1

1 Profeţie asupra Ninivei. Cartea vedeniei lui Naum cel din Elcoş."

2 Dumnezeu este gelos
şi Domnul Se răzbună;
Domnul Se răzbună cu mânie
Domnul Se răzbună pe vrăjmaşii Săi
şi-i nimiceşte pe potrivnici."

3 Domnul e îndelung-răbdător
şi mare-I este tăria
şi pe cel vinovat nu-l va lăsa Domnul nepedepsit;
calea Sa e'n capătul drumului şi'n vârtej,
norii sunt pulberea de sub picioarele Lui."

4 El ceartă marea şi o usucă
şi toate râurile le seacă;
Vasanul şi Carmelul s'au pipernicit,
florile Libanului s'au veştejit."

5 Munţii se cutremură de El,
dealurile se clatină,
pământul s'a'ngrozit de faţa Lui –
toată lumea şi toţi cei ce locuiesc în ea."

6 Cine va putea să-I îndure mânia?
şi cine va sta înaintea aprinderii mâniei Sale?:
mânia Lui topeşte regate
şi pietrele de dinainte-I se sfărâmă."

7 Domnul e bun cu cei ce-L cheamă în ziua necazului
şi-i cunoaşte pe cei ce se tem de El,"

8 dar cu potop nimicitor îi va sfârşi
pe cei ce se ridică împotrivă-I,
iar pe vrăjmaşii Săi
întunericul îi va fugări."

9 Ce puneţi voi la cale împotriva Domnului?
El va face'ntru totul un sfârşit:
răzbunarea Lui nu va lovi cu necaz
de două ori în acelaşi timp."

10 Că ei pân' la tălpi vor fi despuiaţi
şi mistuiţi ca un lujer învârtit pe harac
şi ca o trestie uscată de istov."

11 Din tine ieşi-va un gând împotriva Domnului,
rele sfătuind împotrivă-I."

12 Aşa grăieşte Domnul,
Cel ce stăpâneşte peste ape multe:
Aşa vor fi îndepărtaţi,
şi geamătul nu se va mai auzi!"

13 Şi acum, sfărâma-voi toiagul său de deasupră-ţi
şi lanţurile tale le voi rupe."

14 Şi Domnul va porunci pentru tine:
Sămânţă din numele tău nu se va mai semăna;
din casa dumnezeului tău
voi nimici chipurile cioplite şi pe cele turnate
şi ţi le voi pune în mormânt,
că sunt grăbite..."

2

1 Iată pe munţi picioarele celui ce binevesteşte,
ale celui ce vesteşte pacea!
O, Iudo, serbează-ţi serbările,
plineşte-ţi făgăduinţele,
că nu vor mai trece prin tine să te îmbătrânească;
s'au sfârşit, au pierit!"

2 Cel ce'ndeobşte scoate din necaz
ţi s'a urcat, suflând, în faţă.
Veghează-ţi calea,
întăreşte-ţi mijlocul,
îmbărbătează-te'n putere!"

3 (Căci Domnul a'ntors mândria lui Iacob,
ca şi mândria lui Israel;
că aceia-i scuturaseră,
pe ei şi viţele lor)."

4 Stricatu-le-am armele puterii'ntre neamuri:
bărbaţii puternici hohotind în flăcări,
frânele carelor lor atunci când se gătesc
şi călăreţii fremătând pe drumuri."

5 Şi carele de luptă se vor învălmăşi
şi ele între ele se vor ciocni pe uliţi;
înfăţişarea lor: ca flăcările focului,
ca fulgere ce-aleargă prin văzduh."

6 Mai-marii lor vor sta cu gându'n cumpeni
şi ziua vor fugi
şi'n fuga lor vor osteni;
şi-atunci vor alerga la ziduri
să-şi pregătească apărarea..."

7 Dar porţile cetăţii s'au deschis
şi casele regeşti s'au prăbuşit"

8 şi s'a văzut din ce erau făcute;
ea a fost dusă,
iar slujnicele ei
duse erau ca nişte porumbiţe
gemând în inimile lor."

9 Iar cât despre Ninive:
Apele ei, ca apa'n scăldătoare;
iar ei fugeau şi nu stăteau
şi nimeni nu era ca să privească."

10 Argintu-l jefuiau,
şi aurul îl jefuiau,
comoara ei nu-şi mai dădea de capăt;
cu ea se'mpovărau
mai abitir decât încărcătura
din vasele ei toate, cele scumpe."

11 Scuturătură, îmbrânceală, vălmăşag
şi frângere de inimă;
genunchii se slăbesc,
prin şoldurile toate trec dureri,
iar faţa fiecăruia
e ca un ciob de oală arsă."

12 Unde-i culcuşul leilor?
unde-i păşunea puilor de leu?
şi unde oare s'a dus leul
ca să se vâre-acolo puiul leului?
nu-i nimeni să mi-l sperie?..."

13 De-ajuns prădat-a leul pentru puii săi,
şi pentru leii săi a sugrumat
şi vizuina şi-a umplut-o cu vânat
şi locul de sălaş cu jaf."

14 Iată că Eu îţi stau chiar împotrivă
– Domnul grăieşte, Atoateţiitorul –
şi gloata ţi-o voi arde'n fumegări
şi leii tăi vor fi mâncaţi de sabie
şi prada ta de pe pământ voi nimici-o;
iar faptele pe care le-ai făcut
vor fi pentru auzul nimănui."

3

1 O, tu, cetate a vărsărilor de sânge,
tu, mincinoasă pe de-a'ntregul,
tu, doldora de nedreptate:
nu vei ajunge prada să ţi-o pipăi!..."

2 Sunete, zgomote: bice pocnesc,
roţile duduie,
caii'n fugă nechează,
carele huruie,"

3 călăreţii sar în şei,
săbiile scânteiază,
armele fulgeră
în geamătul mulţimii de răniţi
şi-al grelelor căderi.
Şi nici un capăt neamurilor ei,
dar trupurile lor se vor slăbi"

4 după atâta desfrânare
a ei, frumoasa desfrânată
şi veselă'n plăceri
şi iscusită'n farmece,
cea care vinde neamuri cu desfrâul
şi triburi cu-ale ei fermecături."

5 Iată că Eu îţi stau chiar împotrivă
– Domnul grăieşte, Atoateţiitorul –
şi'n faţa ta te-oi dezveli la poale
şi'n faţa neamurilor toate
ruşinea îţi voi arăta-o,
şi'mpărăţiilor ocara."

6 Şi-asupra ta voi arunca cu scârnă,
da, pe potriva scârnăviei tale,
şi pildă te voi face tuturor."

7 Şi fi-va că acel ce te-o vedea
îşi va pleca vederea dinspre tine
şi va şopti:
„O, ticăloasa de Ninive,
cine va plânge după ea?
unde-am să-i aflu mângâiere?...“."

8 O, pregăteşte-ţi porţie
şi struna ţi-o înstrună
şi pregăteşte porţia lui Amon,
cea care locuieşte'n râuri
şi'mprejmuită e de apă,
a cărei stăpânire este marea
şi ale cărei ziduri, apa,"

9 a căreia tărie-i Etiopia
şi chiar Egiptul,
a cărei fugă n'are nici un capăt,
de vreme ce-o ajută Libienii..."

10 Dar ea printre străini va fi'n robie;
pe pruncii ei îi vor trânti'n ţărână
la începutul căilor ei toate;
şi sorţi vor arunca
asupra-a tot ce are ea mai scump,
şi nobilii ei toţi vor fi legaţi în lanţuri."

11 Iar tu ai să te'mbeţi
şi fi-vei tu dispreţuită
şi aşezare-ţi vei căta de la duşmani."

12 Şi toate ale tale'ntărituri
sunt ca smochinii care-şi au şi paznici:
că dacă-i scuturi,
ei cad în gura celui ce mănâncă."

13 Iată,
poporul tău în tine e-aşa precum femeile:
de s'or deschide'n faţă cu duşmanul,
şi porţile se vor deschide, ale ţării,
şi focul îţi va mistui zăvoarele."

14 Hai, scoate-ţi apă, s'o ai la'mpresurare,
aşază-ţi bine'ntăriturile
şi intră'n lut şi calcă-l jos cu paie
şi fă-l mai tare decât cărămida!..."

15 Acolo focul te va mistui
şi sabia te-o nimici de tot:
te va mânca precum lăcusta,
strivită vei fi jos ca o omidă."

16 Ţi-ai înmulţit negustoriile
pân' dincolo de stelele din cer:
omida le-a'ncolţit şi a zburat."

17 Ca greierele ţi-a sărit adunătura
şi ca lăcusta ce se suie
pe gard în ziua friguroasă:
că soarele a răsărit,
ea a zburat,
şi locul nu şi-l mai cunoaşte;
vai lor!"

18 Păstorii tăi au dormitat,
iar regele Asiriei ţi-a adormit vitejii;
poporul tău s'a dus în munţi
şi nimeni nu era ca să-i aştepte."

19 Nu-i vindecare vânătăii tale,
te doare rana'n umflătura ei.
Şi toţi cei care-au auzit de tine
din palme vor plesni'mpotrivă-ţi;
căci peste cine oare n'a trecut,
fără'ncetare, răutatea ta?"