1

1 Cuvântul lui Dumnezeu care s'a făcut către Ieremia, fiul lui Helchia, unul din preoţii care locuiau în Anatot, în ţinutul lui Veniamin;"

2 cum anume s'a făcut cuvântul lui Dumnezeu către el în zilele lui Iosia, fiul lui Amos, regele Iudeii, în cel de al treisprezecelea an de domnie a acestuia,"

3 precum şi în zilele lui Ioiachim, fiul lui Iosia, regele Iudeii, până în cel de al unsprezecelea an al lui Sedechia, fiul lui Iosia, regele Iudeii, până la surghiunirea Ierusalimului, în cea de a cincea lună."

4 Fost-a cuvântul Domnului către mine, zicând:"

5 „De când încă nu te plăsmuiai în pântece te ştiu
şi mai înainte de a fi ieşit din pântece te-am sfinţit,
profet pentru neamuri te-am rânduit“."

6 Iar eu am zis: „O, Stăpâne, Doamne, iată că nu ştiu să vorbesc, fiindcă eu sunt încă tânăr“."

7 Iar Domnul a zis către mine:„Să nu zici: «Sunt încă tânăr»,
căci la câţi te voi trimite, la toţi vei merge
şi pe toate câte-ţi voi porunci Eu ţie,
pe acelea le vei grăi."

8 De faţa lor să nu te temi,
că Eu cu tine sunt ca să te scap,
zice Domnul“."

9 Atunci Domnul Şi-a întins mâna spre mine
şi mi-a atins gura şi mi-a zis:"

10 „Iată, cuvintele Mele le-am pus în gura ta;
iată, Eu astăzi te-am pus peste neamuri şi peste regate,
ca să smulgi şi să arunci la pământ şi să nimiceşti
şi din nou să zideşti şi să răsădeşti“."

11 Şi a fost cuvântul Domnului către mine, zicând: „Ce vezi tu, Ieremia?“ Şi am răspuns: „Un toiag din lemn de migdal“."

12 Atunci Domnul mi-a zis: „Bine ai văzut, pentru că Eu am vegheat asupra cuvintelor Mele, ca să le săvârşesc“."

13 Şi a fost cuvântul Domnului a doua oară către mine, zicând: „Ce vezi?“ Şi am răspuns: „Un cazan pe foc; iar ciocul lui e spre miazănoapte“."

14 Iar Domnul mi-a zis:„Dinspre miazănoapte se vor stârni relele
pentru toţi locuitorii ţării."

15 Că, iată, Eu chem laolaltă
toate regatele din miazănoaptea pământului,
zice Domnul;
şi ele vor veni
şi fiecare îşi va pune tronul
la intrarea porţilor Ierusalimului
şi'mpotriva tuturor zidurilor dimprejurul lui
şi'mpotriva tuturor cetăţilor lui Iuda."

16 Şi Eu întru judecată le voi grăi
despre toate răutăţile lor,
de vreme ce ele M'au părăsit
şi au adus jertfe unor dumnezei străini
şi s'au închinat la lucrurile mâinilor lor."

17 Dar tu încinge-ţi mijlocul şi ridică-te
şi grăieşte-le toate câte Eu îţi voi porunci;
nu te teme de faţa lor,
nici nu te înfricoşa înainte-le,
căci cu tine sunt Eu ca să te scap,
zice Domnul."

18 Iată, Eu te-am aşezat astăzi ca pe o cetate tare
şi ca pe un zid de aramă,
puternic în faţa tuturor regilor lui Iuda
şi a principilor lui şi a poporului ţării."

19 Ei se vor lupta împotrivă-ţi,
dar nicicum nu vor putea să te biruie,
căci cu tine sunt Eu ca să te scap,
zice Domnul“."

2

1 Şi s'a făcut cuvântul Domnului către mine, zicând: „Du-te şi strigă acestea în urechile Ierusalimului:"

2 Acestea zice Domnul:Adusu-mi-am aminte de duioşia tinereţii tale
şi de iubirea logodirii tale
în a-L urma pe Sfântul lui Israel,
zice Domnul."

3 Sfânt Îi este Israel Domnului,
pârga roadelor Lui;
toţi cei ce-o mănâncă fi-vor vinovaţi,
rele vor veni asupră-le, zice Domnul."

4 Auziţi cuvântul Domnului, voi, casa lui Iacob,
voi, întreaga seminţie a casei lui Israel!"

5 Acestea zice Domnul:
Ce greşală au aflat în Mine părinţii voştri
de s'au îndepărtat de Mine
şi s'au luat după deşertăciuni
şi s'au făcut netrebnici?;"

6 şi n'au zis: «Unde este Domnul,
Cel ce ne-a scos din ţara Egiptului,
Cel ce ne-a călăuzit în pustie,
în pământ uscat şi neumblat,
în pământ lipsit de apă şi de roadă,
în pământ pe care nimeni n'a umblat vreodată
şi pe care nici un om n'a locuit? »."

7 Dar Eu v'am dus în Ţara-cea-Verde
ca să-i mâncaţi roadele şi bunătăţile;
voi aţi intrat şi Mi-aţi pângărit pământul,
iar moştenirea Mi-aţi făcut-o urâciune."

8 Preoţii n'au zis: «Unde este Domnul?».
Cei ce aveau în mână Legea nu M'au cunoscut;
păstorii, şi ei, s'au răzvrătit împotrivă-Mi,
iar profeţii au profeţit prin Baal
şi după lucruri netrebnice au umblat."

9 Pentru aceasta Eu încă Mă voi judeca cu voi,
zice Domnul;
şi cu fiii fiilor voştri Mă voi judeca."

10 Treceţi în insulele Chitim şi vedeţi,
trimiteţi în Chedar, cu de-amănuntul cercetaţi
şi vedeţi de s'a petrecut acolo ceva asemănător cu acestea,"

11 dacă păgânii şi-au schimbat dumnezeii
– măcar că aceia nu sunt dumnezei –
în timp ce poporul Meu şi-a dat mărirea
în schimbul celor ce sunt netrebnici."

12 Cerul însuşi s'a înspăimântat de acestea,
cu mare'nfricoşare s'a îngrozit, zice Domnul."

13 Două lucruri, şi rele, făcut-a poporul Meu:
ei M'au părăsit pe Mine, izvorul apei celei vii,
şi şi-au săpat fântâni surpate, care nu pot să ţină apă."

14 Este oare Israel un rob născut printre casnici?;
de ce a devenit el o pradă?"

15 Leii au răcnit asupră-i
şi glasul şi l-au ridicat
cei ce i-au prefăcut pământul în pustiu
şi cetăţile i le-au surpat, ca să nu poată fi locuite."

16 Chiar şi fiii Memfisului şi ai Tafnei te-au cunoscut
şi te-au batjocorit."

17 Oare nu faptul că M'ai părăsit ţi-a adus acestea?
zice Domnul, Dumnezeul tău."

18 Şi acum, ce ai tu de-a face cu calea Egiptului,
să bei tu apă din Nil?
şi ce ai tu de-a face cu calea Asirienilor,
ca să bei tu apă din Râuri?"

19 Lepădarea ta de credinţă te va certa
şi răutatea ta îţi va fi mustrare;
cunoaşte dar şi vezi că amară ţi-a fost lepădarea de Mine,
zice Domnul, Dumnezeul tău,
şi că nici o plăcere n'am aflat Eu în tine,
zice Domnul, Dumnezeul tău."

20 Că de mult ţi-ai sfărâmat tu jugul
şi ţi-ai rupt legăturile şi ai zis:
«Nu pe Tine Te voi sluji,
ci mă voi duce pe tot dealul înalt
şi sub tot copacul umbros:
acolo mă voi răsfăţa întru desfrâul meu!»..."

21 Eu totuşi te-am sădit pe tine viţă roditoare,
în tot adevărul soiului bun;
cum de Mi te-ai schimbat în amărăciune,
tu, viţă străină?"

22 Chiar de te vei spăla cu sodă
şi te vei scălda în clăbuc de săpun,
tot spurcată eşti în faţa Mea prin nedreptăţile tale,
zice Domnul."

23 Cum oare ai să spui: «Nu m'am pângărit
şi după Baal n'am alergat?»...
Vezi-ţi urmele prin mulţimea bărbaţilor
şi cunoaşte ce-ai făcut:
glasul ei în slavă a mugit,"

24 căile şi le-a lăţit spre apa pustiei,
dusă de vânt era'ntru pofta sufletului ei;
iată că ea li s'a dat:
cine oare o va întoarce?
Nimeni care umblă după ea nu va osteni;
când ea va fi umilită, ei o vor afla."

25 Întoarce-ţi piciorul din drumul zgrunţuros
şi gâtlejul dinspre sete!
Dar ea a zis: «Ca un bărbat mă voi purta!»... ,
că s'a iubit cu străini şi după ei s'a ţinut."

26 Precum se ruşinează hoţul când e prins,
aşa se vor ruşina fiii lui Israel,
ei şi regii lor şi dregătorii lor
şi preoţii lor şi profeţii lor."

27 Că i-au zis unei bucăţi de lemn: «Tu eşti tatăl meu!»,
şi unei pietre: «Tu m'ai născut!».
Şi Mie Mi-au întors spatele, nu faţa;
dar în vremea necazului lor vor zice:
«Scoală-Te şi scapă-ne!»."

28 Unde sunt dumnezeii tăi pe care tu ţi i-ai făcut?
Oare ei se vor scula şi te vor scăpa la vremea necazului?
Câte cetăţi, atâţia dumnezei aveai, o, Iudo,
şi câte răspântii în Ierusalim, atâtea jertfe lui Baal."

29 De ce-Mi vorbiţi voi Mie?
Voi toţi v'aţi purtat ca nişte păgâni
şi voi toţi v'aţi nelegiuit împotriva Mea, zice Domnul."

30 Zadarnic i-am lovit pe fiii voştri:
învăţătură n'aţi primit;
pe profeţii voştri i-a mâncat sabie de leu nimicitor:
nu v'aţi înfricoşat."

31 Auziţi cuvântul Domnului!
Acestea zice Domnul:
I-am fost oare Eu lui Israel pustietate
sau pământ înţelenit?
De ce oare a zis poporul Meu:
«Nu vom mai avea stăpân
şi la Tine nu vom mai veni»?"

32 Oare-şi va uita mireasa podoaba
şi fecioara tulpanul de la gât?
Dar poporul Meu M'a uitat în zile fărănumăr."

33 Ce fel de bine vei mai folosi în căile tale
încât să cauţi iubire?
Peste putinţă! Ci tu mai mult ţi-ai sporit răutatea
în mersul spurcat al căilor tale."

34 În mâinile tale s'a găsit sânge de suflete nevinovate;
nu în scorburi i-am aflat, ci în fiece stejar."

35 Şi totuşi ai zis: «Nevinovat sunt,
deci întoarcă-se mânia Lui dinspre mine»..."

36 Iată, Eu Mă judec cu tine în timp ce tu zici: «N'am păcătuit».
De vreme ce fără ruşine ai mers atât de departe'n căile tale,
ruşinat vei fi din partea Egiptului
aşa cum ruşinat ai fost dinspre Asiria."

37 Că tu şi de aici vei ieşi
cu mâinile deasupra capului;
căci Domnul ţi-a îndepărtat nădejdea
şi nici un spor nu vei avea într'însa."

3

1 Dacă un bărbat îi dă drumul femeii sale
şi ea va pleca de la el
şi va deveni femeia altui bărbat,
oare se va mai întoarce ea la el?
Oare nu va fi femeia aceea cu totul pângărită?
Dar tu te-ai destrăbălat cu droaie de ciobani
şi te-ai întors la Mine, zice Domnul."

2 Ridică-ţi ochii'n cătătură dreaptă
şi vezi unde nu te-ai pângărit.
Le-ai stat pe dunga drumului ca o cioară'n pustie
şi-ai spurcat pământul cu desfrânările şi răutăţile tale."

3 Droaie de ciobani ţi-ai strâns ca să te'mpiedici de ei;
chipul ţi s'a făcut de târfă,
tuturor neruşinată te-ai făcut."

4 Oare nu M'ai chemat pe Mine ca pe unul de-al casei,
tată şi'ndrumător al fecioriei tale?"

5 Oare [mânia Domnului] în veac va rămâne?
sau o să ţină ea la nesfârşit?
Iată, atâtea rele ai vorbit
şi'n marginea puterii le-ai făcut!“"

6 Şi a zis Domnul către mine în zilele regelui Iosia: „Ai văzut ce Mi-a făcut Mie casa lui Israel?: S'au dus pe tot muntele înalt şi sub tot copacul umbros şi s'au destrăbălat acolo."

7 Şi după ce ea a săvârşit toate faptele acestea desfrânate, Eu am zis: – Întoarce-te din nou la Mine! Dar ea nu s'a întors. Iar necredinciosul Iuda a văzut necredincioşia ei."

8 Şi am văzut că (deşi am lepădat casa lui Israel cea răzvrătită şi din pricina tuturor răutăţilor ei am îndepărtat-o şi i-am dat la mână carte de despărţire), necredincioasa Iuda nu s'a temut, ci s'a dus să se destrăbăleze şi ea."

9 Şi destrăbălarea ei s'a socotit ca o nimica; cu lemn şi cu piatră s'a desfrânat."

10 Şi'n ciuda tuturor acestor lucruri, casa cea răzvrătită a lui Iuda nu s'a întors la Mine din toată inima ei, ci'n spatele minciunii“."

11 Şi Domnul mi-a zis: „Israel s'a îndreptăţit pe sine mai mult decât necredincioasa Iuda."

12 Du-te şi citeşte aceste cuvinte spre miazănoapte, şi vei zice:Întoarce-te la Mine, tu, casă a lui Israel,
zice Domnul,
şi faţa nu Mi-o voi pune împotriva voastră,
că milostiv sunt Eu, zice Domnul;
şi nu pe veci voi fi Eu mânios asupră-vă."

13 Cu toate acestea, cunoaşte-ţi nedreptatea,
că adică te-ai pângărit împotriva Domnului Dumnezeului tău
şi paşii ţi i-ai risipit către străini sub fiece copac umbros
şi glasul Meu nu l-ai auzit, zice Domnul."

14 Întoarceţi-vă, voi, fii îndepărtaţi, zice Domnul; că Eu voi domni asupra voastră şi vă voi lua: unul dintr'o cetate şi doi dintr'o familie, şi vă voi aduce în Sion."

15 Şi vă voi da păstori după inima Mea, iar ei vă vor păstori călăuzindu-vă cu ştiinţă."

16 Şi va fi că dacă vă veţi înmulţi şi veţi creşte pe pământ, zice Domnul, în zilele acelea nu se va mai vorbi de chivotul legământului Sfântului lui Israel; el nu va mai veni în mintea nimănui, nici că va fi numit, nici că va fi cercetat, şi nici că altul se va mai face."

17 În zilele acelea şi'n vremea aceea ei vor numi Ierusalimul «Tronul Domnului»; şi toate neamurile se vor aduna la el şi nu vor mai umbla după lăuntricele gânduri ale inimii lor celei rele."

18 În zilele acelea va veni casa lui Israel la casa lui Iuda şi ele împreună vor veni din ţinutul de miazănoapte şi din toate ţările vor veni la pământul pe care Eu l-am dat moştenire părinţilor lor“."

19 Şi am zis: „Aşa să fie, Doamne,
căci [Tu ai zis]: În rânduiala copiilor te voi aşeza
şi-ţi voi da pământ ales,
moştenirea Atotţiitorului Dumnezeu al neamurilor.
Şi am zis: Părinte Mă veţi chema
şi de la Mine nu vă veţi întoarce."

20 Dar (vai!), aşa cum o femeie îşi înşală ibovnicul,
tot astfel M'a înşelat pe Mine casa lui Israel,
zice Domnul“."

21 Glas de pe buze s'a auzit,
de plângere şi rugă, al fiilor lui Israel;
că'n strâmbătate s'au purtat în căile lor,
pe Dumnezeu, Sfântul lor, L-au uitat."

22 – Întoarceţi-vă, voi, fii ai întoarcerii,
şi Eu vă voi vindeca vânătăile!
– Iată, noi robii Tăi vom fi,
căci Tu eşti Dumnezeul nostru;"

23 într'adevăr, adăpost mincinos ne erau dealurile
şi puterea munţilor;
dar prin Domnul, Dumnezeul nostru,
prin El e mântuirea lui Israel."

24 Dar Ruşinea a mâncat strădaniile din tinereţe ale părinţilor noştri,
oile lor şi viţeii lor,
fiii şi fiicele lor."

25 În propria noastră ruşine am dormit
şi propria noastră necinste ne-a acoperit;
pentru că noi şi părinţii noştri
am păcătuit în faţa Dumnezeului nostru,
din tinereţile noastre până'n ziua de azi,
şi glasul Domnului Dumnezeului nostru nu l-am ascultat."

4

1 „De se va întoarce Israel la Mine, zice Domnul,
să se întoarcă;
şi dacă-şi va lepăda urâciunile din grai
şi'n faţa Mea va fi cuprins de teamă"

2 şi va jura că viu este Domnul întru adevăr, judecată şi dreptate,
atunci neamuri se vor binecuvânta întru el
şi pe Dumnezeu Îl vor lăuda în Ierusalim."

3 Că acestea zice Domnul către bărbaţii lui Iuda
şi celor ce locuiesc Ierusalimul:"

4 Brazdă proaspătă răsturnaţi-vă din pământ
şi nu semănaţi printre spini.
Dumnezeului vostru tăiaţi-vă'mprejur
şi tăiaţi împrejur învârtoşarea inimii voastre,
voi, bărbaţi ai lui Iuda,
şi voi, cei ce locuiţi Ierusalimul,
ca nu cumva mânia Mea să se aprindă ca focul
şi să ardă
şi nimeni să fie s'o stingă
din pricina răutăţii năravurilor voastre."

5 Vestiţi în Iuda
şi faceţi să se-audă în Ierusalim; ziceţi:
«Sunaţi din trâmbiţe prin ţară!
strigaţi cât vă ţine gura!» Ziceţi:"

6 «Adunaţi-vă şi zburaţi către Sion!».
Grăbiţi-vă, nu staţi pe loc,
căci rele voi aduce Eu din miazănoapte
şi prăbuşire mare."

7 Leul din culcuşul său se ridică,
iată că s'a stârnit să nimicească neamurile
şi din locul său s'a repezit să pustiască pământul;
surpate vor fi cetăţile tale,
încât să rămână pustii."

8 De aceea încingeţi-vă în pânză de sac
şi tânguiţi-vă şi văitaţi-vă,
că aprinderea mâniei Domnului nu s'a întors de la voi."

9 Şi'n ziua aceea va fi, zice Domnul,
că inima regelui va pieri,
şi inima căpeteniilor;
preoţii se vor înspăimânta
şi profeţii vor fi cuprinşi de mirare“."

10 Iar eu am zis: „O, Stăpâne Doamne,
oare într'atât ai înşelat Tu poporul acesta
şi Ierusalimul când ai zis: Pace va fi vouă!?
Iată însă că sabia le-a ajuns pân' la suflet...“."

11 „În vremea aceea i se va spune acestui popor – şi Ierusalimului:
Există un duh al rătăcirii-prin-pustie:
Calea fiicei poporului Meu nu duce la curăţie
şi nici la sfinţenie."

12 Dar un duh al saţiului Îmi va veni;
acum Eu Îmi voi rosti judecăţile împotriva lor."

13 Iată, el se va ridica asemenea unui nor,
iar carele lui asemenea unei furtuni;
caii lui sunt mai sprinteni decât vulturii;
vai nouă, că, iată, pierim!"

14 Spală-ţi inima de răutate, tu, Ierusalime,
ca să te poţi mântui;
cât vor mai fi'ntru tine gânduri amarnice?"

15 Că glasul celui ridicat din Dan va veni
şi durerea din muntele lui Efraim se va auzi."

16 Voi, neamuri, aduceţi-vă aminte:
Iată, au venit,
daţi veste'n Ierusalim;
vârtejuri vin din pământ de departe
şi strigăt aruncă'mpotriva cetăţilor lui Iuda."

17 Ca nişte paznici ai câmpului au împresu-rat-o,
fiindcă tu – zice Domnul – nu M'ai luat în seamă."

18 Căile şi năravurile tale ţi-au adus acestea;
aceasta ţi-e răutatea, căci amară este,
că pân' la inimă ţi-a ajuns."

19 Durere simt în furca pieptului, furca pieptului mă doare
şi simţurile inimii mele;
sufletul mi se tulbură, inima îmi slăbeşte;
nu voi tăcea,
căci glas de trâmbiţă mi-a auzit sufletul,
strigăt de război."

20 Suferinţă peste suferinţă vesteşte,
că'ntreg pământul s'a pustiit,
cortul într'o clipită mi s'a stricat,
învelitorile mi s'au rupt."

21 Până când oare voi vedea fugari
la auzul glasului de goarnă?"

22 Că mai-marii poporului meu nu m'au cunoscut;
copii fără minte şi nepricepuţi,
meşteri sunt în a face răul,
dar cum anume să facă binele n'au ştiut."

23 M'am uitat peste pământ şi, iată, nimicul;
şi la cer, dar îi lipseau luminile."

24 Am văzut munţii: cuprinşi erau de cutremur;
şi dealurile toate: de tot se clătinau."

25 M'am uitat şi, iată, nici un om nu era
şi toate păsările cerului erau cuprinse de spaimă."

26 Am văzut şi, iată, pustiu era Carmelul
şi toate cetăţile erau arse cu foc de la faţa Domnului,
în faţa aprinderii mâniei Lui s'au mistuit“."

27 Acestea zice Domnul: „Pustie fi-va'ntreaga ţară,
dar nu voi merge pân' la capăt."

28 Pentru aceste lucruri plângă pământul
şi întunece-se cerul de sus;
pentru că Eu am grăit şi nu Mă voi căi,
pornit-am un lucru şi de la el nu Mă voi întoarce."

29 Strigăt călare şi arc încordat
au pus toată ţara pe fugă;
în peşteri s'au vârât, în tufişuri s'au ascuns,
pe stânci s'au aburcat;
cetăţile toate sunt părăsite,
om în ele nu locuieşte."

30 Iar tu, tu ce vei face?
Chiar în roşu de te vei îmbrăca
şi cu podoabe de aur te vei găti,
chiar dacă ochii ţi-i vei unge cu dresuri,
zadarnică-ţi va fi frumuseţea:
ibovnicii tăi te-au lepădat,
îţi caută viaţa."

31 Că ţi-am auzit suspinul
ca pe un ţipăt al celei ce se chinuie să nască,
al celei ce naşte întâi;
glasul fiicei Sionului în slăbiciune se va slei,
mâinile ei se vor întinde:
«Vai mie!», că sufletul mi se sfârşeşte de spaima celor ucişi!“"

5

1 Alergaţi în roată pe străzile Ierusalimului
şi vedeţi şi cunoaşteţi şi cercaţi prin pieţele lui:
Dacă puteţi afla un singur bărbat,
dacă e cineva care împarte dreptatea
şi cercetează cu bună-credinţă faptele,
atunci Eu voi fi iertător, zice Domnul."

2 Ei zic: «Viu este Domnul!»;
oare nu fac ei prin aceasta jurământ mincinos?"

3 Doamne, ochii Tăi vor să vadă buna-credinţă.
Tu i-ai bătut, pe ei nu i-a durut;
Tu i-ai sleit, ei nu vor să se'ndrepte;
Tu le-ai făcut chipurile mai aspre decât stânca,
dar ei n'au vrut să se întoarcă."

4 Atunci am zis: Poate că ei sunt săraci;
fiindcă sunt slabi,
fiindcă ei nu cunosc calea Domnului
sau judecata lui Dumnezeu."

5 Voi merge deci la cei înzestraţi
şi lor le voi vorbi,
fiindcă ei au cunoscut calea Domnului
şi judecata lui Dumnezeu.
Dar, iată, ei toţi ca unul au sfărâmat jugul
şi legăturile le-au rupt."

6 Iată de ce leul pădurii s'a aruncat asupră-le
şi lupul pân' la praguri i-a pustiit
şi leopardul le pândea cetăţile:
tot cel ce iese va fi sfâşiat,
pentru că ei şi-au înmulţit răutăţile
şi'n răzvrătirea lor s'au întărit."

7 „Pentru care dintre acestea te voi ierta?
Fiii tăi M'au părăsit
şi se jurau pe cei ce nu sunt dumnezei.
Şi i-am hrănit pân' la saţiu,
iar ei se preadesfrânau
şi'n casele târfelor îşi găseau adăpost."

8 Cai înnebuniţi după iepe au devenit,
fiecare râncheza spre femeia vecinului său."

9 Oare pentru acestea nu voi pedepsi?
– zice Domnul –
şi nu se va răzbuna sufletul Meu pe un neam ca acesta?"

10 Urcaţi-vă pe meterezele ei
şi daţi cu ele de pământ;
nu mergeţi însă de tot pân' la capăt,
lăsaţi-i proptelele,
că ale Domnului sunt."

11 Căci casa lui Israel cumplit M'a defăimat;
dar şi cei din casa lui Iuda"

12 au minţit Domnului lor
şi au zis: «Astea nu sunt cum se spune;
rele peste noi nu vor veni,
sabie şi foamete nu vom vedea;"

13 profeţii noştri s'au prefăcut în vânt,
Cuvântul Domnului nu era în ei,
şi, cu asta, punct!»."

14 Aşadar, acestea zice Domnul Atotţiitorul:
Pentru că voi aţi spus un astfel de cuvânt,
iată, Eu Mi-am făcut cuvintele foc în gura ta
şi'n lemne [am prefăcut] poporul acesta,
şi el îi va mistui."

15 Iată, Eu aduc peste voi un neam de departe,
o, casă a lui Israel – zice Domnul –,
un neam a cărui limbă nu o vei înţelege;"

16 oameni puternici sunt toţi;"

17 ei vă vor mânca holdele şi pâinea,
ei vă vor mânca fiii şi fiicele,
ei vă vor mânca oile şi viţeii,
ei vă vor mânca viile şi smochinii şi măslinii
şi cu sabie vor treiera cetăţile voastre cele tari
în care voi v'aţi pus nădejdea."

18 Dar va fi în zilele acelea
– zice Domnul Dumnezeul tău –
că nu de tot vă voi nimici."

19 Şi va fi că atunci când veţi zice:
«De ce ne-a făcut Domnul Dumnezeul nostru toate acestea?»,
tu le vei răspunde: De vreme ce M'aţi părăsit
şi'n ţara voastră aţi slujit unor dumnezei străini,
străinilor le veţi sluji într'o ţară care nu va fi a voastră."

20 Vestiţi aceste lucruri în auzul casei lui Iacob
şi auzite să fie în casa lui Iuda!"

21 Ascultaţi acum aceste lucruri,
voi, popor nebun şi nesimţit:
Ochi au şi nu văd; urechi, şi nu aud."

22 Oare nu vă veţi teme de Mine?
– zice Domnul –,
şi nu veţi avea nici o sfială'n faţa Mea,
a Celui ce i-a pus mării nisipul hotar
ca pe o veşnică, de netrecut, poruncă?:
În tulbure mişcare va fi neputincioasă,
mugind înalt din valuri, hotarul nu-l va trece..."

23 Dar poporul acesta are inimă nesupusă şi răzvrătită;
s'au abătut, s'au dus"

24 şi'n inima lor n'au zis:
Să ne temem acum de Domnul Dumnezeul nostru,
Cel ce ne dă nouă ploaie timpurie şi târzie,
– după cum se coace vremea rânduită pentru seceriş –
şi a păstrat-o anume pentru noi..."

25 Fărădelegile voastre sunt cele ce v'au adus acestea,
păcatele voastre sunt cele ce v'au îndepărtat bunătăţile."

26 În poporul Meu s'au aflat oameni fără credinţă;
laţuri au întins să nimicească oameni,
şi iată că i-au prins."

27 Aşa cum laţul ce s'a'ntins e plin de păsări,
tot astfel pline sunt casele lor de vicleşug;
aşa s'au tot întins şi s'au îmbogăţit,"

28 s'au îngrăşat
şi rânduiala judecăţii au călcat-o:
n'au judecat pricina orfanului
şi nici pricina văduvei au judecat-o."

29 Oare pentru acestea nu voi pedepsi?
– zice Domnul –
şi nu se va răzbuna sufletul Meu pe un neam ca acesta?"

30 Spăimire şi'nfricoşare s'au făcut pe pământ;"

31 profeţii proorocesc lucruri strâmbe,
preoţii au bătut din palme,
iar poporului Meu i-a plăcut aşa;
ce veţi face pentru viitor?“"

6

1 Întăriţi-vă, voi, fii ai lui Veniamin,
[să fugiţi] din mijlocul Ierusalimului,
cu sunet de trâmbiţă răsunaţi în Tecoa
şi semnal ridicaţi peste Bethacherem,
căci rele ameninţă dinspre miazănoapte
şi mare zdrobire se apropie."

2 Şi fala ta, o, fiică a Sionului, luată va fi de la tine."

3 La ea vor veni păstorii şi turmele lor
şi vor face lângă ea colibe'mprejur
şi fiecare partea lui şi-o va paşte."

4 Pregătiţi-vă de război împotrivă-i,
ridicaţi-vă şi'n amiazăzi să mergem asupră-i!
Vai nouă, că ziua s'a plecat,
că umbrele zilei, subţiri, se topesc."

5 Ridicaţi-vă, şi să mergem noaptea împotrivă-i
şi temeliile să i le zdrobim."

6 Că acestea zice Domnul:
Doborâţi-i arborii cu securea,
faceţi întărituri împotriva Ierusalimului!...
O, cetate mincinoasă!;
toată silnicia se află într'însa."

7 Aşa cum o groapă răceşte apa,
tot astfel răutatea o răceşte pe ea;
necurăţie şi ticăloşie se vor auzi într'însa,
de-a pururi înaintea ei."

8 Cu durere şi loviri vei fi certat, Ierusalime,
ca nu cumva sufletul Meu să se îndepărteze de tine,
ca nu cumva să fac din tine un pământ pustiu
care nu va fi locuit."

9 Că acestea zice Domnul:
„Culegeţi, adunând culegeţi ca pe o vie
rămăşiţele lui Israel;
mâinile vi le întoarceţi
precum în coşniţa sa culegătorul de struguri“."

10 Către cine oare voi grăi
şi cui oare mă voi mărturisi
aşa ca el să audă?
Iată, netăiate'mprejur sunt urechile lor
şi nu-s în stare să audă;
iată, cuvântul Domnului li s'a făcut spre ocară,
ei nicicum nu vor vrea să-l asculte."

11 „Iar Eu Mi-am plinit mânia,
dar am ţinut-o înlăuntru
şi nu i-am nimicit de tot;
peste copiii din uliţe o voi revărsa
şi peste adunarea tinerilor laolaltă;
că bărbat şi femeie laolaltă vor fi luaţi,
bătrânul cu cel sătul de zile."

12 Şi casele lor se vor întoarce la alţii,
laolaltă cu ţarinile şi femeile lor;
că mâna Mi-o voi întinde peste cei ce locuiesc pământul acesta,
zice Domnul."

13 Fiindcă toţi au săvârşit fărădelege,
de la cel mai mic al lor pân' la cel mai mare;
de la preot pân' la profetul mincinos,
toţi au săvârşit lucrările minciunii."

14 Ei s'au făcut că vindecă frântura poporului Meu,
zicând: «Pace, pace!» Dar unde este pacea?"

15 S'au ruşinat fiindcă s'au poticnit;
dar nu s'au ruşinat ca aceia care într'adevăr se ruşinează,
nici necinstea nu şi-au cunoscut-o;
de aceea căderea lor, atunci când cad, e'ntreagă,
iar la vremea cercetării vor pieri, zice Domnul."

16 Acestea zice Domnul:
Staţi la drumuri şi vedeţi
şi întrebaţi de vechile cărări ale Domnului
şi vedeţi care e calea cea bună
şi mergeţi pe ea
şi veţi afla curăţie sufletelor voastre.
Dar ei au zis: «Nu ne vom duce!»."

17 Pus-am peste voi străjeri: „Ascultaţi glasul trîmbiţei!“
Dar ei au zis: «Nu vom asculta!»"

18 Iată de ce neamurile au auzit
şi cei ce le pasc turmele."

19 Ascultă, pământule:
Iată, asupra acestui popor Eu voi aduce rele
– roada răzvrătirii lor –,
pentru că ei n'au luat aminte la cuvintele Mele,
iar Legea Mea au lepădat-o."

20 De ce-Mi aduceţi voi tămâie din Saba
şi scorţişoară din ţară de departe?
Că arderile-de-tot ale voastre nu sunt primite,
iar jertfele voastre nu M'au îndulcit."

21 De aceea zice Domnul:
Iată, asupra acestui popor Eu voi aduce boală
şi vor boli părinţii împreună cu copiii;
vecinul şi prietenul său vor pieri."

22 Acestea zice Domnul:
Iată, vine un popor de la miazănoapte
şi neamuri se vor ridica de la marginile pământului."

23 Arc şi suliţe vor ţine;
sunt cruzi, milă nu vor avea;
glasul lor e ca marea ce aduce valuri;
ca nişte flăcări pe cai şi'n care de luptă,
aşa se vor rândui pentru război
împotriva ta, fiica Sionului."

24 Zvoana lor am auzit-o;
mâinile ne-au slăbit,
de chin am fost cuprinşi,
un chin ca al femeii ce naşte."

25 Să nu ieşiţi la câmp afară
şi nici pe drumuri să umblaţi,
că sabia duşmanului pândeşte primprejur."

26 Tu, fiica poporului Meu,
încinge-te cu sac şi presară-te cu cenuşă;
jeleşte-ţi iubitul, plânge-ţi de milă,
că fără veste veni-va chinul peste voi!"

27 Dascăl de'ncercare te-am pus Eu pe tine
între popoare de'ncercat,
iar tu Mă vei cunoaşte când Eu le voi cerca purtarea."

28 Neascultători sunt toţi în umbletul lor încâlcit;
aramă sau fier, toţi sunt stricaţi."

29 Foalele de la foc s'au oprit,
plumbul s'a mistuit,
zadarnic bate argintarul argintul,
răutăţile lor nu s'au topit;"

30 «argint-lepădătură» să-i numiţi,
fiindcă Domnul i-a lepădat“."

7

1 Cuvântul care s'a făcut de la Domnul către Ieremia: „Stai la poarta casei Domnului şi propovăduieşte cuvântul acesta, zicând:"

2 Ascultaţi cuvântul Domnului, voi, toată Iudeea!"

3 Acestea zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Îndreptaţi-vă purtările şi năravurile, iar Eu vă voi face să locuiţi în ţinutul acesta."

4 Nu vă puneţi în voi nădejdea prin vorbe mincinoase, că nu vă vor fi de nici un folos atunci când ziceţi: «Acesta-i locaşul Domnului, locaşul Domnului este!»"

5 Că dacă'ntru totul vă veţi îndrepta purtările şi năravurile, şi dacă'ntr'adevăr faceţi judecată între om şi aproapele lui,"

6 şi dacă pe străin şi pe văduvă şi pe sărman nu-i veţi asupri, şi dacă sânge nevinovat nu veţi vărsa în locul acesta, şi dacă spre vătămarea voastră nu veţi umbla după dumnezei străini,"

7 atunci vă voi face să locuiţi în ţinutul acesta, în ţara pe care le-am dat-o, din veac şi până'n veac, părinţilor voştri."

8 Dar dacă în voi vă veţi pune nădejdea prin vorbe mincinoase, din care nu veţi avea nici un folos,"

9 şi dacă ucideţi şi vă desfrânaţi şi furaţi şi juraţi strâmb şi-i ardeţi tămâie lui Baal, şi dacă umblaţi după dumnezei străini, pe care nu-i cunoaşteţi,"

10 aşa ca să fie spre răul vostru... Ba încă aţi venit, şi'n faţa Mea aţi stat, în casa unde se cheamă numele Meu, şi aţi zis: «Noi ne-am ferit de la a face astfel de urâciuni...»"

11 Oare peşteră de tâlhari este\'n ochii voştri casa Mea, în care se cheamă numele Meu? Şi, iată, Eu am văzut-o, zice Domnul."

12 Ci mergeţi în locul Meu care este în Şilo, unde-am făcut altădată să locuiască numele Meu, şi vedeţi ce i-am făcut Eu din pricina răutăţii poporului Meu Israel."

13 Şi acum, pentru că voi aţi făcut toate aceste lucruri, pentru că Eu v'am vorbit, dar voi nu M'aţi ascultat, pentru că Eu v'am chemat, dar voi n'aţi răspuns,"

14 ei bine, şi cu casa aceasta în care se cheamă numele Meu şi'n care voi vă puneţi nădejdea, locul pe care Eu vi l-am dat vouă şi părinţilor voştri, voi face ce-am făcut cu Şilo."

15 Şi vă voi izgoni de la faţa Mea, aşa cum i-am izgonit pe fraţii voştri, toată seminţia lui Efraim."

16 De aceea, tu nu te ruga pentru poporul acesta şi nu mijloci pentru ei să fie miluiţi; nu, nu te ruga şi nu-Mi cere nimic pentru ei, că nu te voi asculta."

17 Oare tu nu vezi ce fac ei în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului?"

18 Copiii lor adună lemne şi părinţii lor aprind foc şi femeile lor fărâmă aluat ca să facă turte pentru «oştile cerului», şi jertfe-de-băuturi au vărsat pentru dumnezei străini, ca să-Mi stârnească Mie mânia."

19 Oare pe Mine Mă stârnesc ei? zice Domnul; nu se stârnesc oare pe ei înşişi, ca să le ardă obrazul de ruşine?"

20 De aceea, aşa zice Domnul: Iată, mânia şi urgia Mea se revarsă peste locul acesta, şi peste oameni şi peste animale şi peste fiece pom al ţarinei lor şi peste roadele pământului; şi el va arde şi nu se va stinge."

21 Acestea zice Domnul: Adunaţi-vă arderile-voastre-de-tot laolaltă cu jertfele voastre, şi mâncaţi carne...!"

22 Că nu despre arderi-de-tot şi despre jertfe le-am vorbit şi le-am poruncit Eu părinţilor voştri în ziua când i-am scos din ţara Egiptului,"

23 ci numai lucrul acesta le-am poruncit: Ascultaţi glasul Meu, şi Eu vă voi fi vouă Dumnezeu, iar voi Îmi veţi fi Mie popor; şi umblaţi în toate căile Mele, acelea pe care Eu vi le voi porunci, ca să vă fie vouă bine!"

24 Dar ei nu Mi-au dat ascultare, nici auzul şi l-au plecat, ci au umblat în lăuntricul gând al inimii lor celei rele; şi tot îndărăt au dat şi înainte n'au mers"

25 de atunci, din ziua'n care părinţii lor au ieşit din ţara Egiptului, şi până'n ziua de azi. Şi le-am trimis pe toţi slujitorii Mei, profeţii, ziua şi dimineaţa i-am trimis;"

26 dar ei nu M'au auzit, şi auzul nu şi l-au plecat, iar cerbicea şi-au învârtoşat-o mai mult decât părinţii lor."

27 Tu le vei grăi cuvântul acesta, ei nu te vor asculta; tu îi vei chema, ei nu-ţi vor răspunde."

28 Dar le vei grăi cuvântul acesta: Acesta este neamul care n'a auzit glasul Domnului, şi nici certarea nu a primit-o; credinţa s'a stins în gura lor."

29 Tunde-ţi capul şi aruncă părul
şi plângere ridică-ţi pe buze,
căci Domnul a lepădat şi izgonit
generaţia care făcea astfel de lucruri."

30 Că fiii lui Iuda au făcut răul în faţa Mea, zice Domnul; pus-au urâciunile lor în casa'n care se cheamă numele Meu, ca s'o spurce."

31 Şi au zidit capişte la Tofet, care se află în Valea fiului lui Hinom, ca să-şi ardă fiii şi fiicele în foc mistuitor; adică ceea ce Eu nu le-am poruncit şi'n inima Mea n'am gândit."

32 De aceea, iată, zilele vin – zice Domnul – când ei nu vor mai vorbi de «capiştea Tofet» şi de «Valea fiului lui Hinom», ci de «Valea-celor-ucişi»; îngropările le vor face atunci la Tofet, din lipsă de loc;"

33 şi stârvurile acestui popor vor deveni mâncare păsărilor cerului şi fiarelor pământului, şi nu va fi cine să le apere."

34 Iar din cetăţile lui Iuda şi de pe uliţele Ierusalimului voi face să înceteze glasul celor ce se veselesc şi glasul celor ce se bucură şi glasul mirelui şi glasul miresei; că'ntreaga ţară nu va fi decât o'ntindere pustie“."

8

1 În vremea aceea zice Domnul: „Scoate-voi din mormintele lor oasele regilor lui Iuda şi oasele principilor lui şi oasele preoţilor şi oasele profeţilor şi oasele locuitorilor Ierusalimului."

2 Şi le voi zbici la soare, la lună şi la toate stelele şi la toată «oastea cerului», la toate pe care ei le-au iubit şi cărora au slujit şi după care au mers şi la care s'au închinat; nu vor fi plânşi şi nici îngropaţi, ci pildă vor fi pe faţa'ntregului pământ,"

3 – că'n locul vieţii au ales moartea –, chiar tuturor care-au mai rămas din neamul acela, în fiece loc în care Eu îi voi alunga."

4 Că acestea zice Domnul:
Oare cel ce cade nu se ridică?
oare cel ce se abate nu se întoarce?"

5 De ce oare s'a abătut acest popor al Meu
în răzvrătire neruşinată
şi'n propria lor voie s'au înstăpânit
şi n'au vrut să se întoarcă?"

6 Luaţi aminte, dar, şi auziţi:
Oare nu aşa vor grăi:
Nu-i nici unul care să se pocăiască de răutatea lui
prin a zice: «Ce-am făcut?»
Alergătorul iese sleit din alergare
ca un cal ostenit în chiar rânchezatul lui."

7 Barza'n cerul ei îşi cunoaşte anotimpul,
tot astfel turtureaua şi rândunica;
păsăruicile vin când trebuie să vină,
doar acest popor al Meu nu cunoaşte judecăţile Domnului."

8 Cum oare veţi spune: «Noi suntem înţelepţi
şi cu noi e legea Domnului»?...
Zadarnic foloseşte scriitorul condeiul mincinos."

9 Înţelepţii s'au dat de ruşine,
s'au descumpănit şi s'au prins,
fiindcă au lepădat cuvântul Domnului.
Ce înţelepciune este'ntru ei?"

10 De aceea: Femeile lor le voi da altora
şi ţarinile lor, altor moştenitori,
fiindcă toţi – de la cel mai mic pân' la cel mai mare –
toţi sunt iubitori de arginţi
şi toţi – de la profet pân' la preot –,
toţi spun minciuni."

11 Ei s'au făcut că vindecă frântura poporului Meu,
zicând: «Pace, pace!»; dar pace nu era."

12 S'au ruşinat fiindcă s'au poticnit,
dar nu s'au ruşinat ca aceia care'ntr'adevăr se ruşinează;
de aceea căderea lor, atunci când cad, e'ntreagă,
iar la vremea cercetării vor pieri, zice Domnul."

13 Roadele lor şi le vor aduna, zice Domnul:
Struguri în vii nu sunt,
şi nici smochine în smochini,
iar frunzele-au căzut de tot."

14 De ce mai stăm degeaba?
Adunaţi-vă, să intrăm în cetăţile cele tari
şi să pierim acolo,
căci Dumnezeu ne-a lepădat
şi cu apă de fiere ne-a adăpat,
fiindcă'n faţa Lui am păcătuit."

15 Pentru pace ne-am adunat: nici un spor!;
vremea vindecării: nimic decât spaimă!"

16 Auzi-vom nechezul cailor sprinteni [veniţi] de la Dan;
la nechezul cailor călărimii lui a tremurat pământul;
el va veni şi va mânca pământul
şi tot ce e pe el,
cetatea şi pe cei ce locuiesc într'însa."

17 Că, iată, Eu trimit la voi şerpi ucigaşi
împotriva cărora descântec nu este
şi vă vor muşca de moarte"

18 cu durerea inimii voastre nenorocite."

19 Iată, sună strigarea fiicei poporului Meu
dintr'o ţară de foarte departe:
«Nu-i oare Domnul în Sion?
nu-i nici un rege-acolo?».
– fiindcă M'au supărat cu idolii lor,
cu deşertăciunile-acestea venite din străini –“."

20 Vara s'a dus, secerişul e gata,
noi nu ne-am mântuit."

21 De prăbuşirea fiicei poporului meu m'am întristat;
întru uimirea mea dureri m'au cuprins,
ca ale femeii ce naşte."

22 Nu-i oare nici un balsam în Galaad?
nu-i nici un doctor pe-acolo?
De ce nu-i nici o vindecare
pentru fiica poporului meu?..."

23 Cine-i va da capului meu apă
şi izvoare de lacrimi ochilor mei,
pentru ca ziua şi noaptea să-l plâng
pe acest popor al meu,
pe cei ucişi ai fiicei poporului meu?"

9

1 „Cine-Mi va da în pustie sălaş cât mai departe,
ca să-Mi părăsesc poporul
şi să Mă'ndepărtez de ei?;
că toţi se desfrânează,
ei, adunătură de trădători."

2 Limba şi-au întins-o ca pe un arc;
minciuna, nu credinţa-i stăpână pe pământ;
căci mers-au ei din rău în rău
şi pe Mine nu M'au cunoscut,
zice Domnul."

3 Feriţi-vă fiecare de aproapele său,
în fraţii voştri să nu aveţi încredere,
fiindcă fiece frate cu amăgire va amăgi
şi fiece prieten cu viclenie va umbla."

4 Fiecare-şi va bate joc de prietenul său;
adevărul nu-l vor grăi,
limba lor s'a învăţat să spună minciuni;
de năpăstuit au năpăstuit,
dar de'ntors n'au vrut să se'ntoarcă."

5 Camătă peste camătă,
vicleşug peste vicleşug,
pe Mine n'au vrut să Mă ştie, zice Domnul."

6 De aceea, aşa grăieşte Domnul:
Iată, Eu îi voi certa cu foc
şi-i voi pune la'ncercare;
aceasta voi face,
din pricina răutăţii fiicei poporului Meu."

7 Limba lor e săgeată ce deschide răni,
graiurile gurii lor sunt pline de vicleşug;
paşnic vorbeşte unul cu aproapele său,
dar în sinea lui colcăie vrajba."

8 Oare voi trece Eu cu vederea astfel de lucruri?
– zice Domnul –
sau sufletul Meu nu se va răzbuna asupra unui popor ca acesta?"

9 Ridicaţi tânguire până deasupra munţilor
şi plângere'ntindeţi pe căile pustiei,
că pustii s'au făcut din lipsă de oameni;
foşnetul vieţii nu-l mai aud de la păsările cerului
şi nici de la animale:
acestea, pline de spaimă, s'au dus."

10 Goli-voi Ierusalimul de cei ce îl locuiesc,
sălaş de balauri îl voi face;
cetăţile lui Iuda cu totul le voi deşerta,
aşa ca ele să nu mai fie locuite."

11 Cine este înţeleptul care să priceapă aceasta?
Cel ce are'ntr'însul cuvânt din gura Domnului,
el să vă spună de ce a pierit pământul,
de ce dogorăşte ca un pustiu neumblat“."

12 Zis-a Domnul către mine:
„Pentru că ei au părăsit legea Mea
pe care Eu le-am pus-o înainte
şi pentru că de glasul Meu n'au ascultat,"

13 ci au mers după poftele inimii lor celei rele
şi după idolii cu care părinţii lor i-au deprins,"

14 ei bine, aşa zice Domnul, Dumnezeul lui Israel:
Iată, Eu îi voi hrăni cu necazuri
şi-i voi adăpa cu apă de fiere;"

15 şi-i voi risipi printre neamuri,
printre acelea pe care nici ei
şi nici părinţii lor nu le-au cunoscut;
şi sabie voi trimite asupră-le
până când cu ea îi voi nimici."

16 Aşa grăieşte Domnul:
Chemaţi bocitoarele, iar ele să vină;
trimiteţi şi după cele înţelepte, iar ele să-şi ridice glasul;"

17 să plângă ele pentru voi,
iar ochii voştri doar să verse lacrimi
şi apă să curgă din genele voastre."

18 Că glas de jale s'a auzit în Sion:
«Cum ne-am nenorocit!;
acoperiţi de ruşine suntem,
că ne-am părăsit pământul
şi-am lepădat locaşurile noastre de'nchinare!»."

19 Voi, femei, ascultaţi acum cuvântul Domnului,
primească auzul vostru cuvintele gurii Sale
şi pe fiicele voastre învăţaţi-le să se tânguie
şi fiece femeie să-şi înveţe vecina să plângă."

20 Că moarte s'a suit prin ferestrele voastre,
în ţara voastră şi-a făcut intrare
ca să zdrobească pruncii de pe-afară
şi pe tinerii de pe uliţe."

21 Şi fi-vor stârvurile oamenilor drept pildă
pe'ntinsul câmpului ţării voastre,
ca iarba înapoia cosaşului,
şi nimeni nu va fi care să le-adune."

22 Acestea zice Domnul:
Înţeleptul să nu se laude întru a sa înţelepciune,
puternicul să nu se laude întru a sa putere,
iar bogatul să nu se laude întru bogăţia lui,"

23 ci'ntru aceasta să se laude cel ce se laudă:
întru'nţelegerea şi cunoaşterea că Eu sunt Domnul,
Cel ce face milă şi judecată şi dreptate pe pământ;
că întru acestea-i bunăvoirea Mea, zice Domnul."

24 Iată, zilele vin – zice Domnul –
când Mă voi răzbuna pe toţi cei ce doar în trup sunt tăiaţi-împrejur:"

25 pe Egipt şi pe Idumeea şi pe Edom
şi pe fiii lui Amon şi pe fiii lui Moab
şi pe cei ce-şi rad faţa de jur-împrejur,
chiar şi pe cei ce locuiesc în pustiuri;
căci toate neamurile sunt netăiate'mprejur la trup,
dar cei din casa lui Israel, toţi, sunt la inimă netăiaţi-împrejur“."

10

1 Auziţi cuvântul Domnului,
pe care El l-a grăit vouă, casa lui Israel!"

2 Acestea zice Domnul:
„Nu învăţaţi după căile neamurilor
şi nu vă temeţi de semnele cerului;
că ei se tem de ele, căzând cu feţele la pământ."

3 Că zadarnice sunt deprinderile neamurilor:
lemn tăiat din pădure,
lucru de dulgher, sau chip turnat,"

4 înfrumuseţat cu argint şi aur;
le întăresc din ciocane şi cuie
şi le aşază bine, ca să nu mişte."

5 Argint bătut, ele nu-s în stare să umble;
de vor fi ridicate, se vor ridica, dar nu vor păşi.
Nu vă temeţi de ele: nu fac rău,
dar nici bine nu este 'ntru ele“."

6 Nimic nu este asemenea Ţie, Dumnezeule:
mare eşti Tu şi mare este numele Tău întru putere."

7 Cine nu se va teme de Tine,
Împărate al neamurilor?:
că Ţie Ţi se cuvine aceasta.
Că nimeni nu-i asemenea Ţie
între toţi înţelepţii neamurilor
şi'n toate regatele lor!"

8 Ei laolaltă sunt descreieraţi şi animalici;
un simplu lemn e'nvăţătura lor ce dă Deşertăciuni;"

9 foiţe de argint aduse de la Tarsis,
aur venit din Ofir,
mână de argintar, lucru de meşter,
pe toate le'mbracă'n purpură stacojie."

10 Domnul însă e Dumnezeu adevărat,
Dumnezeul cel viu şi Împăratul cel veşnic;
când El Se mânie, pământul se clatină,
neamurile nu-I pot suferi urgia."

11 Aşa să le spuneţi:
«Dumnezeii care n'au făcut cerul şi pământul
să piară de pe pământ şi de sub cerul acesta!»."

12 Dumnezeu este Cel ce cu puterea Sa a făcut pământul
Cel ce cu înţelepciunea Sa a întemeiat lumea
şi cu lucrarea minţii Sale a întins cerul,"

13 şi'n cer noianuri de ape;
Cel ce ridică nori de la marginea pământului
Cel ce-a făcut fulgere aducătoare de ploaie
şi vânturile le-a scos din tainiţele lor."

14 Atunci tot omul îşi iese din fire;
argintarului îi e ruşine de idolii săi,
că tot ce-a topit el nu-i decât minciună,
că'n toate celea nu-i nici o suflare;"

15 deşertăciune sunt, lucruri de luat în râs;
la vremea cercetării lor, ele vor pieri."

16 Partea lui Iacob nu e ca acestea;
fiindcă Cel ce pe toate le-a plăsmuit,
El îi este moştenire:
Domnul este numele Lui."

17 De pe-afară ţi-a adunat fiinţa,
El, Cel ce locuieşte întru cei aleşi."

18 Căci aşa zice Domnul:
Iată, cu necaz îi voi doborî pe locuitorii acestei ţări,
aşa ca rana lor să fie vădită."

19 Vai de prăbuşirea ta! dureroasă-ţi este rana.
Iar eu am zis: Adevărat, aceasta-ţi este rana,
şi ea te ţine."

20 Locul tău de'nchinare e o dărâmătură: a pierit;
învelitorile tale sunt, toate, spintecate;
copiii mei şi turmele mele nu mai sunt;
nu mai e loc pentru locaşul meu de'nchinare,
şi nici loc pentru învelitorile mele."

21 Pentru că păstorii şi-au ieşit din minţi
şi pe Domnul nu L-au căutat,
de aceea păşunea'ntreagă n'o mai au în seamă
şi [oile] s'au risipit."

22 Zgomot se aude:
Iată, cutremur mare vine din ţara de miazănoapte
să prefacă'n pustiu cetăţile lui Iuda
şi'n adăposturi de vrăbii."

23 Ştiu, Doamne: calea omului nu e a lui,
şi dacă omul merge, nu el şi'ndreaptă paşii."

24 Ceartă-ne, Doamne, dar cu dreaptă măsură,
şi nu cu mânie, ca să nu ne'mpuţinezi!"

25 Varsă-Ţi mânia peste neamurile care nu Te cunosc
şi peste triburile care n'au chemat numele Tău;
că ele l-au mâncat pe Iacob şi l-au mistuit
şi păşunea lui au făcut-o pustie."

11

1 Cuvântul care s'a făcut de la Domnul către Ieremia, zicând:"

2 „Auzi cuvântul acestui legământ şi vei grăi către bărbaţii lui Iuda şi către locuitorii Ierusalimului şi le vei zice:"

3 Acestea zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: Blestemat este omul care nu va asculta de cuvintele acestui legământ pe care Eu l-am poruncit părinţilor voştri în ziua în care i-am scos din ţara Egiptului, din cuptorul cel de fier, zicând:"

4 Ascultaţi glasul Meu şi faceţi tot ceea ce Eu vă voi porunci; şi voi Îmi veţi fi Mie popor, iar Eu vă voi fi vouă Dumnezeu;"

5 ca să întăresc jurământul pe care l-am jurat părinţilor voştri, anume să le dau o ţară în care curge lapte şi miere, aşa cum este şi astăzi.“ Iar eu am răspuns, zicând: Aşa să fie, Doamne!"

6 Şi mi-a zis Domnul: „Citeşte toate aceste cuvinte în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului, zicând:"

7 Auziţi cuvintele acestui legământ şi faceţi-le!“"

8 Dar ei nu le-au făcut."

9 Iar Domnul mi-a zis: „Sfat viclean se află printre oamenii lui Iuda şi printre locuitorii Ierusalimului."

10 Ei s'au întors la nedreptăţile părinţilor lor din vechime, cei ce n'au vrut să asculte de cuvintele Mele; şi, iată, ei merg după dumnezei străini, cărora să le slujească; casa lui Israel şi casa lui Iuda au rupt legământul Meu, pe care Eu l-am încheiat cu părinţii lor."

11 De aceea, aşa zice Domnul: Iată, Eu aduc peste poporul acesta rele din care nu vor putea ieşi; şi vor striga spre Mine, dar Eu nu-i voi auzi."

12 Iar cetăţile lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului vor merge şi vor striga spre dumnezeii cărora ei le jertfesc tămâieri, dar aceia nu-i vor scăpa la vremea necazului lor."

13 Căci dumnezeii tăi, Iudo,
erau după numărul cetăţilor tale;
şi după numărul uliţelor Ierusalimului
ai ridicat altare
de pe care să i se aducă tămâieri lui Baal."

14 Iar tu, tu nu te ruga pentru poporul acesta şi nu mijloci pentru ei în cereri şi rugăciuni; că Eu nu-i voi auzi la vremea când Mă vor chema, la vremea necazului lor."

15 De ce-a făcut iubita Mea urâciune'n casa Mea?
Oare «rugăciunile» şi «cărnurile sfinte»,
ele oare te vor despuia de răutăţile tale?
sau astfel vei scăpa tu de ele?"

16 «Măslin frumos, cu umbre moi pe chip»,
aşa ţi-a numit Domnul numele.
Când scrâşnetul securii se auzea în el,
foc i s'a aprins în ramuri.
Mare-i necazul ce vine asupră-ţi;
crengile lui nu-s bune de nimic."

17 Şi Domnul, Cel ce te-a sădit, lucruri rele a grăit împotrivă-ţi, din pricina răutăţii casei lui Israel şi a casei lui Iuda, pentru tot ceea ce cu mâna lor şi-au făcut-o ca să-Mi stârnească mânia prin jertfele aduse lui Baal“."

18 Doamne, învaţă-mă, şi voi şti! Atunci am văzut eu uneltirile lor."

19 Dar eu, ca un miel nevinovat pe care-l duc la'njunghiere, n'am ştiut că ei împotriva mea gândeau cu gânduri rele, zicând: „Veniţi să-i punem lemn în pâine şi să-l isprăvim de pe pământul celor vii, iar numele lui şteargă-se din amintire!“"

20 Doamne, Tu, Cel ce judeci cu dreptate,
Tu, Cel care cerci inimile şi rărunchii,
dă-mi să văd răzbunarea Ta asupră-le,
căci pricina mea Ţie Ţi-am înfăţişat-o."

21 De aceea, aşa grăieşte Domnul împotriva oamenilor din Anatot – cei ce umblă după viaţa mea şi-mi zic: „Nu vei profeţi în numele Domnului!; altfel, de mâinile noastre vei muri!“ –;"

22 de aceea, aşa zice Domnul: „Iată, ochii Mei vor fi asupra lor: tinerii lor vor muri de sabie, fiii şi fiicele lor se vor stinge de foame;"

23 şi rămăşiţă'n urma lor nu va rămâne, fiindcă Eu voi aduce rele asupra celor ce locuiesc în Anatot, în anul cercetării lor“."

12

1 Drept eşti Tu, Doamne, pentru ca eu în faţa Ta să-mi pot face apărarea; da, despre judecăţi Îţi voi grăi. Cum se face că tocmai calea necredincioşilor sporeşte?,
că toţi cei ce se poartă ca nişte trădători,
tocmai ei înfloresc?"

2 Tu i-ai sădit, ei au prins rădăcină,
au odrăslit şi roadă au făcut;
aproape le eşti de gură,
dar departe de rărunchii lor."

3 Dar Tu, Doamne, mă cunoşti,
Tu inima mi-ai cercat-o chiar în faţa Ta:
Curăţeşte-i pentru ziua'njunghierii lor!"

4 Până când oare va plânge pământul
şi până când iarba câmpului se va usca
de răutăţile celor care-l locuiesc?
Şi animalele şi păsările-au pierit cu totul,
fiindcă ei au zis:
„Dumnezeu nu va vedea căile noastre“."

5 Dacă picioarele tale, alergând, te istovesc,
cum o să te'ntreci cu cei de pe cai?
în ţara păcii tale te simţi încrezător;
ce te vei face însă în freamătul Iordanului?"

6 Fiindcă chiar fraţii tăi şi casa tatălui tău,
chiar şi ei s'au lepădat de tine;
şi au strigat şi'n urmărirea ta s'au adunat;
să nu te'ncrezi în ei,
chiar când îţi vor spune vorbe dulci."

7 Casa mi-am lăsat-o,
moştenirea mi-am părăsit-o,
sufletul cel iubit mi l-am dat în mâna vrăjmaşilor ei."

8 Moştenirea mea mi s'a făcut
ca un leu într'o pădure;
glasul şi l-a ridicat împotrivă-mi,
iată de ce am urât-o."

9 Oare nu-mi este moştenirea mea culcuş de hienă
sau peşteră ce-o'mpresoară rotund?
Mergeţi!, adunaţi toate fiarele câmpului,
ele să vină şi s'o mănânce!"

10 Mulţime de păstori mi-au stricat via,
partea mea au spurcat-o,
partea mea cea dorită
au prefăcut-o'n pustie lipsită de urme;"

11 în plină dărâmătură s'a prefăcut;
pentru mine'ntreaga ţară s'a prăbuşit,
că nu-i nimeni care s'o pună la inimă."

12 Suferinţe pândesc la fiece trecătoare'n pustie,
căci sabia Domnului va mânca totul,
dintr'o margine în alta a ţării;
nici unui trup nu-i este pace."

13 Aţi semănat grâu, aţi secerat spini;
părţile lor nu le vor fi de folos;
ruşinaţi-vă de fala voastră,
că mustrare vă este'n faţa Domnului."

14 „Aşa grăieşte Domnul despre toţi vecinii răi care se ating de moştenirea Mea, pe care Eu am împărţit-o poporului Meu Israel: Iată, Eu îi voi smulge din ţara lor, iar pe Iuda îl voi scoate din mijlocul lor."

15 Şi va fi, după ce îi voi scoate, că Eu Mă voi întoarce şi voi avea milă de ei şi voi face ca fiecare să locuiască pe moşia sa şi fiecare în ţarina sa."

16 Şi va fi că, dacă ei într'adevăr vor învăţa calea poporului Meu, adică să jure pe numele Meu: «Viu este Domnul!», aşa cum l-au învăţat pe poporul Meu să jure pe Baal, atunci ei vor fi aşezaţi în mijlocul poporului Meu."

17 Dar dacă nu se vor întoarce, atunci pe neamul acela îl voi sfârteca şi-l voi nimici“."

13

1 Aşa grăieşte Domnul: „Du-te şi fă-ţi rost de o cingătoare de in şi încinge-ţi mijlocul; dar în apă să n'o înmoi“."

2 Şi, după cuvântul Domnului, mi-am făcut rost de o cingătoare şi mi-am pus-o peste mijloc."

3 Şi a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:"

4 „Ia-ţi cingătoarea de pe mijloc, ridică-te, du-te la Eufrat şi ascunde-o acolo într'o crăpătură de stâncă“."

5 Şi m'am dus şi am ascuns-o la Eufrat, aşa cum mi-a poruncit mie Domnul."

6 Şi a fost că după multe zile a zis Domnul către mine: „Ridică-te şi du-te la Eufrat şi ia de acolo cingătoarea pe care ţi-am poruncit s'o ascunzi în părţile acelea“."

7 Şi m'am dus la apa Eufratului şi am săpat şi am luat cingătoarea din locul unde o îngropasem; şi, iată, putrezise, nu mai era bună de nimic."

8 Şi a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:"

9 „Acestea zice Domnul: Aşa voi strica Eu semeţia lui Iuda şi înfumurarea Ierusalimului,"

10 această mare trufie a celor ce nu ascultă de cuvintele Mele şi aleargă după dumnezei străini ca să le slujească şi să li se închine; aşa vor fi ei, ca această cingătoare care nu-i bună de nimic."

11 Că aşa cum se lipeşte cingătoarea de mijlocul omului, tot astfel am lipit Eu de Mine casa lui Israel şi toată casa lui Iuda, ca să-Mi fie popor cu renume, spre laudă şi mărire; dar ei nu au ascultat de Mine."

12 Iar tu îi vei zice acestui popor: «Fiece burduf se va umple cu vin». Şi va fi că dacă ei îţi vor spune:« Oare noi nu ştim într'adevăr că fiece burduf se poate umple cu vin?»,"

13 tu le vei spune: Aşa grăieşte Domnul: Iată, pe toţi locuitorii acestei ţări şi pe regii lor, fiii lui David, cei care şed pe tronul său, şi pe preoţi şi pe profeţi şi pe Iuda şi pe toţi locuitorii Ierusalimului, pe toţi îi voi umple cu băutură îmbătătoare"

14 şi-i voi împrăştia, pe bărbat şi pe fratele său, pe părinţi şi pe copiii lor de-a valma; şi nu Mă voi îndura – zice Domnul – şi nu voi cruţa şi nici că-Mi va fi milă de strigătele lor."

15 Ascultaţi, plecaţi-vă auzul
şi nu vă semeţiţi, căci Domnul grăieşte."

16 Daţi-I slavă Domnului Dumnezeului vostru
mai înainte de a se lăsa întunericul,
mai înainte ca picioarele voastre să se împiedice de munţi întunecaţi.
Veţi aştepta lumină, şi iată umbra morţii,
şi fi-vor ei aduşi întru întuneric."

17 Dar dacă nu veţi auzi,
sufletul vostru va plânge'n taină pe seama semeţiei,
iar din ochii voştri lacrimi vor curge,
că turma Domnului e strivită'n durere."

18 Spune-i regelui şi spune-le principilor:
– Smeriţi-vă şi aşezaţi-vă,
căci cununa slavei voastre v'a căzut de pe cap."

19 Cetăţile dinspre miazăzi sunt închise
şi nu-i nimeni care să le deschidă;
Iuda e dus printre străini,
plinitu-s'a'ntru totul înstrăinarea lor."

20 Ridică-ţi ochii, Ierusalime,
şi vezi-i pe cei ce vin din miazănoapte;
unde-ţi este turma care ţi-a fost dată,
oile măririi tale?"

21 Ce vei zice când te vor cerceta,
că tu dintru'nceput i-ai învăţat ştiinţă împotrivă-ţi?
nu te vor apuca dureri ca ale femeii ce naşte?"

22 Şi dacă'n inima ta vei zice:
«De ce-au dat acestea peste mine?»:
Pentru mulţimea nedreptăţilor tale ţi s'au desfăcut poalele,
ca să te dea de gol călcâiele."

23 Dacă Etiopianul îşi va schimba pielea
şi leopardul petele,
atunci şi voi veţi putea face binele,
voi, care v'aţi învăţat cu răul."

24 Aşa îi voi risipi, ca pe nişte surcele
duse de vânt în pustie."

25 Aceasta este soarta ta,
partea neascultării tale de Mine,
zice Domnul:
aşa cum tu M'ai uitat pe Mine
şi te-ai încrezut în minciuni,"

26 tot astfel îţi voi despica poalele
până'n dreptul feţei tale,"

27 şi ţi se va vedea ruşinea
şi desfrânările şi rânchezatul
şi nefirescul desfrânării tale.
Pe dealuri şi'n şesuri ţi-am văzut urâciunile.
Vai ţie, Ierusalime, că rămâi necurat îndărătul Meu!
Cât oare încă?“"

14

1 Cuvântul Domnului ce s'a făcut către Ieremia cu prilejul secetei:"

2 „Iudeea a plâns,
porţile ei s'au golit,
întuneric s'a făcut pe pământ,
strigătul Ierusalimului scutură văzduhul."

3 Trimis-au mai-marii pe cei mici după apă;
aceştia au venit la fântâni, dar apă n'au găsit
şi s'au întors cu vasele goale."

4 Munca pământului a încetat
din lipsă de ploaie;
plugarii, simţindu-se umiliţi,
şi-au acoperit capul."

5 Căprioarele şi-au fătat puii'n poiană
şi au părăsit-o, că nu era iarbă."

6 Asinii sălbatici şedeau prin păduri
şi adulmecau vântul;
ochii li se topeau, că nu era verdeaţă“."

7 Doamne, păcatele noastre ni s'au ridicat împotrivă;
de dragul Tău fă ceva pentru noi,
că multe sunt înaintea Ta păcatele noastre,
faţă de Tine am păcătuit."

8 Tu, Doamne, eşti nădejdea lui Israel
şi mântuitor la vreme de necaz;
de ce Te-ai făcut ca un trecător pe pământ,
sau ca un pământean ce se abate la popas?"

9 Fi-vei oare ca un om cufundat în somn?
sau ca un voinic care nu poate mântui?
Dar Tu eşti între noi, Doamne,
şi numele Tău e numit peste noi:
nu ne uita!"

10 Aşa grăieşte Domnul către poporul acesta: „Le-a plăcut să-şi mişte picioarele încoace şi încolo, şi nu s'au cruţat; de aceea Dumnezeu nu a binevoit întru ei; acum îşi vor aduce aminte de nedreptatea lor“."

11 Şi a zis Domnul către mine: „Nu te ruga pentru poporul acesta, pentru binele lui;"

12 că dacă ei vor posti, Eu nu le voi auzi rugăciunile; de vor aduce arderi-de-tot şi jertfe, acestea nu-Mi vor face nici o plăcere; căci cu sabie şi cu foamete şi cu moarte îi voi nimici“."

13 Iar eu am zis: O, Doamne, Cel-ce-eşti! Iată, profeţii lor vor profeţi, zicând: „Sabie nu veţi vedea, şi nici foamete va fi între voi; că adevăr şi pace voi da pe pământ şi'n locul acesta“."

14 Atunci Domnul mi-a zis: „Profeţii profeţesc minciuni în numele Meu; nu Eu i-am trimis, nu Eu le-am poruncit şi nu Eu le-am vorbit; ci ei vă profeţesc vedenii mincinoase şi ghicituri şi vrăji şi după pofta inimii lor."

15 De aceea, aşa zice Domnul: Profeţii care profeţesc minciuni în numele Meu n'au fost trimişi de Mine. Şi dacă ei zic: «Sabie şi foamete nu vor fi pe pământul acesta», ei bine, cu moarte cumplită vor muri, de foamete se vor topi profeţii!"

16 Iar poporul căruia ei îi profeţesc, ei bine, de sabie şi de foamete vor fi ei lepădaţi pe uliţele Ierusalimului; şi nimeni nu va fi care să-i îngroape, nici pe femeile lor, nici pe fiii şi fiicele lor; propriile lor răutăţi le voi vărsa peste ei."

17 Iar tu le vei spune cuvântul acesta:
Lacrimi să verse ochii voştri, ziua şi noaptea, fără'ncetare,
căci cu mare strivire s'a zdrobit fiica poporului Meu,
cu rană dureroasă foarte."

18 De voi ieşi la câmp, iată răniţi de sabie!;
de voi intra în cetate, iată durere prin foamete!;
căci preot şi profet s'au dus într'o ţară pe care n'o ştiau“."

19 – La ce bun l-ai lepădat pe Iuda?
s'a îndepărtat oare sufletul Tău de Sion?
de ce ne-ai lovit fără putinţă de vindecare?
Noi aşteptam pace: nimic de bine;
un timp de vindecare: şi, iată, tulburare!"

20 Doamne, noi ne cunoaştem păcatele,
nedreptăţile părinţilor noştri
că am păcătuit în faţa Ta."

21 De dragul numelui Tău, încetează!;
nu nimici tronul slavei Tale!;
adu-Ţi aminte: nu rupe legământul Tău cu noi!"

22 Este oare printre idolii păgânilor
vreunul care dă ploaie?
sau cerul [lor] cumva îşi va da plinul?
Oare nu Tu eşti Acela?
În Tine, Doamne, nădăjduim,
că Tu le-ai făcut pe toate acestea."

15

1 Şi a zis Domnul către mine: „Chiar dacă Moise şi Samuel ar sta înaintea feţei Mele, sufletul Meu n'ar sta cu faţa către ei; alungă-l pe poporul acesta departe de Mine!; ducă-se!"

2 Iar dacă ei îţi vor zice: «Unde să ne ducem?», tu le vei spune: Acestea zice Domnul:Câţi sunt pentru moarte, la moarte;
câţi pentru sabie, la sabie;
câţi pentru foamete, la foamete
şi câţi pentru robie, la robie!"

3 Cu patru feluri [de moarte] îi voi pedepsi, zice Domnul: sabie să'njunghie, câini să sfâşie, fiarele pământului şi păsările cerului să mănânce şi să nimicească."

4 Spre spaimă îi voi da tuturor regatelor pământului, din pricina lui Manase, fiul lui Iezechia, regele lui Iuda, pentru toate câte le-a făcut el în Ierusalim."

5 Cui îi va fi milă de tine, Ierusalime?
cine se va întrista de dragul tău?
sau cine va întreba de pacea ta?"

6 Tu M'ai părăsit – zice Domnul –,
Mi-ai întors spatele,
iar Eu Îmi voi întinde mâna
şi te voi nimici
şi pentru ei nu voi avea cruţare."

7 Ca din praştie îi voi împrăştia;
în porţile poporului Meu li se vor lua copiii;
poporul Mi l-au nimicit din pricina nedreptăţilor lui."

8 Văduvele lor au devenit mai numeroase decât nisipul mării;
tineri războinici adus-am asupra mamei,
necaz în chiar amiaza-mare,
năprasnic chin am aruncat asupră-i,
cutremur şi spaimă."

9 Cea care a născut şapte, rămas-a fără ei;
sufletul i-a fost cuprins de chinuri;
soarele a asfinţit asupră-i în plină amiază;
de ruşine şi ocară s'a acoperit.
Pe cei rămaşi ai lor îi voi da săbiei
în faţa vrăjmaşilor lor - zice Domnul“."

10 Vai mie, mamă! De ce m'ai născut tu om în cumpănire,
pe-alături şi'n răspăr cu tot pământul?
Nici că eu i-am folosit cuiva,
nici că cineva mi-a fost mie de folos;
lipsitu-mi-a tăria'ntre cei ce mă blesteamă."

11 Aşa să fie, Doamne: a lor să fie propăşirea
dacă eu nu m'am rugat la Tine când ei erau plini de răutate
şi când aduceau necazuri;
spre binele lor [mă rugam] împotriva duşmanilor."

12 „Şi-arată fierul dinţii?: Puterea ta e'nvelitoare de aramă."

13 Comorile tale pradă le voi da
ca schimb pentru toate păcatele tale."

14 Rob te voi face vrăjmaşilor tăi de jur-împrejur,
într'o ţară pe care n'ai ştiut-o;
că foc a ţâşnit din mânia Mea,
şi el peste voi va arde“."

15 Doamne, adu-Ţi aminte de mine
şi mă cercetează
şi mă apără de cei ce mă prigonesc;
nu-i răbda îndelung,
vezi că de dragul Tău am îndurat ocară"

16 de la cei ce-Ţi defaimă cuvintele!;
nimiceşte-i,
şi fi-va cuvântul Tău în inima mea
spre veselie şi bucurie,
că numele Tău a fost numit peste mine,
o, Doamne, Atotţiitorule!"

17 În adunarea glumeţilor n'am stat;
ci sub teama mâniei Tale m'am însingurat,
sătul de-atâta amărăciune."

18 De ce se'ntăresc împotrivă-mi acei ce mă mâhnesc?
Adâncă-mi este rana: de unde vindecarea?!
ca o apă'nşelătoare mi s'a făcut,
în care nu te poţi încrede."

19 De aceea, aşa zice Domnul:
„Dacă tu te vei întoarce, iar Eu te voi reaşeza
şi tu vei sta înaintea feţei Mele,
şi dacă vei deosebi ceea ce e preţios din ceea ce-i netrebnic,
atunci ca gura Mea vei fi.
Ei se vor întoarce la tine,
dar tu nu te vei întoarce la ei."

20 Şi te vei face acestui popor ca un zid puternic de aramă;
se vor lupta cu tine, dar nu te vor birui,
căci Eu cu tine sunt ca să te scap;"

21 şi te voi scoate din mâna celor răi
şi din mâna ucigaşilor te voi izbăvi."

16

1 Iar tu să nu-ţi iei femeie – zice Domnul, Dumnezeul lui Israel –;"

2 în locul acesta nu ţi se vor naşte nici fiu, nici fiică."

3 Fiindcă aşa zice Domnul Dumnezeu despre fiii şi fiicele care s'au născut în locul acesta şi de mamele care i-au născut şi de părinţii care le-au dat naştere în ţara aceasta:"

4 De boli dătătoare de moarte vor muri; nu vor fi jeliţi şi nici îngropaţi; pildă vor fi pe faţa pământului; [hrană vor fi] fiarelor câmpului şi păsărilor cerului; de sabie vor cădea şi de foamete se vor topi."

5 Aşa zice Domnul: În adunarea lor de doliu să nu intri; nu te duce să jeleşti, nici să te tângui pentru ei; că pacea Mi-am îndepărtat-o de la poporul acesta."

6 Nimeni nu va plânge pentru ei, nimeni nu-şi va face pentru ei tăieturi pe trup şi nimeni nu se va rade pentru ei;"

7 în plângerea lor nu se va frânge pâine spre mângâiere asupra morţilor, şi nimeni nu va da de băut un pahar spre mângâiere asupra tatălui sau mamei sale;"

8 în casa ospăţului să nu intri ca să şezi să mănânci şi să bei împreună cu ei."

9 Că aşa zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: Iată, sub ochii voştri şi'n zilele voastre voi face să'nceteze din locul acesta orice glas de bucurie şi orice glas de veselie şi orice glas de mire şi orice glas de mireasă."

10 Şi va fi că atunci când tu îi vei vesti acestui popor toate aceste cuvinte şi când ei îţi vor zice: «De ce a rostit Domnul toate relele acestea împotriva noastră? care e nedreptatea noastră? şi care este păcatul pe care noi l-am săvârşit în faţa Domnului Dumnezeului nostru?»,"

11 atunci tu le vei zice: Din pricină că părinţii voştri M'au părăsit – zice Domnul – şi au mers după dumnezei străini şi le-au slujit şi li s'au închinat şi de Mine s'au îndepărtat şi legea Mea n'au păzit-o"

12 (iar voi aţi făcut mai rău decât părinţii voştri; că, iată, voi umblaţi fiecare după poftele inimii voastre celei rele, aşa încât de Mine să nu ascultaţi),"

13 de aceea Eu vă voi alunga din ţara aceasta în ţara pe care nici voi şi nici părinţii voştri n'au ştiut-o, şi acolo veţi sluji la alţi dumnezei, care nu vor avea milă de voi."

14 De aceea, iată că vin zile – zice Domnul – când ei nu vor mai spune: «Viu este Domnul, Cel ce i-a scos pe fiii lui Israel din ţara Egiptului»,"

15 ci: «Viu este Domnul, Cel ce a adus înapoi casa lui Israel din ţara de la miazănoapte şi din toate ţările în care au fost duşi». Şi Eu îi voi aşeza la loc în ţara lor, aceea pe care Eu am dat-o părinţilor lor."

16 Iată, Eu voi trimite pescari mulţi – zice Domnul – şi-i vor pescui, şi după aceea voi trimite mulţi vânători şi-i vor vâna de pe fiece munte şi de pe fiece deal şi de prin crăpăturile stâncilor."

17 Că ochii Mei sunt îndreptaţi asupra tuturor căilor lor; nedreptăţile lor nu le-au putut ascunde ochilor Mei."

18 Şi îndoit le voi plăti răutăţile şi păcatele cu care Mi-au spurcat pământul prin stârvurile urâciunilor lor şi prin fărădelegile cu care Mi-au umplut moştenirea“."

19 Doamne, puterea mea
şi ajutorul meu şi scăparea mea în zilele răutăţilor,
la Tine vor veni neamurile de la marginea pământului
şi vor zice:
„Cât de zadarnici erau idolii
pe care părinţii noştri şi i-au agonisit
şi care nu-s de nici un folos!“"

20 „Oare-şi va face omul dumnezei
de vreme ce aceştia nu sunt dumnezei?"

21 De aceea, iată, de data aceasta le voi arăta mâna Mea
şi puterea Mea le-o voi face cunoscută
şi vor şti că numele Meu este Domnul“."

17

1 „Păcatul lui Iuda e scris cu condei de fier,
cu vârf de diamant e săpat pe tăbliţa inimii lor
şi pe coarnele jertfelnicelor lor,"

2 căci fiii lor îşi aduc aminte de jertfelnicele lor
şi de sfintele lor crânguri
şi de arbori cu frunza deasă pe colinele înalte."

3 Tu, muntele Meu în câmpie,
bogăţia şi toate comorile tale
le voi da spre pradă
din pricina păcatului înălţimilor tale
din toate hotarele tale."

4 Tu prin tine te vei lipsi de moştenirea ta
pe care Eu ţi-am dat-o;
Eu te voi da rob vrăjmaşilor tăi
într'o ţară pe care tu n'o ştii;
căci focul mâniei Mele, pe care voi l-aţi aprins,
va arde în veci."

5 Acestea zice Domnul:
Blestemat e omul care-şi pune nădejdea în om
şi pe acesta-şi va rezema braţul său de carne,
în timp ce inima lui se'ndepărtează de Domnul."

6 Fi-va el ca un scai sălbatic în pustie:
nu va vedea când vine binele,
ci va locui în sărătură şi'n pustiu,
în loc sterp, nelocuit."

7 Dar fericit e omul care-şi pune nădejdea în Domnul,
a cărui nădejde va fi Domnul."

8 Şi va fi ca un pom înfloritor lângă ape;
în straturi umede-şi înfige rădăcinile
şi de venirea arşiţei nu se teme;
ramuri de umbră îşi are deasupră-i,
de an secetos nu-i este frică
şi-a face roadă nu va înceta."

9 Inima e mai adâncă decât orice;
ea este omul: cine-l va cunoaşte?"

10 Eu, Domnul, Eu sunt Cel care'ncearcă inimile
şi scrutează rărunchii,
ca să-i dau fiecăruia după căile lui
şi după roadele purtărilor lui."

11 Potârnichea-şi înalţă glasul
şi cloceşte fără să scoată pui;
aşa e cel ce-şi adună avuţia pe nedrept:
la jumătatea zilelor lui o va pierde
şi'ntru târziul său va fi nebun“."

12 Un tron înalt, de slavă,
acela-i locul nostru sfânt."

13 Doamne, nădejdea lui Israel,
toţi cei ce te părăsesc vor fi ruşinaţi,
cei ce se'ndepărtează de Tine vor fi scrişi pe pământ
pentru că au părăsit izvorul vieţii, pe Domnul."

14 Vindecă-mă, Doamne, şi mă voi tămădui;
mântuieşte-mă, şi mă voi mântui;
că Tu eşti lauda mea."

15 Iată, ei zic către mine:
„Unde-i cuvântul Domnului? să vină!“"

16 Dar eu n'am ostenit în a merge după Tine
şi nici am râvnit ziua omului;
Tu ştii: cele ce ies prin buzele mele
sunt înaintea feţei Tale."

17 Să nu-mi fii străin,
ci cruţă-mă în ziua cea rea!"

18 Să se ruşineze cei ce mă prigonesc,
nu eu să mă ruşinez;
ei să se înfricoşeze,
nu eu să mă înfricoşez;
peste ei adu ziua cea rea,
cu îndoită zdrobire sfărâmă-i!"

19 Aşa grăieşte Domnul: „Du-te şi stai în porţile fiilor poporului tău, cele prin care intră regii lui Iuda şi prin care ies, şi în toate porţile Ierusalimului."

20 Şi le vei zice: Auziţi cuvântul Domnului, voi, regii lui Iuda, şi voi, toată Iudeea, şi voi, Ierusalimul întreg, voi, cei ce intraţi prin porţile acestea!"

21 Aşa grăieşte Domnul: Aveţi grijă de sufletele voastre şi nu ridicaţi poveri în Ziua-de-odihnă şi nu le faceţi să treacă prin porţile Ierusalimului."

22 În Ziua-odihnei să nu scoateţi poveri din casele voastre şi nici o lucrare să nu faceţi; sfinţiţi Ziua-de-odihnă, aşa cum le-am poruncit Eu părinţilor voştri."

23 Dar ei n'au ascultat şi nu şi-au plecat urechea, ci şi-au învârtoşat cerbicea mai mult chiar decât părinţii lor, ca să nu Mă asculte şi să nu primească învăţătura."

24 Şi va fi că de Mă veţi asculta – zice Domnul – adică să nu căraţi poveri în Ziua-odihnei prin porţile acestei cetăţi şi să sfinţiţi Ziua-odihnei prin a nu face'n ea nici o lucrare,"

25 prin porţile acestei cetăţi vor intra regi şi principi şezând pe tronul lui David şi alergând pe carele şi pe caii lor, ei şi principii lor, oamenii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului; şi locuită va fi cetatea aceasta în veac."

26 Şi [oameni] vor veni din cetăţile lui Iuda şi dimprejurul Ierusalimului şi din ţinutul lui Veniamin şi de la câmp şi de la deal şi de la miazăzi, aducând arderi-de-tot şi jertfe şi tămâie şi mană şi miruri, laudă aducând în casa Domnului."

27 Dar va fi că dacă nu Mă veţi asculta să sfinţiţi Ziua-odihnei prin a nu ridica poveri şi a nu le căra în Ziua-odihnei prin porţile Ierusalimului, atunci foc voi aprinde în porţile lui şi el va mistui uliţele Ierusalimului şi nu se va mai stinge“."

18

1 Cuvântul ce s'a făcut de la Dumnezeu către Ieremia, zicând:"

2 „Scoală-te şi te coboară la casa olarului; acolo vei auzi cuvintele Mele“."

3 Şi m'am pogorât la casa olarului; şi, iată, el făcea un vas la roată."

4 Şi vasul pe care-l făcea el, cu mâinile lui, s'a stricat, astfel că din el a făcut un alt vas, aşa cum i-a plăcut lui să-l facă."

5 Şi a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:"

6 „O, tu, casa lui Israel, oare nu voi putea eu să fac cu tine precum olarul acesta? Iată, ca lutul olarului sunteţi voi în mâinile Mele."

7 În curând Mă voi rosti împotriva unui neam şi împotriva unui regat, să le sfârtec şi să le nimicesc;"

8 dar dacă neamul acela se va întoarce de la toate răutăţile lui, atunci Eu mă voi căi de relele pe care plănuiam să le aduc asupră-i."

9 Dacă însă Mă voi rosti împotriva unui neam sau regat, ca să-l zidesc la loc şi să-l împlânt,"

10 dar ei vor face rele'n faţa Mea, aşa ca glasul Meu să nu se audă, atunci Eu Mă voi căi de binele pe care-am spus că li-l voi face."

11 Şi acum, zi către oamenii lui Iuda şi către cei ce locuiesc în Ierusalim: Iată, Eu urzesc lucruri rele împotriva voastră şi plănuiesc un gând asupră-vă. Întoarcă-se dar fiecare de la calea lui cea rea, faceţi-vă lucrurile şi căile mai bune!"

12 Dar ei au zis: «Ca nişte bărbaţi ce suntem, ne împotrivim; că după urâciunile noastre vom merge şi vom face fiecare ce-i pofteşte inima lui cea rea»."

13 De aceea, aşa zice Domnul:
Întrebaţi printre neamuri:
Cine-a mai auzit de lucruri atât de scârboase
ca acelea pe care le-a făcut fecioara lui Israel?"

14 Vor înceta oare stâncile să mai aibă colţuri?
Va înceta oare Libanul să mai primească zăpadă?
Va curge oare apa în sus, împinsă de vânt?"

15 Numai poporul Meu M'a dat uitării.
Zadarnic făcut-au ei să fumege tămâie:
în căile lor pierdut-au vechile cărări,
ca să bată cărări de neumblat,"

16 ca să-şi prefacă ţara'n pustiu,
spre veşnică batjocură;
tot cel ce va trece prin ea se va uimi
şi va clătina din cap."

17 Ca un vânt arzător îi voi risipi
în faţa vrăjmaşilor lor;
ziua nimicirii lor le-o voi arăta“."

18 Atunci ei au zis: „Veniţi să plănuim un sfat împotriva lui Ieremia; că nu va pieri legea din preot, nici sfatul din înţelept, nici cuvântul din profet; veniţi, şi să-l batem cu propria sa limbă; vom lua aminte la toate vorbele lui“."

19 Auzi-mă, Doamne,
şi ascultă glasul pricinii mele!"

20 Plăti-voi oare binele cu răul?
Că ei s'au vorbit împotriva sufletului meu
şi au ascuns pedeapsa pe care mi-o plănuiau.
Adu-Ţi aminte că Ţi-am stat înainte
ca să grăiesc spre binele lor,
mânia să Ţi-o întorci de la ei."

21 De aceea, dă-i pe fiii lor foametei
şi adună-i spre puterea săbiei!
Fie femeile lor sterpe şi văduve,
bărbaţii lor cu moarte fie sfârtecaţi,
iar tinerii lor în război să cadă de sabie!"

22 Strigăt fie'n casele lor!
Adu asupra lor tâlhari de năprasnă!
Că sfat au uneltit ca să mă prindă
şi laţuri au ascuns pentru mine."

23 Şi, Tu, Doamne, Tu ai cunoscut
ucigaşele lor sfaturi împotriva mea.
Să nu le ierţi nedreptăţile,
păcatele lor să nu le ştergi de dinainte-Ţi!
În faţa Ta, Doamne, să-i prindă leşinul,
fă ceva cu ei la vremea mâniei Tale!"

19

1 Atunci a zis Domnul către mine: „Du-te şi ia un vas de lut, lucrare de olar, şi vei aduce pe cei mai bătrâni din popor şi dintre preoţi"

2 şi vei ieşi la locul de îngropare al fiilor copiilor lor, care este la intrarea porţii Harsit, şi citeşte acolo toate cuvintele acestea pe care Eu ţi le voi grăi."

3 Şi le vei spune: Auziţi cuvântul Domnului, voi, regi ai lui Iuda, şi voi, bărbaţi ai lui Iuda, şi voi, cei ce locuiţi în Ierusalim, şi voi, cei ce intraţi pe porţile acestea! Aşa zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: Iată, Eu voi aduce rele asupra acestui loc, în aşa fel încât fiecăruia din cei ce le vor auzi îi vor ţiui urechile."

4 Aceasta, pentru că ei M'au părăsit şi au înstrăinat locul acesta şi au ars în el tămâie pentru dumnezei străini, pe care nici ei şi nici părinţii lor nu i-au ştiut, iar regii lui Iuda au umplut locul acesta cu sânge nevinovat"

5 şi i-au zidit înălţimi lui Baal, ca să-şi ardă copiii în foc, lucru pe care Eu nu l-am poruncit şi nici nu l-am gândit în inima Mea."

6 De aceea, iată, vin zile – zice Domnul – când locul acesta nu se va mai numi Tofet şi «Locul-de-Îngropare-al-fiului-lui-Hinom», ci «Locul-de-Îngropare-al-Măcelului»."

7 Şi'n locul acesta voi nimici sfatul lui Iuda şi al Ierusalimului şi cu sabie îi voi doborî în faţa duşmanilor lor şi'n mâinile celor ce le caută viaţa, iar pe morţii lor îi voi da de mâncare păsărilor cerului şi fiarelor pământului."

8 Şi voi duce această cetate la pustiire şi batjocură: tot cel ce va trece prin ea se va încrâncena şi va fluiera văzând atâta rană."

9 Carnea fiilor lor o vor mânca, şi carnea fiicelor lor; fiecare va mânca din carnea vecinului său, în strâmtorarea şi'n împresurarea cu care vrăjmaşii lor îi vor împresura."

10 Iar tu vei zdrobi vasul cel de lut sub ochii oamenilor care vor ieşi cu tine"

11 şi le vei zice: Acestea grăieşte Domnul: Aşa voi zdrobi poporul acesta şi cetatea aceasta, ca pe un vas de lut care, odată zdrobit, nu mai poate fi făcut la loc."

12 Aşa voi face Eu cu locul acesta şi cu locuitorii lui – zice Domnul –, ca să fie cetatea aceasta asemenea unui lut care s'a surpat."

13 Iar casele Ierusalimului şi casele regilor lui Iuda vor fi ca un morman de dărâmături, din pricina necurăţiilor lor de prin toate casele pe ale căror acoperişuri au ars tămâie pentru toată «oştirea cerului» şi au vărsat prinoase de băutură pentru dumnezei străini“."

14 Ieremia a revenit din Tofet, unde-l trimisese Domnul să profeţească; şi a stat în curtea casei Domnului şi a grăit către'ntregul popor:"

15 „Acestea zice Domnul: Iată, Eu aduc asupra acestei cetăţi şi asupra tuturor cetăţilor ce se ţin de ea şi asupra satelor ei toate relele pe care le-am grăit împotrivă-i, pentru că ea şi-a învârtoşat cerbicea, ca să nu asculte de poruncile Mele“."

20

1 Iar Paşhur, fiul preotului Imer, cel ce fusese numit şi veghetor al casei Domnului, l-a auzit pe Ieremia profeţind aceste cuvinte."

2 Şi l-a lovit şi l-a aruncat în temniţa jilavă, ce se afla lângă poarta casei de sus, cea care dădea în templul Domnului."

3 Apoi Paşhurr l-a scos pe Ieremia din temniţa jilavă, iar Ieremia i-a zis: „Domnul nu te-a numit cu numele de Paşhurr, ci cu acela de Surghiunitul."

4 Căci aşa zice Domnul: Iată, Eu voi face ca tu să fii dus în surghiun împreună cu toţi prietenii tăi; ei vor cădea sub sabia duşmanilor lor, iar ochii tăi îi vor vedea; iar pe tine şi pe întregul Iuda vă voi da în mâinile regelui Babilonului; acesta îi va robi şi cu săbiile îi va tăia'n bucăţi."

5 Şi toată puterea acestei cetăţi şi toată strânsura ei şi toate vistieriile regelui lui Iuda le voi da în mâinile vrăjmaşilor acestuia, iar ei le vor duce în Babilon."

6 Iar tu şi casnicii tăi veţi merge în robie; tu vei muri în Babilon, şi acolo vei fi îngropat, tu şi toţi prietenii tăi cărora le-ai profeţit minciuni“."

7 Tu m'ai amăgit, Doamne,
iar eu m'am amăgit;
Tu ai fost puternic, Tu ai biruit,
eu m'am făcut de râs;
fără'ncetare'n toată ziua sunt batjocorit."

8 Da, eu cu graiul meu amar voi râde,
la răscoală şi sleire voi chema,
căci cuvântul Domnului mi-a devenit ocară
şi'n zilele mele toate, bătaie de joc."

9 Atunci am zis:
Numele Domnului nu-l voi mai numi
şi'ntru numele Său nu voi mai grăi!...
Dar asta-mi era în oase ca o văpaie-aprinsă;
mă şubrezesc din toate'ncheieturile
şi cad sub propriile mele puteri."

10 Ocara multora am auzit-o,
a celor adunaţi prin preajmă:
„Ridicaţi-vă!;
laolaltă să ne ridicăm împotrivă-i,
bărbaţii toţi, prietenii lui!
Băgaţi de seamă la ce-şi pune el în gând:
poate că se va amăgi,
iar noi îl vom învinge
şi răzbunaţi vom fi asupră-i!“"

11 Dar Domnul e cu mine ca un războinic tare;
iată de ce ei m'au prigonit,
dar au rămas buimaci;
umplutu-s'au de ruşine,
că nu şi-au priceput ocara veşnică, de neuitat."

12 Doamne, Tu, Cel ce pătrunzi pe cele drepte,
Tu, Cel ce cunoşti rărunchii şi inimile,
fă ca eu să-Ţi văd răzbunarea asupră-le,
că Ţie Ţi-am încredinţat apărarea mea!"

13 Cântaţi-I Domnului, laude cântaţi-I,
că El a scos sufletul săracului
din mâna răufăcătorilor!"

14 Blestemată fie ziua'n care m'am născut!;
da, ziua'n care maica m'a născut
să nu fie binecuvântată!"

15 Blestemat fie omul care i-a vestit tatălui meu:
„Un fiu ţi s'a născut!“"

16 Bucură-se omul acela
precum cetăţile pe care Domnul le-a prăpădit cu mânie,
fără să-I pară rău:
strigăt audă dimineaţa,
răcnete de jale'n amiazăzi!"

17 Că nu m'a ucis în pântecele maicii mele!;
că maică-mea nu mi s'a făcut mormânt
şi pântece de ne'ncetată zămislire!"

18 La ce bun ieşit-am eu din pântece?:
Să văd doar osteneală şi durere
şi să-mi istovesc zilele'n ruşine?"

21

1 Cuvântul care s’a făcut de la Domnul către Ieremia când regele Sedechia a trimis la el pe Paşhur, fiul lui Malchia, şi pe Sofonie, fiul preotului Maaseia, ca să-i zică:"

2 „Întreabă-L pentru noi pe Domnul; că regele Babilonului s'a ridicat împotriva noastră; poate că Domnul va face ceva potrivit lucrurilor Sale minunate, şi acela se va duce de la noi“."

3 Iar Ieremia le-a zis: „Aşa veţi grăi către Sedechia, regele lui Iuda:"

4 Aşa grăieşte Domnul: Iată, Eu voi întoarce îndărăt armele războinice cu care voi vă luptaţi împotriva Caldeilor care v'au împresurat de dinafara zidului şi le voi îngrămădi în mijlocul acestei cetăţi."

5 Şi Eu Mă voi lupta împotriva voastră cu mână tare şi cu braţ înalt, cu mânie şi cu urgie mare."

6 Şi pe toţi cei ce locuiesc în cetatea aceasta, oameni şi animale, îi voi lovi cu moarte dureroasă, iar ei vor muri."

7 Şi după aceea – aşa zice Domnul – pe Sedechia, regele lui Iuda, şi pe slujitorii lui şi poporul care'n cetatea aceasta a scăpat din ciumă şi de la moarte şi de la sabie îi voi da în mâna vrăjmaşilor, a celor ce le caută vieţile, iar ei îi vor trece prin ascuţişul săbiei; şi nu-i vor cruţa şi nici o milă nu vor avea de ei“."

8 Iar acestui popor îi vei spune: Aşa grăieşte Domnul: Iată, Eu v'am pus înainte calea vieţii şi calea morţii."

9 Cel ce rămâne în cetatea aceasta va muri de sabie şi de foamete; iar cel ce va ieşi şi se va duce la Caldeii care v'au împresurat, acela va trăi; viaţa îi va fi ca o pradă, dar va trăi."

10 Că nu spre bine, ci spre rău Mi-am întors Eu faţa asupra acestei cetăţi; ea va fi dată în mâna regelui Babilonului, iar acela cu foc o va mistui."

11 Tu, casă a regelui lui Iuda, ascultaţi cuvântul Domnului! Tu, casă a lui David, aşa grăieşte Domnul:"

12 Judecaţi dimineaţa cu judecată
şi faceţi ce e drept
şi scoateţi-l pe cel jefuit
din mâna celui ce-l apasă,
ca nu cumva mânia Mea ca focul să se-aprindă,
căci ea va arde
şi nimeni nu va fi care s'o stingă."

13 Iată, Eu sunt împotriva ta,
a celui ce locuieşte în Valea Sorului-de-şes,
şi a celor ce zic: «Cine ne va înfricoşa?»
sau: «Cine va intra în locaşul nostru?»"

14 Şi foc voi aprinde'n pădurea ei
şi toate'mprejurimile ei le va mistui."

22

1 Aşa grăieşte Domnul: Du-te şi te coboară la casa regelui lui Iuda, şi acolo vei grăi cuvântul acesta"

2 şi vei zice: Ascultă cuvântul Domnului, tu, rege al lui Iuda, cel ce stai pe tronul lui David, tu şi casa ta şi poporul tău şi cei ce intră pe porţile acestea!"

3 Aşa grăieşte Domnul: Faceţi judecată şi dreptate şi scoateţi-l pe cel jefuit din mâna celui ce-l apasă; iar pe străin şi pe orfan şi pe văduvă să nu-i asupriţi; nu fiţi necredincioşi, iar sânge nevinovat să nu vărsaţi în locul acesta."

4 Că dacă'ntr'adevăr veţi plini cuvântul acesta, atunci pe poarta acestei case vor intra regi care şed pe tronul lui David şi care aleargă'n căruţe şi pe cai, ei şi slujitorii lor."

5 Dar dacă nu veţi plini cuvintele acestea, pe Mine Însumi M'am jurat – zice Domnul – că această casă fi-va spre pustiire."

6 Că acestea grăieşte Domnul despre casa regelui lui Iuda:Tu Îmi eşti Galaadul
şi creştetul Libanului.
Cu toate acestea, în pustiu te voi preface,
în cetăţi nelocuite."

7 Şi'mpotriva ta voi aduce om nimicitor
şi securea lui;
tăia-vor cedrii tăi cei mai frumoşi
şi-i vor arunca în foc."

8 Şi neamuri multe vor trece prin cetatea aceasta; şi fiece om va zice către vecinul său: «De ce-a făcut Domnul astfel cu această mare cetate?»."

9 Şi se va răspunde: «Pentru că au părăsit legământul Domnului Dumnezeului lor şi s'au închinat la dumnezei străini şi le-au slujit«."

10 Nu-l plângeţi pe cel mort,
nici vă tânguiţi pentru el;
plângeţi-l amarnic pe cel ce pleacă,
fiindcă nu se va mai întoarce,
nici va mai vedea el ţara'n care s'a născut!"

11 Că pe acestea le zice Domnul despre Şalum, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, cel ce domneşte în locul lui Iosia, tatăl său, care s'a dus din locul acesta: el nu se va mai întoarce acolo,"

12 ci în locul acela în care Eu l-am strămutat ca rob, acolo va muri, iar ţara aceasta nu o va mai vedea."

13 [Vai de] cel ce fără dreptate îşi durează casa
şi fără judecată foişoarele,
cel ce-şi face aproapele să-i muncească pe nimic
şi nu-i dă nici un fel de plată!"

14 Tu ţi-ai durat o casă bine măsurată,
şi foişoare largi cu ferestre potrivite,
pe care ţi le-ai căptuşit în cedru
şi'n roşu le-ai vopsit."

15 Domni-vei oare
fiindcă te făleşti cu tatăl tău Ahaz?
Nu mâncare şi nu băutură;
mai bine-ţi este ţie să faci judecată şi dreptate."

16 Ei nu înţeleg,
nu judecă pricina necăjitului,
nici pricina săracului;
oare nu'nseamnă asta că tu nu Mă cunoşti?
zice Domnul."

17 Iată, ochii tăi nu sunt buni,
nici inima ta,
ci merg după lăcomia ta
şi după sângele nevinovat pe care vrei să-l verşi
şi după nedreptăţile şi omorurile
pe care vrei să le faci."

18 De aceea, aşa zice Domnul despre Ioiachim,
fiul lui Iosia, regele lui Iuda,
chiar despre bărbatul acesta:
Nimeni nu-l va plânge: «O, frate!»,
şi nimeni pentru el nu se va tângui: «Vai, Doamne!»."

19 El nu va fi îngropat cum se'ngroapă morţii,
ci putred va fi aruncat
în afara porţii Ierusalimului."

20 Urcă-te'n Liban şi strigă
şi glasul ţi-l sloboade spre Vasan
şi strigă până dincolo de mare,
că toţi ibovnicii tăi sunt striviţi."

21 Eu ţi-am vorbit despre căderea ta,
dar tu ai zis: «N'am să ascult!».
Aceasta ţi-a fost calea încă din tinereţea ta:
n'ai ascultat de glasul Meu."

22 Pe toţi păstorii tăi îi va paşte vântul,
ibovnicii tăi vor merge în robie;
atunci ruşinată vei fi şi dispreţuită
din pricina ibovnicilor tăi."

23 Tu, cea care locuieşti în Liban
făcându-ţi cuib în cedri,
amarnic îţi va fi suspinul
când chinuri vor veni peste tine,
dureri ca ale celei ce naşte!"

24 Aşa cum Eu într'adevăr sunt viu, zice Domnul: Dacă Iehonia, fiul lui Ioiachim, regele lui Iuda, s'ar face chiar pecete pe mâna Mea cea dreaptă, chiar şi de acolo te voi smulge"

25 şi te voi da în mâna celor ce-ţi caută viaţa, în faţa celor de care-ţi este frică: în mâna Caldeilor."

26 Pe tine şi pe mama care te-a născut vă voi azvârli într'o ţară în care nu te-ai născut, dar în care vei muri."

27 Iar ei nicicum nu se vor mai întoarce în ţara după care sufletul lor tânjeşte."

28 Lipsit de cinste este Iehonia,
precum un vas netrebnic,
pentru că doborât a fost şi aruncat
într'o ţară pe care n'o ştia."

29 Pământule, pământule,
ascultă cuvântul Domnului:"

30 Înscrie-l pe bărbatul acesta: «Om-izgonit»;
că nimeni din seminţia lui
nu va ajunge să şadă pe tronul lui David,
să mai domnească'n Iuda."

23

1 [Vai vouă], păstori care pierdeţi şi risipiţi oile păşunii Mele!"

2 De aceea, aşa zice Domnul împotriva celor ce pasc poporul Meu: Voi aţi risipit oile Mele şi le-aţi scos afară şi nu le-aţi cercetat. Iată, Eu Mă voi răzbuna asupra voastră pe potriva faptelor voastre celor rele."

3 Şi voi aduna înlăuntru rămăşiţa poporului Meu din fiece ţară în care i-am alungat şi-i voi aşeza în păşunea lor; şi vor creşte şi se vor înmulţi."

4 Şi le voi ridica păstori care-i vor hrăni; şi nu se vor mai teme, nici se vor mai înfricoşa, zice Domnul."

5 Iată, vin zilele – zice Domnul –
când îi voi ridica lui David o Odraslă'ndreptăţită;
un Rege va domni şi va înţelege
şi va face judecată şi dreptate pe pământ."

6 În zilele Lui se va mântui Iuda
şi Israel va locui cu încredere.
Iată numele cu care-L vor chema:
«Domnul-dreptatea-noastră»."

7 De aceea: Iată, vin zilele – zice Domnul – când nu se va mai spune: «Viu este Domnul, Cel ce a scos casa lui Israel din ţara Egiptului»,"

8 ci: «Viu este Domnul, Cel ce a scos şi a adunat seminţia casei lui Israel din ţara de la miazănoapte şi din toate ţările în care îi risipise, pentru ca să locuiască ei în ţara lor»“."

9 Despre profeţi:
Inima în mine s'a zdrobit,
oasele mele toate s'au clătinat,
devenit-am ca un bărbat sfărâmat în ţărână,
ca un om pe care vinul l-a'ntrecut,
din pricina Domnului
şi din pricina strălucirii slavei Sale."

10 „Că din pricina acestora a plâns pământul,
păşunile pustiei s'au uscat.
Alergarea lor se'mpiedică în rele
şi tot aşa tăria lor."

11 Că preot şi profet s'au pângărit,
până şi'n casa Mea le-am văzut răutăţile."

12 De aceea
facă-li-se calea spre lunecare'n întuneric;
în ea se vor împiedica şi vor cădea;
că rele voi aduce Eu asupră-le
în anul cercetării lor."

13 Şi'n profeţii Samariei am văzut fărădelegi;
au profeţit în numele lui Baal
şi l-au făcut pe poporul Meu Israel să rătăcească."

14 Dar în profeţii Ierusalimului văzut-am lucruri groaznice,
de vreme ce săvârşeau adulter
şi umblau întru minciuni
şi sprijineau mâinile răufăcătorilor
pentru ca nimeni să nu se'ntoarcă din calea lui cea rea;
Ei sunt pentru Mine ca Sodoma,
iar locuitorii de acolo, ca Gomora."

15 De aceea, aşa zice Domnul:
Iată, Eu îi voi hrăni cu durere,
şi apă amară le voi da de băut;
că de la profeţii Ierusalimului
s'a răspândit în tot pământul spurcăciunea."

16 Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul:
Nu ascultaţi la vorbele profeţilor,
că'n zadar îşi închipuie loruşi vedenii;
din propria lor inimă vorbesc,
iar nu din gura Domnului."

17 Ei le spun celor ce leapădă cuvântul Domnului:
«Pace va fi vouă!».
Şi tuturor celor ce umblă întru poftele lor
şi oricui umblă'ntru rătăcirea inimii sale:
«Nici un rău nu va veni asupră-ţi!»."

18 Dar cine oare a stat în adâncul Domnului
şi I-a văzut cuvântul? cine a ascultat şi a auzit?"

19 Iată, cutremur de la Domnul:
mânie se-aruncă'n cutremur,
vârtej se va roti pe deasupra necredincioşilor;"

20 şi urgia Domnului nu va mai da înapoi
până când El o va fi'mplinit
până când El o va fi'ntărit
după sfatul inimii Lui.
La sfârşitul zilelor, ei o vor înţelege."

21 Pe profeţi nu i-am trimis,
dar ei aleargă;
către ei n'am grăit,
dar ei profeţesc!..."

22 Dar dacă ei ar fi stat în sfatul Meu
şi ar fi ascultat la cuvintele Mele,
atunci Mi-ar fi întors poporul
de la faptele cele rele."

23 Eu sunt un Dumnezeu de aproape,
zice Domnul,
iar nu un Dumnezeu de departe."

24 Se va ascunde oare cineva în locuri ascunse
fără ca Eu să-l văd?
Oare nu umplu Eu cerul şi pământul?
zice Domnul."

25 Am auzit ce spun profeţii, cum anume profetizează ei minciuni în numele Meu, zicând: «Azi-noapte am avut un vis!»."

26 Până când vor fi acestea în inima acelor profeţi care profeţesc minciuni vestind voile inimilor lor?"

27 ale celor ce, prin visele pe care şi le povestesc unii altora, îi fac [pe oameni] uite legea Mea, aşa cum părinţii lor Mi-au uitat numele în [închinarea lor la] Baal?"

28 Profetul care a visat, să-şi povestească visul, iar cel căruia îi este cuvântul Meu, cuvântul Meu întru adevăr să-l povestească. Ce are de-a face pleava cu grâul?
Aşa-i cu cuvintele Mele, zice Domnul."

29 Iată, oare nu sunt cuvintele Mele ca focul
– zice Domnul –
şi ca un ciocan care taie piatra?"

30 Iată, de aceea sunt Eu împotriva profeţilor – zice Domnul Dumnezeu –, a celor ce-Mi fură cuvintele, fiecare de la vecinul său."

31 Iată, Eu sunt împotriva profeţilor care scornesc vorbe profetice şi-şi dormitează somnul."

32 De aceea, iată, Eu sunt împotriva profeţilor care profeţesc vise mincinoase şi, povestindu-le, Îmi înşală poporul cu minciunile şi rătăcirile lor. Dar nu Eu i-am trimis şi nu Eu le-am poruncit; ca atare, ei nu-i vor fi acestui popor de nici un folos."

33 Şi dacă poporul acesta, sau preotul, sau profetul, va întreba: «Care este povara Domnului?», atunci tu le vei spune: «Voi sunteţi povara, şi Eu vă voi prăvăli», zice Domnul."

34 Pe profetul şi pe preoţii şi pe cei din popor care vor zice: «Povara Domnului», ei bine, pe omul acela Mă voi răzbuna, pe el şi pe casa lui."

35 Aşa veţi grăi fiecare către aproapele său şi fiecare către fratele său: «Ce a răspuns Domnul?» şi: «Ce a zis Domnul?»"

36 Şi să nu mai pomeniţi de «povara Domnului», căci povară îi va fi omului cuvântul său."

37 Dar din ce pricină – [vei spune] – a grăit Domnul Dumnezeul nostru?"

38 De aceea, aşa grăieşte Domnul Dumnezeul nostru: Pentru că tu ai spus cuvântul acesta: «Povara Domnului», cu toate că Eu v'am trimis cuvânt: Nu veţi spune «Povara Domnului»,"

39 de aceea, iată, Eu vă apuc şi vă prăvălesc, pe voi şi cetatea pe care v'am dat-o, vouă şi părinţilor voştri;"

40 şi voi aduce peste voi ocară veşnică şi veşnică necinste, de neuitat“."

24

1 Domnul mi-a arătat două coşuri de smochine puse în faţa templului Domnului, după ce Nabucodonosor, regele Babilonului, îi dusese în robie pe Iehonia, fiul lui Ioiachim, regele lui Iuda, şi pe principi şi pe meşteri şi pe cei prinşi şi pe cei legaţi care au fost scoşi afară din Ierusalim şi duşi în Babilon."

2 În unul din coşuri erau smochine foarte bune, cum sunt smochinele timpurii, iar în coşul celălalt erau smochine foarte rele, care, de rele ce erau, nu se puteau mânca."

3 Şi a grăit Domnul către mine: „Ce vezi, Ieremia?“ Şi am răspuns: „Smochine; smochinele cele bune sunt foarte bune, iar cele rele sunt foarte rele: atât de rele, că nu se pot mânca“."

4 Şi a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:"

5 „Aşa grăieşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: Ca pe aceste smochine bune, aşa îi voi recunoaşte Eu, spre binele lor, pe Iudeii care-au fost duşi în robie, cei pe care Eu i-am strămutat din locul acesta în ţara Caldeilor."

6 Şi spre binele lor Îmi voi aţinti ochii asupră-le, şi spre binele lor îi voi reaşeza în ţara aceasta; şi-i voi zidi şi nu-i voi dărâma şi-i voi sădi şi nu-i voi smulge."

7 Şi le voi da inimă ca să Mă ştie că Eu sunt Domnul; şi ei Îmi vor fi Mie popor, iar Eu le voi fi lor Dumnezeu, pentru că din toată inima lor se vor întoarce la Mine."

8 Şi precum smochinele cele rele, care, de rele ce sunt, nu se pot mânca – zice Domnul –, aşa voi face cu Sedechia, regele lui Iuda, şi cu dregătorii lui şi cu rămăşiţa Ierusalimului, cei rămaşi în ţara aceasta şi cei ce locuiesc în Egipt."

9 Şi-i voi face să se risipească prin toate regatele pământului, şi vor fi de ocară şi de poveste şi [ţinte] de ură şi de blestem în tot locul în care Eu i-am alungat."

10 Şi'mpotriva lor voi trimite foamete şi moarte şi sabie, până ce vor pieri din ţara pe care le-o dădusem“."

25

1 Cuvântul ce s'a făcut către Ieremia cu privire la întregul popor al lui Iuda, în cel de al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda,"

2 pe care el l-a grăit către întregul popor al lui Iuda şi către locuitorii Ierusalimului, zicând:"

3 „Din cel de al treisprezecelea an al lui Iosia, fiul lui Amos, regele lui Iuda, şi până astăzi, adică timp de douăzeci şi trei de ani, am grăit către voi, sculându-Mă dis-de-dimineaţă şi vorbind;"

4 şi i-am trimis la voi pe robii Mei, profeţii, devreme trimiţându-i (dar voi n'aţi ascultat şi cu urechile voastre n'aţi auzit):"

5 Întoarceţi-vă fiecare din calea sa cea rea şi de la năravurile voastre cele rele, şi veţi locui în ţara pe care Eu v'am dat-o vouă şi părinţilor voştri din veac până'n veac."

6 Nu mergeţi după dumnezei străini, cărora să le slujiţi şi la care să vă închinaţi, ca să nu-Mi stârniţi mânia prin faptele mâinilor voastre şi să vă fac rău."

7 Dar voi nu M'aţi ascultat."

8 De aceea, aşa zice Domnul: De vreme ce voi n'aţi dat crezare cuvintelor Mele,"

9 iată, Eu voi trimite şi voi aduce neamul de la miazănoapte; împotriva acestei ţări îl voi aduce şi împotriva locuitorilor ei (şi a tuturor neamurilor dimprejurul ei) şi-i voi pustii şi-i voi da spre nimicire şi batjocură şi ocară veşnică."

10 De printre ei voi nimici orice glas al bucuriei şi glas al veseliei şi orice glas de mire şi glas de mireasă, mireasma mirului şi lumina sfeşnicului."

11 Şi'ntreaga ţară va fi spre stingere, iar ei vor sluji printre neamuri vreme de şaptezeci de ani."

12 Iar după ce se vor împlini aceşti şaptezeci de ani, Eu Mă voi răzbuna împotriva acelui neam: spre veşnică pustiire îl voi da."

13 Şi voi aduce peste ţara aceasta toate cuvintele pe care Eu le-am grăit împotriva ei, toate câte sunt scrise în cartea aceasta, pe care le-a profeţit Ieremia asupra tuturor neamurilor;"

14 că le-au slujit lor, atunci când ele erau neamuri multe şi regi mari; şi le voi plăti după faptele lor şi după lucrurile mâinilor lor."

15 Aşa a grăit Domnul, Dumnezeul lui Israel: Ia din mâna Mea acest pahar de vin curat şi vei da de băut tuturor neamurilor la care Eu te trimit."

16 Iar ei vor bea şi vor vărsa şi vor înnebuni de dinaintea săbiei pe care Eu o trimit printre ei“."

17 Iar eu am luat paharul din mâna Domnului şi le-am dat de băut tuturor neamurilor la care Domnul m'a trimis:"

18 Ierusalimul şi cetăţile lui Iuda şi regii lui Iuda şi principii săi, ca să-i dea spre pustiire şi spre stingere şi spre batjocură;"

19 şi Faraon, regele Egiptului, şi slugile lui şi boierii săi şi poporul său întreg"

20 şi toată adunătura lui; şi toţi regii Filistenilor; şi Ascalonul şi Gaza şi Ecronul şi rămăşiţa Aşdodului;"

21 şi Idumeea şi Moabul şi fiii lui Amon"

22 şi regii Tirului şi regii Sidonului şi regii de dincolo de mare;"

23 şi Dedan şi Teman şi Buz şi toţi cei care-şi rad chipul împrejur"

24 şi toată adunătura care locuieşte'n pustiu"

25 şi toţi regii Elamului şi toţi regii Perşilor"

26 şi toţi regii de la miazănoapte, cei de departe şi cei de aproape – fiecare cu fratele său – şi toate regatele care se află pe faţa pământului."

27 „Şi le vei grăi: Aşa zice Domnul Atotţiitorul: Beţi şi îmbătaţi-vă; veţi vărsa şi veţi cădea şi nu vă veţi ridica de dinaintea săbiei pe care Eu o trimit printre voi."

28 Şi va fi că atunci când ei nu vor vrea să-ţi ia paharul din mână ca să bea, tu le vei spune: Aşa grăieşte Domnul: Negreşit, veţi bea!"

29 Că Eu încep să chinui cetatea'n care numele Meu este chemat, iar voi nicicum nu veţi rămâne cu faţa"

30 Iar tu le vei profeţi toate cuvintele acestea
şi vei zice:
Domnul din înălţime va striga cu putere,
din locaşul Său cel sfânt Îşi va ridica glasul;
pe locul Său va rosti cuvânt;
ca oamenii ce calcă strugurii în lin
va fi răspunsul Său
asupra tuturor celor ce locuiesc pământul,"

31 şi chiar asupra marginii pământului.
Că are Domnul o judecată cu neamurile:
la judecată intră cu tot trupul,
iar necredincioşii vor fi daţi săbiei,
zice Domnul."

32 Aşa grăieşte Domnul:
Iată, rele vin de la un neam la altul
şi grozavă'nvolburare se ridică de la marginea pământului."

33 Şi răniţi de la Domnul vor fi în ziua Domnului, de la o margine a pământului pân'la cealaltă margine a pământului; nu vor fi îngropaţi: ca un gunoi se vor afla pe faţa pământului."

34 Urlaţi, păstori, şi strigaţi,
şi tânguiţi-vă, voi, berbeci ai turmelor,
că zilele vi s'au plinit spre'njunghiere
şi veţi cădea ca berbecii de soi."

35 Scăpare nu va fi pentru păstori,
nici mântuire pentru berbecii turmelor."

36 Strigare de păstori se-aude
şi zbieret de turme şi berbeci,
că Domnul le-a nimicit păşunile."

37 Nimicite vor fi rămăşiţele păcii
din faţa aprinderii mâniei Mele."

38 Ca un leu şi-a părăsit culcuşul,
că pustie li s'a făcut lor ţara
de dinaintea săbiei celei mari“."

26

1 La începutul domniei lui Ioiachim, fiul lui Iosia, s'a făcut cuvântul acesta de la Domnul:"

2 „Aşa grăit-a Domnul: Stai în curtea casei Domnului; şi tuturor Iudeilor şi tuturor celor ce vin să se închine în casa Domnului le vei grăi toate cuvintele pe care Eu ţi-am poruncit să le grăieşti către ei; nici un cuvânt să nu-l ţii sub tăcere."

3 Poate că vor auzi şi se vor întoarce fiecare din calea sa cea rea; atunci Eu voi pune capăt relelor pe care socotesc să le fac împotriva lor din pricina faptelor lor celor rele."

4 Şi vei zice: Aşa grăit-a Domnul: Dacă nu Mă veţi asculta, să umblaţi adică în rânduielile Mele pe care Eu vi le-am pus înainte,"

5 să ascultaţi cuvintele servilor Mei, profeţii, pe care Eu îi trimit la voi dis-de-dimineaţă (că i-am trimis, dar voi nu M'aţi ascultat),"

6 atunci voi face casa aceasta precum Şilo, iar cetatea aceasta o voi face blestem pentru toate neamurile pământului“."

7 Atunci preoţii şi profeţii mincinoşi şi tot poporul l-au auzit pe Ieremia grăind cuvintele acestea în casa Domnului."

8 Şi a fost că după ce Ieremia a încetat să grăiască tot ceea Domnul îi poruncise să spună către tot poporul, preoţii şi profeţii mincinoşi şi tot poporul au pus mâna pe el zicând: „Cu moarte vei muri!,"

9 că ai profeţit în numele Domnului, zicând: «Această casă fi-va precum Şilo, iar cetatea aceasta va fi golită de locuitori!»“. Şi'ntreg poporul s'a adunat împotriva lui Ieremia în casa Domnului."

10 Şi auzind principii lui Iuda cuvântul acesta, s'au suit din casa regelui în casa Domnului şi au stătut la intrarea porţii celei noi."

11 Iar preoţii şi profeţii mincinoşi au zis către principi şi către tot poporul: „Judecată de moarte [i se cuvine] acestui om, pentru că a profeţit împotriva acestei cetăţi, aşa cum aţi auzit cu urechile voastre“."

12 Atunci Ieremia a grăit către principi şi către tot poporul, zicând: „Domnul m'a trimis să profeţesc împotriva acestei case şi împotriva acestei cetăţi toate cuvintele pe care le-aţi auzit."

13 Şi acum, îmbunătăţiţi-vă căile şi faptele, ascultaţi glasul Domnului, iar Domnul va pune capăt relelor pe care le-a rostit împotriva voastră."

14 Iată, eu sunt în mâinile voastre; faceţi cu mine aşa cum credeţi că e de folos şi cum vi se pare vouă mai bine."

15 Să ştiţi însă cu toată tăria: dacă mă veţi ucide, sânge nevinovat aduceţi asupra voastră şi asupra acelei cetăţi şi asupra locuitorilor ei; că'ntru adevăr m'a trimis la voi Domnul, ca în urechile voastre să grăiesc toate cuvintele acestea“."

16 Atunci principii şi'ntregul popor au zis către preoţi şi către profeţii mincinoşi: „Acestui om nu i se cuvine judecată de moarte, fiindcă el ne-a vorbit în numele Domnului Dumnezeului nostru“."

17 Şi s'au ridicat bărbaţi dintre cei mai bătrâni ai ţinutului şi au grăit către'ntreaga adunare a poporului:"

18 „Miheia din Moreşet a trăit în zilele lui Iezechia, regele lui Iuda, şi a grăit către'ntregul popor al lui Iuda: «Aşa grăieşte Domnul:Sionul va fi arat ca o ţarină,
Ierusalimul va deveni morman de pietre,
iar muntele casei [acesteia], o leasă pădureaţă»."

19 L-au omorât cumva Iezechia şi'ntregul Iuda? Oare n'a fost că ei s'au temut de Domnul şi că s'au rugat în faţa Domnului şi că Domnul a pus capăt relelor pe care le rostise împotriva lor? Noi însă am săvârşit răutăţi mai mari împotriva propriilor noastre suflete“."

20 Şi era [încă] un om care profeţea în numele Domnului, anume Urie, fiul lui Şemaia, din Chiriat-Iearim, şi el a profeţit asupra acestei ţări pe potriva tuturor cuvintelor lui Ieremia."

21 Iar regele Ioiachim şi principii toţi, auzind toate cuvintele lui, căutau să-l ucidă; dar Urie a aflat şi s'a dus în Egipt."

22 Regele însă a trimis oameni în Egipt;"

23 aceştia l-au scos de acolo şi l-au adus în faţa regelui, iar acesta l-a lovit cu sabia şi l-a aruncat în groapa de obşte a oamenilor de rând."

24 Ieremia însă avea asupră-i mâna lui Ahicam, fiul lui Şafan, ca să nu fie dat în mâinile poporului ca să fie ucis."

27

1 (La începutul domniei lui Sedechia, fiul lui Iosia, fost-a cuvântul acesta de la Domnul către Ieremia).
„Aşa grăit-a Domnul: Fă-ţi nişte curele şi juguri şi pune-ţi-le împrejurul grumazului."

2 Şi le vei trimite la regele Idumeii şi la regele Moabului şi la regele fiilor lui Amon şi la regele Tirului şi la regele Sidonului, prin mâinile trimişilor lor care vin să se întâlnească la Ierusalim pe lângă Sedechia, regele lui Iuda."

3 Şi le vei porunci să le spună stăpânilor lor: Aşa grăit-a Domnul, Dumnezeul lui Israel! Aşa le veţi grăi stăpânilor voştri:"

4 Eu am făcut pământul, cu puterea Mea cea mare şi cu braţul Meu cel înalt, şi-l voi da oricui va fi plăcut înaintea ochilor Mei."

5 Pământul i l-am dat lui Nabucodonosor, regele Babilonului, ca să-l slujească, precum şi fiarele câmpului, ca să muncească pentru el. (Toate neamurile îi vor sluji lui şi fiului său şi fiului fiului său, până când îi va veni vremea, şi lui şi ţării lui; popoare multe şi regi mari îi vor sluji)."

6 Iar neamul şi regatul, pe toţi cei ce nu-şi vor pune grumajii sub jugul regelui Babilonului, îi voi cerceta cu sabie şi cu foamete – zice Domnul – până ce se vor mistui în mâna lui."

7 Voi să nu ascultaţi de profeţii voştri cei mincinoşi, nici de cei ce vă ghicesc, nici de cei ce vă prevestesc prin mijlocirea viselor, nici de cei ce vă descântă, nici de cei ce vrăjesc, de cei ce vă spun: «Nicicum nu veţi lucra pentru regele Babilonului!»;"

8 căci profeţiile lor vă mint, ca să vă îndepărteze de ţara voastră."

9 Dar neamul care-şi va pune grumazul sub jugul regelui Babilonului şi-i va sluji, pe acela îl voi lăsa în propria lui ţară şi o va lucra şi va locui în ea."

10 Potrivit acestor cuvinte i-am grăit şi lui Sedechia, regele lui Iuda, zicându-i: Plecaţi-vă grumazul"

11 şi slujiţi regelui Babilonului! Că ei vă profeţesc minciuni;"

12 că nu Eu i-am trimis – zice Domnul – să profeţească minciuni în numele Meu şi să vă nimicească. Veţi pieri, voi şi profeţii voştri care cu strâmbătate vă profeţesc şi vă mint."

13 Le-am grăit şi preoţilor, şi la tot poporul acesta, zicând: Aşa grăieşte Domnul:"

14 Nu ascultaţi de cuvintele profeţilor care vă profeţesc, zicând: «Iată, vasele casei Domnului se vor întoarce din Babilon!», că minciuni vă profeţesc. (Nu-i ascultaţi; slujiţi-i regelui Babilonului şi veţi trăi. De ce să devină cetatea aceasta o ruină?)."

15 Nu Eu i-am trimis. Şi, la urma urmelor, sunt ei profeţi? Dacă'ntru ei este cuvântul Domnului, atunci să dea faţă cu mine, că aşa a zis Domnul."

16 Cât despre vasele rămase, pe care nu le-a luat regele Babilonului atunci când l-a dus pe Iehonia din Ierusalim, ele vor fi duse în Babilon – zice Domnul –, (unde vor rămâne până'n ziua când Eu le voi cerceta; atunci le voi scoate şi le voi întoarce în locul acesta)“."

28

1 Şi a fost că în cel de al patrulea an al domniei lui Sedechia, regele lui Iuda, anume în cea de a cincea lună, atunci profetul cel mincinos Anania, fiul lui Azur, din Gabaon, mi-a vorbit în casa Domnului, în faţa preoţilor şi a'ntregului popor, zicând:"

2 „Aşa grăieşte Domnul: Am sfărâmat jugul regelui Babilonului!"

3 Încă doi ani de zile, şi Eu voi întoarce aici, în locul acesta, vasele casei Domnului,"

4 şi pe Iehonia şi pe cei robiţi ai lui Iuda; că voi sfărâma jugul regelui Babilonului“."

5 Atunci Ieremia i-a vorbit lui Anania în faţa'ntregului popor şi'n faţa preoţilor ce stăteau în casa Domnului."

6 A zis Ieremia: „Aşa, într'adevăr, să facă Domnul!: Adeverească-ţi cuvântul pe care-l profeţeşti, anume să se'ntoarcă din Babilon la locul acesta vasele casei Domnului şi toţi cei înstrăinaţi acolo!"

7 Ascultaţi însă cuvântul Domnului pe care eu îl grăiesc în auzul vostru şi'n auzul întregului popor."

8 Profeţii care au fost înaintea mea şi cu mult înaintea voastră au profeţit şi ei, pentru multe ţări şi pentru mulţi regi, război;"

9 cât despre profetul care profeţeşte pacea: când cuvântul său se plineşte, atunci vor recunoaşte ei profetul pe care într'adevăr Dumnezeu l-a trimis lor“."

10 Atunci, în faţa'ntregului popor, a luat Anania jugurile de pe grumazul lui Ieremia şi le-a sfărâmat."

11 Şi a grăit Anania în faţa'ntregului popor, zicând: „Aşa zice Domnul: Aşa voi sfărâma jugul regelui Babilonului de pe grumajii tuturor neamurilor!“"

12 Iar Ieremia s'a dus în calea sa. Atunci, după ce Anania îi sfărâmase jugurile de pe grumaz, fost-a cuvântul Domnului către Ieremia, zicând:"

13 „Du-te şi vorbeşte-i lui Anania, zicând:"

14 Aşa grăit-a Domnul: Tu ai sfărâmat juguri de lemn; dar în locul lor eu voi face juguri de fier. Fiindcă astfel grăit-a Domnul: Eu jug de fier am pus pe grumajii tuturor neamurilor: să-i slujească regelui Babilonului“."

15 Şi i-a zis Ieremia lui Anania: „Nu Domnul te-a trimis; iar tu l-ai făcut pe poporul acesta să se încreadă'n minciună."

16 De aceea, aşa grăit-a Domnul: Iată, Eu te nimicesc de pe faţa pământului; în chiar anul acesta vei muri (fiindcă tu ai propovăduit nesupunere faţă de Domnul)“."

17 Şi a murit în luna a şaptea."

29

1 Acestea sunt cuvintele cărţii pe care Ieremia a trimis-o din Ierusalim bătrânilor robimii şi preoţilor şi profeţilor mincinoşi, epistolă către Babilon, pentru robime şi pentru tot poporul"

2 (aceasta, după ce regele Iehonia părăsise Ierusalimul împreună cu regina şi cu eunucii şi cu toţi oamenii liberi şi cu sclavii şi meşterii),"

3 [trimisă] prin Eleasa, fiul lui Şafan, şi prin Ghemaria, fiul lui Hilchia, pe care Sedechia, regele lui Iuda, i-a trimis în Babilon la regele Babilonului:"

4 „Aşa grăit-a Domnul, Dumnezeul lui Israel, despre robimea pe care Eu am făcut-o să fie dusă departe de Ierusalim:"

5 Zidiţi case şi locuiţi-le, sădiţi grădini şi mâncaţi-le roada."

6 Luaţi-vă femei şi naşteţi fii şi fiice; fiilor voştri luaţi-le femei, pe fetele voastre măritaţi-le şi înmuţiţi-vă şi nu vă împuţinaţi."

7 Căutaţi pacea ţării în care Eu v'am înstrăinat şi rugaţi-vă Domnului pentru ea, fiindcă'n pacea ei va fi pacea voastră."

8 Că aşa grăieşte Domnul: Să nu vă înşele profeţii mincinoşi care sunt printre voi; să nu vă înşele prezicătorii voştri şi să nu ascultaţi de visele pe care le visaţi;"

9 fiindcă ei în numele Meu vă profeţesc neadevăruri; nu Eu i-am trimis."

10 Că aşa grăit-a Domnul: Când şaptezeci de ani vor fi pe cale de a se'mplini în Babilon, Eu vă voi cerceta şi-Mi voi adeveri cuvintele către voi, ca să întoarceţi poporul vostru în locul acesta."

11 Şi voi gândi pentru voi un gând de pace, iar nu de rău, ca să revărs asupra voastră aceste [lucruri bune]."

12 Rugaţi-vă Mie, iar Eu vă voi auzi;"

13 căutaţi-Mă, şi Mă veţi afla – căci Mă veţi căuta cu toată inima voastră –"

14 şi Mă voi arăta vouă."

15 Că aţi zis: Datu-ne-a nouă Domnul profeţi în Babilon."

16 Aşa grăit-a Domnul despre regele care şade pe tronul lui David şi despre tot poporul care trăieşte în cetatea aceasta şi despre fraţii voştri care n'au fost duşi cu voi în robie."

17 Aşa grăieşte Domnul despre aceştia: Iată, voi trimite asupra lor sabie, foamete şi ciumă, şi-i voi face ca smochinele cele stricate care, de rele ce sunt, nu se pot mânca,"

18 şi-i voi urmări cu sabie, cu foamete şi cu ciumă, şi-i voi da spre chin în toate regatele pământului, spre blestem şi grozăvie, spre râs şi batjocură în faţa tuturor popoarelor printre care-i voi izgoni,"

19 pentru că n'au ascultat cuvintele Mele, zice Domnul, deşi le-am trimis dis-de-dimineaţă pe slujitorii Mei, profeţii, zice Domnul."

20 Iar voi, toţi cei ce sunteţi în robie, pe care v'am trimis din Ierusalim la Babilon, ascultaţi cuvântul Domnului!"

21 Aşa grăit-a Domnul despre Ahab şi despre Sedechia: Iată, Eu îi voi da în mâinile regelui Babilonului, iar acela îi va lovi chiar sub ochii voştri."

22 Şi ei vor ajunge de blestem pe toată durata înstrăinării lui Iuda în Babilon; se va zice: «Să facă Domnul cu tine cum a făcut cu Sedechia şi cum a făcut cu Ahab!», pe care regele Babilonului i-a ars în foc"

23 din pricina nelegiuirii pe care au făcut-o ei în Israel, că săvârşeau adulter cu femeile concetăţenilor lor şi'n numele Meu grăiau cuvânt pe care nu Eu le-am poruncit să-l grăiască; iar Eu sunt martor, zice Domnul."

24 Iar lui Şemaia Elamitul îi vei spune:"

25 Eu nu te-am trimis în numele Meu. Iar lui Sofonie preotul, fiul lui Maaseia, spune-i:"

26 Domnul te-a făcut preot în locul lui Iehoiada preotul, să fii tu în casa Domnului cârmuitor peste tot omul care profeţeşte şi peste tot omul care vorbeşte'n dodii: în închisoare îi vei pune şi'n temniţa jilavă."

27 Şi acum, de ce v'aţi năpustit voi grămadă asupra lui Ieremia din Anatot, cel ce v'a profeţit?"

28 Oare nu pentru aceasta l-am trimis? Că'n curgerea acestei luni a făcut trimitere la voi în Babilon, zicând: Mai e încă mult! Zidiţi case şi locuiţi-le, sădiţi grădini şi mâncaţi-le roada“."

29 Iar Sofonie a citit cartea în auzul lui Ieremia."

30 Şi s'a făcut cuvântul Domnului către Ieremia, zicând: „Fă trimitere către cei din robime şi spune-le:"

31 Aşa grăieşte Domnul despre Şemaia Elamitul: De vreme ce Şemaia v'a profeţit fără ca Eu să-l fi trimis şi v'a făcut să nădăjduiţi în minciună,"

32 de aceea, aşa grăieşte Domnul: Iată, Eu îl voi cerceta pe Şemaia şi pe cei din neamul său: Între voi nu va fi om dintre ei care să vadă binele pe care Eu vi-l voi face vouă; nu-l vor vedea!“"

30

1 Cuvântul care s'a făcut de la Domnul către Ieremia, zicând:"

2 „Aşa grăit-a Domnul, Dumnezeul lui Israel: Scrie într'o carte toate cuvintele pe care Eu le-am grăit către tine."

3 Că, iată, vin zile – zice Domnul – când Eu îi voi întoarce pe cei robiţi din poporul Meu Israel şi Iuda, a zis Domnul; şi-i voi întoarce în ţara pe care Eu le-am dat-o părinţilor lor şi o vor lua în stăpânire“."

4 Şi iată cuvintele pe care Domnul le-a grăit despre Israel şi Iuda:"

5 „Aşa grăit-a Domnul:
Glas de'nfricoşare veţi auzi;
frică este, nu pace."

6 Întrebaţi şi vedeţi dac'un bărbat e'n stare să nască;
[întrebaţi] de frica'ntru care se vor ţine de coapse
cătând mântuire.
Că Eu pe fiece om l-am văzut:
cu mâinile se ţine de coapse;
feţele lor palide se fac, de şofran."

7 Că mare e ziua aceea
şi alta ca ea nu se află
şi vreme de strâmtorare îi este lui Iacob,
dar din ea se va mântui."

8 În vremea aceea – zice Domnul –
voi sfărâma jugul de pe grumazul lor
şi legăturile lor le voi rupe
şi nu vor mai sluji la străini,"

9 ci pe Domnul Dumnezeul lor Îl vor sluji,
iar Eu pe David, regele lor, li-l voi ridica."

10 Şi tu, robul Meu Iacob, nu te teme,
zice Domnul,
nici nu te înspăimânta, Israele,
că, iată, Eu te voi scăpa din ţara cea de departe,
iar neamul tău îl voi aduce din ţara robiei tale.
Şi se va întoarce Iacob
şi va trăi în pace şi în linişte
şi nimeni nu-l va mai îngrozi."

11 Că Eu cu tine sunt, zice Domnul,
ca să te izbăvesc;
voi nimici toate popoarele printre care te-am risipit,
dar pe tine nu te voi nimici;
te voi pedepsi după dreptate,
nepedepsit nu te voi lăsa."

12 Aşa grăieşte Domnul:
Zdrobire ţi-am adus,
dureroasă-ţi este rana."

13 Nu-i nimeni care să-ţi judece pricina;
vindecarea ţi-a fost spre durere,
de nici un folos nu-ţi este."

14 Toţi prietenii tăi te-au uitat,
de tine nicicum nu vor mai întreba;
că Eu te-am izbit cu lovitură de vrăjmaş,
cruntă certare:
păcatele ţi s'au îngrămădit pe'ntreaga ta nedreptate."

15 De ce te plângi de rana ta,
de durerea ta ce nu poate fi vindecată?
Pentru mărimea fărădelegii tale,
pentru că adânci ţi-au fost păcatele,
de-aceea ţi-am făcut aşa!"

16 Dar toţi cei ce te mănâncă vor fi mâncaţi
şi toţi vrăjmaşii tăi propria lor carne, pe toată, şi-o vor mânca.
Păcatele ţi s'au înmulţit înapoia nedreptăţilor tale,
[de aceea] ţi-au făcut ei ţie acestea.
Dar cei ce te pradă vor fi ei înşişi pradă,
iar cei ce te'nspăimântă vor fi înspăimântaţi."

17 Că Eu îţi voi aduce vindecare,
de rana ta cea dureroasă te voi vindeca,
zice Domnul;
că tu te-ai chemat «Risipit»:
– «Prada voastră este,
că nimeni nu-i poartă de grijă!»"

18 Aşa grăieşte Domnul:
Iată, Eu îi voi întoarce pe cei robiţi ai lui Iacob,
robimea lui o voi milui
şi cetatea se va zidi pe colina ei
şi poporul se va aşeza după pofta inimii."

19 Şi de la ei vor ieşi oameni cântând,
chiar glasul celor ce fac veselie,
iar Eu îi voi înmulţi
şi ei nu se vor împuţina."

20 Şi fiii lor vor umbla ca mai'nainte
şi mărturiile lor vor fi statornice înainte-Mi,
iar Eu îi voi cerceta pe toţi cei care-i necăjesc."

21 Şi puternicii lor vor fi peste ei,
iar mai-marele lor dintr'înşii va ieşi.
Iar Eu îi voi aduna şi-i voi întoarce la Mine;
căci: cine este acesta
pe care l-a'ndemnat inima să se'ntoarcă la Mine?
zice Domnul."

22 Voi veţi fi poporul Meu,
iar Eu voi fi Dumnezeul vostru."

23 Că urgia Domnului a ieşit mânioasă,
vârtej de mânie-a ieşit,
peste cei necredincioşi va veni."

24 Aprinderea mâniei Domnului nu se va întoarce
până ce-şi va face lucrarea,
până ce El Îşi va plini gândul inimii Lui;
în zilele de apoi veţi cunoaşte acestea."

31

1 În vremea aceea – zice Domnul –
Eu voi fi Dumnezeul neamului lui Israel,
iar ei Îmi vor fi Mie popor."

2 Aşa grăit-a Domnul:
Era încă viu când l-am găsit în pustie
laolaltă cu cei ucişi de sabie:
– Duceţi-vă şi nu-l nimiciţi pe Israel!"

3 Domnul de departe i S'a arătat:
Cu iubire veşnică te-am iubit,
de-aceea te-am atras către'ndurare."

4 Că Eu te voi zidi, iar tu zidită vei fi,
fecioară a lui Israel;
din nou îţi vei lua tamburina
şi vei ieşi cu ceata celor ce merg la dans."

5 Sădiţi vii pe munţii Samariei,
sădiţi şi lăudaţi!"

6 Fiindcă-i o zi când paznicii de pe muntele lui Efraim
vor face chemare:
«Sculaţi-vă şi suiţi-vă în Sion
la Domnul Dumnezeul vostru!»."

7 Că aşa grăieşte Domnul către Iacob:
Veseliţi-vă şi nechezaţi peste coama neamurilor!;
faceţi vestire şi lăudaţi! Ziceţi:
«Domnul Şi-a mântuit poporul,
rămăşiţa lui Israel!»."

8 Iată, Eu îi aduc de la miazănoapte;
de la marginea pământului îi voi aduna
la sărbătoarea Paştilor;
şi [poporul] va naşte mulţime de copii
şi ei se vor întoarce aici."

9 Cu plângere au plecat,
cu mângâiere îi voi aduce îndărăt,
pe curgeri de ape făcându-i să-şi afle calea cea dreaptă
în care nu se vor rătăci;
căci Tată M'am făcut Eu lui Israel,
iar Efraim este întâiul-Meu-născut."

10 Auziţi, voi, neamuri, cuvintele Domnului
şi vestiţi-le la insulele cele de departe! Ziceţi:
«Cel ce l-a risipit pe Israel, Acela îl va şi aduna
şi-l va păzi precum păstorul turma."

11 Că Domnul l-a mântuit pe Iacob;
El l-a scăpat din mâna celor mai tari decât el.
Şi ei vor veni
şi'n muntele Sionului se vor veseli."

12 Şi vor veni la bunătăţile Domnului,
la pământul grâului şi al vinului
şi al poamelor şi al vitelor şi al oilor;
şi fi-va sufletul lor ca un pom roditor,
iar ei nu vor mai flămânzi."

13 Atunci fecioarele se vor bucura în adunare de tineri
şi se vor bucura bătrânii;
plânsul lor în bucurie îl voi preschimba
şi veseli îi voi face."

14 Voi lărgi sufletul preoţilor, fiii lui Levi,
şi cu vin îl voi înveseli
şi poporul se va sătura de bunătăţile Mele»."

15 Aşa zice Domnul: Glas în Rama s'a auzit,
plângere şi tânguire şi jale:
Rahela nu vrea să-şi înceteze plânsul pentru copiii ei,
fiindcă nu mai sunt."

16 Aşa zice Domnul:
Să înceteze glasul tău din plâns
şi ochii tăi din lacrimile tale;
că pentru lucrarea ta e o răsplată
şi ei se vor întoarce din ţara duşmanilor."

17 Statornic [aşezământ va fi] pentru copiii tăi."

18 L-am auzit pe Efraim tânguindu-se:
«Tu m'ai pedepsit, eu am fost pedepsit,
eu ca un viţel nu m'am învăţat:
întoarce-mă şi mă voi întoarce,
că Tu eşti Domnul, Dumnezeul meu."

19 Că după robia mea m'am pocăit;
şi după ce am cunoscut,
am suspinat pentru zilele ruşinii
şi Ţi-am arătat că din tinereţile mele primit-am ocară»."

20 Efraim e fiu iubit,
copil plăcut Îmi este Mie,
că de dragul cuvintelor Mele care sunt într'însul
Îmi voi aduce pururi aminte de el;
iată de ce M'am grăbit spre el:
mila Mea va fi de-a pururi asupră-i – zice Domnul."

21 Găteşte-te, Sioane!
Răzbună-te:
Pune-ţi inima pe umeri şi vezi-ţi căile!
Întoarce-te, fecioară a lui Israel,
pe calea pe care te-ai dus!;
plângând întoarce-te la cetăţile tale!"

22 Până când îţi vei întoarce pasul,
tu, fiică lipsită de cinste?
Că Domnul a făcut ocrotire pentru răsaduri noi;
sub ocrotire vor umbla oamenii prin preajmă."

23 Că aşa grăit-a Domnul:
Ei încă vor mai grăi cuvântul acesta în ţara lui Iuda
şi'n cetăţile din ea
atunci când Eu voi întoarce robimea:
«Binecuvântat fie Domnul
în sfântul Său munte al dreptăţii!»."

24 Şi fi-vor locuitori în cetăţile lui Iuda
şi'n toată ţara lui, laolaltă cu gospodarul
şi cu cel ce-şi poartă turma."

25 Că tot sufletul însetat l-am adăpat pân'la beţie
şi tot sufletul flămând l-am săturat“."

26 De aceea m'am sculat şi am privit
şi somnul dulce mi s'a făcut."

27 „De aceea, iată, vin zile – zice Domnul – când Eu voi semăna casa lui Israel şi casa lui Iuda cu sămânţă de om şi cu sămânţă de dobitoc."

28 Şi va fi că aşa cum am vegheat asupra lor spre a dărâma şi spre a necăji, tot astfel voi veghea asupră-le spre a zidi şi spre a sădi – zice Domnul."

29 În zilele acelea nu vor mai zice:
«Părinţii au mâncat aguridă
şi copiilor li s'au strepezit dinţii»,"

30 ci fiecare va muri în propriul său păcat; şi dinţii celui ce a mâncat aguridă, aceia se vor strepezi."

31 Iată, vin zile – zice Domnul – când voi face un nou legământ, cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda;"

32 nu după legământul pe care l-am făcut cu părinţii lor în ziua când i-am luat de mână ca să-i scot din ţara Egiptului; pentru că ei n'au rămas în legământul Meu, de aceea şi Eu i-am părăsit – zice Domnul."

33 Că acesta este legământul Meu pe care-l voi face cu casa lui Israel după acele zile – zice Domnul: pune-voi legile Mele în cugetul lor şi'n inima lor le voi scrie şi le voi fi lor Dumnezeu şi ei Îmi vor fi Mie popor."

34 Şi nu va mai învăţa fiecare pe vecinul său şi fiecare pe fratele său, zicând: «Cunoaşte-L pe Domnul!», fiindcă toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic al lor pân' la cel mai mare; că milostiv voi fi cu nedreptăţile lor, iar de păcatele lor nu-Mi voi mai aduce-aminte."

35 Chiar dacă cerul s'ar înălţa mai sus
– zice Domnul –
şi chiar dacă adâncul pământului s'ar cufunda mai jos,"

36 Eu nu voi mai izgoni neamul lui Israel
– zice Domnul –
pentru toate câte ei au făcut."

37 Aşa grăieşte Domnul,
Cel ce a făcut soarele spre luminarea zilei,
luna şi stelele spre luminarea nopţii
şi vuiet în mare ca să-i vuiască valurile
– Domnul Atotţiitorul e numele Său:"

38 Dacă legile acestea vor înceta de dinaintea Mea
– zice Domnul –,
atunci şi neamul lui Israel va înceta pe totdeauna
să mai fie neam înaintea Mea."

39 Iată, vin zile – zice Domnul – când Domnului I se va zidi cetate de la turnul Hananeel până la Poarta Colţului. Şi funia de măsurat pământul va înainta drept înainte până la dealurile Gareb; şi de jur-împrejur va fi împrejmuită cu un zid de pietre alese."

40 Şi tot Asaremotul dinspre pârâul Cedrilor până'n colţul dinspre răsărit al Porţii Cailor va fi sfinţire Domnului; prăbuşire nu va mai fi, şi niciodată nimicire“."

32

1 Cuvântul care s'a făcut de la Domnul către Ieremia, în cel de al zecelea an al regelui Sedechia, adică în al optsprezecelea al lui Nabucodonosor, regele Babilonului. Atunci oştirea regelui Babilonului a făcut o încercuireb asupra Ierusalimului; şi Ieremia era ţinut în curtea închisorii, care se afla în casa regelui,"

2 Atunci oştirea regelui Babilonului a făcut o încercuire asupra Ierusalimului; şi Ieremia era ţinut în curtea închisorii, care se afla în casa regelui,"

3 cea în care regele Sedechia îl închisese, zicând: „De ce profeţeşti tu, grăind: – Aşa grăit-a Domnul: Iată, Eu voi da această cetate în mâinile regelui Babilonului, şi el o va lua,"

4 iar Sedechia, regele Iudeilor, nicicum nu va scăpa din mâna Caldeilor, fiindcă el negreşit va fi dat în mâinile regelui Babilonului şi gura sa va vorbi către gura aceluia şi ochii săi se vor uita în ochii aceluia"

5 şi va intra Sedechia în Babilon şi va muri acolo“?"

6 Şi s'a făcut cuvântul Domnului către Ieremia, zicând:"

7 „Iată, Hanameel, fiul lui Şalum, fratele tatălui tău, vine la tine, zicând: «Cumpără pentru tine ţarina mea care este în Anatot; că, după rudenie, ţie ţi se cuvine s'o cumperi»“."

8 Iar Hanameel, fiul lui Şalum, fratele tatălui meu, a venit la mine în curtea închisorii şi a zis: „Cumpără pentru tine ţarina mea care este în Anatot, anume în ţinutul lui Veniamin, fiindcă ţie ţi se cade s'o cumperi, că tu eşti cel mai vârstnic“. Iar eu am cunoscut că acesta-i cuvântul Domnului."

9 Şi am cumpărat ţarina lui Hanameel, fiul fratelui tatălui meu, şi i-am cântărit şaptesprezece sicli de argint."

10 Şi am făcut înscrisul într'o carte şi am pecetluit-o; şi am luat mărturie de la martori şi am cântărit banii în cumpănă."

11 Şi am luat cartea de cumpărare, cea citită şi pecetluită,"

12 şi i-am dat-o lui Baruh, fiul lui Neria, fiul lui Maasia, în faţa lui Hanameel, fiul fratelui tatălui meu, şi în faţa bărbaţilor-martori care se iscăliseră în cartea de cumpărare şi în faţa Iudeilor care se aflau în curtea închisorii."

13 Şi'n faţa lor i-am poruncit lui Baruh, zicând: „Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul:"

14 Ia această carte de cumpărare şi carte citită; şi o vei pune într'un vas de lut ars, ca să se păstreze zile multe."

15 Că aşa grăieşte Domnul: În ţara aceasta se vor mai cumpăra case şi ţarini şi vii“."

16 Iar după ce i-am dat lui Baruh, fiul lui Neria, cartea de cumpărare, m'am rugat Domnului, zicând:"

17 Doamne, Tu ai făcut cerul şi pământul cu puterea Ta cea mare şi cu braţul Tău cel înalt şi măreţ; nimic nu se poate ascunde de Tine;"

18 Tu, Cel ce faci milă cu mii de oameni şi răsplăteşti păcatele părinţilor în sânurile copiilor de după ei, Tu, Dumnezeul Cel mare şi puternic,"

19 Domnul Sfatului celui mare, puternic în fapte, Tu, marele Dumnezeu Atotţiitor şi Domnul Cel cu nume mare: ochii Tăi sunt deschişi spre toate căile fiilor oamenilor, pentru ca fiecăruia să-i dai după purtarea lui;"

20 Tu, Cel ce ai făcut semne şi minuni în ţara Egiptului chiar până'n ziua de azi, precum şi în Israel şi'ntre locuitorii pământului, şi Ţi-ai făcut un nume, ca şi în ziua aceasta;"

21 şi l-ai scos pe poporul Tău Israel din ţara Egiptului, cu semne şi cu minuni, cu mână tare şi cu braţ înalt şi cu vedenii mari"

22 şi le-ai dat ţara aceasta pe care Tu Te-ai jurat să le-o dai părinţilor lor, ţară în care curge lapte şi miere;"

23 şi ei au intrat în ea şi au luat-o, dar n'au ascultat de glasul Tău şi n'au umblat întru poruncile Tale; nimic n'au făcut din câte le-ai poruncit să facă, iar Tu ai făcut să vină asupră-le toate nenorocirile acestea."

24 Iată, mulţime mare a venit împotriva cetăţii, ca s'o ia; şi cetatea e dată în mâinile Caldeilor ce se luptă împotriva ei, prin puterea săbiei şi a foametei. Cum ai zis, aşa s'a făcut."

25 Şi Tu, Tu zici către mine: Cumpără-ţi ţarină pe bani! Şi eu am scris carte şi am pecetluit-o şi am luat mărturia martorilor... , şi cetatea este dată în mâinile Caldeilor!..."

26 Şi a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:"

27 „Eu sunt Domnul, Dumnezeul a tot trupul; se va ascunde oare ceva de Mine?"

28 De aceea, aşa grăieşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: Negreşit, această cetate va fi dată în mâinile regelui Babilonului, iar el o va lua;"

29 iar Caldeii vor veni să bată război împotriva acestei cetăţi; cetatea aceasta o vor arde cu foc; şi vor arde pân' la cenuşă casele pe ale căror acoperişuri i-au ars tămâie lui Baal şi au turnat prinoase de băutură pentru alţi dumnezei, ca să Mă întărâte."

30 Fiindcă numai fiii lui Israel şi fiii lui Iuda, încă din tinereţile lor, au făcut răutăţi în faţa ochilor mei."

31 Că această cetate a fost [o ţintă] mâniei şi urgiei Mele încă din ziua'n care a fost zidită şi până'n ziua de astăzi; s'o înlătur din faţa Mea,"

32 din pricina tuturor răutăţilor fiilor lui Israel şi ai lui Iuda, pe care ei le-au făcut ca să Mă întărâte, ei şi regii lor şi principii lor şi mai-marii lor şi preoţii lor şi profeţii lor, oamenii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului."

33 Şi ei Mi-au întors spatele, nu faţa; Eu i-am învăţat dimineaţa devreme, dar ei n'au mai ascultat, ca să primească învăţătură."

34 Şi prin necurăţiile lor şi-au aşezat spurcăciunile în casa deasupra căreia numele Meu a fost chemat."

35 Şi i-au zidit lui Baal capiştile care sunt în Valea fiilor lui Hinom, ca să-i aducă prinos regelui Moloh pe fiii şi pe fiicele lor, fapte pe care eu nu le-am poruncit, nici că prin mintea Mea a trecut că ei ar putea face urâciunea aceasta, să-l facă pe Iuda să păcătuiască."

36 Şi acum, aşa grăit-a Domnul, Dumnezeul lui Israel, asupra acestei cetăţi de care vorbeşti tu: Prin sabie, prin foamete şi prin surghiun va fi ea dată în mâinile regelui Babilonului."

37 Iată, Eu îi voi aduna din fiece ţară în care i-am risipit întru mânia Mea şi'ntru urgia Mea şi'n aprindere mare; şi-i voi întoarce în locul acesta şi-i voi face să locuiască fără grijă;"

38 şi ei Îmi vor fi Mie popor, iar Eu le voi fi Dumnezeu."

39 Şi le voi da o altă cale şi o altă inimă, ca să se teamă de Mine în toate zilele; [aceasta], spre binele lor şi al fiilor lor de după ei."

40 Şi voi face cu ei legământ veşnic, pe care nicicum nu-l voi întoarce de la ei, şi frica de Mine o voi pune în inima lor, pentru ca ei să nu se îndepărteze de Mine."

41 Şi-i voi cerceta pentru a le face bine şi-i voi sădi în pământul acesta întru credincioşie, cu toată inima Mea şi cu tot sufletul Meu."

42 Că aşa grăieşte Domnul: Aşa cum am adus asupra acestui popor toate răutăţile acestea mari, tot astfel voi aduce asupră-i toate bunătăţile despre care le-am vorbit."

43 Şi vor mai fi încă ţarini cumpărate în ţara despre care tu zici: «Lipsită va fi de oameni şi de dobitoace, dată este ea în mâinile Caldeilor»."

44 Şi vor cumpăra ţarini pe argint, iar tu vei scrie o carte şi o vei pecetlui şi vei lua mărturia martorilor în ţinutul lui Veniamin şi'n preajma Ierusalimului şi'n cetăţile lui Iuda şi'n cetăţile Muntelui şi'n cetăţile câmpiei şi'n cetăţile Neghebului, că-i voi întoarce pe cei robiţi ai lor“."

33

1 Şi a fost a doua oară cuvântul Domnului către Ieremia, când el era încă legat în curtea închisorii, zicând:"

2 „Aşa grăit-a Domnul, Cel ce a făcut pământul şi l-a plăsmuit ca să-l statornicească: Domnul este numele Lui:"

3 Strigă spre Mine şi-ţi voi răspunde şi-ţi voi rosti lucruri mari şi tari, pe care tu nu le ştii."

4 Că aşa grăit-a Domnul Dumnezeul lui Israel despre casele acestei cetăţi şi despre casele regelui lui Iuda, care au fost dărâmate spre [a face din ele] pălimare şi întărituri"

5 pentru lupta împotriva Caldeilor; plină va fi de stârvurile oamenilor pe care Eu i-am lovit în mânia Mea şi'n urgia Mea şi de la care Mi-am întors faţa, din pricina tuturor răutăţilor lor."

6 Iată, Eu aduc asupra ei leac şi vindecare; şi Mă voi arăta lor, pentru ca ei să asculte; şi o voi vindeca, iar lor le voi înfăptui pace şi credincioşie."

7 Şi-i voi întoarce pe cei robiţi ai lui Iuda şi pe cei robiţi ai lui Israel şi-i voi zidi aşa cum au fost înainte."

8 Şi-i voi curăţi de toate nedreptăţile cu care au păcătuit împotriva Mea şi nu-Mi voi aduce aminte de păcatele cu care au păcătuit împotriva Mea şi [prin care] s'au îndepărtat de Mine."

9 Şi va fi spre veselie şi laudă şi spre mărire întregului popor de pe pământ, cel care va auzi toate bunătăţile pe care Eu le voi face; şi se vor teme şi se vor întărâta pentru toate bunătăţile şi pentru toată pacea pe care Eu le voi aduce asupra lor."

10 Aşa grăieşte Domnul: În locul acesta despre care voi ziceţi: «Lipsit e de oameni şi de vite», în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele pustii ale Ierusalimului, acolo unde nu sunt nici oameni şi nici vite, încă se vor mai auzi glas de veselie şi glas de bucurie, glas de mire şi glas de mireasă, glasul celor ce zic:"

11 «Aduceţi-I laudă Domnului, Atotţiitorului, că bun este Domnul, că în veac este mila Lui!» Şi vor aduce daruri în casa Domnului, fiindcă Eu voi întoarce toată robimea acestei ţări ca mai înainte, a zis Domnul."

12 Aşa grăit-a Domnul puterilor: În locul acesta, adică în pustiul în care nu este nici om şi nici vită, în toate cetăţile lui, încă vor mai fi locuri de popas pentru păstorii care-şi aduc turmele la odihnă."

13 În cetăţile Muntelui şi'n cetăţile câmpiei şi'n cetăţile Neghebului şi'n ţinutul lui Veniamin şi'n [cetăţile] cele din preajma Ierusalimului şi'n cetăţile lui Iuda încă vor mai trece turmele pe sub mâna celui ce numără, zice Domnul“."

34

1 Cuvântul care s'a făcut către Ieremia de la Domnul (la vremea când Nabucodonosor, regele Babilonului, şi toată oastea lui şi tot pământul de sub stăpânirea lui se războiau împotriva Ierusalimului şi împotriva cetăţilor lui Iuda), zicând:"

2 „Aşa grăit-a Domnul: Du-te la Sedechia, regele lui Iuda, şi-i vei spune: Negreşit, această cetate va fi dată în mâinile regelui Babilonului, iar el o va lua şi cu foc o va arde;"

3 şi tu nu vei scăpa din mâna lui, ci negreşit vei fi prins şi în mâinile lui vei fi dat, şi ochii tăi se vor uita în ochii lui şi gura ta va vorbi cu gura lui şi vei intra în Babilon."

4 Ci ascultă cuvântul Domnului, o, Sedechia, rege al lui Iuda: Aşa grăieşte Domnul:"

5 În pace vei muri. Şi precum ei au plâns pentru părinţii tăi care au domnit înaintea ta, aşa vor plânge şi pentru tine: «O, Doamne!», pân' la groapă te vor plânge; fiindcă Eu am grăit cuvânt, zice Domnul“."

6 Şi Ieremia i-a spus regelui Sedechia toate cuvintele acestea în Ierusalim."

7 Iar oştirea regelui Babilonului se războia împotriva Ierusalimului şi împotriva cetăţilor lui Iuda şi împotriva Lachişului şi împotriva Azecăi, pentru că cetăţile acestea puternice se aflau încă printre cetăţile lui Iuda."

8 Cuvântul care s'a făcut de la Domnul către Ieremia, după ce regele Sedechia a încheiat un legământ cu poporul, ca să-l îndemne la o eliberare:"

9 „Fiecare să-şi pună sluga în libertate şi fiecare să-şi elibereze slujnica, bărbat evreu şi femeie evreică, pentru ca nici un om din Iuda să nu fie sclav“."

10 Atunci toţi mai-marii şi tot poporul, care au intrat în această înţelegere,"

11 ca fiecare să-şi pună sluga în libertate şi fiecare să-şi elibereze slujnica, s'au întors şi le-au dat drumul, ca să nu mai fie slugi şi slujnice."

12 Şi s'a făcut cuvântul Domnului către Ieremia, zicând:"

13 „Aşa grăit-a Domnul, Dumnezeul lui Israel: Eu am făcut un legământ cu părinţii voştri în ziua'n care i-am scos din ţara Egiptului, din casa robiei, zicând:"

14 Când se vor împlini şase ani, îl vei lăsa liber pe fratele tău, adică pe evreul care ţi se va vinde; şi dacă-ţi va lucra şase ani, să-i dai drumul liber! Dar ei nu M'au ascultat şi nu şi-au plecat auzul."

15 Iar astăzi s'au întors să facă ce este drept înaintea ochilor Mei, ca fiecare să-i dea libertate aproapelui său; şi au încheiat legământ înaintea feţei Mele, în casa'n care numele Meu este chemat."

16 Dar voi v'aţi răzgândit şi, necinstindu-Mi numele, fiecare şi-a adus îndărăt sluga şi fiecare slujnica pe care îi eliberase după dorinţa lor, ca să vă fie vouă slugi şi slujnice."

17 De aceea, aşa grăit-a Domnul: Voi nu M'aţi ascultat, ca fiecare să-l cheme la libertate pe fratele său şi fiecare pe aproapele său; iată, Eu vă chem pe voi la libertate spre sabie şi spre molimă şi spre foamete; şi vă voi da spre risipire prin toate regatele pământului."

18 Iar bărbaţilor care au încălcat legământul Meu, celor ce nu au întărit legământul Meu pe care l-au făcut în faţa Mea le voi da viţelul pe care l-au făcut înaintea feţei Mele, ca să-i slujească;"

19 da, mai-marilor lui Iuda şi celor ce ţin puterea şi preoţilor şi poporului;"

20 pe ei îi voi preda vrăjmaşilor lor, iar stârvurile lor vor fi mâncare păsărilor cerului şi fiarelor pământului."

21 Şi pe Sedechia, regele lui Iuda, şi pe mai-marii lor îi voi da în mâinile duşmanilor lor şi'n ale oştilor regelui Babilonului, care se duc dinspre ei."

22 Iată, Eu voi da poruncă – zice Domnul – şi-i voi întoarce înapoi în ţara aceasta; aceia se vor război împotriva ei şi o vor lua şi o vor arde cu foc; iar cetăţile lui Iuda le voi preda pustii, lipsite de locuitori“."

35

1 Cuvântul care s'a făcut de la Domnul către Ieremia, în zilele lui Ioiachim, regele lui Iuda, zicând:"

2 „Mergi în casa Recabiţilor şi-i vei aduce în casa Domnului, în una din curţi, şi le vei da vin să bea“."

3 Şi i-am scos pe Iaazania, fiul lui Ieremia, fiul lui Habaţinia, şi pe fraţii lui şi pe fiii săi şi toată casa Recabiţilor."

4 Şi i-am adus în casa Domnului, în cămara fiilor lui Hanan, fiul lui Igdalia, omul lui Dumnezeu, care este aproape de casa dregătorilor, deasupra casei lui Maaseia, fiul lui Şalum, păzitorul curţii."

5 Şi le-am pus înainte un urcior de vin şi pahare şi le-am zis: – „Beţi vin!“"

6 Dar ei au zis: „Nu vom bea vin, pentru că Ionadab, fiul lui Recab, tatăl nostru, ne-a poruncit zicând: «Să nu beţi vin, voi şi fiii voştri, niciodată."

7 Casă să nu zidiţi, sămânţă să nu semănaţi, vie să nu aveţi; ci în corturi veţi locui în toate zilele vieţii voastre, pentru ca zile multe să trăiţi pe pământul pe care-l locuiţi»."

8 Şi am ascultat de glasul lui Ionadab, tatăl nostru, ca să nu bem vin în toate zilele vieţii noastre, nici noi, nici femeile noastre, nici fiii noştri şi nici fiicele noastre;"

9 şi nici casă să zidim ca să locuim în ea;"

10 şi nici vie, nici ţarină, nici sămânţă n'am avut, ci în corturi am locuit; şi am ascultat şi am făcut întru toate aşa cum ne-a poruncit Ionadab, tatăl nostru."

11 Şi a fost că atunci când Nabucodonosor s'a ridicat împotriva ţării, noi am zis: – Hai să ne ridicăm! Şi am intrat în Ierusalim, de spaima Caldeilor şi de frica oştirii Asirienilor; şi am locuit acolo“."

12 Şi a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:"

13 „Aşa zice Domnul: Du-te şi spune-le oamenilor lui Iuda şi celor ce locuiesc în Ierusalim: – Oare nu veţi primi voi învăţare de minte ca să ascultaţi de cuvintele Mele?"

14 Fiii lui Ionadab – fiul lui Recab – au păzit cuvintele pe care acesta le poruncise copiilor săi, acelea de a nu bea vin, şi ei n'au băut; dar Eu v'am vorbit vouă devreme, şi voi n'aţi ascultat."

15 Şi am trimis la voi pe servii Mei, profeţii, zicând: – Întoarceţi-vă fiecare de la calea sa cea rea, faceţi-vă faptele mai bune şi nu mergeţi după dumnezei străini ca să le slujiţi, şi locuiţi pe pământul pe care Eu vi l-am dat vouă!, dar voi n'aţi ascultat."

16 Aşa că fiii lui Ionadab – fiul lui Recab – şi-au pus în faţă porunca tatălui lor, dar pe Mine poporul acesta nu M'a ascultat."

17 De aceea, astfel grăieşte Domnul: Iată, asupra lui Iuda şi asupra celor ce locuiesc în Ierusalim voi aduce toate relele pe care Eu le-am grăit împotriva lor."

18 De aceea, astfel grăieşte Domnul: De vreme ce fiii lui Ionadab – fiul lui Recab – au ascultat de porunca tatălui lor, să facă adică ceea ce tatăl lor le-a poruncit,"

19 dintre fiii lui Ionadab – fiul lui Recab – nu va fi niciodată un om care să nu stea înaintea feţei Mele, atât cât va fi pământul“."

36

1 În cel de al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, fost-a cuvântul Domnului către mine, zicând:"

2 „Ia-ţi hârtie pentru o carte şi scrie pe ea toate cuvintele pe care Eu ţi le-am grăit împotriva Ierusalimului şi împotriva lui Iuda şi împotriva tuturor neamurilor, din ziua'n care am grăit către tine, din zilele lui Iosia, regele lui Iuda, şi până'n ziua de astăzi."

3 Poate că va auzi casa lui Iuda toate relele pe care Eu am de gând să le fac asupră-le, pentru ca doar-doar se va întoarce fiecare din calea lui cea rea şi astfel să fiu Eu milostiv faţă de nelegiuirile şi păcatele lor“."

4 Aşa că Ieremia l-a chemat pe Baruh, fiul lui Neria, iar acesta a scris pe hârtia cărţii, din gura lui Ieremia, toate cuvintele Domnului pe care Acesta i le grăise."

5 Iar Ieremia i-a poruncit lui Baruh, zicând: „Eu mă aflu sub pază şi nu pot să intru în casa Domnului;"

6 aşa că tu vei citi din cartea aceasta în auzul poporului din casa Domnului, în ziua de post, şi în auzul întregului Iuda, al celor ce vin de prin cetăţile lor."

7 Poate că smerita lor rugăciune va veni în faţa Domnului şi ei se vor întoarce din calea lor cea rea; că mare este mânia şi urgia Domnului, pe care El le-a rostit împotriva acestui popor“."

8 Iar Baruh a făcut după cum i-a poruncit Ieremia, citind din carte, în casa Domnului, toate cuvintele acestea."

9 Şi a fost că în cel de al cincilea an al regelui Ioiachim, în luna a noua, tot poporul din Ierusalim şi casa lui Iuda au rânduit un post înaintea feţei Domnului."

10 Iar Baruh citea din carte cuvintele lui Ieremia în casa Domnului, în odaia lui Ghemaria, fiul lui Şafan, scriitorul, în curtea de sus, la intrarea porţii celei noi a casei Domnului, şi în auzul întregului popor."

11 Iar Miheia, fiul lui Ghemaria, fiul lui Şafan, a auzit din carte toate cuvintele Domnului."

12 Şi s'a coborât la casa regelui, în casa scriitorului; şi, iată, acolo şedeau toţi dregătorii: Elişama scriitorul, Delaia, fiul lui Şemaia, şi Elnatan, fiul lui Acbor, şi Ghemaria, fiul lui Şafan, şi Sedechia, fiul lui Anania, şi toţi dregătorii."

13 Iar Miheia le-a adus la cunoştinţă toate cuvintele pe care le auzise de la Baruh în timp ce acesta le citea în auzul poporului."

14 Şi toţi dregătorii au trimis la Baruh, fiul lui Neria, pe Iehudi, fiul lui Netania, fiul lui Şelemia, fiul lui Cuşi, ca să-i spună: „Ia în mână cartea din care ai citit în auzul poporului, şi vino!“ Aşa că Baruh a luat cartea şi s'a coborât la ei."

15 Şi i-au zis: „Mai citeşte o dată, în auzul nostru!“ Iar Baruh a citit."

16 Şi a fost că după ce ei au auzit toate cuvintele, s'au sfătuit între ei, fiecare cu vecinul său, şi au zis: „Toate aceste cuvinte să i le spunem regelui!“"

17 Şi l-au întrebat pe Baruh, zicând: „De unde ai scris tu cuvintele acestea toate?“."

18 Iar Baruh a răspuns: „Ieremia – chiar el, cu gura lui – mi-a spus mie toate cuvintele acestea, iar eu le-am scris în carte“."

19 Ei i-au zis lui Baruh: „Du-te şi te ascunde, tu şi Ieremia; nici un om să nu ştie unde sunteţi!“"

20 Şi ei au intrat la rege în curte, iar cartea au dat-o [cuiva] s'o păstreze în odaia lui Elişama; şi i-au spus regelui toate cuvintele acestea."

21 Iar regele l-a trimis pe Iehudi să ia cartea; şi el a luat-o din odaia lui Elişama. Şi a citit Iehudi în auzul regelui şi în auzul tuturor dregătorilor care-i şedeau împrejur."

22 Acuma, regele şedea în casa de iarnă, iar în faţa lui ardea un foc pe vatră."

23 Şi a fost că dacă Iehudi a citit vreo trei sau patru foi, [regele] le-a tăiat cu un cuţitaş de răzuit hârtia şi le-a aruncat în focul care ardea pe vatră, până ce toată cartea s'a mistuit."

24 Iar regele şi servii săi care auzeau toate cuvintele acestea nu s'au tulburat şi nici nu şi-au sfâşiat hainele."

25 Dar Elnatan, Delaia şi Ghemaria îl sfătuiseră pe rege să nu ardă cartea."

26 Iar regele a poruncit lui Ierahmeel, fiul regelui, şi lui Şeraia, fiul lui Azirel, să-i prindă pe Baruh şi pe Ieremia, dar aceştia se ascunseseră."

27 După ce regele a ars cartea cu toate cuvintele pe care Baruh le scrisese din gura lui Ieremia, fost-a cuvântul Domnului către Ieremia, zicând:"

28 „Ia din nou altă hârtie şi scrie toate cuvintele ce erau în cartea pe care a ars-o regele Ioiachim."

29 Şi vei zice: Aşa grăieşte Domnul: – Tu ai ars această carte, zicând: «De ce ai scris tu în ea că regele Babilonului va veni negreşit şi va nimici această ţară şi că nu va mai fi în ea nici om, nici dobitoc?»"

30 De aceea, aşa grăieşte Domnul cu privire la Ioiachim, regele lui Iuda: El nu va avea pe cine să aşeze pe tronul lui David, iar stârvul său va fi aruncat în arşiţa zilei şi'n îngheţul nopţii."

31 Şi-l voi cerceta, pe el şi familia lui şi pe slugile lui; asupra lui şi asupra locuitorilor Ierusalimului şi asupra pământului lui Iuda voi aduce toate relele despre care le-am vorbit fără ca ei să Mă fi ascultat“."

32 Iar Baruh a luat altă hârtie şi a scris pe ea, din însăşi gura lui Ieremia, toate cuvintele cărţii pe care o arsese Ioiachim; şi încă multe alte cuvinte, asemenea celor dintâi, i s'au adăugat."

37

1 În locul lui Ioiachim a domnit Sedechia, fiul lui Iosia, pe care l-a pus rege Nabucodonosor, regele Babilonului, ca să domnească peste Iuda."

2 Iar el şi slujitorii săi şi poporul ţării n'au ascultat cuvintele Domnului, pe care El le-a grăit prin Ieremia."

3 Şi regele Sedechia i-a trimis pe Iucal, fiul lui Şelemia, şi pe Sofonie preotul, fiul lui Maaseia, la Ieremia, zicând: „Roagă-te dar Domnului pentru noi!“"

4 Şi Ieremia a venit şi a trecut prin mijlocul cetăţii; fiindcă ei nu-l puseseră în casa închisorii."

5 În acest timp oastea lui Faraon a ieşit din Egipt, iar Caldeii, auzind de aceasta, s'au îndepărtat de Ierusalim."

6 Şi s'a făcut cuvântul Domnului către Ieremia, zicând:"

7 „Aşa grăieşte Domnul: Aşa vei grăi către regele lui Iuda, cel ce te-a trimis să Mă cauţi: Iată oastea lui Faraon care a venit să vă ajute; ei se vor întoarce în ţara Egiptului,"

8 iar Caldeii înşişi se vor întoarce din nou şi vor lupta împotriva acestei cetăţi şi o vor lua şi cu foc o vor arde."

9 Că aşa grăieşte Domnul: Să nu gândiţi în inimile voastre, zicând: Caldeii negreşit se vor duce de la noi!, căci nu se vor duce."

10 Şi chiar dacă veţi bate toată oastea Caldeilor care se luptă împotriva voastră, tot vor fi rămas câţiva răniţi; aceştia se vor ridica, fiecare de pe locul său, şi cu foc vor arde această cetate“."

11 Şi a fost că atunci când oastea Caldeilor s'a îndepărtat de Ierusalim la apropierea oastei lui Faraon,"

12 Ieremia a ieşit din Ierusalim ca să meargă în ţinutul lui Veniamin, pentru ca acolo să vorbească în mijlocul poporului."

13 Şi se afla în poarta lui Veniamin; şi era acolo un om cu care locuia, Ireia, fiul lui Şelemia, fiul lui Anania; acesta l-a prins pe Ieremia, zicând: „Tu fugi la Caldei!“"

14 Iar el a zis: „Minciună!; eu nu fug la Caldei!“ Dar acela nu l-a ascultat, aşa că Ireia l-a prins pe Ieremia şi l-a dus la dregători."

15 Iar dregătorii erau foarte mânioşi împotriva lui Ieremia şi l-au bătut şi l-au trimis la casa lui Ionatan, scriitorul; fiindcă ei o făcuseră închisoare."

16 Astfel a venit Ieremia la beci, în temniţă, şi a stat acolo multe zile."

17 Apoi Sedechia a trimis şi l-a chemat. Şi regele l-a întrebat în taină, zicând: „Este vreun cuvânt de la Domnul?“. Iar el a zis: „Este: vei fi dat în mâinile regelui Babilonului“."

18 Şi i-a zis Ieremia regelui: „Ce rău ţi-am făcut eu ţie, sau slujitorilor tăi, sau acestui popor, de m'aţi aruncat în temniţă?"

19 Şi unde sunt profeţii voştri care vă profeţeau, zicând că regele Babilonului nu va veni împotriva acestei ţări?"

20 Şi acum, o, rege, stăpânul meu, să cadă smerita mea rugă înaintea feţei tale: Nu mă trimite îndărăt la casa lui Ionatan scriitorul, ca să nu mor acolo!“"

21 Iar regele a poruncit şi l-au aruncat în temniţă; şi-i dădeau în fiecare zi câte o bucată de pâine din locul unde o coceau; aceasta, până când n'a mai fost deloc pâine în cetate. Şi aşa a rămas Ieremia în curtea temniţei."

38

1 Iar Şefatia, fiul lui Matan, şi Ghedalia, fiul lui Paşhur, şi Iucal, fiul lui Şelemia, au auzit cuvintele pe care Ieremia le grăia către popor, zicând:"

2 „Aşa grăieşte Domnul: Cel ce rămâne locuind în această cetate va muri de sabie şi de foame, dar cel ce se va duce la Caldei va trăi; şi sufletul său va fi supus târguielii şi va trăi."

3 Căci aşa grăieşte Domnul: Negreşit, această cetate va fi dată în mâinile oştirii regelui Babilonului, şi el o va lua“."

4 Şi i-au zis regelui: „Omul acela să fie ucis, fiindcă el slăbeşte mâinile luptătorilor care au rămas în cetate, precum şi mâinile întregului popor, grăindu-le cuvinte ca acestea; că omul acesta nu-i profeţeşte acestui popor pacea, ci lucrurile rele!“"

5 Iar regele a zis: „Iată, el e'n mâinile voastre!“ Fiindcă regele nu putea să le stea împotrivă."

6 Şi l-au aruncat în groapa lui Malchia, fiul regelui, care se afla în curtea temniţei; şi i-au dat drumul în fântână; iar în fântână nu era apă, ci nămol; şi el şedea în nămol."

7 Iar Ebed-Melec, Etiopianul (care era acum printre oamenii de casă ai regelui), a auzit că l-au pus pe Ieremia în groapă. Cum regele se afla la poarta lui Veniamin,"

8 s'a dus la el şi i-a grăit regelui, zicând:"

9 „Rău ai făcut în ce-ai făcut, să-l omori pe omul acesta cu foamea; că'n cetate nu se mai găseşte pâine“."

10 Iar regele i-a poruncit lui Ebed-Melec, zicând: „Ia cu tine de aici treizeci de oameni şi scoate-l din groapă, ca să nu moară!“"

11 Aşa că Ebed-Melec a luat oamenii şi au intrat în beciul casei regale şi au luat de acolo cârpe vechi şi funii vechi şi le-au aruncat la Ieremia în groapă."

12 Şi i-a zis: „Pune-le pe astea la subsuori, dedesubtul funiilor!“ Iar Ieremia a făcut aşa."

13 Şi l-au tras cu funiile şi l-au scos din groapă. Şi a rămas Ieremia în curtea temniţei."

14 Iar regele a trimis şi l-a chemat în casa lui Aselisel, care era în casa Domnului. Şi i-a zis regele: „Am să-ţi pun o întrebare, dar te rog să nu-mi ascunzi nimic!“"

15 Şi i-a zis Ieremia regelui: „Dacă-ţi spun, pot să ştiu că nu mă vei ucide? iar dacă-ţi voi da sfat, nu mă vei asculta“."

16 Iar regele i s'a jurat, zicând: „Viu este Domnul Cel ce ne-a făcut sufletul acesta: Nu te voi ucide, nici nu te voi da în mâinile acestor oameni!“"

17 Şi i-a zis Ieremia: „Aşa grăieşte Domnul: Dacă într'adevăr te vei duce la căpeteniile regilor Babilonului, sufletul tău va trăi, cetatea aceasta nicicum nu va fi arsă cu foc, iar tu vei trăi, tu şi casa ta."

18 Dar dacă nu te vei duce, această cetate va fi dată în mâna Caldeilor, ei o vor arde cu foc, iar tu nu vei scăpa“."

19 Şi a zis regele către Ieremia: „Mă tem de Iudeii care s'au dat de partea Caldeilor, ca nu cumva să mă dea în mâinile lor şi să-şi bată joc de mine“."

20 Iar Ieremia a zis: „În nici un chip nu te vor da. Ascultă cuvântul Domnului, pe care eu ţi-l grăiesc ţie: Mai bine-ţi va fi, iar sufletul tău va trăi."

21 Dar dacă nu te vei duce, iată cuvântul pe care Domnul mi l-a arătat:"

22 Iată, toate femeile care au rămas în casa regelui lui Iuda au fost duse la dregătorii regelui Babilonului şi au zis:Prietenii tăi de-aproape te-au înşelat
şi te vor stăpâni;
piciorul ţi-l vor face să alunece şi să cadă
şi ţi-au întors spatele."

23 La Caldei le vor duce pe femeile tale şi-i vor duce pe copiii tăi, iar tu nu vei scăpa, căci vei fi luat chiar de mâna regelui Babilonului, iar cetatea aceasta va fi mistuită'n flăcări“."

24 Şi i-a zis regele: „Nici un om să nu ştie ceva din cuvintele acestea, iar tu nu vei muri."

25 Iar dacă dregătorii vor afla că ţi-am vorbit şi dacă vor veni la tine şi-ţi vor zice: «Spune-ne, ce ţi-a grăit regele? Nu ascunde de noi, şi nu te vom ucide; hai, ce ţi-a spus regele?»,"

26 tu le vei spune: – Cu smerenie m'am rugat în faţa ochilor regelui, ca să nu mă trimită îndărăt la casa lui Ionatan şi să mor acolo“."

27 Atunci au venit toţi dregătorii la Ieremia şi l-au întrebat; iar el le-a răspuns întocmai prin cuvintele acestea pe care i le poruncise regele. Iar ei au tăcut, căci cuvântul Domnului n'a fost auzit."

28 Şi a rămas Ieremia în curtea temniţei până la vremea când Ierusalimul a fost luat..."

39

1 Şi a fost că în cel de al nouălea an al lui Sedechia, regele lui Iuda, a venit Nabucodonosor, regele Babilonului, şi toată oastea lui împotriva Ierusalimului şi l-au împresurat."

2 Iar în cel de al unsprezecelea an al lui Sedechia, în luna a patra, în cea de a noua zi a lunii, cetatea a fost spartă."

3 Şi toate căpeteniile regelui Babilonului au intrat şi s'au aşezat la poarta Mijlocului: Nergar-Şareţer, Samgar-Nebu, Sarsehim, Nergal-Sareţer şi toate celelalte căpetenii ale regelui Babilonului."

4 Când Sedechia, regele lui Iuda, şi toţi oamenii de oaste i-au văzut, au fugit şi au ieşit noaptea din cetate prin grădina regelui, pe poarta dintre cele două ziduri, şi au apucat pe calea şesului."

5 Dar oştirea Caldeilor a alergat după ei şi l-a ajuns pe Sedechia în şesul Ierihonului, l-au prins şi l-au dus la Nabucodonosor, regele Babilonului, la Ribla, în ţara Hamat, unde acesta a rostit judecată asupra lui."

6 Atunci regele Babilonului i-a înjunghiat pe fiii lui Sedechia în Ribla, înaintea ochilor lui, şi pe toţi dregătorii lui Iuda i-a înjunghiat regele Babilonului."

7 Iar lui Sedechia i-a scos ochii şi l-a pus în cătuşe, ca să-l ducă la Babilon."

8 Casa regelui şi casele poporului le-au ars Caldeii cu foc, iar zidurile Ierusalimului le-au dărâmat."

9 Restul poporului, care rămăsese în cetate, pe fugarii care trecuseră la el şi pe celălalt popor care mai rămăsese, Nabuzaradan, căpetenia gărzii regelui, i-a dus robi în Babilon."

10 Pe cei săraci din popor, care nu aveau nimic, Nabuzaradan, căpetenia gărzii, i-a lăsat în pământul lui Iuda şi tot atunci le-a dat viile şi ţarinile."

11 Iar cu privire la Ieremia, Nabucodonosor, regele Babilonului, i-a dat lui Nabuzaradan, căpetenia gărzii, porunca aceasta:"

12 „Ia-l şi să ai purtare de grijă pentru el; să nu-i faci nici un rău, ci să te porţi cu el aşa cum îţi va zice el“."

13 Nabuzaradan, căpetenia gărzii, Nebuşazban, căpetenia eunucilor, Nergal-Şareţer, căpetenia vrăjitorilor, şi toate căpeteniile regelui Babilonului."

14 Şi au trimis şi l-au scos pe Ieremia din curtea închisorii şi l-au dat în seama lui Godolia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan; şi l-au adus, iar el a stat în mijlocul poporului."

15 Şi s'a făcut cuvântul Domnului către Ieremia în curtea temniţei, zicând:"

16 „Du-te şi spune-i lui Ebed-Melec, Etiopianul: Aşa grăieşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: Iată, Eu voi aduce cuvintele Mele asupra acestei cetăţi spre cele rele, iar nu spre cele bune."

17 Dar pe tine te voi mântui în ziua aceea şi nu te voi da în mâna oamenilor de faţa cărora te temi."

18 Că negreşit te voi mântui, şi de sabie nu vei cădea; şi viaţa ţi-o vei afla, fiindcă tu ai nădăjduit în Mine, zice Domnul“."

40

1 Cuvântul care s'a făcut de la Domnul către Ieremia, după ce Nabuzaradan, căpetenia gărzii, l-a lăsat să plece din Rama, după ce-l luase legat în lanţuri în mijlocul robimii lui Iuda, al celor ce erau duşi în Babilon."

2 Întâiul căpitan al gărzii l-a luat şi i-a zis: „Domnul Dumnezeul tău a grăit aceste rele asupra acestui loc;"

3 şi Domnul a făcut-o pentru că voi aţi păcătuit împotriva Lui şi de glasul Lui n'aţi ascultat."

4 Iată, te-am dezlegat din lanţurile în care-ţi erau mâinile. Dacă tu crezi că e bine să vii cu mine în Babilon, vino, iar eu îmi voi pune ochii asupra ta;"

5 iar dacă nu, du-te; întoarce-te la Godolia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, pe care regele Babilonului l-a numit guvernator peste ţara lui Iuda, şi locuieşte cu el în mijlocul poporului din ţara lui Iuda. Oriîncotro li se pare ochilor tăi că e bine să mergi, acolo să te duci“. Şi căpetenia gărzii i-a făcut daruri şi i-a dat drumul."

6 Iar el a venit la Godolia, în Miţpa, şi a locuit în mijlocul poporului său care rămăsese în ţară."

7 Dar mai-marii oştilor de la câmp, ei şi oamenii lor, au auzit că regele Babilonului l-a numit pe Godolia guvernator al ţării şi că i-a dat în seamă bărbaţi şi femei pe care acela nu-i strămutase în Babilon."

8 Şi au venit la Godolia, în Miţpa, Ismael, fiul lui Netania, şi Iohanan, fiul lui Careea, şi Seraia, fiul lui Tanhumet, şi fiii lui Efai Netofitul şi Iaazania, fiul lui Maacat, ei şi oamenii lor."

9 Iar Godolia li s'a jurat, lor şi oamenilor lor, zicând: „Nu vă fie teamă de faţa slujitorilor Caldeilor; locuiţi în ţară şi lucraţi pentru regele Babilonului şi va fi mai bine pentru voi."

10 Iată, eu în faţa voastră locuiesc în Miţpa, ca să stau în faţa Caldeilor care vor să vină împotriva voastră; voi adunaţi vin şi poame şi untdelemn şi puneţi-le în vasele voastre şi locuiţi în cetăţile peste care aţi dobândit stăpânire“."

11 Şi toţi Iudeii care erau în ţara Moabului, printre fiii lui Amon, şi cei din Idumeea şi cei ce se aflau în toată ţara au auzit că regele Babilonului i-a lăsat lui Iuda o rămăşiţă şi că peste ea l-a numit pe Godolia, fiul lui Ahicam."

12 Şi au venit la Godolia, în Miţpa, în ţara lui Iuda, şi au adunat vin şi foarte multe poame şi untdelemn."

13 Iar Iohanan, fiul lui Careea, şi toţi mai-marii oştilor de la câmp au venit la Godolia în Miţpa"

14 şi i-au zis: „Ştii tu oare că Baalis, regele Amoniţilor, l-a trimis pe Ismael, fiul lui Netania, ca să te ucidă?“. Dar Godolia nu i-a crezut."

15 Iar Iohanan i-a spus lui Godolia în taină, la Miţpa: „Chiar acum mă voi duce şi-l voi izbi pe Ismael; dar nimeni să nu ştie, ca nu cumva el să te ucidă şi toţi Iudeii care s'au adunat la tine să se risipească şi rămăşiţa lui Iuda să piară“."

16 Dar Godolia i-a zis lui Iohanan: „Nu face lucrul acesta, că minciuni spui tu asupra lui Ismael!“"

41

1 Şi a fost acum că'n luna a şaptea a venit Ismael, fiul lui Netania, fiul lui Elişama, din neam regesc, la Godolia, în Miţpa, şi cu el zece oameni, şi au stat împreună la masă."

2 Iar Ismael s'a ridicat, şi cei zece oameni care erau cu el, şi l-au lovit pe Godolia, cel pe care regele Babilonului îl numise guvernator peste ţară,"

3 şi pe toţi Iudeii care erau cu el în Miţpa şi pe toţi Caldeii care se aflau acolo."

4 Şi a fost că în cea de a doua zi după ce el îl lovise pe Godolia – şi nimeni nu ştia –"

5 au venit nişte bărbaţi din Sichem, din Şilo şi din Samaria, optzeci de oameni cu bărbile rase şi cu hainele sfâşiate, bătându-şi pieptul şi având în pumni mană şi tămâie aromată pe care să le aducă jertfă în casa Domnului."

6 Şi Ismael a ieşit în întâmpinarea lor; iar ei mergeau şi plângeau. Iar el le-a zis: „Veniţi înlăuntru, la Godolia!“"

7 Şi a fost că atunci când ei intraseră în mijlocul cetăţii, el i-a înjunghiat şi i-a aruncat într'o fântână."

8 Se aflau însă acolo, între ei, zece oameni, care i-au zis lui Ismael: „Pe noi să nu ne omori, că noi avem comori în ţarină, grâu şi orz, miere şi untdelemn!“ Aşa că el a trecut peste ei şi nu i-a înjunghiat în mijlocul fraţilor lor."

9 Iar fântâna în care Ismael i-a aruncat pe toţi cei pe care-i lovise este o fântână mare, pe care regele Asa o făcuse de frica lui Baeşa, regele lui Israel; pe aceasta a umplut-o Ismael cu oameni ucişi."

10 Şi Ismael a dus cu de-a sila tot poporul care rămăsese în Miţpa, şi pe fiicele regelui, pe care căpetenia gărzii le lăsase în seama lui Godolia, fiul lui Ahicam; şi s'a dus dincolo, la fiii lui Amon."

11 Iar când Iohanan, fiul lui Careea, şi toţi căpitanii de oaste care erau cu el au auzit de toate faptele cele rele pe care le făcuse Ismael,"

12 şi-au adunat toată oastea şi au mers să se războiască împotriva lui; şi l-au aflat în apropiere de Apa cea mare a Gabaonului."

13 Şi a fost că atunci când tot poporul care era cu Ismael l-a văzut pe Iohanan şi pe căpitanii oştirii care erau cu el,"

14 toţi s'au întors la Iohanan."

15 Dar Ismael a scăpat cu opt oameni şi s'a dus la fiii lui Amon."

16 Iar Iohanan, fiul lui Careea, – şi toţi mai-marii oastei care erau cu el – a luat toată rămăşiţa poporului pe care o adusese înapoi de la Ismael, bărbaţi tari la război, şi pe femei şi alte bunuri şi pe eunuci, pe cei ce scăpaseră din Gabaon;"

17 aceştia au plecat şi s'au aşezat în ţinutul Chimham, lângă Betleem, pentru ca de acolo să plece în Egipt, de teama Caldeilor;"

18 fiindcă se temeau de ei din pricină că Ismael îl ucisese pe Godolia, cel pe care regele Babilonului îl pusese guvernator al ţării."

42

1 Atunci toate căpeteniile oştirii şi Iohanan şi Azaria, fiul lui Hoşaia, şi'ntregul popor, de la mic la mare, au venit la profetul Ieremia"

2 şi i-au zis: „Să cadă dar smerita noastră rugă înaintea feţei tale şi roagă-te tu Domnului Dumnezeului tău pentru cei ce au rămas; că puţini am rămas din cei mulţi, aşa cum înşişi ochii tăi ne văd."

3 Şi să ne spună nouă Domnul Dumnezeul tău calea pe care să mergem şi lucrul pe care să-l facem“."

4 Şi Ieremia le-a zis: „Am auzit. Iată, mă voi ruga pentru voi către Domnul Dumnezeul nostru, după spusa voastră; şi va fi că orice cuvânt cu care va răspunde Domnul Dumnezeu vi-l voi spune, şi n'am să vă ascund nimic“."

5 Iar ei i-au zis lui Ieremia: „Fie Domnul între noi spre dreaptă şi credincioasă mărturie dacă noi nu vom face întocmai după fiece cuvânt pe care Domnul ni-l va trimite."

6 Şi, ori că va fi bine, ori că va fi rău, noi vom asculta de glasul Domnului Dumnezeului nostru la Care te trimitem, ca să ne fie mai bine pentru aceea că am ascultat de glasul Domnului Dumnezeului nostru“."

7 Şi a fost că după zece zile s'a făcut cuvântul Domnului către Ieremia."

8 Iar el i-a chemat pe Iohanan şi căpeteniile oştirii şi poporul întreg, de la mic la mare,"

9 şi le-a zis: „Aşa grăit-a Domnul:"

10 Dacă voi într'adevăr locuiţi în ţara aceasta, Eu vă voi zidi şi nu vă voi dărâma, Eu vă voi sădi şi nu vă voi smulge, fiindcă am pus capăt nenorocirilor pe care le-am adus asupra voastră."

11 Să nu vă temeţi de regele Babilonului, de care voi vă înspăimântaţi, zice Domnul, căci Eu sunt cu voi, ca să vă scap şi să vă mântuiesc din mâna lui."

12 Şi milă vă voi dărui şi Mă voi îndura de voi: în ţara voastră vă voi reaşeza."

13 Şi dacă veţi zice: «Nu vom locui în ţara aceasta, ca să nu auzim glasul Domnului,"

14 fiindcă vrem să ne ducem în ţara Egiptului, unde război nu vom vedea şi glas de trâmbiţă nu vom auzi şi de pâine nu vom flămânzi, şi acolo vom locui!»,"

15 auziţi atunci cuvântul Domnului, că aşa grăit-a Domnul:"

16 Dacă voi vă veţi întoarce faţa spre Egipt şi vă veţi duce să locuiţi acolo, atunci va fi că sabia de care vă temeţi vă va afla în ţara Egiptului, iar foametea de care vorbiţi vă va apuca de dinapoia voastră în Egipt, şi acolo veţi muri."

17 Şi toţi oamenii şi toţi cei de neam străin care şi-au întors faţa spre Egipt ca să locuiască acolo, acolo vor fi mistuiţi de sabie şi de foamete; şi nimeni nu va fi care să-i scape din relele pe care Eu le aduc asupră-le."

18 Că aşa grăit-a Domnul: Aşa cum mânia Mea a căzut peste cei ce locuiau în Ierusalim, tot astfel va cădea mânia Mea asupra voastră dacă veţi intra în Egipt; şi veţi fi o'ntindere pustie, sub stăpânirea altora, şi blestem şi ocară; iar locul acesta nu-l mai veţi vedea."

19 Zis-a Domnul despre voi, rămăşiţa lui Iuda: Nu intraţi în Egipt! Şi acum, cunoaşteţi cu tot dinadinsul"

20 că rău le-aţi făcut inimilor voastre trimiţându-mă pe mine, zicând: – «Roagă-te tu Domnului pentru noi, iar noi vom face după tot ceea ce-ţi va spune ţie Domnul!»,"

21 şi n'aţi ascultat de glasul Domnului, cu care El m'a trimis la voi."

22 Şi acum, de sabie şi de foame veţi pieri în locul în care vă e pofta să vă duceţi, ca să locuiţi acolo“."

43

1 Şi a fost că după ce Ieremia a încetat să-i grăiască poporului toate cuvintele Domnului, cele cu care Domnul îl trimisese la ei – chiar toate cuvintele acestea –,"

2 a vorbit Azaria, fiul lui Hoşaia, şi Iohanan, fiul lui Careea, şi toţi oamenii care-i grăiseră lui Ieremia, zicând: „Minciuni! Nu Domnul te-a trimis la noi să ne spui: – Nu intraţi în Egipt ca să locuiţi acolo!,"

3 ci Baruh, fiul lui Neria, el te aţâţă împotriva noastră, ca să ne dai în mâinile Caldeilor, să ne omoare, ori să fim duşi ca robi în Babilon!“"

4 Aşa că Iohanan şi toate căpeteniile oştirii n'au ascultat de glasul Domnului, să rămână în ţara lui Iuda,"

5 ci el, Iohanan, şi toate căpeteniile oştirii, i-au luat pe cei rămaşi ai lui Iuda, care se întorseseră să locuiască în ţară,"

6 pe bărbaţii cei tari şi femeile şi celelalte bunuri şi pe fiicele regelui şi sufletele pe care Nabuzaradan le lăsase cu Godolia, fiul lui Ahicam, şi pe Ieremia profetul şi pe Baruh, fiul lui Neria,"

7 şi au venit în Egipt, fiindcă ei n'au ascultat de glasul Domnului; şi au intrat în Tahpanhes."

8 Şi s'a făcut cuvântul Domnului către Ieremia în Tahpanhes, zicând:"

9 „Ia-ţi nişte pietre mari şi ascunde-le la intrare, la poarta casei din Tahpanhes a lui Faraon, în văzul bărbaţilor lui Iuda."

10 Şi vei zice: Aşa grăit-a Domnul: Iată, Eu voi trimite şi-l voi aduce pe Nabucodonosor, regele Babilonului, iar el îşi va aşeza tronul deasupra acestor pietre pe care le-ai ascuns, şi arme va ridica peste ele."

11 Şi va veni şi va lovi ţara Egiptului:Cine e pentru moarte, la moarte!
Cine e pentru robie, la robie!
Cine e pentru sabie, la sabie!"

12 Şi foc va aprinde în casele dumnezeilor lor şi le va arde şi-i va duce [pe dumnezei] în robie; şi va purica ţara Egiptului aşa cum îşi purică ciobanul straiul, după care va ieşi cu pace."

13 Şi va zdrobi stâlpii templului Soarelui de la On, iar capiştile le va arde cu foc“."

44

1 Cuvântul care s'a făcut către Ieremia pentru toţi Iudeii care locuiau în ţara Egiptului şi pentru cei ce se aşezaseră în Migdol, în Tahpanhes, în Nof şi în ţara Patros:"

2 „Aşa grăit-a Domnul, Dumnezeul lui Israel: Voi aţi văzut toate relele pe care Eu le-am adus asupra Ierusalimului şi asupra cetăţilor lui Iuda; şi, iată, ele sunt pustii, fără locuitori,"

3 din pricina răutăţilor lor, pe care ei le-au făcut pentru ca să Mă întărâte, mergând să ardă tămâie unor dumnezei străini, pe care nici ei şi nici părinţii lor nu i-au cunoscut."

4 Dar Eu vi i-am trimis pe servii Mei, profeţii, dis-de-dimineaţă, zicând: – Nu faceţi fapta aceasta spurcată, pe care Eu am urât-o!"

5 Şi nu M'au ascultat, şi auzul nu şi l-au plecat, ca să se întoarcă de la răutăţile lor, aşa încât să nu mai jertfească tămâie la dumnezei străini."

6 Astfel mânia Mea şi urgia Mea au căzut şi s'au aprins în porţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului; iar acestea au devenit o'ntindere pustie, de necălcat, aşa cum sunt în ziua de azi."

7 Şi acum, aşa grăit-a Domnul Atotţiitorul: De ce faceţi voi astfel de răutăţi împotriva sufletelor voastre?: să fie tăiaţi dintre voi om şi femeie, prunc şi sugar din mijlocul lui Iuda, aşa ca nimeni dintre voi să nu rămână,"

8 să Mă întărâtaţi cu faptele mâinilor voastre arzând tămâie unor dumnezei străini în ţara Egiptului în care aţi intrat s'o locuiţi, aşa ca să puteţi fi cu totul retezaţi şi să deveniţi blestem şi ocară printre toate neamurile pământului?"

9 Uitat-aţi oare păcatele părinţilor voştri şi pe ale regilor lui Iuda şi pe ale dregătorilor voştri şi pe ale femeilor voastre, pe care le-au săvârşit în ţara lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului?"

10 Ele n'au încetat nici în ziua de azi, iar ei nu s'au ţinut de poruncile Mele pe care Eu le-am rânduit în faţa părinţilor lor."

11 De aceea, aşa grăieşte Domnul: Iată, Eu Îmi întorc faţa împotriva voastră,"

12 ca să nimicesc toată rămăşiţa ce se află în Egipt; şi vor cădea de sabie şi de foamete şi se vor sfârşi de la mic pân' la mare şi vor fi spre ocară, pieire şi blestem."

13 Pe cei ce locuiesc în ţara Egiptului îi voi cerceta aşa cum am cercetat Ierusalimul: cu sabie şi cu foamete şi cu moarte;"

14 şi nimeni nu va scăpa din cei rămaşi ai lui Iuda, cei care s'au aşezat în ţara Egiptului spre a se întoarce în ţara lui Iuda în care cu inima lor nădăjduiesc să se întoarcă; nu se vor întoarce, în afară de cei ce scapă“."

15 Atunci toţi bărbaţii care ştiau că femeile lor jertfesc tămâie altor dumnezei, precum şi toate femeile şi'ntregul popor care locuia în ţara Egiptului, în Patros, i-au răspuns lui Ieremia, zicând:"

16 „Cât despre cuvântul pe care tu ni l-ai grăit în numele Domnului, noi nu te vom asculta."

17 Fiindcă noi vom face negreşit tot cuvântul care va ieşi din gura noastră: să ardem tămâie pentru regina cerului şi să-i turnăm libaţii, aşa cum am făcut noi şi părinţii noştri şi regii noştri şi dregătorii noştri în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului, şi am fost sătui de pâine şi ne-a fost bine şi rele n'am văzut."

18 Dar de când am încetat să ardem tămâie pentru regina cerului, rătăcim dintr'un loc în altul şi ne sfârşim de sabie şi de foame."

19 Şi dacă am ars tămâie pentru regina cerului şi i-am turnat libaţii, crezi că fără bărbaţii noştri i-am făcut turte şi i-am turnat libaţii?“."

20 Atunci Ieremia a răspuns întregului popor, bărbaţilor tari şi femeilor şi întregului popor care-i răspunsese întorcându-i vorba, zicând:"

21 „Credeţi voi că Domnul nu Şi-a adus aminte de tămâia pe care o ardeaţi în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului, voi şi părinţii voştri şi regii voştri şi dregătorii voştri şi tot poporul ţării? credeţi că ea nu s'a suit la inima Lui?"

22 Dar Domnul nu v'a mai putut suferi din pricina răutăţii faptelor voastre şi din pricina urâciunilor pe care le-aţi făcut; aşa se face că ţara voastră a devenit o'ntindere pustie şi de necălcat, un blestem a devenit, aşa cum este astăzi;"

23 da, din pricina acelora pentru care voi ardeţi tămâie şi din pricina faptelor cu care aţi păcătuit împotriva Domnului, şi pentru că glasul Domnului nu l-aţi auzit şi'ntru poruncile Lui şi'n legea Lui şi'n mărturiile Lui n'aţi umblat, de aceea v'au apucat relele acestea!“."

24 Şi a zis Ieremia către popor şi către femei: „Auziţi glasul Domnului!"

25 Aşa grăit-a Domnul, Dumnezeul lui Israel: Voi, femeilor, voi cu gura voastră aţi vorbit şi voi cu mâinile voastre aţi împlinit, zicând: «Noi negreşit ne vom ţine făgăduinţa pe care am făgăduit-o, să ardem tămâie pentru regina cerului şi să-i turnăm libaţii!». Voi pe de-a'ntregul v'aţi ţinut făgăduinţele şi, într'adevăr, le-aţi îndeplinit."

26 De aceea, auziţi glasul Domnului, voi, întregul Iuda care locuieşte în ţara Egiptului: Iată, juratu-M'am pe numele Meu cel mare – zice Domnul –: numele Meu nu va mai fi în gura nici unui Iudeu să zică: «Viu este Domnul!» în toată ţara Egiptului."

27 Că Eu am vegheat asupra lor pentru ca să le fac rău, iar nu să le fac bine; şi toţi Iudeii care locuiesc în ţara Egiptului vor pieri de sabie şi de foamete, până ce vor fi pe de-a'ntregul mistuiţi."

28 Iar cei ce scapă de sabie, puţini la număr, se vor întoarce în ţara lui Iuda; iar rămăşiţa lui Iuda, cei care au stăruit să locuiască în ţara Egiptului, vor cunoaşte al cui cuvânt va rămâne: [al Meu, sau al lor]."

29 Şi acesta va fi pentru voi un semn: Vă voi bântui cu rele."

30 Aşa grăit-a Domnul: Iată, Eu îl voi da pe Faraonul Hofra, regele Egiptului, în mâinile vrăjmaşului său şi în mâinile celor ce caută să-i ia viaţa, aşa cum l-am dat pe Sedechia, regele lui Iuda, în mâinile lui Nabucodonosor, regele Babilonului, vrăjmaşul său care căuta să-i ia viaţa“."

45

1 Cuvântul pe care Ieremia profetul l-a grăit către Baruh, fiul lui Neria, când el a scris cuvintele acestea în carte din gura lui Ieremia, în cel de al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda."

2 „Aşa grăit-a Domnul despre tine, Baruh:"

3 Fiindcă tu ai zis: «Vai mie, vai mie!, că Domnul i-a adăugat ostenelii mele durere; în suspine adorm, odihnă n'am aflat!»,"

4 tu îi vei grăi astfel: Aşa grăieşte Domnul: Iată, pe cei ce i-am zidit îi voi dărâma; pe cei ce i-am sădit îi voi smulge."

5 Iar tu, tu cauţi pentru tine lucruri mari? Nu căuta! Că, iată, Eu aduc rele peste tot trupul – zice Domnul –, dar Eu îţi voi da ţie viaţa ca pe o pradă în fiece loc unde te vei duce“."

46

1 Cuvântul Domnului care a fost către Ieremia profetul, cu privire la neamuri."

2 Asupra Egiptului, împotriva oştirii Faraonului Neco, regele Egiptului, ce se afla în Carchemiş, lângă râul Eufrat, şi pe care Nabucodonosor, regele Babilonului, a zdrobit-o în cel de al patrulea an al domniei lui Ioiachim, regele lui Iuda."

3 „Prindeţi arme şi scuturi
şi alergaţi la luptă!"

4 Înşeuaţi-vă caii!
Voi, călăreţi, urcaţi-vă în şei
şi staţi gata sub coifurile voastre;
înclinaţi în faţă lăncile,
puneţi-vă platoşele!"

5 De ce oare le e teamă
şi se feresc înapoi?:
Cei tari ai lor vor fi tăiaţi,
cu fuga au fugit
şi'mpresuraţi fiind
ei nu s'au mai întors,
zice Domnul."

6 Cel sprinten să nu fugă,
cel tare să nu scape!
Spre nord, la Eufrat,
ei au slăbit, ei au căzut."

7 Cine-i acesta, oare,
cel ce ca un râu se urcă
şi ca pâraiele ce-şi învolbură apa?"

8 Apele Egiptului ca un râu se vor sui;
iar el a zis:
mă voi urca s'acopăr tot pământul
şi să-i afund pe cei ce-l locuiesc!"

9 Încălecaţi pe cai!
Gătiţi carele de luptă!
Ieşiţi, voi, războinici ai Etiopienilor;
şi voi, Libieni înarmaţi cu scuturi;
şi voi, Lidienilor, încălecaţi,
întindeţi-vă arcul!"

10 Ziua aceea Îi va fi Domnului Dumnezeului nostru zi de răzbunare asupra vrăjmaşilor Săi:Sabia Domnului îi va mânca,
pe săturate îi va mânca
şi cu sângele lor se va îmbăta;
căci aceasta-i jertfă Domnului
din ţara de miazănoapte,
la râul Eufrat."

11 Suie-te pe Galaad
şi ia balsam pentru fata fecioară a Egiptului;
zadarnic ţi-ai înmulţit tu leacurile,
că toate sunt netrebnice!"

12 Neamurile ţi-au auzit glasul,
de strigarea ta umplutu-s'a pământul,
căci războinic pe războinic a slăbit,
căzut-au amândoi de-a valma“."

13 Cuvântul pe care Domnul i l-a grăit lui Ieremia cu privire la regele Babilonului care va veni să izbească ţara Egiptului:"

14 „Daţi de ştire în Migdol,
duceţi vestea pân' la Memfis,
ziceţi: Scoală-te şi te găteşte,
că sabia ţi-a mâncat tufanii."

15 De ce-a fugit de la tine Apis?
Nu, n'a rămas alesul tău viţel,
căci Domnul Dumnezeu l-a betejit."

16 Şi gloata ta slăbit-a şi-a căzut
şi fiecare pe vecin îl agrăia:
– Să ne sculăm
şi'n ţara noastră să ne'ntoarcem,
şi la poporul nostru
de sabia elină să fugim!"

17 Pe Neco Faraonul, cel rege al Egiptului,
numiţi-l: «Zgomot, dar-a-pierdut-prilejul»."

18 Aşa cum Eu sunt viu
– grăieşte Domnul Dumnezeu –
el va veni precum Taborul între munţi,
precum Carmelul cel din mare."

19 O, fiică a Egiptului, ce încă stai acasă,
găteşte-ţi strai de'nstrăinare,
căci Memfisul va fi'ntru totul un pustiu
şi «Vai!» se va chema,
că nimeni nu mai e să-l locuiască."

20 Junincă preafrumoasă e Egiptul,
dar, vai!, din miazănoapte nimicire
veni-va peste ea!"

21 Şi luptătorii simbriaşi dintr'însa
sunt ca viţeii puşi la îngrăşat,
că şi ei s'au întors
şi au fugit ca unul, într'un gând;
nu, n'au rămas,
căci ziua nimicirii le-a venit
şi vremea răzbunării.
Li-i glasul ca un şuier şui de şarpe,"

22 căci prin nisipuri se tot duc;
veni-vor [în Egipt], dar cu topoare,
asemeni tăietorilor de lemne;"

23 şi-i vor tăia pădurea la pământ
– aşa grăieşte Domnul –,
căci nimeni nu le ţine socoteala:
se înmulţesc mai mult decât lăcusta,
în roiuri fără număr."

24 Acoperită-i de ruşine ea, fiica
Egiptului, căci dată e pe mâna
unui popor din miazănoapte."

25 Iată, Eu îl voi bântui pe Amon, fiul său, şi pe Faraon şi pe cei ce-şi pun încrederea în el."

26 Şi-i voi da în mâinile celor ce le caută viaţa, în mâinile lui Nabucodonosor, regele Babilonului, şi în mâinile slujitorilor lui. Dar după aceea Egiptul va fi iarăşi locuit, ca în zilele de altădată, zice Domnul."

27 Dar tu, tu, Iacobe, să nu te temi,
nici să te sperii, Israele,
că, iată, Eu chiar de departe-am să te mântui,
şi pe urmaşii tăi din jugul lor;
şi Iacob se va'ntoarce
şi tihnă va avea şi va dormi
şi nimenea să-l sperie nu va fi."

28 Tu, Iacobe, tu robul Meu,
să n'ai în tine teamă – zice Domnul –,
căci Eu cu tine sunt.
Cea fără frică şi gingaşă
a fost predată cu-ale ei;
că Eu voi face să se stingă
acele neamuri toate
în care Eu te-am îmbrâncit;
nu însă şi pe tine,
ci'n judecată îţi voi da pedeapsă
şi nu vei fi'ntru totul fără vină“."

47

1 Asupra celor de alt neam, acestea zice Domnul:"

2 „Din miazănoapte, iată, ape se ridică
şi'n iureş care'neacă se prefac:
îneacă ţara şi plinirea ei,
cetatea şi pe cei ce-o locuiesc.
Oamenii vor striga
şi cei ce locuiesc pământul vor urla"

3 de vuietul pornirii Lui,
de tropotul copitelor,
de huruitul carelor de luptă,
de scrâşnetul de roţi în alergare."

4 Părinţii către fii nu s'au întors,
de vreme ce în mâini de-abia se ţin
în ziua care vine să-i dea morţii
pe toţi cei din sămânţa altor neamuri.
Voi stinge'n moarte Tirul şi Sidonul
şi rămăşiţa celor ce le-ajută,
căci Domnul întru totul nimici-va
pe cei rămaşi din insulele mării."

5 Întindere pleşuvă peste Gaza,
tăcut în rostogol e Ascalonul
şi cei rămaşi ai lui din Enachimi."

6 Tu, sabie a Domnului,
tu, până când vei mai tăia
şi până când nu te vei linişti?
Întoarce-te în teaca ta
şi-aşterne-te odihnei şi vegherii!"

7 – Cum oare se va linişti?
Că Domnu-i porunci să se ridice
asupra Ascalonului şi-a celor
din şesuri şi cetăţi de lângă mare
şi împotriva-a tot ce-a mai rămas“."

48

1 Asupra lui Moab. „Aşa grăit-a Domnul:E vai şi-amar de Nebo, că, iată, e pustiu!
Şi Chiriataimul a fost luat,
e ruşinat şi biruit Amatul."

2 Pentru Moab nu-i nici o vindecare,
şi nici trufie nu mai e'n Heşbon.
Atâtea rele se urzesc asupră-i:
– «Veniţi să-l retezăm de printre neamuri!».
Şi el va înceta să mai existe;
în urma lui doar sabia mai umblă."

3 Că din Horonaim se-aude strigăt:
«Zdrobire e şi prăbuşire mare!»."

4 Moab e prăbuşit, vestiţi-o în Zogora,"

5 că plin de plângere de-acuma e Luhitul,
şi plânsul urcă spre Horonaim;
un strigăt de prăpăd aţi auzit:"

6 «Fugiţi acum şi viaţa v'o scăpaţi
şi fi-veţi ca asinul cel sălbatic
pe'ntinderea pustiei!»."

7 De vreme ce ţi-ai pus nădejdea
în propria-ţi tărie, vei fi şi tu luat;
şi Chemoşul va merge în robie
cu preoţii şi dregătorii lui."

8 Vine'n cetăţi prăpăd pe fiecare
şi'n nici un chip nu va putea să scape;
şi vor pieri şi valea şi câmpia,
aşa cum zis-a Domnul."

9 Puneţi-i semne-semne lui Moab,
căci în văpăi de foc se va aprinde;
cetăţile lui, toate: fără urmă;
de unde-i vor mai fi locuitori?"

10 (O, blestemat e omul care face
cu nepăsare lucrurile Domnului
şi sabia şi-o ţine'n în teacă, nu în sânge)."

11 Moab a dus-o bine de când era copil
şi'n propria lui slavă şi-a pus nădejdea toată;
el n'a ştiut ce'nseamnă să torni din vas în vas,
nici că'n surghiun a fost;
de-aceea gustul i-a rămas
şi nici aroma nu l-a părăsit."

12 De-aceea, iată, zilele lui vin – zice Domnul –, când îi voi trimite turnători-pritocitori şi-l vor pritoci şi-i vor goli vasele, iar ulcelele i le va zdrobi."

13 Atunci lui Moab îi va fi ruşine de Camos, aşa cum casei lui Israel i-a fost ruşine de Betel, nădejdea lor, în care-şi puneau încrederea."

14 Cum veţi putea să spuneţi: «Puternici suntem noi,
puternici oameni de război?»."

15 Moab e la pământ, da, chiar cetatea lui,
iar floarea tinerilor lui
s'a prăbuşit spre 'njunghiere."

16 Aproape-i ziua lui Moab,
se mişcă'n iureş răutatea lui."

17 Mişcaţi-vă spre el, voi, toţi vecinii lui,
voi toţi rostiţi-i numele, zicând:
«Cum s'a zdrobit toiagul cel ales,
toiagul plin de slavă!»."

18 Coboară-te din slava ta,
aşază-te pe strat de umezeală;
Dibonul fi-va sfărâmat, Moabul a pierit:
spre tine urcă cineva
să-ţi facă praf puterea."

19 Rămâi în cale şi priveşte,
tu, care şezi în Aroer,
întreabă-l tu pe cel ce fuge
şi întreabă-l tu pe cel scăpat:
«Ce oare s'a'ntâmplat?»."

20 E ruşinat Moab, că-a fost zdrobit.
Te vaită şi strigă
şi dă de veste în Arnon
că a pierit Moab!"

21 Şi judecată vine împotriva ţinutului din şes, împotriva Holonului şi a Iahţei, împotriva Mefaatului şi a Dibonului,"

22 împotriva lui Nebo şi a Bet-Diblataimului,"

23 împotriva Chiriataimului şi a Bet-Gamului, a Bet-Meonului şi a Cheriotului,"

24 împotriva Boţrei şi împotriva tuturor cetăţilor Moabului, cele de departe şi cele de aproape."

25 Cornul lui Moab s'a frânt,
braţul său va fi zdrobit."

26 Îmbătaţi-l, că împotriva Domnului s'a preamărit pe sine; Moab, cu mâinile lui, a bătut din palme, dar şi el însuşi va fi de râsul lumii."

27 Oare nu de râsul lumii a fost pentru tine Israel? Fost-a el oare găsit printre hoţi, de te-ai pornit cu luptă împotrivă-i?"

28 Locuitorii Moabului şi-au părăsit cetăţile
şi'n stâncărie-au locuit;
făcutu-s'au ca nişte porumbiţe
ce cuibăresc în piatră, la gura unei peşteri."

29 Am auzit de semeţia lui Moab;
el foarte sus şi-a sumeţit mândria
şi inima şi-a înălţat-o."

30 Dar Eu îi cunosc faptele:
Oare nu-i e de-ajuns? nu el şi-a făcut-o?"

31 De-aceea: Văitaţi-vă voi toţi
pentru Moab, din cele patru laturi!;
strigaţi asupra oamenilor tunşi
din pulberea ţărânii!"

32 Voi plânge pentru tine, podgorie din Sibma,
cu plânsul lui Iazer;
viţele tale trecut-au marea
şi la Iazer ajuns-au, în cetăţi;
strugurii tăi loviţi au fost de moarte,
ca şi culegătorii."

33 Bucuria şi veselia fost-au măturate
din ţara lui Moab;
măcar că'n linurile tale este vin,
nici că l-au stors în tălpi spre dimineaţă,
şi nici c'au chiuit în faptul serii."

34 De la strigătul Heşbonului până la Eleale, de la Ţoar până la Horonaim şi până la Eglat-Şelişia, cetăţile lor îşi vor înălţa glasul, că până şi apele Nimrimului se vor prăji."

35 Şi voi nimici Moabul – zice Domnul – când se urcă la capişte şi arde tămâie dumnezeilor lui."

36 De aceea, inima lui Moab va suna ca nişte fluiere, inima Mea ca un fluier va suna pentru oamenii cei tunşi; ceea ce omul a agonisit, iată că i s'a dus!"

37 În tot locul vor avea capetele rase, şi rasă va fi fiecare barbă; şi toate mâinile vor da cu pumnii'n piept şi peste fiece coapsă va fi haină de sac."

38 Şi tânguire va fi pe acoperişurile şi pe uliţele Moabului, că am zdrobit Moabul – zice Domnul – ca pe un vas netrebnic."

39 Cum de s'a schimbat? Cum se face că Moab a întors spatele? Acoperitu-s'a Moab de ruşine şi s'a făcut de râsul lumii şi ţinta mâniei celor din preajma lui."

40 Că aşa grăit-a Domnul:
Iată, ca un vultur va porni
şi aripile şi le va întinde deasupra Moabului."

41 Cariotul a fost luat,
luate i-au fost cu el şi tăriile.
Şi'n ziua aceea fi-va inima lui Moab
ca inima femeii în chinurile naşterii."

42 Din numeros cât era, Moabul va pieri,
fiindcă'mpotriva Domnului s'a preamărit pe sine."

43 Capcană şi frică şi mormânt peste tine,
locuitor al Moabului!"

44 Cel ce fuge de groază cădea-va în groapă,
iar cel scăpat din groapă'n capcană va fi prins;
că voi aduce acestea peste Moab
în anul cercetării lui“."

49

1 Asupra fiilor lui Amon, aşa grăit-a Domnul:„Nu sunt oare fii în Israel?
ori n'au pe nimeni care să-i moştenească?
De ce, dar, a pus Milcom stăpânire pe Gad
şi poporul lui locuieşte în cetăţile acestuia?"

2 De aceea, iată, vin zile – zice Domnul –
când în auzul Rabei voi da zvoană de război;
şi ei vor deveni pustietate şi ruină
şi capiştile lor cu foc vor fi arse;
atunci fi-va Israel să-şi ia asupră-şi stăpânirea."

3 Jeluieşte-te, tu, Heşbon, că Aiul a pierit!;
strigaţi, voi, fete din Raba, încingeţi-vă cu sac
că Milcom va merge în robie
laolaltă cu preoţii şi dregătorii lui!"

4 Ce te tot bucuri în câmpurile lui Enachim,
tu, fiică înfumurată,
care-ţi pui nădejdea'n comorile tale
şi zici: «Cine va intra la mine?»."

5 Iată, Eu spaimă voi aduce asupră-ţi
– zice Domnul –
din toate ţările ce-ţi sunt împrejur;
şi veţi fi risipiţi, fiecare de-a dreptu'nainte,
şi nimeni nu va fi să vă adune“."

6 Despre Idumeea:„Aşa grăieşte Domnul:
Nu mai este înţelepciune în Teman,
pierit-a sfatul de la cei pricepuţi,
înţelepciunea li s'a dus,"

7 locul lor nu-i decât amăgire.
Săpaţi adânc pentru o locuinţă,
voi, cei ce locuiţi în Dedan,
că fapte grele-a săvârşit;
necazuri am adus asupră-i
la vremea când l-am cercetat."

8 Că vin culegători de struguri
care nimic nu-ţi vor lăsa:
mâinile lor, ca ale hoţilor de noapte."

9 Că Eu l-am dezbrăcat pe Esau,
descoperit-am tainiţele lor;
ei nu vor mai putea să se ascundă;
pierit-au fiecare de mâna fratelui său,
a vecinului Meu, şi fi-va peste putinţă"

10 să-l lase pe sărmanul tău să trăiască;
dar Eu voi trăi
şi văduvele nădăjduiesc în Mine."

11 Că aşa grăieşte Domnul: Cei ce nu erau să bea paharul, l-au băut; dar tu nu vei rămâne fără vină, fiindcă şi tu, negreşit, îl vei bea."

12 Că M'am jurat pe Mine Însumi – zice Domnul – că tu vei fi în mijlocul ţării un ţinut fără urme şi de ocară şi de blestem; şi toate cetăţile ei fi-vor pe'ntotdeauna pustii."

13 Auzit-am o veste de la Domnul;
El a trimis vestitori la neamuri:
«Adunaţi-vă! Veniţi împotriva lui!
Ridicaţi-vă la război!»."

14 Mic te-am făcut între neamuri,
dispreţuit foarte printre oameni."

15 Obrăznicia ta s'a ridicat împotrivă-ţi,
trufia inimii tale a plesnit găurile stâncilor,
a apucat-o peste puterea dealului înalt;
că precum vulturul şi-a înălţat el cuibul:
de acolo te voi surpa!"

16 Şi fi-va Idumeea un pustiu fără urme; cel ce-i va trece pe-alături va fluiera spre ea."

17 Aşa cum s'au prăbuşit Sodoma şi Gomora şi locuitorii lor – zice Domnul Atotţiitorul – nici un om nu va şedea acolo şi nici un fiu al omului acolo nu va locui."

18 Iată, ca un leu va sălta din tufişurile Iordanului
la locul lui Etam;
că Eu grabnic îi voi goni de la ea;
puneţi-i pe tineri împotriva ei,
căci: «Cine mai e ca mine?
şi cine-mi va sta împotrivă?
şi cine-i păstorul care să-mi stea în faţă?»..."

19 De aceea, auziţi sfatul Domnului
pe care El l-a cugetat asupra Idumeii
şi gândul Său pe care l-a gândit
asupra celor ce locuiesc în Teman:
Ce e mărunt în turmă, cu târşul vor fi duse,
sălaşul lor de-acuma pustiu li se va face!"

20 Că de vaierul căderii lor s'a'nfricoşat pământul,
iar vuietele mării nu s'au mai auzit."

21 Iată, ca un vultur va vedea
şi aripile peste tăriile ei şi le va întinde
şi'n ziua aceea fi-va inima puternicilor Idumeii
ca inima femeii în chinurile naşterii!“"

22 Pentru Damasc:„Umplutu-s'au Hamatul şi Arpadul de ruşine,
că au primit o veste rea,
tulburate, mânioase, nu pot avea odihnă."

23 Damascul s'a slăbănogit şi-i pus pe fugă,
cutremur l-a cuprins."

24 Cum de nu mi-au părăsit cetatea
cei ce-au îndrăgit sătucul?"

25 De aceea cădea-vor tinerii pe uliţele tale
şi toţi războinicii tăi vor cădea,
zice Domnul."

26 Iar Eu voi aprinde foc în zidul Damascului
şi va mistui răspântiile fiului lui Benhadad“."

27 Cu privire la Chedar, regina Curţii, pe care Nabucodonosor, regele Babilonului, a învins-o, aşa grăieşte Domnul:„Sculaţi-vă şi suiţi-vă la Chedar
şi săturaţi-i pe fiii lui Chedma!"

28 Le vor lua corturile şi turmele,
le vor lua pentru ei hainele
şi toate tărhatele şi cămilele.
Chemaţi asupră-le, din toate părţile, nimicire!"

29 Fugiţi! Săpaţi adânc pentr'un sălaş de locuit,
voi, cei ce locuiţi în curte;
căci regele Babilonului a scornit un sfat
şi-un gând a gândit împotriva voastră."

30 Scoală-te
şi ridică-te'mpotriva neamului statornic,
a celui ce locuieşte'n tihnă,
la care nu sunt uşi, nici nituri, nici zăvoare
şi nici încuietori, şi singuri locuiesc."

31 Cămilele lor vor fi de pradă,
mulţimea vitelor lor va fi spre nimicire;
ca pe o pleavă-i voi vântura cu fiece vârtej,
pe ei, capete tunse la frunte;
prăpăd din toate părţile le voi aduce,
zice Domnul."

32 Curtea va fi odihnă pentru struţi,
pe totdeauna părăsită;
om acolo nu va rămâne,
nici fiu al omului va locui acolo“."

33 Profeţia lui Ieremia asupra neamurilor din Elam:"

34 Aşa grăieşte Domnul:
Arcul lui Elam s'a frânt,
temeiul puterii lui."

35 Aduce-voi asupra Elamului
cele patru vânturi
din cele patru colţuri ale cerului
şi'n toate aceste vânturi îi voi risipi,
şi nu va fi neam la care ei să n'ajungă –
chiar şi surghiuniţii Elamului."

36 Şi'n faţa duşmanilor lor îi voi umple de spaimă,
ca să-şi cruţe viaţa;
şi rele voi aduce asupră-le,
pe măsura mâniei Mele;
şi sabia Mea în urma lor o voi trimite,
până ce-i voi nimici."

37 Şi-Mi voi aşeza tronul în Elam
şi voi alunga de-acolo regi şi dregători."

38 Dar va fi că'n zilele de la urmă
îl voi întoarce pe Elam din robie,
zice Domnul“."

50

1 Cuvântul Domnului, pe care l-a grăit asupra Babilonului:"

2 „Vestiţi-le printre neamuri,
faceţi-le auzite,
nu le ascundeţi, ci ziceţi:
Babilonul e luat,
Bel e ruşinat,
neînfricatul, încrezutul Merodah s'a predat."

3 Că neam de la miazănoapte s'a ridicat împotrivă-i
şi ţara i-o va stinge
şi nimeni că va fi s'o locuiască,
nici om, nici dobitoc."

4 În zilele acelea şi'n vremea aceea
veni-vor fiii lui Israel,
ei şi fiii lui Iuda'mpreună;
în mergere plângând vor merge,
căutându-L pe Domnul, Dumnezeul lor."

5 Pân'la Sion vor întreba de cale,
– căci către el li se îndreaptă faţa –
şi vor veni şi vor căta scăpare,
căci legământul veşnic nu va fi dat uitării."

6 Turmă de oi pierdute a fost poporul Meu;
păstorii lor le-au îmbrâncit afară,
prin munţi Mi le-au făcut să rătăcească,
din munte'n deal au tot umblat,
pân'şi-au uitat sălaşul de odihnă."

7 Toţi care-au dat de ele, le-au mâncat.
Vrăjmaşii lor ziceau: «Să nu le dăm din mână!»,
în loc de-a zice: «Păcătuit-am în faţa Domnului;
Cel ce i-a adunat pe părinţii lor
avea o păşune a dreptăţii»."

8 Fugiţi din mijlocul Babilonului
şi din ţara Caldeilor
şi faceţi-vă ca şerpii înaintea turmelor."

9 Că, iată, adunări de neamuri Eu ridic
din latura de miazănoapte
asupra Babilonului
şi'n linii de bătaie s'or aşeza'mpotrivă-i;
de-acolo va fi luat
ca'n suliţa războinicului iscusit
ce nu se'ntoarce goală."

10 Şi Caldeea va fi de pradă:
toţi cei ce o pradă vor fi îndestulaţi."

11 Pentru că voi vă veseleaţi şi vă împăunaţi
jefuindu-Mi moştenirea,
fiindcă zburdaţi ca viţeii prin iarbă
şi împungeaţi cu coarnele ca nişte tauri,"

12 acoperitu-s'a maica voastră de ruşine;
maica voastră, cea care v'a născut pentru bunăstare,
acum e la pământ.
Cea din urmă dintre naţii, pustie"

13 din pricina mâniei Domnului,
nu va mai fi locuită,
ci pe de-a'ntregul va fi pustie;
şi tot cel ce va trece prin Babilon
se va uita cu tristeţe
şi va fluiera de toate rănile lui."

14 Aşezaţi-vă'n linii de bătaie'mpotriva cetăţii Babilonului
de jur-împrejur,
voi, toţi cei ce încordaţi arcul!;
trageţi în ea cu săgeţile,
nu vă cruţaţi săgeţile,"

15 copleşiţi-o!
Mâinile i-au slăbit,
meterezele i-au căzut,
zidul i s'a prăbuşit.
Că răzbunare e de la Domnul;
răzbunaţi-vă asupră-i:
cum a făcut ea, aşa faceţi-i voi!"

16 Nimiciţi din Babilonia tot ce e sămânţă
şi pe cel ce poartă seceră la vremea secerişului!
De frica săbiei greceşti
se'ntoarce fiecare la poporul său,
aleargă fiecare'n ţara lui."

17 Israel e o oaie rătăcită
pe care leii au alungat-o. Cel dintâi care-a mâncat-o a fost regele Asiriei, iar, mai pe urmă, acest rege al Babilonului i-a ronţăit oasele."

18 De aceea, aşa grăieşte Domnul: Iată, Eu Mă voi răzbuna pe regele Babilonului şi pe ţara lui, aşa cum M'am răzbunat pe regele Asiriei."

19 Şi-l voi alcătui din nou pe Israel la păşunea lui
şi va paşte pe Carmel
şi pe muntele lui Efraim, şi în Galaad,
şi sufletul său se va sătura."

20 În zilele acelea şi'n vremea aceea
– zice Domnul –
vor căuta nedreptatea lui Israel,
dar nu va fi nici una;
şi păcatele lui Iuda,
dar nu le vor afla.
Că milostiv le voi fi Eu celor rămaşi pe pământ,
zice Domnul."

21 Amarnic ridică-te'mpotrivă-i
şi împotriva celor ce-o locuiesc!
Răzbună-te, sabie, şi nimiceşte de istov
– zice Domnul –
şi fă'ntru totul cum îţi poruncesc!"

22 Larmă de război,
cumplită nimicire'n ţara Caldeilor!"

23 Cum oare s'a zdrobit şi cum s'a sfărâmat
ciocanul lumii'ntregi?
Cum oare devenit-a Babilonul
pustie printre neamuri?"

24 Veni-vor peste tine, Babiloane, şi tu nu vei şti
că tu însuţi vei fi luat rob:
aflat vei fi şi dus,
fiindcă tu I-ai stat împotrivă Domnului."

25 Domnul Şi-a deschis vistieria
şi armele mâniei Şi le-a scos;
fiindcă Domnul Dumnezeu are o treabă
în ţara Caldeilor."

26 Că vremile ei au venit:
«Deschideţi-i grânarele,
scotociţi-o ca pe-o peşteră
şi nimiciţi-o de istov,
din ea nimic să nu rămână!"

27 Secaţi-i rodurile toate,
ei să vină jos la'njunghiere!
Vai lor!, că ziua lor a venit
şi vremea răsplătirii lor!»."

28 Glasul fugarilor
şi al celor ce scapă din ţara Babilonului
ca să vestească în Sion răzbunarea Domnului,
a Dumnezeului nostru."

29 Daţi-le celor mulţi porunci împotriva Babilonului,
fiecăruia din cei ce'ncordează un arc!;
tăbărâţi asupră-i de jur-împrejur!;
nimeni să nu scape!;
daţi-i după faptele lui!;
faceţi-i după toate câte a făcut!,
fiindcă i-a stat împotrivă Domnului,
Sfântului Dumnezeu al lui Israel!"

30 De aceea cădea-vor tinerii lui pe uliţe
şi toţi războinicii lui fi-vor prăbuşiţi,
zice Domnul."

31 Iată, Eu sunt împotriva ta, trufaşule,
zice Domnul,
că ziua ţi-a venit
şi vremea răsplătirii tale."

32 Trufia ta va slăbi şi va cădea,
şi nimeni nu va fi ca s'o ridice.
Şi foc voi aprinde'n pădurea lui
şi totul va mistui de primprejur."

33 Aşa grăieşte Domnul:
Fiii lui Israel şi fiii lui Iuda au fost asupriţi;
toţi cei ce i-au robit, laolaltă i-au asuprit
nevrând să le dea drumul."

34 Puternic însă le e Izbăvitorul:
Domnul Atotţiitorul e numele Lui.
Intra-va la judecată cu potrivnicii Săi,
ca să ridice ţara,
dar să-i întărâte pe cei ce locuiesc în Babilon."

35 Sabie'mpotriva Caldeilor,
împotriva celor ce locuiesc Babilonul,
împotriva dregătorilor şi a'nţelepţilor lui!"

36 Sabie'mpotriva războinicilor lui,
şi ei vor fi slăbiţi.
Sabie'mpotriva cailor lor
şi'mpotriva carelor lor de luptă;"

37 sabie'mpotriva războinicilor lor
şi a adunăturii din mijlocul lui:
ca nişte femei vor arăta!
Sabie'mpotriva vistieriilor lui,
şi ele se vor risipi!"

38 În apele lui îşi punea nădejdea,
şi se vor face de ruşine.
Că-i o ţară de idoli,
dar prin insule n'o să vă mai împăunaţi!"

39 De aceea locuiesc idoli în insule
şi'n ele fiicele sirenelor vor locui:
pe veci nu vor mai fi ele locuite!"

40 Aşa cum Domnul a surpat Sodoma şi Gomora
şi cetăţile din hotarele lor
– zice Domnul –:
om nu va mai locui acolo,
nici fiu al omului acolo se va aşeza!"

41 Iată, un popor vine din miazănoapte,
şi-o naţie mare şi regi numeroşi
se vor stârni de la marginea pământului,
purtând în mână arcul şi cuţitul."

42 Popor fioros, nici o milă nu va avea;
glasurile lor ca marea vor vui,
călări-vor pe cai gătiţi de război,
ca o flacără veni-vor împotriva ta,
o, fiică a Babilonului!"

43 Regele Babilonului le-a auzit tumultul,
şi mâinile i-au slăbit,
durerile l-au copleşit,
chinuri ca ale celei ce naşte."

44 Iată, ca un leu va sălta de la Iordan,
la locul lui Etam,
că Eu grabnic îi voi goni de la ea
şi pe toţi tinerii îi voi pune împotriva ei,
căci: «Cine mai e ca mine?
şi cine-mi va sta împotrivă?
şi cine-i păstorul care să-mi stea în faţă?»."

45 De aceea, auziţi sfatul Domnului
pe care El l-a cugetat asupra Babilonului
şi gândul Său pe care l-a gândit
asupra celor ce locuiesc în Caldeea:
Da, mieii turmei lor fi-vor nimiciţi;
da, păşunea lor va pieri!"

46 Că de vaierul căderii Babilonului va tremura pământul
şi strigare între neamuri se va auzi."

51

1 Aşa grăieşte Domnul:
Iată, vânt arzător, aducător de moarte,
stârnesc asupra Babilonului
şi a celor ce locuiesc Caldeea."

2 Iată, Eu voi trimite batjocoritori asupra Babilonului
şi-l vor batjocori
şi-i vor pustii pământul.
Vai, din toate părţile, Babilonului
în ziua chinuirii sale!"

3 Arcaşul să-şi întindă arcul,
iar cel ce are armură, să şi-o pună!
Pe tinerii lui să nu-i cruţaţi,
puterea toată să i-o nimiciţi!"

4 Oameni răniţi cădea-vor în ţara Caldeilor,
iar cei străpunşi de lance s'or prăbuşi pe-alături."

5 Că Israel şi Iuda
n'au fost văduviţi de Dumnezeul lor,
– Domnul Atotţiitorul –
când ţara lor [a Caldeilor] se umpluse de nedreptăţi
împotriva sfinţilor lui Israel."

6 Fugiţi din mijlocul Babilonului
şi viaţa fiecare să şi-o scape
şi nu vă'ncovoiaţi sub nedreptatea lui!
Că-i vremea răzbunării Domnului asupră-i:
cu ce-a plătit îi răsplăteşte."

7 Cupă de aur era Babilonul în mâna Domnului,
făcând pământu'ntreg să se îmbete;
băut-au neamurile din vinul lui,
iată de ce s'au clătinat."

8 Căzut-a Babilonul făr' de veste
şi în bucăţi s'a sfărâmat!
Plângeţi-l!;
balsam i-aduceţi rănii lui de moarte,
că poate se va vindeca!..."

9 Noi am încercat să vindecăm Babilonul,
dar nu s'a vindecat.
Să-l părăsim
şi meargă fiecare'n ţara lui;
că judecata lui atins-a cerul,
da, pân'la stele s'a urcat."

10 Domnul Şi-a dat judecata la iveală:
Veniţi, şi'n Sion să vestim
lucrurile Domnului Dumnezeului nostru!"

11 Fiţi gata cu săgeţile!
Umpleţi-vă tolbele!
Domnul stârnit-a duhul regelui Mezilor;
că'mpotriva Babilonului Îi este mânia,
să-l nimicească de istov;
că-i răzbunarea Domnului,
răzbunarea poporului Său!"

12 Steag înălţaţi pe zidurile Babilonului,
fiţi gata cu tolbele,
urcaţi pe coame străji de pază
şi gata fiţi cu armele!
Că Domnu-a luat în mână totul
şi ce-a grăit va face
împotriva celor ce locuiesc Babilonul."

13 Tu, cel ce locuieşti de-a lungul multor ape
şi ai în jur belşugul comorilor lui toate;
sfârşitul ţi-a venit în măruntaie!"

14 Că Domnul S'a jurat pe braţul Său:
«Te voi umple de oameni ca de lăcuste,
iar cei ce se vor coborî vor striga împotrivă-ţi»."

15 Domnul cu puterea Sa a făcut pământul,
cu înţelepciunea Sa a pregătit lumea,
cu priceperea Sa a întins cerul."

16 El glasul Şi-l face tunet al apei în cer
şi nori aduce de la marginea pământului;
El face fulgere spre ploaie
şi din vistieriile Sale a izvorât lumină."

17 Omul a devenit nebun din propria sa minte;
fiecărui argintar îi e ruşine de idolii pe care i-a făcut,
că el minciuni a scos din topitoare
şi duh într'înşii nu se află:"

18 lucruri deşarte, vrednice de dispreţ,
la vremea cercetării lor vor pieri."

19 Nu astfel e partea lui Iacob;
că Acela care a plăsmuit totul,
El e moştenirea lui:
Domnul este numele Său."

20 Tu-Mi risipeşti Mie arme de război;
iar Eu întru tine voi risipi neamuri
şi din tine voi ridica regi;"

21 întru tine voi risipi cal şi călăreţ,
întru tine voi risipi care de luptă şi pe cei ce le mână;"

22 întru tine voi risipi tânăr şi fecioară,
întru tine voi risipi bărbat şi femeie;"

23 întru tine voi risipi păstorul şi turma lui,
întru tine voi risipi plugarul şi arătura lui,
întru tine îi voi risipi pe cârmacii şi căpitanii tăi."

24 Iar Babilonului
şi tuturor celor ce locuiesc Caldeea
le voi răsplăti toate răutăţile
pe care i le-au făcut Sionului,
chiar înaintea ochilor voştri, zice Domnul."

25 Iată, Eu sunt împotriva ta, munte dărăpănat
care dărapeni pământul întreg;
mâna Mi-o voi întinde asupră-ţi
şi te voi prăvăli de pe'nălţimea stâncilor
şi chip îţi voi da de munte pârlit."

26 Şi nu vor lua din tine o piatră unghiulară
sau o piatră de temelie,
căci pustiu vei fi pe'ntotdeauna,
zice Domnul."

27 Înălţaţi un steag în ţară,
sunaţi din trâmbiţe printre neamuri,
neamuri sfinţiţi împotrivă-i,
prin Mine ridicaţi împotrivă-i pe regii Araratului
şi pe ai Aşchenazului;
aşezaţi împotrivă-i aruncătoare de flăcări,
aduceţi împotrivă-i călăreţi ca mulţimea lăcustelor!"

28 Neamuri aduceţi împotrivă-i,
pe însuşi regele Mezilor şi-al întregului pământ,
pe dregătorii şi pe toţi căpitanii lui
şi toate ţările de sub stăpânirea lui."

29 Pământul s'a cutremurat şi freamăt l-a cuprins,
că gândul Domnului s'a ridicat împotriva Babilonului,
să facă ţara Babilonului o'ntindere pustie,
de nelocuit."

30 Războinicul Babilonului s'a dat bătut în luptă;
ei vor şedea acolo, sub împresurare;
puterea li s'a sfărâmat,
făcutu-s'au ca nişte muieri;
capiştile le-au fost arse'n foc,
zăvoarele i s'au frânt."

31 Unul aleargă'n faţa celui ce aleargă,
unul dă de veste'n faţa celui ce vesteşte,
ca să-i vestească regelui Babilonului
că cetatea i-a fost luată."

32 Luate i-au fost cele din urmă trecători,
podurile i-au fost arse cu foc,
războinicii lui, unul după altul, ies afară."

33 Căci aşa grăieşte Domnul:
Casnicii regelui Babilonului fi-vor treieraţi
ca grânele vara;
încă puţin, şi secerişul lor va veni."

34 El m'a mâncat, m'a ciopârţit,
întuneric subţire m'a cuprins;
regele Babilonului ca un balaur m'a'nghiţit,
pântecele şi l-a umplut,
din desfătarea mea m'a alungat."

35 «Fie zdroaba mea şi chinurile mele asupra Babilonului!»,
zice-va cea care locuieşte'n Sion;
«fie sângele meu asupra celor ce locuiesc în Caldeea!»,
zice-va Ierusalimul."

36 De aceea, aşa grăieşte Domnul:
Iată, Eu îl voi judeca pe potrivnicul tău
şi te voi răzbuna:
marea lui o voi deşerta
şi fântâna lui o voi seca;"

37 şi fi-va Babilonul o'ntindere pustie
şi niciodată fi-va locuit."

38 Că ei precum leii s'au năpustit
şi ca puii de leu."

39 Când ei se înfierbântă, Eu le voi da o duşcă
şi-aşa am să-i îmbăt,
ca ei să se-ameţească şi veşnic somn să doarmă
şi'n veci să nu se scoale!;
aşa grăieşte Domnul."

40 Iar tu să ţi-i cobori ca mieii la tăiere
şi'ntocmai ca berbecii cu cei prăsiţi ai lor."

41 Cum oare-a fost luată trufia'ntregii lumi,
şi cum s'a prins în laţ?
Cum oare-i Babilonul pustie printre neamuri?"

42 Cu vuiet greu de valuri veni asupră-i marea
– asupră-i: Babilonul –
şi l-a acoperit."

43 Cetăţile i s'au făcut
ca un ţinut uscat şi fără nici o urmă:
nu, nici măcar ţipenie nu va şedea în el,
şi nici că fiu de om va fi să-l locuiască."

44 Şi Mă voi răzbuna pe Babilon
şi din gura lui voi scoate ceea ce a'nghiţit
şi neamurile la el nu se vor mai aduna."

45 Ieşi din mijlocul lui, tu, popor al Meu,
şi fiecare să-şi scape viaţa
de flacăra mâniei Domnului!"

46 Inima să nu vă slăbească,
de zvonurile ce se-aud prin ţară nu vă temeţi;
că'n anul acesta va veni o veste
şi-o altă veste'n anul care vine:
silnicie pe pământ,
tiran contra tiran."

47 De-aceea, iată că vin zile
când îi voi pedepsi pe idolii Babilonului:
toată ţara lui va fi cuprinsă de ruşine,
loviţii săi cădea-vor în mijlocul lui."

48 Atunci cerul şi pământul şi tot ce este'n ele
striga-vor glas de bucurie asupra Babilonului,
că din miazănoapte-i vin pustiitori,
zice Domnul."

49 Şi Babel va să cadă
pentru cei loviţi ai lui Israel,
aşa cum pentru Babel au căzut
loviţii'ntregului pământ."

50 Voi, cei scăpaţi din ţară,
duceţi-vă! nu staţi!;
iar voi cei de departe, pe Domnul pomeniţi-L,
chemaţi Ierusalimul să vi se suie'n inimi!"

51 Ne-am auzit ocara, ruşinea ne-a cuprins;
necinstea şi dispreţul ne-acoperă obrajii;
străinii-au dat năvală în tot ce-aveam mai sfânt,
în casa Domnului."

52 De-aceea, iată, zile veni-vor – zice Domnul –
când idolii lui fi-vor sub răzbunarea Mea
şi când răniţi cădea-vor în toată ţara lui."

53 Chiar dacă Babilonul s'ar înălţa cât cerul,
chiar dacă înălţimea din zid şi-ar întări-o,
din Mine – zice Domnul – asupră-i vor veni
acei ce-l vor distruge."

54 Glas de strigare'n Babilon,
mare prăpăd în ţara Caldeilor!;"

55 că Domnul nimicit-a'ntru totul Babilonul
şi i-a tăiat suflarea acelui glas puternic
ce răsuna prin aer ca nişte ape multe;
da, glasul său cel mare l-a dat spre nimicire."

56 Că, iată, suferinţe-au venit în Babilon:
războinicii lui sunt prinşi,
arcurile lor sunt netrebnice,
căci Dumnezeu este Cel ce le dă răsplată."

57 El îi va îmbăta pe cârmacii lui
şi pe'nţelepţii lui şi pe căpitanii lui,
zice Împăratul – Domnul Atotţiitorul Îi este numele."

58 Aşa grăieşte Domnul:
Zidul Babilonului s'a lăţit,
dar el cu totul va fi ras,
iar înaltele lui porţi cu foc vor fi arse;
şi popoarele nu vor munci pe nimic,
nici neamurile vor pieri când încă sunt în leagăn“."

59 Cuvântul pe care Domnul i l-a poruncit profetului Ieremia să i-l spună lui Seraia, fiul lui Neria, fiul lui Maaseia, când acela a plecat de la Sedechia, regele lui Iuda, spre Babilon, în cel de al patrulea an al domniei lui. Iar Seraia avea în grijă darurile."

60 Şi Ieremia a scris într'o carte toate relele care erau să vină asupra Babilonului – anume toate cuvintele acestea ce sunt scrise împotriva Babilonului."

61 Şi a zis Ieremia către Seraia: „Când vei fi sosit în Babilon şi vei vedea şi vei citi toate cuvintele acestea,"

62 atunci vei zice: – Doamne, Doamne, Tu ai grăit împotriva acestui loc, ca să-l nimiceşti şi ca'n el să nu fie nimeni care să-l mai locuiască, nici om, nici dobitoc, căci el va fi pe veci o'ntindere pustie."

63 Şi va fi că atunci când te vei opri din citirea acestei cărţi, vei lega de ea o piatră şi o vei arunca în mijlocul Eufratului"

64 şi vei zice: – Aşa se va îneca Babilonul, şi nu se va ridica din nenorocirile pe care Eu le aduc asupra lui“."

52

1 Sedechia avea douăzeci şi unu de ani când a început să domnească; şi a domnit unsprezece ani în Ierusalim. Mama sa se numea Hamutal, fiica lui Ieremia din Libna."

2 El a făcut ceea ce e rău în ochii Domnului, pe potriva a tot ceea ce făcuse Ioiachim."

3 De aceea a venit mânia Domnului asupra Ierusalimului şi a lui Iuda, până într'atât încât i-a lepădat de la faţa Sa. Sedechia s'a ridicat împotriva regele Babilonului."

4 Şi a fost că în cel de-al nouălea an al domniei sale, în luna a noua, în cea de a zecea zi a lunii, a venit Nabucodonosor, regele Babilonului, şi toată oastea lui, împotriva Ierusalimului; şi l-au înconjurat cu şanţ şi au ridicat împrejur un zid cu pietre de patru picioare."

5 Cetatea a fost astfel împresurată până în cel de al unsprezecelea an al regelui Sedechia,"

6 luna a patra, în cea de a noua zi a lunii, când s'a înteţit foametea în cetate şi nu se mai găsea pâine pentru poporul din ţară."

7 Atunci s'a făcut o spărtură în cetate şi toţi oamenii de război au ieşit noaptea pe calea Porţii, între zid şi întărituri, care se afla în apropiere de grădina regelui – în timp ce Caldeii erau de jur-împrejurul cetăţii – şi au apucat-o pe calea ce duce la Araba."

8 Dar oastea Caldeilor a luat-o pe urma regelui şi l-a ajuns dincolo de Ierihon; şi toţi servii lui l-au părăsit, risipindu-se."

9 Şi l-au prins pe rege şi l-au dus la regele Babilonului, în Ribla, iar acela a rostit judecată asupră-i."

10 Şi regele Babilonului i-a înjunghiat pe fiii lui Sedechia în chiar faţa ochilor săi, şi pe toţi dregătorii lui Iuda i-a înjunghiat în Ribla."

11 Iar lui Sedechia i-a scos ochii şi i-a încătuşat picioarele în piedică de cai; şi regele Babilonului l-a dus în Babilon şi l-a ţinut în casa morii până în ziua'n care a murit."

12 Şi în luna a cincea, în zece ale lunii, a intrat în Ierusalim Nabuzaradan, căpetenia gărzii, care era întotdeauna la porunca regelui Babilonului,"

13 şi a ars casa Domnului şi casa regelui; şi toate casele cetăţii şi fiece casă mare le-a ars cu foc."

14 Iar oastea Caldeilor care era împreună cu căpetenia gărzii a dărâmat întregul zid al Ierusalimului, de jur-împrejur."

15 Pe aceia din popor care fuseseră lăsaţi în cetate, pe fugarii care trecuseră de partea regelui Babilonului şi pe cei rămaşi dintre meşteri, Nabuzaradan, căpetenia gărzii, i-a trimis în surghiun."

16 Dar căpetenia gărzii i-a lăsat pe cei rămaşi ai poporului să fie vieri şi plugari."

17 Caldeii au sfărâmat în bucăţi stâlpii de aramă ce se aflau în casa Domnului, precum şi temeliile şi Marea-de-aramă din casa Domnului şi au luat arama şi au dus-o în Babilon."

18 De asemenea, şi cununa şi cupele şi furculiţele şi toate vasele de aramă ce se foloseau la slujbe;"

19 şi lighenele şi mucarniţele şi ibricele de turnat ulei şi sfeşnicele şi căţuile şi paharele, şi tot ce era de aur şi tot ce era de argint le-a luat căpetenia gărzii;"

20 şi cei doi stâlpi şi singura Mare şi pe cei doisprezece boi de aramă de sub Mare, lucruri pe care regele Solomon le făcuse pentru casa Domnului, a căror aramă nu putea fi socotită în greutate."

21 Cât despre stâlpi, înălţimea unuia singur era de treizeci şi cinci de coţi; o sfoară de doisprezece coţi îl putea încinge, iar grosimea lui, de jur-împrejur, era de patru degete."

22 Deasupra fiecăruia era un capitel de aramă cu lungimea de cinci coţi, adică înălţimea unui capitel; pe capitel, de jur-împrejur, erau o plasă şi rodii, toate de aramă."

23 Tot aşa, la al doilea stâlp erau opt rodii pe un cot, din cei doisprezece coţi; rodiile erau nouăzeci şi şase pe o parte; şi toate rodiile de pe plasă, de jur-împrejur, erau o sută."

24 Şi căpetenia gărzii i-a luat pe preotul-protos şi pe preotul-ajutător şi pe cei trei care păzeau calea;"

25 iar din cetate l-au luat pe un eunuc, care era mai-mare peste oamenii de război, şi şapte oameni de renume, care se aflau întotdeauna la porunca regelui; şi pe scribul oştilor, care făcea lucrări de grefier pentru poporul ţării, şi şaizeci de oameni din poporul ţării, pe care i-a aflat în cetate."

26 Şi i-a luat Nabuzaradan, căpetenia gărzii, şi i-a dus la regele Babilonului, în Ribla."

27 Iar regele Babilonului i-a lovit în Ribla, în ţinutul Hamat. Iuda a fost strămutat departe de pământul lui."

28 Iată numărul celor din popor pe care Nabucodonosor i-a strămutat: În anul al şaptelea, trei mii douăzeci şi trei de Iudei;"

29 în anul al optsprezecelea al lui Nabucodonosor, opt sute treizeci şi doi de inşi din Ierusalim;"

30 în cel de al douăzeci şi treilea an al lui Nabucodonosor, Nabuzaradan, căpetenia gărzii, a strămutat şapte sute patruzeci şi cinci de Iudei; de toţi, la un loc, patru mii şase sute de oameni."

31 Şi a fost că la treizeci şi şapte de ani după ce Ioiachim, regele lui Iuda, fusese strămutat în robie, în luna a douăsprezecea, în douăzeci şi patru ale lunii, Evil-Merodac, regele Babilonului, în anul în care el a început să domnească s'a îndurat de Ioiachim, regele lui Iuda, şi l-a scos din casa unde era păzit."

32 Şi i-a spus vorbe bune şi i-a aşezat scaunul mai presus de acelea ale regilor ce se aflau cu el în Babilon;"

33 şi i-a schimbat îmbrăcămintea de temniţă; şi [Ioiachim] lua masa în faţa lui, fără nici o sminteală, în toate zilele pe care le-a mai trăit."

34 Şi hrana lui cea dinainte rânduită îi era dată, fără nici o sminteală, din avutul regelui Babilonului, zi de zi, până în ziua în care a murit."