1 Şi a fost că, după moartea lui Saul, David s'a întors din războiul cu Amaleciţii şi a poposit două zile în Ţiclag."
2 A treia zi, iată că a venit un om din tabără, de la poporul lui Saul; avea hainele sfâşiate şi ţărână pe cap. Şi, venind la David, a căzut la pământ şi i s'a închinat."
3 Iar David i-a zis: „De unde vii?“ El i-a răspuns lui David: „Am scăpat din tabăra lui Israel“."
4 David i-a zis: „Spune-mi, ce s'a întâmplat?“ Iar el a răspuns: „Poporul a fugit din bătălie, mulţi din popor au căzut şi au murit; au murit şi Saul, şi Ionatan, fiul său“."
5 Atunci David a zis către tânărul care-i adusese veştile: „Cum de ştii tu că Saul şi Ionatan, fiul său, au murit?“"
6 Iar tânărul care-i adusese veştile i-a zis: „Mă aflam din întâmplare pe muntele Ghelboa; şi, iată, Saul era rezemat în suliţa sa; şi, iată, carele de luptă şi căpeteniile călăreţilor îl strângeau tot mai de-aproape."
7 Şi cătând el înapoia sa, a dat cu ochii de mine şi m'a chemat; iar eu am zis: – Iată-mă!"
8 Atunci el mi-a zis: – Cine eşti tu? Iar eu i-am răspuns: – Eu sunt amalecit."
9 El mi-a zis: – Stai deasupra mea şi ucide-mă, căci cumplit întuneric m'a cuprins, iar sufletul meu este încă în mine!"
10 Iar eu am stat deasupra lui şi l-am ucis, fiindcă ştiam că după cădere n'o să mai trăiască. Şi i-am luat cununa regească de pe cap şi brăţara de la mână şi le-am adus aici, la domnul meu“."
11 Atunci David şi-a apucat hainele şi le-a sfâşiat; şi toţi oamenii care erau cu el şi-au sfâşiat hainele."
12 Şi s'au tânguit şi au plâns şi au postit până seara pentru Saul şi pentru Ionatan, fiul său, şi pentru poporul lui Iuda şi pentru casa lui Israel, de vreme ce fuseseră loviţi de sabie."
13 Şi a zis David către tânărul care-i adusese veştile: „De unde eşti tu?“ Acela a răspuns: „Sunt fiul unui străin amalecit“."
14 David i-a zis: „Cum de nu te-ai temut să-ţi ridici mâna ca să-l ucizi pe unsul Domnului?“"
15 Atunci David l-a chemat pe unul din tinerii săi slujitori şi i-a zis: „Du-te şi sari pe el!“ Şi l-a lovit, iar acela a murit."
16 David a zis atunci asupră-i: „Sângele tău fie asupra capului tău; căci gura ta a mărturisit împotrivă-ţi, zicând: – L-am ucis pe unsul Domnului!“"
17 Şi David l-a plâns pe Saul şi pe fiul său Ionatan cu această plângere de jale"
18 pe care le-a poruncit fiilor lui Iuda s'o înveţe; iată, ea se află scrisă în Cartea Dreptului:"
19 Înalţă un stâlp, Israele, pentru morţii tăi
ucişi pe'nălţimile tale!;
cum au căzut vitejii!"
20 N'o povestiţi în Gat
şi n'o spuneţi pe străzile Ascalonului,
ca nu cumva să se bucure fiicele Filistenilor,
să nu se veselească fiicele netăiaţilor-împrejur."
21 Voi, munţi din Ghelboa:
nici rouă, nici ploaie să cadă pe voi,
nici fie pe voi ogoare cu pârgă,
de vreme ce-acolo căzut-au vitejii sub scut;
mirungere nu e pe scutul lui Saul!"
22 Din sângele răniţilor,
din seul celor tari
arcul lui Ionatan nu se'ntorcea pustiu,
iar sabia lui Saul nu se'nvârtea zadarnic."
23 Saul şi Ionatan, iubiţii şi frumoşii,
ei n'au fost despărţiţi;
cu vrednicie'n viaţă, în moarte laolaltă,
mai sprinteni se vădeau decât vulturii
şi mai puternici decât leii."
24 Voi, fiice ale lui Israel, plângeţi-l pe Saul,
cel ce'n porfiră mândră vă'mbrăca
şi fir de aur vă punea pe straie!"
25 Cum au căzut vitejii
în mijlocu'ncleştării!
O, Ionatan, tu, cel rănit de moarte
pe propriile tale înălţimi!"
26 O, frate Ionatan, tristeţii mele hrană!;
mi-ai fost atât de scump!;
iubirea ta mi te-a făcut minune
mai sus decât iubirile femeii."
27 Cum au căzut vitejii
şi cum pierit-a arma de război!"
1 Şi a fost că după aceea L-a întrebat David pe Domnul, zicând: „Mă voi sui oare în una din cetăţile lui Iuda?“ Iar Domnul i-a zis: „Suie-te!“ Şi David a zis: „Unde mă voi sui?“ Şi i s'a răspuns: „În Hebron“."
2 Atunci David s'a suit în Hebron, el şi cele două femei ale sale, Ahinoam Izreeliteanca şi Abigail, fosta soţie a lui Nabal Carmelitul,"
3 precum şi oamenii care erau cu el, fiecare cu familia lui; şi locuiau în oraşele Hebronului."
4 Şi au venit bărbaţii Iudeii şi acolo l-au uns pe David rege peste casa lui Iuda, după ce i-au spus lui David că oamenii din Iabeşul Galaadului îl îngropaseră pe Saul."
5 Atunci David a trimis soli la mai-marii peste Iabeşul Galaadului, zicându-le: „Binecuvântaţi Îi sunteţi voi Domnului, că aţi făcut această milă cu domnul vostru Saul, unsul Domnului, şi l-aţi îngropat, pe el şi pe Ionatan, fiul său."
6 Şi acum, facă Domnul cu voi milă şi adevăr; iar eu, de asemenea, întru această faptă bună am să mă port cu voi, de vreme ce aţi făcut aceasta."
7 Şi acum, întărească-se mâinile voastre, iar voi să fiţi viteji; căci Saul, domnul vostru, a murit, iar cei din casa lui Iuda m'au uns pe mine rege peste ei“."
8 Dar Abner, fiul lui Ner, căpetenia oştilor lui Saul, l-a luat pe Işboşet, fiul lui Saul, şi l-a suit din tabără la Mahanaim"
9 şi l-a făcut rege peste ţinutul Galaad şi peste Aşer şi peste Izreel şi peste Efraim şi peste Veniamin şi peste întregul Israel."
10 Işboşet, fiul lui Saul, avea patruzeci de ani când a devenit rege peste Israel; şi a domnit doi ani, dar nu peste cei din casa lui Iuda, care îl urmau pe David."
11 Iar durata domniei lui David în Hebron, peste casa lui Iuda, a fost de şapte ani şi şase luni."
12 Atunci Abner, fiul lui Ner, şi slugile lui Işboşet, fiul lui Saul, au ieşit din Mahanaim la Gabaon;"
13 iar Ioab, fiul Ţeruiei, şi servii lui David au ieşit şi ei din Hebron şi s'au întâlnit unii cu alţii la fântâna din Gabaon, în acelaşi loc; aceştia au şezut dincoace de izvor, iar ceilalţi dincolo."
14 Şi a zis Abner către Ioab: „Să se ridice flăcăii şi să se ia la'ntrecere în faţa noastră!“ Iar Ioab a zis: „Să se ridice!“"
15 Şi s'au ridicat şi au trecut, număraţi, doisprezece feciori veniaminiţi, din partea lui Işboşet, fiul lui Saul, şi doisprezece dintre servii lui David."
16 Şi fiecare l-a apucat cu mâna de cap pe cel de lângă el şi [şi-au înfipt] sabia unul altuia în coastă şi au căzut deodată; iar locul acela s'a numit Partea-Viclenilor; el se află în Gabaon."
17 Şi tare crâncenă a fost bătălia'n ziua aceea; iar Abner şi oamenii lui Israel au fugit de dinaintea servilor lui David."
18 Acolo se aflau trei fii ai Ţeruiei: Ioab, Abişai şi Asael; Asael însă era sprinten la picior, ca o căprioară de câmp."
19 Atunci Asael a alergat după Abner; şi din urmărirea lui Abner nu s'a abătut nici la dreapta, nici la stânga."
20 Iar Abner s'a uitat înapoi şi a zis: „Asael, tu eşti?“ Acela a răspuns: „Eu sunt“."
21 Şi i-a zis Abner: „Abate-te la dreapta sau la stânga şi prinde pe una din slugi şi ia-i pentru tine armele!“ Asael însă n'a vrut să se abată din urmărirea lui."
22 Dar Abner i-a zis din nou lui Asael: „Stai departe de mine, ca să nu te culc la pământ; cu ce obraz mă voi uita eu la Ioab? Ce înseamnă asta? Întoarce-te la Ioab, fratele tău!“"
23 Dar el n'a vrut să se abată. Atunci Abner l-a lovit cu coada suliţei în golul de sub furca pieptului; suliţa l-a străpuns şi i-a ieşit prin spate, iar el a căzut şi a murit pe loc. Şi a fost că toţi cei ce treceau prin locul unde a căzut şi a murit Asael, acolo rămâneau."
24 Ioab şi Abişai l-au fugărit pe Abner pân'la apusul soarelui; şi au ajuns la dealul Amma, care este în faţa Ghiahului, pe calea ce duce spre pustia Gabaonului."
25 Iar fiii lui Veniamin, care-l urmaseră pe Abner, s'au adunat şi s'au alcătuit într'o singură oaste şi au stat pe vârful unui deal."
26 Atunci Abner a strigat către Ioab, zicând: „Oare fără'ncetare va'nfuleca sabia? Oare nu ştii cât de amar poate fi sfârşitul? Până când oare nu vei vrea să-i spui poporului să nu ne mai fugărească fraţii?“"
27 Iar Ioab a zis: „Viu este Domnul, că dacă tu n'ai fi vorbit, încă de dimineaţă s'ar fi oprit poporul de la a-şi fugări fiecare pe fratele său“."
28 Atunci Ioab a sunat din trâmbiţă, iar poporul întreg s'a potolit şi nu l-a mai urmărit pe Israel şi nu s'a mai bătut."
29 Iar Abner şi oamenii săi au plecat înspre seară şi [au mers] toată noaptea aceea şi, după ce au trecut Iordanul, au străbătut toată întinderea mărginaşă şi au venit în tabără."
30 Iar Ioab s'a întors din urmărirea lui Abner şi a adunat tot poporul: dintre oamenii lui David lipseau nouăsprezece bărbaţi, precum şi Asael."
31 Oamenii lui David au ucis trei sute şaptezeci de bărbaţi din fiii lui Veniamin – adică din oamenii lui Abner."
32 Şi l-au luat pe Asael şi l-au îngropat în mormântul tatălui său, în Betleem. Iar Ioab şi oamenii lui au mers toată noaptea şi li s'a luminat de ziuă în Hebron."
1 Îndelungată vreme a fost război între casa lui Saul şi casa lui David; dar casa lui David înainta şi se întărea, în timp ce casa lui Saul scădea şi slăbea."
2 Lui David i s'au născut în Hebron şase fii. Întâiul-născut a fost Amnon, din Ahinoam Izreeliteanca;"
3 al doilea a fost Chileab, din Abigail Carmelita, fosta soţie a lui Nabal; al treilea a fost Abesalom, fiul Maacăi, fiica lui Talmai, regele Gheşurului;"
4 al patrulea a fost Adonia, fiul Haghitei; al cincilea a fost Şefatia, fiul Abitalei;"
5 iar al şaselea a fost Itream, din Egla, femeia lui David. Aceştia i s'au născut lui David în Hebron."
6 Şi a fost că'n vremea războiului dintre casa lui Saul şi casa lui David, stăpânitor peste casa lui Saul era Abner."
7 Saul avusese o ţiitoare cu numele Riţpa, fiica lui Aia. Abner a intrat la ea, dar Işboşet, fiul lui Saul, a zis către Abner: „De ce ai intrat la ţiitoarea tatălui meu?“"
8 Atunci Abner s'a mâniat cumplit pe Işboşet din pricina acestei întrebări. Şi i-a zis Abner: „Ce sunt eu?: cap de câine? Am făcut azi bunătate cu casa lui Saul, tatăl tău, şi cu fraţii şi prietenii săi, şi n'am vrut să mă duc la casa lui David, iar tu mă socoteşti acum nelegiuit pentru o muiere?"
9 Aşa să-i facă Dumnezeu lui Abner – ba încă şi mai mult: aşa cum Domnul i S'a jurat lui David, întocmai voi face eu astăzi pentru el:"
10 să ia regatul de la casa lui Saul şi să ridice tronul lui David peste Israel şi peste Iuda, de la Dan până la Beer-Şeba“."
11 Iar Işboşet n'a mai îndrăznit să-i răspundă ceva lui Abner, căci se temea de el."
12 Abner a trimis de îndată soli la David la Hebron, unde se afla el, zicând: „Fă cu mine un legământ; şi, iată, mâna mea este cu tine, ca să întorc la tine toată casa lui Israel!“"
13 Iar David a zis: „Bine, voi face cu tine un legământ, dar îţi cer un lucru; adică: Nu-mi vei vedea faţa dacă nu mi-o vei aduce pe Micol, fiica lui Saul, atunci când vei veni să mi te înfăţişezi“."
14 David a trimis o solie la Işboşet, fiul lui Saul, zicând: „Dă-mi-o pe Micol, soţia mea, pe care am luat-o în schimbul a o sută de prepuţuri filistene“."
15 Atunci Işboşet a trimis şi a luat-o de la bărbatul ei Paltiel, fiul lui Laiş."
16 Iar bărbatul ei, plângând după ea, a petrecut-o până la Bahurim. Acolo Abner i-a zis: „Du-te îndărăt!“ Iar acela s'a întors."
17 Şi a grăit Abner către bătrânii lui Israel, zicând: „În alte vremuri, voi îl căutaţi pe David să vă fie rege."
18 Faceţi-o şi acum; căci Domnul a grăit despre David, zicând: Prin mâna robului Meu David îl voi mântui pe Israel din mâna Filistenilor şi din mâna tuturor vrăjmaşilor lui“."
19 Abner a vorbit şi în auzul [fiilor] lui Veniamin. Şi s'a dus Abner să vorbească şi în auzul lui David în Hebron, tot ceea ce părea bun în ochii lui Israel şi'n ochii a toată casa lui Veniamin."
20 Şi a venit Abner la David, în Hebron, şi douăzeci de oameni împreună cu el; iar David le-a făcut ospăţ cu vin, lui Abner şi oamenilor săi."
21 Şi a zis Abner către David: „Mă voi ridica şi mă voi duce şi voi aduna întregul Israel la stăpânul meu, regele. Eu voi face cu el un legământ, iar tu vei domni peste tot ce-ţi pofteşte inima“. Atunci David i-a dat cale deschisă lui Abner, iar acela s'a dus cu pace."
22 Iată însă că servii lui David împreună cu Ioab se întorceau dintr'o raită şi aduceau cu ei prăzi numeroase; dar Abner nu se afla cu David în Hebron, de vreme ce David îi dăduse cale deschisă, iar acela se dusese cu pace."
23 Când a sosit Ioab cu toată oastea lui, i s'a spus: „Abner, fiul lui Ner, a venit la David; David l-a lăsat să plece, iar acela s'a dus în pace“."
24 Atunci Ioab a intrat la rege şi i-a zis: „Ce-ai făcut?... Iată, Abner a venit la tine; cum de l-ai lăsat să plece, iar el s'a dus cu pace?"
25 Oare nu cunoşti tu viclenia lui Abner, fiul lui Ner, că a venit să te înşele, să ştie el pe unde ieşi şi pe unde intri şi să ştie tot ce faci?“"
26 Şi după ce Ioab s'a întors de la David, a trimis soli după Abner şi l-a întors de la fântâna Sira; dar David nu ştia."
27 Şi dacă l-a întors pe Abner la Hebron, Ioab l-a făcut să se abată puţin spre latura porţii, chipurile să-i spună două-trei vorbe; şi acolo l-a lovit în golul de sub furca pieptului; şi a murit pentru sângele lui Asael, fratele lui Ioab."
28 Mai pe urmă a auzit David şi a zis: „Nevinovat în faţa Domnului sunt eu în veac, eu şi regatul meu, de sângele lui Abner, fiul lui Ner."
29 Cadă el asupra capului lui Ioab şi asupra casei tatălui său! Din casa lui Ioab să nu lipsească cel bolnav de scurgere sau cel atins de lepră sau cel ce merge'n cârji sau cel ucis de sabie sau cel ce n'are pâine!“"
30 Aceasta, pentru că Ioab şi fratele său Abişai îl omorâseră pe Abner din pricină că acesta îl omorâse pe Asael, fratele lor, în lupta de la Gabaon."
31 Şi a zis David către Ioab şi către tot poporul care era cu el: „Sfâşiaţi-vă hainele şi încingeţi-vă cu pânză de sac şi plângeţi în faţa lui Abner!“ Şi regele David mergea în urma patului mortuar."
32 Şi l-au îngropat pe Abner în Hebron; şi regele şi-a ridicat glasul şi a plâns deasupra gropii; şi tot poporul l-a plâns pe Abner."
33 L-a plâns regele pe Abner şi a zis:Poate muri Abner cu moartea lui Nabal?"
34 Mâinile nu-ţi erau legate,
picioarele nu-ţi erau încătuşate;
nimeni nu te-a asemuit cu Nabal,
ai căzut în faţa fiilor nedreptăţii“."
35 Şi'ntregul popor s'a adunat să-l plângă. Şi'ntregul popor a venit să-l facă pe David să mănânce pâine la vremea când încă era ziuă. Iar David s'a jurat, zicând: „Aşa să-mi facă mie Domnul – ba încă şi mai mult – dacă pân'la asfinţitul soarelui voi mânca pâine sau orice altceva“."
36 Şi'ntregul popor a luat la cunoştinţă; şi tot ceea ce regele făcea în faţa poporului era plăcut în ochii lor."
37 Şi'n ziua aceea a aflat întregul popor – şi'ntregul Israel – că nu de la rege a pornit uciderea lui Abner, fiul lui Ner."
38 Şi a zis regele către slujitorii săi: „Oare nu ştiţi că o mare căpetenie a căzut astăzi în Israel?"
39 şi că eu îi sunt astăzi rudă, ca şi cum el ar fi fost rânduit de către rege? Dar oamenii aceştia, fiii Ţeruiei, sunt mult prea grei pentru mine. Celui ce face răul, după răutatea lui să-i plătească Domnul!“"
1 Şi dacă Işboşet, fiul lui Saul, a auzit că Abner, fiul lui Ner, murise în Hebron, mâinile i s'au slăbănogit şi toţi oamenii Israelului şi-au pierdut curajul."
2 Iar Işboşet, fiul lui Saul, avea doi bărbaţi căpetenii de oaste; numele unuia era Baana, iar numele celuilalt era Rechab, fiii lui Rimon Beeroteanul, dintre urmaşii lui Veniamin – căci şi Beerotul se socotea al fiilor lui Veniamin;"
3 Beerotenii fugiseră la Ghitaim şi acolo au rămas, ca străini, până'n ziua de azi."
4 Iar de la Ionatan, fiul lui Saul, rămăsese un fiu beteag de picioare; el avea cinci ani când a venit din Izreel vestea despre Saul şi fiul său Ionatan; atunci doica lui l-a ridicat şi a fugit, dar în graba ei de a fugi, el a căzut şi a rămas şchiop. Numele lui era Mefiboşet."
5 Rechab şi Baana, fiii lui Rimon Beeroteanul, au plecat; şi la amiază, în zăduful zilei, au sosit la Işboşet; iar acesta dormea în pat."
6 Şi, iată, pe portarul casei, care vânturase grâu, l-a prins somnul şi a adormit, iar fraţii Rechab şi Baana s'au furişat în casă."
7 Işboşet dormea pe patul său, în odaia lui; iar aceia l-au lovit şi l-au omorât şi i-au tăiat capul. Şi luându-i capul, au mers toată noaptea pe drumul dinspre asfinţit."
8 Şi au adus capul lui Işboşet la David în Hebron şi au zis către rege: „Iată capul lui Işboşet, fiul lui Saul, duşmanul tău care-ţi căuta viaţa; Domnul l-a răzbunat astăzi pe domnul meu, regele, împotriva duşmanilor săi, împotriva lui Saul, vrăjmaşul său, şi împotriva seminţiei lui“."
9 Şi răspunzându-le David lui Rechab şi fratelui său Baana, fiii lui Rimon Beeroteanul, le-a zis: „Viu este Domnul, Cel ce mi-a izbăvit viaţa din tot necazul:"
10 cel ce mi-a spus mie că Saul a murit – cu toate că el mi se înfăţişase ca purtător de veste bună – l-am prins şi l-am omorât în Ţiclag, pe el, căruia se cuvenea, chipurile, să-i dau o răsplată pentru veştile lui."
11 Iar acum, oameni răi au ucis un om drept, în casa lui, în patul lui; acum dar voi cere sângele lui din mâinile voastre şi vă voi stârpi de pe pământ“."
12 Aşa că David le-a poruncit slujitorilor săi, iar aceia i-au omorât şi le-au tăiat mâinile şi picioarele şi i-au spânzurat deasupra iazului din Hebron. Iar capul lui Işboşet l-a îngropat în mormântul lui Abner, fiul lui Ner."
1 Toate seminţiile lui Israel au venit atunci la David în Hebron şi i-au zis: „Iată, noi suntem oasele tale şi carnea ta."
2 Încă din vremea când Saul domnea peste noi, tu erai călăuza lui Israel. Atunci a zis Domnul către tine: «Tu îl vei paşte pe poporul Meu Israel şi tu vei fi cârmuitorul poporului Meu Israel»“."
3 Toţi bătrânii lui Israel au venit la rege în Hebron. Şi acolo, în Hebron, regele David a făcut cu ei legământ înaintea Domnului. Şi l-au uns pe David rege peste tot Israelul."
4 David era un fecior de treizeci de ani când a început să domnească, şi a domnit patruzeci de ani."
5 Şapte ani şi şase luni domnise în Hebron peste Iuda, iar treizeci şi trei de ani a domnit în Ierusalim peste întregul Israel şi Iuda."
6 David şi toţi oamenii lui s'au dus la Ierusalim, la Iebuseii care locuiau ţinutul; dar i s'a spus lui David: „Tu nu vei intra aici!“, căci îi stăteau împotrivă orbii şi şchiopii care ziceau: „David nu va intra aici!“"
7 Atunci David a luat fortăreaţa Sionului; aceasta este cetatea lui David."
8 Şi a zis David în ziua aceea: „Tot cel ce-i loveşte pe Iebusei să-i treacă prin ascuţişul săbiei: şi pe şchiopi, şi pe orbi, şi pe cei ce urăsc sufletul lui David“. De aceea se zice: „Orbii şi şchiopii nu vor intra în casa Domnului“."
9 David s'a aşezat în fortăreaţă, iar aceasta s'a numit cetatea lui David; cetatea în sine a zidit-o de jur-împrejur; [acolo şi-a zidit] şi casa lui."
10 Aşa că David propăşea, devenind tot mai mare, iar Domnul Atotţiitorul era cu el."
11 Atunci Hiram, regele Tirului, i-a trimis lui David soli şi lemn de cedru şi dulgheri şi meşteri ziditori în piatră, iar aceştia i-au zidit lui David o casă."
12 Şi David a cunoscut că Domnul îl rânduise rege peste Israel şi că regatul său s'a ridicat de dragul poporului Său Israel."
13 David şi-a mai luat femei şi ţiitoare, din Ierusalim, după ce a venit din Hebron; şi i s'au mai născut lui David fii şi fiice."
14 Iată numele celor ce i s'au născut în Ierusalim: Şamua şi Şobab, Natan şi Solomon;"
15 Ibhar şi Elişua, Nefeg şi Iafia;"
16 Elişama, Eliada şi Elifelet; Samae, Iesivat, Natan, Galamaan, Ievaar, Teisus, Elfalat, Naged, Nafec, Ionatan, Leasamis, Baalimat şi Elifaat."
17 Şi dacă au auzit Filistenii că David fusese uns rege peste Israel, toţi Filistenii s'au ridicat să-l caute pe David. Iar David, dacă a auzit, s'a închis în fortăreaţă."
18 Filistenii au venit şi s'au adunat în valea Refaimiţilor."
19 Atunci David L-a întrebat pe Domnul, zicând: „Mă voi ridica împotriva Filistenilor? îi vei da în mâinile mele?“ Iar Domnul a zis către David: „Ridică-te, căci negreşit îi voi da pe Filisteni în mâinile tale“."
20 David s'a lăsat de deasupra Rupturilor, şi acolo i-a lovit pe Filisteni. Şi a zis David: „Domnul i-a rupt pe duşmanii Filisteni de dinaintea mea aşa cum rup apele“. De aceea s'a numit locul acela Rupturile-de-Sus."
21 Acolo şi-au lăsat [Filistenii] idolii, iar David şi oamenii săi i-au ridicat."
22 Filistenii însă s'au ridicat din nou şi s'au adunat în valea Refaimiţilor."
23 Iar David L-a întrebat pe Domnul, zicând: „Mă voi ridica împotriva Filistenilor? îi vei da în mâinile mele?“ Dar Domnul i-a zis: „Nu te vei ridica să-i întâmpini; ocoleşte-i prin spate şi-i vei întâlni aproape de locul Plângerii."
24 Şi fi-va că atunci când vei auzi freamătul crengilor din pădurea Plângerii, tu te vei năpusti asupra lor, fiindcă atunci îţi va ieşi Domnul înainte să-i prăpădească'n luptă pe Filisteni“."
25 Iar David a făcut aşa cum i-a poruncit Domnul şi i-a lovit pe Filisteni de la Gabaon până la Ghezer."
1 David i-a adunat din nou pe tinerii din Israel, ca la vreo şaptezeci de mii."
2 Şi s'a ridicat David, el şi tot poporul care era cu el, precum şi o seamă din dregătorii lui Iuda, şi au mers pe calea urcuşului ca să aducă de acolo chivotul lui Dumnezeu, deasupra căruia este chemat numele Domnului puterilor, Cel ce şade pe heruvimii de deasupra."
3 Şi a pus chivotul Domnului într'un car nou, luându-l din casa lui Aminadab – care locuia pe deal; iar Uza şi fraţii săi, fiii lui Aminadab, mânau carul,"
4 în timp ce fraţii săi mergeau înaintea chivotului,"
5 iar David şi toţi fiii lui Israel erau jucând înaintea Domnului, cu instrumente răsunătoare şi cu cântări şi cu harpe şi cu alăute şi cu tobe şi cu ţimbale şi cu fluiere."
6 Au venit astfel până la aria de treierat a lui Nachon; acolo Uza şi-a întins mâna spre chivotul lui Dumnezeu, ca să-l sprijine, şi s'a ţinut de el, fiindcă boii îl făcuseră să se mişte 'ntr'o rână."
7 Dar Domnul S'a mâniat pe Uza cu mare aprindere; şi din pricina acestei îndrăzneli l-a lovit Dumnezeu chiar acolo; şi acolo a murit, lângă chivotul Domnului, înaintea lui Dumnezeu."
8 Şi s'a mâhnit David pentru aceea că Domnul făcuse o astfel de ruptură asupra lui Uza; şi locul acela s'a numit Ruptura lui Uza, până'n ziua de azi."
9 Şi'n ziua aceea s'a temut David de Domnul, zicând: „Cum va intra la mine chivotul Domnului?“"
10 Şi n'a vrut David să aducă la sine chivotul legii Domnului, în cetatea lui David, ci l-a adus David în casa lui Obed-Edom Gateanul."
11 Şi a rămas chivotul Domnului vreme de trei luni în casa lui Obed-Edom Gateanul şi a binecuvântat Domnul casa lui Obed-Edom şi tot ce avea el."
12 Şi i s'a spus regelui David, zicând: „Domnul a binecuvântat casa lui Obed-Edom, şi tot ce are el, pentru chivotul lui Dumnezeu“. Atunci David a mers şi a ridicat cu veselie chivotul Domnului din casa lui Obed-Edom în cetatea lui David."
13 Şi împreună cu el, purtând chivotul Domnului, erau şapte cete; şi viţei şi miei pentru jertfă."
14 Şi David cânta cu mare răsunet din instrumente muzicale înaintea Domnului; şi era îmbrăcat în vestmânt luminat."
15 Şi David şi toată casa lui Israel au ridicat chivotul Domnului în strigăte şi glasuri de trâmbiţă."
16 Şi a fost că atunci când chivotul Domnului a sosit în cetatea lui David, Micol, fiica lui Saul, s'a uitat pe fereastră şi l-a văzut pe regele David dănţuind şi cântând înaintea Domnului; şi l-a dispreţuit în inima ei."
17 Şi au adus chivotul Domnului şi l-au aşezat înlăuntru, la locul lui, în mijlocul cortului pe care David îl ridicase pentru el; atunci David a adus în faţa Domnului arderi-de-tot şi jertfe de pace."
18 Iar după ce David a săvârşit aducerea arderilor-de-tot şi a jertfelor de pace, a binecuvântat poporul întru numele Domnului Puterilor."
19 Şi a împărţit la tot poporul - şi chiar oştirii lui Israel - de la Dan până la Beer-Şeba, fiecăruia, atât bărbaţi cât şi femei, câte o bucată de pâine şi câte o ciozvârtă de carne friptă şi câte o clătită din tigaie; şi tot poporul a plecat, fiecare la casa lui."
20 Şi David s'a întors să-şi binecuvinteze propria sa casă. Iar Micol, fiica lui Saul, a ieşit în întâmpinarea lui David şi l-a salutat şi a zis: „Câtă cinste astăzi pentru regele lui Israel, cel ce s'a descoperit astăzi în ochii slujnicelor şi slugilor lui aşa cum li se descoperă oricare din cei ce ţopăie ca nebunii!“"
21 Iar David a zis către Micol: „Eu voi juca în faţa Domnului. Binecuvântat este Domnul, Cel ce m'a ales, peste capul tatălui tău şi peste capul casei acestuia, să facă din mine cârmuitor peste poporul Său, peste Israel! Şi voi juca şi voi sălta în faţa Domnului,"
22 şi aşa încă mă voi mai descoperi, şi netrebnic voi fi în ochii tăi, dar împreună cu slujnicele în ochii cărora ziceai că n'aş fi în cinste“."
23 Iar Micol, fiica lui Saul, nu a avut nici un copil până'n ziua când a murit."
1 Şi a fost că la vremea când regele şedea în casa lui şi când Domnul îi dăduse răgaz din toate părţile vrăjmaşilor dimprejurul său,"
2 a zis regele către profetul Natan: „Iată, eu trăiesc într'o casă de cedru, în timp ce chivotul Domnului locuieşte în mijlocul unui cort“."
3 Iar Natan a zis către rege: „Du-te şi fă tot ceea ce ai în inima ta, căci Domnul e cu tine“."
4 Şi a fost că'n noaptea aceea s'a făcut cuvântul Domnului către Natan, zicând:"
5 „Du-te şi spune-i robului Meu David: – Aşa grăieşte Domnul: Tu nu-Mi vei zidi Mie casă în care să locuiesc;"
6 că Eu nu într'o casă am locuit, din ziua în care i-am scos pe fiii lui Israel din Egipt până'n ziua aceasta, ci am umblat din popas în popas şi în cort."
7 Oriunde am umblat, în tot Israelul, am spus Eu oare vreunei seminţii din Israel, căreia îi poruncisem să-l pască pe poporul Meu Israel, zicând: – De ce nu Mi-aţi zidit o casă de cedru?"
8 Şi acum, aşa îi vei grăi robului Meu David: – Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul: Te-am luat de la stâna oilor ca să fii îndrumător peste poporul Meu, peste Israel."
9 Şi am fost cu tine peste tot pe unde ai umblat, iar pe vrăjmaşii tăi i-am nimicit de dinainte-ţi şi te-am făcut renumit după renumele celor mari de pe pământ."
10 Şi voi rândui un loc pentru poporul Meu Israel şi-i voi răsădi şi vor locui ei între ei şi nu vor mai fi neliniştiţi, iar fiul nedreptăţii nu-i va mai umili ca atunci, la început,"
11 din zilele când am pus judecători peste poporul Meu Israel; şi-ţi voi da odihnă din partea vrăjmaşilor tăi, iar Domnul îţi va spune că-ţi vei zidi casă."
12 Şi fi-va că după ce zilele tale se vor plini şi tu vei dormi împreună cu părinţii tăi, Eu îl voi ridica pe urmaşul tău de după tine, din chiar coapsa ta, şi voi rândui regatul său."
13 Acesta-i va zidi casă numelui Meu, iar Eu îi voi întări tronul până'n veac."
14 Eu îi voi fi lui Tată, iar el Îmi va fi Mie fiu. Şi de se va întâmpla să greşască, atunci îl voi certa cu toiagul bărbaţilor şi cu loviturile fiilor oamenilor."
15 Iar mila Mea nu o voi îndepărta de la el aşa cum am îndepărtat-o de la cei pe care i-am lepădat de la faţa Mea."
16 Casa lui va fi neclintită, regatul său va rămâne veşnic înaintea Mea, iar tronul său în veac va fi întărit“."
17 Potrivit tuturor acestor cuvinte şi potrivit acestei vedenii, aşa i-a vorbit Natan lui David."
18 Şi intrând regele David, a stat în faţa Domnului şi a zis: „Cine sunt eu, Doamne al meu, Doamne? şi ce este casa Mea de m'ai iubit atât?"
19 În timp ce eu eram foarte mic înaintea Ta, Doamne al meu, Doamne, Tu vorbeai despre casa robului Tău în durată. Aceasta-i oare legea omului, Doamne al meu, Doamne?"
20 Ce oare va mai grăi David către Tine? De acum Tu-l ştii pe robul Tău, Doamne al meu, Doamne!"
21 De dragul robului Tău ai lucrat şi după inima Ta ai făcut tot binele acesta, ca să-l arăţi robului Tău,"
22 aşa ca eu să Te preamăresc, Doamne al meu; că nimeni nu este ca Tine, şi'n afară de Tine nu este Dumnezeu întru tot ceea ce noi am auzit cu urechile noastre."
23 Care alt neam de pe pământ este ca poporul Tău Israel, pe care Dumnezeu să-l fi călăuzit ca să-Şi răscumpere Sieşi popor spre a-Ţi face un nume, ca să-i faci lucruri mari şi luminate, aşa ca Tu să izgoneşti neamuri şi jertfelnice de dinaintea poporului Tău pe care Ţi l-ai răscumpărat din Egipt?"
24 Şi Tu Ţi-ai pregătit poporul lui Israel să-Ţi fie popor până'n veac, iar Tu, Doamne, Te-ai făcut lui Dumnezeu."
25 Şi acum, Doamne al meu, Doamne, adevereşte până'n veac cuvântul pe care l-ai grăit despre robul Tău şi casa lui! Doamne Atotţiitorule, Dumnezeul lui Israel, fă precum ai spus!"
26 Şi acum, preamărească-se numele Tău până'n veac şi întărească-se casa robului Tău David în faţa Ta!"
27 Doamne Atotţiitorule, Dumnezeul lui Israel, Tu eşti Cel ce i-a descoperit robului Tău acestea, zicând: Îţi voi zidi casă!; iată de ce robul Tău a găsit cu cale'n inima sa să-Ţi înalţe această rugăciune."
28 Şi acum, Doamne al meu, Doamne: Tu eşti Dumnezeu!; şi cuvintele Tale vor fi adevărate, şi Tu ai grăit despre robul Tău aceste lucruri bune."
29 Şi acum, începe şi binecuvintează casa robului Tău, ca să dăinuie ea veşnic înaintea Ta!; că Tu, Doamne al meu, Doamne, Tu eşti Cel ce a grăit, şi din binecuvântarea Ta să se binecuvinteze casa robului Tău, ca să dăinuie ea veşnic înaintea Ta!“"
1 Şi a fost că după aceasta i-a lovit David pe Filisteni şi i-a înfrânt. Şi a luat David tribut din mâinile Filistenilor."
2 Apoi i-a bătut David pe Moabiţi: şi, culcându-i la pământ, i-a măsurat cu funia: două funii spre ucidere şi două funii spre cruţare. Moabiţii i-au devenit robi lui David, plătindu-i bir."
3 După aceea l-a bătut David pe Hadad-Ezer, fiul lui Rehob, regele Ţobei, la vremea când acesta mergea să-şi întindă puterea până la râul Eufrat;"
4 şi a luat David o mie din carele lui de luptă şi şapte mii de călăreţi şi douăzeci de mii de pedestraşi; şi a sfărâmat David toate carele de luptă, păstrând din ele o sută de care."
5 Siria Damascului a venit în ajutorul lui Hadad-Ezer, regele Ţobei, dar David a ucis douăzeci şi două de mii de Sirieni."
6 Şi a pus David oşti de pază în Siria, aproape de Damasc, iar Sirienii au devenit robii şi birnicii lui David. Domnul îl păzea pe David oriîncotro acesta mergea."
7 Atunci a luat David lănţugurile de aur care erau pe trupurile slujitorilor lui Hadad-Ezer, regele Ţobei, şi le-a dus la Ierusalim; pe acestea avea să le ia Şişac, regele Egiptului, când a năvălit asupra Ierusalimului în zilele lui Roboam, fiul lui Solomon."
8 Iar din Tebah şi din cetăţile de seamă ale lui Hadad-Ezer a luat regele David foarte multă aramă; din aceasta avea să facă Solomon baia de aramă şi stâlpii şi spălătoarele şi toate vasele."
9 Auzind Tou, regele Hamatului, că David a bătut toată oştirea lui Hadad-Ezer,"
10 l-a trimis pe Hadoram, fiul său, la regele David să-l întrebe de sănătate şi să-l laude pentru aceea că-l lovise şi-l învinsese pe Hadad-Ezer – el fiind un duşman al lui Hadad-Ezer; în mâinile lui erau vase de argint şi vase de aur şi vase de aramă."
11 Regele David le-a afierosit şi pe acestea Domnului, odată cu argintul şi aurul pe care le afierosise de prin toate cetăţile pe care le cucerise:"
12 din Idumeea şi din Moab şi de la fiii lui Amon şi de la Filisteni şi de la Amaleciţi şi din prăzile lui Hadad-Ezer, fiul lui Rehob, regele Ţobei."
13 Astfel şi-a făcut David un nume când s'a întors şi i-a bătut pe Idumei în Valea Sărată, ca la vreo optsprezece mii de oameni."
14 Şi a pus oştiri de pază în Idumeea – în toată Idumeea –; şi toţi Idumeii erau robii regelui. Iar Domnul îl păzea pe rege oriîncotro acesta mergea."
15 Şi a domnit David peste întregul Israel; David făcea judecată şi dreptate asupra întregului său popor."
16 Mai-mare peste oaste era Ioab, fiul Ţeruiei, în timp ce Iosafat, fiul lui Ahilud, era cronicar."
17 Ţadoc, fiul lui Ahitub, şi Ahimelec, fiul lui Abiatar, erau preoţi, iar Seraia era grămătic."
18 Benaia, fiul lui Iehoiada, era sfetnic, iar Cheretienii şi Peletienii şi fiii lui David erau mai-marii curţii."
1 Şi a zis David: „A mai rămas cineva din casa lui Saul, ca să fac milă cu el de dragul lui Ionatan?“"
2 Din casa lui Saul era un slujitor cu numele de Ţiba. Şi l-au chemat la David. Şi i-a zis regele: „Tu eşti Ţiba?“ Iar acela a zis: „Eu, robul tău“."
3 Şi a zis regele: „A mai rămas cineva din casa lui Saul, ca să-i arăt mila lui Dumnezeu?“ Atunci Ţiba a zis către rege: „Mai este un fiu al lui Ionatan, beteag la picioare“."
4 Iar regele l-a întrebat: „Unde e?“ Ţiba i-a răspuns regelui: „Iată, el se află în casa lui Machir, fiul lui Amiel, din Lodebar“."
5 Atunci regele a trimis şi l-a luat din casa lui Machir, fiul lui Amiel, din Lodebar."
6 Aşa că Mefiboşet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, a venit la regele David; şi căzând cu faţa la pământ, i s'a închinat. Iar David i-a zis: „Mefiboşet!“ Iar acela a zis: „Iată, robul tău“."
7 Şi i-a zis David: „Nu te teme, căci negreşit voi face milă cu tine de dragul lui Ionatan, tatăl tău; îţi voi înapoia toată moşia lui Saul, bunicul tău, iar tu pe'ntotdeauna vei mânca pâine la masa mea“."
8 Atunci Mefiboşet i s'a închinat şi i-a zis: „Cine sunt eu, robul tău, că ai căutat asupra unui câine mort ca mine?“"
9 Iar regele, chemându-l pe Ţiba, slujitorul lui Saul, i-a zis: „Toate câte sunt ale lui Saul şi toată casa lui i le-am dat fiului stăpânului tău."
10 Tu îi vei lucra pământul, tu şi fiii tăi şi robii tăi, şi-i vei aduce fiului stăpânului tău pâine pentru hrană; iar Mefiboşet, fiul stăpânului tău, va şedea întotdeauna la masă cu mine“. Ţiba avea cincisprezece fii şi douăzeci de robi."
11 Şi a zis Ţiba către rege: „Tot ceea ce domnul meu, regele, i-a poruncit robului său, aşa va face robul tău“. Şi Mefiboşet mânca la masa lui David ca unul din fiii regelui."
12 Mefiboşet avea un copil mic cu numele Mica. Şi toţi casnicii lui Ţiba erau slujitorii lui Mefiboşet."
13 Iar Mefiboşet locuia în Ierusalim, de vreme ce întotdeauna mânca la masa regelui; şi era şchiop de amândouă picioarele."
1 Şi a fost că după aceasta a murit regele fiilor lui Amon, iar în locul său a devenit rege Hanun, fiul său."
2 Atunci a zis David: „Face-voi milă cu Hanun, fiul lui Nahaş, aşa cum şi tatăl său a făcut milă cu mine“. Şi David a trimis să-l aline asupra tatălui său prin mâinile slujbaşilor săi. Iar slujbaşii lui David au venit în ţara fiilor lui Amon."
3 Dar dregătorii fiilor lui Amon au zis către Hanun, domnul lor: „Oare de aceea a trimis David la tine să te aline, că-i arde lui să-l cinstească'n faţa ta pe tatăl tău? Nu cumva mai degrabă şi-a trimis David slujitorii la tine ca să cerceteze cetatea şi s'o iscodească şi s'o cearnă din ochi?“"
4 Atunci Hanun i-a luat pe slujbaşii lui David şi le-a ras bărbile şi le-a retezat hainele până la şolduri, după care le-a dat drumul."
5 Şi i s'a spus lui David ce se întâmplase cu oamenii lui; şi a trimis să-i întâmpine, că tare mult erau oamenii batjocoriţi. Şi a zis regele: „Staţi în Ierihon până ce vă vor creşte bărbile, după care vă veţi întoarce“."
6 Atunci au văzut fiii lui Amon că aruncaseră ruşine asupra poporului lui David. Şi au trimis fiii lui Amon să-i tocmească cu plată pe Sirienii din Bet-Rehob şi pe Sirienii din Ţoba, douăzeci de mii de pedestraşi, şi pe regele Amaleciţilor cu o mie de oameni, iar de la Iştov douăsprezece mii de oameni."
7 Iar David a auzit şi l-a trimis pe Ioab cu toată oastea lui – toţi unul şi unul."
8 Fiii lui Amon au ieşit şi s'au rânduit în linie de bătaie la intrarea porţii; iar cei din Siria, din Ţoba, din Rehob şi din Iştov şi din Maaca erau deoparte, singuri în câmp."
9 Văzând atunci Ioab că linia de bătaie era împotriva lui atât din faţă, cât şi din spate, a ales o seamă de tineri din Israel, iar aceştia s'au îndreptat împotriva Siriei;"
10 iar pe ceilalţi din popor i-a dat pe seama lui Abişai, fratele său; aceştia s-au îndreptat împotriva fiilor lui Amon."
11 Şi a zis: „Dacă vor fi Sirienii mai tari decât mine, îmi veţi veni voi în ajutor; iar dacă fiii lui Amon vor fi mai tari decât voi, atunci eu vă voi veni în ajutor."
12 Îmbărbătaţi-vă, şi să fim tari pentru poporul nostru şi pentru cetăţile Dumnezeului nostru, iar Domnul va face ceea ce e bine în ochii Lui.“"
13 Ioab şi poporul care era cu el au intrat în luptă împotriva Sirienilor, iar aceia au fugit din faţa lor."
14 Iar fiii lui Amon, văzând că Sirienii au fugit, au luat-o şi ei la fugă din faţa lui Abişai şi au intrat în cetate. Iar Ioab s'a întors de la fiii lui Amon şi a venit în Ierusalim."
15 Şi dacă au văzut Sirienii că fuseseră înfrânţi în faţa lui Israel, s'au adunat la un loc."
16 Atunci Hadad-Ezer a trimis şi i-a adunat pe Sirienii de dincolo de Râu, iar aceştia au venit la Helam; în fruntea lor se afla Sovac, căpetenia oştirii lui Hadad-Ezer."
17 Când i s'a spus lui David despre aceasta, el a adunat întregul Israel şi, trecând Iordanul, a venit la Helam. Sirienii s'a rânduit în linie de luptă împotriva lui David şi s'au bătut cu el."
18 Sirienii însă au fugit din faţa lui Israel, iar David a zdrobit de la Sirieni şapte sute de care de luptă şi patru mii de călăreţi; l-a lovit şi pe Sovac, căpetenia oastei, care a murit acolo."
19 Atunci toţi regii care erau supuşi lui Hadad-Ezer, văzând că sunt înfrânţi de către Israeliţi, de bunăvoie li s'au alăturat Israeliţilor şi le-au slujit. Iar Siria s'a temut să-i mai ajute pe fiii lui Amon."
1 Şi a fost că la întoarcerea anului, la vremea când regii se pornesc în războaie, regele David l-a trimis pe Ioab – şi împreună cu el pe slujitorii lui şi întregul Israel – şi i-au nimicit pe fiii lui Amon şi au împresurat Raba; iar David a rămas în Ierusalim."
2 Şi a fost că spre seară, când David s'a sculat din aşternutul său şi se plimba pe acoperişul casei regale, a văzut de acolo, de pe acoperiş, o femeie scăldându-se; iar femeia era foarte frumoasă la vedere."
3 Atunci David a trimis şi a cercetat să vadă cine este acea femeie. Şi unul i-a spus: „Oare nu este aceasta Batşeba, fiica lui Eliam, femeia lui Urie Heteul?“"
4 Iar David a trimis soli şi a luat-o; şi a intrat la ea şi s'a culcat cu ea. Şi după ce ea s'a curăţit de necurăţia ei, s'a întors la casa sa."
5 Femeia a zămislit; şi a trimis şi i-a dat de ştire lui David, zicând: „Iată, eu sunt însărcinată“."
6 Atunci David a trimis la Ioab, zicând: „Trimite-mi-l pe Urie Heteul!“ Iar Ioab l-a trimis pe Urie la David."
7 Urie a sosit şi s'a dus la el, iar David l-a întrebat despre ce face Ioab, ce face poporul, cum merge războiul."
8 Şi a zis David către Urie: „Du-te la casa ta şi spală-ţi picioarele!“ Iar Urie a ieşit din casa regelui, în timp ce pe urma lui venea un mertic de la masa regală."
9 Urie a dormit la uşa casei regelui, laolaltă cu toţi slujitorii stăpânului său, şi nu s'a dus la casa lui."
10 Şi i s'a spus lui David că Urie nu se dusese la casa lui. Atunci David a zis către Urie: „Oare nu vii de pe drum? de ce nu te-ai dus la casa ta?“"
11 Iar Urie a zis către David: „Chivotul şi Israel şi Iuda locuiesc în corturi, stăpânul meu Ioab şi slujitorii stăpânului meu îşi au tabăra pe pământ gol; cum să intru eu în casa mea şi să mănânc şi să beau şi să mă culc cu femeia mea? Aşa cum sufletul tău e viu, eu nu voi face aşa ceva!“"
12 Şi a zis David către Urie: „Mai rămâi aici, astăzi, iar mâine o să-ţi dau drumul“. Şi a rămas Urie în Ierusalim, în ziua aceea şi în cea următoare."
13 Apoi David l-a poftit la el, iar acela a mâncat şi a băut în faţa lui; şi l-a îmbătat, dar, când a venit seara, acela s'a dus să doarmă în aşternutul lui, cu slujitorii stăpânului său, şi nu s'a dus acasă la el."
14 Şi dacă s'a făcut dimineaţă, David a făcut o scrisoare către Ioab şi i-a trimis-o prin mâna lui Urie."
15 Iar în scrisoare se spunea: „Pune-l pe Urie în fruntea primei linii de bătaie, apoi retrageţi-vă de dinapoia lui, în aşa fel încât el să fie rănit şi să moară“."
16 Şi a fost că atunci când Ioab pusese cetatea sub pândă, l-a pus pe Urie într'un loc unde ştia el că sunt ostaşi mai viteji."
17 Atunci ostaşii cetăţii au ieşit şi s'au bătut cu Ioab; şi au căzut câţiva din popor, dintre oamenii lui David, şi a murit şi Urie Heteul."
18 Apoi Ioab a trimis şi l-a înştiinţat pe David despre toate trebile războiului, aşa cum trebuiau ele spuse regelui."
19 Şi i-a poruncit solului, zicând: „După ce vei sfârşi cu toate trebile războiului şi i le vei spune regelui,"
20 dacă el se va aprinde de mânie şi-ţi va zice: – De ce aţi mers atât de aproape de cetate ca s'o loviţi? oare nu ştiaţi că aceia vor săgeta de pe zid?"
21 Cine l-a lovit pe Abimelec, fiul lui Ierubaal? oare nu o femeie a aruncat de pe zid asupră-i o piatră de râşniţă, şi el a murit la Teveţ? de ce s'a apropiat el de zid?... Atunci să zici: – A murit şi slujitorul tău Urie Heteul“."
22 Solul lui Ioab a mers la rege în Ierusalim şi a venit şi i-a spus lui David tot ceea ce îi spusese Ioab, despre toate trebile războiului. Iar David s'a mâniat foarte tare pe Ioab. Şi a zis David către sol: „De ce v'aţi apropiat de cetate să vă luptaţi? Oare nu ştiaţi că veţi fi răniţi de pe zid? Cine l-a lovit pe Abimelec, fiul lui Ierubaal? Oare nu o femeie a aruncat de pe zid asupră-i o piatră de râşniţă, şi el a murit la Teveţ? De ce v'aţi apropiat de zid?“"
23 Şi a zis solul către David: „Oamenii aceia au fost mai tari decât noi şi au ieşit la câmp împotriva noastră, iar noi i-am gonit până la poarta cetăţii."
24 Acolo arcaşii au tras de pe zid asupra slujitorilor tăi şi au murit câţiva dintre slujitorii regelui şi a murit şi slujitorul tău Urie Heteul“."
25 Şi a zis David către sol: „Aşa să-i spui lui Ioab: – Faptul acesta să nu te tulbure, căci sabia ucide o dată într'un fel şi altă dată în alt fel. Înteţeşte lupta împotriva cetăţii şi nimiceşte-o! Aşa să-l încurajezi!“"
26 Şi dacă femeia lui Urie a auzit că Urie, bărbatul ei, a murit, a plâns după bărbatul ei."
27 Şi când s'a isprăvit vremea jelitului, David a trimis şi a adus-o în casa lui; iar ea i-a devenit soţie şi i-a născut un fiu. Dar fapta lui David s'a arătat rea în ochii Domnului."
1 Domnul l-a trimis atunci la David pe profetul Natan. Acesta a intrat la el şi i-a zis:„Într'o cetate erau doi oameni:
unul bogat şi altul sărac."
2 Cel bogat avea foarte multe turme şi cirezi,"
3 iar cel sărac n'avea nimic, în afară de o mieluşea mică,
pe care o cumpărase
şi pe care a ţinut-o şi a hrănit-o; şi ea a crescut laolaltă cu el şi copiii lui:
din pâinea lui mânca şi din paharul lui bea
şi la sânul lui dormea şi-i era ca o fiică."
4 La omul bogat a poposit un călător,
dar el nu s'a îndurat să ia din turmele lui şi din cirezile lui
ca să gătească pentru călătorul care venise la el,
ci a luat mieluşeaua omului sărac şi a gătit-o pentru oaspetele său“."
5 Atunci David s'a mâniat cu mare aprindere împotriva acelui om; şi a zis David către Natan: „Viu este Domnul: vinovat de moarte este omul care a făcut aceasta;"
6 de şapte ori va plăti mieluşeaua, de vreme ce a făcut o faptă ca aceasta şi n'a avut milă!“"
7 Atunci Natan a zis către David: „Tu eşti omul care a făcut aceasta! Aşa grăieşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: Eu sunt Cel ce te-a uns rege peste Israel; tot Eu sunt Cel ce te-a scăpat din mâna lui Saul"
8 şi ţi-am dat casa domnului tău şi pe femeile domnului tău la sânul tău şi ţi-am dat casa lui Israel şi pe a lui Iuda; iar dacă aceasta e puţin, îţi voi da mai mult."
9 De ce ai nesocotit tu cuvântul Domnului, ca să faci ceea ce e rău în ochii Lui?: pe Urie Heteul l-ai ucis cu sabia; i-ai luat soţia ca să-ţi fie ţie femeie, iar pe el l-ai ucis cu sabia fiilor lui Amon."
10 Şi acum: Sabia nu se va îndepărta niciodată din casa ta, de vreme ce tu M'ai nesocotit pe Mine şi ai luat-o pe soţia lui Urie Heteul ca să-ţi fie ţie femeie."
11 Aşa grăieşte Domnul: Iată, Eu voi ridica împotrivă-ţi rău chiar din casa ta şi pe femeile tale le voi lua de dinaintea ochilor tăi şi le voi da aproapelui tău, iar el se va culca cu femeile tale la lumina zilei;"
12 căci tu ai făcut această faptă pe ascuns, dar Eu voi face lucrul acesta în văzul întregului Israel şi în faţa acestui soare“."
13 Atunci David a zis către Natan: „Am păcătuit împotriva Domnului“. Iar Natan a zis către David: „Şi Domnul ţi-a îndepărtat păcatul: nu vei muri."
14 Dar pentru că tu, prin fapta aceasta, le-ai dat vrăjmaşilor Domnului un mare prilej de întărâtare, şi fiul tău care ţi s'a născut va muri negreşit“."
15 Natan s'a întors la casa sa. Iar Domnul a lovit pruncul pe care femeia lui Urie Heteul i-l născuse lui David, iar acela s'a îmbolnăvit."
16 Şi David a căutat spre Domnul în grija pentru prunc. Şi a postit David cu post aspru şi a rămas toată noaptea culcat pe pământ."
17 Iar bătrânii casei sale s'au ridicat şi au venit la el ca să-l scoale de pe pământ, dar el n'a vrut, şi nici n'a mâncat pâine cu ei."
18 Şi a fost că în ziua a şaptea a murit pruncul; dar servii lui David s'au temut să-i spună lui David că pruncul murise; căci ziceau: „Noi i-am vorbit la vremea când pruncul era încă viu, dar el nu ne-a ascultat; cum îi vom spune oare acum că pruncul e mort? - căci asta îi va face şi mai rău...“."
19 David i-a văzut atunci pe servii săi şoptind şi a înţeles că pruncul murise. Şi a zis David către servii săi: „A murit pruncul?“ Iar ei au zis: „A murit“."
20 Atunci David s'a ridicat de pe pământ şi s'a spălat şi s'a uns şi şi-a schimbat hainele şi a intrat în casa lui Dumnezeu şi I s'a închinat. Apoi a intrat în casa lui şi a cerut pâine să mănânce; ei i-au pus pâine dinainte, iar el a mâncat."
21 Iar servii săi i-au zis: „Ce înseamnă oare aceasta, ce-ai făcut tu în legătură cu pruncul?: în timp ce el încă trăia, tu posteai şi privegheai, dar după ce a murit te-ai ridicat şi ai mâncat şi ai băut“."
22 Iar David a zis: „Câtă vreme pruncul încă trăia, am postit şi am plâns, căci ziceam: Cine ştie dacă Domnul va avea milă de mine şi pruncul va trăi?"
23 Dar acum, dacă a murit, la ce bun să mai postesc? voi putea eu să-l mai aduc înapoi? Eu mă voi duce la el, dar el nu se va mai întoarce la mine“."
24 Iar David a alinat-o pe Batşeba, femeia sa, şi a intrat la ea şi s'a culcat cu ea, iar ea i-a născut un fiu, căruia i-a pus numele Solomon. Pe acesta Domnul l-a iubit."
25 Şi l-a trimis pe profetul Natan şi, de dragul Domnului, acesta i-a pus numele Iedida."
26 Iar Ioab se lupta împotriva Rabei, a fiilor lui Amon, şi a luat cetatea domnească."
27 Apoi a trimis Ioab un vestitor la David şi i-a zis: „Am luat Cetatea-apelor."
28 Şi acum, adună rămăşiţele poporului şi tăbărăşte asupra cetăţii şi ia-o tu înainte, ca nu cumva s'o iau eu înainte şi să poarte numele meu“."
29 Iar David a adunat întregul popor şi a mers la Raba şi s'a luptat împotriva ei şi a luat-o."
30 Şi a luat coroana de pe capul regelui ei, care cântărea un talant de aur, având şi pietre scumpe, iar aceasta a fost pusă pe capul lui David. A luat din cetate şi belşug de prăzi."
31 Iar pe poporenii din ea i-a scos afară şi i-a pus să taie cu ferăstrăul şi cu grapa de fier şi cu securea şi să lucreze la cuptorul de ars cărămidă; şi aşa a făcut cu toate cetăţile fiilor lui Amon. Apoi David şi întregul Israel s'au întors la Ierusalim."
1 Iar după aceasta s'a întâmplat că Abesalom, fiul lui David, avea o soră foarte frumoasă, al cărei nume era Tamara; iar Amnon, fiul lui David, o iubea."
2 Şi într'atât s'a chinuit Amnon din pricina surorii sale Tamara, încât s'a îmbolnăvit; fiindcă ea era fecioară, iar lui Amnon i se părea greu să-i facă ceva."
3 Amnon avea un prieten al cărui nume era Ionadab, fiul lui Şama, fratele lui David. Ionadab însă era un om foarte viclean."
4 Acesta i-a zis: „Ce e cu tine, o, fiu al regelui, de slăbeşti aşa din zi în zi? Ia spune-mi!“ Iar Amnon i-a zis: „O iubesc pe Tamara, sora fratelui meu Abesalom“."
5 Atunci Ionadab i-a zis: „Întinde-te pe patul tău şi fă-te bolnav. Tatăl tău va veni să te vadă şi-i vei zice: – Să vină Tamara, sora mea, şi să mă hrănească cu bucăţele; să gătească bucate înaintea ochilor mei, aşa ca eu să văd şi să mănânc din mâinile ei“."
6 Iar Amnon, culcându-se s'a făcut bolnav. Şi a venit regele să-l vadă, iar el i-a zis regelui: „Să vină Tamara, sora mea, şi să facă'n văzul meu două turte şi să le mănânc din mâna ei“."
7 Atunci David a trimis acasă la Tamara, zicând: „Mergi în casa fratelui tău Amnon şi fă-i de mâncare!“"
8 Şi a mers Tamara în casa lui Amnon, fratele ei; iar el era culcat. Ea a luat făină şi a frământat-o şi sub ochii lui a făcut turte şi le-a copt."
9 Apoi a luat tigaia şi i le-a pus înainte, dar el n'a vrut să mănânce. Şi a zis Amnon: „Scoateţi-i afară pe toţi de la mine!“ Şi i-au scos afară de la el până la cel din urmă om."
10 Iar el a zis către Tamara: „Adu-mi mâncarea în cămară şi voi mânca din mâna ta“. Iar Tamara a luat turtele pe care le făcuse şi i le-a adus fratelui său Amnon în odaia cu aşternut."
11 Şi l-a îmbiat să mănânce, dar el a prins-o şi i-a zis: „Vino şi culcă-te cu mine, sora mea!“"
12 Ea însă i-a zis: „Nu, fratele meu, nu mă umili, că aşa ceva nu se face în Israel; nu face această nebunie!"
13 Iar eu, eu cum îmi voi purta ocara? Iar tu vei fi în Israel ca unul din cei fără de minte. Şi acum, vorbeşte-i tu regelui, căci el nu se va împotrivi să mă dea după tine“."
14 Amnon însă n'a vrut să asculte de cuvântul ei, ci s'a năpustit asupră-i şi a umilit-o şi s'a culcat cu ea."
15 După aceea a urât-o Amnon cu ură foarte mare, că mai mare era ura cu care o ura decât iubirea cu care o iubise. Şi i-a zis Amnon: „Scoală-te şi pleacă!“"
16 Dar Tamara i-a zis: „Nu, frate; căci răul cel din urmă, acela de a mă alunga, e mai mare decât răul cel dintâi pe care l-ai făcut cu mine“. Dar Amnon n'a vrut să asculte de vorba ei,"
17 ci l-a chemat pe servul care era mai mare peste casa lui şi i-a zis: „Scoate-o afară şi încuie uşa după ea!“"
18 Ea însă era îmbrăcată în haină pestriţă, căci aşa era îmbrăcămintea purtată de fiicele regelui care erau fecioare. Iar servul a scos-o afară şi a încuiat uşa după ea."
19 Iar Tamara a luat cenuşă şi şi-a presărat-o pe cap şi şi-a rupt haina pestriţă cu care era îmbrăcată şi, punându-şi mâinile pe cap, mergea aşa şi striga."
20 Atunci Abesalom, fratele ei, a zis către ea: „Nu cumva Amnon, fratele tău, a umblat cu tine?... Acum însă taci, sora mea, căci el este fratele tău; nu-ţi frânge inima pentru fapta aceasta“. Şi a şezut Tamara, părăsită, în casa lui Abesalom, fratele ei."
21 Dar regele David a auzit de toate acestea şi s'a aprins de mânie, dar n'a vrut să strice inima lui Amnon, fiul său, pe care-l iubea fiindcă era întâiul-său-născut."
22 Iar Abesalom nu i-a vorbit nimic lui Amnon, nici de bine, nici de rău, asupra faptului că o umilise pe Tamara, sora lui."
23 Şi a fost că după doi ani de zile, la vremea când tundeau oile lui Abesalom în Baal-Haţor, care se află în Efraim, Abesalom i-a poftit pe toţi fiii regelui."
24 Şi a venit Abesalom la rege şi i-a zis: „Iată, la robul tău este tunsul oilor; să meargă deci regele şi servii săi la robul tău“."
25 Dar regele i-a zis lui Abesalom: „Nu, fiul meu, nu vom merge noi toţi şi nu te vom împovăra“. Iar Abesalom l-a rugat cu mare stăruinţă, însă el n'a vrut să se ducă, ci doar l-a binecuvântat."
26 Atunci Abesalom a zis către el: „Dacă nu, atunci să meargă cu noi Amnon, fratele meu“. „De ce să meargă el cu tine?“ i-a zis regele."
27 Dar dacă Abesalom a stăruit, el i-a învoit pe Amnon şi pe toţi fiii regelui. Iar Abesalom a făcut un ospăţ ca ospăţul unui rege."
28 Abesalom însă le-a poruncit slugilor sale, zicând: „Luaţi aminte la vremea când inima lui Amnon se va veseli de vin şi când eu vă voi spune: – Loviţi-l pe Amnon şi omorâţi-l! Nu vă temeţi; oare nu eu vă poruncesc? îmbărbătaţi-vă şi fiţi viteji!“"
29 Iar slugile lui Abesalom i-au făcut lui Amnon aşa cum le poruncise Abesalom. Atunci toţi fiii regelui s'au sculat de la masă şi, aruncându-se fiecare pe catârul său, au fugit."
30 Şi a fost că la vremea când ei erau încă pe drum, a venit veste la David cum că Abesalom îi omorâse pe toţi fiii regelui şi că nici unul n'a scăpat."
31 Atunci regele s'a ridicat şi şi-a sfâşiat hainele şi s'a aşternut pe pământ; şi slujitorii lui, care-i şedeau împrejur, şi ei şi-au sfâşiat hainele."
32 Dar Ionadab, fiul lui Şama, fratele lui David, a răspuns şi a zis: „Să nu gândească domnul meu, regele, că i-a ucis pe toţi tinerii, fiii regelui, fiindcă dintre ei doar Amnon a murit; căci Abesalom îşi pusese aceasta în gând încă din ziua'n care Amnon a umilit-o pe Tamara, sora lui."
33 Acum, aşadar, domnul meu, regele, să nu pună la inimă gândul că toţi fiii regelui ar fi murit, de vreme ce doar Amnon, el singur, e mort“."
34 Şi Abesalom a fugit. Aici însă omul de strajă şi-a ridicat ochii şi a privit şi, iată, popor mult venea pe calea de pe coasta muntelui, în coborâş. Iar straja a venit şi i-a dat de veste regelui, zicând: „Am văzut oameni pe calea Bahurim, pe coasta muntelui“."
35 Atunci Ionadab a zis către rege: „Iată, fiii regelui sunt de faţă; cum a spus robul tău, aşa s'a petrecut.“"
36 Şi a fost că de cum a sfârşit el vorbele acestea, iată, au sosit fiii regelui şi au ridicat glas şi au plâns. Şi însuşi regele şi toţi slujitorii lui au plâns cu plângere mare."
37 Iar Abesalom a fugit şi s'a dus la Talmai, fiul lui Amihud, regele Gheşurului. Iar regele David l-a plâns fără'ncetare pe fiul său."
38 Aşa a fugit Abesalom şi s'a dus la Gheşur, unde a rămas vreme de trei ani."
39 Iar regele David a încetat să mai umble după Abesalom, căci se alinase de moartea lui Amnon."
1 Cunoscând Ioab, fiul Ţeruiei, că inima regelui s'a întors spre Abesalom,"
2 a trimis Ioab la Tecoa şi a luat de acolo o femeie isteaţă şi i-a zis: „Plângi, îmbracă-te cu haine de jale şi nu te unge cu untdelemn şi fii ca o femeie care jeleşte de multe zile pentru un mort;"
3 şi du-te la rege şi vorbeşte-i aşa:...“. Şi Ioab i-a spus ce avea să zică."
4 Aşa că femeia din Tecoa a venit la rege şi a căzut cu faţa la pământ şi i s'a închinat, zicând: „Ajutor, o, rege, ajutor!“"
5 Iar regele i-a zis: „Ce e cu tine?“ Iar ea a zis: „Sunt femeie văduvă, căci mi-a murit bărbatul."
6 Roaba ta avea doi feciori, iar aceştia s'au sfădit în ţarină şi nu era cine să-i despartă, aşa că unul dintre ei l-a lovit pe celălalt, fratele lui, şi l-a omorât."
7 Şi, iată, toate rudele s'au ridicat împotriva roabei tale, zicând: – Dă-ni-l pe acela care şi-a ucis fratele şi-l vom ucide pentru viaţa fratelui său pe care l-a ucis, şi-l vom nimici chiar şi pe moştenitorul lui!... Şi astfel vor ei să stingă şi tăciunele care mi-a mai rămas, aşa încât bărbatului meu să nu-i rămână urmaş sau nume pe faţa pământului“."
8 Atunci regele i-a zis femeii: „Mergi sănătoasă la casa ta, iar eu voi da porunci pentru tine“."
9 Iar femeia din Tecoa a zis către rege: „O, rege, domnul meu, asupra mea să fie vina, şi asupra casei tatălui meu, iar regele şi tronul său să fie fără vină!“"
10 Regele i-a zis: „Cine este cel ce vorbeşte împotrivă-ţi? Adu-l la mine, şi nimeni nu se va mai atinge de el!“"
11 Iar femeia a zis: „Aducă-şi dar aminte regele de Domnul, Dumnezeul său, atunci când rudele de sânge se vor aduna să strige, şi să nu-l lase pe fiul meu pradă pierzaniei“. Şi a zis regele: „Viu este Domnul de va cădea pe pământ un fir din părul fiului tău!“"
12 Şi a zis femeia: „Atunci, grăiască roaba ta o vorbă către domnul meu, regele!“ El a zis: „Grăieşte!“"
13 Atunci a zis femeia: „De ce ai cugetat tu aceasta împotriva poporului lui Dumnezeu? Cuvântul acesta, ieşit din gura regelui, e ca o greşală făcută de el însuşi, aceea de a nu-l mai întoarce regele pe cel izgonit."
14 Căci noi cu moarte vom muri, şi vom fi ca apa ce se varsă pe pământ şi nu se mai adună la un loc; Dumnezeu însă nu vrea ca sufletul să se piardă, şi nici va socoti să-l alunge de la El pe cel izgonit."
15 Şi acum, am venit să grăiesc cuvântul acesta către rege, domnul meu, căci poporul mă va vedea, iar roaba ta va zice: Să-i vorbească cineva domnului meu, regele, că doar va plini regele rugămintea roabei sale"
16 pe care regele o va asculta, s'o mântuiască pe roaba sa din mâna omului care caută să mă nimicească, pe mine şi pe fiul meu, din moştenirea lui Dumnezeu“."
17 Şi a zis femeia: „Acum, dacă cuvântul domnului meu, regele, e binevoitor... , bine; căci regele, domnul meu, e ca un înger al lui Dumnezeu, care aude şi binele, şi răul; şi Domnul, Dumnezeul tău, va fi cu tine“."
18 Şi răspunzând regele, i-a zis femeii: „Să nu ascunzi de mine lucrul despre care te voi întreba“. Iar femeia a zis: „Grăiască domnul meu, regele!“"
19 Şi a zis regele: „Oare nu-i cu tine mâna lui Ioab în toate acestea?“ Iar femeia i-a zis regelui: „Pe viaţa sufletului tău, o, rege, doamne, că din tot ceea ce a grăit domnul meu, regele, eu nu mă abat nici la dreapta, nici la stânga; da, robul tău Ioab, el mi-a dat poruncă şi el a pus toate aceste cuvinte în gura roabei tale."
20 Robul tău Ioab a făcut învăluirea de cuvinte asupra acestui lucru; iar domnul meu, regele, este înţelept ca înţelepciunea îngerului lui Dumnezeu în a cunoaşte toate cele de pe pământ.“"
21 Atunci regele a zis către Ioab: „Iată, ţi-am făcut după cuvântul acesta: Du-te şi adu-l înapoi pe tânărul Abesalom“."
22 Iar Ioab, căzând cu faţa la pământ, s'a închinat şi l-a binecuvântat pe rege. Şi a zis Ioab: „Astăzi a cunoscut robul tău că am aflat bunăvoinţă în ochii tăi, o, rege, doamne al meu; căci domnul meu, regele, a plinit cererea robului său“."
23 Apoi Ioab s'a ridicat, s'a dus la Gheşur şi l-a adus pe Abesalom la Ierusalim."
24 Şi a zis regele: „Să se întoarcă la casa lui, dar faţa mea să n'o vadă!“ Şi s'a întors Abesalom la casa lui, dar faţa regelui n'a văzut-o."
25 În tot Israelul nu se afla bărbat mai frumos decât Abesalom: din tălpile picioarelor şi până'n creştetul capului nu avea nici o meteahnă."
26 Când îşi tundea capul (şi-l tundea la începutul fiecărui an, că-i era greu cu el), părul tuns cântărea două sute de sicli (pe potriva siclului regesc)."
27 Lui Abesalom i s'au născut trei fii şi o fiică, numele celei din urmă era Tamara; aceasta era femeie foarte frumoasă şi a devenit soţia lui Roboam, fiul lui Solomon; iar ea l-a născut pe Abia."
28 Şi a rămas Abesalom în Ierusalim doi ani de zile, dar faţa regelui n'a văzut-o."
29 Atunci l-a chemat Abesalom pe Ioab ca să-l trimită la rege, dar acela n'a vrut să vină la el; şi a trimis la el a doua oară, dar n'a vrut să vină."
30 Şi a zis Abesalom către slugile sale: „Iată, în câmp, partea de ţarină a lui Ioab, pe care el are orz, vecină cu a mea; duceţi-vă şi daţi-i foc“. Aşa că slugile lui Abesalom i-au ars cu foc holda."
31 Atunci robii lui Ioab s'au dus la el cu hainele sfâşiate şi au zis: „Slugile lui Abesalom ţi-au ars holda“. Atunci Ioab s'a ridicat şi a venit acasă la Abesalom şi i-a zis: „De ce mi-au ars slugile tale holda?“"
32 Iar Abesalom a zis către Ioab: „Iată, am trimis la tine, zicând: – Vino aici şi te voi trimite la rege! Căci îmi ziceam: De ce am venit eu din Gheşur? că-mi era bine acolo! Acum, însă, iată că faţa regelui n'am văzut-o. Dacă se află'n mine nedreptate, ucide-mă!“"
33 Ioab a intrat atunci la rege şi i-a spus, iar acela l-a chemat pe Abesalom. Şi a intrat la rege şi i s'a închinat şi a căzut cu faţa la pământ în faţa regelui. Iar regele l-a sărutat pe Abesalom."
1 Şi a fost că, după aceasta, Abesalom şi-a pregătit care şi călăreţi şi cincizeci de oameni care-i mergeau înainte."
2 Abesalom se scula dis-de-dimineaţă şi stătea pe marginea drumului de la poartă. Şi când venea cineva la rege să se judece pentru vreo pricină, Abesalom striga spre el, zicându-i: „Din care cetate eşti tu?“ Iar omul îi răspundea: „Robul tău este din cutare trib al lui Israel“."
3 Iar Abesalom îi zicea: „Iată, pricina ta este bună şi dreaptă, dar la rege tu nu ai pe nimeni care să te asculte“."
4 Şi mai zicea Abesalom: „O, dacă m'ar pune cineva pe mine judecător în ţara asta, atunci orice om care ar avea o neînţelegere sau o pricină ar veni la mine, iar eu i-aş face dreptate“."
5 Şi dacă se apropia cineva să i se plece înainte, el îşi întindea mâna şi-l îmbrăţişa şi-l săruta."
6 Aşa făcea Abesalom cu fiecare israelit care venea la rege pentru judecată şi aşa a intrat Abesalom la inima Israeliţilor."
7 Şi a fost că după patruzeci de ani de domnie a lui David, a zis Abesalom către tatăl său: „Mă duc la Hebron ca să plinesc o făgăduinţă pe care i-am făcut-o Domnului."
8 Fiindcă eu, robul tău, la vremea când trăiam la Gheşur, în Siria, am făcut această făgăduinţă: Dacă într'adevăr Domnul mă va întoarce în Ierusalim, atunci Îl voi sluji pe Domnul.“"
9 Iar regele i-a zis: „Mergi în pace!“ Iar el s'a ridicat şi s'a dus la Hebron."
10 Atunci Abesalom şi-a trimis oameni de încredere la toate triburile lui Israel, zicând: „Când veţi auzi sunet de corn, atunci să ziceţi: Abesalom a devenit rege în Hebron“."
11 Cu Abesalom se aflau două sute de bărbaţi din Ierusalim, anume aleşi; dar ei, în simplitatea lor, mergeau şi nu ştiau nimic."
12 Şi'n timp ce aducea jertfele, Abesalom a trimis şi l-a chemat pe Ahitofel Ghilonitul, sfetnicul lui David, din cetatea lui, adică din Ghilo; şi s-a făcut o puternică punere la cale: de partea lui Abesalom curgea popor din ce în ce mai numeros."
13 Atunci a venit un vestitor la David, zicând: „Inima oamenilor lui Israel s'a pornit spre Abesalom“."
14 Iar David le-a zis tuturor slujitorilor ce se aflau cu el în Ierusalim: „Sculaţi-vă, şi să fugim, căci nu vom scăpa de Abesalom! Grăbiţi-vă să plecăm, ca să nu se grăbească el şi să ne prindă şi să ne facă rău şi să lovească cetatea cu ascuţişul săbiei!“"
15 Iar slujitorii regelui au zis către rege: „În tot ceea ce alege stăpânul nostru, iată, noi suntem servii tăi!“"
16 Atunci regele şi toată casa lui au ieşit, mergând pe jos. Dar regele a lăsat zece din ţiitoarele lui să ţină casa."
17 Şi au plecat regele şi toţi slujitorii săi, mergând pe jos, şi s'au oprit departe de casă."
18 Şi toţi slujitorii săi i s'au alăturat; şi toţi Cheretienii şi toţi Peletienii şi toţi Gateenii, ca la şase sute de oameni, care veniseră pe jos din Gat, mergeau înaintea regelui."
19 Iar regele a zis către Itai din Gat: „De ce mergi şi tu cu noi? Întoarce-te şi rămâi cu regele, căci tu eşti străin, ca unul ce ai plecat din locul tău şi te-ai aşezat aici."
20 De vreme ce doar ieri ai venit, te voi face eu astăzi să mergi cu noi? Eu merg unde merg, dar tu întoarce-te, şi cu tine întoarce-i şi pe fraţii tăi, iar Domnul va face cu tine milă şi adevăr“."
21 Iar Itai i-a răspuns regelui, zicând: „Viu este Domnul, şi viu e stăpânul meu, regele: Oriunde va fi stăpânul meu, regele, fie în moarte, fie în viaţă, acolo va fi şi robul tău!“"
22 Atunci regele a zis către Itai: „Vino şi mergi cu mine!“ Aşa că Itai Gateeanul a mers cu regele, precum şi toţi slujitorii şi toată mulţimea care era cu el."
23 Şi toată ţara plângea cu glas mare. Şi tot poporul se îndrepta spre pârâul Cedrilor. Şi a trecut regele pârâul Cedrilor; şi întregul popor, laolaltă cu regele, mergea pe calea ce duce în pustie."
24 Şi, iată, era acolo şi Ţadoc, şi toţi leviţii împreună cu el, care duceau din Betar chivotul legământului Domnului; şi au oprit acolo chivotul legământului lui Dumnezeu, iar Abiatar a stat în picioare până ce întregul popor a ieşit din cetate."
25 Iar regele a zis către Ţadoc: „Întoarce chivotul lui Dumnezeu în cetate; dacă eu voi afla bunăvoinţă în ochii Domnului, Domnul mă va întoarce şi mi-l va arăta, pe el şi frumuseţea lui;"
26 dar dacă-mi va zice: – Nu te vreau!, iată, eu sunt aici, iar El va face cu mine aşa cum va crede de cuviinţă“."
27 Şi a mai zis regele către preotul Ţadoc: „Iată, întoarceţi-vă cu pace în cetate: tu şi Ahimaaţ, fiul tău, şi Ionatan, fiul lui Abiatar, amândoi fiii voştri."
28 Iată, eu voi rămâne în laturile pustiei până ce din partea voastră vor veni soli să-mi vestească“."
29 Aşa că Ţadoc şi Abiatar au dus chivotul Domnului înapoi în Ierusalim, unde a şi rămas."
30 Iar David se urca pe suişul Muntelui Măslinilor; se urca plângând şi cu capul acoperit; şi mergea desculţ; şi tot poporul care se afla cu el, fiecare cu capul acoperit, mergea urcându-se şi plângând."
31 Şi i s'a spus lui David: „Ahitofel este printre cei ce şi-au dat mâna cu Abesalom“. Iar David a zis: „Doamne, Dumnezeul meu, risipeşte sfatul lui Ahitofel!“"
32 Şi dacă David a ajuns în vârf, acolo I s'a închinat lui Dumnezeu. Şi, iată, în faţa lui a ieşit Huşai Archianul, prietenul său cel mai bun, avându-şi haina sfâşiată şi cenuşă pe cap."
33 Şi i-a zis David: „Dacă vei merge cu mine, îmi vei fi povară;"
34 dar de te vei întoarce în cetate şi-i vei zice lui Abesalom: – Fraţii tăi au trecut; după mine a trecut regele; şi acum, o, rege, eu sunt robul tău: îngăduie-mi să trăiesc! Atunci – şi până mai acum – am fost servul tatălui tău; acum însă sunt robul tău!... Atunci vei risipi uneltirea lui Ahitofel."
35 Şi, iată, acolo sunt cu tine preoţii Ţadoc şi Abiatar; şi va fi că fiece cuvânt pe care-l vei auzi în casa regelui îl vei spune preoţilor Ţadoc şi Abiatar."
36 Şi, iată, acolo sunt cu ei şi cei doi fii ai lor: Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, şi Ionatan, fiul lui Abiatar; prin ei îmi veţi trimite fiece cuvânt pe care-l vei auzi“."
37 Atunci Huşai, prietenul lui David, a intrat în cetate; tot atunci intra şi Abesalom în Ierusalim."
1 David trecuse puţin de vârful muntelui când, iată, Ţiba, sluga lui Mefiboşet, i-a ieşit în întâmpinare cu o pereche de asini încărcaţi cu două sute de pâini şi o sută de legături de stafide şi o sută de legături de smochine şi un burduf de vin."
2 Şi a zis regele către Ţiba: „Ce vrei tu să spui cu astea?“ Iar Ţiba a răspuns: „Asinii sunt pentru cei din casa regelui, ca să umble pe ei; pâinile şi poamele sunt pentru hrana oamenilor, iar vinul este pentru cei ce slăbesc în pustie, să bea“."
3 Atunci regele i-a zis: „Şi unde este fiul stăpânului tău?“ Iar Ţiba a zis către rege: „Iată, el a rămas în Ierusalim; căci a zis: Casa lui Israel îmi va întoarce astăzi regatul tatălui meu“."
4 A zis regele către Ţiba: „Iată, toate bunurile lui Mefiboşet sunt ale tale“. Iar Ţiba, închinându-i-se, i-a zis: „O, rege, stăpân al meu, să aflu milă în ochii tăi!“"
5 Iar când regele David a ajuns la Bahurim, iată că de acolo ieşea un om din familia casei lui Saul, al cărui nume era Şimei, fiul lui Ghera; ieşea şi blestema"
6 şi arunca cu pietre în David şi în toţi slujitorii regelui David; dar poporul întreg şi toţi voinicii se aflau de-a dreapta şi de-a stânga regelui."
7 Şi aşa grăia Şimei când îl blestema: „Pleacă, pleacă, tu, om al vărsărilor de sânge şi om nelegiuit!"
8 Domnul a întors împotrivă-ţi tot sângele casei lui Saul, că te-ai făcut tu rege în locul lui; Domnul a dat regatul în mâna lui Abesalom, fiul tău; şi, iată, tu [ai rămas] în răutatea ta, că eşti omul vărsărilor de sânge!“"
9 Atunci Abişai, fiul Ţeruiei, a zis: „De ce-l blesteamă acest câine mort pe stăpânul meu, regele? Mă duc chiar acum să-i iau capul!“"
10 Iar regele a zis: „Ce am eu de-a face cu voi, fii ai Ţeruiei? Daţi-i pace, lăsaţi-l să blesteme; că dacă Domnul i-a spus lui să-l blesteme pe David, cine oare îi va spune: – De ce faci asta?“"
11 Şi a zis David către Abişai şi către toţi slujitorii săi: „Iată, fiul meu, cel care a ieşit din coapsele mele, umblă după viaţa mea; cu atât mai mult, acum, acest fiu al lui Veniamin. Lăsaţi-l să blesteme, căci Domnul i-a zis;"
12 dacă Domnul îmi va vedea umilirea, îmi va răsplăti cu bine pentru blestemul lui de astăzi“."
13 David şi toţi oamenii lui mergeau pe cale, iar Şimei îi mergea alături pe coasta muntelui; mergea şi blestema şi arunca cu pietre în el şi-l împroşca cu ţărână."
14 Iar regele şi tot poporul ce se afla cu el au ajuns aproape de Iordan şi s'au odihnit acolo."
15 Pe de altă parte, Abesalom şi toţi oamenii lui Israel au ajuns în Ierusalim; cu el se afla şi Ahitofel."
16 Şi a fost că atunci când Huşai Archianul, prietenul cel mai bun al lui David, a venit la Abesalom, a zis Huşai către Abesalom: „Trăiască regele!“"
17 Iar Abesalom i-a zis lui Huşai: „Asta-ţi este mila faţă de prietenul tău? De ce nu te-ai dus după prietenul tău?“"
18 Şi a zis Huşai către Abesalom: „Nu, ci după acela care a fost ales de Domnul şi de acest popor şi de întregul Israel; al lui voi fi, şi cu el voi rămâne."
19 Şi, la urma urmelor, pe cine voi sluji? Oare nu pe fiul său? Aşa cum am slujit în faţa tatălui tău, întocmai voi face şi'n faţa ta“."
20 Atunci a zis Abesalom către Ahitofel: „Sfătuiţi-vă între voi ce trebuie să fac“."
21 Iar Ahitofel a zis către Abesalom: „Intră la ţiitoarele tatălui tău, pe care el le-a lăsat să-i ţină casa; şi întregul Israel va auzi că tu l-ai ruşinat pe tatăl tău, iar mâinile tuturor celor ce sunt cu tine vor prinde putere“."
22 Atunci Abesalom a întins un cort pe acoperiş; şi a intrat Abesalom la ţiitoarele tatălui său în văzul întregului Israel."
23 Iar sfaturile lui Ahitofel, pe care el le dădea atunci, în primele zile, erau ca şi cum cineva ar fi întrebat cuvântul lui Dumnezeu; aşa erau sfaturile lui Ahitofel, şi către David, şi către Abesalom."
1 Şi a zis Ahitofel către Abesalom: „Îmi voi alege douăsprezece mii de oameni şi mă voi ridica, şi chiar în noaptea aceasta mă voi arunca în urmărirea lui David;"
2 şi voi cădea asupră-i când e ostenit şi cu mâinile slăbănogite şi-l voi izbi cu furie; şi tot poporul care e cu el se va împrăştia şi-l voi ucide doar pe rege."
3 Şi-ţi voi aduce înapoi întreg poporul, aşa cum se întoarce mireasa la bărbatul ei, de vreme ce tu cauţi viaţa unui singur om; şi'n tot poporul va fi pace“."
4 Cuvântul acesta s'a părut drept în ochii lui Abesalom şi în ochii tuturor bătrânilor lui Israel."
5 Iar Abesalom a zis: „Chemaţi-l acum şi pe Huşai Archianul, să auzim ce zice el.“"
6 Şi a intrat Huşai la Abesalom, iar acesta i-a grăit, zicând: „Iată ce zice Ahitofel; vom face oare după cum zice el? Iar dacă nu, spune tu“."
7 Şi a zis Huşai către Abesalom: „De data aceasta, sfatul pe care l-a dat Ahitofel nu e bun.“"
8 Şi a mai zis Huşai: „Tu-l cunoşti pe tatăl tău, ca şi pe oamenii lui, că sunt foarte viteji şi amarnici la inimă ca o ursoaică rămasă fără pui în câmp şi ca o scroafă sălbatică'n poiană; tatăl tău este om războinic şi nu-i va da poporului răgaz."
9 Că, iată, el stă acum undeva ascuns într'un munte sau în oricare alt loc; şi va fi că atunci când el va cădea asupră-le năprasnic încă de la început şi vestea se va auzi, se va spune: – Măcel a fost în poporul care-l urmează pe Abesalom..."
10 Chiar şi omul cel mai viteaz, a cărui inimă este ca inima leului, şi el se va topi de frică; căci tot Israelul ştie că tatăl tău este puternic şi că toţi cei care se află cu el sunt oameni viteji."
11 Aşa că iată ce sfat îţi dau: Adună la tine tot Israelul, de la Dan până la Beer-Şeba – mult ca nisipul mării –, iar tu să mergi în mijlocul lor."
12 Şi vom merge împotriva lui în orice loc îl vom afla şi vom tăbărî asupră-i aşa cum cade roua pe pământ şi pe nimeni nu vom lăsa: nici pe el, nici pe oamenii care sunt cu el."
13 Iar dacă cumva s'ar retrage, el şi oamenii lui, într'o cetate, atunci întregul Israel va aduce funii la cetatea aceea şi o vom trage chiar pân'la râu, aşa ca nici măcar o piatră să mai rămână acolo“."
14 Au zis atunci Abesalom şi toţi oamenii Israelului: „Sfatul lui Huşai Archianul e mai bun decât sfatul lui Ahitofel“. Aceasta, fiindcă Domnul poruncise ca sfatul lui Ahitofel să fie destrămat, în aşa fel încât Domnul să aducă toate relele asupra lui Abesalom."
15 Iar Huşai Archianul a zis către preoţii Ţadoc şi Abiatar: „Iată ce i-a sfătuit Ahitofel pe Abesalom şi pe bătrânii lui Israel şi iată ce i-am sfătuit eu."
16 Şi acum, trimiteţi de'ndată şi daţi-i de ştire lui David, zicând: „Să nu rămâi la noapte în câmpul pustiei, ci să treci cât mai repede, ca nu cumva să-l prindă pe rege şi pe oamenii care sunt cu el.“"
17 Dincolo, Ionatan şi Ahimaaţ şedeau lângă fântâna Roghel. La ei a venit o slujnică şi le-a spus, iar ei s'au dus şi i-au dat de veste lui David, căci ei nu se puteau arăta în cetate."
18 I-a văzut însă o slugă, iar aceasta i-a spus lui Abesalom. Atunci amândoi au plecat degrabă şi au intrat în casa unui om din Bahurim, în curtea căruia se afla o fântână şi s'au coborât în ea."
19 Iar o femeie a luat o velinţă şi a aşternut-o peste gura gropii şi a pus pe ea grăunţe zdrobite la uscat şi nu s'a ştiut nimic."
20 Dar slugile lui Abesalom au venit acasă la femeie şi au zis: „Unde sunt Ahimaaţ şi Ionatan?“ Iar femeia le-a răspuns: „Numa' ce-au trecut pârâul“. Atunci ei au căutat şi nu i-au găsit şi s'au întors în Ierusalim."
21 Şi a fost că după ce au plecat, cestălalţi au ieşit din fântână şi s'au dus în drumul lor şi i-au spus regelui David, iar David a zis: „Ridicaţi-vă şi treceţi repede apa, căci iată sfatul pe care Ahitofel l-a dat împotriva voastră“."
22 Iar David s'a ridicat, şi toţi oamenii care erau cu el, şi până'n zorii zilei au trecut Iordanul, aşa că n'a rămas nici unul care să nu-l fi trecut."
23 Ahitofel, însă, văzând că sfatul său nu a fost urmat, şi-a pus şaua pe asin şi s'a ridicat şi s'a dus la casa lui din cetatea sa; acolo i-a pus în rânduială pe casnicii săi, iar el s'a spânzurat şi a murit; şi a fost îngropat în mormântul tatălui său."
24 David a trecut la Mahanaim, iar Abesalom a trecut Iordanul, el şi tot Israelul împreună cu el."
25 Abesalom l-a înlocuit pe Ioab din fruntea oastei, punându-l pe Amasa. Amasa era fiul unui om care se numea Itra Israelitul, care intrase la Abigail, fiica lui Nahaş, sora Ţeruiei, mama lui Ioab."
26 Tot Israelul şi Abesalom şi-au aşezat tabăra în ţinutul Galaad."
27 Şi a fost că atunci când David a venit la Mahanaim, acolo Şobi, fiul lui Nahaş din Raba fiilor lui Amon, şi Machir, fiul lui Amiel din Lodebar, şi Barzilai Galaaditul, cel din Roghelim,"
28 au adus zece paturi cu scoarţe lânoase pe amândouă feţele şi zece căldări şi vase de lut şi grâu şi orz şi făină şi grăunţe prăjite şi bob şi linte şi pâini"
29 şi miere şi unt şi oi şi brânză de vaci; şi le-au adus lui David şi poporului ce se afla cu el, ca să mănânce, căci ziceau: „Poporul e ostenit şi flămând şi însetat în pustie“."
1 David a numărat poporul care era cu el şi a rânduit căpetenii peste mii şi căpetenii peste sute."
2 Şi i-a trimis David pe oamenii săi astfel: o treime sub comanda lui Ioab, o treime sub comanda lui Abişai, fiul Ţeruiei, fratele lui Ioab, şi o treime sub comanda lui Itai Gateeanul. Şi a zis David către popor: „Şi eu însumi voi merge cu voi“."
3 Iar ei au zis: „Tu nu trebuie să ieşi; că dacă ar fi ca noi să fugim, lor n'o să le pese de noi; şi dacă ar fi ca jumătate din noi să moară, de noi n'o să le pese; căci tu, unul, eşti cât zece mii ca noi. Şi acum, mai bine va fi ca tu să ne dai ajutor din cetate“."
4 Atunci regele le-a zis: „Ce-o să vă placă vouă, aceea voi face!“ Şi a stat regele lângă poarta cetăţii, în timp ce tot poporul ieşea, cu sutele şi cu miile."
5 Iar regele le-a poruncit lui Ioab şi lui Abişai şi lui Itai, zicând: „Pe fiul meu, Abesalom, să mi-l cruţaţi!“. Şi întregul popor l-a auzit pe rege poruncindu-le tuturor căpeteniilor pentru Abesalom."
6 Şi tot poporul a ieşit la pădure împotriva Israeliţilor, iar lupta s'a dat în pădurea lui Efraim."
7 Acolo a căzut poporul lui Israel în faţa slujitorilor lui David; şi mare măcel a fost acolo, ca la vreo douăzeci de mii de oameni."
8 Iar bătălia de acolo s'a întins pe faţa întregului ţinut; în ziua aceea, pădurea a mistuit mai mulţi oameni decât a mistuit sabia."
9 Când s'a întâlnit Abesalom cu oamenii lui David, el era călare pe un catâr. Când catârul a fugit pe sub crengile groase ale unui stejar mare, părul lui Abesalom s'a încâlcit în crengile stejarului, catârul a fugit de sub el, iar el a rămas spânzurat între cer şi pământ."
10 Un om a văzut asta şi i-a spus lui Ioab, zicând: „L-am văzut pe Abesalom spânzurând de un stejar“."
11 Iar Ioab a zis către omul care-i adusese vestea: „Iată că l-ai văzut; atunci, de ce nu l-ai doborât acolo la pământ? ţi-aş fi dat zece sicli de argint şi o cingătoare“."
12 Iar omul a zis către Ioab: „O mie de sicli de argint dacă mi-ai pune'n palmă, eu tot nu-mi voi pune mâna pe fiul regelui; că'n auzul nostru v'a poruncit regele, şi ţie, şi lui Abişai, şi lui Itai, zicând: Pe tânărul Abesalom să mi-l păziţi!,"
13 în înţelesul ca să nu i se facă nici un rău; că nici un lucru nu-i va rămâne ascuns regelui, iar tu vei fi martor împotriva mea“."
14 Şi a zis Ioab: „Eu voi începe aceasta şi nu te voi aştepta pe tine!“ Atunci Ioab a luat în mână trei săgeţi şi le-a înfipt în inima lui Abesalom în timp ce acesta era încă viu în inima stejarului."
15 Iar zece slujitori, care purtau armele lui Ioab, l-au înconjurat pe Abesalom şi l-au lovit şi l-au omorât."
16 Atunci Ioab a trâmbiţat din corn, iar poporul s'a întors din urmărirea lui Israel, fiindcă Ioab a cruţat poporul."
17 Iar pe Abesalom l-au luat şi l-au aruncat într'o râpă mare din pădure, într'o groapă adâncă, şi au îngrămădit peste el un morman de pietroaie. Şi întregul Israel a fugit, fiecare la cortul său."
18 Abesalom însă, încă pe când trăia, îşi făcuse un stâlp pe care l-a pus în Valea Regelui; el îşi spusese că, neavând un fiu ca să-i poarte amintirea numelui, stâlpul îi va purta numele; de aceea se numeşte el, până'n ziua de astăzi, Stâlpul lui Abesalom."
19 Iar Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, a zis: „Voi alerga şi-i voi da regelui o veste bună, cum că Domnul l-a scăpat din mâna vrăjmaşilor săi“."
20 Ioab însă i-a zis: „Astăzi nu vei fi tu purtător de veşti bune; în altă zi le vei purta; astăzi însă nu vei duce nici un fel de veste, de vreme ce fiul regelui a murit“."
21 Şi a zis Ioab către Huşai: „Du-te şi spune-i regelui tot ce-ai văzut!“ Atunci Huşai i s'a închinat lui Ioab şi s'a dus."
22 Iar Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, a zis din nou către Ioab: „Fie ce-o fi, alerg şi eu după Huşai!“ Ioab însă i-a zis: „De ce să alergi aşa, fiul meu? Ia seama: dacă te duci, vestea cea bună nu-ţi va fi de folos“."
23 Dar Ahimaaţ a zis: „Fie şi aşa, dar eu tot mă duc!“ Iar Ioab i-a zis: „Du-te!“ Iar Ahimaaţ a alergat pe o cale mai netedă şi l-a întrecut pe Huşai."
24 David şedea între cele două porţi, când străjerul s'a urcat în pridvorul porţii de la zid, şi-a ridicat ochii şi a privit; şi, iată, un om alergând singur înaintea lui."
25 Atunci străjerul a strigat şi i-a spus regelui, iar regele a zis: „Dacă e singur, înseamnă că aduce veste bună“. Omul venea şi se apropia."
26 Străjerul însă a văzut şi pe un altul alergând; şi a strigat străjerul la poartă, zicând: „Iată că şi un alt om aleargă singur“. Iar regele a zis: „Şi acesta e binevestitor“."
27 Şi a zis străjerul: „Eu văd alergarea celui dintâi ca şi cum ar fi alergarea lui Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc“. Iar regele a zis: „Acesta-i om bun şi vine cu veste bună“."
28 Iar Ahimaaţ a strigat şi a zis către rege: „Pace!“ Şi i s'a închinat regelui cu faţa la pământ şi a zis: „Binecuvântat este Domnul Dumnezeul tău, Cel ce i-a biruit pe oamenii care-şi ridicaseră mâna împotriva domnului meu, regele!“"
29 Iar regele l-a întrebat: „Tânărul Abesalom e bine?“ Ahimaaţ a zis: „La vremea când Ioab, robul regelui, l-a trimis pe robul tău, am văzut o mulţime mare, dar eu n'am ştiut ce e acolo“."
30 Atunci regele a zis: „Dă-te de-o parte şi stai aici!“ Iar acela s'a dat de-o parte şi a stat."
31 Şi, iată, după el a venit Huşai şi i-a zis regelui: „Veste bună îi aduc eu domnului meu, regele, că Domnul i-a pedepsit astăzi pe toţi cei ce s'au ridicat împotriva ta“."
32 Iar regele l-a întrebat pe Huşai: „Tânărul Abesalom e bine?“ Iar Huşai a zis: „Ca fiul acesta să ajungă vrăjmaşii domnului meu, regele, şi toţi cei ce s'au ridicat cu rău împotriva lui!“"
1 Atunci regele s'a tulburat şi s'a suit în foişorul cel de deasupra porţii şi a plâns. Şi aşa zicea mergând: „Fiul meu, Abesalom, fiul meu! Fiul meu Abesalom!... Mai bine muream eu în locul tău... , eu în locul tău... , Abesalom, fiul meu... , fiul meu...“."
2 Şi i s'a spus lui Ioab: „Iată, regele plânge şi se tânguie după Abesalom“."
3 În ziua aceea, biruinţa s'a preschimbat în jale pentru tot poporul, fiindcă în ziua aceea a auzit poporul spunându-se: „Regele e trist după fiul său“."
4 Şi'n ziua aceea poporul a intrat în cetate furişându-se, aşa cum se furişează un popor când fuge, ruşinat, de la război."
5 Regele însuşi, acoperindu-şi faţa, striga cu glas mare: „Fiul meu, Abesalom!... Abesalom, fiul meu!...“."
6 Atunci Ioab a intrat la rege, în casa lui, şi a zis: „Astăzi ai ruşinat feţele tuturor slujitorilor tăi care te-au scăpat astăzi de la moarte, pe tine şi vieţile fiilor tăi şi pe ale fiicelor tale şi vieţile soţiilor şi ţiitoarelor tale,"
7 iubindu-i pe cei ce te urăsc şi urându-i pe cei ce te iubesc; azi ai arătat că dregătorii tăi şi slujitorii tăi sunt o nimica toată'n ochii tăi; acum ştiu că dac'ar fi trăit Abesalom, noi toţi am fi astăzi morţi, căci aşa ar fi fost drept în ochii tăi."
8 Şi acum, ridică-te şi ieşi afară şi vorbeşte-le servilor tăi de la inimă la inimă; fiindcă eu m'am jurat pe Domnul că dacă tu nu vei ieşi afară astăzi, la noapte nu va rămâne cu tine nici măcar un om; şi vei cunoaşte că răul acesta va fi mai mare decât tot răul ce a venit asupră-ţi din tinereţile tale până acum“."
9 Şi s'a ridicat regele şi a şezut în poartă. Şi întregului popor i s'a dat de veste, zicându-se: „Iată, regele şade în poartă“. Şi întregul popor a venit în faţa regelui, căci israeliţii fugiseră fiecare la vatra lui."
10 Şi tot poporul din toate triburile lui Israel se sfădea, zicând: „Regele David ne-a scăpat de toţi duşmanii noştri, şi tot el ne-a scos din mâna Filistenilor, iar acum a trebuit să fugă din ţară şi din regatul său şi din faţa lui Abesalom."
11 Abesalom, însă, pe care l-am uns [să domnească] peste noi, a murit în război. Şi acum, de ce amuţiţi când e vorba să-l aducem înapoi pe rege?“ Atunci toată suflarea lui Israel a venit la rege."
12 Iar regele David a trimis la preoţii Ţadoc şi Abiatar, zicând: „Grăiţi către bătrânii lui Iuda şi spuneţi-le: – De ce zăboviţi voi în a-l întoarce pe rege la casa lui, când cuvintele întregului Israel au ajuns şi la rege?"
13 Voi sunteţi fraţii mei, sunteţi oasele şi carnea mea; de ce sunteţi voi cei din urmă în a-l aduce pe rege înapoi în casa lui?"
14 Iar lui Amasa să-i ziceţi: – Nu eşti tu oare osul meu şi carnea mea? Aşa să-mi facă mie Dumnezeu, ba încă şi mai mult, dacă tu n'ai să fii căpetenia oştirii mele, pentru totdeauna în locul lui Ioab!“"
15 Aşa a înduplecat el inima tuturor oamenilor lui Iuda, ca pe a unui singur om; iar aceştia au trimis la rege şi i-au spus: „Întoarce-te, tu şi toţi servii tăi!“"
16 Atunci regele s'a întors şi a ajuns la Iordan; iar Iudeii au venit pe drumul lor la Ghilgal ca să-l întâmpine pe rege şi să-l treacă Iordanul."
17 Iar Şimei, fiul lui Ghera, veniaminitul din Bahurim, s'a grăbit să coboare cu Iudeii în întâmpinarea regelui David."
18 Acesta avea cu el o mie de oameni veniaminiţi, şi pe Ţiba, sluga casei lui Saul, şi pe cei cincisprezece fii ai săi şi douăzeci de robi ai săi. Aceştia au coborât de-a dreptul la Iordan, înaintea regelui."
19 Şi şi-au îndeplinit slujba de a-l trece pe rege şi au adus o luntre care să-i treacă pe casnicii regelui, [străduindu-se] să facă ceea ce e drept în ochii lui. Iar Şimei, fiul lui Ghera, a căzut cu faţa la pământ înaintea regelui, de îndată ce acesta a trecut Iordanul,"
20 şi a zis către rege: „Să nu-mi ia domnul meu în seamă fărădelegea şi să nu-ţi aduci aminte de nedreptăţile pe care ţi le-a făcut robul tău în ziua în care domnul meu, regele, ieşea din Ierusalim, făcute în aşa fel încât regele să şi le pună la inimă."
21 Fiindcă robul tău ştie că a păcătuit; şi, iată, eu am venit astăzi mai înainte decât întregul Israel şi decât toată casa lui Iosif ca să mă plec întru întâmpinarea domnului meu, regele“."
22 Atunci Abişai, fiul Ţeruiei, a răspuns, zicând: „Se poate oare ca Şimei să nu fie dat morţii pentru aceea că l-a blestemat pe unsul Domnului?“"
23 David însă a zis: „O, fiii Ţeruiei, ce aveţi voi cu mine de vă puneţi astăzi împotriva mea? Astăzi nici un om din Israel nu va fi dat morţii, de vreme ce eu nu ştiu dacă astăzi voi domni peste Israel“."
24 Şi a zis regele către Şimei: „Nu vei muri!“ Şi regele i s'a jurat."
25 Iar Mefiboşet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, s'a coborât să-l întâmpine pe rege. Acesta, din ziua'n care regele a plecat şi până'n ziua când s'a întors cu pace, nu-şi mai îngrijise picioarele, nu-şi mai tăiase unghiile, nu-şi mai tunsese părul şi nu-şi mai spălase hainele."
26 Şi a fost că'n timp ce el intra în Ierusalim să-l întâmpine pe rege, acesta i-a spus: „Mefiboşet, tu de ce n'ai mers cu mine?“"
27 Iar Mefiboşet a zis către el: „O, rege, domnul meu, servul meu m'a înşelat; căci robul tău i-a zis: Pune şaua pe asin, ca să încalec şi să mă duc cu regele (căci robul tău e şchiop)."
28 El însă s'a purtat cu robul tău ca un înşelător faţă de domnul meu, regele. Dar domnul meu, regele, e ca un înger al lui Dumnezeu; fă ceea ce crezi tu că e bun în ochii tăi."
29 Căci toată casa tatălui meu s'a făcut vinovată de moarte faţă de domnul meu, regele; cu toate acestea, tu l-ai aşezat pe robul tău printre cei ce mănâncă la masa ta; aşadar, ce drept am eu să mă plâng în faţa regelui?“"
30 Şi i-a zis regele: „De ce tot pui tu vorbe peste vorbe? Eu am zis ca tu şi Ţiba să împărţiţi ţarina între voi“."
31 Iar Mefiboşet i-a zis regelui: „Să ia el tot, de vreme ce domnul meu, regele, s'a întors cu pace la casa lui“."
32 Atunci a venit şi Barzilai Galaaditul, din Roghelim, şi a trecut Iordanul împreună cu regele, ca să-l petreacă astfel peste Iordan."
33 Barzilai însă era foarte bătrân, ca la optzeci de ani; el îl hrănise pe rege la vremea când acesta locuia în Mahanaim, că era om foarte avut."
34 Atunci regele a zis către Barzilai: „Tu vei merge cu mine, iar eu îţi voi hrăni bătrâneţele în Ierusalim, alături de mine“."
35 Dar Barzilai a zis către rege: „Cât mai am eu de trăit, ca să mă sui cu regele în Ierusalim?"
36 Eu am astăzi optzeci de ani; mai pot eu deosebi între bine şi rău? va mai cunoaşte robul tău gustul a ceea ce mănâncă sau bea? mai pot eu să aud glasul cântăreţilor sau pe al cântăreţelor? şi, la urma urmelor, de ce să fie robul tău o povară pentru domnul meu, regele?"
37 Robul tău doar puţin îl va petrece pe rege peste Iordan; de ce să-mi întoarcă regele această răsplătire?"
38 Aşadar, rogu-te, dă-i voie robului tău să se întoarcă, pentru ca să mor în cetatea mea, lângă mormântul tatălui meu şi al mamei mele. Iată-l însă pe robul tău Chimham; el va merge cu domnul meu, regele; şi fă cu el ceea ce se pare bun în ochii tăi“."
39 Iar regele a zis: „Chimham să meargă cu mine, iar eu voi face cu el ceea ce se va părea bun în ochii tăi; iar tu, orice vei vrea de la mine, aceea voi face eu pentru tine“."
40 Şi întregul popor a trecut Iordanul, şi a trecut şi regele. Atunci regele l-a sărutat pe Barzilai şi l-a binecuvântat; iar acesta s'a întors la casa lui."
41 Regele a trecut apoi la Ghilgal, iar Chimham a mers cu el. Şi tot poporul lui Iuda l-a petrecut pe rege, precum şi jumătate din poporul lui Israel."
42 Dar, iată, toţi oamenii lui Israel au venit la rege şi i-au zis: „De ce oamenii lui Iuda, fraţii noştri, te-au răpit şi l-au făcut pe rege şi casa lui să treacă Iordanul, şi împreună cu el pe toţi oamenii lui David?“"
43 Dar oamenii lui Iuda le-au răspuns cu toţii oamenilor lui Israel, zicând: „Fiindcă regele ne este nouă aproape; de ce vă mâniaţi voi atât de tare pentru o treabă ca aceasta? Am mâncat noi cumva din mâncarea regelui? sau ne-a făcut el cumva vreun dar? sau ne-a scutit el pe noi de vreo povară?“"
44 Atunci oamenii lui Israel le-au răspuns celor din Iuda, zicând: „Noi suntem zece părţi din rege şi suntem mai bătrâni decât voi; noi avem de-a face cu David mai mult decât voi; de ce ne-aţi batjocorit aşa? şi de ce cuvântul nostru despre întoarcerea regelui n'a fost luat în seamă înaintea cuvântului lui Iuda?“ Dar spusele oamenilor lui Iuda au cântărit mai greu decât acelea ale oamenilor lui Israel."
1 Şi era acolo un nelegiuit cu numele de Şeba, veniaminit, fiul lui Bicri. Acesta a sunat din trâmbiţă şi a zis:„Noi nu avem nici o părtăşie cu David,
nici că avem noi vreo moştenire în fiul lui Iesei.
Fiecare la cortul său, Israele!“"
2 Atunci toţi oamenii lui Israel s'au ridicat dinspre David spre Şeba, fiul lui Bicri; dar oamenii lui Iuda au rămas lipiţi de regele lor, toţi, de la Iordan pân'la Ierusalim."
3 Iar David a venit la casa lui din Ierusalim. Şi le-a luat regele pe cele zece ţiitoare ale lui, pe care le lăsase să-i ţină casa, şi le-a pus într'o casă de pază; şi le-a hrănit, dar la ele n'a intrat; şi au stat închise, trăind ca văduve, până la moartea lor."
4 Şi a zis regele către Amasa: „În trei zile cheamă-i la mine pe oamenii lui Iuda; şi să fii şi tu aici!“"
5 Şi s'a dus Amasa să-i cheme pe Iudei, dar a zăbovit mai mult decât îi îngăduise David."
6 Atunci David i-a zis lui Abişai: „Acum Şeba, fiul lui Bicri, are să ne facă mai mult rău decât Abesalom; acum, ia-i cu tine pe servii domnului tău şi ţine-te de urma lui, ca nu cumva să-şi găsească el cetăţi întărite şi să ne scape de sub ochi!“"
7 În urma lui Abişai au ieşit şi oamenii lui Ioab şi Cheretienii şi Peletienii şi toţi războinicii; şi au ieşit din Ierusalim ca să-l urmărească pe Şeba, fiul lui Bicri."
8 Dar în timp ce se aflau ei lângă piatra cea mare de la Gabaon, s'a ivit acolo Amasa. Ioab era îmbrăcat în hainele lui de ostaş şi încins cu o sabie care-i atârna de şold în teaca ei; dar sabia a ieşit şi a căzut."
9 Şi a zis Ioab către Amasa: „Eşti sănătos, fratele meu?“ Şi cu mâna dreaptă l-a apucat de barbă ca să-l sărute."
10 Amasa însă n'a băgat de seamă că sabia se afla în mâna lui Ioab; iar Ioab l-a lovit cu ea în pântece, că i s'au vărsat măruntaiele pe pământ şi n'a mai fost nevoie să-l lovească şi a doua oară; iar acela a murit. Apoi Ioab şi fratele său Abişai au alergat în urmărirea lui Şeba, fiul lui Bicri."
11 Dar unul din servii lui Ioab a rămas lângă el şi a zis: „Cine îl vrea pe Ioab şi cine este de partea lui David, să-l urmeze pe Ioab!“"
12 Amasa însă zăcea tăvălit în sânge, în mijlocul drumului. Iar omul văzând că tot poporul se oprea acolo, l-a mutat pe Amasa din drum într'un câmp de alături şi a aşternut pe el o haină, de vreme ce văzuse că fiece om care venea la el rămânea acolo."
13 Şi a fost că după ce l-a mutat din drum, fiecare om din Israel se ducea după Ioab ca să-l urmărească pe Şeba, fiul lui Bicri."
14 Iar el [Ioab] a trecut prin toate triburile lui Israel, până la Abel şi Bet-Maaca; şi toţi cei din Berim s'au adunat şi ei şi l-au urmat."
15 Apoi au venit şi l-au împresurat [pe Şeba] la Abel şi la Bet-Maaca; şi au ridicat un val de pământ împrejurul cetăţii şi s'au apropiat de zid; şi toţi oamenii ce se aflau cu Ioab erau de părere să spargă zidul."
16 Atunci o femeie înţeleaptă a strigat de pe zid: „Ascultaţi, ascultaţi! Spuneţi-i lui Ioab să vină aproape, că vreau să-i vorbesc!“"
17 El i-a venit aproape, iar femeia i-a zis: „Tu eşti Ioab?“ El a răspuns: „Eu“. Atunci femeia i-a zis: „Ascultă vorbele roabei tale!“ Iar Ioab a zis: „Ascult“."
18 Iar ea i-a grăit, zicând: „Odinioară se spunea aşa: Să se întrebe în Abel şi în Dan dacă a lipsit ceva din cele ce-au hotărât credincioşii din Israel; dacă e de întrebat, să se întrebe în acelaşi chip în care s'a văzut lipsa."
19 Eu sunt una din cetăţile paşnice printre cele puternice ale lui Israel; de ce cauţi tu să prăpădeşti moştenirea Domnului?“"
20 Atunci Ioab a răspuns, zicând: „Departe de mine, departe de mine să am gândul de a o prăpădi sau nimici!"
21 Nu aşa stă treaba, ci un om din muntele lui Efraim, anume Şeba, fiul lui Bicri, şi-a ridicat mâna împotriva regelui David. Daţi-mi-l mie doar pe el singur, şi voi pleca de lângă cetate“. Iar femeia i-a zis lui Ioab: „Iată, capul său îţi va fi aruncat peste zid“."
22 Femeia a mers la tot poporul şi, cu înţelepciunea ei, a vorbit către toată cetatea. Şi au tăiat capul lui Şeba, fiul lui Bicri, şi i l-au aruncat lui Ioab. Atunci acesta a sunat din trâmbiţă, iar poporul a plecat de lângă cetate, fiecare la cortul său; iar Ioab s'a întors la rege, în Ierusalim."
23 Ioab era mai-mare peste toate oştile lui Israel, iar Benaia, fiul lui Iehoiada, era peste Cheretieni şi Peletieni;"
24 Adoram era peste dări; Iosafat, fiul lui Ahilud, era cronicar;"
25 Siva era secretar, Ţadoc şi Abiatar erau preoţi;"
26 de asemenea, şi Ira din Iair era preot al lui David."
1 În zilele lui David a fost o foamete de trei ani, an după an. David a căutat atunci spre faţa Domnului, iar Domnul a zis: „Aceasta, din pricina lui Saul şi a nedreptăţii casei lui în a face ucideri sângeroase atunci când el i-a măcelărit pe Gabaoniţi“."
2 Atunci regele David i-a chemat pe Gabaoniţi şi le-a zis (acuma, Gabaoniţii nu sunt fii ai lui Israel, ci din rămăşiţa Amoreilor, iar Israeliţii le făcuseră jurământ; Saul însă a căutat să-i dea pierzării, în zelul său pentru fiii lui Israel şi ai lui Iuda);"
3 aşadar, a zis David către Gabaoniţi: „Ce să fac eu cu voi? şi cum să fac ispăşire pentru ca voi să binecuvântaţi moştenirea Domnului?“"
4 Iar Gabaoniţii i-au zis: „De la Saul şi de la casa lui nu ne trebuie argint sau aur, şi nici că trebuie ucis cineva din Israel“. Iar el le-a zis: „Ce-mi veţi spune voi, aceea voi face“."
5 Atunci ei au zis către rege: „Omul care a vrut să ne stârpească şi care ne-a asuprit şi care şi-a pus în gând să ne dea pierzării, pe acela să-l dăm noi pierzării, aşa ca el să nu rămână în tot hotarul lui Israel."
6 Daţi-ne şapte bărbaţi dintre fiii lui, iar noi să-i atârnăm la soare, în faţa Domnului, în Gabaonul lui Saul, ca pe nişte aleşi ai Domnului“. Iar regele a zis: „Eu îi voi da“."
7 Dar regele l-a cruţat pe Mefiboşet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, din pricina jurământului Domnului ce fusese între ei, adică între David şi Ionatan, fiul lui Saul."
8 Regele însă i-a luat pe cei doi fii pe care Riţpa, fiica lui Aia, i-i născuse lui Saul: Armoni şi Mefiboşet, şi pe cei cinci fii pe care Merob, fiica lui Saul, i-i născuse lui Adriel, fiul lui Barzilai din Mehola,"
9 şi i-a dat în mâinile Gabaoniţilor, iar aceştia i-au atârnat la soare, în munte, în faţa Domnului; acolo au căzut, toţi şapte într'un singur loc; mai mult, au fost omorâţi în zilele de la începutul secerişului, când se începe seceratul orzului."
10 Iar Riţpa, fiica lui Aia, a luat pânză de sac şi a aşternut-o pe stâncă la începutul seceratului orzului, până când a picat peste ei apă din cer; şi n'a lăsat să se culce pe ei păsările cerului ziua şi fiarele câmpului noaptea."
11 Şi i s'a spus lui David ce făcuse Riţpa, fiica lui Aia, ţiitoarea lui Saul."
12 Atunci David a mers şi a luat osemintele lui Saul şi osemintele lui Ionatan, fiul său, de la locuitorii din Iabeşul Galaadului, pe care aceştia le furaseră din uliţa Bet-Şeanului, unde le puseseră Filistenii în ziua în care ei l-au ucis pe Saul la Ghelboa;"
13 şi de acolo a strămutat el osemintele lui Saul şi pe ale lui Ionatan, fiul său, şi a adunat şi osemintele celor ce fuseseră ucişi prin întindere la soare."
14 Iar osemintele lui Saul şi osemintele lui Ionatan, fiul său, şi osemintele celor ce fuseseră ucişi prin întindere la soare le-au îngropat în ţinutul lui Veniamin, alături de mormântul lui Chiş, tatăl lui [Saul]. Şi s'a făcut tot ceea ce poruncise regele. Şi după aceea S'a milostivit Dumnezeu asupra ţării."
15 Şi a mai fost încă un război între Filisteni şi Israel. Atunci s'a coborât David, şi servii săi împreună cu el, şi s'au bătut cu Filistenii; dar David a obosit."
16 Atunci Işbi-Benob, unul din urmaşii lui Rafa, a cărui suliţă cântărea trei sute de sicli de aramă şi care purta la cingătoare o măciucă, se socotea să-l lovească pe David."
17 Dar Abişai, fiul Ţeruiei, l-a ajutat [pe David] şi l-a lovit pe filistean şi l-a ucis. Atunci oamenii lui David s'au jurat, zicând: „Tu să nu mai ieşi cu noi la război, ca să nu se stingă facla lui Israel“."
18 După aceea a mai fost un război cu Filistenii, la Gob. Atunci Sibecai Huşatitul l-a ucis pe Saf, unul din urmaşii lui Rafa."
19 Tot la Gob a mai fost o altă bătălie cu Filistenii. Atunci Elhanan, fiul lui Iaare Oreghim din Betleem, l-a ucis pe Goliat din Gat, a cărui suliţă avea coada cât un sul de la războiul de ţesut."
20 Şi a mai fost încă o bătălie, la Gat. Şi era acolo un om înalt, care avea câte şase degete la fiecare mână şi la fiecare picior – în total, douăzeci şi patru –, tot dintre urmaşii lui Rafa."
21 Acesta îi defăima pe Israeliţi, dar l-a ucis Ionatan, fiul lui Şama, fratele lui David."
22 Aceşti patru oameni erau urmaşi ai uriaşilor din Gat, din neamul lui Rafa; şi au căzut de mâna lui David şi a servilor lui."
1 Atunci David I-a rostit Domnului cuvintele acestei cântări, în ziua când Domnul l-a izbăvit de toţi vrăjmaşii lui şi din mâinile lui Saul."
2 Şi a zis aşa:„Doamne, Tu eşti stânca mea şi tăria mea şi izbăvitorul meu,"
3 Dumnezeul meu; El va fi păzitorul meu,
iar eu voi fi încrezător în El;
El e apărătorul meu
şi puterea mântuirii mele,
ocrotitorul meu şi adăpostul scăpării mele
şi de cel nedrept mă va mântui."
4 În laude Îl voi chema pe Domnul
şi de vrăjmaşii mei mă voi mântui."
5 Că tulburările morţii m'au cuprins,
pâraiele nelegiuirii m'au tulburat;"
6 durerile morţii m'au înconjurat,
laţurile morţii m'au copleşit."
7 Întru necazul meu Îl voi chema pe Domnul
şi către Dumnezeul meu voi striga;
din locaşul Său cel sfânt mă va auzi,
strigătul meu fi-va în auzul Său."
8 Pământul s'a clătinat şi s'a cutremurat
şi temeliile cerului împreună s'au tulburat
şi s'au scuturat, că Domnul S'a mâniat pe ele."
9 Fum s'a ridicat întru mânia Lui
şi foc din gura Lui mistuie,
cărbuni de la El s'au aţâţat."
10 Cerurile le-a aplecat şi le-a coborât,
negură sub picioarele Lui."
11 Pe heruvimi S'a suit şi a zburat
şi S'a arătat pe aripile vântului."
12 Întunericul Şi l-a făcut împrejuru-i ascunzătoare,
besna apelor Îi este cortul,
cu norii văzduhului S'a înfăşurat."
13 Din strălucirea de dinainte-I
cărbuni de foc s'au aţâţat."
14 Domnul a tunat din cer,
glasul Celui-Preaînalt."
15 Săgeţi a trimis şi i-a risipit,
cu fulger a fulgerat şi i-a tulburat."
16 De certarea Domnului
şi de suflarea mâniei Sale
adâncurile apelor s'au arătat,
temeliile lumii s'au descoperit."
17 Dintru înălţime a trimis şi m'a luat,
ridicatu-m'a din ape multe;"
18 El m'a izbăvit de vrăjmaşii mei cei tari,
de cei ce m'au urât,
că s'au întărit mai mult decât mine."
19 Zilele necazului meu m'au copleşit,
dar Domnul mi-a fost reazim"
20 şi m'a adus la lărgime şi m'a izbăvit,
căci El a binevoit întru mine."
21 Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea,
după curăţia mâinilor mele îmi va răsplăti,"
22 că am păzit căile Domnului
şi nu I-am fost necredincios Dumnezeului meu."
23 Că toate judecăţile Lui sunt înaintea mea,
şi îndreptările Lui nu s'au depărtat de mine."
24 Fără prihană Îi voi fi,
de nelegiuirea mea mă voi păzi."
25 Domnul îmi va răsplăti după dreptatea mea,
după curăţia mâinilor mele în faţa ochilor Săi."
26 Cu cel cuvios vei fi cuvios,
cu omul desăvârşit vei fi desăvârşit,"
27 cu cel ales vei fi ales
şi cu cel îndărătnic te vei îndărătnici."
28 Pe poporul cel sărac îl vei mântui
şi vei smeri privirea celor mândri."
29 Că Tu, Doamne, eşti luminătorul meu,
Tu îmi vei lumina mie întunericul."
30 Că'ntru Tine voi alerga încins cu putere,
întru Dumnezeul meu voi trece zidul."
31 Cel-Puternic: fără prihană Îi este calea;
cuvântul Domnului: puternic, lămurit în foc;
apărător le este tuturor celor ce nădăjduiesc în El."
32 Cine este Cel-Tare în afară de Domnul?
şi cine va fi Ziditor în afară de Dumnezeul nostru?"
33 El este Cel-Tare care mă întăreşte cu putere
şi fără prihană îmi pregăteşte calea,"
34 Cel ce-mi face picioarele ca ale cerbului
şi peste cele înalte mă aşază,"
35 Cel ce-mi învaţă mâinile la război
şi arc de aramă sfărâmă'n braţele mele."
36 Tu mi-ai dat pavăza mântuirii,
ascultarea de Tine mi-a dat spor."
37 Paşii mi i-ai lărgit sub mine,
picioarele mele n'au slăbit."
38 Pe vrăjmaşii mei îi voi goni şi-i voi prinde,
şi nu mă voi întoarce până nu-i voi nimici:"
39 eu îi voi zdrobi, ei nu se vor ridica,
ci sub picioarele mele vor cădea."
40 Tu mă vei întări cu putere la război,
pe cei ce se ridică împotrivă-mi îi vei pleca sub mine."
41 Pe vrăjmaşii mei i-ai fugărit de dinainte-mi,
pe cei ce mă urăsc i-ai nimicit;"
42 ei vor striga spre Domnul, dar nimeni să-i ajute,
şi nimeni să-i asculte;"
43 eu i-am zdrumicat ca pe ţărâna pământului,
ca tina din drumuri i-am subţiat."
44 Tu mă vei izbăvi din certarea popoarelor,
Tu mă vei păzi în fruntea neamurilor:
poporul pe care nu l-am cunoscut,
acela mi-a slujit;"
45 copii străini m'au linguşit,
cu auzul urechii m'au auzit;"
46 copii străini vor fi lepădaţi
şi fi-vor prăbuşiţi din ascunzişurile lor."
47 Viu este Domnul,
binecuvântat e păzitorul meu,
Dumnezeul meu Se va înălţa,
păzitorul mântuirii mele."
48 Tare este Domnul, Cel ce mă răzbună,
sub mine a supus popoare"
49 şi de la vrăjmaşii mei m'a scos;
Tu mă vei înălţa
din mijlocul celor ce se ridică împotrivă-mi,
Tu mă vei izbăvi de omul nedrept."
50 Pentru aceasta Te voi lăuda între neamuri,
şi numelui Tău îi voi cânta."
51 El sporeşte biruinţele regelui Său,
şi-i face milă unsului Său,
lui David şi seminţiei lui până'n veac“."
1 Iată ultimele cuvinte ale lui David:„Credincios este David, fiul lui Iesei,
şi credincios e omul pe care Domnul l-a ridicat
să fie unsul Dumnezeului lui Iacob;
frumoşi sunt psalmii lui Israel."
2 Duhul Domnului a grăit întru mine,
cuvântul Său a fost pe limba mea."
3 Zice Dumnezeul lui Israel:
Paznicul lui Israel mi-a vorbit,
parabolă a grăit:
Cum veţi întări printre oameni frica de Dumnezeu?"
4 În dimineaţă e lumina lui Dumnezeu,
dimineaţa să răsară soarele
prin a cărui lumină a trecut [Domnul]
şi ca din ploaie otava pe pământ."
5 Căci casa mea nu-i astfel cu Cel-Tare;
căci veşnic legământ făcut-a El cu mine,
gata oricând,
de pază'n toată vremea;
că'ntreaga mântuire şi'ntreaga mea dorinţă:
din cel nelegiuit să nu răsară floare."
6 Aceştia toţi sunt ca un ghimpe scos:
ei nu cu mâna vor fi luaţi"
7 şi om într'înşii nu se va trudi,
ci cu belşug de fier şi suliţe de lemn
şi'n foc vor arde'ntru ruşinea lor“."
8 Iată acum numele vitejilor lui David: Ioşeb-Basşebet Taşchemonitul, căpetenia peste o treime; el şi-a scos sabia împotriva a opt sute de oameni deodată."
9 După el vine Eleazar, fiul lui Dodo, fiul lui Ahohi, unul din cei trei viteji ai lui David; când acesta i-a înfruntat pe Filisteni, ei s'au adunat pentru luptă, iar oamenii lui Israel s'au ridicat."
10 Acesta s'a ridicat atunci şi i-a lovit pe Filisteni până ce mâna i-a ostenit şi i s'a lipit de sabie; mare biruinţă a dat Domnul în ziua aceea, iar poporul s'a dus după el doar spre a-i aduna pe cei ucişi."
11 După el vine Şama, fiul lui Aghe, din Harar. Când Filistenii s'au adunat la Lehi, unde era o ţarină semănată cu linte, şi când poporul a fugit de Filisteni,"
12 acesta a rămas neclintit în ţarină şi a scăpat-o bătându-i pe Filisteni. Atunci Domnul a dat biruinţă mare."
13 Aceştia trei, din cei treizeci, s'au coborât şi au venit la David în peştera Adulam, când oastea Filistenilor tăbărâse în valea Refaim;"
14 David se afla într'un loc întărit, iar o unitate a Filistenilor se afla în Betleem."
15 Şi David, aflându-se în lipsă, a zis: „Cine-mi va da apă din fântâna care este în Betleem, lângă poartă?“ (ceata Filistenilor aflându-se atunci în Betleem)."
16 Iar cei trei viteji au străpuns tabăra Filistenilor şi au scos apă din fântâna ce se află lângă poarta Betleemului şi au luat-o şi s'au întors la David, dar el n'a vrut s'o bea, ci I-a vărsat-o Domnului;"
17 şi a zis: „Departe de mine, Doamne, de a face una ca aceasta; voi bea eu sângele oamenilor care s'au dus punându-şi viaţa în cumpănă?“ Şi n'a vrut s'o bea. Aceasta au făcut cei trei viteji."
18 Iar Abişai, fratele lui Ioab, fiul Ţeruiei, era întâiul între [alţi] trei; el a ridicat suliţa împotriva a trei sute, pe care i-a şi ucis; era renumit între cei trei;"
19 între cei trei era cel mai lăudat, şi a devenit căpetenie, dar el nu i-a ajuns pe [primii] trei."
20 Benaia, fiul lui Iehoiada, era bărbat care făcuse fapte mari şi multe în Cabţeel; el i-a ucis pe cei doi fii ai lui Ariel Moabitul şi tot el s'a coborât într'o groapă şi a ucis un leu pe vreme de iarnă."
21 Tot el a ucis un egiptean, om chipeş, care avea în mână o suliţă cât o margine de scară; el însă s'a apropiat de el cu un toiag, a smuls suliţa din mâna egipteanului şi l-a ucis cu propria lui suliţă."
22 Pe acestea le-a săvârşit Benaia, fiul lui Iehoiada, şi era renumit între cei trei viteji;"
23 între cei trei era slăvit, dar la cei trei [dintâi] n'a ajuns; iar David l-a pus peste sfetnicii săi."
24 Iată numele celor viteji ai regelui David:
Asael, fratele lui Ioab, este unul din cei treizeci;
Elhanan, fiul lui Dodo, din Betleem;"
25 Şama Haroditeanul;
Elica Haroditeanul;"
26 Heleţ Paltianul;
Ira, fiul lui Icheş, din Tecoa;"
27 Abiezer din Anatot;
Mebunai din Huşa;"
28 Ţalmon Ahohitul;
Maharai din Netofat;"
29 Heleb, fiul lui Baana, din Netofat;
Itai, fiul lui Ribai, din Ghibeea lui Veniamin;"
30 Benaia din Piraton;
Hidai din Nahali-Gaaş;"
31 Abi-Baal din Araba;
Azmavet din Bahurim;"
32 Eliahba din Şaalbon;
Ionatan, unul din fiii lui Iaşen;"
33 Şama din Harar;
Ahiam, fiul lui Şarar, din Arar;"
34 Elifelet, fiul lui Ahasbai, fiul unui Maacateean;
Eliam, fiul lui Ahitofel, din Ghilo;"
35 Heţrai din Carmel;
Paarai din Arba;"
36 Igal, fiul lui Natan, din Ţoba;
Bani din Gad;"
37 Ţelec Amonitul;
Naharai din Beerot, armaşul lui Ioab, fiul Ţeruiei;"
38 Ira din Iatir; Gareb din Iatir;"
39 Urie Heteul.
De toţi, treizeci şi şapte."
1 Mânia Domnului s'a aprins din nou în Israel; el l-a stârnit pe David împotriva lor, zicând: „Mergi şi numără-i pe Israeliţi şi pe Iudei!“"
2 Şi a zis regele către Ioab, mai-marele oştirii: „Du-te dar prin toate seminţiile lui Israel şi ale lui Iuda, de la Dan până la Beer-Şeba, şi numără poporul, iar eu voi şti numărul poporului!“"
3 Dar Ioab a zis către rege: „Domnul Dumnezeul tău să-i adauge poporului încă o sută de ori cât este acum, iar ochii domnului meu, regele, s'o vadă; de ce însă doreşte acest lucru domnul meu, regele?“"
4 Cu toate acestea, cuvântul regelui a fost mai puternic decât al lui Ioab şi al mai-marilor oştirii. Atunci Ioab şi mai-marii oştirii au plecat de la rege ca să numere poporul lui Israel."
5 Şi au trecut Iordanul şi şi-au aşezat tabăra la Aroer, de-a dreapta cetăţii ce se află în mijlocul văii Gad, aproape de Iazer."
6 De acolo au mers în Galaad şi în ţinutul Tahtim-Hodşi, adică în Adisai, de unde au venit la Dan-Iaan, ocolind Sidonul;"
7 şi au venit la cetatea Tir şi prin toate cetăţile Heveilor şi ale Canaaneilor şi au ieşit în partea de miazăzi a Iudei, la Beer-Şeba."
8 Apoi au străbătut toată ţara, iar după nouă luni şi douăzeci de zile au ajuns la Ierusalim."
9 Acolo Ioab i-a dat regelui cartea cu numărătoarea poporului: în Israel se aflau opt sute de mii de bărbaţi tari, purtători de sabie, iar bărbaţii din Iuda erau cinci sute de mii de războinici."
10 După această numărătoare a poporului, inima lui David a prins a i se zbuciuma în piept. Şi a zis David către Domnul: „Tare mult am greşit făcând lucrul acesta! Şi acum, Doamne, ridică nelegiuirea robului Tău, că foarte nebuneşte am lucrat!“"
11 A doua zi, David s'a sculat dis-de-dimineaţă. Atunci a fost cuvântul Domnului către profetul Gad văzătorul, zicând:"
12 „Du-te, grăieşte către David şi spune-i: – Aşa grăieşte Domnul: Trei lucruri îţi pun înainte: alege unul din ele, şi ţi-l voi face“."
13 Gad a venit la David şi i-a grăit, zicând: „Alege tu ce anume să ţi se întâmple: trei ani de foamete în ţară; trei luni de-a lungul cărora tu să fugi din faţa vrăjmaşilor tăi în timp ce ei te gonesc; sau trei zile de ciumă în ţara ta. Acum, deci, hotărăşte şi vezi ce răspuns trebuie să-I duc Celui ce m'a trimis“."
14 Şi a zis David către Gad: „Tare strâmtorat sunt eu din toate cele trei părţi; cu toate acestea, mai bine e să cad eu în mâinile Domnului, că foarte multe sunt îndurările Lui, decât să cad în mâinile oamenilor“."
15 Aşadar, David a ales ciuma. Şi erau zilele seceratului grâului. Şi a trimis ciumă în Israel, de dimineaţa până la vremea prânzului, şi a început molima în popor; şi au murit, de la Dan până la Beer-Şeba, şaptezeci de mii de oameni."
16 Atunci îngerul Domnului şi-a întins mâna împotriva Ierusalimului, ca să-l nimicească; dar Domnului I s'a făcut milă de atâta rău şi i-a zis îngerului care nimicea poporul: „Destul acum!; trage-ţi mâna!“ Iar îngerul Domnului se afla lângă aria lui Aravna Iebuseul."
17 Iar David, văzându-l pe îngerul care lovea poporul, a zis către Domnul: „Iată, eu sunt cel ce a păcătuit, eu, păstorul, eu sunt cel ce a făcut răul; dar oile acestea ce-au făcut?... Fie-Ţi mâna împotriva mea şi împotriva casei tatălui meu!“"
18 În ziua aceea a venit Gad la David şi i-a zis: „Ridică-te şi fă-i Domnului jertfelnic pe aria lui Aravna Iebuseul!“"
19 Iar David s'a ridicat după cuvântul lui Gad, aşa cum îi poruncise Domnul."
20 Acolo Aravna s'a uitat şi l-a văzut pe rege venind către el împreună cu servii săi; atunci Aravna a ieşit şi i s'a închinat regelui cu faţa la pământ."
21 Şi a zis Aravna: „Ce să fie, oare, că a venit domnul meu, regele, la robul său?“ Iar David i-a zis: „Să cumpăr de la tine aria, spre a-I zidi Domnului jertfelnic, pentru ca să înceteze molima în popor“."
22 Şi a zis Aravna către David: „S'o ia domnul meu, regele, şi să-I aducă Domnului tot ceea ce crede el că este bun; iată boii pentru ardere-de-tot, şi roţile [carelor] şi jugurile boilor drept lemne“."
23 Pe toate i le-a dat Aravna regelui. Şi a zis Aravna către rege: „Domnul, Dumnezeul tău, să te binecuvinteze!“"
24 Atunci regele a zis către Aravna: „Nu, ci fără doar şi poate voi cumpăra de la tine cu preţ bun; Domnului, Dumnezeului meu, nu-I voi aduce ardere-de-tot luată pe nimic“. David a cumpărat aria şi boii cu cincizeci de sicli de argint."
25 Acolo i-a zidit David jertfelnic Domnului şi a adus ardere-de-tot şi jertfă de pace. Mai târziu, Solomon i-a făcut jertfelnicului un adaos, căci cel dintâi era mic. Şi S'a milostivit Domnul asupra ţării şi a încetat molima în Israel."