1

1 Pentru că mulţi au încercat să alcătuiască o istorisire a faptelor ce s'au adeverit printre noi,"

2 aşa cum ni le-au predat cei care dintru'nceput le-au văzut şi au fost slujitori ai Cuvântului,"

3 tot astfel şi eu, după ce pe toate le-am urmărit de la'nceput cu de-amănuntul, m'am gândit că e bine să ţi le scriu pe rând, Preaputernice Teofile,"

4 pentru ca tu să cunoşti temeinicia învăţăturilor pe care le-ai primit."

5 Fost-a în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu numele Zaharia, din ceata preoţească a lui Abia; iar femeia lui era din fiicele lui Aaron şi numele ei era Elisabeta."

6 Şi amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile şi rânduielile Domnului."

7 Şi nu aveau copii, deoarece Elisabeta era stearpă şi amândoi erau înaintaţi în zilele lor."

8 Şi a fost că pe când Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu în rândul cetei sale,"

9 după rânduiala preoţiei i-au ieşit sorţii să intre în templul Domnului şi să tămâieze."

10 Iar la ceasul tămâierii toată mulţimea poporului era afară, rugându-se."

11 Şi îngerul Domnului i s'a arătat stând de-a dreapta altarului tămâierii."

12 Şi, văzându-l, Zaharia s'a tulburat şi frică a căzut peste el."

13 Iar îngerul i-a grăit: „Nu te teme, Zaharia, fiindcă rugăciunea ţi-a fost ascultată şi Elisabeta, femeia ta, îţi va naşte un fiu şi-i vei pune numele Ioan."

14 Şi-ţi va fi el bucurie şi veselie, şi mulţi se vor bucura de naşterea lui."

15 Că mare va fi el înaintea Domnului; nici vin şi nici băutură tare nu va bea, şi încă din pântecele mamei sale se va umple de Duh Sfânt;"

16 şi pe mulţi din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul, Dumnezeul lor;"

17 şi Lui Îi va merge el înainte cu duhul şi cu puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre copii şi pe cei neascultători la înţelepciunea drepţilor, ca să-i gătească Domnului popor pregătit“."

18 Şi a zis Zaharia către înger: „După ce voi cunoaşte aceasta? Că eu sunt bătrân, iar femeia mea, înaintată în zilele ei“."

19 Şi răspunzând îngerul, i-a zis: „Eu sunt Gavriil, cel ce stă în faţa lui Dumnezeu. Şi sunt trimis să grăiesc către tine şi să-ţi binevestesc acestea."

20 Şi pentru că n'ai crezut în cuvintele mele, care se vor plini la vremea lor, iată vei fi mut şi nu vei putea vorbi până'n ziua când vor fi acestea“."

21 Şi poporul îl aştepta pe Zaharia şi se mira că întârzie în templu."

22 Şi când a ieşit, nu putea să vorbească. Şi ei au înţeles că vedenie a văzut în templu; şi el le făcea semne şi a rămas mut."

23 Şi când s'au împlinit zilele slujirii lui, s'a dus la casa sa."

24 Iar după aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a zămislit; şi vreme de cinci luni s'a tăinuit, zicându-şi:"

25 „Că aşa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să-mi ridice ocara de printre oameni“."

26 Iar în a şasea lună, trimis a fost de la Dumnezeu îngerul Gavriil într'o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret,"

27 la o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria."

28 Şi intrând îngerul la dânsa, i-a zis: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei!“"

29 Iar ea, văzându-l, s'a tulburat de cuvântul lui şi cugeta: „Ce fel de închinare poate fi aceasta?...“."

30 Şi îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie, fiindcă ai aflat har la Dumnezeu."

31 Şi iată'n pântecele tău vei zămisli şi vei naşte Fiu şi numele Lui îl vei chema Iisus."

32 Acesta mare va fi şi Fiul Celui-Preaînalt Se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da tronul lui David, părintele Său,"

33 şi va împărăţi peste casa lui Iacob în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit“."

34 Şi a zis Maria către înger: „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?“"

35 Şi răspunzând îngerul, i-a zis: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui-Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul Care Se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema."

36 Şi iată, Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţea ei, şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stearpă."

37 Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă“."

38 Iar Maria a zis: „Iată, roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!“ Şi îngerul a plecat de la dânsa."

39 Şi în zilele acelea, sculându-se Maria, s'a dus în grabă în ţinutul muntos, într'o cetate a lui Iuda,"

40 şi a intrat în casa lui Zaharia şi i s'a închinat Elisabetei."

41 Iar când a auzit Elisabeta închinarea Mariei, săltat-a pruncul în pântecele ei şi s'a umplut Elisabeta de Duh Sfânt,"

42 şi a strigat cu glas mare şi a zis: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău."

43 Şi de unde mie aceasta, să vină la mine maica Domnului meu?"

44 Că iată, de cum a ajuns glasul închinării tale la urechile mele, săltat-a pruncul de bucurie în pântecele meu."

45 Şi fericită este aceea care a crezut că se vor plini cele spuse ei de la Domnul“."

46 Şi a zis Maria: „Măreşte, suflete al meu, pe Domnul,"

47 şi să se bucure duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu,"

48 că El a căutat spre smerenia roabei Sale;
că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile;"

49 că mi-a făcut mie mărire Cel-Puternic – şi sfânt e numele Lui –"

50 şi mila Lui în neam şi în neam spre cei ce se tem de El."

51 Făcut-a faptă tare cu braţul Său,
risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor;"

52 coborât-a pe cei puternici de pe tronuri
şi i-a înălţat pe cei smeriţi,"

53 pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi,
iar pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale."

54 Sprijinit-a pe Israel, sluga Sa, ca să-I pomenească mila,"

55 aşa cum le-a grăit părinţilor noştri,
lui Avraam şi seminţiei lui până'n veac“."

56 Şi a rămas Maria împreună cu ea ca la trei luni; şi s'a întors la casa ei."

57 Iar Elisabetei i s'a împlinit vremea să nască şi a născut un fiu."

58 Şi au auzit vecinii şi rudele ei că Domnul Şi-a mărit mila faţă de ea; şi cu ea se bucurau împreună."

59 Şi a fost că în ziua a opta au venit să-l taie'mprejur pe prunc; şi voiau să-l numească Zaharia, cu numele tatălui său."

60 Şi răspunzând, mama sa a zis: „Nu!; ci Ioan se va chema“."

61 Şi au zis către ea: „În rudenia ta nu e nimeni care să se cheme cu numele acesta...“."

62 Şi i-au făcut semn tatălui său, cum ar vrea el să fie numit."

63 Şi cerând o tăbliţă, el a scris: „Numele lui este Ioan“. Şi toţi s'au mirat."

64 Şi îndată gura şi limba i s'au deschis; şi vorbea, binecuvântând pe Dumnezeu."

65 Şi frică i-a cuprins pe toţi vecinii lor; şi despre lucrurile acestea s'a vorbit în tot ţinutul muntos al Iudeii."

66 Şi toţi cei ce le-au auzit le puneau în inima lor, zicând: „Ce va fi oare copilul acesta?“... Că şi mâna Domnului era cu el."

67 Şi Zaharia, tatăl său, s'a umplut de Duh Sfânt şi a profeţit, zicând:"

68 „Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel,"

69 şi putere mântuitoare ne-a ridicat
din casa lui David, sluga Sa,"

70 aşa cum a grăit
prin gura sfinţilor Săi profeţi din veac,"

71 mântuire de vrăjmaşii noştri
şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc,"

72 să facă milă cu părinţii noştri
şi să-Şi amintească de legământul Său cel sfânt,"

73 de jurământul cu care i S'a jurat lui
Avraam, părintele nostru;"

74 fiind noi astfel izbăviţi din mâna vrăjmaşilor,
să ne dea nouă ca, fără frică,"

75 în faţa Lui să-I slujim în sfinţenie şi'n dreptate
în toate zilele vieţii noastre."

76 Iar tu, pruncule,
profet al Celui-Preaînalt te vei chema,
că vei merge înaintea feţei Domnului ca să-I găteşti căile,"

77 să-i dai poporului Său cunoştinţa mântuirii
întru iertarea păcatelor lor,"

78 prin milostivirea milei Dumnezeului nostru,
cu care Răsăritul-cel-de-Sus ne-a cercetat."

79 Ca să-i lumineze pe cei ce şed în întuneric şi în umbra morţii
şi să îndrepte picioarele noastre pe calea păcii“."

80 Iar copilul creştea şi se întărea cu duhul. Şi a fost în pustie până în ziua arătării lui către Israel."

2

1 Iar în zilele acelea a ieşit poruncă de la cezarul August să se înscrie toată lumea."

2 Această înscriere, cea dintâi, s'a făcut pe când Quirinus guverna în Siria."

3 Şi se duceau toţi să se înscrie, fiecare în cetatea sa."

4 Şi Iosif s'a suit şi el din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David, care se numeşte Betleem, pentru că el era din casa şi din seminţia lui David,"

5 ca să se înscrie împreună cu Maria, cea logodită cu el, care era însărcinată."

6 Iar pe când erau ei acolo, s'au împlinit zilele ca ea să nască."

7 Şi L-a născut pe Fiul ei Cel Întâi-Născut şi L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle, fiindcă pentru ei nu era loc la han."

8 Şi în ţinutul acela erau păstori care stăteau pe câmp şi-şi păzeau turma făcând noaptea de strajă."

9 Şi iată, îngerul Domnului a stat lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor şi ei s'au înfricoşat cu frică mare."

10 Şi îngerul Domnului le-a zis: „Nu vă temeţi. Că, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul;"

11 că'n cetatea lui David vi S'a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul."

12 Şi acesta vă va fi semnul: Veţi găsi un Prunc înfăşat şi culcat în iesle“."

13 Şi, deodată, laolaltă cu îngerul s'a văzut mulţime de oaste cerească lăudându-L pe Dumnezeu şi zicând:"

14 „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!“"

15 Iar după ce îngerii au plecat de la ei la cer, păstorii vorbeau unii către alţii: „Să mergem dar până la Betleem şi să vedem lucrul acesta ce s'a făcut, pe care Domnul ni l-a făcut nouă cunoscut“."

16 Şi, grăbindu-se, au venit şi au aflat pe Maria şi pe Iosif şi pe Prunc culcat în iesle."

17 Şi văzându-L, au vestit cuvântul ce li se grăise despre Copilul Acesta."

18 Şi toţi cei ce au auzit se mirau de cele ce le spuneau păstorii."

19 Iar Maria păstra toate cuvintele acestea, punându-le întru inima ei."

20 Şi s'au întors păstorii slăvind şi lăudând pe Dumnezeu pentru toate câte le-au auzit şi le-au văzut aşa cum li se spuseseră."

21 Şi când s'au împlinit opt zile şi a fost să-L taie împrejur, I-au pus numele Iisus, aşa după cum fusese numit de înger mai înainte de a Se fi zămislit El în pântece."

22 Şi când s'au împlinit zilele curăţirii lor după legea lui Moise, L-au dus la Ierusalim ca să-L pună înaintea Domnului,"

23 aşa cum este scris în legea Domnului, că tot întâi-născutul de parte bărbătească va fi închinat Domnului;"

24 şi ca să dea jertfă, aşa cum s'a zis în legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel."

25 Şi iată, era în Ierusalim un om cu numele Simeon; şi omul acesta era drept şi temător de Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israel; şi Duhul Sfânt era peste el."

26 Şi i se vestise de către Duhul Sfânt că nu va vedea moartea până ce nu-L va vedea pe Hristosul Domnului."

27 Şi din îndemnul Duhului a venit la templu; şi când părinţii L-au adus înlăuntru pe Pruncul Iisus, ca să facă pentru El după obiceiul legii,"

28 el L-a primit în braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis:"

29 „Acum slobozeşte în pace pe robul Tău, Stăpâne,
după cuvântul Tău,"

30 că văzură ochii mei mântuirea Ta"

31 pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor,"

32 Lumină spre descoperire neamurilor
şi slavă poporului Tău Israel“."

33 Iar tatăl şi mama Sa se mirau de cele ce se grăiau despre El."

34 Şi i-a binecuvântat Simeon şi i-a zis Mariei, mama Sa: „Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi spre semn de împotrivire"

35 – şi chiar prin sufletul tău va trece sabie – pentru ca gândurile din multe inimi să se descopere“."

36 Şi era şi Ana proorociţa, fiica lui Fanuel, din seminţia lui Aşer; înaintată în zile multe, ea trăise cu bărbatul ei şapte ani după fecioria ei."

37 Văduvă, până la optzeci şi patru de ani, ea nu se depărta de templu, noaptea şi ziua slujind în post şi rugăciuni."

38 Şi venind şi ea în chiar ceasul acela, Îi mulţumea lui Dumnezeu şi le grăia despre El tuturor celor ce aşteptau mântuire în Ierusalim."

39 Şi când au săvârşit toate cele după legea Domnului, s'au întors în Galileea, în cetatea lor Nazaret."

40 Iar Copilul creştea şi Se întărea cu duhul, plin de înţelepciune; şi harul lui Dumnezeu era peste El."

41 Şi părinţii Lui mergeau în fiecare an la Ierusalim de sărbătoarea Paştilor."

42 Iar când era El de doisprezece ani, s'au suit la Ierusalim după obiceiul sărbătorii."

43 Şi dacă s'au sfârşit zilele, în timp ce ei se întorceau, Copilul Iisus a rămas în Ierusalim; şi părinţii Lui nu ştiau."

44 Dar ei, socotind că El este printre călători, au mers cale de o zi; şi L-au căutat printre rude şi cunoscuţi."

45 Şi, negăsindu-L, s'au întors la Ierusalim căutându-L."

46 Şi a fost că după trei zile L-au aflat în templu, stând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi întrebându-i."

47 Şi toţi cei ce-L auzeau se minunau de priceperea şi de răspunsurile Lui."

48 Şi, văzându-L, au rămas uimiţi, iar mama Sa I-a zis: „Fiule, de ce ne-ai făcut una ca asta? Iată, tatăl Tău şi eu Te-am căutat îngrijoraţi“."

49 Şi El le-a zis: „Cum se face că Mă căutaţi? Oare nu ştiaţi că întru cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu?“"

50 Şi ei n'au înţeles cuvântul pe care l-a grăit către ei."

51 Şi a coborât cu ei şi a venit în Nazaret şi le era supus. Iar mama Sa păstra toate lucrurile acestea întru inima ei."

52 Şi Iisus sporea cu înţelepciunea şi cu vârsta, şi cu harul la Dumnezeu şi la oameni."

3

1 Iar în al cincisprezecelea an de domnie a cezarului Tiberiu, pe când Ponţiu Pilat era procurator al Iudeii, Irod, tetrarh al Galileii, şi Filip, fratele său, tetrarh al Itureii şi al ţinutului Trahonitidei, şi Lisanias, tetrarh al Abilenei,"

2 în vremea arhiereilor Anna şi Caiafa, fost-a cuvântul lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie."

3 Şi a venit el în tot ţinutul dimprejurul Iordanului, propovăduind botezul pocăinţei, spre iertarea păcatelor."

4 Aşa cum s'a scris în cartea cuvintelor lui Isaia profetul:Glasul celui ce strigă în pustie:
Gătiţi calea Domnului,
drepte faceţi-I cărările."

5 Orice vale se va umple
şi fiece munte şi deal se va micşora;
cele strâmbe se vor face drepte
şi căile colţuroase vor fi netede."

6 Şi orice trup va vedea mântuirea lui Dumnezeu."

7 Deci le spunea mulţimilor care veneau să se boteze de către el: „Pui de vipere, cine v'a învăţat să fugiţi de mânia ce va să fie?"

8 Aşadar, faceţi-i pocăinţei roade vrednice de ea şi nu începeţi a zice în sinea voastră: Părinte îl avem pe Avraam!, căci vă spun eu vouă că şi din pietrele acestea poate Dumnezeu să-i ridice fii lui Avraam."

9 Iată că securea stă la rădăcina pomilor; deci, tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc“."

10 Şi mulţimile îl întrebau, zicând: „Aşadar, ce să facem?“"

11 Iar el, răspunzând, le zicea: „Cel ce are două haine să dea celui ce nu are, şi cel ce are bucate să facă la fel“."

12 Şi au venit şi vameşii să se boteze şi i-au zis: „Învăţătorule, noi ce să facem?“"

13 Iar el le-a spus: „Să nu faceţi nimic mai mult decât vă este rânduit“."

14 Îl întrebau însă şi ostaşii, zicând: „Dar noi ce să facem?“ Şi le-a zis: „Să nu asupriţi pe nimeni, pe nimeni să nu-l învinuiţi pe nedrept şi să vă mulţumiţi cu lefurile voastre“."

15 Iar cum tot poporul era în aşteptare şi toţi se întrebau în inimile lor despre Ioan: „Nu cumva el este Hristosul?“,"

16 Ioan le-a răspuns tuturor, zicând: „Eu unul vă botez cu apă, dar vine Cel ce este mai tare decât mine, Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintelor; Acela vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc;"

17 a Cărui lopată este în mâna Lui, ca să cureţe aria şi să adune grâul în hambarul Său, iar pleava o va arde în foc nestins“."

18 Şi la multe altele îndemnând, îi binevestea poporului vestea cea bună."

19 Iar Irod tetrarhul, mustrat fiind de el cu privire la Irodiada, femeia lui Filip, fratele său, şi pentru toate relele pe care le făcuse Irod,"

20 tuturor acestora le-a adăugat: l-a închis pe Ioan în temniţă."

21 Şi a fost că după ce s'a botezat tot poporul, botezându-Se şi Iisus şi rugându-Se, s'a deschis cerul"

22 şi Duhul Sfânt S'a pogorât peste El în chip trupesc, ca un porumbel; şi glas din cer s'a făcut: „Tu eşti Fiul Meu Cel iubit, întru Tine am binevoit“."

23 Şi Însuşi Iisus era ca de treizeci de ani când a început, El fiind, după cum se presupunea, fiu al lui Iosif, care era fiul lui Eli,"

24 fiul lui Matat, fiul lui Levi, fiul lui Melhi, fiul lui Ianai, fiul lui Iosif,"

25 fiul lui Matatia, fiul lui Amos, fiul lui Naum, fiul lui Esli, fiul lui Nagai,"

26 fiul lui Maat, fiul lui Matatia, fiul lui Semei, fiul lui Iosif, fiul lui Iuda,"

27 fiul lui Ioanan, fiul lui Risa, fiul lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, fiul lui Neri,"

28 fiul lui Melhi, fiul lui Adi, fiul lui Cosam, fiul lui Elmodam, fiul lui Er,"

29 fiul lui Iosua, fiul lui Eliezer, fiul lui Iorim, fiul lui Matat, fiul lui Levi,"

30 fiul lui Simeon, fiul lui Iuda, fiul lui Iosif, fiul lui Ionan, fiul lui Eliachim,"

31 fiul lui Melea, fiul lui Menna, fiul lui Matata, fiul lui Natan, fiul lui David,"

32 fiul lui Iesei, fiul lui Iobed, fiul lui Booz, fiul lui Salmon, fiul lui Naason,"

33 fiul lui Aminadab, fiul lui Admin, fiul lui Arni, fiul lui Esrom, fiul lui Fares, fiul lui Iuda,"

34 fiul lui Iacob, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam, fiul lui Tara, fiul lui Nahor,"

35 fiul lui Seruh, fiul lui Ragab, fiul lui Falec, fiul lui Ever, fiul lui Sala,"

36 fiul lui Cainam, fiul lui Arfaxad, fiul lui Sem, fiul lui Noe, fiul lui Lameh,"

37 fiul lui Matusala, fiul lui Enoh, fiul lui Iared, fiul lui Maleleil, fiul lui Cainam,"

38 fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu."

4

1 Iar Iisus, plin de Duhul Sfânt, S'a întors de la Iordan; şi a fost dus de duhul în pustie"

2 timp de patruzeci de zile, ispitit fiind de diavolul. Şi în acele zile El n'a mâncat nimic; şi când ele s'au încheiat, El a flămânzit."

3 Şi I-a zis diavolul: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, zi-i acestei pietre să se facă pâine“."

4 Şi i-a răspuns Iisus: „Scris este că nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul lui Dumnezeu“."

5 Şi suindu-L diavolul pe un munte înalt, I-a arătat într'o clipă toate împărăţiile lumii."

6 Şi I-a zis diavolul: „Ţie îţi voi da toată stăpânirea aceasta şi slava lor, căci mie mi-a fost dată şi eu o dau cui vreau."

7 Aşadar, dacă te vei închina înainte-mi, a ta va fi toată“."

8 Şi, răspunzând, Iisus i-a zis: „Mergi înapoia Mea, Satano, că scris este: Domnului Dumnezeului tău să I te închini şi numai Lui să-I slujeşti“."

9 Şi L-a dus în Ierusalim şi L-a aşezat pe aripa templului şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te de aici jos,"

10 că scris este: îngerilor săi va porunci pentru tine, ca să te păzească;"

11 şi ei te vor ridica pe mâini, ca nu cumva piciorul tău să ţi-l izbeşti de piatră“."

12 Şi, răspunzând, Iisus i-a zis: „S'a spus: Să nu-L ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău“."

13 Şi diavolul, sfârşind toată ispita, s'a îndepărtat de la El, până la o vreme."

14 Şi S'a întors Iisus cu puterea Duhului în Galileea; şi vestea despre El a ieşit în tot ţinutul dimprejur."

15 Şi învăţa în sinagogile lor, slăvit fiind de toţi."

16 Şi a venit în Nazaret, unde fusese crescut; şi după obiceiul Său a intrat în ziua sâmbetei în sinagogă şi S'a ridicat să citească."

17 Şi I s'a dat cartea profetului Isaia. Şi deschizând El cartea, a găsit locul unde era scris:"

18 Duhul Domnului e peste Mine, pentru că El M'a uns; El M'a trimis să le binevestesc săracilor, să-i vindec pe cei zdrobiţi la inimă, robilor să le vestesc libertate şi orbilor vedere, pe cei asupriţi să-i trimit în libertate"

19 şi să vestesc anul bineprimit al Domnului."

20 Şi închizând cartea şi dând-o slujitorului, a şezut; iar ochii tuturor celor din sinagogă erau aţintiţi asupră-I."

21 Şi a început să le spună: „Astăzi s'a plinit această scriptură în urechile voastre“."

22 Şi toţi Îl încuviinţau şi se mirau de cuvintele harului ce ieşeau din gura Lui şi ziceau: „Nu este acesta oare fiul lui Iosif?...“."

23 Şi El le-a zis: „Nici o'ndoială că-Mi veţi spune zicala aceasta: Doctore, vindecă-te pe tine însuţi!; pe toate câte-am auzit că s'au făcut în Capernaum, fă-le şi aici, în patria ta?“."

24 Şi le-a zis: „Adevăr vă spun Eu vouă că nici un profet nu este bineprimit în patria sa."

25 Şi adevăr vă spun că multe văduve erau în Israel în vremea lui Ilie, când s'a închis cerul trei ani şi şase luni, încât foamete mare a fost în tot pământul,"

26 şi la nici una din ele n'a fost trimis Ilie, ci numai în Sarepta Sidonului, la o femeie văduvă."

27 Şi mulţi leproşi erau în Israel în vremea profetului Elisei, dar nici unul dintre ei nu s'a curăţit, ci numai Neeman Sirianul“."

28 Şi auzind acestea, toţi cei din sinagogă s'au umplut de mânie."

29 Şi sculându-se, L-au scos afară din cetate şi L-au dus până la sprânceana muntelui pe care le era zidită cetatea, ca să-L arunce jos."

30 Dar El, trecând prin mijlocul lor, S'a dus"

31 şi S'a coborât la Capernaum, cetate a Galileii; şi îi învăţa sâmbăta."

32 Şi erau uimiţi de învăţătura Lui, căci cuvântul Său era cu putere."

33 Iar în sinagogă era un om care avea duh de demon necurat; şi a strigat cu glas tare:"

34 „Lasă-ne'n pace! Ce-ai tu cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai venit să ne pierzi? Te ştiu eu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu...“."

35 Şi Iisus l-a certat, zicând: „Taci şi ieşi din el!...“. Şi aruncându-l în mijlocul sinagogii, demonul a ieşit din el fără să-l vatăme cu nimic."

36 Şi frică i-a cuprins pe toţi şi ziceau unii către alţii: „Ce este oare cuvântul acesta? Că El cu stăpânire şi cu putere le porunceşte duhurilor necurate, şi ele ies“."

37 Şi a mers vestea despre El în tot locul din împrejurimi."

38 Şi după ce S'a sculat din sinagogă, a intrat în casa lui Simon. Iar soacra lui Petru era prinsă de friguri rele şi L-au rugat pentru ea."

39 Şi El, aplecându-Se asupra ei, a certat frigurile, şi ele au lăsat-o. Iar ea s'a ridicat îndată şi le slujea."

40 Iar în apusul soarelui, toţi cei ce aveau bolnavi de felurite boli îi aduceau la El; iar El, punându-Şi mâinile pe fiecare din ei, îi vindeca."

41 Şi din mulţi ieşeau şi demoni, care strigau şi ziceau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!“ Dar El, certându-i, nu-i lăsa să vorbească, pentru că ei ştiau că El este Hristosul."

42 Iar când s'a făcut ziuă a ieşit şi S'a dus într'un loc pustiu; şi mulţimile Îl căutau şi au venit până la El, şi-L ţineau să nu plece de la ei."

43 Dar El le-a zis: „Trebuie ca şi altor cetăţi să le binevestesc împărăţia lui Dumnezeu, că pentru aceasta am fost trimis“."

44 Şi propovăduia în sinagogile Galileii."

5

1 Şi a fost că pe când mulţimea Îl îmbulzea ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu şi El şedea lângă lacul Ghenizaret,"

2 a văzut două luntri stând lângă ţărm; iar pescarii, coborâţi din ele, îşi spălau mrejele."

3 Şi urcându-Se într'una din luntri, care era a lui Simon, l-a rugat s'o depărteze puţin de la uscat. Şi şezând în luntre, din ea învăţa mulţimile."

4 Iar când a încetat să vorbească i-a zis lui Simon: „Du-o la adânc şi aruncaţi-vă mrejele să pescuiţi“."

5 Şi Simon I-a răspuns: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi n'am prins nimic; dar după vorba Ta voi arunca mrejele“."

6 Şi făcând aceasta, au prins mulţime mare de peşte, că li se rupeau mrejele."

7 Şi le-au făcut semn fârtaţilor lor din cealaltă luntre să vină să le ajute. Şi ei au venit; şi au umplut amândouă luntrile, că mai se afundau."

8 Şi văzând Simon Petru, a căzut la genunchii lui Iisus, zicând: „Ieşi de la mine Doamne, că sunt om păcătos...“."

9 Că spaimă îl cuprinsese, pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, de pescuitul peştilor pe care îi prinseseră."

10 Tot aşa şi pe Iacob şi pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau fârtaţii lui Simon. Şi a zis Iisus către Simon: „Nu te teme; de acum înainte vei pescui oameni“."

11 Şi trăgând ei luntrile la ţărm şi lăsând totul, I-au urmat Lui."

12 Şi a fost că pe când era El în una din cetăţi, iată un om plin de lepră; şi văzându-L pe Iisus, a căzut cu faţa la pământ şi I s'a rugat, zicând: „Doamne, dacă vrei, Tu poţi să mă curăţeşti“."

13 Şi întinzându-Şi mâna, S'a atins de el, zicând: „Vreau, curăţeşte-te!“ Şi îndată S'a dus lepra de pe el."

14 Iar Iisus i-a poruncit să nu spună nimănui: „Ci du-te, arată-te preotului, iar pentru curăţirea ta să aduci jertfă aşa cum a rânduit Moise, să le fie lor mărturie“."

15 Dar vorba despre El se răspândea şi mai mult, şi numeroase mulţimi se adunau să asculte şi să se vindece de bolile lor."

16 Iar El Se retrăgea în locuri pustii şi Se ruga."

17 Şi a fost că într'una din zile El învăţa; şi de faţă şedeau farisei şi învăţători ai legii veniţi din toate satele Galileii şi ale Iudeii şi din Ierusalim; şi puterea Domnului era cu El în aceea că El tămăduia."

18 Şi iată că nişte bărbaţi aduceau pe pat un om care era slăbănog şi căutau să-l ducă înlăuntru şi să-l pună înaintea Lui;"

19 dar negăsind pe unde să-l ducă, din pricina mulţimii, s'au suit pe acoperiş, şi prin tavan l-au lăsat cu patul în mijloc, în faţa lui Iisus."

20 Şi văzând El credinţa lor, a zis: „Omule, iertate îţi sunt păcatele“."

21 Iar cărturarii şi fariseii au început a cugeta, zicându-şi: „Cine-i acesta care rosteşte blasfemii? Cine poate ierta păcatele decât singur Dumnezeu?“"

22 Iar Iisus, cunoscând gândurile lor, le-a răspuns, zicându-le: „Ce cugetaţi în inimile voastre?"

23 Ce este mai uşor, a zice: Iertate îţi sunt păcatele!, sau a zice: Ridică-te şi umblă!?"

24 Dar ca să ştiţi că putere are Fiul Omului pe pământ să ierte păcatele – i-a zis slăbănogului – : Ţie-ţi spun: Ridică-te, ia-ţi patul şi mergi la casa ta!“"

25 Şi'n faţa lor ridicându-se de'ndată şi luându-şi patul pe care zăcuse, s'a dus la casa lui slăvind pe Dumnezeu."

26 Şi uimire i-a cuprins pe toţi şi-L slăveau pe Dumnezeu; şi s'au umplut de frică şi ziceau: „Minunate lucruri am văzut astăzi!“"

27 Şi după aceasta a ieşit şi a văzut un vameş, cu numele Levi, şezând la vamă, şi i-a zis: „Urmează-Mi!“"

28 Şi lăsând totul, acesta s'a ridicat şi I-a urmat."

29 Şi I-a făcut Levi un ospăţ mare în casa sa. Şi era mulţime multă de vameşi şi de alţii care şedeau cu ei la masă."

30 Dar fariseii şi cărturarii lor murmurau şi ziceau către ucenicii Lui: „De ce mâncaţi şi beţi cu vameşii şi cu păcătoşii?“"

31 Şi Iisus, răspunzând, le-a zis: „Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi."

32 Eu n'am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi la pocăinţă“."

33 Iar ei I-au zis: „Ucenicii lui Ioan ţin posturi dese şi fac rugăciuni; tot aşa şi ai fariseilor; dar ai tăi mănâncă şi beau“."

34 Iar Iisus le-a zis: „Puteţi oare să-i faceţi pe nuntaşi să postească în timp ce mirele este cu ei?"

35 Dar vor veni zile când mirele se va lua de la ei; atunci, în acele zile, vor posti“."

36 Le-a spus şi o parabolă: „Nimeni nu rupe petic dintr'o haină nouă şi-l pune la haină veche; altfel, cea nouă se rupe, iar peticul luat din cea nouă nu se potriveşte cu cea veche."

37 Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul nou va sparge burdufurile; şi se varsă şi vinul şi se strică şi burdufurile."

38 Ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi şi împreună se vor păstra."

39 Şi nimeni, după ce a băut vin vechi, nu vrea de cel nou, că zice: Mai bun e cel vechi“."

6

1 Şi a fost că într'o sâmbătă – a doua după Paşti – El trecea prin holde, iar ucenicii Lui smulgeau spice şi le mâncau frecându-le'n palme."

2 Dar unii dintre farisei au zis: „De ce faceţi ce nu se cuvine a face sâmbăta?“"

3 Şi Iisus, răspunzând, le-a zis: „Oare nici pe asta n'aţi citit-o, ce a făcut David când a flămânzit, el şi cei ce erau cu el:"

4 cum a intrat în casa lui Dumnezeu şi a luat pâinile punerii-înainte şi a mâncat şi a dat şi însoţitorilor săi din ele, pe care nu se cuvine să le mănânce decât numai preoţii“."

5 Şi le spunea: „Fiul Omului este Domn şi al sâmbetei!“"

6 Şi a fost că în altă sâmbătă a intrat în sinagogă şi învăţa. Şi se afla acolo un om a cărui mână dreaptă era uscată."

7 Iar cărturarii şi fariseii Îl pândeau să vadă dacă-l va vindeca sâmbăta, ca să-I găsească vină."

8 El însă le ştia gândurile şi i-a zis omului care avea mâna uscată: „Ridică-te şi stai în mijloc!“ El s'a ridicat şi a stat."

9 Iar Iisus le-a zis: „Vă întreb Eu pe voi: În zi de sâmbătă, se cuvine să faci bine, sau să faci rău?; să mântuieşti un suflet, sau să-l pierzi?“"

10 Şi privindu-i pe toţi de jur-împrejur, i-a zis: „Întinde-ţi mâna!“ Iar el a făcut aşa, şi mâna i s'a făcut sănătoasă."

11 Ei însă s'au umplut de mânie şi se vorbeau unii cu alţii ce să-I facă lui Iisus."

12 Şi a fost că în zilele acelea El a ieşit la munte să Se roage şi a petrecut noaptea în rugăciune către Dumnezeu."

13 Şi când s'a făcut ziuă i-a chemat pe ucenicii Săi şi a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit apostoli:"

14 pe Simon, căruia i-a zis Petru, şi pe Andrei, fratele lui, pe Iacob şi pe Ioan, pe Filip şi pe Bartolomeu,"

15 pe Matei şi pe Toma, pe Iacob al lui Alfeu şi pe Simon numit Zilotul,"

16 pe Iuda al lui Iacob şi pe Iuda Iscarioteanul, care a devenit trădător."

17 Şi coborând împreună cu ei, a stat într'un loc şes, El şi mulţime numeroasă de ucenici ai Săi şi mulţime multă de popor din toată Iudeea şi din Ierusalim şi de pe ţărmul Tirului şi al Sidonului, care veniseră să-L asculte şi să se vindece de bolile lor."

18 Şi cei chinuiţi de duhuri necurate se vindecau."

19 Şi toată mulţimea căuta să se atingă de El, că putere ieşea dintr'Însul şi pe toţi îi vindeca."

20 Şi ridicându-Şi ochii spre ucenicii Săi, zicea: „Fericiţi sunteţi voi, cei săraci, că a voastră este împărăţia lui Dumnezeu."

21 Fericiţi sunteţi voi, cei ce flămânziţi acum, că vă veţi sătura. Fericiţi sunteţi voi, cei ce plângeţi acum, că veţi râde."

22 Fericiţi veţi fi când din pricina Fiului Omului vă vor urî oamenii şi vă vor izgoni dintre ei şi vă vor ocărî şi când ca pe un rău vă vor lepăda numele."

23 Bucuraţi-vă în ziua aceea şi tresăltaţi, că iată, răsplata voastră multă este în cer; că părinţii lor aşa le făceau profeţilor."

24 Dar vai vouă, bogaţilor!, că de pe-acum vă luaţi mângâierea."

25 Vai vouă, celor ce sunteţi sătui acum, că veţi flămânzi. Vai vouă, celor ce râdeţi acum, că veţi plânge şi vă veţi tângui."

26 Vai vouă, când toţi oamenii vă vor vorbi de bine; că părinţii lor aşa le făceau profeţilor mincinoşi."

27 Iar vouă, celor ce ascultaţi, vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc;"

28 binecuvântaţi pe cei ce vă blesteamă, rugaţi-vă pentru cei ce vă necăjesc."

29 Celui ce te loveşte peste obraz, dă-i-l şi pe celălalt; pe cel ce-ţi ia haina, nu-l împiedica să-ţi ia şi cămaşa;"

30 oricui îţi cere, dă-i; şi de la cel ce-ţi ia pe ale tale, nu i le cere."

31 Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii, asemenea faceţi-le şi voi lor."

32 Şi dacă-i iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce mulţumire aveţi? Că şi păcătoşii-i iubesc pe cei care-i iubesc pe ei."

33 Şi dacă le faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulţumire aveţi? Că şi păcătoşii tot aşa fac."

34 Şi dacă daţi cu'mprumut celor de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce mulţumire aveţi? Că şi păcătoşii le dau cu'mprumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai."

35 Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu'mprumut nimic nădăjduind şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui-Preaînalt; că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi."

36 Fiţi milostivi, aşa cum şi Tatăl vostru este milostiv."

37 Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi şi vi se va ierta."

38 Daţi şi vi se va da; o măsură bună, îndesată, clătinată şi cu vârf vi se va turna în poală; căci cu ce măsură măsuraţi, cu aceea vi se va măsura“."

39 Şi le-a spus şi o parabolă: „Poate oare orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă?"

40 Nu este ucenic mai presus de învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său."

41 De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, dar nu bagi de seamă bârna din ochiul tău?"

42 Sau cum poţi să-i spui fratelui tău: Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi!, în timp ce tu nu vezi bârna care este în ochiul tău? Făţarnicule, scoate-ţi mai întâi bârna din ochi şi atunci vei vedea să scoţi paiul care este în ochiul fratelui tău."

43 Că nu este pom bun care să facă roadă rea şi nici, dimpotrivă, pom rău care să facă roadă bună."

44 Că fiece pom după roada lui se cunoaşte. Că nu se adună smochine din mărăcini, şi nici struguri se culeg din rug."

45 Omul bun, din vistieria cea bună a inimii sale scoate ce este bun; iar omul rău, din vistieria cea rea a inimii sale scoate ce este rău. Că din prisosul inimii îi grăieşte gura."

46 Şi de ce Mă chemaţi: Doamne, Doamne!, şi nu faceţi ce vă spun?"

47 Tot cel ce vine la Mine şi aude cuvintele Mele şi le face, vă voi arăta cu cine se aseamănă:"

48 Este asemenea omului care, zidindu-şi o casă, a săpat, a adâncit şi i-a pus temelia pe piatră; şi venind apele mari, puhoiul a izbit în casa aceea, dar n'a putut s'o clintească, fiindcă era bine zidită pe piatră."

49 Iar cel ce aude dar nu face, asemenea este omului care şi-a zidit casa pe pământ fără temelie; şi puhoiul a izbit-o şi ea de'ndată a căzut; şi mare a fost prăbuşirea casei aceleia“."

7

1 După ce Şi-a sfârşit toate cuvintele în auzul poporului, a intrat în Capernaum."

2 Iar un sutaş avea un serv pe care-l preţuia şi care, bolnav, era pe moarte."

3 Şi auzind despre Iisus, a trimis la El pe nişte bătrâni ai Iudeilor, rugându-L să vină şi să-i vindece servul."

4 Iar ei, venind la Iisus, L-au rugat stăruitor, zicându-I: „Vrednic este să faci asta pentru el;"

5 că iubeşte neamul nostru; şi sinagoga, el ne-a zidit-o“."

6 Iar Iisus mergea cu ei. Şi nu era departe de casă, când sutaşul a trimis la El prieteni, zicându-I: „Doamne, nu Te osteni, că nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu."

7 De aceea nici pe mine nu m'am socotit vrednic să vin la Tine; ci spune prin cuvânt, şi servul meu se va tămădui."

8 Că şi eu sunt om pus sub stăpânire şi am sub mine ostaşi şi-i spun acestuia: Du-te! Şi se duce; şi altuia: Vino! Şi vine; şi slugii mele: Fă asta! Şi face“."

9 Iar Iisus, auzind acestea, S'a mirat de el şi, întorcându-Se, a zis către mulţimea care venea după El: „Vă spun Eu vouă că nici în Israel n'am aflat atâta credinţă!“"

10 Şi când cei trimişi s'au întors acasă, l-au găsit pe serv sănătos."

11 Şi a fost că după aceea S'a dus într'o cetate numită Nain; şi împreună cu El mergeau ucenicii Săi şi mulţime multă."

12 Iar când S'a apropiat de porţile cetăţii, iată că scoteau un mort, singurul copil al mamei sale; şi ea era văduvă; şi mulţime mare din cetate era cu ea."

13 Şi văzând-o Domnul, I s'a făcut milă de ea şi i-a zis: „Nu plânge!“"

14 Şi, apropiindu-Se, S'a atins de pat, iar cei care-l duceau s'au oprit. Şi i-a zis: „Tinere, ţie-ţi spun: Scoală-te!“"

15 Şi s'a ridicat mortul şi a început să vorbească; şi i l-a dat mamei sale."

16 Şi frică i-a cuprins pe toţi şi-L slăveau pe Dumnezeu, zicând: „Mare profet S'a ridicat între noi şi Dumnezeu Şi-a cercetat poporul“."

17 Şi a ieşit cuvântul acesta despre El în toată Iudeea şi în tot ţinutul dimprejur."

18 Şi despre toate acestea i-au dat de veste lui Ioan ucenicii lui."

19 Şi chemând Ioan pe doi din ucenicii săi, i-a trimis la Domnul, zicând: „Tu eşti Cel ce va să vină, sau pe altul să aşteptăm?“"

20 Şi venind la El, bărbaţii I-au zis: „Ioan Botezătorul ne-a trimis la tine, zicând: Tu eşti Cel ce va să vină, sau pe altul să aşteptăm?“"

21 Şi în ceasul acela El pe mulţi i-a vindecat de boli şi de răni şi de duhuri rele şi multor orbi le-a dăruit vederea."

22 Şi răspunzându-le, le-a zis: „Duceţi-vă şi spuneţi-i lui Ioan cele ce-aţi văzut şi-aţi auzit: Orbii văd, şchiopii umblă, leproşii se curăţesc, surzii aud, morţii învie şi săracilor li se binevesteşte;"

23 şi fericit este acela care nu se va poticni întru Mine“."

24 Iar după ce trimişii lui Ioan au plecat, El a început să le vorbească mulţimilor despre Ioan: „Ce-aţi ieşit să vedeţi în pustie?: O trestie clătinată de vânt?..."

25 Dar ce-aţi ieşit să vedeţi?: Om îmbrăcat în haine moi?... Iată, cei ce sunt în haine scumpe şi petrec în desfătări sunt în casele regilor."

26 Dar ce-aţi ieşit să vedeţi?: Un profet?... Da, v'o spun Eu vouă, şi mai mult decât un profet."

27 Acesta este cel despre care s'a scris: Iată, Eu îl trimit înaintea feţei Tale pe îngerul Meu, care-Ţi va pregăti calea de dinaintea Ta."

28 V'o spun Eu vouă: Între cei născuţi din femei, nimeni nu este mai mare decât Ioan; dar cel mai mic întru împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el."

29 Şi tot poporul auzind, şi vameşii, s'au încredinţat de dreptatea lui Dumnezeu, botezându-se cu botezul lui Ioan."

30 Dar fariseii şi învăţătorii de lege, nebotezându-se de către el, au lepădat voia lui Dumnezeu faţă de ei."

31 Aşadar, cu cine voi asemăna pe oamenii acestui neam? Şi cu cine sunt ei asemenea?"

32 Sunt asemenea copiilor care şed în piaţă şi strigă unii către alţii zicând: Din fluier v'am cântat şi n'aţi jucat; de jale v'am cântat şi n'aţi plâns."

33 Că a venit Ioan Botezătorul nemâncând pâine şi nici bând vin, şi spuneţi: Are demon!"

34 A venit Fiul Omului mâncând şi bând, şi spuneţi: Iată om mâncăcios şi băutor de vin, prieten al vameşilor şi-al păcătoşilor!..."

35 Dar înţelepciunea a fost găsită dreaptă de către toţi fiii ei“."

36 Iar unul din farisei L-a rugat să mănânce cu el. Şi, intrând în casa fariseului, a stat la masă."

37 Şi iată că era în cetate o femeie păcătoasă; şi aflând că El stă la masă în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir"

38 şi stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând a'nceput să-I ude cu lacrimi picioarele, şi cu părul capului ei le ştergea. Şi-I săruta picioarele şi le ungea cu mir."

39 Şi văzând fariseul care-L chemase, şi-a zis în sine: „Dacă acesta ar fi profet, ar şti cine este şi ce fel de femeie este aceasta care se atinge de el, că este păcătoasă...“."

40 Şi răspunzând Iisus, i-a zis: „Simone, am să-ţi spun ceva“. Iar el I-a zis: „Spune, învăţătorule!“"

41 „Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci."

42 Dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult?“"

43 Răspunzând Simon, a zis: „Cred că acela căruia i-a iertat mai mult“. Iar El i-a zis: „Drept ai judecat“."

44 Şi întorcându-Se către femeie, i-a zis lui Simon: „O vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă cu lacrimi Mi-a udat picioarele şi cu părul capului ei le-a şters."

45 Tu sărutare nu mi-ai dat; ea însă, de când am intrat, n'a încetat să-Mi sărute picioarele."

46 Tu cu untdelemn capul nu Mi l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele."

47 De aceea îţi spun: Iertate sunt păcatele ei cele multe, fiindcă mult a iubit. Iar cui i se iartă puţin, puţin iubeşte“."

48 Şi i-a zis ei: „Iertate îţi sunt păcatele!“"

49 Şi cei ce şedeau împreună la masă au început să zică în sinea lor: „Cine este acesta, care şi iartă păcate?“"

50 Şi i-a spus femeii: „Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace!“"

8

1 Şi a fost după aceea că El umbla prin cetăţi şi prin sate, propovăduind şi binevestind împărăţia lui Dumnezeu; şi erau cu El cei doisprezece"

2 şi unele femei care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de boli: Maria, numită Magdalena, din care ieşiseră şapte demoni,"

3 şi Ioana, femeia lui Huza – un dregător al lui Irod –, şi Suzana şi multe altele care le slujeau din avutul lor."

4 Şi adunându-se mulţime multă şi venind de prin cetăţi la El, a zis în parabolă:"

5 „Ieşit-a semănătorul să semene sămânţa sa. Şi pe când semăna el, una a căzut lângă drum şi a fost călcată în picioare şi păsările cerului au mâncat-o."

6 Şi alta a căzut pe piatră; şi dacă a răsărit s'a uscat, pentru că nu avea umezeală."

7 Şi alta a căzut în mijlocul spinilor; şi spinii, crescând împreună cu ea, au înăbuşit-o."

8 Şi alta a căzut pe pământul cel bun şi a crescut şi a făcut rod însutit“. Pe acestea spunându-le, a strigat: „Cel ce are urechi de auzit, să audă!“"

9 Şi ucenicii Săi Îl întrebau ce înseamnă această parabolă."

10 Iar El a zis: „Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu; dar celorlalţi, în parabole, ca văzând să nu vadă şi auzind să nu înţeleagă."

11 Iar parabola aceasta înseamnă: Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu."

12 Cea de lângă drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască."

13 Iar cea de pe piatră sunt aceia care primesc cu bucurie cuvântul când îl aud, dar aceştia nu au rădăcină; ei cred până la o vreme, iar la vreme de încercare se leapădă."

14 Iar cea căzută între spini sunt cei care aud, dar umblând cu grijile şi cu bogăţia şi cu plăcerile vieţii, se înăbuşă şi nu rodesc."

15 Iar cea de pe pământ bun sunt cei care, auzind cuvântul cu inimă curată şi bună, îl păstrează şi rodesc întru răbdare."

16 Nimeni, aprinzând făclia, n'o acoperă cu un vas, nici n'o pune sub pat, ci o aşază în sfeşnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina."

17 Că nu este nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut şi nimic tainic care să nu se cunoască şi să nu vină la lumina zilei."

18 Aşadar, luaţi seama cum auziţi: Celui ce are i se va da; iar de la cel ce nu are se va lua şi ceea ce i se pare că are“."

19 Şi au venit la El mama şi fraţii Săi; şi nu puteau să se apropie de El din pricina mulţimii."

20 Şi I s'a dat de veste: „Mama Ta şi fraţii Tăi stau afară şi vor să Te vadă“."

21 Iar El, răspunzând, le-a zis: „Mama Mea şi fraţii Mei sunt aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l îndeplinesc“."

22 Şi a fost că într'una din zile a intrat în corabie cu ucenicii Săi şi le-a zis: „Să trecem de cealaltă parte a lacului“. Şi au plecat."

23 Dar în timp ce navigau, El a adormit. Şi s'a lăsat pe lac o furtună de vânt şi se umpleau de apă şi erau în primejdie."

24 Şi, apropiindu-se, L-au deşteptat, zicând: „Învăţătorule, Învăţătorule, pierim!...“. Iar El, sculându-Se, a certat vântul şi valul apei; şi ele au încetat şi s'a făcut linişte."

25 Şi le-a zis: „Unde vă este credinţa?“ Iar ei, cuprinşi de teamă, se mirau, zicând unii către alţii: „Cine este Acesta, că şi vânturilor şi apei le porunceşte, şi ele Îl ascultă?“"

26 Şi au ajuns cu corabia în ţinutul Gherghesenilor, care este în faţa Galileii."

27 Şi ieşind El pe uscat, L-a întâmpinat un bărbat din cetate, care avea demoni; de multă vreme el cu haină nu se îmbrăca şi în casă nu mai locuia, ci în morminte."

28 Şi văzându-L pe Iisus, a strigat şi a căzut înainte-I şi cu glas mare a zis: „Ce-ai cu mine, Iisuse, Fiul Dumnezeului Celui-Preaînalt? Rogu-te să nu mă chinuieşti...“."

29 Că-i poruncea duhului necurat să iasă din om. Fiindcă de mulţi ani îl stăpânea; şi-l păzeau legat în lanţuri şi'n obezi, dar el, sfărâmând legăturile, era gonit de demon în pustiu."

30 Şi l-a întrebat Iisus: „Care-ţi este numele?“ Iar el a zis: „Legiune“. Că demoni mulţi intraseră în el."

31 Şi-L rugau pe El să nu le poruncească să meargă în adânc."

32 Şi era acolo o turmă mare de porci care păştea pe munte. Şi L-au rugat să le îngăduie să intre în ei; şi le-a îngăduit."

33 Şi ieşind demonii din om, au intrat în porci, iar turma s'a repezit de pe stâncă'n lac şi s'a înecat."

34 Iar păzitorii, văzând ce s'a întâmplat, au fugit şi au dat de veste în cetate şi prin sate."

35 Şi au ieşit să vadă cele întâmplate şi au venit la Iisus; şi pe omul din care ieşiseră demonii l-au găsit îmbrăcat şi întreg la minte, şezând jos, la picioarele lui Iisus; şi s'au înspăimântat."

36 Şi cei care văzuseră le-au spus cum a fost izbăvit demonizatul."

37 Şi toată mulţimea din ţinutul Gherghesenilor L-a rugat să plece de la ei, că erau cuprinşi de frică mare. Iar El, intrând în corabie, S'a înapoiat."

38 Iar bărbatul din care ieşiseră demonii Îl ruga să rămână cu El. Iisus însă l-a trimis înapoi, zicând:"

39 „Întoarce-te la casa ta şi spune cât a făcut Dumnezeu pentru tine“. Şi a plecat, propovăduind în toată cetatea cât a făcut Iisus pentru el."

40 Şi când S'a întors Iisus, mulţimea L-a primit cu bucurie, fiindcă toţi Îl aşteptau."

41 Şi iată că a venit un bărbat, al cărui nume era Iair; şi acesta era mai-marele sinagogii. Şi căzând la picioarele lui Iisus, Îl ruga să vină în casa lui."

42 Că numai o fiică avea, ca de doisprezece ani, şi aceea era pe moarte. Şi pe când Se ducea El, mulţimile Îl îmbulzeau."

43 Şi o femeie, care de doisprezece ani avea scurgere de sânge şi-şi cheltuise toată averea cu doctorii şi de nici unul nu putuse să fie vindecată,"

44 s'a apropiat de El prin spate, s'a atins de poala hainei Lui şi îndată i s'a oprit scurgerea sângelui."

45 Şi a zis Iisus: „Cine este cel ce s'a atins de Mine?“ Dar cum toţi tăgăduiau, Petru şi ceilalţi care erau cu El au zis: „Învăţătorule, mulţimile Te îmbulzesc şi Te strâmtorează şi Tu zici: Cine s'a atins de Mine?...“."

46 Iar Iisus a zis: „S'a atins de Mine cineva. Căci Eu am simţit puterea care a ieşit din Mine“."

47 Atunci femeia, văzând că n'a rămas tăinuită, a venit tremurând şi, căzând înaintea Lui, a spus în faţa întregului popor din ce pricină s'a atins de El şi cum de'ndată s'a tămăduit."

48 Iar El i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace!“"

49 Şi pe când El încă vorbea, a venit cineva de la mai-marele sinagogii, zicând: „Fiica ta a murit; nu-L mai supăra pe Învăţător“."

50 Iar Iisus, auzind, i-a răspuns: „Nu te teme; tu crede numai, şi ea se va mântui“."

51 Şi venind în casă, n'a lăsat pe nimeni să intre cu El, decât numai pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacob şi pe tatăl copilei şi pe mamă."

52 Şi toţi plângeau şi se tânguiau din pricina ei. Iar El a zis: „Nu plângeţi; n'a murit, ci doarme“."

53 Şi ei Îl luau în râs, ştiind că ea a murit."

54 Iar El, apucând-o de mână, a strigat, zicând: „Copilă, scoală-te!“"

55 Şi s'a întors duhul ei, şi ea în chiar clipa aceea a înviat; şi El a poruncit să i se dea să mănânce."

56 Şi părinţii ei au rămas încremeniţi. Iar El le-a poruncit să nu spună nimănui ceea ce s'a petrecut."

9

1 Şi chemându-i pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere şi stăpânire peste toţi demonii şi să vindece bolile."

2 Şi i-a trimis să propovăduiască împărăţia lui Dumnezeu şi să-i vindece pe cei bolnavi."

3 Şi le-a zis: „Să nu luaţi nimic la drum: nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani şi nici să aveţi câte două haine."

4 Şi în orice casă veţi intra, acolo să rămâneţi şi de-acolo să nu plecaţi."

5 Cât despre cei ce nu vă vor primi, când ieşiţi din cetatea aceea scuturaţi praful de pe picioarele voastre, spre mărturie împotriva lor“."

6 Iar ei au plecat şi treceau prin sate binevestind şi vindecând pretutindeni."

7 Şi de toate cele petrecute a auzit Irod tetrarhul şi era nedumerit; că se spunea de către unii că Ioan a înviat din morţi;"

8 iar de către alţii, că Ilie s'a arătat; şi iarăşi de către alţii, că un profet din cei vechi a înviat."

9 Iar Irod a zis: „Lui Ioan, eu i-am tăiat capul. Cine este dar acesta despre care aud astfel de lucruri?“ Şi căuta să-L vadă."

10 Şi întorcându-se apostolii, I-au spus toate câte au făcut. Şi luându-i doar pe ei-înde-ei, S'a dus într'un loc pustiu, spre cetatea numită Betsaida."

11 Dar când au aflat mulţimile, s'au dus după El; şi El, primindu-le cu bunăvoinţă, le vorbea despre împărăţia lui Dumnezeu; iar pe cei ce aveau trebuinţă de vindecare, îi vindeca."

12 Dar ziua a'nceput să se plece. Şi cei doisprezece au venit şi I-au spus: „Dă drumul mulţimii să se ducă prin satele şi gospodăriile dimprejur, ca să poposească şi să-şi găsească de mâncare, că aici suntem în loc pustiu“."

13 Iar El le-a zis: „Daţi-le voi să mănânce“. Şi ei au zis: „Nu avem mai mult decât cinci pâini şi doi peşti, afară numai dacă ne vom duce noi şi vom cumpăra hrană pentru poporul acesta“."

14 Că erau ca la cinci mii de bărbaţi. Iar El le-a zis ucenicilor Săi: „Aşezaţi-i jos, în cete de câte cincizeci“."

15 Şi au făcut aşa şi i-au aşezat pe toţi."

16 Iar Iisus, luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, le-a binecuvântat, a frânt şi le-a dat ucenicilor ca să le pună înaintea mulţimii."

17 Şi au mâncat şi s'au săturat toţi; şi au luat ceea ce le-a rămas, douăsprezece coşuri pline de fărâmituri."

18 Şi a fost că pe când El Se ruga deoparte, ucenicii erau cu El, iar El i-a întrebat, zicând: „Cine zic mulţimile că sunt Eu?“"

19 Iar ei, răspunzând, au zis: „Ioan Botezătorul; iar alţii Ilie, iar alţii că a înviat un profet din cei vechi“."

20 Şi El le-a zis: „Dar voi, voi cine ziceţi că sunt Eu?“ Iar Petru, răspunzând, a zis: „Hristosul lui Dumnezeu“."

21 Iar El sub mustrare le-a poruncit ca pe aceasta să n'o spună nimănui,"

22 zicând: „Fiul Omului trebuie să pătimească multe şi să fie defăimat de către bătrâni şi de către arhierei şi de către cărturari şi să fie omorât, iar a treia zi să învie“."

23 Şi tuturor le spunea: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, în fiecare zi să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie;"

24 fiindcă tot cel ce va voi să-şi scape viaţa, O va pierde; iar cel ce-şi va pierde viaţa pentru Mine, acela O va mântui."

25 Că ce-i foloseşte omului dacă va câştiga lumea'ntreagă, dar pe sine se va pierde sau se va păgubi?"

26 Că tot cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, de acela şi Fiul Omului Se va ruşina când va veni întru slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri."

27 Dar cu adevărat vă spun Eu vouă: Sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu!“"

28 Iar la vreo opt zile după cuvintele acestea i-a luat pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacob şi S'a suit în munte ca să Se roage."

29 Şi a fost că pe când Se ruga, înfăţişarea feţei Sale a devenit alta şi îmbrăcămintea Lui albă, strălucind."

30 Şi iată, doi bărbaţi vorbeau cu El; aceştia erau Moise şi Ilie"

31 care, arătându-se întru slavă, vorbeau despre sfârşitul Său pe care avea să-l împlinească în Ierusalim."

32 Iar Petru şi cei împreună cu El erau îngreuiaţi de somn; şi când s'au deşteptat, I-au văzut slava şi pe cei doi bărbaţi stând cu El."

33 Şi a fost că pe când aceştia se despărţeau de El, Petru I-a zis lui Iisus: „Învăţătorule, bine ne este să fim aici; să facem trei colibe: Ţie una, lui Moise una şi una lui Ilie“; – el neştiind ce spune."

34 Şi pe când vorbea el acestea, s'a făcut un nor şi i-a umbrit; şi s'au înspăimântat când au intrat în nor."

35 Şi glas s'a făcut din nor, zicând: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, de El să ascultaţi!“"

36 Şi când glasul a trecut, Iisus S'a aflat singur. Şi ei au tăcut; şi în acele zile n'au spus nimănui nimic din cele ce văzuseră."

37 Şi a fost că în ziua următoare, când s'au coborât din munte, L-a întâmpinat mulţime multă."

38 Şi iată că un bărbat din mulţime a strigat, zicând: „Învăţătorule, rogu-mă Ţie, caută spre fiul meu, că numai pe el îl am;"

39 şi iată că un duh necurat îl apucă şi deodată răcneşte şi-l zguduie cu spume şi cu greu pleacă de la el, după ce l-a zdrobit."

40 Şi m'am rugat de ucenicii Tăi să-l scoată, dar ei n'au fost în stare“."

41 Iar Iisus, răspunzând, a zis: „O, neam necredincios şi îndărătnic!, până când voi fi cu voi şi vă voi răbda?... Adu-l aici pe fiul tău!“"

42 Şi pe când acesta se apropia, demonul l-a trântit şi l-a zgâlţâit. Iar Iisus a certat duhul cel necurat şi l-a vindecat pe copil şi i l-a dat tatălui său."

43 Iar toţi au rămas uimiţi de măreţia lui Dumnezeu. Şi în timp ce toţi se minunau de toate câte le făcea, El le-a zis ucenicilor Săi:"

44 „Puneţi în urechile voastre cuvintele acestea: Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor“."

45 Dar ei nu înţelegeau cuvântul acesta, că era ascuns pentru ei, ca să nu-l priceapă, şi se temeau să-L întrebe despre acest cuvânt."

46 Şi le-a venit un gând: „Cine între ei ar fi mai mare?“"

47 Iar Iisus, cunoscând gândul inimii lor, a luat un copil, l-a pus lângă Sine"

48 şi le-a zis: „Tot cel care-l va primi pe pruncul acesta întru numele Meu, pe Mine Mă primeşte; şi tot cel ce Mă va primi pe Mine, primeşte pe Cel ce M'a trimis pe Mine. Căci cel ce este mai mic între voi toţi, acela este mai mare“."

49 Iar Ioan, răspunzând, I-a zis: „Învăţătorule, noi am văzut pe unul scoţând demoni întru numele Tău şi l-am oprit, pentru că el nu merge cu noi“."

50 Iar Iisus i-a zis: „Nu-l opriţi; căci cel ce nu este împotriva voastră este pentru voi“."

51 Şi a fost că atunci când s'au apropiat zilele înălţării Sale, El Şi-a întărit gândul de a merge la Ierusalim."

52 Şi a trimis vestitori înaintea Sa. Şi mergând ei, au intrat într'un sat de Samarineni, ca să-I pregătească totul."

53 Dar ei nu L-au primit, pentru că El Se îndrepta spre Ierusalim."

54 Şi văzând aceasta, ucenicii Iacob şi Ioan I-au zis: „Doamne, vrei să zicem să se coboare foc din cer să-i mistuie, cum a făcut şi Ilie?...“."

55 Iar El, întorcându-Se, i-a certat şi le-a zis: „Nu ştiţi ai Cărui Duh sunteţi? Că Fiul Omului n'a venit să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască“."

56 Şi s'au dus în alt sat."

57 Şi pe când mergeau ei pe cale, cineva I-a zis: „Te voi urma oriunde Te vei duce“."

58 Şi Iisus i-a zis: „Vulpile au vizuini şi păsările cerului, cuiburi; dar Fiul Omului n'are unde să-Şi plece capul“."

59 Şi către altul a zis: „Urmează-Mi!“ Iar acela a zis: „Doamne, mai întâi dă-mi voie să merg să-l îngrop pe tatăl meu“."

60 Iar El i-a zis: „Lasă-i pe morţi să-şi îngroape morţii, iar tu mergi de vesteşte împărăţia lui Dumnezeu“."

61 Iar altul I-a zis: „Te voi urma, Doamne, dar mai întâi îngăduie-mi să-mi iau rămas-bun de la cei de acasă“."

62 Iar Iisus i-a zis: „Nici unul care pune mâna pe plug şi se uită îndărăt nu este potrivit pentru împărăţia lui Dumnezeu“."

10

1 Iar după acestea, Domnul a ales alţi şaptezeci şi i-a trimis doi câte doi înaintea feţei Sale, în fiecare cetate şi loc unde El Însuşi avea să meargă."

2 Şi le spunea: „Secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini; aşadar, rugaţi-L pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Său."

3 Mergeţi! Iată, Eu vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor."

4 Nu purtaţi pungă, nici traistă, nici încălţăminte; şi nimănui să nu-i daţi bineţe pe cale."

5 Iar în orice casă veţi intra, mai întâi ziceţi: Pace casei acesteia!"

6 Şi de va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni peste el; iar de nu, ea se va întoarce la voi."

7 Şi în această casă rămâneţi, mâncând şi bând ceea ce vă vor da, căci vrednic este lucrătorul de plata sa. Nu vă mutaţi din casă'n casă."

8 Şi în oricare cetate veţi intra şi'n care vă vor primi, mâncaţi ceea ce vi se va pune înainte."

9 Şi vindecaţi-i pe bolnavii din ea, şi spuneţi-le: S'a apropiat de voi împărăţia lui Dumnezeu!"

10 Şi în oricare cetate veţi intra şi'n care nu vă vor primi, ieşiţi în pieţele ei şi ziceţi:"

11 Din cetatea voastră, şi praful care s'a lipit de picioarele noastre vi-l scuturăm vouă. Dar pe aceasta s'o ştiţi: că s'a apropiat împărăţia lui Dumnezeu!"

12 Vă spun Eu vouă că în ziua aceea mai uşor îi va fi Sodomei decât cetăţii aceleia."

13 Vai ţie, Horazine! Vai ţie, Betsaido! Că dacă în Tir şi în Sidon s'ar fi făcut minunile care s'au făcut la voi, de mult s'ar fi pocăit, stând în sac şi'n cenuşă."

14 Dar Tirului şi Sidonului mai uşor le va fi la judecată decât vouă."

15 Şi tu, Capernaume, nu pân'la cer ai fost înălţat?: Pân'la iad vei fi coborât!"

16 Cel ce vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă; şi cel ce se leapădă de voi, de Mine se leapădă; iar cel ce se leapădă de Mine se leapădă de Cel ce M'a trimis pe Mine“."

17 Şi s'au întors cei şaptezeci cu bucurie şi I-au spus: „Doamne, şi demonii ni se pleacă întru numele Tău“."

18 Şi le-a zis: „Văzutu-l-am pe Satana din cer ca un fulger căzând."

19 Iată, v'am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşului, şi nimic nu vă va vătăma."

20 Dar nu de aceasta să vă bucuraţi, că duhurile vi se pleacă, ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri“."

21 În ceasul acesta El S'a bucurat cu Duhul şi a zis: „Mulţumescu-Ţi, Părinte, Doamne al cerului şi al pământului, că ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi de cei pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Părinte, că aşa a fost înainte-Ţi bunăvoinţa Ta“."

22 Şi întorcându-Se către ucenici, a zis: „Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte cine este Fiul decât numai Tatăl, şi cine este Tatăl decât numai Fiul şi cel căruia vrea Fiul să-i descopere“."

23 Şi întorcându-Se către ucenici, le-a zis îndeosebi: „Fericiţi sunt ochii care văd ceea ce vedeţi voi!,"

24 că vă spun Eu vouă: Mulţi profeţi şi împăraţi au vrut să vadă ce vedeţi voi şi n'au văzut, şi să audă ce auziţi voi, dar n'au auzit!“"

25 Şi iată, un învăţător de lege s'a ridicat, ispitindu-L şi zicând: „Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?“"

26 Iar El i-a zis: „Ce este scris în lege?, cum citeşti?“"

27 Iar el, răspunzând, a zis: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău; iar pe aproapele tău, ca pe tine însuţi“."

28 Iar El i-a zis: „Drept ai răspuns; fă aceasta şi vei fi viu“."

29 Dar el, voind să se îndreptăţească pe sine, I-a zis lui Iisus: „Şi cine este aproapele meu?“"

30 Iar Iisus, răspunzând, a zis: „Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon şi a căzut între tâlhari care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat, lăsându-l aproape mort."

31 Iar din întâmplare un preot cobora pe calea aceea, şi văzându-l, a trecut pe-alături."

32 Tot aşa şi un levit, ajungând în locul acela şi văzând, a trecut pe-alături."

33 Iar un samarinean care mergea pe cale a venit la el şi, văzându-l, i s'a făcut milă;"

34 şi apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin; şi punându-l pe dobitocul său, l-a dus la un han şi i-a purtat de grijă."

35 Şi a doua zi, scoţând doi dinari, i-a dat hangiului şi i-a zis: Ai grijă de el; şi ceea ce vei mai cheltui ţi-i voi da eu când mă voi întoarce."

36 Care din aceştia trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari?“"

37 Iar el a zis: „Cel care şi-a făcut milă cu el“. Iisus i-a zis: „Mergi şi fă şi tu asemenea!“"

38 Şi pe când mergeau ei, El a intrat într'un sat; iar o femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei."

39 Şi ea avea o soră ce se chema Maria, care, aşezându-se la picioarele Domnului, Îi asculta cuvântul."

40 Iar Marta se silea cu multă slujire şi, apropiindu-se, a zis: „Doamne, oare nu socoteşti că sora mea m'a lăsat să slujesc singură? Spune-i deci să mă ajute“."

41 Şi răspunzând Domnul, i-a zis: „Marto, Marto, te'ngrijeşti şi pentru multe te sileşti,"

42 ci un lucru trebuie; că Maria partea cea bună şi-a ales-o, care nu i se va lua“."

11

1 Şi a fost că pe când era El rugându-Se într'un loc, după ce a încetat I-a zis unul din ucenicii Săi: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, aşa cum şi Ioan i-a învăţat pe ucenicii lui“."

2 Şi le-a zis: „Când vă rugaţi, ziceţi: Tatăl nostru Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău. Vină împărăţia Ta. Facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ."

3 Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă'n fiecare zi."

4 Şi ne iartă nouă păcatele noastre, căci şi noi iertăm oricui ne-o datorează nouă. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de Cel-Rău“."

5 Şi le-a zis: „Cine dintre voi, având un prieten, de se va duce la el în miez de noapte şi-i va zice: Prietene, împrumută-mă cu trei pâini,"

6 că mi-a venit un prieten de pe drum şi n'am ce să-i pun dinainte;"

7 dar acela, răspunzând dinlăuntru, i-ar zice: Nu-mi da de lucru!, acum uşa e'ncuiată şi copiii mei sunt în aşternut cu mine; nu pot să mă scol să-ţi dau..."

8 Vă spun Eu vouă: Chiar dacă nu se va scula şi nu-i va da pentru că-i este prieten, pentru îndrăzneala lui, totuşi, se va scula şi-i va da cât îi trebuie."

9 Şi Eu vă zic: Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide."

10 Că oricine cere, ia; şi cel ce caută, găseşte; şi celui ce bate, i se va deschide."

11 Şi care tată dintre voi, dacă-i va cere fiul său pâine, îi va da piatră? Sau dacă-i va cere peşte, în loc de peşte îi va da şarpe?"

12 Sau dacă-i va cere un ou, îi va da scorpie?"

13 Deci dacă voi, răi fiind, ştiţi să le daţi fiilor voştri daruri bune, cu cât mai mult Tatăl Cel din ceruri va da Duh Sfânt celor care-L cer de la El!“"

14 Şi a scos un demon, şi acela era mut. Şi a fost că atunci când a ieşit demonul, mutul a vorbit şi mulţimile s'au minunat."

15 Iar unii dintre ei au zis: „Cu Beelzebul, căpetenia demonilor, scoate demoni“."

16 Iar alţii, ispitindu-L, Îi cereau semn din cer."

17 Dar El, cunoscând gândurile lor, le-a zis: „Orice împărăţie care se dezbină în sinea ei se pustieşte şi casă peste casă cade."

18 Dacă deci Satana s'a dezbinat în sinea lui, cum îi va mai dăinui împărăţia? Fiindcă voi ziceţi că Eu cu Beelzebul îi scot pe demoni."

19 Iar dacă Eu îi scot pe demoni cu Beelzebul, fiii voştri cu cine îi scot? De aceea ei vă vor fi judecători."

20 Dar dacă Eu îi scot pe demoni cu degetul lui Dumnezeu, iată că împărăţia lui Dumnezeu a ajuns la voi!"

21 Atunci când un om tare, înarmat fiind, îşi păzeşte curtea, avuţiile lui sunt în pace;"

22 iar când unul mai tare decât el vine asupră-i şi-l înfrânge, acela îi ia toate armele în care se încrezuse şi-şi împarte prăzile."

23 Cel ce nu este cu Mine e împotriva Mea; şi cel ce nu adună cu Mine, risipeşte."

24 Când duhul necurat iese din om, umblă prin locuri fără de apă căutând odihnă; şi negăsind, zice: Mă voi întoarce în casa mea, din care am ieşit."

25 Şi venind, o află măturată şi împodobită."

26 Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el; şi ele intră şi locuiesc acolo; şi starea de pe urmă a omului aceluia se face mai rea decât cea dintâi“."

27 Şi a fost că pe când spunea El acestea, o femeie din mulţime, ridicându-şi glasul, I-a zis: „Fericit este pântecele care Te-a purtat şi pieptul la care ai supt!“"

28 Iar El a zis: „Într'adevăr, fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc“."

29 Şi cum mulţimile creşteau, El a început să grăiască: „Neamul acesta este neam viclean; cere semn, dar semn nu i se va da, în afară de semnul profetului Iona."

30 Că precum a fost Iona semn pentru Niniviteni, tot aşa şi Fiul Omului va fi pentru neamul acesta."

31 Regina de la miazăzi se va ridica la judecată cu bărbaţii neamului acestuia şi-i va osândi, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să asculte înţelepciunea lui Solomon; şi iată, aici e mai mult decât Solomon!"

32 Bărbaţii din Ninive se vor scula la judecată cu neamul acesta şi-l vor osândi, pentru că ei s'au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi iată, aici e mai mult decât Iona!"

33 Nimeni, aprinzând făclia, nu o pune în loc ascuns, nici sub obroc, ci în sfeşnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina."

34 Ochiul tău este luminătorul trupului. Când ochiul tău este curat, şi trupul tău întreg e luminat; dar când ochiul tău este rău, şi trupul tău e întunecat."

35 Aşadar, ia seama ca lumina din tine să nu fie întuneric."

36 Prin urmare, dacă tot trupul tău este luminat, neavând nici o parte întunecată, luminat va fi în întregime, ca atunci când te luminează făclia cu strălucirea ei“."

37 Şi pe când El vorbea, un fariseu L-a rugat să prânzească la el; şi intrând, a şezut la masă."

38 Iar fariseul s'a mirat văzând că El nu S'a spălat înainte de masă."

39 Şi Domnul i-a zis: „Acum, voi, fariseilor, curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, dar lăuntrul vostru este plin de răpire şi de viclenie."

40 Nebunilor! Oare nu cel ce a făcut partea din afară a făcut-o şi pe cea dinlăuntru?"

41 Dar daţi-le ca milostenie pe cele dinlăuntrul vostru şi, iată, toate vă sunt curate!..."

42 Dar vai vouă, fariseilor!, că daţi zeciuială din izmă şi din untişor şi din toate legumele, dar lăsaţi la o parte dreptatea şi iubirea lui Dumnezeu; pe acestea se cuvenea să le faceţi, fără ca pe acelea să le lăsaţi."

43 Vai vouă, fariseilor!, că iubiţi scaunele cele dintâi în sinagogi şi salutările în pieţe."

44 Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici!, că sunteţi ca mormintele ce nu se văd şi pe care oamenii calcă fără s'o ştie“."

45 Şi răspunzând unul dintre învăţătorii de lege, I-a zis: „Învăţătorule, spunând acestea ne ocărăşti şi pe noi?“"

46 Iar El a zis: „Vai şi vouă, învăţătorilor de lege!, că-i împovăraţi pe oameni cu sarcini anevoie de purtat, dar voi nici cel puţin c'un deget nu le-atingeţi."

47 Vai vouă!, că voi clădiţi mormintele profeţilor, dar părinţii voştri i-au ucis."

48 Deci voi sunteţi martori şi încuviinţaţi faptele părinţilor voştri; pentru că ei i-au ucis, iar voi le clădiţi mormintele!..."

49 De aceea şi înţelepciunea lui Dumnezeu a zis: Voi trimite la ei profeţi şi apostoli; şi dintre ei vor ucide şi vor prigoni;"

50 ca să se ceară de la neamul acesta sângele tuturor profeţilor care s'a vărsat de la întemeierea lumii,"

51 de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, cel ce a pierit între altar şi templu. Adevăr vă spun: Se va cere de la neamul acesta!"

52 Vai vouă, învăţătorilor de lege!, că aţi acaparat cheia cunoaşterii; voi înşivă n'aţi intrat, iar pe cei ce voiau să intre i-aţi împiedicat“."

53 Ieşind El de acolo, cărturarii şi fariseii au început să-L urască cu înverşunare şi să-L facă să vorbească despre mai multe,"

54 pândindu-L şi căutând să prindă ceva din gura Lui, ca să-I găsească vină."

12

1 Între timp, adunându-se mulţime de oameni – atât de mare încât se călcau unii pe alţii –, Iisus a început să le vorbească mai întâi ucenicilor Săi: „Feriţi-vă de aluatul fariseilor, care este făţărnicia;"

2 că nimic nu este acoperit care să nu se descopere şi nimic ascuns care să nu fie cunoscut."

3 De aceea, câte aţi spus la întuneric se vor auzi la lumină; şi ceea ce aţi vorbit la ureche, în cămări, se va propovădui de pe acoperişuri."

4 Dar vă spun Eu vouă, prietenii Mei: Să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul şi după aceea nimic mai mult nu pot face."

5 Vă voi arăta însă de cine să vă temeţi: Temeţi-vă de acela care, după ce a ucis, are putere să arunce în gheenă; da, v'o spun Eu vouă, de acela să vă temeţi!"

6 Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Şi nici una din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu;"

7 cât despre voi, şi perii capului vostru, toţi sunt număraţi. Să nu vă temeţi: voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii."

8 Dar vă spun: Pe tot cel ce Mă va mărturisi pe Mine înaintea oamenilor, şi Fiul Omului îl va mărturisi înaintea îngerilor lui Dumnezeu."

9 Iar cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, lepădat va fi înaintea îngerilor lui Dumnezeu."

10 Oricine va spune un cuvânt împotriva Fiului Omului, va fi iertat; dar cel ce va blasfemia împotriva Duhului Sfânt, nu va fi iertat."

11 Iar când vă vor duce în sinagogi şi la dregători şi la stăpâniri, nu vă îngrijiţi cum sau ce să răspundeţi sau ce să spuneţi,"

12 că Duhul Sfânt, în chiar ceasul acela, vă va învăţa ce trebuie să spuneţi“."

13 Zisu-I-a cineva din mulţime: „Învăţătorule, spune-i fratelui meu să împartă moştenirea cu mine“."

14 Iar El i-a zis: „Omule, cine M'a pus pe Mine judecător sau împărţitor peste voi?“"

15 Şi a zis către ei: „Luaţi seama şi păziţi-vă de toată lăcomia, căci viaţa cuiva nu stă în prisosul avuţiilor sale“."

16 Şi le-a spus această parabolă: „Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina."

17 Şi el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că n'am unde să-mi adun roadele?"

18 Şi a zis: Aceasta voi face: Strica-voi hambarele mele şi mai mari le voi zidi şi-mi voi strânge acolo tot grâul meu şi bunătăţile mele;"

19 şi-i voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te!..."

20 Dar Dumnezeu i-a zis: Nebunule!, în noaptea aceasta îţi vor cere sufletul. Şi cele ce-ai pregătit ale cui vor fi?"

21 Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună sieşi comori, şi nu întru Dumnezeu se îmbogăţeşte“."

22 Şi a zis către ucenicii Săi: „De aceea vă spun: Nu purtaţi grijă pentru viaţa voastră ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca."

23 Viaţa este mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea."

24 Priviţi la corbi, că nici nu seamănă, nici nu seceră; ei n'au cămară, nici hambar, şi Dumnezeu îi hrăneşte. Cu mult altceva sunteţi voi decât păsările!"

25 Şi cine dintre voi, purtându-şi de grijă, poate să-i adauge staturii sale un cot?"

26 Deci, dacă nici cel mai mic lucru nu-l puteţi face, de ce duceţi voi grijă de celelalte?"

27 Priviţi crinii cum cresc; nu torc, nici nu ţes, dar vă spun Eu vouă că nici Solomon, în toată slava lui, nu s'a îmbrăcat ca unul din ei."

28 Iar dacă iarba, care azi e pe câmp iar mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu aşa o îmbracă, cu cât mai mult pe voi, puţin-credincioşilor?"

29 Şi să nu căutaţi voi ce veţi mânca şi ce veţi bea, şi nu fiţi îngrijoraţi,"

30 că pe toate acestea păgânii lumii le caută; dar Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de ele;"

31 ci căutaţi mai întâi împărăţia Lui, şi toate acestea vi se vor adăuga."

32 Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea împărăţia."

33 Vindeţi-vă averile şi daţi milostenie; faceţi-vă pungi care nu se învechesc, comoară nesfârşită în ceruri, unde fur nu se apropie, nici molie n'o strică;"

34 fiindcă unde vă este comoara, acolo va fi şi inima voastră."

35 Să vă fie mijlocurile'ncinse şi făcliile aprinse;"

36 şi fiţi asemenea oamenilor care-şi aşteaptă stăpânul când se va întoarce de la nuntă, ca venind el şi bătând, îndată să-i deschidă."

37 Fericiţi sunt servii aceia pe care stăpânul, când vine, îi va afla priveghind. Adevăr vă spun, că se va încinge şi-i va pune la masă şi, venind lângă ei, le va sluji."

38 Fie că va veni la straja a doua, fie că va veni la straja a treia, fericiţi sunt ei de-i va găsi aşa."

39 Dar s'o ştiţi pe asta, că de-ar şti stăpânul casei în care ceas vine furul, ar veghea şi n'ar lăsa să i se spargă casa."

40 Aşadar, şi voi fiţi gata, că Fiul Omului vine în ceasul în care nu gândiţi“."

41 Şi I-a zis Petru: „Doamne, parabola aceasta o spui pentru noi, sau şi pentru toţi?“"

42 Şi a zis Domnul: „Cine este iconomul credincios şi înţelept pe care stăpânul îl va pune peste slugile sale, ca să le dea la vreme măsura lor de grâu?"

43 Fericit este servul acela pe care, când vine stăpânul său, îl va găsi făcând aşa."

44 Adevăr vă spun că peste toate avuţiile sale îl va pune."

45 Dar dacă servul acela va zice în inima sa: Stăpânul meu întârzie să vină!, şi va începe să-i bată pe slujitori şi pe slujnice şi să mănânce şi să bea şi să se îmbete,"

46 veni-va stăpânul acelui serv în ziua în care el nu gândeşte şi în ceasul în care el nu ştie şi-l va tăia în două, iar partea lui o va pune cu cei necredincioşi."

47 Şi servul acela care a ştiut voia stăpânului şi n'a pregătit nimic, nici n'a făcut după voia lui, mult va fi bătut."

48 Iar cel care n'a ştiut, dar a făcut lucruri vrednice de bătaie, puţin va fi bătut. De la cel căruia i s'a dat mult, mult se va cere; şi de la cel căruia i s'a încredinţat mult, mai mult se va cere."

49 Foc am venit s'arunc pe pământ, şi cât aş vrea să fie-acum aprins!"

50 Şi cu botez am a Mă boteza, şi câtă nerăbdare am până ce se va'mplini!"

51 Pare-vi-se c'am venit să dau pace pe pământ? Vă spun că nu, ci dezbinare."

52 Că de'acum înainte cinci într'o casă vor fi dezbinaţi: trei contra doi şi doi contra trei."

53 Dezbinaţi vor fi tatăl împotriva fiului şi fiul împotriva tatălui, mama împotriva fiicei şi fiica împotriva mamei, soacra împotriva nurorii sale şi nora împotriva soacrei“."

54 Dar şi mulţimilor le spunea: „Când vedeţi un nor ridicându-se dinspre apus, îndată ziceţi că vine ploaie, şi aşa este;"

55 iar când vedeţi vântul suflând de la miazăzi, ziceţi că va fi arşiţă, şi aşa este."

56 Făţarnicilor! Faţa pământului şi a cerului ştiţi s'o desluşiţi, dar vremea aceasta, pe ea cum de nu ştiţi s'o desluşiţi?"

57 Dar de ce nu judecaţi prin voi înşivă ce este drept?"

58 Şi când mergi cu pârâşul tău la judecător, dă-ţi silinţa ca pe drum să te scuturi de el, ca nu cumva să te târască la judecător şi judecătorul să te dea pe mâna temnicerului şi temnicerul să te-arunce'n temniţă."

59 Îţi spun Eu ţie: Nu vei ieşi de-acolo până ce nu vei plăti şi cel din urmă ban“."

13

1 În acest timp erau de faţă unii care I-au spus despre Galileenii al căror sânge l-a amestecat Pilat cu jertfele lor."

2 Şi El, răspunzând, le-a zis: „Credeţi oare că aceşti Galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi Galileenii, fiindcă au pătimit acestea?"

3 Vă spun Eu vouă: Nu!, dar dacă nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel."

4 Sau acei optsprezece inşi peste care a căzut turnul în Siloam şi i-a omorât, credeţi oare că au fost ei mai păcătoşi decât toţi oamenii care locuiesc în Ierusalim?"

5 Vă spun Eu vouă: Nu!, dar dacă nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel“."

6 Şi le-a spus această parabolă: „Cineva avea un smochin sădit în via sa şi a venit să caute rod în el şi n'a găsit."

7 Şi a zis către vier: Iată, sunt trei ani de când vin căutând rod în smochinul acesta şi nu găsesc. Taie-l: de ce să ţină pământul degeaba?"

8 Iar el, răspunzând, a zis: Doamne, lasă-l şi anul acesta, până ce-l voi săpa împrejur şi voi pune gunoi;"

9 poate că va face rod în cel viitor; iar de nu, îl voi tăia“."

10 Şi învăţa Iisus în una din sinagogi sâmbăta."

11 Şi iată, o femeie care de optsprezece ani avea un duh de neputinţă şi era gârbovă şi nu putea nicidecum să se ridice."

12 Iar Iisus, văzând-o, a chemat-o şi i-a zis: „Femeie, dezlegată eşti tu de neputinţa ta!“"

13 Şi Şi-a pus mâinile pe ea, şi ea îndată s'a îndreptat şi-L slăvea pe Dumnezeu."

14 Dar mai-marele sinagogii, mâniindu-se că Iisus a vindecat-o sâmbăta, drept răspuns a zis către mulţime: „Şase zile sunt în care trebuie să se lucreze; aşadar, în ele veniţi şi vă vindecaţi, dar nu în ziua sâmbetei!...“."

15 Iar Domnul i-a răspuns, zicând: „Făţarnicilor! Fiecare din voi oare nu-şi dezleagă sâmbăta boul sau asinul de la iesle şi-l duce de-l adapă?"

16 Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care, iată, de optsprezece ani a legat-o Satana, oare nu se cuvenea să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua sâmbetei?“"

17 Şi zicând El acestea, toţi cei care-I stăteau împotrivă se ruşinau; şi toată mulţimea se bucura de toate slăvitele fapte săvârşite de El."

18 Deci zicea: „Cu ce este asemenea împărăţia lui Dumnezeu? şi cu ce o voi asemăna?"

19 Asemenea este grăuntelui de muştar pe care l-a luat un om şi l-a aruncat în grădina sa; şi a crescut şi s'a făcut pom şi păsările cerului s'au sălăşluit în ramurile lui“."

20 Şi iarăşi a zis: „Cu ce voi asemăna împărăţia lui Dumnezeu?"

21 Asemenea este aluatului pe care l-a luat o femeie şi l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s'a dospit toată“."

22 Şi trecea prin cetăţi şi prin sate, învăţând şi călătorind spre Ierusalim."

23 Şi I-a zis cineva: „Doamne, puţini sunt oare cei care se mântuiesc?“ Iar El le-a zis:"

24 „Siliţi-vă să intraţi pe poarta cea strâmtă; v'o spun Eu vouă că mulţi vor căuta să intre şi nu vor putea."

25 De'ndată ce Stăpânul casei Se va scula şi va încuia uşa, iar voi veţi începe să staţi afară şi să bateţi la uşă, zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne!, El, răspunzând, vă va zice: Nu ştiu de unde sunteţi."

26 Atunci veţi începe să ziceţi: În faţa Ta am mâncat şi am băut, şi Tu în pieţele noastre ai învăţat."

27 Şi El vă va spune: Nu ştiu de unde sunteţi: depărtaţi-vă de la Mine toţi lucrătorii nedreptăţii."

28 Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor, când veţi vedea pe Avraam şi pe Isaac şi pe Iacob şi pe toţi profeţii în împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi, aruncaţi afară."

29 Şi vor veni de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi şi vor şedea la masă întru împărăţia lui Dumnezeu."

30 Şi iată, sunt unii de la urmă care vor fi întâi, şi sunt cei dintâi care vor fi la urmă“."

31 În ziua aceea s'au apropiat de El unii din farisei, zicându-I: „Ieşi şi du-te de aici, că Irod vrea să te omoare“."

32 Şi El le-a zis: „Duceţi-vă şi spuneţi-i acestei vulpi: Iată, Eu scot demoni şi fac vindecări astăzi şi mâine, şi a treia zi Mă împlinesc."

33 Dar astăzi şi mâine şi'n ziua următoare trebuie să umblu, că nu este cu putinţă ca vreun profet să piară în afara Ierusalimului."

34 Ierusalime, Ierusalime, care-i omori pe profeţi şi-i ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine, de câte ori am vrut să-i adun pe fiii tăi aşa cum îşi adună cloşca puii sub aripi... , şi voi n'aţi vrut."

35 Iată, vi se lasă casa pustie; că vă spun Eu vouă: Nu Mă veţi mai vedea până ce va veni vremea când veţi zice: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!“"

14

1 Şi a fost că era într'o sâmbătă când a intrat El să mănânce în casa unuia din capii fariseilor."

2 Şi iată că un om bolnav de hidropică era înaintea Lui."

3 Şi, răspunzând, Iisus a zis către învăţătorii de lege şi către farisei: „Este oare îngăduit a vindeca sâmbăta, sau nu?“"

4 Ei însă au tăcut. Şi punându-Şi mâna pe el, l-a vindecat şi i-a dat drumul."

5 Iar lor le-a zis: „Care dintre voi, de-i va cădea asinul sau boul în fântână, nu-l va scoate în chiar ziua sâmbetei?“"

6 Şi n'au putut să-I răspundă la aceasta."

7 Şi luând El seama cum cei poftiţi la masă îşi alegeau cele dintâi locuri, le-a spus o parabolă, zicând:"

8 „Când vei fi chemat de cineva la nuntă, nu te aşeza pe locul cel dintâi, ca nu cumva un altul mai de cinste decât tine să fie şi el poftit"

9 şi, venind cel care v'a chemat, pe tine şi pe el, să-ţi spună: Dă-i acestuia locul! Şi atunci, ruşinat, te vei urni să iei locul cel mai de la urmă."

10 Ci, când vei fi chemat, mergi şi te aşază pe locul cel mai de la urmă pentru ca, atunci când va veni cel care te-a poftit, să-ţi spună: Prietene, mută-te mai sus! Atunci vei avea cinste în faţa tuturor celor ce stau la masă cu tine."

11 Că tot cel ce se înalţă pe sine va fi smerit, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa“."

12 Zisu-i-a şi celui care-L chemase: „Când faci prânz sau cină, nu-ţi chema prietenii, nici fraţii, nici rudele, nici vecinii bogaţi, ca nu cumva la rândul lor să te cheme şi ei pe tine şi să-ţi fie ca răsplată."

13 Ci, când faci un ospăţ, cheamă-i pe săraci, pe neputincioşi, pe şchiopi, pe orbi,"

14 şi fericit vei fi că ei nu pot să-ţi răsplătească; fiindcă ţi se va răsplăti la învierea drepţilor“."

15 Şi auzind acestea, unul dintre cei ce şedeau cu El la masă I-a zis: „Fericit este cel ce se va ospăta întru împărăţia lui Dumnezeu!“"

16 Iar El i-a zis: „Un om oarecare a făcut cină mare şi i-a chemat pe mulţi."

17 Şi la ceasul cinei şi-a trimis slujitorul să le spună celor chemaţi: Veniţi, că iată acum toate sunt gata."

18 Şi toţi, parcă înţeleşi, au început să-şi ceară iertare. Cel dintâi a zis: Ţarină am cumpărat şi trebuie să ies ca s'o văd; te rog, iartă-mă!..."

19 Şi altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat şi mă duc să-i încerc; te rog, iartă-mă!..."

20 Şi altul a zis: Femeie mi-am luat, şi de aceea nu pot veni..."

21 Şi întorcându-se slujitorul, i-a spus stăpânului său acestea. Atunci mâniindu-se stăpânul casei, a zis: Ieşi îndată în pieţele şi'n uliţele cetăţii şi adu aici săracii şi neputincioşii şi orbii şi şchiopii..."

22 Şi i-a zis slujitorul: Doamne, ce-ai poruncit s'a făcut, şi încă mai este loc."

23 Şi a zis stăpânul către slujitor: Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte-i pe toţi să intre, ca să mi se umple casa."

24 Că vă spun Eu vouă: Nici unul din bărbaţii aceia care au fost chemaţi nu va gusta din cina Mea“."

25 Şi mergeau cu El mulţimi numeroase; şi, întorcându-Se, le-a zis:"

26 „Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copil şi pe fraţi şi pe surori, până şi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu."

27 Şi cel ce nu-şi poartă crucea şi nu-Mi urmează Mie, nu poate fi ucenicul Meu."

28 Cine dintre voi, vrând să-şi zidească un turn, nu stă mai întâi şi-şi face socoteala cheltuielii, dacă are cu ce să-l termine?,"

29 ca nu cumva, punându-i temelia şi neputând să-l isprăvească, toţi cei care vor vedea să înceapă a-l lua în râs,"

30 zicând: Acest om a început să zidească şi n'a putut isprăvi!..."

31 Sau care împărat, plecând să se bată'n război cu alt împărat, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă e'n stare să-l întâmpine cu zece mii pe cel care vine împotrivă-i cu douăzeci de mii?"

32 Iar de nu, fiind acela încă departe, îi trimite solie şi se roagă de pace."

33 Aşadar, oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenic al Meu."

34 Bună este sarea; dar dacă şi sarea îşi va pierde gustul, cu ce va fi dreasă?"

35 Nu mai e bună de nimic, nici în pământ, nici în gunoi, ci se aruncă afară. Cel ce are urechi de auzit, să audă!“"

15

1 Şi se apropiau de El toţi vameşii şi păcătoşii, ca să-L asculte."

2 Şi fariseii şi cărturarii cârteau, zicând: „Acesta-i primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei“."

3 Şi le-a spus parabola aceasta, zicând:"

4 „Care om dintre voi, având o sută de oi şi pierzând una din ele, nu le lasă pe cele nouăzeci şi nouă în pustiu şi se duce după cea pierdută, până ce o găseşte?"

5 Şi când o găseşte, o pune pe umerii săi, bucurându-se;"

6 şi sosind acasă, îşi cheamă prietenii şi vecinii, zicându-le: Bucuraţi-vă cu mine, că am găsit oaia cea pierdută."

7 Tot aşa, v'o spun Eu vouă, mai mare bucurie va fi în cer pentru un păcătos care se pocăieşte decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi, care n'au nevoie de pocăinţă."

8 Sau care femeie, având zece drahme, dacă pierde o drahmă nu aprinde făclia şi nu mătură casa şi nu caută cu grijă până ce o găseşte?"

9 Şi când o găseşte îşi cheamă prietenele şi vecinele, spunându-le: Bucuraţi-vă cu mine, că am găsit drahma pe care o pierdusem."

10 Tot aşa, v'o spun Eu vouă, bucurie se face înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăieşte“."

11 Şi a zis: „Un om avea doi fii."

12 Şi cel mai tânăr din ei i-a zis tatălui său: Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine. Şi el le-a împărţit averea."

13 Şi nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr s'a dus într'o ţară'ndepărtată şi acolo şi-a risipit averea trăind în desfrânări."

14 Şi după ce a cheltuit totul, s'a făcut foamete mare în ţara aceea şi el a început să ducă lipsă."

15 Şi ducându-se, s'a alipit de unul din locuitorii acelei ţări, iar acesta l-a trimis la ţarinile sale să pască porcii."

16 Şi dorea să-şi sature pântecele din roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu-i dădea."

17 Dar venindu-şi în sine, a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier aici de foame!"

18 Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, greşit-am Cerului şi faţă de tine;"

19 nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi."

20 Şi sculându-se, a venit la tatăl său. Şi încă departe fiind el, tatăl său l-a văzut şi i s'a făcut milă şi, alergând, i-a căzut pe grumaz şi l-a sărutat."

21 Şi i-a zis fiul: Tată, greşit-am Cerului şi faţă de tine şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău."

22 Şi a zis tatăl către slugile sale: Aduceţi-i degrabă haina cea mai scumpă şi-l îmbrăcaţi, şi inel puneţi-i pe mână, şi încălţăminte în picioare;"

23 şi aduceţi viţelul cel îngrăşat, înjunghiaţi-l şi, mâncând, să ne veselim;"

24 căci acest fiu al meu era mort şi a înviat, pierdut era şi s'a aflat. Şi au început să se veselească."

25 Iar fiul lui cel mai mare era la ţarină. Şi când a venit şi s'a apropiat de casă, a auzit cântece şi jocuri."

26 Şi chemând-o pe una din slugi, a întrebat: Ce sunt acestea?"

27 Iar ea i-a spus: Fratele tău a venit şi tatăl tău a înjunghiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit sănătos."

28 Şi el s'a mâniat şi nu voia să intre; dar tatăl său, ieşind, îl ruga."

29 Iar el, răspunzând, i-a zis tatălui său: Iată, de atâţia ani îţi slujesc şi niciodată nu ţi-am călcat porunca. Şi mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei;"

30 dar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu desfrânatele, pentru el ai înjunghiat viţelul cel îngrăşat..."

31 Iar el i-a zis: Fiule, tu'ntotdeauna eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sunt."

32 Trebuia însă să ne veselim şi să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s'a aflat“."

16

1 Şi le spunea şi ucenicilor Săi: „Era un om bogat care avea un iconom; şi acesta i-a fost pârât că-i risipeşte avuţiile."

2 Şi chemându-l, i-a zis: Ce-i asta ce-aud eu despre tine? Dă-mi socoteala iconomatului tău, fiindcă nu mai poţi fi iconom."

3 Iar iconomul şi-a zis în sine: Ce-am să mă fac, că stăpânul meu îmi ia iconomatul?: să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine..."

4 Ştiu ce-am să fac pentru ca, atunci când voi fi scos din iconomat, ei să mă primească în casele lor."

5 Şi chemând, câte unul, pe fiecare din datornicii stăpânului său, i-a zis celui dintâi: Cât îi eşti dator stăpânului meu?"

6 Iar el a zis: O sută de măsuri de untdelemn. Iconomul i-a zis: Ia-ţi zapisul, aşază-te şi scrie repede cincizeci."

7 După aceea i-a zis altuia: Dar tu, cât eşti dator? El i-a spus: O sută de măsuri de grâu. El i-a zis: Ia-ţi zapisul şi scrie optzeci."

8 Şi stăpânul l-a lăudat pe iconomul cel nedrept, fiindcă a lucrat înţelepţeşte, căci fiii veacului acestuia sunt mai înţelepţi în neamul lor decât fiii luminii."

9 Şi Eu vă spun: Faceţi-vă prieteni prin bogăţia nedreaptă, pentru ca, atunci când ea vă va lipsi, ei să vă primească în corturile cele veşnice."

10 Cel ce este credincios în foarte puţin, şi în mult e credincios; şi cel ce este nedrept în foarte puţin, şi în mult e nedrept."

11 Deci dacă n'aţi fost credincioşi în bogăţia cea nedreaptă, cine vă va încredinţa-o pe cea adevărată?"

12 Şi dacă în ceea ce vă este străin n'aţi fost credincioşi, cine vă va da ce este al vostru?"

13 Nici o slugă nu poate sluji la doi domni; că ori pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, ori de unul se va ţine şi pe celălalt îl va dispreţui. Nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui Mamona“."

14 Şi pe toate acestea le auzeau şi fariseii, care erau iubitori de argint, şi-L luau în bătaie de joc."

15 Şi el le-a zis: „Voi sunteţi cei ce vă faceţi pe voi înşivă drepţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile; căci ceea ce la oameni este înalt, urâciune este înaintea lui Dumnezeu."

16 Legea şi profeţii au fost până la Ioan; de atunci încoace se binevesteşte împărăţia lui Dumnezeu şi fiecare o ia prin asalt."

17 Dar mai lesne este să treacă cerul şi pământul decât din lege să cadă o cirtă."

18 Oricine-şi lasă femeia şi ia alta, săvârşeşte adulter; şi cel ce o ia pe cea lăsată de bărbat, adulter săvârşeşte."

19 Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, în toate zilele veselindu-se în chip strălucit."

20 Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea în faţa porţii lui, plin de bube,"

21 şi-ar fi poftit să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; cu toate acestea, înşişi câinii, venind, ei îi lingeau bubele."

22 Şi a murit săracul şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. Şi a murit şi bogatul şi a fost îngropat."

23 Şi în iad, fiind el în chinuri, îşi ridică ochii şi-l vede de departe pe Avraam, şi pe Lazăr în sânul lui."

24 Şi i-a zis, strigând: Părinte Avraam, ai milă de mine şi trimite-l pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, că mă chinuiesc în această văpaie."

25 Dar Avraam i-a zis: Fiule, adu-ţi aminte că tu ţi-ai primit pe cele bune în viaţa ta, şi Lazăr, de asemenea, pe cele rele; iar acum, aici, el se mângâie, iar tu te chinuieşti."

26 Şi peste toate acestea, între noi şi voi prăpastie mare s'a întărit, încât cei ce vor să treacă de aici la voi să nu poată, nici de acolo să treacă la noi."

27 Şi el a zis: Atunci rogu-te, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu,"

28 că am cinci fraţi; să le dea lor mărturie, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin."

29 Dar Avraam i-a zis: Îi au pe Moise şi pe profeţi; să asculte de ei."

30 Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci dacă se va duce la ei cineva dintre morţi, se vor pocăi."

31 Şi i-a zis: Dacă nu ascultă de Moise şi de profeţi, nici dacă ar învia cineva din morţi, tot nu vor crede“."

17

1 Şi le-a zis ucenicilor Săi: „E cu neputinţă ca poticnirile să nu vină, dar vai aceluia prin care ele vin:"

2 mai bine i-ar fi dacă şi-ar lega de gât o piatră de moară şi s'ar arunca în mare decât să-i fie piatră de poticnire unuia din aceştia mici."

3 Luaţi aminte la voi înşivă! De-ţi va greşi fratele tău, ceartă-l!; şi dacă se va pocăi, iartă-l."

4 Şi chiar dacă-ţi va greşi de şapte ori într'o zi şi de şapte ori se va întoarce la tine, zicând: Mă pocăiesc!, iartă-l“."

5 Şi au zis apostolii către Domnul: „Sporeşte-ne credinţa“."

6 Iar Domnul a zis: „De-aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, i-aţi zice acestui sicomor: Dezrădăcinează-te şi te sădeşte în mare!, şi v'ar asculta."

7 Cine dintre voi, având o slugă la arat sau la păscut vitele, îi va zice când se va întoarce din ţarină: Vino repede şi şezi la masă!,"

8 şi nu-i va zice: Pregăteşte-mi să cinez şi, încingându-te, slujeşte-mi până ce voi mânca şi voi bea, şi după aceea vei mânca şi vei bea şi tu?"

9 Îi va mulţumi oare slugii că a făcut cele poruncite? Nu cred."

10 Aşa şi voi, când veţi face toate cele poruncite vouă, ziceţi: Slugi netrebnice suntem; am făcut ceea ce eram datori să facem“."

11 Şi a fost că pe când Iisus mergea spre Ierusalim şi trecea prin mijlocul Samariei şi al Galileii,"

12 intrând într'un sat, L-au întâmpinat zece bărbaţi leproşi care au stat departe."

13 Şi ei şi-au ridicat glasul, zicând: „Iisuse, Învăţătorule, miluieşte-ne!“"

14 Şi văzându-i, El le-a zis: „Mergeţi şi arătaţi-vă preoţilor“. Şi a fost că'n timp ce ei mergeau, s'au curăţit."

15 Iar unul din ei, văzând că s'a vindecat, s'a întors slăvindu-L cu glas mare pe Dumnezeu."

16 Şi a căzut la picioarele Lui, cu faţa la pământ, mulţumindu-I. Şi acela era samarinean."

17 Şi răspunzând Iisus, a zis: „Oare nu zece s'au curăţit? Cei nouă unde sunt?"

18 Nu s'a găsit să se întoarcă să-I dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care e de alt neam?“"

19 Şi i-a zis: „Scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a mântuit“."

20 Şi fiind întrebat de farisei: când va veni împărăţia lui Dumnezeu?, El le-a răspuns: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în chip văzut."

21 Şi nici nu vor zice: Iat-o, e aici!, sau: Acolo! Că iată, împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru“."

22 Zis-a către ucenici: „Veni-vor zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului Omului şi n'o veţi vedea."

23 Şi vă vor spune: Iată, acolo este!, iată, aici!; nu vă duceţi şi nu vă luaţi după ei."

24 Că după cum fulgerul, fulgerând dintr'o parte de sub cer luminează pân'la cealaltă parte de sub cer, aşa va fi şi Fiul Omului în ziua Sa."

25 Dar trebuie mai întâi ca El să pătimească multe şi să fie lepădat de neamul acesta."

26 Şi precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi în zilele Fiului Omului:"

27 Mâncau, beau, se însurau, se măritau, până'n ziua când a intrat Noe în corabie şi a venit potopul şi i-a pierdut pe toţi."

28 Şi cum a fost în zilele lui Lot: Mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau şi zideau,"

29 dar în ziua când a ieşit Lot din Sodoma a plouat din cer cu foc şi pucioasă şi i-a nimicit pe toţi."

30 La fel va fi în ziua în care Se va arăta Fiul Omului."

31 În ziua aceea, cel ce va fi pe acoperişul casei, iar lucrurile lui în casă, să nu se coboare să le ia; de asemenea: cel ce va fi în ţarină, să nu se întoarcă înapoi."

32 Aduceţi-vă aminte de femeia lui Lot."

33 Cel ce va căuta să-şi câştige viaţa, O va pierde; iar cel ce şi-o va pierde, O va face vie."

34 Vă spun: În noaptea aceea vor fi doi într'un pat; unul va fi luat, iar altul va fi lăsat."

35 Două vor măcina împreună; una va fi luată şi alta va fi lăsată."

36 Doi vor fi în ţarină; unul se va lua şi altul se va lăsa“."

37 Şi, răspunzând, I-au zis: „Unde, Doamne?“ Iar El le-a zis: „Unde va fi stârvul, acolo se vor aduna şi vulturii“."

18

1 Şi le-a spus o parabolă, cum că trebuie să se roage'n toată vremea şi să nu-şi piardă curajul,"

2 zicând: „Într'o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea şi de om nu se ruşina."

3 Şi în cetatea aceea era şi o văduvă şi venea la el, zicând: Fă-mi dreptate asupra potrivnicului meu!..."

4 Şi pentru o vreme n'a vrut; dar după aceea şi-a zis în sine: deşi de Dumnezeu nu mă tem şi de om nu mă ruşinez,"

5 totuşi, fiindcă văduva aceasta nu-mi dă pace, îi voi face dreptate, ca să nu vină să mă necăjească la nesfârşit“."

6 Şi a zis Domnul: „Auziţi voi ce spune judecătorul cel nedrept?"

7 Dar oare Dumnezeu nu le va face dreptate aleşilor Săi care strigă spre El ziua şi noaptea, El, Care rabdă'ndelung pentru ei?"

8 Vă spun Eu vouă că degrab le va face dreptate. Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi El oare credinţă pe pământ?“"

9 Iar pentru unii care se credeau că sunt drepţi şi-i dispreţuiau pe ceilalţi, a spus parabola aceasta:"

10 „Doi oameni s'au suit la templu să se roage; unul fariseu şi celălalt vameş."

11 Fariseul, stând drept, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, mulţumescu-Ţi că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau chiar ca acest vameş;"

12 postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig."

13 Iar vameşul, departe stând, nici ochii nu voia să şi-i ridice spre cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!"

14 Vă spun Eu vouă: Acesta s'a coborât la casa sa mai îndreptăţit decât acela. Că tot cel ce se înalţă pe sine va fi smerit, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa“."

15 Şi aduceau la El şi pruncii, ca să Se atingă de ei. Iar ucenicii, văzând, îi certau."

16 Dar Iisus i-a chemat la Sine, zicând: „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, că a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu."

17 Adevăr vă grăiesc: Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra în ea“."

18 Şi L-a întrebat un dregător, zicând: „Învăţătorule bun, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?“"

19 Iar Iisus i-a zis: „De ce-Mi spui bun? Nimeni nu este bun, decât numai unul Dumnezeu."

20 Cunoşti poruncile: Să nu te desfrânezi, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta“."

21 Iar el a zis: „Pe toate acestea le-am păzit din tinereţea mea“."

22 Şi auzind Iisus, i-a zis: „Încă una îţi lipseşte: Vinde tot ce ai şi împarte-le săracilor şi vei avea comoară în cer; şi vino, urmează-Mi Mie“."

23 Iar el, auzind acestea, s'a întristat, fiindcă era foarte bogat."

24 Şi văzându-l Iisus că s'a întristat, a zis: „Cei ce au bogăţii, cât de greu vor intra ei în împărăţia lui Dumnezeu!"

25 Că mai lesne este să treacă o cămilă prin urechile acului decât să intre bogatul în împărăţia lui Dumnezeu“."

26 Iar cei ce auzeau au zis: „Şi cine poate să se mântuiască?“"

27 Iar El a zis: „Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu“."

28 Iar Petru a zis: „Iată, noi, lăsându-le pe toate ale noastre, Ţi-am urmat Ţie“."

29 Iar El le-a zis: „Adevăr vă grăiesc: Nu este nici unul care a lăsat casă sau femeie sau fraţi sau părinţi sau copii pentru împărăţia lui Dumnezeu,"

30 care să nu primească cu mult mai mult în vremea de acum, iar în veacul ce va să vină, viaţă veşnică“."

31 Şi luându-i pe cei doisprezece, le-a zis: „Iată, ne suim la Ierusalim, şi toate cele scrise prin profeţi despre Fiul Omului se vor plini."

32 Că va fi dat păgânilor şi va fi batjocorit şi va fi ocărât şi va fi scuipat;"

33 şi, după ce-L vor biciui, Îl vor ucide; şi a treia zi va învia“."

34 Dar ei n'au priceput nimic din acestea; că ascuns era cuvântul acesta pentru ei şi nu înţelegeau cele spuse."

35 Şi a fost că'n timp ce Se apropia El de Ierihon, un orb şedea cerşind la marginea drumului."

36 Şi auzind el mulţimea trecând, întreba ce este aceasta."

37 Şi i-au spus că trece Iisus Nazarineanul."

38 Şi el a strigat, zicând: „Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă!“"

39 Şi cei ce mergeau înainte îl certau ca să tacă, dar el cu atât mai mult striga: „Fiule al lui David, miluieşte-mă!“"

40 Şi, apropiindu-Se, Iisus a poruncit să-l aducă la El; şi când acela I-a fost aproape, l-a întrebat:"

41 „Ce voieşti să-ţi fac?“ Iar el a zis: „Doamne, să-mi capăt vederea“."

42 Şi Iisus i-a zis: „Capătă-ţi vederea! Credinţa ta te-a mântuit“."

43 Şi îndată şi-a căpătat vederea şi-L urma slăvind pe Dumnezeu. Şi tot poporul, văzând aceasta, a dat laudă lui Dumnezeu."

19

1 Şi intrând în Ierihon, trecea prin el."

2 Şi iată un bărbat cu numele Zaheu; şi acesta era mai-marele vameşilor şi era bogat."

3 Şi căuta să-L vadă pe Iisus, care este, dar nu putea din pricina mulţimii, pentru că era mic de statură."

4 Şi alergând înainte, s'a urcat într'un sicomor ca să-L vadă, că pe acolo avea să treacă."

5 Şi când Iisus a ajuns la locul acela, uitându-Se în sus a zis către el: „Zahee, grăbeşte-te de coboară, că astăzi în casa ta trebuie să rămân“."

6 Şi el s'a grăbit şi s'a coborât şi L-a primit bucurându-se."

7 Şi când au văzut, toţi murmurau, zicând că la un om păcătos a intrat să găzduiască."

8 Iar Zaheu, stând în picioare, a zis către Domnul: „Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor, şi dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit“."

9 Şi Iisus a zis către el: „Astăzi i s'a făcut mântuire casei acesteia, că şi acesta este fiu al lui Avraam."

10 Că pe cel pierdut a venit Fiul Omului să-l caute şi să-l mântuiască“."

11 Şi ascultând ei acestea, Iisus le-a spus pe deasupra şi o parabolă, fiindcă El era aproape de Ierusalim, iar ei credeau că împărăţia lui Dumnezeu se va arăta îndată."

12 Deci a zis: „Un om de neam mare s'a dus într'o ţară'ndepărtată ca să-şi ia domnie şi să se întoarcă."

13 Şi chemând zece slugi ale sale, le-a dat zece mine şi le-a zis: Neguţătoriţi cu ele până ce voi veni!"

14 Dar cetăţenii lui îl urau şi au trimis în urma lui solie, zicând: Nu vrem ca acesta să domnească peste noi!"

15 Şi a fost că atunci când el s'a întors, după ce-şi luase domnia, a zis să fie chemate slugile acelea cărora le dăduse banii, ca să ştie cine ce a neguţătorit."

16 Şi a venit cea dintâi, zicând: Doamne, mina ta a adus încă zece mine."

17 Şi i-a zis: Bine, slugă bună, fiindcă întru puţin ai fost credincioasă, să ai stăpânire peste zece cetăţi."

18 Şi a venit a doua, zicând: Mina ta, Doamne, a adus încă cinci mine."

19 Iar el i-a zis şi acesteia: Să ai şi tu stăpânire peste cinci cetăţi."

20 A venit şi cealaltă, zicând: Doamne, iată-ţi mina, pe care am păstrat-o într'un ştergar,"

21 că m'am temut de tine, pentru că eşti om aspru; iei ce n'ai pus şi seceri ce n'ai semănat."

22 Şi i-a zis: După gura ta te voi judeca, slugă vicleană! Ştiai că eu sunt om aspru, că iau ce n'am pus şi secer ce n'am semănat;"

23 atunci, de ce n'ai dat argintul meu schimbătorilor de bani? Şi eu, venind, l-aş fi luat cu dobândă."

24 Şi le-a zis celor care stăteau de faţă: Luaţi de la el mina şi daţi-o celui care are zece mine."

25 – Şi ei i-au zis: Doamne, acela are zece mine... –"

26 V'o spun eu vouă că aceluia ce are i se va da; iar de la cel ce nu are se va lua şi ceea ce are."

27 Iar pe acei vrăjmaşi ai mei, care n'au vrut ca eu să domnesc peste ei, aduceţi-i aici şi tăiaţi-i în faţa mea!“"

28 Şi zicând acestea, mergea înainte, suindu-Se la Ierusalim."

29 Şi a fost că pe când Se apropia de Betfaghe şi de Betania, spre muntele numit al Măslinilor, i-a trimis pe doi din ucenici,"

30 zicând: „Mergeţi în satul din faţa voastră şi, intrând în el, veţi găsi un mânz legat, pe care nimeni dintre oameni n'a şezut vreodată; dezlegaţi-l şi aduceţi-l."

31 Şi dacă vă va'ntreba cineva: De ce-l dezlegaţi?, veţi spune aşa: Domnul are trebuinţă de el“."

32 Şi, plecând, cei trimişi au găsit aşa cum le spusese El."

33 Şi în timp ce dezlegau mânzul, stăpânii lui le-au zis: „De ce dezlegaţi mânzul?“"

34 Iar ei le-au spus: „Domnul are trebuinţă de el“."

35 Şi l-au adus la Iisus; şi aruncându-şi hainele lor pe mânz, L-au urcat pe Iisus."

36 Iar în timp ce El mergea, îşi aşterneau hainele'n cale."

37 Şi, apropiindu-Se El de panta Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, bucurându-se, cu glas mare au început să-L laude pe Dumnezeu pentru toate minunile pe care le văzuseră,"

38 zicând: „Binecuvântat este Împăratul Cel ce vine întru numele Domnului! Pace în cer şi slavă întru cei de sus!“"

39 Şi unii farisei din mulţime I-au zis: „Învăţătorule, ceartă-ţi ucenicii...“."

40 Şi El, răspunzând, a zis: „V'o spun Eu vouă: Dacă ei vor tăcea, pietrele vor striga“."

41 Şi când S'a apropiat şi a văzut cetatea, a plâns pentru ea,"

42 zicând: „Dacă cel puţin acum, în această zi a ta, ai fi cunoscut şi tu cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum s'au ascuns de ochii tăi."

43 Că peste tine vor veni zile când duşmanii tăi vor săpa şanţ în jurul tău şi te vor împresura şi din toate părţile te vor strâmtora"

44 şi una cu pământul te vor face, pe tine şi pe fiii tăi care sunt în tine, şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale“."

45 Şi intrând în templu, a început să-i scoată pe cei ce vindeau şi cumpărau în el,"

46 zicându-le: „Scris este: Şi va fi casa Mea casă de rugăciune; iar voi aţi făcut-o peşteră de tâlhari...“."

47 Şi era zilnic învăţând în templu, dar arhiereii şi cărturarii şi fruntaşii poporului căutau să-L piardă;"

48 şi nu găseau ce să-I facă, fiindcă tot poporul se ţinea de El, ascultându-L."

20

1 Şi a fost că într'una din zile, în timp ce El învăţa poporul în templu şi binevestea, au venit arhiereii şi cărturarii împreună cu bătrânii;"

2 şi, prinzând grai, I-au zis: „Spune-ne, cu ce putere faci tu acestea, sau cine este cel ce ţi-a dat această putere?“"

3 Iar El, răspunzând, le-a zis: „Vă voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt. Spuneţi-Mi:"

4 Botezul lui Ioan, din cer era, sau de la oameni?“"

5 Iar ei se socoteau în sine, zicând: „Dacă noi vom zice: Din cer!, el va spune: Atunci, de ce nu i-aţi dat crezare?;"

6 iar de vom zice: De la oameni!, tot poporul ne va ucide cu pietre, fiindcă este încredinţat că Ioan e profet“."

7 Şi au răspuns că nu ştiu de unde era."

8 Şi Iisus le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea!...“."

9 Şi a început să-i spună poporului parabola aceasta: „Un om a sădit vie şi a dat-o pe seama lucrătorilor şi a plecat departe pentru multă vreme."

10 Şi la vremea cuvenită a trimis la lucrători un slujitor ca să-i dea din rodul viei. Lucrătorii însă, bătându-l, l-au trimis fără nimic."

11 Şi a trimis apoi un alt slujitor; dar ei, bătându-l şi pe acela şi batjocorindu-l, l-au trimis fără nimic."

12 Şi după aceea l-a trimis pe al treilea; dar ei, rănindu-l şi pe acela, l-au alungat."

13 Şi stăpânul viei a zis: Ce voi face? Îl voi trimite pe fiul meu cel iubit; poate că de el se vor ruşina."

14 Dar lucrătorii, văzându-l, s'au vorbit între ei, zicând: Acesta este moştenitorul; să-l omorâm, pentru ca a noastră să fie moştenirea..."

15 Şi, scoţându-l afară din vie, l-au ucis. Aşadar, ce le va face acestora stăpânul viei?:"

16 Va veni, şi pe acei lucrători îi va pierde, iar via o va da altora“. Iar ei, auzind, au zis: „Doamne-fereşte!“"

17 El însă, privind la ei, a zis: „Aşadar, ce'nseamnă ceea ce e scris: Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului?"

18 Tot cel ce va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cel pe care ea va cădea, îl va zdrobi“."

19 Şi cărturarii şi arhiereii căutau să pună mâna pe El în chiar ceasul acela, dar se temeau de popor; că înţeleseseră că împotriva lor a spus El această parabolă."

20 Şi, pândindu-L, au trimis iscoditori care se prefăceau că sunt drepţi, ca să-L prindă în cuvânt şi să-L dea pe mâna stăpânirii şi a puterii guvernatorului."

21 Şi L-au întrebat, zicând: „Învăţătorule, ştim că drept vorbeşti şi înveţi şi nu cauţi la faţa omului, ci cu adevărat înveţi calea lui Dumnezeu."

22 Se cuvine să dăm dajdie cezarului, sau nu?“"

23 Iar El, pricepându-le vicleşugul, le-a zis: „De ce Mă ispitiţi?"

24 Arătaţi-Mi un dinar! A cui efigie şi a cui inscripţie le are pe el?“ Iar ei au zis: „Ale cezarului“."

25 Şi El a zis către ei: „Atunci, daţi-i cezarului cele ce sunt ale cezarului şi lui Dumnezeu pe cele ale lui Dumnezeu!“"

26 Şi nu L-au putut prinde în cuvânt în faţa poporului; şi mirându-se de răspunsul Lui, au tăcut."

27 Şi apropiindu-se unii dintre saducheii care spun că nu este înviere, L-au întrebat,"

28 zicând: „Învăţătorule, Moise a scris pentru noi: Dacă fratele cuiva moare având femeie dar neavând copii, pe femeie s'o ia fratele lui şi să-i ridice urmaş fratelui său."

29 Erau dar şapte fraţi. Şi cel dintâi, luându-şi femeie, a murit fără copii;"

30 şi al doilea;"

31 a luat-o şi al treilea; şi tot aşa, toţi cei şapte n'au lăsat copii şi au murit."

32 La urmă a murit şi femeia."

33 Aşadar, la înviere, femeia va fi soţia căruia dintre ei?, că toţi şapte au avut-o de soţie“."

34 Şi le-a zis Iisus: „Fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită;"

35 dar cei ce se vor învrednici să dobândească veacul acela şi învierea din morţi nici nu se însoară, nici nu se mărită."

36 Că nici să moară nu mai pot, fiindcă sunt la fel cu îngerii şi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii."

37 Iar că morţii învie, a arătat-o şi Moise la rug când pe Domnul Îl numeşte Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob."

38 Or, Dumnezeu nu este al morţilor, ci al viilor; fiindcă toţi trăiesc întru El“."

39 Iar unii dintre cărturari, răspunzând, au zis: „Învăţătorule, bine-ai zis...“,"

40 că nu mai cutezau să-L întrebe nimic."

41 Dar i-a întrebat El: „Cum se spune oare că Hristos este fiul lui David?"

42 Că însuşi David spune în Cartea Psalmilor: Zis-a Domnul către Domnul meu: Şezi de-a dreapta Mea,"

43 până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale."

44 Aşadar, David Îl numeşte Domn; atunci, cum de este fiul lui?“"

45 Şi'n timp ce tot poporul Îl asculta, le-a zis ucenicilor:"

46 „Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe'n haine lungi, care iubesc salutările'n pieţe şi scaunele cele dintâi în sinagogi şi locurile cele dintâi la ospeţe,"

47 ei, care mănâncă de istov casele văduvelor şi cu făţărnicie se roagă'ndelung; aceştia mai mare osândă-şi vor lua“."

21

1 Şi privind cu luare-aminte, a văzut pe cei bogaţi aruncându-şi darurile în cutia milelor."

2 Şi a văzut-o şi pe o văduvă săracă aruncând acolo doi bănuţi;"

3 şi a zis: „Adevăr vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toţi."

4 Fiindcă toţi aceştia, din prisosul lor au aruncat la daruri; aceasta însă, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, totul de la gura ei“."

5 Şi pe când unii vorbeau despre templu că este împodobit cu pietre frumoase şi cu odoare, El a zis:"

6 „Veni-vor zile când din ceea ce vedeţi nu va rămâne piatră pe piatră care să nu se risipească“."

7 Şi ei L-au întrebat, zicând: „Învăţătorule, dar când vor fi acestea? Şi care este semnul când ele au să fie?“"

8 Iar El a zis: „Luaţi aminte să nu fiţi amăgiţi; că mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt!, şi: Vremea s'a apropiat!... Nu mergeţi după ei!"

9 Iar când veţi auzi de războaie şi de răzmeriţe, să nu vă'nspăimântaţi; că mai întâi acestea trebuie să fie, dar sfârşitul nu va fi curând“."

10 Atunci le-a zis: „Neam peste neam se va ridica şi'mpărăţie peste'mpărăţie;"

11 şi cutremure mari vor fi, şi pe-alocuri foamete şi ciumă; şi spaime vor fi şi semne mari din cer."

12 Dar mai înainte de toate acestea îşi vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni, predându-vă sinagogilor şi temniţelor, cu de-a sila ducându-vă la'mpăraţi şi la dregători din pricina numelui Meu."

13 Şi fi-va pentru voi aceasta prilej de mărturisire;"

14 puneţi deci în inimile voastre să nu vă gândiţi de mai'nainte ce veţi răspunde;"

15 că Eu vă voi da gură, şi înţelepciune căreia toţi potrivnicii voştri nu-i vor putea sta'mpotrivă, nici să-i răspundă."

16 Şi veţi fi predaţi şi de părinţi şi de fraţi şi de rudenii şi de prieteni; şi vor ucide dintre voi,"

17 şi de toţi veţi fi urâţi din pricina numelui Meu;"

18 dar păr din capul vostru nu va pieri."

19 Întru răbdarea voastră vă veţi dobândi sufletele."

20 Iar când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, atunci să ştiţi că s'a apropiat pustiirea lui."

21 Atunci cei din Iudeea să fugă'n munţi şi cei din mijlocul lui să plece şi cei de prin ţarini să nu intre în el."

22 Căci acestea sunt zilele răzbunării, ca să se plinească toate cele scrise."

23 Dar vai de cele ce vor fi însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea! Că necaz mare va fi pe pământ şi mânie asupra acestui popor."

24 Şi vor cădea sub ascuţişul săbiei şi vor fi duşi robi la toate neamurile, şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până ce vremile neamurilor se vor plini."

25 Şi vor fi semne în soare, în lună şi'n stele, iar pe pământ spaimă'ntru neamuri şi nedumerire din pricina vuietului mării şi-al valurilor."

26 Şi oamenii-şi vor da duhul de frică şi de aşteptarea celor ce vor să vină peste lume; că puterile cerurilor se vor clătina."

27 Şi atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nor cu putere multă şi cu slavă."

28 Iar când acestea vor începe să fie, prindeţi inimă şi înălţaţi-vă capetele, pentru că răscumpărarea voastră se apropie“."

29 Şi le-a spus o parabolă: „Vedeţi smochinul şi toţi copacii:"

30 Când înfrunzesc, de la voi înşivă ştiţi, văzându-i, că vara e aproape."

31 Aşa şi voi, când pe acestea le veţi vedea petrecându-se, să ştiţi că aproape este împărăţia lui Dumnezeu."

32 Adevăr vă grăiesc că neamul acesta nu va trece până ce toate acestea nu vor fi."

33 Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece."

34 Luaţi aminte la voi înşivă, să nu vi se îngreuieze inimile de'mbuibare şi de beţie şi de grijile vieţii, şi ziua aceea să vină peste voi fără veste,"

35 căci ca o mreajă va veni peste toţi cei ce locuiesc pe faţa'ntregului pământ."

36 Aşadar, privegheaţi în toată vremea rugându-vă, ca să vă'ntăriţi să scăpaţi de toate acestea care vor să vină şi să staţi înaintea Fiului Omului“."

37 Şi ziua era învăţând în templu, iar noaptea, ieşind, o petrecea pe Muntele numit al Măslinilor."

38 Şi tot poporul venea dis-de-dimineaţă la El în templu, ca să-L asculte."

22

1 Şi se apropia sărbătoarea Azimelor, care se cheamă Paşti."

2 Şi arhiereii şi cărturarii căutau cum să-L omoare; că se temeau de popor."

3 Şi-atunci a intrat Satana în Iuda, cel numit Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece."

4 Şi el s'a dus şi a stat de vorbă cu arhiereii şi cu căpeteniile oastei, cum să-L dea în mâinile lor."

5 Şi ei s'au bucurat şi s'au învoit să-i dea bani;"

6 iar el a primit şi căuta să li-L dea în mână la adăpost de mulţime."

7 Şi a sosit ziua Azimelor, în care trebuia să se jertfească Paştile."

8 Şi i-a trimis pe Petru şi pe Ioan, zicând: „Mergeţi şi ne pregătiţi Paştile, ca să mâncăm“."

9 Iar ei au zis: „Unde vrei să pregătim?“"

10 Şi El le-a zis: „Iată, când veţi intra în cetate vă va întâmpina un om ducând un urcior cu apă; mergeţi după el în casa în care va intra"

11 şi spuneţi-i stăpânului casei: Învăţătorul îţi zice: Unde este odaia în care să mănânc Paştile cu ucenicii Mei?"

12 Iar el vă va arăta un foişor mare, aşternut; acolo să pregătiţi“."

13 Iar ei, ducându-se, au aflat aşa cum le spusese El şi au pregătit Paştile."

14 Şi când a sosit ceasul, S'a aşezat la masă, şi apostolii cu El."

15 Şi le-a zis: „Cu dor am dorit să mănânc aceste Paşti cu voi mai înainte ca Eu să pătimesc."

16 Că vă spun Eu vouă că de-acum nu le voi mai mânca până când se vor plini întru împărăţia lui Dumnezeu“."

17 Şi luând paharul, mulţumind, le-a zis: „Luaţi-l şi împărţiţi-l între voi;"

18 că vă spun: De acum nu voi mai bea rodul viţei până ce nu va veni împărăţia lui Dumnezeu“."

19 Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat, zicând: „Acesta este Trupul Meu, cel ce se dă pentru voi; aceasta să faceţi întru pomenirea Mea!“"

20 Asemenea şi paharul, după ce au cinat, zicând: „Acest pahar este Legea cea Nouă, întru Sângele Meu, cel ce se varsă pentru voi."

21 Dar iată, mâna celui ce Mă vinde este cu Mine la masă."

22 Că Fiul Omului merge precum a fost rânduit, dar vai acelui om prin care este vândut!“"

23 Iar ei au început să se întrebe unul pe altul, care dintre ei ar fi acela care avea să facă aceasta."

24 Şi s'a făcut între ei şi o neînţelegere: Cine dintre ei s'ar părea a fi mai mare?"

25 Iar El le-a zis: „Împăraţii neamurilor domnesc peste ele şi cei ce le stăpânesc se cheamă binefăcători."

26 Dar între voi să nu fie aşa; ci cel mai mare dintre voi să fie asemenea celui mai mic; şi căpetenia, asemenea celui ce slujeşte."

27 Căci cine este mai mare: cel ce stă la masă, sau cel ce slujeşte? Oare nu cel ce stă la masă? Dar Eu, în mijlocul vostru, sunt asemenea celui ce slujeşte;"

28 iar voi sunteţi cei ce-aţi rămas cu Mine în încercările Mele;"

29 şi Eu vă rânduiesc vouă împărăţie, aşa cum Tatăl Meu Mi-a rânduit-o Mie,"

30 ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea întru împărăţia Mea şi să şedeţi pe tronuri, judecând pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel."

31 Simone, Simone, iată că Satana v'a cerut să vă cearnă ca pe grâu;"

32 dar Eu M'am rugat pentru tine ca să nu-ţi piară credinţa; iar tu, oarecând revenindu-ţi, întăreşte-i pe fraţii tăi“."

33 Iar el I-a zis: „Doamne, cu Tine sunt gata să merg şi'n temniţă şi la moarte...“."

34 Iar Iisus i-a zis: „Ţi-o spun Eu ţie, Petre: astăzi nu va cânta cocoşul până ce tu de trei ori te vei fi lepădat de Mine, cum că nu Mă cunoşti“."

35 Şi le-a zis: „Când v'am trimis fără pungă şi fără traistă şi fără încălţăminte, avut-aţi lipsă de ceva?“ Iar ei au zis: „De nimic“."

36 Şi El le-a zis: „Acum însă cel care are pungă, să şi-o ia; tot aşa şi traista; şi cel care nu are sabie, să-şi vândă haina şi să-şi cumpere."

37 Că vă spun că'ntru Mine trebuie să se plinească ceea ce este scris: Şi cu cei fără de lege a fost socotit; căci cele despre Mine au ajuns la sfârşit“."

38 Şi ei au zis: „Doamne, iată aici două săbii“. Iar El le-a zis: „Sunt de-ajuns!“"

39 Şi a ieşit şi S'a dus ca de obicei la Muntele Măslinilor; şi după El s'au dus şi ucenicii Săi."

40 Şi când a sosit în acel loc, le-a zis: „Rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită“."

41 Şi S'a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră şi, îngenunchind, Se ruga"

42 zicând: „Părinte, de voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine... Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă!“"

43 Iar un înger din cer I s'a arătat şi-L întărea."

44 Şi'n luptă cu moartea fiind, cu mai mare stăruinţă Se ruga. Şi sudoarea Lui s'a făcut ca nişte picături de sânge ce cădeau pe pământ."

45 Şi, ridicându-Se din rugăciune, a venit la ucenici şi i-a găsit adormiţi de întristare."

46 Şi le-a zis: „De ce dormiţi? Sculaţi-vă şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită“."

47 Şi'n timp ce El încă vorbea, iată o gloată; şi'n fruntea ei venea cel care se numea Iuda, unul din cei doisprezece; şi s'a apropiat de Iisus ca să-L sărute."

48 Iar Iisus i-a zis: „Iuda, prin sărutare-L vinzi tu pe Fiul Omului?...“."

49 Iar cei de lângă El, văzând ce avea să se întâmple, au zis: „Doamne, vom lovi cu sabia?...“."

50 Şi unul din ei a lovit pe sluga arhiereului şi i-a tăiat urechea dreaptă."

51 Iar Iisus, răspunzând, a zis: „Pân'aici!, mai mult, nu!“ Şi atingându-Se de urechea aceluia, l-a vindecat."

52 Şi a zis Iisus către arhiereii, căpeteniile templului şi bătrânii care veniseră asupră-I: „Ca la un tâlhar aţi ieşit, cu săbii şi ciomege."

53 În toate zilele eram cu voi în templu şi nu v'aţi întins mâinile asupră-Mi... Dar acesta este ceasul vostru şi stăpânirea întunericului!“"

54 Şi, prinzându-L, L-au dus şi L-au împins în casa arhiereului. Iar Petru Îl urma de departe."

55 Şi, aprinzând ei foc în mijlocul curţii şi şezând împreună, a şezut şi Petru în mijlocul lor."

56 Şi o slujnică, văzându-l cum şedea la foc şi cătând asupră-i, a zis: „Şi acesta era cu el!“"

57 Dar el s'a lepădat, zicând: „Femeie, nu-l cunosc!“"

58 Şi peste puţin timp, un altul văzându-l, i-a zis: „Şi tu eşti dintre ei!“ Petru însă a zis: „Omule, nu sunt!“"

59 Şi după ce a trecut cam un ceas, un altul susţinea, zicând: „Negreşit, şi acesta a fost cu el, că e galileean“."

60 Iar Petru a zis: „Omule, nu ştiu ce spui!...“. Şi îndată, când el încă nu sfârşise vorba, a cântat cocoşul."

61 Şi întorcându-Se Domnul, a privit spre Petru; şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul Domnului, că-i spusese: „Mai înainte de a cânta cocoşul astăzi, tu de trei ori te vei fi lepădat de Mine“."

62 Şi, ieşind afară, a plâns cu amar."

63 Iar bărbaţii care-L păzeau pe Iisus Îl batjocoreau şi-L băteau"

64 şi, acoperindu-I faţa, Îl întrebau, zicând: „Ghiceşte, care este cel ce te-a lovit?...“."

65 Şi multe altele spuneau împotrivă-I, defăimându-L."

66 Şi când s'a făcut ziuă s'au adunat bătrânii poporului – arhiereii şi cărturarii – şi L-au dus în sinedriul lor"

67 şi I-au zis: „Spune-ne nouă dacă eşti tu Hristosul“. Şi El le-a zis: „Dacă vă voi spune, nu veţi crede;"

68 dar dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde şi nici nu Mă veţi elibera."

69 De acum însă Fiul Omului va şedea de-a dreapta puterii lui Dumnezeu“."

70 Iar ei cu toţii au zis: „Aşadar, tu eşti Fiul lui Dumnezeu?...“. Şi El le-a zis: „Voi o spuneţi, că Eu sunt“."

71 Şi ei au zis: „Ce trebuinţă mai avem de mărturie? că noi înşine din gura lui am auzit-o!“"

23

1 Şi sculându-se toată mulţimea acestora, L-au dus în faţa lui Pilat."

2 Şi au început să-L pârască, zicând: „Pe acesta l-am găsit răzvrătind neamul nostru şi împiedicându-l să dea dajdie cezarului şi zicând că el este Hristos Împărat“."

3 Iar Pilat L-a întrebat, zicând: „Eşti tu împăratul Iudeilor?“ Iar El, răspunzând, a zis: „Tu o spui“."

4 Iar Pilat a zis către arhierei şi către mulţime: „Nu găsesc nici o vină în omul acesta“."

5 Dar ei stăruiau, zicând că El întărâtă poporul învăţând prin toată Iudeea, începând din Galileea până aici."

6 Iar când Pilat a auzit aceasta, a întrebat dacă omul este galileean."

7 Şi aflând că este sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care era şi el în Ierusalim în acele zile."

8 Iar Irod, văzându-L pe Iisus, s'a bucurat foarte, că de multă vreme dorea să-L vadă, fiindcă auzise de El şi nădăjduia să vadă vreo minune săvârşită de El."

9 Şi I-a pus întrebări în vorbe multe, dar El nu i-a răspuns nimic."

10 Şi arhiereii şi cărturarii erau de faţă, învinuindu-L cu înverşunare."

11 Iar Irod, împreună cu ostaşii săi, batjocorindu-L şi luându-L în râs, L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare şi L-a trimis înapoi la Pilat."

12 Şi în chiar ziua aceea Irod şi Pilat s'au făcut prieteni unul cu altul, că mai'nainte erau duşmani unul altuia."

13 Iar Pilat, chemând arhiereii şi căpeteniile şi poporul,"

14 a zis către ei: „Pe omul acesta l-aţi adus la mine ca pe unul ce răzvrăteşte poporul; şi iată că eu, cercetându-l în faţa voastră, în omul acesta n'am găsit nici o vină din cele pe care voi le aduceţi împotrivă-i;"

15 şi nici Irod, căci l-a trimis îndărăt la noi. Şi iată, El n'a săvârşit nimic vrednic de moarte."

16 Aşadar, după ce-i voi da o pedeapsă, îl voi elibera“."

17 Şi el trebuia ca de praznic să le elibereze un vinovat."

18 Dar ei cu toţii au strigat, zicând: „Ia-l pe acesta şi eliberează-ne pe Baraba!“ –"

19 care era aruncat în temniţă pentru o răscoală făcută în cetate şi pentru omor."

20 Iar Pilat, vrând să-L elibereze pe Iisus, le-a vorbit din nou,"

21 dar ei strigau, zicând: „Răstigneşte-l! Răstigneşte-l!...“."

22 Iar el le-a zis a treia oară: „Ce rău a făcut acesta? N'am găsit în el nici o vină vrednică de moarte. Aşadar, după ce-i voi da o pedeapsă, îl voi elibera“."

23 Dar ei stăruiau, cerând cu strigăte mari să fie răstignit; şi strigătele lor au biruit."

24 Şi Pilat a hotărât să li se'mplinească cererea."

25 Şi le-a eliberat pe cel aruncat în temniţă pentru răscoală şi omor, pe care-l cereau ei, iar pe Iisus L-a dat la voia lor."

26 Şi pe când Îl duceau, au pus mâna pe un oarecare Simon Cireneul, care venea de la ţarină, şi i-au pus crucea, ca s'o ducă'n urma lui Iisus."

27 Şi-L urmau mulţime multă de popor şi femei care se băteau în piept şi-L plângeau."

28 Şi întorcându-Se către ele, le-a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci pe voi plângeţi-vă şi pe copiii voştri."

29 Că iată, vin zile'n care vor zice: Fericite sunt cele sterpe şi pântecele care n'au născut şi sânii care n'au alăptat!"

30 Atunci vor începe să spună munţilor: Cădeţi peste noi!, şi dealurilor: Acoperiţi-ne!"

31 Că dacă fac acestea cu lemnul verde, cu cel uscat ce va fi?“"

32 Şi alţi doi erau duşi, făcători de rele, ca să fie omorâţi împreună cu El."

33 Şi când au ajuns la locul ce se cheamă Al-Căpăţânii, L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga."

34 Iar Iisus a zis: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac!“ Şi şi-au împărţit hainele Lui prin aruncare la sorţi."

35 Şi sta poporul privind. Iar căpeteniile îşi băteau joc de El, zicând: „Pe alţii i-a mântuit; mântuiască-se şi pe sine însuşi dacă el este Hristosul, alesul lui Dumnezeu!...“."

36 Şi Îl luau în râs ostaşii, apropiindu-se şi aducându-I oţet"

37 şi zicându-I: „Dacă tu eşti împăratul Iudeilor, mântuieşte-te pe tine însuţi!...“."

38 Şi deasupra Lui era scris cu litere greceşti, latineşti şi evreieşti: Acesta este împăratul Iudeilor."

39 Iar unul din răufăcătorii răstigniţi Îl defăima, zicând: „Nu eşti tu Hristosul?; Mântuieşte-te pe tine şi pe noi!...“."

40 Iar celălalt, certându-l, i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, de vreme ce eşti în aceeaşi osândă?"

41 Noi, cu dreptate primim ce ni se cuvine după faptele noastre, dar Acesta nici un rău n'a făcut“."

42 Şi-I zicea lui Iisus: „Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta!“"

43 Iar Iisus i-a zis: „Adevăr îţi spun Eu ţie: astăzi vei fi cu Mine în Rai!“"

44 Şi era acum ca la al şaselea ceas, şi întuneric s'a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea;"

45 şi s'a întunecat soarele; şi catapeteasma templului s'a sfâşiat prin mijloc."

46 Şi Iisus, strigând cu glas mare, a zis: „Părinte, în mâinile Tale Îmi pun Duhul“. Şi aceasta zicând, Şi-a dat duhul."

47 Iar sutaşul, văzând ceea ce se petrecuse, Îl slăvea pe Dumnezeu, zicând: „Cu adevărat, Omul Acesta drept a fost!“"

48 Şi toate mulţimile care veniseră la această privelişte, văzând cele întâmplate, se întorceau bătându-şi pieptul."

49 Şi toţi cunoscuţii Lui, ca şi femeile care-L însoţiseră din Galileea, stăteau departe, privind acestea."

50 Şi iată un bărbat cu numele Iosif, sfetnic fiind, bărbat bun şi drept"

51 – acesta nu se învoise cu sfatul şi cu fapta lor –. El era din Arimateea, cetate a Iudeilor, şi aştepta împărăţia lui Dumnezeu;"

52 acesta, venind la Pilat, a cerut trupul lui Iisus."

53 Şi l-a coborât şi l-a înfăşurat în giulgiu şi l-a pus într'un mormânt săpat în piatră, în care nimeni niciodată nu mai fusese pus."

54 Şi ziua aceea era vineri şi se lumina spre sâmbătă."

55 Şi femeile care veniseră cu El din Galileea mergeau în urmă şi au văzut mormântul şi cum I-a fost aşezat trupul."

56 Şi după ce s'au întors, au pregătit miresme şi miruri; iar sâmbătă s'au odihnit, după lege."

24

1 Iar în ziua cea dintâi de după sâmbătă, foarte de dimineaţă, ele au venit la mormânt aducând miresmele pe care le pregătiseră."

2 Şi au găsit piatra răsturnată de pe mormânt;"

3 dar, odată intrate, trupul Domnului Iisus nu l-au găsit."

4 Şi a fost că'n timp ce ele erau nedumerite de aceasta, iată că'n faţa lor au stat doi bărbaţi în veşminte strălucitoare."

5 Şi cum ele, înfricoşându-se, şi-au plecat feţele la pământ, ei le-au zis: „De ce pe Cel-Viu Îl căutaţi între cei morţi?;"

6 nu aici este, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte cum v'a vorbit pe când era încă în Galileea,"

7 zicând că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi şi să fie răstignit, dar a treia zi să învie“."

8 Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele Lui."

9 Şi întorcându-se de la mormânt, pe toate acestea le-au vestit celor unsprezece şi tuturor celorlalţi."

10 Iar cele ce spuneau acestea către apostoli erau Maria Magdalena şi Ioana şi Maria lui Iacob şi celelalte împreună cu ele."

11 Dar aceste cuvinte au părut înaintea lor ca o scrânteală şi nu le-au crezut."

12 Iar Petru s'a ridicat şi a alergat la mormânt; şi aplecându-se, a văzut giulgiurile singure odihnindu-se. Şi a plecat, mirându-se în sine de ceea ce se petrecuse."

13 Şi iată că'n aceeaşi zi doi dintre ei mergeau la un sat care era departe de Ierusalim ca la şaizeci de stadii, al cărui nume era Emaus."

14 Şi ei vorbeau între ei despre toate întâmplările acestea."

15 Şi a fost că'n timp ce vorbeau şi se întrebau între ei, Iisus Însuşi, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei."

16 Dar ochii lor erau ţinuţi ca să nu-L cunoască."

17 Şi El le-a zis: „Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbaţi între voi mergând?“ Iar ei s'au oprit şi erau trişti."

18 Şi răspunzând unul cu numele Cleopa, I-a zis: „Oare numai tu singur eşti străin în Ierusalim şi nu ştii cele ce s'au întâmplat în el zilele acestea?“"

19 Şi El le-a zis: „Care?“ Iar ei I-au răspuns: „Cele despre Iisus Nazarineanul, care era profet puternic în faptă şi'n cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor;"

20 cum L-au osândit la moarte arhiereii şi mai-marii noştri şi L-au răstignit."

21 Iar noi nădăjduiam că El este Cel ce avea să izbăvească pe Israel; şi totuşi astăzi este a treia zi de când s'au petrecut acestea."

22 Ci şi nişte femei de-ale noastre ne-au înspăimântat; ducându-se de dimineaţă la mormânt"

23 şi neaflându-I trupul, au venit zicând că vedenie de îngeri au văzut, care le-au spus că este viu."

24 Iar unii dintre noi s'au dus la mormânt şi au găsit aşa cum şi femeile spuseseră, dar pe El nu L-au văzut“."

25 Şi El le-a zis: „O, nepricepuţilor, şi cu inima zăbavnici a crede'n toate câte-au spus profeţii!"

26 Nu trebuia oare ca Hristos să pătimească acestea şi să intre'ntru slava Sa?“"

27 Şi, începând de la Moise şi de la toţi profeţii, le-a tâlcuit din toate Scripturile cele despre El."

28 Şi s'au apropiat de satul unde se duceau, iar El Se făcea că merge mai departe."

29 Dar ei Îl rugau stăruitor, zicând: „Rămâi cu noi, că e spre seară şi s'a plecat ziua“. Şi a intrat să rămână cu ei."

30 Şi a fost că'n timp ce stătea împreună cu ei la masă, luând pâinea a binecuvântat şi, frângând, le-a dat."

31 Şi s'au deschis ochii lor şi L-au cunoscut; dar El li S'a făcut nevăzut."

32 Şi au zis unul către altul: „Oare nu ardea'ntru noi inima noastră când ne vorbea pe cale şi'n timp ce ne tâlcuia Scripturile?“"

33 Şi'n ceasul acela sculându-se s'au întors la Ierusalim şi I-au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei ce erau împreună cu ei,"

34 care ziceau că Domnul cu adevărat a înviat şi I s'a arătat lui Simon."

35 Şi ei au povestit cele petrecute pe cale şi cum a fost El cunoscut de ei întru frângerea pâinii."

36 Şi pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!“"

37 Iar ei, înspăimântându-se şi înfricoşându-se, credeau că văd duh."

38 Şi El le-a zis: „De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră?"

39 Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi că duhul nu are carne şi oase aşa cum Mă vedeţi pe Mine că am“."

40 Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele."

41 Şi lor, celor încă necrezând de bucurie şi minunându-se, El le-a zis: „Aveţi aici ceva de mâncare?“"

42 Iar ei I-au dat o bucată de peşte fript şi dintr'un fagure de miere."

43 Şi, luând, a mâncat în faţa lor."

44 Şi le-a zis: „Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am grăit pe când încă eram împreună cu voi, că toate cele scrise despre Mine în legea lui Moise, în profeţi şi în psalmi trebuie să se plinească“."

45 Atunci le-a deschis mintea ca să'nţeleagă Scripturile."

46 Şi le-a zis că aşa este scris şi că aşa trebuia să pătimească Hristos şi a treia zi să învie din morţi"

47 şi întru numele Său să se propovăduiască pocăinţa şi iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim."

48 „Voi sunteţi martorii acestora."

49 Şi iată, Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; voi însă rămâneţi în cetate până ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus“."

50 Şi i-a dus afară până spre Betania şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat."

51 Şi a fost că'n timp ce-i binecuvânta, S'a depărtat de ei şi S'a înălţat la cer."

52 Iar ei, închinându-I-se, s'au întors în Ierusalim cu bucurie mare."

53 Şi'n toată vremea erau în templu, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Amin."