1

1 Iar regele David era bătrân şi îndelungat în zile; şi-l înveleau cu haine şi nu se încălzea."

2 Iar slujitorii săi au zis: „Să se caute pentru rege o tânără fecioară; ea îi va sta regelui aproape şi-i va ţine de cald şi va dormi cu el, iar domnul nostru, regele, se va încălzi“."

3 Aşa că au căutat o fată frumoasă prin toate hotarele lui Israel; şi au aflat-o pe Abişag Şunamita şi au adus-o la rege."

4 Fata era foarte frumoasă la chip şi-i ţinea regelui de cald şi-i slujea, dar el n'a cunoscut-o."

5 Iar Adonia, fiul Haghitei, şi-a ridicat capul, zicând: „Eu voi fi rege!“; şi şi-a făcut care de luptă şi călăreţi; şi cincizeci de oameni alergau înaintea lui."

6 Tatăl său însă niciodată nu-l oprise, nici măcar cu întrebarea: „De ce faci asta?“ Iar el era foarte frumos la chip şi născut după Abesalom."

7 Şi s'a vorbit cu Ioab, fiul Ţeruiei, şi cu preotul Abiatar, iar aceştia i-au venit în ajutor, urmându-i."

8 Dar preotul Ţadoc şi Benaia, fiul lui Iehoiada, şi profetul Natan şi Şimei şi Rei şi vitejii lui David nu erau de partea lui Adonia."

9 Iar Adonia a jertfit oi şi viţei şi miei la piatra Zohelet, cea de lângă fântâna Roghel, şi i-a chemat pe toţi fraţii săi, şi pe toţi bărbaţii lui Iuda, servii regelui,"

10 dar pe profetul Natan şi pe Benaia şi pe viteji şi pe Solomon, fratele său, nu i-a chemat."

11 Atunci Natan a grăit către Batşeba, mama lui Solomon, zicând: „Oare n'ai auzit că Adonia, fiul Haghitei, s'a făcut rege fără ca David, domnul nostru, să ştie ceva?"

12 Şi acum, vino să-ţi dau un sfat şi să-ţi scapi viaţa, pe a ta şi pe a fiului tău Solomon:"

13 Vino şi intră la regele David şi spune-i: O, rege, domnul meu, oare nu tu i te-ai jurat roabei tale, zicând: "Solomon, fiul tău, va domni după mine şi va şedea pe tronul meu"? Atunci, de ce domneşte Adonia?"

14 Şi, iată, în timp ce tu încă vei grăi cu regele, voi intra şi eu după tine şi-ţi voi adeveri cuvintele“."

15 Aşa că Batşeba a intrat la rege în odaie; regele era foarte bătrân, iar Abişag Şunamita era slujindu-i regelui."

16 Batşeba s'a plecat şi i s'a închinat regelui; iar regele i-a zis: „Ce dorinţă ai?“"

17 Iar ea a zis: „O, rege, domnul meu, oare nu tu i te-ai jurat roabei tale pe Domnul, Dumnezeul tău, zicând: "Fiul tău Solomon va domni după mine şi va şedea pe tronul meu"?"

18 Cu toate acestea, iată că Adonia este cel ce domneşte, în timp ce tu, o rege, domnul meu, n'o ştii."

19 El a jertfit viţei şi miei şi oi din belşug şi i-a chemat pe toţi fiii regelui şi pe preotul Abiatar şi pe Ioab, căpetenia oştirii, dar pe Solomon, robul tău, nu l-a chemat."

20 Iar tu, o rege, domnul meu – spre tine [se îndreaptă] ochii întregului Israel, să le spui cine va şedea pe tronul domnului meu, regele, după el."

21 Şi va fi că atunci când domnul meu, regele, va dormi laolaltă cu părinţii săi, eu şi fiul meu Solomon vom fi învinuiţi...“."

22 Şi, iată, că în timp ce ea încă-i mai vorbea regelui, a intrat profetul Natan."

23 Şi i s'a spus regelui: „Iată, profetul Natan!“ Iar acesta i s'a înfăţişat regelui şi i s'a prosternat cu faţa la pământ."

24 Şi a zis Natan: „O, rege, domnul meu, ai zis tu cumva: "Adonia va domni după mine şi el va şedea pe tronul meu"?"

25 Că el s'a coborât astăzi şi a jertfit viţei şi miei şi oi din belşug şi i-a chemat pe toţi fiii regelui şi pe căpeteniile oştirii şi pe preotul Abiatar; şi, iată, ei beau şi mănâncă în faţa lui şi zic: "Trăiască regele Adonia!""

26 Dar pe mine, robul tău, şi pe preotul Ţadoc şi pe Benaia, fiul lui Iehoiada, şi pe Solomon, robul tău, nu ne-a chemat."

27 Oare lucrul acesta s'a petrecut cu voia domnului meu, regele, fără ca el să-i fi spus robului tău cine va şedea pe tronul stăpânului meu, regele, după el?“"

28 Atunci regele David, răspunzând, a zis: „Chemaţi-o la mine pe Batşeba!“ Şi ea a intrat în faţa regelui şi a stat înaintea lui."

29 Iar regele s'a jurat, zicând: „Pe Domnul-Cel-Viu, Cel ce mi-a scăpat sufletul din orice necaz:"

30 Precum ţi-am jurat eu ţie pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, zicând: "Solomon, fiul tău, va domni după mine, şi el va şedea pe tronul meu în locul meu", aşa voi face astăzi!“"

31 Atunci Batşeba s'a plecat cu faţa la pământ şi i s'a închinat regelui şi i-a zis: „În veci să trăiască domnul meu, regele David!“"

32 Iar regele David a zis: „Chemaţi-i la mine pe preotul Ţadoc şi pe profetul Natan şi pe Benaia, fiul lui Iehoiada!“ Iar aceştia au venit în faţa regelui."

33 Iar regele le-a zis: „Luaţi-i cu voi pe servii domnului vostru şi puneţi-l pe fiul meu Solomon călare pe catârul meu şi coborâţi-l la Ghihon."

34 Acolo preotul Ţadoc şi profetul Natan să-l ungă rege peste Israel; şi să sunaţi din trâmbiţă şi să ziceţi: – Trăiască regele Solomon!"

35 Şi el se va aşeza pe tronul meu şi va domni în locul meu; eu sunt cel ce a poruncit ca el să fie mai-mare peste Israel şi Iuda“."

36 Atunci Benaia, fiul lui Iehoiada, i-a răspuns regelui, zicând: „Aşa să fie! Domnul, Dumnezeul domnului meu, regele, s'o adeverească!"

37 Aşa cum a fost Domnul cu domnul meu, regele, întocmai să fie şi cu Solomon şi să-i preamărească tronul mai mult decât pe al domnului meu, regele David!“"

38 După aceea preotul Ţadoc şi profetul Natan şi Benaia, fiul lui Iehoiada, şi Cheretienii şi Peletienii s'au coborât şi l-au pus pe Solomon pe catârul regelui David şi l-au adus la Ghihon."

39 Iar preotul Ţadoc a luat din sfântul locaş cornul cu untdelemn şi l-a uns pe Solomon; şi a sunat din trâmbiţă şi'ntregul popor a strigat: „Trăiască regele Solomon!“"

40 Şi'ntregul popor s'a suit după el; şi jucau în danţuri şi se veseleau cu veselie mare, că de glasul lor răsuna pământul."

41 Atunci Adonia şi toţi cei pe care el îi poftise au auzit la vremea când tocmai se isprăvise ospăţul; iar Ioab a auzit sunetul trâmbiţei şi a zis: „Ce'nseamnă oare freamătul cetăţii?“"

42 Şi'n timp ce el încă vorbea, iată că a venit Ionatan, fiul preotului Abiatar. Iar Adonia a zis: „Vino, că tu eşti bărbat puternic şi aduci veşti bune!“"

43 Şi, răspunzând Ionatan, i-a zis lui Adonia: „Dimpotrivă: domnul nostru, regele David, l-a făcut rege pe Solomon;"

44 regele i-a trimis cu el pe preotul Ţadoc şi pe profetul Natan şi pe Benaia, fiul lui Iehoiada, şi pe Cheretieni şi pe Peletieni şi l-au aşezat călare pe catârul regelui,"

45 iar preotul Ţadoc şi profetul Natan l-au uns rege la Ghihon; şi de acolo s'au suit veselindu-se, iar cetatea a intrat în freamăt: acesta e sunetul pe care l-aţi auzit."

46 Iar Solomon s'a aşezat pe tronul regatului,"

47 în timp ce servii regelui au intrat să-l binecuvinteze pe domnul nostru, regele David, zicând: «Dumnezeu să facă numele lui Solomon, fiul tău, mai bun decât numele tău şi să-i facă tronul mai slăvit decât pe al tău!» Iar regele, pe patul său, s'a închinat."

48 Şi aşa a zis regele: «Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, Cel ce l-a rânduit astăzi pe unul din urmaşii mei să şadă pe tronul meu, iar ochii mei s'o vadă!»“."

49 Atunci toţi oaspeţii lui Adonia s'au înspăimântat şi s'au sculat şi fiecare om s'a dus în drumul său."

50 Iar Adonia s'a temut de Solomon şi s'a sculat şi s'a dus şi a prins cu mâinile coarnele jertfelnicului."

51 Şi i s'a spus lui Solomon: „Iată, Adonia se teme de regele Solomon şi se ţine de coarnele jertfelnicului, zicând: «Să-mi jure astăzi regele Solomon că nu-l va ucide pe robul său cu sabia!»“."

52 Iar Solomon a zis: „De va fi om bun, nici un fir de păr de pe capul său nu va cădea pe pământ; dar dacă în el se va afla viclenie, atunci va muri“."

53 Regele Solomon a trimis şi l-au luat de la jertfelnic. Iar el a intrat şi i s'a închinat regelui Solomon. Şi i-a zis Solomon: „Du-te la casa ta!“"

2

1 Şi apropiindu-i-se lui David vremea să moară, el i-a poruncit fiului său Solomon, zicând:"

2 „Eu mă duc pe calea fiecărui pământean, iar tu întăreşte-te şi arată-te bărbat"

3 şi păzeşte rânduielile Domnului, Dumnezeului tău, pentru ca, mergând în căile Lui, să păzeşti poruncile şi dreptarele şi judecăţile care sunt scrise în legea lui Moise, în aşa fel încât tu să poţi înţelege cele ce vei face în toate lucrurile pe care eu ţi le poruncesc,"

4 ca Domnul să-Şi adeverească'ntru totul cuvântul pe care l-a grăit, zicând: Dacă fiii tăi se vor păzi în calea lor, pentru ca'ntru adevăr să umble ei în faţa Mea cu toată inima lor şi cu tot sufletul lor, atunci îţi spun Eu ţie că nu-ţi va lipsi bărbat de pe tronul lui Israel."

5 Tu ştii tot ce mi-a făcut mie Ioab, fiul Ţeruiei, ce le-a făcut el celor două căpetenii ale oastei lui Israel, lui Abner, fiul lui Ner, şi lui Amasa, fiul lui Ieter, că i-a omorât şi că'n vreme de pace a vărsat sânge ca'n vreme de război şi cum şi-a pus el sânge nevinovat la cingătoarea dimprejurul coapselor şi în încălţămintea picioarelor lui."

6 Ca atare, tu te vei purta cu el potrivit înţelepciunii tale şi nu-i vei lăsa cărunteţele să coboare'n iad cu pace."

7 Dar vei face milă cu fiii lui Barzilai Galaaditul; ei să se numere printre cei ce mănâncă la masa ta, căci ei mi-au venit aproape atunci când fugeam din faţa lui Abesalom, fratele tău."

8 Şi iată, cu tine este Şimei, fiul lui Ghera, veniaminitul din Bahurim; el este cel ce cu greu blestem m'a blestemat în ziua când eu mă duceam la tabără; el s'a coborât la Iordan să mă întâmpine; şi i-am jurat pe Domnul, zicând: «Nu te voi ucide cu sabia»."

9 Tu însă nu-l vei lăsa ca pe un nevinovat – căci om înţelept eşti tu – şi vei şti ce să faci cu el: cărunteţele lui pătate cu sânge să le cobori în iad“."

10 Şi a adormit David laolaltă cu părinţii săi; şi a fost îngropat în cetatea lui David."

11 Iar zilele în care David a domnit peste Israel au fost patruzeci de ani; şapte ani a domnit în Hebron şi treizeci şi trei de ani în Ierusalim."

12 Solomon s'a aşezat pe tronul lui David, tatăl său, iar regatul său s'a întărit foarte."

13 Atunci Adonia, fiul Haghitei, a venit la Batşeba, mama lui Solomon şi i s'a închinat. Iar ea i-a zis: „Paşnică îţi este venirea?“ El a răspuns: „Paşnică."

14 Am o treabă cu tine“. Ea a zis: „Spune!“"

15 El i-a zis: „Tu ştii că regatul era al meu şi că spre mine căta întregul Israel ca să domnesc; dar regatul a fost întors de la mine şi a devenit al fratelui meu; că de la Domnul i s'a rânduit."

16 Şi acum, am să-ţi cer ceva – dar nu-ţi întoarce faţa!“ Iar Batşeba a zis: „Grăieşte!“"

17 El i-a zis: „Vorbeşte-i tu regelui Solomon, că de la tine nu-şi va întoarce faţa: Să mi-o dea de soţie pe Abişag Şunamita“."

18 Iar Batşeba i-a zis: „Bine, am să-i vorbesc regelui pentru tine“."

19 Atunci Batşeba a intrat la regele Solomon ca să-i vorbească pentru Adonia. Iar regele s'a ridicat în faţa ei şi i s'a închinat; şi s'a aşezat pe tronul său; şi s'a pus un scaun şi pentru mama regelui, iar ea a şezut de-a dreapta lui."

20 Şi i-a zis: „Am către tine o mică cerere; să nu-mi întorci faţa de la tine“. I-a zis regele: „Cere, maica mea, iar eu nu-ţi voi întoarce vorba“."

21 Iar ea a zis: „E vorba de Abişag Şunamita: să i se dea de soţie lui Adonia, fratele tău“."

22 Şi răspunzând regele Solomon, i-a zis maicii sale: „Şi de ce ai cerut-o tu pe Abişag pentru Adonia? Cere pentru el şi regatul, de vreme ce el e fratele meu mai mare, iar el şi-i are aproape pe preotul Abiatar şi pe Ioab, fiul Ţeruiei, mai-marele oştirilor. . . “ ."

23 Şi regele Solomon s'a jurat pe Domnul, zicând: „Aşa să-mi facă mie Dumnezeu, şi încă mai rău, dacă Adonia n'a grăit acest cuvânt împotriva propriei sale vieţi..."

24 Şi acum, viu este Domnul, Cel ce m'a rânduit şi m'a aşezat pe tronul părintelui David şi mi-a făcut o casă după cum Domnul a grăit: chiar astăzi, Adonia va fi dat morţii!“"

25 Atunci regele Solomon l-a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, iar acela l-a ucis; şi'n chiar ziua aceea a murit Adonia."

26 Iar regele a zis către preotul Abiatar: „Pleacă repede la Anatot, la moşia ta, că tu eşti astăzi vinovat de moarte; eu însă nu te voi ucide, căci tu ai purtat chivotul legământului Domnului înaintea tatălui meu şi ai suferit în tot ceea ce tatăl meu a suferit“."

27 Şi Solomon l-a înlăturat pe Abiatar din slujba sa de preot al Domnului, ca să se plinească cuvântul pe care Domnul i-l grăise lui Eli în Şilo."

28 Vestea a ajuns până la Ioab, fiul Ţeruiei; că Ioab se dăduse de partea lui Adonia şi nu venise de partea lui Solomon. Atunci Ioab a fugit la cortul Domnului şi s'a prins de coarnele jertfelnicului."

29 Şi i s'a spus lui Solomon că Ioab a fugit la cortul Domnului şi că se ţine de coarnele jertfelnicului. Atunci regele Solomon a trimis la Ioab, zicând: „Ce ţi s'a întâmplat de ai fugit la jertfelnic?“ Ioab a zis: „Fiindcă m'am înspăimântat de tine şi am fugit la Domnul“. Atunci regele Solomon l-a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, zicându-i: „Du-te şi ucide-l şi îngroapă-l!“"

30 Iar Benaia, fiul lui Iehoiada, a venit la Ioab în cortul Domnului şi i-a zis: „Aşa grăieşte regele: Ieşi afară!“ Dar Ioab a zis: „Nu voi ieşi afară, ci aici voi muri“. Atunci Benaia, fiul lui Iehoiada, s'a întors şi i-a spus regelui, zicând: „Aşa a grăit Ioab şi aşa mi-a răspuns“."

31 Iar regele i-a zis: „Du-te şi fă-i după cum a spus el şi ucide-l şi îngroapă-l, şi astfel vei lua astăzi de pe mine şi de pe casa tatălui meu sângele pe care Ioab l-a vărsat fără pricină;"

32 Domnul a întors împotriva capului său sângele vărsat pe nedrept, pe măsura a ceea ce el le-a făcut celor doi oameni mai drepţi şi mai buni decât el; că i-a omorât cu sabia, fără ca tatăl meu, David, să fi ştiut de sângele lor: pe Abner, fiul lui Ner, voievodul oştilor lui Israel, şi pe Amasa, fiul lui Ieter, mai-marele oştirii lui Iuda."

33 Sângele lor s'a întors asupra capului său şi asupra capului urmaşilor lui până'n veac; dar David şi seminţia lui şi casa lui şi tronul său să aibă'n veac pace de la Domnul!“"

34 Astfel s'a suit Benaia, fiul lui Iehoiada, şi s'a aruncat asupră-i şi l-a ucis; şi l-a îngropat în casa lui, în pustie."

35 În locul lui, regele l-a pus peste oştire pe Benaia, fiul lui Iehoiada. Şi regatul avea fericită cârmuire în Ierusalim. Iar în locul lui Abiatar l-a pus regele pe Ţadoc să fie mare preot. Iar Domnul i-a dat lui Solomon pricepere şi foarte multă înţelepciune şi mărinimie precum nisipul de pe ţărmul mării. Priceperea lui Solomon era cu mult deasupra priceperii tuturor celor din vechime şi deasupra tuturor înţelepţilor Egiptului. El a luat-o pe fiica lui Faraon şi a adus-o în cetatea lui David până ce a terminat de zidit propria sa casă, dar mai întâi casa Domnului şi zidul dimprejurul Ierusalimului; în şapte ani le-a făcut şi le-a isprăvit. Solomon a avut şaptezeci de mii de salahori şi optzeci de mii de pietrari în munte. El a făcut marea şi postamentele şi spălătoarele cele mari şi stâlpii şi fântâna din curte şi marea de aramă; el a zidit cetăţuia şi întăriturile ei; el a făcut o deschizătură în zidul lui David, aşa că fiica lui Faraon s'a strămutat din cetatea lui David în propria ei casă, pe care el o zidise pentru ea. Tot atunci a zidit el cetăţuia. Solomon aducea în fiecare an câte trei arderi-de-tot şi jertfe de pace pe altarul pe care el I-l zidise Domnului, şi tămâieri ardea înaintea Domnului. Şi a isprăvit casa. Iată-i pe ispravnicii care cârmuiau lucrările lui Solomon: trei mii şase sute de meşteri peste poporul care lucra. El a zidit Haţorul, Meghiddo, Ghezerul, Bet-Horonul de Sus şi Baalatul; dar numai după ce terminase de zidit casa Domnului şi zidul dimprejurul Ierusalimului; numai după aceea a zidit aceste cetăţi. – La vremea când David încă trăia, el i-a poruncit lui Solomon, zicând: „Iată, îl ai pe Şimei, fiul lui Ghera din seminţia lui Iemeni din Hebron; el m'a blestemat cu greu blestem în ziua'n care eu mă duceam la tabără; el s'a coborât să mă întâmpine la Iordan, iar eu i-am jurat pe Domnul, zicând: El nu va fi ucis de sabie!... Tu însă nu-l vei lăsa ca pe un nevinovat – căci om priceput eşti tu – şi vei şti ce să faci cu el; îi vei coborî la iad cărunteţele pătate de sânge“."

36 Atunci regele l-a chemat pe Şimei şi i-a zis: „Zideşte-ţi o casă în Ierusalim şi şezi acolo, dar de acolo să nu ieşi nicăieri."

37 Va fi însă că'n ziua în care vei ieşi şi vei trece pârâul Cedrilor, atunci să ştii bine că negreşit vei muri; sângele tău va fi asupra capului tău“. Şi chiar atunci, în ziua aceea, regele l-a pus să jure."

38 Iar Şimei a zis către rege: „Bun e cuvântul pe care l-ai grăit, o, rege, domnul meu; aşa va face robul tău!“ Şi a rămas Şimei în Ierusalim vreme de trei ani."

39 Şi a fost că, după trei ani, doi robi ai lui Şimei au fugit la Achiş, fiul lui Maaca, regele Gatului. Şi i s'a spus lui Şimei: „Iată, robii tăi sunt în Gat“."

40 Atunci Şimei s'a ridicat, a pus şaua pe asinul său şi a plecat la Gat, la Achiş să-şi caute robii. Şi s'a dus Şimei şi şi-a scos robii din Gat."

41 Şi i s'a spus lui Solomon, zicându-i-se: „Şimei a plecat din Ierusalim la Gat şi şi-a adus robii înapoi“."

42 Atunci regele a trimis şi l-a chemat pe Şimei şi i-a zis: „Oare nu te-am pus eu să juri pe Domnul şi ţi-am poruncit, zicându-ţi: «În ziua în care vei ieşi din Ierusalim şi vei merge la dreapta sau la stânga, să ştii bine că negreşit vei muri»? Iar tu mi-ai zis: «Bun e cuvântul pe care îl aud»."

43 Atunci, de ce n'ai păzit jurământul pe Domnul şi porunca pe care eu ţi-am dat-o?“"

44 Şi a mai zis regele către Şimei: „Tu îţi ştii întreaga răutate pe care inima ta o ştie, ce i-ai făcut tu lui David, părintele meu; Domnul însă a întors răutatea asupra capului tău,"

45 în timp ce regele Solomon e binecuvântat, iar tronul lui David va rămâne veşnic în faţa Domnului“."

46 Atunci Solomon i-a poruncit lui Benaia, fiul lui Iehoiada, iar acesta s'a dus şi l-a ucis.
Regele Solomon era foarte priceput şi înţelept; iar Iuda şi Israel erau foarte numeroşi, ca nisipul de pe lângă mare, ca o mulţime care mănâncă şi bea şi se veseleşte. Solomon era cârmuitor peste toate regatele; ele îi aduceau daruri şi i-au slujit lui Solomon în toate zilele vieţii lui. Solomon a prins a deschide stăpânirile Libanului şi a zidit Terma în pustie.
Şi iată care era hrana zilnică a [curţii] lui Solomon: treizeci de măsuri de făinuţă de grâu, şaizeci de măsuri de făină obişnuită, viţei îngrăşaţi, douăzeci de boi din păşune şi o sută de oi, în afară de cerbi şi căprioare şi păsări îndopate. Fiindcă el cârmuia peste toate ţările de dincoace de Râu, de la Hazor la Gaza, peste toţi regii din această latură a râului; şi era om al păcii în toate laturile de jur-împrejur; iar Iuda şi Israel trăiau fără frică, fiecare sub viţa lui de vie şi sub smochinul său, mâncând şi bând şi prăznuind, de la Dan până la Beer-Şeba, în toate zilele lui Solomon.
Şi iată care erau dregătorii lui Solomon: Azaria, fiul preotului Ţadoc, Azaria, fiul lui Natan, căpetenie peste ispravnici şi omul de casă, Şişa, scribul, Ioasaf, fiul lui Ahilud, cel ce ţinea socotelile, Abişar, fiul lui Ioab, mai-mare peste dări, Benaia, fiul lui Iehoiada, mai-mare peste gospodării şi peste lucrările de zidărie, şi Zabud, fiul lui Natan, sfetnic. Solomon avea patruzeci de mii de iepe fătătoare pentru carele lui, şi douăsprezece mii de cai. Şi era cârmuitor peste toţi regii, de la Râu şi până la ţinutul Filistenilor şi până la hotarele Egiptului; aşa că Solomon, fiul lui David, domnea în Ierusalim peste Israel şi Iuda."

3

1 Solomon a devenit ginerele lui Faraon, regele Egiptului; el a luat-o pe fiica lui Faraon şi a adus-o în cetatea lui David până ce va isprăvi de zidit propria ei casă, dar mai întâi casa Domnului şi zidul dimprejurul Ierusalimului."

2 Poporul însă ardea tămâie pe înălţimi, deoarece până la acea vreme încă nu i se zidise casă numelui Domnului."

3 Solomon Îl iubea pe Domnul, urmând poruncilor lui David, părintele său, numai că el aducea jertfe şi ardea tămâie pe înălţimi."

4 El s'a ridicat şi a mers la Gabaon să aducă jertfă acolo, deoarece acesta era locul cel mai înalt şi mai larg; pe jertfelnicul din Gabaon a adus Solomon o mie de arderi-de-tot."

5 Iar Domnul i s'a arătat lui Solomon în vremea nopţii. Şi a zis Domnul către Solomon: „Cere ceva pentru tine!“"

6 Iar Solomon a zis: „Tu ai făcut multă milă cu robul Tău, David, părintele meu, după cum a umblat el în faţa Ta întru adevăr şi întru dreptate şi cu inimă cinstită; iar Tu i-ai păstrat această mare milă, de l-ai aşezat pe fiul său pe tronul său, aşa cum este astăzi."

7 Şi acum, Doamne, Dumnezeul meu, Tu l-ai rânduit pe robul Tău în locul lui David, părintele meu; eu însă sunt un copilandru şi nu ştiu dacă s'o iau încolo sau încoace."

8 Dar robul Tău se află în mijlocul poporului Tău, pe care Tu l-ai ales, un popor mare, a cărui mulţime nu se poate număra."

9 Aşadar, dă-i robului Tău inimă să-l asculte şi să-l judece întru dreptate pe poporul Tău, ca să priceapă el cumpăna dintre bine şi rău; căci cine va fi în stare să-l judece pe acest mare popor al Tău?“"

10 Plăcut a fost înaintea Domnului că Solomon ceruse lucrul acesta."

11 Şi i-a zis Domnul: „Pentru că aceasta ai cerut de la Mine, şi n'ai cerut viaţă lungă şi n'ai cerut bogăţie şi n'ai cerut vieţile vrăjmaşilor tăi, ci ai cerut priceperea de a asculta judecata,"

12 iată, ţi-am dat după cuvântul tău; şi, iată, ţi-am dat inimă pricepută şi înţeleaptă; înainte de tine n'a fost nimeni ca tine, şi nici după tine nu se va ridicavreunul care să-ţi semene."

13 Dar Eu ţi-am dat şi ceea ce n'ai cerut: şi bogăţie, şi slavă, aşa că nimeni între regi nu va fi asemenea ţie în toate zilele tale."

14 Şi dacă vei umbla în calea Mea, să-Mi păzeşti poruncile şi rânduielile, aşa cum a umblat David, părintele tău, atunci îţi voi înmulţi şi zilele“."

15 Şi s'a trezit Solomon; şi, iată, fusese un vis. Şi s'a sculat şi a venit la Ierusalim şi a stat în faţa jertfelnicului de dinaintea chivotului legământului Domnului, în Sion, şi a adus arderi-de-tot şi jertfe de pace; şi a făcut mare ospăţ, pentru el şi pentru toţi servii săi."

16 Atunci s'au ivit în faţa regelui două femei desfrânate şi i-au stat înainte."

17 Iar una din femei i-a zis: „Cată spre mine, domnul meu!: Eu şi femeia aceasta am locuit într'o singură casă şi în aceeaşi casă am născut."

18 Şi a fost că a treia zi după ce am născut eu, a născut şi această femeie; şi eram numai noi amândouă, iar altcineva în afară de noi două n'a fost în casă."

19 Dar pruncul acestei femei a murit noaptea, din pricină că ea a adormit peste el."

20 Iar la miezul nopţii s'a sculat şi mi-a luat pruncul din braţe – căci roaba ta dormea – şi l-a culcat la sânul ei, iar pe pruncul ei cel mort mi l-a pus mie la sân."

21 Când eu, dimineaţa, m'am sculat să-mi alăptez pruncul, el era mort; şi, iată, dimineaţa am luat seama bine la el: şi, iată, nu era fiul meu, cel pe care-l născusem“."

22 Iar cealaltă femeie a zis: „Nu, ci acela care trăieşte e fiul meu; fiul tău e cel mort...“. Aşa au vorbit ele în faţa regelui."

23 Atunci regele le-a zis: „Tu zici: «Fiul cel viu este al meu, iar cel mort este fiul tău»; iar tu zici: «Nu, ci cel viu este fiul meu, iar cel mort este fiul tău»...“."

24 Şi a zis regele: „Luaţi o sabie şi aduceţi-o la mine!“ Şi au adus o sabie în faţa regelui."

25 Şi a zis regele: „Tăiaţi în două pruncul cel viu, cel care suge: jumătate din el daţi-l acestei femei, iar cealaltă jumătate daţi-o celeilalte femei!“"

26 Atunci femeia al căreia era copilul cel viu a zis către rege – că-i sărise inima pentru copilul ei –: „Vai mie, doamne!, daţi-i ei pruncul, numai să nu-l omorâţi!“ Dar cealaltă a zis: „Să nu fie nici al meu, nici al ei; împărţiţi-l!“"

27 Atunci regele a răspuns, zicând:„Daţi pruncul cel viu femeii care a zis: «Daţi-i-l ei, numai să nu-l omorâţi!», căci aceasta este mama lui!“"

28 Şi întregul Israel a auzit de această judecată pe care o judecase regele; şi s'au temut de rege, deoarece au văzut că înţelepciunea lui Dumnezeu era în el, ca să facă dreptate."

4

1 Aşadar, regele Solomon domnea peste Israel."

2 Şi iată care erau dregătorii lui:
Azaria, fiul preotului Ţadoc;"

3 Elihoref şi Ahia, fiii lui Şişa, scribi;
Iosafat, fiul lui Ahilud, cronicar;"

4 Benaia, fiul lui Iehoiada, căpetenie peste oştire;
Ţadoc şi Abiatar, preoţi;"

5 Azaria, fiul lui Natan, căpetenie peste ispravnici;
Zabud, fiul lui Natan, preot şi prieten al regelui;"

6 Ahişar era mai-mare peste casa regelui;
Eliab, fiul lui Saf, era peste moşii,
iar Adoniram, fiul lui Abda, era peste dări."

7 Şi mai avea Solomon doisprezece ispravnici peste tot Israelul, care aduceau alimente pentru rege şi casa lui; fiecăruia îi venea rândul să aducă alimente o lună pe an."

8 Iată numele lor:
Ben-Hur, peste muntele lui Efraim, singur;"

9 Ben-Decher, peste Macaţ, peste Şaalebim, peste Bet-Şemeş, peste Elon şi peste Bet-Hanan;"

10 Ben-Hased, peste Arubot; şi tot sub el mai era şi Soco, ca şi tot ţinutul Hefer;"

11 Ben-Abinadab, peste tot Nafat-Dor; Tafat, fiica lui Solomon, era soţia lui;"

12 Baana, fiul lui Ahilud, era peste Tanac, peste Meghiddo şi peste tot ţinutul Bet-Şean, care este aproape de Ţartan, mai jos de Izreel, de la Bet-Şean până la Abel-Mehola şi chiar până dincolo de Iocmeam;"

13 Ben-Gheber, peste Ramot-Galaad; sub el mai erau şi satele lui Iair, fiul lui Manase, care sunt în Galaad; tot sub el mai era şi ţinutul Argob, care se află în Vasan, şaizeci de cetăţi mari, cu ziduri şi cu zăvoare de aramă;"

14 Ahinadab, fiul lui Ido, peste Mahanaim;"

15 Ahimaaţ, care o avea de soţie pe Basemat, fiica lui Solomon, era peste ţinutul Neftali;"

16 Baana, fiul lui Huşai, peste Aşer şi Bealot;"

17 Iosafat, fiul lui Paruah, peste Isahar;"

18 Şimei, fiul lui Ela, peste Veniamin;"

19 Gheber, fiul lui Urie, peste Galaad, peste ţara lui Sihon, regele Amoreilor, şi peste a lui Og, regele Vasanului. El era singur ispravnic peste aceste ţinuturi."

20 Iar [fiii lui] Iuda şi Israel care erau nesfârşit de mulţi la număr, ca nisipul de pe ţărmul mării, mâncau, beau şi se veseleau."

5

1 Solomon domnea peste toate regatele, de la Râu şi până la ţara Filistenilor şi până la hotarele Egiptului. Acestea îi aduceau daruri şi i-au slujit lui Solomon în toate zilele vieţii lui."

2 Hrana zilnică a [curţii] lui Solomon era: treizeci de măsuri de făinuţă şi şaizeci de măsuri de făină obişnuită;"

3 zece viţei îngrăşaţi, douăzeci de boi din păşune şi o sută de oi, în afară de cerbi, căprioare şi păsări îndopate;"

4 căci domnea peste tot pământul de dincoace de Râu, de la Tifsah până la Gaza, şi peste toţi regii de dincoace de Râu, şi era în pace cu toate ţările dimprejur."

5 Astfel au trăit fără grijă fiii lui Iuda şi ai lui Israel, fiecare sub viţa lui de vie şi fiecare sub smochinul său, de la Dan până la Beer-Şeba, în toate zilele lui Solomon."

6 Solomon avea patruzeci de mii de iesle pentru caii de la carele lui şi douăsprezece mii de călăreţi."

7 Şi acei ispravnici îi aduceau regelui Solomon tot ce trebuia pentru masa regelui, fiecare în luna lui, şi nu lăsa să ducă lipsă de nimic;"

8 şi orz, şi paie pentru cai şi pentru celelalte vite aducea fiecare, când îi venea rândul, la locul unde se afla regele."

9 Şi i-a dat Dumnezeu lui Solomon pricepere şi foarte multă înţelepciune şi mărinimie ca nisipul de pe ţărmul mării."

10 Înţelepciunea lui Solomon era mai multă decât a tuturor celor din vechime şi mai presus decât a tuturor înţelepţilor Egiptului ;"

11 el era mai înţelept decât toţi ceilalţi oameni; mult mai înţelept chiar decât Etan Ezrahiteanul, decât Heman şi decât Calcol şi Darda, fiii lui Mahol; şi numele lui era slăvit de toate popoarele dimprejur."

12 Solomon a rostit trei mii de proverbe, iar cântările lui au fost o mie şi cinci."

13 El a vorbit despre copaci, de la cedrii cei din Liban până la isopul de pe ziduri; a vorbit şi despre animale, despre păsări, despre târâtoare şi despre peşti."

14 La el veneau toate neamurile să asculte înţelepciunea lui Solomon, şi daruri de la toţi regii pământului, din câţi auziseră de înţelepciunea lui."

15 Iar Hiram, regele Tirului, şi-a trimis servii la Solomon ca să-l ungă în locul lui David, părintele său; fiindcă Hiram l-a iubit întotdeauna pe David."

16 Iar Solomon a trimis la Hiram, zicând:"

17 „Tu ştii că David, părintele meu, nu a putut să-i dureze casă numelui Domnului Dumnezeului meu, din pricina războaielor ce i-au tot dat târcoale până ce Domnul i-a aşezat [pe duşmanii săi] sub tălpile picioarelor lui."

18 Mie, însă, Domnul, Dumnezeul meu mi-a dat odihnă din toate părţile: nu-i nimeni uneltind împotrivă-mi, nici vreun rău care să ameninţe."

19 Şi, iată, am în gând să-i zidesc casă numelui Domnului, Dumnezeului meu, aşa cum Domnul Dumnezeu i-a grăit lui David, părintele meu, zicând: «Fiul tău, pe care Eu îl voi aşeza în locul tău pe tronul tău, el îi va zidi casă numelui Meu»."

20 Şi acum, porunceşte să se taie pentru mine lemn din Liban; şi, iată, robii mei vor fi laolaltă cu robii tăi; iar pentru ceea ce faci pentru mine îţi voi plăti după cum vei zice tu; căci tu ştii că la noi nu e nimeni care să ştie să taie lemnul ca Sidonienii“."

21 Şi a fost că de îndată ce Hiram a auzit aceste cuvinte ale lui Solomon s'a bucurat foarte şi a zis: „Binecuvântat este astăzi Dumnezeu, Cel ce i-a dat lui David un fiu înţelept peste acest popor numeros“."

22 Atunci Hiram a trimis la Solomon, zicând: „Am auzit despre tot ceea ce ai trimis la mine; voi face după întreaga ta dorinţă; cât despre lemnul de cedru şi pin,"

23 robii mei îl vor coborî din Liban la mare; eu îl voi face plute pe care le voi trimite până la locul pe care tu mi-l vei spune, unde le voi lăsa şi de unde tu le vei lua; dar şi tu să-mi faci pe voie, dându-i casei mele pâine“."

24 Aşa că Hiram i-a dat lui Solomon cedri şi pini după cât a dorit."

25 Iar Solomon i-a dat lui Hiram douăzeci de mii de măsuri de grâu pentru hrana casei lui, precum şi douăzeci de mii de măsuri de untdelemn curat; aşa îi dădea Solomon lui Hiram în fiecare an."

26 Iar Domnul i-a dat lui Solomon înţelepciune, aşa cum îi grăise; şi a fost pace între Hiram şi Solomon şi au făcut între ei un legământ."

27 Solomon lua bir de la întregul Israel; birul era de treizeci de mii de oameni."

28 Dintre aceştia trimitea în Liban zece mii pe lună, făcând pe rând cu schimbul: o lună erau în Liban şi două luni la casele lor; Adoniram era mai-mare peste bir."

29 Mai avea Solomon şaptezeci de mii care purtau poverile şi optzeci de mii care tăiau piatră în munte;"

30 iar în afară de ispravnicii care se aflau peste lucrările lui Solomon, mai avea trei mii şase sute de supraveghetori peste poporul care făcea lucrările;"

31 vreme de trei ani au pregătit ei piatra şi lemnul."

6

1 Şi a fost că la patru sute patruzeci de ani după ieşirea fiilor lui Israel din Egipt, în cel de al patrulea an al domniei lui Solomon peste Israel, în luna a doua, [a început el] să-I zidească Domnului casă. Regele a poruncit şi s'au luat pietre mari şi costisitoare pentru temelia casei, precum şi pietre cioplite. Pietrele au fost cioplite de oamenii lui Solomon şi de oamenii lui Hiram. În cel de al patrulea an a aşezat el temelia casei Domnului, în luna Zif, chiar în luna a doua. Iar în anul al unsprezecelea, în luna Bul, adică în luna a opta, templul a fost isprăvit întocmai după planul lui şi după toate rânduielile lui."

2 Templul pe care regele Solomon I l-a zidit Domnului avea şaizeci de coţi în lungime, douăzeci de coţi în lăţime şi treizeci de coţi în înălţime."

3 Pridvorul din faţa templului avea o lungime de douăzeci de coţi, potrivit cu lăţimea din faţă a templului. Şi a zidit templul şi l-a isprăvit."

4 Templului i-a făcut ferestre largi înlăuntru şi înguste în afară."

5 În faţa zidului templului a făcut odăi, de jur-împrejurul templului şi al altarului."

6 Odăile de jos erau late de cinci coţi, cele din mijloc de şase coţi, iar cele din catul al treilea aveau o lăţime de şapte coţi; căci templului i s'a lăsat pe dinafară o margine despărţitoare, aşa încât ele să nu fie lipite de zidul templului."

7 Pe durata zidirii templului, el a fost zidit din pietre gata cioplite; nici ciocan, nici secure, nici vreo altă unealtă de fier nu s'a auzit în templu pe durata zidirii."

8 Intrarea în catul de jos era sub aripa dreaptă a clădirii; o scară în spirală ducea la catul din mijloc, şi de la cel din mijloc la cel de al treilea."

9 Aşa a zidit templul şi l-a încheiat. Tavanul templului l-a făcut din lemn de cedru."

10 Odăilor dimprejurul întregului templu le-a dat o înălţime de câte cinci coţi; fiecare era legată de templu prin grinzi de cedru."

11 Şi a fost cuvântul Domnului către Solomon, zicând:"

12 „Iată casa aceasta pe care tu Mi-o zideşti: Dacă vei umbla după legile Mele şi vei plini judecăţile Mele şi vei păzi toate poruncile Mele ca să rămâi în ele, atunci Îmi voi împlini faţă de tine cuvântul pe care i l-am grăit lui David, părintele tău:"

13 Voi locui în mijlocul fiilor lui Israel şi nu-l voi părăsi pe Israel, poporul Meu“."

14 Şi a zidit Solomon templul şi l-a isprăvit."

15 Pereţii templului i-a îmbrăcat pe dinlăuntru cu lemn de cedru, de la pardoseală până la tavan şi căpriori; cu lemn de cedru i-a căptuşit peste tot, iar pardoseala a făcut-o din scânduri de chiparos."

16 În partea din fund a templului a zidit o despărţitură de douăzeci de coţi de la zid la zid şi de la pardoseală la căpriori şi astfel a deschis zidul către sfânta-sfintelor."

17 De patruzeci de coţi era întâia despărţitură a templului."

18 Templul l-a căptuşit pe dinlăuntru cu tăbliţe din cedru, pe care a săpat înflorituri şi frunze; totul era acoperit cu cedru, iar piatra nu se vedea."

19 Altarul dinlăuntrul templului l-a făcut ca să aşeze acolo chivotul legământului Domnului;"

20 el avea douăzeci de coţi în lungime şi douăzeci de coţi în lăţime şi douăzeci de coţi în înălţime; şi l-a îmbrăcat în aur curat;"

21 iar aproape de faţa altarului a făcut un jertfelnic de cedru, pe care l-a îmbrăcat cu aur."

22 Şi tot templul l-a căptuşit cu aur, până la capăt."

23 În altar a făcut doi heruvimi din lemn de chiparos, fiecare de câte zece coţi;"

24 aripa unui heruvim era de cinci coţi, şi tot de cinci coţi îi era aripa cealaltă; între vârfurile celor două aripi era o deschidere de zece coţi."

25 Tot aşa era şi cel de al doilea heruvim; amândoi aveau aceeaşi măsură şi aceeaşi înfăţişare."

26 Înălţimea unui heruvim era de zece coţi; tot aşa era şi aceea a celuilalt heruvim."

27 Pe cei doi heruvimi i-a aşezat în mijlocul despărţiturii din fund a templului. Aripile erau deschise; aripa unui heruvim se atingea de un perete, iar aripa celuilalt se atingea de celălalt perete, în timp ce aripile dinspre mijlocul clădirii se atingeau una de cealaltă, aripă de aripă."

28 Şi pe heruvimi i-a îmbrăcat în aur."

29 Pe toţi pereţii templului, de jur-împrejur, a încrestat chipuri de heruvimi şi finici, atât pe dinlăuntru, cât şi pe dinafară."

30 Şi pardoseala templului a îmbrăcat-o în aur, atât înlăuntru cât şi afară."

31 La intrarea altarului a făcut uşi din lemn de ienupăr; stâlpii uşilor erau în cinci muchii."

32 Pe cele două uşi, făcute din lemn de pin, a încrustat heruvimi şi finici şi frunze; şi le-a îmbrăcat în aur; poleiţi cu aur erau şi heruvimii şi finicii."

33 La intrarea în templu a făcut uşori din lemn de ienupăr în patru muchii"

34 şi două uşi din lemn de chiparos; fiecare uşă avea două canaturi, cu ţâţânile lor, iar canatul al doilea era cel care se învârtea;"

35 pe ele erau încrustate chipuri de heruvimi şi finici şi frunze desfăcute, iar încrustările erau poleite cu aur."

36 A zidit şi curtea interioară, cu trei rânduri de piatră cioplită, iar de jur-împrejur cu un rând de grinzi de cedru; a făcut şi perdeaua pridvorului casei ce se afla în faţa templului."

7

1 Solomon şi-a zidit pentru sine o casă în treisprezece ani."

2 Casa şi-a făcut-o din lemn de Liban, lungă de o sută de coţi, largă de cincizeci de coţi; iar înălţimea îi era de treizeci de coţi, pe patru rânduri de stâlpi de cedru, stâlpi pe care erau puse grinzi de cedru."

3 Deasupra grinzilor erau odăi, a căror podea de lemn de cedru se rezema pe patruzeci şi cinci de stâlpi, câte cincisprezece pe un rând;"

4 trei rânduri de odăi, fiecare rând avându-şi ferestrele în dreptul celor din rândul de dincolo."

5 Toate uşile şi ferestrele se alcătuiau într'un pătrat; uşile fiecărui rând stăteau faţă'n faţă cu cele din rândul de dincolo."

6 Şi a mai făcut un pridvor pe stâlpi, lung de cincizeci de coţi şi lat de treizeci de coţi; iar înaintea lui, încă un pridvor, cu stâlpi şi trepte în faţă."

7 De asemenea, a mai făcut un pridvor cu tron, în care făcea judecăţile: pridvorul de judecată."

8 Un asemenea pridvor a făcut şi la casa fiicei lui Faraon, pe care Solomon şi-o luase de soţie."

9 Toate aceste clădiri erau făcute din pietre costisitoare, frumos cioplite după măsură pe o faţă şi pe cealaltă, de la temelie până la streaşină, şi din afară până la curtea cea mare,"

10 avându-şi temeliile zidite din pietre mari şi foarte costisitoare, lungi de câte zece şi opt coţi."

11 Iar deasupra, pietre costisitoare, pe măsura celor cioplite, precum şi lemn de cedru."

12 Curtea cea mare avea împrejur trei rânduri de pietre cioplite şi un rând de grinzi de cedru frumos încrestate."

13 Astfel şi-a isprăvit Solomon casa lui întreagă."

14 Şi a fost că regele Solomon a trimis şi l-a adus pe Hiram din Tir,"

15 fiul unei femei văduve din seminţia lui Neftali, al cărui tată era tirian, meşter lucrător în aramă. Plin de măiestrie şi de pricepere şi de cunoştinţă în a face orice lucrare de aramă, el a venit la regele Solomon şi a făcut toate lucrările."

16 El a turnat cei doi stâlpi de aramă de la pridvorul templului; fiecare stâlp avea înălţimea de optsprezece coţi, iar rotundul de jur-împrejur avea o cuprindere de paisprezece coţi; grosimea era de patru degete."

17 A făcut şi două capiteluri pentru vârfurile stâlpilor, ambele turnate în aramă; fiecare capitel avea înălţimea de cinci coţi."

18 A făcut şi două plase care să acopere capitelurile stâlpilor: o plasă la un capitel şi o plasă la celălalt capitel; drept ciucuri a făcut două rânduri de rodii de aramă, lucrate în împletitură, ce atârnau de jur-împrejur, aidoma la amândouă."

19 Capitelurile de pe vârfurile stâlpilor aveau fiecare forma unei cupe de crin cu deschizătura de patru coţi;"

20 iar la capitelurile celor doi stâlpi, sus, la încheietura lor, la marginea plasei, erau două sute de rodii rânduite în lanţ peste cel de al doilea capitel."

21 Şi a aşezat stâlpii pridvorului templului; l-a aşezat pe primul, în dreapta, şi l-a numit Iachin; l-a aşezat şi pe cel de al doilea, în stânga, şi l-a numit Booz."

22 Iar pe capul stâlpilor a pus capitelurile lucrate în forma cupei de crin; aşa s'a încheiat lucrarea stâlpilor."

23 Şi a făcut o mare turnată din aramă; de la o margine până la cealaltă avea zece coţi; era rotundă de jur-împrejur şi înaltă de cinci coţi; rotundul ei, de jur-împrejur, măsura treizeci şi trei de coţi."

24 Pe dedesubtul buzei era împrejmuită de o cingătoare pe care se rezema, al cărei rotund, de jur-împrejur, măsura zece coţi şi care avea două rânduri de podoabe, toate turnate laolaltă cu marea."

25 Buza mării era ca buza unui potir, lucrată ca o cupă de crin, cu grosimea de un lat de palmă; în ea încăpeau două mii de vedre."

26 Marea se sprijinea pe doisprezece boi de aramă: trei cu faţa spre miazănoapte, trei cu faţa spre asfinţit, trei cu faţa spre miazăzi şi trei cu faţa spre răsărit; deasupra lor, marea; spinările lor erau, toate, spre centru."

27 A mai făcut şi zece şasiuri de aramă; fiecare şasiu era lung de cinci coţi, lat de patru coţi şi înalt de şase coţi."

28 Şasiurile erau lucrate în tăblii, iar acestea se legau unele de altele la unghiuri."

29 Pe faţa de dinafară a tăbliilor erau săpate chipuri de lei şi de boi şi de heruvimi; iar deasupra şi dedesubtul leilor şi boilor erau săpate funii de flori."

30 Fiecare şasiu avea câte patru roţi de aramă şi osii de aramă. La cele patru colţuri avea nişte umeri pe care se sprijinea vasul; jos, sub cupa spălătorului, şi sub fiecare funie înflorată era câte o policioară."

31 În partea lui de deasupra, şasiul avea înlăuntru o adâncitură în care se aşeza vasul, adâncă de un cot; gura ei era rotundă, cu diametrul de un cot şi jumătate, iar împrejurul ei erau podoabe săpate; tăbliile de pe margini nu erau rotunde, ci pătrate."

32 Cele patru roţi se aflau sub tăblii; osiile roţilor erau fixate în şasiuri; înălţimea fiecărei roţi era de un cot şi jumătate."

33 Forma roţilor era la toate aceeaşi, ca roţile de la trăsură; osiile, obezile, spiţele şi butucii le erau, toate, turnate."

34 Cei patru umeri de la cele patru colţuri ale fiecărui şasiu erau, de asemenea, turnaţi; policioarele erau ieşite din şasiu."

35 Partea de deasupra a şasiului se termina printr'o cunună înaltă de o jumătate de cot şi făcută în aşa fel încât vasul de spălat să fie pus deasupra; aceasta, împreună cu umerii şi policioarele erau turnate dintr'o singură bucată."

36 Pe feţele umerilor şasiului şi pe policioarele dintre ei a săpat heruvimi, lei şi finici, pe unde a găsit loc; şi împrejur a pus funii înflorate."

37 Aşa a făcut el zece şasiuri; toate erau turnate în acelaşi chip, având aceeaşi măsură şi aceeaşi înfăţişare."

38 Şi a mai făcut zece vase de aramă; în fiecare vas încăpeau câte patruzeci de vedre; fiecare vas era de patru coţi; fiecare vas stătea pe unul din cele zece şasiuri."

39 Şasiurile le-a aşezat: cinci în partea dreaptă a templului şi cinci în partea stângă. Iar marea a aşezat-o spre partea dreaptă a templului, anume în partea de răsărit-miazăzi."

40 Tot Hiram a făcut căldările şi cleştele şi cupele. Aşa a isprăvit Hiram toate lucrările pe care regele Solomon i le dăduse să le facă pentru casa Domnului:"

41 Cei doi stâlpi cu cele două capiteluri de pe vârfurile stâlpilor; cele două plase care acopereau frunţile capitelurilor de pe vârful stâlpilor;"

42 cele patru sute de rodii de aramă de la cele două plase; două rânduri de rodii la fiecare plasă, ca să acopere amândouă capitelurile de pe amândoi stâlpii;"

43 cele zece şasiuri şi cele zece spălătoare de pe ele;"

44 marea şi cei doisprezece boi de sub ea;"

45 căldările şi cleştele şi cupele şi toate vasele pe care Hiram i le-a făcut regelui Solomon pentru casa Domnului, precum şi cei patruzeci şi opt de stâlpi pentru casa regelui şi pentru casa Domnului. Toate lucrurile pe care Hiram i le-a făcut regelui erau din aramă."

46 Arama din care au fost făcute toate acestea nu mai putea fi socotită; de multă ce era, greutatea aramei folosite pentru toate acestea nu se mai ştia."

47 Regele a pus să le toarne într'un pământ cleios din împrejurimile Iordanului, între Sucot şi Ţartan."

48 Regele Solomon a pus toate vasele la locul lor; dar arama din ele nu mai putea fi cântărită din pricină că ele erau foarte multe."

49 Solomon a făcut şi toate obiectele de slujbă în casa Domnului: jertfelnicul cel de aur şi masa pâinilor punerii-înainte, tot de aur;"

50 sfeşnicele lucrate din aur curat, cinc i de-a dreapta şi cinci de-a stânga în faţa sfintei-sfintelor, cu candelele, înfloriturile şi mucările lor, toate de aur;"

51 şi pridvoarele şi zăvoarele şi cupele şi blidele şi cădelniţele de aur curat; şi ţâţânile uşilor din fundul templului, la sfânta-sfintelor, şi pe cele de la uşile templului, toate fiind de aur."

52 Aşa s'a plinit toată lucrarea casei Domnului, făcută de Solomon. Şi a adus Solomon şi pe cele afierosite de David, părintele său: argintul şi aurul şi obiectele de slujbă, pe care le-a pus în vistieria casei Domnului."

8

1 Şi a fost că dacă Solomon a isprăvit de zidit casa Domnului şi propria sa casă, după douăzeci de ani, atunci regele Solomon i-a adunat în Sion pe toţi bătrânii lui Israel ca să strămute chivotul legământului Domnului, care se afla în cetatea lui David, adică în Sion,"

2 în luna lui Etanim, la sărbătoarea care este în luna a şaptea."

3 Şi au venit toţi bătrânii lui Israel,"

4 iar preoţii au ridicat chivotul şi cortul mărturiei şi toate obiectele sfinte ce se aflau în cortul mărturiei."

5 Iar regele şi întregul Israel mergeau înaintea chivotului aducând nenumărate jertfe de oi şi de boi."

6 Iar preoţii au adus chivotul la locul lui, în altarul templului, adică în sfânta-sfintelor, sub aripile heruvimilor"

7 (că aripile heruvimilor erau deschise deasupra locului unde se afla chivotul, aşa că heruvimii acopereau de deasupra chivotul şi pârghiile lui cele sfinte)."

8 Sfintele pârghii însă întreceau în lungime [chivotul], aşa încât ele se vedeau din naos, adică din faţa altarului, dar de afară nu se vedeau; aşa au rămas ele acolo până'n ziua de azi."

9 În chivot nu se afla nimic altceva decât cele două table de piatră – adică tablele legii – pe care Moise le pusese acolo în Horeb, când Domnul a făcut legământ cu fiii lui Israel la ieşirea lor din ţara Egiptului."

10 Şi a fost că după ce preoţii au ieşit din naos, norul a umplut casa Domnului."

11 Şi nu puteau preoţii să stea la slujbă în faţa norului, fiindcă slava Domnului umpluse templul."

12 Atunci a zis Solomon:„Domnul a zis că vrea să locuiască'n întuneric;"

13 eu Ţi-am zidit un templu spre locuinţă,
un loc unde să locuieşti în veci“."

14 Regele şi-a întors faţa şi a binecuvântat întregul Israel (şi toată obştea lui Israel era de faţă);"

15 şi a zis: „Binecuvântat fie astăzi Domnul, Dumnezeul lui Israel, Cel ce cu gura Sa a grăit despre David, părintele meu, şi anume despre ceea ce a plinit cu mâinile Sale, zicând:"

16 «Din ziua în care l-am scos pe poporul meu Israel din Egipt, în nici una din seminţiile lui Israel nu am ales o cetate unde să fie zidită casa în care să se afle numele Meu; ci am ales Ierusalimul, pentru ca acolo să fie numele Meu, şi l-am ales pe David, pentru ca el să fie peste poporul Meu Israel»."

17 Iar David, părintele meu, îşi pusese la inimă să zidească el casă numelui Domnului, Dumnezeului lui Israel."

18 Dar Domnul a zis către David, părintele meu: «De vreme ce ţi-ai pus la inimă să zideşti casă numelui Meu, bine ai făcut că ţi-ai pus-o la inimă;"

19 cu toate acestea, nu tu vei zidi casa, ci fiul tău care a ieşit din coapsele tale, el îi va zidi numelui Meu casă»."

20 Iar Domnul Şi-a plinit cuvântul pe care l-a grăit; şi'n locul lui David, părintele meu, m'am ridicat eu şi am şezut pe tronul lui Israel, aşa cum Domnul a grăit, şi am zidit casă numelui Domnului, Dumnezeului lui Israel."

21 Şi am aşezat acolo un loc pentru chivotul în care se află legământul Domnului, acela pe care Domnul l-a făcut cu părinţii noştri la vremea când i-a scos din ţara Egiptului“."

22 Şi a stat Solomon înaintea jertfelnicului Domnului, în faţa a toată obştea lui Israel, şi şi-a întins mâinile spre cer"

23 şi a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, nu este Dumnezeu asemenea Ţie, nici sus în cer, nici jos pe pământ; Tu eşti Cel ce păzeşti legământul şi-i faci milă robului Tău care umblă înaintea Ta cu toată inima sa;"

24 Tu eşti Cel ce i-ai stat de pază robului Tău David, părintele meu, Tu eşti Cel ce cu gura Ta ai grăit şi cu mâinile Tale ai plinit ceea ce este astăzi."

25 Şi acum, Doamne, Dumnezeul lui Israel, păzeşte-i robului Tău David, părintele meu, ceea ce i-ai grăit, zicând: «Înaintea Mea nu-ţi va lipsi niciodată un om care să şadă pe tronul lui Israel, dar numai dacă fiii lui Israel îşi vor păzi căile spre a umbla ei înaintea Mea aşa cum tu Mi-ai umblat înainte»."

26 Şi acum, Doamne, Dumnezeul lui Israel, adeverească-se cuvântul Tău către David, părintele meu!"

27 Adevărat să fie oare că Dumnezeu va locui cu oamenii pe pământ? Că dacă cerul şi cerul-cerurilor nu Te încap, cum o va face casa aceasta pe care eu i-am zidit-o numelui Tău?"

28 Aşadar, caută spre rugăciunea mea, Doamne, Dumnezeul lui Israel, ca să auzi bucuria cu care robul Tău, întru plinirea dorului său, Ţi se roagă Ţie astăzi;"

29 şi să fie ochii Tăi deschişi spre casa aceasta ziua şi noaptea, spre locul despre care Tu ai zis: «Numele Meu va fi acolo», ca să auzi rugăciunea cu care robul Tău se roagă în locul acesta ziua şi noaptea;"

30 şi să asculţi cererea robului Tău, ca şi pe a poporului Tău, Israel, oridecâteori se vor ruga în locul acesta; şi vei auzi în locul şederii Tale în cer, şi vei face şi milostiv vei fi."

31 Oridecâteori cineva îi va greşi aproapelui său şi-şi va lua asupră-şi blestem cu care el însuşi s'a blestemat pe sine şi va veni şi se va mărturisi înaintea jertfelnicului Tău, în casa aceasta,"

32 Tu să-l asculţi din cer şi să plineşti; şi să-l judeci pe poporul Tău Israel: celui nelegiuit să-i plăteşti întorcându-i fapta asupra capului său, iar pe cel drept să-l îndreptăţeşti: să-i dai după dreptatea lui."

33 Dacă poporul Tău Israel va cădea în faţa vrăjmaşilor – din pricină că ei au păcătuit faţă de Tine – şi dacă ei se vor întoarce şi se vor mărturisi numelui Tău şi se vor ruga şi vor mijloci în casa aceasta,"

34 Tu să-i auzi din cer, şi milostiv să fii faţă de păcatele poporului Tău Israel şi să-i întorci în ţara pe care le-ai dat-o părinţilor lor."

35 Dacă se va închide cerul şi nu va ploua – din pricină că ei au păcătuit faţă de Tine – şi dacă ei se vor ruga în locul acesta şi se vor mărturisi numelui Tău şi se vor întoarce de la păcatele lor atunci când Tu îi vei umili,"

36 Tu să-i asculţi din cer şi milostiv să fii faţă de păcatele robului Tău şi ale poporului Tău Israel şi să le arăţi calea cea bună pe care să umble şi să dai ploaie pe pământul Tău, cel pe care l-ai dat moştenire poporului Tău."

37 Dacă va fi foamete sau dacă va fi moarte – pe vânt arzător sau val de lăcuste –, de va fi tăciune sau dacă vrăjmaşii îi vor asupri în vreuna din cetăţile lor, atunci pentru orice întâmplare şi orice durere,"

38 pentru orice rugăciune sau cerere pe care fiece om o va face – după cum îşi cunoaşte fiecare rana inimii –, dacă-şi vor întinde mâinile spre locaşul acesta,"

39 Tu să-i asculţi din cer – din locaşul Tău cel sfânt – şi milostiv să fii şi să plineşti şi să-i dai omului după purtările lui, aşa cum îi vei cunoaşte inima – că doar Tu cunoşti inima tuturor fiilor oamenilor –,"

40 ca să se teamă ei de Tine atât cât vor trăi în ţara pe care Tu le-ai dat-o părinţilor noştri."

41 Cât despre străinul care nu face parte din acest popor al Tău, dar care, de dragul numelui Tău, va veni din vreo ţară de departe"

42 – fiindcă a auzit de numele Tău cel mare şi de mâna Ta cea tare şi de braţul Tău cel înalt –, dacă el va veni şi se va ruga în locaşul acesta,"

43 Tu să-l asculţi din cer – din locaşul Tău cel sfânt – şi să-i faci pe potriva a tot ceea ce străinul acela va cere de la Tine, pentru ca toate popoarele să cunoască numele Tău şi să se teamă de Tine întocmai ca poporul Tău, Israel, şi să ştie că numele Tău a fost chemat asupra acestui templu pe care eu l-am zidit."

44 Dacă va fi ca poporul Tău să iasă la război împotriva vrăjmaşilor lui, pe drumul arătat de Tine, şi dacă el întru numele Domnului se va ruga cu ochii îndreptaţi spre această cetate pe care Tu ai ales-o şi spre această casă pe care eu i-am zidit-o numelui Tău,"

45 Tu să-i asculţi din cer rugăciunea şi cererea şi să faci ceea ce este cu dreptate."

46 Dacă-Ţi vor greşi – că nu este om care să nu greşască –, iar Tu Te vei mânia pe ei şi-i vei da în faţa vrăjmaşilor lor, şi dacă cei ce robesc îi vor robi, ducându-i în vreo ţară de departe sau de aproape,"

47 şi dacă ei, acolo, în ţara'n care vor fi robi, îşi vor întoarce inima, şi din pământul robiei Ţi se vor ruga, zicând: «Am păcătuit, fărădelege şi nedreptate am făcut!»,"

48 şi dacă ei, cu toată inima şi cu tot sufletul lor, se vor întoarce spre Tine, acolo, în ţara vrăjmaşilor lor, unde Tu i-ai strămutat, şi dacă Ţi se vor ruga [avându-şi ochii îndreptaţi] spre ţara lor, aceea pe care Tu le-ai dat-o părinţilor lor, şi spre cetatea pe care Tu ai ales-o şi spre templul pe care eu i l-am zidit numelui Tău,"

49 Tu să-i asculţi din cer – din locaşul Tău cel sfânt –, să le asculţi rugăciunea şi cererea"

50 şi milostiv să fii faţă de nedreptăţile lor cu care ei Ţi-au greşit şi faţă de toate păcatele cu care ei Ţi-au greşit, şi să-i faci să afle îndurare la cei ce i-au robit – să le fie milă de ei;"

51 că ei sunt poporul Tău şi moştenirea Ta, ei, cei pe care Tu i-ai scos din ţara Egiptului şi din mijlocul cuptorului de fier."

52 Şi să fie ochii Tăi deschişi şi urechile Tale deschise spre rugăciunea robului Tău şi spre rugăciunea poporului Tău Israel, ca să-i asculţi în tot ceea ce ei Ţi se vor ruga."

53 Că Tu Ţi i-ai ales să-Ţi fie de moştenire, pe ei, dintre toate neamurile pământului, aşa cum ai grăit prin mâna robului Tău Moise atunci când i-ai scos pe părinţii noştri din ţara Egiptului, Doamne, Doamne!“ Aşa a vorbit Solomon asupra templului, atunci când i-a isprăvit zidirea:„Domnul a arătat soarele pe cer,
El a grăit, Cel ce locuieşte'n întuneric:
Tu zideşte-Mi Mie casă, ţie casă preafrumoasă,
ca să stai pe veşnică înnoire“;iată, oare nu este scrisă aceasta în Cartea Cântării?"

54 Şi a fost că după ce Solomon a sfârşit toată această rugăciune şi cerere către Domnul, s'a ridicat de dinaintea jertfelnicului Domnului unde stătuse îngenunchiat cu braţele întinse spre cer,"

55 şi a stat şi cu glas mare a binecuvântat întreaga obşte a lui Israel, zicând:"

56 „Binecuvântat este astăzi Domnul, Cel ce i-a dat odihnă poporului Său, Israel, potrivit cu tot ceea ce El a grăit; din toate bunele cuvinte pe care El le-a grăit prin mâna robului Său Moise, nici un cuvânt nu a rămas neplinit."

57 Domnul, Dumnezeul nostru, să fie cu noi aşa cum a fost cu părinţii noştri: să nu ne părăsească, şi nici să se întoarcă dinspre noi,"

58 ci inimile noastre să le plece spre Sine, pentru ca noi să umblăm în toate căile Lui şi să-I păzim toate poruncile şi toate rânduielile pe care le-a poruncit părinţilor noştri."

59 Iar cuvintele acestea cu care eu m'am rugat astăzi în faţa Domnului, Dumnezeului nostru, ziua şi noaptea să-I stea aproape Domnului, Dumnezeului nostru, ca să-i facă dreptate robului Său şi dreptate poporului Său Israel, fiecăruia la vremea lui;"

60 pentru ca toate popoarele pământului să cunoască faptul că Domnul, Dumnezeul Acesta, El şi nu un altul este Dumnezeu."

61 Şi să fie inimile noastre desăvârşite spre Domnul, Dumnezeul nostru, iar noi întru sfinţenie să umblăm în rânduielile Lui şi să-I păzim poruncile aşa cum facem azi!“"

62 Atunci şi regele şi toţi fiii lui Israel au adus jertfe în faţa Domnului."

63 Regele Solomon a adus jertfele de pace pe care el I le-a jertfit Domnului: douăzeci şi două de mii de boi şi o sută douăzeci de mii de oi; iar regele şi toţi fiii lui Israel au sfinţit casa Domnului."

64 În ziua aceea regele a sfinţit mijlocul pridvorului ce se afla în faţa casei Domnului, fiindcă acolo a adus el ardere-de-tot şi jertfele şi grăsimile jertfelor de pace, deoarece jertfelnicul de aramă de dinaintea Domnului era prea mic spre a cuprinde arderea-de-tot şi prinosul şi jertfele de pace."

65 Şi'n ziua aceea a prăznuit Solomon Sărbătoarea, şi cu el întregul Israel; adunare mare (de la intrarea Hamatului până la râul Egiptului) în faţa Domnului, Dumnezeului nostru, în casa pe care el o zidise, mâncând şi bând şi veselindu-se în faţa Domnului, Dumnezeului nostru, timp de şapte zile."

66 Iar în ziua a opta a dat drumul poporului; ei l-au binecuvântat pe rege, după care s'a dus fiecare la casa lui, toţi bucurându-se şi avându-şi inima plină de bunătăţile pe care Domnul le-a revărsat asupra robului Său David şi asupra poporului Său Israel."

9

1 Şi a fost că după ce Solomon a terminat de zidit casa Domnului şi casa domnească şi toate lucrările, câte i-a plăcut lui să-şi facă,"

2 Domnul i S'a arătat lui Solomon a doua oară, aşa cum i Se arătase în Gabaon."

3 Şi a zis Domnul către el: „Am auzit glasul rugăciunii tale şi pe al cererii tale cu care te-ai rugat în faţa Mea şi ţi-am plinit după cum în întregime M'ai rugat: am sfinţit această casă pe care tu ai zidit-o spre a-Mi aşeza într'însa numele în veac; acolo vor fi ochii Mei şi acolo va fi inima Mea pe'ntotdeauna."

4 Şi dacă tu vei umbla înaintea Mea aşa cum a umblat David, părintele tău, cu inimă curată şi cu dreptate, în aşa fel încât tu să faci tot ceea ce Eu i-am poruncit lui, şi dacă-Mi vei păzi rânduielile şi poruncile,"

5 atunci tronul domniei tale peste Israel îl voi ridica pentru vecie, aşa cum i-am grăit lui David, părintele tău, zicând: «Nu-ţi va lipsi bărbat cârmuitor în Israel»."

6 Dar dacă voi sau copiii voştri vă veţi întoarce dinspre Mine şi nu-Mi veţi păzi poruncile şi rânduielile pe care Moise le-a dat înaintea voastră, şi dacă veţi merge şi veţi sluji unor dumnezei străini şi vă veţi închina lor,"

7 atunci pe fiii lui Israel îi voi stârpi din ţara pe care le-am dat-o, iar casa aceasta, pe care Eu i-am sfinţit-o numelui Meu, o voi lepăda de la faţa Mea, iar Israel va fi de arătat cu degetul şi de poveste la toate neamurile."

8 Şi casa aceasta, pe cât e ea de înaltă, pe atât va fi că tot cel ce va trece pe lângă ea va da din cap şi va fluiera şi va zice: – De ce a făcut Domnul astfel cu ţara aceasta şi cu această casă?..."

9 Şi vor răspunde: – Pentru că ei L-au părăsit pe Domnul, Dumnezeul lor, Cel ce i-a scos pe părinţii lor din ţara Egiptului, din casa robiei, şi s'au lipit de dumnezei străini şi lor li s'au închinat şi le-au slujit; de aceea a adus Domnul peste ei tot răul acesta“. După aceea a adus-o Solomon pe fiica Faraonului din cetatea lui David în casa pe care el o zidise în zilele acelea."

10 Şi a fost că după cei douăzeci de ani – în care Solomon a zidit cele două case (casa Domnului şi casa domnească),"

11 timp în care Hiram, regele Tirului, l-a ajutat pe Solomon cu lemn de cedru şi cu lemn de pin şi cu aur şi cu tot ceea ce a mai vrut – regele Solomon i-a dat regelui Hiram douăzeci de cetăţi în ţinutul Galileii."

12 Aşa că Hiram a plecat din Tir şi s'a dus în Galileea să vadă cetăţile pe care i le dăduse Solomon, dar nu i-au plăcut."

13 Şi a zis: „Ce sunt aceste cetăţi pe care mi le-ai dat mie, frate?“ Şi le-a numit Hotar, până'n ziua de azi."

14 Hiram i-a trimis lui Solomon o sută douăzeci de talanţi de aur."

15 Aceasta a fost îndreptăţirea birului pe care regele Solomon l-a rânduit spre a zidi casa Domnului şi casa domnească şi îngrădirea cetăţii lui David şi zidul Ierusalimului şi Haţorul şi Meghiddo şi Ghezerul."

16 Faraon, regele Egiptului, s'a ridicat şi a luat Ghezerul şi l-a ars cu foc, iar pe Canaaneenii care locuiau în cetate i-a omorât; şi l-a dat de zestre fiicei sale, soţia lui Solomon."

17 Iar Solomon a rezidit Ghezerul şi Bet-Horonul de Jos"

18 şi Balaatul şi Tadmorul din pustiu"

19 şi toate cetăţile-tabără, care erau ale lui Solomon, şi toate cetăţile carelor de luptă şi toate cetăţile călăreţilor şi tot ceea ce i-a plăcut lui Solomon să zidească în Ierusalim şi în Liban şi'n toată ţara pe care el o stăpânea."

20 Pe tot poporul care rămăsese din Amorei, din Hetei, din Ferezei, din Canaaneeni, din Hevei, din Iebusei şi din Ghergheseni, care nu erau dintre fiii lui Israel,"

21 precum şi pe fiii acestora, rămaşi în ţară după ei şi pe care fiii lui Israel n'au putut să-i doboare, Solomon i-a făcut birnici până'n ziua de azi."

22 Solomon însă nu a pus la lucru pe nimeni dintre fiii lui Israel, de vreme ce aceştia erau războinicii şi slujitorii şi căpitanii şi dregătorii lui şi mai-mari peste carele de luptă şi peste călăreţii lui."

23 Iar ispravnicii rânduiţi peste lucrările lui Solomon erau în număr de cinci sute cincizeci, cei ce vegheau asupra poporului pus la lucru."

24 Iar fiica lui Faraon s'a mutat din cetatea lui David în casa ei care-i fusese ridicată la vremea când se zidea Milo."

25 De trei ori pe an aducea Solomon arderi-de-tot şi jertfe de pace pe jertfelnicul pe care i-L zidise Domnului, făcând deasupră-i tămâieri în faţa Domnului. Casa o isprăvise."

26 Regele Solomon a făcut o flotă la Eţion-Gheber, care se află lângă Elat, pe ţărmul de la Coada-Mării, în ţara Edom."

27 Iar Hiram a trimis în flotă, pe lângă oamenii lui Solomon, o seamă de corăbieri dintre supuşii săi, care ştiau să umble pe mare."

28 Şi s'au dus la Ofir şi au luat de acolo patru sute douăzeci de talanţi de aur şi i-au dus regelui Solomon."

10

1 Iar regina de Saba, auzind de numele lui Solomon şi de numele Domnului, a venit să-l pună pe Solomon la încercare prin cuvinte cu subînţelesuri."

2 Şi a venit în Ierusalim cu foarte mare slavă şi cu cămile care purtau mirodenii şi foarte mult aur şi pietre scumpe; şi a intrat la Solomon şi i-a spus tot ce avea pe inimă."

3 Iar Solomon i-a dat răspunsuri la toate întrebările ei; n'a fost întrebare peste care regele să treacă şi la care să nu dea răspuns."

4 Regina de Saba a văzut atunci toată înţelepciunea lui Solomon, casa pe care el o zidise,"

5 şi mâncărurile lui Solomon şi locuinţa slugilor lui şi rânduiala servilor săi şi îmbrăcămintea lui şi pe paharnicii săi şi arderea-de-tot pe care el o aducea în casa Domnului; şi a rămas pe de-a'ntregul uimită."

6 Şi a zis către regele Solomon: „Adevărat este tot ceea ce eu am auzit în ţara mea despre tine şi despre înţelepciunea ta."

7 Şi nu i-am crezut pe cei ce-mi povesteau, până când eu am venit şi până când ochii mei au văzut; şi, iată, nici pe jumătate nu mi se spusese; tu ai întrecut în bunătate tot ceea ce mi s'a spus în ţara mea."

8 Fericite sunt femeile tale, fericite sunt slugile care-ţi stau pururea înainte, cei ce aud întreaga ta înţelepciune."

9 Binecuvântat fie Domnul, Dumnezeul tău, Cel ce a binevoit întru tine, ca să te aşeze pe tronul lui Israel; că i-a bineplăcut Domnului să-i întărească pe fiii lui Israel în veci şi te-a aşezat pe tine rege peste ei, ca să faci judecată dreaptă în pricinile lor“."

10 Şi i-a dat lui Solomon o sută douăzeci de talanţi de aur şi foarte multe mirodenii şi pietre scumpe; după acele mirodenii n'au mai venit altele care să fie mai îmbelşugate decât cele pe care regina de Saba i le-a dăruit lui Solomon."

11 (Flota lui Hiram, cea care aducea aurul din Ofir, a adus foarte multă lemnărie cioplită şi pietre preţioase."

12 Din lemnele acelea cioplite i-a făcut regele proptele casei Domnului şi casei domneşti; de asemenea, chitare şi harpe pentru cântăreţi; lemne cioplite ca acelea n'au mai venit în ţară şi nici că s'au mai văzut undeva până'n ziua de azi)."

13 Iar regele Solomon i-a dat reginei de Saba tot ceea ce ea a dorit, orice a cerut, pe deasupra a tot ceea ce regele Solomon i-a dat la alegerea lui; iar ea s'a întors şi a venit în ţara ei, ea şi toţi servii săi."

14 Greutatea aurului care-i venea lui Solomon într'un singur an era de şase sute şaizeci şi şase de talanţi de aur,"

15 în afară de dările supuşilor şi ale negustorilor de mărfuri şi ale tuturor regilor de dincolo şi ale guvernatorilor ţării."

16 Şi a făcut regele Solomon două sute de scuturi de aur ciocănit; pe fiecare scut erau trei sute de sicli de aur;"

17 de asemenea, trei sute de scuturi de aur ciocănit, pe fiecare scut fiind câte trei mine de aur; şi le-a pus regele în Casa Pădurii Libanului."

18 Regele Solomon a făcut şi un mare tron de fildeş şi l-a ferecat cu aur lămurit."

19 Tronul avea şase trepte; pe spatele tronului erau săpături cu viţei; de-o parte şi de alta a locului de şedere avea rezemători pe care şedeau doi lei;"

20 iar alţi doisprezece lei şedeau pe cele şase trepte, de-o parte şi de alta. Aşa ceva nu s'a mai făcut în nici un alt regat."

21 Şi toate vasele făcute de Solomon erau de aur; cele de spălat erau de aur; toate vasele din Casa Pădurii Libanului erau de aur curat; de argint nu erau, căci argintul nu era luat în seamă în zilele lui Solomon."

22 Căci Solomon avea pe mare o flotă de Tarsis împreună cu flota lui Hiram; la fiecare trei ani îi veneau regelui de la Tarsis corăbii încărcate cu aur, argint, lemn cioplit şi lemn lucrat."

23 Solomon i-a întrecut pe toţi regii pământului în bogăţie şi în înţelepciune."

24 Toţi regii pământului căutau să-l vadă pe Solomon, ca să-i audă înţelepciunea pe care Domnul i-o pusese în inimă."

25 Şi fiecare îşi aducea darurile lui: vase de aur şi îmbrăcăminte şi miruri şi mirodenii şi cai şi catâri, câte un rând în fiecare an."

26 Avea Solomon patru mii de iepe pentru carele lui şi douăsprezece mii de călăreţi, pe care i-a aşezat în cetăţile unde-şi avea carele, precum şi pe lângă rege, în Ierusalim. El era domn peste toţi regii, de la Râu până la ţara Filistenilor şi la hotarele Egiptului."

27 El a făcut ca aurul şi argintul să fie [tot atât de preţuit] în Ierusalim ca şi pietrele, iar cedrii i-a făcut, prin mulţimea lor, să fie ca duzii în câmpie."

28 Caii i se aduceau lui Solomon din Egipt şi din Coa; negustorii regelui îi luau din Coa pe bani."

29 Un car era adus din Egipt cu şase sute de sicli de argint; un cal, cu o sută cincizeci de sicli de argint; tot astfel veneau pe mare pentru toţi regii Heteilor şi pentru regii Siriei."

11

1 Regele Solomon era iubitor de femei. În afară de fiica lui Faraon, el şi-a luat multe femei străine: moabite, amonite, sirience, idumee, hetite şi amonite,"

2 adică din acele neamuri de la care Domnul îi oprise pe fiii lui Israel, zicând: „Nu veţi intra la ele, şi nici ele să intre la voi, ca nu cumva ele să vă abată inima spre idolii lor“. De acestea s'a lipit Solomon cu dragoste."

3 El avea şapte sute de soţii şi trei sute de ţiitoare."

4 Şi a fost că la vremea bătrâneţelor lui Solomon, inima lui nu era în întregime aţintită spre Domnul, Dumnezeul său, aşa cum fusese inima lui David, părintele său; şi femeile străine i-au abătut inima spre dumnezeii lor."

5 Aşa că Solomon a zidit o capişte pe deal pentru Chemoş, idolul Moabiţilor, şi capiştea lui Moloh, idolul Amoniţilor,"

6 precum şi Astartei, urâciunea Sidonienilor;"

7 aşa s'a purtat el, cu ochii la toate femeile străine care ardeau tămâie şi le aduceau jertfe idolilor lor."

8 Şi a făcut Solomon rău în faţa Domnului şi n'a umblat după Domnul, aşa cum făcuse David, părintele său."

9 Iar Domnul S'a mâniat pe Solomon, de vreme ce inima lui se abătuse de la Domnul, Dumnezeul lui Israel, Cel ce i Se arătase de două ori,"

10 şi'n această privinţă îi poruncise ca nicicum să nu meargă după alţi dumnezei, ci să aibă grijă să facă ceea ce îi poruncise Domnul Dumnezeu."

11 Şi a zis Domnul către Solomon: „De vreme ce aşa stau lucrurile cu tine şi nu Mi-ai păzit poruncile şi rânduielile pe care ţi le-am poruncit, îţi voi rupe negreşit regatul din mână şi i-l voi da slujitorului tău."

12 Numai că n'o voi face în zilele tale, de dragul lui David, părintele tău, ci din mâna fiului tău îl voi lua."

13 Regatul însă nu-l voi lua pe tot; un sceptru i-l voi da fiului tău, de dragul lui David, robul Meu, şi de dragul Ierusalimului, cetatea pe care Eu am ales-o“."

14 Şi Domnul a ridicat un duşman împotriva lui Solomon, pe Hadad Idumeul. El a fost potrivnicul lui Israel în toate zilele lui Solomon. Hadad Idumeul era de viţă regească în Idumeea."

15 Şi s'a întâmplat că în timp ce David nimicea Idumeea şi în timp ce Ioab, mai-marele oştirii lui, mergea să îngroape morţii – atunci când ei i-au ucis pe toţi cei de parte bărbătească din Idumeea"

16 (fiindcă şase luni au rămas Ioab şi întregul Israel în Idumeea, până ce i-au nimicit pe toţi cei de parte bărbătească din Idumeea),"

17 atunci Hadad a fugit, el, şi împreună cu el toţi Idumeii care fuseseră în slujba tatălui său; şi s'au dus în Egipt. Hadad era pe atunci copil mic."

18 Acolo s'au ridicat nişte oameni din cetatea Madian şi au venit la Paran; şi au mai luat cu ei nişte oameni şi au venit la Faraon, regele Egiptului; astfel că Hadad a venit la Faraon, iar acesta i-a dat o casă şi i-a rânduit hrană."

19 Hadad a aflat mare bunăvoinţă în ochii lui Faraon; acesta i-a dat-o de soţie pe sora soţiei sale, pe sora mai mare a Tafnesei."

20 Iar sora Tafnesei i-a născut lui Hadad pe fiul ei Ghenubat, pe care Tafnes l-a adus în mijlocul fiilor lui Faraon; şi a crescut Ghenubat în mijlocul fiilor lui Faraon."

21 Hadad a auzit în Egipt că David se odihnea alături de părinţii săi şi că Ioab, mai-marele oştirii, murise; atunci Hadad i-a zis lui Faraon: „Dă-mi drumul, că vreau să mă întorc în ţara mea“."

22 Iar Faraon i-a zis lui Hadad: „Ce-ţi lipseşte la mine, de vrei să te întorci în ţara ta?“ Iar Hadad i-a zis: „Lasă-mă, negreşit, să plec!“ Aşa că Hadad s'a întors în ţara lui."

23 Domnul a ridicat un duşman împotriva lui Solomon, pe Rezon, fiul lui Eliada, care fugise de la Hadad-Ezer, regele din Ţoba, stăpânul său;"

24 acesta şi-a strâns oameni în jurul său şi a devenit capul unei adunături şi i-a dus la Damasc şi l-au luat, iar el a domnit în Damasc."

25 Cât despre Hadad, acesta a fost răul pe care l-a făcut: amarnic duşman i-a fost lui Israel; el a domnit în ţara Edom."

26 Iar Ieroboam, fiul lui Nabat, Efraimitul din Ţereda, copilul unei văduve, îi era serv lui Solomon."

27 Şi iată împrejurarea în care el şi-a ridicat mâna împotriva regelui Solomon: Regele Solomon a zidit cetăţuia şi a desăvârşit întăriturile cetăţii lui David, părintele său."

28 Iar tânărul Ieroboam era foarte puternic; Solomon a văzut că e om de treabă şi l-a pus mai-mare peste corvezile casei lui Iosif."

29 Şi a fost că'n vremea aceea a ieşit Ieroboam din Ierusalim; pe drum l-a întâlnit profetul Ahia din Şilo care l-a făcut să se abată din cale. Ahia era îmbrăcat cu o haină nouă; în câmp se aflau doar ei amândoi."

30 Atunci Ahia şi-a luat de pe el haina cea nouă şi a rupt-o în douăsprezece bucăţi"

31 şi i-a zis lui Ieroboam: „Ţine pentru tine zece bucăţi, căci aşa grăieşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Iată, Eu rup regatul din mâna lui Solomon şi-ţi voi da ţie zece seminţii."

32 Dar două seminţii îi vor rămâne lui, de dragul robului Meu David şi de dragul Ierusalimului, cetatea pe care Eu am ales-o dintre toate seminţiile lui Israel."

33 [Aceasta], din pricină că ei M'au părăsit şi i s'au închinat Astartei, urâciunea Sidonienilor, şi lui Chemoş, idolul Moabiţilor, şi lui Moloh, idolul fiilor lui Amon, şi n'au umblat în căile Mele, ca să facă ce e drept în faţa Mea, aşa cum a făcut David, părintele său."

34 Cu toate acestea, Eu nu voi lua din mâna lui întregul regat (căci, negreşit, Eu îl voi sprijini în toate zilele vieţii lui), de dragul lui David, robul Meu pe care Eu l-am ales,"

35 ci din mâna fiului său voi lua regatul; ţie îţi voi da zece seminţii,"

36 iar fiului său îi voi da două seminţii, aşa ca robul Meu David să aibă în faţa Mea de-a pururi un aşezământ în Ierusalim, cetatea pe care Eu Mi-am ales-o spre a-Mi fi numele într'însa."

37 Iar pe tine te voi lua şi vei domni în tot ceea ce-ţi pofteşte sufletul şi vei fi rege peste Israel."

38 Şi dacă tu vei păzi toate poruncile pe care ţi le voi da şi vei umbla în căile Mele şi vei face ceea ce e drept în faţa Mea, ca să-Mi păzeşti rânduielile şi poruncile aşa cum a făcut David, robul Meu, Eu voi fi cu tine şi-ţi voi zidi casă nebântuită, aşa cum i-am zidit-o lui David."

39 Prin aceasta voi umili seminţia lui David, dar nu pe totdeauna“."

40 Solomon a căutat să-l omoare pe Ieroboam, dar acesta s'a ridicat şi a fugit în Egipt, la Şişac, regele Egiptului; şi a rămas în Egipt până la moartea lui Solomon."

41 Cât despre ce a mai rămas din istoria lui Solomon şi din faptele lui şi din toată înţelepciunea lui, oare nu sunt ele scrise în Cartea Cuvintelor lui Solomon?"

42 Iar zilele pe durata cărora a domnit Solomon în Ierusalim au fost patruzeci de ani."

43 Şi a adormit Solomon laolaltă cu părinţii săi şi l-au îngropat în cetatea lui David, părintele său, iar în locul lui a domnit Roboam, fiul său."

12

1 Regele Roboam s'a dus la Sichem, căci la Sichem veniseră toţi Israeliţii ca să-l facă rege."

2 (Dar Ieroboam, fiul lui Nabat, a auzit de aceasta în Egipt – fiindcă în Egipt locuia după ce fugise de Solomon)."

3 Poporul i-a vorbit atunci regelui Roboam, zicând:"

4 „Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul; dar tu, acum, uşurează ceva din asprele sarcini puse de tatăl tău şi ceva din jugul cel greu pe care l-a pus asupră-ne, iar noi îţi vom sluji“."

5 Iar el le-a zis: „Duceţi-vă până poimâine, şi atunci reveniţi la mine“. Iar ei s'au dus."

6 Atunci regele a adus aceasta înaintea bătrânilor care şedeau în faţa lui Solomon la vremea când el trăia, zicând: „Ce sfat îmi daţi, ca să pot da un răspuns acestui popor?“"

7 Iar ei au grăit către el, zicând: „Dacă tu îi vei fi astăzi slujitor acestui popor şi le vei sluji şi le vei spune vorbe bune, atunci ei vor fi slujitorii tăi în toate zilele“."

8 Dar el n'a ţinut seamă de sfatul pe care i l-au dat bătrânii şi s'a sfătuit cu tinerii, cu cei ce crescuseră cu el şi-i erau aproape; şi le-a zis:"

9 „Ce sfat îmi daţi, ca să pot da un răspuns acestui popor care mi-a grăit, zicând: – Uşurează-ne ceva din jugul pe care tatăl tău l-a pus asupră-ne!“"

10 Atunci tinerii, cei ce crescuseră împreună cu el, i-au grăit, zicând: „Iată ce vei spune poporului care ţi-a zis: – Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul, dar tu acum uşurează-ni-l; iată ce le vei spune: – Degetul meu cel mic va fi mai gros decât mijlocul tatălui meu;"

11 dacă tatăl meu v'a împovărat cu jug greu, eu vă voi face jugul şi mai greu: tatăl meu v'a bătut cu bice, dar eu vă voi bate cu scorpioni“."

12 A treia zi a venit tot Israelul la regele Roboam, aşa cum le spusese însuşi regele: „Reveniţi poimâine“."

13 Iar regele le-a vorbit cu asprime, nesocotind sfatul pe care i-l dăduseră bătrânii,"

14 şi le-a grăit aşa cum îl sfătuiseră tinerii; şi le-a zis: „Tatăl meu v'a îngreuiat jugul, dar eu vi-l voi face şi mai greu: tatăl meu v'a bătut cu bice, dar eu vă voi bate cu scorpioni“."

15 Aşa că regele n'a ascultat de popor, căci aşa fusese rânduit de la Domnul: să se adeverească ceea ce i se spusese lui Ieroboam, fiul lui Nabat, prin Ahia din Şilo."

16 Şi dacă întregul Israel a văzut că regele nu-l ascultase, atunci poporul i-a răspuns regelui, zicând:„Ce parte avem noi cu David?
Noi nu avem moştenire cu fiul lui Iesei!
Aleargă, Israele, la corturile tale!
De-acum, o, Davide, paşte-ţi propria ta casă!...“. Aşa că Israel s'a dus la corturile lui."

17 Cât despre fiii lui Israel care locuiau în cetăţile lui Iuda, peste ei a domnit Roboam."

18 Regele l-a trimis pe Adoniram, care era ispravnic peste corvezi, dar ei l-au ucis cu pietre şi el a murit. Iar regele Roboam a apucat să se urce într'un car ca să fugă la Ierusalim."

19 Aşa s'a lepădat Israel de casa lui David până'n ziua de azi."

20 Şi a fost că atunci când întregul Israel a auzit că Ieroboam se întorsese din Egipt, au trimis şi l-au chemat la adunare şi l-au făcut rege peste Israel. Şi nimeni nu i-a urmat casei lui David, în afară de [triburile lui] Iuda şi Veniamin; numai ele."

21 Iar Roboam a intrat în Ierusalim şi a adunat obştea lui Iuda şi seminţia lui Veniamin: o sută douăzeci de mii de tineri războinici, ca să se lupte împotriva casei lui Israel spre a întoarce regatul sub domnia lui Roboam, fiul lui Solomon."

22 Şi a fost cuvântul Domnului către Şemaia, omul lui Dumnezeu, zicând:"

23 „Vorbeşte către Roboam, fiul lui Solomon, regele lui Iuda, şi către toată casa lui Iuda şi Veniamin, precum şi către cei rămaşi din popor, zicând:"

24 «Aşa grăieşte Domnul: Să nu vă ridicaţi, nici să vă războiţi cu fraţii voştri, fiii lui Israel!; fiecare om să se întoarcă la casa lui, căci lucrul acesta e de la Mine!»“ Iar ei au ascultat de cuvântul Domnului şi au încetat să se mai ridice, aşa cum le spusese Domnul.
Regele Solomon a adormit laolaltă cu părinţii săi şi a fost îngropat în cetatea lui David. Iar în locul său, în Ierusalim, a domnit Roboam, fiul său; acesta avea patruzeci şi unu de ani când a început să domnească, iar domnia lui în Ierusalim a durat şaptesprezece ani. Mama lui se numea Naama, şi era fiica lui Ana, fiul lui Nahaş, regele fiilor lui Amon. El a făcut ceea ce e rău în ochii Domnului şi nu a umblat în căile lui David, părintele său. În muntele Efraim se afla un om, un rob al lui Solomon, care se numea Ieroboam; pe mama lui, femeie desfrânată, o chema Ţerua. Solomon l-a pus ispravnic peste corvezile din casa lui Iosif; el a zidit pentru Solomon cetatea Tirţa, din muntele lui Efraim. Şi avea sub el trei sute de care cu cai. Cetăţuia a zidit-o cu oamenii de corvoadă din casa lui Efraim; tot el a întărit cetatea lui David; şi se ridica peste regat. Solomon căuta să-l omoare, iar el s'a temut şi a fugit la Şişac, regele Egiptului, la care a rămas până la moartea lui Solomon. Pe când se afla încă în Egipt, Ieroboam a aflat că Solomon murise. Şi a vorbit în auzul lui Şişac, regele Egiptului, zicând: „Dă-mi drumul, şi mă voi întoarce în ţara mea“. Iar Şişac i-a zis: „Cere-mi ce doreşti, iar eu îţi voi da“. Atunci Şişac i-a dat-o de soţie pe Ano, sora mai mare a Tafnesei, soţia sa. Aceasta era mare între fiicele regelui şi i l-a născut lui Ieroboam pe Abia, fiul lui. Şi a zis Ieroboam către Şişac: „Lasă-mă negreşit să plec, şi mă voi duce!“ Şi a plecat Ieroboam din Egipt şi a venit în ţinutul Tirţa, care era în muntele lui Efraim. Şi s'a adunat acolo toată seminţia lui Efraim, iar Ieroboam a zidit acolo ţarcuri întărite. Dar copilaşul lui Ieroboam s'a îmbolnăvit de o boală foarte grea. Şi s'a dus Ieroboam să întrebe despre copil. Şi a zis către Ano, femeia sa: „Scoală-te, du-te şi întreabă-L pe Dumnezeu despre copil, dacă el va scăpa cu viaţă din boala lui“. În Şilo era un om pe care-l chema Ahia, în vârstă de şaizeci de ani; şi cuvântul Domnului era într'însul. Şi a zis Ieroboam către femeia lui: „Scoală-te şi ia în mâinile tale pâini pentru omul lui Dumnezeu, şi turte pentru copiii lui, şi struguri şi un urcior cu miere“. Iar femeia s'a sculat şi a luat în mâinile ei pâini şi două turte şi struguri şi un urcior cu miere pentru Ahia. Omul însă era bătrân, cu ochii împăienjeniţi, încât nu putea să vadă. Ea s'a sculat şi a plecat din Tirţa. Şi a fost că'n timp ce ea venea în cetate la Ahia Şilonitul, Ahia i-a spus slujitorului său: „Ieşi acum s'o întâmpini pe Ano, femeia lui Ieroboam, şi-i vei spune: – Intră şi nu sta!; căci aşa grăieşte Domnul: Eu îţi trimit lucruri grozave“. Şi a intrat Ano la omul lui Dumnezeu. Iar Ahia i-a zis: „De ce mi-ai adus pâini şi struguri şi turte şi un urcior cu miere? Aşa grăieşte Domnul: «Iată, tu vei pleca de la mine; şi va fi că atunci când vei fi intrat în cetate, adică în Tirţa, slujnicele tale îţi vor ieşi înainte şi-ţi vor zice: – Copilul a murit». Căci aşa grăieşte Domnul: «Iată, Eu voi nimici din Ieroboam toată partea bărbătească; cel din Ieroboam care va muri în cetate, pe acela câinii îl vor mânca; iar cel ce va muri în câmp, pe acela îl vor mânca păsările cerului; iar copilul va fi mult jelit. Vai, Doamne, că doar în el s'a găsit ceva bun care să-I placă Domnului»!“ Şi dacă a auzit acestea, femeia a plecat. Şi a fost că'n timp ce ea intra în Tirţa, copilul a murit; bocete au ieşit s'o întâmpine. Ieroboam s'a dus atunci la Sichem, în muntele lui Efraim. Şi s'au adunat acolo seminţiile lui Israel. Şi a mers acolo şi Roboam, fiul lui Solomon. Şi a fost cuvântul Domnului către Şemaia Enlamitul, zicând: „Ia-ţi o haină nouă, care n'a trecut prin apă, şi rupe-o în douăsprezece bucăţi; şi dă-i-le lui Ieroboam şi spune-i: – Aşa grăieşte Domnul: «Ia-ţi pentru tine zece bucăţi, ca să te încingi!» Ieroboam le-a luat, iar Şemaia a zis: – Aşa grăieşte Domnul: «Să fii peste zece seminţii ale lui Israel!» Iar poporul a zis către Roboam, fiul lui Solomon: „Tatăl tău a pus jug greu asupra noastră şi şi-a îngreuiat bucatele de pe masă; dar uşurează-l acum de pe noi, iar noi îţi vom sluji“. Atunci Roboam a zis către popor: „Aşteptaţi trei zile şi vă voi da răspunsul“. Şi a zis Roboam: „Aduceţi-mi bătrânii şi mă voi sfătui cu ei despre ceea ce îi voi răspunde poporului în ziua a treia“. Aşa că Roboam a vorbit în auzul lor, al celor ce fuseseră trimişi de popor. Şi au zis bătrânii poporului: „Aşa ţi-a grăit poporul“. Roboam însă nu a ţinut seama de sfatul lor, fiindcă nu i-a plăcut. Şi a trimis şi i-a adunat pe cei ce crescuseră împreună cu el şi le-a grăit: „Aşa şi aşa mi-a spus poporul prin cei ce i-a trimis“. Iar cei ce crescuseră împreună cu el au zis: „Aşa îi vei spune poporului: – Degetul meu cel mic e mai gros decât mijlocul tatălui meu; tatăl meu v'a biciuit cu bice, dar eu vă voi stăpâni cu scorpioni“. Şi i-a plăcut lui Roboam acest cuvânt; el i-a răspuns poporului aşa cum îl sfătuiseră tinerii, aceia care crescuseră împreună cu el. Şi'ntreg poporul a vorbit ca unul, fiecare cu vecinul său şi toţi laolaltă, strigând şi zicând: „Noi nu avem parte cu David, şi nici moştenire cu fiul lui Iesei! La corturile tale, Israele, fiecare!; căci omul acesta nu-i făcut să fie căpetenie sau conducător peste noi!“ Şi tot poporul s'a împrăştiat din Sichem şi s'a dus fiecare la casa lui. Iar Roboam, adunându-şi puterile, a plecat aruncându-se în unul din carele lui şi a intrat în Ierusalim. Acolo l-au urmat toată seminţia lui Iuda şi toată seminţia lui Veniamin. Şi a fost că la începutul anului i-a adunat Roboam pe toţi oamenii lui Iuda şi Veniamin şi s'a ridicat să se bată cu Ieroboam la Sichem. Şi a fost cuvântul Domnului către Şemaia, omul lui Dumnezeu, zicând: „Spune-i lui Roboam, regele lui Iuda, şi la toată casa lui Iuda şi Veniamin, precum şi celor rămaşi din popor: «Aşa grăieşte Domnul: Să nu vă ridicaţi şi nici să vă războiţi cu fraţii voştri, fiii lui Israel!; întoarceţi-vă fiecare la casa lui, căci lucrul acesta e de la Mine»“. Iar ei au ascultat de cuvântul Domnului şi au încetat să se mai ridice, aşa cum le spusese Domnul."

25 Ieroboam a zidit Sichemul, în muntele lui Efraim, şi s'a aşezat în el. Şi a plecat de acolo şi a zidit Penuelul."

26 Şi a zis Ieroboam în inima lui: Iată, regatul se va întoarce acum la casa lui David."

27 Dacă poporul acesta se va urca să aducă jertfe în templul Domnului, cel din Ierusalim, atunci inima acestui popor se va întoarce la Domnul, precum şi la domnul lor Roboam, regele lui Iuda, iar pe mine mă vor ucide..."

28 Atunci regele s'a sfătuit şi a făcut două juninci de aur şi a zis către popor: „Ajunge cu suitul la Ierusalim!; iată dumnezeii tăi, Israele, cei ce te-au scos din ţara Egiptului!“"

29 Şi pe una a pus-o în Betel, iar pe cealaltă în Dan."

30 Fapta aceasta însă a devenit păcat: poporul mergea la una din ele, chiar până la Dan, şi a părăsit templul Domnului."

31 El a zidit capişti pe înălţimi şi a făcut preoţi din poporul de rând, care nu erau dintre fiii lui Levi."

32 Ieroboam a rânduit o sărbătoare în luna a opta, anume în cea de a cincisprezecea zi a lunii, asemenea cu sărbătoarea din ţara lui Iuda, şi s'a suit la jertfelnicul pe care-l ridicase în Betel, ca să aducă jertfe junincilor făcute de el; iar în Betel a aşezat preoţi pentru locurile înalte pe care le făcuse."

33 Şi'n cea de a cincisprezecea zi a lunii a opta, la sărbătoarea pe care şi-a urzit-o din propria sa inimă şi din care le-a făcut sărbătoare fiilor lui Israel, s'a suit la jertfelnicul pe care-l ridicase; la jertfelnic s'a suit, ca să aducă jertfe."

13

1 Şi la vremea când Ieroboam sta la jertfelnic ca să aducă jertfă, iată că un om al lui Dumnezeu a venit din Iuda la Betel cu cuvântul Domnului."

2 Şi cu cuvântul Domnului a strigat asupra jertfelnicului şi a zis: „O, jertfelnicule, jertfelnicule, aşa grăieşte Domnul: «Iată, casei lui David i se va naşte un fiu, anume Iosia; deasupra ta îi va aduce el ca jertfă pe preoţii înălţimilor, pe cei ce jertfesc pe tine, şi oase de oameni va arde pe tine»“."

3 Şi'n ziua aceea a dat şi un semn, zicând: „Acesta-i cuvântul pe care Domnul l-a grăit: – Iată, jertfelnicul s'a despicat, iar grăsimea de pe el se va vărsa“."

4 Şi a fost că dacă regele Ieroboam a auzit cuvântul omului lui Dumnezeu – al celui ce strigase asupra jertfelnicului din Betel – şi-a întins regele mâna de la jertfelnic, zicând: „Prindeţi-l!“ Şi, iată, mâna pe care şi-o întinsese împotriva aceluia s'a uscat, aşa că n'a mai putut să şi-o tragă înapoi."

5 Iar jertfelnicul s'a despicat, iar grăsimea de pe el s'a vărsat, după semnul pe care omul lui Dumnezeu îl dăduse prin cuvântul Domnului."

6 Atunci regele Ieroboam a zis către omul lui Dumnezeu: „Roagă-te în faţa Domnului, Dumnezeului tău, ca mâna mea să se întoarcă la mine“. Iar omul lui Dumnezeu s'a rugat în faţa Domnului, iar mâna regelui s'a întors la el, făcându-se ca mai înainte."

7 Şi a zis regele către omul lui Dumnezeu: „Intră cu mine în casă şi prânzeşte şi-ţi voi da daruri“."

8 Dar omul lui Dumnezeu i-a zis regelui: „Chiar şi jumătate din casa ta de mi-ai da-o, eu tot nu voi intra cu tine şi nu voi sta la masă şi nici nu voi bea apă din locul acesta;"

9 căci aşa mi-a poruncit mie Domnul prin cuvântul Său: «Să nu mănânci pâine şi să nu bei apă şi să nu te întorci pe drumul pe care ai venit»“."

10 Şi s'a dus pe altă cale, neîntorcându-se pe drumul pe care venise la Betel."

11 În Betel locuia un profet bătrân. Fiii săi au venit şi i-au povestit toate lucrurile pe care omul lui Dumnezeu le făcuse în ziua aceea în Betel, precum şi cuvintele pe care i le spusese regelui. Iar faţa tatălui lor s'a schimbat."

12 Atunci tatăl lor le-a grăit, zicând: „Pe ce cale s'a dus?“ Iar fiii săi i-au arătat calea pe care plecase omul lui Dumnezeu, cel ce ieşise din Iuda."

13 Şi le-a zis fiilor săi: „Puneţi-mi şaua pe asină!“ Şi i-au pus şaua pe asină, iar el a încălecat pe ea."

14 Şi a mers după omul lui Dumnezeu şi l-a aflat şezând sub un stejar; şi i-a zis: „Tu eşti oare omul lui Dumnezeu, cel ce a ieşit din Iuda?“ Iar acela a zis: „Eu“."

15 Şi i-a zis: „Vino cu mine şi mănâncă pâine!“"

16 Acela însă i-a zis: „Nicidecum nu voi putea să mă întorc cu tine, nici nu voi mânca pâine şi nici nu voi bea apă în locul acesta,"

17 de vreme ce aşa mi-a poruncit mie Domnul prin cuvânt, zicând: «Acolo să nu mănânci pâine şi acolo să nu bei apă şi de acolo să nu te întorci pe calea pe care ai mers»“."

18 Dar cestălalt i-a zis: „Sunt şi eu profet, ca şi tine, şi un înger mi-a grăit cu cuvântul Domnului, zicând: – Întoarce-l la tine, în casa ta, unde să mănânce pâine şi să bea apă“. El însă l-a minţit."

19 Şi l-a întors îndărăt, iar acela a mâncat pâine şi a băut apă în casa lui."

20 Şi a fost că'n timp ce el şedea la masă, fost-a cuvântul Domnului către profetul care-l adusese înapoi,"

21 iar acesta a grăit către omul lui Dumnezeu, cel ce venise din Iuda, zicând: „Aşa grăieşte Domnul: Pentru că ai amărât cuvântul Domnului şi n'ai păzit porunca pe care ţi-a poruncit-o Domnul, Dumnezeul tău,"

22 ci te-ai întors şi ai mâncat pâine şi ai băut apă în locul acesta despre care ţi-am grăit, zicând: «Să nu mănânci pâine şi nici să bei apă!»: trupul tău nu va intra în mormântul părinţilor tăi“."

23 Şi a fost că după ce el a mâncat pâine şi a băut apă, acesta i-a pus şaua pe asinul său, iar acela s'a întors,"

24 dar pe cale a dat peste el un leu şi l-a ucis; trupul său zăcea aruncat în drum, asinul şedea lângă el, iar leul şedea şi el lângă trup."

25 Şi, iată, nişte oameni mergeau prin preajmă şi au văzut stârvul aruncat în drum şi pe leu şezând lângă stârv; şi au venit şi au spus-o în cetatea unde locuia profetul cel bătrân."

26 Acesta, adică cel care-l întorsese din cale, a auzit şi a zis: „Acesta e omul lui Dumnezeu, cel ce a amărât cuvântul Domnului"

27 şi pe care Domnul l-a dat leului care l-a sfâşiat şi l-a ucis, după cuvântul pe care Domnul i l-a grăit“. Şi le-a spus fiilor săi: „Puneţi-mi şaua pe asin!“ Iar ei au pus-o."

28 Şi s'a dus şi a aflat trupul aruncat în drum, iar pe asin şi pe leu stând lângă trup; leul nu mâncase trupul omului lui Dumnezeu şi nici nu sfâşiase asinul."

29 Atunci profetul a luat trupul omului lui Dumnezeu şi l-a pus pe asin; şi profetul l-a întors în cetate, ca să-l îngroape."

30 Şi i-a pus trupul în propriul său mormânt şi l-a plâns: „Vai, frate!“"

31 Şi a fost că, după ce l-a plâns, le-a grăit fiilor săi, zicând: „Când va fi să mor, îngropaţi-mă în acest mormânt în care a fost îngropat omul lui Dumnezeu; puneţi-mă alături de osemintele lui, pentru ca oasele mele să se mântuiască împreună cu oasele lui."

32 Căci, negreşit, cuvântul pe care el l-a grăit prin cuvântul Domnului despre jertfelnicul din Betel şi despre capiştile cele înalte din Samaria, acela se va plini.“"

33 Ieroboam, însă, nici după întâmplarea aceasta nu s'a întors de la răutăţile lui, ci, dimpotrivă, continua ca din poporul de rând să facă preoţi pentru capiştile de pe înălţimi; pe cine vrea să fie, pe acela îl „sfinţea“, iar acela devenea preot al capiştilor de pe înălţimi."

34 Faptul acesta s'a socotit păcat pentru casa lui Ieroboam, spre nimicire şi spre stingere de pe faţa pământului."

14

1 În vremea aceea s'a îmbolnăvit Abia, fiul lui Ieroboam."

2 Iar Ieroboam i-a zis femeii sale: „Scoală-te şi schimbă-te – ca să nu te cunoască nimeni că tu eşti femeia lui Ieroboam – şi du-te la Şilo; acolo se află profetul Ahia, cel care mi-a spus că voi domni peste acest popor.;"

3 Şi ia cu tine pentru omul lui Dumnezeu zece pâini şi turte pentru copiii lui şi struguri şi un urcior cu miere şi vei merge la el, iar el îţi va spune ce va fi cu pruncul“."

4 Aşa a făcut femeia lui Ieroboam şi s'a dus la Şilo şi a intrat în casa lui Ahia; dar Ahia nu era în stare să vadă, că i se împăienjeniseră ochii de bătrâneţe."

5 Şi a zis Domnul către Ahia: „Iată, femeia lui Ieroboam vine să te întrebe despre fiul ei, că e bolnav: aşa şi aşa îi vei spune“."

6 Şi'n timp ce ea intra făcându-se ca şi cum ar fi fost alta, Ahia a auzit zgomotul paşilor ei intrând pe uşă şi a zis: „Intră, tu, femeia lui Ieroboam!; de ce te faci ca şi cum ar fi alta? Şi eu sunt pentru tine un trimis aspru."

7 Mergi acasă şi spune-i lui Ieroboam: Aşa grăieşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Pentru că Eu te-am ridicat din mijlocul poporului şi te-am pus cârmuitor peste poporul Meu Israel"

8 şi am rupt regatul tău de casa lui David şi ţi l-am dat ţie, dar tu n'ai fost ca robul Meu David – cel ce Mi-a păzit poruncile şi a umblat după Mine cu toată inima lui, ca să facă ceea ce e drept în ochii Mei –,"

9 ci te-ai purtat mai rău decât toţi cei ce au fost înaintea ta şi ţi-ai făcut alţi dumnezei şi chipuri turnate ca să Mă întărâţi la mânie, iar pe Mine M'ai lepădat de la faţa ta,"

10 de aceea, iată, Eu voi aduce necazuri asupra casei lui Ieroboam şi voi stârpi din casa lui Ieroboam pe toţi cei de parte bărbătească, rob sau liber în Israel, şi voi curăţa casa lui Ieroboam aşa cum se mătură gunoiul, până n'o să mai rămână nimic;"

11 cel din Ieroboam care va muri în cetate, pe acela câinii îl vor mânca; iar cel ce va muri în câmp, pe acela îl vor mânca păsările cerului, căci Domnul a grăit»."

12 Aşadar, ridică-te şi du-te la casa ta; când vei pune piciorul în cetate, atunci pruncul va muri;"

13 şi-l va plânge întregul Israel şi-l vor îngropa; căci el singur dintre cei care sunt ai lui Ieroboam va fi pus în mormânt, fiindcă din casa lui Ieroboam doar în el s'a aflat cuvânt bun despre Domnul, Dumnezeul lui Israel."

14 Iar Domnul Îşi va ridica peste Israel un rege care va nimici casa lui Ieroboam în ziua aceea, începând de acum."

15 Fi-vor Israeliţii loviţi de Domnul aşa cum se clatină trestia în apă; El îi va stârpi de pe faţa acestui bun pământ pe care l-a dat părinţilor lor şi-i va împrăştia dincolo de Râu, pentru că şi-au făcut crânguri, mâniindu-L pe Domnul."

16 Domnul îl va da pe Israel pentru păcatele lui Ieroboam, cel ce însuşi a păcătuit făcându-l şi pe Israel să păcătuiască“."

17 Şi s'a ridicat femeia lui Ieroboam şi s'a dus la Tirţa. Şi a fost că'n clipa când ea păşea peste pragul casei, pruncul a murit; şi l-au îngropat."

18 Şi l-a plâns întregul Israel, după cuvântul pe care Domnul îl grăise prin mâna robului Său, profetul Ahia."

19 Iar celelalte fapte ale lui Ieroboam – cum a purtat el războaie şi cum a domnit –, iată că acestea sunt scrise în Cartea Faptelor din anii regilor lui Israel."

20 Iar zilele în care a domnit Ieroboam au fost douăzeci şi doi de ani. Şi a adormit împreună cu părinţii săi; iar în locul lui a domnit Nadab, fiul său."

21 Iar peste Iuda [în acest timp] domnea Roboam, fiul lui Solomon. Când a început să domnească, Roboam avea patruzeci şi unu de ani; şi a domnit şaptesprezece ani în Ierusalim, cetatea pe care, dintre toate seminţiile lui Israel, Şi-a ales-o Domnul să-Şi pună numele acolo. Pe mama lui o chema Naama Amonita."

22 Roboam a făcut şi el fapte rele în faţa Domnului şi, prin păcatele săvârşite de el, L-a mâniat mai mult decât tot ceea ce făcuseră părinţii lui."

23 Ei [Iudeii] şi-au zidit înălţimi şi stâlpi şi crânguri pe fiece deal înalt şi sub fiece copac umbros."

24 Şi sodomie s'a făcut în ţară; au făcut toate urâciunile neamurilor pe care Domnul le izgonise din faţa fiilor lui Israel."

25 Şi a fost că în cel de al cincilea an al domniei lui Roboam, Şişac, regele Egiptului, s'a ridicat împotriva Ierusalimului."

26 Şi a luat toate vistieriile casei Domnului şi vistieriile casei domneşti şi scuturile de aur pe care David le luase din mâna slujitorilor lui Hadad-Ezer, regele din Ţoba, şi le adusese în Ierusalim, şi scuturile de aur pe care le făcuse Solomon, pe toate le-a luat şi le-a dus în Egipt."

27 Iar Roboam a făcut în locul lor scuturi de aramă şi cu ele i-a înzestrat pe căpitanii gărzii care păzeau poarta casei regelui;"

28 când regele venea la templul Domnului, garda le purta înainte; apoi le punea în casa corpului de gardă."

29 Iar celelalte fapte ale lui Roboam, şi toate lucrurile pe care el le-a făcut, iată, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din anii regilor lui Israel?"

30 Între Roboam şi Ieroboam a fost război în toată vremea."

31 Roboam a adormit împreună cu părinţii săi şi a fost îngropat laolaltă cu părinţii săi în cetatea lui David. Numele mamei sale era Naama Amonita. Iar în locul lui a domnit Abia, fiul său."

15

1 În anul al optsprezecelea al domniei lui Ieroboam, fiul lui Nabat, peste Iuda a devenit rege Abia, fiul lui Roboam."

2 Trei ani a domnit el în Ierusalim. Pe mama sa o chema Maaca, şi era fiica lui Abesalom."

3 Acesta a umblat în toate păcatele tatălui său, pe care le făcuse înaintea lui; inima lui nu era pe de-a'ntregul cu Domnul Dumnezeul lui, aşa cum fusese inima lui David, străbunicul său;"

4 căci de dragul lui David i-a dat Domnul acestuia o rămăşiţă, aşa ca el să-i rânduiască după el pe fiii săi şi să întărească Ierusalimul;"

5 fiindcă David a făcut ceea ce este drept înaintea Domnului, şi'n toate zilele vieţii sale nu s'a abătut de la nimic din câte i-a poruncit."

6 Şi război a fost între Abia şi Ieroboam."

7 Cât despre celelalte întâmplări ale lui Abia şi despre toate câte a făcut el, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din anii regilor lui Iuda?"

8 Abia a adormit împreună cu părinţii lui – în cel de al douăzecilea an al domniei lui Ieroboam – şi a fost îngropat laolaltă cu părinţii săi în cetatea lui David. Iar în locul său a devenit rege Asa, fiul său."

9 Asa a început să domnească peste Iuda în cel de al douăzecilea an al domniei lui Ieroboam, regele Israelului."

10 Patruzeci şi unu de ani a domnit el în Ierusalim. Pe mama lui o chema Ana, din neamul lui Abesalom."

11 Asemenea lui David, strămoşul său, Asa a făcut ceea ce e drept înaintea Domnului;"

12 el a stârpit din ţară ascunşii paşi ai şoaptelor păgâne şi a curăţit-o de toate spurcăciunile pe care le făcuseră părinţii lui."

13 Ba încă şi pe Ana, mama sa, a lipsit-o de numele de regină, pentru că ea făcuse o adunare ruşinoasă în propriul ei desiş; Asa i-a stricat culcuşurile şi le-a ars cu foc la pârâul Cedrilor."

14 Înălţimile însă nu le-a surpat; cu toate acestea, inima lui Asa a fost pe de-a'ntregul cu Domnul în toate zilele vieţii sale."

15 El a adus în casa Domnului stâlpii tatălui său şi stâlpii lui de aur şi argint, precum şi vasele."

16 Între Asa şi Baeşa, regele Israelului, a fost război în toate zilele lor."

17 Baeşa, regele Israelului, s'a ridicat împotriva [regatului] lui Iuda şi a început a zidi Rama, aşa ca nimeni să nu poată ieşi sau intra la Asa, regele lui Iuda."

18 Atunci Asa a luat tot argintul şi aurul ce se aflau în vistieriile casei Domnului şi în vistieriile casei regelui şi a pus totul în mâinile servilor săi, pe care i-a trimis cu următoarea solie la Benhadad, fiul lui Tabrimon, fiul lui Hezion, regele Siriei, care locuia în Damasc:"

19 „Legământ să fie între mine şi tine, între tatăl meu şi tatăl tău; iată, ţi-am trimis în dar argint şi aur; vino acum şi strică legământul pe care-l ai cu Baeşa, regele Israelului, pentru ca el să se retragă dinspre mine“."

20 Iar Benhadad l-a ascultat pe regele Asa şi i-a trimis pe căpitanii oştilor sale în cetăţile lui Israel şi au bătut Ainul, Danul, Abel, Bet-Maaca şi tot Chineretul şi tot ţinutul Neftali."

21 Şi a fost că dacă Baeşa a auzit, s'a oprit din zidirea Ramei şi s'a întors la Tirţa."

22 Atunci regele Asa a dat poruncă în întregul Iuda – fără să scutească pe cineva – şi au cărat din Rama pietrele şi lemnele cu care zidise Baeşa; regele Asa a zidit cu ele Ghibeea lui Veniamin şi Miţpa."

23 Cât despre celelalte întâmplări ale lui Asa şi despre puternicele lui fapte pe care le-a săvârşit, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din anii regilor lui Iuda? (în afară de aceea că la bătrâneţe a fost bolnav de picioare)."

24 Şi a adormit Asa împreună cu părinţii lui şi a fost îngropat laolaltă cu părinţii lui în cetatea lui David, strămoşul său. În locul lui a devenit rege Iosafat, fiul său."

25 Cât despre Nadab, fiul lui Ieroboam, el a început să domnească peste Israel în cel de-al doilea an al domniei lui Asa, regele lui Iuda; şi a domnit peste Israel timp de doi ani."

26 Acesta a făcut ce e rău în faţa Domnului şi a umblat pe urmele tatălui său, în păcatele cu care l-a făcut şi pe Israel să păcătuiască."

27 Iar Baeşa, fiul lui Ahia, din casa lui Isahar, a uneltit împotriva lui şi l-a ucis la Ghibeton, cetatea Filistenilor, atunci când Nadab şi toţi Israeliţii împresuraseră Ghibetonul."

28 Baeşa l-a ucis în cel de-al treilea an al domniei lui Asa, regele lui Iuda, şi a domnit în locul lui."

29 Şi a fost că de îndată ce a devenit rege, el a ucis toată casa lui Ieroboam şi n'a lăsat din Ieroboam pe nimeni cu suflare până ce i-a nimicit cu totul, după cuvântul pe care Domnul îl grăise prin robul Său Ahia din Şilo,"

30 din pricina păcatelor pe care Ieroboam le făcuse, cu care l-a împins şi pe Israel să păcătuiască, purtare cu care L-a mâniat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel."

31 Cât despre celelalte întâmplări ale lui Nadab şi despre toate pe care el le-a făcut, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din anii regilor lui Israel?"

32 Între Asa şi Baeşa, regele lui Israel, a fost război în toate zilele lor."

33 Baeşa, fiul lui Ahia, a început să domnească peste Israel, la Tirţa, în cel de al treilea an al domniei lui Asa, regele lui Iuda; şi a domnit douăzeci şi patru de ani."

34 Acesta a făcut ceea ce e rău în ochii Domnului; el a umblat pe urmele lui Ieroboam, fiul lui Nabat, în păcatele lui, cu care l-a făcut şi pe Israel să păcătuiască."

16

1 Şi a fost cuvântul Domnului către Baeşa prin mâna lui Iehu, fiul lui Hanani:"

2 „Pentru că Eu te-am ridicat din ţărână şi te-am făcut domn peste poporul Meu Israel, dar tu ai umblat pe urmele lui Ieroboam şi l-ai făcut şi pe poporul Meu Israel să cadă în păcat, ca să Mă întărâte cu deşertăciunile lor,"

3 iată, Eu îi voi lua pe ultimii urmaşi ai lui Baeşa şi pe ultimii urmaşi ai casei lui şi-i voi face casa precum casa lui Ieroboam, fiul lui Nabat:"

4 cel din Baeşa care va muri în cetate, pe acela câinii îl vor mânca, iar cel ce va muri în câmp, pe acela îl vor mânca păsările cerului“."

5 Cât despre celelalte întâmplări ale lui Baeşa şi despre toate faptele pe care le-a făcut şi despre domnia lui, iată, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din anii regilor lui Israel?"

6 Baeşa a adormit împreună cu părinţii lui şi a fost îngropat la Tirţa. În locul lui a devenit rege Ela, fiul său."

7 Iar despre Baeşa şi despre casa lui şi despre toate relele pe care el le-a făcut în faţa Domnului ca să-L mânie cu faptele mâinilor sale, dovedindu-se el a fi precum casa lui Ieroboam – pricină pentru care a şi fost stârpit –, pe toate acestea le grăise Domnul prin mâna lui Iehu, fiul lui Hanani."

8 Ela, fiul lui Baeşa, a domnit peste Israel vreme de doi ani, în Tirţa."

9 Împotriva lui a uneltit Zimri, căpitan peste jumătate din călărimea lui: în timp ce [regele] a băut şi s'a îmbătat în casa lui Arţa, mai-marele curţii din Tirţa,"

10 Zimri a intrat şi l-a lovit şi l-a omorât şi a domnit în locul lui."

11 Şi a fost că de îndată ce a devenit rege şi s'a aşezat pe tronul său, a ucis toată casa lui Baeşa, că n'a mai rămas din ea nimeni de parte bărbătească, nici rude şi nici prieteni."

12 Şi astfel a nimicit Zimri toată casa lui Baeşa, după cuvântul pe care Domnul îl grăise despre casa lui Baeşa prin profetul Iehu,"

13 pentru toate păcatele lui Baeşa şi ale fiului său Ela, cu care ei l-au făcut şi pe Israel să păcătuiască, pentru ca prin idolii lor să-L mânie pe Domnul, Dumnezeul lui Israel."

14 Cât despre celelalte întâmplări ale lui Ela şi despre toate câte le-a făcut, iată, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din anii regilor lui Israel?"

15 Zimri a domnit în Tirţa şapte zile; iar Israel îşi rânduise tabăra împotriva Ghibetonului, care se afla la Filisteni."

16 Poporul din tabere a auzit spunându-se că Zimri a uneltit împotriva regelui şi că l-a omorât. Atunci poporul din Israel, în aceeaşi zi, acolo, în tabără, l-a făcut rege pe Omri, mai-marele oştirii."

17 Iar Omri, şi cu el întregul Israel, au plecat din Ghibeton şi au împresurat Tirţa."

18 Şi a fost că de îndată ce Zimri a văzut că cetatea fusese luată, s'a dus în odaia din fund a casei domneşti şi a aprins peste el casa domnească şi a murit acolo"

19 din pricina păcatelor pe care le săvârşise făcând ceea ce e rău în ochii Domnului, umblând în calea lui Ieroboam, fiul lui Nabat, şi în păcatele aceluia, cu care-l făcuse şi pe Israel să păcătuiască."

20 Cât despre celelalte întâmplări ale lui Zimri şi despre uneltirile pe care el le-a urzit, iată, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din anii regilor lui Israel?"

21 Atunci poporul lui Israel s'a împărţit în două: o jumătate din popor era pentru Tibni, fiul lui Ghinat, să-l facă pe el rege, iar cealaltă jumătate îl urma pe Omri."

22 Dar cei care-l urmau pe Omri i-au biruit pe cei care-l urmau pe Tibni, fiul lui Ghinat. Tibni a murit şi, odată cu el, şi fratele său Ioram, iar Omri a devenit rege în locul lui Tibni."

23 În cel de al treizeci şi unulea an al domniei lui Asa a început Omri să domnească peste Israel vreme de doisprezece ani; şase ani a domnit în Tirţa."

24 Omri a cumpărat muntele Samariei, cu doi talanţi de argint, de la Şemer, stăpânul acelui munte; pe munte a ridicat ziduri, iar muntele pe care el a zidit s'a numit Samaria, după numele lui Şemer, stăpânul muntelui."

25 Omri a făcut ceea ce este rău în ochii Domnului şi a fost mai nelegiuit decât toţi cei de dinaintea lui."

26 El a umblat pe toate căile lui Ieroboam, fiul lui Nabat, şi în păcatele prin care acela l-a făcut şi pe Israel să păcătuiască, spre a-L mânia pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, cu idolii lor."

27 Cât despre celelalte întâmplări ale lui Omri şi despre toate faptele lui şi despre toată tăria lui, iată, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din anii regilor lui Israel?"

28 Iar Omri a adormit împreună cu părinţii lui şi e înmormântat în Samaria. Iar în locul lui a devenit rege Ahab, fiul său.
În cel de al unsprezecelea an al domniei lui Omri s'a urcat pe tron Iosafat, fiul lui Asa; avea treizeci şi cinci de ani când a început să domnească, iar domnia lui în Ierusalim a durat douăzeci şi cinci de ani. Pe mama lui o chema Azuba şi era fiica lui Şilhi. El a umblat în căile lui Asa, părintele său, şi nu s'a abătut de la ele, făcând ceea ce e drept în ochii Domnului, în afară de faptul că nu a desfiinţat înălţimile, căci [poporul] încă aducea jertfe şi tămâieri pe înălţimi. Cât despre înţelegerile pe care Iosafat le-a făcut cu regele lui Israel şi despre toate faptele mari pe care le-a săvârşit şi despre duşmanii împotriva cărora s'a luptat, iată, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din anii regilor lui Iuda? El a stârpit din ţară rămăşiţele desfrânării pe care unii o săvârşeau în zilele lui Asa, părintele său. În Edom nu era rege, ci un locţiitor. Iar regele Iosafat a făcut o corabie la Tarsis, ca să meargă la Ofir pentru aur; dar ea n'a ajuns, căci s'a sfărâmat la Eţion Gheber. Atunci regele Israelului i-a zis lui Iosafat: „Să meargă în corabie atât servii tăi, cât şi servii mei!“ Dar Iosafat n'a vrut. Iosafat a adormit împreună cu părinţii lui şi a fost îngropat laolaltă cu părinţii săi în cetatea lui David. În locul lui a devenit rege Ioram, fiul său."

29 În cel de al doilea an al domniei lui Iosafat, regele lui Iuda, rege peste Israel, în Samaria, a devenit, pentru douăzeci şi doi de ani, Ahab, fiul lui Omri."

30 Ahab, fiul lui Omri, a făcut ceea ce e rău în ochii Domnului şi a fost mai nelegiuit decât toţi cei de dinaintea lui."

31 Nu i-a fost de-ajuns să umble în păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nabat, dar şi-a luat-o de femeie pe Izabela, fiica lui Etbaal, regele Sidonului, şi a început să-i slujească lui Baal şi să i se închine."

32 Şi i-a ridicat lui Baal un jertfelnic în casa urâciunilor pe care o făcuse în Samaria;"

33 şi a făcut un tufiş; dar Ahab a făcut mult mai multe nelegiuiri, ca să-L mânie pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, şi să-şi dărâme propriul său suflet, fiind el mai nelegiuit decât toţi regii lui Israel de dinaintea lui."

34 În zilele lui, Hiel din Betel a zidit Ierihonul; temelia i-a pus-o pe [mormântul lui] Abiron, întâiul său-născut, iar porţile i le-a aşezat pe [mormântul lui] Segub, fiul său mai mic, după cuvântul pe care Domnul îl grăise prin Iosua, fiul lui Navi."

17

1 Atunci profetul Ilie, Tesviteanul din Tesva Galaadului, a zis către Ahab: „Viu este Domnul, Dumnezeul puterilor, Dumnezeul lui Israel, în faţa Căruia stau eu: În aceşti ani nu va fi nici rouă şi nici ploaie decât numai când voi zice eu“."

2 Şi a fost cuvântul Domnului către Ilie:"

3 „Du-te de aici, îndreaptă-te spre răsărit şi ascunde-te la pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului."

4 Apă vei bea din acel pârâu, iar eu le voi porunci corbilor să te hrănească acolo“."

5 Iar Ilie a făcut după cuvântul Domnului şi s'a aşezat la pârâul Cherit, în faţa Iordanului."

6 Corbii îi aduceau pâine dimineaţa şi carne seara, iar apă bea din pârâu."

7 Şi a fost că, după o vreme, pârâul a secat, nefiind ploaie pe pământ."

8 Atunci a fost cuvântul Domnului către Ilie, zicând:"

9 „Ridică-te şi du-te la Sarepta Sidonului; iată, eu i-am poruncit unei femei văduve să te hrănească“."

10 Iar el s'a ridicat şi s'a dus la Sarepta şi a ajuns la poarta cetăţii; şi, iată, acolo era o femeie văduvă adunând vreascuri; iar Ilie a chemat-o şi i-a zis: „Adu-mi oleacă de apă într'un vas, ca să beau!“"

11 Ea a plecat ca să-i aducă, dar Ilie a chemat-o şi i-a zis: „Adu-mi în mână şi o bucată de pâine!“"

12 Dar femeia i-a zis: „Viu este Domnul, Dumnezeul tău, că nu am nici o azimă, ci doar o mână de făină într'un vas şi puţin untdelemn într'un urcior; iată, adun câteva vreascuri şi mă duc să o gătesc pentru mine şi pentru copiii mei şi vom mânca şi vom muri.“"

13 Atunci Ilie i-a zis: „Cutează!; intră şi fă aşa cum ai zis; dar de acolo să faci mai întâi pentru mine o azimă mică şi să mi-o aduci; iar pentru tine şi copiii tăi vei face la urmă."

14 Căci aşa grăieşte Domnul:Făina din vas nu va scădea
şi untdelemnul din urcior nu se va împuţina
până în ziua când Domnul
va da ploaie pe pământ“."

15 Iar femeia s'a dus şi a făcut întocmai; şi au mâncat, ea, el şi copiii ei;"

16 şi făina din vas nu a scăzut şi untdelemnul din urcior nu s'a împuţinat, după cuvântul pe care Domnul îl grăise prin gura lui Ilie."

17 Şi a fost că după aceea s'a îmbolnăvit fiul femeii, stăpâna casei; iar boala lui a fost atât de grea, încât n'a mai rămas în el nici o suflare."

18 Atunci ea a zis către Ilie: „Ce-ai avut cu mine, omul lui Dumnezeu? ai venit la mine să-mi pomeneşti păcatele şi să-mi omori fiul?“"

19 Iar Ilie i-a zis femeii: „Dă-mi-l pe fiul tău!“ Şi i l-a luat de la sân şi l-a urcat în odaia în care locuia el şi l-a întins pe pat."

20 Şi a strigat Ilie şi a zis: „O, Doamne, Tu, martorul femeii la care locuiesc, Tu i-ai făcut rău omorându-i fiul!“"

21 Şi a suflat de trei ori asupra copilului şi L-a chemat pe Domnul, zicând: „O, Doamne, Dumnezeul meu, sufletul acestui copil să se întoarcă în el!“"

22 Şi aşa s'a făcut, şi copilul a dat glas;"

23 iar el l-a coborât în casă din odaia de deasupra şi i l-a dat mamei sale. Şi a zis Ilie: „Vezi, fiul tău trăieşte“."

24 Iar femeia a zis către Ilie: „Iată, acum ştiu că eşti un om al lui Dumnezeu şi că adevărat este în gura ta cuvântul Domnului“."

18

1 Şi a fost că după multe zile, în anul al treilea a fost cuvântul Domnului către Ilie, zicând: „Du-te şi i te înfăţişează lui Ahab, iar Eu voi aduce ploaie pe faţa pământului“."

2 Iar Ilie a plecat să i se înfăţişeze lui Ahab.
Foametea era cumplită în Samaria,"

3 iar Ahab l-a chemat pe Obadia, mai-marele curţii (acest Obadia era foarte temător de Dumnezeu;"

4 când Izabela îi ucidea pe profeţii Domnului, Obadia a luat o sută de profeţi şi i-a ascuns, câte cincizeci, în două peşteri, şi-i hrănea cu pâine şi apă)."

5 Şi a zis Ahab către Obadia: „Vino şi să umblăm prin ţară şi pe la izvoarele apelor şi pe la toate pâraiele, că poate vom găsi ceva iarbă ca să ţinem în viaţă caii şi catârii, aşa ca ei să nu piară cu totul“."

6 Atunci şi-au împărţit între ei calea pe care s'o cutreiere fiecare: Ahab a apucat singur pe un drum, iar Obadia a apucat, tot singur, pe un altul."

7 Obadia era singur pe drum; iar Ilie venea, tot singur, să-l întâmpine. Atunci Obadia s'a grăbit şi a căzut cu faţa la pământ şi a zis: „Domnul meu, Ilie, oare tu eşti?“"

8 Iar Ilie i-a zis: „Eu. Du-te şi spune-i stăpânului tău: - Iată, Ilie este aici!“"

9 Atunci Obadia a zis: „Ce păcat am făcut eu ca să-l dai pe robul tău în mâinile lui Ahab să mă omoare?"

10 Viu este Domnul, Dumnezeul tău: Nu e neam sau regat la care stăpânul meu să nu fi trimis să te caute. Şi dacă-i spuneau: – Nu se află aici!, atunci el dădea foc regatului şi ţinuturilor lui, numai pentru că n'a dat de tine."

11 Iar acum tu zici: – Du-te şi spune-i stăpânului tău: – Iată, Ilie este aici!..."

12 Dar când eu voi pleca de lângă tine, iar pe tine te va duce Duhul Domnului într'un loc pe care eu nu-l ştiu, şi voi intra să-i spun lui Ahab, iar el nu te va afla, atunci el mă va ucide. Robul tău însă se teme de Domnul încă din tinereţile lui."

13 Domnul meu, oare nu ţi s'a spus ce am făcut eu când Izabela îi ucidea pe profeţii Domnului?: cum am ascuns eu o sută dintre profeţii Domnului, câte cincizeci într'o peşteră, şi cum i-am hrănit cu pâine şi apă?"

14 Iar acum tu îmi zici: – Du-te şi spune-i stăpânului tău: – Iată-l pe Ilie!, iar el mă va ucide“."

15 Ilie însă a zis: „Viu este Domnul Puterilor, în faţa Căruia stau eu: astăzi mă voi arăta în faţa lui!“"

16 Atunci Obadia a plecat să-l întâlnească pe Ahab; şi i-a spus, iar Ahab a alergat în mare grabă şi s'a dus să-l întâmpine pe Ilie."

17 Şi a fost că atunci când Ahab l-a văzut pe Ilie, i-a zis: „Tu eşti cel care-l răzvrăteşti pe Israel?“"

18 Dar Ilie a zis: „Nu eu îl răzvrătesc pe Israel, ci tu şi casa tatălui tău, prin aceea că L-aţi părăsit pe Domnul, Dumnezeul vostru, şi aţi mers după baali."

19 Şi acum, trimite şi adună la mine întregul Israel pe muntele Carmel, şi pe cei patru sute cincizeci de profeţi neruşinaţi ai lui Baal şi pe cei patru sute de profeţi ai tufişurilor, care mănâncă la masa Izabelei!“"

20 Ahab a trimis atunci la tot Israelul; şi toţi profeţii s'au adunat pe muntele Carmel."

21 Iar Ilie s'a apropiat de ei toţi. Şi le-a zis Ilie: „Până când veţi şchiopăta din amândouă gleznele? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeţi după El; dar dacă este Baal, mergeţi după el!“ Dar poporul n'a răspuns nimic."

22 Şi a zis Ilie către popor: „Eu singur am rămas profet al Domnului; profeţii lui Baal sunt patru sute cincizeci, iar profeţii tufişurilor sunt patru sute."

23 Daţi-ne doi boi: ei să-şi aleagă unul, să-l taie în bucăţi şi să-l aşeze deasupra lemnelor, dar foc să nu pună; iar eu îl voi rândui pe celălalt bou, dar foc nu voi pune."

24 Voi să strigaţi numele dumnezeilor voştri, iar eu voi chema numele Domnului Dumnezeului meu; ei bine, Dumnezeul care va răspunde cu foc, Acela este Dumnezeu“. Şi întregul popor a răspuns, zicând: „Bun e cuvântul pe care l-ai grăit!“"

25 Iar Ilie le-a zis profeţilor ruşinii: „Alegeţi-vă un bou şi jertfiţi voi întâi – fiindcă sunteţi mulţi! – şi chemaţi numele dumnezeului vostru; dar foc să nu puneţi!“"

26 Iar aceia au luat un bou şi au făcut aşa şi de dimineaţa până la amiază au chemat numele lui Baal, zicând: „Auzi-ne, Baale, auzi-ne...!“ Şi nici că glas a fost, şi nici auz. Şi alergau bezmetici în jurul jertfelnicului pe care-l făcuseră."

27 Şi se făcuse amiază, iar Ilie Tesviteanul îşi bătea joc de ei, zicând: „Strigaţi cât vă ţine gura, că el e dumnezeu; poate că se gândeşte, ori că s'a apucat de vreo oarecare treabă, ori poate că doarme... ca să se trezească...“."

28 Iar ei strigau cu glas mare şi - după obiceiul lor - se tăiau cu cuţitele şi se loveau cu bice până ce le dădea sângele."

29 Şi au tot profeţit până'n seară, la vremea jertfei; şi nici că glas a fost, şi nici auz. Atunci Ilie Tesviteanul a grăit către profeţii urâciunilor, zicând: „Daţi-vă acum la o parte, ca să-mi aduc şi eu jertfa!“ Iar ei s'au dat de-o parte, mai încolo."

30 Iar Ilie a zis către popor: „Apropiaţi-vă de mine!“ Şi întregul popor s'a apropiat de el."

31 Atunci Ilie a luat douăsprezece pietre – după numărul seminţiilor lui Israel, aşa cum Domnul îi spusese: „Israel va fi numele tău“ –"

32 şi a zidit pietrele întru numele Domnului şi a vindecat jertfelnicul care fusese dărâmat; iar împrejurul jertfelnicului a săpat un şanţ în care ar fi încăput două măsuri de sămânţă;"

33 şi a îngrămădit lemnele pe jertfelnicul pe care-l făcuse şi a tăiat bucăţile [de carne] menite arderii-de-tot şi le-a aşezat deasupra lemnelor şi le-a rânduit pe jertfelnic."

34 Şi a zis: „Aduceţi-mi patru vedre de apă şi vărsaţi-le peste jertfă şi peste lemne!“ Şi au făcut aşa. Şi a zis: „Faceţi-o a doua oară!“ Şi au făcut-o a doua oară. Şi a zis: „Faceţi-o a treia oară!“ Iar ei au făcut-o a treia oară."

35 Apa alerga împrejurul jertfelnicului, iar şanţul se umpluse de apă."

36 Ilie şi-a ridicat atunci glasul către cer şi a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Israel, auzi-mă, Doamne, şi răspunde-mi astăzi cu foc, ca să cunoască tot poporul că Tu eşti Domnul, Dumnezeul lui Israel, şi că eu sunt robul Tău şi că de dragul Tău am făcut eu lucrurile acestea!"

37 Auzi-mă, Doamne, auzi-mă cu foc, ca să cunoască acest popor că Tu eşti Domnul Dumnezeu şi că Tu ai întors la Tine inima acestui popor!“"

38 Atunci foc a căzut din cer de la Domnul şi a mistuit jertfa şi lemnele şi apa care era în şanţ; focul a lins pietrele şi lutul."

39 Şi întregul popor a văzut şi a căzut cu faţa la pământ şi a zis: „Cu adevărat, Domnul este Dumnezeu; Domnul Acesta este Dumnezeu!“"

40 Şi a zis Ilie către popor: „Prindeţi-i pe profeţii lui Baal, încât nici unul din ei să nu scape!“ Şi i-au prins, iar Ilie i-a dus la pârâul Chişonului şi acolo i-a înjunghiat."

41 După aceea i-a zis Ilie lui Ahab: „Du-te şi mănâncă şi bea, că se aude vuiet de ploaie!“"

42 Şi s'a dus Ahab să mănânce şi să bea. Iar Ilie s'a urcat pe Carmel şi, plecându-se la pământ, şi-a pus faţa între genunchi"

43 şi i-a zis servului său: „Ridică-te şi uită-te spre mare!“ Servul s'a uitat şi a zis: „Nu e nimic“. Şi i-a zis Ilie: „Du-te şi fă-o de şapte ori!“ Iar acela s'a dus de şapte ori."

44 Şi a fost că a şaptea oară, iată, un norişor cât urma unui picior de om scotea apă din mare. Iar acesta i-a zis: „Du-te şi spune-i lui Ahab: – Înhamă-ţi caii la căruţă şi du-te devale, ca să nu te prindă ploaia!“"

45 Şi a fost că între timp cerul s'a înnegrit de nori şi de vânt; şi a fost ploaie mare. Iar Ahab a înhămat şi s'a dus la Izreel."

46 Şi mâna Domnului era peste Ilie. Acesta, încingându-şi mijlocul, a alergat înaintea lui Ahab în Izreel."

19

1 Iar Ahab i-a spus Izabelei, femeia sa, tot ceea ce făcuse Ilie, şi cum îi omorâse pe profeţi cu sabia."

2 Atunci Izabela a trimis la Ilie şi a zis: „Tu eşti Ilie, iar eu sunt Izabela: aşa să-mi facă mie dumnezeu – ba încă mai mult – dacă mâine la vremea aceasta nu voi face cu viaţa ta ceea ce ai făcut tu cu viaţa fiecăruia dintre ei!“"

3 Iar Ilie s'a temut şi s'a ridicat să-şi scape viaţa şi a venit la Beer-Şeba, în ţara lui Iuda, unde şi-a lăsat servul."

4 Şi a mers în pustie, cale de o zi; şi a venit şi s'a aşezat sub un ienupăr şi-şi ruga moartea, zicând: „Destul îmi este acum! Ia-mi, Doamne, viaţa, că nu sunt eu mai bun decât părinţii mei!“"

5 Şi s'a culcat şi a adormit acolo, sub copac. Şi, iată, Cineva S'a atins de el şi i-a zis: „Scoală-te şi mănâncă!“"

6 Ilie s'a uitat şi, iată, lângă căpătâiul său era o azimă de orz şi un urcior cu apă. Şi s'a sculat şi a mâncat şi a băut şi a adormit din nou."

7 Iar îngerul Domnului s'a întors şi l-a atins din nou şi i-a zis: „Scoală-te şi te hrăneşte, că lungă îţi este calea!“"

8 Iar el s'a sculat şi a mâncat şi a băut; şi în puterea acelei hrane a mers patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi până la muntele Horeb."

9 Acolo a intrat în peşteră şi a locuit în ea. Şi, iată, cuvântul Domnului a fost către el şi i-a zis: „Ce faci aici, Ilie?“"

10 Iar Ilie a zis: „Mare râvnă am avut pentru Domnul Atotţiitorul, de vreme ce fiii lui Israel Te-au părăsit şi Ţi-au dărâmat jertfelnicele, iar pe profeţii Tăi i-au ucis cu sabia; eu singur am rămas, iar ei caută să-mi ia viaţa“."

11 Iar El a zis: „Să ieşi mâine şi să stai în faţa Domnului în munte. Şi, iată, Domnul va trece; şi, iată, înaintea Domnului va fi năprasnică vijelie ce va despica munţii şi va sfărâma stâncile, dar nu în vijelie va fi Domnul; după vijelie va fi cutremur, dar nu în cutremur va fi Domnul;"

12 şi după cutremur va fi foc, dar nu în foc va fi Domnul; şi după foc va fi adiere de vânt lin, şi într'însa va fi Domnul“."

13 Şi a fost că dacă Ilie a auzit, şi-a acoperit faţa cu cojocul şi a ieşit şi a stat lângă peşteră. Şi, iată, un glas a venit la el şi i-a zis: „Ce faci aici, Ilie?“"

14 Iar Ilie a zis: „Mare râvnă am avut pentru Domnul Atotţiitorul, de vreme ce fiii lui Israel au părăsit legământul Tău şi Ţi-au dărâmat jertfelnicele, iar pe profeţii Tăi i-au ucis cu sabia; eu singur am rămas, iar ei caută să-mi ia viaţa“."

15 Şi a zis Domnul către el: „Du-te, întoarce-te pe calea ta şi mergi pe calea din pustia Damascului; şi te vei duce şi-l vei unge pe Hazael rege peste Siria."

16 Pe Iehu, fiul lui Nimşi, îl vei unge rege peste Israel; iar pe Elisei, fiul lui Şafat din Abel-Mehola, îl vei unge profet în locul tău."

17 Şi va fi că cel ce va scăpa de sabia lui Hazael, pe acela îl va ucide Iehu; iar cel ce va scăpa de sabia lui Iehu, pe acela îl va ucide Elisei."

18 Eu însă voi păstra în Israel şapte mii de bărbaţi: toţi genunchii care nu i s'au plecat lui Baal şi toate gurile care nu l-au cinstit“."

19 Iar el a plecat de acolo şi l-a aflat pe Elisei, fiul lui Şafat, care ara cu boii: douăsprezece perechi de boi erau înaintea lui, iar el în urma celei de a douăsprezecea; şi a mers Ilie la el şi şi-a aruncat cojocul asupră-i."

20 Atunci Elisei a lăsat boii şi a alergat după Ilie şi a zis: „Îi voi săruta pe tatăl meu şi pe mama mea şi voi veni după tine!“ Iar acela i-a zis: „Întoarce-te, că am treabă cu tine!“"

21 Iar acesta a plecat de lângă el şi a luat o pereche de boi şi i-a înjunghiat şi i-a fript cu jugurile boilor şi i-a dat poporului; aceia au mâncat, iar el s'a ridicat şi a mers după Ilie şi-i slujea."

20

1 Benhadad, regele Siriei, şi-a strâns toate oştile şi s'a ridicat şi a împresurat Samaria, el şi treizeci şi doi de regi împreună cu el; el cu toată călărimea şi cu toate carele lui de luptă s'a ridicat şi a împresurat Samaria şi s'a războit împotriva ei."

2 Şi a trimis soli în cetate la Ahab, regele lui Israel,"

3 iar aceia au zis: „Aşa grăieşte Benhadad: – Argintul şi aurul tău e al meu, femeile şi fiii tăi cei preafrumoşi sunt ai mei“."

4 Iar regele lui Israel a răspuns, zicând: „Aşa cum ai grăit, o, rege, domnul meu: eu sunt al tău, şi toate ale mele“."

5 Solii însă au venit din nou şi au zis: „Aşa grăieşte Benhadad: – Am trimis la tine, zicând: Tu îmi vei da mie argintul şi aurul tău şi pe femeile tale şi pe copiii tăi."

6 De aceea, mâine pe vremea asta îmi voi trimite slugile la tine şi ele vor scotoci prin casa ta şi prin casele servilor tăi: şi tot ce va fi pe pofta ochilor lor sau pe care ele vor pune mâna, vor lua“."

7 Atunci regele lui Israel i-a chemat pe toţi bătrânii ţării şi a zis: „Vedeţi şi luaţi seama că omul acesta cată nod în papură; că el a trimis la mine pentru femeile mele şi pentru fiii mei şi pentru fiicele mele; de la argintul şi aurul meu nu l-aş ţine de rău“."

8 Dar bătrânii şi'ntregul popor au zis: „Să nu-l asculţi şi nici să te'nvoieşti!“"

9 Iar el a zis către solii lui Benhadad: „Spuneţi-i stăpânului vostru: Toate lucrurile pentru care ai trimis prima oară la robul tău, sunt gata să le fac; dar lucrul acesta nu voi putea să-l fac“. Atunci solii au plecat şi i-au înapoiat răspunsul."

10 Dar Benhadad a trimis la el, spunând: „Aşa să-mi facă mie dumnezeu, ba încă şi mai mult, dacă ţărâna Samariei va fi de-ajuns să umple pumnii întregului popor, ai pedestraşilor mei!“"

11 Iar regele lui Israel a răspuns, zicând: „Ajunge: cocoşatul să nu se umfle'n pene ca acel cu şira dreaptă“."

12 Şi a fost că atunci când a primit el răspunsul acesta, el şi toţi regii care erau cu el şedeau în corturi şi beau; iar el le-a zis servilor săi: „Faceţi şanţ!“ Şi au făcut şanţ împrejurul cetăţii."

13 Şi, iată, un profet a venit la Ahab, regele Israelului, şi i-a zis: „Aşa grăieşte Domnul: – Văzut-ai tu această mare mulţime?: Iată, Eu o voi da astăzi în mâna ta, iar tu vei cunoaşte că Eu sunt Domnul“."

14 Şi a zis Ahab: „Prin cine?“ Acela a zis: „Aşa grăieşte Domnul: – Prin tinerii servi ai mai-marilor peste ţinuturi“. Ahab a zis: „Cine va începe războiul?“ Şi i s'a spus: „Tu“."

15 Atunci Ahab i-a numărat pe tinerii servi ai mai-marilor peste ţinuturi: erau două sute treizeci; apoi a numărat poporul, adică pe toţi războinicii: şaizeci de mii."

16 Şi a ieşit la amiază. Iar Benhadad – el şi cei treizeci şi doi de regi care i se alăturaseră – beau în corturi şi se îmbătaseră."

17 Şi au ieşit mai întâi tinerii servi ai mai-marilor peste ţinuturi. Regele Siriei a trimis cercetaşi, iar aceştia i-au spus: „Sunt oameni ieşind din Samaria“."

18 Iar el a zis: „Dacă ies pentru pace, prindeţi-i vii; dacă ies pentru război, prindeţi-i vii!“"

19 Din cetate au ieşit tinerii servi ai mai-marilor peste ţinuturi, şi oastea după ei."

20 Şi fiecare îl lovea pe cel ce-i era în faţă şi fiecare îl mai lovea o dată pe cel ce-i sta împotrivă. Sirienii au fugit, Israeliţii i-au urmărit, iar Benhadad, regele Siriei, a scăpat pe calul unui călăraş."

21 Atunci a ieşit şi regele lui Israel şi a luat toţi caii şi toate carele şi pradă mare a făcut în Siria."

22 Iar profetul a venit la regele Israelului şi a zis: „Întăreşte-te, ia seama şi vezi ce ai de făcut; că, după un an, Benhadad, regele Siriei, se va ridica din nou împotriva ta“."

23 Iar servii regelui Siriei, chiar ei, i-au zis: „Dumnezeul lui Israel este un Dumnezeu al munţilor, iar nu un Dumnezeu al văilor, de aceea a fost mai puternic decât noi; dar dacă noi ne vom lupta cu ei în şes, atunci într'adevăr vom fi mai puternici decât ei."

24 Tu să faci aşa: Îndepărtează-i pe regi, pe fiecare la treaba lui, şi'n locul lor pune satrapi."

25 Fă-ţi o oaste pe potriva celei ce a fost nimicită şi călărime pe potriva călărimii şi care pe potriva carelor şi ne vom bate cu ei în şes şi vom fi mai puternici decât ei“. Iar el le-a ascultat vorba şi a făcut aşa."

26 Şi a fost că, după un an, Benhadad i-a numărat pe Sirieni şi s'a suit la Afec să se războiască cu Israel."

27 Fiii lui Israel au fost număraţi şi au venit în întâmpinarea lor; Israeliţii şi-au aşezat în faţa lor o tabără cât două turme mici de capre, în timp ce Sirienii umpluseră pământul."

28 Atunci a venit omul lui Dumnezeu şi a zis către regele Israelului: „Aşa grăieşte Domnul: – De vreme ce Siria a spus că Domnul, Dumnezeul lui Israel, este un Dumnezeu al munţilor şi că nu e un Dumnezeu al văilor, Eu voi da în mâna ta această oaste mare, iar tu vei cunoaşte că Eu sunt Domnul“."

29 Şi au stat taberele una în faţa alteia timp de şapte zile. Şi a fost că'n ziua a şaptea s'a pornit războiul, iar Israeliţii i-au lovit pe Sirieni, o sută de mii de pedestraşi într'o singură zi."

30 Cei ce-au scăpat au fugit la Afec, în cetate, dar zidul a căzut peste douăzeci şi şapte de mii de oameni din cei rămaşi; iar Benhadad a fugit şi a intrat în casa de dormit, într'o cămară dosnică."

31 Iar servii săi i-au zis: „Iată, noi ştim că regii casei lui Israel sunt regi milostivi; aşadar, să ne punem pânză de sac împrejurul mijlocului şi funii pe cap şi să mergem la regele lui Israel, că doar-doar ne va cruţa vieţile“."

32 Şi şi-au încins mijlocul cu pânză de sac şi şi-au pus funii pe cap şi au zis către regele lui Israel: „Robul tău Benhadad zice: – Cruţă-mi viaţa!“ Iar acela a zis: „Încă trăieşte?: e fratele meu!“"

33 Oamenii au ghicit ce vrea să spună şi s'au grăbit şi i-au prins vorba din gură şi au zis: „Benhadad e fratele tău“. Iar el a zis: „Mergeţi şi aduceţi-l!“ Atunci Benhadad a venit la el, iar acesta l-a urcat în carul său; iar [Benhadad]"

34 i-a zis: „Cetăţile pe care tatăl meu le-a luat de la tatăl tău ţi le voi da înapoi; eu îţi voi face în Damasc uliţe de negoţ aşa cum tatăl meu a făcut în Samaria“. „Iar eu te voi lăsa, cu legământ, să pleci“. Atunci Ahab a făcut cu el un legământ şi l-a lăsat să plece."

35 Iar un om dintre fiii profeţilor a grăit către un aproape al său cu cuvântul Domnului: „Loveşte-mă!“ Dar omul n'a vrut să-l lovească."

36 Acela i-a zis: „De vreme ce tu n'ai ascultat de cuvântul Domnului, iată că, plecând de la mine, te va lovi un leu“. Acesta s'a dus, iar un leu a dat peste el şi l-a omorât."

37 Şi a aflat pe un alt om şi i-a zis: „Loveşte-mă!“ Omul l-a lovit şi din lovitură l-a rănit."

38 Atunci profetul s'a dus şi a stat în calea regelui lui Israel şi s'a legat la ochi cu o faşă."

39 Şi a fost că'n timp ce regele trecea pe aproape, el a strigat către rege şi a zis: „Robul tău a ieşit la război; şi, iată, un om l-a adus pe un altul la mine şi mi-a zis: – Păzeşte-l pe omul acesta; dar dacă va fugi cumva, atunci viaţa ta va fi în schimbul vieţii lui, sau vei plăti un talant de argint."

40 Dar în timp ce robul tău se uita încoace şi încolo, acela s'a făcut nevăzut“. Iar regele lui Israel i-a zis: „Iată, singur ţi-ai dat răspunsul“."

41 Acela, grăbindu-se, şi-a luat faşa de pe ochi, iar regele lui Israel l-a recunoscut: era unul dintre profeţi."

42 Acela i-a zis: „Aşa grăieşte Domnul: – Fiindcă tu ai lăsat să-ţi scape din mână un om vrednic de moarte, viaţa ta va fi în schimbul vieţii lui şi poporul tău în schimbul poporului său“."

43 Iar regele lui Israel a plecat mâhnit şi trist şi a venit în Samaria."

21

1 Nabot Izreeliteanul avea o vie lângă aria lui Ahab, regele Israelului."

2 Şi a grăit Ahab către Nabot, zicând: „Dă-mi via ta, ca să-mi fac o grădină de legume, fiindcă e aproape de casa mea; iar eu îţi voi da în schimb o altă vie, mai bună decât aceasta; sau, dacă-ţi vine mai bine, îţi voi plăti via cu bani, iar ea îmi va fi grădină de legume“."

3 Dar Nabot i-a zis lui Ahab: „Ferească-mă Dumnezeu să-ţi dau eu moştenirea părinţilor mei!“"

4 Atunci sufletul lui Ahab s'a tulburat; el s'a culcat pe patul său şi şi-a acoperit faţa şi n'a mâncat."

5 Iar Izabela, femeia sa, a intrat la el şi i-a zis: „De ce-ţi este sufletul tulburat şi nu mănânci?“"

6 Iar el i-a zis: „Fiindcă i-am vorbit lui Nabot Izreeliteanul şi i-am zis: „Dă-mi via ta pe bani; sau, dacă vrei, în schimbul ei îţi voi da o altă vie“. Dar el mi-a răspuns: „Nu-ţi voi da moştenirea părinţilor mei!“"

7 Atunci Izabela, femeia sa, i-a zis: „Aşa faci tu acum, tu, rege peste Israel?... Scoală-te şi mănâncă şi fii stăpân pe tine: eu îţi voi da via lui Nabot Izreeliteanul!“"

8 Ea a făcut o scrisoare în numele lui Ahab şi a pecetluit-o cu pecetea lui şi a trimis-o la bătrânii şi la fruntaşii care locuiau [în aceeaşi cetate] cu Nabot."

9 Iar în scrisoare se spunea: „Ţineţi post şi puneţi-l pe Nabot să şadă printre fruntaşii poporului."

10 Şi'n preajma lui puneţi să şadă doi oameni netrebnici care să mărturisească împotrivă-i, zicând: – Ai defăimat pe Dumnezeu şi pe rege!... Apoi să-l scoată afară, să-l ucidă cu pietre, şi aşa să moară“."

11 Iar bătrânii şi fruntaşii care locuiau în aceeaşi cetate cu el au făcut aşa cum le poruncise Izabela şi cum se spunea în scrisorile pe care ea le trimisese."

12 Şi au ţinut post şi l-au pus pe Nabot să şadă printre fruntaşii poporului."

13 Şi au venit doi oameni netrebnici şi au şezut în preajma lui. Iar oamenii netrebnici au dat mărturie împotriva lui Nabot, zicând: „Ai defăimat pe Dumnezeu şi pe rege!“ Atunci l-au scos afară din cetate şi l-au ucis cu pietre, şi aşa a murit."

14 Şi au trimis la Izabela, zicând: „Nabot a fost ucis cu pietre, şi aşa a murit“."

15 Şi a fost că atunci când Izabela a auzit aceasta, a zis către Ahab: „Scoală-te şi pune stăpânire pe via lui Nabot Izreeliteanul, cel care n'a vrut să ţi-o vândă, căci Nabot nu mai e viu, ci a murit“."

16 Şi a fost că dacă Ahab a auzit că Nabot Izreeliteanul e mort, şi-a sfâşiat hainele şi s'a îmbrăcat în pânză de sac. Şi a fost că după aceea s'a sculat Ahab şi s'a coborât la via lui Nabot Izreeliteanul ca s'o ia în stăpânire."

17 Atunci a grăit Domnul către Ilie Tesviteanul, zicând:"

18 „Scoală-te şi te coboară să-l întâlneşti pe Ahab, regele Israelului, cel din Samaria; el se află în via lui Nabot, unde s'a dus s'o ia în stăpânire."

19 Şi vei grăi către el, zicând: – Aşa grăieşte Domnul: De vreme ce tu ai ucis şi ai luat în stăpânire, de aceea aşa grăieşte Domnul: În locul unde porcii şi câinii au lins sângele lui Nabot, acolo vor linge câinii sângele tău; şi târfele se vor spăla în sângele tău“."

20 Şi a zis Ahab către Ilie: „M'ai aflat, vrăjmaşule, şi aici?“ Iar acesta a zis: „Te-am aflat, fiindcă tu nebuneşte te-ai aruncat să faci ce e rău în faţa Domnului, ca să-I stârneşti mânia."

21 Aşa grăieşte Domnul: – Iată, Eu voi aduce peste tine necazuri, şi foc voi aprinde'n urma ta şi voi nimici tot ceea ce e parte bărbătească din Ahab, fie rob, fie liber în Israel."

22 Şi voi face din casa ta ceea ce am făcut din casa lui Ieroboam, fiul lui Nabat, şi din casa lui Baeşa, fiul lui Ahia, pentru întărâtările cu care M'ai întărâtat şi cu care l-ai făcut şi pe Israel să păcătuiască“."

23 Domnul a grăit şi despre Izabela, zicând: „Câinii o vor mânca lângă zidul Izreelului."

24 Cei din neamul lui Ahab: câinii îl vor mânca pe cel mort în cetate, păsările cerului îl vor mânca pe cel mort în câmp."

25 Nimeni însă nu este ca Ahab, prin aceea că el s'a aruncat pe de-a'ntregul să facă ce e rău în faţa Domnului, aşa cum Izabela, femeia lui, l-a dus de căpăstru."

26 Urât s'a făcut el prin urâciunile pe care le-a urmat, cele săvârşite de Amoreii pe care Domnul i-a nimicit din faţa fiilor lui Israel“."

27 Şi, din pricina acestui cuvânt, Ahab s'a pătruns de mâhnire în faţa Domnului şi a prins a plânge şi şi-a sfâşiat hainele şi şi-a încins trupul cu sac şi a postit; cu sac se îmbrăcase şi în ziua când l-a ucis pe Nabot Izreeliteanul."

28 Cuvântul Domnului a fost atunci în gura robului său Ilie asupra lui Ahab; şi a zis Domnul:"

29 „Ai văzut cum s'a pătruns Ahab de mâhnire în faţa Mea?: Nu în zilele lui voi aduce necazurile, ci în zilele fiului său le voi aduce“."

22

1 Au trecut trei ani fără război între Siria şi Israel."

2 Şi a fost că în cel de al treilea an s'a coborât Iosafat, regele lui Iuda, la regele lui Israel."

3 Iar regele lui Israel a zis către servii săi: „Ştiţi voi oare că Ramotul Galaadului este al nostru, iar noi de atâta vreme tăcem şi ne lenevim să-l scoatem din mâna regelui Siriei?“"

4 Apoi regele lui Israel a zis către Iosafat: „Oare vei merge şi tu cu noi să ne războim pentru Ramotul Galaadului?“ Iar Iosafat a zis: „Cum sunt eu, aşa şi tu; cum e poporul meu, aşa-i şi poporul tău; cum sunt caii mei, aşa şi caii tăi“."

5 Şi a zis Iosafat, regele lui Iuda, către regele lui Israel: „Întreabă-l dar, astăzi, pe Domnul!“"

6 Atunci regele lui Israel i-a adunat pe toţi profeţii, ca la vreo patru sute de bărbaţi; şi le-a zis regele: „Voi merge oare la Ramotul Galaadului să mă războiesc, sau mă voi lăsa păgubaş?“ Iar ei au zis: „Mergi, şi Domnul îl va da negreşit în mâinile regelui“."

7 Şi a zis Iosafat către regele lui Israel: „Nu se află oare pe-aici un profet al Domnului, pentru ca noi prin el să-L întrebăm pe Domnul?“"

8 Iar regele lui Israel a zis către Iosafat: „Mai e pe-aici un om prin care-L putem întreba pe Dumnezeu; eu însă îl urăsc, deoarece el nu grăieşte de bine pe socoteala mea, ci de rău: Miheia, fiul lui Imla“. Dar Iosafat, regele lui Iuda, a zis: „Să nu vorbească regele aşa!“"

9 Atunci regele lui Israel a chemat un eunuc şi i-a zis: „De'ndată să-l aduceţi pe Miheia, fiul lui Imla!“"

10 Iar regele lui Israel şi Iosafat, regele lui Iuda, şedeau fiecare pe scaunul său, înarmaţi, în porţile Samariei; şi toţi profeţii profeţeau în faţa lor."

11 Iar Sedechia, fiul lui Chenaana, şi-a făcut nişte coarne de fier şi a zis: „Aşa grăieşte Domnul: – Cu acestea îi vei împunge pe Sirieni, până vor pieri“."

12 Şi toţi profeţii profeţeau aşa, zicând: „Du-te la Ramotul Galaadului, că va fi bine: Domnul îl va da în mâna ta pe regele Siriei“."

13 Iar solul care se dusese să-l cheme pe Miheia i-a grăit acestuia, zicând: „Iată, toţi profeţii într'un singur glas vorbesc de bine asupra regelui; fie acum cuvintele tale precum cuvintele fiecăruia din ei şi grăieşte de bine!“"

14 Dar Miheia a zis: „Viu este Domnul: Orice va grăi Domnul către mine, aceea voi grăi!“"

15 Şi a venit la rege; iar regele i-a zis: „Miheia, voi merge eu oare la Ramotul Galaadului să mă războiesc, sau mă voi lăsa păgubaş?“ Iar acela i-a zis: „Mergi, şi va fi bine: Domnul îl va da în mâna regelui“."

16 Iar regele i-a zis: „De câte ori să te leg eu cu jurământ ca să-mi spui adevărul în numele Domnului?“"

17 Şi a zis Miheia:„Nu aşa! L-am văzut pe tot Israelul împrăştiat prin munţi
ca o turmă fără păstor.
Şi a zis Domnul: «Nu au domn:
să se întoarcă fiecare cu pace la casa lui!»“"

18 Atunci regele lui Israel a zis către Iosafat, regele lui Iuda: „Nu ţi-am spus eu că acest om nu-mi profeţeşte de bine, că nu vorbeşte decât de rău?“"

19 Miheia însă a zis: „Nu-i aşa! Nu pe mine, ci ascultă cuvântul Domnului! Nu-i aşa! L-am văzut pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, şezând pe tronul Său, şi toată oştirea cerului stând lângă El, de-a dreapta şi de-a stânga Sa."

20 Şi a zis Domnul: «Cine l-ar ademeni pe Ahab, regele lui Israel, să meargă la Ramotul Galaadului şi să cadă acolo?» Şi unul zicea una, altul alta."

21 Atunci a ieşit un duh şi a stat înaintea Domnului şi a zis: «Eu îl voi înşela». Iar Domnul i-a zis: «Cum?»"

22 Iar acela a zis: «Mă voi duce şi mă voi face duh mincinos în gura tuturor profeţilor». Iar El a zis: «Tu îl vei ademeni şi vei izbuti; du-te şi fă aşa!»"

23 Şi acum, iată cum Domnul a pus un duh mincinos în gura tuturor acestor profeţi ai tăi; Domnul n'a grăit bine despre tine“."

24 Atunci Sedechia, fiul lui Chenaana, s'a apropiat de Miheia şi l-a lovit peste obraz şi i-a zis: „Ce fel de duh al Domnului a grăit în tine?“"

25 Iar Miheia i-a răspuns: Iată, vei vedea în ziua în care vei intra într'o cămară din fundul casei, ca să te ascunzi acolo“."

26 Atunci regele lui Israel a zis: „Luaţi-l pe Miheia şi duceţi-l la Amon, căpetenia cetăţii, şi la Ioaş, fiul regelui,"

27 să-l arunce în temniţă şi să-l hrănească cu pâinea necazului şi cu apa necazului până ce eu mă voi întoarce cu pace“."

28 Iar Miheia a zis: „Dacă tu te vei întoarce cu pace, atunci Domnul n'a grăit prin mine“."

29 Aşa că regele lui Israel – şi Iosafat, regele lui Iuda, împreună cu el – s'a ridicat împotriva Ramot-Galaadului."

30 Iar regele lui Israel a zis către Iosafat, regele lui Iuda: „Eu mă voi ascunde sub altă îmbrăcăminte şi voi merge la război, iar tu să pui pe tine îmbrăcămintea mea“. Aşa că regele lui Israel şi-a ascuns înfăţişarea sub altă îmbrăcăminte şi s'a dus la război."

31 Iar regele Siriei le-a poruncit celor treizeci şi doi de căpitani peste carele lui de luptă, zicând: „Nu vă bateţi cu cel mic sau cu cel mare, ci numai împotriva regelui lui Israel!“"

32 Şi a fost că atunci când căpitanii carelor de război l-au văzut pe Iosafat, regele lui Iuda, au zis: „Acesta-i regele lui Israel!“ Şi l-au înconjurat să se bată cu el; dar Iosafat a strigat."

33 Şi a fost că atunci când căpitanii carelor de luptă au văzut că acesta nu era regele lui Israel, s'au întors dinspre el."

34 Dar unul şi-a întins arcul cătând bine la ţintă şi l-a izbit pe regele lui Israel între plămâni şi coşul pieptului. Iar acela i-a zis căruţaşului său: „Întoarce-ţi mâna şi scoate-mă din luptă, căci sunt rănit“."

35 În ziua aceea a încetat războiul, iar regele a stat în carul său, în faţa Sirienilor, de dimineaţa până seara; sângele îi curgea din rană pe fundul carului; şi a murit până seara; şi sângele i se scurgea din rană până pe fundul carului."

36 Când apunea soarele, vestitorul oastei a stat în tabără şi a zis: „Fiecare să se întoarcă în cetatea sa şi pe moşia sa,"

37 căci regele a murit“. Iar ei au venit în Samaria şi acolo, în Samaria, l-au îngropat pe rege."

38 Şi au spălat carul la fântâna Samariei; şi porcii şi câinii lingeau sângele; şi târfele s'au spălat în sânge, după cuvântul pe care Domnul îl grăise."

39 Cât despre celelalte întâmplări ale lui Ahab şi despre toate faptele lui şi despre casa de fildeş pe care şi-a clădit-o şi despre toate cetăţile pe care le-a zidit, iată, nu sunt toate acestea scrise în Cartea Faptelor din anii regilor lui Israel?"

40 Ahab a adormit împreună cu părinţii lui, iar în locul său a domnit Ohozia, fiul său."

41 Iar Iosafat, fiul lui Asa, a domnit peste Iuda; Iosafat a început să domnească în cel de al patrulea an al domniei lui Ahab, regele lui Israel."

42 Când a început să domnească, el era de treizeci şi cinci de ani; şi a domnit în Ierusalim vreme de douăzeci şi cinci de ani; mama lui se numea Azuba şi era fiica lui Şilhi."

43 El a umblat întru totul în calea lui Asa, părintele său, şi nu s'a abătut de la ea, făcând ceea ce e drept în ochii Domnului;"

44 doar înălţimile nu le-a desfiinţat, căci poporul încă mai aducea jertfe şi tămâieri pe înălţimi."

45 Iosafat s'a aflat în pace cu regele lui Israel."

46 Cât despre celelalte întâmplări ale lui Iosafat şi despre faptele lui puternice şi despre tot ceea ce el a mai făcut, iată, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din vremea regilor lui Iuda?"

47 Iar rămăşiţa desfrânaţilor, care mai rămăsese din zilele lui Asa, părintele său, a stârpit-o din ţară."

48 În Idumeea pe atunci nu era rege, ci un locţiitor."

49 Iosafat a făcut corăbii în Tarsis, ca să meargă la Ofir, pentru aur; dar n'au ajuns, căci s'au sfărâmat la Eţion-Gheber."

50 Atunci a zis Ohozia, fiul lui Ahab, către Iosafat: „Să se ducă şi servii mei în corăbii cu servii tăi!“ Dar el n'a vrut."

51 Iosafat a adormit împreună cu părinţii săi şi a fost îngropat laolaltă cu părinţii săi în cetatea lui David, părintele său. În locul lui a domnit Ioram, fiul său."

52 În Samaria, peste Israel a domnit Ohozia, fiul lui Ahab; el a început să domnească în cel de al şaptesprezecelea an al domniei lui Iosafat, regele lui Iuda; şi a domnit peste Israel, în Samaria, vreme de doi ani."

53 El a făcut ceea ce e rău în ochii Domnului, umblând în calea lui Ahab, tatăl său, şi în calea Izabelei, mama sa, şi în păcatele casei lui Ieroboam, fiul lui Nabat, care l-a făcut pe Israel să păcătuiască."

54 El le-a slujit baalilor şi li s'a închinat şi L-a întărâtat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, aşa cum făcuseră toţi cei de dinaintea lui."