
şi calea Lui o va dori foarte;"

24 când va cădea, el nu va fi doborât,
că Domnul îl sprijină cu mâna Sa."

25 Tânăr am fost, acum sunt, iată, bătrân
şi nu l-am văzut pe cel drept părăsit,
şi nici seminţia lui cerşind pâine;"

26 cât e ziua de lungă, dreptul miluieşte şi împrumută
şi seminţia sa întru binecuvântare va fi."

27 Fereşte-te de rău şi fă binele
şi vei sălăşlui în veacul veacului."

28 Că Domnul iubeşte judecata
şi nu-i va părăsi pe cuvioşii Săi;
ei în veac vor fi păziţi.
Dar nelegiuiţii vor fi alungaţi,
iar seminţia necredincioşilor va fi stârpită;"

29 drepţii însă vor moşteni pământul
şi'n veacul veacului îşi vor avea sălaş pe el."

30 Gura dreptului va murmura înţelepciune
şi limba lui va rosti judecată;"

31 legea Dumnezeului său în inima lui,
şi paşii lui nu se vor poticni."

32 Păcătosul îl pândeşte pe cel drept
şi caută să-l omoare;"

33 dar Domnul pe acesta nu-l va lăsa în mâinile lui
şi nicicum nu-l va osândi atunci când îl judecă."

34 Aşteaptă-L pe Domnul şi păzeşte-I calea
şi El te va înălţa pentru ca tu să moşteneşti pământul;
când vor fi stârpiţi păcătoşii, tu vei vedea."

35 Văzutu-l-am pe cel necredincios ridicat în slăvi
şi înălţându-se pe sine ca cedrii Libanului;"

36 şi am trecut pe-acolo şi, iată, nu era;
şi l-am căutat, dar locul său nu era de găsit."

37 Păzeşte nerăutatea şi caută ce e drept,
că omul de pace lasă urmaşi după el;"

38 dar nelegiuiţii vor fi nimiciţi deodată
şi urmaşii necredincioşilor fi-vor stârpiţi."

39 Dar mântuirea drepţilor e de la Domnul;
El e ocrotitorul lor la vreme de necaz;"

40 şi Domnul le va ajuta şi El îi va izbăvi
şi-i va scoate din mâna păcătoşilor
şi-i va mântui, că ei au nădăjduit în El."

37

1 Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri,
nici cu urgia Ta să mă cerţi."

2 Că săgeţile Tale s'au înfipt în mine
şi ai apăsat peste mine mâna Ta."

3 Nu este vindecare în trupul meu de la faţa mâniei Tale,
nu este pace în oasele mele de la faţa păcatelor mele."

4 Că fărădelegile mele au covârşit capul meu,
ca o sarcină grea mă apasă."

5 Împuţitu-s'au şi au putrezit rănile mele
de la faţa nebuniei mele;"

6 chinuitu-m'am şi m'am gârbovit peste măsură,
toată ziua mâhnindu-mă umblam."

7 Că şalele mele s'au umplut de ocări
şi nu este vindecare în trupul meu."

8 Necăjitu-m'am şi m'am smerit foarte,
răcnit-am din suspinul inimii mele."

9 Doamne, înaintea Ta este toată dorirea mea
şi suspinul meu de la Tine nu s'a ascuns."

10 Inima mi s'a tulburat, tăria m'a părăsit,
iar lumina ochilor mei, nici aceasta nu este cu mine."

11 Prietenii mei şi vecinii mei în preajma mea s'au apropiat şi au şezut,
apropiaţii mei departe de mine au stat,"

12 şi peste măsură se sileau cei ce-mi căutau mie sufletul;
cei ce căutau să-mi facă rău grăiau deşertăciuni
şi vicleşuguri toată ziua cugetau."

13 Eu însă ca un surd nu auzeam
şi ca un mut ce nu-şi deschide gura;"

14 şi m'am făcut ca un om ce nu aude
şi'n gura lui nu are vorbe de mustrare."

15 Că eu în Tine, Doamne, am nădăjduit,
Tu mă vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu."

16 Că am zis: – „Să nu se bucure cândva de mine vrăjmaşii mei“,
şi când mi s'au clătinat picioarele, ei împotriva mea grăiau cu vorbe mari."

17 Că eu sunt gata să cad sub lovituri
şi durerea îmi este pururea'nainte."

18 Că fărădelegea mea eu o voi vesti
şi treaz voi sta asupra păcatului meu."

19 Dar vrăjmaşii mei trăiesc şi s'au făcut mai tari decât mine
şi s'au înmulţit cei ce mă urăsc pe nedrept;"

20 cei ce-mi răsplătesc cu rău pentru bine mă defăimau
pentru că urmam binele."

21 Nu mă părăsi, Doamne, Dumnezeul meu,
nu Te'ndepărta de mine;"

22 ia aminte spre ajutorul meu,
Doamne al mântuirii mele!"

38

1 Zis-am: „Păzi-voi căile mele, ca să nu păcătuiesc eu cu limba mea“;
pusu-i-am gurii mele pază
când păcătosul mi-a stat împotrivă,"

2 amuţit-am şi m'am smerit, şi chiar despre cele bune am tăcut
şi durerea mea s'a înnoit."

3 Inima mea s'a înfierbântat în lăuntrul meu
şi în cugetul meu foc se va aprinde.
Cu limba mea grăit-am:
„Doamne, fă-mă să-mi cunosc sfârşitul"

4 şi care este numărul zilelor mele,
ca să ştiu ce-mi lipseşte“."

5 Iată, Tu mi-ai făcut zilele ca pasul de-o palmă
şi fiinţa mea ca o nimica înaintea Ta.
Da, toate sunt deşarte, fiece om care trăieşte;"

6 da, omul trece ca un chip în oglindă,
vai, în zadar se tulbură;
adună comori şi nu ştie pentru cine le strânge."

7 Şi acum, cine este tăria mea de a'ndura? Oare nu Domnul?
Da, fiinţa mea e de la Tine."

8 Izbăveşte-mă de toate fărădelegile mele;
Tu m'ai făcut ocară celui fără minte."

9 Amuţit-am şi nu mi-am deschis gura,
Că Tu eşti Cel ce m'ai făcut."

10 Îndepărtează de mine biciuirile Tale;
sfârşitu-m'am de puternicia mâinii Tale."

11 Cu mustrări pentru nelegiuiri Tu l-ai certat pe om
şi viaţa i-ai subţiat-o ca pe o pânză de păianjen;
da, în zadar se tulbură tot omul."

12 Ascultă-mi, Doamne, rugăciunea
şi ia aminte la cererea mea,
lacrimile mele nu le trece sub tăcere,
că străin sunt eu la Tine,
străin ca toţi părinţii mei."

13 Cruţă-mă, ca să răsuflu
înainte de a mă duce şi de a nu mai fi."

39

1 L-am aşteptat, pe Domnul L-am aşteptat,
şi El a luat aminte la mine
şi mi-a auzit rugăciunea"

2 şi m'a scos din groapa ticăloşiei
şi din tina noroiului;
şi pe piatră mi-a pus picioarele
şi paşii mi i-a îndreptat;"

3 şi'n gura mea a pus cântare nouă,
cântare Dumnezeului nostru;
mulţi vor vedea şi se vor teme
şi vor nădăjdui în Domnul."

4 Fericit bărbatul a cărui nădejde este numele Domnului
şi n'a privit la deşertăciuni şi la bâiguieli mincinoase."

5 Doamne, Dumnezeul meu, multe sunt minunile pe care le-ai făcut
şi'n gândurile Tale nu-i nimeni asemenea Ţie.
Vestit-am şi am grăit: ele fără de număr s'au înmulţit."

6 Jertfă şi prinos n'ai voit,
dar mi-ai întocmit un trup;
arderi-de-tot şi jertfă pentru păcat n'ai cerut;"

7 atunci am zis: „Iată, vin!,
– scris este despre mine în sulul cărţii –"

8 ca să fac voia Ta, Dumnezeul meu;
dar şi legea Ta am vrut-o în lăuntrul inimii mele“.

9 Dreptate am binevestit în adunare mare;
iată, buzele mele nu le voi opri;
Doamne, Tu o ştii."

10 Dreptatea Ta n'am ascuns-o în inima mea,
adevărul Tău şi mărturia Ta le-am grăit;
mila Ta şi adevărul Tău nu le-am ascuns de adunarea mare."

11 Dar Tu, Doamne, să nu-Ţi îndepărtezi îndurările Tale de la mine,
mila Ta şi adevărul Tău pururea să mă sprijinească."

12 Fiindcă rele nenumărate m'au împresurat;
fărădelegile mele m'au ajuns şi n'am fost în stare să văd;
înmulţitu-s'au mai mult decât perii capului meu,
şi inima m'a părăsit."

13 Binevoieşte, Doamne, să mă izbăveşti,
Doamne, spre ajutorul meu ia aminte."

14 Ruşinaţi şi înfruntaţi deodată să fie cei ce sufletul meu îl caută ca să-l piardă.
Întoarcă-se înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi doresc mie răul;"

15 să-şi poarte de'ndată ruşinarea cei ce-mi zic: „Bine-ţi fac!, bine-ţi fac!“"

16 Toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, să se bucure şi să se veselească,
iar cei ce iubesc mântuirea Ta să zică de-a pururi: „Mărit să fie Domnul!“"

17 Iar eu sărac sunt şi sărman; Domnul se va îngriji de mine.
Tu eşti ajutorul meu şi apărătorul meu;
Dumnezeul meu, nu Te lăsa aşteptat!"

40

1 Fericit cel ce se gândeşte la sărac şi la sărman;
în ziua cea rea, Domnul îl va izbăvi."

2 Domnul să-l păzească şi să-l ţină în viaţă şi să-l fericească pe pământ
şi să nu-l dea în mâinile vrăjmaşilor lui."

3 Domnul să-l ajute în patul durerii sale;
în aşternutul bolii lui, Tu i-ai întors lâncezeala spre bine.

4 Eu am zis: „Doamne, miluieşte-mă,
vindecă sufletul meu, că Ţi-am greşit Ţie“."

5 Vrăjmaşii mei m'au vorbit de rău:
„Când va muri el? iar numele lui când va pieri?“"

6 Venea cineva să mă vadă, grăia deşertăciuni,
inima lui îşi aduna sieşi fărădelege,
ieşea afară şi tuna împotriva mea."

7 Toţi vrăjmaşii mei laolaltă şopteau împotrivă-mi,
împotriva mea puneau la cale rele;"

8 cuvânt nelegiuit au pus împotrivă-mi:
„Cel ce doarme, oare se va mai scula?“

9 Fiindcă chiar omul păcii mele, cel în care îmi puneam nădejdea,
cel ce a mâncat din pâinea mea, chiar el şi-a ridicat călcâiul împotrivă-mi."

10 Dar Tu, Doamne, miluieşte-mă şi ridică-mă,
iar eu le voi răsplăti."

11 Prin aceasta am cunoscut că Tu m'ai vrut,
că nu se va bucura de mine vrăjmaşul meu."

12 De dragul nerăutăţii mele m'ai ajutat
şi pentru totdeauna m'ai aşezat înaintea feţei Tale.

13 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel,
din veac şi până'n veac. Amin! Amin!"

41

1 În ce chip tânjeşte cerbul după izvoarele apelor,
aşa tânjeşte sufletul meu după Tine, Dumnezeule."

2 Însetat-a sufletul meu de Dumnezeu cel tare, cel viu;
când oare voi veni şi mă voi înfăţişa înaintea lui Dumnezeu?

3 Pâine mi-au fost lacrimile, ziua şi noaptea,
în timp ce zilnic mi se spunea: „Unde este Dumnezeul tău?“"

4 De acestea mi-am adus aminte, şi sufletul mi l-am revărsat pe mine,
căci voi merge la locul cortului celui minunat, chiar la casa lui Dumnezeu,
în glas de bucurie şi laudă, al sunetului de sărbătoare."

5 De ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi de ce'n adâncul meu mă tulburi?
Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci Lui mă voi mărturisi;
mântuirea feţei mele e Dumnezeul meu."

6 Sufletul mi s'a tulburat înlăuntrul meu;
pentru aceasta îmi voi aduce aminte de Tine
din ţinutul Iordanului şi al Ermonului, de la muntele cel mic."

7 Adânc pe adânc se cheamă în vuietul cascadelor Tale;
toate talazele şi valurile Tale au trecut peste mine."

8 Ziua porunci-va Domnul mila Sa;
noaptea, cântarea Lui va fi cu mine,
rugăciune către Dumnezeul vieţii mele."

9 Îi voi zice lui Dumnezeu: „Tu eşti ocrotitorul meu: de ce m'ai uitat?
De ce umblu eu mâhnit când mă necăjeşte vrăjmaşul?"

10 Când oasele mi se zdrobeau, duşmanii mei rosteau ocări asupră-mi,
da, când zilnic îmi spuneau: „Unde-i Dumnezeul tău?“"

11 De ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi de ce'n adâncul meu mă tulburi?
Pune-ţi nădejdea în Dumnezeu, că Lui mă voi mărturisi;
Dumnezeul meu e mântuirea feţei mele."

42

1 Judecă-mă, Dumnezeule, şi fă-i pricinii mele judecată împotriva
neamului lipsit de sfinţenie,
izbăveşte-mă de omul nedrept şi viclean."

2 Că Tu eşti, Dumnezeule, tăria mea; de ce Te-ai lepădat de mine?
de ce umblu eu mâhnit când mă necăjeşte vrăjmaşul meu?

3 Trimite-Ţi Tu lumina şi adevărul; acestea m'au călăuzit
şi m'au adus la muntele Tău cel sfânt
şi la locaşurile Tale."

4 Şi voi intra la jertfelnicul lui Dumnezeu,
la Dumnezeu, Care-i dă tinereţii mele veselie.
Întru alăută Te voi lăuda, Dumnezeule, Dumnezeul meu.

5 De ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi de ce'n adâncul meu mă tulburi?
Pune-ţi nădejdea în Dumnezeu, că Lui mă voi mărturisi;
Dumnezeul meu e mântuirea feţei mele."

43

1 Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit,
părinţii noştri ne-au povestit
lucrul pe care Tu l-ai făcut în zilele lor,
în zilele cele de demult."

2 Mâna Ta a nimicit neamuri
şi'n locul lor pe ei i-ai răsădit;
Tu ai hărţuit popoare, iar pe ei i-ai adus la liman."

3 Că nu cu sabia lor au moştenit ei ţara
şi nu braţul lor i-a izbăvit,
ci dreapta Ta şi braţul Tău
şi luminarea feţei Tale, căci Tu ai binevoit întru ei."

4 Tu Însuţi eşti Împăratul meu şi Dumnezeul meu,
Cel ce porunceşti mântuirea lui Iacob:"

5 Prin Tine-i vom străpunge pe vrăjmaşii noştri
şi prin numele Tău îi vom nimici pe cei ce se ridică împotriva noastră."

6 Pentru că nu în arcul meu îmi voi pune nădejdea
şi nu sabia mea mă va mântui;"

7 că Tu ne-ai izbăvit de cei ce ne supără
şi pe cei ce ne urăsc i-ai ruşinat."

8 Întru Dumnezeu ne vom lăuda noi toată ziua
şi întru numele Tău ne vom mărturisi în veac."

9 Acum însă Te-ai lepădat de noi şi ne-ai ruşinat
şi nu vei ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre;"

10 făcutu-ne-ai să dăm înapoi din faţa duşmanilor noştri
şi cei ce ne urăsc ne-au prădat în folosul lor.

11 Datu-ne-ai ca pe o turmă la tăiere
şi printre neamuri ne-ai risipit;"

12 Tu Ţi-ai vândut poporul pe preţ de nimic
şi nici un câştig n'a ieşit din vinderea noastră."

13 Ocară ne-ai făcut vecinilor noştri,
batjocură şi râs celor dimprejurul nostru;"

14 de pomină ne-ai făcut între neamuri,
clătinare din cap între popoare.

15 Ocara mea îmi stă înainte cât e ziua de lungă
şi ruşinea obrazului meu m'a acoperit,"

16 dinspre glasul celui ce ocărăşte şi cleveteşte,
dinspre faţa duşmanului şi a prigonitorului.

17 Acestea toate au venit peste noi, dar noi nu Te-am uitat
şi nici n'am făcut nedreptate în legământul Tău,"

18 inima noastră nu s'a dat înapoi,
paşii noştri nu s'au abătut de la calea Ta."

19 Că ne-ai umilit la loc de durere
şi umbra morţii ne-a acoperit.

20 Dac'am fi uitat noi numele Dumnezeului nostru
şi ne-am fi întins mâinile spre dumnezeu străin,"

21 oare nu Dumnezeu va cerceta acestea?:
Căci El e Cel ce ştie ascunzişurile inimii."

22 De dragul Tău suntem noi ucişi toată ziua,
socotiţi suntem ca nişte oi de'njunghiere."

23 Deşteaptă-Te, Doamne, de ce dormi?
Scoală-Te şi nu Te lepăda de noi pân' la sfârşit."

24 De ce-Ţi întorci faţa?
Uiţi Tu oare de sărăcia şi de necazul nostru?"

25 Că sufletul ni s'a plecat în ţărână,
pântecele ni s'a lipit de pământ.

26 Scoală-Te, Doamne, ajută-ne nouă,
şi de dragul numelui Tău izbăveşte-ne!"

44

1 Cuvânt bun revărsat-a dintr'însa inima mea,
stihurile mele i le spun eu Împăratului,
limba mea e pană de scriitor ce scrie'n grabă."

2 Plăcut eşti Tu în frumuseţe mai mult decât fiii oamenilor,
har se revarsă pe buzele Tale,
de aceea Dumnezeu Te-a binecuvântat în veac.

3 Încinge-Te cu sabia peste coapsă, Puternice,
în strălucirea şi frumuseţea Ta."

4 Încordează-Ţi arcul, propăşeşte şi domneşte
de dragul adevărului, blândeţii şi dreptăţii,
şi dreapta Ta călăuză minunată Îţi va fi."

5 Ascuţite sunt săgeţile Tale, Puternice,
– popoare sub Tine vor cădea –,
ascuţite în inimile celor ce-L duşmănesc pe Împărat."

6 Scaunul Tău, Dumnezeule, este în veacul veacului,
toiag de dreptate e toiagul împărăţiei Tale."

7 Iubit-ai dreptatea şi-ai urât fărădelegea;
de aceea Te-a uns pe Tine Dumnezeu, Dumnezeul Tău,
cu untdelemnul bucuriei mai mult decât pe fârtaţii Tăi."

8 Smirnă şi balsam şi aloe mireasma şi-o răspândesc din veşmintele Tale;
din palate de fildeş Te înveselesc
ele, fiice de împăraţi, întru cinstea Ta."

9 Stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, în haină ţesută cu aur
şi'n ape lucioase învârstată ."

10 Ascultă, fiică, şi vezi şi pleacă-ţi urechea
şi uită poporul tău şi casa părintelui tău,"

11 că Împăratul îţi va dori frumuseţea,
că El este Domnul tău."

12 Lui I se vor închina cu daruri fiicele Tirului,
feţei Tale i se vor ruga bogaţii poporului.

13 Slava fiicei Împăratului e toată înlăuntru,
îmbrăcată'n ţesături de aur şi'n ape lucioase învârstată."

14 Fecioarele ce-i urmează vor fi aduse Împăratului,
Ţie îţi vor fi aduse cele ce-i sunt aproape;"

15 în veselie şi bucurie vor fi aduse,
aduse vor fi la templul Împăratului.

16 Copii ţi se nasc în locul părinţilor tăi;
pe ei îi vei pune mai-mari peste'ntregul pământ."

17 Ei îţi vor pomeni numele întru tot neamul şi neamul,
de aceea te vor lăuda popoarele
în veac şi în veacul veacului."

45

1 Dumnezeul nostru este scăpare şi putere,
ajutor în necazurile cele ce cu putere se abat asupra noastră."

2 De aceea nu ne vom teme când pământul se va cutremura,
nici când munţii se vor muta în inima mărilor.

3 Apele lor au vuit şi s'au tulburat,
de tăria Lui munţii s'au cutremurat."

4 Avânturile râului înveselesc cetatea lui Dumnezeu;
Cel-Preaînalt Şi-a sfinţit locaşul."

5 Dumnezeu e'n mijlocul ei, ea nu se va clătina,
Dumnezeu o va ajuta dis-de-dimineaţă."

6 Neamuri s'au tulburat, împărăţii s'au încovoiat,
Cel-Preaînalt Şi-a ridicat glasul, pământul s'a cutremurat."

7 Domnul puterilor e cu noi,
El e ocrotitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob."

8 Veniţi şi vedeţi faptele Domnului,
minunile pe care le-a pus El pe pământ"

9 punând capăt războaielor pân'la marginile pământului;
El va sfărâma arcul şi va frânge arma,
iar scuturile în foc le va arde."

10 Luaţi-vă răgaz şi cunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu;
întru neamuri Mă voi slăvi, slăvit voi fi pe pământ."

11 Domnul puterilor e cu noi,
El e ocrotitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob."

46

1 Bateţi din palme, voi, toate neamurile,
strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie,"

2 că Domnul Cel-Preaînalt e înfricoşător,
Împărat mare peste tot pământul."

3 El ne-a supus nouă popoare
şi neamuri sub picioarele noastre."

4 El ne-a ales pe noi pentru moştenirea Sa,
frumuseţea lui Iacob pe care l-a iubit.

5 Suitu-S'a Dumnezeu întru strigare,
Domnul în glas de trâmbiţă."

6 Cântaţi Dumnezeului nostru, cântaţi-I,
cântaţi Împăratului nostru, cântaţi-I,"

7 că Împărat a tot pământul e Dumnezeu,
cântaţi cu înţelegere."

8 Dumnezeu S'a împărăţit peste neamuri,
Dumnezeu şade pe tronul Său cel sfânt.

9 Mai-marii popoarelor s'au adunat laolaltă cu Dumnezeul lui Avraam,
că foarte s'au înălţat puternicii lui Dumnezeu pe pământ."

47

1 Mare este Domnul şi lăudat foarte
în cetatea Dumnezeului nostru, în muntele Său cel sfânt,"

2 întru bucuria bine înrădăcinată a întregului pământ.
Munţii Sionului pe clinurile de miazănoapte,
cetatea Împăratului celui mare."

3 Dumnezeu în turnurile ei Se cunoaşte, atunci când o apără."

4 Iată, regii pământului s'au adunat,
venit-au toţi împreună."

5 Dac'au văzut-o astfel, s'au mirat,
s'au tulburat, s'au zdruncinat,"

6 cutremur i-a cuprins;
erau în chinuri, ca acelea ale femeii care naşte."

7 Prin vânt năprasnic vei sfărâma Tu corăbiile Tarsului.

8 Precum am auzit, aşa am şi văzut
în cetatea Domnului puterilor,
în cetatea Dumnezeului nostru;
Dumnezeu a întemeiat-o pentru vecie.

9 Gândit-am, Dumnezeule, la mila Ta
în mijlocul locaşului Tău."

10 După numele Tău, Dumnezeule,
aşa e şi lauda Ta peste marginile pământului;
dreapta Ta e plină de dreptate.

11 Să se veselească muntele Sionului,
fiicele Iudeii să se bucure
de dragul judecăţilor Tale, Doamne."

12 Înconjuraţi Sionul şi-l cuprindeţi,
spuneţi-i povestea în turnurile lui."

13 Puneţi-vă inimile în puterea lui
şi socotiţi-i turnurile,
ca să puteţi povesti neamului de după voi."

14 Că Acesta este Dumnezeu, Dumnezeul nostru,
în veac şi în veacul veacului;
El ne va păstori pe noi în veci."

48

1 Auziţi acestea, voi, toate neamurile,
ascultaţi, voi, toţi cei ce locuiţi în lume,"

2 voi, deopotrivă, pământenii şi fiii oamenilor,
bogaţi şi săraci laolaltă."

3 Gura mea va grăi înţelepciune
şi cugetul inimii mele, pricepere;"

4 urechea mi-o voi pleca spre parabolă,
ghicitoarea mi-o voi dezvălui în cânt de psaltire."

5 De ce să mă tem în ziua cea rea?
Nelegiuirea călcâiului meu îmi va da târcoale."

6 Sunt unii care se încred în puterea lor
şi cu mulţimea bogăţiei lor se laudă."

7 Un frate nu poate mântui; va putea oare un om să mântuiască?
el nu-i va da lui Dumnezeu preţ de răscumpărare pentru sine"

8 şi nici preţul mântuirii sufletului său,"

9 cu toate că s'a ostenit în veac şi viu va fi până'ntru sfârşit.
Căci El nu va vedea stricăciune atunci când îi va vedea pe cei înţelepţi murind."

10 Cel nebun şi cel nepriceput vor sfârşi împreună
şi bogăţia lor o vor lăsa pentru alţii;"

11 mormintele lor vor fi casele lor de-a pururi,
locuinţele lor din neam în neam,
cu toate că ei cu numele lor şi-au numit pământurile."

12 Şi omul, în cinste fiind, n'a înţeles:
li s'a alăturat dobitoacelor celor fără minte, şi asemenea lor s'a făcut."

13 Această cale a lor le este piatră de poticnire,
dar după aceea vor fi mulţumiţi cu spusele lor."

14 Ca nişte oi sunt aşezaţi în iad,
pe ei moartea îi va păstori;
şi drepţii vor avea stăpânire peste ei dimineaţa,
iar ajutorul lor în iad se va învechi;
izgoniţi din slava lor au fost."

15 Dar sufletul meu îl va mântui Dumnezeu
din mâna iadului atunci când mă va lua.

16 Nu te teme când omul se îmbogăţeşte,
nici când sporeşte slava casei lui."

17 Că atunci când moare nu ia cu sine nimic,
şi nici slava lui se va coborî după el."

18 Că sufletul său, binecuvântat în timpul vieţii lui,
– care te va lăuda când îi faci bine –"

19 intra-va în şirul părinţilor săi
care'n veac nu vor vedea lumină.

20 Omul, în cinste fiind, n'a înţeles:
li s'a alăturat dobitoacelor celor fără minte, şi asemenea lor s'a făcut."

49

1 Dumnezeul dumnezeilor, Domnul a vorbit şi a chemat pământul
de la răsăritul soarelui până la apus."

2 Din Sion e bunăcuviinţa frumuseţii Sale.
Dumnezeu întru arătare va veni,"

3 Dumnezeul nostru, şi nu va păstra tăcere.
Foc înaintea Lui va arde
şi vifor mare fi-va împrejuru-I.

4 Chema-va cerul de sus şi pământul
ca să-l judece pe poporul Său."

5 Adunaţi la El pe cuvioşii Săi,
pe cei ce I-au întărit legământul deasupra jertfelor."

6 Şi cerurile vor vesti dreptatea Lui,
că judecător este Dumnezeu.

7 „Ascultă, popor al Meu, şi-ţi voi grăi ţie, Israele,
şi voi aduce mărturie împotriva ta;
Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul tău."

8 Nu pentru jertfele tale te voi mustra,
nu: arderile-tale-de-tot sunt pururea înaintea Mea."

9 Nu voi primi viţei din casa ta
şi nici ţapi din turmele tale,"

10 că ale Mele sunt toate fiarele câmpului,
dobitoacele din munţi şi boii;"

11 Eu cunosc toate păsările cerului,
iar frumuseţea ţarinii cu Mine este."

12 Dacă flămânzesc, nu ţie îţi voi spune,
că a Mea este lumea şi plinirea ei."

13 Oare carne de taur voi mânca,
sau voi bea Eu sânge de ţapi?"

14 Jertfeşte-I lui Dumnezeu jertfă de laudă
şi plineşte-I Celui-Preaînalt făgăduinţele tale."

15 Şi'n ziua necazului tău cheamă-Mă pe Mine
şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei preamări“.

16 Dar păcătosului i-a zis Dumnezeu:
„De ce povesteşti tu dreptăţile Mele
şi legământul Meu îl iei în gura ta?"

17 Tu ai urât învăţătura,
iar cuvintele Mele le-ai aruncat înapoia ta."

18 Dacă vedeai un hoţ, alergai împreună cu el,
iar cu cel desfrânat îţi puneai şi tu partea ta."

19 Gura ta prisosea în răutate
şi limba ta vicleşuguri împletea."

20 Şezând, tu cleveteai împotriva fratelui tău
şi împotriva fiului maicii tale puneai piatră de poticnire.
Pe acestea le-ai făcut, iar Eu am tăcut;"

21 tu ai gândit fărădelege, că adică Eu voi fi asemenea ţie.
Dar Eu te voi mustra, şi păcatele tale ţi le voi pune'n faţă."

22 Înţelegeţi dar aceste lucruri, voi, cei ce-L uitaţi pe Dumnezeu,
ca nu cumva El să vă răpească şi să nu fie nimeni să vă scape."

23 O jertfă de laudă Mă va preamări
şi acolo e calea în care-i voi arăta mântuirea lui Dumnezeu“."

50

1 Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta
şi după mulţimea îndurărilor Tale şterge fărădelegea mea."

2 Spală-mă'ntru totul de fărădelegea mea
şi de păcatul meu mă curăţeşte."

3 Că fărădelegea mea eu o cunosc
şi păcatul meu înaintea mea este pururea."

4 Ţie unuia am greşit
şi răul în faţa Ta l-am făcut,
aşa ca Tu să Te îndreptăţeşti întru cuvintele Tale
şi Tu să biruieşti atunci când vei face judecata.

5 Că, iată, întru fărădelegi m'am zămislit
şi în păcate m'a născut maica mea."

6 Că, iată, adevărul l-ai iubit:
cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi le-ai arătat mie."

7 Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi,
spăla-mă-vei şi mai alb decât zăpada mă voi albi."

8 Auzului meu vei da bucurie şi veselie,
bucura-se-vor oasele cele smerite."

9 Întoarce faţa Ta de către păcatele mele
şi toate fărădelegile mele şterge-le."

10 Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule,
şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele."

11 Nu mă lepăda de la faţa Ta
şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine."

12 Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale
şi cu duh stăpânitor mă întăreşte.

13 Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale
şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce."

14 Izbăveşte-mă de vina sângelui, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele;
bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta."

15 Doamne, buzele mele vei deschide
şi gura mea va vesti lauda Ta.

16 Că de-ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat;
arderile-de-tot nu le vei binevoi."

17 Jertfă lui Dumnezeu: duh umilit;
inima zdrobită şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi."

18 Fă-i bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului,
şi să se zidească zidurile Ierusalimului."

19 Atunci vei binevoi jertfa de dreptate
– prinosul şi arderile-de-tot –,
atunci vor pune pe altarul Tău viţei."

51

1 Ce te făleşti întru răutate, puternice,
şi toată ziua întru fărădelege ?

2 Limba ta a uneltit nedreptate,
ca un brici ascuţit a făcut vicleşug."

3 Iubit-ai răul mai mult decât binele,
nedreptatea mai mult decât a grăi dreptatea."

4 Iubit-ai toate cuvintele pierzării,
limbă vicleană!

5 Pentru aceasta Dumnezeu te va nimici până la urmă,
te va smulge şi te va muta din locaşul tău
şi rădăcina ta din pământul celor vii."

6 Vedea-vor drepţii şi se vor teme
şi vor râde de el şi vor zice:"

7 „Iată omul care nu şi L-a făcut pe Dumnezeu ajutor,
ci s'a încrezut în mulţimea bogăţiei sale
şi s'a întărit întru deşertăciunea sa“."

8 Dar eu sunt ca un măslin roditor în casa lui Dumnezeu;
eu în mila lui Dumnezeu am nădăjduit
în veac şi în veacul veacului."

9 Slăvi-Te-voi în veac pentru ceea ce ai făcut
şi voi aştepta numele Tău,
că bun este el înaintea cuvioşilor Tăi."

52

1 Zis-a cel nebun întru inima sa: „Nu este Dumnezeu!“
Stricaţi au devenit şi urâţi s'au făcut în fărădelegi;
nu-i nimeni care să facă binele!

2 Din cer Şi-a aplecat Dumnezeu privirea spre fiii oamenilor
să vadă dacă este cineva care'nţelege sau care-L caută pe Dumnezeu."

3 Toţi s'au abătut, împreună netrebnici s'au făcut,
nu-i nimeni care să facă binele, nu, nici măcar unul nu este!"

4 Oare nici unul din cei ce lucrează fărădelegea nu va ajunge la cunoaştere?
Cei ce-l mănâncă pe poporul Meu, aşa cum mănâncă pâine, nu L-au chemat pe Dumnezeu.

5 Cu frică s'au temut acolo unde nu era frică,
fiindcă Dumnezeu a risipit oasele celor ce plac oamenilor;
ruşinaţi au fost, căci Dumnezeu i-a făcut de nimic.

6 Cine va da din Sion mântuirea lui Israel?
Când Domnul va întoarce robia poporului Său,
atunci se va bucura Iacob şi se va veseli Israel."

53

1 Dumnezeule, întru numele Tău mântuieşte-mă
şi întru puterea Ta mă judecă."

2 Dumnezeule, auzi rugăciunea mea,
ia aminte la cuvintele gurii mele."

3 Că s-au ridicat străinii împotriva mea
şi oameni tari au căutat după sufletul meu;
ei nu L-au pus pe Dumnezeu înaintea lor.

4 Iată, Dumnezeu îmi ajută mie
şi Domnul este ocrotitorul sufletului meu."

5 Pe cele rele le va întoarce asupra vrăjmaşilor mei;
cu adevărul Tău îi vei nimici.

6 De bunăvoie Îţi voi jertfi Ţie,
mărturisi-mă-voi numelui Tău, Doamne, că este bun;"

7 că din tot necazul m'ai izbăvit
şi ochiul meu i-a privit de sus pe vrăjmaşii mei."

54

1 Auzi, Dumnezeule, rugăciunea mea,
ruga mea n'o trece cu vederea;"

2 ia aminte la mine şi mă ascultă.
Mâhnitu-m'am întru tânguirea mea"

3 şi m'am tulburat de glasul vrăjmaşului
şi de apăsarea păcătosului,
căci ei au abătut fărădelege asupra mea
şi cu mânie m'au duşmănit.

4 Inima mea s'a tulburat întru mine
şi frica morţii a căzut asupra mea,"

5 teamă şi tremur au venit peste mine
şi întuneric m'a acoperit."

6 Şi am zis: „Cine-mi va da aripi ca de porumbel
ca să zbor şi să mă odihnesc?“"

7 Iată, am fugit departe
şi m'am sălăşluit în pustie."

8 L-am aşteptat pe Cel ce mă mântuieşte
de nevolnicie şi vifor.

9 Aruncă-i, Doamne, în adâncul mării
şi împarte limbile lor,
că am văzut fărădelege şi dezbinare în cetate."

10 Ziua şi noaptea se rotesc pe zidurile ei;
în mijlocul ei: fărădelege şi trudă şi nedreptate;"

11 din uliţele ei n'au plecat camăta şi vicleşugul."

12 Că, dacă vrăjmaşul m'ar fi ocărât, aş fi răbdat;
şi dacă cel ce mă urăşte s'ar fi năpustit asupra mea cu gură mare, m'aş fi ascuns de el."

13 Dar tu, omule cu sufletul întocmai ca al meu,
tu, povaţa mea şi apropiatul meu,"

14 tu, cel ce împreună cu mine te-ai îndulcit din bucatele mele,
cu tine în acelaşi gând am umblat eu în casa lui Dumnezeu;"

15 moarte să vină peste unii ca aceştia
şi de vii să se pogoare ei în iad,
că vicleşug se află în sălaşele lor, în mijlocul lor."

16 Dar eu către Dumnezeu am strigat
şi Domnul m'a auzit."

17 Seara şi dimineaţa şi'n amiazăzi voi povesti,
voi vesti şi El va asculta glasul meu."

18 Cu pace îmi va mântui El sufletul de cei ce se apropie de mine,
că în multe lucruri erau cu mine."

19 Dumnezeu îi va auzi şi îi va smeri,
El, Cel ce este mai înainte de veci.
Că'n ei nu se află îndreptare,
fiindcă nu s'au temut de Dumnezeu."

20 El Şi-a întins mâna să plătească,
ei I-au pângărit făgăduinţa;"

21 risipiţi au fost de mânia feţei Sale
şi inimile lor mi s'au apropiat;
buzele li s'au făcut mai moi decât untdelemnul,
dar ele sunt lănci.

22 Aruncă-ţi grija spre Domnul, şi El te va hrăni;
El în veac nu va îngădui ca dreptul să se clatine.

55

1 Miluieşte-mă, Doamne, că omul m'a călcat în picioare;
toată ziua, războindu-se, m'a necăjit."

2 Toată ziua m'au călcat duşmanii în picioare,
că mulţi sunt cei ce de pe înălţimi se luptă cu mine."

3 Ziua'ntreagă nu mă voi teme, că'ntru Tine voi nădăjdui.

4 Întru Dumnezeu îmi voi lăuda cuvintele de-a lungul zilei,
în Dumnezeu mi-am pus nădejdea, nu mă voi teme:
Ce-mi va face mie insul materialnic?

5 Ei toată ziua mi-au urât cuvintele,
toate gândurile lor sunt spre rău împotriva mea."

6 Locui-vor aproape şi se vor ascunde,
ei îmi vor urmări călcâiul aşa cum mi-au aşteptat şi sufletul."

7 Cu nici un chip îi vei mântui,
întru mânia Ta popoare vei surpa, Dumnezeule."

8 Viaţa mea Ţi-am povestit-o Ţie,
lacrimile mele pune-Ţi-le înainte."

9 Precum în făgăduinţa Ta,
întoarce-i îndărăt pe vrăjmaşii mei
în orice zi Te voi chema;
iată, am cunoscut că Tu eşti Dumnezeul meu."

10 Întru Dumnezeu voi lăuda graiul,
întru Domnul voi lăuda cuvântul;"

11 în Dumnezeu mi-am pus nădejdea, nu mă voi teme:
Ce-mi va face mie materia?

12 În mine, Dumnezeule, sunt făgăduinţele pe care le voi aduce'ntru lauda Ta,"

13 că Tu mi-ai izbăvit sufletul din moarte,
picioarele din alunecare,
aşa ca eu să-I fiu bineplăcut lui Dumnezeu în lumina celor vii."

56

1 Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă,
că în Tine s'a încrezut sufletul meu
şi în umbra aripilor Tale voi nădăjdui
până va trece fărădelegea."

2 Striga-voi către Dumnezeul Cel-Preaînalt,
către Dumnezeul Care mi-a făcut bine."

3 Trimis-a din cer şi m'a mântuit,
spre ocară i-a dat pe cei ce mă călcau în picioare.
Trimis-a Dumnezeu mila Sa şi adevărul Său"

4 şi mi-a izbăvit sufletul din mijlocul puilor de lei;
m'am culcat să dorm ca un ins tulburat.
Cât despre fiii oamenilor, dinţii lor sunt arme şi săgeţi,
iar limba lor e sabie ascuţită.

5 Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule,
şi peste tot pământul slava Ta!

6 Cursă au gătit pentru picioarele mele
şi sufletul mi l-au împilat;
groapă au săpat înaintea feţei mele
şi au căzut în ea.

7 Gata este inima mea, Dumnezeule,
gata-mi este inima;"

8 întru slava mea cânta-voi şi-Ţi voi aduce laudă.
Deşteaptă-te, tu, slava mea,
treziţi-vă, voi, psaltire şi alăută!;
în zori mă voi trezi.

9 Pe Tine Te voi mărturisi între popoare, Doamne,
Ţie Îţi voi cânta între neamuri,"

10 că pân'la cer s'a mărit mila Ta
şi pân'la nori adevărul Tău.

11 Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule,
peste tot pământul slava Ta!"

57

1 Grăiţi voi, într'adevăr, dreptate?
judecaţi voi oare drept, fii ai oamenilor?"

2 Fiindcă'n inimă fărădelege lucraţi voi pe pământ,
strâmbătate mâinile voastre împletesc."

3 Încă din zămislire s'au înstrăinat păcătoşii,
încă din pântece s'au rătăcit, grăit-au minciuni."

4 Mânia lor este ca aceea a şarpelui,
ca a unei aspide surde, care-şi astupă urechile,"

5 care nu va auzi glasul celor ce o descântă,
nici nu e vrăjită de vrăjile celui ce farmecă.

6 Dumnezeu le va zdrobi dinţii din gură,
măselele leilor le-a sfărâmat Domnul."

7 Ca o nimica pieri-vor, ca apa ce trece;
El Îşi va întinde arcul până ce ei vor slăbi."

8 Precum ceara ce se topeşte vor fi nimiciţi;
căzut-a foc peste ei şi n'au văzut soarele."

9 Înainte ca spinii voştri să-şi cunoască ghimpii,
încă de vii îi va înghiţi El întru mânie.

10 Veseli-se-va dreptul când va vedea răzbunarea împotriva necredincioşilor,
mâinile şi le va spăla în sângele păcătosului."

11 Şi va zice omul: „Dacă într'adevăr este o roadă pentru cel drept,
da, este un Dumnezeu Care-i judecă pe pământ“."

58

1 Scoate-mă de la vrăjmaşii mei, Dumnezeule,
şi de cei ce se scoală împotriva mea mântuieşte-mă;"

2 izbăveşte-mă de cei ce lucrează fărădelege
şi de oamenii vărsărilor de sânge mântuieşte-mă!"

3 Că, iată, ei mi-au vânat sufletul,
cei tari mi-au stat împotrivă.
Nu-i nici fărădelegea mea, Doamne, şi nici păcatul meu;"

4 eu în afara nelegiuirii mi-am îndreptat alergarea;
scoală-Te întru întâmpinarea mea şi vezi."

5 Şi Tu, Doamne, Dumnezeul puterilor, Dumnezeul lui Israel,
ia aminte să cercetezi toate neamurile;
să nu ai milă de nimeni din cei ce lucrează fărădelege."

6 Ei se vor întoarce seara şi vor flămânzi ca nişte câini
şi vor umbla'mprejurul cetăţii;"

7 iată, din gura lor urlete vor scoate
şi sabie le este pe buze; căci [zic ei] cine i-a auzit?"

8 Iar Tu, Doamne, vei râde de ei,
Tu de nimic vei face toate neamurile."

9 O, Tu, Puterea mea, spre Tine voi veghea,
că Tu, Dumnezeule, Tu eşti ocrotitorul meu."

10 O, Dumnezeul meu, mila Ta mă va cuprinde;
Dumnezeu mi-o va arăta în mijlocul vrăjmaşilor mei."

11 Să nu-i omori, ca nu cumva să uite ei vreodată legea Ta;
risipeşte-i cu puterea Ta
şi doboară-i, Doamne, Tu, apărătorul meu."

12 Păcat al gurii lor e cuvântul buzelor lor;
fie ei prinşi în trufia lor!;
din blestem şi din minciună se va vesti nimicirea lor,"

13 întru mânie le va fi nimicirea, şi ei nu vor mai fi;
şi vor cunoaşte că Dumnezeu este Stăpânul lui Iacob,
al marginilor pământului."

14 Ei se vor întoarce seara şi vor flămânzi ca nişte câini
şi vor umbla'mprejurul cetăţii;"

15 se vor împrăştia ca să mănânce,
iar dacă nu se vor sătura, vor murmura."

16 Iar eu îi voi cânta puterii Tale
şi mă voi bucura dimineaţa de mila Ta,
că Te-ai făcut ocrotitorul meu
şi scăparea mea în ziua necazului meu."

17 Tu eşti ajutorul meu, Ţie Îţi voi cânta,
că Tu, Dumnezeule, Tu eşti ajutorul meu,
Tu, Dumnezeul meu, Tu eşti mila mea."

59

1 Dumnezeule, Tu ne-ai lepădat şi ne-ai doborât,
Tu Te-ai mâniat şi Tu ai avut milă de noi."

2 Tu ai cutremurat pământul şi l-ai răvăşit.
Vindecă-i dărâmăturile, că de cutremur a fost cuprins."

3 Lucruri aspre ai arătat poporului Tău,
cu vinul umilinţei ne-ai adăpat.

4 Celor ce se tem de Tine datu-le-ai un semn,
ca să poată fugi din faţa arcului,"

5 pentru ca cei iubiţi ai Tăi să fie izbăviţi;
mântuieşte Tu cu dreapta Ta şi auzi-mă!

6 Dumnezeu a grăit în locul Său cel sfânt:
„Bucura-Mă-voi şi voi împărţi Sichemul,
iar valea Sucot o voi măsura;"

7 al Meu este Galaadul, al Meu este Manase,
iar Efraim este coiful Meu;
Iuda e regele Meu,"

8 Moab, iezerul nădejdilor Mele!;
spre Idumeea Îmi voi întinde sandala,
străinii Mie Mi s'au supus“."

9 Cine mă va duce la cetatea'ntărită?
cine mă va călăuzi până la Idumeea?"

10 Oare nu Tu, Dumnezeule, Cel ce Te-ai lepădat de noi?
oare nu Tu vei ieşi, Dumnezeule, cu oştile noastre?

11 Dă-ne ajutor să ieşim din necaz,
că deşertăciune este mântuirea de la om."

12 Întru Dumnezeu vom face noi fapte viteze,
El îi va nimici pe cei ce ne supără."

60

1 Ascultă, Dumnezeule, la ruga mea,
la rugăciunea mea ia aminte."

2 De la marginile pământului către Tine am strigat
întru mâhnirea inimii mele;
Tu pe piatră m'ai înălţat,"

3 Tu m'ai călăuzit, că Tu Te-ai făcut nădejdea mea,
turn de tărie în faţa vrăjmaşului."

4 În locaşul Tău voi locui pe veci,
cu acoperământul aripilor Tale mă voi acoperi."

5 Că Tu, Dumnezeule, mi-ai auzit rugăciunile;
celor ce se tem de numele Tău le-ai dat o moştenire.

6 Zile vei adăuga la zilele regelui,
anii lui până'n zile din neam în neam;"

7 în veac va rămâne el în faţa lui Dumnezeu.
Cât despre mila şi adevărul Său, cine le va pretinde?"

8 Aşa voi cânta numelui Tău în veacul veacului,
pentru ca zi de zi să-mi plinesc făgăduinţele.

61

1 Oare nu lui Dumnezeu I se va supune sufletul meu?
că de la El îmi este mântuirea;"

2 fiindcă El este Dumnezeul meu, Mântuitorul meu
şi ocrotitorul meu, şi mai mult nu mă voi clătina."

3 Până când vă năpustiţi asupra unui om?
Voi toţi ucideţi,
ca şi cum v'aţi năpusti asupra unui zid povârnit,
asupra unui gard surpat."

4 Dar ei s'au sfătuit să-mi alunge cinstea,
alergat-au întru minciună:
cu gura mă binecuvintează, dar cu inima mă blesteamă.

5 Dar tu, suflete al meu, lui Dumnezeu supune-te,
că de la El îmi vine puterea de a îndura,"

6 că El e Dumnezeul meu şi Mântuitorul meu,
Ocrotitorul meu, şi de aici nu mă voi strămuta."

7 În Dumnezeu e mântuirea mea şi slava mea;
El este Dumnezeul ajutorului meu,
în Dumnezeu e nădejdea mea."

8 Nădăjduiţi în El, voi, toată adunarea poporului;
în faţa Lui revărsaţi-vă inimile,
Dumnezeu este ajutorul nostru.

9 Dar fiii oamenilor sunt deşerţi,
fiii oamenilor sunt mincinoşi în cumpenele de a le fi altora nedrepţi;
din deşertăciune sunt toţi laolaltă."

10 Nu vă puneţi nădejdea în nedreptate
şi nu tânjiţi după jaf;
de-ar curge'n valuri bogăţia, inima să nu v'o apropiaţi."

11 Dumnezeu a vorbit o dată, eu două lucruri am auzit:
că puterea e a lui Dumnezeu, şi a Ta, Doamne, este mila;"

12 că Tu vei răsplăti fiecăruia după faptele lui."

62

1 Dumnezeule, Dumnezeul meu, spre Tine caut dis-de-dimineaţă;
însetat-a de Tine sufletul meu;
de câte ori i-a fost trupului meu dor de tine
în pământ pustiu şi neumblat şi fără apă!

2 Aşa m'am arătat eu Ţie în locaşul Tău cel sfânt,
ca să-Ţi văd puterea şi slava."

3 Că mila Ta e mai bună decât viaţa;
buzele mele Te vor lăuda."

4 Aşa Te voi binecuvânta în viaţa mea
şi întru numele Tău voi ridica mâinile mele."

5 Ca de seu şi de grăsime să se sature sufletul meu,
şi cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea."

6 De mi-am adus aminte de Tine în aşternutul meu,
în aurori am cugetat la Tine,"

7 că Tu ai fost ajutorul meu
şi întru umbra aripilor Tale mă voi bucura."

8 Lipitu-s'a sufletul meu de Tine,
dreapta Ta m'a ocrotit."

9 Iar ei în zadar au umblat după sufletul meu,
intra-vor în cele mai de jos ale pământului,"

10 da-se-vor în ascuţişul săbiei,
fi-vor ei porţii pentru vulpi."

11 Dar regele se va veseli în Dumnezeu;
lăudat va fi tot cel ce se jură întru El,
că s'a astupat gura celor ce grăiesc nedreptăţi."

63

1 Auzi, Dumnezeule, glasul meu când mă rog eu Ţie,
scoate-mi sufletul din frica vrăjmaşului!"

2 Acoperă-mă de năvala celor ce fac rău,
de mulţimea celor ce lucrează fărădelege,"

3 de cei ce şi-au ascuţit limbile ca sabia,
de cei ce şi-au întins arcul – amarnică lucrare –"

4 pentru ca'ntru ascuns să-l săgeteze pe cel neprihănit."

5 Năprasnic îl vor săgeta şi nu se vor teme,
întăritu-s'au în plănuirea lor cea rea,
s'au vorbit să ascundă laţurile;
zis-au: „Cine ne va vedea?“"

6 Iscodit-au după fărădelege
şi s'au sleit iscodind iscodiri.

7 Un om se va apropia, şi inima e adâncă
şi Dumnezeu Se va înălţa:
Ca dintr'o săgeată de copii le sunt loviturile,"

8 fără putere li s'au făcut limbile împotrivă.
Toţi cei ce i-au văzut s'au tulburat
şi fiece om s'a înfricoşat."

9 Şi au vestit lucrurile lui Dumnezeu
şi faptele Lui le-au înţeles.

10 Veseli-se-va cel drept întru Domnul
şi în El va nădăjdui,
întru El se vor lăuda toţi cei drepţi la inimă.

64

1 Ţie, Dumnezeule, Ţi se cuvine cântare în Sion
şi Ţie Ţi se va plini făgăduinţă în Ierusalim."

2 Ascultă-mi ruga,
spre Tine tot trupul va veni.

3 Cuvintele nelegiuiţilor ne-au încovoiat,
dar necredinţele noastre Tu le vei uşura."

4 Fericit este cel pe care Tu l-ai ales şi l-ai luat la Tine;
el în curţile Tale va locui.
Sătura-ne-vom de bunătăţile casei Tale;
sfânt e locaşul Tău, minunat întru dreptate."

5 Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru,
nădejdea tuturor marginilor pământului
şi a celor ce sunt pe mare, departe,"

6 Tu, Cel ce munţii îi pregăteşti întru tăria Ta,
Tu, Cel încins cu putere,"

7 Tu, Cel ce răscoleşti adâncul mării
şi vuietul valurilor ei.

8 De semnele Tale se vor tulbura neamurile
şi se vor înspăimânta cei ce locuiesc mărginimile;
porţile dimineţii şi ale serii Tu le vei face frumoase.

9 Tu ai cercetat pământul şi din belşug l-ai adăpat,
bogăţiile lui le-ai făcut să sporească;
râul lui Dumnezeu s'a umplut de apă;
Tu le-ai pregătit hrana, căci aşa e pregătirea Ta."

10 Adapă-i brazdele pân' la beţie,
înmulţeşte-i roadele!;
vesel va fi în stropii lui de ploaie când totul odrăsleşte."

11 Tu cu bunătatea Ta vei binecuvânta cununa anului
şi câmpurile Tale se vor umple de grăsime;"

12 munţii pustiei se vor îngrăşa
şi dealurile în bucurie se vor încinge;"

13 turmele s'au îmbrăcat în lână,
văile se vor îmbelşuga de grâu;
şi strigăte vor scoate, căci în cântări Te vor cânta.

65

1 Cu bucurie strigaţi-I lui Dumnezeu tot pământul,"

2 numelui Său cântaţi-i,
daţi mărire laudei Lui!"

3 Spuneţi-I lui Dumnezeu: Cât de înfricoşătoare sunt lucrurile Tale!
Întru mulţimea puterii Tale Te vor linguşi vrăjmaşii Tăi."

4 Tot pământul să Ţi se închine şi să-Ţi cânte,
numelui Tău să-i cânte."

5 Veniţi şi vedeţi faptele lui Dumnezeu,
cât e El de înfricoşător în sfaturi, mai mult decât fiii oamenilor,"

6 El, Cel ce întoarce marea în uscat;
prin râu vor trece cu piciorul.
Acolo ne vom veseli de El,"

7 de Cel ce întru puterea Sa stăpâneşte veacul;
ochii Săi se uită spre neamuri:
cei ce-L amărăsc să nu se înalţe întru ei!

8 Voi, neamuri, binecuvântaţi-L pe Dumnezeul nostru
şi faceţi să se audă glasul laudei Lui."

9 El, Cel ce sufletul mi l-a temeinicit în viaţă,
nu mi-a lăsat picioarele să se clatine.

10 Că ne-ai încercat pe noi, Dumnezeule,
cu foc ne-ai lămurit, aşa cum în foc se lămureşte argintul;"

11 ne-ai prins în laţ, necazuri ne-ai pus pe grumaz,"

12 oameni ai ridicat deasupra capetelor noastre,
prin foc trecut-am şi prin apă
şi Tu ne-ai scos la odihnă."

13 În casa Ta intra-voi cu arderi-de-tot,
Ţie voi plini făgăduinţele mele"

14 pe care buzele mele le-au rostit
şi gura mea le-a grăit întru necazul meu;"

15 arderi-de-tot cu măduvă Îţi voi aduce,
cu tămâie şi berbeci,
boi şi ţapi Îţi voi aduce.

16 Veniţi şi auziţi, şi eu vă voi povesti vouă,
celor ce vă temeţi de Dumnezeu,
câte i-a făcut El sufletului meu."

17 Către El cu gura mea am strigat,
pe El cu limba mea L-am preamărit.

18 Dacă'n inima mea am zărit strâmbătate,
atunci Domnul să nu mă audă!"

19 De aceea m'a auzit Dumnezeu,
luat-a aminte la glasul rugăciunii mele."

20 Binecuvântat este Dumnezeu, Cel ce nu mi-a îndepărtat rugăciunea,
şi nici mila Lui de la mine!"

66

1 Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi şi ne binecuvintează,
luminează-Ţi faţa Ta peste noi şi ne miluieşte,"

2 ca să cunoaştem pe pământ calea Ta,
în toate neamurile mântuirea Ta.

3 Pe Tine Te vor lăuda popoarele, Dumnezeule,
toate popoarele Te vor lăuda.

4 Veselească-se neamurile şi să se bucure,
că Tu cu dreptate vei judeca popoarele
şi neamurile de pe pământ le vei călăuzi.

5 Pe Tine Te vor lăuda popoarele, Dumnezeule,
toate popoarele Te vor lăuda.

6 Pământul şi-a dat rodul său:
Binecuvintează-ne, Dumnezeule, Dumnezeul nostru!"

7 Binecuvintează-ne pe noi, Dumnezeule,
şi de Tine să se teamă toate marginile pământului."

67

1 Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui
şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe El;"

2 precum se stinge fumul, aşa să se stingă;
precum se topeşte ceara de faţa focului,
aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu,"

3 iar drepţii să se veselească,
să se bucure în faţa lui Dumnezeu,
întru veselie să se desfete.

4 Cântaţi-I lui Dumnezeu, cântaţi numelui Său,
pregătiţi-I cale Celui ce pluteşte pe asfinţituri
– Domnul Îi este numele –,
înaintea Lui bucuraţi-vă!
Să se tulbure ei de faţa Lui,"

5 a Celui ce e Părinte al orfanilor şi Judecător al văduvelor."

6 Dumnezeu este în locul Său cel sfânt,
Dumnezeu îi aşază'n casă pe cei singuratici,
cu vitejie îi scoate pe cei legaţi în obezi,
şi tot aşa pe cei ce-L amărăsc,
pe cei ce locuiesc în morminte."

7 Dumnezeule, când mergeai Tu înaintea poporului Tău,
când treceai Tu prin pustie,"

8 pământul s'a cutremurat – căci şi cerurile rouraseră –
în faţa Dumnezeului Sinaiului,
în faţa Dumnezeului lui Israel."

9 Ploaie binevoitoare i-ai pus Tu deoparte, Dumnezeule, moştenirii Tale;
ea a slăbit, Tu o vei întări;"

10 vietăţile Tale locuiesc într'însa,
cu bunătatea Ta ai pregătit-o, Dumnezeule, pentru cel sărac."

11 Domnul va da cuvânt cu putere multă celor ce binevestesc."

12 El, Cel ce este Împăratul Puterilor, El îi va împărţi celui iubit al Său
prăzile menite să înfrumuseţeze casa.

13 Dacă dormiţi între bunurile moştenirii,
aripi de porumbiţă veţi avea, suflate cu argint,
al cărei grumaz e'n ape de aur verzui."

14 Când Cel-ce-este'n-ceruri hotărăşte regi peste ea,
ei vor deveni albi ca zăpada pe Salmon."

15 Muntele lui Dumnezeu e munte gras,
munte închegat, munte gras."

16 De ce gândiţi voi, munţi închegaţi,
că acesta e muntele unde I-a plăcut lui Dumnezeu să locuiască?
Pentru că şi Domnul va locui în el până'ntru sfârşit."

17 Carul de luptă al lui Dumnezeu e înmulţit în mii de mii,
mii din cele fără număr;
Domnul e'n mijlocul lor pe Sinai, în locul Său cel sfânt."

18 Întru cele înalte Te-ai înălţat, robia ai dus-o în robie,
daruri ai primit între oameni (da, fiindcă erau nesupuşi),
pentru ca Tu să poţi locui acolo.

19 Binecuvântat este Domnul Dumnezeu,
binecuvântat e Domnul în fiecare zi,
belşug ne fie nouă Dumnezeul mântuirii noastre.

20 Dumnezeul nostru e un Dumnezeu al mântuirii
şi ale Domnului Domn sunt căile ieşirii din moarte."

21 Dar Dumnezeu va sfărâma capetele vrăjmaşilor Săi,
coama celor ce stăruiesc în greşalele lor.

22 Zis-a Domnul: „Din Vasan îi voi întoarce,
în adâncurile mării îi voi întoarce,"

23 pentru ca să se afunde piciorul tău în sânge,
limba câinilor tăi în acela al vrăjmaşilor tăi“.

24 Văzută a fost, Dumnezeule, intrarea Ta,
intrarea Dumnezeului meu, a Împăratului meu, în sfântul locaş."

25 Înainte mergeau căpeteniile, după ele cântăreţii din strune,
la mijloc copilele bătând din timpane:"

26 „În adunări binecuvântaţi pe Dumnezeu,
pe Domnul din izvoarele lui Israel!“"

27 Acolo era Veniamin, cel mai tânăr, cu sufletu'n răpire,
căpeteniile lui Iuda, dregătorii lor,
căpeteniile Zabulonului, căpeteniile Neftalimului.

28 Porunceşte, Dumnezeule, puterilor Tale,
întăreşte, Dumnezeule, ceea ce Tu ai făcut pentru noi."

29 De la templul Tău de deasupra Ierusalimului
Îţi vor aduce regii daruri.

30 Mustră fiarele din trestii,
acea adunare de tauri printre junincile popoarelor,
ca nu cumva ei să-i alunge
pe cei ce-au fost încercaţi ca argintul.
Risipeşte neamurile care voiesc războaie;"

31 veni-vor soli din Egipt,
Etiopia se va grăbi să-şi întindă mâna spre Dumnezeu."

32 Voi, împărăţii ale pământului, cântaţi lui Dumnezeu,
cântaţi-I Domnului!"

33 Cântaţi lui Dumnezeu
Cel ce mână cerul cerului spre revărsatul zorilor;
iată, cu glasul Său rosteşte glas de putere."

34 Daţi slavă lui Dumnezeu!
Peste Israel Îi este măreţia,
în nori Îi este puterea."

35 Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi;
Dumnezeul lui Israel, El îi va da poporului Său putere şi tărie.
Binecuvântat este Dumnezeu!

68

1 Mântuieşte-mă, Dumnezeule, că pân'la suflet m'au năpădit apele."

2 În noroiul adâncului m'am afundat, şi nimic de care să mă ţin.
Intrat-am în adâncurile mării, şi furtuna m'a copleşit."

3 Ostenit-am strigând, gâtlejul mi-a amorţit,
de la nădejdea mea spre Dumnezeul meu, ochii mei au ajuns să slăbească."

4 Cei ce mă urăsc fără pricină s'au înmulţit mai mult decât perii capului meu.
Întăritu-s'au vrăjmaşii mei, cei ce mă prigonesc pe nedrept:
ceea ce n'am jefuit, aceea am plătit.

5 Dumnezeule, Tu mi-ai cunoscut nebunia
şi greşalele mele nu s'au ascuns de Tine."

6 Cei ce Te aşteaptă pe Tine să nu fie ruşinaţi din pricina mea,
Doamne, Doamne al puterilor,
şi nici din pricina mea să fie înfruntaţi cei ce Te caută pe Tine,
Dumnezeul lui Israel."

7 Că de dragul Tău am suferit ocară,
ruşinea mi-a acoperit obrazul."

8 Înstrăinat le-am devenit fraţilor mei,
străin de fiii maicii mele,"

9 că râvna casei Tale m'a mâncat
şi ocările celor ce pe Tine Te ocărăsc au căzut asupra mea.

10 Sufletul mi l-am smerit cu post,
şi aceasta mi-a fost spre ocară;"

11 cu haină de sac m'am îmbrăcat,
şi lor le-am ajuns de poveste."

12 Cei ce şedeau pe la porţi şuşoteau împotrivă-mi
şi despre mine cântau băutorii de vin.

13 Dar eu prin rugăciunea mea strig către Tine, Doamne;
vremea e pentru bună-plăcerea Ta;
Dumnezeule, întru mulţimea milei Tale
auzi-mă întru adevărul mântuirii Tale."

14 Mântuieşte-mă din noroi, ca să nu mă scufund;
izbăveşte-mă de cei ce mă urăsc, şi din adâncul apelor,"

15 să nu mă înece vâltoarea apei,
nici să mă înghită adâncul
şi nici gura fântânii deasupra mea să se închidă.

16 Auzi-mă, Doamne, că bună este mila Ta;
după mulţimea îndurărilor Tale caută spre mine."

17 Să nu-Ţi întorci faţa Ta de la robul Tău,
că necăjit sunt eu; auzi-mă degrab!"

18 Ia aminte la sufletul meu şi mântuieşte-l;
din pricina duşmanilor mei, izbăveşte-mă!"

19 Că Tu îmi cunoşti ocara
şi ruşinea şi umilirea;
în faţa Ta sunt toţi cei ce mă necăjesc;"

20 ocară a aşteptat sufletul meu, şi suferinţă.
Şi am aşteptat pe cineva care să îndure împreună cu mine,
dar nimeni nu era;
şi pe cei ce m'ar fi mângâiat,
dar n'am aflat pe nimeni."

21 Şi ca hrană mi-au dat fiere
şi întru setea mea mi-au dat să beau oţet."

22 Facă-li-se masa capcană înaintea lor,
şi răsplată şi piatră de poticnire;"

23 ochii să li se întunece ca să nu poată vedea,
şi spinarea lor fă-o pe'ntotdeauna gârbovă;"

24 varsă-Ţi urgia Ta peste ei
şi mânia urgiei Tale să-i cuprindă;"

25 facă-se curtea lor pustie
şi'n sălaşele lor nimeni să locuiască;"

26 fiindcă ei l-au prigonit pe cel bătut de Tine
şi'n durerea rănilor mele au mai pus pe deasupra."

27 Adaugă-le fărădelege la fărădelege
şi'ntru dreptatea Ta să nu intre;"

28 şterşi să fie ei din cartea celor vii
şi să nu fie scrişi alături de cei drepţi."

29 Sărac sunt eu şi'ndurerat;
mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă ocrotească."

30 Cu o cântare voi lăuda numele lui Dumnezeu
şi'ntru laudă Îl voi preamări;"

31 şi-I va plăcea lui Dumnezeu mai mult decât un viţel tânăr,
căruia îi cresc coarne şi unghii."

32 Să vadă săracii şi să se bucure;
căutaţi-L pe Dumnezeu, şi viu va fi sufletul vostru."

33 Că Domnul i-a auzit pe cei săraci
şi nu i-a dispreţuit pe cei încătuşaţi de dragul Lui.

34 Pe El să-L laude cerurile şi pământul,
marea şi toate cele ce se târăsc în ea."

35 Că Dumnezeu va mântui Sionul
şi se vor zidi cetăţile lui Iuda
şi ei vor locui acolo şi-l vor moşteni;"

36 şi seminţia robilor Tăi îl va stăpâni
şi cei ce iubesc numele Tău vor locui în el."

69

1 Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte;
Doamne, grăbeşte-Te să-mi ajuţi!

2 Să se ruşineze şi să se înfrunte cei ce-mi caută sufletul;
să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi doresc mie răul;"

3 întoarcă-se de'ndată ruşinaţi cei ce-mi grăiesc mie: „Bine-ţi fac! bine-ţi fac!“

4 Să se bucure şi să se veselească toţi cei ce Te caută pe Tine;
cei ce iubesc mântuirea Ta, Dumnezeule,
pururea să zică: „Mărit să fie Domnul!“
Iar eu sărac sunt şi sărman;
Dumnezeule, vino întru ajutorul meu!"

5 Tu eşti ajutorul meu şi izbăvitorul meu;
Doamne, nu Te lăsa aşteptat!

70

1 Întru Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac."

2 Întru dreptatea Ta izbăveşte-mă şi scapă-mă,
pleacă-Ţi auzul către mine şi mă mântuieşte."

3 Fii-mi Dumnezeu apărător
şi loc întărit ca să mă mântuieşti,
că Tu eşti temelia mea şi scăparea mea.

4 Dumnezeul meu, izbăveşte-mă din mâna păcătosului,
din mâna călcătorului de lege şi a omului nedrept."

5 Că Tu eşti, Doamne, puterea mea de a'ndura;
din tinereţile mele, Domnul e nădejdea mea."

6 Încă fiind în pântece, de Tine-am fost legat;
încă din pântecele maicii mele, Tu eşti apărătorul meu;
întru Tine de-a pururi e cântul meu de laudă.

7 Ca de minune m'am făcut multora,
dar Tu eşti ajutorul meu cel tare."

8 Să se umple gura mea de laudă,
ca în cântări să laud slava Ta,
toată ziua mare-cuviinţa Ta.

9 Nu mă lepăda la vremea bătrâneţelor;
când mie îmi va lipsi tăria, Tu să nu mă laşi."

10 Că vrăjmaşii mei au vorbit împotriva mea
şi cei ce-mi urmăresc sufletul s'au sfătuit împreună,

11 zicând: „Dumnezeu l-a părăsit;
urmăriţi-l şi-l prindeţi, că nu-i nimeni să-l scape!“

12 Dumnezeule, nu te'ndepărta de mine,
Dumnezeul meu, spre ajutorul meu ia aminte!"

13 Să se ruşineze şi să piară cei ce-mi defaimă sufletul;
în ruşine să se'mbrace şi în înfruntare cei ce caută să-mi facă rău.

14 Dar eu pururea voi nădăjdui în Tine
şi laudei Tale întregi voi pune adaos."

15 Gura mea va vesti dreptatea Ta,
toată ziua mântuirea Ta,
altceva nu ştiu.

16 Intra-voi în puterea Domnului;
Doamne, îmi voi aminti de dreptatea care este numai a Ta."

17 Dumnezeule, Tu din tinereţile mele mi-ai dat învăţătură,
şi eu de-acum voi vesti minunile Tale."

18 Pân' la bătrâneţe şi pân' la cinstirea anilor,
Dumnezeule, nu mă părăsi,
pân' ce braţul Ţi-l voi vesti la tot neamul ce va să vină,
puterea Ta şi dreptatea Ta, Dumnezeule,"

19 pân' la cele înalte voi vesti lucrurile cele mari.
Dumnezeule, cine este asemenea Ţie?

20 Cât sunt de mari necazurile cele multe şi rele
pe care mi le-ai arătat!;
dar, întorcându-Te, Tu m'ai chemat din nou la viaţă
şi din genunile pământului m'ai scos."

21 Peste mine ai înmulţit mărirea Ta
şi, întorcându-Te, m'ai mângâiat
şi din genunile pământului din nou m'ai scos."

22 Căci pe Tine Te voi mărturisi;
adevărul Tău în unelte de cântare, Dumnezeule;
Ţie Îţi voi cânta, Ţie, Sfântul lui Israel."

23 Bucura-se-vor buzele mele când Îţi voi cânta,
şi sufletul meu, pe care l-ai mântuit."

24 Chiar şi limba mea toată ziua va cugeta la dreptatea Ta,
când vor fi ruşinaţi şi înfruntaţi cei ce caută să-mi facă rău."

71

1 Dumnezeule, judecata Ta dă-o regelui
şi dreptatea Ta fiului regelui,"

2 ca să-l judece pe poporul Tău întru dreptate
şi pe săracii Tăi întru judecată.

3 Primească munţii pace pentru popor
şi dealurile dreptate."

4 El îi va judeca pe săracii poporului
şi-i va milui pe fiii săracilor,
iar pe clevetitor îl va umili."

5 Şi astfel va face cât va fi soarele
şi cât va fi luna, din neam în neam."

6 Ca ploaia pe lână Se va pogorî
şi ca picăturile ce cad pe pământ."

7 În zilele Lui va răsări dreptatea
şi belşug de pace cât va sta luna pe cer."

8 Şi stăpânirea Lui va fi de la o mare pân' la alta
şi de la râu pân' la marginile lumii."

9 În faţa Lui vor cădea la pământ Etiopienii
şi vrăjmaşii Lui vor linge ţărâna."

10 Regii Tarsisului şi insulele vor aduce daruri,
daruri vor aduce regii Arabilor şi cei din Saba;
şi Lui I se vor închina toţi regii pământului,"

11 neamurile toate Lui Îi vor sluji.

12 Că El l-a izbăvit pe sărac din mâna asupritorului
şi pe sărmanul fără de ajutor;"

13 pe sărac îl va cruţa şi pe sărman
şi sufletele săracilor le va mântui;"

14 sufletele lor vor scăpa de camătă şi nedreptate
şi scump va fi numele Lui în faţa lor.

15 Şi El viu va fi şi I se va da Lui din aurul Arabiei,
iar ei de-a pururi se vor ruga pentru El,
toată ziua Îl vor binecuvânta."

16 Fi-va El pe pământ reazem în crestele munţilor,
roada Lui se va înălţa mai sus decât Libanul,
iar cei din cetate vor înflori ca iarba pământului.

17 Fi-va numele Lui binecuvântat în veci,
numele Lui va dăinui cât soarele.
Şi în El se vor binecuvânta toate neamurile pământului,
toate neamurile Îl vor ferici.

18 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel,
singurul Care face minuni,
şi binecuvântat e numele slavei Sale
în veac şi în veacul veacului;
de slava Lui va fi plin întreg pământul!
Amin! Amin!"

72

1 Cât de bun îi este Dumnezeu lui Israel,
celor ce sunt drepţi cu inima!

2 Mie însă puţin mi-a fost de nu mi-au alunecat picioarele,
puţin mi-a fost că paşii nu mi s'au poticnit."

3 Că i-am pizmuit pe cei fără de lege
în timp ce vedeam pacea păcătoşilor,"

4 că anume la moartea lor nu sunt semne de durere
şi că ei nu şovăie atunci când sunt loviţi;"

5 ei nu au parte de trudă aşa cum au alţi oameni
şi nici cu alţi oameni fi-vor biciuiţi."

6 Iată de ce i-a stăpânit trufia
şi de ce se înfăşoară în nedreptatea şi'n necredinţa lor."

7 Nedreptatea li se scurge din grăsime,
trecut-au spre poftele inimii."

8 În răutate au gândit şi au vorbit,
nedreptatea şi-au rostit-o cu înfumurare."

9 Gura şi-au pus-o împotriva cerului
şi limba lor cutreieră pământul.

10 Drept aceea, poporul meu se va întoarce aici
şi zile pline fi-vor aflate întru ei."

11 Ei zic: „Cum de ştie Dumnezeu?
este oare cunoaştere întru Cel-Preaînalt?"

12 Iată, aceştia sunt păcătoşii şi sunt înfloritori;
încă în veacul acesta au dobândit averi!“"

13 Iar eu am zis: „Vai, în zadar am păstrat în inima mea dreptatea
şi întru nevinovăţie mi-am spălat mâinile;"

14 lovit am fost de-a lungul întregii zile
şi mie mi-a fost mustrarea în fiecare dimineaţă!...“."

15 Şi am zis: „Astfel voi grăi: – Iată, ar fi trebuit să rup legământul cu neamul fiilor Tăi!...“.

16 Şi mă sileam să înţeleg, dar era prea obositor pentru mine,"

17 până ce am intrat în locaşul cel sfânt al lui Dumnezeu
şi le-am priceput sfârşitul.

18 Într'adevăr, pentru faptele lor viclene Tu i-ai lovit cu rău:
când ei se înălţau, Tu i-ai doborât."

19 Cât de repede li s'a făcut pustiul!;
de'ndată s'au stins, pierit-au din pricina nelegiuirii lor."

20 Ca un vis al celui ce se trezeşte, Doamne,
în cetatea Ta chipul lor de nimic îl vei face.

21 Că inima'n mine s'a aprins
şi rărunchii mi s'au schimbat,"

22 că eu o nimica toată eram şi n'o ştiam,
ca o vită şedeam înaintea Ta.

23 Dar eu cu Tine sunt de-a pururi,
Tu m'ai ţinut de mâna mea cea dreaptă,"

24 cu sfatul Tău m'ai călăuzit
şi cu slavă m'ai primit la Tine."

25 Căci oare ce-mi este mie în cer?
şi, în afară de Tine, ce mi-am dorit eu pe pământ?..."

26 Inima şi trupul mi-au slăbit, Dumnezeule al inimii mele,
şi Dumnezeu îmi este partea pe veci."

27 Că iată, cei ce se îndepărtează de Tine vor pieri;
Tu i-ai nimicit pe toţi cei ce prin desfrâu se duc de la Tine."

28 Iar mie bine îmi este să mă lipesc de Dumnezeu
şi să-mi pun în Domnul nădejdea,
ca să vestesc eu toate laudele Tale
în porţile fiicei Sionului."

73

1 De ce, Dumnezeule, până în cele din urmă Te-ai lepădat de noi?
de ce s'a aprins mânia Ta peste oile păşunii Tale?"

2 Adu-Ţi aminte de adunarea Ta pe care dintru început ai agonisit-o.
Izbăvit-ai toiagul moştenirii Tale,
acest munte al Sionului, cel în care Tu ai locuit.

3 Pân'la urmă ridică-Ţi Tu mâinile Tale împotriva trufiilor lor,
împotriva relelor pe care vrăjmaşul le-a făcut în locul Tău cel sfânt."

4 Cei ce Te urăsc s'au fălit în mijlocul sărbătorii Tale,
semnele lor le-au pus drept semne, fără ca ei s'o ştie,"

5 ca şi cum ar fi fost o plecare spre înălţimi."

6 Ca într'o pădure de copaci,
cu topoarele i-au tăiat uşile laolaltă,
cu secure şi ciocan l-au dărâmat."

7 Cu foc au ars locaşul Tău cel sfânt,
pân'la pământ spurcat-au locuinţa numelui Tău."

8 Zis-au în inima lor, şi'mpreună cu ei rudeniile lor:
„Veniţi! să nimicim toate serbările lui Dumnezeu de pe pământ!“"

9 Semnele noastre nu le-am văzut;
nici un profet nu mai este, El pe noi nu ne va mai cunoaşte.

10 Până când, Dumnezeule, Te va ocărî vrăjmaşul?
oare pân'la urmă va defăima potrivnicul numele Tău?"

11 Oare pe totdeauna Îţi întorci Tu mâna
şi dreapta Ta din mijlocul sânului Tău?"

12 Dar Dumnezeu este Împăratul nostru de dinainte de veac,
El a făcut mântuire în mijlocul pământului."

13 Tu, cu puterea Ta, ai întemeiat marea;
Tu ai zdrobit capetele balaurilor din apă,"

14 capul balaurului Tu l-ai sfărâmat,
Tu l-ai dat ca hrană popoarelor etiopiene.

15 Tu ai făcut să irumpă izvoare şi pâraie,
Tu ai făcut să sece râurile Etamului."

16 A Ta este ziua şi a Ta este noaptea,
Tu ai întemeiat lumina şi soarele."

17 Tu ai făcut toate marginile pământului;
vara şi primăvara Tu le-ai plăsmuit.

18 Adu-Ţi aminte de aceasta: Vrăjmaşul L-a ocărât pe Domnul
şi poporul cel fără-de-minte Ţi-a defăimat numele."

19 Sufletul ce Te mărturiseşte pe Tine să nu-l dai la fiare;
de sufletele săracilor Tăi să nu uiţi pân'la sfârşit.

20 Caută spre legământul Tău,
că întunecimile pământului s'au umplut de casele fărădelegilor."

21 Cel umilit, cel ruşinat să nu fie întors înapoi;
săracul şi sărmanul vor lăuda numele Tău.

22 Scoală-Te, Dumnezeule, judecă-Ţi propria Ta pricină;
adu-Ţi aminte de ocara pe care cel fără-de-minte o face toată ziua
împotriva Ta."

23 Nu uita glasul celor ce Ţi se roagă Ţie;
trufia celor ce Te urăsc urcă fără'ncetare."

74

1 Ţie ne vom mărturisi, Dumnezeule,
Ţie ne vom mărturisi, şi numele Tău îl vom chema,"

2 povesti-voi despre toate minunile Tale.
„Atunci când Îmi voi lua timp, cu dreptate voi judeca."

3 Topitu-s'a pământul şi toţi cei ce locuiesc pe el;
Eu sunt Cel ce stâlpii lui i-a întărit.“

4 Le-am zis nelegiuiţilor: „Nu faceţi fărădelege!“,
şi celor păcătoşi: „Nu vă ridicaţi fruntea!;"

5 fruntea nu v'o ridicaţi la înălţime
şi nu grăiţi ce e strâmb împotriva lui Dumnezeu!“

6 Că judecata nu vine nici de la răsărituri, nici de la apusuri
şi nici din munţii pustii,"

7 fiindcă Dumnezeu e Judecător;
pe unul îl smereşte, pe altul îl înalţă."

8 Că'n mâna Domnului e un pahar
cu vin curat şi plin de cuviinţă,
şi El l-a înclinat de la unul la altul,
dar drojdiile lui nu s'au golit cu totul;
din ele vor bea toţi păcătoşii pământului."

9 Iar eu mă voi bucura în veac,
cânta-voi Dumnezeului lui Iacob."

10 Şi toate frunţile păcătoşilor le voi zdrobi,
iar fruntea celui drept înălţată va fi."

75

1 Cunoscut este Dumnezeu în Iudeea,
mare este numele Lui în Israel."

2 Locul Său s'a făcut întru Pace
şi locuinţa Lui în Sion;"

3 acolo a zdrobit tăria arcurilor,
arma şi sabia şi războiul.

4 Tu luminezi minunat din munţii cei veşnici;"

5 tulburatu-s'au toţi cei nepricepuţi cu inima,
somnul şi l-au dormit, iar oamenii bogăţiei
n'au mai găsit, nici unul, nimic în mâinile lor."

6 De certarea Ta, Dumnezeule al lui Iacob,
de certarea Ta au aţipit călăreţii pe cai."

7 Tu eşti de temut, şi cine-Ţi va sta Ţie'mpotrivă?
De atunci Îţi este mânia.

8 Tu ai făcut să se audă din cer judecată;
pământul s'a temut şi s'a alinat"

9 când Dumnezeu S'a ridicat la judecată
să-i mântuiască pe toţi blânzii pământului."

10 Că gândul lăuntric al omului Îţi va aduce laudă
şi rămăşiţa gândului lăuntric Te va prăznui."

11 Domnului, Dumnezeului vostru faceţi-I făgăduinţe şi pliniţi-le,
toţi cei dimprejurul Său daruri Îi vor aduce,"

12 Lui, Celui de temut, Celui ce prinţilor le taie răsuflarea,
Celui de temut între regii pământului."

76

1 Cu glasul meu către Domnul am strigat,
cu glasul meu către Dumnezeu, şi El a luat aminte la mine."

2 În ziua necazului meu pe Dumnezeu L-am căutat,
cu mâinile mele ridicate noaptea'n faţa Lui, şi nu m'am înşelat;
sufletul meu n'a vrut să se mângâie.

3 Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu şi m'am veselit;
în mine am cugetat şi duhul mi-a slăbit."

4 Ochii mi-au fost veghetori mai'naintea vegherilor;
tulburat am fost şi n'am grăit."

5 Gândit-am la zilele cele de demult,
anii veacurilor duse i-am chemat în minte şi am cugetat;"

6 cugetat-am noaptea întru inima mea
şi duhul mi se'nfrigura căutând.

7 Oare'n veci Se va lepăda Domnul de mine
şi nu va mai avea nici o bunăvoinţă?"

8 oare pân'la sfârşit şi din neam în neam
mă va lipsi de mila Lui?"

9 oare uita-va Dumnezeu să fie milostiv,
sau întru mânia Sa Îşi va opri îndurările?"

10 Şi am zis: Acum am pus un început;
această schimbare e a dreptei Celui-Preaînalt.

11 Adusu-mi-am aminte de lucrurile Domnului,
că-mi voi aduce aminte de minunile Tale cele dintru început

12 şi la toate lucrurile Tale voi cugeta
şi la faptele Tale voi gândi.

13 Dumnezeule, calea Ta e'n locul cel sfânt;
cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru?:"

14 Tu eşti Dumnezeu Carele faci minuni.
Cunoscută Ţi-ai făcut puterea între popoare;"

15 cu braţul Tău Ţi-ai izbăvit poporul,
pe fiii lui Iacob şi ai lui Iosif.

16 Văzutu-Te-au apele, Dumnezeule,
văzutu-Te-au apele şi s'au înfricoşat
şi adâncurile s'au tulburat de clocotul răsunetului apelor."

17 Glas au slobozit norii,
căci săgeţile Tale cutreieră;"

18 în vârtejul lor e glasul tunetului Tău,
fulgerele Tale luminat-au lumea,
clătinatu-s'a pământul şi s'a cutremurat."

19 În mare sunt căile Tale,
în ape multe cărările Tale,
şi urmele Tale nu se vor cunoaşte.

20 Ca pe o turmă Ţi-ai călăuzit poporul
prin mâna lui Moise şi a lui Aaron."

77

1 Luaţi aminte, poporul meu, la legea mea,
plecaţi-vă auzul la graiurile gurii mele!"

2 În parabole îmi voi deschide gura,
lucruri umbrite rosti-voi din cele ce-au fost de la'nceput,"

3 câte-am auzit şi-am cunoscut
şi câte părinţii noştri ne-au povestit."

4 Ele nu le erau ascunse copiilor lor din alte generaţii;
ele vesteau laudele Domnului
şi puterile Lui
şi minunile pe care El le-a făcut.

5 El a ridicat mărturie în Iacob
şi lege a pus în Israel,
acele lucruri pe care El le poruncise părinţilor noştri,
pentru ca ei să le facă cunoscute fiilor lor,"

6 aşa ca şi o altă generaţie să le poată cunoaşte,
adică fiii ce se vor naşte
şi se vor ridica şi le vor vesti fiilor lor,"

7 pentru ca ei în Dumnezeu să-şi pună nădejdea
şi lucrurile lui Dumnezeu să nu le uite
şi poruncile Lui să le cerceteze,"

8 pentru ca ei să nu fie ca părinţii lor:
neam nestatornic şi înăcrit,
neam care nu şi-a îndreptat inima
şi duhul nu şi l-a deprins să stea cu Dumnezeu."

9 Fiii lui Efraim, cei ce-şi încordează arcurile şi trag,
dat-au dosul în zi de război."

10 Ei n'au păzit legământul lui Dumnezeu
şi în legea Lui n'au vrut să umble."

11 Uitat-au facerile Lui de bine
şi minunile Lui, cele pe care El le-a arătat lor,"

12 minunile pe care El le făcuse în faţa părinţilor lor,
în ţara Egiptului, în câmpia Tanis."

13 El a despicat marea şi i-a trecut prin ea,
El a făcut apele să stea ca într'un burduf;"

14 cu nor i-a călăuzit în timpul zilei,
şi toată noaptea cu lumină de foc;"

15 El a despicat stânca în pustie
şi le-a dat să bea ca într'un afund adânc;"

16 din stâncă a scos apă
şi apele le-a revărsat ca pe nişte râuri.

17 Dar ei din nou au păcătuit faţă de El,
în loc lipsit de apă L-au amărât pe Cel-Preaînalt."

18 Şi'n inimile lor L-au pus pe Dumnezeu la'ncercare
cerând mâncare pentru sufletele lor.

19 Grăit-au ei împotriva lui Dumnezeu şi au zis:
„Oare nu va putea Dumnezeu să pregătească o masă în pustie?"

20 – pentru că El lovise stânca şi apele au ţâşnit
şi pâraiele s'au revărsat –,
oare nu va fi El în stare să dea şi pâine
sau să pregătească o masă pentru poporul Său?”"

21 Iată deci că Domnul a auzit şi S'a mâniat
şi foc s'a aprins în Iacob
şi mânie s'a ridicat împotriva lui Israel,"

22 fiindcă ei n'au crezut în Dumnezeu
şi nici n'au nădăjduit în mântuirea Lui.

23 Şi El poruncă le-a dat norilor de deasupra
şi porţile cerului le-a deschis"

24 şi peste ei a plouat mană să mănânce,
şi pâine cerească le-a dat."

25 Pâine îngerească a mâncat omul,
hrană le-a trimis din destul.

26 Şi vântul austru l-a strămutat din cer
şi cu puterea Lui a adus vântul de miazăzi"

27 şi cărnuri a plouat peste ei ca şi cum ar fi fost pulbere,
şi ca nisipul mării păsări zburătoare,"

28 care au căzut în mijlocul taberei lor,
împrejurul corturilor lor."

29 Şi au mâncat şi s'au săturat foarte
şi El le-a împlinit pofta;"

30 nimic nu le lipsea din cele ce pofteau.
Dar pe când mâncarea încă era în gura lor,"

31 mânia lui Dumnezeu s'a ridicat asupră-le
şi i-a ucis pe îmbuibaţii lor
şi aleşilor lui Israel le-a'mpleticit picioarele.

32 Întru toate acestea ei n'au contenit să păcătuiască
şi n'au crezut în minunile Lui."

33 Şi zilele lor s'au stins în zadar
şi anii lor cu de-a fuga."

34 Când El îi ucidea, ei Îl căutau
şi se întorceau şi dis-de-dimineaţă se uitau după Dumnezeu."

35 Şi şi-au adus aminte că Dumnezeu e ajutorul lor
şi că Dumnezeul Cel-Preaînalt e Mântuitorul lor.

36 Ei însă Îl iubeau din gură,
dar cu limba Îl minţeau,"

37 căci inima lor nu-L avea cu adevărat,
nici că ei credeau în legământul Său.

38 El însă este'ndurător
şi le va uşura păcatele şi nu-i va nimici;
şi de multe ori Îşi va întoarce mânia
şi urgia nu Şi-o va aprinde."

39 Adusu-Şi-a aminte că ei sunt doar trup,
suflare ce se duce şi nu se mai întoarce.

40 De câte ori L-au amărât ei în pustie
şi L-au mâniat în pământ fără de apă?"

41 Şi s'au întors şi L-au pus pe Dumnezeu la'ncercare
şi pe Sfântul lui Israel L-au întărâtat."

42 Nu şi-au adus aminte de mâna Lui,
de ziua'n care i-a mântuit din mâna asupritorului,"

43 cum a făcut El în Egipt semnele Lui
şi minunile Lui în câmpia Tanis:"

44 în sânge le-a prefăcut râurile şi ploile,
ca ei să nu poată bea;"

45 tăuni a trimis asupră-le şi i-au mâncat,
şi broaşte şi i-au prăpădit;"

46 şi roadele lor le-a dat omizilor
şi ostenelile lor le-a dat lăcustelor;"

47 şi viile lor le-a nimicit cu grindină
şi duzii lor, cu brumă;"

48 vitele lor le-a dat pe seama grindinei,
pe seama focului averile lor;"

49 împotriva lor a trimis urgia mâniei Lui;
mânie, urgie şi necaz
prin îngeri răi anume trimişi;"

50 o cale-i făcuse mâniei Sale
şi sufletele lor nu le-a cruţat de la moarte
şi cirezile lor în moarte le-a închis."

51 Şi a lovit pe fiecare întâi-născut în Egipt,
pârga sârguinţelor lor în corturile lui Ham."

52 Ca pe o turmă Şi-a ridicat poporul,
ca pe o turmă i-a dus în pustie"

53 şi'ntru nădejde i-a călăuzit, iar ei nu s'au temut
şi pe vrăjmaşii lor marea i-a acoperit.

54 Şi i-a dus în muntele sfinţeniei Sale,
muntele acesta pe care dreapta Lui îl dobândise."

55 Neamuri a izgonit de dinaintea lor
şi lor le-a împărţit prin sorţi pământ de moştenire
şi'n corturile lor a aşezat seminţiile lui Israel.

56 Dar ei L-au pus la'ncercare
şi L-au amărât pe Dumnezeu Cel-Preaînalt
şi mărturiile Lui nu le-au păzit."

57 Şi s'au întors şi au trădat ca şi părinţii lor
şi s'au făcut ca într'un arc viclean"

58 şi L-au mâniat între înălţimile dealurilor lor
şi prin idolii lor L-au făcut gelos.

59 Dumnezeu a auzit şi nu S'a mai uitat la ei
şi ca pe o nimica l-a socotit pe Israel"

60 şi nu i-a mai vrut locaşul din Şilo,
locaşul Său în care locuise printre oameni."

61 Tăria lor a dat-o robiei
şi'n mâinile vrăjmaşului frumuseţea lor."

62 Cu sabie Şi-a îngrădit poporul
şi spre moştenirea Lui n'a mai privit."

63 Focul i-a înghiţit pe tinerii lor
şi fecioarele lor nu s'au jelit."

64 Preoţii lor de sabie au căzut
şi pentru văduvele lor nimeni nu va plânge.

65 Şi Domnul Se trezi ca unul ce-a dormit,
ca un bărbat puternic prea-săturat de vin,"

66 şi pe vrăjmaşii Săi i-a lovit din spate,
ocară veşnică le-a dat."

67 De sălaşul lui Iosif S'a lepădat
şi seminţia lui Efraim n'a ales-o;"

68 ci a ales seminţia lui Iuda,
muntele Sion pe care l-a iubit,"

69 şi Şi-a zidit locaşul Său cel sfânt ca pe al unui inorog,
în veac l-a întemeiat pe pământ."

70 Şi l-a ales pe David, robul Său,
şi l-a luat de la turmele de oi,"

71 de lângă oile fătătoare l-a luat,
ca să-l păstorească pe Iacob, poporul Său,
şi pe Israel, moştenirea Sa."

72 Şi i-a păstorit întru nerăutatea inimii lui
şi prin iscusinţa mâinilor sale i-a călăuzit."

78

1 Dumnezeule, intrat-au păgânii în moştenirea Ta,
locaşul Tău cel sfânt Ţi l-au pângărit,
făcut-au Ierusalimul colibă prădată."

2 Leşurile robilor Tăi le-au făcut mâncare păsărilor cerului,
trupurile celor cuvioşi ai Tăi, fiarelor pământului."

3 Vărsat-au sângele lor ca apa
împrejurul Ierusalimului, şi nu era cine să-i îngroape.

4 Făcutu-ne-am ocară vecinilor noştri,
batjocură şi râs celor dimprejurul nostru."

5 Până când, Doamne, Te vei mânia?: oare până la sfârşit?
până când ca focul Ţi se va aprinde mânia?

6 Varsă-Ţi mânia peste neamurile care nu Te cunosc
şi peste regatele care n'au chemat numele Tău;"

7 că l-au mâncat pe Iacob
şi locul lui l-au pustiit.

8 Nu-Ţi aminti de fărădelegile noastre cele de demult;
degrab să ne întâmpine îndurările Tale,
că am sărăcit foarte."

9 Ajută-ne, Dumnezeule, Mântuitorul nostru,
pentru slava numelui Tău;
de dragul numelui Tău ne izbăveşte
şi uşurează-ne păcatele,"

10 ca nu cumva să zică păgânii: „Unde-i Dumnezeul lor?“
Acum, în faţa ochilor noştri, fă-Ţi cunoscută între neamuri
răzbunarea sângelui robilor Tăi, care s'a vărsat.

11 În faţa ochilor Tăi să ajungă suspinul celor ferecaţi,
după măreţia braţului Tău păzeşte-i pe fiii celor ucişi."

12 Vecinilor noştri dă-le'n sân de şapte ori
ocara cu care ei Te-au ocărât pe Tine, Doamne."

13 Iar noi, poporul Tău şi oile păşunii Tale,
Ţie Îţi vom mulţumi în veac,
din neam în neam vom vesti lauda Ta."

79

1 Tu, Cel ce eşti Păstorul lui Israel, ia aminte,
Tu, Cel ce pe Iosif îl călăuzeşti ca pe o turmă de oi,
Tu, Cel ce şezi pe heruvimi, arată-Te!"

2 În faţa lui Efraim şi-a lui Veniamin şi-a lui Manase
ridică-Ţi puterea
şi vino să ne mântuieşti!

3 Dumnezeule, întoarce-ne,
arată-Ţi faţa şi ne vom mântui.

4 Doamne, Dumnezeul puterilor,
până când Te vei mânia pe ruga robilor Tăi?"

5 Oare cu pâine de lacrimi ne vei hrăni
şi cu lacrimi după măsură ne vei adăpa?"

6 Pusu-ne-ai în răspăr cu vecinii noştri
şi vrăjmaşii noştri ne-au batjocorit."

7 Doamne, Dumnezeul puterilor, întoarce-ne
şi arată-Ţi faţa şi ne vom mântui.

8 O vie din Egipt ai adus,
păgâni ai alungat şi ai răsădit-o."

9 Cale ai făcut înainte-i,
i-ai răsădit rădăcinile şi s'a umplut pământul."

10 Umbra ei acoperit-a munţii,
iar mlădiţele ei, cedrii lui Dumnezeu;"

11 viţele şi le-a întins până la mare,
şi lăstarii până la râu."

12 De ce i-ai dărâmat gardul
şi de ce o culeg toţi cei ce trec pe cale?"

13 Mistreţul pădurii a stricat-o,
fiara sălbatică s'a cuibărit într'însa."

14 Dumnezeul puterilor, întoarce-Te iarăşi,
caută din cer şi vezi
şi cercetează via aceasta"

15 pe care a făcut-o dreapta Ta, şi o desăvârşeşte,
şi caută spre fiul omului pe care Ţi l-ai făcut puternic!"

16 Arsă e cu foc şi scormonită;
ei de mustrarea feţei Tale vor pieri.

17 Fie mâna Ta peste bărbatul dreptei Tale
şi peste fiul omului pe care Ţi l-ai întărit!"

18 Şi nu ne vom îndepărta de Tine;
Tu ne vei via, iar noi numele Tău îl vom chema."

19 Doamne, Dumnezeul puterilor, întoarce-ne,
arată-Ţi faţa şi ne vom mântui!

80

1 Bucuraţi-vă întru Dumnezeu, ajutorul nostru,
cu bucurie strigaţi-I Dumnezeului lui Iacob."

2 Alegeţi un psalm şi aduceţi timpanul,
dulcea psaltire cu alăută."

3 Sunaţi din trâmbiţă la lună nouă,
în ziua cea vestită a sărbătorii noastre!

4 Fiindcă aceasta e poruncă pentru Israel
şi judecată a Dumnezeului lui Iacob;"

5 El a poruncit-o drept mărturie în Iosif
când a ieşit din ţara Egiptului;
acesta a auzit o limbă pe care n'o înţelegea."

6 El i-a luat povara din spinare;
mâinile lui robiseră la coşuri:"

7 „Întru necaz M'ai chemat şi te-am izbăvit;
auzitu-te-am din taina furtunii,
te-am pus la'ncercare la Apa'Ncercării.

8 Ascultă, poporul Meu, şi-ţi voi grăi,
cu tine, Israele, voi vrea să stau de vorbă, de Mă vei auzi:"

9 Nu va fi un dumnezeu nou în mijlocul tău,
nici te vei închina la dumnezeu străin;"

10 căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău,
Cel ce te-am scos din ţara Egiptului.
Deschide-ţi mare gura, şi Eu o voi umple.

11 Dar poporul Meu nu Mi-a auzit glasul
şi Israel n'a căutat spre Mine."

12 Şi i-am lăsat să umble după calea inimii lor,
şi au mers în căile lor."

13 Dacă poporul Meu M'ar fi ascultat,
dacă Israel ar fi umblat în căile Mele,"

14 degrab i-aş fi umilit pe vrăjmaşii lor
şi mâna Mi-aş fi pus-o pe cei care-i asupreau“.

15 Vrăjmaşii Domnului L-au minţit,
dar va veni cândva şi vremea lor."

16 Şi i-a hrănit din frunte de grâu
şi cu miere din stâncă i-a săturat.

81

1 Dumnezeu a stat în adunare de dumnezei
şi în mijloc pe dumnezei îi va osebi.

2 Până când veţi judeca voi cu nedreptate
şi-i veţi acoperi pe păcătoşi?"

3 Cumpăniţi asupra orfanului şi săracului,
faceţi dreptate celui smerit, celui sărman."

4 Scăpaţi-l pe cel sărman şi pe cel nevoiaş,
din mâna păcătosului scăpaţi-l!

5 Ei n'au ştiut şi nici n'au priceput,
ei umblă'n întuneric:
toată aşezarea pământului se clatină.

6 Eu am zis: „Dumnezei sunteţi voi,
şi toţi sunteţi fii ai Celui-Preaînalt;“"

7 dar voi ca nişte oameni muriţi
şi ca unul din dregători cădeţi."

8 Scoală-Te, Dumnezeule, judecă pământul,
că'n stăpânirea Ta sunt toate neamurile!

82

1 Dumnezeule, cine va fi asemenea Ţie?
Să nu taci şi nici să Te domoleşti, Dumnezeule!"

2 Că, iată, vrăjmaşii Tăi au fremătat
şi cei ce Te urăsc şi-au ridicat capul.

3 Împotriva poporului Tău au uneltit
şi împotriva sfinţilor Tăi s'au sfătuit."

4 Zis-au: „Veniţi!, să-i nimicim de tot ca neam,
şi numele lui Israel nicicum să mai fie pomenit!“

5 Că ei într'un gând s'au sfătuit împotriva lui;
împotriva Ta legământ au făcut"

6 corturile Idumeilor şi ale Ismaeliţilor,
ale Moabului şi Agarienilor,"

7 ale lui Ghebal şi Amon şi Amalec
şi ale străinilor de pe lângă locuitorii Tirului."

8 Că până şi Asur a venit împreună cu ei,
ajutor li s'au făcut fiilor lui Lot.

9 Fă-le lor ca lui Madian şi lui Sisera
şi ca lui Iabin la pârâul Chişon;"

10 nimiciţi au fost în Endor,
ca nişte gunoaie i-au devenit pământului."

11 Fă din mai-marii lor ce-ai făcut din Oreb şi din Zeeb
şi din Zebah şi din Ţalmuna, da, pe toţi mai-marii lor"

12 care ziceau: „Să luăm pentru noi ca moştenire jertfelnicul lui Dumnezeu!

13 Dumnezeul meu, fă-i ca pe o roată,
ca pe o trestie în faţa vântului,"

14 ca pe un foc ce va arde pădurea,
ca pe o văpaie ce va mistui munţii;"

15 aşa îi vei alunga Tu cu viforul Tău
şi'ntru urgia Ta îi vei umple de groază.

16 Umple feţele lor cu ocară
şi vor căuta la numele Tău, Doamne."

17 Să se ruşineze şi să se'ngrozească în veacul veacului,
înfruntaţi să fie şi nimiciţi."

18 Şi să cunoască ei că numele Tău este Domnul;
numai Tu eşti Cel-Preaînalt peste tot pământul."

83

1 Cât sunt de iubite locaşurile Tale, Doamne al puterilor!"

2 Tânjeşte şi se sfârşeşte sufletul meu după curţile Domnului;
inima mea şi trupul meu s'au bucurat în Dumnezeu Cel-viu.

3 Că până şi vrabia şi-a aflat o casă
şi turtureaua cuib unde-şi va pune puii:
în chiar altarele Tale, Doamne al puterilor,
Împăratul meu şi Dumnezeul meu!"

4 Fericiţi sunt cei ce locuiesc în casa Ta,
în vecii vecilor Te vor lăuda.

5 Fericit e omul al cărui ajutor e de la Tine, Doamne;
suişuri în inima sa şi-a făcut,"

6 în valea plângerii, în locul ce i s'a rânduit;
că binecuvântare va da dătătorul de lege."

7 Merge-vor din putere în putere,
Dumnezeul dumnezeilor va fi văzut în Sion.

8 Doamne, Dumnezeul puterilor, ascultă-mi rugăciunea,
pleacă-Ţi auzul, Dumnezeule al lui Iacob!"

9 Tu, ocrotitorul nostru, vezi, Dumnezeule,
şi caută la faţa unsului Tău!

10 Că mai bună e o zi în curţile Tale decât mii pe oareunde;
am ales: mai degrabă să fiu lepădat în casa Dumnezeului meu
decât să locuiesc în sălaşele păcătoşilor."

11 Fiindcă milă şi adevăr iubeşte Domnul,
har şi slavă va dărui Dumnezeu;
Domnul nu-i va lipsi de bunătăţi
pe cei ce umblă întru nerăutate.

12 Doamne al puterilor,
fericit e omul cel ce nădăjduieşte'n Tine!"

84

1 Binevoit-ai, Doamne, ţării Tale,
întors-ai robimea lui Iacob."

2 Fărădelegile poporului Tău le-ai trecut cu vederea,
păcatele lor le-ai acoperit."

3 Mânia Ţi-ai potolit-o,
de la iuţimea mâniei Tale Te-ai întors.

4 Întoarce-ne şi pe noi, Dumnezeul mântuirii noastre,
mânia Ta întoarce-Ţi-o dinspre noi."

5 Oare în veci Te vei mânia pe noi,
sau din neam în neam Îţi vei întinde mânia?

6 Întorcându-Te Tu, Dumnezeule, pe noi ne vei via
şi poporul Tău se va veseli întru Tine."

7 Doamne, arată-ne mila Ta
şi dă-ne mântuirea Ta!

8 Auzi-voi ce va grăi întru mine Domnul Dumnezeu,
că pace va grăi El peste poporul Său
şi peste cei cuvioşi ai Săi
şi peste cei ce-şi întorc inima spre El."

9 Da, aproape-i mântuirea Lui de cei ce se tem de El,
pentru ca'n ţara noastră să-şi facă slava sălaş.

10 Mila şi adevărul s'au întâmpinat,
dreptatea şi pacea s'au sărutat;"

11 adevărul din pământ a răsărit
şi dreptatea din cer a privit.

12 Că Domnul va da bunătate,
iar pământul nostru îşi va da rodul;"

13 dreptatea va merge înaintea Lui
şi-I va pune paşii pe cale."

85

1 Pleacă-Ţi, Doamne, auzul şi ascultă-mă,
că sărac şi lipsit sunt eu;"

2 păzeşte-mi sufletul, că sfânt sunt eu;
Dumnezeul meu, mântuieşte-l pe robul Tău,
pe cel ce nădăjduieşte'n Tine."

3 Miluieşte-mă, Doamne, că spre Tine voi striga toată ziua;"

4 veseleşte sufletul robului Tău,
că spre Tine, Doamne, mi-am ridicat sufletul.

5 Că Tu, Doamne, eşti bun şi blând
şi mult-milostiv tuturor celor ce Te cheamă."

6 Ascultă-mi, Doamne, rugăciunea
şi ia aminte la glasul rugii mele."

7 Spre Tine am strigat eu în ziua necazului,
fiindcă Tu m'ai auzit.

8 Nimeni nu-i asemenea Ţie între dumnezei, Doamne,
şi nici oricare alte fapte nu sunt ca faptele Tale."

9 Toate neamurile pe care le-ai făcut vor veni
şi se vor închina înaintea Ta, Doamne,
şi vor preamări numele Tău,"

10 că mare eşti Tu, Cel ce faci minuni,
numai Tu singur eşti Dumnezeu.

11 Călăuzeşte-mă, Doamne, pe calea Ta
şi voi umbla întru adevărul Tău;
veselească-se inima mea, ca să se teamă de numele Tău."

12 Mărturisi-mă-voi Ţie, Doamne, Dumnezeul meu, cu toată inima mea
şi'n veac voi preamări numele Tău."

13 Că mare este mila Ta spre mine,
sufletul mi l-ai izbăvit din iadul cel mai de jos.

14 Dumnezeule, călcătorii de lege s'au ridicat împotrivă-mi
şi adunarea celor tari a căutat după sufletul meu;
şi nu pe Tine Te-au pus înaintea lor."

15 Dar Tu, Doamne, Dumnezeule, Tu eşti îndurat şi milostiv,
îndelung-răbdător, mult-milostiv şi adevărat."

16 Caută spre mine şi mă miluieşte,
tăria Ta dă-i-o slugii Tale
şi mântuieşte-l pe fiul slujnicei Tale."

17 Fă cu mine semn spre bine,
ca să vadă cei ce mă urăsc şi să se ruşineze,
că Tu, Doamne, m'ai ajutat şi m'ai mângâiat."

86

1 Temeliile Lui sunt în munţii cei sfinţi;"

2 Domnul iubeşte porţile Sionului
mai mult decât toate sălaşele lui Iacob."

3 Lucruri slăvite s'au grăit despre tine, cetate a lui Dumnezeu."

4 Celor ce mă cunosc le voi pomeni de Raab şi de Babilon;
şi, iată, străinii şi Tirul şi poporul Etiopienilor,
aceştia acolo s'au născut."

5 Un om va spune: „Mamă Sion“
şi: „Omul acesta s'a născut în el“
şi: „Însuşi Cel-Preaînalt l-a întemeiat“."

6 Domnul o va povesti în scriptura popoarelor
şi a căpeteniilor lor, a celor ce s'au născut în ea."

7 Cât de mult se veselesc toţi cei ce-şi au sălaşul în Tine!"

87

1 Doamne, Dumnezeul mântuirii mele,
ziua am strigat şi noaptea înaintea Ta;"

2 să ajungă rugăciunea mea înaintea Ta,
pleacă-Ţi, Doamne, auzul spre ruga mea!

3 Că sufletul mi s'a umplut de rele
şi viaţa mea de iad s'a apropiat."

4 Socotit am fost cu cei ce se coboară în groapă,
ajuns-am ca un neajutorat,
liber printre cei morţi,"

5 ca nişte răniţi ce zac aruncaţi în mormânt,
de care Tu nu-Ţi mai aduci aminte,
lepădaţi de la mâna Ta."

6 Pusu-m'au în groapa cea mai de jos,
întru cele întunecate şi în umbra morţii."

7 Asupra mea s'a întărit mânia Ta
şi toate valurile Tale le-ai adus peste mine.

8 Depărtat-ai pe cunoscuţii mei de la mine,
urâciune m'au făcut loruşi,"

9 predat am fost şi n'am putut să scap,
ochii mei au slăbit de întristare;"

10 strigat-am către Tine, Doamne, toată ziua,
spre Tine mi-am întins eu mâinile mele:"

11 Oare morţilor le vei face minuni?
sau doctorii îi vor scula pe ei din morţi pentru ca aceia să-Ţi aducă laudă?"

12 Oare'n mormânt va povesti cineva despre mila Ta
şi'ntru pierzanie despre adevărul Tău?"

13 Oare în întuneric vor fi cunoscute minunile Tale
şi dreptatea Ta, în pământ uitat?

14 Dar eu către Tine, Doamne, am strigat
şi dimineaţa rugăciunea mea Te va întâmpina."

15 De ce, Doamne, lepezi Tu sufletul meu
şi-Ţi întorci faţa de la mine?"

16 Sărac sunt eu şi'n suferinţe din tinereţile mele,
înălţat am fost, dar şi umilit şi mâhnit."

17 Furiile Tale au trecut peste mine,
înfricoşările Tale m'au tulburat,
ca nişte ape m'au împresurat,
toată ziua laolaltă m'au cuprins."

18 Depărtat-ai de la mine pe prieten şi pe vecin
şi pe cunoscuţii mei de la suferinţă."

88

1 Milele Tale, Doamne, în veac le voi cânta,
cu gura mea din neam în neam voi vesti adevărul Tău."

2 Că ai zis: „Mila pe veci se va zidi,
în ceruri se va întări adevărul Tău."

3 Făcut-am legământ cu aleşii Mei,
juratu-M'am lui David, robul Meu:"

4 – Până'n veac îţi voi întări seminţia
şi din neam în neam îţi voi zidi tronul“."

5 Cerurile vor mărturisi minunile Tale, Doamne,
şi adevărul Tău în adunarea sfinţilor."

6 Că cine fi-va în nori asemenea Domnului?
şi cine se va asemăna cu Domnul între fiii lui Dumnezeu?"

7 Dumnezeu, Cel preamărit în sfatul sfinţilor,
mare este şi de temut peste toţi cei dimprejurul Său."

8 Doamne, Dumnezeul puterilor, cine este asemenea Ţie?
Tare eşti, Doamne, şi adevărul Tău e împrejurul Tău."

9 Tu stăpâneşti puterea mării,
pornirea valurilor ei Tu o potoleşti."

10 Tu l-ai smerit pe cel mândru ca pe un rănit,
cu braţul puterii Tale Ţi-ai risipit vrăjmaşii."

11 Ale Tale sunt cerurile, al Tău este pământul;
lumea şi plinirea ei Tu le-ai întemeiat,"

12 miazănoaptea şi marea Tu le-ai făcut,
Taborul şi Ermonul în numele Tău se vor bucura."

13 Al Tău este braţul care are putere;
întărească-se mâna Ta,
dreapta Ta să se înalţe!"

14 Dreptatea şi judecata sunt temelia tronului Tău,
mila şi adevărul vor merge înaintea feţei Tale."

15 Fericit e poporul care cunoaşte strigăt de bucurie;
Doamne, în lumina feţei Tale vor merge"

16 şi întru numele Tău ziua'ntreagă se vor bucura
şi întru dreptatea Ta se vor înălţa."

17 Că Tu eşti lauda puterii lor
şi întru bunăvoinţa Ta ni se va înălţa nouă fruntea."

18 Că de la Domnul ne este apărarea,
de la Sfântul lui Israel, Împăratul nostru."

19 Pe-atunci le-ai grăit în vedenii sfinţilor Tăi
şi ai zis: „Celui puternic i-am dat ajutor,
pe cel ales din poporul Meu l-am înălţat;"

20 pe robul Meu David l-am aflat,
cu untdelemnul Meu cel sfânt l-am uns;"

21 pentru că mâna Mea îi va veni într'ajutor
şi braţul Meu îl va întări;"

22 duşmanul nu va avea nici un spor împotrivă-i
şi nici fiul nelegiuirii nu-i va mai face rău;"

23 pe vrăjmaşii lui îi voi despica înaintea feţei sale
şi pe cei ce-l urăsc îi voi pune pe fugă."

24 Şi adevărul Meu şi mila Mea cu el vor fi
şi fruntea lui în numele Meu se va înălţa;"

25 şi mâna lui o voi pune'n mare
şi dreapta lui o voi pune'n râuri."

26 El mă va chema: – Tatăl meu eşti Tu,
Dumnezeul meu şi ocrotitorul mântuirii mele!"

27 Pe el Mi-l voi face întâi-născut,
mai înalt decât regii pământului;"

28 în veac îi voi păstra mila Mea
şi legământul Meu credincios îi va fi;"

29 seminţia lui o voi aşeza în veacul veacului
şi tronul său ca zilele cerului."

30 Dacă fiii lui vor părăsi legea Mea
şi nu vor umbla după judecăţile Mele,"

31 de vor necinsti dreptăţile Mele
şi poruncile Mele nu le vor păzi,"

32 atunci cu toiag le voi cerceta fărădelegile
şi cu biciuiri păcatele;"

33 dar mila Mea nu o voi risipi de la ei,
nici nu voi fi nedrept întru adevărul Meu,"

34 nici legământul nu Mi-l voi necinsti,
iar cele ce ies din buzele Mele nu le voi desfiinţa."

35 Juratu-M'am odată întru sfinţenia Mea
că lui David nu îi voi minţi;"

36 seminţia lui în veac va dura
şi tronul său va fi ca soarele înaintea Mea"

37 şi ca luna pe'ntotdeauna aşezată
şi martor credincios în cer“."

38 Dar Tu Te-ai lepădat de unsul Tău
şi l-ai înjosit şi Te-ai aruncat asupră-i;"

39 legământul robului Tău l-ai rupt
şi sfântul său locaş pe pământ l-ai batjocorit."

40 Toate gardurile i le-ai doborât,
întăriturile lui i le-ai făcut spaimă."

41 Toţi cei ce treceau pe drum l-au jefuit,
ocară li s'a făcut el vecinilor săi."

42 Dreapta celor ce-l necăjesc ai înălţat-o,
pe toţi vrăjmaşii lui i-ai veselit;"

43 ajutorarea săbiei lui ai luat-o de la el
şi-n război nu l-ai ajutat."

44 Stării lui de curăţie i-ai pus capăt,
tronul i l-ai doborât la pământ;"

45 zilele vieţii i le-ai micşorat,
ruşine ai revărsat asupră-i."

46 Până când, Doamne, Te'ndepărtezi întru totul?
până când mânia Ta ca focul se va aprinde?"

47 Aminteşte-Ţi ce anume e fiinţa mea;
oare'n zadar i-ai făcut Tu pe toţi fiii oamenilor?"

48 Cine este omul care va trăi şi nu va vedea moartea
şi sufletul şi-l va izbăvi din mâna iadului?"

49 Unde sunt, Doamne, milele Tale de odinioară
pe care'ntru adevărul Tău i le-ai jurat lui David?"

50 Adu-Ţi aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi
pe care eu de la multe neamuri o port în sân,"

51 de ocara cu care vrăjmaşii Tăi m'au ocărât,
cu care au ocărât reîmpăcarea unsului Tău."

52 Binecuvântat este Domnul în veci!
Amin! Amin!"

89

1 Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam."

2 Mai înainte de a se fi făcut munţii
şi de a se fi plăsmuit pământul şi lumea lui,
din veşnicie până'n veşnicie Tu eşti.

3 Să nu-l întorci îndărăt pe om în umilinţă,
Tu, Cel ce ai zis: „Întoarceţi-vă, fii ai oamenilor!“"

4 Că o mie de ani în ochii Tăi, Doamne,
sunt ca ziua de ieri care a trecut
şi cât o strajă în noapte."

5 Anii lor vor fi ca o nimica;
el se va trece ca iarba dimineaţa,"

6 dimineaţa va înflori şi se va trece,
în seară va cădea, se va ofili şi se va usca."

7 Că'ntru urgia Ta ne-am istovit
şi'ntru mânia Ta ne-am tulburat."

8 Pus-ai fărădelegile noastre înaintea Ta,
veleatul nostru în lumina feţei Tale.

9 Că zilele noastre toate s'au istovit,
întru mânia Ta ne-am istovit,
anii noştri ca un păianjen şi-au depănat povestea."

10 Zilele anilor noştri, în durata lor, sunt şaptezeci de ani,
iar de vor fi'n putere, optzeci de ani;
iar ce e mai mult decât aceştia, trudă şi durere.
Că liniştire s'a aşternut peste noi şi ne vom domoli.

11 Cine cunoaşte puterea urgiei Tale,
şi'n afara fricii de Tine cine-Ţi va măsura mânia?"

12 Aşa că fă-mi mie cunoscută dreapta Ta,
şi celor ce'n inima lor şi-au cercat înţelepciunea."

13 Întoarce-Te, Doamne; până când?...
şi mângâie-i pe robii Tăi!"

14 Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta
şi ne-am bucurat şi ne-am veselit
în toate zilele noastre;"

15 să ne veselim pentru zilele în care ne-ai smerit,
pentru anii în care-am văzut rele."

16 Caută spre robii Tăi şi spre lucrurile Tale
şi călăuzeşte-i pe fiii lor;"

17 şi fie peste noi strălucirea Domnului Dumnezeului nostru
şi lucrurile mâinilor noastre le îndreptează."

90

1 Cel ce locuieşte întru ajutorul Celui-Preaînalt
întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălăşlui."

2 El Îi va zice Domnului: „Tu eşti ocrotitorul meu şi scăparea mea“;
El este Dumnezeul meu şi într'Însul voi nădăjdui."

3 Că El te va izbăvi de laţul vânătorilor
şi de cuvântul tulburător."

4 Cu spatele te va umbri
şi sub aripile Lui vei nădăjdui,
adevărul Său ca o pavăză te va înconjura.

5 Nu te vei teme de frica de noapte,
de săgeata ce zboară ziua,"

6 de lucrul ce umblă în întuneric,
de reaua întâmplare şi de demonul cel de amiazăzi."

7 Cădea-vor dinspre latura ta o mie
şi zece mii de-a dreapta ta,
dar de tine nu se vor apropia."

8 Cu numai ochii tăi vei privi
şi răsplătirea păcătoşilor o vei vedea.

9 Căci Tu, Doamne, Tu eşti nădejdea mea;
pe Cel-Preaînalt ţi L-ai făcut scăpare."

10 Lucruri rele nu se vor apropia de tine
şi bici nu se va apropia de sălaşul tău."

11 Că îngerilor Săi le va porunci pentru tine
ca să te păzească în toate căile tale;"

12 pe mâini te vor înălţa,
ca nu cumva piciorul tău să ţi-l izbeşti de piatră;"

13 peste aspidă şi vasilisc vei merge
şi vei călca peste leu şi peste balaur."

14 „Că el în Mine şi-a pus nădejdea, iar Eu îl voi izbăvi;
îl voi adăposti, fiindcă a cunoscut numele Meu."

15 Striga-va spre Mine şi-l voi auzi;
împreună cu el sunt Eu în necaz
şi-l voi scăpa şi-l voi preamări;"

16 cu lungime de zile îl voi umple
şi-i voi arăta mântuirea Mea“."

91

1 Bine este a ne mărturisi Domnului
şi a-i cânta numelui Tău, Preaînalte,"

2 a vesti dimineaţa mila Ta
şi adevărul Tău în toată noaptea"

3 pe psaltire cu zece strune, prin cântec de alăută.

4 Că m'ai veselit, Doamne, întru făpturile Tale
şi întru lucrul mâinilor Tale mă voi bucura."

5 Cât de mari sunt lucrurile Tale, Doamne,
cât de adânci sunt gândurile Tale!:

6 Omul fără minte n'o va cunoaşte
şi cel nepriceput n'o va pricepe."

7 Când păcătoşii răsar ca iarba
şi toţi cei ce lucrează fărădelege iscodesc pe sub gene,"

8 o fac spre nimicirea lor în veacul veacului;
dar Tu, Doamne, Preaînalt eşti în veac."

9 Că, iată, vrăjmaşii Tăi, Doamne, vor pieri
şi toţi cei ce lucrează fărădelege se vor risipi,"

10 iar fruntea mea se va înălţa ca aceea a inorogului
şi bătrâneţile mele se vor întări cu untdelemn bogat."

11 Şi ochiul meu s'a uitat peste vrăjmaşii mei,
iar urechea mea îi va auzi pe viclenii ce se ridică împotrivă-mi.

12 Dreptul ca finicul va înflori
şi ca un cedru din Liban se va înmulţi."

13 Cei ce sunt răsădiţi în casa Domnului
în curţile Dumnezeului nostru vor înflori,"

14 la adâncă bătrâneţe ei încă se vor înmulţi
şi fericiţi vor fi să dea de veste"

15 că drept este Domnul, Dumnezeul meu,
şi că nedreptate nu se află într'Însul."

92

1 Domnul S'a împărăţit, întru podoabă S'a îmbrăcat,
îmbrăcatu-S'a Domnul întru putere şi S'a încins,
pentru că a întărit lumea care nu se va clinti."

2 De-atunci tronul Tău s'a pregătit, Tu din veşnicie eşti.

3 Ridicat-au râurile, Doamne,
ridicat-au râurile glasurile lor;"

4 râurile-şi vor ridica valurile la glas de ape multe;
minunate sunt talazele mării,
minunat e Domnul întru cele înalte.

5 Mărturiile Tale s'au adeverit foarte,
casei Tale i se cuvine sfinţenie, Doamne,
întru lungime de zile."

93

1 Domnul este Dumnezeul răzbunărilor;
Dumnezeul răzbunărilor a vorbit deschis."

2 Înalţă-Te, Tu, Cel ce judeci pământul,
dă-le celor mândri ce li se cuvine."

3 Până când păcătoşii, Doamne,
până când păcătoşii se vor făli?"

4 Până când vor rosti şi vor grăi nedreptate,
până când vor grăi ei, toţi cei ce lucrează fărădelegea?

5 Pe poporul Tău, Doamne, l-au asuprit
şi moştenirii Tale i-au adus dureri."

6 Pe văduvă şi pe străin i-au ucis
şi pe orfani i-au omorât."

7 Şi au zis: „Domnul nu va vedea,
nici că va pricepe Dumnezeul lui Iacob“..."

8 Înţelegeţi dar voi, cei nemintoşi de prin popor,
iar voi, nebunilor, fiţi şi voi o dată înţelepţi!"

9 Cel ce-a sădit urechea, El oare nu aude?
Cel ce-a plăsmuit ochiul, El oare nu'nţelege?"

10 Cel care-i ceartă pe păgâni, oare nu-i va dojeni,
El, Cel care-l învaţă pe om să cunoască?"

11 Domnul cunoaşte gândurile oamenilor, anume că sunt deşarte.

12 Fericit e omul pe care-l vei certa, Doamne,
şi din legea Ta îl vei învăţa,"

13 ca să-i dai odihnă'n zile rele
până ce o groapă i se va săpa păcătosului."

14 Căci Domnul nu Se va lepăda de poporul Său
şi moştenirea nu-Şi va părăsi-o"

15 până ce dreptatea se va întoarce la judecată
şi toţi cei drepţi cu inima Îi vor fi aproape.

16 Cine se va ridica pentru mine împotriva răufăcătorilor,
sau cine va sta'mpreună cu mine împotriva celor ce lucrează fărădelegea?"

17 Că dacă Domnul nu m'ar fi ajutat,
puţin i-ar fi lipsit sufletului meu să-şi afle sălaş în iad."

18 De câte ori am zis: - Piciorul mi-a alunecat... ,
mila Ta, Doamne, mi-a stat într'ajutor.

19 Doamne, după mulţimea durerilor din inima mea,
aşa au adus mângâierile Tale veselie'n sufletul meu."

20 Scaunul fărădelegii să nu aibă părtăşie cu Tine,
cel ce pe temeiul poruncii plăsmuieşte muncă silnică;"

21 ei vor prinde'n vânătoare sufletul celui drept
şi sânge nevinovat vor osândi.

22 Dar mie Domnul mi s'a făcut scăpare
şi Dumnezeul meu, ajutorul nădejdii mele."

23 Iar lor le va plăti Domnul după a lor nelegiuire
şi după răutatea lor îi va face Domnul Dumnezeul nostru să piară vederii."

94

1 Veniţi să ne bucurăm întru Domnul,
întru bucurie să-I strigăm lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru."

2 Întru laudă să-I întâmpinăm faţa,
cu psalmi de bucurie să-I strigăm.

3 Că mare Dumnezeu este Domnul,
şi mare Împărat peste tot pământul."

4 Că'n mâna Lui sunt marginile pământului,
înălţimile munţilor ale Sale sunt;"

5 că a Lui este marea, El a făcut-o,
şi mâinile Lui au plăsmuit uscatul.

6 Veniţi să ne închinăm şi să-I cădem înainte
şi să plângem în faţa Domnului Care ne-a făcut!

7 Că El e Dumnezeul nostru,
iar noi suntem poporul păşunii Sale
şi turma mâinilor Lui.
O, dacă I-aţi auzi voi astăzi glasul:"

8 „Nu vă învârtoşaţi inimile
ca atunci, la Răzvrătire,
în ziua ispitirii în pustie,"

9 unde părinţii voştri M'au ispitit,
M'au pus la'ncercare şi au văzut lucrurile Mele."

10 Patruzeci de ani M'am mâniat pe neamul acesta
şi am zis: – Ei pururea rătăcesc cu inima"

11 şi căile Mele nu le-au cunoscut,
aşa că juratu-M'am întru mânia Mea:
Întru odihna Mea nu vor intra!“"

95

1 Cântaţi-I Domnului cântare nouă,
cântaţi-I Domnului tot pământul!"

2 Cântaţi-I Domnului, binecuvântaţi-I numele,
din zi în zi binevestiţi mântuirea Lui."

3 Vestiţi-I între neamuri slava,
între toate popoarele minunile Lui."

4 Că mare e Domnul şi lăudat foarte,
de temut este mai presus decât toţi dumnezeii;"

5 că toţi dumnezeii păgânilor sunt demoni,
dar Domnul a făcut cerurile;"

6 laudă şi frumuseţe sunt înaintea Lui,
sfinţenie şi măreţie în locaşul Său cel sfânt.

7 Voi, urmaşi ai neamurilor, aduceţi-I Domnului,
Domnului aduceţi-I slavă şi cinste;
aduceţi-I Domnului slava datorată numelui Său,"

8 aduceţi jertfe şi intraţi în curţile Lui,
în curtea Lui cea sfântă închinaţi-vă Domnului."

9 De faţa Lui să tresalte tot pământul;
spuneţi între neamuri că Domnul S'a împărăţit"

10 pentru că a întărit lumea care nu se va clinti;
El întru dreptate va judeca popoarele.

11 Veselească-se cerurile şi să se bucure pământul,
marea să tresalte cu toată plinătatea ei,
să se bucure câmpurile cu tot ce e pe ele."

12 Atunci toţi copacii pădurii se vor bucura de faţa Domnului,
că vine, vine să judece pământul;"

13 lumea o va judeca întru dreptate
şi popoarele întru adevărul Său."

96

1 Domnul S'a împărăţit, să se bucure pământul,
insule multe să se veselească.

2 Nor şi negură împrejuru-I,
dreptatea şi judecata sunt temeiul tronului Său."

3 Foc va merge înainte-I
şi de jur-împrejur îi va arde pe vrăjmaşii Săi.

4 Strălucire arătară lumii fulgerele Lui,
pământul a văzut şi a tremurat."

5 Munţii precum ceara s'au topit la faţa Domnului,
la faţa Domnului a tot pământul.

6 Cerurile I-au vestit dreptatea,
popoarele toate I-au văzut mărirea."

7 Să se ruşineze toţi cei ce se închină la chipuri cioplite
şi se laudă cu idolii lor.
Închinaţi-vă Lui toţi îngerii Lui!"

8 Sionul a auzit şi s'a veselit
şi fiicele Iudeii s'au bucurat
de dragul judecăţilor Tale, Doamne."

9 Că Tu eşti Domnul Cel-Preaînalt peste tot pământul,
înălţatu-Te-ai foarte, mai presus decât toţi dumnezeii.

10 Voi, cei ce-L iubiţi pe Domnul, urâţi răul!
Domnul păzeşte sufletele sfinţilor Săi,
din mâna păcătoşilor îi va izbăvi.

11 Celui drept i-a răsărit lumină,
veselie celor drepţi la inimă."

12 Voi, cei drepţi, veseliţi-vă întru Domnul
şi lăudaţi pomenirea sfinţeniei Lui!"

97

1 Cântaţi-I Domnului cântare nouă,
că lucruri minunate a făcut Domnul;
mântuire I-au făcut Lui dreapta Sa
şi braţul Său cel sfânt.

2 Cunoscută Şi-a făcut Domnul mântuirea,
înaintea neamurilor Şi-a descoperit dreptatea."

3 Lui Iacob i-a amintit de mila Sa
şi casei lui Israel de adevărul Său;
toate marginile pământului au văzut mântuirea Dumnezeului nostru."

4 Strigaţi-I lui Dumnezeu cu bucurie tot pământul,
cântaţi şi bucuraţi-vă şi cântaţi,"

5 cântaţi-I Domnului cu alăută,
cu alăută şi în sunet de psaltire,"

6 cu trâmbiţe ferecate şi'n glasul trâmbiţei de corn
strigaţi cu bucurie'n faţa Domnului, Împăratul nostru.

7 Să tresalte marea cu toată plinătatea ei,
lumea şi toţi ce locuiesc într'însa;"

8 râurile'mpreună vor bate din palme,
munţii se vor bucura,
că vine să judece pământul;"

9 lumea o va judeca întru dreptate
şi popoarele în ceea ce e drept."

98

1 Domnul S'a împărăţit: să se mânie popoarele;
El şade pe heruvimi: să tremure pământul.

2 Mare este Domnul în Sion
şi înalt peste toate popoarele;"

3 ele să-Ţi mărturisească numele Tău cel mare,
că de temut e şi sfânt;
şi cinstea Împăratului iubeşte judecata."

4 Tu ai pregătit îndreptar,
Tu ai făcut judecată şi dreptate în Iacob.

5 Înălţaţi-L pe Domnul, Dumnezeul nostru,
şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui,
că sfânt este!

6 Moise şi Aaron printre preoţii Săi
şi Samuel printre cei ce cheamă numele Lui.
Ei L-au chemat pe Domnul, iar El i-a auzit,"

7 în stâlp de nor le grăia,
fiindcă ei păzeau mărturiile Lui
şi poruncile pe care El le dăduse lor.

8 Doamne, Dumnezeul nostru, Tu i-ai ascultat;
Dumnezeule, bun şi iertător Te-ai făcut lor
şi pentru toate faptele lor i-ai răsplătit.

9 Înălţaţi-L pe Domnul, Dumnezeul nostru,
şi vă închinaţi în muntele Său cel sfânt,
că sfânt este Domnul, Dumnezeul nostru!"

99

1 Cu bucurie strigaţi-I Domnului tot pământul,"

2 Domnului slujiţi-I întru veselie,
cu bucurie veniţi-I înainte!

3 Cunoaşteţi că Însuşi Domnul este Dumnezeu,
că El ne-a făcut pe noi, iar nu noi înşine,
că noi suntem poporul Său şi turma păşunii Sale.

4 Cu laude intraţi pe porţile Lui,
cu cântări în curţile Sale!"

5 Lui să-I aduceţi laudă, numele Lui lăudaţi-L,
că bun este Domnul, că în veac este mila Lui
şi din neam în neam adevărul Său."

100

1 Mila şi judecata le voi cânta pentru Tine, Doamne;"

2 în cale neprihănită voi cânta şi voi înţelege;
când vei veni la mine?
Întru nerăutatea inimii mele umblat-am eu în casa mea."

3 Lucruri nelegiuite n'am pus în faţa ochilor mei,
pe cei ce calcă legea i-am urât."

4 Inimă îndărătnică nu s'a lipit de mine,
pe omul rău ce fugea de mine nu l-am cunoscut."

5 Pe cel ce într'ascuns îşi clevetea vecinul,
pe acela l-am alungat;
cu cel mândru'n cătătură şi nesăţios la inimă,
cu acela n'am mâncat.

6 Ochii mei erau peste credincioşii pământului,
ca ei să şadă cu mine;
cel ce umbla pe cale neprihănită,
acela îmi slujea."

7 În mijlocul casei mele meşterul trufiei nu va locui;
cel ce lucruri nedrepte grăieşte, drept nu va sta în faţa ochilor mei."

8 În dimineţi i-am ucis pe toţi păcătoşii pământului,
pentru ca din cetatea Domnului să-i nimicesc pe cei ce lucrează fărădelegea."

101

1 Auzi-mi, Doamne, rugăciunea,
strigarea mea la Tine să vină!"

2 Faţa Ta de la mine să nu Ţi-o întorci;
în ziua necazului meu pleacă-Ţi auzul spre mine,
auzi-mă degrab în orice zi Te voi chema."

3 Că zilele mele s'au stins ca fumul,
iar oasele mele ca nişte uscături s'au mistuit."

4 Sunt bătucit ca iarba şi inima mi s'a ofilit,
că am uitat să-mi mănânc pâinea."

5 De glasul suspinului meu
mi s'a lipit osul de carne."

6 Devenit-am asemenea pelicanului pustiei,
ajuns-am ca o bufniţă într'o casă dărăpănată,"

7 în priveghiul meu sunt ca o vrăbiuţă singuratică pe acoperiş."

8 Cât e ziua de lungă m'au ocărât vrăjmaşii,
iar cei ce mă lăudau se jurau împotrivă-mi."

9 Că'n faţa urgiei şi a mâniei Tale
cenuşă mâncam în loc de pâine"

10 şi băutura cu plângere mi-o amestecam;
că după ce m'ai ridicat, m'ai prăbuşit."

11 Zilele mele ca umbra s'au plecat,
eu ca iarba m'am veştejit."

12 Dar Tu, Doamne, pururea dăinuieşti
şi pomenirea Ta din neam în neam."

13 Tu Te vei ridica şi vei avea milă de Sion,
că vremea e să Te milostiveşti de El; da, acum e vremea."

14 Că robii Tăi bine s'au simţit în pietrele lui
şi milă le va fi de ţărâna lui."

15 De numele Domnului se vor teme neamurile
şi toţi regii pământului de slava Ta,"

16 că Domnul va zidi Sionul
şi Se va arăta întru slava Sa."

17 El a căutat spre rugăciunea celor smeriţi
şi cererea lor n'a dispreţuit-o."

18 Să se scrie aceasta pentru neamul ce va să vină
şi poporul ce se zideşte va lăuda pe Domnul,"

19 că a privit din înălţimea Lui cea sfântă.
Domnul din cer pe pământ a privit"

20 ca să audă suspinul celor ferecaţi,
să-i dezlege pe fiii celor omorâţi,"

21 să vestească în Sion numele Domnului
şi lauda Lui în Ierusalim,"

22 când se vor aduna popoarele laolaltă
şi regii, să-I slujească Domnului."

23 Răspunsu-I-am în felul tăriei Lui:
Vesteşte-mi puţinătatea zilelor mele;"

24 nu mă lua la jumătatea zilelor mele;
anii Tăi sunt din neam în neam."

25 Întru'nceput Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat,
şi cerurile sunt lucrul mâinilor Tale;"

26 ele vor pieri, dar Tu rămâi
şi toate ca o haină se vor învechi;"

27 ca pe o velinţă le vei împătura şi se vor schimba,
dar Tu acelaşi eşti şi anii Tăi nu se vor sfârşi.

28 Fiii robilor Tăi vor avea sălaşe
şi seminţia lor în veac va merge pe calea cea dreaptă."

102

1 Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul,
şi toate cele dinlăuntrul meu
[să binecuvinteze] numele cel sfânt al Lui."

2 Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul,
şi nu uita toate răsplătirile Lui;"

3 pe Cel ce Se milostiveşte de toate fărădelegile tale,
pe Cel ce vindecă toate bolile tale,"

4 pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta,
pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări,"

5 pe Cel ce umple de bunătăţi dorirea ta;
înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale."

6 Cel ce face milostenie, Domnul,
şi judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate."

7 Cunoscute i-a făcut căile Sale lui Moise,
fiilor lui Israel voile Sale."

8 Îndurat şi milostiv este Domnul,
îndelung-răbdător şi mult-milostiv."

9 Nu până în sfârşit Se va iuţi,
nici în veac Se va mânia."

10 Nu după păcatele noastre S'a purtat cu noi,
nici după fărădelegile noastre ne-a răsplătit,"

11 ci după cât e cerul de'nalt de la pământ,
într'atât Şi-a întărit Domnul mila spre cei ce se tem de El;"

12 pe cât de departe sunt răsăriturile de apusuri,
într'atât a'ndepărtat El de la noi fărădelegile noastre;"

13 în ce chip îi miluieşte tatăl pe fii,
aşa i-a miluit Domnul pe cei ce se tem de El;"

14 că El ne-a cunoscut alcătuirea,
adusu-Şi-a aminte că ţărână suntem.

15 Omul: ca iarba sunt zilele lui;
ca floarea câmpului, aşa va înflori;"

16 că adiere a trecut prin el, şi el nu va mai fi,
şi nici locul nu i se va mai cunoaşte."

17 Dar mila Domnului e din veac în veac spre cei ce se tem de El,"

18 şi dreptatea Lui peste fiii fiilor,
spre cei care-I păzesc legământul
şi-şi aduc aminte să-I plinească poruncile.

19 Domnul în cer Şi-a pregătit tronul,
iar împărăţia Lui pe toţi îi stăpâneşte."

20 Binecuvântaţi pe Domnul, voi, toţi îngerii Lui,
cei puternici în tărie, care-I pliniţi cuvântul
şi auziţi glasul cuvintelor Lui;"

21 binecuvântaţi pe Domnul, voi, toate puterile Lui,
slujitorii Lui care faceţi voia Lui;"

22 binecuvântaţi pe Domnul, voi, toate lucrurile Lui,
în tot locul stăpânirii Lui;
binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul!"

103

1 Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul!
Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte!
În mărturisire şi'n mare podoabă Te-ai îmbrăcat, Tu,"

2 Cel ce Te îmbraci cu lumina precum cu o mantie,
Cel ce întinzi cerul ca pe un cort"

3 şi-i acoperi cu ape înălţimile
şi norii îi pui să-i facă urcuşul.
Cel ce umblă pe aripile vânturilor;"

4 Cel ce-i face pe îngerii Săi duhuri
şi pară de foc pe slujitorii Săi;"

5 Cel ce a întemeiat pământul pe temeinicia lui,
că'n veacul veacului el nu se va abate."

6 Adâncul ca o mantie Îi este'mbrăcămintea,
peste munţi vor sta ape;"

7 de certarea Ta vor fugi,
de glasul tunetului Tău se vor înfricoşa."

8 Munţi se urcă şi văi se coboară
acolo'n locul unde le-ai întemeiat;"

9 hotar ai pus pe care nu-l vor trece
şi nici se vor întoarce să acopere pământul.

10 El în văi trimite izvoare,
ape vor trece prin mijlocul munţilor;"

11 din ele se vor adăpa toate fiarele câmpului,
asinii sălbatici setea îşi vor potoli;"

12 păsările cerului se vor sălăşlui deasupră-le,
din mijlocul stâncilor vor da glas.

13 Cel ce munţii îi adapă din înălţimile Sale,
din roada lucrurilor Tale se va sătura pământul."

14 Cel ce face să răsară iarbă pentru vite
şi verdeaţă spre slujirea oamenilor,
ca să scoată pâine din pământ,"

15 şi vinul ce veseleşte inima omului;
să-i facă faţa veselă cu untdelemn
şi cu pâinea care'ntăreşte inima omului."

16 Sătura-se-vor copacii câmpului,
cedrii Libanului pe care Tu i-ai sădit;"

17 în ei îşi vor face păsările cuib,
locaşul cocostârcului fiind deasupra lor."

18 Munţii cei înalţi scăpare pentru cerbi,
iar pentru iepuri, stâncile.

19 El a făcut luna spre măsurarea vremilor;
soarele şi-a cunoscut apusul său,"

20 pus-ai întuneric şi s'a făcut noapte
când toate fiarele pădurii vor ieşi;"

21 pui de lei răcnind să-şi prindă prada
şi de la Dumnezeu să-şi ceară demâncarea."

22 Dar soarele a răsărit şi ei s'au adunat
şi în culcuşurile lor s'or odihni;"

23 iar omul va ieşi la lucrul său
şi la lucrarea sa până seara.

24 Cât de mărite sunt lucrurile Tale, Doamne,
pe toate'ntru înţelepciune le-ai făcut;
umplutu-s'a pământul de zidirea Ta."

25 Marea aceasta este mare şi largă;
acolo'n ea se află târâtoare nenumărate,
vietăţi mici de-a valma cu cele mari;"

26 acolo pe ea străbat corăbii;
acolo-i balaurul acesta pe care l-ai zidit să-Ţi faci din el o joacă.

27 Toate de la Tine aşteaptă
să le dai hrană la vreme potrivită;"

28 dacă le-o vei da, o vor aduna;
dacă mâna Tu Ţi-o vei deschide,
toate se vor umple de bunătate;"

29 dacă Tu Îţi vei întoarce faţa, ele se vor tulbura;
dacă Tu le vei lua duhul, ele se vor sfârşi
şi în ţărâna lor se vor întoarce;"

30 iar dacă Duhul Tău Îl vei trimite, ele se vor zidi
şi faţa pământului o vei înnoi.

31 Fie slava Domnului în veci;
veseli-Se-va Domnul de lucrurile Sale;"

32 Cel ce caută spre pământ şi-l face să tremure,
Cel ce munţii îi atinge şi ei fumegă."

33 Cânta-voi Domnului de-a lungul vieţii mele,
cânta-voi Dumnezeului meu până ce voi fi."

34 Dulci să-I fie Lui cuvintele mele,
iar eu mă voi veseli'ntru Domnul."

35 Să piară păcătoşii de pe pământ
şi cei fără de lege, ca nicicum să mai fie!
Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul!"

104

1 Mărturisiţi-vă Domnului şi chemaţi-I numele,
vestiţi între neamuri lucrurile Lui."

2 Cântaţi-I şi lăudaţi-L,
povestiţi toate minunile Sale!"

3 Lăudaţi-vă întru numele Său cel sfânt,
veselească-se inima celor ce-L caută pe Domnul;"

4 căutaţi-L pe Domnul şi vă întăriţi,
pururea căutaţi-I faţa."

5 Aduceţi-vă aminte de minunile Lui, pe care El le-a făcut,
de semnele Lui şi de judecăţile gurii Sale."

6 Voi sunteţi seminţia lui Avraam, robii Săi,
voi, fiii lui Iacob, aleşii Săi."

7 El este Domnul, Dumnezeul nostru,
judecăţile Lui sunt în tot pământul."

8 El pururea Şi-a amintit de legământul Său,
de cuvântul pe care l-a poruncit într'o mie de generaţii,"

9 pe care l-a încheiat cu Avraam,
şi de jurământul Său către Isaac."

10 El i l-a pus lui Iacob spre poruncă
şi lui Israel spre legătură veşnică,"

11 zicând: „Ţie îţi voi da pământul Canaanului,
partea moştenirii tale“."

12 Când ei erau puţini la număr,
foarte puţini şi străini într'însul"

13 şi au trecut de la un neam la altul
şi de la un regat la un alt popor,"

14 El nimănui nu i-a îngăduit să le facă nedreptate
şi de dragul lor a certat regi:"

15 „Nu vă atingeţi de unşii Mei
şi profeţilor Mei să nu le faceţi rău!“"

16 Şi a chemat foamete pe pământ,
paiul pâinii l-a fărâmat;"

17 înaintea lor a trimis un om:
Iosif a fost vândut ca sclav."

18 Picioarele i le-au umilit în obezi,
viaţa lui a trecut prin cătuşe"

19 până ce cuvântul său a răzbătut în afară.
Rostirea Domnului l-a trecut prin lamură,"

20 regele a trimis şi l-a dezlegat
– el, mai-marele poporului – şi liber l-a lăsat;"

21 stăpân al casei sale l-a pus
şi căpetenie peste toată strânsura lui,"

22 ca să-i înveţe pe mai-marii săi ca şi pe sine
şi pe bătrânii lui să-i deprindă cu înţelepciunea."

23 Şi a intrat Israel în Egipt
şi Iacob a locuit ca străin în ţara lui Ham."

24 Şi El l-a înmulţit foarte pe poporul Său
şi l-a făcut mai puternic decât vrăjmaşii lui;"

25 inima acestora le-a întors-o ca să-I urască poporul,
să se poarte cu vicleşug împotriva robilor Săi."

26 El l-a trimis pe Moise, robul Său,
şi pe Aaron, pe care Şi l-a ales;"

27 pus-a'ntru ei cuvintele semnelor Lui
şi pe ale minunilor Lui în ţara lui Ham."

28 Întuneric a trimis şi'ntunecare s'a făcut,
căci ei amarnici erau împotriva cuvintelor Lui;"

29 apele lor în sânge le-a prefăcut
şi le-a omorât peştii;"

30 pământul lor a puit broaşte
în chiar cămările de taină ale regilor lor;"

31 El a grăit, şi tăuni au năvălit
şi puzderie de muşte'n toate hotarele lor;"

32 şi grindină le-a pus în ploaie
şi pară de foc în pământ;"

33 şi le-a bătut viile şi smochinii
şi le-a rupt copacii toţi ai hotarelor lor."

34 El a grăit, şi lăcustă a năvălit
şi omidă, toate fără număr,"

35 şi au mâncat toată iarba'n ţara lor
şi tot rodul l-au mâncat de pe pământul lor."

36 Şi El i-a lovit pe toţi întâi-născuţii din ţara lor,
pârga tuturor sârguinţelor lor."

37 Iar pe ei i-a scos afară cu argint şi aur
şi'n neamurile lor nu era nimeni bolnav."

38 De ieşirea lor s'a veselit Egiptul,
căci frica de ei căzuse asupră-le."

39 Un nor a întins deasupra lor să-i acopere
şi foc le-a dăruit să-i lumineze noaptea."

40 Ei au cerut, şi prepeliţe au venit,
şi El cu pâine din cer i-a săturat;"

41 a despicat o stâncă şi au curs ape,
în pământ fără de apă râuri au alergat.

42 Că Şi-a adus aminte de cuvântul Său cel sfânt
pe care i-l spusese lui Avraam, robul Său,"

43 şi întru bucurie Şi-a scos poporul
şi întru veselie pe cei aleşi ai Săi.

44 Şi le-a dat lor ţările păgânilor,
iar ei ostenelile popoarelor le-au moştenit,"

45 ca să-I păzească dreptăţile
şi legea să I-o urmeze."

105

1 Mărturisiţi-vă Domnului, că e bun,
că în veac este mila Lui!"

2 Cine va spune puternicele fapte ale Domnului,
cine va face ca toate laudele Lui să fie auzite?"

3 Fericiţi cei ce păzesc judecata
şi fac dreptate fără'ncetare."

4 Adu-Ţi aminte de noi, Doamne,
întru bunăvoinţa Ta faţă de poporul Tău;
cercetează-ne cu mântuirea Ta,"

5 pentru ca s'o vedem în bunătăţile aleşilor Tăi,
să ne veselim întru veselia neamului Tău,
să ne lăudăm cu moştenirea Ta."

6 Păcătuit-am împreună cu părinţii noştri,
nelegiuire şi nedreptate am făcut."

7 Părinţii noştri în Egipt n'au înţeles minunile Tale,
nu şi-au adus aminte de mulţimea milei Tale
şi Te-au amărât când s'au suit la Marea Roşie."

8 Iar El i-a mântuit de dragul numelui Său,
să-Şi facă El cunoscută slăvita Sa putere."

9 Şi a certat Marea Roşie şi a secat-o
şi prin adâncuri i-a călăuzit ca prin pustie;"

10 El i-a scăpat din mâna celor ce-i urau
şi din mâna vrăjmaşului i-a izbăvit;"

11 asupritorii au fost acoperiţi de ape,
că n'a rămas nici unul."

12 Iar ei au dat crezare cuvintelor Lui
şi I-au cântat lauda."

13 S'au pripit, au uitat de lucrurile Lui,
sfatul nu I l-au aşteptat;"

14 cu poftă au poftit în pustie
şi'n loc fără de apă L-au pus pe Dumnezeu la'ncercare."

15 El le-a plinit cererea
şi saţ a pus în sufletele lor."

16 Iar ei l-au mâniat pe Moise'n tabără
şi pe Aaron, sfântul Domnului;"

17 deschisu-s'a pământul şi l-a înghiţit pe Datan
şi a acoperit adunarea lui Abiron;"

18 şi foc s'a aprins în adunarea lor,
văpaie i-a ars pe păcătoşi."

19 Iar în Horeb au făcut un viţel
şi s'au închinat la chip cioplit;"

20 şi slava Lui au schimbat-o
în asemănarea unui viţel ce mănâncă iarbă.

21 Şi L-au uitat pe Dumnezeu Care-i scăpase,
Cel ce lucruri mari făcuse în Egipt,"

22 minunate lucruri în ţara lui Ham,
înfricoşătoare la Marea Roşie."

23 Iar El a zis, şi i-ar fi dat pierzării,
dacă Moise, alesul Său,
nu I-ar fi stat cu zdrobire'nainte,
ca să-I întoarcă mânia şi să nu-i nimicească."

24 La ţara cea dorită ei se gândeau cu dispreţ,
cuvântului Său nu i-au dat crezare"

25 şi cârteau în corturile lor
şi de glasul Domnului n'au ascultat."

26 El mâna Şi-a ridicat-o împotriva lor,
ca să-i doboare'n pustie,"

27 seminţia să le-o doboare printre neamuri
şi prin ţinuturi să-i risipească."

28 Ei s'au închinat lui Baal-Peor
şi au mâncat jertfele morţilor;"

29 iar pe El L-au întărâtat cu scornirile lor
şi nimicirea între ei a sporit."

30 Atunci a stătut înainte Finees şi a făcut ispăşire
şi plaga a încetat;"

31 şi i s'a socotit lui ca dreptate
din neam în neam, până'n veac."

32 Apoi L-au mâniat la Apa Certării
şi Moise a'ndurat necaz de dragul lor,"

33 că ei îi amărâseră duhul,
iar el a rostit judecăţi cu buzele sale."

34 Ei nu i-au nimicit pe păgânii despre care le vorbise Domnul,"

35 ci s'au amestecat cu păgânii
şi s'au deprins cu lucrurile lor"

36 şi au slujit chipurilor lor celor cioplite
şi piatră de poticnire li s'a făcut aceasta;"

37 pe fiii lor şi pe fiicele lor
le-au jertfit demonilor"

38 şi sânge nevinovat au vărsat,
sângele fiilor şi fiicelor lor
pe care i-au jertfit chipurilor cioplite ale Canaanului;
şi s'a înecat pământul în sânge de omor"

39 şi pângărit a fost în faptele lor,
iar ei s'au desfrânat întru scornirile lor."

40 Şi S'a aprins Domnul cu mânie împotriva poporului Său
şi iată că Şi-a urât moştenirea."

41 Şi i-a dat pe ei în mâinile păgânilor
şi cei care-i urau le-au devenit stăpâni;"

42 vrăjmaşii lor i-au asuprit
şi umiliţi erau sub mâinile acestora."

43 De multe ori i-a izbăvit,
dar ei L-au amărât cu sfatul lor
şi umiliţi au fost în fărădelegile lor."

44 Dar i-a văzut când erau în necaz,
le-a auzit rugăciunea"

45 şi Şi-a adus aminte de legământul Său
şi I-a părut rău, după mulţimea milei Sale,"

46 şi a făcut ca ei să afle milă
în ochii tuturor celor ce-i robiseră."

47 Mântuieşte-ne, Doamne, Dumnezeul nostru,
şi ne adună de printre neamuri,
ca să putem mărturisi numele Tău cel sfânt
şi să ne fălim întru lauda Ta!"

48 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel,
din veac şi până'n veac!;
şi tot poporul să zică: Amin! Amin!"

106

1 Mărturisiţi-vă Domnului, că este bun,
că în veac este mila Lui!"

2 S'o spună cei ce-au fost izbăviţi de Domnul,
cei pe care El i-a izbăvit din mâna vrăjmaşului."

3 Din ţări i-a adunat,
de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la mare."

4 Ei au rătăcit prin pustie, în pământ fără de apă,
fără să afle vreo cale spre cetate de locuit."

5 Flămânzind şi însetând,
sufletul în ei li se sfârşea."

6 Şi în necazul lor au strigat către Domnul,
iar El i-a scăpat din nevoile lor"

7 şi i-a călăuzit pe calea cea dreaptă,
aşa ca ei să poată merge spre o cetate de locuit."

8 Să-I dăm Domnului mulţumire pentru milele Sale
şi pentru minunile Sale spre fiii oamenilor,"

9 că suflet însetat a săturat
şi suflet flămând a umplut de bunătăţi.

10 Cei ce şedeau în întuneric şi în umbra morţii,
ferecaţi în sărăcie şi fier,"

11 – fiindcă amarnici se făcuseră împotriva spuselor lui Dumnezeu
şi mâniaseră sfatul Celui-Preaînalt,"

12 da, în muncă grea li se înjosise inima,
slăbeau şi nu era cine să-i ajute –"

13 în necazul lor au strigat către Domnul
şi El i-a mântuit din nevoile lor"

14 şi i-a scos din întuneric şi din umbra morţii
şi legăturile lor le-a rupt în bucăţi."

15 Să-I dea ei Domnului mulţumire pentru milele Sale
şi pentru minunile Sale spre fiii oamenilor,"

16 că porţi de aramă a sfărâmat
şi zăvoare de fier a rupt."

17 El i-a ajutat să iasă din calea fărădelegii lor,
că pentru fărădelegile lor fuseseră umiliţi;"

18 sufletul lor a urât orice fel de mâncare
şi s'au apropiat pân'la porţile morţii;"

19 şi'n necazul lor au strigat către Domnul
şi El i-a mântuit din nevoile lor;"

20 L-a trimis pe Cuvântul Său şi El i-a vindecat
şi i-a izbăvit din stricăciunile lor."

21 Să-I dea ei Domnului mulţumire pentru milele Sale
şi pentru minunile Sale spre fiii oamenilor"

22 şi jertfă de laudă să-I jertfească
şi'ntru bucurie să vestească lucrurile Sale."

23 Cei ce se coboară la mare în corăbii
făcându-şi lucrarea lor în ape multe,"

24 aceia au văzut lucrurile Domnului
şi minunile Lui întru adânc;"

25 El a zis, şi vânt de furtună s'a stârnit
şi valurile mării s'au înălţat;"

26 pân'la ceruri se urcă
şi până'n adâncuri se coboară,
iar sufletul lor în tot ce e mai rău li se topea;"

27 tulburaţi erau şi se clătinau ca omul când e beat
şi toată înţelepciunea le-a fost înghiţită."

28 Şi'n necazul lor au strigat către Domnul
şi El i-a scos din necazurile lor;"

29 El i-a poruncit furtunii, şi ea s'a făcut adiere
şi valurile ei au tăcut;"

30 şi ei s'au veselit că se alinaseră,
iar El i-a călăuzit la limanul vrerii Sale."

31 Să-I dea ei Domnului mulţumire pentru milele Sale,
pentru minunile Sale spre fiii oamenilor;"

32 să-L înalţe în adunarea poporului,
în scaunul bătrânilor să-L laude."

33 El a prefăcut râuri în albii pustii,
curgeri de ape, în pământ însetat,"

34 pământ roditor, în sărătură,
din pricina răutăţii celor ce locuiesc pe el."

35 El a prefăcut un pustiu în iezere de apă,
şi pământ scorojit, în curgeri de ape,"

36 şi i-a aşezat acolo pe cei flămânzi;
iar ei au întemeiat cetăţi de locuit"

37 şi au semănat ţarine şi au sădit vii
şi au făcut roadă de sămânţă."

38 Iar El i-a binecuvântat, şi ei s'au înmulţit foarte
şi numărul vitelor lor nu l-a micşorat."

39 Şi ei din nou au fost împuţinaţi
şi încovoiaţi de necazuri, rele şi dureri."

40 Dispreţ au revărsat asupra mai-marilor lor,
iar El i-a făcut să rătăcească în pământ neumblat, unde nu-i nici o cărare."

41 Dar pe cel sărac l-a ajutat să iasă din sărăcie
şi familia i-a făcut-o cât o turmă."

42 Vedea-vor drepţii şi se vor veseli
şi toată fărădelegea îşi va astupa gura."

43 Cine este oare înţelept şi va păzi aceste lucruri
şi va pricepe milele Domnului?"

107

1 Gata este inima mea, Dumnezeule,
gata-mi este inima;
întru slava mea cânta-voi şi-Ţi voi aduce laudă."

2 Deşteptaţi-vă, voi, psaltire şi alăută!;
în zori mă voi trezi.

3 Pe Tine Te voi mărturisi între popoare, Doamne,
Ţie Îţi voi cânta între neamuri,"

4 că mare e mila Ta, deasupra cerurilor,
şi pân'la nori e adevărul Tău."

5 Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule,
şi peste tot pământul slava Ta."

6 Pentru ca ei, cei iubiţi ai Tăi, să se izbăvească,
mântuieşte-mă cu dreapta Ta şi mă auzi!"

7 Grăit-a Dumnezeu în locul Său cel sfânt:
„Mă voi înălţa şi voi împărţi Sichemul
şi Valea Corturilor o voi măsura;"

8 al Meu este Galaadul, al Meu este Manase,
Efraim e ocrotitorul capului Meu,
Iuda e regele Meu;
Moab, vas al nădejdii Mele,"

9 peste Idumeea Îmi voi întinde sandala,
Mie Mi s'au supus triburile străine.“"

10 Cine mă va aduce în cetatea întărită?
Cine mă va călăuzi până la Idumeea?"

11 Oare nu Tu, Dumnezeule, Cel ce ne-ai lepădat?
Oare nu Tu vei ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?"

12 Dă-ne ajutor ca să ieşim din necaz,
că deşartă e mântuirea ce vine de la om."

13 Întru Dumnezeu vom face fapte puternice
şi El îi va nimici pe vrăjmaşii noştri."

108

1 Dumnezeule, lauda mea să n'o ţii sub tăcere,"

2 că gura păcătosului şi gura vicleanului s'au deschis împotrivă-mi;
cu limbă vicleană au grăit împotrivă-mi"

3 şi cu vorbe de ură m'au împresurat
şi fără pricină s'au războit cu mine;"

4 în loc să mă iubească mă cleveteau,
iar eu mă rugam;"

5 în locul binelui m'au răsplătit cu rău
şi cu ură, în locul iubirii mele."

6 Pune peste el un păcătos deasupră-i,
şi diavolul să stea de-a dreapta lui;"

7 când e judecat, să iasă osândit,
iar rugăciunea lui prefacă-se'n păcat."

8 Puţine să-i fie zilele,
iar dregătoria lui s'o ia altul;"

9 copiii să-i ajungă orfani
şi femeia lui, văduvă;"

10 copiii lui să rătăcească fără nici un adăpost şi să cerşească,
alungaţi din vatra caselor lor."

11 Cămătarul să-i scotocească prin tot ce are,
străinii să-i jefuiască ostenelile;"

12 să nu aibă cine să-l ocrotească
şi nici să-i miluiască pe copiii lui rămaşi fără tată;"

13 copiii lui să fie daţi pierzării,
iar numele său într'un singur neam să se stingă;"

14 fie fărădelegea părinţilor lui pomenită'n faţa Domnului,
iar păcatul maicii lui să nu se stingă."

15 Fie ei de-a pururi înaintea Domnului
şi piară-le amintirea de pe pământ,"

16 că nu şi-au amintit să facă milă
şi l-au asuprit pe cel sărac şi pe cel sărman
şi pe cel cu inima umilă, ca să-l poată ucide."

17 Că a iubit blestemul, şi va veni asupră-i;
şi n'a vrut binecuvântarea, şi va fugi de la el."

18 Cu blestemul s'a îmbrăcat precum cu o haină,
ca apa i-a intrat în măruntaie
şi ca uleiul, în oase;"

19 fie-i ca o haină cu care se îmbracă
şi ca un brâu cu care pururea se încinge."

20 Aceasta-i ceea ce face Domnul cu cei ce mă defaimă
şi cu cei ce vorbesc de rău împotriva sufletului meu."

21 Dar Tu, Doamne, Doamne, de dragul numelui Tău fă milă cu mine,
că bună e mila Ta."

22 Izbăveşte-mă, că sărac şi sărman sunt eu
şi inima în lăuntrul meu s'a tulburat."

23 Ca o umbră când se'nclină mă petrec,
ca lăcustele mă scutur;"

24 genunchii mei au slăbit de post,
carnea mi s'a ponosit de dorul uleiului."

25 Iar eu le-am devenit lor ocară,
m'au văzut, şi capetele şi le-au clătinat."

26 Ajută-mă, Doamne, Dumnezeul meu,
mântuieşte-mă după mila Ta"

27 şi să cunoască ei că aceasta-i mâna Ta
şi că Tu, Doamne, ai făcut-o."

28 Ei vor blestema, Tu vei binecuvânta;
să se ruşineze cei ce se ridică împotrivă-mi,
iar robul Tău să se veselească."

29 Cei ce mă clevetesc îmbrace-se cu ocară
şi'n ruşinarea lor ca într'un ţol să se'nvelească."

30 Cu gura mea Îl voi mărturisi foarte pe Domnul
şi'n mijlocul multora Îl voi lăuda,"

31 că El a stat de-a dreapta săracului
ca să-mi mântuiască sufletul de cei ce mă prigonesc."

109

1 Zis-a Domnul către Domnul meu: „Şezi de-a dreapta Mea
până ce-i voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale“.

2 Toiagul puterii Ţi-l va trimite Domnul din Sion:
„Stăpâneşte în mijlocul vrăjmaşilor Tăi!"

3 Cu Tine este înstăpânirea în ziua puterii Tale,
întru strălucirea sfinţilor Tăi;
din pântece mai înainte de luceafăr Te-am născut“.

4 Juratu-S'a Domnul şi nu-I va părea rău:
„Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec“!"

5 Domnul de-a dreapta Ta va sfărâma regi în ziua mâniei Sale;"

6 El va judeca între popoare, El le va umple de leşuri,
El va zdrobi capetele multora pe pământ."

7 El din pârâu pe cale va bea;
de-aceea El capul Şi-l va înălţa."

110

1 Mărturisi-mă-voi Ţie, Doamne, cu toată inima mea,
în sfatul celor drepţi şi'n adunare."

2 Mari sunt lucrurile Domnului,
dovedite în toate vrerile Sale;"

3 mărturisire şi măreţie este lucrarea Lui
şi dreptatea Lui rămâne în veacul veacului."

4 Pomenire a făcut de minunile Lui;
milostiv şi îndurat este Domnul,"

5 hrană le-a dat celor ce se tem de El.
El pururea va avea grijă de legământul Său."

6 Tăria lucrurilor Sale i-a vestit-o poporului Său,
aşa ca El să le poată da moştenirea neamurilor."

7 Lucrurile mâinilor Sale sunt adevăr şi judecată;
vrednice de crezare sunt toate poruncile Lui,"

8 întărite în veacul veacului,
făcute întru adevăr şi dreptate."

9 El i-a trimis mântuire poporului Său,
în veac Şi-a pus legământul sub poruncă;
sfânt şi de temut e numele Său."

10 Frica de Domnul este începutul înţelepciunii,
toţi cei ce o plinesc au asupră-i o bună înţelegere.
Lauda Lui rămâne în veacul veacului."

111

1 Fericit bărbatul care se teme de Domnul,
întru poruncile Lui se va dori foarte.

2 Puternică va fi pe pământ seminţia lui;
neamul drepţilor se va binecuvânta."

3 Slavă şi bogăţie vor fi în casa lui
şi dreptatea lui rămâne în veacul veacului."

4 Celor drepţi în întuneric le-a răsărit lumină:
milostiv este El şi îndurat şi drept.

5 Bun este omul care se îndură şi împrumută;
cu judecată îşi va rândui cuvintele,
că în veac nu se va clinti;"

6 întru pomenire veşnică va fi dreptul,
de vorbire de rău nu se va teme."

7 Gata este inima lui să nădăjduiască în Domnul;
inima îi este întărită, el nu se va teme
până ce se va uita de sus la vrăjmaşii săi."

8 A risipit, a dat săracilor,
dreptatea lui rămâne în veacul veacului,"

9 fruntea lui se va înălţa întru slavă."

10 Păcătosul va vedea şi se va mânia,
va scrâşni din dinţi şi se va topi;
pofta păcătoşilor va pieri."

112

1 Lăudaţi-L, copii, pe Domnul,
numele Domnului lăudaţi-l."

2 Fie numele Domnului binecuvântat
de acum şi până'n veac."

3 Din răsărituri pân'la apusuri de soare
lăudat fie numele Domnului."

4 Înalt este Domnul peste toate neamurile,
sus, peste ceruri, Îi este slava."

5 Cine este oare ca Domnul, Dumnezeul nostru,
Cel ce locuieşte întru cele înalte"

6 şi spre cele smerite priveşte
în cer şi pe pământ?"

7 El, Cel ce de la pământ îl ridică pe sărac
şi din gunoi îl urcă pe sărman"

8 ca să-l aşeze laolaltă cu mai-marii,
cu mai-marii poporului Său;"

9 El, Cel ce o face pe cea stearpă să locuiască în casă,
mamă să fie, veselindu-se asupra copiilor."

113

1 Când a ieşit Israel din Egipt
şi casa lui Iacob din mijlocul unui popor barbar,"

2 Iudeea a devenit locaşul Său cel sfânt,
Israel, stăpânirea Lui."

3 Marea a văzut şi a fugit,
Iordanul s'a întors înapoi;"

4 munţii au săltat ca berbecii,
şi dealurile ca mioarele."

5 Ce ţi-a venit, mare, de ai fugit?
dar ţie, Iordane, de te-ai întors înapoi?"

6 dar vouă, munţilor, de aţi săltat ca berbecii?
dar vouă, dealurilor, ca mioarele?"

7 De faţa Domnului a tremurat pământul,
de faţa Dumnezeului lui Iacob,"

8 Cel ce a prefăcut stânca în iezer de răcoare
şi piatra în izvoare de apă.

9 Nu nouă, Doamne, nu nouă,
ci numelui Tău să-i dai mărire,
pentru mila Ta şi adevărul Tău,"

10 ca nu cumva să zică păgânii:
„Unde este Dumnezeul lor?“"

11 Dar Dumnezeul nostru este în cer;
în ceruri şi pe pământ
pe toate câte le-a vrut le-a făcut."

12 Idolii neamurilor sunt argint şi aur,
lucruri de mâini omeneşti:"

13 gură au şi nu vor grăi,
ochi au şi nu vor vedea,"

14 urechi au şi nu vor auzi,
nări au şi nu vor mirosi,"

15 mâini au şi nu vor pipăi,
picioare au şi nu vor umbla,
cu gâtlejul lor nu vor glăsui."

16 Cum sunt ei să fie cei care-i făuresc
şi toţi cei ce se încred în ei!"

17 Casa lui Israel a nădăjduit în Domnul:
El este ajutorul şi apărătorul lor;"

18 casa lui Aaron a nădăjduit în Domnul:
El este ajutorul şi apărătorul lor;"

19 cei ce se tem de Domnul au nădăjduit în Domnul:
El este ajutorul şi apărătorul lor."

20 Domnul Şi-a amintit de noi şi ne-a binecuvântat:
a binecuvântat casa lui Israel,
a binecuvântat casa lui Aaron,"

21 i-a binecuvântat pe cei ce se tem de Domnul,
pe cei mici împreună cu cei mari."

22 Domnul să vă dea mai mult decât aveţi,
vouă şi copiilor voştri!"

23 Voi sunteţi binecuvântaţii Domnului,
Cel ce a făcut cerul şi pământul."

24 Cerul cerului este al Domnului,
dar pământul l-a dat fiilor oamenilor."

25 Nu morţii Te vor lăuda pe Tine, Doamne,
nici careva din cei ce se pogoară în iad,"

26 ci noi, cei vii, noi Îl vom binecuvânta pe Domnul
de acum şi până'n veac."

114

1 Plin am fost de iubire, că auzit-a Domnul
glasul rugii mele,"

2 că auzul Şi l-a plecat spre mine
şi'n zilele mele Îl voi chema."

3 Durerile morţii m'au cuprins,
primejdiile iadului m'au găsit;
necaz şi durere am aflat."

4 Şi am chemat numele Domnului:
„O, Doamne, scapă-mi sufletul!“"

5 Milostiv şi drept este Domnul
şi miluieşte Dumnezeul nostru."

6 Domnul este Cel ce păzeşte pruncii;
umilit am fost, şi El m'a mântuit.

7 Întoarce-te, suflete al meu, la odihna ta,
că Domnul ţi-a făcut bine;"

8 că El mi-a scos sufletul din moarte,
ochii din lacrimi
şi picioarele din lunecare."

9 Bineplăcut voi fi eu înaintea Domnului
în pământul celor vii."

115

1 Crezut-am, de aceea am grăit,
dar eu foarte m'am smerit."

2 Zis-am eu întru uimirea mea:
„Tot omul este mincinos“."

3 Ce oare Îi voi da eu Domnului
pentru toate câte El mi-a dat?:"

4 Paharul mântuirii voi lua
şi numele Domnului voi chema."

5 Făgăduinţele mele Domnului I le voi plini
în faţa întregului Său popor."

6 Scumpă este înaintea Domnului
moartea cuvioşilor Lui."

7 O, Doamne, eu sunt robul Tău,
eu sunt robul Tău şi fiul slujnicei Tale;
Tu ai rupt legăturile mele,"

8 Ţie-Ţi voi aduce jertfă de laudă
şi numele Domnului voi chema."

9 Făgăduinţele mele Domnului I le voi plini
în faţa întregului Său popor,"

10 în curţile casei Domnului,
în mijlocul tău, Ierusalime."

116

1 Lăudaţi-L pe Domnul, voi, toate neamurile,
pe El lăudaţi-L voi, toate popoarele;"

2 că s'a întărit mila Lui peste noi
şi adevărul Domnului rămâne în veac."

117

1 Mărturisiţi-vă Domnului, că e bun,
că în veac este mila Lui.

2 Să spună dar casa lui Israel că e bun,
că în veac este mila Lui."

3 Să spună dar casa lui Aaron că e bun,
că în veac este mila Lui."

4 Să spună dar toţi cei ce se tem de Domnul că e bun,
că în veac este mila Lui.

5 Eu din necaz L-am chemat pe Domnul
şi El m'a auzit întru lărgimea auzului."

6 Domnul este ajutorul meu,
nu mă voi teme de ce-mi va face mie omul."

7 Domnul este ajutorul meu
şi eu de sus mă voi uita la vrăjmaşii mei."

8 Mai bine e să te încrezi în Domnul
decât să te încrezi în om."

9 Mai bine e să nădăjduieşti în Domnul
decât să nădăjduieşti în mai-marii pământului."

10 Toate neamurile m'au împresurat,
iar eu în numele Domnului le-am biruit;"

11 de jur-împrejur m'au împresurat,
iar eu în numele Domnului le-am înfrânt;"

12 m'au împresurat precum albinele un fagure
şi s'au aţâţat ca focul între spini,
iar eu în numele Domnului le-am biruit;"

13 împins am fost şi răsucit să cad,
dar Domnul mi-a sărit în sprijin."

14 Domnul e tăria mea şi cântecul meu
şi El mi S'a făcut mie spre mântuire."

15 Glas de bucurie şi mântuire în corturile drepţilor:
„Dreapta Domnului a lucrat putere,"

16 dreapta Domnului m'a înălţat,
dreapta Domnului a lucrat putere“."

17 Nu voi muri, ci voi fi viu
şi voi povesti lucrurile Domnului."

18 Certând m'a certat Domnul,
dar morţii nu m'a dat."

19 Deschideţi-mi porţile dreptăţii:
prin ele voi intra şi-L voi lăuda pe Domnul."

20 Aceasta este poarta Domnului,
drepţii vor intra printr'însa.

21 Pe Tine Te voi mărturisi, că Tu m'ai auzit
şi mie mi Te-ai făcut spre mântuire."

22 Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii,
aceasta a ajuns în capul unghiului;"

23 de la Domnul s'a făcut aceasta
şi minunată este în ochii noştri."

24 Aceasta este ziua pe care Domnul a făcut-o:
să ne bucurăm şi să ne veselim într'însa!

25 O, Doamne, Te rog, mântuieşte!
O, Doamne, Te rog, adu belşug!"

26 Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului;
pe voi v'am binecuvântat, cei din casa Domnului."

27 Dumnezeu este Domnul şi S'a arătat nouă;
sărbătoare rânduiţi în umbrare
până la coarnele jertfelnicului."

28 Dumnezeul meu eşti Tu, Ţie mă voi mărturisi;
Dumnezeul meu eşti Tu, pe Tine Te voi înălţa;
Ţie Îţi voi mulţumi, că Tu m'ai auzit
şi mi Te-ai făcut mie spre mântuire."

29 Mărturisiţi-vă Domnului, că este bun,
că în veac este mila Lui!"

118

01 Fericiţi cei fără prihană în cale,
cei ce umblă în legea Domnului!"

02 Fericiţi cei ce caută să-I afle mărturiile;
cu toată inima Îl vor căuta."

03 Fiindcă cei ce lucrează fărădelegea
n'au umblat în căile Sale."

04 Tu eşti Cel ce poruncile Tale le-ai poruncit
pentru ca noi să le păzim foarte."

05 O, de s'ar face căile mele drepte
spre paza dreptăţilor Tale!"

06 Atunci de-abia nu mă voi ruşina,
când voi căuta spre toate poruncile Tale."

07 Ţie mă voi mărturisi, Doamne, întru deschiderea inimii
când voi fi învăţat judecăţile dreptăţii Tale."

08 Îndreptările Tale le voi păzi,
Nu mă părăsi în cele din urmă!

09 Prin ce îşi va îndrepta un tânăr calea sa?:
prin păzirea cuvintelor Tale."

10 Eu cu toată inima Te-am căutat,
să nu mă lepezi de la poruncile Tale."

11 Cuvintele Tale mi le-am ascuns în inimă,
ca nu cumva să păcătuiesc faţă de Tine."

12 Binecuvântat eşti, Doamne,
învaţă-mă îndreptările Tale."

13 Cu buzele mele am vestit
toate judecăţile gurii Tale."

14 În calea mărturiilor Tale m'am desfătat
tot atât de mult cât în toată bogăţia."

15 La poruncile Tale voi gândi
şi căile Tale le voi înţelege;"

16 la îndreptările Tale voi cugeta,
cuvintele Tale nu le voi da uitării."

17 Dă-i răsplată robului Tău,
viază-mă şi-Ţi voi păzi cuvintele."

18 Ia-mi vălul de pe ochi
şi voi înţelege minunatele lucruri din legea Ta."

19 Străin sunt eu pe pământ,
poruncile Tale nu mi le ascunde."

20 Sufletul meu de-a pururi a tânjit
să dorească judecăţile Tale."

21 Tu i-ai certat pe cei mândri;
blestemaţi sunt cei ce se abat de la poruncile Tale."

22 Despresoară-mă de ocară şi defăimare,
că mărturiile Tale le-am păzit;"

23 fiindcă mai-marii şezut-au şi grăiau împotrivă-mi,
dar robul Tău cugeta la îndreptările Tale;"

24 fiindcă mărturiile Tale sunt cugetarea mea
şi îndreptările Tale sunt sfetnicii mei.

25 Sufletul mi s'a lipit de pământ;
viază-mă, după cuvântul Tău."

26 Eu mi-am vestit căile, Tu m'ai auzit,
învaţă-mă îndreptările Tale."

27 Fă-mă să înţeleg calea îndreptărilor Tale
şi la minunile Tale voi cugeta."

28 Sufletul meu a dormitat de mâhnire,
întăreşte-mă întru cuvintele Tale."

29 Calea nedreptăţii îndepărteaz-o de mine
şi cu legea Ta miluieşte-mă."

30 Eu calea adevărului am ales-o,
judecăţile Tale nu le-am uitat."

31 De mărturiile Tale, Doamne, m'am lipit,
Tu fă-mă să nu-mi fie ruşine."

32 Pe calea poruncilor Tale am alergat
când Tu inima mi-ai lărgit-o.

33 Lege pune-mi, Doamne, calea îndreptărilor Tale,
şi ne'ncetat o voi păzi."

34 Dă-mi mie pricepere şi voi căuta să aflu legea Ta
şi cu toată inima mea o voi păzi."

35 Îndrumează-mă pe cărarea poruncilor Tale,
că aceasta-i ceea ce mi-am vrut."

36 Pleacă-mi inima spre mărturiile Tale,
iar nu spre lăcomie."

37 Întoarce-mi ochii, ca să nu văd deşertăciunea;
în calea Ta viază-mă."

38 Pune-i robului Tău în faţă cuvântul Tău
întru teama de Tine."

39 Îndepărtează-mi ocara de care m'am temut,
căci bune sunt judecăţile Tale."

40 Iată, am tânjit după poruncile Tale,
viază-mă întru dreptatea Ta.

41 Să vină peste mine mila Ta, Doamne,
mântuirea Ta, după cuvântul Tău,"

42 şi cuvânt le voi răspunde celor ce mă ocărăsc
că am nădăjduit în cuvintele Tale."

43 Din gura mea să nu iei nicicum cuvântul adevărului,
că în judecăţile Tale am nădăjduit."

44 Şi legea Ta o voi păzi de-a pururi,
în veac şi în veacul veacului."

45 În largul meu am umblat
căutând să-Ţi aflu poruncile."

46 În faţa regilor am vorbit despre mărturiile Tale
şi nu m'am ruşinat."

47 Şi la poruncile Tale am cugetat,
că le-am iubit foarte."

48 Mâinile mi le-am ridicat spre poruncile Tale pe care le-am iubit
şi spre îndreptările Tale gândul mi l-am aşternut.

49 Adu-Ţi aminte de cuvântul Tău către robul Tău,
întru care m'ai făcut să nădăjduiesc."

50 Aceasta m'a mângâiat întru smerenia mea,
că rostirea Ta m'a păzit în viaţă."

51 Cei mândri s'au nelegiuit peste măsură,
dar eu de la legea Ta nu m'am abătut."

52 Adusu-mi-am aminte de judecăţile Tale cele de demult, Doamne,
şi m'am alinat."

53 Mâhnire m'a cuprins din pricina păcătoşilor
care părăsesc legea Ta."

54 Îndreptările Tale erau cântecele mele
în locu'n care pribegeam."

55 Noaptea mi-am adus aminte de numele Tău, Doamne,
şi legea Ta am păzit-o."

56 Aceasta s'a petrecut cu mine,
că am căutat să aflu îndreptările Tale.

57 Tu eşti partea mea, Doamne,
eu am zis că se cade să-Ţi păzesc legea."

58 Feţei Tale m'am rugat cu toată inima mea,
miluieşte-mă după cuvântul Tău."

59 La căile Tale am cugetat,
picioarele mi le-am întors la mărturiile Tale."

60 Gata m'am făcut, şi nu m'am tulburat
că trebuie să-Ţi păzesc poruncile."

61 Funiile păcătoşilor s'au încâlcit împrejuru-mi,
dar eu legea Ta n'am uitat-o."

62 La miezul nopţii m'am sculat ca să-Ţi aduc laudă
pentru judecăţile dreptăţii Tale."

63 Părtaş le sunt tuturor celor ce se tem de Tine
şi poruncile Tale le păzesc."

64 De mila Ta, Doamne, este plin pământul,
învaţă-mă îndreptările Tale.

65 Bunătate ai făcut cu robul Tău,
Doamne, după cuvântul Tău."

66 Bunătate şi rânduială şi cunoaştere învaţă-mă,
că în poruncile Tale am crezut."

67 Mai înainte de a fi fost umilit, am păcătuit;
de aceea Ţi-am păzit cuvântul."

68 Bun eşti Tu, Doamne, şi întru bunătatea Ta
învaţă-mă îndreptările Tale."

69 Nedreptatea celor mândri s'a înmulţit împotrivă-mi,
dar eu cu toată inima mea voi cerceta poruncile Tale."

70 Inima lor s'a închegat ca laptele,
dar eu întru legea Ta am cugetat."

71 Bine-mi este mie că m'ai smerit,
ca să pot învăţa îndreptările Tale."

72 Bună-mi este mie legea gurii Tale,
mai mult decât mii de aur şi argint.

73 Mâinile Tale m'au făcut şi m'au zidit,
înţelepţeşte-mă şi mă voi învăţa poruncile Tale."

74 Cei ce se tem de Tine mă vor vedea şi se vor veseli,
că eu în cuvintele Tale am nădăjduit."

75 Cunoscut-am, Doamne, că drepte sunt judecăţile Tale
şi că întru adevăr m'ai smerit."

76 Facă-se dar ca mila Ta să-mi fie mângâiere,
după spusa Ta către robul Tău."

77 Să vină îndurările Tale peste mine şi voi trăi,
că legea Ta e cugetarea mea."

78 Să se ruşineze cei mândri, că'ntru nedreptate m'au nedreptăţit,
eu însă la poruncile Tale voi cugeta."

79 Întoarcă-se la mine cei ce se tem de Tine
şi cei ce cunosc mărturiile Tale."

80 Neprihănită să-mi fie inima întru îndreptările Tale,
ca nu cumva să fiu ruşinat.

81 Sufletul mi se topeşte de dorul mântuirii Tale;
în cuvântul Tău am nădăjduit."

82 Ochii mi s'au sleit de dorul cuvântului Tău,
zicând: „Când mă vei alina?“"

83 Că m'am făcut ca un burduf de piele'n brumă,
dar îndreptările Tale nu le-am uitat."

84 Câte sunt zilele robului Tău?;
când vei face pentru mine judecată asupra celor ce mă prigonesc?"

85 Nelegiuiţii mi-au spus o puzderie de vorbe,
dar ele nu sunt ca legea Ta, Doamne."

86 Toate poruncile Tale sunt adevăr;
pe nedrept m'au prigonit, ajută-mă!"

87 Puţin a fost de nu m'au terminat la pământ,
dar eu nu Ţi-am părăsit poruncile."

88 După mila Ta viază-mă
şi voi păzi mărturiile gurii Tale."

89 În veşnicie, Doamne,
Cuvântul Tău rămâne în cer."

90 În neam şi în neam e adevărul Tău;
Tu ai întemeiat pământul, şi el rămâne."

91 Prin rânduiala Ta rămâne ziua,
că toate lucrurile sunt Ţie slujitoare."

92 Dacă legea Ta nu mi-ar fi fost mie cugetare,
atunci aş fi pierit în umilinţa mea."

93 În veac nu voi uita îndreptările Tale,
că într'însele m'ai viat, Doamne."

94 Al Tău sunt eu, mântuieşte-mă,
că îndreptările Tale le-am căutat."

95 Păcătoşii m'au aşteptat să mă dea pierzării,
dar eu am înţeles mărturiile Tale."

96 Oricărei desăvârşiri eu i-am văzut hotarul,
porunca Ta hotărnicie n'are.

97 O, legea Ta cât am iubit-o, Doamne!;
ea e gândul meu de-a lungu'ntregii zile."

98 Tu pe deasupra duşmanilor mei m'ai înţelepţit cu poruncile Tale,
că ele ale mele sunt în veac."

99 Pe deasupra tuturor dascălilor mei am câştigat pricepere,
că mărturiile Tale sunt cugetarea mea."

100 Pe deasupra bătrânilor mei am dobândit pricepere,
că poruncile Tale le-am căutat."

101 Din toată calea cea rea mi-am oprit picioarele,
ca să pot eu păzi cuvintele Tale."

102 De la judecăţile Tale nu m'am abătut,
că Tu mi-ai pus o lege."

103 Cât sunt de dulci cuvintele Tale în cerul gurii mele!,
mai dulci sunt decât mierea'n gura mea."

104 Din poruncile Tale mi-am dobândit pricepere,
de aceea urât-am toată calea nedreptăţii.

105 Făclie picioarelor mele este legea Ta,
şi lumină cărărilor mele."

106 Juratu-m'am şi am hotărât
să păzesc judecăţile dreptăţii Tale."

107 Umilit am fost peste măsură;
viază-mă, Doamne, după cuvântul Tău."

108 Prinoasele de bunăvoie ale gurii mele binevoieşte-le, Doamne,
şi învaţă-mă judecăţile Tale."

109 Sufletul meu e de-a pururi în mâinile Tale
şi legea Ta n'am uitat-o."

110 Păcătoşii mi-au întins o cursă,
dar eu de poruncile Tale nu m'am rătăcit."

111 Mărturiile Tale le-am moştenit pe veci,
că ele sunt bucuria inimii mele."

112 Inima mi-am plecat-o spre săvârşirea îndreptărilor Tale,
pentru ca'n veci să-mi fie răsplătire."

113 Pe călcătorii de lege i-am urât,
dar legea Ta am iubit-o."

114 Ajutorul meu şi ocrotitorul meu Tu eşti,
în cuvântul Tău am nădăjduit."

115 Îndepărtaţi-vă de mine, voi, făcătorii de rele,
şi eu voi cerceta poruncile Dumnezeului meu."

116 Ocroteşte-mă, după cuvântul Tău, şi viază-mă,
şi de la aşteptarea mea să nu mă'ndepărtezi în ruşine."

117 Ajută-mă şi mă voi mântui
şi pururea voi cugeta la îndreptările Tale."

118 De nimic i-ai făcut pe toţi cei ce se îndepărtează de la îndreptările Tale,
pentru că nedrept este gândul lor lăuntric."

119 Călcători de lege i-am socotit pe toţi păcătoşii pământului;
de aceea eu pururea am iubit mărturiile Tale."

120 Ţintuieşte-mi trupul cu frica de Tine,
că de judecăţile Tale m'am temut.

121 Făcut-am judecată şi dreptate;
nu mă da pe mâna celor ce mă nedreptăţesc."

122 Primeşte-l pe robul Tău întru bunătate;
cei mândri să nu mă năpăstuiască."

123 Ochii mi s'au sleit de dorul mântuirii Tale
şi de dorul cuvântului dreptăţii Tale."

124 Fă cu robul Tău după mila Ta
şi învaţă-mă îndreptările Tale."

125 Robul Tău sunt eu; dă-mi pricepere
şi voi cunoaşte mărturiile Tale."

126 Vremea este a lucra pentru Domnul,
că ei au risipit legea Ta."

127 De aceea Ţi-am iubit poruncile
mai mult decât aurul şi topazul."

128 De aceea m'am îndreptat spre toate poruncile Tale
şi toată calea cea strâmbă am urât-o.

129 Minunate sunt mărturiile Tale,
de aceea sufletul meu le-a cercetat."

130 Dezvăluirea cuvintelor Tale va face lumină
şi pricepere le va da pruncilor."

131 Eu gura mi-am deschis-o şi duh am tras într'însa,
că după poruncile Tale am tânjit."

132 Caută spre mine şi mă miluieşte
după judecata celor ce iubesc numele Tău."

133 Paşii mei îndreaptă-i după cuvântul Tău
şi nici o fărădelege să nu mă stăpânească."

134 Izbăveşte-mă de năpasta oamenilor
şi voi păzi poruncile Tale."

135 Faţa Ta arat-o peste robul Tău
şi învaţă-mă poruncile Tale."

136 Din ochii mei curs-au izvoare de apă,
fiindcă eu legea Ta n'am păzit-o.

137 Drept eşti, Doamne,
şi drepte sunt judecăţile Tale."

138 Mărturiile Tale le-ai poruncit cu'ntreaga dreptate
şi cu'ntreg adevărul."

139 Râvna pentru Tine m'a mistuit,
că vrăjmaşii mei au uitat de cuvintele Tale."

140 Lămurită'n foc este spusa Ta foarte,
şi robul Tău a iubit-o."

141 Tânăr sunt eu şi socotit de nimic,
dar îndreptările Tale nu le-am uitat."

142 Dreptatea Ta este dreptate în veac
şi adevăr e legea Ta."

143 Necazuri şi nevoi au dat peste mine;
poruncile Tale sunt cugetarea mea."

144 Drepte sunt în veci mărturiile Tale;
dă-mi Tu pricepere, şi eu voi fi viu.

145 Strigat-am din toată inima mea: „Auzi-mă, Doamne!;
îndreptările Tale voi căuta să le aflu“."

146 Strigat-am către Tine: „Mântuieşte-mă
şi voi păzi mărturiile Tale!“"

147 În puterea nopţii m'am sculat şi am strigat,
în cuvintele Tale am nădăjduit."

148 Ochii mi s'au trezit înaintea zorilor
ca să cuget la cuvintele Tale."

149 Glasul meu auzi-l, Doamne, după mila Ta;
după judecata Ta viază-mă."

150 Cei ce întru fărădelege mă prigonesc s'au apropiat,
dar de legea Ta s'au îndepărtat."

151 Aproape eşti Tu, Doamne,
şi toate poruncile Tale sunt adevăr."

152 Dintru'nceput am cunoscut din mărturiile Tale
că pentru veci le-ai întemeiat.

153 Vezi-mi smerenia şi scapă-mă,
că legea Ta n'am uitat-o."

154 Judecă-mi pricina şi mă izbăveşte;
de dragul cuvântului Tău viază-mă."

155 Departe de păcătoşi e mântuirea,
că ei nu Ţi-au căutat îndreptările."

156 Multe sunt îndurările Tale, Doamne;
după judecata Ta viază-mă."

157 Mulţi sunt cei ce mă prigonesc şi mă necăjesc,
dar eu de la mărturiile Tale nu m'am abătut."

158 Mă mistuiam văzându-i pe cei nepricepuţi,
fiindcă spusele Tale nu le-au păzit."

159 Iată, vezi că Ţi-am iubit poruncile;
Doamne, întru mila Ta viază-mă."

160 Adevăr este începutul cuvintelor Tale
şi toate judecăţile dreptăţii Tale vor dăinui în veci.

161 Fără pricină m'au prigonit puternicii zilei
şi din pricina cuvintelor Tale inima mi s'a înfricoşat."

162 Bucura-mă-voi întru spusele Tale
ca unul ce-a dat peste pradă multă."

163 Urât-am nedreptatea şi am dispreţuit-o,
dar legea Ta am iubit-o."

164 De şapte ori pe zi Te-am lăudat
pentru judecăţile dreptăţii Tale."

165 Pace multă au cei ce iubesc legea Ta
şi cărora nu le e piatră de poticnire."

166 Mântuirea Ta am aşteptat-o, Doamne,
şi poruncile Tale le-am iubit."

167 Păzit-a sufletul meu mărturiile Tale
şi le-a iubit foarte."

168 Păzit-am poruncile şi mărturiile Tale,
că toate căile mele înaintea Ta sunt, Doamne."

169 Apropie-se rugăciunea mea înaintea Ta, Doamne,
după spusa Ta dă-mi mie pricepere."

170 Să intre cererea mea în faţa Ta;
după spusa Ta izbăveşte-mă."

171 Buzele mele să reverse laudă
când Tu mă vei învăţa îndreptările Tale."

172 Rosti-va limba mea spusele Tale,
fiindcă toate poruncile Tale sunt drepte."

173 Fie-mi spre mântuire mâna Ta,
că eu poruncile Tale le-am ales."

174 Tânjit-am după mântuirea Ta, Doamne,
şi legea Ta îmi este cugetare."

175 Viu va fi sufletul meu şi Te va lăuda
şi judecăţile Tale îmi vor ajuta."

176 Rătăcit-am ca o oaie pierdută;
caută-l pe robul Tău, că poruncile Tale nu le-am uitat."

119

1 Către Domnul am strigat în necazul meu
şi El m'a auzit."

2 Doamne, izbăveşte-mi sufletul de buze nedrepte
şi de limbă vicleană!"

3 Ce ţi se va da
şi ce ţi se va adăuga prin limba vicleană?:"

4 Săgeţile Celui-Tare,
ascuţite în cărbunii pustiului."

5 Vai mie, că pribegia mea s'a prelungit,
în sălaşele lui Chedar m'am sălăşluit."

6 Mult a pribegit sufletul meu."

7 Cu cei ce urăsc pacea eram paşnic;
când le grăiam, fără pricină se războiau cu mine."

120

1 Ridicat-am ochii mei la munţi,
de unde-mi va veni mie ajutorul."

2 Ajutorul meu vine de la Domnul,
Cel ce a făcut cerul şi pământul."

3 Nu-ţi va da piciorul spre tremur,
nici va dormita Cel ce te păzeşte."

4 Iată, nu va dormita şi nici nu va dormi
Cel care-l păzeşte pe Israel."

5 Domnul te va păzi,
Domnul îţi este acoperământ de-a dreapta ta."

6 Ziua soarele nu te va arde,
nici luna noaptea."

7 Domnul te va păzi de tot răul,
Domnul îţi va păzi sufletul."

8 Domnul îţi va păzi intrarea şi ieşirea
de acum şi până'n veac."

121

1 Veselitu-m'am spre cei ce mi-au zis:
„Să mergem în casa Domnului!“"

2 Stând erau picioarele noastre
în curţile Tale, Ierusalime,"

3 Ierusalime, cel ce eşti zidit ca o cetate
ce-şi ţine obştea toată deopotrivă."

4 Că acolo s'au suit seminţiile,
seminţiile Domnului ca mărturie lui Israel,
numele Domnului să-l mărturisească."

5 Că acolo s'au aşezat scaune de judecată,
scaune asupra casei lui David."

6 Rugaţi-vă pentru cele ce sunt spre pacea Ierusalimului
şi pentru propăşirea celor ce te iubesc."

7 Pace fie în puterea ta
şi propăşire în meterezele tale."

8 De dragul fraţilor mei şi al vecinilor mei,
pace de-acum grăiam pentru tine."

9 De dragul casei Domnului Dumnezeului nostru,
pe cele bune le-am căutat pentru tine."

122

1 Spre Tine mi-am ridicat ochii,
spre Tine, Cel ce locuieşti în cer."

2 Iată, aşa cum ochii robilor se uită la mâinile stăpânilor lor,
aşa cum ochii slujnicei se uită la mâinile stăpânei sale,
tot astfel şi ochii noştri spre Domnul Dumnezeul nostru
până ce Se va milostivi de noi."

3 Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne,
că prea sătui suntem de dispreţ;"

4 peste măsură ni s'a umplut sufletul
de ocara celor îndestulaţi şi de dispreţul celor mândri."

123

1 De n'ar fi fost că Domnul era întru noi
– să spună acum Israel –,"

2 de n'ar fi fost că Domnul era întru noi
când oamenii s'au ridicat împotriva noastră,"

3 atunci ei de vii ne-ar fi înghiţit
în mânia ce împotriva noastră se pornise;"

4 apa ne-ar fi copleşit,
sufletul nostru ar fi trecut prin şuvoi,"

5 aşa ar fi trecut sufletul nostru
prin ape de netrecut."

6 Binecuvântat să fie Domnul,
Cel ce nu ne-a dat pradă dinţilor lor."

7 Sufletul nostru ca o pasăre a scăpat
din laţul vânătorilor;
laţul s'a rupt, iar noi ne-am izbăvit."

8 Ajutorul nostru este în numele Domnului,
Cel ce a făcut cerul şi pământul."

124

1 Cei ce se încred în Domnul sunt ca muntele Sionului:
în veac nu se va clinti cel ce locuieşte în Ierusalim."

2 Munţi se află împrejuru-i
şi Domnul este împrejurul poporului Său
de acum şi până'n veac."

3 Că Domnul nu va îngădui ca toiagul păcătoşilor
să fie peste moştenirea drepţilor,
ca nu cumva drepţii
întru fărădelegi să-şi întindă mâinile.

4 Fă-le bine, Doamne, celor buni
şi celor drepţi cu inima;"

5 dar pe cei ce se abat pe căi strâmbe
îi va duce Domnul cu cei ce lucrează fărădelege.
Pace peste Israel!"

125

1 Când i-a întors Domnul din robie pe cei din Sion,
devenit-am ca nişte oameni ai alinării."

2 Atunci ni s'a umplut gura de bucurie
şi limba de veselie;
atunci se zicea între neamuri:
„Mari lucruri a făcut Domnul cu ei!“

3 Mari lucruri a făcut Domnul cu noi,
iar noi eram atunci bucurându-ne."

4 Întoarce-i, Doamne, pe cei robiţi ai noştri
aşa cum se întorc pâraiele în miazăzi."

5 Cei ce seamănă cu lacrimi,
cu bucurie vor secera."

6 În mergerea lor mergeau şi plângeau
aruncându-şi seminţele,
dar în venire cu bucurie vor veni
purtându-şi în seceră snopii."

126

1 De n'ar zidi Domnul casa,
în zadar s'ar osteni ziditorii;
de n'ar păzi Domnul cetatea,
zadarnic ar veghea-o paznicul.

2 Zadarnic vă sculaţi de dimineaţă,
voi, cei ce mâncaţi pâinea durerii;
sculaţi-vă după ce v'aţi odihnit,
atunci când El le-a dat iubiţilor Săi somnul.

3 Iată, fiii sunt moştenirea Domnului,
răsplata rodului pântecelui."

4 Ca nişte săgeţi în mâna viteazului,
aşa sunt fiii părinţilor aprigi."

5 Fericit e omul care-şi va sătura dorul cu ei;
nu vor fi ruşinaţi când le vor grăi duşmanilor în poartă."

127

1 Fericiţi sunt toţi cei ce se tem de Domnul,
cei ce umblă în căile Sale.

2 Tu vei mânca rodul muncii tale;
fericit eşti, şi bine-ţi va fi."

3 Femeia ta va fi ca o vie roditoare
în laturile casei tale;
fiii tăi, ca nişte tinere odrasle de măslin
împrejurul mesei tale."

4 Iată, aşa se va binecuvânta omul care se teme de Domnul.

5 Domnul te va binecuvânta din Sion
şi vei vedea bunătăţile Ierusalimului
în toate zilele vieţii tale;"

6 şi-i vei vedea pe fiii fiilor tăi.
Pace peste Israel!"

128

1 De multe ori, din tinereţile mele, s'au luptat ei cu mine
– s'o spună astăzi Israel –,"

2 de-atâtea ori, din tinereţile mele, s'au luptat ei cu mine
şi nu m'au biruit.

3 Prin spatele meu au uneltit păcătoşii,
pe-acolo şi-au prelungit nelegiuirea."

4 Domnul e drept; grumajii păcătoşilor i-a retezat.

5 Ruşinaţi să fie şi întorşi îndărăt
toţi cei ce urăsc Sionul;"

6 facă-se ca iarba pe acoperişuri,
care se usucă mai'nainte de-a fi smulsă,"

7 care n'a umplut mâna celui ce seceră
şi nici braţul celui ce adună snopii,"

8 asupra căreia trecătorii nu vor zice:
„Binecuvântarea Domnului fie peste voi!“
sau: „Întru numele Domnului v'am binecuvântat“."

129

1 Dintru adâncuri am strigat către Tine, Doamne;
Doamne, auzi glasul meu!"

2 Fie urechile Tale cu luare-aminte
la glasul rugăciunii mele.

3 De Te vei uita la fărădelegi, Doamne,
Doamne, cine va suferi?"

4 Că la Tine este iertarea.

5 De dragul numelui Tău, îndelung Te-am aşteptat, Doamne,
îndelung aşteptat-a sufletul meu spre cuvântul Tău,"

6 nădăjduit-a sufletul meu spre Domnul.
Din straja dimineţii până'n noapte,
din straja dimineţii să nădăjduiască Israel spre Domnul.

7 Că la Domnul este mila
şi la El e multă mântuire"

8 şi El Îl va mântui pe Israel
de toate fărădelegile lui."

130

1 Doamne, inima nu mi s'a semeţit,
nici ochii nu mi s'au trufit,
nici n'am umblat în lucruri prea mari
şi nici în cele ce sunt cu mult mai presus decât mine.

2 Dacă n'aş fi fost cu gândul în smerenie,
ci, dimpotrivă, sufletul mi l-aş fi semeţit
precum e pruncul înţărcat de maică,
aşa i-ai fi răsplătit sufletului meu.

3 Să nădăjduiască Israel în Domnul
de acum şi până'n veac!"

131

1 Adu-Ţi aminte, Doamne, de David
şi de toată blândeţea lui,"

2 cum I s'a jurat el Domnului
şi I-a făgăduit Dumnezeului lui Iacob:

3 Nu voi intra în sălaşul casei mele,
nu mă voi sui în patul culcuşului meu,"

4 nu voi da somn ochilor mei
şi nici genelor mele dormitare
şi nici odihnă tâmplelor mele"

5 până nu-I voi afla un loc Domnului,
un locaş Dumnezeului lui Iacob.

6 Iată, am auzit de el în Efrata,
l-am aflat în poienile din dumbravă."

7 Intra-vom în locaşurile Lui,
ne vom închina pe locul unde-au stat picioarele Lui.

8 Scoală-Te, Doamne, întru odihna Ta,
Tu şi chivotul sfinţeniei Tale!"

9 Preoţii Tăi se vor îmbrăca întru dreptate
şi sfinţii Tăi se vor bucura."

10 De dragul lui David, robul Tău,
să nu întorci faţa Unsului Tău.

11 Domnul i-a jurat lui David un adevăr, şi nu se va dezice:
„Din rodul coapsei tale voi pune pe tronul tău."

12 Dacă fiii tăi vor păzi legământul Meu
şi aceste mărturii ale Mele pe care Eu am să-i învăţ,
atunci şi fiii lor de-a pururi vor şedea pe tronul tău“.

13 Fiindcă Domnul a ales Sionul,
locuinţă pentru Sine Şi l-a ales:"

14 „Aceasta este odihna Mea în veacul veacului,
aici voi locui, că Eu l-am ales.

15 Binecuvântând îi voi binecuvânta strânsura,
pe săracii săi îi voi sătura de pâine,"

16 pe preoţii săi îi voi îmbrăca în mântuire
şi sfinţii lui cu bucurie se vor bucura.

17 Acolo voi face să răsară fruntea lui David,
acolo I-am pregătit făclie Unsului Meu;"

18 pe duşmanii Lui îi voi îmbrăca în ruşine,
dar peste El sfinţenia Mea va înflori“."

132

1 Iată acum: ce este atât de bun sau atât de frumos
decât să locuiască fraţii împreună?"

2 Aceasta este ca mirul pe cap ce se coboară pe barbă,
pe barba lui Aaron,
ce se coboară pe marginea veşmântului său;"

3 e ca roua Ermonului ce se coboară pe Munţii Sionului;
că acolo a poruncit Domnul binecuvântarea
şi viaţă până'n veac."

133

1 Iată, acum, binecuvântaţi pe Domnul,
voi, toate slugile Domnului,
voi, cei ce staţi în casa Domnului,
în curţile casei Dumnezeului nostru.

2 Noaptea ridicaţi-vă mâinile spre cele sfinte
şi binecuvântaţi pe Domnul."

3 Domnul din Sion să te binecuvinteze,
El, Cel ce a făcut cerul şi pământul."

134

1 Lăudaţi numele Domnului,
lăudaţi-L, voi, slugi, pe Domnul,"

2 voi, cei ce staţi în casa Domnului,
în curţile casei Dumnezeului nostru.

3 Lăudaţi-L pe Domnul, că este bun,
cântaţi numelui Său, că este bun;"

4 că pe Iacob Şi l-a ales Domnul,
pe Israel să-I fie moştenire.

5 Că eu am cunoscut că mare este Domnul
şi Domnul nostru-i peste toţi dumnezeii."

6 Pe toate câte Domnul le-a vrut, El le-a şi făcut
în cer şi pe pământ,
în mări şi'n toate adâncurile;"

7 nori a ridicat de la marginea pământului,
fulgere spre ploaie a făcut;
El scoate vânturile din vistieriile Sale;

8 El i-a lovit pe întâi-născuţii Egiptului,
de la om pân'la dobitoc;"

9 semne şi minuni a trimis în mijlocul tău, Egipte,
lui Faraon şi tuturor slugilor lui.

10 El a lovit neamuri multe
şi regi puternici a ucis:"

11 pe Sihon, regele Amoreilor,
şi pe Og, regele Vasanului,
şi toate regatele Canaanului;"

12 şi pământul lor l-a dat ca moştenire,
moştenire lui Israel, poporul Său.

13 Doamne, numele Tău rămâne în veac,
Doamne, pomenirea Ta este din neam în neam.

14 Că Domnul îl va judeca pe poporul Său
şi asupra robilor Săi mângâiat va fi."

15 Idolii neamurilor sunt argint şi aur,
lucruri de mâini omeneşti:"

16 gură au şi nu vor grăi,
ochi au şi nu vor vedea,"

17 urechi au şi nu vor auzi,
că'n gura lor suflare nu se află."

18 Precum sunt ei să se facă toţi cei care-i făuresc
şi toţi cei ce se încred în ei!

19 Voi, casa lui Israel, binecuvântaţi-L pe Domnul!;
voi, casa lui Aaron, binecuvântaţi-L pe Domnul!;"

20 voi, casa lui Levi, binecuvântaţi-L pe Domnul!;
voi, cei ce vă temeţi de Domnul, binecuvântaţi-L pe Domnul!

21 Binecuvântat este Domnul din Sion,
Cel ce locuieşte în Ierusalim!"

135

1 Mărturisiţi-vă Domnului, că este bun,
că în veac este mila Lui."

2 Mărturisiţi-vă Dumnezeului dumnezeilor,
că în veac este mila Lui;"

3 mărturisiţi-vă Domnului domnilor,
că în veac este mila Lui;"

4 Celui ce singur a făcut minuni mari,
că în veac este mila Lui;"

5 Celui ce a făcut cerurile cu pricepere,
că în veac este mila Lui;"

6 Celui ce a întărit pământul pe ape,
că în veac este mila Lui;"

7 Celui ce singur a făcut luminători mari,
că în veac este mila Lui;"

8 soarele spre stăpânirea zilei,
că în veac este mila Lui;"

9 luna şi stelele spre stăpânirea nopţii,
că în veac este mila Lui;

10 Celui ce a lovit Egiptul cu cei întâi-născuţi ai lor,
că în veac este mila Lui;"

11 şi l-a scos pe Israel din mijlocul lor,
că în veac este mila Lui;"

12 cu mână tare şi cu braţ înalt,
că în veac este mila Lui;"

13 Celui ce Marea Roşie a despărţit-o'n părţi,
că în veac este mila Lui;"

14 şi l-a trecut pe Israel prin mijlocul ei,
că în veac este mila Lui;"

15 şi l-a răsturnat pe Faraon şi oastea lui în Marea Roşie,
că în veac este mila Lui;

16 Celui ce Şi-a trecut poporul prin pustie,
că în veac este mila Lui;
Celui ce a scos apă din stâncă lucie,
că în veac este mila Lui."

17 Celui ce a bătut regi mari,
că în veac este mila Lui;"

18 Celui ce a ucis regi tari,
că în veac este mila Lui;"

19 pe Sihon, regele Amoreilor,
că în veac este mila Lui;"

20 şi pe Og, regele Vasanului,
că în veac este mila Lui;"

21 şi pământul lor l-a dat ca moştenire,
că în veac este mila Lui;"

22 moştenire lui Israel, robul Său,
că în veac este mila Lui;"

23 Că'ntru smerenia noastră Şi-a amintit Domnul de noi,
că în veac este mila Lui;"

24 şi ne-a izbăvit pe noi de vrăjmaşii noştri,
că în veac este mila Lui;"

25 Cel ce dă hrană la tot trupul,
că în veac este mila Lui.

26 Mărturisiţi-vă Dumnezeului ceresc,
că în veac este mila Lui.
Mărturisiţi-vă Domnului domnilor,
că în veac este mila Lui.

136

1 La râurile Babilonului,
acolo am şezut şi am plâns
când ne-am adus aminte de Sion."

2 În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat noi harpele noastre.

3 Că, acolo, cei ce ne robiseră ne-au cerut cuvinte de cântare,
iar cei ce ne târâseră ne-au cerut un cânt:
„Cântaţi-ne una din cântările Sionului!“

4 Cum vom cânta cântarea Domnului în pământ străin?..."

5 De te voi uita, Ierusalime, uitată să-mi fie mâna dreaptă!;"

6 lipească-mi-se limba de gâtlej dacă nu-mi voi aduce aminte de tine,
dacă nu voi pune Ierusalimul mai presus de orice altceva, ca început al veseliei mele!"

7 Adu-Ţi aminte, Doamne, de fiii Edomului în ziua Ierusalimului,
cei ce ziceau: „Goliţi-l, goliţi-l până'n temelii!“

8 O, fiică a Babilonului, tu, ticăloaso,
fericit va fi cel ce-ţi va plăti prin plata cu care tu ne-ai răsplătit,"

9 fericit va fi cel ce-i va apuca pe pruncii tăi şi-i va izbi de piatră!"

137

1 Mărturisi-mă-voi Ţie, Doamne, cu toată inima mea,
şi'n faţa îngerilor Îţi voi cânta,
că ai auzit graiurile gurii mele."

2 Închina-mă-voi spre locaşul Tău cel sfânt
şi numelui Tău mă voi mărturisi
pentru mila şi adevărul Tău,
că numele cel sfânt Ţi l-ai preamărit peste tot ceea ce este.

3 În orice zi Te voi chema, auzi-mă degrab;
spor vei face'n sufletul meu cu puterea ta."

4 Pe Tine să Te mărturisească, Doamne, toţi regii pământului,
că au auzit toate cuvintele gurii Tale,"

5 şi să cânte ei în căile Domnului,
că mare este slava Domnului."

6 Că înalt este Domnul, dar spre cele smerite priveşte
şi pe cele înalte de departe le cunoaşte.

7 Chiar dacă eu aş umbla prin miezul necazului,
Tu ţine-mă'n viaţă.
Mâna Ţi-ai întins-o peste mânia vrăjmaşilor mei
şi dreapta Ta m'a izbăvit."

8 Domnul în locul meu le va răsplăti.
Doamne, mila Ta este în veac,
lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea."

138

1 Doamne, Tu m'ai pus la încercare şi m'ai cunoscut;"

2 Tu mi-ai cunoscut şederea şi scularea,
gândurile mele Tu de departe le pricepi."

3 Tu mi-ai cercetat cărarea şi culcuşul
şi toate căile mele mai dinainte le-ai văzut,"

4 că'n limba mea nu e cuvânt viclean."

5 Iată, Doamne, Tu pe toate le cunoşti,
pe cele din urmă şi pe cele dintâi;
Tu m'ai plăsmuit şi mâna Ţi-ai pus-o peste mine."

6 Cunoaşterea Ta e mult prea minunată pentru mine;
puternică este, eu n'o pot atinge."

7 De la Duhul Tău, unde mă voi duce?
iar de la faţa Ta, unde voi fugi?"

8 De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti;
de mă voi pogorî în iad, Tu eşti de faţă;"

9 de-mi voi lua aripile din lumina zorilor
şi'n marginile mării mă voi sălăşlui,"

10 chiar şi acolo mâna Ta mă va'ndruma
şi dreapta Ta mă va ţine.

11 Şi am zis: – Da, întunericul mă va copleşi
şi'n desfătarea mea chiar noaptea va deveni lumină... ,"

12 căci cu Tine întunericul nu va fi întuneric
şi noaptea lumină va fi ca şi ziua;
întuneric şi lumină, la Tine sunt totuna."

13 Că Tu, Doamne, mi-ai luat în stăpânire rărunchii,
Tu încă din pântecele maicii mele m'ai apărat."

14 Pe Tine Te voi mărturisi,
că minunat eşti Tu întru cele temute;
minunate sunt lucrurile Tale,
şi sufletul meu le cunoaşte foarte.

15 Oasele mi le-ai făcut întru ascuns,
ele Ţie nu-Ţi sunt ascunse,
şi nici fiinţa mea în străfundurile pământului;"

16 eram în devenire, Tu m'ai văzut întreg;
în cartea Ta toţi oamenii vor fi scrişi:
ei ziua se urzesc, dar nimeni printre ei."

17 Dar mie, Dumnezeule, în mare cinstire mi-au fost prietenii Tăi,
puternice foarte li s'au făcut stăpânirile."

18 Eu îi voi număra, ei mai mult decât nisipul se vor înmulţi;
m'am trezit, şi încă sunt cu Tine.

19 O, de i-ai ucide pe păcătoşi, Dumnezeule!
Voi, bărbaţi ai vărsării de sânge, îndepărtaţi-vă de mine,"

20 că'n gândurile voastre nu-i decât gâlceavă;
cetăţile Tale zadarnic le vor lua."

21 Oare nu i-am urât eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc?
oare nu m'am topit eu din pricina vrăjmaşilor Tăi?:"

22 Cu ură desăvârşită i-am urât,
duşmanii mei i-am socotit.

23 Pune-mă la'ncercare, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima:
cercetează-mă şi cunoaşte-mi cărările"

24 şi vezi dacă'n mine îşi are nelegiuirea vreo cale;
călăuzeşte-mă Tu pe calea cea veşnică.

139

1 Scapă-mă, Doamne, de omul rău,
izbăveşte-mă de bărbatul nedrept,"

2 de cei ce'n inima lor uneltesc nedreptate
şi'n toată ziua războaie pun la cale."

3 Limba şi-au ascuţit-o precum a şarpelui;
sub buzele lor, venin de aspidă.

4 Păzeşte-mă, Doamne, de mâna păcătosului;
scapă-mă de oamenii nedrepţi,
de cei ce uneltesc să-mi împiedice paşii."

5 Cei mândri mi-au ascuns o cursă,
din funii făcut-au laţ picioarelor mele,
pietre de poticnire mi-au pus în cărare.

6 Zis-am către Domnul: – Tu eşti Dumnezeul meu,
pleacă-Ţi auzul, Doamne, spre glasul rugăciunii mele!"

7 Doamne, Doamne, Tu, puterea mântuirii mele,
Tu mi-ai umbrit capul în zi de război."

8 Din pricina poftei mele, Doamne,
nu mă da pe mâna păcătosului;
sfat au făcut împotrivă-mi,
nu mă părăsi, ca nu cumva ei să se umple de trufie."

9 Capul ce li se'nvârte
şi dezgustul buzelor lor să-i acopere."

10 Cărbuni aprinşi vor cădea peste ei;
în foc îi vei arunca,
în necazuri pe care să nu le poată duce."

11 Omul limbut nu va călca drept pe pământ,
omul rău va fi vânat de rele spre pieire."

12 Eu ştiu că Domnul îi va face săracului judecată
şi sărmanului dreptate;"

13 iar drepţii vor mărturisi numele Tău,
împreună cu faţa Ta vor locui cei drepţi."

140

1 Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă;
ia aminte la glasul rugăciunii mele când strig către Tine."

2 Să se îndrepte rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta;
ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară.

3 Pune, Doamne, strajă gurii mele
şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele."

4 Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug
ca să mă dezvinovăţesc cu dezvinovăţiri în păcate,
cu oameni care lucrează fărădelegea,
cu ai căror aleşi nu mă voi însoţi.

5 Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra,
dar untdelemnul păcătosului să nu ungă capul meu.
Că încă şi rugăciunea mea este întru bunăvrerile lor,"

6 lângă stâncă înghiţiţi au fost judecătorii lor;
auzi-vor graiurile mele, că s'au îndulcit,"

7 ca o brazdă de pământ s'au rupt pe pământ,
risipitu-s'au oasele lor lângă iad.

8 Căci către Tine-s, Doamne, Doamne, ochii mei,
în Tine am nădăjduit, sufletul să nu mi-l iei."

9 Păzeşte-mă de cursa pe care ei mi-au pus-o,
şi de pietrele de poticnire ale celor ce lucrează fărădelegea."

10 Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii,
dar eu deoparte sunt până ce voi trece."

141

1 Cu glasul meu către Domnul am strigat,
cu glasul meu către Domnul m'am rugat."

2 Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea,
necazul meu înaintea Lui îl voi spune.

3 Când duhul meu se istovea în mine,
atunci Tu îmi cunoşteai cărările.
În calea aceasta, în care am umblat,
ei mi-au ascuns o cursă."

4 Luat-am seama spre dreapta şi m'am uitat
şi nu era nimeni care să mă cunoască.
Fuga mea a luat sfârşit
şi nu mai e nimeni care să-mi fugărească sufletul.

5 Strigat-am către Tine, Doamne,
zis-am: – Tu eşti nădejdea mea,
partea mea eşti în pământul celor vii."

6 Ia aminte la rugăciunea mea,
că umilit sunt foarte.
Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc,
că s'au făcut mai tari decât mine.

7 Scoate din temniţă sufletul meu,
ca să se mărturisească numelui Tău, Doamne;
drepţii cu răbdare mă vor aştepta
până ce Tu îmi vei da răsplata."

142

1 Doamne, auzi rugăciunea mea,
întru adevărul Tău ascultă-mi cererea,
întru dreptatea Ta auzi-mă!"

2 Şi să nu intri la judecată cu robul Tău,
că'n faţa Ta nimeni din cei vii nu va fi drept."

3 Că vrăjmaşul mi-a prigonit sufletul,
cu tălpile calcă pe viaţa mea;
aşezatu-m'a în întuneric ca pe morţii cei din veac,"

4 şi s'a mâhnit întru mine duhul meu,
întru mine inima mi s'a tulburat."

5 Adusu-mi-am aminte de zilele de odinioară,
la toate lucrurile Tale am cugetat,
la faptele mâinilor Tale am gândit."

6 Spre Tine mi-am întins mâinile;
sufletul meu era însetat după Tine ca un pământ fără apă."

7 Degrab auzi-mă, Doamne,
duhul meu a slăbit;
să nu-Ţi întorci faţa de la mine,
ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară în groapă."

8 Fă să aud dimineaţa mila Ta,
că în Tine mi-am pus nădejdea.
Fă-mi cunoscută, Doamne, calea pe care voi merge,
că la Tine mi-am ridicat sufletul."

9 Scapă-mă de vrăjmaşii mei, Doamne,
că la Tine am alergat să scap."

10 Învaţă-mă să fac voia Ta,
că Tu eşti Dumnezeul meu.
Duhul Tău cel bun mă va călăuzi la pământul dreptăţii."

11 De dragul numelui Tău, Doamne, mă vei via;
întru dreptatea Ta îmi vei scoate sufletul din necaz"

12 şi întru mila Ta îi vei stârpi pe vrăjmaşii mei
şi-i vei nimici pe toţi cei ce-mi necăjesc sufletul,
că eu sunt robul Tău."

143

1 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul meu,
Cel ce-mi învaţă mâinile pentru luptă
şi degetele pentru război."

2 El e Mila mea şi Scăparea mea,
Ocrotitorul meu şi Izbăvitorul meu,
Apărătorul meu; în El am nădăjduit,
în El, Cel ce pe poporul meu sub mine îl supune."

3 Doamne, ce este omul, că i Te-ai făcut cunoscut?
sau fiul omului, că-l iei în seamă?"

4 Omul cu deşertăciunea se aseamănă,
zilele lui ca umbra trec."

5 Doamne, apleacă cerurile şi Te pogoară;
atinge-Te de munţi, şi ei vor fumega."

6 Cu fulger fulgeră-i şi risipeşte-i!
Săgeţile Tale trimite-le, şi-i vei tulbura."

7 Dintru înălţime trimite-Ţi mâna,
scoate-mă şi izbăveşte-mă din ape multe,
din mâna fiilor străinilor,"

8 a căror gură deşertăciune a grăit
şi a căror dreaptă e dreapta nedreptăţii."

9 Dumnezeule, cântare nouă Îţi voi cânta,
în psaltire cu zece strune Îţi voi cânta, Ţie,"

10 Celui ce regilor le dai mântuire,
Celui ce pe David, robul Tău, îl mântuieşti de sabie rea."

11 Izbăveşte-mă şi mă scoate din mâna fiilor străinilor,
a căror gură deşertăciune a grăit
şi a căror dreaptă e dreapta nedreptăţii,"

12 ai căror fii sunt ca nişte mlădiţe
adânc răsădite în propria lor tinereţe,
ale căror fiice sunt înfrumuseţate,
împodobite precum un chip în templu."

13 Cămările lor sunt pline,
vărsându-se din una în alta;
oile lor, cu mulţi miei, umplu porţile când ies,"

14 boii lor sunt graşi,
gard căzut nu se află, nici vreo scurgere,
nici vreo strigare în uliţele lor."

15 Ei l-au fericit pe poporul care o duce astfel;
dar fericit e poporul al cărui Dumnezeu e Domnul."

144

1 Pe Tine Te voi înălţa, Dumnezeul meu, Împăratul meu,
şi numele Tău îl voi binecuvânta în veac şi în veacul veacului."

2 În toate zilele Te voi binecuvânta
şi numele Tău îl voi lăuda în veac şi în veacul veacului."

3 Mare este Domnul şi lăudat foarte
şi nici o margine nu este măreţiei Sale."

4 Neam după neam vor lăuda lucrurile Tale
şi puterea Ta o vor vesti;"

5 de măreţia slavei sfinţeniei Tale vor grăi
şi despre minunile Tale vor povesti"

6 şi despre puterea înfricoşătoarelor Tale fapte vor istorisi
şi măreţia Ta o vor spune;"

7 amintirea mulţimii bunătăţii Tale o vor revărsa
şi de dreptatea Ta se vor bucura.

8 Îndurat şi milostiv este Domnul,
îndelung-răbdător şi mult-milostiv."

9 Domnul bun le este tuturor
şi îndurările Lui peste toate lucrurile Lui."

10 Să Te laude pe Tine, Doamne, toate lucrurile Tale,
şi cuvioşii Tăi să Te binecuvinteze."

11 Despre slava împărăţiei Tale vor istorisi
şi despre stăpânirea Ta vor spune,"

12 ca să-i facă pe fiii oamenilor să-Ţi cunoască stăpânirea
şi slava măreţiei împărăţiei Tale."

13 Împărăţia Ta este împărăţia tuturor veacurilor
şi stăpânirea Ta, din neam în neam.
Credincios este Domnul faţă de spusele Sale
şi sfânt în toate lucrurile Sale."

14 Domnul îi sprijină pe toţi cei ce cad
şi-i ridică pe toţi cei prăbuşiţi."

15 Ochii tuturor nădăjduiesc în Tine,
iar Tu le dai hrana la vreme potrivită."

16 Tu mâna Ţi-o deschizi
şi de bunăvoinţă saturi tot ce e viu."

17 Drept este Domnul în toate căile Sale
şi sfânt în toate lucrurile Sale."

18 Aproape este Domnul de toţi cei care-L cheamă,
de toţi cei ce întru adevăr Îl cheamă."

19 Voia celor ce se tem de El o va face
şi rugăciunea lor o va auzi
şi El îi va mântui."

20 Domnul îi păzeşte pe toţi cei ce-L iubesc,
iar pe toţi păcătoşii îi va nimici."

21 Gura mea va grăi lauda Domnului;
tot ce e trup să binecuvinteze numele Său cel sfânt
în veac şi în veacul veacului."

145

1 Suflete al meu, laudă-L pe Domnul!"

2 Lăuda-voi pe Domnul în viaţa mea,
cânta-voi Dumnezeului meu atât cât voi fi viu."

3 Nu vă încredeţi în cei puternici,
în fiii oamenilor, în care nu-i nici o mântuire;"

4 suflarea li se va duce, ei în pământul lor se vor întoarce,
e ziua'n care gândurile lor toate vor pieri.

5 Fericit e cel căruia Dumnezeul lui Iacob îi este ajutor,
a cărui nădejde e în Domnul Dumnezeul lui,"

6 Cel ce a făcut cerul şi pământul,
marea şi tot ceea ce se află'n ele;
Cel ce păzeşte adevărul în veac,"

7 Cel ce face judecată pentru cei năpăstuiţi,
Cel ce dă hrană celor flămânzi;
Domnul îi dezleagă pe cei ferecaţi în obezi,"

8 Domnul îi ridică pe cei prăbuşiţi,
Domnul înţelepţeşte orbii,
Domnul îi iubeşte pe cei drepţi,"

9 Domnul îi păzeşte pe cei străini;
pe orfan şi pe văduvă îi va lua asupra Sa,
iar calea păcătoşilor o va nimici.

10 Împărăţi-va Domnul în veci,
Dumnezeul tău, Sioane, în neam şi în neam."

146

1 Lăudaţi-L pe Domnul, că bun lucru este un psalm;
dulce să-I fie Dumnezeului nostru lauda."

2 Când Domnul va zidi Ierusalimul,
El la un loc îi va aduna pe risipiţii lui Israel,"

3 El, Cel ce-i vindecă pe cei cu inima zdrobită
şi le leagă la un loc frânturile,

4 Cel ce numără mulţimea stelelor
şi pe toate le cheamă pe nume."

5 Mare este Domnul nostru şi mare Îi este tăria
şi priceperii Sale nu-i este hotar."

6 Domnul îi ia asupra Sa pe cei blânzi,
dar pe cei păcătoşi pân'la pământ îi smereşte.

7 Începeţi cântare Domnului prin cântare de laudă,
în alăută cântaţi-I Dumnezeului nostru,"

8 Celui ce cu nori înveleşte cerul,
Celui ce pregăteşte ploaie pământului,
Celui ce'n munţi face să răsară iarbă
şi verdeaţă spre slujba oamenilor,"

9 Celui ce le dă animalelor hrana
şi puilor de corb care pe El Îl cheamă."

10 Nu în puterea calului Îi este vrerea,
nici în gleznele omului bunăvoirea."

11 Bunăvoirea Domnului este în cei ce se tem de El
şi în cei ce nădejdea şi-o pun în mila Lui."

147

1 Laudă-L pe Domnul, Ierusalime,
laudă-L pe Dumnezeul tău, Sioane,"

2 că El a întărit stâlpii porţilor Tale,
El i-a binecuvântat pe fiii tăi în tine;"

3 El, Cel ce pace a pus la hotarele tale
şi cu fruntea grâului te-a săturat,"

4 Cel ce graiul Său i-l trimite pământului
– cât de repede aleargă cuvântul Său! –,"

5 Cel ce dă zăpadă ca lâna
şi negura o presară precum cenuşa;"

6 El gheaţa Şi-o azvârle ca pe dumicaţi
– în faţa gerului Său cine va sta? –;"

7 El cuvântul Şi-l va trimite şi-i va topi,
vântul Său va sufla şi apele vor curge."

8 Cuvântul Său i-l vesteşte lui Iacob,
îndreptările şi judecăţile Sale lui Israel."

9 Nu astfel a făcut oricărui neam
şi nici nu le-a arătat judecăţile Sale."

148

1 Lăudaţi-L pe Domnul din ceruri,
lăudaţi-L pe El întru cele înalte."

2 Lăudaţi-L pe El, toţi îngerii Lui,
lăudaţi-L pe El, toate puterile Lui."

3 Lăudaţi-L pe El, soarele şi luna,
lăudaţi-L pe El, stelele şi lumina."

4 Lăudaţi-L pe El, cerurile cerurilor,
şi apa cea mai presus de ceruri;"

5 ele să laude numele Domnului,
că El a zis şi ele s'au ivit,
El a poruncit şi ele s'au zidit;"

6 El le-a aşezat în veac şi în veacul veacului:
lege a pus, şi ea nu se va trece.

7 Lăudaţi-L pe Domnul de pe pământ,
voi, balauri şi toate adâncurile,"

8 focul, grindina, zăpada, gheaţa,
suflarea de vifor, voi, cele ce-I îndepliniţi cuvântul,"

9 munţii şi dealurile toate,
pomii roditori şi toţi cedrii,"

10 fiarele şi toate animalele,
târâtoare şi păsări zburătoare,"

11 regii pământului şi toate popoarele,
mai-marii şi toţi judecătorii pământului,"

12 tinerii şi fecioarele,
bătrânii cu cei mai tineri"

13 să laude numele Domnului,
că numai numele Lui s'a înălţat;
lauda Lui e deasupra cerului şi a pământului,"

14 şi El va înălţa fruntea poporului Său.
Aceasta-i cântare tuturor cuvioşilor Săi,
fiilor lui Israel, poporului ce se apropie de El."

149

1 Cântaţi-I Domnului cântare nouă,
lauda Lui în adunarea celor cuvioşi."

2 Să se veselească Israel de Cel ce l-a făcut
şi fiii Sionului să se bucure de Împăratul lor.

3 Să laude numele Lui în horă;
din timpane şi din psaltire să-I cânte."

4 Că binevoieşte Domnul întru poporul Său
şi-i va înălţa pe cei blânzi întru mântuire.

5 Lăuda-se-vor cuvioşii întru slavă
şi'n aşternuturile lor se vor bucura."

6 Laudele'nalte ale lui Dumnezeu fi-vor în gura lor
şi săbii cu două tăişuri în mâinile lor,"

7 ca să facă răzbunare printre păgâni
şi pedepse printre popoare,"

8 ca să-i lege pe regii lor în obezi
şi pe boierii lor în cătuşe de fier,"

9 ca să facă printre ei judecată scrisă;
aceasta va fi slava pentru toţi cuvioşii Lui."

150

1 Lăudaţi-L pe Dumnezeu întru sfinţii Lui,
lăudaţi-L întru tăria puterii Lui."

2 Lăudaţi-L întru puterile Lui,
lăudaţi-L după mulţimea slavei Lui."

3 Lăudaţi-L în glas de trâmbiţă,
lăudaţi-L în psaltire şi'n alăută."

4 Lăudaţi-L în timpane şi în horă,
lăudaţi-L în strune şi în flaute."

5 Lăudaţi-L în ţimbale bine răsunătoare,
lăudaţi-L în ţimbale de strigare."

6 Toată suflarea să-L laude pe Domnul!
Aliluia!"

151

1 Cel mai mic eram între fraţii mei
şi cel mai tânăr în casa tatălui meu;
eu păstoream oile tatălui meu."

2 Mâinile mele au făcut o harpă
şi degetele mele au alcătuit o psaltire."

3 Şi cine-I va vesti Domnului meu?
Însuşi Domnul, El Însuşi va auzi.

4 El l-a trimis pe îngerul Său
şi de la oile tatălui meu m'a luat
şi cu untdelemnul ungerii Sale m'a uns."

5 Fraţii mei erau buni şi mari,
dar nu întru ei a binevoit Domnul.

6 Ieşit-am să stau faţă'n faţă cu străinul,
şi el m'a blestemat cu idolii lui.
Dar eu, smulgându-i sabia, i-am tăiat capul"

7 şi am îndepărtat ocara de la fiii lui Israel."