1 Şi după moartea lui Iosua s-a întâmplat astfel, copiii lui Israel au întrebat pe DOMNUL, spunând: Cine să se urce întâi pentru noi împotriva canaaniţilor, ca să lupte împotriva lor?
2 Şi DOMNUL a spus: Iuda să se urce; iată, am dat ţara în mâna lui.
3 Şi Iuda i-a spus lui Simeon, fratele său: Urcă-te cu mine în partea care mi-a căzut la sorţ, ca să luptăm împotriva canaaniţilor şi voi merge şi eu cu tine în partea care ţi-a căzut la sorţ. Astfel Simeon a mers cu el.
4 Şi Iuda s-a urcat, şi DOMNUL a dat pe canaaniţi şi pe periziţi în mâna lor; şi au ucis dintre ei în Bezec zece mii de oameni.
5 Şi au găsit pe Adoni-Bezec în Bezec şi au luptat împotriva lui şi au ucis pe canaaniţi şi pe periziţi.
6 Dar Adoni-Bezec a fugit, iar ei l-au urmărit şi l-au prins şi i-au tăiat degetele cele mari ale mâinilor şi ale picioarelor.
7 Şi Adoni-Bezec a spus: Şaptezeci de împăraţi, cu degetele cele mari ale mâinilor şi ale picioarelor lor tăiate, adunau de sub masa mea, cum am făcut, astfel mi-a răsplătit Dumnezeu. Şi l-au adus la Ierusalim şi el a murit acolo.
8 Acum, copiii lui Iuda au luptat împotriva Ierusalimului şi l-au luat; şi l-au lovit cu ascuţişul sabiei şi au ars cetatea cu foc.
9 Şi după aceea copiii lui Iuda au coborât să lupte împotriva canaaniţilor, care locuiau la munte şi la sud şi în vale.
10 Şi Iuda a mers împotriva canaaniţilor, care locuiau în Hebron, (şi numele Hebronului a fost mai înainte Chiriat-Arba) şi i-au ucis pe Şeşai şi pe Ahiman şi pe Talmai.
11 Şi de acolo a mers împotriva locuitorilor Debirului, şi numele Debirului a fost mai înainte Chiriat-Sefer;
12 Şi Caleb a spus: Celui care va lovi Chiriat-Seferul şi îl va lua, îi voi da de soţie pe Acsa, fiica mea.
13 Şi Otniel, fiul lui Chenaz, fratele mai tânăr al lui Caleb, l-a luat; şi i-a dat de soţie pe Acsa, fiica sa.
14 Şi s-a întâmplat, când ea a venit la el, că l-a mişcat să ceară un câmp de la tatăl ei; şi ea s-a dat jos de pe măgar, şi Caleb i-a spus: Ce voieşti?
15 Iar ea i-a spus: Dă-mi o binecuvântare, pentru că mi-ai dat un pământ din sud; dă-mi şi izvoare de apă. Şi Caleb i-a dat izvoarele de sus şi izvoarele de jos.
16 Şi copiii chenitului, socrul lui Moise, s-au urcat din cetatea palmierilor cu copiii lui Iuda în pustiul lui Iuda, care se afla la sud de Arad, şi au mers şi au locuit cu poporul.
17 Şi Iuda a mers cu fratele său, Simeon, şi au ucis pe canaaniţii care locuiau în Ţefat şi l-au distrus cu desăvârşire. Şi cetăţii i-au pus numele Horma.
18 De asemenea Iuda a luat Gaza, cu ţinutul său, şi Ascalonul, cu ţinutul său, şi Ecronul, cu ţinutul său.
19 Şi DOMNUL a fost cu Iuda; şi el a alungat pe locuitorii muntelui, dar nu i-a putut alunga pe locuitorii văii, pentru că aveau care de fier.
20 Şi Hebronul l-au dat lui Caleb, precum spusese Moise, iar el i-a alungat de acolo pe cei trei fii ai lui Anac.
21 Şi copiii lui Beniamin nu i-au alungat pe iebusiţii, care locuiau în Ierusalim, ci iebusiţii locuiesc cu copiii lui Beniamin în Ierusalim până în ziua aceasta.
22 Şi casa lui Iosif, şi ei s-au urcat împotriva Betelului, şi DOMNUL a fost cu ei.
23 Şi casa lui Iosif a trimis să cerceteze Betelul. (Şi numele cetăţii a fost mai înainte Luz).
24 Şi spionii au văzut un om ieşind din cetate şi i-au spus: Arată-ne, te rugăm, intrarea în cetate şi îţi vom arăta milă.
25 Şi după ce le-a arătat intrarea în cetate, au lovit cetatea cu ascuţişul sabiei; dar au lăsat pe omul acela şi toată familia lui să plece.
26 Şi omul acela a mers în ţara hitiţilor şi a zidit o cetate şi i-a pus numele Luz, care este numele ei până în ziua aceasta.
27 Nici Manase nu a alungat pe locuitorii din Bet-Şean şi oraşele ei, nici din Taanac şi oraşele ei, nici pe locuitorii din Dor şi oraşele ei, nici pe locuitorii din Ibleam şi oraşele ei, nici pe locuitorii din Meghid şi oraşele ei, ci canaaniţii au voit să locuiască în ţara aceea.
28 Şi s-a întâmplat, când Israel a fost puternic, că i-a supus pe canaaniţi la tribut; şi nu i-a alungat cu desăvârşire.
29 Nici Efraim nu i-a alungat pe canaaniţii care locuiau în Ghezer, ci canaaniţii au locuit printre ei în Ghezer.
30 Nici Zabulon nu a alungat pe locuitorii din Chitron, nici pe locuitorii din Nahalol, ci canaaniţii au locuit printre ei şi au devenit tributari.
31 Nici Aşer nu a alungat pe locuitorii din Aco, nici pe locuitorii din Sidon, nici din Ahlab, nici din Aczib, nici din Helba, nici din Afic şi nici din Rehob;
32 Iar aşeriţii au locuit în mijlocul canaaniţilor, locuitorii ţării, pentru că nu i-au alungat.
33 Nici Neftali nu a alungat pe locuitorii din Bet-Şemeş, nici pe locuitorii din Bet-Anat, ci a locuit în mijlocul canaaniţilor, locuitorii ţării; totuşi locuitorii Bet-Şemeşului şi ai Bet-Anatului le-au devenit tributari.
34 Şi amoriţii au împins pe copiii lui Dan la munte, pentru că nu le-au permis să coboare în vale;
35 Dar amoriţii au voit să locuiască pe muntele Heres în Aialon şi în Şaalbim, totuşi mâna casei lui Iosif a învins, astfel ei au devenit tributari.
36 Şi ţinutul amoriţilor a fost de la urcuşul Acrabim, de la stâncă şi în sus.
1 Şi un înger al DOMNULUI s-a urcat de la Ghilgal la Bochim şi a spus: Eu v-am scos din Egipt şi v-am adus în ţara pe care am jurat-o părinţilor voştri; şi am spus: Niciodată nu voi rupe legământul meu cu voi.
2 Şi voi să nu faceţi alianţă cu locuitorii ţării acesteia, ci să le dărâmaţi altarele; dar nu aţi ascultat de vocea mea. Pentru ce aţi făcut aceasta?
3 De aceea am şi spus: Nu îi voi alunga dinaintea voastră, ci vă vor fi ca spini în coaste şi dumnezeii lor vă vor fi o cursă.
4 Şi s-a întâmplat, când a vorbit îngerul DOMNULUI aceste cuvinte tuturor copiilor lui Israel, că poporul şi-a ridicat vocea şi a plâns.
5 Şi au numit locul acela Bochim; şi au sacrificat acolo DOMNULUI.
6 Şi după ce Iosua a dat drumul poporului, copiii lui Israel au mers, fiecare la moştenirea sa, ca să stăpânească ţara.
7 Şi poporul a servit DOMNULUI în toate zilele lui Iosua şi în toate zilele bătrânilor care au trăit mai mult decât Iosua, care văzuseră toate lucrările mari, pe care le făcuse DOMNUL pentru Israel.
8 Şi Iosua, fiul lui Nun, servitorul DOMNULUI, a murit fiind în vârstă de o sută zece ani.
9 Şi l-au îngropat în hotarul moştenirii sale în Timnat-Heres, în muntele lui Efraim, în partea de nord a dealului Gaaş.
10 Şi toată generaţia aceea de asemenea a fost adăugată la părinţii săi; şi s-a ridicat după ei o altă generaţie care nu cunoştea pe DOMNUL, nici lucrările pe care le făcuse el pentru Israel.
11 Şi copiii lui Israel au făcut ce este rău în ochii DOMNULUI şi au servit Baalilor;
12 Şi au părăsit pe DOMNUL Dumnezeul părinţilor lor, care i-a scos din ţara Egiptului, şi au urmat alţi dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor care erau împrejurul lor şi s-au plecat înaintea lor şi au provocat pe DOMNUL la mânie.
13 Şi au părăsit pe DOMNUL şi au servit lui Baal şi Astarteei.
14 Şi mânia DOMNULUI s-a aprins împotriva lui Israel şi i-a dat în mâinile prădătorilor, care i-au prădat; şi i-a vândut în mâinile duşmanilor lor de jur împrejur, încât nu au mai putut sta înaintea duşmanilor lor.
15 Oriunde au ieşit, mâna DOMNULUI era împotriva lor, spre rău, precum spusese DOMNUL şi precum le jurase DOMNUL; şi erau foarte strâmtoraţi.
16 Totuşi DOMNUL a ridicat judecători, care i-au scăpat din mâna prădătorilor lor.
17 Şi totuşi au refuzat să dea ascultare judecătorilor lor, ci au curvit după alţi dumnezei şi s-au plecat înaintea lor; s-au abătut repede de la calea pe care umblaseră părinţii lor, care au ascultat de poruncile DOMNULUI, dar ei nu au făcut astfel.
18 Şi când le-a ridicat DOMNUL judecători, atunci DOMNUL a fost cu judecătorul şi îi elibera din mâna duşmanilor lor în toate zilele judecătorului, pentru că DOMNUL se pocăia la suspinele lor, din cauza celor care îi oprimau şi îi chinuiau.
19 Şi s-a întâmplat, când murea judecătorul, că ei se întorceau şi se stricau mai mult decât părinţii lor, urmând alţi dumnezei pentru a-i servi şi pentru a se prosterna înaintea lor; nu încetau de la faptele lor, nici de la calea lor cea încăpăţânată.
20 Şi mânia DOMNULUI s-a aprins împotriva lui Israel şi el a spus: Pentru că acest popor a încălcat legământul meu, pe care l-am poruncit părinţilor lor, şi nu a dat ascultare vocii mele;
21 De asemenea nici eu nu voi mai alunga dinaintea lor pe niciuna dintre naţiunile, pe care le-a lăsat Iosua când a murit,
22 Ca prin ele să încerc pe Israel, dacă vor ţine sau nu calea DOMNULUI, ca să umble pe ea, cum au ţinut-o părinţii lor.
23 De aceea DOMNUL a lăsat naţiunile acelea, fără să le alunge în grabă, nici nu le-a dat în mâna lui Iosua.
1 Şi acestea sunt naţiunile pe care le-a lăsat DOMNUL, ca să încerce prin ele pe Israel, pe toţi cei care nu cunoscuseră toate războaiele Canaanului;
2 Numai pentru ca generaţiile copiilor lui Israel să cunoască, pentru a-i învăţa războiul, cel puţin cei care nu ştiuseră nimic de el,
3 Adică, cei cinci domni ai filistenilor şi toţi canaaniţii şi sidonienii şi hiviţii care au locuit pe muntele Liban, de la muntele Baal-Hermon până la intrarea în Hamat.
4 Şi ele erau pentru a încerca pe Israel prin ele, ca să cunoască dacă vor da ascultare poruncilor DOMNULUI, pe care el le-a poruncit părinţilor lor prin mâna lui Moise.
5 Şi copiii lui Israel au locuit printre canaaniţi, hitiţi şi amoriţi şi periziţi şi hiviţi şi iebusiţi:
6 Şi au luat pe fiicele lor de soţii şi au dat pe fiicele lor fiilor lor şi au servit dumnezeilor lor.
7 Şi copiii lui Israel au făcut ce este rău în ochii DOMNULUI şi au uitat pe DOMNUL Dumnezeul lor şi au servit Baalilor şi dumbrăvilor.
8 De aceea mânia DOMNULUI s-a aprins împotriva lui Israel şi i-a vândut în mâna lui Cuşan-Rişeataim, împăratul Mesopotamiei; şi copiii lui Israel au servit lui Cuşan-Rişeataim opt ani.
9 Şi când copiii lui Israel au strigat către DOMNUL, DOMNUL a ridicat copiilor lui Israel un eliberator, care i-a eliberat, pe Otniel, fiul lui Chenaz, fratele mai mic al lui Caleb.
10 Şi Duhul DOMNULUI a fost peste el şi el a judecat pe Israel şi a ieşit la război; şi DOMNUL a dat în mâna lui pe Cuşan-Rişeataim, împăratul Mesopotamiei; şi mâna lui a învins împotriva lui Cuşan-Rişeataim.
11 Şi ţara a avut odihnă patruzeci de ani. Şi Otniel, fiul lui Chenaz, a murit.
12 Şi copiii lui Israel au făcut din nou ce este rău în ochii DOMNULUI; şi DOMNUL a întărit pe Eglon, împăratul Moabului, împotriva lui Israel, pentru că ei făcuseră ce este rău în ochii DOMNULUI.
13 Şi el a adunat la sine pe copiii lui Amon şi ai lui Amalec şi a mers şi a lovit pe Israel şi au stăpânit cetatea palmierilor.
14 Astfel copiii lui Israel au servit lui Eglon, împăratul Moabului, optsprezece ani.
15 Dar când copiii lui Israel au strigat către DOMNUL, DOMNUL le-a ridicat un eliberator, pe Ehud, fiul lui Ghera, un beniamit, un bărbat stângaci; şi prin el, copiii lui Israel au trimis un dar lui Eglon, împăratul Moabului.
16 Dar Ehud şi-a făcut un pumnal cu două tăişuri, lung de un cot; şi l-a încins sub haina sa la coapsa lui dreaptă.
17 Şi el a adus darul la Eglon, împăratul Moabului; şi Eglon era un om foarte gras.
18 Şi când a terminat de oferit darul, el a dat drumul oamenilor care purtaseră darul.
19 Dar el singur s-a întors de la carierele care erau lângă Ghilgal şi a spus: Am o vorbă tainică pentru tine, împărate, care a spus: Tăcere. Şi toţi care stăteau în picioare lângă el au ieşit de la el.
20 Şi Ehud a venit la el şi el şedea într-un salon de vară, pe care îl avea numai pentru el. Şi Ehud a spus: Am un mesaj de la Dumnezeu pentru tine. Şi el s-a ridicat de pe scaun.
21 Şi Ehud şi-a întins mâna stângă şi a luat pumnalul de la coapsa dreaptă şi l-a înfipt în pântecele lui;
22 Şi mânerul de asemenea a intrat după lamă; şi grăsimea s-a închis peste lamă, astfel încât nu a putut trage pumnalul din pântecele lui, şi mizeria a ieşit din el.
23 Atunci Ehud a ieşit prin portic şi a închis după el uşile salonului de vară şi le-a încuiat.
24 După ce a ieşit, au venit servitorii lui; şi când au văzut că, iată, uşile salonului de vară erau încuiate, au spus: Cu siguranţă îşi acoperă picioarele în salonul său de vară.
25 Şi au aşteptat până când s-au ruşinat; şi, iată, el nu deschidea uşile salonului, de aceea au luat o cheie şi le-au descuiat; şi, iată, domnul lor era căzut jos mort pe pământ.
26 Şi Ehud a scăpat pe când întârziau ei şi a trecut de cariere şi a scăpat la Seira.
27 Şi s-a întâmplat, când a venit, că a sunat din trâmbiţă în muntele lui Efraim şi copiii lui Israel au coborât cu el din munte, şi el a coborât înaintea lor.
28 Şi le-a spus: Urmaţi-mă, pentru că DOMNUL a dat în mâna voastră pe duşmanii voştri, pe moabiţi. Şi au coborât după el şi au luat vadurile Iordanului, spre Moab, şi nu au permis nimănui să treacă.
29 Şi în timpul acela au ucis din Moab cam zece mii de oameni, toţi voinici şi toţi bărbaţi de valoare, şi nu a scăpat niciunul.
30 Astfel, în ziua aceea, Moab a fost înfrânt sub mâna lui Israel. Şi ţara a avut odihnă optzeci de ani.
31 Şi după el a fost Şamgar, fiul lui Anat, care a ucis, dintre filisteni, şase sute de oameni cu o ţepuşă pentru boi, şi el de asemenea a eliberat pe Israel.
1 Şi copiii lui Israel din nou au făcut ce este rău în ochii DOMNULUI, după ce a murit Ehud.
2 Şi DOMNUL i-a vândut în mâna lui Iabin, împăratul Canaanului, care domnea în Haţor; căpetenia oştirii sale era Sisera, care locuia în Haroşetul neamurilor.
3 Şi copiii lui Israel au strigat către DOMNUL, pentru că el avea nouă sute de care de fier şi a oprimat tare pe copiii lui Israel douăzeci de ani.
4 Şi Debora, o profetesă, soţia lui Lapidot, judeca pe Israel în acel timp.
5 Şi ea locuia sub palmierul Deborei, între Rama şi Betel, în muntele lui Efraim, şi copiii lui Israel se urcau la ea pentru judecată.
6 Şi ea a trimis şi a chemat pe Barac, fiul lui Abinoam, din Chedeş-Neftali, şi i-a zis: Nu a poruncit DOMNUL Dumnezeul lui Israel: Du-te şi îndreaptă-te spre muntele Tabor şi ia cu tine zece mii de bărbaţi dintre copiii lui Neftali şi dintre copiii lui Zabulon?
7 Şi voi atrage la tine, la râul Chişon, pe Sisera, căpetenia armatei lui Iabin, cu carele lui şi mulţimea lui; şi îl voi da în mâna ta.
8 Şi Barac i-a spus: Dacă vei merge cu mine, voi merge, dar dacă nu vei merge cu mine, nu voi merge.
9 Iar ea a spus: Da, voi merge cu tine, totuşi călătoria pe care o faci nu va fi spre onoarea ta, pentru că DOMNUL va vinde pe Sisera în mâna unei femei. Şi Debora s-a ridicat şi a mers cu Barac la Chedeş.
10 Şi Barac a chemat pe Zabulon şi pe Neftali la Chedeş; şi s-a urcat cu zece mii de bărbaţi la picioarele lui; şi Debora s-a urcat cu el.
11 Şi Heber chenitul, care era dintre copiii lui Hobab, socrul lui Moise, se despărţise de cheniţi şi îşi înălţase cortul în câmpia Ţaanaim, care este lângă Chedeş.
12 Şi ei i-au arătat lui Sisera că Barac, fiul lui Abinoam, s-a urcat la muntele Tabor.
13 Şi Sisera şi-a adunat toate carele lui, nouă sute de care de fier şi pe tot poporul care era cu el, de la Haroşetul neamurilor până la râul Chişon.
14 Şi Debora i-a spus lui Barac: Ridică-te, pentru că aceasta este ziua în care DOMNUL a dat pe Sisera în mâna ta; nu a ieşit DOMNUL înaintea ta? Şi Barac a coborât de pe muntele Tabor cu zece mii de oameni după el.
15 Şi DOMNUL l-a învins pe Sisera şi toate carele lui şi toată oştirea lui cu ascuţişul sabiei, dinaintea lui Barac; astfel încât Sisera s-a dat jos din car şi a fugit pe jos.
16 Dar Barac a urmărit carele şi oştirea până la Haroşetul neamurilor; şi toată oştirea lui Sisera a căzut sub ascuţişul sabiei; şi nu a rămas niciunul.
17 Totuşi Sisera a fugit pe jos la cortul lui Iael, soţia lui Heber chenitul, pentru că între Iabin, împăratul Haţorului, şi casa lui Heber chenitul, era pace.
18 Şi Iael a ieşit să îl întâmpine pe Sisera şi i-a spus: Intră, domnul meu, intră la mine; nu te teme. Şi după ce el a intrat la ea în cort, ea l-a acoperit cu o mantie.
19 Şi el i-a spus: Dă-mi, te rog, să beau puţină apă căci sunt însetat. Şi ea a deschis un burduf cu lapte şi i-a dat să bea şi l-a acoperit.
20 Din nou el i-a spus: Stai în picioare la uşa cortului şi va fi astfel: când cineva vine şi te va întreba şi va spune: Este vreun bărbat aici? Tu să spui: Nu.
21 Atunci Iael, soţia lui Heber, a luat un ţăruş al cortului şi a luat un ciocan în mână şi a venit încet la el şi i-a bătut ţăruşul în tâmple şi l-a înţepenit în pământ, căci dormea adânc şi era obosit. Astfel a murit.
22 Şi, iată, pe când Barac urmărea pe Sisera, Iael a ieşit să îl întâmpine şi i-a spus: Vino şi îţi voi arăta pe bărbatul pe care îl cauţi. Şi când a intrat în cortul ei, iată, Sisera zăcea mort şi ţăruşul era în tâmplele lui.
23 Astfel Dumnezeu a supus în ziua aceea pe Iabin, împăratul Canaanului, înaintea copiilor lui Israel.
24 Şi mâna copiilor lui Israel a prosperat şi a învins pe Iabin, împăratul Canaanului, până când au nimicit pe Iabin, împăratul Canaanului.
1 Şi Debora şi Barac, fiul lui Abinoam, au cântat în ziua aceea, spunând:
2 Lăudaţi pe DOMNUL pentru răzbunarea lui Israel, când poporul s-a oferit de bunăvoie.
3 Ascultaţi, împăraţilor! Deschideţi urechea, prinţilor! Eu, chiar eu, voi cânta DOMNULUI; voi cânta DOMNULUI Dumnezeul lui Israel.
4 DOAMNE, când ai ieşit tu din Seir, când ai mărşăluit din câmpia Edomului, pământul s-a cutremurat şi cerurile au picurat, norii de asemenea au picurat apă.
5 Munţii s-au topit dinaintea DOMNULUI, şi Sinaiul, dinaintea DOMNULUI Dumnezeul lui Israel.
6 În zilele lui Şamgar, fiul lui Anat, în zilele lui Iael, drumurile mari erau neumblate şi călătorii umblau pe căi ocolitoare.
7 Locuitorii satelor au încetat, au încetat în Israel, până m-am ridicat eu, Debora, până m-am ridicat eu, o mamă în Israel.
8 Ei şi-au ales dumnezei noi; atunci războiul era la porţi. Era văzut vreun scut sau vreo suliţă printre patruzeci de mii în Israel?
9 Inima mea este spre guvernatorii lui Israel, care s-au oferit de bunăvoie din popor. Binecuvântaţi pe DOMNUL.
10 Vorbiţi, voi, care călăriţi pe măgari albi, care şedeţi în judecată şi umblaţi pe cale.
11 Cei eliberaţi de zgomotul arcaşilor în mijlocul adăpătoarelor, acolo vor repeta ei faptele drepte ale DOMNULUI, faptele drepte către locuitorii satelor sale în Israel, atunci poporul DOMNULUI va coborî la porţi.
12 Trezeşte-te, trezeşte-te, Debora, trezeşte-te, rosteşte o cântare; ridică-te, Barac, şi du pe captivii tăi în captivitate, tu, fiu al lui Abinoam.
13 Atunci el l-a făcut pe cel ce a rămas să domnească peste nobilii din popor; DOMNUL m-a făcut să domnesc peste cei puternici.
14 Din Efraim sunt cei a căror rădăcină este împotriva lui Amalec; după tine, Beniamin, între popoarele tale; din Machir au coborât guvernatori şi din Zabulon cei care mânuiesc pana scriitorului.
15 Şi prinţii lui Isahar erau cu Debora; da, Isahar şi de asemenea Barac, el a fost trimis pe jos în vale. Pentru dezbinările lui Ruben s-au făcut multe gânduri ale inimii.
16 De ce ai rămas între staulele de oi, ca să auzi behăitele turmelor? Pentru dezbinările lui Ruben s-au făcut multe cercetări ale inimii.
17 Galaadul a rămas dincolo de Iordan; şi de ce a rămas Dan în corăbii? Aşer a stat pe ţărmul mării şi a rămas în spărturile sale.
18 Zabulon şi Neftali au fost un popor care şi-a primejduit viaţa până la moarte pe înălţimile câmpului.
19 Împăraţii au venit şi au luptat, atunci împăraţii Canaanului au luptat în Taanac lângă apele din Meghido; ei nu au luat pradă de bani.
20 Ei s-au luptat din ceruri, stelele în rândurile lor au luptat împotriva lui Sisera.
21 Râul Chişon i-a măturat, acel râu vechi, râul Chişon. Ai călcat puterea în picioare, suflete al meu.
22 Atunci au fost copitele cailor frânte de galopul, de galopul puternicilor lor.
23 Blestemaţi Merozul, spune îngerul DOMNULUI, blestemaţi amar pe locuitorii lui, pentru că ei nu au venit în ajutorul DOMNULUI, în ajutorul DOMNULUI împotriva celor puternici.
24 Binecuvântată să fie mai presus de femei Iael, soţia lui Heber chenitul, binecuvântată mai presus de femeile din cort.
25 El a cerut apă şi ea i-a dat lapte; i-a adus unt în vas domnesc.
26 Ea şi-a pus mâna pe ţăruş şi mâna ei dreaptă pe ciocanul lucrătorilor; şi a lovit cu ciocanul pe Sisera, i-a tăiat capul când a împuns şi i-a străpuns tâmplele.
27 El s-a plecat la picioarele ei, a căzut, s-a întins jos, s-a plecat la picioarele ei, a căzut, unde s-a plecat, acolo a căzut mort.
28 Mama lui Sisera a privit pe fereastră şi a strigat printre zăbrele: De ce i-a atâta timp carului său să vină? De ce întârzie roţile carelor sale?
29 Doamnele ei înţelepte i-au răspuns, da, şi ea îşi răspunde singură:
30 Nu se grăbesc ei? Nu au împărţit prada, fiecărui bărbat o fată sau două fete; lui Sisera o pradă de culori diferite, o pradă de broderii de multe culori, broderii de multe culori pe ambele părţi, potrivite pentru gâtul celor ce iau pradă?
31 Astfel să piară toţi duşmanii tăi, DOAMNE, dar cei care îl iubesc să fie ca soarele când răsare în puterea sa. Şi ţara a avut odihnă patruzeci de ani.
1 Şi copiii lui Israel au făcut ce este rău în ochii DOMNULUI, şi DOMNUL i-a dat în mâna lui Madian, şapte ani.
2 Şi mâna lui Madian a învins pe Israel; şi din cauza madianiţilor copiii lui Israel şi-au făcut vizuinile care sunt în munţi şi peşteri şi întărituri.
3 Şi era astfel, când semăna Israel, madianiţii şi amaleciţii şi copiii estului se urcau; da, ei se urcau împotriva lor;
4 Şi îşi aşezau tabăra împotriva lor şi distrugeau venitul pământului cum vii la Gaza şi nu lăsau merinde pentru Israel, nici oaie, nici bou, nici măgar.
5 Pentru că se urcau cu vitele lor şi corturile lor şi veneau o mulţime ca lăcustele; căci deopotrivă ei şi cămilele lor erau fără număr şi intrau în ţară să o distrugă.
6 Şi Israel era foarte sărăcit din cauza madianiţilor; şi copiii lui Israel au strigat către DOMNUL.
7 Şi s-a întâmplat, când copiii lui Israel au strigat către DOMNUL din cauza madianiţilor,
8 Că DOMNUL a trimis un profet la copiii lui Israel, care le-a spus: Astfel spune DOMNUL Dumnezeul lui Israel: Eu v-am adus din Egipt şi v-am scos din casa robiei;
9 Şi v-am eliberat din mâna egiptenilor şi din mâna tuturor celor ce vă oprimau şi i-am alungat dinaintea voastră şi v-am dat ţara lor;
10 Şi v-am spus: Eu sunt DOMNUL Dumnezeul vostru; nu vă temeţi de dumnezeii amoriţilor, în a căror ţară locuiţi; dar nu aţi ascultat de vocea mea.
11 Şi a venit un înger al DOMNULUI şi a şezut sub un stejar care era în Ofra, care era al lui Ioas abiezeritul. Şi fiul său Ghedeon bătea grâu în teasc, ca să îl ascundă de madianiţi.
12 Şi îngerul DOMNULUI i s-a arătat şi i-a spus: DOMNUL este cu tine, războinic viteaz!
13 Şi Ghedeon i-a spus: O, Domnul meu, dacă este DOMNUL cu noi, de ce au venit toate acestea asupra noastră? Şi unde sunt toate miracolele sale pe care ni le-au povestit părinţii noştri, spunând: Nu ne-a scos DOMNUL din Egipt? Dar acum DOMNUL ne-a părăsit şi ne-a dat în mâinile madianiţilor.
14 Şi DOMNUL a privit spre el şi a spus: Du-te cu această putere a ta şi vei salva pe Israel din mâna madianiţilor; nu te-am trimis eu?
15 Iar el i-a spus: O, Domnul meu, prin ce voi salva eu pe Israel? Iată, familia mea este săracă în Manase şi eu sunt cel mai mic în casa tatălui meu.
16 Şi DOMNUL i-a spus: Negreşit eu voi fi cu tine şi tu vei lovi pe madianiţi ca pe un singur om.
17 Iar el i-a spus: Acum, dacă am găsit har în ochii tăi, atunci arată-mi un semn că tu vorbeşti cu mine.
18 Te rog, nu te depărta de aici, până voi veni la tine şi îmi voi aduce darul şi îl voi pune înaintea ta. Iar el a spus: Voi rămâne până te vei întoarce.
19 Şi Ghedeon a intrat şi a pregătit un ied şi azime, dintr-o efă de făină, carnea a pus-o într-un coş şi zeama a pus-o într-o oală şi i le-a adus afară sub stejar şi i le-a prezentat.
20 Şi îngerul lui Dumnezeu i-a spus: Ia carnea şi azimele şi pune-le pe această stâncă şi varsă zeama. Şi el a făcut astfel.
21 Atunci îngerul DOMNULUI a întins vârful toiagului care era în mâna lui şi a atins carnea şi azimele; şi s-a ridicat foc din stâncă şi a mistuit carnea şi azimele. Atunci îngerul DOMNULUI s-a depărtat dinaintea ochilor lui.
22 Şi după ce Ghedeon a văzut că a fost un înger al DOMNULUI, Ghedeon a spus: Vai, Doamne DUMNEZEULE! Pentru că am văzut un înger al DOMNULUI faţă în faţă.
23 Şi DOMNUL i-a spus: Pace ţie, nu te teme, nu vei muri.
24 Atunci Ghedeon a zidit acolo un altar DOMNULUI şi l-a numit Iehova-Şalom; până în ziua aceasta el este încă în Ofra abiezriţilor.
25 Şi s-a întâmplat, în aceeaşi noapte, că DOMNUL i-a spus: Ia taurul tânăr al tatălui tău, al doilea taur de şapte ani şi dărâmă altarul lui Baal, pe care îl are tatăl tău, şi retează dumbrava care este lângă el;
26 Şi zideşte un altar DOMNULUI Dumnezeul tău pe vârful acestei stânci, în felul rânduit şi ia al doilea taur şi oferă un sacrificiu ars cu lemnele dumbrăvii, pe care o vei reteza.
27 Atunci Ghedeon a luat zece bărbaţi dintre servitorii săi şi a făcut precum îi spusese DOMNUL; şi aşa a fost, fiindcă s-a temut de casa tatălui său şi de bărbaţii cetăţii, că a făcut acest lucru noaptea, nu ziua.
28 Şi când s-au trezit bărbaţii cetăţii dis-de-dimineaţă, iată, altarul lui Baal era dărâmat şi dumbrava, care era lângă el, era retezată, şi taurul al doilea era oferit pe altarul care era zidit.
29 Şi ei au spus unul către altul: Cine a făcut acest lucru? Şi după ce au cercetat şi au întrebat, au spus: Ghedeon, fiul lui Ioas, a făcut acest lucru.
30 Atunci bărbaţii cetăţii i-au spus lui Ioas: Scoate afară pe fiul tău ca să moară, pentru că a dărâmat altarul lui Baal şi pentru că a retezat dumbrava care era lângă el.
31 Şi Ioas a spus tuturor celor care stăteau împotriva lui: Veţi pleda pentru Baal? Voiţi să îl salvaţi? Cel care va pleda pentru el să fie dat la moarte cât timp este încă dimineaţă, dacă este dumnezeu, să pledeze pentru el însuşi, pentru că i-a dărâmat altarul.
32 De aceea l-au numit în ziua aceea Ierub-Baal, spunând: Să pledeze Baal împotriva lui, pentru că i-a dărâmat altarul.
33 Atunci toţi madianiţii şi amaleciţii şi copiii estului s-au adunat şi au trecut şi şi-au ridicat corturile în valea lui Izreel.
34 Dar Duhul DOMNULUI a venit peste Ghedeon şi el a sunat din trâmbiţă; şi Abiezer s-a adunat după el.
35 Şi a trimis mesageri prin tot Manase, care de asemenea au fost chemaţi după el, şi a trimis mesageri la Aşer şi la Zabulon şi la Neftali, şi ei s-au urcat să îi întâlnească.
36 Şi Ghedeon i-a spus lui Dumnezeu: Dacă voieşti să salvezi pe Israel prin mâna mea, precum ai spus,
37 Iată, voi pune un val de lână în arie şi dacă va fi rouă numai pe val şi tot pământul de lângă va fi uscat, atunci voi cunoaşte că vei salva pe Israel prin mâna mea, precum ai spus.
38 Şi a fost astfel, că s-a sculat a doua zi dis-de-dimineaţă şi a strâns valul şi a stors roua din val, un vas plin cu apă.
39 Şi Ghedeon i-a spus lui Dumnezeu: Să nu se aprindă mânia ta împotriva mea şi voi vorbi numai de data aceasta, te rog, să mai încerc numai de data aceasta cu valul; să fie uscat peste val şi peste tot pământul să fie rouă.
40 Şi Dumnezeu a făcut astfel în noaptea aceea, că a fost uscat numai valul şi pe tot pământul a fost rouă.
1 Atunci Ierub-Baal, adică Ghedeon, şi tot poporul care era cu el, s-au sculat de dimineaţă şi şi-au ridicat corturile lângă izvorul Harod, astfel încât oştirea madianiţilor era pe partea de nord a lor, lângă dealul More, în vale.
2 Şi DOMNUL i-a spus lui Ghedeon: Poporul care este cu tine este prea mult ca să dau pe madianiţi în mâna lor, ca nu cumva Israel să se laude împotriva mea, spunând: Mâna mea m-a salvat.
3 Acum de aceea du-te, vesteşte în urechile poporului, spunând: Oricine este fricos şi înspăimântat, să se întoarcă şi să plece de la muntele Galaad. Şi s-au întors din popor douăzeci şi două de mii, şi au rămas zece mii.
4 Şi DOMNUL i-a spus lui Ghedeon: Poporul este încă prea mult, coboară-i la apă şi ţi-i voi încerca acolo; şi va fi astfel: acela despre care îţi voi spune: Acesta să meargă cu tine, acela va merge cu tine; şi despre oricine îţi voi spune: Acesta să nu meargă cu tine, acela nu va merge.
5 Astfel el a coborât poporul la apă şi DOMNUL i-a spus lui Ghedeon: Pe oricine va lipăi cu limba sa din apă, cum lipăie un câine, pe acela pune-l deoparte; tot astfel pe oricine se va pleca pe genunchi ca să bea.
6 Şi numărul celor care au lipăit, punând mâna la gura lor, a fost trei sute de bărbaţi, dar tot restul poporului s-a plecat pe genunchi ca să bea apă.
7 Şi DOMNUL i-a spus lui Ghedeon: Prin cei trei sute de oameni care au lipăit vă voi salva şi voi da pe madianiţi în mâna ta, iar tot poporul să meargă fiecare la locul său.
8 Astfel poporul a luat merinde în mâna lor şi trâmbiţele lor; şi a trimis restul Israelului, pe fiecare bărbat la cortul său, şi a păstrat pe cei trei sute de bărbaţi; şi oştirea lui Madian era mai jos de el, în vale.
9 Şi s-a întâmplat, în noaptea aceea, că DOMNUL i-a spus: Ridică-te, coboară la oştire, pentru că am dat-o în mâna ta.
10 Dar dacă te temi să cobori, coboară cu Pura, servitorul tău, la oştire;
11 Şi vei auzi ce spun ei; şi după aceea ţi se vor întări mâinile să cobori la oştire. Atunci el a coborât cu Pura, servitorul său, la partea de afară a oamenilor înarmaţi, care erau în oştire.
12 Şi madianiţii şi amaleciţii şi toţi copiii estului se întindeau în vale, ca lăcustele de mulţi; şi cămilele lor erau fără număr, ca nisipul de pe ţărmul mării de multe.
13 Şi când Ghedeon a venit, iată, era acolo un bărbat care povestea un vis aproapelui său şi spunea: Iată, am visat un vis; şi, iată, o turtă de pâine de orz se rostogolea în oştirea lui Madian şi a venit până la un cort şi l-a lovit încât a căzut şi l-a răsturnat, încât cortul zăcea întins.
14 Şi aproapele său a răspuns şi a zis: Aceasta nu este altceva decât sabia lui Ghedeon, fiul lui Ioas, un bărbat din Israel: Dumnezeu a dat în mâna lui pe madianiţi şi toată oştirea.
15 Şi s-a întâmplat, când a auzit Ghedeon povestirea visului şi interpretarea lui, că s-a închinat şi s-a întors la oştirea lui Israel şi a spus: Ridicaţi-vă, pentru că DOMNUL a dat oştirea lui Madian în mâna voastră.
16 Şi a împărţit pe cei trei sute de bărbaţi în trei cete şi a pus o trâmbiţă în mâna fiecăruia şi ulcioare goale şi lămpi înăuntrul ulcioarelor.
17 Şi le-a spus: Uitaţi-vă la mine şi faceţi la fel; şi, iată, când voi ieşi în afara taberei, va fi astfel: precum voi face eu, astfel să faceţi şi voi.
18 Când voi suna din trâmbiţă, eu şi toţi cei care sunt cu mine, atunci să sunaţi şi voi din trâmbiţe de fiecare parte a întregii tabere şi să spuneţi: Sabia DOMNULUI şi a lui Ghedeon.
19 Astfel Ghedeon şi suta de bărbaţi care erau cu el au ieşit în afara taberei la începutul gărzii de la mijloc; şi de-abia puseseră garda; şi ei au sunat din trâmbiţe şi au spart ulcioarele care erau în mâinile lor.
20 Şi cele trei cete au sunat din trâmbiţe şi au spart ulcioarele şi au ţinut lămpile în mâinile lor stângi şi trâmbiţele în mâinile lor drepte ca să sune şi au strigat: Sabia DOMNULUI şi a lui Ghedeon.
21 Şi au stat fiecare bărbat la locul său de jur împrejurul taberei, şi toată oştirea a alergat şi a strigat şi a fugit.
22 Şi cei trei sute au sunat din trâmbiţe; şi DOMNUL a ridicat sabia fiecărui bărbat împotriva aproapelui său în toată oştirea; şi oştirea a fugit la Bet-Şita, în Ţerera şi la hotarul lui Abel-Mehola, la Tabat.
23 Şi bărbaţii lui Israel s-au adunat din Neftali şi din Aşer şi din tot Manase şi au urmărit pe madianiţi.
24 Şi Ghedeon a trimis mesageri în tot muntele lui Efraim, spunând: Coborâţi împotriva madianiţilor şi luaţi apele înaintea lor până la Bet-Bara şi Iordan. Atunci toţi bărbaţii lui Efraim s-au adunat şi au luat apele până la Bet-Bara şi Iordan.
25 Şi au prins doi prinţi ai madianiţilor, pe Oreb şi pe Zeeb; şi au ucis pe Oreb pe stânca lui Oreb, şi pe Zeeb l-au ucis la teascul lui Zeeb; şi au urmărit pe Madian şi au adus capetele lui Oreb şi Zeeb la Ghedeon, dincolo de Iordan.
1 Şi bărbaţii lui Efraim i-au spus: De ce ne-ai servit astfel, încât nu ne-ai chemat, când ai mers să te lupţi cu madianiţii? Şi s-au certat foarte tare cu el.
2 Şi el le-a spus: Ce am făcut eu acum pe lângă voi? Nu este mai bună strângerea strugurilor rămaşi din Efraim decât culesul viei din Abiezer?
3 Dumnezeu a dat în mâinile voastre pe prinţii lui Madian, Oreb şi Zeeb; şi ce am fost eu în stare să fac pe lângă voi? Atunci mânia lor s-a potolit faţă de el, după ce a spus aceasta.
4 Şi Ghedeon a venit la Iordan şi a trecut, el şi cei trei sute de bărbaţi care erau cu el, obosiţi, totuşi urmărindu-i.
5 Şi a spus bărbaţilor din Sucot: Daţi, vă rog, pâini poporului care mă urmează, pentru că sunt obosiţi şi eu urmăresc pe Zebah şi pe Ţalmuna, împăraţii lui Madian.
6 Şi prinţii din Sucot au spus: Sunt acum mâinile lui Zebah şi ale lui Ţalmuna în mâna ta, încât să dăm pâine armatei tale?
7 Şi Ghedeon a spus: De aceea, când DOMNUL va fi dat pe Zebah şi pe Ţalmuna în mâna mea, atunci vă voi smulge carnea cu spinii pustiului şi cu mărăcini.
8 Şi de acolo s-a urcat la Penuel şi le-a vorbit la fel, iar bărbaţii din Penuel i-au răspuns cum au răspuns bărbaţii din Sucot.
9 Şi a vorbit şi bărbaţilor din Penuel, spunând: Când voi veni din nou în pace, voi dărâma acest turn.
10 Acum, Zebah şi Ţalmuna erau în Carcor şi oştirile lor erau cu ei, cam cincisprezece mii, toţi câţi au rămas din toate oştirile copiilor estului, căci căzuseră o sută douăzeci de mii de oameni care scoteau sabia.
11 Şi Ghedeon s-a urcat pe calea celor care locuiau în corturi, la est de Nobah şi Iogbeha, şi a lovit oştirea, pentru că oştirea era în siguranţă.
12 Şi după ce Zebah şi Ţalmuna au fugit, el i-a urmărit şi a prins pe cei doi împăraţi ai lui Madian, pe Zebah şi pe Ţalmuna; şi a învins toată oştirea.
13 Şi Ghedeon, fiul lui Ioas, s-a întors de la bătălie înainte ca soarele să răsară.
14 Şi a prins pe un tânăr al bărbaţilor din Sucot şi l-a întrebat; şi el i-a descris pe prinţii din Sucot şi pe bătrânii săi, şaptezeci şi şapte de bărbaţi.
15 Iar el a venit la bărbaţii din Sucot şi a spus: Iată, pe Zebah şi pe Ţalmuna, cu care m-aţi ocărât, zicând: Sunt acum mâinile lui Zebah şi ale lui Ţalmuna în mâna ta, ca să dăm pâine bărbaţilor tăi obosiţi?
16 Şi a luat pe bătrânii cetăţii şi spini din pustie şi mărăcini şi cu ei i-a învăţat pe oamenii din Sucot.
17 Şi a dărâmat turnul din Penuel şi a ucis pe bărbaţii cetăţii.
18 Atunci le-a spus lui Zebah şi lui Ţalmuna: Ce fel de bărbaţi erau cei pe care i-aţi ucis la Tabor? Iar ei au răspuns: Ca tine, astfel erau; fiecare semăna cu copiii unui împărat.
19 Şi el a spus: Ei erau fraţii mei, fiii mamei mele; precum DOMNUL trăieşte, dacă i-aţi fi lăsat în viaţă, nu v-aş fi ucis.
20 Şi a spus către Ieter, întâiul născut al său: Ridică-te, ucide-i. Dar tânărul nu şi-a scos sabia, pentru că se temea, fiindcă era încă tânăr.
21 Atunci Zebah şi Ţalmuna au spus: Ridică-te tu şi aruncă-te asupra noastră, căci precum este bărbatul, astfel este puterea lui. Şi Ghedeon s-a ridicat şi a ucis pe Zebah şi pe Ţalmuna şi a luat ornamentele care erau la gâturile cămilelor lor.
22 Atunci bărbaţii lui Israel i-au spus lui Ghedeon: Stăpâneşte peste noi, deopotrivă tu şi fiul tău şi fiul fiului tău de asemenea, pentru că ne-ai eliberat din mâna lui Madian.
23 Şi Ghedeon le-a spus: Nu eu voi stăpâni peste voi, nici fiul meu nu va stăpâni peste voi, DOMNUL va stăpâni peste voi.
24 Şi Ghedeon le-a spus: Aş dori să vă cer ceva, să îmi daţi fiecare bărbat cerceii prăzii sale. (Pentru că aveau cercei de aur, fiindcă erau ismaeliţi).
25 Iar ei au răspuns: Ţi-i vom da de bunăvoie. Şi au întins o haină şi au aruncat pe ea fiecare cerceii prăzii sale.
26 Şi greutatea cerceilor de aur, pe care îi ceruse el, era de o mie şapte sute de şekeli de aur, în afară de ornamentele şi colanele şi îmbrăcămintea de purpură care erau pe împăraţii lui Madian şi în afară de lanţurile care erau în jurul gâturilor cămilelor lor.
27 Şi Ghedeon a făcut din ele un efod şi l-a pus în cetatea sa, în Ofra, şi tot Israelul a curvit după acesta acolo, lucru care a devenit o cursă pentru Ghedeon şi pentru casa lui.
28 Astfel a fost Madian supus înaintea copiilor lui Israel, încât nu şi-a mai ridicat capul. Şi ţara a avut linişte patruzeci de ani în zilele lui Ghedeon.
29 Şi Ierubaal, fiul lui Ioas, a mers şi a locuit în casa lui.
30 Şi Ghedeon a avut şaptezeci de fii născuţi din coapsele sale, pentru că avea multe soţii.
31 Şi concubina lui care era în Sihem, ea de asemenea i-a născut un fiu şi el i-a pus numele Abimelec.
32 Şi Ghedeon, fiul lui Ioas, a murit după o bătrâneţe frumoasă şi a fost îngropat în mormântul lui Ioas, tatăl său, în Ofra abiezeriţilor.
33 Şi s-a întâmplat că, imediat ce a murit Ghedeon, copiii lui Israel s-au întors din nou şi au curvit după Baali şi l-au făcut pe Baal-Berit, dumnezeul lor.
34 Şi copiii lui Israel nu şi-au amintit de DOMNUL Dumnezeul lor, care îi eliberase din mâinile tuturor duşmanilor lor, de jur împrejur,
35 Nici nu au arătat bunătate casei lui Ierubaal, adică lui Ghedeon, conform cu toată bunătatea pe care o arătase el lui Israel.
1 Şi Abimelec, fiul lui Ierubaal, a mers la Sihem, la fraţii mamei sale, şi a vorbit îndeaproape cu ei şi cu toată familia casei tatălui mamei sale, spunând:
2 Vorbiţi, vă rog, în auzul tuturor bărbaţilor din Sihem: Ce este mai bine pentru voi: să stăpânească peste voi toţi fiii lui Ierubaal care sunt şaptezeci de persoane, sau să stăpânească peste voi unul singur? Amintiţi-vă de asemenea că eu sunt osul vostru şi carnea voastră.
3 Şi fraţii mamei sale au vorbit toate aceste cuvinte despre el, în urechile tuturor bărbaţilor din Sihem; şi inima lor s-a plecat spre a-l urma pe Abimelec, pentru că au spus: El este fratele nostru.
4 Şi i-au dat şaptezeci de arginţi din casa lui Baal-Berit, cu care Abimelec a angajat persoane fără căpătâi şi uşuratice, care l-au urmat.
5 Şi a mers la casa tatălui său, la Ofra, şi a ucis, pe o singură piatră, pe fraţii săi, pe fiii lui Ierubaal, şaptezeci de oameni; şi a rămas numai Iotam, cel mai tânăr fiu al lui Ierubaal, pentru că s-a ascuns.
6 Şi toţi bărbaţii din Sihem şi toată casa lui Milo s-au adunat şi au mers şi l-au făcut împărat pe Abimelec la câmpia stâlpului care era în Sihem.
7 Şi când i-au spus lui Iotam, el a mers şi a stat pe vârful muntelui Garizim şi şi-a înălţat vocea şi a strigat şi le-a spus: Daţi-mi ascultare, voi bărbaţi din Sihem, ca şi Dumnezeu să vă dea ascultare.
8 Copacii au mers odată să ungă un împărat peste ei; şi au spus măslinului: Domneşte peste noi.
9 Dar măslinul le-a spus: Să îmi las eu grăsimea mea, cu care, prin mine, ei onorează pe Dumnezeu şi pe om şi să mă duc să fiu înălţat peste copaci?
10 Şi copacii au spus smochinului: Vino tu şi domneşte peste noi.
11 Dar smochinul le-a spus: Să îmi las eu dulceaţa mea şi rodul meu bun şi să mă duc să fiu înălţat peste copaci?
12 Atunci copacii au spus viţei: Vino tu şi domneşte peste noi.
13 Şi viţa le-a spus: Să îmi las eu vinul meu, care înveseleşte pe Dumnezeu şi pe om şi să mă duc să fiu înălţată peste copaci?
14 Atunci toţi copacii au spus tufei de spini: Vino tu şi domneşte peste noi.
15 Iar tufa de spini a spus copacilor: Dacă într-adevăr mă ungeţi împărat peste voi, veniţi, puneţi-vă încrederea în umbra mea, şi dacă nu, să iasă foc din tufa de spini şi să mistuie cedrii Libanului.
16 Şi acum, dacă aţi făcut aceasta cu adevăr şi în sinceritate, în aceea că aţi făcut împărat pe Abimelec şi dacă v-aţi purtat bine cu Ierubaal şi cu casa lui şi i-aţi făcut conform meritului mâinilor lui;
17 (Pentru că tatăl meu a luptat pentru voi şi şi-a primejduit mult viaţa şi v-a eliberat din mâna lui Madian;
18 Iar voi v-aţi ridicat astăzi împotriva casei tatălui meu şi aţi ucis pe fiii săi, şaptezeci de oameni, pe o singură piatră, şi aţi făcut pe Abimelec, fiul servitoarei sale, împărat peste bărbaţii din Sihem, pentru că el este fratele vostru);
19 Dacă aşadar aţi lucrat cu adevăr şi în sinceritate cu Ierubaal şi cu casa lui în această zi, atunci bucuraţi-vă în Abimelec şi să se bucure şi el în voi;
20 Dar dacă nu, să iasă foc din Abimelec şi să mistuie pe bărbaţii din Sihem şi casa lui Bet-Milo; şi să iasă foc din bărbaţii din Sihem şi din casa lui Bet-Milo şi să mistuie pe Abimelec.
21 Şi Iotam a alergat şi a fugit şi a mers la Beer şi a locuit acolo de frica lui Abimelec, fratele său.
22 După ce Abimelec a domnit peste Israel trei ani,
23 Dumnezeu a trimis un duh rău între Abimelec şi bărbaţii din Sihem; şi bărbaţii din Sihem s-au purtat cu perfidie cu Abimelec;
24 Pentru ca violenţa, făcută celor şaptezeci de fii ai lui Ierubaal şi sângele lor, să vină asupra lui Abimelec, fratele lor, care i-a ucis, şi asupra bărbaţilor din Sihem, care l-au ajutat în uciderea fraţilor săi.
25 Şi bărbaţii din Sihem au pus pânditori pentru el pe vârfurile munţilor şi au jefuit pe toţi cei care treceau pe acea cale pe lângă ei; şi i s-a spus lui Abimelec.
26 Şi Gaal, fiul lui Ebed, a venit cu fraţii săi şi au trecut la Sihem, şi bărbaţii din Sihem şi-au pus încrederea în el.
27 Şi au ieşit în câmpuri şi le-au cules viile şi au călcat strugurii şi s-au veselit şi au intrat în casa dumnezeului lor şi au mâncat şi au băut şi au blestemat pe Abimelec.
28 Şi Gaal, fiul lui Ebed, a spus: Cine este Abimelec şi cine este Sihem, ca să îi servim? Nu este el fiul lui Ierubaal? Şi Zebul, căpetenia sa? Serviţi bărbaţilor lui Hamor, tatăl lui Sihem; pentru ce să îi servim lui?
29 De ar fi acest popor în mâna mea! Atunci aş îndepărta pe Abimelec. Şi el i-a spus lui Abimelec: Înmulţeşte-ţi armata şi ieşi afară.
30 Şi după ce Zebul, conducătorul cetăţii, a auzit cuvintele lui Gaal, fiul lui Ebed, mânia lui s-a aprins.
31 Şi a trimis mesageri la Abimelec pe ascuns, spunând: Iată, Gaal, fiul lui Ebed, şi fraţii săi au venit la Sihem; şi, iată, ei întăresc cetatea împotriva ta.
32 Acum de aceea ridică-te noaptea, tu şi poporul care este cu tine şi stai la pândă în câmp;
33 Şi va fi astfel: dimineaţa, imediat ce soarele a răsărit, să te scoli devreme şi să te aşezi asupra cetăţii; şi, iată, el şi poporul care este cu el, vor ieşi împotriva ta, atunci le vei face după cum vei găsi de cuviinţă.
34 Şi Abimelec s-a ridicat noaptea, el şi tot poporul care era cu el, şi s-au aşezat la pândă împotriva Sihemului în patru cete.
35 Şi Gaal, fiul lui Ebed, a ieşit şi a stat la intrarea porţii cetăţii; iar Abimelec s-a ridicat, el şi poporul care era cu el, de la pândă.
36 Şi când Gaal a văzut poporul, i-a spus lui Zebul: Iată, coboară oameni din vârfurile munţilor. Şi Zebul i-a spus: Tu vezi umbra munţilor de parcă ar fi oameni.
37 Şi Gaal a vorbit din nou şi a spus: Vezi acolo, coboară oameni prin mijlocul ţării şi o altă ceată vine pe la câmpia lui Monenim.
38 Atunci Zebul i-a spus: Unde este acum gura ta, cu care ai zis: Cine este Abimelec, de ar trebui să îi servim? Nu este acesta poporul pe care l-ai dispreţuit? Ieşi acum, te rog, şi luptă cu ei.
39 Şi Gaal a ieşit înaintea bărbaţilor din Sihem şi a luptat cu Abimelec.
40 Şi Abimelec l-a urmărit şi el a fugit dinaintea lui şi mulţi au fost doborâţi şi răniţi, până la intrarea porţii.
41 Şi Abimelec a locuit în Aruma; şi Zebul a alungat pe Gaal şi pe fraţii săi, ca să nu locuiască în Sihem.
42 Şi a doua zi s-a întâmplat, că poporul a ieşit la câmp; şi i-au spus lui Abimelec.
43 Şi el a luat poporul şi i-a împărţit în trei cete şi s-a aşezat la pândă în câmp şi s-a uitat şi, iată, poporul era ieşit din cetate; şi s-a ridicat împotriva lor şi i-a lovit.
44 Şi Abimelec şi ceata care era cu el s-au năpustit înainte şi au stat la intrarea porţii cetăţii, şi celelalte două cete au alergat asupra tuturor celor care erau în câmpuri şi i-au ucis.
45 Şi Abimelec a luptat împotriva cetăţii toată ziua aceea; şi a luat cetatea şi a ucis poporul care era în ea şi a dărâmat cetatea şi a presărat-o cu sare.
46 Şi după ce toţi bărbaţii din turnul Sihemului au auzit, au intrat în turnul casei dumnezeului Berit.
47 Şi i s-a spus lui Abimelec că s-au adunat toţi bărbaţii turnului Sihemului.
48 Şi Abimelec s-a urcat pe muntele Ţalmon, el şi tot poporul care era cu el, şi Abimelec a luat o secure în mâna sa şi a tăiat o ramură dintr-un copac şi a luat-o şi a pus-o pe umărul său şi a spus poporului care era cu el: Ce m-aţi văzut că fac, grăbiţi-vă, să faceţi ca mine.
49 Şi tot poporul la fel şi-a tăiat fiecare ramura lui şi l-au urmat pe Abimelec şi le-au pus la turn şi au pus foc turnului peste ei, astfel încât au murit de asemenea toţi oamenii turnului Sihemului, cam o mie de bărbaţi şi de femei.
50 Atunci Abimelec a mers la Tebeţ şi a tăbărât împotriva Tebeţului şi l-a luat.
51 Dar acolo era un turn tare în interiorul cetăţii şi acolo au fugit toţi bărbaţii şi femeile şi toţi cei din cetate şi au încuiat uşile după ei şi s-au urcat pe acoperişul turnului.
52 Şi Abimelec a venit până la turn şi a luptat împotriva lui şi a atacat uşa turnului ca să o ardă cu foc.
53 Şi o femeie a aruncat o bucată de piatră de moară pe capul lui Abimelec şi aproape i-a zdrobit capul.
54 Atunci el a chemat în grabă pe tânărul care era purtătorul său de arme şi i-a spus: Scoate-ţi sabia şi omoară-mă, ca să nu spună oamenii despre mine: O femeie l-a ucis. Şi tânărul său l-a străpuns şi el a murit.
55 Şi când bărbaţii lui Israel au văzut că Abimelec a murit, s-au depărtat, fiecare la locul său.
56 Astfel Dumnezeu i-a întors răutatea lui Abimelec, pe care o făcuse tatălui său, ucigând pe cei şaptezeci de fraţi ai săi;
57 Şi toată răutatea bărbaţilor din Sihem, Dumnezeu a întors-o asupra capetelor lor; şi blestemul lui Iotam, fiul lui Ierubaal, a venit asupra lor.
1 Şi după Abimelec s-a ridicat Tola, fiul lui Pua, fiul lui Dodo, un bărbat din Isahar, să apere pe Israel; şi el locuia în Şamir, pe muntele Efraim.
2 Şi a judecat pe Israel douăzeci şi trei de ani şi a murit şi a fost îngropat în Şamir.
3 Şi după el s-a ridicat Iair, un galaadit, şi a judecat pe Israel douăzeci şi doi de ani.
4 Şi el a avut treizeci de fii care călăreau pe treizeci de mânji de măgăriţă, şi ei aveau treizeci de cetăţi, care se numesc Havot-Iair, până în această zi, care sunt în ţara Galaadului.
5 Şi Iair a murit şi a fost îngropat în Camon.
6 Şi copiii lui Israel din nou au făcut ce este rău în ochii DOMNULUI şi au servit Baalilor şi Astarteelor şi dumnezeilor Siriei şi dumnezeilor Sidonului şi dumnezeilor Moabului şi dumnezeilor copiilor lui Amon şi dumnezeilor filistenilor şi au părăsit pe DOMNUL şi nu i-au servit lui.
7 Şi mânia DOMNULUI s-a aprins împotriva lui Israel şi i-a vândut în mâna filistenilor şi în mâna copiilor lui Amon.
8 Şi în acel an, ei i-au chinuit şi au oprimat pe copiii lui Israel, optsprezece ani, pe toţi copiii lui Israel care erau dincolo de Iordan, în ţara amoriţilor, care este în Galaad.
9 Mai mult, copiii lui Amon au trecut Iordanul să lupte şi cu Iuda şi împotriva lui Beniamin şi împotriva casei lui Efraim, astfel că Israel era foarte strâmtorat.
10 Şi copiii lui Israel au strigat către DOMNUL, spunând: Am păcătuit împotriva ta, pentru că am părăsit pe Dumnezeul nostru şi de asemenea am servit Baalilor.
11 Şi DOMNUL a spus copiilor lui Israel: Nu v-am eliberat de egipteni şi de amoriţi şi de copiii lui Amon şi de filisteni?
12 Sidonienii de asemenea şi amaleciţii şi maoniţii v-au oprimat şi aţi strigat către mine iar eu v-am eliberat din mâna lor.
13 Totuşi voi m-aţi părăsit şi aţi servit altor dumnezei, de aceea nu vă voi mai elibera.
14 Duceţi-vă şi strigaţi la dumnezeii pe care vi i-aţi ales, să vă salveze ei în timpul necazului vostru.
15 Şi copiii lui Israel au spus DOMNULUI: Am păcătuit, fă-ne cum ţi se pare bine, eliberează-ne numai în ziua aceasta, te rugăm.
16 Şi au îndepărtat dumnezeii străini din mijlocul lor şi au servit DOMNULUI, şi sufletul său s-a mâhnit de nefericirea lui Israel.
17 Atunci copiii lui Amon s-au adunat şi şi-au înălţat corturile în Galaad. Şi copiii lui Israel s-au adunat şi şi-au înălţat corturile în Miţpa.
18 Şi poporul şi prinţii Galaadului, au spus unul către altul: Care bărbat este acesta care va începe să lupte împotriva copiilor lui Amon? El va fi capul tuturor locuitorilor Galaadului.
1 Şi Iefta galaaditul era un războinic viteaz şi era fiul unei curve; şi Galaad născuse pe Iefta.
2 Şi soţia lui Galaad i-a născut fii; şi fiii soţiei lui au crescut şi au aruncat afară pe Iefta şi i-au spus: Tu nu vei moşteni în casa tatălui nostru, pentru că eşti fiul unei femei străine.
3 Atunci Iefta a fugit de fraţii săi şi a locuit în ţara lui Tob; şi acolo s-au adunat bărbaţi de nimic la Iefta şi au ieşit cu el.
4 Şi s-a întâmplat, după un timp, că de asemenea copiii lui Amon au făcut război cu Israel.
5 Şi s-a întâmplat, când copiii lui Amon au făcut război cu Israel, că bătrânii Galaadului au mers să îl aducă pe Iefta din ţara lui Tob,
6 Şi i-au spus lui Iefta: Vino şi fii căpetenia noastră, ca să luptăm cu copiii lui Amon.
7 Şi Iefta a spus bătrânilor Galaadului: Nu m-aţi urât şi nu m-aţi alungat voi din casa tatălui meu, de ce aţi venit acum la mine, când sunteţi în strâmtorare?
8 Şi bătrânii Galaadului i-au spus lui Iefta: De aceea ne-am întors la tine acum, ca să mergi cu noi şi să lupţi cu copiii lui Amon şi să fii capul nostru peste toţi locuitorii Galaadului.
9 Şi Iefta a spus bătrânilor Galaadului: Dacă mă aduceţi din nou acasă ca să lupt cu copiii lui Amon şi DOMNUL îi va da înaintea mea, voi fi eu capul vostru?
10 Şi bătrânii Galaadului i-au spus lui Iefta: DOMNUL să fie martor între noi, dacă nu vom face conform cuvintelor tale.
11 Atunci Iefta a mers cu bătrânii Galaadului şi poporul l-a pus cap şi căpetenie peste ei, şi Iefta şi-a rostit toate cuvintele înaintea DOMNULUI în Miţpa.
12 Şi Iefta a trimis mesageri la împăratul fiilor lui Amon, spunând: Ce ai a face cu mine, de ai venit împotriva mea să lupţi în ţara mea?
13 Şi împăratul fiilor lui Amon a răspuns mesagerilor lui Iefta: Pentru că Israel mi-a luat ţara, când a ieşit din Egipt, de la Arnon până la Iaboc şi până la Iordan; acum de aceea înapoiază acele pământuri în pace.
14 Şi Iefta a trimis din nou mesageri la împăratul fiilor lui Amon;
15 Şi i-a spus: Astfel spune Iefta: Israel nu a luat ţara Moabului, nici ţara copiilor lui Amon,
16 Ci când Israel a ieşit din Egipt şi a umblat prin pustie până la Marea Roşie şi a venit la Cades,
17 Atunci Israel a trimis mesageri la împăratul Edomului, spunând: Te rog, lasă-mă să trec prin ţara ta, dar împăratul Edomului a refuzat să le dea ascultare. Şi la fel au trimis la împăratul Moabului, dar a refuzat şi el; şi Israel a rămas în Cades.
18 Atunci au umblat prin pustie şi au ocolit ţara Edomului şi ţara Moabului şi au venit în partea dinspre est a ţării Moabului şi au tăbărât dincolo de Arnon, dar nu au intrat în hotarul Moabului, pentru că Arnonul era hotarul Moabului.
19 Şi Israel a trimis mesageri la Sihon, împăratul amoriţilor, împăratul Hesbonului, şi Israel i-a spus: Lasă-ne, te rugăm, să trecem prin ţara ta până la locul meu.
20 Dar Sihon nu a avut încredere în Israel ca să îl lase să treacă prin ţinutul său, ci Sihon a adunat tot poporul său şi a tăbărât în Iahaţ şi a luptat împotriva lui Israel.
21 Şi DOMNUL Dumnezeul lui Israel a dat pe Sihon şi pe tot poporul lui în mâna lui Israel şi i-au bătut; şi Israel a luat în stăpânire toată ţara amoriţilor, locuitorii acelei ţări.
22 Şi au luat în stăpânire toate ţinuturile amoriţilor, de la Arnon până la Iaboc şi de la pustie până la Iordan.
23 Astfel că acum DOMNUL Dumnezeul lui Israel i-a alungat pe amoriţi dinaintea poporului său Israel; şi să îl stăpâneşti tu?
24 Nu stăpâneşti tu ce ţi-a dat în stăpânire Chemoş, dumnezeul tău? Astfel pe oricine DOMNUL Dumnezeul nostru îi va alunga dinaintea noastră, pe ei îi vom stăpâni.
25 Şi acum, eşti tu cu ceva mai bun decât Balac, fiul lui Ţipor, împăratul Moabului? S-a certat el vreodată cu Israel, sau a luptat el vreodată împotriva lor?
26 Cât timp a locuit Israel în Hesbon şi în oraşele lui, şi în Aroer şi în oraşele lui, şi în toate cetăţile care sunt pe malurile Arnonului, trei sute de ani, de ce nu le-aţi luat înapoi în acel timp?
27 De aceea nu eu am păcătuit împotriva ta, ci tu îmi faci rău, războindu-te împotriva mea; DOMNUL Judecătorul să fie judecător astăzi între copiii lui Israel şi copiii lui Amon.
28 Cu toate acestea împăratul copiilor lui Amon nu a dat ascultare la cuvintele pe care i le-a trimis Iefta.
29 Atunci Duhul DOMNULUI a venit peste Iefta şi el a trecut prin Galaad şi Manase şi a trecut la Miţpa din Galaad şi de la Miţpa din Galaad a trecut la copiii lui Amon.
30 Şi Iefta a făcut o promisiune DOMNULUI şi a spus: Dacă vei da negreşit pe copiii lui Amon în mâinile mele,
31 Atunci va fi astfel, că ce va ieşi pe uşile casei mele pentru a mă întâmpina, când mă voi întoarce în pace de la copiii lui Amon, va fi al DOMNULUI şi îl voi oferi ca ofrandă arsă.
32 Astfel Iefta a trecut la copiii lui Amon să lupte împotriva lor, şi DOMNUL i-a dat în mâinile lui.
33 Şi i-a bătut de la Aroer până la Minit, douăzeci de cetăţi, şi până la câmpia viilor, cu un foarte mare măcel. Astfel copiii lui Amon au fost supuşi înaintea copiilor lui Israel.
34 Şi Iefta a venit la Miţpa, în casa lui, şi, iată, fiica sa a ieşit afară pentru a-l întâmpina cu tamburine şi cu dansuri, şi ea era singurul lui copil; în afară de ea nu avea fiu sau fiică.
35 Şi s-a întâmplat, când a văzut-o, că şi-a sfâşiat hainele şi a spus: Vai, fiica mea! Ce mult m-ai doborât; şi tu eşti dintre cei care mă tulbură, pentru că mi-am deschis gura către DOMNUL şi nu mă pot întoarce.
36 Iar ea i-a spus: Tatăl meu, dacă ţi-ai deschis gura către DOMNUL, fă-mi conform cu ce a ieşit din gura ta, pentru că DOMNUL s-a răzbunat pentru tine pe duşmanii tăi, pe copiii lui Amon.
37 Şi ea a spus tatălui său: Să mi se facă lucrul acesta: lasă-mă singură două luni, să urc şi să cobor în munţi şi să îmi plâng fecioria, eu şi tovarăşele mele.
38 Iar el a spus: Du-te. Şi a trimis-o pentru două luni, şi ea a mers cu însoţitoarele ei şi şi-a plâns fecioria pe munţi.
39 Şi s-a întâmplat, la sfârşitul a două luni, că ea s-a întors la tatăl ei, care i-a făcut conform cu promisiunea sa pe care o făcuse, şi ea nu cunoscuse bărbat. Şi a ajuns un obicei în Israel,
40 Că, din an în an, fiicele lui Israel mergeau să plângă pe fiica lui Iefta galaaditul, patru zile pe an.
1 Şi bărbaţii lui Efraim s-au adunat şi au trecut spre nord şi i-au spus lui Iefta: Pentru ce ai trecut să te lupţi împotriva copiilor lui Amon şi nu ne-ai chemat să mergem cu tine? Îţi vom arde casa, peste tine, cu foc.
2 Şi Iefta le-a spus: Eu şi poporul meu am fost în mare ceartă cu copiii lui Amon; şi când v-am chemat, nu m-aţi eliberat din mâinile lor.
3 Şi când am văzut că nu m-aţi eliberat, mi-am luat viaţa în mâini şi am trecut împotriva copiilor lui Amon şi DOMNUL i-a dat în mâna mea; şi pentru ce v-aţi urcat la mine în ziua aceasta, ca să luptaţi cu mine?
4 Atunci Iefta a adunat pe toţi bărbaţii Galaadului şi a luptat cu Efraim; şi bărbaţii Galaadului au lovit pe Efraim, deoarece aceştia au spus: Voi galaadiţii sunteţi fugari ai lui Efraim printre efraimiţi şi printre manasiţi.
5 Şi galaadiţii au luat efraimiţilor trecerile Iordanului; şi s-a întâmplat, când efraimiţii care scăpaseră spuneau: Lasă-mă să trec; că bărbaţii Galaadului îi spuneau: Eşti efraimit? Dacă el spunea: Nu;
6 Atunci ei îi ziceau: Spune acum Şibolet, iar el zicea: Sibolet, pentru că nu putea să pronunţe bine. Atunci îl luau şi îl înjunghiau la trecerile Iordanului; şi au căzut atunci patruzeci şi două de mii dintre efraimiţi.
7 Şi Iefta a judecat pe Israel şase ani. Şi Iefta galaaditul a murit şi a fost îngropat într-una din cetăţile Galaadului.
8 Şi după el, Ibţan din Betleem a judecat pe Israel.
9 Şi el a avut treizeci de fii şi treizeci de fiice, pe care le-a trimis în afară şi a adus de afară pentru fiii săi treizeci de fiice. Şi a judecat pe Israel şapte ani.
10 Şi Ibţan a murit şi a fost îngropat la Betleem.
11 Şi după el, Elon, un zabulonit, a judecat pe Israel, şi el a judecat pe Israel zece ani.
12 Şi Elon zabulonitul a murit şi a fost îngropat în Aialon, în ţara lui Zabulon.
13 Şi după el, Abdon, fiul lui Hilel, un piratonit, a judecat pe Israel.
14 Şi a avut patruzeci de fii şi treizeci de nepoţi, care călăreau pe şaptezeci de mânji de măgăriţă; şi el a judecat pe Israel opt ani.
15 Şi Abdon, fiul lui Hilel piratonitul, a murit şi a fost îngropat în Piraton, în ţara lui Efraim, pe muntele amaleciţilor.
1 Şi copiii lui Israel au făcut din nou ce este rău în ochii DOMNULUI; şi DOMNUL i-a dat în mâna filistenilor patruzeci de ani.
2 Şi a fost un anumit bărbat din Ţoreea, din familia daniţilor, al cărui nume era Manoah; şi soţia lui era stearpă şi nu năştea.
3 Şi îngerul DOMNULUI s-a arătat femeii şi i-a spus: Iată acum, tu eşti stearpă şi nu naşti, dar vei rămâne însărcinată şi vei naşte un fiu.
4 Şi acum ia seama, te rog, şi să nu bei vin, nici băutură tare şi să nu mănânci vreun lucru necurat,
5 Pentru că, iată, vei rămâne însărcinată şi vei naşte un fiu; şi brici nu va trece pe capul lui, căci copilul va fi nazireu pentru Dumnezeu din pântece; şi el va începe să elibereze pe Israel din mâna filistenilor.
6 Atunci femeia a venit şi a spus soţului ei, zicând: Un om al lui Dumnezeu a venit la mine şi înfăţişarea lui era ca înfăţişarea unui înger al lui Dumnezeu, foarte înfricoşătoare; dar nu l-am întrebat de unde era, nici nu mi-a spus numele său;
7 Ci mi-a zis: Iată, vei rămâne însărcinată şi vei naşte un fiu; şi acum să nu bei vin, nici băutură tare, nici să nu mănânci vreun lucru necurat, căci copilul va fi nazireu pentru Dumnezeu din pântece, până în ziua morţii sale.
8 Atunci Manoah a implorat pe DOMNUL şi a spus: O, DOMNUL meu, să mai vină la noi omul lui Dumnezeu, pe care l-ai trimis şi să ne înveţe ce să facem cu copilul care se va naşte.
9 Şi Dumnezeu a dat ascultare la vocea lui Manoah; şi îngerul lui Dumnezeu a venit din nou la femeie pe când şedea ea în câmp; dar Manoah, soţul ei, nu era cu ea.
10 Şi femeia s-a grăbit şi a alergat şi i-a arătat soţului ei, spunându-i: Iată, mi s-a arătat omul care a venit la mine în ziua aceea.
11 Şi Manoah s-a ridicat şi a mers după soţia sa şi a venit la omul acela şi i-a spus: Tu eşti cel care a vorbit femeii? Iar el a spus: Eu sunt.
12 Şi Manoah a spus: Să se împlinească acum cuvintele tale. Cum să creştem copilul şi cum să ne purtăm cu el?
13 Şi îngerul DOMNULUI i-a spus lui Manoah: Femeia să ia seama la tot ce i-am spus.
14 Să nu mănânce nimic din ce iese din viţă, nici să nu bea vin sau băutură tare, nici să nu mănânce vreun lucru necurat, să păzească tot ce i-am poruncit.
15 Şi Manoah a spus îngerului DOMNULUI: Te rog, lasă-ne să te reţinem, până când îţi vom fi pregătit un ied dintre capre.
16 Şi îngerul DOMNULUI i-a spus lui Manoah: Chiar de m-ai reţine, nu voi mânca din pâinea ta; şi dacă vrei să aduci o ofrandă arsă, adu-o DOMNULUI. Pentru că Manoah nu ştia că era un înger al DOMNULUI.
17 Şi Manoah a spus îngerului DOMNULUI: Care este numele tău, ca să te onorăm când se vor împlini spusele tale?
18 Şi îngerul DOMNULUI i-a spus: De ce întrebi de numele meu, văzând că este o taină?
19 Astfel Manoah a luat un ied împreună cu un dar de mâncare şi le-a oferit DOMNULUI pe o stâncă; şi îngerul a făcut ceva minunat; şi Manoah şi soţia lui se uitau.
20 Şi s-a întâmplat, pe când se înălţa flacăra de pe altar spre cer, că îngerul DOMNULUI s-a înălţat în flacăra altarului. Şi Manoah şi soţia lui s-au uitat şi au căzut cu feţele la pământ.
21 Dar îngerul DOMNULUI nu s-a mai arătat lui Manoah şi soţiei sale. Atunci Manoah a cunoscut că acela era un înger al DOMNULUI.
22 Şi Manoah a spus soţiei sale: Vom muri negreşit, pentru că am văzut pe Dumnezeu.
23 Dar soţia lui i-a spus: Dacă DOMNULUI i-ar fi făcut plăcere să ne omoare, nu ar fi primit o ofrandă arsă şi un dar de mâncare din mâinile noastre, nici nu ne-ar fi arătat toate acestea, nici nu ne-ar fi spus acum lucruri ca acestea.
24 Şi femeia a născut un fiu şi i-a pus numele Samson, şi copilul a crescut şi DOMNUL l-a binecuvântat.
25 Şi Duhul DOMNULUI a început să îl mişte în tabăra lui Dan, între Ţoreea şi Eştaol.
1 Şi Samson a coborât la Timna şi a văzut în Timna o femeie dintre fiicele filistenilor.
2 Şi s-a urcat şi a spus tatălui său şi mamei sale, zicând: Am văzut în Timna o femeie dintre fiicele filistenilor; acum luaţi-mi-o de soţie.
3 Atunci tatăl său şi mama sa i-au spus: Nu este între fiicele fraţilor tăi sau în tot poporul meu nicio femeie, de mergi să îţi iei soţie dintre filistenii cei necircumcişi? Şi Samson a spus tatălui său: Luaţi-mi-o, pentru că ea îmi place mult.
4 Dar tatăl său şi mama sa nu ştiau că aceasta era de la DOMNUL, pentru că el căuta o ocazie împotriva filistenilor, fiindcă pe timpul acela filistenii stăpâneau peste Israel.
5 Atunci Samson şi tatăl său şi mama sa au coborât la Timna şi au ajuns la viile din Timna; şi, iată, un leu tânăr răcnea împotriva lui.
6 Şi Duhul DOMNULUI a venit cu putere peste el; şi el l-a sfâşiat cum se sfâşie un ied, fără să aibă nimic în mână, dar nu a spus tatălui său sau mamei sale ce făcuse.
7 Şi a coborât şi a vorbit cu femeia; şi ea i-a plăcut mult lui Samson.
8 Şi s-a întors după un timp să o ia, şi s-a abătut să vadă trupul mort al leului; şi, iată, era un roi de albine şi miere în trupul mort al leului.
9 Şi a luat din ea în mâinile sale şi a mers mâncând; şi a venit la tatăl său şi la mama sa şi le-a dat şi ei au mâncat; dar nu le-a spus că scosese mierea din trupul mort al leului.
10 Astfel tatăl său a coborât la femeia aceea, şi Samson a făcut acolo un ospăţ, pentru că astfel obişnuiau tinerii să facă.
11 Şi s-a întâmplat, când l-au văzut, că au luat treizeci de însoţitori să fie cu el.
12 Şi Samson le-a spus: Acum o să vă pun înainte o ghicitoare, dacă puteţi să mi-o explicaţi clar în cele şapte zile ale ospăţului şi o veţi ghici, atunci vă voi da treizeci de cămăşi şi treizeci de schimburi de haine;
13 Dar dacă nu puteţi să mi-o explicaţi, atunci să îmi daţi voi mie treizeci de cămăşi şi treizeci de schimburi de haine. Iar ei i-au spus: Pune-ne înainte ghicitoarea ta, ca să o auzim.
14 Şi el le-a spus: Din cel ce mănâncă a ieşit ce se mănâncă şi din cel tare a ieşit dulceaţă. Şi trei zile nu au putut să explice ghicitoarea.
15 Şi s-a întâmplat, în a şaptea zi, că au spus soţiei lui Samson: Ademeneşte pe soţul tău să ne explice ghicitoarea, ca să nu te ardem cu foc, pe tine şi casa tatălui tău. Ne-aţi chemat să ne luaţi ce avem? Nu este aşa?
16 Şi soţia lui Samson a plâns înaintea lui şi a spus: Tu mă urăşti şi nu mă iubeşti, ai pus înainte o ghicitoare copiilor poporului meu şi mie nu mi-ai spus-o. Şi el i-a spus: Iată, nu am spus-o nici tatălui meu nici mamei mele şi să ţi-o spun ţie?
17 Şi ea a plâns înaintea lui şapte zile, cât au avut ospăţul; şi s-a întâmplat, în a şaptea zi, că el i-a spus-o, pentru că stăruia mult de el; şi ea a spus ghicitoarea copiilor poporului ei.
18 Şi bărbaţii cetăţii i-au spus în ziua a şaptea, înainte de apusul soarelui: Ce este mai dulce decât mierea? Şi ce este mai tare decât un leu? Şi el le-a spus: Dacă nu aţi fi arat cu viţeaua mea, nu aţi fi dezlegat ghicitoarea mea.
19 Şi Duhul DOMNULUI a venit peste el şi el a coborât la Ascalon; şi a ucis dintre ei treizeci de bărbaţi şi a luat prada lor şi a dat schimburile de haine celor care au explicat ghicitoarea. Şi mânia lui s-a aprins şi el a urcat la casa tatălui său.
20 Iar soţia lui Samson a fost dată însoţitorului său, cu care el se împrietenise.
1 Dar s-a întâmplat după un timp, în zilele secerişului grâului, că Samson a vizitat-o pe soţia sa cu un ied şi a spus: Voi intra la soţia mea în cameră. Dar tatăl ei nu i-a permis să intre.
2 Şi tatăl ei a spus: Gândeam negreşit că o urăşti de tot; de aceea am dat-o însoţitorului tău; nu este sora ei mai mică mai frumoasă decât ea? Te rog, ia-o pe ea în locul ei.
3 Şi Samson le-a spus: Acum voi fi nevinovat faţă de filisteni, deşi le voi face rău.
4 Şi Samson a mers şi a prins trei sute de vulpi şi a luat tăciuni şi le-a legat coadă de coadă şi a pus un tăciune la mijloc între cele două cozi.
5 Şi după ce a aprins cu foc tăciunii, le-a dat drumul în holdele filistenilor şi a ars deopotrivă snopii şi de asemenea grâul care stătea în picioare, împreună cu viile şi măslinii.
6 Atunci filistenii au spus: Cine a făcut aceasta? Şi li s-a răspuns: Samson, ginerele timneanului, pentru că i-a luat soţia şi a dat-o însoţitorului său. Şi filistenii s-au urcat şi au ars-o cu foc pe ea şi pe tatăl ei.
7 Şi Samson le-a spus: Pentru că aţi făcut aceasta mă voi răzbuna faţă de voi şi după aceea voi înceta.
8 Şi i-a lovit la şold şi la coapse cu un mare măcel; şi a coborât şi a locuit în vârful stâncii Etam.
9 Atunci filistenii s-au urcat şi au aşezat tabăra în Iuda şi s-au răspândit în Lehi.
10 Şi bărbaţii din Iuda au spus: Pentru ce v-aţi urcat împotriva noastră? Iar ei au răspuns: Ne-am urcat să îl legăm pe Samson, să îi facem cum ne-a făcut şi el.
11 Atunci trei mii de bărbaţi din Iuda au mers pe vârful stâncii Etam şi i-au spus lui Samson: Nu ştii că filistenii sunt stăpâni peste noi? Ce este aceasta ce ne-ai făcut? Iar el le-a spus: Cum mi-au făcut ei mie, astfel le-am făcut şi eu lor.
12 Iar ei i-au spus: Am venit să te legăm, ca să te dăm în mâna filistenilor. Şi Samson le-a spus: Juraţi-mi că nu veţi cădea voi înşivă asupra mea.
13 Şi i-au vorbit, spunând: Nu, ci te vom lega strâns şi te vom da în mâna lor; dar cu siguranţă nu te vom ucide. Şi l-au legat cu două funii noi şi l-au scos din stâncă.
14 Şi când a venit la Lehi, filistenii au strigat împotriva lui; şi Duhul DOMNULUI a venit cu putere peste el şi funiile care erau pe braţele lui au devenit ca nişte in ars cu foc, şi legăturile lui s-au dezlegat de pe mâinile sale.
15 Şi el a găsit o falcă de măgar neuscată şi şi-a întins mâna şi a luat-o şi a ucis cu ea o mie de bărbaţi.
16 Şi Samson a spus: Cu o falcă de măgar, grămezi peste grămezi, cu o falcă de măgar am ucis o mie de bărbaţi.
17 Şi s-a întâmplat, când a terminat de vorbit, că a aruncat falca din mâna lui şi a numit acel loc Ramat-Lehi.
18 Şi îi era foarte sete şi a chemat pe DOMNUL şi a spus: Tu ai dat prin mâna servitorului tău această mare eliberare; şi acum să mor de sete şi să cad în mâna celor necircumcişi?
19 Dar Dumnezeu a despicat o scobitură în falcă şi a ieşit apă din ea; şi după ce a băut, duhul i-a revenit şi a trăit; de aceea el i-a pus numele En-Hacore, care este în Lehi până în ziua aceasta.
20 Şi el a judecat pe Israel în zilele filistenilor, douăzeci de ani.
1 Atunci Samson a mers la Gaza şi a văzut acolo o curvă şi a intrat la ea.
2 Şi li s-a spus gaziţilor, zicând: Samson a venit aici. Şi l-au încercuit şi l-au pândit toată noaptea la poarta cetăţii şi au stat liniştiţi toată noaptea, spunând: Dimineaţă, când va fi ziuă, îl vom ucide.
3 Şi Samson s-a culcat până la miezul nopţii; şi la miezul nopţii s-a sculat şi a luat porţile cetăţii şi cei doi stâlpi, cu tot cu zăvor, şi a plecat cu ele şi le-a pus pe umerii săi şi le-a dus pe vârful unui deal care este înaintea Hebronului.
4 Şi s-a întâmplat, după aceasta, că a iubit o femeie în Valea Sorec al cărei nume era Dalila.
5 Şi domnii filistenilor s-au urcat la ea şi i-au spus: Ademeneşte-l şi vezi în ce stă marea lui putere şi prin ce mijloace îl vom putea învinge, ca să îl legăm şi să îl chinuim; şi îţi vom da fiecare o mie o sută de şekeli de argint.
6 Şi Dalila i-a spus lui Samson: Spune-mi, te rog, în ce stă marea ta putere şi cu ce poţi fi legat ca să fii chinuit.
7 Şi Samson i-a spus: Dacă mă leagă cu împletituri de şapte nuiele verzi, care nu au fost niciodată uscate, atunci voi fi slab şi voi fi ca orice alt om.
8 Atunci domnii filistenilor i-au adus împletituri de şapte nuiele verzi, care nu fuseseră uscate, şi ea l-a legat cu ele.
9 Şi erau acolo bărbaţi pândind, şezând cu ea în cameră. Şi ea i-a spus: Filistenii sunt asupra ta, Samson. Şi el a rupt împletiturile de nuiele cum se rupe o aţă de câlţi când este atinsă de foc. Astfel puterea lui nu a fost cunoscută.
10 Şi Dalila i-a spus lui Samson: Iată, m-ai batjocorit şi mi-ai spus minciuni, acum spune-mi, te rog, cu ce poţi fi legat.
11 Şi el i-a spus: Dacă mă leagă strâns cu funii noi care nu au fost niciodată folosite, atunci voi fi slab şi voi fi ca orice om.
12 Dalila de aceea a luat funii noi şi l-a legat cu ele şi i-a spus: Samson, filistenii sunt asupra ta. Şi erau acolo pânditori, şezând în cameră. Şi el le-a rupt de pe braţele sale ca pe o aţă.
13 Şi Dalila i-a spus lui Samson: Până aici m-ai batjocorit şi mi-ai spus minciuni; spune-mi cu ce poţi fi legat. Şi el i-a spus: Dacă împleteşti cele şapte şuviţe ale capului meu în urzeala ţesăturii.
14 Şi ea le-a prins cu un ţăruş şi i-a spus: Samson, filistenii sunt asupra ta. Şi el s-a trezit din somnul său şi a luat cu el ţăruşul bârnei şi urzeala.
15 Şi ea i-a spus: Cum poţi să spui, te iubesc, când inima ta nu este cu mine? În aceste trei rânduri m-ai batjocorit şi nu mi-ai spus în ce stă marea ta putere.
16 Şi s-a întâmplat, după ce l-a supărat zilnic prin cuvintele ei şi l-a implorat, astfel că sufletul lui a fost chinuit până la moarte,
17 Că şi-a deschis toată inima şi i-a spus: Brici nu s-a pus pe capul meu, pentru că sunt nazireu lui Dumnezeu din pântecele mamei mele; dacă voi fi ras, atunci puterea mea mă va părăsi şi voi deveni slab şi voi fi ca orice alt om.
18 Şi când Dalila a văzut că îşi deschisese toată inima, a trimis şi a chemat pe domnii filistenilor, spunând: Urcaţi-vă de data aceasta, pentru că şi-a deschis toată inima faţă de mine. Atunci domnii filistenilor s-au urcat la ea şi au adus bani în mâinile lor.
19 Şi ea l-a adormit pe genunchii ei; şi a chemat un om şi l-a pus să îi radă cele şapte şuviţe ale capului său; şi ea a început să îl chinuiască; şi puterea lui l-a părăsit.
20 Şi ea a spus: Samson, filistenii sunt asupra ta. Şi el s-a trezit din somnul său şi a spus: Voi ieşi ca în celelalte dăţi şi mă voi scutura. Şi nu ştia că DOMNUL îl părăsise.
21 Dar filistenii l-au luat şi i-au scos ochii; şi l-au coborât la Gaza şi l-au legat cu cătuşe de aramă; şi el măcina în casa închisorii.
22 Totuşi, părul capului său a început să crească din nou după ce fusese ras.
23 Apoi domnii filistenilor s-au adunat ca să ofere un mare sacrificiu lui Dagon, dumnezeul lor, şi să se bucure, pentru că spuneau: Dumnezeul nostru a dat în mâna noastră pe Samson, duşmanul nostru.
24 Şi când poporul l-a văzut, au lăudat pe dumnezeul lor, pentru că spuneau: Dumnezeul nostru a dat în mâna noastră pe duşmanul nostru şi pe nimicitorul ţării noastre, care a ucis pe mulţi dintre noi.
25 Şi s-a întâmplat, când inimile lor erau vesele, că au spus: Chemaţi pe Samson, ca să ne distreze. Şi au chemat pe Samson din casa închisorii; şi el i-a distrat; şi l-au pus între stâlpi.
26 Şi Samson a spus băiatului care îl ţinea de mână: Permite-mi să ating stâlpii pe care stă casa, ca să mă sprijin de ei.
27 Acum, casa era plină de bărbaţi şi de femei; şi toţi domnii filistenilor erau acolo; şi erau pe acoperiş cam trei mii de bărbaţi şi de femei, care priveau în timp ce Samson îi distra.
28 Şi Samson a chemat pe DOMNUL şi a spus: O, DOAMNE Dumnezeule, aminteşte-ţi de mine te rog şi întăreşte-mă, doar de data aceasta, O, Dumnezeule, ca să fiu răzbunat îndată asupra filistenilor pentru cei doi ochi ai mei.
29 Şi Samson a apucat cei doi stâlpi din mijloc pe care stătea casa şi de care era susţinută, pe unul cu mâna lui dreaptă şi pe celălalt cu stânga lui.
30 Şi Samson a spus: Să mor împreună cu filistenii. Şi s-a plecat cu toată puterea lui; şi casa a căzut peste domni şi peste tot poporul care era în ea. Astfel că morţii pe care i-a ucis la moartea sa au fost mai mulţi decât aceia pe care îi ucisese în viaţa sa.
31 Atunci fraţii săi şi toată casa tatălui său au coborât şi l-au luat şi l-au urcat şi l-au îngropat între Ţoreea şi Eştaol, în locul de îngropare al lui Manoah, tatăl său. Şi el judecase pe Israel douăzeci de ani.
1 Şi era un om din muntele Efraim, al cărui nume era Mica.
2 Şi el i-a spus mamei sale: Cei o mie o sută de şekeli care ţi s-au luat, despre care ai blestemat şi ai vorbit în auzul meu, iată, argintul este la mine; eu l-am luat. Şi mama sa a spus: Binecuvântat fii de DOMNUL, fiul meu.
3 Şi după ce a înapoiat cei o mie o sută de şekeli de argint mamei sale, mama sa a spus: Am dedicat, în întregime DOMNULUI, argintul din mâna mea pentru fiul meu, pentru a face un chip cioplit şi un chip turnat; acum de aceea ţi-l voi înapoia.
4 Totuşi a înapoiat banii mamei sale; şi mama sa a luat două sute de şekeli de argint şi i-a dat topitorului, care a făcut din ei un chip cioplit şi un chip turnat, şi amândouă erau în casa lui Mica.
5 Şi bărbatul Mica avea o casă de dumnezei; şi a făcut un efod şi terafimi şi l-a consacrat pe unul dintre copiii săi, care a devenit preotul lui.
6 În zilele acelea nu era împărat în Israel, ci fiecare făcea ce era drept în ochii săi.
7 Şi era un tânăr din Betleem-Iuda, din familia lui Iuda, care era levit şi locuia temporar acolo.
8 Şi omul a plecat din cetatea Betleem-Iuda, ca să locuiască temporar unde ar putea găsi un loc, şi călătorind, a ajuns la muntele Efraim, în casa lui Mica.
9 Şi Mica i-a spus: De unde vii? Iar el i-a spus: Sunt levit din Betleem-Iuda şi merg să locuiesc temporar unde aş găsi un loc.
10 Şi Mica i-a spus: Locuieşte cu mine şi să îmi fii părinte şi preot şi eu îţi voi da zece şekeli de argint pe an şi un rând de haine şi merindele tale. Astfel levitul a intrat.
11 Şi levitul a fost mulţumit să locuiască cu omul acela; şi tânărul i-a fost ca unul dintre fiii săi.
12 Şi Mica a consacrat pe levit; iar tânărul a devenit preotul său şi a stat în casa lui Mica.
13 Atunci Mica a spus: Acum ştiu că DOMNUL îmi va face bine, văzând că am un levit ca preot.
1 În acele zile nu era împărat în Israel, şi în acele zile tribul daniţilor îşi căuta o moştenire de locuit, pentru că până în ziua aceea nu le căzuse toată moştenirea lor între triburile lui Israel.
2 Şi copiii lui Dan au trimis din familia lor cinci bărbaţi din ţinuturile lor, războinici viteji din Ţoreea şi din Eştaol, pentru a spiona ţara şi să o cerceteze; şi le-au spus: Duceţi-vă, cercetaţi ţara; şi când au ajuns la muntele Efraim, la casa lui Mica, au găzduit acolo.
3 Când erau lângă casa lui Mica, au cunoscut vocea tânărului, levitul, şi s-au abătut pe acolo şi i-au spus: Cine te-a adus aici? Şi ce faci tu în acest loc? Şi ce ai tu aici?
4 Şi el le-a spus: Aşa şi aşa s-a purtat Mica cu mine şi m-a angajat şi eu sunt preotul lui.
5 Iar ei i-au spus: Cere sfat, te rugăm, de la Dumnezeu, ca să ştim dacă va fi prosperă calea pe care mergem.
6 Şi preotul le-a spus: Duceţi-vă în pace, calea voastră, pe care mergeţi, este înaintea DOMNULUI.
7 Atunci cei cinci bărbaţi au plecat şi au venit la Lais şi au văzut poporul care era în ea, cum locuiau nepăsători, după felul sidonienilor, liniştiţi şi în siguranţă; şi nu era vreun magistrat în ţară, care să îi dea de ruşine în orice lucru; şi erau departe de sidonieni şi nu aveau afaceri cu vreun om.
8 Şi au venit la fraţii lor, la Ţoreea şi Eştaol, iar fraţii lor le-au zis: Ce spuneţi voi?
9 Iar ei au zis: Ridicaţi-vă, să ne urcăm împotriva lor, pentru că am văzut ţara şi, iată, este foarte bună, iar voi staţi liniştiţi? Nu vă leneviţi a merge şi a intra să stăpâniţi ţara.
10 Când mergeţi, veţi ajunge la un popor în siguranţă şi la o ţară întinsă, pentru că Dumnezeu a dat-o în mâinile voastre; un loc în care nu este lipsă de nimic din ceea ce este pe pământ.
11 Şi de acolo, din Ţoreea şi Eştaol, au plecat şase sute de bărbaţi din familia daniţilor, încinşi cu arme de război.
12 Şi s-au urcat şi au tăbărât la Chiriat-Iearim în Iuda; de aceea au numit acel loc Mahane-Dan, până în ziua aceasta; iată, este în spatele Chiriat-Iearimului.
13 Şi de acolo au trecut la muntele Efraim şi au ajuns până la casa lui Mica.
14 Atunci cei cinci bărbaţi, care se duseseră să spioneze ţara Lais, au răspuns şi au spus fraţilor lor: Ştiţi că în aceste case se află un efod şi terafimi şi un chip cioplit şi un chip turnat? Şi acum, luaţi aminte la ce aveţi de făcut.
15 Şi s-au abătut într-acolo şi au venit la casa tânărului, levitul, la casa lui Mica şi l-au salutat.
16 Şi cei şase sute de bărbaţi încinşi cu armele lor de război, care erau dintre copiii lui Dan, au stat la intrarea porţii.
17 Şi cei cinci bărbaţi, care merseseră să spioneze ţara, s-au urcat, au intrat acolo şi au luat chipul cioplit şi efodul şi terafimii şi chipul turnat; şi preotul stătea la intrarea porţii cu cei şase sute de bărbaţi care erau încinşi cu arme de război.
18 Şi aceştia au intrat în casa lui Mica şi au luat chipul cioplit, efodul şi terafimii şi chipul turnat. Atunci preotul le-a spus: Ce faceţi?
19 Iar ei i-au spus: Taci, pune-ţi mâna la gură şi mergi cu noi şi să ne fii părinte şi preot. Este mai bine pentru tine să fii preot pentru casa unui singur om, sau să fii preot pentru un trib şi o familie în Israel?
20 Şi inima preotului s-a bucurat şi a luat efodul şi terafimii şi chipul cioplit şi a mers în mijlocul poporului.
21 Astfel ei s-au întors şi au plecat; şi au pus înaintea lor pruncii şi vitele şi bagajele.
22 Şi când erau la o distanţă bună de casa lui Mica, bărbaţii care erau în casele de lângă casa lui Mica s-au adunat şi i-au ajuns pe copiii lui Dan.
23 Şi au strigat la copiii lui Dan. Şi ei şi-au întors feţele şi i-au spus lui Mica: Ce îţi este, că ai venit cu o astfel de ceată?
24 Şi el a spus: Mi-aţi luat dumnezeii, pe care i-am făcut, şi pe preot şi aţi plecat, şi ce mai am eu? Şi ce este aceasta ce îmi spuneţi: Ce îţi este?
25 Şi copiii lui Dan i-au spus: Să nu ţi se audă vocea printre noi, ca nu cumva nişte oameni furioşi să vină peste voi şi să îţi pierzi viaţa, împreună cu viaţa celor din casa ta.
26 Şi copiii lui Dan au mers pe drumul lor şi când Mica a văzut că erau prea puternici pentru el, s-a întors şi a mers acasă.
27 Şi au luat lucrurile, pe care le făcuse Mica, şi pe preotul care era la el, şi au venit asupra Laisului, asupra unui popor liniştit şi în siguranţă; şi i-au lovit cu ascuţişul sabiei şi au ars cetatea cu foc.
28 Şi nu era niciun eliberator, pentru că aceasta era departe de Sidon şi nu aveau afaceri cu vreun om; şi era în valea care se află lângă Bet-Rehob. Şi au zidit o cetate şi au locuit în ea.
29 Şi au pus cetăţii numele Dan, după numele lui Dan, tatăl lor, care i se născuse lui Israel; totuşi, mai înainte numele cetăţii era Lais.
30 Şi copiii lui Dan au înălţat chipul cioplit; şi Ionatan, fiul lui Gherşom, fiul lui Manase, el şi fiii săi au fost preoţii tribului lui Dan până în ziua captivităţii ţării.
31 Şi şi-au înălţat chipul cioplit al lui Mica, pe care îl făcuse el, în toate zilele cât a fost casa lui Dumnezeu în Şilo.
1 Şi s-a întâmplat, în zilele acelea când nu era împărat în Israel, că era un levit, care locuia temporar într-o parte a muntelui Efraim, şi el şi-a luat o concubină din Betleem-Iuda.
2 Şi concubina lui a curvit împotriva lui şi a plecat de la el la casa tatălui ei, în Betleem-Iuda, şi a rămas acolo patru luni întregi.
3 Şi soţul ei s-a ridicat şi a mers după ea, să îi vorbească prieteneşte şi să o aducă înapoi, având pe servitorul lui cu el şi doi măgari; şi ea l-a adus în casa tatălui ei; şi când tatăl fetei l-a văzut, s-a bucurat să îl întâlnească.
4 Şi socrul său, tatăl fetei, l-a reţinut; iar el a rămas cu el trei zile; astfel au mâncat şi au băut şi au găzduit acolo.
5 Şi s-a întâmplat, în ziua a patra când s-au trezit dis-de-dimineaţă, că el s-a ridicat să plece şi tatăl fetei a spus ginerelui său: Întăreşte-ţi inima cu o bucată de pâine şi după aceea mergeţi pe drumul vostru.
6 Şi s-au aşezat şi au mâncat şi au băut amândoi împreună, fiindcă tatăl fetei a spus bărbatului: Binevoieşte, te rog, şi rămâi toată noaptea şi să ţi se veselească inima.
7 Şi când bărbatul s-a ridicat să plece, socrul său l-a constrâns; de aceea el a găzduit din nou acolo.
8 Şi s-a trezit dis-de-dimineaţă în ziua a cincea ca să plece; şi tatăl fetei a spus: Întăreşte-ţi inima, te rog. Şi au rămas până după-amiază şi au mâncat amândoi.
9 Şi când bărbatul s-a ridicat să plece, el şi concubina lui şi servitorul său, socrul său, tatăl fetei, i-a spus: Iată, ziua se lasă spre seară; vă rog să rămâneţi toată noaptea; iată, ziua se apropie de sfârşit, găzduieşte aici, ca să ţi se veselească inima; şi mâine plecaţi de dimineaţă pe calea voastră, să te duci acasă.
10 Dar bărbatul nu a dorit să rămână acea noapte, ci s-a ridicat şi a plecat şi a ajuns înaintea Iebusului, care este Ierusalimul; şi cu el erau doi măgari înşeuaţi, concubina lui de asemenea fiind cu el.
11 Şi când erau lângă Iebus, ziua trecuse de mult; şi servitorul a spus stăpânului său: Vino, te rog, să ne abatem în această cetate a iebusiţilor şi să găzduim în ea.
12 Şi stăpânul său i-a spus: Nu ne vom abate pe aici în cetatea unui străin, care nu este a copiilor lui Israel; vom trece la Ghibea.
13 Şi a spus servitorului său: Vino şi să ne apropiem de unul din aceste locuri pentru a găzdui toată noaptea în Ghibea, sau în Rama.
14 Şi au trecut şi au mers pe calea lor; şi soarele a apus asupra lor pe când erau lângă Ghibea, care aparţine lui Beniamin.
15 Şi s-au abătut acolo, pentru a intra şi a găzdui în Ghibea; şi când a intrat, s-a aşezat jos într-o stradă a cetăţii, fiindcă nimeni nu i-a primit în casa lui, ca să găzduiască.
16 Şi, iată, un om bătrân venea de la lucrul său de la câmp, seara, care era de asemenea din muntele Efraim, şi el locuia temporar în Ghibea; dar oamenii locului erau beniamiţi.
17 Şi când şi-a ridicat ochii, a văzut pe bărbatul călător în strada cetăţii; şi bătrânul a spus: Unde te duci şi de unde vii?
18 Iar el i-a spus: Noi trecem din Betleem-Iuda spre latura muntelui lui Efraim; de acolo sunt eu; şi am mers la Betleem-Iuda, dar acum merg la casa DOMNULUI; şi nu este nimeni să mă primească în casă.
19 Noi avem deopotrivă paie şi nutreţ pentru măgarii noştri; şi este pâine şi vin de asemenea pentru mine şi pentru roaba ta şi pentru tânărul care este cu servitorii tăi, nu este lipsă de nimic.
20 Şi bătrânul a spus: Pace fie cu tine; totuşi, să fie toate nevoile tale asupra mea; dar să nu rămâneţi în stradă.
21 Astfel l-a adus în casa lui şi a dat nutreţ măgarilor; şi şi-au spălat picioarele şi au mâncat şi au băut.
22 Şi pe când îşi veseleau inimile, iată, bărbaţii cetăţii, anumiţi fii ai lui Belial, au înconjurat casa şi au bătut la uşă; şi au vorbit bătrânului, stăpânul casei, spunând: Scoate afară pe bărbatul care a intrat în casa ta, ca să îl cunoaştem.
23 Şi bărbatul, stăpânul casei, a ieşit la ei şi le-a spus: Nu, fraţii mei, nu, vă rog, nu vă purtaţi atât de stricat; văzând că acest bărbat a intrat în casa mea, nu faceţi această nebunie.
24 Iată, aici este fiica mea, o fecioară şi concubina lui; pe ele le voi aduce acum afară, şi umiliţi-le şi faceţi cu ele ce vi se pare bine; dar acestui bărbat nu faceţi un astfel de lucru nemernic.
25 Dar bărbaţii nu au dorit să îi dea ascultare; astfel, bărbatul a luat pe concubina sa şi a scos-o afară la ei; şi ei au cunoscut-o şi au abuzat-o toată noaptea până dimineaţa; şi când se ivea dimineaţa, au lăsat-o să plece.
26 Atunci femeia a venit către ziuă şi a căzut la uşa casei omului, unde era domnul ei, până s-a luminat.
27 Şi domnul ei s-a ridicat dimineaţa şi a deschis uşile casei şi a ieşit afară să meargă pe calea sa; şi, iată, femeia, concubina sa, era căzută la uşa casei şi mâinile ei erau pe prag.
28 Şi el i-a spus: Sus şi să mergem. Dar nimeni nu a răspuns. Atunci bărbatul a pus-o pe un măgar şi bărbatul s-a ridicat şi s-a dus spre locul său.
29 Şi când a ajuns acasă, a luat un cuţit şi a apucat pe concubina sa şi a împărţit-o, după oasele ei, în douăsprezece bucăţi şi a trimis-o în toate ţinuturile lui Israel.
30 Şi a fost astfel, că toţi cei care au văzut au spus: Nu a mai fost o astfel de faptă şi nici nu s-a mai văzut din ziua când copiii lui Israel au ieşit din ţara Egiptului până în ziua aceasta; gândiţi-vă la aceasta, sfătuiţi-vă şi vorbiţi.
1 Atunci toţi copiii lui Israel au ieşit şi adunarea s-a strâns ca un singur om, de la Dan până la Beer-Şeba, cu ţara Galaadului, la DOMNUL la Miţpa.
2 Şi mai marii întregului popor, din toate triburile lui Israel, s-au prezentat în adunarea poporului lui Dumnezeu, patru sute de mii de oameni pedeştri care scoteau sabia.
3 (Şi copiii lui Beniamin au auzit că copiii lui Israel s-au urcat la Miţpa.) Atunci copiii lui Israel au spus: Spuneţi-ne, cum a fost această stricăciune?
4 Şi levitul, soţul femeii care fusese ucisă, a răspuns şi a zis: Sosisem la Ghibea, care aparţine lui Beniamin, eu şi concubina mea, ca să găzduiesc acolo.
5 Şi bărbaţii din Ghibea s-au ridicat împotriva mea şi noaptea au înconjurat de jur împrejur casa, din cauza mea, şi s-au gândit să mă ucidă; şi au forţat-o pe concubina mea, încât a murit.
6 Şi am luat pe concubina mea şi am tăiat-o în bucăţi şi am trimis-o în tot ţinutul moştenirii lui Israel; fiindcă au lucrat o desfrânare şi o nebunie în Israel.
7 Iată, voi sunteţi toţi copii ai lui Israel, daţi-vă aici părerea şi sfatul.
8 Şi tot poporul s-a ridicat ca un singur om, spunând: Niciunul dintre noi nu vom merge la cortul său şi niciunul dintre noi nu se va întoarce la casa lui.
9 Ci acum, acesta va fi lucrul pe care îl vom face cu Ghibea: ne vom urca împotriva ei prin sorţ.
10 Şi vom lua zece bărbaţi din o sută din toate triburile lui Israel şi o sută din o mie şi o mie din zece mii, ca să aducă merinde pentru popor, ca să le facă, după ce ajung în Ghibea lui Beniamin, conform cu toată nebunia pe care au lucrat-o în Israel.
11 Astfel, toţi bărbaţii lui Israel s-au adunat împotriva cetăţii, uniţi ca un singur om.
12 Şi triburile lui Israel au trimis oameni la tot tribul lui Beniamin, spunând: Ce stricăciune este aceasta care s-a făcut între voi?
13 Şi acum, daţi-ne pe bărbaţii aceia, pe copiii lui Belial, care sunt în Ghibea, ca să îi dăm la moarte şi să îndepărtăm răul din Israel. Dar copiii lui Beniamin au refuzat să dea ascultare vocii fraţilor lor, copiii lui Israel.
14 Ci copiii lui Beniamin s-au adunat din cetăţi la Ghibea, ca să iasă la bătălie cu copiii lui Israel.
15 Şi copiii lui Beniamin din cetăţi au fost număraţi, în acel timp, douăzeci şi şase de mii de bărbaţi care scoteau sabia, în afară de locuitorii din Ghibea, care au fost număraţi şapte sute de bărbaţi aleşi.
16 În tot acest popor erau şapte sute de bărbaţi aleşi, stângaci, fiecare putea să tragă pietre cu praştia într-un fir de păr şi să nu dea greş.
17 Şi bărbaţii din Israel au fost număraţi în afară de Beniamin, patru sute de mii de bărbaţi care scoteau sabia, toţi aceştia erau bărbaţi de război.
18 Şi copiii lui Israel s-au ridicat şi s-au urcat la casa lui Dumnezeu şi au cerut sfat de la Dumnezeu şi au spus: Care dintre noi să se urce cel dintâi la bătălia împotriva copiilor lui Beniamin? Şi DOMNUL a spus: Iuda să se urce întâi.
19 Şi copiii lui Israel s-au sculat dimineaţa şi au aşezat tabăra împotriva Ghibei.
20 Şi bărbaţii lui Israel au ieşit la bătălie împotriva lui Beniamin; şi bărbaţii lui Israel s-au desfăşurat să lupte împotriva lor, la Ghibea.
21 Şi copiii lui Beniamin au ieşit din Ghibea şi au culcat la pământ dintre israeliţi, în ziua aceea, douăzeci şi două de mii de bărbaţi.
22 Şi poporul, bărbaţii lui Israel, s-au încurajat şi din nou s-au desfăşurat în locul în care se desfăşuraseră în ziua întâi.
23 (Şi copiii lui Israel s-au urcat şi au plâns înaintea DOMNULUI până seara; şi au cerut sfat de la DOMNUL, spunând: Să mă mai urc la bătălie împotriva copiilor lui Beniamin, fratele meu? Şi DOMNUL a spus: Urcă-te împotriva lui.)
24 Şi copiii lui Israel s-au apropiat a doua zi împotriva copiilor lui Beniamin.
25 Şi Beniamin a ieşit împotriva lor din Ghibea a doua zi şi din nou au culcat la pământ dintre copiii lui Israel, optsprezece mii de bărbaţi; toţi aceştia scoteau sabia.
26 Atunci toţi copiii lui Israel şi tot poporul s-au urcat şi au venit la casa lui Dumnezeu şi au plâns şi au şezut acolo înaintea DOMNULUI şi au postit în ziua aceea până seara şi au oferit ofrande arse şi ofrande de pace înaintea DOMNULUI.
27 Şi copiii lui Israel au întrebat pe DOMNUL, (deoarece chivotul legământului lui Dumnezeu era acolo în acele zile,
28 Şi Fineas, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron, stătea înaintea lui în acele zile), spunând: Să mai ies încă la bătălie împotriva fiilor lui Beniamin, fratele meu, sau să încetez? Şi DOMNUL a spus: Urcă-te, pentru că mâine îi voi da în mâna ta.
29 Şi Israel a pus pânditori în jurul Ghibei.
30 Şi, în a treia zi, copiii lui Israel s-au urcat împotriva fiilor lui Beniamin şi s-au desfăşurat împotriva Ghibei, ca şi în celelalte dăţi.
31 Şi copiii lui Beniamin au ieşit împotriva poporului şi au fost atraşi departe de cetate; şi au început să lovească în popor şi să ucidă, cam treizeci de bărbaţi din Israel, ca şi în celelalte dăţi, pe drumurile mari, dintre care unul duce la casa lui Dumnezeu, iar altul la Ghibea în câmpie.
32 Şi copiii lui Beniamin au spus: Sunt doborâţi înaintea noastră ca şi întâia dată. Dar copiii lui Israel au spus: Să fugim şi să îi atragem departe de cetate, la drumurile mari.
33 Şi toţi bărbaţii lui Israel s-au ridicat din locul lor şi s-au desfăşurat la Baal-Tamar; şi pânditorii lui Israel au ieşit din locul lor, din pajiştile Ghibei.
34 Şi au venit împotriva Ghibei zece mii de bărbaţi aleşi din tot Israelul şi bătălia a fost grea, dar ei nu ştiau că răul era aproape de ei.
35 Şi DOMNUL a lovit pe Beniamin înaintea lui Israel; şi copiii lui Israel au culcat la pământ dintre beniamiţi în acea zi douăzeci şi cinci de mii o sută de bărbaţi; toţi aceştia scoteau sabia.
36 Astfel, copiii lui Beniamin au văzut că erau doborâţi; fiindcă bărbaţii lui Israel au făcut loc beniamiţilor, pentru că se încredeau în pânditorii pe care îi puseseră lângă Ghibea.
37 Şi pânditorii s-au grăbit şi s-au năpustit asupra Ghibei; şi pânditorii s-au apropiat şi au lovit toată cetatea cu ascuţişul sabiei.
38 Acum, era un semn anumit între bărbaţii lui Israel şi pânditori, ca să înalţe o mare flacără cu fum din cetate.
39 Şi după ce bărbaţii lui Israel se retrăseseră din bătălie, Beniamin a început să lovească şi să ucidă dintre bărbaţii lui Israel cam treizeci de persoane, pentru că au spus: Într-adevăr sunt doborâţi dinaintea noastră, ca în prima luptă.
40 Dar când flacăra a început să se ridice din cetate ca un stâlp de fum, beniamiţii au privit înapoia lor şi, iată, flacăra cetăţii se înălţa la cer.
41 Şi când bărbaţii lui Israel s-au întors din nou, bărbaţii lui Beniamin au fost uimiţi, pentru că au văzut că răul venise peste ei.
42 De aceea şi-au întors spatele dinaintea bărbaţilor lui Israel spre calea pustiei, dar bătălia i-a ajuns; şi pe cei care ieşeau din cetăţi i-au culcat la pământ în mijlocul lor.
43 Astfel i-au înconjurat pe beniamiţi, de jur împrejur, şi i-au urmărit şi i-au călcat cu uşurinţă până spre Ghibea, înspre răsăritul soarelui.
44 Şi au căzut din Beniamin optsprezece mii de bărbaţi, toţi aceştia erau războinici viteji.
45 Şi s-au întors şi au fugit spre pustie la stânca Rimon şi israeliţii au strâns dintre ei cinci mii de bărbaţi la drumurile mari şi i-au urmărit îndeaproape până la Ghideom şi au ucis două mii de bărbaţi dintre ei.
46 Astfel că toţi cei care au căzut în acea zi din Beniamin au fost douăzeci şi cinci de mii de bărbaţi care scoteau sabia; toţi aceştia erau războinici viteji.
47 Dar şase sute de bărbaţi s-au întors şi au fugit în pustie la stânca Rimon şi au rămas la stânca Rimon patru luni.
48 Şi bărbaţii lui Israel s-au întors din nou peste copiii lui Beniamin şi i-au lovit cu ascuţişul sabiei, precum şi pe oamenii din fiecare cetate şi animalele şi tot ce venea la mână; de asemenea au dat foc tuturor cetăţilor la care au ajuns.
1 Şi bărbaţii lui Israel juraseră în Miţpa, spunând: Niciunul dintre noi nu va da pe fiica sa de soţie, lui Beniamin.
2 Şi poporul a venit la casa lui Dumnezeu şi a rămas acolo până seara înaintea lui Dumnezeu; şi şi-au ridicat vocile şi au plâns mult,
3 Şi au spus: O, DOAMNE Dumnezeul lui Israel, de ce s-a întâmplat aceasta în Israel, ca să lipsească astăzi un trib din Israel?
4 Şi s-a întâmplat a doua zi că poporul s-a sculat devreme şi a zidit acolo un altar şi au oferit ofrande arse şi ofrande de pace.
5 Şi copiii lui Israel au spus: Cine dintre toate triburile lui Israel nu s-a urcat cu adunarea înaintea DOMNULUI? Pentru că făcuseră un mare jurământ referitor la cel care nu s-a urcat la DOMNUL la Miţpa, spunând: Cu siguranţă va fi dat la moarte.
6 Şi copiii lui Israel s-au pocăit pentru Beniamin, fratele lor, şi au spus: Un trib este stârpit din Israel astăzi.
7 Cum să facem rost de soţii pentru cei care rămân, văzând că am jurat pe DOMNUL că nu le vom da dintre fiicele noastre, de soţii?
8 Şi au spus: Care dintre triburile lui Israel nu s-a urcat la Miţpa la DOMNUL? Şi, iată, nimeni nu venise la tabără, la adunare, din Iabes-Galaad.
9 Fiindcă poporul a fost numărat şi, iată, nu era acolo nimeni dintre locuitorii Iabes-Galaadului.
10 Şi adunarea a trimis acolo douăsprezece mii de oameni dintre cei mai viteji şi le-au poruncit, spunând: Duceţi-vă şi loviţi cu ascuţişul sabiei pe locuitorii din Iabes-Galaad împreună cu femei şi copii.
11 Şi acesta este lucrul pe care să îl faceţi: Să nimiciţi cu desăvârşire orice parte bărbătească şi pe orice femeie care s-a culcat cu bărbat.
12 Şi au găsit printre locuitorii din Iabes-Galaad patru sute de fecioare tinere, care nu cunoscuseră bărbat şi care nu s-au culcat cu parte bărbătească; şi le-au adus în tabără la Şilo, care este în ţara Canaanului.
13 Şi întreaga adunare a trimis pe câţiva să vorbească copiilor lui Beniamin, care erau la stânca Rimon şi să îi cheme paşnic.
14 Şi Beniamin s-a întors în acel timp şi ei le-au dat de soţii pe acelea pe care le-au lăsat vii dintre femeile Iabes-Galaadului; şi totuşi nu le ajungeau.
15 Şi poporului s-a pocăit pentru Beniamin, pentru că DOMNUL făcuse o spărtură în triburile lui Israel.
16 Atunci bătrânii adunării au spus: Cum să facem rost de soţii pentru cei care rămân, văzând că femeile au fost nimicite din Beniamin?
17 Şi au spus: Trebuie să fie o moştenire pentru cei scăpaţi din Beniamin, să nu fie nimicit un trib din Israel.
18 Totuşi, nu putem să le dăm soţii dintre fiicele noastre, căci copiii lui Israel au jurat, spunând: Blestemat fie cel care dă o soţie lui Beniamin.
19 Atunci au spus: Iată, este o sărbătoare anuală a DOMNULUI în Şilo, într-un loc care este spre nord de Betel, spre est de drumul mare care urcă de la Betel la Sihem, şi spre sud de Lebona.
20 De aceea au poruncit copiilor lui Beniamin, spunând: Duceţi-vă şi pândiţi în vii;
21 Şi vedeţi şi, iată, dacă fetele din Şilo ies să danseze cu dansuri, atunci ieşiţi dintre vii şi fiecare bărbat să îşi prindă o soţie dintre fiicele din Şilo şi apoi duceţi-vă în ţara lui Beniamin.
22 Şi dacă părinţii lor sau fraţii lor vor veni la noi să se plângă, atunci le vom spune: Fiţi binevoitori cu ei din cauza noastră; fiindcă în război nu i-am păstrat fiecărui bărbat soţia, pentru că nu voi le-aţi dat de data aceasta, ca să fiţi vinovaţi.
23 Şi copiii lui Beniamin au făcut astfel şi şi-au prins soţii, conform numărului lor, dintre cele care dansau, pe care le-au prins; şi au mers şi s-au întors la moştenirea lor şi au reparat cetăţile şi au locuit în ele.
24 Şi copiii lui Israel au plecat de acolo în timpul acela, fiecare om la tribul său şi la familia sa, şi au ieşit de acolo fiecare la moştenirea sa.
25 În acele zile nu era împărat în Israel; fiecare om făcea ceea ce era drept în ochii săi.