1 Întâia mea carte, Teofile, am întocmit-o despre toate câte a început Iisus a face şi a învăţa"
2 până în ziua când S'a înălţat la cer, după ce prin Duhul Sfânt le-a dat porunci apostolilor pe care i-a ales,"
3 cărora după patima Sa li S'a şi arătat pe Sine viu, cu multe semne doveditoare, timp de patruzeci de zile arătându-li-Se şi vorbindu-le despre cele ale împărăţiei lui Dumnezeu."
4 Şi'n timp ce era împreună cu ei le-a poruncit să nu se'ndepărteze de Ierusalim, ci să aştepte făgăduinţa Tatălui „pe care aţi auzit-o de la Mine;"
5 că Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi întru Duhul Sfânt, nu mult după aceste zile“."
6 Iar ei, adunându-se, L-au întrebat, zicând: „Doamne, oare în acest timp aşeza-vei Tu la loc împărăţia lui Israel?“"
7 Iar El le-a zis: „Nu al vostru este să ştiţi anii sau vremile pe care Tatăl întru a Sa stăpânire le-a pus;"
8 dar putere veţi primi prin venirea peste voi a Sfântului Duh şi-Mi veţi fi Mie martori în Ierusalim şi'n toată Iudeea şi'n Samaria şi pân'la marginea pământului“."
9 Şi acestea zicând, în timp ce ei priveau, S'a înălţat şi un nor L-a luat din ochii lor."
10 Şi privind ei, în timp ce El mergea la cer, iată că lângă ei au stat doi bărbaţi în haine albe,"
11 care au şi zis: „Bărbaţi galileeni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus, Care S'a înălţat de la voi la cer, aşa va şi veni, cum L-aţi văzut voi mergând la cer“."
12 Atunci ei s'au întors la Ierusalim de la Muntele ce se cheamă al Măslinilor, care era aproape de Ierusalim, cale de o sâmbătă."
13 Şi când au intrat, s'au suit în încăperea de sus, unde se adunau de obicei Petru şi Ioan, Iacob şi Andrei, Filip şi Toma, Bartolomeu şi Matei, Iacob al lui Alfeu şi Simon Zelotul şi Iuda al lui Iacob."
14 Toţi aceştia într'un cuget stăruiau în rugăciune, împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Iisus, şi cu fraţii Lui."
15 Şi'n zilele acelea, sculându-se Petru în mijlocul fraţilor (iar numărul lor era ca la o sută douăzeci), a zis:"
16 „Bărbaţi fraţi, trebuia să se plinească Scriptura aceasta pe care Duhul Sfânt, prin gura lui David, mai dinainte a spus-o despre Iuda, care s'a făcut călăuză celor ce L-au prins pe Iisus."
17 Că numărat era cu noi şi luase sorţul acestei slujiri."
18 Aşadar, el a dobândit o ţarină din plata nedreptăţii; şi căzând, a plesnit pe la mijloc şi toate măruntaiele i s'au vărsat."
19 Şi s'a făcut aceasta cunoscută tuturor celor ce locuiesc în Ierusalim, aşa încât în limba lor s'a numit ţarina aceasta Hacheldamah, adică Ţarina Sângelui."
20 Că scris este în Cartea Psalmilor: Facă-se curtea lui pustie şi să nu aibă cine s'o locuiască! Şi: Dregătoria lui s'o ia altul!"
21 Deci trebuie ca din aceşti bărbaţi care s'au adunat cu noi în timpul cât Domnul Iisus a fost cu noi"
22 – începând de la botezul lui Ioan până în ziua în care S'a înălţat de la noi –, unul din ei să fie împreună cu noi martor al învierii Lui“."
23 Şi au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis şi Iustus, şi pe Matia."
24 Şi, rugându-se, au zis: „Tu, Doamne, Care cunoşti inimile tuturor, arată pe care din aceştia doi l-ai ales"
25 să ia locul acestei slujiri şi al apostoliei din care a căzut Iuda, ca să meargă în locul lui“."
26 Şi au tras la sorţi; şi sorţul a căzut pe Matia; şi el s'a rânduit împreună cu cei unsprezece apostoli."
1 Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună la un loc."
2 Şi fără de veste s'a făcut din cer un vuiet ca de suflare de vânt ce vine repede şi a umplut toată casa unde şedeau."
3 Şi limbi ca de foc li s'au arătat, împărţite, şi au şezut pe fiecare din ei."
4 Şi s'au umplut toţi de Duh Sfânt şi au început să grăiască în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi."
5 Şi erau locuind în Ierusalim Iudei, bărbaţi cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer."
6 Şi când s'a făcut vuietul acela, s'a adunat mulţimea şi s'a tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei grăind în limba sa."
7 Şi erau uimiţi toţi şi se minunau, zicând: „Iată, nu sunt oare galileeni toţi aceştia care vorbesc?"
8 şi cum de auzim noi, fiecare, limba noastră în care ne-am născut?,"
9 Parţi şi Mezi şi Elamiţi şi cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea şi în Capadocia, în Pont şi în Asia,"
10 în Frigia şi în Pamfilia, în Egipt şi în părţile Libiei cea de lângă Cirene, şi Romani aflaţi în trecere, Iudei şi prozeliţi,"
11 Cretani şi Arabi, îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre măreţiile lui Dumnezeu!“"
12 Şi toţi erau uimiţi şi nu se dumereau, zicând unul către altul: „Ce va să fie aceasta?“"
13 Iar alţii, luându-i în bătaie de joc, ziceau că sunt plini de must..."
14 Şi stând în picioare Petru cu cei unsprezece, şi-a ridicat glasul şi le-a zis: „Bărbaţi iudei, şi toţi cei ce locuiţi în Ierusalim, fie-vă cunoscută aceasta şi luaţi aminte la cuvintele mele;"
15 că aceştia nu sunt beţi, cum vi se pare vouă, de vreme ce este doar al treilea ceas din zi,"
16 ci aceasta este ceea ce s'a spus prin profetul Ioil:"
17 Şi va fi că'n zilele din urmă, zice Dumnezeu, turna-voi din Duhul Meu peste tot trupul; şi fiii voştri şi fiicele voastre vor profeţi şi tinerii voştri vedenii vor vedea şI bătrânii voştri vise vor visa."
18 Şi'n zilele acelea Eu peste robi şi peste roabe voi revărsa din Duhul Meu şi ei vor profeţi,"
19 şi minuni voi face sus în cer şi semne jos pe pământ: sânge, foc şi fumegare de fum;"
20 soarele se va schimba în întuneric şi luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului cea mare şi năprasnică;"
21 şi va fi că tot cel ce va chema numele Domnului se va mântui."
22 Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea: Pe Iisus Nazarineanul, bărbat adeverit între voi de Dumnezeu cu puteri, minuni şi semne pe care Dumnezeu le-a făcut prin El în mijlocul vostru, aşa cum şi voi înşivă o ştiţi,"
23 pe Acesta, fiind El predat potrivit planului celui dinainte rânduit şi preştiinţei lui Dumnezeu, voi L-aţi luat şi L-aţi omorât, răstignindu-L prin mâinile celor fărădelege."
24 Pe Acesta Dumnezeu L-a înviat, dezlegând durerile morţii, deoarece nu era cu putinţă ca El să fie ţinut de ea."
25 Căci David zice despre El: Pe Domnul Îl vedeam pururea înaintea mea, căci El îmi stă de-a dreapta, ca eu să nu mă clatin."
26 De aceea inima mea s'a veselit şi limba mi s'a bucurat; chiar şi trupul meu se va sălăşlui întru nădejde,"
27 că nu-mi vei lăsa sufletul în iad, nici îl vei da pe cel sfânt al Tău să vadă stricăciune."
28 Cunoscute mi-ai făcut căile vieţii; cu faţa Ta, de veselie mă vei umple."
29 Bărbaţi fraţi, cuvine-se a vorbi cu îndrăznire către voi despre patriarhul David, că şi el a murit şi a fost şi îngropat, iar mormântul său este la noi până în ziua aceasta."
30 Dar el, profet fiind şi ştiind că Dumnezeu i S'a jurat cu jurământ să-i aşeze pe tron din rodul coapsei sale,"
31 mai'nainte văzând, despre învierea lui Hristos a vorbit, că sufletul Său n'a fost lăsat în iad şi nici trupul Său n'a văzut stricăciune."
32 Dumnezeu L-a înviat pe Acest Iisus, Căruia noi toţi Îi suntem martori."
33 Deci, înălţându-Se de-a dreapta lui Dumnezeu şi primind de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, El L-a revărsat pe Acesta, aşa cum vedeţi voi şi auziţi acum."
34 Că David nu s'a suit la ceruri, dar el a zis: Zis-a Domnul către Domnul meu: Şezi de-a dreapta Mea"
35 până ce-i voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale."
36 Aşadar, cu încredinţare să ştiţi voi, toată casa lui Israel, că pe Acest Iisus, pe Care voi L-aţi răstignit, Dumnezeu L-a făcut Domn şi Hristos“."
37 Iar ei, auzind acestea, au fost pătrunşi la inimă şi au zis către Petru şi ceilalţi apostoli: „Bărbaţi fraţi, ce să facem?“"
38 Iar Petru le-a zis: „Pocăiţi-vă, şi fiecare din voi să se boteze în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; şi veţi primi darul Sfântului Duh."
39 Că pentru voi este dată făgăduinţa şi pentru copiii voştri şi pentru cei de departe, pentru oricâţi îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru“."
40 Şi cu alte mai multe vorbe mărturisea şi-i îndemna, zicând: „Mântuiţi-vă de acest neam viclean!“"
41 Drept aceea, cei ce i-au primit cuvântul s'au botezat; şi în ziua aceea s'au adăugat ca la trei mii de suflete."
42 Şi stăruiau în învăţătura apostolilor şi în părtăşie, în frângerea pâinii şi în rugăciuni."
43 Şi tot sufletul era cuprins de teamă, că multe minuni şi semne se făceau prin apostoli."
44 Iar toţi cei ce au crezut erau laolaltă şi aveau toate îndeobşte."
45 Şi îşi vindeau pământul şi bunurile şi le împărţeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare."
46 Şi zi de zi într'un cuget stăruind în templu, şi'n casă frângând pâinea, împreună îşi luau Hrana întru bucurie şi întru curăţia inimii,"
47 lăudându-L pe Dumnezeu şi având har la tot poporul. Iar Domnul îi adăuga zilnic Bisericii pe cei ce se mântuiau."
1 Iar Petru şi Ioan se suiau la templu pentru rugăciunea din ceasul al nouălea."
2 Şi era un bărbat, olog din pântecele mamei sale, pe care-l aduceau şi-l puneau în fiecare zi la poarta templului zisă Cea Frumoasă, ca să ceară milostenie de la cei ce intrau în templu."
3 Acesta, văzându-i pe Petru şi pe Ioan că aveau să intre în templu, le-a cerut milostenie."
4 Iar Petru, cătând spre el împreună cu Ioan, a zis: „Uită-te la noi!“"
5 Iar el îi privea cu luare-aminte, aşteptând să primească ceva de la ei."
6 Iar Petru a zis: „Argint şi aur nu am; dar ce am, aceea îţi dau: În numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, ridică-te şi umblă!“"
7 Şi apucându-l de mâna dreaptă, l-a ridicat; şi îndată tălpile şi gleznele lui s'au întărit."
8 Şi sărind, a stat în picioare şi umbla; şi a intrat cu ei în templu, umblând şi sărind şi lăudând pe Dumnezeu."
9 Şi tot poporul l-a văzut umblând şi lăudând pe Dumnezeu;"
10 şi-l cunoşteau că el era cel ce şedea pentru milostenie la Poarta Frumoasă a templului, şi s'au umplut de spaimă şi de mirare pentru ceea ce i se întâmplase."
11 Şi ţinându-se el de Petru şi de Ioan, tot poporul, uimit, alerga la ei, în pridvorul numit al lui Solomon."
12 Iar Petru, văzând aceasta, i-a răspuns poporului: „Bărbaţi israeliţi, de ce vă minunaţi de lucrul acesta?, sau de ce ne aţintiţi cu privirea, ca şi cum noi cu a noastră putere sau cucernicie l-am fi făcut pe acesta să umble?"
13 Dumnezeul lui Avraam şi al lui Isaac şi al lui Iacob, Dumnezeul părinţilor noştri L-a slăvit pe Fiul Său, Iisus, pe Care voi L-aţi predat şi L-aţi tăgăduit în faţa lui Pilat, care găsise cu cale să-L elibereze."
14 Dar voi v'aţi lepădat de Cel sfânt şi drept şi aţi cerut să vă dăruiască un bărbat ucigaş,"
15 iar pe Începătorul vieţii L-aţi omorât, pe Care însă Dumnezeu L-a înviat din morţi şi ai Cărui martori suntem noi."
16 Şi prin credinţa în numele Lui, însuşi numele Lui l-a întărit pe acesta pe care-l vedeţi şi-l ştiţi; şi credinţa în El i-a dat lui această întregire, în faţa voastră, a tuturor."
17 Şi acum, fraţilor, ştiu că voi din neştiinţă aţi făptuit, ca şi mai-marii voştri."
18 Dar Dumnezeu astfel a plinit cele ce mai'nainte vestise prin gura tuturor profeţilor, că Hristosul Său va să pătimească."
19 Aşadar, pocăiţi-vă şi întoarceţi-vă, ca să vi se şteargă păcatele,"
20 ca să vină de la faţa Domnului vremi de uşurare şi să vă trimită pe Cel mai dinainte vestit vouă, pe Hristos Iisus,"
21 pe Care cerul trebuie să-L primească până la vremile reaşezării tuturor celor despre care a grăit Dumnezeu prin gura sfinţilor Săi profeţi din veac."
22 Pentru că Moise a zis către părinţi: Prooroc ca mine vă va ridica Domnul, Dumnezeul vostru, dintre fraţii voştri; pe El să-L ascultaţi în toate câte vă va grăi. "
23 Şi tot sufletul care nu va asculta de Proorocul Acela, va fi nimicit din popor. "
24 Şi toţi profeţii, de la Samuel şi urmaşii săi câţi au grăit, zilele acestea le-au vestit."
25 Voi sunteţi fiii profeţilor şi ai legământului pe care l-a încheiat Dumnezeu cu părinţii noştri când i-a zis lui Avraam: Şi întru seminţia ta se vor binecuvânta toate neamurile pământului. "
26 Dumnezeu, înviindu-L pe Fiul Său, întâi la voi L-a trimis, să vă binecuvinteze, pentru ca fiecare să se întoarcă de la răutăţile sale“."
1 Pe când vorbea către popor, au venit asupra lor preoţii, căpetenia templului şi saducheii,"
2 tulburaţi că ei învaţă poporul şi vestesc întru Iisus învierea din morţi."
3 Şi punând mâna pe ei, i-au pus sub pază până a doua zi, căci acum era seară."
4 Iar mulţi din cei ce auziseră cuvântul au crezut, şi numărul bărbaţilor a ajuns ca la cinci mii."
5 Şi a fost că a doua zi s'au adunat căpeteniile lor şi bătrânii şi cărturarii din Ierusalim,"
6 şi Anna arhiereul şi Caiafa şi Ioan şi Alexandru şi câţi erau din neamul arhieresc,"
7 şi punându-i la mijloc, i-au întrebat: „Cu ce putere sau în numele cui aţi făcut voi aceasta?“"
8 Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a zis: „Căpetenii ale poporului şi bătrâni ai lui Israel,"
9 dacă noi suntem astăzi cercetaţi pentru facere de bine unui om bolnav, prin Cine a fost el vindecat,"
10 fie-vă cunoscut vouă tuturor şi întregului popor Israel că întru numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, pe Care voi L-aţi răstignit, dar pe Care Dumnezeu L-a înviat din morţi, întru El stă acesta sănătos înaintea voastră!"
11 El este piatra cea neluată în seamă de către voi, ziditorii, care a ajuns în capul unghiului; "
12 şi întru nimeni altul nu este mântuirea, căci sub cer nu este dat între oameni nici un alt nume întru care noi trebuie să ne mântuim“."
13 Şi văzând ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan şi ştiind că sunt oameni fără carte şi simpli, se mirau; şi îi cunoşteau că fuseseră împreună cu Iisus."
14 Pe de altă parte, văzându-l pe omul cel tămăduit stând cu ei, nimic n'aveau de zis împotrivă."
15 Dar poruncindu-le să iasă afară din sinedriu, vorbeau între ei,"
16 zicând: „Ce vom face noi cu oamenii aceştia? Cum că prin ei s'a făcut o minune învederată, vădit le este tuturor celor ce locuiesc în Ierusalim, şi noi nu putem tăgădui."
17 Dar ca nu cumva să se răspândească mai mult în popor, să-i ameninţăm, pentru ca nici unui om să nu-i mai vorbească ei în numele acesta“."
18 Şi chemându-i, le-au poruncit ca nicidecum să nu mai grăiască şi nici să mai înveţe în numele lui Iisus."
19 Iar Petru şi Ioan, răspunzând, le-au zis: „Judecaţi dacă înaintea lui Dumnezeu este drept să ascultăm de voi mai mult decât de Dumnezeu;"
20 că noi nu putem să nu vorbim despre cele ce-am văzut şi-am auzit“."
21 Iar ei, ameninţându-i din nou, le-au dat drumul, negăsind nici un chip să-i pedepsească, din pricina poporului; că toţi Îl slăveau pe Dumnezeu pentru ceea ce se făcuse."
22 Căci omul cu care se făcuse această minune a vindecării avea mai mult de patruzeci de ani."
23 Fiind eliberaţi, au venit la ai lor şi le-au spus câte le-au vorbit lor arhiereii şi bătrânii."
24 Iar ei, auzind, într'un cuget au ridicat glasul către Dumnezeu şi au zis: „Stăpâne, Dumnezeule, Tu, Cel ce ai făcut cerul şi pământul şi marea şi toate cele ce sunt într'însele,"
25 Cel ce prin gura părintelui nostru David, slujitorul tău, ai zis prin Duhul Sfânt: De ce oare s'au întărâtat neamurile şi de ce'n deşert au cugetat popoarele? "
26 S'au strâns laolaltă regii pământului, mai marii între ei s'au sfătuit împotriva Domnului şi a Hristosului Său. "
27 Că'ntr'adevăr asupra Sfântului Tău Fiu Iisus, pe Carele Tu L-ai uns, în cetatea aceasta s'au adunat laolaltă şi Irod, şi Pilat cu păgânii şi cu popoarele lui Israel,"
28 ca să le facă pe toate câte mâna Ta şi planul Tău mai dinainte le-au rânduit să fie."
29 Şi acum, Doamne, caută spre ameninţările lor şi dă-le robilor Tăi ca'ntru toată'ndrăznirea cuvântul să Ţi-l grăiască;"
30 întinde-Ţi mâna spre vindecare, şi semne şi minuni săvârşeşte prin numele Sfântului Tău Fiu, Iisus!“"
31 Şi pe când se rugau astfel, s'a cutremurat locul în care erau adunaţi şi s'au umplut toţi de Duhul Sfânt şi cu'ndrăznire grăiau cuvântul lui Dumnezeu."
32 Iar inima şi sufletul mulţimii celor ce au crezut erau una; şi nici unul nu zicea că este al său ceva din averea sa, ci toate le erau de obşte."
33 Şi cu mare putere dădeau apostolii mărturie despre învierea Domnului Iisus Hristos şi mare har era peste ei toţi."
34 Şi nimeni între ei nu era lipsit, pentru că toţi câţi aveau ţarini sau case le vindeau şi aduceau preţul celor vândute"
35 şi-l puneau la picioarele apostolilor. Şi se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie."
36 Iar Iosif, cel numit de apostoli Barnaba – care se tâlcuieşte Fiul Mângâierii –, levit de neam cipriot,"
37 având ţarină şi vânzând-o, a adus banii şi i-a pus la picioarele apostolilor."
1 Dar un om anume Anania, împreună cu Safira, femeia lui, şi-au vândut ţarina."
2 Şi el, cu ştirea femeii sale, a dosit din preţ; şi aducând o parte, a pus-o la picioarele apostolilor."
3 Iar Petru a zis: „Anania, de ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi Duhului Sfânt şi să doseşti din preţul ţarinei?"
4 Oare nu ţie-ţi rămânea dacă o păstrai? şi, odată vândută, nu a ta era stăpânirea ei? Cum de-ai pus în inima ta lucrul acesta? Nu oamenilor ai minţit, ci lui Dumnezeu!“"
5 Iar Anania, auzind aceste cuvinte, a căzut şi a murit. Şi frică mare i-a cuprins pe toţi cei ce au auzit."
6 Şi ridicându-se cei mai tineri, l-au înfăşurat şi l-au scos afară şi l-au îngropat."
7 Şi a fost că după un răstimp ca de trei ceasuri a intrat şi femeia lui, neştiind ce se întâmplase."
8 Iar Petru i-a zis: „Spune-mi dacă aţi vândut ţarina cu atât?“ Iar ea a zis: „Da, cu atât“."
9 Iar Petru i-a zis: „De ce v'aţi învoit voi să ispitiţi Duhul Domnului? Iată picioarele celor care l-au îngropat pe bărbatul tău sunt la uşă şi te vor scoate afară şi pe tine“."
10 Şi ea a căzut îndată la picioarele lui Petru şi a murit. Şi intrând tinerii, au găsit-o moartă şi au scos-o afară şi au îngropat-o lângă bărbatul ei."
11 Şi frică mare a fost în toată Biserica şi în toţi cei ce au auzit de aceasta."
12 Iar prin mâinile apostolilor se făceau multe semne şi minuni în popor; şi toţi erau într'un cuget în pridvorul lui Solomon."
13 Şi nimeni dintre ceilalţi nu îndrăznea să li se alăture, dar poporul îi preamărea."
14 Şi din ce în ce mai mult se adăugau cei ce credeau în Domnul, mulţime de bărbaţi şi de femei,"
15 încât scoteau pe cei bolnavi în uliţe şi-i puneau pe paturi şi pe tărgi pentru ca, atunci când vine Petru, măcar umbra lui să umbrească pe vreunul din ei."
16 Şi se aduna şi mulţimea din cetăţile dimprejurul Ierusalimului, aducând bolnavi şi bântuiţi de duhuri necurate, şi toţi se vindecau."
17 Şi sculându-se arhiereul şi toţi cei împreună cu el – cei din neamul saducheilor –, s'au umplut de invidie."
18 Şi au pus mâna pe apostoli şi i-au aruncat în temniţa obştească."
19 Dar în timpul nopţii un înger al Domnului a deschis uşile temniţei şi scoţându-i afară, le-a zis:"
20 „Mergeţi şi staţi drept şi grăiţi-i poporului în templu toate cuvintele Vieţii acesteia“."
21 Şi ei, auzind, au intrat de dimineaţă în templu şi învăţau. Dar venind arhiereul şi cei împreună cu el, au adunat sinedriul şi tot sfatul bătrânilor fiilor lui Israel şi au trimis la temniţă să-i aducă."
22 Dar slujitorii, ducându-se, nu i-au găsit în temniţă; şi s'au întors şi au dat de veste,"
23 zicând: „Temniţa am găsit-o încuiată cu toate întăriturile, iar pe paznici, stând la uşi; dar când am deschis, înlăuntru n'am găsit pe nimeni“."
24 Când au auzit cuvintele acestea, căpetenia templului şi arhiereii erau nedumeriţi cu privire la ei, ce-ar putea să fie aceasta."
25 Dar venind cineva, le-a dat de veste: „Iată, bărbaţii pe care i-aţi pus în temniţă sunt în templu, stând în picioare şi învăţând poporul“."
26 Atunci ducându-se căpetenia împreună cu slujitorii, i-au adus, dar nu cu sila, că se temeau de popor să nu-i ucidă cu pietre."
27 Şi, aducându-i, i-au pus în faţa sinedriului. Iar arhiereul i-a întrebat,"
28 zicând: „Oare nu cu poruncă v'am poruncit noi vouă să nu mai învăţaţi în numele acesta? Şi iată, aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră şi vreţi să aduceţi asupra noastră sângele acestui om!“"
29 Iar Petru şi apostolii, răspunzând, au zis: „Noi trebuie să-L ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni."
30 Dumnezeul părinţilor noştri L-a înviat pe Iisus pe Care voi L-aţi omorât spânzurându-L pe lemn."
31 Pe Acesta Dumnezeu L-a înălţat, prin dreapta Sa, Stăpânitor şi Mântuitor, ca să-i dea lui Israel pocăinţă şi iertare de păcate."
32 Şi martori ai acestor cuvinte suntem noi şi Duhul Sfânt pe Care Dumnezeu L-a dat celor ce-L ascultă“."
33 Iar ei, auzind, mai tare se mâniau şi se sfătuiau să-i omoare."
34 Dar ridicându-se în sinedriu un fariseu cu numele Gamaliel, învăţător de lege, cinstit de tot poporul, a poruncit să-i scoată pe oameni afară puţin"
35 şi le-a zis: „Bărbaţi israeliţi, luaţi aminte la voi înşivă, ce aveţi să faceţi cu oamenii aceştia."
36 Că înainte de zilele acestea s'a ridicat Teudav, zicând că el este cineva, căruia i s'au alăturat un număr de bărbaţi ca la patru sute, care a fost ucis, şi toţi câţi l-au ascultat au fost risipiţi şi nimiciţi."
37 După aceasta s'a ridicat Iuda Galileeanul, în zilele numărătorii, şi a atras popor mult după el; şi acela a pierit, şi toţi câţi au ascultat de el au fost împrăştiaţi."
38 Şi acum v'o spun eu vouă: Feriţi-vă de oamenii aceştia şi lăsaţi-i; că dacă planul acesta sau acest lucru e de la oameni, de la sine se va nimici;"
39 dar dacă-i de la Dumnezeu, nu veţi putea voi să-i nimiciţi; ba nu cumva să vă pomeniţi şi luptători împotriva lui Dumnezeu!...“. Şi l-au ascultat."
40 Şi chemându-i pe apostoli şi bătându-i, le-au poruncit să nu mai vorbească în numele lui Iisus, şi le-au dat drumul."
41 Iar ei au plecat din faţa sinedriului, bucurându-se că au fost învredniciţi să sufere necinste pentru numele Lui."
42 Şi'n toată ziua, în templu şi pe-acasă, nu încetau să înveţe şi să-L binevestească pe Hristos Iisus."
1 În zilele acelea, înmulţindu-se ucenicii, Eleniştii cârteau împotriva Evreilor, pentru că în slujirea zilnică văduvele lor erau trecute cu vederea."
2 Şi chemând cei doisprezece mulţimea ucenicilor, au zis: „Nu e potrivit ca noi să lăsăm deoparte cuvântul lui Dumnezeu şi să slujim la mese."
3 Drept aceea, fraţilor, căutaţi între voi şapte bărbaţi, cu nume bun, plini de Duh Sfânt şi de înţelepciune, pe care noi să-i rânduim la treaba aceasta;"
4 iar noi vom stărui în rugăciune şi'n slujirea cuvântului“."
5 Şi a plăcut cuvântul înaintea întregii mulţimi; şi au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duh Sfânt şi pe Filip şi pe Prohor şi pe Nicanor şi pe Timon şi pe Parmena şi pe Nicolae, prozelit din Antiohia,"
6 pe care i-au pus înaintea apostolilor; şi ei, rugându-se, şi-au pus mâinile peste ei."
7 Şi cuvântul lui Dumnezeu creştea; şi numărul ucenicilor se înmulţea foarte în Ierusalim; şi multă mulţime de preoţi se supuneau credinţei."
8 Iar Ştefan, plin de har şi de putere, făcea minuni şi semne mari în popor."
9 Şi s'au ridicat unii din sinagoga ce se zicea a Liberţilor şi a Cireneilor şi a Alexandrinilor şi a celor din Cilicia şi din Asia, care se luau la întrebări cu Ştefan"
10 şi nu puteau să stea împotriva înţelepciunii şi Duhului cu care el vorbea."
11 Atunci au pus pe nişte bărbaţi să zică: „L-am auzit grăind cuvinte de blasfemie împotriva lui Moise şi a lui Dumnezeu“."
12 Şi au întărâtat poporul şi pe bătrâni şi pe cărturari şi, năvălind asupră-i, l-au răpit şi l-au dus în sinedriu."
13 Şi au pus martori mincinoşi, care ziceau: „Acest om nu încetează a grăi cuvinte de blasfemie împotriva acestui loc sfânt şi a legii."
14 Că l-am auzit zicând că Iisus, acest Nazarinean, va strica locul acesta şi va schimba datinile pe care ni le-a lăsat nouă Moise“."
15 Şi aţintindu-şi ochii asupra lui, toţi cei ce şedeau în sinedriu au văzut faţa lui ca o faţă de înger."
1 Şi a zis arhiereul: „Adevărate sunt acestea?“"
2 Iar el a zis: „Bărbaţi fraţi şi părinţi, ascultaţi! Dumnezeul slavei i S'a arătat părintelui nostru Avraam pe când era în Mesopotamia, mai înainte de a locui în Haran,"
3 şi i-a zis: Ieşi din ţinutul tău şi din rudenia ta şi vino în ţinutul pe care ţi-l voi arăta Eu."
4 Atunci, ieşind din ţinutul Haldeilor, a locuit în Haran. Iar după moartea tatălui său l-a strămutat de acolo în ţinutul acesta pe care-l locuiţi voi acum."
5 Şi nu i-a dat în el moştenire nici un pas de pământ, dar i-a făgăduit că i-l va da spre stăpânire lui şi seminţiei lui de după el, cu toate că n'avea copil."
6 Şi Dumnezeu a vorbit aşa: Urmaşii lui vor fi străini pe pământ străin şi acolo îi vor robi şi-i vor asupri patru sute de ani;"
7 dar pe neamul la care vor robi, Eu îl voi judeca – a zis Dumnezeu –, iar după aceea vor ieşi şi-Mi vor sluji Mie în locul acesta."
8 Şi i-a dat legământul tăierii'mprejur; şi aşa i-a dat naştere lui Isaac şi l-a tăiat împrejur a opta zi; şi Isaac i-a dat naştere lui Iacob; şi Iacob, celor doisprezece patriarhi."
9 Şi patriarhii, învinuindu-l pe Iosif, l-au vândut în Egipt; şi Dumnezeu era cu el"
10 şi l-a scos din toate necazurile lui şi i-a dat har şi înţelepciune înaintea lui Faraon, regele Egiptului, iar acesta l-a pus cârmuitor peste Egipt şi peste toată casa lui."
11 Şi a venit foamete peste tot Egiptul şi peste Canaan, şi necaz mare, şi părinţii noştri nu mai găseau hrană."
12 Şi Iacob, auzind că este grâu în Egipt, i-a trimis pe părinţii noştri întâia oară."
13 Iar a doua oară Iosif li s'a făcut cunoscut fraţilor săi, şi neamul lui Iosif i-a devenit cunoscut lui Faraon."
14 Şi trimiţând Iosif, l-a chemat pe Iacob, tatăl său, şi toată rudenia sa, cu şaptezeci şi cinci de suflete."
15 Şi Iacob s'a coborât în Egipt; şi au murit, el şi părinţii noştri;"
16 şi au fost strămutaţi la Sichem şi au fost puşi în peştera pe care Avraam o cumpărase cu preţ de argint de la fiul lui Emor, în Sichem."
17 Dar, cum se apropia vremea făgăduinţei pentru care Dumnezeu i S'a jurat lui Avraam, poporul a crescut în Egipt şi s'a înmulţit,"
18 până când s'a ridicat peste Egipt un alt rege, care nu ştia de Iosif."
19 Acesta, nedreptăţindu-ne neamul, i-a silit pe părinţii noştri să-şi lepede pruncii, ca să nu scape cu viaţă."
20 În vremea aceea s'a născut Moise şi era plăcut lui Dumnezeu. Şi trei luni a fost hrănit în casa tatălui său."
21 Şi fiind el lepădat, l-a luat fiica lui Faraon şi l-a crescut ca pe un fiu al ei."
22 Şi a fost Moise şcolit în toată înţelepciunea Egiptenilor şi puternic era el în cuvintele şi'n faptele lui."
23 Iar când a împlinit patruzeci de ani, şi-a pus în gând să-i cerceteze pe fraţii săi, fiii lui Israel."
24 Şi văzând pe unul din ei că este nedreptăţit, l-a apărat pe cel asuprit şi l-a răzbunat omorându-l pe egiptean."
25 Şi el socotea că fraţii săi vor pricepe că Dumnezeu le dăruieşte izbăvire prin mâna lui, dar ei n'au înţeles."
26 Şi a doua zi li s'a arătat unora care se băteau şi i-a îndemnat la pace, zicând: Bărbaţilor, sunteţi fraţi; de ce vă faceţi rău unul altuia?"
27 Dar cel care-l vătăma pe aproapele său l-a îmbrâncit, zicând: Cine te-a pus pe tine domn şi judecător peste noi?"
28 nu cumva vrei să mă omori, aşa cum l-ai omorât ieri pe egiptean?..."
29 La acest cuvânt, Moise a fugit şi a trăit ca străin în ţara Madian, unde a dat naştere la doi fii."
30 Şi după ce s'au împlinit patruzeci de ani, îngerul Domnului i s'a arătat în pustia muntelui Sinai, în flacăra unui rug aprins."
31 Iar Moise, văzând, s'a minunat de vedenie, dar când s'a apropiat să se uite, glasul Domnului a fost către el:"
32 Eu sunt Dumnezeul părinţilor tăi, Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob. Şi Moise, tremurând, nu îndrăznea să privească;"
33 dar Domnul i-a zis: Scoate-ţi încălţămintea picioarelor, căci locul pe care stai este pământ sfânt."
34 Da, văzut-am asuprirea poporului Meu în Egipt şi suspinul lor l-am auzit şi M'am pogorât ca să-i eliberez. Şi acum, vino, te trimit în Egipt!"
35 Pe Moise acesta, de care ei s'au lepădat, zicând: „Cine te-a pus pe tine domn şi judecător?“, pe el l-a trimis Dumnezeu domn şi răscumpărător prin mâna îngerului care i se arătase în rug."
36 El i-a scos afară, făcând minuni şi semne în ţara Egiptului şi la Marea Roşie şi în pustie timp de patruzeci de ani."
37 Acesta este Moise cel ce le-a spus fiilor lui Israel: Prooroc ca mine vă va ridica Dumnezeu dintre fraţii voştri; pe El să-L ascultaţi!"
38 El este cel ce în adunarea din pustie a fost cu îngerul care i-a vorbit pe muntele Sinai şi cu părinţii noştri şi a primit cuvinte de viaţă ca să ni le dea nouă."
39 De el n'au vrut să asculte părinţii noştri, ci s'au lepădat, şi'n inimile lor s'au întors către Egipt"
40 zicându-i lui Aaron: Fă-ne dumnezei care să meargă înaintea noastră; căci acestui Moise care ne-a scos din ţara Egiptului nu ştim ce i s'a întâmplat."
41 Şi'n zilele acelea au făcut un viţel şi i-au adus idolului jertfă şi se veseleau de lucrurile mâinilor lor."
42 Dar Dumnezeu S'a întors de la ei şi i-a dat să se închine oştirii cerului, precum este scris în cartea profeţilor: Casă a lui Israel, timp de patruzeci de ani, în pustie, adusu-Mi-aţi voi Mie junghieri şi jertfe?"
43 Dar aţi purtat cortul lui Moloh şi steaua dumnezeului [vostru] Raifan, chipurile pe care le-aţi făcut să vă închinaţi la ele!... Vă voi strămuta dincolo de Babilon!"
44 Părinţii noştri aveau în pustie cortul mărturiei, aşa cum orânduise Cel ce i-a grăit lui Moise să-l facă după izvodul pe care-l văzuse;"
45 şi pe acesta primindu-l, părinţii noştri l-au adus cu Iosua în ţara stăpânită de neamurile pe care Dumnezeu le-a izgonit din faţa părinţilor noştri; până'n zilele lui David,"
46 care a aflat har în faţa lui Dumnezeu şi a cerut să-I găsească un locaş Dumnezeului lui Iacob."
47 Dar casa I-a zidit-o Solomon."
48 Cel-Preaînalt însă nu locuieşte în case făcute de mâini, după cum zice profetul:"
49 Cerul este tronul Meu, iar pământul, aşternut al picioarelor Mele. Ce casă îmi vei zidi tu Mie – zice Domnul –, sau: care este locul odihnei Mele?"
50 Oare nu mâna Mea a făcut toate acestea?"
51 Voi, cei tari în cerbice şi netăiaţi împrejur la inimă şi la urechi, voi pururea Îi staţi împotrivă Duhului Sfânt; precum părinţii voştri, aşa şi voi!"
52 Pe care dintre profeţi nu l-au prigonit părinţii voştri? Ei i-au omorât pe cei ce-au prevestit sosirea Celui-Drept, ai Cărui vânzători şi ucigaşi v'aţi făcut voi acum,"
53 voi, cei ce'n rânduială de la îngeri aţi primit legea şi n'aţi păzit-o!“"
54 Iar ei, auzind acestea fremătau de furie în inimile lor şi scrâşneau din dinţi împotriva lui."
55 Iar Ştefan, fiind plin de Duh Sfânt şi privind la cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu."
56 Şi a zis: „Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu!“"
57 Iar ei, strigând cu glas mare, şi-au astupat urechile şi'ntr'un cuget s'au năpustit asupra lui."
58 Şi scoţându-l afară din cetate, îl loveau cu pietre. Iar martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul."
59 Şi îl loveau cu pietre pe Ştefan, care se ruga şi zicea: „Doamne Iisuse, primeşte duhul meu!“"
60 Şi, îngenunchind, a strigat cu glas mare: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!...“. Şi zicând acestea, a adormit."
1 Şi Saul se învoise la uciderea lui. Şi în ziua aceea prigoană mare s'a făcut asupra Bisericii din Ierusalim. Şi toţi, în afară de apostoli, s'au împrăştiat prin ţinuturile Iudeii şi ale Samariei."
2 Iar nişte bărbaţi cucernici l-au îngropat pe Ştefan, şi plângere mare au făcut pentru el."
3 Iar Saul pustia Biserica; intrând prin case şi târând bărbaţi şi femei, îi arunca în temniţă."
4 Dar cei care se împrăştiaseră treceau din loc în loc binevestind cuvântul."
5 Iar Filip, coborându-se într'o cetate a Samariei, le propovăduia pe Hristos."
6 Şi mulţimile într'un cuget luau aminte la cele spuse de Filip, ascultându-l şi văzând semnele pe care le făcea."
7 Că din mulţi care aveau duhuri necurate, ele ieşeau strigând cu glas mare, şi mulţi slăbănogi şi şchiopi s'au vindecat."
8 Şi bucurie mare s'a făcut în cetatea aceea."
9 Dar în cetate era mai dinainte un bărbat cu numele Simon, care vrăjea şi uimea neamul Samariei, zicând că el ar fi cineva mare."
10 La acesta luau aminte toţi, de la mic şi pân'la mare, zicând: „El este acea putere a lui Dumnezeu numită Cea-Mare“."
11 Şi luau aminte la el, fiindcă de multă vreme îi uimise cu vrăjile lui."
12 Dar când ei i-au crezut lui Filip, care le propovăduia despre împărăţia lui Dumnezeu şi despre numele lui Iisus Hristos, bărbaţi şi femei se botezau."
13 Iar Simon a crezut şi el şi, botezându-se, era mereu cu Filip. Şi văzând semnele şi minunile mari ce se făceau, era uimit."
14 Iar apostolii din Ierusalim, auzind că Samaria a primit cuvântul lui Dumnezeu, i-au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan,"
15 care, coborând, s'au rugat pentru ei ca să primească Duh Sfânt;"
16 că nu se pogorâse încă peste nici unul dintre ei, ci erau numai botezaţi în numele Domnului Iisus."
17 Atunci îşi puneau mâinile peste ei, şi ei luau Duh Sfânt."
18 Şi Simon, văzând că prin punerea mâinilor apostolilor se dă Duhul Sfânt, le-a adus bani,"
19 zicând: „Daţi-mi şi mie această putere, ca acela pe care eu voi pune mâinile să primească Duh Sfânt“."
20 Iar Petru i-a zis: „Piară banii tăi, şi tu împreună cu ei!, pentru că ai socotit că darul lui Dumnezeu se dobândeşte cu bani;"
21 în chemarea aceasta tu n'ai parte şi nici moştenire, pentru că inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu."
22 Aşadar, pocăieşte-te de această răutate a ta şi roagă-te lui Dumnezeu, doar ţi se va ierta cugetul inimii;"
23 că'ntru amărăciunea fierii şi'ntru legătura nedreptăţii te văd că eşti!“"
24 Şi răspunzând Simon, a zis: „Rugaţi-vă voi la Domnul pentru mine, ca să nu vină asupra mea nimic din cele ce aţi zis“."
25 Iar ei, după ce au mărturisit şi au grăit cuvântul Domnului, s'au întors la Ierusalim binevestind în multe sate ale Samarinenilor."
26 Şi îngerul Domnului a grăit către Filip, zicând: „Ridică-te şi mergi spre miazăzi, pe calea care coboară de la Ierusalim la Gaza; ea este pustie“."
27 Şi ridicându-se el, a mers. Şi iată, un bărbat din Etiopia, famen, mare dregător al Candachiei, regina Etiopienilor, care era peste toată vistieria ei şi care venise la Ierusalim să se închine,"
28 se întorcea acasă; şi şezând în careta sa, îl citea pe profetul Isaia."
29 Iar Duhul i-a zis lui Filip: „Apropie-te şi te alipeşte de careta aceasta“."
30 Şi Filip a alergat şi l-a auzit citindu-l pe profetul Isaia şi i-a zis: „Înţelegi tu oare ce citeşti?“"
31 Iar el a zis: „Cum aş putea-o, dacă nu mă va călăuzi cineva?“ Şi l-a rugat pe Filip să se urce şi să şadă cu el."
32 Iar locul din Scriptură pe care-l citea era acesta: Ca o oaie la'njunghiere S'a adus şi ca un miel fără de glas în faţa celui ce-l tunde, aşa El nu-Şi deschide gura."
33 Întru smerenia Lui I s'a răpit dreptatea. Neamul Său cine-l va spune? Că viaţa I se ia de pe pământ."
34 Iar famenul, răspunzând, i-a zis lui Filip: „Rogu-te, despre cine zice profetul acesta?, despre sine, sau despre altcineva?“"
35 Iar Filip, deschizându-şi gura şi începând de la scriptura aceasta, i L-a binevestit pe Iisus."
36 Şi pe când mergeau ei pe cale, au ajuns la o apă; iar famenul a zis: „Iată apă. Ce mă împiedică să fiu botezat?“"
37 Filip a zis: „Dacă tu crezi din toată inima, este cu putinţă“. Şi el, răspunzând, a zis: „Cred că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu“."
38 Şi a poruncit să stea careta; şi s'au coborât amândoi în apă – şi Filip, şi famenul – şi l-a botezat."
39 Iar când au ieşit din apă, Duhul Domnului l-a răpit pe Filip şi famenul nu l-a mai văzut. Şi el s'a dus în calea sa, bucurându-se."
40 Iar Filip s'a aflat la Azot şi, mergând, binevestea prin toate cetăţile, până ce a sosit în Cezareea."
1 Iar Saul, încă suflând ameninţare şi ucidere împotriva ucenicilor Domnului, a mers la arhiereu"
2 şi a cerut de la el scrisori către sinagogile din Damasc ca, dacă va afla acolo pe vreunii, atât bărbaţi cât şi femei, că merg pe Calea aceasta, să-i aducă legaţi la Ierusalim."
3 Şi a fost că pe când mergea el şi se apropia de Damasc, deodată o lumină din cer a strălucit împrejurul lui."
4 Şi, căzând el la pământ, a auzit un glas, zicându-i: „Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti?“"
5 Iar el a zis: „Cine eşti, Doamne?“ Şi glasul i-a zis: „Eu sunt Iisus, Cel pe care tu Îl prigoneşti. Greu îţi este să izbeşti cu piciorul în ţepuşă“."
6 Şi el, tremurând şi înspăimântat fiind, a zis: „Doamne, ce voieşti Tu să fac?“ Iar Domnul i-a zis: „Ridică-te, intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci“."
7 Iar bărbaţii care mergeau cu el pe cale stăteau încremeniţi, glasul auzindu-l, dar nevăzând pe nimeni."
8 Şi Saul s'a ridicat de la pământ; dar, deşi avea ochii deschişi, nu vedea nimic. Şi luându-l de mână, l-au dus la Damasc."
9 Şi trei zile a fost fără vedere; şi n'a mâncat, nici n'a băut."
10 Şi era în Damasc un ucenic cu numele Anania. Şi Domnul i-a zis în vedenie: „Anania!“ Iar el a zis: „Iată-mă, Doamne!“"
11 Şi Domnul a zis către el: „Scoală-te şi mergi pe uliţa care se cheamă Uliţa Dreaptă şi caută în casa lui Iuda pe un om din Tars, cu numele Saul; că, iată, se roagă,"
12 şi a văzut în vedenie pe un bărbat cu numele Anania intrând înlăuntru şi punându-şi mâinile peste el ca să-şi recapete vederea“."
13 Şi a răspuns Anania: „Doamne, despre bărbatul acesta de la mulţi am auzit câte rele le-a făcut el sfinţilor Tăi în Ierusalim;"
14 şi aici are putere de la arhierei să-i lege pe toţi cei ce cheamă numele Tău“."
15 Şi i-a zis Domnul: „Du-te, pentru că acesta Îmi este Mie vas ales, ca numele să mi-L poarte înaintea neamurilor şi a regilor şi a fiilor lui Israel;"
16 căci Eu îi voi arăta câte trebuie el să pătimească pentru numele Meu“."
17 Şi a mers Anania şi a intrat în casă şi, punându-şi mâinile peste el, a zis: „Frate Saul, Domnul Iisus, Cel Care ţi S'a arătat pe calea pe care veneai, m'a trimis ca să-ţi recapeţi vederea şi să te umpli de Duh Sfânt“."
18 Şi îndată au căzut de pe ochii lui ca nişte solzi; şi-a recăpătat vederea şi, sculându-se, a fost botezat."
19 Şi luând mâncare, s'a întărit. Şi a stat cu ucenicii din Damasc câteva zile."
20 Îndată după aceea Îl propovăduia în sinagogi pe Iisus, că Acesta este Fiul lui Dumnezeu."
21 Şi se mirau toţi cei ce-l auzeau şi ziceau: „Oare nu el este cel care i-a prigonit în Ierusalim pe cei ce cheamă numele acesta? şi nu pentru aceea a venit el aici, ca să-i ducă legaţi la arhierei?...“."
22 Şi Saul mai mult se întărea şi-i tulbura pe Iudeii care locuiau în Damasc, dovedind că Acesta este Hristos."
23 Şi după ce au trecut destule zile, Iudeii s'au sfătuit să-l omoare."
24 Dar lui Saul i s'a făcut cunoscută uneltirea lor. Iar ei zi şi noapte păzeau porţile, ca să-l ucidă."
25 Şi luându-l ucenicii lui noaptea, l-au coborât peste zid într'un coş, lăsându-l jos."
26 Şi venind la Ierusalim, Saul încerca să se alipească de ucenici; şi toţi se temeau de el, necrezând că este ucenic."
27 Dar Barnaba, luându-l, l-a dus la apostoli şi el le-a istorisit cum L-a văzut în cale pe Domnul şi că Acesta i-a grăit, şi cum cu îndrăznire a propovăduit la Damasc întru numele lui Iisus."
28 Şi era cu ei ieşind şi intrând în Ierusalim, cu îndrăznire propovăduind întru numele Domnului."
29 Şi grăia şi se lua la întrebări cu Eleniştii; dar ei căutau să-l ucidă."
30 Iar dacă fraţii au aflat aceasta, l-au dus la Cezareea şi l-au trimis la Tars."
31 Aşadar, în toată Iudeea şi Galileea şi Samaria Biserica avea pace, zidindu-se şi umblând în frica de Domnul; şi se înmulţeau întru mângâierea Duhului Sfânt."
32 Şi a fost că Petru a trecut pe la toţi şi a coborât şi la sfinţii care locuiau în Lida."
33 Şi acolo a găsit un om cu numele Enea, care de opt ani zăcea în pat, că era paralitic."
34 Şi Petru i-a zis: „Enea, te vindecă Iisus Hristos; ridică-te şi strânge-ţi patul!“ Şi el îndată s'a ridicat;"
35 şi l-au văzut toţi cei ce locuiau în Lida şi în Saron, care s'au şi întors la Domnul."
36 Iar în Ioppe era o uceniţă cu numele Tavita, ceea ce în tâlcuire se zice Căprioara. Aceasta era plină de fapte bune şi de milosteniile pe care le făcea."
37 Şi a fost că în zilele acelea ea s'a îmbolnăvit şi a murit. Şi după ce au scăldat-o, au pus-o în odaia de sus."
38 Şi fiind Lida aproape de Ioppe, ucenicii, auzind că Petru este în Lida, au trimis la el doi bărbaţi, rugându-l: „Nu pregeta să vii până la noi“."
39 Şi Petru, sculându-se, a mers cu ei. Când a sosit, l-au dus în odaia de sus; şi l-au înconjurat toate văduvele, plângând şi arătând cămăşile şi hainele câte le făcea Căprioara pe când era cu ele."
40 Şi Petru, după ce i-a scos afară pe toţi, a îngenuncheat şi s'a rugat; şi întorcându-se către trup, a zis: „Tavita, scoală-te!“ Iar ea şi-a deschis ochii şi, văzându-l pe Petru, a şezut în capul oaselor."
41 Iar Petru i-a dat mâna şi a ridicat-o şi, chemându-i pe sfinţi şi pe văduve, le-a dat-o vie."
42 Şi s'a făcut cunoscută aceasta în întreaga Ioppe şi mulţi au crezut în Domnul."
43 Şi a fost că el a rămas multe zile în Ioppe, la un oarecare Simon, tăbăcar."
1 Iar în Cezareea era un bărbat cu numele Corneliu, sutaş din cohorta ce se chema Italica,"
2 cucernic şi temător de Dumnezeu, cu toată casa lui, şi care făcea multe milostenii poporului şi'ntotdeauna I se ruga lui Dumnezeu."
3 Şi cam pe la ceasul al nouălea din zi a văzut în vedenie, lămurit, un înger al lui Dumnezeu, intrând la el şi zicându-i: „Corneliu!“"
4 Iar Corneliu, cătând spre el şi înfricoşându-se, a zis: „Ce este, Doamne?“ Şi îngerul i-a zis: „Rugăciunile şi milosteniile tale s'au suit spre pomenire înaintea lui Dumnezeu."
5 Şi acum, trimite oameni la Ioppe şi cheamă să vină un anume Simon care se numeşte Petru."
6 El găzduieşte la un oarecare Simon, tăbăcar, a cărui casă este lângă mare. Acesta îţi va spune ce trebuie să faci“."
7 Şi când îngerul care a vorbit cu el a plecat, Corneliu i-a chemat pe doi din slujitorii săi de casă şi pe un ostaş cucernic din cei ce-i erau mai apropiaţi."
8 Şi după ce le-a istorisit toate, i-a trimis la Ioppe."
9 Iar a doua zi, în timp ce ei mergeau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s'a suit în odaia de sus, cam pe la ceasul al şaselea, să se roage."
10 Şi a fost că i s'a făcut foame şi voia să mănânce; dar pe când ei îi pregăteau, el a căzut în extaz."
11 Şi a văzut cerul deschis şi un lucru ca o faţă mare de masă coborându-se legată de patru colţuri şi lăsându-se pe pământ."
12 În ea erau toate dobitoacele cu patru picioare şi târâtoarele pământului şi păsările cerului."
13 Şi glas a fost către el: „Scoală-te, Petre, înjunghie şi mănâncă!“"
14 Iar Petru a zis: „Nicidecum, Doamne, că niciodată n'am mâncat ceva spurcat sau necurat“."
15 Şi din nou a fost glas către el, a doua oară: „Pe cele ce le-a curăţit Dumnezeu, tu să nu le numeşti spurcate!“"
16 Şi aceasta s'a făcut de trei ori, şi îndată lucrul acela s'a ridicat la cer."
17 În timp ce Petru nu se dumerea întru Sine ce ar putea să fie vedenia pe care o văzuse, iată că bărbaţii trimişi de Corneliu, întrebând de casa lui Simon, stând la poartă"
18 şi strigând, au întrebat dacă Simon cel numit Petru găzduieşte acolo."
19 Şi'n timp ce Petru era gândindu-se la vedenie, Duhul i-a zis: „Iată, te caută trei bărbaţi;"
20 scoală-te aşadar, coboară şi mergi împreună cu ei fără să te îndoieşti de nimic, fiindcă Eu i-am trimis“."
21 Şi Petru, coborându-se la bărbaţii trimişi la el de Corneliu, le-a zis: „Iată, eu sunt acela pe care-l căutaţi. Care este pricina pentru care-aţi venit?“"
22 Iar ei au zis: „Corneliu sutaşul, om drept şi temător de Dumnezeu şi mărturisit de tot neamul Iudeilor, înştiinţat a fost de înger sfânt să trimită să te cheme acasă la el, ca să audă cuvinte de la tine“."
23 Atunci el i-a chemat înlăuntru şi i-a ospătat. Iar a doua zi, sculându-se, a plecat cu ei; iar câţiva din fraţii cei din Ioppe l-au însoţit."
24 Şi'n ziua următoare au intrat în Cezareea. Iar Corneliu îi aştepta; şi-şi chemase acasă la el rudeniile şi pe prietenii cei mai apropiaţi."
25 Şi când a fost să intre Petru, Corneliu l-a întâmpinat şi i s'a închinat căzându-i la picioare."
26 Iar Petru l-a ridicat, zicându-i: „Ridică-te!, şi eu sunt om“."
27 Şi, vorbind cu el, a intrat şi a găsit pe mulţi adunaţi."
28 Şi a zis către ei: „Voi ştiţi că unui bărbat iudeu nu-i este îngăduit să se alipească ori să se apropie de cel de alt neam; dar mie Dumnezeu mi-a arătat ca pe nici un om să nu-l numesc spurcat sau necurat."
29 De aceea, chemat fiind să vin, am venit fără'mpotrivire. Deci vă întreb: Pentru care pricină aţi trimis după mine?“"
30 Corneliu a zis: „Acum patru zile eram postind până la ceasul acesta, şi'n casa mea îmi făceam rugăciunea de ceasul al nouălea; şi iată, un bărbat în haină strălucitoare a stat în faţa mea"
31 şi a zis: Corneliu, rugăciunea ta a fost ascultată şi milosteniile tale au fost pomenite înaintea lui Dumnezeu."
32 Aşadar, trimite la Ioppe şi cheamă-l pe Simon cel ce se numeşte Petru; el e găzduit în casa lui Simon, tăbăcarul, lângă mare."
33 Deci, îndată eu am trimis la tine; şi tu ai făcut bine că ai venit. Şi acum, noi toţi suntem de faţă înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm toate cele poruncite ţie de Domnul“."
34 Iar Petru, deschizându-şi gura, a zis: „Cu adevărat cunosc că Domnul nu este părtinitor,"
35 ci, în orice neam, celui ce se teme de El şi face dreptate, bineplăcut îi este"
36 cuvântul pe care El l-a trimis fiilor lui Israel, binevestind pacea prin Iisus Hristos. – Acesta este Domn al tuturor –."
37 Voi ştiţi cuvântul care a fost în toată Iudeea, începând din Galileea, după botezul pe care l-a propovăduit Ioan,"
38 adică despre Iisus din Nazaret, cum L-a uns pe El Dumnezeu cu Duhul Sfânt şi cu putere; despre El, Care a umblat făcând bine şi vindecând pe toţi cei asupriţi de diavolul, pentru că Dumnezeu era cu El."
39 Şi noi suntem martori a tot ceea ce El a făcut, şi în ţara Iudeilor, şi în Ierusalim; pe Acesta L-au omorât spânzurându-L pe lemn."
40 Pe Acesta Dumnezeu L-a înviat a treia zi şi I-a dat să Se arate,"
41 nu la tot poporul, ci nouă, martorilor mai dinainte rânduiţi de Dumnezeu, cei ce am mâncat şi am băut cu El după ce a înviat din morţi."
42 Şi El ne-a poruncit să propovăduim poporului şi să mărturisim că El este Cel rânduit de Dumnezeu să fie judecător al celor vii şi al celor morţi."
43 Despre aceasta mărturisesc toţi profeţii, că tot cel ce crede întru El, prin numele Lui va primi iertarea păcatelor“."
44 În timp ce Petru încă grăia cuvintele acestea, Duhul cel Sfânt S'a pogorât peste toţi cei ce ascultau cuvântul."
45 Iar credincioşii tăiaţi împrejur, care veniseră cu Petru, au rămas uimiţi că darul Duhului Sfânt s'a revărsat şi peste păgâni."
46 Că-i auzeau vorbind în limbi şi slăvindu-L pe Dumnezeu. Atunci a răspuns Petru:"
47 „Oare poate cineva opri apa să-i boteze pe aceştia care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?“"
48 Şi a poruncit ca ei să fie botezaţi întru numele Domnului Iisus Hristos. Atunci l-au rugat să rămână la ei câteva zile."
1 Apostolii şi fraţii care erau prin Iudeea au auzit că şi păgânii au primit cuvântul lui Dumnezeu."
2 Iar când Petru s'a suit la Ierusalim, credincioşii tăiaţi împrejur se'ndoiau asupră-i"
3 şi ziceau: „Ai intrat la oameni netăiaţi împrejur şi ai mâncat cu ei...“."
4 Dar Petru a'nceput şi cu de-a rândul le-a povestit, zicând:"
5 „Eu eram în cetatea Ioppe şi mă rugam; şi am văzut în extaz o vedenie: un lucru ca o faţă mare de masă coborându-se legată la patru colţuri; şi lăsându-se în jos din cer, a venit la mine."
6 Cătând eu la ea cu luare-aminte, am văzut dobitoacele cu patru picioare ale pământului şi fiarele şi târâtoarele şi păsările cerului."
7 Şi-am auzit un glas care-mi zicea: Scoală-te, Petre, înjunghie şi mănâncă!"
8 Dar eu am zis: Nicidecum, Doamne, că nimic spurcat sau necurat nu mi-a intrat vreodată în gură."
9 Şi glasul mi-a grăit a doua oară din cer: Pe cele ce le-a curăţit Dumnezeu, tu să nu le numeşti spurcate!"
10 Şi aceasta s'a făcut de trei ori, şi apoi totul a fost luat din nou la cer."
11 Şi iată că'ndată trei bărbaţi trimişi la mine din Cezareea s'au oprit la casa în care eram noi."
12 Iar Duhul mi-a zis să merg cu ei fără să mă'ndoiesc de nimic. Şi au mers cu mine şi aceşti şase fraţi şi am intrat în casa bărbatului."
13 Şi el mi-a povestit cum a văzut îngerul stând în casa lui şi zicând: Trimite la Ioppe şi cheamă-l pe Simon cel numit şi Petru,"
14 care-ţi va grăi cuvinte prin care te vei mântui, tu şi toată casa ta."
15 Şi când am început eu să grăiesc, Duhul Sfânt S'a pogorât peste ei, ca şi peste noi la început."
16 Şi mi-am adus aminte de cuvântul Domnului, că zicea: Ioan a botezat cu apă; dar voi veţi fi botezaţi întru Duhul Sfânt."
17 Deci, dacă Dumnezeu le-a dat acelaşi dar ca şi nouă, lor, care au crezut în Iisus Hristos, cine eram eu să-L opresc pe Dumnezeu?“"
18 Auzind acestea, ei s'au liniştit şi au slăvit pe Dumnezeu, zicând: „Aşadar, şi păgânilor le-a dat Dumnezeu pocăinţa spre Viaţă“."
19 Acuma, cei ce se împrăştiaseră în urma necazului întâmplat pe timpul lui Ştefan au trecut până'n Fenicia şi'n Cipru şi'n Antiohia, nimănui grăind cuvântul decât Iudeilor."
20 Dar erau unii dintre ei, bărbaţi ciprioţi şi cireneni care, venind în Antiohia, grăiau şi către Elini, binevestindu-L pe Domnul Iisus."
21 Şi mâna Domnului era cu ei şi mare era numărul celor ce au crezut şi s'au întors la Domnul."
22 Şi vorba despre ei s'a auzit în urechile Bisericii din Ierusalim şi l-au trimis pe Barnaba până la Antiohia."
23 Acesta, sosind şi văzând harul lui Dumnezeu, s'a bucurat şi-i îndemna pe toţi să rămână în Domnul cu inima statornică."
24 Că era bărbat bun şi plin de Duh Sfânt şi de credinţă. Şi mulţime multă I s'a adăugat Domnului."
25 Şi a plecat Barnaba la Tars, ca să-l caute pe Saul."
26 Şi găsindu-l, l-a adus la Antiohia. Şi au stat acolo un an întreg, împreună îndrumând în Biserică şi învăţând mult popor. Şi în Antiohia s'au numit ucenicii, pentru întâia oară, creştini."
27 În zilele acelea s'au coborât profeţi de la Ierusalim în Antiohia."
28 Şi sculându-se unul dintre ei, cu numele Agab, a arătat prin Duhul că'n toată lumea va fi foamete mare, care a şi fost în zilele lui Claudiu."
29 Iar ucenicii au hotărât ca fiecare dintre ei, după putere, să trimită spre ajutorare fraţilor care locuiau în Iudeea;"
30 ceea ce au şi făcut, trimiţându-le preoţilor prin mâna lui Barnaba şi a lui Saul."
1 Şi în vremea aceea regele Irod şi-a întins mâna să le facă rău unora din Biserică."
2 Şi l-a ucis cu sabia pe Iacob, fratele lui Ioan."
3 Şi văzând că e pe placul Iudeilor, a adăugat şi prinderea lui Petru – şi erau zilele azimelor –"
4 pe carele şi prinzându-l, l-a aruncat în temniţă, dându-l la patru străji de câte patru ostaşi ca să-l păzească, vrând ca după Paşti să-l scoată în faţa poporului."
5 Aşadar, Petru era păzit în temniţă; iar de către Biserică se făcea necontenit rugăciune către Dumnezeu pentru el."
6 Dar când Irod era să-l scoată afară, în noaptea aceea Petru dormea între doi ostaşi, legat cu două lanţuri, iar în faţa uşii paznicii păzeau temniţa."
7 Şi iată, un înger al Domnului a venit, iar în încăpere a strălucit lumină. Şi lovindu-l pe Petru în coastă, îngerul l-a trezit, zicând: „Scoală-te repede!“ Şi lanţurile i-au căzut de la mâini."
8 Şi i-a zis îngerul: „Încinge-te şi încalţă-ţi sandalele!“ Şi el a făcut aşa. Şi i-a zis lui: „Îmbracă-ţi haina şi urmează-mă!“"
9 Şi ieşind, mergea după înger; şi nu ştia că adevărat este ceea ce s'a făcut de către înger, ci i se părea că vede vedenie."
10 Şi trecând ei de straja întâi şi de a doua, au ajuns la poarta de fier care duce în cetate; şi ea li s'a deschis singură. Şi ieşind, au trecut într'o uliţă, şi deodată îngerul s'a îndepărtat de la el."
11 Şi Petru, venindu-şi în sine, a zis: „Acum cu adevărat ştiu că Domnul l-a trimis pe îngerul Său şi m'a scăpat din mâna lui Irod şi din toate câte aştepta poporul Iudeilor“."
12 Şi chibzuind el, a venit la casa Mariei, mama lui Ioan, cel numit şi Marcu, unde mulţi erau adunaţi şi se rugau."
13 Şi bătând Petru la uşa de la poartă, o slujnică cu numele Roda s'a dus să asculte."
14 Şi cunoscând ea vocea lui Petru, de bucurie n'a deschis uşa, ci a alergat înlăuntru şi a spus că Petru stă în faţa porţii."
15 Iar ei au zis: „Ai înnebunit...“. Dar ea stăruia că aşa este. Iar ei ziceau: „E îngerul lui...“."
16 Dar Petru bătea mereu în poartă. Şi deschizându-i, l-au văzut şi au rămas uimiţi."
17 Şi făcându-le semn cu mâna să tacă, le-a istorisit cum l-a scos Domnul pe el din temniţă. Şi a zis: „Spuneţi acestea lui Iacob şi fraţilor! Şi ieşind, s'a dus în alt loc“."
18 Şi dacă s'a făcut ziuă, nu mică a fost tulburarea între ostaşi: „Oare ce s'a făcut Petru?...“."
19 Şi cerându-l Irod şi negăsindu-l, după ce i-a cercetat pe străjeri a poruncit să fie ucişi. Şi el, coborând din Iudeea la Cezareea, a rămas acolo."
20 Şi Irod era mânios pe locuitorii din Tir şi din Sidon. Dar ei într'un singur cuget au venit la el; şi înduplecându-l pe Blast, care era cămăraşul regelui, cereau pace; că ţara lor se hrănea din aceea a regelui."
21 Şi într'o anume zi, mai dinainte rânduită, îmbrăcându-se Irod în vestmânt regesc şi şezând în tribună, le vorbea;"
22 iar poporul striga: „Glas dumnezeiesc este acesta, nu omenesc!...“."
23 Şi îndată îngerul Domnului l-a lovit, pentru că nu lui Dumnezeu I-a dat slavă. Şi mâncându-l viermii, şi-a dat sufletul."
24 Iar cuvântul lui Dumnezeu creştea şi se înmulţea."
25 Iar Barnaba şi Saul, după ce şi-au îndeplinit slujba, s'au întors de la Ierusalim la Antiohia, luându-l cu ei şi pe Ioan, cel numit Marcu."
1 Şi erau în Biserica din Antiohia profeţi şi învăţători: Barnaba şi Simeon, ce se numea Niger, Luciu Cireneul, Manain, cel care fusese crescut împreună cu Irod tetrarhul, şi Saul."
2 Şi pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: „Osebiţi-Mi pe Barnaba şi pe Saul, pentru lucrarea la care i-am chemat“."
3 Atunci, postind şi rugându-se, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece."
4 Astfel că ei, trimişi de Duhul Sfânt, au coborât la Seleucia şi de acolo au plecat cu corabia la Cipru."
5 Şi ajungând în Salamina, au vestit cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile Iudeilor. Şi-l aveau şi pe Ioan ca slujitor."
6 Şi străbătând toată insula până la Pafos, au găsit pe un oarecare bărbat iudeu, vrăjitor, profet mincinos, al cărui nume era Bariisus,"
7 care era împreună cu proconsulul Sergius Paulus, bărbat înţelept. Acesta, chemându-i la sine pe Barnaba şi pe Saul, dorea să audă cuvântul lui Dumnezeu."
8 Dar le stătea împotrivă Elimas vrăjitorul – căci aşa se tâlcuieşte numele lui –, căutând să-l întoarcă pe proconsul de la credinţă."
9 Dar Saul – care se numeşte şi Pavel –, plin fiind de Duh Sfânt, s'a uitat ţintă la el"
10 şi a zis: „O, tu cel plin de toată viclenia şi de toată înşelăciunea, fiu al diavolului, vrăjmaş a toată dreptatea, n'ai să încetezi a strâmba căile Domnului cele drepte?"
11 Şi acum, iată mâna Domnului este asupră-ţi şi vei fi orb şi soarele nu-l vei mai vedea până la o vreme!“ Şi îndată a căzut peste el pâclă şi întuneric; şi dibuind împrejur, căuta pe cineva să-l ducă de mână."
12 Atunci proconsulul, văzând ce se făcuse, a crezut, foarte mirat de învăţătura Domnului."
13 Şi plecând cu corabia de la Pafos, Pavel şi cei împreună cu el au venit la Perga Pamfiliei. Iar Ioan, despărţindu-se de ei, s'a întors la Ierusalim."
14 Iar ei, trecând de Perga, au ajuns la Antiohia Pisidiei; şi intrând în sinagogă într'o zi de sâmbătă, s'au aşezat."
15 Şi după citirea legii şi a profeţilor, mai-marii sinagogii au trimis la ei, zicându-le: Bărbaţi fraţi, dacă aveţi vreun cuvânt de mângâiere către popor, vorbiţi!"
16 Şi ridicându-se Pavel şi făcându-le semn cu mâna, a zis: „Bărbaţi israeliţi şi voi, cei temători de Dumnezeu, ascultaţi:"
17 Dumnezeul acestui popor al lui Israel i-a ales pe părinţii noştri, şi pe popor l-a înălţat când era străin pe pământul Egiptului, şi cu braţ înalt i-a scos de acolo."
18 Şi vreme ca de patruzeci de ani i-a hrănit în pustie."
19 Şi nimicind şapte neamuri în ţara Canaanului, pământul acela l-a dat lor spre moştenire."
20 Şi după acestea, ca la patru sute cincizeci de ani, le-a dat judecători, până la Samuel profetul."
21 Şi după aceea au cerut rege şi Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chiş, bărbat din seminţia lui Veniamin, timp de patruzeci de ani."
22 Şi înlăturându-l, le-a ridicat rege pe David, despre care a zis, mărturisind: Aflatu-l-am pe David al lui Iesei, bărbat după inima Mea, care va face toate voile Mele."
23 Din urmaşii acestuia i-a adus Dumnezeu lui Israel un Mântuitor, potrivit făgăduinţei, pe Iisus."
24 Încă înaintea venirii Lui, Ioan propovăduise botezul pocăinţei la tot poporul lui Israel."
25 Iar pe când Ioan îşi împlinea călătoria, zicea: Eu nu sunt ce credeţi voi că sunt. Dar iată, vine după mine Cel căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg încălţămintea picioarelor!"
26 Bărbaţi fraţi, fii din neamul lui Avraam şi cei dintre voi temători de Dumnezeu, către voi a fost trimis cuvântul acestei mântuiri."
27 Pentru că cei ce locuiesc în Ierusalim şi mai-marii lor, necunoscându-L şi osândindu-L, au plinit glasurile profeţilor ce se citesc în fiecare sâmbătă."
28 Şi fără să fi găsit în El nici o vină vrednică de moarte, i-au cerut lui Pilat să-L omoare."
29 Iar când au săvârşit toate cele scrise despre El, L-au coborât de pe cruce şi L-au pus în mormânt."
30 Dar Dumnezeu L-a înviat din morţi."
31 Timp de mai multe zile El li S'a arătat celor care împreună cu El s'au suit din Galileea la Ierusalim şi care acum sunt martorii Lui către popor."
32 Şi noi vă binevestim făgăduinţa făcută părinţilor,"
33 că pe aceasta Dumnezeu ne-a plinit-o nouă, copiii lor, înviindu-L pe Iisus; aşa cum este scris şi în psalmul al doilea: Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut. "
34 Şi că L-a înviat din morţi şi că El nu Se va mai întoarce la stricăciune, a spus-o astfel: Vă voi da vouă pe cele sfinte şi vrednice de crezare ale lui David."
35 De aceea, şi în alt loc zice: Pe Sfântul Tău nu-L vei lăsa să vadă stricăciune."
36 Pentru că David, după ce în vremea sa i-a slujit voii lui Dumnezeu, a adormit şi li s'a adăugat părinţilor săi şi a văzut stricăciune;"
37 dar Acela pe Care Dumnezeu L-a înviat n'a văzut stricăciune."
38 Cunoscut deci să vă fie vouă, bărbaţi fraţi, că prin Acesta vi se vesteşte vouă iertarea păcatelor"
39 şi că'ntru El oricine crede este îndreptăţit de către toate câte n'aţi putut voi să fiţi îndreptăţiţi în legea lui Moise."
40 Deci luaţi aminte să nu vină peste voi ceea ce s'a zis în profeţi:"
41 Vedeţi, voi, cei ce dispreţuiţi, şi minunaţi-vă şi pieriţi, că Eu în zilele voastre lucrez un lucru pe care nu-l veţi crede dacă vi-l va spune cineva“."
42 Şi ieşind ei din sinagoga Iudeilor, păgânii îi rugau ca aceste cuvinte să li se grăiască lor în sâmbăta viitoare."
43 După ce s'a terminat adunarea, mulţi dintre Iudei şi dintre prozeliţii cucernici au mers după Pavel şi după Barnaba, care le vorbeau şi-i îndemnau să stăruie în harul lui Dumnezeu."
44 Iar în sâmbăta următoare, aproape toată cetatea s'a adunat să audă cuvântul lui Dumnezeu."
45 Dar Iudeii, văzând mulţimile, s'au umplut de invidie şi vorbeau împotriva celor spuse de Pavel, încontrându-se şi defăimând."
46 Iar Pavel şi Barnaba le-au zis cu îndrăznire: „Vouă trebuia să vi se grăiască mai întâi cuvântul lui Dumnezeu, dar de vreme ce îl lepădaţi şi vă judecaţi pe voi înşivă nevrednici de viaţa veşnică, iată, ne îndreptăm către păgâni."
47 Fiindcă aşa ne-a poruncit nouă Domnul: Te-am pus spre lumină neamurilor, ca să fii Tu spre mântuire până la marginea pământului“."
48 Iar neamurile, auzind, se bucurau şi slăveau cuvântul lui Dumnezeu; şi câţi erau rânduiţi spre viaţă veşnică au crezut;"
49 iar cuvântul Domnului se răspândea prin tot ţinutul."
50 Dar Iudeii au întărâtat pe femeile cucernice şi de cinste şi pe fruntaşii cetăţii şi au ridicat prigoană împotriva lui Pavel şi a lui Barnaba şi i-au scos din hotarele lor."
51 Iar ei, scuturându-şi asupra lor praful de pe picioare, au venit la Iconiu;"
52 şi ucenicii se umpleau de bucurie şi de Duh Sfânt."
1 Şi a fost că în Iconiu ei au intrat împreună în sinagoga Iudeilor şi în aşa fel au vorbit, încât o mare mulţime din Iudei şi din Elini au crezut."
2 Dar Iudeii care n'au crezut au răsculat sufletele păgânilor şi le-au înrăit împotriva fraţilor."
3 Aşadar, ei au stat acolo multă vreme, cu îndrăznire grăind întru Domnul, Cel ce pentru cuvântul harului Său dădea mărturie făcând semne şi minuni prin mâinile lor."
4 Şi mulţimea din cetate s'a dezbinat; şi unii ţineau cu Iudeii, iar alţii ţineau cu apostolii."
5 Iar când păgânii şi Iudeii, împreună cu mai-marii lor, s'au pornit să-i ocărască şi să-i ucidă cu pietre,"
6 ei şi-au dat seama şi au fugit în cetăţile Licaoniei, la Listra şi Derbe şi'n ţinutul dimprejur;"
7 şi binevesteau acolo."
8 Şi în Listra era şezând jos un om neputincios de picioare, fiind olog din pântecele maicii sale şi care nu umblase niciodată."
9 El îl asculta pe Pavel când vorbea. Iar acesta, cătând spre el şi văzând că are credinţă să fie vindecat,"
10 a zis cu glas puternic: „Ridică-te drept pe picioarele tale!“ Şi el a sărit şi a umblat."
11 Iar mulţimile, văzând ceea ce făcuse Pavel, şi-au ridicat glasul în limba licaonă, zicând: „Zeii, luând chip de oameni, s'au coborât la noi...“."
12 Şi pe Barnaba îl numeau Zeus; iar pe Pavel, Hermes, fiindcă el era purtătorul cuvântului."
13 Iar preotul lui Zeus, al cărui templu era în faţa cetăţii, a adus la porţi tauri şi cununi şi împreună cu mulţimile voia să le aducă jertfă."
14 Şi auzind apostolii Barnaba şi Pavel, şi-au rupt veşmintele şi au sărit în mulţime, strigând"
15 şi zicând: „Bărbaţilor, de ce faceţi asta?... Şi noi suntem oameni tot atât de pătimitori ca şi voi, care însă vă binevestim vouă ca de la deşertăciunile acestea să vă întoarceţi către Dumnezeul Cel-Viu, Care a făcut cerul şi pământul, marea şi toate cele ce sunt într'însele"
16 şi Care'n veacurile trecute a lăsat ca toate neamurile să meargă'n căile lor,"
17 deşi El pe Sine nu S'a lăsat nemărturisit, făcându-vă bine, dându-vă din cer ploi şi timpuri roditoare, umplându-vă inimile de hrană şi de bucurie“."
18 Şi acestea zicând, de-abia au potolit mulţimile să nu le aducă jertfă."
19 Dar de la Antiohia şi de la Iconiu au venit Iudei care, înduplecând mulţimile, l-au lovit pe Pavel cu pietre; şi l-au târât afară din cetate, crezând că a murit."
20 Dar înconjurându-l ucenicii, el s'a sculat şi a intrat în cetate. Şi a doua zi s'a dus cu Barnaba la Derbe."
21 Şi binevestind ei în cetatea aceea şi făcând ucenici mulţi, s'au înapoiat la Listra, la Iconiu şi la Antiohia,"
22 întărind sufletele ucenicilor şi îndemnându-i să stăruie în credinţă, că „prin multe necazuri trebuie să intrăm în împărăţia lui Dumnezeu“."
23 Şi hirotonindu-le preoţi în fiecare Biserică, rugându-se cu postiri, i-au încredinţat Domnului în Care crezuseră."
24 Şi străbătând Pisidia, au venit în Pamfilia."
25 Şi după ce au grăit cuvântul Domnului în Perga, au coborât la Atalia."
26 Şi de acolo au mers cu corabia spre Antiohia, de unde fuseseră ei încredinţaţi harului lui Dumnezeu spre lucrarea pe care-au împlinit-o."
27 Şi venind şi adunând Biserica, au vestit câte a făcut Dumnezeu cu ei şi că El le-a deschis păgânilor uşa credinţei."
28 Şi nu puţină vreme au rămas acolo cu ucenicii."
1 Şi unii, coborându-se din Iudeea, învăţau pe fraţi că: „Dacă nu vă tăiaţi împrejur, după predania lui Moise, nu vă puteţi mântui“."
2 Şi după ce nu puţină împotrivire şi gâlceavă au făcut ei asupra lui Pavel şi Barnaba, au rânduit ca Pavel şi Barnaba şi alţi câţiva dintre ei să se suie la apostolii şi la preoţii din Ierusalim pentru această întrebare."
3 Aşadar, trimişi fiind ei de Biserică, au trecut prin Fenicia şi prin Samaria, istorisind despre revenirea păgânilor; şi mare bucurie le făceau tuturor fraţilor."
4 Şi sosind ei la Ierusalim, au fost primiţi de Biserică şi de apostoli şi de preoţi şi au vestit câte a făcut Dumnezeu cu ei."
5 Dar unii din eresul fariseilor care deveniseră credincioşi s'au ridicat zicând că pe aceia trebuie să-i taie'mprejur şi să le poruncească a păzi Legea lui Moise."
6 Drept aceea, apostolii şi preoţii s'au adunat să cerceteze această pricină."
7 Şi multă cercetare făcându-se, s'a ridicat Petru şi le-a zis: „Bărbaţi fraţi, voi ştiţi că din primele zile Dumnezeu m'a ales între voi, ca prin gura mea să audă neamurile cuvântul Evangheliei şi să creadă."
8 Şi Dumnezeu, Cel ce cunoaşte inimile, le-a dat mărturie dându-le pe Duhul Sfânt aşa ca şi nouă;"
9 şi curăţindu-le inimile prin credinţă, între ei şi noi n'a făcut nici o deosebire."
10 Aşadar, de ce-L ispitiţi voi acum pe Dumnezeu şi vreţi să puneţi pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinţii noştri şi nici noi n'am fost în stare să-l purtăm?"
11 Credem însă că prin harul Domnului nostru Iisus Hristos ne vom mântui în acelaşi chip ca şi ei“."
12 Şi a tăcut toată mulţimea şi-i asculta pe Barnaba şi pe Pavel, care istoriseau câte semne şi minuni a făcut Dumnezeu prin ei între neamuri."
13 Şi după ce au tăcut ei, a răspuns Iacob, zicând: „Bărbaţi fraţi, ascultaţi-mă!:"
14 Simeon a istorisit cum Dumnezeu încă de la'nceput S'a îngrijit să ia dintre neamuri un popor pentru numele Său."
15 Şi cu aceasta se potrivesc cuvintele profeţilor, precum este scris:"
16 După acestea Mă voi întoarce şi din nou voi clădi cortul cel căzut al lui David, şi pe cele dărâmate ale lui din nou le voi clădi şi pe el îl voi îndrepta,"
17 ca să-L caute pe Domnul ceilalţi oameni şi toate neamurile asupra cărora s'a chemat numele Meu, zice Domnul Cel ce a făcut acestea."
18 Din veac Îi sunt cunoscute lui Dumnezeu toate lucrurile Lui."
19 De aceea eu socotesc să nu-i tulburăm pe cei ce dintre păgâni se întorc la Dumnezeu,"
20 ci să le scriem să se ferească de întinările idolilor şi de desfrâu şi de sugrumate şi de sânge."
21 Căci Moise îşi are din timpuri vechi propovăduitorii săi în toate cetăţile şi este citit în sinagogi în fiecare sâmbătă“."
22 Atunci apostolii şi preoţii, cu toată Biserica, au hotărât să aleagă bărbaţi dintre ei şi să-i trimită în Antiohia cu Pavel şi cu Barnaba: pe Iuda, cel numit Barsaba şi pe Sila, bărbaţi cu vază între fraţi,"
23 prin mâinile lor scriind acestea: „Apostolii şi preoţii şi fraţii, fraţilor care sunt dintre neamuri în Antiohia şi în Siria şi în Cilicia, salutare!"
24 Deoarece am auzit că unii dintre noi, fără să fi avut porunca noastră, au venit şi v'au tulburat cu vorbele lor şi v'au răvăşit sufletele, zicând că voi trebuie să vă tăiaţi împrejur şi să păziţi legea,"
25 noi într'un singur gând am hotărât să trimitem la voi bărbaţi aleşi, împreună cu iubiţii noştri Barnaba şi Pavel,"
26 oameni care şi-au pus viaţa pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos."
27 Drept aceea, i-am trimis pe Iuda şi pe Sila, care prin cuvânt vă vor vesti şi ei aceleaşi lucruri."
28 Aceasta, pentru că Duhul Sfânt şi noi am hotărât asupră-vă să nu vi se pună nici o altă povară pe deasupra celor ce sunt de neapărată trebuinţă:"
29 Să vă feriţi de cele jertfite idolilor şi de sânge şi de sugrumate şi de desfrâu; de vă veţi păzi de ele, bine veţi face. Fiţi sănătoşi!“"
30 Fiind ei aşadar cu calea deschisă, au coborât la Antiohia; şi adunând mulţimea, au dat scrisoarea."
31 Şi citind-o aceia, s'au bucurat de mângâiere."
32 Iar Iuda şi Sila, fiind şi ei profeţi, prin multe cuvântări i-au mângâiat pe fraţi şi i-au întărit."
33 Şi rămânând ei acolo câtăva vreme, cu pace le-au dat fraţii cale deschisă către cei ce i-au trimis."
34 Dar Sila s'a hotărât să rămână cu ei; şi Iuda a plecat singur la Ierusalim."
35 Iar Pavel şi Barnaba stăteau în Antiohia, împreună cu mulţi alţii, învăţând şi binevestind cuvântul Domnului."
36 Şi, după câteva zile, Pavel a zis către Barnaba: „Hai să ne întoarcem şi să cercetăm cum se află fraţii noştri în toate cetăţile în care noi am vestit cuvântul Domnului!“"
37 Iar Barnaba voia să-l ia cu ei şi pe Ioan cel numit Marcu,"
38 dar Pavel cerea să nu-l ia cu ei, fiindcă acela încă din Pamfilia se despărţise de dânşii şi nu venise alături de ei la lucru."
39 Deci s'a iscat neînţelegere între ei, aşa încât s'au despărţit unul de altul; şi Barnaba, luându-l pe Marcu, a plecat cu corabia la Cipru;"
40 iar Pavel şi l-a ales pe Sila şi a plecat, încredinţat fiind de către fraţi harului Domnului."
41 Şi străbătea Siria şi Cilicia, întărind Bisericile."
1 Şi a sosit la Derbe şi la Listra. Şi iată era acolo un ucenic cu numele Timotei, fiul unei femei iudee credincioase, dar al cărui tată era elin,"
2 care avea bune mărturii de la fraţii din Listra şi din Iconiu."
3 Pavel a voit ca acesta să vină cu el; şi luându-l, l-a tăiat împrejur, din pricina Iudeilor care erau în acele locuri; că toţi ştiau că tatăl lui era elin."
4 Şi când treceau ei prin cetăţi, le învăţau să păzească hotărârile rânduite de apostolii şi de preoţii din Ierusalim."
5 Aşadar, Bisericile se întăreau în credinţă şi sporeau cu numărul în fiecare zi."
6 Şi ei au străbătut Frigia şi ţinutul Galatiei, fiind opriţi de Duhul Sfânt să grăiască în Asia cuvântul."
7 Când însă au venit în Misia, încercau să meargă în Bitinia, dar Duhul lui Iisus nu i-a lăsat."
8 Şi trecând prin Misia, au coborât la Troa."
9 Şi lui Pavel i s'a arătat noaptea o vedenie. Un bărbat macedonean stătea înainte-i şi-l ruga, zicând: „Treci în Macedonia şi ajută-ne!“"
10 Şi de cum a văzut el această vedenie, noi am căutat să plecăm îndată în Macedonia, înţelegând că Dumnezeu ne cheamă să le binevestim."
11 Pornind noi deci de la Troa, am mers de-a dreptul la Samotracia, iar a doua zi la Neapoli,"
12 şi de acolo la Filipi, care este cea dintâi cetate a acestei părţi a Macedoniei, şi colonie. Iar în această cetate am rămas câteva zile."
13 Şi în ziua sâmbetei am ieşit în afara porţii, lângă râu, unde am presupus că se fac rugăciuni; şi, şezând, le grăiam femeilor care se adunaseră."
14 Şi o femeie cu numele Lidia, vânzătoare de porfiră din cetatea Tiatirelor, cinstitoare de Dumnezeu, asculta. Acesteia Dumnezeu i-a deschis inima să ia aminte la cele grăite de Pavel."
15 Iar după ce s'a botezat, şi ea şi casa ei, ne-a rugat, zicând: „Dacă voi m'aţi socotit că-I sunt credincioasă Domnului, intraţi în casa mea şi rămâneţi“. Şi ne-a silit."
16 Şi a fost că'n timp ce ne duceam la rugăciune, ne-a întâmpinat o slujnică tânără care avea duh pitonicesc şi care le aducea stăpânilor ei mult câştig prin ghicit."
17 Aceasta, ţinându-se după Pavel şi după noi, striga, zicând: „Aceşti oameni sunt robi ai Dumnezeului-Celui-Preaînalt, care vă vestesc vouă calea mântuirii...“."
18 Şi pe aceasta a făcut-o timp de multe zile. Iar Pavel, supărându-se, s'a întors şi i-a zis duhului: „În numele lui Iisus Hristos îţi poruncesc să ieşi din ea!“ Şi chiar în ceasul acela a ieşit."
19 Şi stăpânii ei, văzând că li s'a dus nădejdea câştigului, au pus mâna pe Pavel şi pe Sila şi i-au târât în piaţă înaintea dregătorilor."
20 Şi ducându-i la judecători, au zis: „Aceşti oameni, care sunt iudei, ne tulbură cetatea"
21 şi vestesc obiceiuri pe care nouă, romani fiind, nu ne este îngăduit să le primim şi nici să le facem“."
22 Şi împotriva lor s'a ridicat şi mulţimea. Şi judecătorii, rupându-le hainele, au poruncit să-i bată cu vergi."
23 Şi după ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniţă, poruncindu-i temnicerului să-i păzească cu grijă."
24 Acesta, primind o asemenea poruncă, i-a vârât în temniţa cea mai dinlăuntru şi le-a strâns picioarele'n butuci."
25 Dar spre miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi-I cântau laude lui Dumnezeu; iar cei înlănţuiţi îi ascultau."
26 Şi deodată s'a făcut cutremur mare, încât temeliile temniţei s'au zguduit şi îndată toate uşile s'au deschis şi legăturile tuturor s'au dezlegat."
27 Şi când s'a deşteptat temnicerul şi a văzut uşile temniţei deschise, şi-a scos sabia şi voia să se omoare, crezând că cei legaţi au fugit."
28 Dar Pavel a strigat cu glas mare, zicând: „Să nu-ţi faci nici un rău, că toţi suntem aici!“"
29 Iar acela a cerut lumină şi s'a repezit înlăuntru şi, tremurând, a căzut în faţa lui Pavel şi a lui Sila;"
30 şi, scoţându-i afară, le-a zis: „Domnilor, ce trebuie să fac eu ca să mă mântuiesc?“"
31 Iar ei au zis: „Crede în Domnul Iisus şi te vei mântui, tu şi casa ta“."
32 Şi i-au grăit cuvântul Domnului, şi tuturor celor din casa lui."
33 Şi luându-i într'acel ceas al nopţii, le-a spălat rănile şi s'a botezat îndată, el şi toţi ai lui."
34 Apoi i-a dus în casă şi a pus masa şi s'a veselit cu toată casa, pentru aceea că au crezut în Dumnezeu."
35 Şi dacă s'a făcut ziuă, judecătorii i-au trimis pe lictori, zicând: „Dă drumul oamenilor acelora!“"
36 Iar temnicerul i-a spus lui Pavel aceste cuvinte, cum că judecătorii au trimis să fie lăsaţi liberi; „acum deci ieşiţi şi mergeţi în pace“."
37 Dar Pavel a zis către ei: „După ce că fără judecată ne-au bătut în piaţă, pe noi, care suntem cetăţeni romani, şi ne-au aruncat în temniţă, acum ne scot afară pe ascuns? Ei bine, nu!, ci să vină ei înşişi să ne scoată!“"
38 Şi lictorii le-au spus judecătorilor aceste cuvinte. Şi auzind că sunt cetăţeni romani, judecătorii s'au temut."
39 Şi venind acolo, i-au liniştit; şi scoţându-i afară, îi rugau să plece din cetate."
40 Iar ei, după ce-au ieşit din temniţă, s'au dus la casa Lidiei; şi dacă i-au văzut pe fraţi, i-au liniştit şi au plecat."
1 Şi după ce au trecut prin Amfipoli şi Apolonia, au venit la Tesalonic, unde era o sinagogă a Iudeilor."
2 Şi după obiceiul său, Pavel a intrat la ei şi în trei sâmbete le-a grăit din Scripturi,"
3 tâlcuindu-le şi arătând că: „Hristos trebuia să pătimească şi să învie din morţi“, şi că: „Acesta, Iisus pe Care vi-L vestesc eu, El este Hristosul“."
4 Şi unii dintre ei au crezut şi au trecut de partea lui Pavel şi a lui Sila, şi mare mulţime de Elini evlavioşi şi nu puţine dintre femeile de frunte."
5 Dar Iudeii, umplându-se de invidie şi luând cu ei câţiva oameni răi din cei de rând, au adunat gloată şi tulburau cetatea; şi ducându-se la casa lui Iason, căutau să-i scoată afară înaintea poporului."
6 Dar, negăsindu-i, au târât pe Iason şi pe câţiva fraţi la mai-marii cetăţii, strigând că aceia care au întors toată lumea pe dos au venit şi aici"
7 şi Iason i-a primit la el; şi ei toţi lucrează împotriva poruncilor cezarului, spunând că este un alt împărat, Iisus..."
8 Şi au tulburat mulţimea şi pe mai-marii cetăţii care au auzit acestea."
9 Şi numai după ce au luat chezăşie de la Iason şi de la ceilalţi, le-au dat drumul."
10 Iar fraţii de'ndată i-au trimis noaptea la Bereea pe Pavel şi pe Sila; care, ajungând acolo, au intrat în sinagoga Iudeilor."
11 Dar aceştia erau mai buni la suflet decât cei din Tesalonic; ei au primit cuvântul cu toată osârdia, zilnic cercetând Scripturile, dacă ele sunt aşa."
12 Şi au crezut mulţi dintre ei şi dintre femeile de cinste ale Elinilor şi nu puţini dintre bărbaţi."
13 Dar când Iudeii din Tesalonic au aflat de cuvântul lui Dumnezeu că a fost vestit de Pavel şi în Bereea, au venit şi acolo, întărâtând şi tulburând mulţimile."
14 Şi atunci l-au trimis fraţii de'ndată pe Pavel să plece spre mare; iar Sila şi Timotei au rămas acolo."
15 Iar cei ce-l însoţeau pe Pavel l-au dus până la Atena; şi luând ei poruncă pentru Sila şi Timotei ca aceştia să vină la el cât mai curând, au plecat."
16 Iar în Atena, în timp ce Pavel îi aştepta, duhul i s'a aprins de mânie văzând că cetatea e plină de idoli."
17 Ca urmare, se lua la'ntrebări cu Iudeii şi cu cei credincioşi în sinagogă, şi zilnic în piaţă cu cei ce se întâmplau să fie de faţă."
18 Iar unii dintre filosofii epicurei şi stoici se luau la vorbă cu el. Şi unii ziceau: „Oare ce vrea să ne spună acest semănător de cuvinte?...“. Iar alţii: „Se pare că e vestitor de zeităţi străine...“ - pentru că el Îl binevestea pe Iisus şi Învierea."
19 Şi l-au luat cu ei şi l-au dus în Areopag, zicând: „Putem să cunoaştem ce este această nouă învăţătură grăită de tine?;"
20 că lucruri străine-i aduci tu auzului nostru. Vrem să ştim aşadar ce-ar fi să fie acestea...“."
21 Fiindcă toţi atenienii şi străinii care locuiau acolo nu-şi petreceau timpul decât spunând sau auzind ce e mai nou."
22 Şi Pavel, stând ridicat în mijlocul Areopagului, a zis: „Bărbaţi atenieni, văd că'ntru toate sunteţi foarte evlavioşi;"
23 căci străbătând cetatea voastră şi privind la locurile voastre de'nchinare, am dat şi de un altar pe care era scris: "Dumnezeului Necunoscut". Ei bine, Cel pe Care voi Îl cinstiţi fără să-L cunoaşteţi, pe Acela vi-L vestesc eu vouă."
24 Dumnezeu, Cel ce a făcut lumea şi toate cele ce sunt într'însa, fiind El Domnul cerului şi al pământului, nu locuieşte în temple făcute de mâini,"
25 nici nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi cum ar avea nevoie de ceva, de vreme ce El le dă tuturor viaţă şi suflare şi totul,"
26 şi dintr'un sânge a făcut tot neamul oamenilor, ca să locuiască pe toată faţa pământului, aşezându-le vremile cele de mai'nainte rânduite şi hotarele locuirii lor,"
27 pentru ca să-L caute pe Dumnezeu, doar L-or pipăi şi L-or găsi, deşi El nu e departe de fiecare din noi."
28 – Că noi în El vieţuim şi ne mişcăm şi suntem, aşa cum au spus unii dintre poeţii voştri: "Că neam al Lui suntem şi noi"."
29 Aşadar, fiind noi neamul lui Dumnezeu, nu trebuie să socotim că dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei, cioplite de meşteşugul şi plăsmuirea omului – ."
30 Dar Dumnezeu, trecând cu vederea vremile neştiinţei, la vesteşte acum oamenilor ca toţi, de pretutindeni, să se pocăiască,"
31 pentru că a hotărât o zi când întru dreptate va să judece lumea prin Bărbatul pe Care El L-a rânduit, tuturor dându-le încredere prin aceea că L-a înviat din morţi“..."
32 Şi auzind ei despre învierea morţilor, unii l-au luat în râs, iar alţii au zis: „Despre asta te-om asculta şi altă dată... “."
33 Aşa că Pavel a plecat din mijlocul lor."
34 Dar unii bărbaţi i s'au alăturat şi au crezut, între care şi Dionisie Areopagitul şi o femeie cu numele Damaris şi alţii împreună cu ei."
1 După aceea Pavel a plecat din Atena şi a venit în Corint."
2 Şi găsind pe un iudeu cu numele Acvila, de neam din Pont, venit de curând din Italia, şi pe Priscila, femeia lui – pentru că poruncise Claudiu ca toţi Iudeii să plece din Roma –, a venit la ei."
3 Şi pentru că erau de aceeaşi meserie, a rămas la ei şi lucrau; că erau de meserie făcători de corturi."
4 Şi'n fiecare sâmbătă se lua la'ntrebări în sinagogă şi aducea la credinţă Iudei şi Elini."
5 Iar când Sila şi Timotei au venit din Macedonia, Pavel era'ntru totul robit cuvântului, mărturisindu-le Iudeilor că Iisus este Hristosul."
6 Şi dacă ei au stat împotrivă şi-l defăimau, el le-a zis scuturându-şi hainele: „Sângele vostru asupra capului vostru! Eu sunt curat. De acum înainte mă voi duce la păgâni!“"
7 Şi mutându-se de acolo, a venit în casa unuia cu numele Iustus, cinstitor de Dumnezeu, a cărui casă era alături de sinagogă."
8 Dar Crispus, mai-marele sinagogii, a crezut în Domnul, împreună cu toată casa sa; şi mulţi dintre Corinteni, auzind, credeau şi se botezau."
9 Şi Domnul i-a zis lui Pavel noaptea'n vedenie: „Nu te teme, ci vorbeşte şi nu tăcea,"
10 pentru că Eu cu tine sunt şi nimeni nu va pune mâna pe tine să-ţi facă rău. Că mult popor am Eu în cetatea aceasta“."
11 Şi a stat în Corint un an şi şase luni, învăţând între ei cuvântul lui Dumnezeu."
12 Dar pe când Galion era proconsulul Ahaiei, Iudeii s'au ridicat toţi într'un cuget împotriva lui Pavel şi l-au adus la tribunal,"
13 zicând că el împotriva legii îi înduplecă pe oameni să-L cinstească pe Dumnezeu."
14 Şi când Pavel era să deschidă gura, Galion a zis către Iudei: „Dacă ar fi vorba de vreo nedreptate sau vreo faptă rea, o, Iudeilor, v'aş asculta cum se cuvine;"
15 dar dacă sunt la voi întrebări asupra cuvântului şi a numelor şi despre legea voastră, vedeţi-vă voi înşivă de ele. Judecător peste acestea eu nu vreau să fiu“."
16 Şi i-a izgonit din tribunal."
17 Dar Elinii au pus mâna toţi pe Sostene, mai-marele sinagogii, şi-l băteau în faţa tribunalului. Galion însă nu lua în seamă nimic din acestea."
18 Iar Pavel, după ce a stat încă multe zile, şi-a luat rămas-bun de la fraţi şi a plecat cu corabia în Siria, împreună cu Priscila şi cu Acvila, după ce şi-a tuns capul la Chenhreea, căci făcuse o făgăduinţă."
19 Şi au sosit la Efes şi i-a lăsat acolo. Dar el, intrând în sinagogă, se lua la'ntrebări cu Iudeii."
20 Şi când ei l-au rugat să rămână la dânşii mai multă vreme, el n'a vrut;"
21 ci, despărţindu-se de ei, a zis: „Trebuie negreşit ca sărbătoarea care vine s'o fac la Ierusalim; dar, cu voia Domnului, mă voi întoarce iarăşi la voi“. Şi a plecat din Efes;"
22 şi dându-se jos la Cezareea, s'a suit şi a salutat Biserica; şi s'a coborât la Antiohia."
23 Şi după ce a stat acolo câtva timp, a plecat şi a străbătut pe rând ţinutul Galatiei şi Frigia, întărind pe toţi ucenicii."
24 A sosit însă la Efes un iudeu cu numele Apollo, alexandrin de neam, bărbat iscusit la cuvânt, şi puternic în Scripturi."
25 El era şcolit în Calea Domnului; şi fierbând cu duhul, grăia şi drept învăţa cele despre Iisus, deşi cunoştea numai botezul lui Ioan."
26 Şi el a început să vorbească cu'ndrăznire în sinagogă. Dar Priscila şi Acvila, auzindu-l, l-au luat cu ei şi i-au arătat mai cu de-amănuntul Calea lui Dumnezeu."
27 Şi vrând el să treacă în Ahaia, fraţii l-au încurajat şi le-au scris ucenicilor să-l primească. Şi dacă a sosit, de mare ajutor le-a fost celor ce crezuseră prin har."
28 Căci cu tărie şi'n faţa tuturor îi înfrunta pe Iudei, dovedind din Scripturi că Iisus este Hristos."
1 Şi'n timp ce Apollo era în Corint, Pavel, după ce a străbătut părţile de sus, a venit la Efes. Şi găsind câţiva ucenici,"
2 a zis către ei: „Primit-aţi voi Duhul Sfânt când aţi crezut?“ Iar ei i-au zis: „Dar noi nici măcar n'am auzit că este Duh Sfânt...“."
3 Şi el a zis: „Atunci, în ce v'aţi botezat?“ Ei au zis: „În botezul lui Ioan“."
4 Iar Pavel a zis: „Ioan a botezat cu botezul pocăinţei, spunându-i poporului să creadă în Cel ce avea să vină după el, adică în Iisus Hristos“."
5 Şi dacă ei au auzit, s'au botezat în numele Domnului Iisus."
6 Şi punându-şi Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit asupra lor şi vorbeau în limbi şi profetizau."
7 Şi erau de toţi ca la doisprezece bărbaţi."
8 Şi el, intrând în sinagogă, a vorbit cu'ndrăznire timp de trei luni, luându-se cu ei la'ntrebări şi încredinţându-i despre împărăţia lui Dumnezeu."
9 Dar fiindcă unii erau împietriţi şi nu se înduplecau, bârfind Calea Domnului înaintea mulţimii, Pavel s'a despărţit de ei şi i-a luat deoparte pe ucenici şi vorbea zilnic în şcoala lui Tiranus."
10 Şi aceasta a ţinut vreme de doi ani, aşa încât toţi cei ce locuiau în Asia, şi Iudei şi Elini, au auzit cuvântul Domnului."
11 Şi Dumnezeu făcea prin mâinile lui Pavel minuni puţin obişnuite,"
12 până acolo încât basmale sau şorţuri de pe trupul său erau aduse peste cei bolnavi şi bolile se îndepărtau de ei, iar duhurile cele rele ieşeau dintr'înşii."
13 Şi unii dintre Iudeii care umblau din loc în loc scoţând demoni au început ca peste cei ce aveau duhuri rele să cheme numele Domnului Iisus, zicând: „Vă jur pe Iisus pe care-L propovăduieşte Pavel!...“."
14 Iar cei ce făceau aceasta erau cei şapte fii ai lui Sceva, arhiereu iudeu."
15 Şi răspunzând duhul cel rău, le-a zis: „Pe Iisus îl cunosc, şi pe Pavel îl ştiu, dar voi cine sunteţi?...“."
16 Şi sărind asupra lor omul în care era duhul cel rău, i-a biruit şi într'atâta i-a copleşit, încât ei au fugit goi şi răniţi din casa aceea."
17 Şi acest lucru s'a făcut cunoscut tuturor Iudeilor şi Elinilor care locuiau în Efes; şi frică a căzut peste ei toţi şi se mărea numele Domnului Iisus."
18 Şi mulţi dintre cei ce crezuseră veneau să se mărturisească şi să-şi spună faptele."
19 Iar mulţi dintre cei ce făcuseră vrăjitorie şi-au adus cărţile şi le ardeau în faţa tuturor. Şi le-au socotit preţul şi au găsit cincizeci de mii de arginţi."
20 Astfel creştea cu putere cuvântul Domnului şi se întărea."
21 Şi după ce s'au săvârşit acestea, Pavel şi-a pus în gând să treacă prin Macedonia şi prin Ahaia şi să se ducă la Ierusalim, zicând că: „După ce voi fi acolo, trebuie să văd şi Roma“."
22 Şi trimiţând în Macedonia pe doi din cei ce-l slujeau, pe Timotei şi pe Erast, el a rămas o vreme în Asia."
23 Şi în vremea aceea nu mică tulburare s'a făcut cu privire la Calea Domnului."
24 Că un argintar cu numele Dimitrie, care făcea în argint temple mici ale Dianei şi nu puţin de lucru le aducea meşterilor săi,"
25 i-a adunat pe ei şi pe cei ce lucrau unele ca acestea şi le-a zis: „Bărbaţilor, voi ştiţi că din această lucrare ne este câştigul."
26 Şi voi vedeţi şi auziţi că nu numai în Efes, ci aproape în toată Asia, acest Pavel a'nduplecat şi a'ntors multă mulţime, zicând că cei făcuţi de mâini nu sunt dumnezei."
27 Astfel că nu numai meseria noastră este în primejdie să ajungă fără trecere, dar şi templul marii zeiţe Diana să fie socotit o nimica-toată şi nimicită să-i fie şi ei măreţia, a celei pe care toată Asia şi toată lumea o cinsteşte...“."
28 Şi auzind ei şi umplându-se de mânie, strigau, zicând: „Mare este Diana Efesenilor!“"
29 Şi toată cetatea s'a umplut de tulburare şi au pornit într'un cuget la teatru, târându-i cu ei şi pe macedonenii Gaiu şi Aristarh, însoţitorii lui Pavel."
30 Iar Pavel voia să intre în mijlocul poporului, dar ucenicii nu l-au lăsat;"
31 de asemenea, şi unii dintre dregătorii Asiei, care îi erau prieteni, au trimis la el şi-l rugau să nu se ducă la teatru."
32 Deci unii strigau una, alţii strigau alta, că adunarea era învălmăşită şi cei mai mulţi nu ştiau pentru ce s'au adunat acolo."
33 Iar unii din mulţime l-au scos la iveală pe Alexandru, pe care Iudeii îl împinseseră înainte. Iar Alexandru făcea semn cu mâna şi voia să se apere înaintea poporului;"
34 dar ei, de'ndată ce au cunoscut că e iudeu, toţi într'un glas au strigat aproape două ceasuri: „Mare este Diana Efesenilor!...“."
35 Iar secretarul, potolind mulţimea, a zis: „Bărbaţi efeseni! Cine oare'ntre oameni este acela care să nu ştie că cetatea Efesenilor este păzitoarea templului Dianei celei mari şi a statuii ei celei căzute din cer?"
36 Aşadar, fiind acestea mai presus de orice îndoială, trebuie să vă liniştiţi şi să nu faceţi nimic nesăbuit."
37 Că aţi adus pe bărbaţii aceştia, care nu sunt nici furi de cele sfinte şi nici n'o defaimă pe zeiţa voastră."
38 Deci dacă Dimitrie şi meşterii cei împreună cu el au vreo plângere împotriva cuiva, zile de judecată se ţin, sunt şi proconsuli; pârască-se unii pe alţii!;"
39 iar dacă urmăriţi altceva, se va dezlega în adunarea cea legiuită,"
40 că'n primejdie suntem, ca pentru ziua de astăzi să fim învinuiţi de răscoală, nefiind nici o pricină prin care noi vom putea să dăm o lămurire despre vălmăşagul acesta“."
41 Şi pe acestea zicându-le, a eliberat adunarea."
1 Iar după ce a încetat zarva, Pavel şi-a chemat ucenicii şi le-a dat sfaturi; şi după ce şi-a luat rămas-bun, a ieşit să meargă în Macedonia."
2 Şi străbătând acele părţi şi dându-le sfaturi cu'ndelungate cuvinte, a sosit în Grecia."
3 Şi a stat acolo trei luni. Dar când era să plece în Siria, Iudeii au uneltit împotriva lui, şi atunci el s'a hotărât să se întoarcă prin Macedonia."
4 Şi au mers împreună cu el, până în Asia, Sopatru, fiul lui Pirus din Bereea, Aristarh şi Secundus din Tesalonic şi Gaiu din Derbe şi Timotei; iar din Asia, Tihic şi Trofim."
5 Aceştia au plecat înainte şi ne-au aşteptat în Troa."
6 Iar noi, după zilele Azimelor, am pornit cu corabia de la Filipi şi în cinci zile am sosit la ei, în Troa, unde am rămas şapte zile."
7 Iar în ziua cea dintâi a săptămânii, când noi ne-am adunat să frângem pâinea, Pavel, care avea să plece a doua zi, a stat cu ei de vorbă şi şi-a prelungit cuvântul până la miezul nopţii."
8 Iar în odaia de sus, unde eram adunaţi, erau multe făclii aprinse."
9 Dar un tânăr cu numele Eutihie şedea la fereastră şi a fost prins de somn în timp ce Pavel vorbea îndelung; şi, doborât de somn, a căzut jos de la catul al treilea; şi l-au ridicat mort."
10 Dar Pavel s'a coborât şi s'a aplecat peste el şi l-a luat în braţe şi a zis: „Nu vă tulburaţi, căci sufletul său este în el“."
11 Şi dacă s'a suit şi a frânt pâinea şi a mâncat, a vorbit cu ei mult, până'n zori; şi aşa a plecat."
12 Iar pe tânăr l-au adus viu, şi nu puţin s'au mângâiat."
13 Dar noi, venind înainte la corabie, am plutit spre Assos, ca să-l luăm de acolo pe Pavel; că el voind să meargă pe jos, rânduise astfel."
14 Şi dacă ne-a întâlnit la Assos, l-am urcat cu noi şi am venit la Mitilene."
15 Şi de acolo, mergând cu corabia, am sosit a doua zi în faţa insulei Hios. Iar în ziua următoare am ajuns în Samos; şi după ce am rămas la Troghilion, a doua zi am venit la Milet."
16 Căci Pavel hotărâse să treacă cu corabia pe lângă Efes, ca să nu i se întâmple să întârzie în Asia; pentru că el se grăbea ca de ziua Cincizecimii, de i-ar fi cu putinţă, să fie la Ierusalim."
17 Şi trimiţând din Milet la Efes, i-a adunat la el pe preoţii Bisericii."
18 Şi dacă au venit la el, le-a zis: „Voi ştiţi cum m'am purtat eu cu voi în toată vremea, din ziua cea dintâi când am venit în Asia,"
19 slujind Domnului cu toată smerenia şi cu multe lacrimi şi încercări care mi s'au întâmplat prin uneltirile Iudeilor,"
20 şi cum nu m'am ferit ca pe toate cele folositoare să vi le vestesc şi să vă învăţ înaintea poporului şi prin case,"
21 mărturisindu-le şi Iudeilor şi Elinilor pocăinţa spre Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos."
22 Iar acum iată că, legat fiind cu Duhul, merg la Ierusalim fără să ştiu cele ce mi se vor întâmpla acolo,"
23 în afară doar că Duhul Sfânt îmi mărturiseşte prin cetăţi spunându-mi că lanţuri şi necazuri mă aşteaptă."
24 Dar nimic nu iau în seamă şi preţ nu pun pe viaţa mea, fără numai să-mi împlinesc călătoria şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Iisus, aceea de a mărturisi Evanghelia harului lui Dumnezeu."
25 Şi acum, iată, eu ştiu că voi toţi, cei printre care am trecut propovăduind împărăţia lui Dumnezeu, nu-mi veţi mai vedea faţa."
26 Pentru aceea vă mărturisesc în ziua de astăzi că sunt curat de sângele tuturor."
27 Că nu m'am ferit să vă vestesc toată voia lui Dumnezeu."
28 Drept aceea, luaţi aminte la voi înşivă şi la toată turma în care Duhul Sfânt v'a pus pe voi episcopi, ca să păstoriţi Biserica lui Dumnezeu, pe care El a câştigat-o cu însuşi sângele Său."
29 Eu ştiu bine că după plecarea mea vor intra între voi lupi înverşunaţi care nu vor cruţa turma."
30 Şi dintre voi înşivă se vor ridica bărbaţi grăind lucruri sucite, ca să-i tragă după ei pe ucenici."
31 De aceea, privegheaţi amintindu-vă că timp de trei ani, noaptea şi ziua n'am încetat să vă sfătuiesc, cu lacrimi, pe fiecare din voi."
32 Şi acum, vă încredinţez lui Dumnezeu şi cuvântului harului Său, cel care poate să vă zidească şi să vă dea moştenire între toţi cei sfinţiţi."
33 Argint sau aur sau haină n'am poftit de la nimeni;"
34 voi înşivă ştiţi că mâinile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine."
35 Pe toate vi le-am arătat, cum că astfel ostenindu-vă trebuie să-i ajutaţi pe cei slabi şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Iisus, căci El a zis: Mai fericit este a da decât a lua“."
36 Şi după ce a spus acestea, şi-a plecat genunchii şi s'a rugat împreună cu ei toţi."
37 Şi mare plângere a fost peste toţi; şi căzând pe grumajii lui Pavel, îl sărutau,"
38 îndureraţi mai ales de cuvântul pe care-l spusese, că n'au să-i mai vadă faţa. Şi l-au petrecut la corabie."
1 Şi a fost că după ce ne-am despărţit de ei, am plecat pe apă şi, mergând de-a dreptul, am venit la Cos şi, a doua zi, la Rodos, iar de acolo, la Patara."
2 Şi găsind o corabie care mergea în Fenicia, ne-am urcat în ea şi am plecat."
3 Şi după ce am zărit Ciprul şi l-am lăsat la stânga, am plutit spre Siria şi ne-am coborât la Tir, căci acolo avea corabia să-şi descarce povara."
4 Şi găsindu-i pe ucenici, am rămas acolo şapte zile. Aceştia-i spuneau lui Pavel, prin Duhul, să nu se suie la Ierusalim."
5 Şi a fost că după ce am împlinit zilele, am ieşit şi mergeam; şi ei toţi, cu femei şi copii, ne-au petrecut până afară din cetate; şi plecându-ne genunchii pe ţărm, ne-am rugat"
6 şi ne-am luat rămas-bun unii de la alţii; şi noi ne-am urcat în corabie, iar ei s'au întors la ale lor."
7 Iar noi, dacă am sfârşit călătoria pe apă, de la Tir am venit la Ptolemaida; şi i-am îmbrăţişat pe fraţi şi am rămas la ei o zi."
8 Iar a doua zi am plecat şi am venit la Cezareea. Şi intrând în casa lui Filip binevestitorul, care era dintre cei şapte, am rămas la el."
9 Şi acesta avea patru fiice fecioare care profetizau."
10 Şi dac'am rămas noi acolo mai multe zile, a coborât din Iudeea un profet cu numele Agab;"
11 şi, venind la noi, a luat brâul lui Pavel, şi-a legat picioarele şi mâinile şi a zis: „Aceasta zice Duhul Sfânt: Aşa îl vor lega Iudeii în Ierusalim pe bărbatul al căruia este acest brâu şi-l vor da în mâinile păgânilor“."
12 Şi când am auzit acestea, şi noi şi localnicii îl rugam să nu se suie la Ierusalim."
13 Atunci a răspuns Pavel: „Ce faceţi? Plângeţi şi-mi sfâşiaţi inima? Că eu sunt gata nu numai să fiu legat, ci şi să mor în Ierusalim pentru numele Domnului Iisus!“"
14 Şi dacă el nu s'a înduplecat, noi ne-am potolit, zicând: „Facă-se voia Domnului!“"
15 Iar după zilele acestea ne-am pregătit şi ne suiam la Ierusalim."
16 Şi împreună cu noi au venit şi dintre ucenicii din Cezareea; şi ei ne-au dus să găzduim la un oarecare Mnason din Cipru, vechi ucenic."
17 Şi sosind noi la Ierusalim, fraţii ne-au primit cu bucurie."
18 Iar a doua zi, Pavel a mers cu noi la Iacob; şi au venit acolo toţi preoţii."
19 Şi după ce i-a îmbrăţişat, le-a povestit cu de-amănuntul cele ce a făcut Dumnezeu între păgâni prin slujirea lui."
20 Iar ei, auzind, slăveau pe Dumnezeu şi i-au zis: „Vezi, frate, câte mii de Iudei au crezut; şi toţi sunt plini de râvnă pentru lege;"
21 şi ei au auzit despre tine că pe toţi Iudeii care trăiesc printre păgâni îi înveţi să se lepede de Moise, spunându-le să nu-şi taie împrejur copiii, nici să umble după datini."
22 Deci, ce e de făcut? Fără'ndoială că mulţimea trebuie să se adune, fiindcă vor auzi că ai venit."
23 Aşadar, fă ce-ţi spunem noi: Noi avem patru bărbaţi care au asupra lor o făgăduinţă;"
24 ia-i pe aceştia, curăţeşte-te împreună cu ei şi plăteşte-le tu cheltuielile, pentru ca ei să-şi radă capul; şi toţi vor cunoaşte că din cele ce-au auzit despre tine nimic nu este, ci că tu însuţi umbli după lege şi o păzeşti."
25 Cât despre păgânii care au crezut, noi le-am scris rostindu-ne ca ei să se ferească de ceea ce este jertfit idolilor şi de sânge şi de animal sugrumat şi de desfrâu“."
26 Atunci Pavel, luându-i cu el pe bărbaţii aceia, s'a curăţit împreună cu ei şi a doua zi a intrat în templu să aducă la cunoştinţă împlinirea zilelor curăţirii, când anume să fie adusă ofranda pentru fiecare din ei."
27 Şi când era să se împlinească cele şapte zile, Iudeii din Asia, văzându-l în templu, au întărâtat toată mulţimea şi au pus mâna pe el"
28 strigând: „Bărbaţi israeliţi, daţi ajutor! Acesta este omul care pe toţi de pretutindeni îi învaţă împotriva poporului şi a legii şi a locului acestuia; ba încă şi Elini a adus în templu şi a spurcat acest loc sfânt“."
29 – Că ei îl văzuseră mai înainte'n cetate pe Trofim Efeseanul împreună cu el şi credeau că Pavel l-a adus în templu –."
30 Şi s'a mişcat toată cetatea şi s'a făcut adunare de popor; şi punând mâna pe Pavel, l-au tras afară din templu şi îndată au închis porţile."
31 Dar când căutau ei să-l omoare, a ajuns veste la tribunul cohortei cum că tot Ierusalimul s'a tulburat."
32 Acela, luând îndată oşteni şi sutaşi, a alergat la ei; iar ei, văzând pe tribun şi pe ostaşi, au încetat să-l mai bată pe Pavel."
33 Atunci tribunul s'a apropiat, a pus mâna pe el şi a poruncit să fie legat cu două lanţuri; şi a'ntrebat cine este el şi ce-a făcut."
34 Iar în mulţime unii strigau una, alţii alta; şi neputând el să cunoască adevărul din pricina zarvei, a poruncit să fie dus în tabără."
35 Iar când a ajuns la trepte, a trebuit să fie purtat pe sus de ostaşi, din pricina întărâtării mulţimii,"
36 că mulţime de popor mergea după el, strigând: „Omoară-l!...“."
37 Şi când acela a vrut să-l ducă'n tabără, Pavel i-a zis tribunului: „Îmi este îngăduit să-ţi spun ceva?“ Iar el a zis: „Ştii greceşte...!?"
38 nu eşti tu oare egipteanul care mai zilele trecute, s'a răsculat şi i-a scos în pustiu pe cei patru mii de ucigaşi?...“."
39 Şi a zis Pavel: „Eu sunt iudeu din Tarsul Ciliciei, cetăţean al unui oraş care nu este neînsemnat. Te rog, dă-mi voie să-i vorbesc poporului“."
40 Şi dându-i-se voie, Pavel a stat în picioare pe trepte şi i-a făcut poporului semn cu mâna. Şi s'a făcut o mare tăcere; şi el a vorbit în limba evreiască, zicând:"
1 „Bărbaţi, fraţi şi părinţi, ascultaţi acum apărarea mea faţă de voi!“"
2 Şi auzind ei că le vorbea în limba evreiască, au făcut mai multă linişte; şi el le-a zis:"
3 „Eu sunt bărbat iudeu născut în Tarsul Ciliciei, dar crescut aici, în cetatea aceasta, unde la picioarele lui Gamaliel am învăţat în chip amănunţit legea părintească. Fiind eu plin de râvnă pentru Dumnezeu, aşa cum şi voi toţi sunteţi astăzi,"
4 de moarte-am prigonit această Cale, legând şi predând la'nchisoare atât bărbaţi, cât şi femei,"
5 aşa cum însuşi arhiereul îmi dă mărturie, precum şi tot sfatul bătrânilor; de la care primind eu şi scrisori către fraţi, mergeam la Damasc pentru ca şi pe cei ce erau acolo să-i aduc legaţi la Ierusalim spre a fi pedepsiţi."
6 Şi a fost că'n timp ce mergeam eu şi mă apropiam de Damasc, pe la amiază, deodată din cer o lumină mare a strălucit împrejurul meu."
7 Şi am căzut la pământ şi am auzit un glas zicându-mi: "Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti?""
8 Iar eu am răspuns: "Cine eşti, Doamne?" Zis-a către mine: "Eu sunt Iisus Nazarineanul, Cel pe Care tu Îl prigoneşti"."
9 Iar cei ce erau cu mine au văzut lumina şi s'au înfricoşat, dar glasul Celui ce-mi vorbea nu l-au auzit."
10 Şi am zis: "Ce să fac, Doamne?" Iar Domnul mi-a zis: "Ridică-te şi mergi în Damasc şi acolo ţi se va spune despre toate cele ce ţi s'au rânduit să faci"."
11 Şi pentru că din pricina strălucirii acelei lumini nu mai vedeam, am venit în Damasc fiind dus de mână de către cei ce erau împreună cu mine."
12 Iar un oarecare Anania, bărbat evlavios după lege, mărturisit de toţi Iudeii care erau în Damasc,"
13 a venit la mine şi, stându-mi alături, mi-a zis: Frate Saule, recapătă-ţi vederea! Şi eu în chiar ceasul acela l-am putut vedea."
14 Iar el a zis: Dumnezeul părinţilor noştri pe tine de mai'nainte te-a ales, pentru ca voia Lui s'o cunoşti şi pe Cel-Drept să-L vezi şi din gura Sa să auzi;"
15 că'n faţa tuturor oamenilor Îi vei fi Lui martor despre cele ce ai văzut şi ai auzit."
16 Şi acum, ce mai zăboveşti? Ridică-te şi botează-te şi spală-ţi păcatele, chemând numele Său."
17 Şi când m'am întors la Ierusalim şi mă rugam în templu, mi s'a întâmplat să fiu în extaz"
18 şi să-L văd zicându-mi: «Grăbeşte-te şi ieşi repede din Ierusalim, pentru că ei nu vor primi mărturia ta despre Mine!»"
19 Şi eu am zis: «Doamne, ei ştiu bine că eu prin sinagogi îi duceam la'nchisoare şi-i băteam pe cei ce credeau în Tine;"
20 şi când se vărsa sângele lui Ştefan, ucenicul Tău, eram şi eu de faţă şi încuviinţam uciderea lui şi păzeam hainele celor ce-l ucideau...»"
21 Şi El mi-a zis: «Du-te, că Eu te voi trimite departe, la neamuri...»“."
22 Dar ei pân'la acest cuvânt l-au ascultat; şi şi-au ridicat glasul, zicând: „Ia-l de pe pământ pe unul ca acesta!, că nu e vrednic să trăiască...“."
23 Şi'n timp ce ei strigau aruncându-şi hainele şi azvârlind praf în aer,"
24 tribunul a poruncit să-l ducă în tabără, spunând să-l ia la cercetare cu biciul, ca să cunoască pentru care pricină strigau aşa împotriva lui."
25 Iar când l-au întins în curele, Pavel a zis către sutaşul care sta în faţă: „Oare vă este îngăduit să biciuiţi un om roman şi nejudecat?“"
26 Şi auzind sutaşul, s'a dus la tribun să-i aducă la cunoştinţă şi i-a zis: „Ce-ai de gând să faci?, că omul acesta e roman...“."
27 Şi tribunul a venit la el şi i-a zis: „Spune-mi, eşti roman?“ Iar el a zis: „Da“."
28 Şi a răspuns tribunul: „Eu cu multă cheltuială am dobândit această cetăţenie...“. Dar Pavel a zis: „Iar eu o am prin naştere!“."
29 Ca urmare, cei ce erau gata să-l ia la cercetare s'au îndepărtat îndată de el, iar tribunul s'a temut dac'a aflat că el e roman şi că a fost legat."
30 Şi a doua zi, vrând el să cunoască adevărul, pentru ce anume era pârât de Iudei, l-a dezlegat şi a poruncit să se adune arhiereii şi tot sinedriul; şi aducându-l pe Pavel, l-a pus în faţa lor."
1 Şi Pavel, uitându-se ţintă la sinedriu, a zis: „Bărbaţi fraţi, eu până'n ziua de astăzi am vieţuit înaintea lui Dumnezeu în toată conştiinţa cea bună...“."
2 Dar arhiereul Anania le-a poruncit celor ce şedeau lângă el să-l bată peste gură."
3 Atunci Pavel i-a zis: „Te va bate Dumnezeu pe tine, perete văruit! Tu şezi aici să mă judeci după lege, şi'mpotriva legii porunceşti să mă bată?“"
4 Iar cei ce stăteau lângă el au zis: „Îl ocărăşti tu pe arhiereul lui Dumnezeu?...“."
5 Iar Pavel a zis: „Fraţilor, nu ştiam că este arhiereu; că scris este: Pe mai-marele poporului tău să nu-l vorbeşti de rău“."
6 Dar Pavel, ştiind că o parte sunt saduchei şi cealaltă farisei, a strigat în sinedriu: „Bărbaţi fraţi! Eu sunt fariseu, fiu de farisei. Pentru nădejdea în învierea morţilor sunt eu judecat!“"
7 Şi când a grăit el acestea, neînţelegere s'a iscat între farisei şi saduchei, şi mulţimea s'a dezbinat;"
8 căci saducheii spun că nu este înviere, nici înger şi nici duh, dar fariseii le mărturisesc şi pe una, şi pe cealaltă."
9 Şi strigăt mare s'a făcut; şi ridicându-se unii cărturari din partea fariseilor, se certau, zicând: „În omul acesta noi nu găsim nici un rău; iar dacă duh sau înger i-a vorbit, să nu ne împotrivim noi lui Dumnezeu!“."
10 Deci făcându-se mare neînţelegere şi temându-se tribunul ca nu cumva Pavel să fie sfâşiat de ei, le-a poruncit ostaşilor să se coboare şi să-l smulgă din mijlocul lor şi să-l ducă în tabără."
11 Iar în noaptea următoare, arătându-i-Se Domnul, i-a zis: „Îndrăzneşte, Pavele!, că precum ai mărturisit despre Mine la Ierusalim, aşa trebuie să mărturiseşti şi la Roma“."
12 Iar când s'a făcut ziuă, Iudeii au făcut sfat împotriva lui şi s'au legat cu blestem, zicând că nici nu vor mânca şi nici nu vor bea până nu-l vor ucide pe Pavel."
13 Şi cei care făcuseră între ei acest jurământ erau mai mult de patruzeci;"
14 şi ducându-se ei la arhierei şi la bătrâni, au zis: „Noi ne-am legat cu blestem să nu gustăm nimic până ce nu-l vom ucide pe Pavel;"
15 aşadar, acum voi împreună cu sinedriul faceţi-i cunoscut tribunului să-l coboare mâine la voi, ca având să cercetaţi mai cu de-amănuntul cele despre el; iar noi suntem gata să-l ucidem înainte ca el să se apropie“."
16 Dar fiul surorii lui Pavel, auzind de această uneltire, s'a dus şi a intrat în tabără şi i-a dat de veste lui Pavel."
17 Şi Pavel l-a chemat pe unul din sutaşi şi i-a zis: „Du-l pe tânărul acesta la tribun, că are să-i aducă ceva la cunoştinţă“."
18 Iar acela l-a luat şi l-a dus la tribun şi a zis: „Chemându-mă pe mine Pavel, cel legat, m'a rugat să-l aduc la tine pe acest tânăr, că are să-ţi spună ceva“."
19 Iar tribunul l-a luat de mână, s'a dus cu el deoparte şi l-a întrebat: „Ce ai să-mi aduci la cunoştinţă?“"
20 Iar el a zis că „s'au înţeles Iudeii să te roage ca mâine să-l cobori pe Pavel la sinedriu, ca având ei să cerceteze mai cu de-amănuntul despre el;"
21 dar tu să nu te'ncrezi în ei; că dintre ei îl pândesc mai mult de patruzeci de bărbaţi care s'au legat cu blestem să nu mănânce şi nici să nu bea până nu-l vor ucide; şi acum ei sunt gata, aşteptând făgăduinţa ta“."
22 Ca urmare, tribunul i-a dat drumul tânărului, poruncindu-i: „Să nu spui la nimeni că mi-ai făcut cunoscute acestea!“"
23 Şi chemând la el pe doi dintre sutaşi, le-a zis: „De la ceasul al treilea din noapte ţineţi gata două sute de ostaşi, şaptezeci de călăreţi şi două sute de suliţaşi, ca să meargă până la Cezareea;"
24 şi să se aducă şi animale de povară, ca să-l pună pe Pavel la mijloc şi să-l ducă teafăr la procuratorul Felix“."
25 Şi a scris o scrisoare având acest cuprins:"
26 „Claudius Lysias, preaputernicului procurator Felix, salutare!"
27 Pe acest bărbat, prins de Iudei şi având să fie ucis de ei, aflând eu că e roman, m'am dus cu oaste şi l-am scos."
28 Şi vrând să ştiu pricina pentru care îl învinuiesc, l-am coborât la sinedriul lor."
29 Şi am aflat că este învinuit pentru întrebări din legea lor, dar fără să aibă vreo vină vrednică de moarte sau de lanţuri."
30 Şi dându-mi-se de veste că împotriva acestui bărbat va să fie o cursă din partea Iudeilor, de'ndată l-am trimis la tine, poruncindu-le şi pârâşilor săi să spună înaintea ta cele ce au asupră-i. Fii sănătos!“"
31 Aşadar, ostaşii l-au luat pe Pavel, aşa cum li se poruncise, şi l-au adus noaptea la Antipatrida."
32 Iar a doua zi, lăsându-i pe călăreţi să meargă cu el, s'au întors la tabără."
33 Şi dac'au intrat ei în Cezareea, i-au dat procuratorului scrisoarea şi i l-au înfăţişat şi pe Pavel."
34 Şi citind procuratorul, l-a întrebat din ce provincie este; şi aflând că este din Cilicia,"
35 a zis: „Te voi asculta când vor veni şi pârâşii tăi“. Şi a poruncit să fie păzit în pretoriul lui Irod."
1 Iar după cinci zile s'a coborât arhiereul Anania cu câţiva bătrâni şi cu un oarecare retor Tertul şi i s'au înfăţişat procuratorului împotriva lui Pavel."
2 Iar după ce l-au chemat pe Pavel, Tertul a început să-l învinuiască, zicând: „Multa pace dobândită de noi prin tine şi bunele întocmiri făcute acestui neam prin purtarea ta de grijă,"
3 preaputernice Felix, totdeauna şi pretutindeni cu toată mulţumirea le primim."
4 Dar, ca să nu te obosesc mai mult, te rog să ne asculţi, pe scurt, cu bunătatea ta."
5 Că pe omul acesta noi l-am aflat ca pe o ciumă şi ca pe un urzitor de răzvrătiri printre toţi Iudeii din lume, fiind el căpetenia eresului Nazarinenilor."
6 El a încercat să pângărească şi templul; şi noi l-am prins şi am vrut să-l judecăm după legea noastră,"
7 dar a venit tribunul Lysias şi cu multă silnicie l-a smuls din mâinile noastre"
8 şi pârâşilor lui le-a poruncit să vină la tine. Tu însuţi cercetându-l, de la el vei putea să cunoşti toate învinuirile pe care i le aducem“."
9 Iar Iudeii susţineau laolaltă, zicând că acestea aşa sunt."
10 Şi când procuratorul i-a făcut semn să vorbească, Pavel a răspuns: „Ştiind eu că tu de mulţi ani îi eşti judecător acestui neam, bucuros vorbesc pentru apărarea mea."
11 Tu poţi să afli că nu sunt mai mult de douăsprezece zile de când m'am suit la Ierusalim ca să mă închin."
12 Şi nici în templu, nici în sinagogi şi nici în cetate nu m'au găsit luându-mă la'ntrebări cu cineva sau făcând tulburare în mulţime,"
13 nici nu pot să dovedească cele ce spun acum împotriva mea."
14 Dar pe asta ţi-o mărturisesc: că potrivit Căii pe care ei o numesc eres, aşa mă închin eu Dumnezeului părinţilor mei, crezând în toate cele scrise în lege şi în profeţi,"
15 având în Dumnezeu o nădejde pe care şi aceştia înşişi o aşteaptă, că va să fie o înviere a morţilor – şi a drepţilor, şi a nedrepţilor."
16 Şi întru aceasta mă străduiesc şi eu, ca înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor să am întotdeauna o conştiinţă neîntinată."
17 Iar după mulţi ani am venit să-i aduc neamului meu milostenii şi prinoase,"
18 când nişte Iudei din Asia m'au găsit, curăţit, în templu, dar nu cu mulţime şi nici cu gâlceavă."
19 Ei, aceia, ei trebuiau să fie de faţă înaintea ta şi să mă învinuiască, dacă aveau ceva împotrivă-mi;"
20 sau măcar aceştia să spună, ce nedreptate mi-au găsit când am stat înaintea sinedriului,"
21 dacă nu cumva doar acest singur cuvânt pe care l-am strigat stând între ei, că pentru învierea morţilor sunt eu astăzi judecat de voi“."
22 Dar Felix, cunoscând mai cu de-amănuntul cele despre Cale, i-a amânat, zicând: „Când se va coborî tribunul Lysias, atunci voi hotărî asupra pricinii voastre“."
23 Şi i-a poruncit sutaşului ca Pavel să fie păzit, dar să aibă tihnă şi nimeni dintre ai lui să nu fie oprit să-i slujească."
24 Iar după câteva zile, Felix a venit cu Drusila, femeia lui, care era din neamul Iudeilor, şi a trimis să-l cheme pe Pavel şi l-a ascultat despre credinţa în Hristos Iisus."
25 Şi vorbind el despre dreptate şi despre înfrânare şi despre judecata viitoare, Felix s'a înfricoşat şi i-a spus: „Deocamdată du-te, şi când voi avea prilej te voi chema din nou...“;"
26 nădăjduind el totodată că Pavel îi va da bani ca să-l elibereze; de aceea trimitea după el mai des şi sta de vorbă cu el."
27 Dar când s'au împlinit doi ani, în locul lui Felix a urmat Porcius Festus Şi vrând Felix să le fie Iudeilor pe plac, l-a lăsat pe Pavel legat."
1 Aşadar, la trei zile după ce Festus a intrat în provincie, s'a suit de la Cezareea la Ierusalim."
2 Şi arhiereii şi fruntaşii Iudeilor i s'au rostit împotriva lui Pavel şi-l rugau,"
3 cerându-i să fie trimis la Ierusalim – ca o favoare împotriva lui –, pregătind ei o cursă ca să-l ucidă pe drum."
4 Dar Festus le-a răspuns că Pavel e păzit în Cezareea şi că el însuşi avea să plece curând."
5 „Aşa că, a zis el, aceia dintre voi care au ceva de spus, să se coboare cu mine; şi dacă e ceva rău în acest bărbat, să-l învinovăţească“."
6 Şi rămânând la ei nu mai mult de opt sau zece zile, s'a coborât în Cezareea; iar a doua zi s'a aşezat în scaunul de judecată şi a poruncit să fie adus Pavel."
7 Şi venind acesta, Iudeii coborâţi din Ierusalim l-au înconjurat şi aduceau împotrivă-i multe şi grele învinuiri, pe care nu puteau să le dovedească."
8 Pavel se apăra: „N'am greşit cu nimic, nici faţă de legea Iudeilor, nici faţă de templu, nici faţă de cezar“."
9 Iar Festus, voind să facă pe placul Iudeilor, i-a răspuns lui Pavel şi a zis: „Vrei să mergi la Ierusalim, şi'n faţa mea să fii judecat acolo pentru acestea?“"
10 Iar Pavel a zis: „Stau la scaunul de judecată al cezarului, acolo unde trebuie să fiu judecat! Iudeilor nu le-am făcut nici un rău, aşa cum tu o ştii mai bine."
11 Dacă am făcut vreo nedreptate şi am săvârşit ceva vrednic de moarte, nu mă feresc de moarte; dar dacă nu este nimic din cele de care mă învinuiesc ei, nimeni nu mă poate da lor plocon! Cer să fiu judecat de cezar!“"
12 Atunci Festus, după ce a vorbit cu divanul său, a răspuns: „Ai cerut să fii judecat de cezar, la cezar te vei duce!“"
13 Şi după ce au trecut câteva zile, regele Agrippa şi Berenice au sosit la Cezareea ca să-l salute pe Festus."
14 Şi rămânând acolo mai multe zile, Festus i-a vorbit regelui despre Pavel, zicând: „Este aici un bărbat pe care Felix l-a lăsat închis,"
15 asupra căruia, când am fost eu în Ierusalim, arhiereii şi bătrânii Iudeilor mi s'au rostit cerându-i osândirea."
16 Eu le-am răspuns că Romanii nu au obiceiul să-l dea pe vreun om plocon, înainte ca învinuitul să-i aibă de faţă pe pârâşii săi şi să aibă putinţa să se apere de învinuire."
17 Deci, după ce s'au adunat ei, şi nefăcând eu nici o amânare, am stat pe scaunul de judecată şi am poruncit să fie adus bărbatul."
18 Dar când pârâşii s'au ridicat, nu au adus împotrivă-i nici o vină din cele pe care le bănuiam eu,"
19 ci aveau cu ei nişte întrebări privitoare la propria lor religie şi la un oarecare Iisus, mort, despre care Pavel zice că e viu."
20 Şi nedumerindu-mă eu cu privire la cercetarea acestor lucruri, l-am întrebat dacă vrea să meargă la Ierusalim şi să fie judecat acolo pentru acestea."
21 Dar când Pavel a cerut să fie ţinut pentru judecata Augustului, am poruncit să fie ţinut până îl voi trimite la cezar“."
22 Iar Agrippa a zis către Festus: „Aş vrea să-l aud şi eu pe acest om“. Iar el a zis: „Mâine îl vei auzi“."
23 Deci a doua zi, venind Agrippa şi Berenice cu mare alai şi intrând în sala de judecată împreună cu tribunii şi cu bărbaţii cei mai de frunte ai cetăţii, la porunca lui Festus a fost adus Pavel."
24 Şi Festus a zis: „Rege Agrippa, şi voi toţi bărbaţii care sunteţi cu noi de faţă, îl vedeţi pe acela asupra căruia mulţimea Iudeilor a mijlocit la mine, şi în Ierusalim, şi aici, strigând că trebuie ca el să nu mai trăiască."
25 Eu însă am înţeles că nu a făcut nimic vrednic de moarte; dar de vreme ce el însuşi a cerut să fie judecat de Augustul, am hotărât să-l trimit."
26 Dar ceva limpede să-i scriu stăpânului despre el, nu am. De aceea l-am adus înaintea voastră, şi mai ales în faţa ta, rege Agrippa, ca după ce se va face această cercetare să am ce să scriu."
27 Că nepotrivit mi se pare să-l trimit legat fără să arăt învinuirile ce-i stau împotrivă“."
1 Agrippa i-a zis lui Pavel: „Îngăduit îţi este să vorbeşti pentru tine“. Atunci Pavel şi-a întins mâna şi s'a apărat, zicând:"
2 „Fericit mă socotesc, o, rege Agrippa, că'n faţa ta mă voi apăra astăzi de toate câte sunt învinuit de Iudei,"
3 mai ales pentru că tu cunoşti toate obiceiurile şi întrebările Iudeilor. De aceea te rog să mă asculţi cu răbdare."
4 Vieţuirea mea din tinereţe, cum a fost ea de la început în poporul meu şi în Ierusalim, toţi Iudeii o ştiu."
5 Dacă vor s'o mărturisească, ei de mult ştiu despre mine că am trăit după şcoala cea mai meticuloasă a religiei noastre, ca fariseu."
6 Şi acum, stau şi sunt judecat pentru nădejdea făgăduinţei făcute de Dumnezeu părinţilor noştri,"
7 la care cele douăsprezece seminţii ale noastre nădăjduiesc să ajungă slujindu-I lui Dumnezeu fără'ncetare, zi şi noapte. Pentru această nădejde sunt eu învinuit de Iudei, o, rege Agrippa!"
8 Cum de se socoteşte la voi de necrezut că Dumnezeu învie morţi?"
9 Aşadar, eu am crezut în sinea mea că faţă de numele lui Iisus Nazarineanul trebuie să fac multe împotrivă;"
10 ceea ce am şi făcut în Ierusalim; şi luând eu împuternicire de la arhierei, pe mulţi dintre sfinţi i-am închis în temniţe; iar când erau daţi la moarte, întăream şi eu cu glasul meu;"
11 şi deseori îi pedepseam prin toate sinagogile şi-i sileam să blasfemieze; înfuriindu-mă tare pe ei, îi urmăream până şi prin cetăţile din afară."
12 Astfel că'n timp ce mergeam şi la Damasc cu putere şi însărcinare de la arhierei,"
13 în calea mea, o, rege, am văzut în miezul zilei o lumină din cer mai puternică decât strălucirea soarelui, strălucind împrejurul meu şi al celor ce mergeau cu mine."
14 Şi căzând noi toţi la pământ, eu am auzit un glas zicându-mi în limba evreiască: «Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti? Greu îţi este să loveşti cu piciorul în ţepuşă»."
15 Iar eu am zis: «Cine eşti, Doamne?» Iar Domnul a zis: «Eu sunt Iisus, Cel pe care tu Îl prigoneşti."
16 Dar scoală-te şi stai pe picioarele tale; că spre aceasta M'am arătat Eu ţie, să te rânduiesc slujitor şi martor, şi al celor pe care le-ai văzut, şi al celor întru care Mă voi arăta ţie,"
17 alegându-te pe tine din popor şi din neamurile la care te trimit"
18 să le deschizi ochii, pentru ca ele să se întoarcă de la întuneric la lumină şi de la stăpânirea lui Satan la Dumnezeu, pentru ca să primească ele iertarea păcatelor şi parte cu cei ce prin credinţa'n Mine s'au sfinţit»."
19 Iată de ce, rege Agrippa, n'am fost neascultător cereştii arătări,"
20 ci mai întâi celor din Damasc şi din Ierusalim şi din toată ţara Iudeii şi apoi neamurilor le-am vestit să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu, făcându-i pocăinţei lucruri vrednice de ea."
21 Pentru acestea m'au prins Iudeii în templu şi'ncercau să mă ucidă."
22 Aşadar, dobândind eu ajutorul de la Dumnezeu, până'n ziua aceasta stau şi mărturisesc la mic şi la mare, nimic spunând în afară de ceea ce şi profeţii şi Moise au spus că va să fie:"
23 că Hristos va să pătimească şi că, fiind El primul înviat din morţi, lumină va vesti, şi poporului, şi neamurilor...“."
24 Dar cu acestea apărându-se el, Festus i-a zis cu glas mare: „Pavele, eşti nebun! Cartea cea multă te duce la nebunie...“."
25 Iar Pavel a zis: „Nu sunt nebun, preaputernice Festus, ci grăiesc cuvintele adevărului şi ale înţelepciunii;"
26 că regele ştie despre aceste lucruri, şi lui cu îndrăznire îi vorbesc, încredinţat că nimic din ele nu-i este ascuns, pentru că aceasta nu s'a făcut într'un ungher."
27 Crezi tu, rege Agrippa, în profeţi? Ştiu că crezi!“"
28 Iar Agrippa i-a zis lui Pavel: „Cu puţin de nu mă îndupleci să mă fac creştin...“."
29 Iar Pavel a zis: „Cu puţin, cu nepuţin, eu m'aş ruga lui Dumnezeu ca nu numai tu, ci şi toţi cei ce mă ascultă astăzi să fie aşa cum sunt şi eu – afară de aceste lanţuri...“."
30 Atunci regele s'a ridicat, şi procuratorul şi Berenice şi cei ce şedeau împreună cu ei."
31 Şi plecând, vorbeau unii cu alţii: „Omul acesta n'a făcut nimic vrednic de moarte sau de lanţuri“."
32 Iar Agrippa i-a zis lui Festus: „Omul acesta putea să fie eliberat dacă n'ar fi cerut să fie judecat de cezar“."
1 Iar după ce s'a hotărât să plecăm pe mare spre Italia, pe Pavel şi pe alţi câţiva înlănţuiţi i-au dat în primire unui sutaş cu numele Iuliu, din cohorta Augusta."
2 Şi urcându-ne într'o corabie de la Adramit, care avea să treacă prin locurile de pe coasta Asiei, am plecat, cu noi fiind Aristarh, macedonean din Tesalonic."
3 Şi a doua zi am ajuns la Sidon. Şi Iuliu s'a purtat omeneşte cu Pavel şi i-a îngăduit să se ducă la prieteni ca să primească îngrijire."
4 Şi plecând de acolo, am plutit pe lângă Cipru, pentru că vânturile erau împotrivă."
5 Şi dac'am străbătut Marea Ciliciei şi a Pamfiliei, am sosit la Mira Liciei."
6 Şi acolo a găsit sutaşul o corabie din Alexandria care naviga spre Italia şi ne-a suit în ea."
7 Şi după ce multe zile am plutit cu'ncetineală, de-abia am ajuns în dreptul Cnidului; şi pentru că vântul nu ne slăbea, am plutit pe sub Creta spre capul Salmone."
8 Şi cu greu trecând pe lângă el, am ajuns într'un loc numit Limanuri-Bune, de care era aproape oraşul Lasea."
9 Şi multă vreme trecând şi mersul pe mare fiind primejdios, fiindcă şi Postul trecuse, Pavel îi îndemna,"
10 zicându-le: „Bărbaţilor, văd că drumul va să ne fie cu vătămare şi cu multă pagubă, nu numai pentru încărcătură şi corabie, ci şi pentru vieţile noastre“."
11 Dar sutaşul s'a încrezut mai mult în cârmaci şi în căpitanul corăbiei, decât în spusele lui Pavel."
12 Şi cum limanul nu era bun de iernat, cei mai mulţi au fost de părere să plecăm de acolo şi, de s'ar putea, să ajungem şi să iernăm la Fenix, un liman din Creta cu deschidere spre vântul de miazăzi-apus şi cel de miazănoapte-apus."
13 Şi suflând uşor un vânt de miazăzi şi crezând ei că sunt în stare să-şi plinească gândul, au ridicat ancora şi navigau cât mai aproape de Creta."
14 Şi nu după multă vreme s'a stârnit asupra ei un vânt puternic numit Eurachilon"
15 şi a răpit corabia; şi neputând ea să meargă împotriva vântului, ne-am lăsat duşi în voia lui."
16 Şi trecând pe lângă o insulă mică numită Cauda, cu greu am izbutit să fim stăpâni pe luntre;"
17 şi după ce au ridicat-o, au folosit ajutătoarele şi au încins corabia pe dedesubt. Şi temându-se să nu cadă în Sirta, au coborât pânzele şi erau purtaţi aşa."
18 Şi tare fiind loviţi de furtună, a doua zi au aruncat încărcătura."
19 Şi a treia zi cu mâinile noastre am aruncat uneltele corăbiei."
20 Şi dacă timp de mai multe zile nu s'au arătat nici soarele şi nici stelele şi furtună mare ne ameninţa, orice nădejde de scăpare ni se luase."
21 Şi nu mâncaseră de mult. Atunci Pavel, stând drept în mijlocul lor, le-a zis: „O, bărbaţilor, trebuia să mă ascultaţi pe mine şi să nu fi plecat din Creta şi-am fi scăpat de această vătămare şi pagubă."
22 Şi acum, vă îndemn să aveţi curaj; că nici un suflet dintre voi nu va pieri, decât numai corabia."
23 Că'n această noapte mi-a stat înainte un înger al Dumnezeului Căruia Îi aparţin eu şi Căruia-I slujesc,"
24 zicând: Nu te teme, Pavele; tu trebuie să stai în faţa cezarului; şi iată, Dumnezeu ţi i-a dăruit pe toţi cei ce călătoresc cu tine pe corabie."
25 De aceea, bărbaţilor, aveţi curaj, fiindcă eu Îi cred lui Dumnezeu că aşa va fi după cum mi s'a spus."
26 Trebuie, dar, să dăm de o insulă“."
27 Şi când a fost a paisprezecea noapte de când eram purtaţi încoace şi încolo pe Adriatica, pe la miezul nopţii corăbierii au presimţit că li se apropie un ţărm."
28 Şi aruncând măsura, au găsit douăzeci de stânjeni; dar dacă s'au îndepărtat puţin şi au măsurat din nou, au găsit cincisprezece stânjeni."
29 Şi temându-se ca nu cumva să dăm de locuri stâncoase, au aruncat patru ancore de la partea din urmă a corăbiei; şi doreau să se facă ziuă."
30 Dar corăbierii căutau să fugă din corabie şi coborau luntrea în mare, sub cuvânt că vor să întindă şi ancorele din partea de dinainte a corăbiei."
31 Pavel a zis către sutaş şi către oşteni: „Dacă aceştia nu rămân în corabie, voi nu puteţi să scăpaţi“."
32 Atunci ostaşii au tăiat funiile luntrii şi au lăsat-o să cadă."
33 Iar înainte de a se face ziuă, Pavel îi ruga pe toţi să mănânce, zicându-le: „Paisprezece zile sunt astăzi de când aşteptaţi şi postiţi, fără să gustaţi nimic."
34 De aceea, vă rog să mâncaţi, fiindcă aceasta e spre mântuirea voastră. Că nici unuia din voi, un fir de păr din cap nu-i va pieri“."
35 Şi dacă a zis acestea, a luat pâine şi, mulţumind lui Dumnezeu în faţa tuturor, a frânt şi a început să mănânce."
36 Şi prinzând toţi curaj, au mâncat şi ei."
37 Şi eram în corabie, de toţi, două sute şaptezeci şi şase de suflete."
38 Şi săturându-se de bucate, au uşurat corabia aruncând grâul în mare."
39 Şi când s'a făcut ziuă, ei nu recunoşteau pământul, ci vedeau un sân de mare cu ţărm nisipos, în care voiau să împingă corabia, dac'ar fi fost cu putinţă."
40 Şi au desfăcut ancorele şi le-au lăsat în mare, slăbind totodată funiile cârmelor; şi ridicând în bătaia vântului pânza cea mică din faţă, ţineau spre ţărm."
41 Şi când au dat de un dâmb de nisip, au înţepenit corabia. Şi înfigându-se partea de dinainte, stătea neclintită; iar partea de dinapoi se sfărâma sub puterea valurilor."
42 Iar ostaşii s'au sfătuit să-i omoare pe cei de sub pază, ca să nu scape vreunul înotând."
43 Dar sutaşul, vrând să-l ferească pe Pavel, i-a împiedicat de la gândul lor şi a poruncit ca aceia care pot să înoate să se arunce primii şi să iasă la uscat,"
44 iar ceilalţi: care pe scânduri, care pe câte ceva de la corabie. Şi aşa au ajuns să scape cu toţii la uscat."
1 Odată scăpaţi, am aflat că insula se numeşte Malta."
2 Iar băştinaşii nu mică omenie ne-au arătat; că din pricina ploii care cădea şi a frigului, au aprins foc şi ne-au primit pe toţi la ei."
3 Şi strângând Pavel o grămadă de vreascuri şi punându-le pe foc, o viperă a ieşit din pricina căldurii şi i s'a prins de mână."
4 Şi când băştinaşii au văzut jivina atârnată de mâna lui, ziceau unii către alţii: „Nu'ncape'ndoială că omul acesta e un ucigaş; deşi a scăpat din mare, dumnezeiasca dreptate nu i-a îngăduit să trăiască...“."
5 Dar el, scuturând jivina în foc, n'a suferit nici un rău."
6 Iar ei se aşteptau ca el să se umfle sau să cadă dintr'o dată mort. Dar dacă mult au aşteptat şi au văzut că nimic rău nu i se întâmplă, şi-au schimbat părerea şi ziceau că el este un zeu."
7 Iar în împrejurimile acelui loc erau pământurile căpeteniei insulei, cu numele Publius, care ne-a primit şi ne-a găzduit prietenos timp de trei zile."
8 Şi s'a întâmplat că tatăl lui Publius zăcea în pat, cuprins de friguri şi de dizenterie; la care intrând Pavel şi rugându-se, şi-a pus mâinile peste el şi l-a vindecat."
9 Şi dacă s'a petrecut aceasta, veneau la el şi ceilalţi din insulă care aveau boli, şi se vindecau."
10 Şi ei cu multă cinste ne-au cinstit; şi la plecare ne-au încărcat cu cele de trebuinţă."
11 Şi după trei luni am pornit cu o corabie din Alexandria, care iernase în insulă şi care avea pe ea semnul Dioscurilor."
12 Şi ajungând în Siracuza, am rămas acolo trei zile."
13 De unde, făcând un înconjur, am sosit la Regium. Şi după o zi, a suflat vânt de miazăzi şi'n ziua următoare am ajuns la Puteoli."
14 Găsind acolo fraţi am fost rugaţi să rămânem la ei şapte zile. Şi aşa am venit la Roma."
15 Şi auzind despre noi fraţii de acolo, au venit în întâmpinarea noastră până la Forul lui Appius şi la Trei-Taverne; pe care văzându-i Pavel, I-a mulţumit lui Dumnezeu şi a prins curaj."
16 Iar când am intrat în Roma, sutaşul i-a predat pe cei legaţi comandantului taberei, iar lui Pavel i s'a îngăduit să locuiască aparte, cu ostaşul care-l păzea."
17 Şi după trei zile, Pavel a chemat la el pe cei care erau fruntaşii Iudeilor. Şi dacă s'au adunat, el le-a zis: „Eu, bărbaţi fraţi, deşi n'am făcut nimic împotriva poporului sau a datinilor părinteşti, în legături am fost predat de la Ierusalim în mâinile Romanilor."
18 După ce m'au cercetat, aceştia voiau să-mi dea drumul, deoarece nu era în mine nici o vină vrednică de moarte."
19 Dar când Iudeii mi s'au împotrivit, eu am fost nevoit să cer să fiu judecat de cezar – dar nu ca să aduc vreo învinuire neamului meu."
20 Aşadar, aceasta e pricina pentru care v'am chemat să vă văd şi să vorbesc cu voi; că din pricina nădejdii lui Israel sunt eu legat cu lanţul acesta“."
21 Iar ei au zis către el: „Noi nici c'am primit din Iudeea scrisori despre tine, nici c'a venit cineva dintre fraţi să ne dea de veste sau să ne vorbească ceva rău despre tine."
22 Dar dorim să auzim de la tine ceea ce gândeşti; că'n privinţa acestei secte ne e cunoscut că pretutindeni i se stă'mpotrivă“."
23 Deci i-au rânduit o zi; şi la gazdă i-au venit mai mulţi. Şi le vorbea de dimineaţa până seara, dând mărturie despre împărăţia lui Dumnezeu, căutând ca şi din legea lui Moise, şi din profeţi să-i încredinţeze despre Iisus."
24 Şi unii credeau în cele spuse, iar alţii nu credeau."
25 Şi neînţelegându-se unii cu alţii, au plecat după ce Pavel a zis un cuvânt, că: „Bine a grăit Duhul Sfânt către părinţii noştri prin Isaia profetul"
26 când a zis: Mergi la poporul acesta şi spune-i: Cu auzul veţi auzi, dar nu veţi înţelege, şi cu privirea veţi privi, dar nu veţi vedea,"
27 că inima acestui popor s'a împietrit şi urechile lor greu aud şi ochii lor s'au închis, ca nu cumva cu ochii să vadă şi cu urechile să audă şi cu inima să înţeleagă şi să-şi revină şi Eu să-i vindec."
28 Deci cunoscut să vă fie vouă că această mântuire a lui Dumnezeu li s'a trimis păgânilor; şi ei vor asculta!“"
29 Şi după ce a zis el acestea, Iudeii au plecat, făcând între ei noian de'ntrebări."
30 Iar Pavel a rămas doi ani întregi în casa luată de el cu chirie; şi pe toţi care veneau la el îi primea,"
31 propovăduind împărăţia lui Dumnezeu şi învăţând despre Domnul Iisus Hristos cu toată îndrăznirea, fără nici o piedică."