1

1 A fost un om în ţara Uţ, al cărui nume era Iov; şi acel om era desăvârşit şi integru şi unul care se temea de Dumnezeu şi evita răul.

2 Şi i s-au născut şapte fii şi trei fiice.

3 Averea lui de asemenea era şapte mii de oi şi trei mii de cămile şi cinci sute de perechi de boi şi cinci sute de măgăriţe şi o gospodărie foarte mare, astfel încât acest om era cel mai mare dintre toţi oamenii din est.

4 Şi fiii lui mergeau şi dădeau ospeţe în casele lor, fiecare la ziua lui; şi trimiteau şi chemau pe cele trei surori ale lor să mănânce şi să bea cu ei.

5 Şi se întâmpla, când zilele ospeţelor treceau, Iov trimitea şi îi sfinţea şi se ridica devreme dimineaţa şi aducea ofrande arse conform numărului lor, al tuturor, pentru că Iov spunea: Poate că fiii mei au păcătuit şi au blestemat pe Dumnezeu în inimile lor. Astfel făcea Iov continuu.

6 Şi a fost o zi când fiii lui Dumnezeu au venit să se prezinte înaintea DOMNULUI; şi Satan a venit de asemenea printre ei.

7 Şi DOMNUL i-a spus lui Satan: De unde vii? Atunci Satan a răspuns DOMNULUI şi a zis: De la cutreierarea pământului şi de la umblarea în sus şi în jos pe acesta.

8 Şi DOMNUL i-a spus lui Satan: Ai luat aminte la servitorul meu Iov, că nu este niciunul asemenea lui pe pământ, un om desăvârşit şi integru, unul care se teme de Dumnezeu şi evită răul?

9 Atunci Satan a răspuns DOMNULUI şi a zis: Se teme Iov de Dumnezeu degeaba?

10 Nu l-ai îngrădit pe el şi casa lui şi tot ce are de jur împrejur? Tu ai binecuvântat lucrarea mâinilor sale şi averea lui s-a înmulţit în ţară.

11 Dar întinde-ţi mâna acum şi atinge tot ce are el şi te va blestema în faţă.

12 Şi DOMNUL i-a spus lui Satan: Iată, tot ce are el este în puterea ta; numai asupra lui să nu îţi întinzi mâna. Astfel Satan a plecat din prezenţa DOMNULUI.

13 Şi a fost o zi când fiii săi şi fiicele sale mâncau şi beau vin în casa fratelui lor mai mare.

14 Şi a venit un mesager la Iov şi a spus: Boii arau şi măgăriţele păşteau lângă ei;

15 Şi sabeenii au căzut asupra lor şi i-au luat; da, au ucis servitorii cu tăişul sabiei; şi doar eu singur am scăpat ca să îţi aduc vestea.

16 În timp ce el încă vorbea, a venit de asemenea un altul şi a spus: Focul lui Dumnezeu a căzut din cer şi a ars oile şi servitorii şi i-a mistuit; şi doar eu singur am scăpat ca să îţi aduc vestea.

17 În timp ce el încă vorbea, a venit de asemenea un altul şi a spus: Caldeenii au făcut trei cete şi au căzut asupra cămilelor şi le-au dus, da, şi au ucis servitorii cu tăişul sabiei; şi doar eu singur am scăpat ca să îţi aduc vestea.

18 În timp ce el încă vorbea, a venit de asemenea un altul şi a spus: Fiii tăi şi fiicele tale mâncau şi beau vin în casa fratelui lor mai mare,

19 Şi, iată, a venit un vânt mare dinspre pustie şi a lovit cele patru colţuri ale casei şi ea a căzut peste tineri şi ei sunt morţi; şi doar eu singur am scăpat ca să îţi aduc vestea.

20 Atunci Iov s-a ridicat şi şi-a rupt mantaua şi şi-a ras capul şi a căzut la pământ şi s-a închinat,

21 Şi a spus: Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce acolo: DOMNUL a dat şi DOMNUL a luat; binecuvântat fie numele DOMNULUI.

22 În toate acestea Iov nu a păcătuit, nici nu l-a acuzat pe Dumnezeu prosteşte.

2

1 Din nou a fost o zi când fiii lui Dumnezeu au venit să se prezinte înaintea DOMNULUI şi Satan a venit de asemenea printre ei să se prezinte înaintea DOMNULUI.

2 Şi DOMNUL i-a spus lui Satan: De unde vii? Şi Satan a răspuns DOMNULUI şi a zis: De la cutreierarea pământului şi de la umblarea în sus şi în jos pe acesta.

3 Şi DOMNUL i-a spus lui Satan: Ai luat aminte la servitorul meu Iov, că nu este niciunul asemenea lui pe pământ, un om desăvârşit şi integru, unul care se teme de Dumnezeu şi evită răul? Şi totuşi el îşi ţine strâns integritatea, cu toate că mă stârneşti împotriva lui, să îl nimicesc fără motiv.

4 Şi Satan a răspuns DOMNULUI şi a zis: Piele pentru piele, da, tot ce are un om, va da pentru viaţa lui.

5 Dar întinde-ţi mâna acum şi atinge-i osul şi carnea şi te va blestema în faţă.

6 Şi DOMNUL i-a spus lui Satan: Iată, el este în mâna ta, numai cruţă-i viaţa.

7 Astfel a plecat Satan din prezenţa DOMNULUI şi a lovit pe Iov cu ulcere aspre de la talpa piciorului până în creştetul său.

8 Şi el şi-a luat un ciob ca să se scarpine cu el; şi a şezut în cenuşă.

9 Atunci soţia lui i-a spus: Încă îţi păstrezi integritatea? Blestemă pe Dumnezeu şi mori.

10 Dar el i-a spus: Tu vorbeşti precum vorbeşte una dintre femeile proaste. Ce? Să primim binele din mâna lui Dumnezeu şi să nu primim răul? În toată aceasta Iov nu a păcătuit cu buzele sale.

11 Şi când cei trei prieteni ai lui Iov au auzit despre tot acest rău ce a venit peste el, au venit fiecare de la locul lui; Elifaz temanitul şi Bildad şuhitul şi Ţofar naamatitul; căci se înţeleseseră împreună să vină să jelească cu el şi să îl mângâie.

12 Şi când şi-au ridicat ochii de departe şi nu l-au cunoscut şi-au ridicat vocile şi au plâns; şi şi-au rupt fiecare mantaua lui şi au împrăştiat ţărână spre cer, peste capetele lor.

13 Astfel au şezut cu el pe pământ şapte zile şi şapte nopţi şi niciunul nu i-a vorbit un cuvânt, pentru că au văzut că mâhnirea lui era foarte mare.

3

1 După aceasta, Iov şi-a deschis gura şi şi-a blestemat ziua.

2 Şi Iov a vorbit şi a spus:

3 Să piară ziua în care m-am născut şi noaptea în care a fost spus: Un copil de parte bărbătească este conceput.

4 Să fie acea zi întuneric; Dumnezeu să nu îi dea atenţie din înalt şi să nu strălucească lumina peste ea.

5 Să o întineze întunericul şi umbra morţii; să locuiască un nor peste ea; să o înspăimânte întunecimea zilei.

6 Cât despre acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.

7 Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.

8 Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să îşi înalţe jelirea.

9 Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu găsească; nici să nu vadă răsăritul zilei,

10 Pentru că nu a închis uşile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.

11 De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieşit din pântece?

12 De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?

13 Căci acum aş zace şi aş tăcea, aş dormi, atunci aş fi avut odihnă,

14 Cu împăraţi şi sfătuitori ai pământului, care şi-au zidit locuri pustii;

15 Sau cu prinţi care au avut aur, care şi-au umplut casele cu argint;

16 Sau ca o naştere ascunsă, nelatimp, nu aş mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.

17 Acolo cei stricaţi încetează a tulbura; şi acolo cei obosiţi au odihnă.

18 Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.

19 Cei mici şi cei mari sunt acolo; şi servitorul este liber de stăpânul lui.

20 Pentru ce se dă lumină celui în nefericire şi viaţă celui amărât în suflet,

21 Care tânjesc după moarte, dar ea nu vine; şi sapă după ea mai mult decât după tezaure ascunse;

22 Care se bucură peste măsură şi sunt vesel când pot găsi mormântul?

23 De ce se dă lumină unui om a cărui cale este ascunsă şi pe care Dumnezeu l-a îngrădit?

24 Căci suspinul meu vine înainte să mănânc şi răcnetele mele sunt turnate ca apele.

25 Pentru că lucrul de care m-am temut foarte mult a venit asupra mea şi de ceea ce m-am temut m-a ajuns.

26 Nu am avut nici siguranţă, nici odihnă, nici tăcere; totuşi tulburarea a venit asupra mea.

4

1 Atunci Elifaz temanitul a răspuns şi a zis:

2 Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?

3 Iată, tu ai instruit pe mulţi şi ai întărit mâinile slabe.

4 Cuvintele tale au susţinut pe cel ce cădea şi ai întărit genunchii slabi.

5 Dar acum aceasta a venit peste tine şi leşini; te atinge şi eşti tulburat.

6 Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranţa ta şi integritatea căilor tale?

7 Aminteşte-ţi, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiţi cei drepţi?

8 După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire şi seamănă stricăciune, seceră aceleaşi lucruri.

9 Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier şi prin suflarea nărilor sale sunt mistuiţi.

10 Răcnetul leului şi vocea leului feroce şi dinţii leilor tineri, sunt frânte.

11 Leul bătrân piere din lipsă de pradă şi puii leoaicei tari sunt împrăştiaţi peste tot.

12 Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns şi urechea mea a primit puţin din acesta.

13 În gândurile din viziunile nopţii, când somn adânc cade peste oameni,

14 Teamă a venit asupra mea şi cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.

15 Atunci un duh a trecut înaintea feţei mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;

16 A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era linişte şi am auzit o voce, spunând:

17 Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?

18 Iată, el nu şi-a pus încrederea în servitorii săi; şi pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.

19 Cu cât mai puţin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în ţărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?

20 Ei sunt nimiciţi de dimineaţa până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.

21 Nu va dispărea măreţia care este în ei? Ei mor, chiar fără înţelepciune.

5

1 Cheamă acum, dacă este vreunul să îţi răspundă; şi la care dintre sfinţi te vei întoarce?

2 Căci furia omoară pe nebun şi invidia ucide pe cel prost.

3 Am văzut pe cel nebun prinzând rădăcină, dar dintr-odată i-am blestemat locuinţa.

4 Copiii lui sunt departe de siguranţă şi sunt zdrobiţi la poartă şi nu este vreunul să îi elibereze.

5 Al cărui seceriş îl mănâncă cel flămând şi îl ia chiar dintre spini, iar tâlharul le înghite averea.

6 Deşi nenorocirea nu iese din ţărână, nici necazul nu răsare din pământ;

7 Totuşi omul se naşte pentru necaz, precum scânteile zboară în sus.

8 Eu aş căuta spre Dumnezeu şi i-aş încredinţa cauza mea lui Dumnezeu,

9 Care face lucruri mari şi de nepătruns, lucruri minunate fără număr;

10 Care dă ploaie peste pământ şi trimite ape peste câmpuri;

11 Pentru a aşeza în înalt pe cei umili; şi cei ce jelesc să fie înălţaţi la siguranţă.

12 El zădărniceşte planurile celor vicleni, astfel că mâinile lor nu îşi pot împlini planul.

13 El prinde pe înţelepţi în vicleniile lor, şi sfatul celor perverşi este dat peste cap.

14 Ei se întâlnesc cu întunericul în timpul zilei şi bâjbâie în miezul zilei precum în noapte.

15 Dar el salvează pe cel sărac de sabie, de gura lor şi de mâna celui puternic.

16 Astfel cel sărac are speranţă şi nelegiuirea îşi opreşte gura.

17 Iată, fericit este omul pe care Dumnezeu îl corectează, de aceea nu dispreţui disciplinarea celui Atotputernic;

18 Căci el face să doară, şi tot el leagă rănile; el răneşte şi tot mâinile lui vindecă.

19 El te va elibera în şase necazuri; da, în şapte nu te va atinge niciun rău.

20 În foamete te va răscumpăra de la moarte, şi în război de la puterea sabiei.

21 Vei fi ascuns de biciuirea limbii şi nu te vei teme de nimicire când vine.

22 De nimicire şi foamete vei râde; şi nu te vei teme de fiarele pământului.

23 Pentru că vei fi în alianţă cu pietrele câmpului şi fiarele câmpului vor fi în pace cu tine.

24 Şi vei cunoaşte că al tău cort va fi în pace; şi îţi vei cerceta locuinţa şi nu vei păcătui.

25 Vei cunoaşte de asemenea că sămânţa ta va fi mare şi urmaşii tăi ca iarba pământului.

26 Vei ajunge la mormântul tău la o vârstă deplină, precum un snop de grâu strâns la timpul lui.

27 Iată, aceasta, noi am cercetat-o, aşa este; ascult-o şi cunoaşte-o pentru binele tău.

6

1 Dar Iov a răspuns şi a zis:

2 De ar fi fost cântărită în întregime mâhnirea mea şi nenorocirea mea pusă în balanţă împreună!

3 Căci acum ar fi mai grea decât nisipul mării; de aceea cuvintele mele sunt înghiţite.

4 Fiindcă săgeţile celui Atotputernic sunt în mine, otrava lor îmi bea duhul, terorile lui Dumnezeu se aşază în rând împotriva mea.

5 Rage măgarul sălbatic când are iarbă? Sau mugeşte boul peste nutreţul lui?

6 Se poate mânca fără sare ceea ce este fără gust? Sau este vreun gust în albuşul unui ou?

7 Lucrurile pe care sufletul meu a refuzat să le atingă sunt ca hrana care mă întristează.

8 O, de aş avea cererea mea împlinită şi de mi-ar da Dumnezeu lucrul pentru care tânjesc!

9 Chiar de i-ar plăcea lui Dumnezeu să mă nimicească, de şi-ar dezlănţui mâna şi m-ar stârpi!

10 Atunci totuşi aş avea mângâiere; da, m-aş împietri în întristare, să nu cruţe, pentru că nu am ascuns cuvintele Celui Sfânt.

11 Ce este puterea mea ca eu să sper? Şi ce este sfârşitul meu ca să îmi prelungesc viaţa?

12 Este puterea mea puterea pietrelor? Sau este carnea mea din aramă?

13 Nu este ajutorul meu în mine? Şi este înţelepciunea cu totul alungată de la mine?

14 Celui ce este nenorocit, milă ar trebui arătată de prietenul său; dar el părăseşte teama de cel Atotputernic.

15 Fraţii mei au lucrat înşelător ca un pârâu şi ei trec precum curgerea pâraielor,

16 Care sunt negricioase din cauza gheţii şi în care zăpada este ascunsă;

17 În timp ce se încălzesc, ele dispar; când este arşiţă ele sunt mistuite din locul lor.

18 Cărările drumului lor sunt abătute; merg spre nimic şi pier.

19 Trupele din Tema s-au uitat, caravanele din Seba i-au aşteptat.

20 Ei au fost încurcaţi deoarece au sperat; au venit acolo şi au fost ruşinaţi.

21 Pentru că acum sunteţi nimic; vedeţi doborârea mea şi vă temeţi.

22 Am spus eu: Aduceţi-mi! Sau: Daţi o răsplată pentru mine din averea voastră?

23 Sau: Eliberaţi-mă din mâna duşmanului meu? Sau: Răscumpăraţi-mă din mâna celor puternici?

24 Învaţă-mă şi îmi voi ţine limba; şi fă-mă să înţeleg unde am greşit.

25 Cât de puternice sunt cuvintele drepte! Dar ce mustră certarea voastră?

26 Vă închipuiţi că mustraţi cuvintele şi vorbirile unuia disperat, care sunt ca vântul?

27 Da, voi copleşiţi pe cel fără tată şi săpaţi o groapă pentru prietenul vostru.

28 De aceea acum mulţumiţi-vă, priviţi-mă, pentru că vă este evident dacă mint.

29 Întoarceţi-vă, vă rog, să nu fie aceasta nelegiuire; da, întoarceţi-vă din nou, dreptatea mea este în aceasta.

30 Este nelegiuire în limba mea? Nu poate gustul meu discerne lucruri perverse?

7

1 Nu este un timp rânduit omului pe pământ? Nu sunt de asemenea zilele lui ca zilele unui angajat?

2 Precum un servitor cu ardoare doreşte umbra şi cum un angajat aşteaptă răsplata muncii sale,

3 Aşa sunt eu făcut să moştenesc luni de deşertăciune; şi nopţi obositoare îmi sunt rânduite.

4 Când mă culc, eu spun: Când mă voi ridica şi noaptea să fi trecut? Şi sunt sătul de răsuciri până la răsăritul zilei.

5 Carnea mea este îmbrăcată cu viermi şi bulgări de ţărână; pielea mea este crăpată şi a devenit dezgustătoare.

6 Zilele mele sunt mai iuţi decât suveica ţesătorului şi sunt petrecute fără speranţă.

7 Aminteşte-ţi că viaţa mea este vânt, ochiul meu nu va mai vedea binele.

8 Ochiul celui ce m-a văzut nu mă va mai vedea, ochii tăi sunt peste mine şi eu nu mai sunt.

9 Precum norul este mistuit şi se împrăştie, tot aşa cel ce coboară în mormânt nu va mai urca.

10 Nu se va mai întoarce la casa lui, nici locul lui nu îl va mai cunoaşte.

11 De aceea nu îmi voi înfrâna gura; voi vorbi în chinul duhului meu, mă voi plânge în amărăciunea sufletului meu.

12 Sunt eu o mare sau o balenă, de ai pus o gardă peste mine?

13 Când spun: Patul meu mă va mângâia, culcuşul meu îmi va uşura plângerea;

14 Atunci tu mă înspăimânţi cu vise şi mă îngrozeşti prin viziuni,

15 Astfel că sufletul meu alege strangulare şi moarte mai degrabă decât viaţa mea.

16 Sunt scârbit de ea; nu voi trăi întotdeauna; lasă-mă în pace, căci zilele mele sunt deşertăciune.

17 Ce este omul să îl preamăreşti? Şi să îţi apleci inima peste el?

18 Şi să îl cercetezi în fiecare dimineaţă şi să îl încerci în fiecare clipă?

19 Cât timp nu te vei depărta de mine, nici nu mă vei lăsa în pace până ce îmi voi fi înghiţit scuipatul?

20 Am păcătuit, ce să îţi fac, păzitorule de oameni? De ce m-ai pus ca semn împotriva ta, astfel încât sunt o povară pentru mine însumi?

21 Şi de ce nu îmi ierţi fărădelegea şi nu îmi iei nelegiuirea? Căci acum voi dormi în ţărână; şi mă vei căuta dimineaţa, dar nu voi mai fi.

8

1 Atunci Bildad şuhitul a răspuns şi a zis:

2 Cât vei mai vorbi aceste lucruri? Şi cât timp vor fi cuvintele gurii tale ca un vânt puternic?

3 Perverteşte Dumnezeu judecata? Sau perverteşte Atotputernicul dreptatea?

4 Dacă ai tăi copii au păcătuit împotriva lui şi el i-a lepădat pentru fărădelegea lor;

5 Dacă ai căuta pe Dumnezeu din timp şi ţi-ai îndrepta cererea către cel Atotputernic,

6 Dacă ai fi fost pur şi integru, cu adevărat el s-ar trezi acum pentru tine şi ar face să prospere locuinţa dreptăţii tale.

7 Deşi începutul tău a fost mic, totuşi sfârşitul tău de pe urmă va creşte mult.

8 Căci întreabă, te rog, despre generaţia trecută şi pregăteşte-te pentru cercetarea despre părinţii lor;

9 Pentru că noi suntem doar de ieri şi nu ştim nimic, fiindcă zilele noastre pe pământ sunt o umbră;

10 Nu te vor învăţa ei şi nu îţi vor spune şi nu vor rosti cuvinte din inima lor?

11 Poate creşte papura fără mlaştină? Poate irisul creşte fără apă?

12 Pe când este încă verde şi netăiat, se ofileşte înaintea oricărei alte ierburi.

13 Astfel sunt cărările tuturor celor ce uită pe Dumnezeu; şi speranţa făţarnicului va pieri,

14 A cărui speranţă va fi retezată şi a cărui încredere va fi pânză de păianjen.

15 Se va sprijini de casa lui, dar ea nu va sta în picioare; o va ţine strâns, dar nu va dura.

16 El este verde înaintea soarelui şi ramura lui se întinde în grădina sa.

17 Rădăcinile lui sunt înfăşurate în jurul movilei şi vede locul pietrelor.

18 Dacă îl nimiceşte din locul său, atunci acesta îl va nega, spunând: Nu te-am văzut.

19 Iată, aceasta este bucuria căii sale, şi din pământ alţii vor creşte.

20 Iată, Dumnezeu nu va lepăda un om desăvârşit, nici nu îi va ajuta pe făcătorii de rău,

21 Până ce umple gura ta cu râset şi buzele tale cu bucurie.

22 Cei ce te urăsc vor fi îmbrăcaţi cu ruşine, şi locuinţa celor stricaţi va ajunge de nimic.

9

1 Atunci Iov a răspuns şi a zis:

2 Cu adevărat ştiu aşa este, dar cum ar fi un om drept cu Dumnezeu?

3 Dacă se va certa cu el, nu îi poate răspunde una dintr-o mie.

4 El este înţelept în inimă şi puternic în tărie; cine a prosperat împietrindu-se împotriva lui?

5 Care mută munţii şi ei nu ştiu, care îi răstoarnă în mânia sa.

6 Care clatină pământul din locul lui şi stâlpii săi se cutremură.

7 Care porunceşte soarelui iar el nu răsare; şi sigilează stelele.

8 Care singur întinde cerurile şi calcă pe valurile mării.

9 Care face Ursa, Orionul şi Pleiadele şi încăperile sudului.

10 Care face lucruri mari, peste putinţă a fi socotite, da, şi minuni fără număr.

11 Iată, el merge pe lângă mine şi eu nu îl văd; trece de asemenea pe lângă mine, dar nu îl percep.

12 Iată, el ia, cine îl poate împiedica? Cine îi va spune: Ce faci?

13 Dacă Dumnezeu nu îşi va retrage mânia, ajutoarele mândre se încovoaie sub el.

14 Cu cât mai puţin să îi răspund şi să îmi aleg cuvintele să mă judec cu el?

15 Căruia, deşi am fost drept, totuşi nu i-aş răspunde, ci aş face cerere către judecătorul meu.

16 Dacă l-aş fi chemat, iar el mi-ar fi răspuns, totuşi nu aş crede că a dat ascultare vocii mele.

17 Căci mă frânge cu o furtună şi îmi înmulţeşte rănile fără motiv.

18 Nu îmi va permite să îmi trag suflarea, ci mă umple cu amărăciune.

19 Dacă vorbesc despre putere, iată, el este puternic; şi despre judecată, cine îmi va rândui un timp să pledez?

20 Dacă mă declar drept, propria mea gură mă va condamna; dacă spun: Sunt desăvârşit, aceasta mă va dovedi de asemenea pervers.

21 Chiar dacă eu aş fi desăvârşit, totuşi nu mi-aş cunoaşte sufletul, mi-aş dispreţui viaţa.

22 Acesta este un lucru, de aceea l-am spus: El nimiceşte pe cel desăvârşit şi pe cel stricat.

23 Dacă biciul ucide dintr-odată, el va râde la încercarea celui nevinovat.

24 Pământul este dat în mâna celor stricaţi; el acoperă feţele judecătorilor acestuia; dacă nu, unde şi cine este el?

25 Acum zilele mele sunt mai iuţi decât un alergător; ele zboară şi nu văd nimic bun.

26 Au trecut precum corăbiile iuţi, precum acvila care se grăbeşte la pradă.

27 Dacă spun: Voi uita plângerea mea, îmi voi părăsi întristarea şi voi mângâia;

28 Mi-e teamă de toate întristările mele, ştiu că nu mă vei considera nevinovat.

29 Dacă sunt stricat, de ce muncesc în zadar?

30 Dacă mă spăl cu apă din zăpadă şi îmi curăţ mâinile ca niciodată,

31 Totuşi mă vei scufunda în şanţ şi propriile mele haine mă vor detesta.

32 Pentru că nu este om cum sunt eu, ca să îi răspund şi să venim împreună la judecată.

33 Între noi nu este arbitru, să îşi pună mâna peste amândoi.

34 Să îşi ia toiagul de la mine şi să nu mă îngrozească spaima lui;

35 Atunci aş vorbi şi nu m-aş teme de el; dar nu este aşa cu mine.

10

1 Sufletul mi s-a obosit de viaţă; îmi voi lăsa plângerea asupra mea; voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

2 Îi voi spune lui Dumnezeu: Nu mă condamna; arată-mi pentru ce te cerţi cu mine.

3 Este bine ca tu să oprimi, să dispreţuieşti lucrarea mâinilor tale şi să străluceşti peste sfatul celor stricaţi?

4 Ai tu ochi de carne? Sau vezi tu cum vede omul?

5 Sunt zilele tale precum zilele omului? Sunt anii tăi precum zilele omului,

6 Să cauţi nelegiuirea mea şi să cercetezi păcatul meu?

7 Tu ştii că nu sunt stricat; şi nu este nimeni care să scape din mâna ta.

8 Mâinile tale m-au făcut şi m-au modelat de jur împrejur; totuşi mă nimiceşti.

9 Aminteşte-ţi, te implor, că m-ai făcut precum lutul; şi mă vei aduce înapoi în ţărână?

10 Nu m-ai turnat precum laptele şi nu m-ai închegat ca brânza?

11 M-ai îmbrăcat cu piele şi carne şi m-ai îngrădit cu oase şi tendoane.

12 Mi-ai dat viaţă şi favoare şi cercetarea ta mi-a păstrat duhul.

13 Şi aceste lucruri le-ai ascuns în inima ta, ştiu că aceasta este în tine.

14 Dacă păcătuiesc, atunci mă însemnezi şi nu mă vei achita de nelegiuirea mea.

15 Dacă sunt stricat, vai mie; şi dacă sunt drept, totuşi nu îmi voi înălţa capul. Sunt plin de confuzie; de aceea priveşte nenorocirea mea,

16 Pentru că ea se măreşte. Mă vânezi ca un leu feroce; şi din nou te arăţi minunat asupra mea.

17 Îţi înnoieşti martorii împotriva mea şi îţi măreşti indignarea asupra mea; schimbări şi război sunt împotriva mea.

18 Pentru ce m-ai scos din pântece? O, de mi-aş fi dat duhul şi niciun ochi să nu mă fi văzut!

19 Trebuia să fiu ca şi cum nu aş fi fost; trebuia să fiu purtat din pântece la mormânt.

20 Nu sunt zilele mele puţine? Încetează şi lasă-mă în pace ca să am puţină mângâiere.

21 Înainte să merg acolo de unde nu mă voi întoarce, în ţara întunericului şi umbra morţii;

22 O ţară a întunericului, ca însăşi întunericul; şi a umbrei morţii, fără nicio ordine, şi unde lumina este ca întunericul.

11

1 Atunci a răspuns Ţofar naamatitul şi a zis:

2 Nu ar trebui să se răspundă mulţimii de cuvinte? Şi ar trebui să fie declarat drept un om plin de vorbire?

3 Ar trebui minciunile tale să facă pe oameni să tacă? Şi când tu batjocoreşti, nu te va face niciun om de ruşine?

4 Pentru că ai spus: Doctrina mea este pură şi eu sunt curat în ochii tăi.

5 Dar de ar vorbi Dumnezeu şi şi-ar deschide buzele împotriva ta;

6 Şi de ţi-ar arăta tainele înţelepciunii, că ele sunt dublul a ceea ce este! Să ştii de aceea că Dumnezeu îţi cere mai puţin decât merită nelegiuirea ta.

7 Poţi tu prin cercetare să găseşti pe Dumnezeu? Poţi afla până la desăvârşire pe cel Atotputernic?

8 Este la fel de înaltă ca cerul; ce poţi tu face? Mai adâncă decât iadul; ce poţi tu cunoaşte?

9 Măsura ei este mai lungă decât pământul şi mai largă decât marea.

10 Dacă el retează şi închide, sau adună, atunci cine îl poate împiedica?

11 Pentru că el cunoaşte oamenii deşerţi şi vede stricăciunea; nu va lua el aminte la ea?

12 Căci omul deşert ar fi înţelept, deşi omul se naşte ca mânzul unei măgăriţe sălbatice.

13 Dacă îţi pregăteşti inima şi îţi întinzi mâinile spre el,

14 Dacă este nelegiuire în mâna ta, pune-o departe şi să nu locuiască stricăciunea în corturile tale.

15 Fiindcă atunci îţi vei ridica faţa fără pată; da, vei fi neclintit şi nu te vei teme;

16 Deoarece îţi vei uita nefericirea şi ţi-o vei aminti ca ape care trec;

17 Şi vârsta ta va fi mai senină ca miezul zilei; vei străluci, vei fi ca dimineaţa.

18 Şi vei fi în siguranţă, pentru că este speranţă; da, vei săpa împrejurul tău şi te vei odihni în siguranţă.

19 De asemenea te vei culca şi nimeni nu te va înspăimânta; da, mulţi te vor implora.

20 Dar ochii celor stricaţi se vor sfârşi şi nu vor scăpa şi speranţa lor va fi darea duhului.

12

1 Şi Iov a răspuns şi a zis:

2 Fără îndoială că voi sunteţi poporul şi înţelepciunea va muri odată cu voi.

3 Dar eu am înţelegere la fel ca voi; nu vă sunt inferior; da, cine nu ştie lucruri ca acestea?

4 Sunt ca unul batjocorit de aproapele său, care cheamă pe Dumnezeu şi el îi răspunde, cel drept şi integru este de râs în batjocură.

5 Cel ce este gata să alunece cu picioarele sale este ca o lampă dispreţuită în gândul celui ce este în tihnă.

6 Corturile jefuitorilor prosperă şi cei ce provoacă pe Dumnezeu sunt în siguranţă, în a căror mână Dumnezeu aduce din abundenţă.

7 Dar întreabă acum fiarele şi ele te vor învăţa; şi păsările cerului şi ele îţi vor spune;

8 Sau vorbeşte pământului şi el te va învăţa, şi peştii mării îţi vor istorisi.

9 Cine nu ştie în toate acestea că mâna DOMNULUI a lucrat aceasta?

10 În a cărui mână este sufletul fiecărei vieţuitoare şi suflarea întregii omeniri.

11 Nu încearcă urechea cuvintele? Şi nu gustă gura mâncarea sa?

12 Înţelepciune este la cei foarte bătrâni; şi înţelegere în lungimea zilelor.

13 La el este înţelepciune şi tărie, el are sfat şi înţelegere.

14 Iată, el dărâmă şi nu poate fi construit din nou; el închide un om şi nu poate fi deschidere.

15 Iată, el reţine apele şi ele seacă; de asemenea le trimite şi ele răstoarnă pământul.

16 La el este tărie şi înţelepciune; cel înşelat şi înşelătorul sunt ai lui.

17 El duce pe sfătuitori ca pradă şi face pe judecători nebuni.

18 El dezleagă legătura împăraţilor şi încinge coapsele lor cu un brâu.

19 El duce pe prinţi ca pradă şi răstoarnă pe cel puternic.

20 El îndepărtează vorbirea celor de încredere şi ia înţelegerea celor bătrâni.

21 El varsă dispreţ peste prinţi şi slăbeşte tăria celor puternici.

22 El descoperă lucruri adânci din întuneric şi scoate la lumină umbra morţii.

23 El măreşte naţiunile şi le distruge; el lărgeşte naţiunile şi le strâmtorează din nou.

24 El ia inima mai marilor popoarelor pământului şi îi face să rătăcească într-o pustie fără drum.

25 Ei bâjbâie fără lumină în întuneric şi îi face să şovăie ca un om beat.

13

1 Iată, ochiul meu le-a văzut toate acestea, urechea mea a auzit şi le-a înţeles.

2 Ce cunoaşteţi voi, cunosc şi eu; nu vă sunt inferior.

3 Cu siguranţă aş vorbi celui Atotputernic şi doresc să mă judec cu Dumnezeu.

4 Dar voi sunteţi făuritori de minciuni, toţi sunteţi doctori de nimic.

5 O, de aţi tăcea de tot! Aceasta v-ar fi înţelepciunea.

6 Auziţi acum întâmpinarea mea şi daţi ascultare la pledoariile buzelor mele.

7 Veţi vorbi stricat pentru Dumnezeu? Şi veţi vorbi înşelător pentru el?

8 Veţi fi părtinitorii lui? Vă veţi lupta de partea lui Dumnezeu?

9 Este bine ca el să vă cerceteze? Sau aşa cum un om batjocoreşte pe altul, îl batjocoriţi pe el?

10 El cu siguranţă vă va mustra, dacă părtiniţi în ascuns.

11 Nu vă va înfrica măreţia lui? Şi nu va cădea peste voi groaza lui?

12 Amintirile voastre sunt ca cenuşa, trupurile voastre ca trupuri de lut.

13 Tăceţi, lăsaţi-mă în pace, ca să vorbesc şi să vină peste mine ce va veni.

14 Pentru ce să îmi iau carnea în dinţi şi să îmi pun viaţa în mâna mea?

15 Chiar dacă m-ar ucide, totuşi mă voi încrede în el; dar îmi voi apăra căile înaintea lui.

16 El de asemenea va fi salvarea mea, căci un făţarnic nu va veni înaintea lui.

17 Cu urechile voastre, ascultaţi cu atenţie cuvântul meu şi vorbirea mea.

18 Priviţi acum, mi-am rânduit cauza; ştiu că voi fi declarat drept.

19 Cine este cel ce se va certa cu mine? Pentru că acum, dacă îmi ţin limba, îmi voi da duhul.

20 Numai două lucruri nu îmi face; atunci nu mă voi ascunde de tine.

21 Retrage-ţi mâna de la mine şi să nu mă înspăimânte groaza ta.

22 Atunci cheamă şi voi răspunde; sau lasă-mă să vorbesc iar tu răspunde-mi.

23 Cât de multe sunt nelegiuirile şi păcatele mele? Fă-mă să cunosc fărădelegea mea şi păcatul meu.

24 Pentru ce îţi ascunzi faţa şi mă socoteşti ca duşmanul tău?

25 Vei zdrobi o frunză purtată încoace şi încolo? Şi vei urmări tu miriştea uscată?

26 Căci tu scrii lucruri amare împotriva mea şi mă faci să moştenesc nelegiuirile tinereţii mele.

27 De asemenea îmi pui picioarele în butuci şi priveşti îndeaproape la toate cărările mele; tu pui o urmă pe călcâiele picioarelor mele.

28 Şi el, ca un lucru putred, se mistuie, ca o haină mâncată de molii.

14

1 Omul născut din femeie are zile puţine şi este plin de tulburare.

2 Răsare asemenea unei flori şi este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră şi nu rămâne.

3 Şi îţi deschizi ochii asupra unuia ca acesta şi mă aduci în judecată cu tine?

4 Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.

5 Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;

6 Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.

7 Căci este speranţă pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou şi că ramura lui tânără nu va înceta.

8 Deşi rădăcina lui îmbătrâneşte în pământ şi trunchiul lui moare în pământ,

9 Totuşi prin mirosul apei, el va înmuguri şi va da lăstari ca o plantă.

10 Dar omul moare şi se risipeşte; şi omul îşi dă duhul şi unde este el?

11 Precum apele dispar din mare şi potopul seacă şi se usucă,

12 Astfel omul se culcă şi nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculaţi din somnul lor.

13 O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ţine în taină, până îţi va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit şi să îţi aminteşti de mine!

14 Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aştepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.

15 Tu vei chema şi îţi voi răspunde; vei avea dorinţă pentru lucrarea mâinilor tale.

16 Căci acum îmi numeri paşii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?

17 Fărădelegea mea este sigilată într-un sac şi îmi coşi nelegiuirea.

18 Şi, cu siguranţă, muntele căzând ajunge de nimic şi stânca este mutată din locul ei.

19 Apele tocesc pietrele; tu speli din ţărâna pământului lucrurile care cresc şi distrugi speranţa omului.

20 Îl învingi pentru totdeauna şi el trece; îi schimbi înfăţişarea şi îl trimiţi departe.

21 Fiii lui ajung la onoare şi el nu ştie; sunt înjosiţi, dar el nu pricepe aceasta.

22 Dar carnea lui pe el va avea durere şi sufletul său în el va jeli.

15

1 Atunci Elifaz temanitul a răspuns şi a zis:

2 Ar trebui să rostească un om înţelept cunoaştere deşartă şi să îşi umple pântecele cu vântul de est?

3 Ar trebui să apere el cu o vorbire nefolositoare, sau cu vorbiri cu care nu poate face nimic bun?

4 Da, tu lepezi teama şi opreşti rugăciunea dinaintea lui Dumnezeu.

5 Căci gura ta îţi rosteşte nelegiuirea şi alegi limba celor vicleni.

6 Propria ta gură te condamnă şi nu eu; da, propriile tale buze aduc mărturie împotriva ta.

7 Eşti tu primul om ce s-a născut? Sau ai fost făcut înaintea dealurilor?

8 Ai auzit tu taina lui Dumnezeu? Şi opreşti tu înţelepciunea pentru tine?

9 Ce cunoşti tu, ce noi nu cunoaştem? Ce înţelegi tu, ce nu este în noi?

10 Cu noi sunt deopotrivă cei cărunţi şi cei foarte bătrâni, mult mai bătrâni decât tatăl tău.

11 Sunt mângâierile lui Dumnezeu mici pentru tine? Este vreo taină pentru tine?

12 De ce te poartă departe inima ta? Şi spre ce clipesc ochii tăi,

13 De îţi întorci duhul împotriva lui Dumnezeu şi laşi astfel de vorbe să iasă din gura ta?

14 Ce este omul ca să fie curat? Şi cel născut din femeie, ca să fie drept?

15 Iată, el nu îşi pune încrederea în sfinţii săi; da, cerurile nu sunt curate în ochii săi.

16 Cu cât mai scârbos şi murdar este omul care bea nelegiuirea ca apa?

17 Îţi voi arăta, ascultă-mă; şi ceea ce am văzut voi vesti.

18 Ceea ce înţelepţii au istorisit de la părinţii lor şi nu au ascuns;

19 Cărora singuri pământul le-a fost dat şi niciun străin nu a trecut printre ei.

20 Cel stricat se tăvăleşte în durere toate zilele sale şi numărul anilor este ascuns opresorului.

21 Un zgomot înspăimântător este în urechile lui, în prosperitate distrugătorul va veni peste el.

22 El nu crede că se va reîntoarce din întuneric şi este aşteptat de sabie.

23 El rătăceşte departe pentru pâine, spunând: Unde este? El ştie că ziua întunericului este gata la îndemâna lui.

24 Necaz şi chin îl vor înspăimânta; îl vor învinge ca un împărat gata de bătălie.

25 Căci îşi întinde mâna împotriva lui Dumnezeu şi se întăreşte împotriva celui Atotputernic.

26 El aleargă peste el, chiar pe gâtul lui, peste întăriturile groase ale scuturilor lui;

27 Deoarece îşi acoperă faţa cu grăsimea lui şi face cute de grăsime pe coapsele lui.

28 Şi locuieşte în cetăţi pustii şi în case pe care nimeni nu le locuieşte, care sunt gata să devină mormane de pietre.

29 El nu va fi bogat, nici averea sa nu va rămâne, nici nu va prelungi desăvârşirea ei pe pământ.

30 Nu se va depărta de întuneric; flacăra va usca ramurile sale şi prin răsuflarea gurii sale se va duce el.

31 Să nu se încreadă cel înşelat în deşertăciune, fiindcă deşertăciunea va fi recompensa lui.

32 Ea se va împlini înaintea timpului său şi ramura lui nu va fi verde.

33 Îşi va scutura strugurele necopt precum viţa şi îşi va lepăda floarea precum măslinul.

34 Căci adunarea făţarnicilor va fi pustiită şi focul va mistui corturile mituirii.

35 Ei concep ticăloşie şi aduc deşertăciune şi pântecele lor pregăteşte înşelăciune.

16

1 Atunci Iov a răspuns şi a zis:

2 Am auzit multe astfel de lucruri, mângâietori răi sunteţi voi toţi.

3 Vor avea cuvintele zadarnice un sfârşit? Sau ce te încurajează de răspunzi?

4 Aş putea vorbi de asemenea precum faceţi voi, dacă sufletul vostru ar fi în locul sufletului meu, aş putea îngrămădi cuvinte împotriva voastră şi mi-aş clătina capul spre voi.

5 Dar v-aş întări cu gura mea şi mişcarea buzelor mele ar retrage mâhnirea voastră.

6 Deşi vorbesc, mâhnirea mea nu se retrage, iar dacă mă feresc cu ce sunt uşurat?

7 Dar acum el m-a obosit, tu ai pustiit pe toţi ai mei.

8 Şi m-ai umplut cu riduri, ceea ce este o mărturie împotriva mea; şi slăbiciunea, ridicându-se în mine, aduce mărturie feţei mele.

9 Mă sfâşie în furia sa, cel ce mă urăşte; scrâşneşte din dinţii săi asupra mea; duşmanul meu îşi ascute ochii asupra mea.

10 Au stat cu gurile căscate asupra mea; m-au lovit ocărâtor peste obraz; s-au adunat împotriva mea.

11 Dumnezeu m-a dat celor neevlavioşi şi m-a dat în mâinile celor stricaţi.

12 Eram în tihnă, dar el m-a frânt în bucăţi; de asemenea m-a luat de gât şi m-a rupt în bucăţi şi m-a făcut ţinta lui.

13 Arcaşii lui mă încercuiesc, îmi despică rărunchii în bucăţi şi nu cruţă; îmi varsă fierea pe pământ.

14 Mă frânge cu spărtură peste spărtură, aleargă peste mine ca un uriaş.

15 Mi-am cusut haină de sac peste pielea mea şi mi-am întinat cornul în ţărână.

16 Faţa mea este murdărită de plânset şi pe pleoapele mele este umbra morţii;

17 Deşi nu este pentru vreo nedreptate în mâinile mele; de asemenea rugăciunea mea este pură.

18 Pământule, nu-mi acoperi sângele; şi să nu îşi găsească loc strigătul meu.

19 De asemenea acum, iată, martorul meu este în cer şi mărturia mea este în înalt.

20 Prietenii mei mă batjocoresc, dar ochiul meu varsă lacrimi spre Dumnezeu.

21 O, de ar pleda cineva pentru un om cu Dumnezeu, precum pledează un om pentru aproapele său!

22 Încă puţini ani să vină, atunci voi merge pe calea de pe care nu mă voi întoarce.

17

1 Suflarea mi se strică, zilele mele se sting, mormintele sunt gata pentru mine.

2 Nu sunt batjocoritori în jurul meu? Şi nu rămâne ochiul meu în provocarea lor?

3 Depune acum, fii tu însuţi garanţie pentru mine; cine este cel ce îmi va strânge mâna?

4 Fiindcă ai ascuns inima lor de la înţelegere, de aceea nu îi vei înălţa.

5 Cel ce vorbeşte linguşitor prietenilor săi, chiar ochii copiilor săi se vor sfârşi.

6 El m-a făcut de asemenea o zicătoare pentru oameni; şi înainte eram ca o tamburină.

7 Ochiul meu de asemenea este slab din cauza întristării şi toate membrele mele sunt ca o umbră.

8 Cei integri vor fi înmărmuriţi de aceasta şi cel nevinovat se va ridica împotriva făţarnicului.

9 Cel drept de asemenea îşi va ţine calea şi cel ce are mâini curate va fi tot mai tare.

10 Dar cât despre voi toţi, întoarceţi-vă acum şi veniţi, căci nu pot găsi un înţelept printre voi.

11 Zilele mele au trecut, scopurile mele sunt frânte, la fel gândurile inimii mele.

12 Ei schimbă noaptea în zi; lumina este de scurtă durată din cauza întunericului.

13 Dacă aştept, mormântul este casa mea; mi-am făcut patul în întuneric;

14 Am spus putrezirii: Tu eşti tatăl meu; viermelui: Tu eşti mama mea şi sora mea.

15 Şi unde este acum speranţa mea? Cât despre speranţa mea, cine o va vedea?

16 Ei vor coborî la grilajele gropii, când odihna noastră împreună este în ţărână.

18

1 Atunci a răspuns Bildad şuhitul şi a zis:

2 Cât timp va trece până vei pune capăt vorbelor? Fă semn şi apoi vom vorbi.

3 Pentru ce suntem socotiţi ca fiare şi consideraţi nemernici înaintea ta?

4 El însuşi se sfâşie în mânia sa; va fi pământul părăsit pentru tine? Şi va fi stânca mutată din locul său?

5 Da, lumina celui stricat va fi stinsă şi scânteia focului său nu va străluci.

6 Lumina va fi întuneric în cortul său şi candela sa va fi stinsă cu el.

7 Paşii tăriei lui vor fi strâmtoraţi şi propriul său sfat îl va trânti.

8 Fiindcă este aruncat într-o plasă prin propriile sale picioare şi calcă pe o cursă.

9 Laţul îl va prinde de călcâi şi tâlharul îl va învinge.

10 Cursa îi este întinsă în pământ şi o capcană pentru el pe cale.

11 Terori îl vor înspăimânta de fiecare parte şi îl vor pune pe fugă.

12 Puterea lui va fi înfometată şi nimicire va fi gata lângă el.

13 Aceasta va mânca tăria pielii lui; întâiul născut al morţii îi va mânca tăria.

14 Încrederea sa va fi dezrădăcinată din cortul său şi aceasta îl va aduce la împăratul terorilor.

15 Se va locui în cortul său deoarece nu este al său; pucioasă va fi împrăştiată, peste locuinţa sa.

16 Rădăcinile lui vor fi uscate dedesubt şi deasupra, ramura lui va fi retezată.

17 Amintirea sa va pieri de pe pământ şi nu va avea un nume în stradă.

18 Va fi dus de la lumină în întuneric şi alungat din lume.

19 El nu va avea nici fiu, nici nepot printre oamenii săi, nici cineva să rămână în locuinţele lui.

20 Cei ce vin după el vor fi înmărmuriţi la ziua lui, aşa cum au fost îngroziţi cei dinainte.

21 Cu adevărat astfel sunt locuinţele celui stricat şi acesta este locul celui ce nu cunoaşte pe Dumnezeu.

19

1 Atunci Iov a răspuns şi a zis:

2 Până când îmi veţi chinui sufletul şi mă veţi rupe în bucăţi prin cuvinte?

3 De zece ori m-aţi ocărât; nu vă este ruşine vă faceţi străini faţă de mine?

4 Şi dacă într-adevăr am greşit, greşeala mea rămâne cu mine.

5 Dacă într-adevăr vă veţi preamări împotriva mea şi îmi veţi folosi ocara pentru a pleda împotriva mea,

6 Să ştiţi acum că Dumnezeu m-a doborât şi m-a încercuit cu plasa lui.

7 Iată, eu strig din cauza răului, dar nu sunt ascultat; strig tare, dar nu este judecată.

8 Mi-a îngrădit calea ca să nu pot trece şi a aşezat întuneric în căile mele.

9 M-a dezbrăcat de gloria mea şi a luat coroana de pe capul meu.

10 M-a distrus de fiecare parte şi sunt dus; şi speranţa mea el a mutat-o din loc ca pe un pom.

11 El de asemenea şi-a aprins furia împotriva mea şi mă socoteşte ca pe unul dintre duşmanii săi.

12 Trupele lui se adună şi îşi înalţă calea împotriva mea şi îşi aşază tabăra în jurul cortului meu.

13 A pus pe fraţii mei departe de mine şi cunoscuţii mei sunt într-adevăr înstrăinaţi de mine.

14 Rudele mele m-au părăsit şi prietenii mei apropiaţi m-au uitat.

15 Cei ce locuiesc în casa mea şi servitoarele mele, mă socotesc un străin, sunt un înstrăinat în ochii lor.

16 L-am chemat pe servitorul meu şi nu mi-a răspuns; l-am implorat cu gura mea.

17 Respiraţia mea este străină soţiei mele, deşi am cerut de dragul copiilor propriului meu trup.

18 Da, pruncii m-au dispreţuit; m-am ridicat, iar ei au vorbit împotriva mea.

19 Toţi prietenii mei intimi m-au detestat; şi cei pe care i-am iubit s-au întors împotriva mea.

20 Osul mi se lipeşte de pielea şi de carnea mea, iar eu am scăpat doar cu pielea dinţilor mei.

21 Aveţi milă de mine, aveţi milă de mine, voi prietenii mei; căci mâna lui Dumnezeu m-a atins.

22 De ce mă persecutaţi ca Dumnezeu şi nu vă săturaţi cu carnea mea?

23 De s-ar fi scris cuvintele mele acum! De s-ar fi tipărit într-o carte!

24 De s-ar fi gravat cu un toc de fier şi plumb în stâncă pentru totdeauna!

25 Pentru că eu ştiu răscumpărătorul meu trăieşte şi va sta în picioare pe pământ în ziua de pe urmă;

26 Şi după ce această piele a mea se distruge, totuşi în carnea mea voi vedea pe Dumnezeu,

27 Pe care îl voi vedea pentru mine însumi şi ochii mei vor privi şi nu un altul, deşi rărunchii mei se mistuie înăuntrul meu.

28 Dar voi ar trebui să spuneţi: De ce îl persecutăm? Văzând că rădăcina acestui lucru este găsită în mine.

29 Temeţi-vă de sabie, căci furia aduce pedepsele sabiei, ca să ştiţi că este o judecată.

20

1 Atunci a răspuns Ţofar naamatitul şi a zis:

2 De aceea mă fac gândurile mele să răspund şi pentru aceasta mă grăbesc.

3 Am auzit mustrarea ocării mele şi duhul înţelegerii mele mă face să răspund.

4 Nu ştii aceasta din vechime, de când a fost pus omul pe pământ,

5 Că triumfarea celui stricat este scurtă şi bucuria făţarnicului este doar pentru un moment?

6 Deşi măreţia lui se ridică la ceruri şi capul său atinge norii,

7 Totuşi va pieri pentru totdeauna asemenea propriului său gunoi; cei ce l-au văzut vor spune: Unde este el?

8 El va zbura ca un vis şi nu va fi găsit; da, va fi alungat precum o viziune a nopţii.

9 De asemenea ochiul care l-a văzut nu îl va mai vedea; nici locul său nu îl va mai privi.

10 Copiii lui vor căuta să mulţumească pe sărac şi mâinile lui vor înapoia averile lor.

11 Oasele lui sunt pline de păcatul tinereţii sale, care se va culca cu el în ţărână.

12 Deşi stricăciunea este dulce în gura lui, deşi el o ascunde sub limba sa,

13 Deşi o cruţă şi nu o părăseşte, ci o ţine înăuntrul gurii sale;

14 Totuşi mâncarea lui în pântecele său este preschimbată, este veninul aspidelor înăuntrul lui.

15 A înghiţit bogăţii şi le va vomita din nou; Dumnezeu le va arunca afară din stomacul său.

16 El va suge otrava aspidelor; limba viperei îl va ucide.

17 El nu va vedea râurile, potopurile, pâraiele de miere şi unt.

18 El va da înapoi rodul muncii sale şi nu îl va înghiţi, conform cu averea sa va fi restituirea şi el nu se va bucura în aceasta.

19 Pentru că a oprimat şi a părăsit pe sărac, pentru el cu violenţă a luat o casă pe care nu a zidit-o;

20 Cu siguranţă nu va simţi linişte în stomacul său, el nu va salva din ceea ce a dorit.

21 Nimic din mâncarea lui nu va rămâne; de aceea niciun om nu va îngriji de bunurile lui.

22 În plinătatea abundenţei sale va fi în strâmtorări, fiecare mână a celor stricaţi va veni peste el.

23 Când este gata să îşi umple stomacul, Dumnezeu va arunca aprinderea furiei sale asupra lui şi va ploua cu ea asupra lui în timp ce mănâncă.

24 El va fugi de arma de fier şi arcul de oţel îl va străpunge.

25 Este scoasă şi îi iese din trup; da, sabia scânteietoare iese din fierea lui, groazele sunt asupra lui.

26 Tot întunericul se va ascunde în locurile lui tainice, un foc neaţâţat îl va mistui; îi va merge rău celui care este lăsat în cortul lui.

27 Cerul va arăta nelegiuirea lui, şi pământul se va ridica împotriva lui.

28 Venitul casei lui se va depărta şi bunurile sale se vor scurge în ziua furiei lui.

29 Aceasta este partea de la Dumnezeu unui om stricat şi moştenirea rânduită lui de Dumnezeu.

21

1 Dar Iov a răspuns şi a zis:

2 Ascultaţi cu atenţie vorbirea mea şi să fie aceasta mângâierile voastre.

3 Permiteţi-mi să vorbesc; şi după ce vorbesc să batjocoriţi.

4 Cât despre mine, este plângerea mea către om? Şi dacă ar fi aşa, de ce să nu fie duhul meu tulburat?

5 Însemnaţi-mă şi uimiţi-vă şi puneţi- mâna la gură.

6 Chiar când îmi amintesc, mă tem, şi un tremur cuprinde carnea mea.

7 Pentru ce trăiesc cei stricaţi, îmbătrânesc şi sunt tari în putere?

8 Sămânţa lor este întemeiată, înaintea feţei lor împreună cu ei şi urmaşii lor înaintea ochilor lor.

9 Casele lor sunt ferite de teamă, iar toiagul lui Dumnezeu nu este asupra lor.

10 Taurul lor prăseşte şi nu dă greş; vaca lor fată şi nu îşi leapădă viţelul.

11 Ei îşi trimit înainte micuţii asemenea unei turme şi copiii lor dansează.

12 Iau tamburina şi harpa şi se bucură la sunetul instrumentului de suflat.

13 Îşi petrec zilele în bogăţie şi într-o clipă coboară în mormânt.

14 De aceea ei îi spun lui Dumnezeu: Pleacă de la noi, căci nu dorim cunoaşterea căilor tale.

15 Ce este cel Atotputernic să îi servim? Şi ce folos avem dacă ne rugăm lui?

16 Iată, binele lor nu este în mâna lor; sfatul celor stricaţi este departe de mine.

17 Cât de des se stinge candela celor stricaţi! Şi cât de des vine nimicirea lor peste ei! Dumnezeu împarte întristări în mânia lui.

18 Ei sunt ca miriştea înaintea vântului şi ca pleava pe care furtuna o poartă departe.

19 Dumnezeu îngrămădeşte nelegiuirea lui pentru copiii lui; îl răsplăteşte şi el o va şti.

20 Ochii lui vor vedea nimicirea lui şi va bea din furia celui Atotputernic.

21 Căci ce plăcere are el în casa lui după el, când numărul lunilor sale este tăiat în mijlocul lor.

22 Va învăţa cineva pe Dumnezeu cunoaştere, văzând că el judecă pe cei înălţaţi?

23 Unul moare în deplinătatea tăriei sale, fiind întru-totul tihnit şi în pace.

24 Sânii lui sunt plini de lapte şi oasele lui sunt îmbibate cu măduvă.

25 Şi un altul moare în amărăciunea sufletului său şi niciodată nu mănâncă cu plăcere.

26 Ei se vor culca toţi în ţărână şi viermii îi vor acoperi.

27 Iată, eu cunosc gândurile voastre şi planurile pe care voi pe nedrept vi le închipuiţi împotriva mea.

28 Pentru că spuneţi: Unde este casa prinţului? Şi unde sunt locurile de locuit ale celor stricaţi?

29 Nu aţi întrebat pe cei ce merg pe cale? Şi nu ştiţi semnele lor,

30 Că cel stricat este rezervat zilei nimicirii? Vor fi duşi înainte până la ziua furiei.

31 Cine va declara calea sa feţei lui? Şi cine îi va răsplăti pentru ce a făcut?

32 Totuşi el va fi adus la groapă şi va rămâne în mormânt.

33 Brazdele văii îi vor fi dulci şi fiecare om va urma după el, aşa ca nenumăraţi înainte de el.

34 Cum dar mă mângâiaţi în zadar, văzând că în răspunsurile voastre rămâne falsitate?

22

1 Atunci Elifaz temanitul a răspuns şi a zis:

2 Poate un om să fie de folos lui Dumnezeu, aşa cum cel ce este înţelept îşi este de folos lui însuşi?

3 Este vreo plăcere pentru cel Atotputernic în aceea că eşti drept? Sau are câştig în aceea că îţi faci căile desăvârşite?

4 Te va mustra el de frica ta? Va intra cu tine la judecată?

5 Nu este stricăciunea ta mare şi nelegiuirile tale infinite?

6 Pentru că ai luat fără motiv o garanţie de la fratele tău şi ai despuiat pe cei goi de hainele lor.

7 Nu ai dat apă celui obosit să bea şi ai oprit pâinea de la cel flămând.

8 Dar omul puternic, a avut pământul; şi cel demn de cinste a locuit pe acesta.

9 Ai alungat văduvele fără nimic şi braţele celor fără tată au fost frânte.

10 De aceea capcane sunt împrejurul tău şi teamă năprasnică te tulbură;

11 Sau întuneric, încât nu poţi vedea; şi abundenţă de ape te acoperă.

12 Nu este Dumnezeu în înaltul cerului? Şi iată, înălţimea stelelor, cât de sus sunt ele!

13 Iar tu spui: Cum ştie Dumnezeu? Poate el să judece prin norul întunecos?

14 Nori groşi îi sunt acoperământ şi el nu vede; şi umblă pe rotocolul cerului.

15 Ai însemnat calea cea veche pe care oameni stricaţi au călcat-o în picioare?

16 Care a fost stârpită nelatimp, a cărei temelie a fost inundată cu un potop;

17 Care au spus lui Dumnezeu: Pleacă de la noi; şi ce poate face cel Atotputernic pentru ei?

18 Totuşi el a umplut casele lor cu bunătăţi, dar sfatul celor stricaţi este departe de mine.

19 Cei drepţi văd aceasta şi se veselesc; şi cei nevinovaţi au râs de ei în batjocură.

20 Iată, averea noastră nu este stârpită, dar rămăşiţa lor o mistuie focul.

21 Fă-te cunoscut cu el şi fii în pace, prin aceasta binele va veni la tine.

22 Primeşte, te rog, legea din gura lui şi strânge cuvintele lui în inima ta.

23 Dacă te întorci la cel Atotputernic, vei fi zidit, vei pune departe nelegiuirea de la corturile tale.

24 Atunci vei strânge aur precum ţărâna şi aurul din Ofir precum pietrele pâraielor.

25 Da, cel Atotputernic va fi apărarea ta şi vei avea destul argint.

26 Căci atunci te vei desfăta în cel Atotputernic şi îţi vei ridica faţa spre Dumnezeu.

27 Te vei ruga lui şi el te va asculta şi îţi vei împlini promisiunile.

28 De asemenea vei hotărî un lucru şi îţi va fi întemeiat; şi lumina va străluci pe căile tale.

29 Când oamenii sunt doborâţi, atunci vei spune: Va fi înălţare; şi el va salva pe cel înjosit.

30 El va elibera insula celui nevinovat şi ea este eliberată prin puritatea mâinilor tale.

23

1 Atunci Iov a răspuns şi a zis:

2 Chiar astăzi plângerea mea este amară; lovitura mea este mai grea decât geamătul meu.

3 O, de aş şti unde să îl găsesc, să vin la scaunul său!

4 Mi-aş rândui cauza înaintea lui şi mi-aş umple gura cu argumente.

5 Aş cunoaşte cuvintele care mi le-ar răspunde şi aş înţelege ceea ce mi-ar spune.

6 Va pleda el împotriva mea cu marea lui putere? Nu; ci ar pune tărie în mine.

7 Acolo cel drept s-ar contrazice cu el; astfel aş fi eliberat pentru totdeauna de judecătorul meu.

8 Iată, merg înainte, dar el nu este acolo; şi înapoi, dar nu îl pot percepe;

9 La stânga, unde el lucrează, dar nu îl văd; se ascunde la dreapta, ca să nu îl văd;

10 Dar el cunoaşte calea pe care o urmez; după ce mă va încerca, voi ieşi ca aurul.

11 Piciorul meu s-a ţinut de paşii lui; am păstrat calea lui şi nu m-am abătut.

12 Nici nu am dat înapoi de la porunca buzelor lui; am stimat cuvintele gurii sale mai mult decât mâncarea necesară mie.

13 Dar el ţine de una şi cine îl poate întoarce? Şi ce doreşte sufletul său, chiar aceea face.

14 Căci el împlineşte lucrul care îmi este rânduit; şi multe asemenea lucruri sunt cu el.

15 De aceea sunt tulburat în prezenţa lui; când iau aminte, mă tem de el.

16 Fiindcă Dumnezeu îmi înmoaie inima şi cel Atotputernic mă tulbură;

17 Pentru că nu am fost stârpit dinaintea întunericului, nici nu a ascuns întunericul de faţa mea.

24

1 De ce, văzând că timpurile nu sunt ascunse de cel Atotputernic, nu văd zilele lui cei ce îl cunosc?

2 Unii mută pietrele de hotar; ei cu violenţă iau turme şi păşunea lor.

3 Ei alungă măgarul celor fără tată, iau boul văduvei drept garanţie.

4 Ei abat pe nevoiaş de pe cale; săracii pământului se ascund împreună.

5 Iată, asemenea măgarilor sălbatici în pustie, ei merg înainte să îşi facă lucrarea; sculându-se din timp pentru o pradă, pustia aduce hrană pentru ei şi pentru copiii lor.

6 Ei îşi culeg fiecare nutreţul său în câmp şi adună recolta viei celor stricaţi.

7 Ei fac pe cei goi să găzduiască fără haină, încât nu au acoperământ pe frig.

8 Ei sunt uzi de aversele de ploaie ale munţilor şi îmbrăţişează stânca din lipsa unui adăpost.

9 Ei smulg pe cel fără tată de la piept şi iau garanţie de la sărac.

10 Îl fac să meargă gol, fără haină, şi iau snopul de la cel flămând.

11 Ei fac ulei înăuntrul zidurilor lor şi calcă teascurile lor de vin şi suferă de sete.

12 Oamenii din cetate gem şi sufletul celui rănit ţipă; totuşi Dumnezeu nu le pune la socoteală nebunia.

13 Ei sunt dintre cei care se revoltă împotriva luminii, ei nu cunosc căile ei, nici nu locuiesc în cărările ei.

14 Ucigaşul, ridicându-se odată cu lumina, ucide pe sărac şi pe nevoiaş şi în timpul nopţii este ca un hoţ.

15 De asemenea ochiul celui adulter aşteaptă amurgul, spunând: Niciun ochi nu mă va vedea; şi îşi deghizează faţa.

16 În întuneric ei sparg casele pe care le-au însemnat pentru ei în timpul zilei; ei nu cunosc lumina.

17 Căci dimineaţa este pentru ei întocmai ca umbra morţii, dacă cineva îi cunoaşte, ei sunt în terorile umbrei morţii.

18 El este iute ca apele; partea lor este blestemată pe pământ; nu priveşte calea viilor.

19 Secetă şi arşiţă mistuie apele zăpezilor; la fel mormântul celor care au păcătuit.

20 Pântecul îl va uita; viermele se va înfrupta din el; nu va mai fi amintit; şi stricăciunea va fi frântă ca un pom.

21 El se poartă rău cu cea stearpă care nu naşte şi nu face bine văduvei.

22 El atrage de asemenea pe cel puternic cu puterea sa; se ridică şi niciun om nu este sigur de viaţă.

23 Deşi îi este dat să fie în siguranţă acolo unde se odihneşte, totuşi ochii lui sunt peste căile lor.

24 Ei sunt înălţaţi pentru puţin timp, dar apoi sunt înjosiţi; sunt scoşi de pe cale ca toţi ceilalţi şi retezaţi ca vârfurile spicelor.

25 Şi dacă nu este aşa acum, cine mă va face mincinos şi va face vorbirea mea fără valoare?

25

1 Atunci a răspuns Bildad şuhitul şi a zis:

2 Stăpânire şi teamă sunt cu el, el face pace în locurile sale înalte.

3 Este vreun număr al armatelor sale? Şi peste cine nu se ridică lumina lui?

4 Cum poate fi un om declarat drept înaintea lui Dumnezeu? Sau cum poate fi curat cel născut din femeie?

5 Iată, nici luna nu străluceşte; da, stelele nu sunt pure în ochii săi.

6 Cu cât mai puţin omul, care este un vierme, şi fiul omului, care este un vierme!

26

1 Dar Iov a răspuns şi a zis:

2 Cum ai ajutat tu pe cel fără putere? Cum salvezi tu braţul fără tărie?

3 Cum ai sfătuit tu pe cel fără înţelepciune? Şi cum ai făcut cunoscut din abundenţă înţelepciunea aşa cum este?

4 Către cine ai rostit cuvinte? Şi al cui duh a venit din tine?

5 Lucruri moarte sunt formate de sub ape şi locuitorii acestora.

6 Iadul este despuiat înaintea lui şi distrugerea nu are acoperitoare.

7 El întinde nordul peste gol şi atârnă pământul de nimic.

8 El leagă apele în norii săi groşi şi norul nu se rupe sub ele.

9 El ţine în ascuns faţa tronului său şi întinde norul său peste acesta.

10 El a încercuit apele cu legături, până ce ziua şi noaptea se sfârşesc.

11 Stâlpii cerului tremură şi sunt uimiţi la mustrarea lui.

12 El împarte marea cu puterea sa şi prin înţelegerea sa el străpunge pe cel mândru.

13 Prin duhul său el a împodobit cerurile; mâna sa a format şarpele strâmb.

14 Iată, acestea sunt părţile căilor lui, dar ce mică este partea auzită despre el? Şi tunetul puterii sale cine îl poate înţelege?

27

1 Mai mult, Iov şi-a continuat parabola şi a spus:

2 Cum Dumnezeu trăieşte, care mi-a luat judecata; şi cel Atotputernic, care mi-a chinuit sufletul,

3 Cât timp suflarea mea este în mine şi duhul lui Dumnezeu este în nările mele,

4 Buzele mele nu vor vorbi stricăciune, nici limba mea nu va rosti înşelăciune.

5 Nicidecum să vă declar drepţi; până ce mor nu îmi voi îndepărta integritatea de la mine.

6 Dreptatea mea o ţin strâns şi nu îi voi da drumul; inima mea nu va ocărî cât timp trăiesc.

7 Să fie duşmanul meu ca cel stricat şi cel ce se ridică împotriva mea ca cel nedrept.

8 Căci care este speranţa făţarnicului, deşi el a câştigat, când Dumnezeu îi ia sufletul?

9 Va asculta Dumnezeu strigătul lui când vine necazul peste el?

10 Se va desfăta în cel Atotputernic? Va chema întotdeauna pe Dumnezeu?

11 Vă voi învăţa prin mâna lui Dumnezeu, ceea ce este la cel Atotputernic eu nu voi ascunde.

12 Iată, voi toţi aţi văzut-o; de ce atunci sunteţi cu totul deşerţi?

13 Aceasta este partea de la Dumnezeu a unui om stricat şi moştenirea opresorilor, pe care o vor primi de la cel Atotputernic.

14 De s-ar înmulţi copiii săi, ar fi pentru sabie; şi urmaşii lui nu vor fi săturaţi cu pâine.

15 Cei ce rămân din el vor fi îngropaţi în moarte şi văduvele lui nu vor plânge.

16 Deşi îngrămădeşte argint ca ţărâna şi pregăteşte haine ca lutul,

17 El le poate pregăti, dar cel drept le va îmbrăca şi cel nevinovat va împărţi argintul.

18 El îşi zideşte casa ca o molie şi ca pe o colibă pe care paznicul o face.

19 Bogatul se va culca, dar nu va fi adunat; îşi deschide ochii şi nu mai este.

20 Terori îl apucă precum apele, o furtună îl fură noaptea.

21 Îl ia vântul de est şi se duce; şi ca o furtună îl spulberă din locul său.

22 Pentru că Dumnezeu va arunca asupra lui şi nu va cruţa; ar dori să fugă din mâna lui.

23 Vor bate din palme către el şi îl vor şuiera din locul lui.

28

1 Cu siguranţă este o vână pentru argint şi un loc pentru aur, unde ei îl purifică.

2 Fierul este luat din pământ şi arama este topită din piatră.

3 El pune o margine întunericului şi cercetează toată desăvârşirea, pietrele întunericului şi umbra morţii.

4 Potopul izbucneşte de la locuitor; apele uitate de picior sunt uscate, îndepărtate de la oameni.

5 Cât despre pământ, din el iese pâinea şi dedesubt acesta este întors ca focul.

6 Pietrele lui sunt locul safirelor şi are praf de aur.

7 Este o cărare pe care nicio pasăre nu o cunoaşte şi pe care ochiul vulturului nu a văzut-o;

8 Puii leului nu au călcat-o, leul feroce nu a trecut pe lângă ea.

9 Îşi pune mâna pe stâncă, răstoarnă munţii din rădăcini.

10 El taie râuri printre stânci; şi ochiul lui vede fiecare lucru preţios.

11 El stăvileşte potopurile de la revărsare; şi ce este ascuns scoate la lumină.

12 Dar unde se va găsi înţelepciunea? Şi unde este locul înţelegerii?

13 Omul nu cunoaşte preţul ei şi nu se găseşte în ţara celor vii.

14 Adâncul spune: Nu este în mine; şi marea spune: Nu este cu mine.

15 Nu poate fi obţinută cu aur, nici argintul nu va fi cântărit ca preţ al ei.

16 Nu poate fi preţuită cu aurul Ofirului, cu preţiosul onix, sau safirul.

17 Aurul şi cristalul nu o pot egala; şi schimbarea ei nu va fi pe bijuterii din aur pur.

18 Nu se va aminti despre coral sau perle, pentru că preţul înţelepciunii este peste cel al rubinelor.

19 Topazul din Etiopia nu o va egala, nici nu va fi preţuită cu aur pur.

20 De unde vine atunci înţelepciunea? Şi unde este locul înţelegerii?

21 Văzând că este ascunsă de ochii tuturor celor vii şi ascunsă de păsările cerului.

22 Distrugerea şi moartea spun: Am auzit cu urechile noastre de faima ei.

23 Dumnezeu îi înţelege calea şi îi cunoaşte locul;

24 Pentru că el priveşte la marginile pământului şi vede sub întregul cer;

25 Pentru a face o măsură de greutate vânturilor; şi cântăreşte apele cu măsura.

26 Când a dat o hotărâre pentru ploaie şi o cale pentru fulgerul tunetului,

27 Atunci a văzut-o şi a vestit-o; el a pregătit-o, da, şi a cercetat-o.

28 Şi omului i-a spus: Iată, teama de Domnul, aceasta este înţelepciune; şi a pleca de rău este înţelegere.

29

1 Mai mult, Iov şi-a continuat parabola şi a spus:

2 O, de aş fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;

3 Când candela lui strălucea peste capul meu şi când prin lumina lui umblam prin întuneric;

4 Cum eram în zilele tinereţii mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;

5 Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;

6 Când îmi spălam paşii cu unt şi stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;

7 Când ieşeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!

8 Tinerii mă vedeau şi se ascundeau; şi bătrânii se ridicau şi stăteau în picioare.

9 Prinţii îşi opreau vorbirea şi îşi puneau mâna la gura.

10 Nobilii îşi reţineau vocea şi limba li se lipea de cerul gurii.

11 Când urechea auzea, mă binecuvânta; şi când ochiul vedea, îmi aducea mărturie;

12 Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga şi pe cel fără tată şi pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.

13 Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine şi făceam inima văduvei să cânte de bucurie.

14 Mă îmbrăcam cu dreptate şi ea mă înveşmânta; judecata mea era ca o robă şi o diademă.

15 Eram ochi celui orb şi picioare pentru şchiop.

16 Eram tată celor săraci; şi cauza pe care nu o cunoşteam, am cercetat-o în amănunţime.

17 Şi am frânt fălcile celui stricat şi am smuls prada din dinţii lui.

18 Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu şi voi înmulţi zilele mele precum nisipul.

19 Rădăcina mea era întinsă lângă ape şi roua se aşeza toată noaptea pe ramura mea.

20 Gloria mea era proaspătă în mine şi arcul meu era înnoit în mâna mea.

21 Mă ascultau oamenii şi aşteptau şi tăceau la sfatul meu.

22 După cuvântarea mea nu mai vorbeau; şi vorbirea mea picura peste ei.

23 Şi mă aşteptau ca pe ploaie; şi îşi deschideau larg gura ca după ploaia târzie.

24 Dacă râdeam de ei, nu credeau; şi lumina înfăţişării mele nu o doborau.

25 Le alegeam calea şi şedeam drept mai mare conducător şi locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.

30

1 Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinţi i-aş fi dispreţuit încât să îi aşez cu câinii turmei mele.

2 Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrâneţea a pierit?

3 Singuri, din lipsă şi foamete, fugind în pustie de mult pustiită şi secătuită.

4 Care taie nalbă de pe lângă tufişuri şi rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.

5 Ei au fost alungaţi dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoţ);

6 Ca să locuiască în coastele văilor, în peşteri ale pământului şi în stânci.

7 Printre tufişuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.

8 Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloşi decât pământul.

9 Şi acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.

10 Ei mă detestă, fug departe de mine şi nu se abţin să mă scuipe în faţă.

11 Pentru că mi-a dezlegat frânghia şi m-a chinuit, ei de asemenea şi-au dat frâu liber înaintea mea.

12 Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele şi îşi ridică împotriva mea căile nimicirii lor.

13 Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.

14 Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.

15 Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; şi bunăstarea mea trece ca un nor.

16 Şi acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.

17 Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopţii şi tendoanele mele nu au odihnă.

18 Prin marea forţă a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămăşii mele.

19 El m-a aruncat în mocirlă şi am devenit ca ţărâna şi cenuşa.

20 Strig către tine şi nu mă asculţi; mă ridic în picioare şi nu iei aminte la mine.

21 Ai devenit crud faţă de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.

22 Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el şi îmi topeşti fiinţa.

23 Fiindcă ştiu mă vei aduce la moarte şi la casa rânduită pentru toţi cei vii.

24 Totuşi el nu îşi va întinde mâna spre mormânt, deşi ei strigă la nimicirea lui.

25 Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?

26 Când căutam binele, atunci răul a venit; şi când am aşteptat lumina, a venit întunericul.

27 Adâncurile mele fierbeau şi nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.

28 Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare şi am strigat în adunare.

29 Sunt frate dragonilor şi însoţitor bufniţelor.

30 Pielea mi se înnegreşte pe mine şi oasele mi se ard de arşiţă.

31 Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire şi instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.

31

1 Am făcut un legământ cu ochii mei; de ce atunci să mă gândesc la o tânără?

2 Căci ce este partea de la Dumnezeu de sus? Şi ce moştenirea de la cel Atotputernic din înalt?

3 Nu este nimicire pentru cel stricat? Şi o pedeapsă neobişnuită lucrătorilor nelegiuirii?

4 Nu vede el căile mele şi nu numără toţi paşii mei?

5 Dacă am umblat în deşertăciune, sau dacă piciorul meu s-a grăbit la înşelăciune,

6 Să fiu cântărit într-o balanţă dreaptă, ca Dumnezeu să îmi cunoască integritatea.

7 Dacă mi s-a abătut pasul de pe cale şi inima mea mi-a urmat ochii şi dacă vreo pată s-a lipit de mâinile mele,

8 Atunci să seamăn şi să mănânce altul; da, să fie dezrădăcinaţi urmaşii mei.

9 Dacă inima mea a fost înşelată de vreo femeie, sau dacă am pândit la uşa aproapelui meu,

10 Atunci să macine soţia mea pentru altul şi alţii să se aplece peste ea.

11 Căci aceasta este o crimă odioasă; da, este o nelegiuire ce trebuie pedepsită de judecători.

12 Pentru că este un foc ce mistuie până la nimicire şi care ar dezrădăcina tot venitul meu.

13 Dacă am dispreţuit cauza servitorului meu sau a servitoarei mele, când s-au certat cu mine;

14 Ce voi face atunci când Dumnezeu se ridică? Şi când cercetează, ce îi voi răspunde?

15 Cel care m-a făcut pe mine în pântece, nu l-a făcut şi pe el? Şi nu unul ne-a format în pântece?

16 Dacă am împiedicat pe săraci de la dorinţa lor, sau am făcut ochii văduvei să se sfârşească;

17 Sau am mâncat bucata mea singur şi cel fără tată nu a mâncat din ea;

18 (Căci din tinereţea mea el a fost crescut cu mine, precum cu un tată; şi am îndrumat-o din pântecele mamei mele);

19 Dacă am văzut pe cineva pierind din lipsă de haină, sau vreun sărac fără învelitoare,

20 Dacă coapsele lui nu m-au binecuvântat şi dacă el nu a fost încălzit cu lâna oilor mele,

21 Dacă mi-am ridicat mâna împotriva celui fără tată, când am văzut ajutorul meu în poartă,

22 Să îmi cadă braţul din umărul meu şi braţul să îmi fie frânt din os.

23 Căci nimicirea de la Dumnezeu mi-a fost teroare şi din cauza înălţimii lui nu am putut îndura.

24 Dacă am făcut aurul speranţa mea, sau am spus aurului pur: Tu eşti încrederea mea;

25 Dacă m-am bucurat că bogăţia mea era mare şi că mâna mea a obţinut mult,

26 Dacă am privit soarele când acesta strălucea, sau luna umblând în strălucire,

27 Şi inima mea a fost în ascuns ademenită, sau gura mea mi-a sărutat mâna,

28 Şi aceasta ar fi nelegiuire ce trebuie pedepsită de judecător; fiindcă aş fi negat pe Dumnezeu de sus.

29 Dacă m-am bucurat la nimicirea celui ce m-a urât, sau m-am înălţat când răul l-a găsit,

30 Nici nu am permis ca gura mea să păcătuiască prin a dori un blestem sufletului său.

31 Dacă bărbaţii cortului meu nu au spus: O, de am fi avut din carnea lui, nu putem fi săturaţi!

32 Străinul nu a rămas noaptea în stradă, ci am deschis uşile mele călătorului.

33 Dacă am acoperit fărădelegile mele precum Adam, prin ascunderea nelegiuirii mele în sânul meu;

34 M-am temut de o mare mulţime, sau dispreţul familiilor m-a îngrozit, încât să tac şi să nu ies afară pe uşă?

35 O, de m-ar asculta cineva! Iată, dorinţa mea este ca cel Atotputernic să îmi răspundă şi potrivnicul meu să fi scris o carte.

36 Cu siguranţă aş lua-o pe umărul meu şi mi-aş lega-o ca pe o coroană.

37 I-aş spune numărul paşilor mei; ca un prinţ m-aş apropia de el.

38 Dacă pământul meu strigă împotriva mea, sau dacă brazdele lui în acelaşi fel se plâng,

39 Dacă i-am mâncat roadele fără bani, sau am făcut pe proprietarii lui să îşi piardă viaţa,

40 Să crească ciulini în loc de grâu şi neghine în loc de orz. Cuvintele lui Iov s-au terminat.

32

1 Astfel aceşti trei bărbaţi au încetat să îi răspundă lui Iov, pentru că el era drept în proprii ochi.

2 Atunci s-a aprins furia lui Elihu, fiul lui Barachel buzitul, din rudenia lui Ram, împotriva lui Iov s-a aprins furia lui, fiindcă el s-a declarat drept pe sine însuşi mai degrabă decât pe Dumnezeu.

3 De asemenea furia lui s-a aprins împotriva celor trei prieteni ai lui, pentru că nu au găsit răspuns şi totuşi l-au condamnat pe Iov.

4 Şi Elihu a aşteptat până ce Iov a vorbit, pentru că ei erau mai bătrâni decât el.

5 Când Elihu a văzut că nu mai era răspuns în gura acestor trei bărbaţi, atunci furia lui s-a aprins.

6 Şi Elihu, fiul lui Barachel buzitul, a răspuns şi a zis: Eu sunt tânăr şi voi sunteţi foarte bătrâni, de aceea m-am temut şi nu am cutezat să vă arăt opinia mea.

7 Am spus: Zilele să vorbească şi mulţimea de ani să înveţe înţelepciune.

8 Dar este un duh în om şi insuflarea celui Atotputernic le dă înţelegere.

9 Marii bărbaţi nu sunt întotdeauna înţelepţi, nici cei bătrâni nu înţeleg judecata.

10 De aceea am spus: Daţi-mi ascultare; şi voi arăta opinia mea.

11 Iată, am aşteptat după cuvintele voastre; am deschis urechea la argumentele voastre, în timp ce aţi cercetat ce să spuneţi.

12 Da, v-am dat atenţie şi, iată, nu a fost niciunul dintre voi care să îl fi convins pe Iov, sau care să fi răspuns cuvintelor sale;

13 Ca nu cumva să spuneţi: Noi am găsit înţelepciune; Dumnezeu îl trânteşte, nu omul.

14 Acum el nu a îndreptat cuvintele sale împotriva mea, nici nu îi voi răspunde cu vorbirile voastre.

15 Ei au fost uimiţi, nu au mai răspuns, au părăsit vorbirea.

16 Când am aşteptat (căci nu vorbeau, ci stăteau liniştiţi şi nu mai răspundeau);

17 Am spus: Voi răspunde şi partea mea, de asemenea voi arăta opinia mea.

18 Căci sunt plin de cuvinte, duhul dinăuntrul meu mă constrânge.

19 Iată, pântecul meu este ca vinul care nu are ieşire; este gata să pleznească precum burdufurile noi.

20 Voi vorbi ca să mă înviorez; îmi voi deschide buzele şi voi răspunde.

21 Nu mă lăsaţi, vă rog, să părtinesc faţa vreunui om, nici nu mă lăsaţi să dau titluri linguşitoare omului.

22 Căci nu ştiu să dau titluri linguşitoare; făcând astfel, făcătorul meu m-ar lua curând.

33

1 Pentru aceasta, Iov, te rog, ascultă vorbirile mele şi dă ascultare la toate cuvintele mele.

2 Iată acum mi-am deschis gura, limba mea a vorbit în gura mea.

3 Cuvintele mele vor ieşi din integritatea inimii mele şi buzele mele vor rosti clar cunoaştere.

4 Duhul lui Dumnezeu m-a făcut şi suflarea celui Atotputernic mi-a dat viaţă.

5 Dacă îmi poţi răspunde, rânduieşte-ţi cuvintele înaintea mea şi stai în picioare.

6 Iată, eu sunt conform dorinţei tale în locul lui Dumnezeu, am fost de asemenea format din lut.

7 Iată, teroarea mea nu te va înspăimânta, nici mâna mea nu va fi grea asupra ta.

8 Cu siguranţă ai vorbit în auzul meu şi am auzit vocea cuvintelor tale, spunând:

9 Sunt curat, fără nelegiuire, eu sunt nevinovat; nici nu este fărădelege în mine.

10 Iată, el găseşte ocazii împotriva mea, mă socoteşte drept duşmanul său.

11 Îmi pune picioarele în butuci, însemnează toate cărările mele.

12 Iată, în aceasta nu eşti drept; îţi voi răspunde, că Dumnezeu este mai mare decât omul.

13 De ce te lupţi împotriva lui? Pentru că el nu dă socoteală de niciunul dintre lucrurile lui.

14 Căci Dumnezeu vorbeşte o dată, da, de două ori, totuşi omul nu ia seama.

15 Într-un vis, într-o viziune a nopţii, când somn adânc cade peste oameni, în dormiri în pat,

16 Atunci el deschide urechile oamenilor şi sigilează instruirea lor.

17 Ca să întoarcă pe om de la scopul lui şi să ascundă mândria de om.

18 El opreşte sufletul lui de la groapă şi viaţa lui de la pierirea prin sabie.

19 El este de asemenea pedepsit cu durere pe patul său şi mulţimea oaselor sale cu durere puternică,

20 Astfel încât viaţa lui detestă pâinea şi sufletul lui mâncarea aleasă.

21 Carnea sa este mistuită, aşa încât nu poate fi văzută; şi oasele sale care nu se vedeau îi ies în afară.

22 Da, sufletul lui se apropie de mormânt şi viaţa lui de nimicitori.

23 Dacă ar fi un mesager cu el, un interpret, unul între o mie, să îi arate omului integritatea lui,

24 Atunci el este cu har spre el şi spune: Eliberează-l din coborârea spre groapă; am găsit o răscumpărare.

25 Carnea lui va fi mai proaspătă ca a unui copil, se va întoarce la zilele tinereţii sale;

26 El se va ruga lui Dumnezeu, iar el îi va arăta favoare, iar el îi va vedea faţa cu bucurie; căci el va reda omului dreptatea sa.

27 El priveşte la oameni şi dacă cineva spune: Am păcătuit şi am pervertit ceea ce era drept şi nu mi-a folosit,

28 El va elibera sufletul lui de la mersul în groapă şi viaţa lui va vedea lumina.

29 Iată, toate acestea le lucrează Dumnezeu adeseori cu omul,

30 Pentru a-i aduce înapoi sufletul de la groapă, să fie iluminat cu lumina celor vii.

31 Ia aminte, Iov, dă-mi ascultare, taci şi voi vorbi.

32 Dacă ai ceva de spus, răspunde-mi, vorbeşte, căci doresc să te declar drept.

33 Dacă nu, dă-mi ascultare, taci şi te voi învăţa înţelepciune.

34

1 Mai departe, Elihu a răspuns şi a zis:

2 Ascultaţi cuvintele mele, voi înţelepţilor; şi aplecaţi urechea spre mine, voi care aveţi cunoaştere.

3 Căci urechea încearcă cuvinte, precum gura gustă mâncare.

4 Să ne alegem judecată, să cunoaştem între noi ce este bun.

5 Fiindcă Iov a spus: Sunt drept şi Dumnezeu mi-a luat judecata.

6 Să mint eu împotriva dreptului meu? Rana mea este incurabilă, fără nelegiuire.

7 Ce bărbat este asemenea lui Iov, care bea batjocură ca apa?

8 Care merge şi se însoţeşte cu lucrătorii nelegiuirii şi umblă cu oameni stricaţi.

9 Căci a spus: Nu foloseşte la nimic unui bărbat să se desfete cu Dumnezeu.

10 De aceea daţi-mi ascultare, voi oameni ai înţelegerii, departe de Dumnezeu să facă stricăciune; şi de cel Atotputernic, să facă nelegiuire.

11 Căci el va întoarce omului după lucrarea sa şi va face pe fiecare om să găsească conform căilor sale.

12 Da, cu siguranţă Dumnezeu nu va lucra cu stricăciune, nici cel Atotputernic nu va perverti judecata.

13 Cine i-a dat poruncă asupra pământului? Sau cine a aranjat întreaga lume?

14 Dacă îşi pune inima asupra omului, dacă adună la el duhul său şi suflarea sa,

15 Toată făptura va pieri împreună şi omul se va întoarce înapoi la ţărână.

16 Dacă ai acum înţelegere, ascultă aceasta, dă ascultare la vocea cuvintelor mele.

17 Va guverna cel ce urăşte dreptatea? Şi vei condamna tu pe cel mai drept?

18 Este potrivit să spui unui împărat: Eşti stricat? Şi prinţilor: Sunteţi neevlavioşi?

19 Cu cât mai puţin celui ce nu părtineşte pe prinţi, nici nu dă atenţie celui bogat mai mult decât celui sărac? Căci toţi sunt lucrarea mâinilor sale.

20 Într-o clipă vor muri şi poporul va fi tulburat la miezul nopţii şi va trece şi cel tare va fi luat fără mână.

21 Pentru că ochii lui sunt peste căile omului şi el vede toate umblările lui.

22 Nu este întuneric, nici umbră a morţii, unde lucrătorii nelegiuirii să se ascundă.

23 Fiindcă nu va pune peste om mai mult decât ce este drept; ca el să intre la judecată cu Dumnezeu.

24 Va rupe în bucăţi viteji fără număr şi va aşeza pe alţii în locul lor.

25 De aceea el le cunoaşte faptele şi îi răstoarnă în timpul nopţii, astfel că sunt nimiciţi.

26 Îi loveşte ca pe oamenii stricaţi în văzul celorlalţi,

27 Fiindcă s-au întors de la el şi au refuzat să ia aminte la oricare dintre căile sale,

28 Astfel că ei fac strigătul săracului să ajungă la el, iar el aude strigătul celui nenorocit.

29 Când dă linişte, cine poate face tulburare? Şi când îşi ascunde faţa, cine îl poate privi? Fie că este împotriva unei naţiuni, sau doar împotriva unui om;

30 Ca să nu domnească omul făţarnic, ca nu cumva poporul să fie prins în laţ.

31 Negreşit este potrivit a spune lui Dumnezeu: Am purtat pedeapsă, nu mă voi poticni;

32 Învaţă-mă ce nu văd; dacă am făcut nelegiuire, nu mă voi mai poticni.

33 Este aceasta conform minţii tale? El o va răsplăti, fie că refuzi, fie că o alegi; şi nu eu; de aceea vorbeşte ceea ce cunoşti.

34 Să îmi spună oamenii cu înţelegere şi să îmi dea ascultare un bărbat înţelept.

35 Iov a vorbit fără cunoaştere şi cuvintele sale au fost fără înţelepciune.

36 Dorinţa mea este ca Iov să fie încercat până la capăt din cauza răspunsurilor lui de partea celor stricaţi.

37 Fiindcă adaugă rebeliune la păcatul său, bate din palme printre noi şi îşi înmulţeşte cuvintele împotriva lui Dumnezeu.

35

1 Elihu a vorbit în continuare şi a spus:

2 Gândeşti că este drept ce ai spus: Dreptatea mea este mai multă decât a lui Dumnezeu?

3 Pentru că ai spus: Ce avantaj va fi pentru tine? Şi: Ce folos voi avea, dacă voi fi curăţat de păcatul meu?

4 Îţi voi răspunde ţie şi însoţitorilor tăi cu tine.

5 Priveşte la ceruri şi vezi; şi priveşte norii care sunt mai sus decât tine.

6 Dacă păcătuieşti, ce faci tu împotriva lui? Sau dacă fărădelegile tale s-au înmulţit, ce îi faci lui?

7 Dacă eşti drept, ce îi dai lui? Sau ce primeşte el din mâna ta?

8 Stricăciunea ta poate răni un om ca tine; şi dreptatea ta poate ajuta fiului omului.

9 Din cauza mulţimii oprimărilor ei fac pe cel oprimat să strige, ei strigă din cauza braţului celui tare.

10 Dar nimeni nu spune: Unde este Dumnezeu, făcătorul meu, care dă cântece în noapte;

11 Care ne învaţă mai mult decât pe fiarele pământului şi ne face mai înţelepţi decât păsările cerului?

12 Acolo ei strigă, dar nimeni nu răspunde, din cauza mândriei oamenilor răi.

13 Cu siguranţă Dumnezeu nu va asculta deşertăciune, nici nu o va privi cel Atotputernic.

14 Deşi spui nu îl vei vedea, totuşi judecată este înaintea lui; de aceea încrede-te în el.

15 Dar acum, deoarece nu este astfel, el a cercetat în mânia lui; totuşi nu o cunoaşte până la capăt;

16 De aceea Iov îşi deschide gura în zadar şi înmulţeşte cuvinte fără cunoaştere.

36

1 Elihu de asemenea a continuat şi a spus:

2 Permite-mi încă puţin şi îţi voi arăta că mai am vorbesc pentru Dumnezeu.

3 Îmi voi aduce cunoaşterea de departe şi voi atribui dreptate Făcătorului meu.

4 Căci cu adevărat cuvintele mele nu vor fi false, cel desăvârşit în cunoaştere este cu tine.

5 Iată, Dumnezeu este puternic şi nu dispreţuieşte pe nimeni, el este puternic în tărie şi în înţelepciune.

6 El nu păstrează viaţa celui stricat, ci dă dreptate celor săraci.

7 El nu îşi ia ochii de la cei drepţi, ci ei sunt pe tron cu împăraţii; da, el îi întemeiază pentru totdeauna, iar ei sunt înălţaţi.

8 Şi dacă sunt legaţi în cătuşe şi sunt ţinuţi în funii ale nenorocirii,

9 Atunci le arată lucrarea lor şi fărădelegile lor pe care le-au întrecut.

10 El de asemenea le deschide urechea la disciplină şi le porunceşte să se întoarcă de la nelegiuire.

11 Dacă ei ascultă de el şi îl servesc, îşi vor petrece zilele în prosperitate şi anii lor în plăceri.

12 Dar dacă nu ascultă de el, vor pieri prin sabie şi vor muri fără cunoaştere.

13 Dar făţarnicii în inimă îngrămădesc furie, ei nu strigă când îi leagă.

14 Ei mor la tinereţe şi viaţa lor este printre cei necuraţi.

15 El eliberează pe cel sărac în nenorocirea lui şi le deschide urechile în oprimare.

16 Chiar aşa te-ar fi mutat dintr-un loc strâmt într-unul larg, unde nu este strâmtorare şi ceea ce ar fi pus pe masa ta ar fi plin de grăsime.

17 Dar ai împlinit judecata celui stricat, judecată şi justiţie te apucă.

18 Pentru că este furie, fereşte-te ca nu cumva el să te ia cu lovitura lui, atunci o mare răscumpărare nu te va elibera.

19 Va preţui el bogăţiile tale? Nu, nici aur, nici toate forţele tăriei.

20 Nu dori noaptea, când oamenii sunt stârpiţi din locul lor.

21 Fii atent, nu privi nelegiuirea, pentru că aceasta ai ales mai degrabă decât nenorocire.

22 Iată, Dumnezeu înalţă prin puterea sa, cine învaţă ca el?

23 Cine i-a rânduit calea sa? Sau cine poate spune: Tu ai lucrat nelegiuire?

24 Aminteşte-ţi să îi preamăreşti lucrarea, pe care oamenii o privesc.

25 Fiecare o poate vedea; omul o poate privi de departe.

26 Iată, Dumnezeu este mare şi nu îl cunoaştem, nici numărul anilor săi nu poate fi cercetat.

27 Pentru că el micşorează picăturile de apă; ele toarnă ploaie după aburul lor,

28 Pe care norii o picură şi o răspândesc abundent peste om.

29 De asemenea poate cineva înţelege răspândirile norilor, sau zgomotul tabernacolului său?

30 Iată, el întinde lumina lui peste acesta şi acoperă fundul mării.

31 Fiindcă prin ei judecă el pe oameni; el dă mâncare din abundenţă.

32 Cu nori el acoperă lumina şi îi porunceşte să nu lumineze prin norul din mijloc.

33 Tunetul lor arată despre aceasta, vitele de asemenea arată cu privire la abur.

37

1 La aceasta de asemenea inima mea tremură şi sare din locul ei.

2 Ascultă cu atenţie vuietul vocii sale şi sunetul ce iese din gura lui.

3 El îl conduce sub întregul cer şi fulgerul lui până la marginile pământului.

4 După acesta răcneşte o voce, el tună cu vocea maiestăţii sale; şi nu le va opri când se aude vocea sa.

5 Dumnezeu tună uimitor cu vocea sa; face lucruri mari pe care nu le înţelegem.

6 Pentru că el spune zăpezii: Fii pe pământ; la fel ploii mărunte şi ploii mari a tăriei sale.

7 El sigilează mâna fiecărui om, ca toţi oamenii să cunoască lucrarea lui.

8 Atunci fiarele intră în vizuini şi rămân în locurile lor.

9 Din sud vine vârtejul de vânt, şi frigul din nord.

10 Prin suflarea lui Dumnezeu este dată bruma; şi lăţimea apelor este strâmtată.

11 De asemenea prin udare el oboseşte norul gros, el împrăştie norul său luminos;

12 Şi norul este întors de jur împrejur prin sfaturile lui, ca ei să facă orice le porunceşte peste faţa lumii, pe pământ.

13 El face ca acesta să vină, fie pentru disciplinare, fie pentru pământul său, fie pentru milă.

14 Dă ascultare la aceasta, Iov, stai liniştit şi ia aminte la minunatele lucrări ale lui Dumnezeu.

15 Ştii tu când Dumnezeu i-a aranjat şi a făcut lumina norului său să strălucească?

16 Ştii tu cumpănirea norilor, minunatele lucrări ale celui care este desăvârşit în cunoaştere?

17 Cum ţi se încălzesc hainele când el linişteşte pământul prin vântul de sud?

18 Ai întins împreună cu el cerul, care este tare şi ca o oglindă turnată?

19 Învaţă-ne ce să îi spunem; căci nu ne putem rândui vorbirea din cauza întunericului.

20 I se va spune că eu vorbesc? Dacă un om vorbeşte, cu siguranţă va fi înghiţit.

21 Şi acum oamenii nu văd lumina strălucitoare din nori, dar vântul trece şi îi curăţă.

22 Vreme bună vine din nord; cu Dumnezeu este înspăimântătoare maiestate.

23 Dar cât despre cel Atotputernic, nu îl putem afla, el este măreţ în putere şi în judecată şi în abundenţă a dreptăţii; el nu va chinui.

24 De aceea oamenii se tem de el, el nu părtineşte pe niciunul dintre înţelepţii în inimă.

38

1 Atunci DOMNUL i-a răspuns lui Iov din vârtejul de vânt şi a zis:

2 Cine este acesta care întunecă sfatul prin cuvinte fără cunoaştere?

3 Încinge-ţi acum coapsele ca un bărbat; eu te voi întreba iar tu răspunde-mi.

4 Unde erai tu când aşezam temeliile pământului? Spune, dacă ai înţelegere.

5 Cine a pus măsurile acestuia, dacă ştii; sau cine a întins frânghia peste el?

6 Pe ce sunt temeliile lui legate; sau cine i-a pus piatra unghiulară a temeliei,

7 Când stelele dimineţii cântau împreună şi toţi fiii lui Dumnezeu strigau de bucurie?

8 Sau cine a închis marea cu porţi, când a izbucnit, de parcă ar fi ieşit din pântece?

9 Când i-am făcut norul veşmânt şi întunericul gros faşă pentru ea,

10 Şi am spart pentru ea locul meu hotărât şi am pus drugi şi porţi,

11 Şi am spus: Până aici să vii, dar nu mai departe; şi aici să fie oprite mândrele tale valuri?

12 Ai poruncit tu dimineţii în zilele tale; şi ai făcut răsăritul să îşi cunoască locul,

13 Ca să apuce marginile pământului; şi cei stricaţi să fie scuturaţi de pe el?

14 Este întors ca lutul în sigiliu; şi ei stau în picioare ca un veşmânt.

15 Şi celor răi lumina le este oprită şi braţul înalt va fi frânt.

16 Ai intrat tu în izvoarele mării? Sau te-ai plimbat în căutarea adâncului?

17 Ţi-au fost porţile morţii deschise? Sau ai văzut tu porţile umbrei morţii?

18 Ai priceput tu lăţimea pământului? Spune dacă le cunoşti pe toate.

19 Unde este calea pe care locuieşte lumina? Şi cât despre întuneric, unde este locul lui,

20 Ca să îl duci la hotarul lui şi să cunoşti cărările spre casa lui?

21 Îl cunoşti tu, deoarece erai deja născut? Sau deoarece numărul zilelor tale este mare?

22 Ai intrat tu în tezaurele zăpezii? Sau ai văzut tu tezaurele grindinii,

23 Pe care am păstrat-o pentru timpul tulburării, pentru ziua de bătălie şi război?

24 Pe ce cale este lumina împărţită, care împrăştie vântul de est pe pământ?

25 Cine a împărţit o albie pentru torent, sau o cale pentru fulgerul tunetului,

26 Să îl facă să ploaie peste pământ, unde nu este nimeni, în pustie, în care nu este om;

27 Să sature pământul pustiit şi secătuit şi să facă mugurele verdeţii să răsară?

28 Are ploaia tată, sau cine a născut picăturile de rouă?

29 Din al cui pântece a venit gheaţa şi chiciura cerului cine a născut-o?

30 Apele sunt ascunse precum cu o piatră şi faţa adâncului este îngheţată.

31 Poţi tu lega dulcile influenţe ale Pleiadelor, sau poţi dezlega legăturile Orionului?

32 Poţi scoate Mazarotul la timpul său? Sau poţi conduce Arcturus cu fiii săi?

33 Cunoşti tu rânduielile cerului, poţi aşeza domnia lui pe pământ?

34 Îţi poţi ridica vocea până la nori, ca mulţime de ape să te acopere?

35 Poţi trimite fulgere, ca să meargă şi să îţi spună: Iată-ne?

36 Cine a pus înţelepciune în rărunchi, sau cine a dat înţelegere inimii?

37 Cine poate număra norii în înţelepciune, sau cine poate opri burdufurile cerului,

38 Când ţărâna creşte spre împietrire şi bulgării de pământ se lipesc strâns împreună?

39 Vei vâna prada pentru leu, sau vei sătura pofta leilor tineri,

40 Când se culcă în vizuinile lor şi rămân în adăpost pentru a sta la pândă?

41 Cine se îngrijeşte să dea corbului mâncarea sa? Când puii săi strigă către Dumnezeu ei rătăcesc din lipsă de mâncare.

39

1 Cunoşti timpul când nasc caprele sălbatice de stâncă? Sau poţi însemna când fată căprioarele?

2 Poţi număra lunile împlinite de ele, sau ştii timpul când ele nasc?

3 Ele se apleacă, îşi nasc puii, îşi leapădă întristările.

4 Puii lor arată bine, cresc cu grâne; pleacă şi nu se mai întorc la ele.

5 Cine a trimis liber măgarul sălbatic, sau cine a dezlegat legăturile măgarului sălbatic?

6 Căruia i-am făcut pustia casă şi ţinutul sterp locuinţele lui.

7 El batjocoreşte mulţimea din cetate şi nu ia aminte la strigătul celui ce îl mână.

8 Lanţul munţilor este păşunea lui şi caută fiecare verdeaţă.

9 Va voi unicornul să te servească, sau să rămână lângă ieslea ta?

10 Poţi lega unicornul cu frânghia lui în brazdă, sau va grăpa el văile după tine?

11 Te vei încrede în el, deoarece tăria lui este mare, sau îi vei lăsa munca ta?

12 Îl vei crede, că îţi va aduce acasă sămânţa şi o va aduna în grânarul tău?

13 Ai dat tu păunului aripile frumoase, sau aripi şi pene struţului?

14 Care îşi lasă ouăle în pământ şi le încălzeşte în ţărână,

15 Şi uită că piciorul le poate zdrobi, sau că fiara sălbatică le poate sparge.

16 Ea se împietreşte împotriva puilor ei, ca şi cum nu ar fi ai ei; munca ei este în zadar, fără de teamă;

17 Căci Dumnezeu a lipsit-o de înţelepciune şi nu i-a împărţit înţelegere.

18 În timp ce se ridica în înalt, ea batjocoreşte calul şi pe călăreţul său.

19 Ai dat tu calului tărie, i-ai îmbrăcat gâtul cu tunet?

20 Îl poţi înspăimânta ca pe o lăcustă? Gloria nărilor lui este teribilă.

21 El bate din copite în vale şi se bucură în tăria lui; el merge să îi întâlnească pe cei înarmaţi.

22 Batjocoreşte frica şi nu se înspăimântă; nici nu întoarce spatele dinaintea sabiei.

23 Tolba zăngăneşte lovindu-se de el, suliţa lucitoare şi scutul.

24 El înghite pământul cu înverşunare şi furie; şi nu crede ca este sunetul trâmbiţei.

25 El spune printre trâmbiţe: Ha, ha; şi miroase bătălia de departe, tunetul căpeteniilor şi strigătul luptei.

26 Zboară şoimul prin înţelepciunea ta şi îşi întinde aripile spre sud?

27 Se înalţă acvila la porunca ta şi îşi face cuibul în înalt?

28 Ea locuieşte şi rămâne pe stâncă, pe vârful stâncii şi pe întăritură.

29 De acolo ea caută prada şi ochii ei privesc departe.

30 Puii ei de asemenea sug sânge; şi unde sunt cei ucişi, acolo este şi ea.

40

1 Şi DOMNUL i-a mai răspuns lui Iov şi a zis:

2 Îl va instrui pe cel Atotputernic cel ce se ceartă cu el? Cel ce mustră pe Dumnezeu, să îi răspundă.

3 Atunci Iov a răspuns DOMNULUI şi a zis:

4 Iată, sunt un nemernic; ce să îţi răspund? Îmi voi pune mâna la gură.

5 O dată am vorbit; dar nu voi mai răspunde; da, de două ori, dar nu voi mai continua.

6 Atunci DOMNUL i-a răspuns lui Iov din vârtejul de vânt şi a zis:

7 Încinge-ţi acum coapsele ca un bărbat; eu te voi întreba iar tu răspunde-mi.

8 Vei anula şi judecata mea? Mă vei condamna ca să poţi fi drept?

9 Ai tu braţ asemenea lui Dumnezeu? Sau poţi tuna cu o voce asemenea lui?

10 Înfrumuseţează-te cu maiestate şi măreţie; şi înveşmântează-te cu glorie şi frumuseţe.

11 Aruncă departe turbarea furiei tale şi priveşte pe fiecare om mândru şi doboară-i.

12 Uită-te la fiecare om mândru şi umileşte-l; şi calcă în picioare pe cei stricaţi la locul lor.

13 Ascunde-i împreună în ţărână şi înfăşoară-le feţele în tăinuire.

14 Atunci îţi voi mărturisi că dreapta ta te poate salva.

15 Iată acum behemotul, pe care l-am făcut cu tine; el mănâncă iarbă ca un bou.

16 Iată acum, tăria lui este în coapsele lui şi forţa lui este în buricul pântecelui său.

17 Îşi mişcă coada asemenea unui cedru; tendoanele coapselor lui sunt înfăşurate împreună.

18 Oasele lui sunt ca bucăţi tari de aramă; oasele lui sunt asemenea drugilor de fier.

19 El este întâiul căilor lui Dumnezeu; Făcătorul lui îi apropie sabia.

20 Cu siguranţă munţii îi aduc mâncare, unde toate animalele câmpiei se joacă.

21 Se întinde sub copacii umbroşi, la adăpostul trestiei şi al mlaştinilor.

22 Copacii umbroşi îl acoperă cu umbra lor; sălciile pârâului îl înconjoară.

23 Iată, bea un râu şi nu se grăbeşte; se încrede că poate seca Iordanul în gura sa.

24 El îl ia la ochi; nasul lui străpunge prin capcane.

41

1 Poţi trage afară leviatanul cu un cârlig, sau limba lui cu o frânghie ce o laşi jos?

2 Poţi pune un cârlig în nasul lui, sau să găureşti falca lui cu o ţeapă?

3 Îşi va înmulţi el multe cereri către tine, îţi va vorbi blând?

4 Va face el un legământ cu tine? Îl vei lua ca servitor pentru totdeauna?

5 Te vei juca cu el precum cu o pasăre? Sau îl vei lega pentru servitoarele tale?

6 Vor face însoţitorii un banchet din el? Îl vor împărţi printre comercianţi?

7 Îi poţi umple pielea cu ţepuşe de fier? Sau capul lui cu harpoane?

8 Aşază-ţi mâna peste el, aminteşte-ţi bătălia, nu fă mai mult.

9 Iată, speranţa referitoare la el este zadarnică, nu va fi cineva trântit doar la vederea lui?

10 Nimeni nu este aşa de înverşunat încât să îndrăznească să îl stârnească; cine este atunci în stare să stea în picioare înaintea mea?

11 Cine m-a întâmpinat, ca să îi răsplătesc? Tot de sub întregul cer este al meu.

12 Nu îi voi ascunde părţile, nici puterea lui, nici frumuseţea rânduirii lui.

13 Cine poate descoperi faţa veşmântului său, sau cine poate veni la el cu frâul său dublu?

14 Cine poate deschide uşile feţei lui? Dinţii lui sunt grozavi de jur împrejur.

15 Solzii îi sunt mândria, închişi împreună asemenea unui sigiliu strâns.

16 Atât de aproape unul de celălalt, încât aerul nu poate intra printre ei.

17 Ei sunt alăturaţi, strâns unul de celălalt, se lipesc împreună, încât nu pot fi separaţi.

18 Prin strănuturile lui o lumină străluceşte şi ochii lui sunt asemenea pleoapelor dimineţii.

19 Din gura lui ies lămpi arzătoare şi scântei de foc sar afară.

20 Din nările lui iese fum, ca dintr-o oală sau căldare ce fierbe.

21 Suflarea lui aprinde cărbuni şi o flacără iese din gura lui.

22 În gâtul lui rămâne tărie şi întristarea se preface în bucurie înaintea lui.

23 Straturile cărnii sale sunt alipite împreună, ele sunt ferme în ele însele; nu pot fi mişcate.

24 Inima lui este la fel de fermă ca o piatră; da, aşa de tare ca o bucată din piatra de jos a morii.

25 Când se ridică, cei puternici se tem, ei se purifică din cauza distrugerii.

26 Sabia celui ce îl loveşte nu ţine, nici suliţa, nici lancea, nici tunica de zale.

27 El consideră fierul ca paiul şi arama ca lemnul putred.

28 Săgeata nu îl pune pe fugă; pietrele de praştie sunt prefăcute de el în mirişte.

29 Lăncile sunt socotite ca mirişte, el râde la scuturarea suliţei.

30 Pietre ascuţite sunt sub el; el împrăştie lucruri ascuţite peste mlaştină.

31 El face adâncul să fiarbă ca o oală; el face marea asemenea unui vas de unsoare.

32 El face după el să strălucească o cărare; cineva ar gândi că adâncul este cărunt.

33 Pe pământ nu este nimic asemenea lui, făcut să nu aibă frică.

34 El priveşte toate lucrurile înalte; este împărat peste toţi copiii mândriei.

42

1 Atunci Iov i-a răspuns DOMNULUI şi a zis:

2 Ştiu că poţi face totul şi niciun gând nu poate fi ţinut de la tine.

3 Cine este cel ce ascunde sfatul fără cunoaştere? De aceea am spus ce nu am înţeles; lucruri prea minunate pentru mine, pe care nu le-am cunoscut.

4 Ascultă, te implor şi voi vorbi; eu te voi întreba iar tu răspunde-mi.

5 Am auzit de tine prin auzul urechii, dar acum ochiul meu te vede.

6 De aceea mă detest şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă.

7 Şi a fost astfel că, după ce DOMNUL i-a vorbit aceste cuvinte lui Iov, DOMNUL i-a spus lui Elifaz temanitul: Furia mea s-a aprins împotriva ta şi împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentru că nu aţi vorbit despre mine ce este drept, precum servitorul meu Iov.

8 De aceea acum, luaţi şapte tauri şi şapte berbeci şi mergeţi la servitorul meu Iov şi oferiţi pentru voi ofrandă arsă; şi servitorul meu Iov se va ruga pentru voi, fiindcă pe el îl voi primi; ca nu cumva să mă port cu voi după nebunia voastră, în aceea că nu aţi vorbit despre mine ce este drept, precum servitorul meu Iov.

9 Atunci Elifaz temanitul şi Bildad şuhitul şi Ţofar naamatitul au mers şi au făcut după cum le-a poruncit DOMNUL, şi DOMNUL de asemenea a primit pe Iov.

10 Şi DOMNUL a înlăturat captivitatea lui Iov când s-a rugat pentru prietenii săi; şi DOMNUL i-a dat lui Iov de două ori mai mult decât a avut înainte.

11 Atunci au venit acolo la el toţi fraţii lui şi toate surorile lui şi toţi cei ce erau dintre cunoscuţii lui mai înainte şi au mâncat pâine cu el în casa lui; şi l-au deplâns şi l-au mângâiat pentru tot răul pe care DOMNUL îl adusese peste el; fiecare de asemenea i-a dat o monedă şi fiecare un cercel de aur.

12 Astfel că DOMNUL a binecuvântat ultima parte a vieţii lui Iov, mai mult decât începutul lui, pentru că a avut paisprezece mii de oi şi şase mii de cămile şi o mie de perechi de boi de jug şi o mie de măgăriţe.

13 El de asemenea a avut şapte fii şi trei fiice.

14 Şi a pus primei, numele Iemima; şi celei de a doua, numele Cheţia; şi celei de a treia, numele Cherenhapuc.

15 Şi în toată ţara nu se găseau femei aşa frumoase ca fiicele lui Iov; şi tatăl lor le-a dat moştenire printre fraţii lor.

16 După aceasta Iov a trăit o sută şi patruzeci de ani şi a văzut pe fiii lui şi pe fiii fiilor lui, până la a patra generaţie.

17 Astfel a murit Iov, bătrân şi plin de zile.