1 Cuvintele lui Ieremia, fiul lui Hilchia, dintre preoţii care erau în Anatot în ţara lui Beniamin;
2 Către care cuvântul DOMNULUI a venit în zilele lui Iosia, fiul lui Amon, împăratul lui Iuda, în al treisprezecelea an al domniei lui.
3 S-a întâmplat de asemenea în zilele lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, până la sfârşitul anului al unsprezecelea al lui Zedechia, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, până la ducerea Ierusalimului în captivitate în luna a cincea.
4 Atunci cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând:
5 Înainte de a te forma în pântece te-am cunoscut; şi înainte să fi ieşit tu din pântece te-am sfinţit şi te-am rânduit profet către naţiuni.
6 Atunci am spus eu: Ah, Doamne DUMNEZEULE! Iată, eu nu pot vorbi, pentru că sunt copil.
7 Dar DOMNUL mi-a spus: Nu spune: Sunt copil, pentru că vei merge la toţi aceia la care te voi trimite şi vei vorbi orice îţi voi porunci.
8 Nu te teme de feţele lor, pentru că eu sunt cu tine pentru a te elibera, spune DOMNUL.
9 Atunci DOMNUL şi-a întins mâna şi mi-a atins gura. Şi DOMNUL mi-a spus: Iată, am pus cuvintele mele în gura ta.
10 Vezi, în această zi te-am pus peste naţiuni şi peste împărăţii, pentru a dezrădăcina şi a dărâma şi a distruge şi a surpa, pentru a zidi şi pentru a sădi.
11 Mai mult, cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând: Ieremia, ce vezi? Iar eu am spus: Văd un toiag de migdal.
12 Atunci DOMNUL mi-a spus: Ai văzut bine, pentru că voi grăbi cuvântul meu pentru a-l împlini.
13 Şi cuvântul DOMNULUI a venit la mine a doua oară, spunând: Ce vezi? Iar eu am spus: Văd un cazan fierbând; şi faţa lui este spre nord.
14 Atunci DOMNUL mi-a spus: Din nord va izbucni un rău peste toţi locuitorii ţării.
15 Pentru că, iată, voi chema toate familiile împărăţiilor nordului, spune DOMNUL; şi vor veni şi fiecare îşi va aşeza tronul său la intrarea porţilor Ierusalimului şi împotriva tuturor zidurilor lui de jur împrejur, şi împotriva tuturor cetăţilor lui Iuda.
16 Şi voi rosti judecăţile mele împotriva lor referitor la toată răutatea lor, ei care m-au părăsit şi au ars tămâie altor dumnezei şi s-au închinat înaintea lucrărilor mâinilor lor.
17 Tu, de aceea, încinge-ţi coapsele şi ridică-te şi vorbeşte-le tot ce îţi poruncesc; nu te descuraja din cauza feţelor lor, ca nu cumva să te cobor înaintea lor.
18 Fiindcă, iată, te-am făcut în această zi o cetate apărată şi un stâlp de fier şi ziduri de aramă împotriva întregii ţări, împotriva împăraţilor lui Iuda, împotriva prinţilor lui, împotriva preoţilor lui şi împotriva poporului ţării.
19 Şi vor lupta împotriva ta; dar nu te vor învinge, pentru că eu sunt cu tine, spune DOMNUL, pentru a te elibera.
1 Mai mult, cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând:
2 Mergi şi strigă în urechile Ierusalimului, spunând: Astfel spune DOMNUL: Îmi amintesc de tine, de bunătatea tinereţii tale, de dragostea din timpul logodirii tale, când m-ai urmat în pustie, într-o ţară nesemănată.
3 Sfânt era Israel pentru DOMNUL şi primele roade ale venitului său; toţi cei care îl mănâncă vor fi vinovaţi; răul va veni peste ei, spune DOMNUL.
4 Ascultaţi cuvântul DOMNULUI, voi, casă a lui Iacob şi toate familiile casei lui Israel:
5 Astfel spune DOMNUL: Ce nelegiuire au găsit părinţii voştri în mine, că s-au depărtat de mine şi au mers după deşertăciune şi au devenit deşerţi?
6 Nici nu au spus: Unde este DOMNUL care ne-a scos din ţara Egiptului, care ne-a condus prin pustie, printr-o ţară de deşerturi şi de gropi, printr-o ţară a secetei şi a umbrei morţii, printr-o ţară prin care nu trecuse nimeni şi unde nu locuise niciun om?
7 Şi v-am adus într-o ţară roditoare, pentru a mânca rodul ei şi bunătatea ei; dar când aţi intrat, aţi întinat ţara mea şi aţi făcut moştenirea mea o urâciune.
8 Preoţii nu au spus: Unde este DOMNUL? Şi cei care mânuiau legea nu m-au cunoscut; păstorii de asemenea au încălcat legea împotriva mea şi profeţii au profeţit prin Baal şi au umblat după lucruri care nu sunt de folos.
9 De aceea vă voi implora încă, spune DOMNUL, şi pe copiii copiilor voştri îi voi implora.
10 De aceea treceţi peste insulele Chitimului şi vedeţi; şi trimiteţi la Chedar şi luaţi aminte cu atenţie şi vedeţi dacă este un astfel de lucru.
11 Şi-a schimbat vreo naţiune dumnezeii ei, care totuşi nu sunt dumnezei? Dar poporul meu şi-a schimbat gloria pentru ceea ce nu este de folos.
12 Fiţi înmărmurite, voi cerurilor, la aceasta, şi înfricoşaţi-vă, faceţi-vă ca pustiul, spune DOMNUL.
13 Căci poporul meu a făcut două rele; m-au părăsit, izvorul apelor vii şi şi-au săpat fântâni, fântâni crăpate, care nu pot ţine apă.
14 Este Israel un servitor? Este el un sclav născut în casă? De ce este el jefuit?
15 Leii tineri au răcnit împotriva lui, şi au strigat şi i-au risipit ţara; cetăţile lui sunt arse şi fără locuitori.
16 De asemenea copiii lui Nof şi ai lui Tahpanes ţi-au spart creştetul capului.
17 Nu ţi-ai făcut singur aceasta, în aceea că ai părăsit pe DOMNUL Dumnezeul tău, în timp ce el te conducea pe cale?
18 Şi acum ce ai tu a face pe calea Egiptului, să bei apele din Şihor? Sau ce ai tu a face pe calea Asiriei, să bei apele râului?
19 Propria ta stricăciune te va corecta şi decăderile tale te vor mustra; să ştii de aceea şi vezi că este un rău şi amar că l-ai părăsit pe DOMNUL Dumnezeul tău şi că frica mea nu este în tine, spune Domnul DUMNEZEUL oştirilor.
20 Pentru că din vechime ţi-am rupt jugul şi ţi-am rupt legăturile; iar tu ai spus: Nu voi călca legea; când pe fiecare deal înalt şi sub fiecare copac verde te plimbi, curvind.
21 Totuşi eu te sădisem ca viţă nobilă, o sămânţă cu totul bună; cum atunci te-ai schimbat faţă de mine în planta stricată a unei viţe străine?
22 Căci chiar dacă te-ai spăla cu silitră şi ai folosi mult săpun, totuşi nelegiuirea ta este însemnată înaintea mea, spune DOMNUL Dumnezeu.
23 Cum poţi spune: Nu sunt întinată, nu am mers după Baali? Priveşte-ţi calea în vale, cunoaşte ce ai făcut: tu eşti o dromaderă iute care îşi încrucişează căile;
24 Măgăriţă sălbatică obişnuită cu pustia, care adulmecă vântul după plăcerea ei; cine o abate în aprinderea ei? Toţi cei care o caută nu se vor obosi; o vor găsi în luna ei.
25 Fereşte-ţi piciorul de la a fi desculţ şi gâtul tău de la sete; dar tu ai spus: Nu este speranţă, nu, pentru că am iubit străini şi după ei voi merge.
26 Precum hoţul se ruşinează când este găsit, tot astfel se ruşinează casa lui Israel: ei, împăraţii lor, prinţii lor şi preoţii lor şi profeţii lor,
27 Spunând unui trunchi: Tu eşti tatăl meu; şi unei pietre: Tu m-ai născut, pentru că ei şi-au întors spatele la mine şi nu faţa; dar în timpul tulburării lor vor spune: Ridică-te şi salvează-ne.
28 Dar unde sunt dumnezeii tăi pe care ţi i-ai făcut? Să se ridice ei, dacă pot să te salveze în timpul tulburării tale; căci conform numărului cetăţilor tale sunt dumnezeii tăi, Iuda!
29 Pentru ce vă certaţi cu mine? Toţi aţi încălcat legea împotriva mea, spune DOMNUL.
30 În zadar am lovit pe copiii voştri; nu au acceptat nicio disciplinare; propria voastră sabie i-a mâncat pe profeţii voştri ca un leu nimicitor.
31 Voi, această generaţie, vedeţi cuvântul DOMNULUI. Am fost eu un pustiu pentru Israel? O ţară a întunericului? Pentru ce spune poporul meu: Noi suntem domni; nu vom mai veni la tine?
32 Poate o fecioară să îşi uite podoabele ei, sau o mireasă, îmbrăcămintea ei? Totuşi, de zile fără număr, poporul meu m-a uitat.
33 De ce îţi îmbunătăţeşti calea pentru a căuta dragoste? De aceea ai învăţat şi pe cei stricaţi căile tale.
34 De asemenea în poalele hainelor tale este găsit sângele sufletelor săracilor nevinovaţi; nu am aflat aceasta prin căutare tainică ci pe toate acestea s-a găsit.
35 Totuşi tu spui: Pentru că sunt nevinovată, cu siguranţă mânia lui se va întoarce de la mine. Iată, te voi certa, pentru că spui: Nu am păcătuit.
36 De ce alergi încoace şi încolo atât de mult pentru a-ţi schimba calea? De asemenea te vei ruşina de Egipt, precum te-ai ruşinat de Asiria.
37 Da, tu vei ieşi de la el şi mâinile tale vor fi pe capul tău, pentru că DOMNUL a respins pe cei în care te încrezi şi nu vei prospera în ei.
1 Ei spun: Dacă un bărbat îşi lasă soţia şi ea pleacă de la el şi devine a altui bărbat, se va întoarce el din nou la ea? Nu va fi ţara aceea mult întinată? Dar tu ai făcut pe curva cu mulţi apropiaţi; totuşi întoarce-te la mine, spune DOMNUL.
2 Ridică-ţi ochii spre înălţimi şi vezi unde nu te-ai culcat cu cineva. Pe căi ai şezut pentru ei, precum arabul în pustie; şi ai întinat ţara cu curviile tale şi cu stricăciunea ta.
3 De aceea ploile au fost oprite şi nu a fost ploaie târzie; şi tu ai avut fruntea unei curve, ai refuzat să te ruşinezi.
4 Nu vrei de acum să strigi către mine: Tatăl meu, tu eşti călăuza tinereţii mele?
5 Îşi va reţine el mânia pentru totdeauna? O va ţine el până la sfârşit? Iată, ai vorbit şi ai făcut lucruri rele cât ai putut.
6 DOMNUL mi-a spus de asemenea în zilele împăratului Iosia: Ai văzut ceea ce a făcut Israelul decăzut? S-a urcat pe fiecare munte înalt şi sub fiecare copac verde şi acolo a făcut pe curva.
7 Şi am spus după ce a făcut toate aceste lucruri: Întoarce-te la mine. Dar nu s-a întors. Şi perfida ei soră, Iuda, a văzut aceasta.
8 Şi am văzut că, după ce pentru toate motivele prin care Israelul decăzut a comis adulter, am alungat-o şi i-am dat un act de divorţ; totuşi perfida ei soră, Iuda, nu s-a temut, ci a mers şi de asemenea a făcut pe curva.
9 Şi s-a întâmplat prin uşurinţa curviei ei, că a întinat ţara şi a comis adulter cu pietre şi cu trunchiuri.
10 Şi cu toate acestea perfida ei soră, Iuda, nu s-a întors la mine cu toată inima ei, ci cu prefăcătorie, spune DOMNUL.
11 Şi DOMNUL mi-a spus: Israelul decăzut s-a declarat drept mai mult decât perfida lui soră, Iuda.
12 Du-te şi vesteşte aceste cuvinte spre nord şi spune: Întoarce-te, tu Israele decăzut, spune DOMNUL; şi nu voi face ca mânia mea să cadă peste voi, pentru că sunt milostiv, spune DOMNUL şi nu voi ţine mânie pentru totdeauna.
13 Numai să îţi recunoşti nelegiuirea, că ai încălcat legea împotriva DOMNULUI Dumnezeului tău şi ţi-ai împrăştiat căile către străini sub fiecare copac verde, şi voi nu aţi ascultat de vocea mea, spune DOMNUL.
14 Întoarceţi-vă, voi copii decăzuţi, spune DOMNUL, pentru că sunt căsătorit cu voi; şi vă voi lua pe unul dintr-o cetate şi pe doi dintr-o familie şi vă voi aduce în Sion;
15 Şi vă voi da păstori conform cu inima mea care vă vor paşte cu înţelegere şi cunoştinţă.
16 Şi se va întâmpla, când vă veţi înmulţi şi veţi creşte în ţară, în acele zile, spune DOMNUL, că ei nu vor mai spune: Chivotul legământului DOMNULUI; nici nu le va veni în minte, nici nu îşi vor aminti de el; nici nu îl vor cerceta; nici nu se va mai face aceasta.
17 În acel timp ei vor numi Ierusalimul tronul DOMNULUI; şi toate naţiunile se vor aduna la el, pentru numele DOMNULUI, la Ierusalim; şi nu vor mai umbla după închipuirea inimii lor rele.
18 În acele zile casa lui Iuda va umbla cu casa lui Israel şi ei vor veni împreună din ţara de la nord în ţara pe care am dat-o ca moştenire părinţilor voştri.
19 Dar eu am spus: Cum să te pun printre copii şi să îţi dau o ţară plăcută, o moştenire frumoasă a oştirilor naţiunilor? Şi am mai spus: Mă vei numi: Tatăl meu; şi nu te vei întoarce de la mine.
20 Cu adevărat precum o soţie cu perfidie se depărtează de soţul ei, tot astfel v-aţi purtat voi cu perfidie cu mine, casă a lui Israel, spune DOMNUL.
21 O voce s-a auzit pe înălţimi, plâns şi cereri ale copiilor lui Israel, pentru că şi-au pervertit calea şi l-au uitat pe DOMNUL Dumnezeul lor.
22 Întoarceţi-vă, voi copii decăzuţi, eu vă voi vindeca decăderile. Iată, noi venim la tine, pentru că tu eşti DOMNUL Dumnezeul nostru.
23 Cu adevărat în zadar se aşteaptă salvare de la dealuri şi de la mulţimea munţilor. Cu adevărat în DOMNUL Dumnezeul nostru este salvarea lui Israel.
24 Fiindcă ruşinea a mistuit munca părinţilor noştri din tinereţea noastră: turmele lor şi cirezile lor, pe fiii lor şi pe fiicele lor.
25 Noi zăcem în ruşinea noastră şi ocara noastră ne acoperă, pentru că am păcătuit împotriva DOMNULUI Dumnezeul nostru, noi şi părinţii noştri, din tinereţea noastră şi până în această zi şi nu am ascultat de vocea DOMNULUI Dumnezeul nostru.
1 Dacă te vei întoarce, Israele, spune DOMNUL, întoarce-te la mine; şi dacă vei îndepărta urâciunile tale dinaintea vederii mele, atunci nu te vei mai clinti.
2 Şi vei jura: DOMNUL trăieşte, în adevăr, în judecată şi în dreptate; şi naţiunile se vor binecuvânta în el şi în el se vor făli.
3 Pentru că astfel spune DOMNUL către bărbaţii lui Iuda şi către Ierusalim: Desţeleniţi-vă pământul înţelenit şi nu semănaţi printre spini.
4 Circumcideţi-vă pentru DOMNUL şi îndepărtaţi prepuţurile inimii voastre, voi bărbaţi ai lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului; ca nu cumva furia mea, ca un foc, să izbucnească şi să ardă astfel încât nimeni să nu o poată stinge, din cauza facerilor voastre de rău.
5 Vestiţi în Iuda şi faceţi cunoscut în Ierusalim şi spuneţi: Sunaţi trâmbiţa în ţară; strigaţi, strângeţi-vă împreună şi spuneţi: Adunaţi-vă şi să intrăm în cetăţile apărate.
6 Înălţaţi steagul spre Sion; retrageţi-vă, nu vă opriţi, pentru că voi aduce răul de la nord şi o mare nimicire.
7 Leul s-a ridicat din desişul lui şi nimicitorul neamurilor este pe drum; el a ieşit din locul său ca să îţi prefacă ţara în pustiu; şi cetăţile tale vor fi risipite, fără vreun locuitor.
8 Pentru aceasta, încingeţi-vă cu pânză de sac, plângeţi şi urlaţi, pentru că mânia înverşunată a DOMNULUI nu s-a abătut de la noi.
9 Şi se va întâmpla în acea zi, spune DOMNUL, că inima împăratului va pieri şi de asemenea inima prinţilor; şi preoţii vor fi înmărmuriţi şi profeţii se vor minuna.
10 Atunci am spus: Ah, Doamne DUMNEZEULE! Cu adevărat ai înşelat mult pe acest popor şi Ierusalimul, spunând: Veţi avea pace; cu toate că sabia ajunge până la suflet.
11 În acel timp se va spune acestui popor şi Ierusalimului: Un vânt uscat din înălţimile din pustie spre fiica poporului meu, nu ca să vânture, nici ca să cureţe,
12 Chiar un vânt puternic din acele locuri va veni la mine: acum de asemenea, voi rosti judecăţi împotriva lor.
13 Iată, el se va înălţa ca norii şi carele lui vor fi ca un vârtej de vânt; caii lui sunt mai iuţi decât acvilele. Vai nouă! pentru că suntem jefuiţi.
14 Ierusalime, spală-ţi inima de stricăciune, ca să fii salvat. Până când vor găzdui în tine gândurile tale deşarte?
15 Pentru că o voce face cunoscută din Dan şi face să se audă nenorocirea din muntele Efraim.
16 Daţi de ştire naţiunilor; iată, faceţi să se audă împotriva Ierusalimului, că paznici vin dintr-o ţară îndepărtată şi îşi înalţă vocea împotriva cetăţilor lui Iuda.
17 Precum paznicii unui ogor, sunt ei împotriva lui de jur împrejur, pentru că el s-a răzvrătit împotriva mea, spune DOMNUL.
18 Calea ta şi facerile tale ţi-au adus aceste lucruri asupra ta; aceasta este stricăciunea ta; deoarece este amară, deoarece ajunge până la inima ta.
19 Adâncurile mele! Adâncurile mele! Sunt îndurerat chiar în inima mea; inima mea vuieşte în mine; nu pot să tac, deoarece tu ai auzit; suflete al meu, sunetul trâmbiţei, alarma de război!
20 Nimicire peste nimicire se strigă, pentru că toată ţara este prădată; dintr-odată corturile mele sunt prădate şi într-o clipă, covoarele mele.
21 Până când voi vedea steagul şi voi auzi sunetul trâmbiţei?
22 Pentru că poporul meu este nebun, ei nu m-au cunoscut; sunt copii prostuţi şi nu au înţelegere; sunt înţelepţi pentru a face răul, dar pentru a face binele nu au cunoaştere.
23 Am privit pământul şi, iată, era fără formă şi gol; şi cerurile, nici ele nu aveau lumină.
24 Am privit munţii şi, iată, tremurau; şi toate dealurile se mişcau uşor.
25 Am privit şi, iată, nu era niciun om; şi toate păsările cerurilor fugiseră.
26 Am privit şi, iată, locul roditor era o pustie şi toate cetăţile lui erau dărâmate la prezenţa DOMNULUI şi înaintea mâniei sale înverşunate.
27 Pentru că astfel a spus DOMNUL: Toată ţara va fi pustiită; totuşi nu o voi mistui deplin.
28 Pentru aceasta pământul va jeli şi cerurile de deasupra vor fi negre, pentru că eu am vorbit aceasta, am hotărât-o şi nu mă voi pocăi, nici nu mă voi întoarce înapoi de la ea.
29 Întreaga cetate va fugi de vuietul călăreţilor şi arcaşilor; ei vor intra în desişuri şi se vor căţăra pe stânci: fiecare cetate va fi părăsită şi niciun om nu va locui în ele.
30 Şi după ce eşti prădată, ce vei face? Chiar dacă te îmbraci cu stacojiu, chiar dacă te împodobeşti cu podoabe de aur, chiar dacă îţi vei mări ochii cu vopsea, în zadar te vei face frumoasă: iubiţii tăi te vor dispreţui, îţi vor căuta viaţa.
31 Pentru că am auzit o voce ca a unei femei în durerile naşterii şi chinul ca a celei care naşte pe întâiul ei născut, vocea fiicei Sionului, care se tânguie, care îşi întinde mâinile, spunând: Vai mie acum! Pentru că sufletul meu este obosit din cauza ucigaşilor.
1 Alergaţi încoace şi încolo pe străzile Ierusalimului şi vedeţi acum şi aflaţi şi căutaţi în pieţele lui, dacă puteţi găsi un om, dacă este vreunul care face judecată, care caută adevărul; şi îl voi ierta.
2 Şi deşi ei spun: DOMNUL trăieşte; cu siguranţă ei jură fals.
3 DOAMNE, nu sunt ochii tăi asupra adevărului? tu i-ai lovit, dar ei nu sunt mâhniţi; i-ai mistuit, dar ei au refuzat să primească disciplinarea; şi-au făcut feţele mai tari decât o stâncă, au refuzat să se întoarcă.
4 De aceea eu am spus: Într-adevăr, aceştia sunt săraci şi sunt nebuni, pentru că nu cunosc calea DOMNULUI, nici judecata Dumnezeului lor.
5 Mă voi duce la oamenii însemnaţi şi le voi vorbi, pentru că ei au cunoscut calea DOMNULUI şi judecata Dumnezeului lor; dar aceştia au rupt cu totul jugul şi au rupt legăturile.
6 Pentru aceea, un leu din pădure îi va ucide şi un lup al înserărilor îi va prăda, un leopard va pândi cetăţile lor; oricine iese de acolo va fi sfâşiat în bucăţi; deoarece fărădelegile lor sunt multe şi decăderile lor sunt înmulţite.
7 Cum să te iert pentru aceasta? Copiii tăi m-au părăsit şi au jurat pe cei care nu sunt dumnezei; când eu i-am hrănit pe deplin, atunci au comis adulter şi s-au adunat în cete la casele curvelor.
8 Ei au fost precum cai hrăniţi dimineaţa; fiecare a nechezat după soţia aproapelui său.
9 Să nu cercetez eu pentru aceste lucruri? spune DOMNUL; şi să nu fie sufletul meu răzbunat pe o naţiune ca aceasta?
10 Urcaţi-vă pe zidurile lui şi distrugeţi; dar să nu mistuiţi deplin; luaţi-i crenelurile, pentru că ele nu sunt ale DOMNULUI.
11 Căci casa lui Israel şi casa lui Iuda s-au purtat foarte perfid împotriva mea, spune DOMNUL.
12 Ei au negat pe DOMNUL şi au spus: Nu este el; nici nu va veni răul asupra noastră; nici nu vom vedea sabie sau foamete;
13 Iar profeţii vor deveni vânt şi cuvântul nu este în ei; astfel li se va face.
14 Pentru aceea astfel spune DOMNUL Dumnezeul oştirilor: Deoarece voi vorbiţi acest cuvânt, iată, voi face cuvintele mele în gura ta să fie foc şi pe acest popor să fie lemne, şi îi va mistui.
15 Iată, casă a lui Israel, de departe voi aduce o naţiune asupra voastră, spune DOMNUL; aceasta este o naţiune puternică, este o naţiune străveche, o naţiune a cărei limbă nu o cunoşti, nici nu înţelegi ce spun ei.
16 Tolba lor este un mormânt deschis, ei sunt toţi războinici.
17 Şi ei îţi vor mânca secerişul şi pâinea, pe care fiii tăi şi fiicele tale ar trebui să le mănânce; îţi vor mânca turmele şi cirezile; îţi vor mânca viile şi smochinii; ei îţi vor sărăci cu sabia cetăţile tale întărite, în care te încrezi.
18 Totuşi în acele zile, spune DOMNUL, nu vă voi mistui deplin.
19 Şi se va întâmpla, când veţi spune: Pentru ce ne face DOMNUL Dumnezeul nostru toate acestea? atunci să le răspundeţi: La fel cum voi m-aţi părăsit şi aţi servit unor dumnezei străini în ţara voastră, tot astfel veţi servi unor străini într-o ţară care nu este a voastră.
20 Vestiţi aceasta casei lui Iacob şi faceţi să se audă aceasta în Iuda, spunând:
21 Ascultaţi acum aceasta, voi popor nebun şi fără înţelegere; care aveţi ochi şi nu vedeţi, care aveţi urechi şi nu auziţi;
22 Nu vă temeţi de mine? Spune DOMNUL; nu tremuraţi în prezenţa mea, cel care am pus nisipul drept graniţă mării printr-o hotărâre veşnică, încât aceasta nu poate trece peste ea; şi deşi valurile ei se aruncă, totuşi nu o pot învinge; deşi răcnesc, totuşi nu pot trece peste ea?
23 Dar acest popor are o inimă îndărătnică şi răzvrătită; ei s-au abătut şi au plecat.
24 Nici nu spun ei în inima lor: Să ne temem acum de DOMNUL Dumnezeul nostru, care dă ploaie deopotrivă timpurie şi târzie, la timpul său; el ne păstrează săptămânile rânduite ale secerişului.
25 Nelegiuirile voastre au îndepărtat aceste lucruri şi păcatele voastre au oprit lucrurile bune de la voi.
26 Pentru că în poporul meu se găsesc oameni stricaţi; ei stau la pândă, precum cel care pune curse; ei pun o capcană, ei prind oameni.
27 Precum o colivie plină de păsări, astfel casele lor sunt pline de înşelăciune; de aceea au devenit mari şi s-au îmbogăţit.
28 S-au îngrăşat şi strălucesc; da, întrec faptele celor stricaţi; cauza celui fără tată, această cauză ei nu o judecă, totuşi ei prosperă; şi dreptul celor nevoiaşi ei nu îl judecă.
29 Să nu cercetez eu pentru aceste lucruri? spune DOMNUL, să nu fie sufletul meu răzbunat pe o naţiune ca aceasta?
30 Un lucru uimitor şi groaznic este comis în ţară;
31 Profeţii profeţesc fals şi preoţii stăpânesc prin mijloacele lor şi poporul meu iubeşte aceasta; şi ce veţi face la sfârşit?
1 Voi copii ai lui Beniamin, adunaţi-vă pentru a fugi din mijlocul Ierusalimului şi sunaţi trâmbiţa în Tecoa şi înălţaţi un semn de foc în Bet-Hacherem, pentru că din nord apare răul şi o mare nimicire.
2 Am asemănat pe fiica Sionului cu o femeie frumoasă şi delicată.
3 Păstorii cu turmele lor vor veni la ea; îşi vor înălţa corturile împotriva ei de jur împrejur; vor paşte fiecare în locul lui.
4 Pregătiţi război împotriva ei; ridicaţi-vă şi să ne urcăm la amiază. Vai nouă! pentru că ziua pleacă, pentru că umbrele serii se întind.
5 Ridicaţi-vă, să ne urcăm noaptea şi să îi distrugem palatele.
6 Pentru că astfel a spus DOMNUL oştirilor: Retezaţi copaci şi aruncaţi un val de pământ împotriva Ierusalimului; aceasta este cetatea de cercetat; ea este în întregime oprimată în mijlocul ei.
7 Precum fântâna îşi varsă apele, tot astfel ea îşi varsă stricăciunea: violenţă şi jefuire se aud în ea; înaintea mea se află continuu mâhnire şi răni.
8 Instruieşte-te, Ierusalime, ca nu cumva sufletul meu să se depărteze de tine; ca nu cumva să te fac pustiu, o ţară nelocuită.
9 Astfel spune DOMNUL oştirilor: Ei vor culege în întregime rămăşiţa lui Israel ca pe o vie; întoarce-ţi înapoi mâna la coşuri, ca un culegător.
10 Cui să îi vorbesc şi pe cine să avertizez, ca ei să asculte? Iată, urechea lor este necircumcisă şi nu pot să dea ascultare; iată, cuvântul DOMNULUI este pentru ei o ocară; nu au desfătare în el.
11 De aceea sunt plin de furia DOMNULUI; sunt obosit de ţinerea ei; o voi turna asupra copiilor de afară şi asupra adunării împreună a tinerilor; căci şi soţul cu soţia vor fi luaţi, cel bătrân cu cel sătul de zile.
12 Şi casele lor vor fi trecute în mâna altora, împreună cu câmpurile şi soţiile lor, pentru că îmi voi întinde mâna asupra locuitorilor ţării, spune DOMNUL.
13 Pentru că de la cel mai mic al lor până la cel mai mare al lor fiecare este dedat la poftire; şi de la profet până la preot fiecare tratează cu falsitate.
14 Ei au vindecat de asemenea vătămarea fiicei poporului meu cu uşurătate, spunând: Pace, pace; când nu este pace.
15 Au fost ei ruşinaţi că au comis urâciune? Nu, nu au fost deloc ruşinaţi, nici nu puteau să roşească; de aceea ei vor cădea printre cei care cad; la timpul când îi cercetez vor fi doborâţi, spune DOMNUL.
16 Astfel spune DOMNUL: Staţi pe căi şi vedeţi şi întrebaţi de cărările cele vechi, unde este calea bună; şi umblaţi în ea şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Dar ei au spus: Refuzăm să umblăm în ea.
17 De asemenea am pus paznici peste voi, spunând: Daţi ascultare la sunetul trâmbiţei. Dar ei au spus: Refuzăm să dăm ascultare.
18 De aceea ascultaţi, voi naţiunilor; şi cunoaşte, tu adunare, ce este printre ei.
19 Ascultă, pământule; iată, voi aduce răul asupra acestui popor, rodul gândurilor lor, pentru că nu au dat ascultare la cuvintele mele, nici la legea mea, ci au respins-o.
20 Pentru ce vine la mine tămâie din Seba şi trestia dulce de zahăr dintr-o ţară îndepărtată? Ofrandele voastre arse nu sunt bine primite, nici sacrificiile voastre nu îmi sunt dulci.
21 De aceea astfel spune DOMNUL: Iată, voi pune pietre de poticnire înaintea acestui popor, şi părinţii şi fiii împreună vor cădea peste ele; vecinul şi prietenul lui vor pieri.
22 Astfel spune DOMNUL: Iată, un popor vine din ţara de nord şi o naţiune mare va fi ridicată de la marginile pământului.
23 Ei vor apuca arcul şi suliţa; ei sunt cruzi şi nu au milă; vocea lor răcneşte ca marea; şi călăresc pe cai, desfăşuraţi ca bărbaţi pentru război împotriva ta, fiică a Sionului.
24 Noi am auzit de faima lor, mâinile noastre slăbesc, chinul ne-a apucat şi durere, ca a unei femei la naştere.
25 Nu ieşiţi la câmp, nici nu umblaţi pe cale, pentru că sabia duşmanului şi frica este de fiecare parte.
26 Fiică a poporului meu, încinge-te cu pânză de sac şi tăvăleşte-te în cenuşă; jeleşte, ca pentru singurul fiu, cea mai amară plângere, pentru că prădătorul va veni dintr-odată asupra noastră.
27 Eu te-am pus ca un turn şi o fortăreaţă în poporul meu, ca să le cunoşti şi să le încerci calea.
28 Ei sunt toţi răzvrătiţi apăsători, umblând cu defăimări, ei sunt aramă şi fier; ei sunt toţi corupători.
29 Foalele sunt arse, plumbul este mistuit de foc; topitorul topeşte în zadar; căci cei stricaţi nu sunt smulşi.
30 Argint lepădat vor fi numiţi de oameni, pentru că DOMNUL i-a lepădat.
1 Cuvântul care a venit la Ieremia de la DOMNUL, spunând:
2 Stai în picioare la poarta casei DOMNULUI şi vesteşte acolo acest cuvânt şi spune: Ascultaţi cuvântul DOMNULUI, voi toţi cei din Iuda care intraţi pe aceste porţi pentru a vă închina DOMNULUI.
3 Astfel spune DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Îndreptaţi-vă căile şi lucrările voastre şi vă voi face să locuiţi în acest loc.
4 Nu vă încredeţi în cuvinte mincinoase, spunând: Templul DOMNULUI, Templul DOMNULUI, Templul DOMNULUI sunt acestea.
5 Căci dacă vă veţi îndrepta în întregime căile şi lucrările voastre, dacă veţi face în întregime judecată între om şi aproapele său;
6 Dacă nu veţi oprima pe străin, pe cel fără tată şi pe văduvă şi nu veţi vărsa sânge nevinovat în acest loc, nici nu veţi umbla după alţi dumnezei spre vătămarea voastră;
7 Atunci vă voi face să locuiţi în acest loc, în ţara pe care am dat-o părinţilor voştri, pentru totdeauna şi întotdeauna.
8 Iată, voi vă încredeţi în cuvinte mincinoase, care nu sunt de folos.
9 Veţi fura, veţi ucide şi veţi comite adulter şi veţi jura fals şi veţi arde tămâie lui Baal şi veţi umbla după alţi dumnezei pe care nu îi cunoaşteţi,
10 Şi veţi veni să staţi în picioare înaintea mea în această casă, care este numită după numele meu şi veţi spune: Suntem eliberaţi! pentru a face toate aceste urâciuni?
11 A devenit această casă, numită după numele meu, o peşteră de tâlhari în ochii voştri? Iată, chiar eu am văzut aceasta, spune DOMNUL.
12 Dar mergeţi acum la locul meu care era în Şilo, unde mi-am pus numele la început, şi vedeţi ce i-am făcut din cauza stricăciunii poporului meu Israel.
13 Şi acum, pentru că aţi făcut toate aceste lucrări, spune DOMNUL şi v-am vorbit, ridicându-mă devreme şi vorbind, dar nu aţi ascultat, şi v-am chemat, dar nu aţi răspuns;
14 De aceea, voi face acestei case, care este numită după numele meu, în care vă încredeţi, şi locului pe care vi l-am dat vouă şi părinţilor voştri, precum i-am făcut lui Şilo.
15 Şi vă voi alunga dinaintea feţei mele, precum i-am alungat pe toţi fraţii voştri, pe toată sămânţa lui Efraim.
16 De aceea nu te ruga pentru acest popor, nici nu ridica strigăt nici rugăciune pentru ei, nici nu mijloci către mine: pentru că nu te voi asculta.
17 Nu vezi tu ce fac ei în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului?
18 Copiii adună lemne şi părinţii aprind focul şi femeile îşi frământă aluatul, pentru a face turte împărătesei cerului şi pentru a turna ofrande de băutură altor dumnezei, ca să mă mânie.
19 Ei pe mine mă mânie? spune DOMNUL; nu se provoacă pe ei înşişi spre ruşinea feţelor lor?
20 De aceea astfel spune DOMNUL Dumnezeu: Iată, mânia mea şi furia mea vor fi turnate asupra acestui loc, asupra omului şi asupra animalului şi asupra copacilor câmpului şi asupra rodului pământului; şi va arde şi nu se va stinge.
21 Astfel spune DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Puneţi ofrandele voastre la sacrificiile voastre şi mâncaţi carne.
22 Pentru că nu referitor la ofrande arse sau la sacrificii am vorbit părinţilor voştri, sau le-am poruncit în ziua în care i am scos din ţara Egiptului;
23 Ci acest lucru le-am poruncit, spunând: Ascultaţi de vocea mea şi eu voi fi Dumnezeul vostru şi voi veţi fi poporul meu; şi să umblaţi în toate căile pe care vi le-am poruncit, ca să vă fie bine.
24 Dar ei nu au dat ascultare, nici nu şi-au plecat urechea, ci au umblat în sfaturile şi în închipuirea inimii lor rele; şi au mers înapoi, nu înainte.
25 Din ziua în care părinţii voştri au ieşit din ţara Egiptului până în această zi am trimis chiar pe toţi servitorii mei profeţii, zilnic ridicându-mă devreme şi trimiţându-i;
26 Totuşi ei nu mi-au dat ascultare, nici nu şi-au plecat urechea, ci şi-au împietrit gâtul; ei au făcut mai rău decât părinţii lor.
27 De aceea le vei vorbi toate aceste cuvinte iar ei nu îţi vor da ascultare; de asemenea tu îi vei chema iar ei nu îţi vor răspunde.
28 Dar tu să le spui: Aceasta este o naţiune care nu ascultă de vocea DOMNULUI Dumnezeului ei, nici nu primeşte corectare; adevărul a pierit şi este stârpit din gura lor.
29 Taie-ţi părul, Ierusalime, şi aruncă-l departe şi înalţă o plângere pe înălţimi, pentru că DOMNUL a respins şi a părăsit generaţia furiei sale.
30 Deoarece copiii lui Iuda au făcut ce este rău înaintea feţei mele, spune DOMNUL; şi-au pus urâciunile lor în casa, numită după numele meu, pentru a o întina.
31 Şi au zidit înălţimile Tofetului, care este valea fiului lui Hinom, pentru a-i arde pe fiii lor şi pe fiicele lor în foc, ceea ce nu le-am poruncit, nici nu a ajuns la inima mea.
32 De aceea iată, vin zilele, spune DOMNUL, că nu va mai fi numit, Tofet, nici valea fiului lui Hinom, ci valea măcelului; fiindcă vor îngropa în Tofet până nu va mai fi loc.
33 Şi trupurile moarte ale acestui popor vor fi hrană pentru păsările cerului şi pentru fiarele pământului; şi nimeni nu le va speria.
34 Atunci voi face să înceteze din cetăţile lui Iuda şi de pe străzile Ierusalimului vocea bucuriei şi vocea veseliei, vocea mirelui şi vocea miresei, pentru că ţara va fi pustiită.
1 În acel timp, spune DOMNUL, vor scoate oasele împăraţilor lui Iuda şi oasele prinţilor lui şi oasele preoţilor şi oasele profeţilor şi oasele locuitorilor Ierusalimului, din mormintele lor;
2 Şi le vor întinde înaintea soarelui şi a lunii şi a întregii oştiri a cerului, pe care le-au iubit şi cărora le-au servit şi după care au umblat şi pe care le-au căutat şi cărora li s-au închinat; nu vor fi adunate nici nu vor fi îngropate; vor fi ca balegă pe faţa pământului.
3 Şi moartea va fi aleasă, mai degrabă decât viaţa, de toată rămăşiţa celor care rămân din această familie rea, de cei care rămân în toate locurile unde îi vor fi alungat, spune DOMNUL oştirilor.
4 Mai mult, tu să le spui: Astfel spune DOMNUL: Vor cădea ei şi nu se vor ridica? Se va abate el şi nu se va întoarce?
5 De ce atunci, acest popor al Ierusalimului, a decăzut printr-o continuă decădere? Ei ţin tare înşelăciunea, refuză să se întoarcă.
6 Eu am dat ascultare şi am auzit, dar ei nu au vorbit drept; nimeni nu s-a pocăit de stricăciunea lui, spunând: Ce am făcut? Fiecare s-a întors la alergarea lui, precum calul se aruncă în bătălie.
7 Da, barza în cer cunoaşte timpurile ei rânduite; şi turturica şi cocorul şi rândunica păzesc timpul venirii lor; dar poporul meu nu cunoaşte judecata DOMNULUI.
8 Cum ziceţi: Noi suntem înţelepţi şi legea DOMNULUI este cu noi? Iată, într adevăr, în zadar a făcut-o; tocul scribilor este în zadar.
9 Înţelepţii sunt ruşinaţi, ei sunt descurajaţi şi prinşi; iată, au respins cuvântul DOMNULUI; şi ce înţelepciune este în ei?
10 De aceea voi da pe soţiile lor altora şi câmpurile lor celor care le vor moşteni, pentru că fiecare, de la cel mai mic până la cel mai mare, este dedat la lăcomie, de la profet până la preot, fiecare se poartă fals.
11 Fiindcă au vindecat vătămarea fiicei poporului meu cu uşurătate, spunând: Pace, pace! când nu este pace.
12 Au fost ei ruşinaţi că au comis urâciune? Nu, nu au fost deloc ruşinaţi, nici nu puteau să roşească; de aceea ei vor cădea printre cei care cad; la timpul când îi cercetez vor fi doborâţi, spune DOMNUL.
13 Îi voi mistui într-adevăr, spune DOMNUL; nu vor fi struguri în viţă, nici smochine în smochin şi frunza se va ofili; şi lucrurile pe care le-am dat lor vor trece de la ei.
14 De ce şedem liniştiţi? Adunaţi-vă şi să intrăm în cetăţile apărate şi să tăcem acolo, pentru că DOMNUL Dumnezeul nostru ne-a amuţit şi ne-a dat apă cu fiere să bem, pentru că am păcătuit împotriva DOMNULUI.
15 Am căutat pacea, dar nimic bun nu a venit; şi am căutat un timp de sănătate dar, iată, tulburare.
16 Pufăitul cailor lui s-a auzit din Dan; toată ţara a tremurat la sunetul nechezatului celor puternici ai lui; fiindcă au venit şi au mâncat ţara şi tot ce este în ea; cetatea şi pe cei care locuiau în ea.
17 Căci, iată, voi trimite printre voi şerpi, năpârci, ce nu vor fi fermecate şi vă vor muşca, spune DOMNUL.
18 Când mă mângâi împotriva întristării mele, îmi este leşinată inima în mine.
19 Iată, vocea strigătului fiicei poporului meu din cauza celor care locuiesc într-o ţară îndepărtată: Nu este DOMNUL în Sion? Nu este împăratul lui în Sion? De ce m au mâniat cu chipurile lor cioplite şi cu deşertăciuni străine?
20 Secerişul a trecut, vara s-a sfârşit şi noi nu suntem salvaţi.
21 Pentru vătămarea fiicei poporului meu sunt eu vătămat; sunt negru; m-a apucat înmărmurirea.
22 Nu este balsam în Galaad? Nu este un doctor acolo? De ce atunci, nu se face vindecare fiicei poporului meu?
1 De s-ar preface în ape, capul meu, şi o fântână de lacrimi, ochii mei, ca să plâng zi şi noapte pentru cei ucişi ai fiicei poporului meu!
2 De aş fi avut în pustie un loc de găzduire pentru călători; ca să las pe poporul meu şi să plec de la ei! Pentru că ei toţi sunt adulteri, o adunare de oameni perfizi.
3 Şi ei îşi încordează limbile, arcul lor de minciuni; dar nu sunt viteji pentru adevărul de pe pământ, pentru că merg din rău în rău şi nu mă cunosc, spune DOMNUL.
4 Luaţi bine seama, fiecare la aproapele său, şi să nu vă încredeţi în niciun frate, pentru că fiecare frate va piedica mult şi fiecare prieten va umbla cu defăimări.
5 Şi fiecare va înşela pe aproapele său şi nu va vorbi adevărul; şi-au învăţat limba să vorbească minciuni şi se obosesc ca să facă nelegiuire.
6 Locuinţa ta este în mijlocul înşelăciunii; prin înşelăciune ei refuză să mă cunoască, spune DOMNUL.
7 De aceea astfel spune DOMNUL oştirilor: Iată, îi voi topi şi îi voi încerca, pentru că ce altceva aş putea face pentru fiica poporului meu?
8 Limba lor este precum o săgeată trasă, vorbeşte înşelăciune; unul vorbeşte paşnic cu gura lui aproapelui său, dar în inima lui el îşi întinde cursa.
9 Să nu îi cercetez eu pentru acestea? spune DOMNUL; să nu fie sufletul meu răzbunat pe o naţiune ca aceasta?
10 Pentru munţi voi ridica plânset şi bocet; şi o plângere pentru locuinţele pustiei, deoarece sunt arse de tot, încât nimeni nu poate trece prin ele; nici nu se poate auzi vocea vitelor; deopotrivă pasărea cerurilor şi fiara au fugit; s-au dus.
11 Şi eu voi face Ierusalimul ruine şi o vizuină de dragoni; şi voi face cetăţile lui Iuda un pustiu, fără vreun locuitor.
12 Cine este omul înţelept, ca să înţeleagă aceasta? Şi cui i-a vorbit gura DOMNULUI, ca să vestească aceasta, pentru ce a pierit ţara şi a ars ca o pustie, încât nimeni nu trece prin ea?
13 Şi DOMNUL spune: Deoarece ei au părăsit legea mea pe care am pus-o înaintea lor, şi nu au ascultat de vocea mea, nici nu au umblat în aceasta;
14 Ci au umblat după închipuirea inimii lor proprii şi după Baali precum i-au învăţat părinţii lor;
15 De aceea astfel spune DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată, voi hrăni acest popor cu pelin şi le voi da să bea apă cu fiere.
16 Îi voi împrăştia printre păgâni, pe care nici ei nici părinţii lor nu i-au cunoscut; şi voi trimite o sabie după ei, până îi voi fi mistuit.
17 Astfel spune DOMNUL oştirilor: Luaţi aminte şi chemaţi femeile care jelesc, şi ele să vină; şi trimiteţi după femei iscusite, şi ele să vină;
18 Şi să se grăbească ele şi să înalţe un bocet pentru noi, ca din ochii noştri să curgă lacrimi şi din pleoapele noastre să ţâşnească ape.
19 Fiindcă o voce de jale se aude din Sion: Cum suntem prădaţi! Suntem foarte încurcaţi, deoarece am părăsit ţara, deoarece locuinţele noastre ne-au lepădat.
20 Totuşi ascultaţi cuvântul DOMNULUI, voi femeilor, şi să primească urechea voastră cuvântul gurii lui şi învăţaţi-le pe fiicele voastre bocetul şi fiecare, pe vecina ei, plângerea.
21 Pentru că moartea s-a urcat prin ferestrele noastre şi a intrat în palatele noastre, pentru a-i stârpi pe copiii de afară şi pe tinerii de pe străzi.
22 Vorbeşte: Astfel spune DOMNUL: Chiar trupurile moarte ale oamenilor vor cădea ca balega pe câmpul deschis şi ca snopul după secerător şi nimeni nu le va aduna.
23 Astfel spune DOMNUL: Să nu se laude înţeleptul cu înţelepciunea lui, nici cel puternic să nu se fălească cu puterea lui, bogatul să nu se fălească în bogăţiile lui;
24 Ci cel ce se făleşte să se fălească cu aceasta: că înţelege şi că mă cunoaşte, că eu sunt DOMNUL, care lucrez cu bunătate iubitoare, care fac judecată şi dreptate pe pământ, pentru că în acestea mă desfătez, spune DOMNUL.
25 Iată, vin zilele, spune DOMNUL, că îi voi pedepsi pe toţi cei circumcişi împreună cu cei necircumcişi;
26 Egiptul şi Iuda şi Edom şi copiii lui Amon şi Moab şi toţi cei din cele mai îndepărtate colţuri, care locuiesc în pustie, pentru că toate aceste naţiuni sunt necircumcise şi toată casa lui Israel este necircumcisă în inimă.
1 Ascultaţi cuvântul pe care DOMNUL vi-l vorbeşte, casă a lui Israel;
2 Astfel spune DOMNUL: Nu învăţaţi calea păgânilor şi nu vă descurajaţi la semnele cerurilor, pentru că păgânii sunt îngroziţi de ele.
3 Pentru că obiceiurile popoarelor sunt deşertăciune, pentru că unul taie un copac din pădure, lucrarea mâinilor meşteşugarului, cu securea.
4 Ei îl împodobesc cu argint şi cu aur; îl fixează cu cuie şi cu ciocane, ca să nu se mişte.
5 Ei sunt drepţi ca un palmier, dar nu vorbesc; trebuie să fie căraţi, deoarece nu pot merge singuri. Nu vă temeţi de ei; căci nu pot face rău şi nici nu este în puterea lor să facă bine.
6 Deoarece nu este nimeni asemenea ţie, DOAMNE; tu eşti mare şi numele tău este mare în putere.
7 Cine nu s-ar teme de tine, Împărate al naţiunilor? Pentru că ţie ţi se cuvine teama; deoarece printre toţi înţelepţii naţiunilor şi în toate împărăţiile lor, nu este nimeni asemenea ţie.
8 Dar ei sunt cu toţii neghiobi şi nebuni; trunchiul este o doctrină a deşertăciunilor.
9 Argintul întins în plăci este adus din Tarsis şi aurul din Ufaz, lucrarea meşteşugarului şi a mâinilor topitorului; albastru şi purpuriu este îmbrăcămintea lor; toate sunt lucrarea celor iscusiţi.
10 Dar DOMNUL este adevăratul Dumnezeu, el este Dumnezeul cel viu şi un împărat veşnic; la furia lui pământul se va cutremura şi naţiunile nu vor fi în stare să suporte indignarea lui.
11 Astfel să le spuneţi: Dumnezeii care nu au făcut cerurile şi pământul, ei, chiar ei, vor pieri de pe pământ şi de sub aceste ceruri.
12 El a făcut pământul prin puterea lui, el a întemeiat lumea prin înţelepciunea lui şi a întins cerurile prin discernământul lui.
13 Când îşi înalţă vocea, o mulţime de ape sunt în ceruri, şi el face aburii să se înalţe de la marginile pământului; el face fulgere împreună cu ploaia şi scoate vântul din tezaurele lui.
14 Fiecare este neghiob în cunoaştere; fiecare topitor este încurcat de chipul cioplit; căci chipul lui turnat este falsitate şi nu este suflare în ele.
15 Sunt deşertăciune şi lucrarea înşelătoriilor; vor pieri în timpul cercetării lor.
16 Partea lui Iacob nu este ca ei, pentru că el este făuritorul a toate lucrurile; şi Israel este toiagul moştenirii lui: DOMNUL oştirilor este numele lui.
17 Strânge-ţi lucrurile tale din ţară, locuitor al fortăreţei.
18 Pentru că astfel spune DOMNUL: Iată, de data aceasta voi azvârli pe locuitorii ţării şi îi voi strâmtora, ca ei să afle cum este.
19 Vai mie din cauza vătămării mele! Rana mea este apăsătoare; dar eu am spus: Cu adevărat aceasta este o durere şi trebuie să o sufăr.
20 Cortul meu este prădat şi toate frânghiile mele sunt rupte; copiii mei au ieşit de la mine şi nu mai sunt; nu mai este nimeni să îmi întindă cortul şi să îmi ridice perdele.
21 Pentru că păstorii au devenit neghiobi şi nu l-au căutat pe DOMNUL; de aceea nu vor prospera şi toate turmele lor vor fi împrăştiate.
22 Iată, zgomotul unui zvon a venit şi o mare răscoală din ţara de nord, ca să prefacă cetăţile lui Iuda într-un pustiu şi o vizuină de dragoni.
23 DOAMNE, ştiu că nu în om este calea sa; nu ţine de omul care umblă să îşi îndrepte paşii săi.
24 Corectează-mă, DOAMNE, dar cu judecată, nu în mânia ta, ca nu cumva să mă nimiceşti.
25 Toarnă-ţi furia asupra păgânilor care nu te cunosc şi asupra familiilor care nu cheamă numele tău, pentru că l-au mâncat pe Iacob şi l-au înghiţit şi l-au mistuit şi i-au pustiit locuinţa.
1 Cuvântul care a venit la Ieremia de la DOMNUL, spunând:
2 Ascultaţi cuvintele acestui legământ şi vorbiţi bărbaţilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului;
3 Şi spune-le: Astfel spune DOMNUL Dumnezeul lui Israel: Blestemat fie omul care nu ascultă de cuvintele acestui legământ,
4 Pe care l-am poruncit părinţilor voştri în ziua în care i-am scos din ţara Egiptului, din cuptorul de fier, spunând: Ascultaţi de vocea mea şi faceţi-le, conform cu toate cele ce vă poruncesc, astfel veţi fi poporul meu şi eu voi fi Dumnezeul vostru;
5 Ca să împlinesc jurământul pe care l-am jurat părinţilor voştri, să le dau o ţară în care curge lapte şi miere, precum este în această zi. Atunci am răspuns şi am spus: Aşa să fie, DOAMNE.
6 Atunci DOMNUL mi-a spus: Vesteşte toate aceste cuvinte în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului, spunând: Ascultaţi cuvintele acestui legământ şi faceţi le.
7 Pentru că i-am avertizat cu stăruinţă pe părinţii voştri în ziua în care i-am scos din ţara Egiptului, până în această zi, sculându-mă devreme şi avertizându i, spunând: Ascultaţi de vocea mea.
8 Totuşi ei nu au ascultat de mine, nici nu şi-au plecat urechea, ci fiecare a umblat în închipuirea inimii lui rele; de aceea voi aduce asupra lor toate cuvintele acestui legământ, pe care li le-am poruncit să le facă; dar nu le-au făcut.
9 Şi DOMNUL mi-a spus: S-a găsit o uneltire printre bărbaţii lui Iuda şi printre locuitorii Ierusalimului.
10 Ei s-au întors la nelegiuirile strămoşilor lor, care au refuzat să asculte cuvintele mele; şi au mers după alţi dumnezei, pentru a le servi; casa lui Israel şi casa lui Iuda au rupt legământul meu pe care l-am făcut cu părinţii lor.
11 De aceea astfel spune DOMNUL: Iată, voi aduce asupra lor răul de care nu vor fi în stare să scape; şi chiar dacă vor striga către mine, eu nu le voi da ascultare.
12 Atunci cetăţile lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului vor merge şi vor striga către dumnezeii cărora le oferă tămâie; dar nicidecum ei nu îi vor salva în timpul tulburării lor.
13 Căci conform cu numărul cetăţilor tale au fost dumnezeii tăi, Iudo; şi conform cu numărul străzilor Ierusalimului aţi ridicat voi altare acelui lucru ruşinos, altare pentru a arde tămâie lui Baal.
14 De aceea tu nu te ruga pentru acest popor, nici nu înălţa strigăt sau rugăciune pentru ei, pentru că nu îi voi asculta în timpul în care vor striga către mine din cauza tulburării lor.
15 Ce are preaiubita mea a face în casa mea, văzând că ea a lucrat cu desfrânare cu mulţi şi carnea cea sfântă este luată de la tine? Când faci răul, atunci te bucuri.
16 DOMNUL ţi-a pus numele: Un măslin verde, frumos şi cu rod plăcut; cu zgomotul unui mare tumult el a aprins focul peste el şi ramurile lui sunt rupte.
17 Pentru că DOMNUL oştirilor, care te-a sădit, a pronunţat răul împotriva ta, datorită răutăţii casei lui Israel şi casei lui Iuda, pe care au făcut-o împotriva lor înşişi, pentru a mă provoca la mânie prin oferirea de tămâie lui Baal.
18 Şi DOMNUL mi-a dat cunoaşterea acesteia, şi eu ştiu; atunci mi-ai arătat faptele lor.
19 Dar eu eram ca un miel sau un bou care este adus la măcelărire; şi nu am ştiut că ei plănuiau planuri împotriva mea, spunând: Să distrugem pomul cu rodul lui şi să îl stârpim din ţara celor vii, ca numele lui să nu mai fie amintit.
20 Dar tu, DOAMNE al oştirilor, care judeci cu dreptate, care încerci rărunchii şi inima, lasă-mă să văd răzbunarea ta asupra lor, pentru că ţie ţi-am descoperit cauza mea.
21 De aceea astfel spune DOMNUL despre bărbaţii din Anatot, care îţi caută viaţa, spunând: Să nu profeţeşti în numele DOMNULUI, ca să nu mori de mâna noastră;
22 De aceea astfel spune DOMNUL oştirilor: Iată, eu îi voi pedepsi; tinerii vor muri de sabie; fiii lor şi fiicele lor vor muri de foamete;
23 Şi nu va fi nicio rămăşiţă din ei, pentru că voi aduce răul peste bărbaţii din Anatot, în anul cercetării lor.
1 Drept eşti tu, DOAMNE, mă cert cu tine; totuşi lasă-mă să vorbesc cu tine despre judecăţile tale; Pentru ce prosperă calea celor stricaţi? Pentru ce sunt fericiţi toţi cei care se poartă foarte perfid?
2 Tu i-ai sădit, da, au prins rădăcină: cresc, da, ei aduc rod; tu eşti aproape în gura lor şi departe de rărunchii lor.
3 Dar tu, DOAMNE, mă cunoşti; tu m-ai văzut şi mi-ai încercat inima faţă de tine; trage-i afară ca pe oi pentru măcelărire şi pregăteşte-i pentru ziua măcelului.
4 Cât timp va jeli ţara şi se vor ofili ierburile de pe fiecare câmp, din cauza stricăciunii celor care locuiesc în ea? Fiarele şi păsările sunt mistuite, pentru că ei au spus: El nu va vedea ultimul nostru sfârşit.
5 Dacă ai alergat cu pedeştrii şi ei te-au obosit, atunci cum poţi tu să te întreci cu caii? Şi dacă în ţara păcii, în care te încrezi, ei te-au obosit, atunci cum vei face când se umflă Iordanul?
6 Deoarece chiar fraţii tăi şi casa tatălui tău, chiar ei s-au purtat cu perfidie cu tine; da, au chemat o mulţime după tine; să nu îi crezi când îţi vorbesc cuvinte frumoase.
7 Mi-am părăsit casa, mi-am lăsat moştenirea; am dat-o pe preaiubita sufletului meu în mâna duşmanilor ei.
8 Moştenirea mea este pentru mine ca un leu în pădure; strigă împotriva mea: de aceea am urât-o.
9 Moştenirea mea este pentru mine ca o pasăre pestriţă, păsările de jur împrejur sunt împotriva ei; Veniţi, adunaţi pe toate fiarele câmpului, veniţi să mâncaţi.
10 Mulţi păstori au distrus via mea, au călcat în picioare partea mea, au făcut din partea mea plăcută o pustie părăsită.
11 Ei au pustiit-o, şi fiind pustiită, aceasta jeleşte înaintea mea; toată ţara este pustiită, pentru că nimeni nu o pune la inimă.
12 Prădătorii au venit pe toate înălţimile, prin pustie, pentru că sabia DOMNULUI va nimici de la o margine a ţării până la cealaltă margine a ţării: nicio carne nu va avea pace.
13 Ei au semănat grâu dar vor secera spini; s-au supus durerii dar nu le va folosi; şi vor fi ruşinaţi de veniturile voastre din cauza mâniei înverşunate a DOMNULUI.
14 Astfel spune DOMNUL împotriva tuturor vecinilor mei cei răi, care se ating de moştenirea pe care am dat-o poporului meu Israel să o moştenească: Iată, îi voi smulge din ţara lor şi voi smulge casa lui Iuda din mijlocul lor.
15 Şi se va întâmpla, după ce îi voi fi smuls că mă voi întoarce şi voi avea milă de ei şi îi voi aduce înapoi, pe fiecare om la moştenirea lui şi pe fiecare om în ţara lui.
16 Şi se va întâmpla, dacă vor învăţa cu toată atenţia căile poporului meu, ca să jure pe numele meu: DOMNUL trăieşte; precum au învăţat pe poporul meu să jure pe Baal; atunci vor fi zidiţi în mijlocul poporului meu.
17 Dar dacă nu vor asculta de mine, voi smulge în întregime şi voi nimici acea naţiune, spune DOMNUL.
1 Astfel îmi spune DOMNUL: Du-te şi ia-ţi un brâu de in şi pune-l pe coapsele tale, dar să nu îl pui în apă.
2 Astfel, am luat un brâu conform cuvântului DOMNULUI, şi l-am pus pe coapsele mele.
3 Şi cuvântul DOMNULUI a venit la mine a doua oară, spunând:
4 Ia brâul pe care l-ai luat, care este pe coapsele tale, şi ridică-te, du-te la Eufrat şi ascunde-l acolo în crăpătura stâncii.
5 Astfel, am mers şi l-am ascuns lângă Eufrat, precum DOMNUL mi-a poruncit.
6 Şi s-a întâmplat după multe zile, că DOMNUL mi-a spus: Ridică-te, du-te la Eufrat şi ia de acolo brâul, despre care ţi-am poruncit să îl ascunzi acolo.
7 Atunci am mers la Eufrat şi am săpat şi am luat brâul din locul în care l-am ascuns; şi, iată, brâul era stricat, nu era bun de nimic.
8 Atunci cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând:
9 Astfel spune DOMNUL: În felul acesta voi strica mândria lui Iuda şi mândria cea mare a Ierusalimului.
10 Acest popor rău, care refuză să asculte cuvintele mele, care umblă după închipuirea inimii lor şi umblă după alţi dumnezei, pentru a le servi şi pentru a li se închina, va fi ca acest brâu, care nu este bun de nimic.
11 Căci precum brâul se lipeşte de coapsele unui om, astfel am lipit de mine toată casa lui Israel şi toată casa lui Iuda, spune DOMNUL; ca să îmi fie popor şi nume şi ca laudă şi glorie; dar ei au refuzat să asculte.
12 De aceea tu să le vorbeşti acest cuvânt: Astfel spune DOMNUL Dumnezeul lui Israel: Fiecare burduf va fi umplut cu vin; şi ei îţi vor spune: Nu ştim noi, fără îndoială, că fiecare burduf va fi umplut cu vin?
13 Atunci tu să le spui: Astfel spune DOMNUL: Iată, voi umple pe toţi locuitorii acestei ţări, chiar pe împăraţii care şed pe tronul lui David şi pe preoţi şi pe profeţi şi pe toţi locuitorii Ierusalimului, cu beţie.
14 Şi îi voi zdrobi pe unul de altul, chiar pe părinţi şi pe fii împreună, spune DOMNUL; nu mă voi îndura, nici nu voi cruţa, nici nu voi avea milă, ci îi voi nimici.
15 Ascultaţi şi aplecaţi urechea, nu fiţi mândri, pentru că DOMNUL a vorbit.
16 Daţi glorie DOMNULUI Dumnezeului vostru, înainte ca el să aducă întunericul şi înainte ca picioarele voastre să se poticnească de munţii întunecaţi, şi, în timp ce căutaţi lumină, el o schimbă în umbra morţii şi o face întuneric gros.
17 Dar dacă nu veţi asculta aceasta, sufletul meu va plânge în locuri tainice pentru mândria voastră; şi ochiul meu va plânge amar şi îi vor curge lacrimi, pentru că turma DOMNULUI este dusă în captivitate.
18 Spune împăratului şi împărătesei: Umiliţi-vă, aşezaţi-vă, pentru că principatele voastre vor cădea, coroana gloriei voastre.
19 Cetăţile sudului vor fi închise şi nimeni nu le va deschide; Iuda va fi dus captiv cu totul, va fi dus captiv în întregime.
20 Ridicaţi-vă ochii şi priviţi la cei care vin din nord; unde este turma care ţi-a fost dată, frumoasa ta turmă?
21 Ce vei spune când el te va pedepsi? Pentru că i-ai învăţat să fie căpetenii şi ca mai mari peste tine; nu te vor cuprinde întristări, ca pe o femeie în durerile naşterii?
22 Şi dacă tu spui în inima ta: Pentru ce au venit aceste lucruri asupra mea? Pentru mărimea nelegiuirii tale au fost descoperite poalele tale şi călcâiele tale au fost dezgolite.
23 Poate etiopianul să îşi schimbe pielea, sau leopardul petele lui? Atunci aţi putea să faceţi bine, şi voi care sunteţi obişnuiţi să faceţi rău.
24 De aceea îi voi împrăştia ca paiul care trece cu vântul pustiei.
25 Acesta este sorţul tău, partea măsurilor tale de la mine, spune DOMNUL, pentru că m-ai uitat şi te-ai încrezut în falsitate.
26 De aceea îţi voi descoperi eu poalele tale peste faţa ta şi ţi se va vedea ruşinea.
27 Am văzut adulterele tale şi nechezăturile tale, desfrânările curviei tale şi urâciunile tale pe dealuri şi pe câmp. Vai ţie, Ierusalime! Nu vei fi tu curăţit? Când se va întâmpla?
1 Cuvântul DOMNULUI care a venit la Ieremia referitor la secetă.
2 Iuda jeleşte şi porţile acestuia lâncezesc; ele sunt negre până la pământ; şi strigătul Ierusalimului s-a înălţat.
3 Şi nobilii lor au trimis pe cei mici ai lor la ape; ei au ajuns la gropi şi nu au găsit apă; s-au întors cu vasele lor goale; au fost ruşinaţi şi încurcaţi şi şi-au acoperit capetele.
4 Pentru că pământul este crăpat, pentru că nu a fost ploaie pe pământ, plugarii s-au ruşinat, şi-au acoperit capetele.
5 Da, cerboaica a născut în câmp şi şi-a părăsit puii, pentru că nu era iarbă.
6 Şi măgarii sălbatici au stat pe înălţimi, au adulmecat vântul ca dragonii; ochii li s-au sfârşit, pentru că nu era iarbă.
7 DOAMNE, deşi nelegiuirile noastre mărturisesc împotriva noastră, fă tu aceasta pentru numele tău, pentru că decăderile noastre sunt multe; noi am păcătuit împotriva ta.
8 O, speranţa lui Israel, salvatorul acestuia în timp de tulburare, de ce să fii tu ca un străin în ţară şi ca un călător care se abate să găzduiască pentru o noapte?
9 De ce să fii ca un om înmărmurit, ca un bărbat puternic care nu poate salva? Totuşi tu, DOAMNE, eşti în mijlocul nostru şi noi ne numim după numele tău; nu ne lăsa.
10 Astfel spune DOMNUL către acest popor: Bine le-a plăcut să rătăcească, nu şi au oprit picioarele, de aceea DOMNUL nu îi primeşte; îşi va aminti acum nelegiuirea lor şi va cerceta păcatele lor.
11 Atunci DOMNUL mi-a spus: Nu te ruga pentru acest popor pentru binele lor.
12 Când vor posti nu le voi asculta strigătul; şi când ei aduc ofrandă arsă şi un dar, nu le voi primi; ci îi voi mistui cu sabie şi cu foamete şi cu ciumă.
13 Atunci am spus: Ah, Doamne DUMNEZEULE! Iată, profeţii le spun: Nu veţi vedea sabia, nici nu veţi avea foamete; ci vă voi da pace sigură în acest loc.
14 Atunci DOMNUL mi-a spus: Profeţii profeţesc minciuni în numele meu; nu eu i-am trimis, nici nu le-am poruncit, nici nu le-am vorbit; ei vă profeţesc o viziune falsă şi ghicire şi un lucru de nimic şi înşelăciunea inimii lor.
15 De aceea astfel spune DOMNUL referitor la profeţii care profeţesc în numele meu şi pe care eu nu i-am trimis, totuşi ei spun: Nu va fi sabie şi foamete în această ţară. Prin sabie şi foamete vor fi acei profeţi mistuiţi.
16 Şi poporul către care ei profeţesc va fi aruncat pe străzile Ierusalimului din cauza foametei şi a sabiei; şi nu vor avea pe nimeni să îi îngroape pe ei, pe soţiile lor, pe fiii lor sau pe fiicele lor, pentru că voi vărsa stricăciunea lor asupra lor.
17 De aceea tu să le spui acest cuvânt: Ochii mei să curgă cu lacrimi noapte şi zi şi să nu înceteze, pentru că fiica fecioară a poporului meu este zdrobită cu o mare spărtură, cu o lovitură foarte apăsătoare.
18 Dacă ies la câmp, atunci, iată, pe cei ucişi cu sabia! Şi dacă intru în cetate, atunci, iată, pe cei care sunt bolnavi de foamete! Da, deopotrivă profetul şi preotul vor merge într-o ţară pe care nu o cunosc.
19 Ai respins tu în întregime pe Iuda? a detestat sufletul tău Sionul? De ce ne-ai lovit şi nu este vindecare pentru noi? Am căutat pace şi nu este niciun bine; şi un timp de vindecare şi, iată, tulburare!
20 Recunoaştem, DOAMNE, stricăciunea noastră şi nelegiuirea părinţilor noştri, pentru că noi am păcătuit împotriva ta.
21 Nu ne detesta, pentru numele tău, nu dezonora tronul gloriei tale; aminteşte-ţi, nu rupe legământul tău cu noi.
22 Sunt printre deşertăciunile neamurilor vreunii care pot să dea ploaie? Sau pot cerurile să dea averse de ploi? Nu eşti tu acela, DOAMNE Dumnezeul nostru? De aceea noi te vom aştepta, pentru că tu ai făcut toate acestea.
1 Atunci DOMNUL mi-a spus: Chiar dacă Moise şi Samuel ar sta în picioare înaintea mea, totuşi mintea mea nu ar putea fi spre acest popor; alungă-i de la faţa mea şi lasă-i să plece.
2 Şi se va întâmpla, dacă îţi vor spune: Încotro să mergem? atunci tu să le spui: Astfel spune DOMNUL; Cei care sunt pentru moarte, la moarte; şi cei care sunt pentru sabie, la sabie; şi cei care sunt pentru foamete, la foamete; şi cei care sunt pentru captivitate, în captivitate.
3 Şi voi rândui asupra lor patru feluri de pedepse, spune DOMNUL: sabia ca să ucidă, şi câinii ca să sfâşie, şi păsările cerului şi fiarele pământului ca să mănânce şi să nimicească.
4 Şi îi voi da să fie împrăştiaţi în toate împărăţiile pământului, din cauza lui Manase fiul lui Ezechia împăratul lui Iuda, pentru ceea ce a făcut în Ierusalim.
5 Fiindcă cine va avea milă de tine, Ierusalime? Sau cine te va jeli? Sau cine se va abate pentru a te întreba ce mai faci?
6 Tu m-ai părăsit, spune DOMNUL, ai mers înapoi; de aceea îmi voi întinde mâna împotriva ta şi te voi nimici; m-am săturat de pocăinţă.
7 Şi îi voi vântura cu o furcă la porţile ţării; îi voi văduvi de copii, voi nimici poporul meu: deoarece ei nu s-au întors de la căile lor.
8 Văduvele lor mi s-au înmulţit mai mult decât nisipul mărilor; am adus asupra lor, împotriva mamei tinerilor, un prădător la amiază; l-am făcut să cadă asupra lor dintr-odată şi terori asupra cetăţii.
9 Cea care a născut şapte, lâncezeşte; şi-a dat duhul; soarele ei a apus pe când era încă ziuă; a fost ruşinată şi încurcată; şi rămăşiţa lor o voi da sabiei înaintea duşmanilor lor, spune DOMNUL.
10 Vai mie, mama mea, că m-ai născut un om al certei şi un om al luptei pentru tot pământul! Nici nu am împrumutat cu camătă, nici nu am împrumutat de la oameni cu camătă; totuşi fiecare dintre ei mă blestemă.
11 DOMNUL a spus: Cu adevărat va fi bine pentru rămăşiţa ta; cu adevărat voi face ca duşmanul să se poarte bine cu tine în timpul răului şi în timpul nenorocirii.
12 Se va frânge fierul? fierul de la nord şi arama?
13 Averea ta şi tezaurele tale le voi da ca pradă fără preţ; şi aceasta pentru toate păcatele tale, chiar în toate graniţele tale.
14 Şi te voi face să treci cu duşmanii tăi într-o ţară pe care nu o cunoşti, pentru că în mânia mea s-a aprins un foc ce va arde peste voi.
15 DOAMNE, tu ştii; aminteşte-ţi de mine şi cercetează-mă şi răzbună-mă de persecutorii mei; pentru îndelunga ta răbdare, nu mă lua; ştii că pentru tine am suferit mustrare.
16 Cuvintele tale au fost găsite şi eu le-am mâncat; şi cuvântul tău a fost pentru mine veselia şi bucuria inimii mele, pentru că eu sunt chemat după numele tău, DOAMNE Dumnezeul oştirilor.
17 Eu nu am şezut în adunarea batjocoritorilor, nici nu m-am bucurat; am şezut singur din cauza mâinii tale, pentru că m-ai umplut cu indignare.
18 De ce este durerea mea neîncetată şi rana mea incurabilă şi refuză să fie vindecată? Vei fi tu în întregime pentru mine ca un mincinos şi ca ape care lipsesc?
19 De aceea astfel spune DOMNUL: Dacă te întorci, atunci te voi aduce înapoi şi vei sta în picioare înaintea mea; şi dacă scoţi ce este preţios din ce este nemernic, vei fi precum gura mea; să se întoarcă ei la tine, dar tu să nu te întorci la ei.
20 Şi te voi face pentru acest popor un zid întărit de aramă; şi ei vor lupta împotriva ta, dar nu te vor învinge, pentru că eu sunt cu tine pentru a te salva şi a te elibera, spune DOMNUL.
21 Şi te voi elibera din mâna celor stricaţi şi te voi răscumpăra din mâna tiranilor.
1 Cuvântul DOMNULUI a venit de asemenea la mine, spunând:
2 Să nu îţi iei o soţie, nici să nu ai fii sau fiice în acest loc.
3 Pentru că astfel spune DOMNUL referitor la fiii şi referitor la fiicele care s-au născut în acest loc şi referitor la mamele lor care i-au născut şi referitor la părinţii lor care i-au născut în această ţară:
4 Vor muri de morţi apăsătoare; nu vor fi plânşi; nici nu vor fi îngropaţi; ci vor fi ca balega pe faţa pământului şi vor fi mistuiţi de sabie şi de foamete; şi trupurile lor moarte vor fi hrană pentru păsările cerului şi pentru fiarele pământului.
5 Pentru că astfel spune DOMNUL: Nu intra în casa de jelire, nici nu merge să îi plângi sau să îi jeleşti, pentru că am luat pacea mea de la acest popor, spune DOMNUL, chiar bunătatea iubitoare şi îndurările.
6 Deopotrivă cei mari şi cei mici vor muri în această ţară; ei nu vor fi îngropaţi, nici oamenii nu vor plânge pentru ei, nici nu se vor tăia, nici nu se vor face cheli pentru ei;
7 Nici nu se vor sfâşia oamenii pentru ei în jale, ca să îi mângâie pentru cel mort; nici nu le vor da oamenii paharul mângâierii să bea pentru tatăl lor sau pentru mama lor.
8 De asemenea să nu intri în casa de ospăţ, pentru a şedea cu ei să mănânci şi să bei.
9 Pentru că astfel spune DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată, voi face să înceteze din acest loc, în ochii voştri şi în zilele voastre, vocea veseliei şi vocea bucuriei, vocea mirelui şi vocea miresei.
10 Şi se va întâmpla, când vei arăta acestui popor toate aceste cuvinte şi ei îţi vor spune: Pentru ce a pronunţat DOMNUL tot acest mare rău împotriva noastră? Sau care este nelegiuirea noastră? Sau care este păcatul nostru pe care l-am făcut împotriva DOMNULUI Dumnezeului nostru?
11 Atunci tu să le spui: Deoarece părinţii voştri m-au părăsit, spune DOMNUL, şi au umblat după alţi dumnezei şi le-au servit şi li s-au închinat şi m-au părăsit şi nu au păzit legea mea;
12 Şi voi aţi făcut mai rău decât părinţii voştri; fiindcă, iată, voi umblaţi fiecare după închipuirea inimii lui rele, ca să nu îmi dea ascultare;
13 De aceea vă voi arunca afară din această ţară, într-o ţară pe care nu o cunoaşteţi, nici voi nici părinţii voştri; şi veţi servi altor dumnezei zi şi noapte, acolo unde nu vă voi arăta favoare.
14 De aceea, iată, vin zilele, spune DOMNUL, că nu va mai fi spus: DOMNUL trăieşte, cel care i-a scos pe copiii lui Israel din ţara Egiptului;
15 Ci, DOMNUL trăieşte, cel care i-a scos pe copiii lui Israel din ţara de la nord şi din toate ţările în care i-a alungat, şi îi voi aduce din nou în ţara lor pe care am dat-o părinţilor lor.
16 Iată, voi trimite după mulţi pescari, spune DOMNUL, şi ei îi vor pescui; şi după aceea voi trimite după mulţi vânători şi ei îi vor vâna de pe orice munte şi de pe orice deal şi din găurile stâncilor.
17 Pentru că ochii mei sunt asupra tuturor căilor lor; ele nu sunt ascunse de la faţa mea, nici nelegiuirea lor nu este ascunsă dinaintea ochilor mei.
18 Şi mai întâi le voi răsplăti dublu nelegiuirea lor şi păcatul lor, pentru că mi-au întinat ţara, au umplut moştenirea mea cu trupurile moarte ale lucrurilor lor detestabile şi urâcioase.
19 DOAMNE, puterea mea şi fortăreaţa mea şi adăpostul meu în ziua nenorocirii, neamurile vor veni la tine de la marginile pământului şi vor spune: Cu adevărat părinţii noştri au moştenit minciuni, deşertăciune şi lucruri care nu folosesc la nimic.
20 Îşi va face un om dumnezei pentru el însuşi, şi ei nu sunt dumnezei?
21 De aceea, iată, de data aceasta îi voi face să cunoască, îi voi face să cunoască mâna mea şi puterea mea; şi vor cunoaşte că numele meu este DOMNUL.
1 Păcatul lui Iuda este scris cu un toc de fier şi cu vârful unui diamant; este gravat pe tăbliţa inimii lor şi pe coarnele altarelor voastre;
2 În timp ce copiii lor îşi amintesc de altarele lor şi de altarele lor lângă copacii verzi de pe dealurile înalte.
3 O, muntele meu în câmp, eu voi da averea ta şi toate tezaurele tale ca pradă, şi înălţimile tale pentru păcat, în toate graniţele tale.
4 Şi tu, chiar tu însuţi, vei renunţa la moştenirea ta pe care ţi-o dădusem; şi te voi face să serveşti duşmanilor tăi în ţara pe care nu o cunoşti, pentru că aţi aprins în mânia mea un foc, ce va arde pentru totdeauna.
5 Astfel spune DOMNUL: Blestemat fie omul care se încrede în om şi care îşi face carnea braţ al său şi a cărui inimă se depărtează de DOMNUL.
6 Fiindcă el va fi ca un rug într-un loc uscat, şi nu va vedea când vine binele; ci va locui în locurile arse ale pustiei, într-un pământ sărat şi nelocuit.
7 Binecuvântat este omul care se încrede în DOMNUL şi a cărui speranţă este DOMNUL.
8 Pentru că el va fi ca un copac sădit lângă ape şi care îşi întinde rădăcinile lângă râu şi nu va vedea când vine arşiţa, ci frunza lui va fi verde; şi nu se va îngrijora în anul de secetă, nici nu va înceta de la a da rod.
9 Inima este mai înşelătoare decât toate şi este nespus de stricată: cine o poate cunoaşte?
10 Eu DOMNUL cercetez inima, eu încerc rărunchii, ca să dau fiecărui om conform căilor lui şi conform rodului facerilor sale.
11 Precum potârnichea cloceşte ouă pe care nu le-a făcut, astfel cel care obţine bogăţii, dar nu pe drept, le va lăsa la jumătatea zilelor lui şi la sfârşitul lui va fi un nebun.
12 Un tron înalt glorios de la început este locul sanctuarului nostru.
13 DOAMNE, speranţa lui Israel, toţi cei care te părăsesc vor fi ruşinaţi, şi cei care se depărtează de mine vor fi scrişi pe pământ, pentru că l-au părăsit pe DOMNUL, fântâna apelor vii.
14 Vindecă-mă, DOAMNE, şi voi fi vindecat; salvează-mă, şi voi fi salvat, pentru că tu eşti lauda mea.
15 Iată, ei îmi spun: Unde este cuvântul DOMNULUI? Să vină acum.
16 Cât despre mine, eu nu m-am grăbit să încetez a fi un păstor care te urmează; nici nu am dorit eu ziua cea jalnică; tu ştii; ceea ce a ieşit de pe buzele mele a fost drept înaintea ta.
17 Nu fi o teroare pentru mine: tu eşti speranţa mea în ziua răului.
18 Să fie încurcaţi cei care mă persecută, dar nu mă lăsa să fiu eu încurcat; să fie ei descurajaţi, dar să nu fiu eu descurajat; adu asupra lor ziua răului şi nimiceşte-i cu o dublă nimicire.
19 Astfel mi-a spus DOMNUL: Du-te şi stai în picioare la poarta copiilor poporului, prin care împăraţii lui Iuda intră şi prin care ei ies afară, şi la toate porţile Ierusalimului;
20 Şi spune-le: Ascultaţi cuvântul DOMNULUI, voi împăraţi ai lui Iuda şi tot Iuda şi toţi locuitorii Ierusalimului, care intraţi pe aceste porţi;
21 Astfel spune DOMNUL: Luaţi seama la voi înşivă şi nu purtaţi nicio povară în ziua sabatului, nici nu o aduceţi pe porţile Ierusalimului;
22 Nici nu scoateţi vreo povară din casele voastre în ziua sabatului, nici nu faceţi vreo lucrare, ci sfinţiţi ziua sabatului, precum am poruncit părinţilor voştri.
23 Dar ei nu au făcut ce am poruncit, nici nu şi-au plecat urechea, ci şi-au înţepenit gâtul, ca să nu audă, nici să nu primească instruire.
24 Şi se va întâmpla, spune DOMNUL, dacă îmi veţi da ascultare cu atenţie, să nu aduceţi vreo povară pe porţile acestei cetăţi în ziua sabatului, ci să sfinţiţi ziua sabatului, pentru a nu face nicio lucrare în ea;
25 Atunci vor intra pe porţile cetăţii acesteia împăraţi şi prinţi şezând pe tronul lui David, stând în care şi pe cai, ei şi prinţii lor, bărbaţii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului; şi această cetate va rămâne pentru totdeauna.
26 Şi ei vor veni din cetăţile lui Iuda şi din locurile de lângă Ierusalim şi din ţara lui Beniamin şi de la câmpie şi din munţi şi de la sud, aducând ofrande arse şi sacrificii şi daruri de mâncare şi tămâie şi aducând sacrificii de laudă în casa DOMNULUI.
27 Dar dacă nu îmi veţi da ascultare pentru a sfinţi ziua sabatului şi a nu purta vreo povară, chiar intrând pe porţile Ierusalimului în ziua sabatului; atunci voi aprinde un foc la porţile lui care va mistui palatele Ierusalimului şi nu va fi stins.
1 Cuvântul care a venit la Ieremia de la DOMNUL, spunând:
2 Ridică-te şi coboară la casa olarului şi acolo te voi face să auzi cuvintele mele.
3 Atunci am coborât la casa olarului şi, iată, el făcea o lucrare pe roţi.
4 Şi vasul pe care l-a făcut din lut s-a stricat în mâna olarului; astfel, el l-a făcut din nou, alt vas, precum i s-a părut bine olarului să îl facă.
5 Atunci cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând:
6 Casă a lui Israel, nu pot eu face cu voi ca acest olar? spune DOMNUL. Iată, precum lutul este în mâna olarului, tot astfel sunteţi voi în mâna mea, casă a lui Israel.
7 În momentul când voi vorbi referitor la o naţiune şi referitor la o împărăţie, pentru a o smulge şi a o surpa şi a o nimici;
8 Dacă acea naţiune, împotriva căreia am vorbit, se întoarce de la răutatea ei, şi eu mă voi pocăi de răul pe care l-am gândit să i-l fac.
9 Şi în momentul când voi vorbi referitor la o naţiune şi referitor la o împărăţie, pentru a o zidi şi pentru a o sădi;
10 Dacă aceasta face răul înaintea ochilor mei, încât nu ascultă de vocea mea, atunci şi eu mă voi pocăi de binele pe care am spus că i-l voi face.
11 De aceea acum du-te, vorbeşte bărbaţilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului, spunând: Astfel spune DOMNUL: Iată, eu pregătesc răul împotriva voastră şi plănuiesc un plan împotriva voastră; întoarceţi-vă acum, fiecare de la calea lui rea, şi îndreptaţi-vă căile şi facerile.
12 Dar ei au spus: Nu este speranţă; ci noi vom umbla după propriile noastre planuri şi vom face fiecare după închipuirea inimii lui rele.
13 De aceea, astfel spune DOMNUL: Întrebaţi acum printre păgâni: Cine a auzit astfel de lucruri? Fecioara lui Israel a făcut un lucru groaznic.
14 Va părăsi cineva zăpada Libanului, care vine din stânca mare a câmpului? Sau apele curgătoare reci care vin dintr-un alt loc vor fi uitate?
15 Pentru că poporul meu m-a uitat, ei au ars tămâie deşertăciunii care i-au făcut să se poticnească pe căile lor de la cărările străvechi, pentru a umbla pe cărări, pe o cale neumblată;
16 Pentru a face ţara lor pustie şi a o face o şuierare continuă; oricine trece prin ea va fi înmărmurit şi va clătina din cap.
17 Eu îi voi împrăştia ca un vânt din est dinaintea duşmanului; le voi arăta spatele, şi nu faţa, în ziua nenorocirii lor.
18 Atunci au spus ei: Veniţi şi să plănuim planuri împotriva lui Ieremia, pentru că legea nu va pieri de la preot, nici sfatul de la înţelept, nici cuvântul de la profet. Veniţi şi să îl lovim cu limba şi să nu luăm seama la niciunul dintre cuvintele lui.
19 Ia seama la mine, DOAMNE, şi dă ascultare vocii celor ce se ceartă cu mine.
20 Va fi răul răsplătit în locul binelui? Pentru că ei au săpat o groapă sufletului meu. Aminteşte-ţi că am stat în picioare înaintea ta pentru a vorbi bine pentru ei şi pentru a întoarce furia ta de la ei.
21 De aceea dă-i pe copiii lor foametei şi revarsă sângele lor prin forţa sabiei; şi soţiile lor să fie văduvite de copiii lor şi să fie văduve; şi să fie daţi la moarte bărbaţii lor, tinerii lor să fie ucişi de sabie în bătălie.
22 Să se audă un strigăt din casele lor, când vei aduce dintr-odată o armată peste ei, pentru că au săpat o groapă pentru a mă lua şi au ascuns capcane pentru picioarele mele.
23 Totuşi, DOAMNE, tu cunoşti tot sfatul lor împotriva mea pentru a mă ucide; nu ierta nelegiuirea lor, nici nu le şterge păcatul dinaintea feţei tale, ci să fie doborâţi înaintea ta; poartă-te astfel cu ei în timpul mâniei tale.
1 Astfel spune DOMNUL: Du-te şi ia un urcior de lut de la olar şi ia dintre bătrânii poporului şi dintre bătrânii preoţilor;
2 Şi ieşi la valea fiului lui Hinom, care este la intrarea porţii de est şi vesteşte acolo cuvintele pe care ţi le voi zice,
3 Şi spune: Ascultaţi cuvântul DOMNULUI, împăraţi ai lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului: Astfel spune DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată, voi aduce asupra acestui loc, răul, de care îi vor ţiui urechile oricui aude.
4 Pentru că ei m-au părăsit şi au înstrăinat acest loc şi au ars tămâie în el, altor dumnezei, pe care nici ei nici părinţii lor nu i-au cunoscut, nici împăraţii lui Iuda, şi au umplut acest loc cu sângele celor nevinovaţi;
5 Au zidit de asemenea înălţimi lui Baal, ca să îi ardă pe fiii lor cu foc ca ofrande arse lui Baal, ceea ce eu nu am poruncit, nici nu am vorbit, nici nu mi-a venit în minte;
6 De aceea, iată, vin zilele, spune DOMNUL, când acest loc nu va mai fi numit Tofet, nici valea fiului lui Hinom, ci Valea măcelului.
7 Şi voi zădărnici sfatul lui Iuda şi al Ierusalimului în acest loc; şi îi voi face să cadă prin sabie înaintea duşmanilor lor şi prin mâinile celor ce le caută vieţile; şi trupurile lor moarte le voi da ca hrană pentru păsările cerului şi pentru fiarele pământului.
8 Şi voi face această cetate pustie şi un motiv de şuierare: oricine trece prin ea va fi înmărmurit şi va şuiera din cauza tuturor plăgilor ei.
9 Şi îi voi face să mănânce carnea fiilor lor şi carnea fiicelor lor şi vor mânca fiecare carnea prietenului său în asediul şi în strâmtorarea cu care îi vor strâmtora duşmanii lor şi cei care le caută viaţa.
10 Atunci să spargi urciorul înaintea ochilor oamenilor care merg cu tine,
11 Şi să le spui: Astfel spune DOMNUL oştirilor: Astfel voi zdrobi acest popor şi această cetate, precum cineva sparge un vas al olarului, care nu mai poate fi întregit; şi ei îi vor îngropa în Tofet, până când nu va mai fi loc de îngropare.
12 Astfel voi face acestui loc, spune DOMNUL şi locuitorilor lui, şi voi face chiar această cetate precum Tofetul;
13 Şi casele Ierusalimului şi casele împăraţilor lui Iuda vor fi întinate ca locul Tofetului, din cauza tuturor caselor pe a căror acoperişuri ei au ars tămâie întregii oştiri a cerului şi au turnat daruri de băutură altor dumnezei.
14 Atunci a venit Ieremia din Tofet, unde îl trimisese DOMNUL să profeţească; şi a stat în picioare în curtea casei DOMNULUI; şi a spus întregului popor:
15 Astfel spune DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată, voi aduce asupra acestei cetăţi şi asupra tuturor oraşelor ei tot răul pe care l-am pronunţat împotriva ei, pentru că şi-au împietrit gâturile, ca să nu asculte cuvintele mele.
1 Şi Paşhur, fiul lui Imer, preotul, care era de asemenea marele guvernator al casei DOMNULUI, a auzit că Ieremia a profeţit aceste lucruri.
2 Atunci Paşhur l-a lovit pe Ieremia, profetul, şi l-a pus în butucii care erau la poarta înaltă a lui Beniamin, care era lângă casa DOMNULUI.
3 Şi s-a întâmplat a doua zi, că Paşhur l-a scos pe Ieremia din butuci. Atunci Ieremia i-a spus: DOMNUL nu ţi-a pus numele Paşhur, ci Magor-Misabib.
4 Pentru că astfel spune DOMNUL: Iată, te voi face o teroare pentru tine însuţi şi pentru toţi prietenii tăi: şi ei vor cădea prin sabia duşmanilor lor şi ochii tăi vor privi aceasta; şi voi da pe tot Iuda în mâna împăratului Babilonului şi el îi va duce captivi în Babilon şi îi va ucide cu sabia.
5 Mai mult, eu voi da toată tăria acestei cetăţi şi toată munca ei şi toate lucrurile preţioase ale ei şi toate tezaurele împăraţilor lui Iuda le voi da în mâna duşmanilor lor, care îi vor prăda şi îi vor lua şi îi vor duce în Babilon.
6 Şi tu, Paşhur, şi toţi cei ce locuiesc în casa ta veţi merge în captivitate; şi tu vei veni în Babilon şi acolo vei muri şi acolo vei fi îngropat, tu şi toţi prietenii tăi, cărora le-ai profeţit minciuni.
7 DOAMNE, tu m-ai înşelat şi eu am fost înşelat; tu eşti mai tare decât mine şi ai învins; zilnic, eu sunt un lucru de râs, fiecare mă batjocoreşte.
8 Pentru că de când am vorbit, am strigat, am strigat violenţă şi pradă; căci cuvântul DOMNULUI a fost făcut o ocară pentru mine şi, zilnic, un lucru de râs.
9 Atunci am spus: Nu voi aminti despre el, nici nu voi mai vorbi în numele lui. Dar cuvântul lui a fost în inima mea ca un foc arzând, închis în oasele mele, şi am obosit purtându-l şi nu mai puteam.
10 Pentru că am auzit defăimarea multora, frică de fiecare parte. Vestiţi, spun ei, şi noi o vom vesti. Toţi cunoscuţii mei au căutat şchiopătarea mea, spunând: Poate că va fi ademenit şi îl vom învinge şi ne vom răzbuna pe el.
11 Dar DOMNUL este cu mine ca un viteaz puternic; de aceea persecutorii mei se vor poticni şi nu vor învinge; ei vor fi foarte ruşinaţi, pentru că nu vor prospera; dispreţuirea lor veşnică nu va fi niciodată uitată.
12 Dar, DOAMNE al oştirilor, tu care încerci pe cel drept şi vezi rărunchii şi inima, lasă-mă să văd răzbunarea ta asupra lor, pentru că ţie ţi-am arătat cauza mea.
13 Cântaţi DOMNULUI, lăudaţi pe DOMNUL, pentru că el a eliberat sufletul celui sărac din mâna făcătorilor de rău.
14 Blestemată fie ziua în care am fost născut; să nu fie binecuvântată ziua în care mama mea m-a născut.
15 Blestemat fie omul care a adus veşti tatălui meu, spunând: Un copil de parte bărbătească ţi s-a născut; înveselindu-l.
16 Şi acel om să fie ca cetăţile pe care DOMNUL le-a dărâmat şi nu s-au pocăit. Şi să audă el plânset dimineaţa şi strigare la amiază;
17 Pentru că nu m-a ucis din pântece; şi mama mea mi-ar fi fost mormântul şi pântecele ei însărcinat întotdeauna cu mine.
18 Pentru ce am ieşit din pântece, ca să văd osteneală şi întristare, ca zilele mele să fie mistuite cu ruşine?
1 Cuvântul care a venit la Ieremia, de la DOMNUL, când împăratul Zedechia a trimis la el pe Paşhur fiul lui Malchiia şi pe Ţefania, fiul lui Maaseia, preotul, spunând:
2 Întreabă, te rog, pe DOMNUL pentru noi, pentru că Nebucadneţar, împăratul Babilonului, face război împotriva noastră; poate că DOMNUL se va purta cu noi conform cu toate lucrările lui minunate, ca Nebucadneţar să plece de la noi.
3 Atunci Ieremia le-a spus: Astfel să îi spuneţi lui Zedechia:
4 Astfel spune DOMNUL Dumnezeul lui Israel: Iată, voi întoarce înapoi armele de război care sunt în mâinile voastre, cu care luptaţi împotriva împăratului Babilonului şi împotriva caldeenilor care vă asediază în afara zidului; şi le voi aduna în mijlocul acestei cetăţi.
5 Şi eu însumi voi lupta împotriva voastră cu o mână întinsă şi cu un braţ puternic, în mânie şi în furie şi în mare indignare.
6 Şi voi lovi pe locuitorii acestei cetăţi, deopotrivă pe om şi pe animal; aceştia vor muri de o ciumă cumplită.
7 Şi după aceea, spune DOMNUL, îl voi da pe Zedechia, împăratul lui Iuda, şi pe servitorii lui şi pe popor şi pe cei care au rămas în această cetate după ciumă, după sabie şi după foamete, în mâna lui Nebucadneţar împăratul Babilonului, şi în mâna duşmanilor lor şi în mâna celor ce le caută viaţa; şi el îi va lovi cu tăişul sabiei: nu îi va cruţa, nici nu va avea îndurare, nici nu va avea milă.
8 Şi acestui popor să îi spui: Astfel spune DOMNUL: Iată, pun înaintea voastră calea vieţii şi calea morţii.
9 Cel ce rămâne în această cetate va muri de sabie şi de foamete şi de ciumă; dar cel care iese şi se predă caldeenilor care vă asediază va trăi şi viaţa lui îi va fi drept pradă.
10 Pentru că mi-am îndreptat faţa împotriva acestei cetăţi pentru rău şi nu pentru bine, spune DOMNUL: ea va fi dată în mâna împăratului Babilonului şi el o va arde cu foc.
11 Şi referitor la casa împăratului lui Iuda, spune: Ascultaţi cuvântul DOMNULUI:
12 Casă a lui David, astfel spune DOMNUL: Faceţi judecată dimineaţa şi eliberaţi-l pe cel prădat, din mâna opresorului, ca nu cumva furia mea să izbucnească precum un foc şi să ardă astfel încât să nu fie nimeni să îl poată stinge, din cauza răutăţii facerilor voastre.
13 Iată, eu sunt împotriva ta, locuitoare a văii şi stânca mare a câmpului, spune DOMNUL; care spuneţi: Cine va coborî împotriva noastră? Sau, cine va intra în locuinţele noastre?
14 Dar eu vă voi pedepsi conform cu rodul facerilor voastre, spune DOMNUL; şi voi aprinde un foc în pădurea lui şi acesta va mistui toate lucrurile de jur împrejurul lui.
1 Astfel spune DOMNUL: Coboară la casa împăratului lui Iuda şi vorbeşte acolo acest cuvânt,
2 Şi spune: Ascultă cuvântul DOMNULUI, împărate al lui Iuda, care şezi pe tronul lui David, tu şi servitorii tăi şi poporul tău care intraţi pe porţile acestea;
3 Astfel spune DOMNUL: Faceţi judecată şi dreptate şi eliberaţi pe cel prădat din mâna opresorului şi nu nedreptăţiţi, nu asupriţi pe străin, pe cel fără tată, nici pe văduvă, nici nu vărsaţi sânge nevinovat în acest loc.
4 Căci dacă veţi împlini, cu adevărat, acest lucru, atunci vor intra pe porţile casei acesteia împăraţi şezând pe tronul lui David, stând în care şi călărind pe cai, el şi servitorii lui şi poporul lui.
5 Dar dacă nu veţi asculta aceste cuvinte, jur pe mine însumi, spune DOMNUL, că această casă va deveni o pustiire.
6 Pentru că astfel spune DOMNUL casei împăratului lui Iuda: Tu îmi eşti Galaad şi capul Libanului; totuşi cu adevărat te voi face o pustie şi cetăţi fără locuitori.
7 Şi voi pregăti nimicitori împotriva ta, pe fiecare cu armele lui, şi vor tăia cedrii tăi aleşi şi îi vor arunca în foc.
8 Şi multe naţiuni vor trece pe lângă această cetate şi vor spune, fiecare om aproapelui său: Pentru ce a făcut DOMNUL astfel acestei mari cetăţi?
9 Atunci ei vor răspunde: Pentru că au părăsit legământul DOMNULUI Dumnezeului lor şi s-au închinat altor dumnezei şi le-au servit.
10 Nu plângeţi pe cel mort, nici nu îl jeliţi; ci plângeţi tare pentru cel care se duce, pentru că nu se va mai întoarce, nici nu va mai vedea ţara lui de naştere.
11 Pentru că astfel spune DOMNUL, referitor la Şalum, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, care a domnit în locul lui Iosia tatăl său, care a ieşit din acest loc: Nu se va mai întoarce aici;
12 Ci va muri în locul în care l-au dus captiv şi nu va mai vedea această ţară.
13 Vai celui care îşi zideşte casa prin nedreptate şi camerele lui pe nedrept; care foloseşte serviciul aproapelui său fără plată şi nu îi dă pentru munca lui;
14 Care spune: Îmi voi zidi o casă largă şi camere încăpătoare şi îşi taie ferestre; şi aceasta este căptuşită cu cedru şi vopsită cu roşu aprins.
15 Vei domni tu, pentru că te închizi în cedru? Nu a mâncat şi a băut tatăl tău şi nu a făcut el judecată şi dreptate? Şi apoi i-a fost bine?
16 El a judecat cauza săracului şi a nevoiaşului; atunci îi era bine; nu a făcut toate acestea pentru a mă cunoaşte? spune DOMNUL.
17 Dar ochii tăi şi inima ta nu sunt decât pentru lăcomia ta şi pentru a vărsa sânge nevinovat şi pentru oprimare şi pentru a face violenţă.
18 De aceea astfel spune DOMNUL referitor la Ioiachim fiul lui Iosia împăratul lui Iuda: Ei nu vor plânge pentru el, spunând: Ah fratele meu! sau: Ah soră! Ei nu vor plânge pentru el, spunând: Ah doamne! sau: Ah gloria sa!
19 El va fi îngropat cu îngroparea unui măgar, tras şi aruncat dincolo de porţile Ierusalimului.
20 Urcă în Liban şi strigă; şi înalţă-ţi vocea în Basan şi strigă din trecători, pentru că toţi iubiţii tăi sunt nimiciţi.
21 Ţi-am vorbit în prosperitatea ta, dar tu ai spus: Nu voi asculta. Aceasta a fost calea ta din tinereţea ta, că nu ai ascultat de vocea mea.
22 Vântul va mânca pe toţi păstorii tăi şi iubiţii tăi vor merge în captivitate; negreşit, atunci, vei fi ruşinată şi încurcată pentru toată stricăciunea ta.
23 Locuitor al Libanului, care îţi faci cuibul în cedri, cât de graţios vei fi tu când vor veni junghiuri asupra ta; durerea ca a unei femei în durerile naşterii!
24 Precum eu trăiesc, spune DOMNUL, dacă însuşi Conia, fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, ar fi un sigiliu pe mâna mea dreaptă, totuşi te-aş smulge de acolo;
25 Şi te voi da în mâna celor care îţi caută viaţa şi în mâna acelora de ale căror feţe te temi, chiar în mâna lui Nebucadneţar împăratul Babilonului şi în mâna caldeenilor.
26 Şi te voi arunca afară, pe tine şi pe mama ta care te-a născut, într-o altă ţară, în care nu v-aţi născut şi acolo veţi muri.
27 Dar în ţara în care ei doresc să se întoarcă, acolo nu se vor întoarce.
28 Este acest bărbat, Conia, un idol spart şi dispreţuit? Este el un vas în care nu este plăcere? Pentru ce sunt ei aruncaţi, el şi sămânţa lui, şi sunt aruncaţi într-o ţară pe care nu o cunosc?
29 O pământule, pământule, pământule, ascultă cuvântul DOMNULUI.
30 Astfel spune DOMNUL: Înscrieţi pe acest om ca fără copii, un om ce nu va prospera în zilele lui, pentru că niciun om din sămânţa lui nu va prospera, şezând pe tronul lui David şi conducând vreodată în Iuda.
1 Vai de păstorii care nimicesc şi împrăştie oile păşunii mele! spune DOMNUL.
2 De aceea astfel spune DOMNUL Dumnezeul lui Israel împotriva păstorilor care pasc pe poporul meu: Voi aţi împrăştiat oile turmei mele şi le-aţi alungat şi nu le-aţi cercetat; iată, eu voi cerceta asupra voastră răutatea facerilor voastre, spune DOMNUL.
3 Şi voi aduna rămăşiţa turmei mele din toate ţările unde le-am alungat şi le voi aduce din nou la staulele lor; şi ei vor fi roditori şi se vor înmulţi.
4 Şi voi pune păstori peste ei care îi vor paşte; şi nu se vor mai teme, nici nu se vor descuraja şi niciunul nu va lipsi, spune DOMNUL.
5 Iată, vin zilele, spune DOMNUL, când îi voi ridica lui David un Lăstar al Dreptăţii şi un Împărat va domni şi va prospera şi va face judecată şi dreptate pe pământ.
6 În zilele lui Iuda va fi salvat şi Israel va locui în siguranţă; şi acesta este numele lui, prin care va fi numit: DOMNUL DREPTATEA NOASTRĂ.
7 De aceea, iată, vin zilele, spune DOMNUL, că nu vor mai spune: DOMNUL trăieşte, care i-a scos pe copiii lui Israel din ţara Egiptului,
8 Ci: DOMNUL trăieşte, care a scos şi care a condus sămânţa casei lui Israel din ţara de la nord şi din toate ţările în care îi alungasem; şi ei vor locui în propria lor ţară.
9 Inima mea este frântă în mine din cauza profeţilor; toate oasele mele tremură; sunt ca un om beat şi ca un om pe care vinul l-a învins, din cauza DOMNULUI şi din cauza cuvintelor sfinţeniei lui.
10 Pentru că ţara este plină de adulteri, pentru că din cauza blestemelor ţara jeleşte; locurile plăcute ale pustiei sunt uscate şi alergarea lor este rea şi forţa lor nu este dreaptă.
11 Pentru că deopotrivă profetul şi preotul sunt întinaţi; da, în casa mea am găsit stricăciunea lor, spune DOMNUL.
12 Pentru aceea, calea lor va fi pentru ei precum căile alunecoase în întuneric; vor fi alungaţi şi vor cădea pe ea, pentru că voi aduce răul asupra lor, chiar anul cercetării lor, spune DOMNUL.
13 Şi am văzut nebunie în profeţii din Samaria; ei au profeţit prin Baal şi au rătăcit pe poporul meu Israel.
14 Am văzut de asemenea în profeţii din Ierusalim un lucru groaznic, ei comit adulter şi umblă în minciuni, ei întăresc de asemenea mâinile făcătorilor de rău, încât nimeni nu se întoarce de la stricăciunea lui; ei sunt cu toţii pentru mine ca Sodoma şi locuitorii lui ca Gomora.
15 De aceea astfel spune DOMNUL oştirilor referitor la profeţi: Iată, îi voi hrăni cu pelin şi îi voi face să bea apă cu fiere, pentru că de la profeţii Ierusalimului pângărirea s-a răspândit în toată ţara.
16 Astfel spune DOMNUL oştirilor: Nu daţi ascultare la cuvintele profeţilor care vă profeţesc: ei vă fac deşerţi; ei vorbesc o viziune a proprii lor inimi şi nu din gura DOMNULUI.
17 Ei încă spun celor care mă dispreţuiesc: DOMNUL a spus: Veţi avea pace; şi spun fiecăruia care umblă după închipuirea inimii lui: Niciun rău nu va veni asupra voastră.
18 Fiindcă cine a stat la sfatul DOMNULUI şi a priceput şi a auzit cuvântul său? Cine a însemnat cuvântul său şi l-a auzit?
19 Iată, un vârtej de vânt al DOMNULUI a ieşit în furie, chiar un vârtej de vânt apăsător; acesta va cădea cu apăsare peste capul celor stricaţi.
20 Mânia DOMNULUI nu se va întoarce, până nu o va împlini şi până nu vor fi împlinite gândurile inimii sale, în zilele de pe urmă voi veţi lua aminte la aceasta cu înţelegere.
21 Eu nu am trimis pe aceşti profeţi, totuşi ei au alergat; eu nu le-am vorbit, totuşi ei au profeţit.
22 Dar dacă ar fi stat în sfatul meu şi ar fi făcut pe poporul meu să asculte cuvintele mele, atunci ei i-ar fi întors de la calea lor rea şi de la răutatea facerilor lor.
23 Sunt eu un Dumnezeu de aproape, spune DOMNUL şi nu un Dumnezeu de departe?
24 Poate cineva să se ascundă în locuri tainice ca eu să nu îl văd? spune DOMNUL. Nu umplu eu cerul şi pământul? spune DOMNUL.
25 Am auzit ce au spus profeţii, care profeţesc minciuni în numele meu, spunând: Am visat, am visat.
26 Până când va fi aceasta în inima profeţilor care profeţesc minciuni? Da, ei sunt profeţi ai înşelăciunii propriii lor inimi;
27 Care gândesc să facă pe poporul meu să uite numele meu prin visurile lor pe care le spune fiecare om aproapelui său, precum părinţii lor au uitat numele meu pentru numele lui Baal.
28 Profetul care are un vis, să spună el un vis; şi cel care are cuvântul meu, să vorbească el cuvântul meu cu credincioşie. Ce este pleava pentru grâu? spune DOMNUL.
29 Nu este cuvântul meu ca un foc? spune DOMNUL; şi ca un ciocan care sparge stânca în bucăţi?
30 De aceea, iată, eu sunt împotriva profeţilor, spune DOMNUL, care fură, fiecare de la aproapele său, cuvintele mele.
31 Iată, spune DOMNUL, eu sunt împotriva profeţilor care îşi folosesc limba şi spun: El spune.
32 Iată, spune DOMNUL, eu sunt împotriva celor care profeţesc visuri false şi care le spun şi fac pe poporul meu să rătăcească prin minciunile lor şi prin uşurinţa lor; totuşi eu nu i-am trimis, nici nu le-am poruncit; de aceea ei nu vor fi de niciun folos acestui popor, spune DOMNUL.
33 Şi când acest popor, sau un profet, sau un preot, te va întreba, spunând: Care este povara DOMNULUI? tu atunci să le spui: Ce povară? Eu chiar vă voi părăsi, spune DOMNUL.
34 Şi cât despre profetul şi preotul şi poporul care va spune: Povara DOMNULUI; eu chiar voi pedepsi pe omul acela şi casa lui.
35 Astfel să spuneţi fiecare aproapelui său şi fiecare fratelui său: Ce a răspuns DOMNUL? şi: Ce a vorbit DOMNUL?
36 Şi povara DOMNULUI să nu o mai amintiţi; căci cuvântul fiecărui om va fi povara lui, pentru că voi aţi pervertit cuvintele Dumnezeului cel viu, ale DOMNULUI oştirilor Dumnezeul nostru.
37 Astfel să spui profetului: Ce ţi-a răspuns DOMNUL? şi: Ce a vorbit DOMNUL?
38 Dar deoarece voi spuneţi: Povara DOMNULUI; de aceea astfel spune DOMNUL: Pentru că voi spuneţi acest cuvânt: Povara DOMNULUI; şi eu am trimis la voi, spunând: Să nu spuneţi: Povara DOMNULUI;
39 De aceea, iată, eu, chiar eu, vă voi uita cu totul şi vă voi părăsi şi cetatea pe care v-am dat-o vouă şi părinţilor voştri; şi vă voi arunca afară din prezenţa mea;
40 Şi voi aduce o ocară veşnică asupra voastră, şi o ruşine veşnică, ce nu vor fi uitate.
1 DOMNUL mi-a arătat şi, iată, două coşuri cu smochine erau puse înaintea templului DOMNULUI, după ce Nebucadneţar, împăratul Babilonului, dusese captiv pe Ieconia, fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, şi pe prinţii lui Iuda, împreună cu tâmplarii şi fierarii din Ierusalim, şi îi adusese la Babilon.
2 Un coş avea smochine foarte bune, ca smochinele coapte întâi; şi celălalt coş avea smochine foarte rele, care nu puteau fi mâncate, de rele ce erau.
3 Atunci DOMNUL mi-a spus: Ce vezi tu, Ieremia? Şi eu am spus: Smochine; smochinele bune, foarte bune; şi cele rele, foarte rele, care nu pot fi mâncate, de rele ce sunt.
4 Din nou cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând:
5 Astfel spune DOMNUL, Dumnezeul lui Israel: Ca aceste smochine bune, astfel îi voi deosebi pe cei duşi captivi din Iuda, pe care i-am trimis din locul acesta în ţara caldeenilor, pentru binele lor.
6 Pentru că îmi voi pune ochii asupra lor pentru bine şi îi voi aduce din nou în această ţară; şi îi voi zidi şi nu îi voi surpa; şi îi voi sădi şi nu îi voi smulge.
7 Şi le voi da o inimă pentru a mă cunoaşte, că eu sunt DOMNUL; şi ei vor fi poporul meu şi eu voi fi Dumnezeul lor, pentru că se vor întoarce la mine cu toată inima lor.
8 Şi ca smochinele rele, ce nu pot fi mâncate, de rele ce sunt ele; într-adevăr astfel spune DOMNUL: Astfel voi da pe Zedechia împăratul lui Iuda, şi pe prinţii lui şi rămăşiţa din Ierusalim, care rămâne în această ţară şi pe cei care locuiesc în ţara Egiptului;
9 Şi îi voi da să fie împrăştiaţi în toate împărăţiile pământului spre vătămarea lor, pentru a fi o ocară şi un proverb, o batjocură şi un blestem, în toate locurile în care îi voi alunga.
10 Şi voi trimite sabia, foametea şi ciuma printre ei, până vor fi mistuiţi din ţara pe care le-am dat-o lor şi părinţilor lor.
1 Cuvântul care a venit la Ieremia referitor la tot poporul lui Iuda în anul al patrulea al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, care a fost anul întâi al lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului;
2 Cuvânt pe care profetul Ieremia l-a vorbit către tot poporul lui Iuda şi către toţi locuitorii Ierusalimului, spunând:
3 Din anul al treisprezecelea al lui Iosia, fiul lui Amon, împăratul lui Iuda, chiar până în această zi, al douăzeci şi treilea an, cuvântul DOMNULUI a venit la mine şi eu v-am vorbit, ridicându-mă devreme şi vorbind; dar voi nu aţi dat ascultare.
4 Şi DOMNUL i-a trimis la voi pe toţi servitorii săi, profeţii, ridicându-i devreme şi trimiţându-i; dar voi nu aţi dat ascultare, nici nu v-aţi aplecat urechea să ascultaţi.
5 Ei au spus: Întoarceţi-vă acum, din nou, fiecare de la calea lui cea rea şi de la răutatea facerilor voastre şi locuiţi în ţara pe care DOMNUL v-a dat-o vouă şi părinţilor voştri pentru totdeauna şi întotdeauna;
6 Şi nu mergeţi după alţi dumnezei pentru a le servi şi a vă închina lor şi nu mă provocaţi la mânie cu lucrările mâinilor voastre; iar eu nu vă voi vătăma.
7 Totuşi, voi nu mi-aţi dat ascultare, spune DOMNUL; ca să mă provocaţi la mânie cu lucrările mâinilor voastre spre vătămarea voastră.
8 De aceea astfel spune DOMNUL oştirilor: Pentru că nu aţi ascultat cuvintele mele,
9 Iată, voi trimite şi voi lua toate familiile din nord, spune DOMNUL, şi pe Nebucadneţar împăratul Babilonului, servitorul meu, şi îi voi aduce împotriva acestei ţări şi împotriva locuitorilor ei şi împotriva tuturor acestor naţiuni de jur împrejur şi le voi nimici cu totul şi le voi face o înmărmurire şi un motiv de şuierare şi pustiiri veşnice.
10 Mai mult, voi lua de la ei vocea bucuriei şi vocea veseliei, vocea mirelui şi vocea miresei, sunetul pietrelor de moară şi lumina lămpii.
11 Şi toată această ţară va fi o pustiire şi o înmărmurire; şi aceste naţiuni vor servi împăratului Babilonului şaptezeci de ani.
12 Şi se va întâmpla, după ce se vor împlini şaptezeci de ani, că voi pedepsi pe împăratul Babilonului şi acea naţiune, spune DOMNUL, pentru nelegiuirea lor şi ţara caldeenilor şi o voi face pustiiri veşnice.
13 Şi voi aduce asupra acelei ţări toate cuvintele mele pe care le-am rostit împotriva ei, tot ce este scris în această carte, pe care Ieremia a profeţit-o împotriva tuturor naţiunilor.
14 Pentru că multe naţiuni şi împăraţi mari le vor servi de asemenea; şi eu le voi răsplăti conform cu faptele lor şi conform cu lucrările propriilor mâini.
15 Pentru că astfel îmi spune mie DOMNUL Dumnezeul lui Israel: Ia paharul vinului acestei furii din mâna mea şi fă toate naţiunile la care te voi trimite, să îl bea.
16 Şi ele vor bea şi se vor clătina şi vor înnebuni din cauza sabiei pe care o voi trimite printre ele.
17 Atunci am luat paharul din mâna DOMNULUI şi am făcut toate naţiunile, la care DOMNUL m-a trimis, să îl bea;
18 Adică, Ierusalimul şi cetăţile lui Iuda şi pe împăraţii lui şi pe prinţii lui, pentru a i face o pustiire, o înmărmurire, o şuierare şi un blestem; precum este în această zi;
19 Pe Faraon împăratul Egiptului şi pe servitorii lui şi pe prinţii lui şi pe tot poporul lui;
20 Şi pe tot poporul amestecat şi pe toţi împăraţii din ţara Uţ şi pe toţi împăraţii din ţara filistenilor şi Ascalonul şi Aza şi Ecronul şi rămăşiţa Asdodului,
21 Edomul şi Moabul şi pe copiii lui Amon,
22 Şi pe toţi împăraţii Tirului şi pe toţi împăraţii Sidonului şi pe împăraţii insulelor care sunt dincolo de mare,
23 Dedanul şi Tema şi Buzul şi pe toţi care sunt în colţurile cele mai îndepărtate,
24 Şi pe toţi împăraţii Arabiei şi pe toţi împăraţii poporului amestecat care locuiesc în pustie,
25 Şi pe toţi împăraţii din Zimri şi pe toţi împăraţii Elamului şi pe toţi împăraţii mezilor,
26 Şi pe toţi împăraţii din nord, de aproape şi de departe, pe unul cu altul, şi toate împărăţiile lumii, care sunt pe faţa pământului; şi împăratul Şeşacului va bea după ei.
27 De aceea tu să le spui: Astfel spune DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Beţi şi îmbătaţi-vă şi vărsaţi şi cădeţi şi să nu vă mai ridicaţi, din cauza sabiei pe care o voi trimite printre voi.
28 Şi va fi astfel: dacă ei vor refuza să ia paharul din mâna ta pentru a bea, atunci să le spui: Astfel spune DOMNUL oştirilor: Să beţi negreşit.
29 Pentru că, iată, eu încep să aduc răul asupra cetăţii care se numeşte după numele meu; şi voi să fiţi cu totul nepedepsiţi? Nu veţi fi nepedepsiţi, pentru că voi chema o sabie asupra tuturor locuitorilor pământului, spune DOMNUL oştirilor.
30 De aceea profeţeşte împotriva lor toate aceste cuvinte şi spune-le: DOMNUL va răcni din înălţime şi îşi va înălţa vocea din locuinţa lui sfântă; va răcni cu putere asupra locuinţei lui; el va scoate un strigăt, asemenea celor care calcă strugurii, împotriva tuturor locuitorilor pământului.
31 Un zgomot va ajunge până la marginile pământului, pentru că DOMNUL are o neînţelegere cu naţiunile, el, cu orice făptură, se va judeca; îi va da pe cei stricaţi sabiei, spune DOMNUL.
32 Astfel spune DOMNUL oştirilor: Iată, răul va merge de la naţiune la naţiune şi un mare vârtej de vânt va fi ridicat de la marginile pământului.
33 Şi cei ucişi de DOMNUL vor fi în acea zi de la o margine a pământului chiar până la cealaltă margine a pământului: ei nu vor fi plânşi, nici adunaţi, nici îngropaţi; vor fi balegă pe pământ.
34 Urlaţi, voi păstori, şi strigaţi; şi tăvăliţi-vă în cenuşă, voi, stăpâni ai turmei, pentru că zilele măcelului vostru şi ale împrăştierii voastre sunt împlinite; şi veţi cădea ca un vas plăcut.
35 Şi păstorii nu vor avea cale să fugă, nici stăpânii turmei să scape.
36 O voce de strigăt a păstorilor şi un urlet al stăpânilor turmei va fi auzit, pentru că DOMNUL le-a prădat păşunea.
37 Şi locuinţele paşnice sunt stârpite din cauza mâniei înverşunate a DOMNULUI.
38 El şi-a părăsit adăpostul, ca un leu, pentru că ţara lor este pustiită din cauza înverşunării opresorului şi din cauza înverşunării mâniei sale.
1 La începutul domniei lui Ioiachim fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, a venit acest cuvânt de la DOMNUL, spunând:
2 Astfel spune DOMNUL: Stai în picioare în curtea casei DOMNULUI şi vorbeşte tuturor cetăţilor lui Iuda care vin să se închine în casa DOMNULUI, toate cuvintele pe care ţi le poruncesc să le vorbeşti lor; să nu scazi niciun cuvânt;
3 Şi dacă ei vor da ascultare şi se vor întoarce fiecare om de la calea lui rea, atunci mă voi pocăi de răul pe care plănuiesc să li-l fac din cauza răutăţii facerilor lor.
4 Şi să le spui: Astfel spune DOMNUL: Dacă nu îmi veţi da ascultare, pentru a umbla în legea mea pe care am pus-o înaintea voastră,
5 Pentru a da ascultare cuvintelor servitorilor mei, profeţii, pe care i-am trimis la voi, deopotrivă ridicându-i devreme şi trimiţându-i, iar voi nu aţi dat ascultare;
6 Atunci voi face această casă ca Şilo şi voi face această cetate un blestem pentru toate naţiunile pământului.
7 Astfel preoţii şi profeţii şi tot poporul l-au auzit pe Ieremia vorbind aceste cuvinte în casa DOMNULUI.
8 Şi s-a întâmplat, după ce Ieremia a terminat de vorbit tot ceea ce DOMNUL îi poruncise să vorbească întregului popor, că preoţii şi profeţii şi tot poporul l-au apucat, spunând: Vei muri negreşit.
9 De ce ai profeţit în numele DOMNULUI, spunând: Această casă va fi ca Şilo şi această cetate va fi pustiită, fără vreun locuitor? Şi tot poporul s-a adunat împotriva lui Ieremia în casa DOMNULUI.
10 Când prinţii lui Iuda au auzit aceste lucruri, atunci s-au urcat din casa împăratului la casa DOMNULUI şi au şezut la intrarea porţii noi a casei DOMNULUI.
11 Atunci preoţii şi profeţii au vorbit prinţilor şi întregului popor, spunând: Acest om este demn de moarte pentru că a profeţit împotriva acestei cetăţi, precum aţi auzit cu urechile voastre.
12 Atunci Ieremia a vorbit tuturor prinţilor şi întregului popor, spunând: DOMNUL m-a trimis să profeţesc împotriva acestei case şi împotriva acestei cetăţi, toate cuvintele pe care le-aţi auzit.
13 De aceea acum, îndreptaţi-vă căile şi facerile voastre şi ascultaţi de vocea DOMNULUI Dumnezeului vostru; şi DOMNUL se va pocăi de răul pe care el l-a vorbit împotriva voastră.
14 Cât despre mine, iată, eu sunt în mâna voastră; faceţi cu mine precum vi se pare bine şi precum vă este cuvenit.
15 Dar să ştiţi cu siguranţă, că dacă mă daţi la moarte, veţi aduce negreşit sânge nevinovat asupra voastră şi asupra acestei cetăţi şi asupra locuitorilor ei, pentru că, în adevăr, DOMNUL m-a trimis la voi să vorbesc toate aceste cuvinte în urechile voastre.
16 Atunci prinţii şi tot poporul au spus preoţilor şi profeţilor: Acest om nu este demn să moară, pentru că el ne-a vorbit în numele DOMNULUI Dumnezeului nostru.
17 Atunci s-au ridicat unii dintre bătrânii ţării şi au vorbit întregii adunări a poporului, spunând:
18 Mica din Moreşet profeţea în zilele lui Ezechia, împăratul lui Iuda, şi a vorbit întregului popor al lui Iuda, spunând: Astfel spune DOMNUL oştirilor: Sionul va fi arat ca un câmp şi Ierusalimul va deveni mormane şi muntele casei ca înălţimile unei păduri.
19 L-a pus Ezechia, împăratul lui Iuda, şi întregul Iuda, cumva la moarte? Nu s-a temut el de DOMNUL şi a implorat pe DOMNUL şi DOMNUL s-a pocăit de răul pe care îl vorbise împotriva lor? Astfel am face noi un mare rău împotriva sufletelor noastre.
20 Şi a mai fost de asemenea un om care profeţea în numele DOMNULUI: Urie, fiul lui Şemaia, din Chiriat-Iearim, care a profeţit împotriva acestei cetăţi şi împotriva acestei ţări, conform cu toate cuvintele lui Ieremia;
21 Şi când împăratul Ioiachim, împreună cu toţi războinicii lui şi toţi prinţii, au auzit cuvintele lui, împăratul a căutat să îl dea la moarte; dar când Urie a auzit aceasta, s-a temut şi a fugit şi a mers în Egipt;
22 Şi Ioiachim împăratul a trimis oameni în Egipt, adică, pe Elnatan, fiul lui Acbor, şi pe anumiţi bărbaţi, împreună cu el, în Egipt.
23 Şi ei l-au scos pe Urie din Egipt şi l-au adus la împăratul Ioiachim, care l-a ucis cu sabia şi i-a aruncat trupul său mort în mormintele oamenilor de rând.
24 Totuşi, mâna lui Ahicam, fiul lui Şafan, a fost cu Ieremia, ca ei să nu îl dea în mâna poporului pentru a fi dat la moarte.
1 La începutul domniei lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda a venit acest cuvânt de la DOMNUL la Ieremia, spunând:
2 Astfel îmi spune DOMNUL: Fă-ţi legături şi juguri şi pune-le pe gâtul tău,
3 Şi trimite-le împăratului Edomului şi împăratului Moabului şi împăratului amoniţilor şi împăratului Tirului şi împăratului Sidonului, prin mâna mesagerilor care vin la Ierusalim la Zedechia, împăratul lui Iuda;
4 Şi porunceşte-le să spună stăpânilor lor: Astfel spune DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Astfel să spuneţi stăpânilor voştri:
5 Eu am făcut pământul, pe omul şi pe animalul care sunt pe pământ, prin marea mea putere şi prin braţul meu întins şi l-am dat cui mi s-a părut cuvenit mie.
6 Şi acum am dat eu toate aceste ţări în mâna lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, servitorul meu; şi fiarele câmpului i le-am dat, de asemenea, pentru a-l servi.
7 Şi toate naţiunile îl vor servi pe el şi pe fiul său şi pe fiul fiului său, până când timpul ţării lui va veni; şi atunci multe naţiuni şi împăraţi mari se vor servi de el.
8 Şi se va întâmpla, că naţiunea şi împărăţia care nu va servi pe acel Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi care nu îşi va pune gâtul sub jugul împăratului Babilonului, pe acea naţiune o voi pedepsi, spune DOMNUL, cu sabia şi cu foametea şi cu ciuma, până îi voi fi mistuit prin mâna lui.
9 De aceea să nu daţi ascultare profeţilor voştri, nici ghicitorilor voştri, nici visătorilor voştri, nici fermecătorilor voştri, nici vrăjitorilor voştri, care vă vorbesc, spunând: Voi nu veţi servi împăratului Babilonului;
10 Pentru că ei vă profeţesc o minciună, pentru a vă duce departe de ţara voastră; şi ca eu să vă alung şi să pieriţi.
11 Dar pe naţiunile care îşi aduc gâtul sub jugul împăratului Babilonului şi îi vor servi, pe acelea le voi lăsa să rămână încă în propria lor ţară, spune DOMNUL; şi o vor ara şi vor locui în ea.
12 I-am vorbit de asemenea lui Zedechia, împăratul lui Iuda, conform cu toate aceste cuvinte, spunând: Aduceţi-vă gâturile sub jugul împăratului Babilonului şi serviţi-i lui şi poporului lui, şi trăiţi.
13 De ce să muriţi, tu şi poporul tău, de sabie, de foamete şi de ciumă, precum a vorbit DOMNUL împotriva naţiunii care nu îi va servi împăratului Babilonului?
14 De aceea nu daţi ascultare la cuvintele profeţilor care vă vorbesc, spunând: Voi nu veţi servi împăratului Babilonului, pentru că ei vă profeţesc o minciună.
15 Pentru că eu nu i-am trimis, spune DOMNUL, totuşi ei profeţesc o minciună în numele meu; ca eu să vă alung şi să pieriţi, voi şi profeţii care vă profeţesc.
16 De asemenea am vorbit preoţilor şi la tot acest popor, spunând: Astfel spune DOMNUL: Nu daţi ascultare la cuvintele profeţilor voştri care vă profeţesc, spunând: Iată, vasele casei DOMNULUI vor fi aduse în curând înapoi din Babilon, pentru că ei vă profeţesc o minciună.
17 Nu le daţi ascultare; serviţi împăratului Babilonului şi trăiţi; pentru ce să fie lăsată această cetate pustiită?
18 Dar dacă ei sunt profeţi şi dacă cuvântul DOMNULUI este cu ei, să mijlocească ei acum la DOMNUL oştirilor, ca vasele lăsate în casa DOMNULUI şi în casa împăratului lui Iuda şi la Ierusalim, să nu fie duse la Babilon.
19 Pentru că astfel spune DOMNUL oştirilor referitor la stâlpi şi referitor la mare şi referitor la postamente şi referitor la restul vaselor care rămân în această cetate,
20 Pe care Nebucadneţar, împăratul Babilonului, nu le-a luat, când a dus captiv pe Ieconia, fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, de la Ierusalim la Babilon, şi pe toţi nobilii lui Iuda şi ai Ierusalimului;
21 Da, astfel spune DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel, referitor la vasele care au fost lăsate în casa DOMNULUI şi în casa împăratului lui Iuda şi al Ierusalimului:
22 Ele vor fi duse în Babilon şi vor fi acolo până în ziua când eu le voi cerceta, spune DOMNUL; atunci le voi scoate şi le voi înapoia acestui loc.
1 Şi s-a întâmplat în acelaşi an, la începutul domniei lui Zedechia, împăratul lui Iuda, în anul al patrulea, în luna a cincea, că Hanania, fiul lui Azur, profetul, care era din Gabaon, mi-a vorbit în casa DOMNULUI, în prezenţa preoţilor şi a întregului popor, spunând:
2 Astfel vorbeşte DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel, spunând: Am zdrobit jugul împăratului Babilonului.
3 În doi ani întregi voi aduce înapoi în acest loc toate vasele casei DOMNULUI, pe care Nebucadneţar, împăratul Babilonului, le-a luat din acest loc şi le-a dus în Babilon.
4 Şi voi aduce din nou în acest loc pe Ieconia, fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, cu toţi captivii din Iuda care au mers în Babilon, spune DOMNUL, pentru că voi zdrobi jugul împăratului Babilonului.
5 Atunci profetul Ieremia i-a spus profetului Hanania în prezenţa preoţilor şi în prezenţa întregului popor care stătea în picioare în casa DOMNULUI,
6 Chiar profetul Ieremia a spus: Amin; DOMNUL să facă astfel; DOMNUL să împlinească cuvintele tale pe care tu le-ai profeţit, pentru a aduce, din nou, din Babilon, în acest loc, toate vasele casei DOMNULUI şi pe toţi cei duşi acolo.
7 Totuşi, ascultă acum acest cuvânt pe care îl vorbesc în urechile tale şi în urechile întregului popor;
8 Profeţii care au fost înainte de mine şi înainte de tine din vechime au profeţit deopotrivă împotriva multor ţări şi împotriva a mari împărăţii, despre război şi despre rău şi despre ciumă.
9 Profetul care profeţeşte despre pace, când cuvântul profetului se va întâmpla, atunci profetul va fi cunoscut, că, într-adevăr, DOMNUL l-a trimis.
10 Atunci profetul Hanania a luat jugul de pe gâtul profetului Ieremia şi l-a zdrobit.
11 Şi Hanania a vorbit în prezenţa întregului popor, spunând: Astfel spune DOMNUL: Astfel voi zdrobi jugul lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, de pe gâtul tuturor naţiunilor înainte să se împlinească doi ani întregi. Şi profetul Ieremia a mers pe calea sa.
12 Atunci cuvântul DOMNULUI a venit la profetul Ieremia, după ce profetul Hanania zdrobise jugul de pe gâtul profetului Ieremia, spunând:
13 Du-te şi spune-i lui Hanania, zicând: Astfel spune DOMNUL: Tu ai zdrobit jugurile de lemn; dar vei face în locul lor juguri de fier.
14 Pentru că astfel spune DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Am pus un jug de fier pe gâtul tuturor acestor naţiuni ca ele să îi servească lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului; şi ele îl vor servi; şi i-am dat, de asemenea, fiarele câmpului.
15 Atunci profetul Ieremia i-a spus profetului Hanania: Ascultă acum, Hanania; DOMNUL nu te-a trimis pe tine; ci tu faci pe acest popor să se încreadă într-o minciună.
16 De aceea astfel spune DOMNUL: Iată, te voi arunca de pe faţa pământului; anul acesta vei muri negreşit, pentru că ai învăţat pe popor răzvrătire împotriva DOMNULUI.
17 Astfel profetul Hanania a murit în acelaşi an în luna a şaptea.
1 Şi acestea sunt cuvintele scrisorii pe care profetul Ieremia a trimis-o de la Ierusalim către rămăşiţa bătrânilor care au fost duşi captivi şi către preoţi şi către profeţi şi către tot poporul pe care Nebucadneţar îl dusese captiv de la Ierusalim în Babilon;
2 (După ce împăratul Ieconia şi împărăteasa şi famenii, prinţii lui Iuda şi ai Ierusalimului, şi tâmplarii şi fierarii plecaseră din Ierusalim;)
3 Prin mâna lui Eleasa, fiul lui Şafan, şi Ghemaria fiul lui Hilchia (pe care Zedechia, împăratul lui Iuda îi trimisese la Babilon la Nebucadneţar, împăratul Babilonului) spunând:
4 Astfel spune DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel, către toţi cei care sunt duşi captivi, pe care i-am făcut să fie duşi de la Ierusalim în Babilon:
5 Zidiţi-vă case şi locuiţi în ele; şi sădiţi grădini şi mâncaţi rodul lor;
6 Luaţi-vă soţii şi naşteţi fii şi fiice; şi luaţi soţii pentru fiii voştri şi daţi pe fiicele voastre unor soţi, ca ele să nască fii şi fiice; ca să vă înmulţiţi acolo şi să nu vă împuţinaţi.
7 Şi căutaţi pacea cetăţii în care v-am făcut să fiţi duşi captivi şi rugaţi-vă DOMNULUI pentru ea, pentru că în pacea ei veţi avea pace.
8 Pentru că astfel spune DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Să nu vă înşele profeţii voştri şi ghicitorii voştri, care sunt în mijlocul vostru, nici nu daţi ascultare la visurile voastre pe care voi le faceţi să fie visate.
9 Pentru că ei vă profeţesc fals în numele meu: eu nu i-am trimis, spune DOMNUL.
10 Pentru că astfel spune DOMNUL: Că după ce şaptezeci de ani vor fi împliniţi la Babilon, vă voi cerceta şi voi împlini cuvântul meu cel bun faţă de voi, făcându-vă să vă întoarceţi în acest loc.
11 Pentru că eu cunosc gândurile pe care le gândesc faţă de voi, spune DOMNUL, gânduri de pace şi nu de răutate, pentru a vă da un sfârşit aşteptat.
12 Atunci mă veţi chema şi veţi merge şi mă veţi ruga, iar eu vă voi da ascultare.
13 Şi mă veţi căuta şi mă veţi găsi, când mă veţi căuta cu toată inima voastră.
14 Şi voi fi găsit de voi, spune DOMNUL; şi mă voi întoarce la captivitatea voastră şi vă voi aduna dintre toate naţiunile şi din toate locurile în care v-am alungat, spune DOMNUL; şi vă voi aduce din nou în locul de unde v-am dus captivi.
15 Deoarece aţi spus: DOMNUL ne-a ridicat profeţi în Babilon;
16 Să cunoaşteţi că astfel spune DOMNUL despre împăratul care şade pe tronul lui David şi despre tot poporul care locuieşte în această cetate şi despre fraţii voştri care nu au mers cu voi în captivitate;
17 Astfel spune DOMNUL oştirilor: Iată, voi trimite asupra lor sabia, foametea şi ciuma, şi îi voi face ca smochine stricate, care nu pot fi mâncate, de rele ce sunt.
18 Şi îi voi persecuta cu sabia, cu foametea şi cu ciuma şi îi voi da să fie îndepărtaţi în toate împărăţiile pământului, pentru a fi un blestem şi o înmărmurire şi o şuierare şi o ocară printre toate naţiunile unde îi voi fi alungat;
19 Pentru că ei nu au dat ascultare cuvintelor mele, spune DOMNUL, pe care le-am trimis la ei prin servitorii mei, profeţii, ridicându-i devreme şi trimiţându-i; dar voi aţi refuzat să ascultaţi, spune DOMNUL.
20 Ascultaţi de aceea cuvântul DOMNULUI, voi toţi cei ai captivităţii, pe care v am trimis din Ierusalim în Babilon:
21 Astfel spune DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel, despre Ahab, fiul lui Colaia, şi despre Zedechia, fiul lui Maaseia, care vă profeţesc o minciună în numele meu: Iată, îi voi da în mâna lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului; şi el îi va ucide înaintea ochilor voştri;
22 Şi din ei va fi luat un blestem de către toată captivitatea lui Iuda, care sunt în Babilon, spunând: DOMNUL să îţi facă precum lui Zedechia şi precum lui Ahab, pe care împăratul Babilonului i-a prăjit în foc;
23 Pentru că ei au comis nebunie în Israel şi au comis adulter cu soţiile celor apropiaţi ai lor şi au vorbit în numele meu cuvinte mincinoase pe care eu nu le am poruncit; chiar eu ştiu şi sunt martor, spune DOMNUL.
24 Astfel să îi vorbeşti lui Şemaia nehelamitul, spunând:
25 Astfel vorbeşte DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel, spunând: Fiindcă ai trimis scrisori în numele tău către tot poporul care este la Ierusalim şi către Ţefania, fiul lui Maaseia, preotul, şi către toţi preoţii, spunând:
26 DOMNUL te-a făcut pe tine preot în locul lui Iehoiada preotul ca voi să fiţi ofiţeri în casa DOMNULUI, pentru orice om care este nebun şi se face pe sine însuşi profet, ca să îl pui în închisoare şi în butuci.
27 De aceea acum de ce nu l-ai mustrat pe Ieremia din Anatot care se face pe sine însuşi profet pentru voi?
28 Pentru că el a trimis la noi în Babilon, spunând: Această captivitate este lungă; zidiţi-vă case şi locuiţi în ele şi sădiţi grădini şi mâncaţi rodul lor.
29 Şi Ţefania preotul a citit această scrisoare în urechile profetului Ieremia.
30 Atunci a venit cuvântul DOMNULUI la Ieremia, spunând:
31 Trimite la toţi cei captivi, spunând: Astfel spune DOMNUL referitor la Şemaia, nehelamitul: Fiindcă Şemaia v-a profeţit vouă fără ca eu să îl trimit şi v-a făcut să vă încredeţi într-o minciună;
32 De aceea astfel spune DOMNUL: Iată, îl voi pedepsi pe Şemaia, nehelamitul, şi sămânţa lui; nu va avea vreun bărbat să locuiască printre poporul acesta; nici nu va vedea binele pe care îl voi face pentru poporul meu, spune DOMNUL; deoarece el a învăţat pe popor răzvrătire împotriva DOMNULUI.
1 Cuvântul care a venit la Ieremia de la DOMNUL, spunând:
2 Astfel vorbeşte DOMNUL Dumnezeul lui Israel, spunând: Scrie-ţi toate cuvintele pe care ţi le-am vorbit, într-o carte.
3 Fiindcă, iată, vin zilele, spune DOMNUL când mă voi întoarce din nou cu cei din captivitate ai poporului meu Israel şi Iuda, spune DOMNUL; şi îi voi face să se întoarcă în ţara pe care am dat-o părinţilor lor şi ei o vor stăpâni.
4 Şi acestea sunt cuvintele pe care DOMNUL le-a vorbit referitor la Israel şi referitor la Iuda.
5 Pentru că astfel spune DOMNUL: Noi am auzit o voce a cutremurării, a fricii şi nu a păcii.
6 Întrebaţi acum şi vedeţi dacă un bărbat are durerile naşterii? Pentru ce văd pe fiecare bărbat cu mâinile pe coapsele sale, ca o femeie în durerile naşterii, şi toate feţele au devenit palide?
7 Vai! pentru că acea zi este mare, astfel încât niciuna nu este asemenea ei; acesta este chiar timpul de tulburare al lui Iacob; dar el va fi salvat de acest timp.
8 Fiindcă se va întâmpla în acea zi, spune DOMNUL oştirilor, că voi sfărâma jugul lui de pe gâtul tău şi îţi voi rupe legăturile; şi străinii nu se vor mai servi de el;
9 Ci ei vor servi DOMNULUI Dumnezeului lor şi lui David împăratul lor, pe care li-l voi ridica.
10 De aceea nu te teme, tu, servitorul meu Iacob, spune DOMNUL; nici nu te descuraja, Israele, pentru că, iată, te voi salva de departe, pe tine şi pe sămânţa ta din ţara captivităţii lor; şi Iacob se va întoarce şi se va odihni şi va fi liniştit, şi nimeni nu îl va înspăimânta.
11 Pentru că eu sunt cu tine, spune DOMNUL, pentru a te salva; deşi voi mistui deplin toate naţiunile unde te-am împrăştiat, totuşi nu voi termina de tot cu tine; ci te voi disciplina cu măsură şi nu te voi lăsa cu totul nepedepsit.
12 Pentru că astfel spune DOMNUL: Vânătaia ta este fără vindecare şi rana ta este apăsătoare.
13 Nu este nimeni să pledeze cauza ta, pentru a-ţi lega rana; nu ai medicamente vindecătoare.
14 Toţi iubiţii tăi te-au uitat; ei nu te caută, pentru că te-am rănit cu rana unui duşman, cu pedeapsa unuia crud, pentru mulţimea nelegiuirilor tale: pentru că păcatele tale s-au înmulţit.
15 De ce strigi pentru nenorocirea ta? Tristeţea ta este fără vindecare din cauza mulţimii nelegiuirilor tale; ţi-am făcut aceste lucruri pentru că păcatele tale s-au înmulţit.
16 De aceea toţi cei care te mănâncă vor fi mâncaţi; şi toţi potrivnicii tăi, fiecare dintre ei, vor merge în captivitate; şi cei ce te jefuiesc vor fi o jefuire şi pe toţi cei care te pradă îi voi da ca pradă.
17 Pentru că îţi voi da înapoi sănătatea şi te voi vindeca de rănile tale, spune DOMNUL; deoarece te-au numit Cel Alungat, spunând: Acesta este Sionul, pe care niciun om nu îl caută.
18 Astfel spune DOMNUL: Iată, voi întoarce din nou corturile lui Iacob din captivitate şi voi avea milă de locuinţele lui; şi cetatea va fi zidită pe propriul ei morman şi palatul va rămâne după felul său.
19 Şi din ele vor ieşi aducere de mulţumire şi vocea celor care se veselesc; şi îi voi înmulţi şi ei nu vor fi puţini; de asemenea îi voi glorifica şi ei nu vor fi mici.
20 Copiii lor vor fi de asemenea ca înainte şi adunarea lor va fi întemeiată, înaintea mea şi voi pedepsi pe toţi cei ce îi oprimă.
21 Şi nobilii lor vor ieşi din Iacob şi guvernatorul lor va ieşi din mijlocul lor; şi îl voi face să se apropie, şi el se va apropia de mine, pentru că cine este acesta care şi a dedicat inima să se apropie de mine? spune DOMNUL.
22 Şi voi veţi fi poporul meu şi eu voi fi Dumnezeul vostru.
23 Iată, vârtejul de vânt al DOMNULUI iese cu furie, un vârtej de vânt continuu; acesta va cădea cu durere peste capul celor stricaţi.
24 Mânia înverşunată a DOMNULUI nu se va întoarce, până nu va fi făcut aceasta şi până nu va fi împlinit planurile inimii sale; în zilele de pe urmă veţi lua aminte la aceasta.
1 Tot atunci, spune DOMNUL, eu voi fi Dumnezeul tuturor familiilor lui Israel şi ei vor fi poporul meu.
2 Astfel spune DOMNUL: Poporul care a scăpat de sabie a găsit har în pustie; da, Israel, când eu DOMNUL, am mers să îi dau odihnă.
3 DOMNUL mi s-a arătat din vechime, spunând: Da, te-am iubit cu o dragoste veşnică; de aceea cu bunătate iubitoare te-am atras.
4 Te voi zidi din nou şi tu vei fi zidită, fecioară a lui Israel; vei fi din nou împodobită cu tamburinele tale şi vei ieşi cu dansurile celor ce se veselesc.
5 Vei mai sădi vii pe munţii Samariei: cei ce sădesc vor sădi şi le vor mânca precum lucruri obişnuite.
6 Căci va fi o zi, când paznicii de pe muntele Efraim vor striga: Ridicaţi-vă şi să urcăm la Sion, la DOMNUL Dumnezeul nostru.
7 Căci astfel spune DOMNUL: Cântaţi cu veselie pentru Iacob şi strigaţi printre mai marii naţiunilor; vestiţi, lăudaţi şi spuneţi: DOAMNE, salvează poporul tău, rămăşiţa lui Israel.
8 Iată, îi voi aduce din ţara nordului şi îi voi aduna din ţinuturile pământului şi cu ei, pe orb şi pe şchiop, pe femeia însărcinată şi pe cea care suferă durerile naşterii, împreună: o mare adunare se va întoarce aici.
9 Ei vor veni cu plâns, şi cu cereri îi voi conduce; îi voi face să umble pe lângă râurile de ape, într-o cale dreaptă, pe care nu se vor poticni, pentru că eu sunt tată lui Israel; şi Efraim este întâiul meu născut.
10 Ascultaţi cuvântul DOMNULUI, voi naţiuni, şi faceţi-l cunoscut în insulele îndepărtate şi spuneţi: Cel care a împrăştiat pe Israel îl va aduna şi îl va păstra precum un păstor face cu turma sa.
11 Pentru că DOMNUL l-a răscumpărat pe Iacob şi l-a răscumpărat din mâna celui mai tare decât el.
12 De aceea vor veni şi vor cânta pe înălţimea Sionului şi vor curge împreună la bunătatea DOMNULUI, la grâu şi la vin şi la untdelemn, şi la cei tineri din turmă şi din cireadă; şi sufletul lor va fi ca o grădină udată; şi ei nu se vor mai întrista vreodată.
13 Atunci se va bucura fecioara în dans, deopotrivă tinerii şi bătrânii împreună; fiindcă voi întoarce jalea lor în bucurie şi îi voi mângâia şi îi voi face să se bucure, întorcându-i din întristarea lor.
14 Şi voi sătura sufletul preoţilor cu grăsime şi poporul meu va fi săturat cu bunătatea mea, spune DOMNUL.
15 Astfel spune DOMNUL: O voce s-a auzit în Rama, tânguire şi plânset amar; Rahela plângea pentru copiii ei, refuzând să fie mângâiată, pentru copiii ei, pentru că nu mai erau.
16 Astfel spune DOMNUL: Opreşte-ţi vocea de la plânset şi ochii tăi de la lacrimi, pentru că lucrarea ta va fi răsplătită, spune DOMNUL; şi ei se vor întoarce înapoi din ţara duşmanului.
17 Şi este speranţă în sfârşitul tău, spune DOMNUL, că ai tăi copii vor veni înapoi înăuntrul graniţei lor.
18 Am auzit, într-adevăr, pe Efraim jelindu-se astfel: Tu m-ai pedepsit şi eu am fost pedepsit, ca un taur neobişnuit cu jugul; întoarce-mă şi mă voi întoarce, pentru că tu eşti DOMNUL Dumnezeul meu.
19 Într-adevăr, după ce m-am întors, m-am pocăit; şi după ce am fost instruit, mi-am lovit coapsa; am fost ruşinat, da, chiar încurcat, deoarece am purtat ocara tinereţii mele.
20 Este Efraim fiul meu drag? Este el un copil plăcut? Pentru că de când am vorbit împotriva lui, neîncetat îmi tot amintesc de el; de aceea mi s-au tulburat adâncurile pentru el; cu siguranţă voi avea milă de el, spune DOMNUL.
21 Aşază-ţi semne pe cale, fă-ţi grămezi înalte; îndreaptă-ţi inima spre drumul cel mare, drumul pe care ai mers: întoarce-te din nou, fecioară a lui Israel, întoarce-te din nou la aceste cetăţi ale tale.
22 Până când vei merge încoace şi încolo, tu, fiică decăzută? Pentru că DOMNUL a creat un lucru nou pe pământ: O femeie va învinge un bărbat.
23 Astfel spune DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Încă odată ei vor folosi această vorbire în ţara lui Iuda şi în cetăţile lui, când îi voi întoarce din nou din captivitate: DOMNUL să te binecuvânteze, pe tine, locuinţa dreptăţii şi pe tine, muntele sfinţeniei.
24 Şi acolo, agricultorii şi cei care ies cu turmele, vor locui împreună, în Iuda şi în toate cetăţile lui.
25 Pentru că am săturat sufletul obosit şi am umplut fiecare suflet întristat.
26 La aceasta m-am trezit şi am privit; şi somnul mi-a fost dulce.
27 Iată, vin zilele, spune DOMNUL, când voi semăna casa lui Israel şi casa lui Iuda cu sămânţă de om şi cu sămânţă de animal.
28 Şi se va întâmpla, că precum i-am păzit, pentru a smulge şi pentru a dărâma şi pentru a surpa şi pentru a distruge şi pentru a chinui; tot astfel voi păzi asupra lor pentru a zidi şi pentru a sădi, spune DOMNUL.
29 În acele zile ei nu vor mai spune: Părinţii au mâncat aguridă şi dinţii copiilor s-au strepezit.
30 Dar fiecare va muri pentru propria lui nelegiuire; oricărui om care mănâncă aguridă, i se vor strepezi dinţii.
31 Iată, vin zilele, spune DOMNUL, când voi face un nou legământ cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda:
32 Nu conform cu legământul pe care l-am făcut cu părinţii lor, în ziua în care i-am luat de mână ca să îi scot din ţara Egiptului; legământ al meu pe care ei l-au rupt, deşi le eram soţ, spune DOMNUL;
33 Ci acesta va fi legământul pe care îl voi face cu casa lui Israel: După acele zile, spune DOMNUL, voi pune legea mea în părţile lor ascunse şi o voi scrie în inimile lor; şi eu voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul meu.
34 Şi nu vor mai învăţa fiecare om pe aproapele său şi fiecare om pe fratele său, spunând: Cunoaşteţi pe DOMNUL, pentru că toţi mă vor cunoaşte, de la cel mai mic al lor şi până la cel mai mare al lor, spune DOMNUL, pentru că voi ierta nelegiuirea lor şi nu îmi voi mai aminti păcatul lor.
35 Astfel spune DOMNUL, care dă soarele ca lumină ziua şi rânduielile lunii şi ale stelelor ca lumină noaptea; care desparte marea când valurile ei răcnesc; DOMNUL oştirilor este numele său:
36 Dacă acele rânduieli se depărtează dinaintea mea, spune DOMNUL, atunci sămânţa lui Israel de asemenea va înceta de la a fi o naţiune înaintea mea pentru totdeauna.
37 Astfel spune DOMNUL: Dacă cerul de deasupra poate fi măsurat şi temeliile pământului pot fi cercetate dedesubt, eu de asemenea voi lepăda toată sămânţa lui Israel pentru tot ce au făcut ei, spune DOMNUL.
38 Iată, vin zilele, spune DOMNUL, când cetatea va fi zidită pentru DOMNUL, de la turnul lui Hananeel până la poarta colţului.
39 Şi frânghia de măsurat va ieşi încă prin faţa ei peste dealul Gareb şi se va întoarce la Goat.
40 Şi toată valea trupurilor moarte şi a cenuşii şi toate câmpurile până la pârâul Chedron, până la colţul porţii cailor spre est, vor fi sfinte pentru DOMNUL: aceasta nu va mai fi smulsă, nici nu vor mai fi dărâmate pentru totdeauna.
1 Cuvântul, de la DOMNUL, care a venit la Ieremia în anul al zecelea al lui Zedechia, împăratul lui Iuda, care era anul al optsprezecelea al lui Nebucadneţar.
2 Fiindcă atunci armata împăratului Babilonului asedia Ierusalimul; şi profetul Ieremia era închis în curtea închisorii, care era în casa împăratului lui Iuda.
3 Pentru că Zedechia, împăratul lui Iuda, îl închisese, spunând: Pentru ce profeţeşti tu spunând: Astfel spune DOMNUL: Iată, voi da această cetate în mâna împăratului Babilonului şi el o va lua;
4 Şi Zedechia împăratul lui Iuda nu va scăpa din mâna caldeenilor, ci va fi cu siguranţă dat în mâna împăratului Babilonului şi va vorbi cu el gură către gură şi ochii săi vor vedea ochii lui;
5 Şi el îl va duce pe Zedechia la Babilon şi acolo va fi el până când îl voi cerceta, spune DOMNUL; deşi o să luptaţi cu caldeenii, nu veţi prospera.
6 Şi Ieremia a spus: Cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând:
7 Iată, Hanameel, fiul lui Şalum, unchiul tău, va veni la tine, spunând: Cumpără câmpul meu care este în Anatot, pentru că dreptul de răscumpărare este al tău ca să îl cumperi.
8 Astfel Hanameel, fiul unchiului meu, a venit la mine în curtea închisorii conform cuvântului DOMNULUI, şi mi-a spus: Cumpără câmpul meu, te rog, care este în Anatot, care este în ţinutul lui Beniamin, pentru că dreptul de moştenire este al tău şi răscumpărarea este a ta; cumpără-l pentru tine. Atunci am cunoscut că acesta era cuvântul DOMNULUI.
9 Şi am cumpărat câmpul de la Hanameel, fiul unchiului meu, care este în Anatot şi i-am cântărit banii, şaptesprezece şekeli de argint.
10 Şi am semnat dovada şi am sigilat-o şi am luat martori şi i-am cântărit banii în balanţă.
11 Astfel, am luat dovada de cumpărare, deopotrivă pe cea care era sigilată conform legii şi obiceiului; şi pe cea deschisă;
12 Şi i-am dat dovada de cumpărare lui Baruc, fiul lui Neriia, fiul lui Mahseia, înaintea ochilor lui Hanameel, fiul unchiului meu; şi în prezenţa martorilor care au semnat cartea de cumpărare, înaintea tuturor iudeilor care şedeau în curtea închisorii.
13 Şi i-am poruncit lui Baruc înaintea lor, spunând:
14 Astfel spune DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Ia aceste dovezi, această dovadă de cumpărare, deopotrivă cea sigilată şi această dovadă deschisă; şi pune-le într-un vas de lut, ca ele să se păstreze multe zile.
15 Pentru că astfel spune DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Case şi câmpuri şi vii vor fi stăpânite din nou în această ţară.
16 Şi, după ce i-am dat dovada de cumpărare lui Baruc, fiul lui Neriia, m am rugat DOMNULUI, spunând:
17 Ah, Doamne DUMNEZEULE! Iată, tu ai făcut cerul şi pământul prin marea ta putere şi prin braţul tău întins şi nimic nu este prea greu pentru tine;
18 Tu arăţi bunătate iubitoare la mii şi răsplăteşti nelegiuirea părinţilor în sânul copiilor lor după ei: Marele, Atotputernicul Dumnezeu, DOMNUL oştirilor, este numele lui,
19 Măreţ în sfat şi puternic în lucrare; fiindcă ai tăi ochi sunt deschişi asupra tuturor căilor fiilor oamenilor; pentru a da fiecăruia conform căilor lui şi conform rodului facerilor lui;
20 Care ai făcut semne şi minuni în ţara Egiptului, care rămân până în această zi şi în Israel şi printre alţi oameni; şi ţi-ai făcut un nume, precum în această zi;
21 Şi ai scos pe poporul tău, Israel, din ţara Egiptului, cu semne şi cu minuni şi cu o mână tare şi cu un braţ întins şi cu mare groază;
22 Şi le-ai dat această ţară, pe care ai jurat părinţilor lor că le-o vei da, o ţară în care curge lapte şi miere;
23 Şi ei au intrat şi au stăpânit-o; dar nu au ascultat de vocea ta, nici nu au umblat în legea ta; nu au făcut nimic din tot ce le-ai poruncit să facă; de aceea tu ai făcut ca tot acest rău să vină asupra lor;
24 Iată, valurile de pământ, ei au ajuns până la cetate, să o ia; şi cetatea este dată în mâna caldeenilor, care luptă împotriva ei, din cauza sabiei şi a foametei şi a ciumei; şi ce ai vorbit s-a întâmplat; şi, iată, tu vezi aceasta.
25 Şi tu mi-ai spus, Doamne DUMNEZEULE: Cumpără câmpul cu bani şi ia martori; fiindcă cetatea este dată în mâna caldeenilor.
26 Atunci a venit cuvântul DOMNULUI la Ieremia, spunând:
27 Iată, eu sunt DOMNUL Dumnezeul a toată făptura; este ceva prea greu pentru mine?
28 De aceea astfel spune DOMNUL: Iată, eu dau această cetate în mâna caldeenilor şi în mâna lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi el o va lua.
29 Şi caldeenii, care luptă împotriva acestei cetăţi, vor veni şi vor pune foc acestei cetăţi şi o vor arde împreună cu casele, pe a căror acoperişuri ei au ars tămâie lui Baal şi au turnat daruri de băutură altor dumnezei, pentru a mă provoca la mânie.
30 Căci copiii lui Israel şi copiii lui Iuda au făcut numai rău înaintea mea din tinereţea lor; căci copiii lui Israel numai m-au provocat la mânie cu lucrarea mâinilor lor, spune DOMNUL.
31 Pentru că această cetate a fost pentru mine ca o provocare a mâniei mele şi a furiei mele din ziua în care au zidit-o până în această zi; ca să o îndepărtez dinaintea feţei mele,
32 Pentru tot răul pe care copiii lui Israel şi copiii lui Iuda, l-au făcut pentru a mă provoca la mânie, ei, împăraţii lor, prinţii lor, preoţii lor şi profeţii lor şi bărbaţii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului.
33 Şi ei şi-au întors spre mine spatele, nu faţa; deşi i-am învăţat, ridicându-mă devreme şi învăţându-i, totuşi ei nu au dat ascultare pentru a primi instrucţiune.
34 Ci au pus urâciunile lor în casa care se numeşte după numele meu, pentru a o spurca.
35 Şi au zidit înălţimile lui Baal, care sunt în valea fiului lui Hinom, pentru a face pe fiii lor şi pe fiicele lor să treacă prin foc, lui Moloh; ceea ce eu nu le-am poruncit, nici nu a venit în mintea mea, ca ei să facă această urâciune, să facă pe Iuda să păcătuiască.
36 Şi acum de aceea, astfel spune DOMNUL Dumnezeul lui Israel referitor la această cetate, despre care voi spuneţi: Va fi dată în mâna împăratului Babilonului prin sabie şi prin foamete şi prin ciumă:
37 Iată, îi voi aduna din toate ţările în care i-am alungat în mânia mea şi în furia mea şi în mare indignare; şi îi voi întoarce în acest loc şi îi voi face să locuiască în siguranţă.
38 Şi ei vor fi poporul meu şi eu voi fi Dumnezeul lor;
39 Şi le voi da o singură inimă şi o singură cale, ca să se teamă de mine pentru totdeauna, pentru binele lor şi al copiilor lor după ei;
40 Şi voi face un legământ veşnic cu ei, că nu mă voi întoarce de la ei, pentru a le face bine; şi voi pune frica mea în inimile lor, ca să nu se depărteze de mine.
41 Da, mă voi bucura de ei pentru a le face bine şi îi voi sădi în această ţară într adevăr cu toată inima mea şi cu tot sufletul meu.
42 Pentru că astfel spune DOMNUL: Precum am adus tot acest mare rău asupra acestui popor, tot astfel voi aduce asupra lor tot binele pe care li l-am promis.
43 Şi câmpuri se vor cumpăra în această ţară, despre care voi spuneţi: Este pustie fără om sau animal; este dată în mâna caldeenilor.
44 Oamenii vor cumpăra cu bani, câmpuri şi vor semna dovezi şi le vor sigila şi vor lua martori în ţara lui Beniamin şi în locurile dimprejurul Ierusalimului şi în cetăţile lui Iuda şi în cetăţile munţilor şi în cetăţile văii şi în cetăţile din sud, pentru că voi face pe cei captivi dintre ei să se întoarcă, spune DOMNUL.
1 Mai mult, cuvântul DOMNULUI a venit la Ieremia a doua oară, în timp ce el era încă închis în curtea închisorii, spunând:
2 Astfel spune DOMNUL făcătorul acestei cetăţi, DOMNUL care a format-o, pentru a o întemeia; DOMNUL este numele lui:
3 Cheamă-mă şi îţi voi răspunde şi îţi voi arăta lucruri mari şi puternice, pe care nu le cunoşti.
4 Pentru că astfel spune DOMNUL, Dumnezeul lui Israel referitor la casele acestei cetăţi şi referitor la casele împăraţilor lui Iuda, care sunt dărâmate prin valurile de pământ şi prin sabie;
5 Ei vin să lupte cu caldeenii, dar aceasta este pentru a le umple cu trupurile moarte ale oamenilor pe care i-am ucis în mânia mea şi în furia mea şi pentru toţi cei a căror stricăciune, mi-am ascuns faţa de această cetate.
6 Iată, îi voi aduce sănătate şi vindecare, şi îi voi vindeca şi le voi descoperi abundenţa păcii şi adevărului.
7 Şi îi voi face să se întoarcă pe cei captivi ai lui Iuda şi pe cei captivi ai lui Israel şi îi voi zidi ca la început.
8 Şi îi voi curăţi de toată nelegiuirea lor cu care au păcătuit împotriva mea; şi le voi ierta toate nelegiuirile, prin care au păcătuit împotriva mea şi prin care au încălcat legea împotriva mea.
9 Şi aceasta îmi va fi un nume de bucurie, o laudă şi o onoare înaintea tuturor naţiunilor pământului, care vor auzi despre tot binele pe care îl fac pentru ei; şi ei se vor teme şi se vor cutremura pentru toată bunătatea şi pentru toată prosperitatea pe care i-o dau.
10 Astfel spune DOMNUL: Din nou se va auzi în acest loc, despre care voi spuneţi că va fi pustiit, fără om şi fără animal, în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului, care sunt pustii, fără om şi fără locuitor şi fără animal,
11 Vocea bucuriei şi vocea veseliei, vocea mirelui şi vocea miresei, vocea celor care vor spune: Lăudaţi pe DOMNUL oştirilor, pentru că DOMNUL este bun, pentru că mila lui dăinuieşte pentru totdeauna; şi a celor care vor aduce sacrificiul de laudă în casa DOMNULUI. Pentru că voi face să se întoarcă pe cei captivi ai ţării, ca la început, spune DOMNUL.
12 Astfel spune DOMNUL oştirilor: Din nou, în acest loc, care este pustiit, fără om şi fără animal; şi în toate cetăţile lui, va fi o locuinţă de păstori care vor face turmele lor să se odihnească.
13 În cetăţile din munţi, în cetăţile din vale şi în cetăţile de la sud şi în ţara lui Beniamin şi în locurile dimprejurul Ierusalimului şi în cetăţile lui Iuda vor trece din nou turmele pe sub mâinile celui care le numără, spune DOMNUL.
14 Iată, vin zilele, spune DOMNUL, când voi împlini acel lucru bun pe care l-am promis casei lui Israel şi casei lui Iuda.
15 În acele zile şi în acel timp voi face Lăstarul dreptăţii să crească pentru David; şi el va face judecată şi dreptate în ţară.
16 În acele zile Iuda va fi salvat şi Ierusalimul va locui în siguranţă; şi acesta este numele cu care va fi numit: DOMNUL dreptatea noastră.
17 Pentru că astfel spune DOMNUL: Lui David nu îi va lipsi niciodată un bărbat să şadă pe tronul casei lui Israel;
18 Nici preoţilor, leviţilor, nu le va lipsi un bărbat înaintea mea pentru a oferi ofrande arse şi pentru a aprinde daruri de mâncare şi pentru a face sacrificii continuu.
19 Şi cuvântul DOMNULUI a venit la Ieremia, spunând:
20 Astfel spune DOMNUL: Dacă puteţi să rupeţi legământul meu referitor la ziuă şi legământul meu referitor la noapte astfel încât să nu fie zi şi noapte la timpul lor;
21 Atunci poate de asemenea fi rupt legământul meu cu David, servitorul meu, ca el să nu aibă fiu să domnească pe tronul lui; şi cu leviţii, preoţii, servitorii mei.
22 Aşa cum oştirea cerului nu poate fi numărată, nici nisipul mării măsurat; tot astfel voi înmulţi sămânţa lui David, servitorul meu, şi pe leviţii care îmi servesc.
23 Mai mult, cuvântul DOMNULUI a venit la Ieremia, spunând:
24 Nu ai luat aminte la ceea ce acest popor a vorbit, spunând: Cele două familii pe care DOMNUL le-a ales, le-a lepădat el? Astfel, ei au dispreţuit pe poporul meu, ca ei să nu mai fie o naţiune înaintea lor.
25 Astfel spune DOMNUL: Dacă legământul meu nu este nici cu ziua, nici cu noaptea; şi dacă eu nu am rânduit rânduielile cerului şi ale pământului;
26 Atunci voi lepăda eu sămânţa lui Iacob şi pe David, servitorul meu, astfel încât să nu iau pe vreunii din sămânţa lui să fie conducători peste sămânţa lui Avraam, Isaac şi Iacob, pentru că îi voi face să se întoarcă din captivitate şi voi avea milă de ei.
1 Cuvântul care a venit la Ieremia de la DOMNUL, când Nebucadneţar, împăratul Babilonului şi toată armata lui şi toate împărăţiile pământului ale stăpânirii lui şi toate popoarele, au luptat împotriva Ierusalimului şi împotriva tuturor cetăţilor lui, spunând:
2 Astfel spune DOMNUL Dumnezeul lui Israel: Du-te şi vorbeşte-i lui Zedechia împăratul lui Iuda, şi spune-i: Astfel spune DOMNUL: Iată, voi da această cetate în mâna împăratului Babilonului şi el o va arde cu foc;
3 Şi tu nu vei scăpa din mâna lui, ci, negreşit, vei fi prins şi dat în mâna lui; şi ochii tăi vor privi ochii împăratului Babilonului şi el va vorbi cu tine gură către gură şi tu vei merge în Babilon.
4 Totuşi ascultă cuvântul DOMNULUI, Zedechia, împărate al lui Iuda: Astfel spune DOMNUL despre tine: tu nu vei muri de sabie;
5 Ci vei muri în pace; şi cu arderile părinţilor tăi, a împăraţilor dinainte care au fost înaintea ta, tot astfel ei vor arde mirodenii pentru tine; şi te vor plânge, spunând: Ah, doamne! pentru că eu am vestit cuvântul, spune DOMNUL.
6 Atunci profetul Ieremia a vorbit toate aceste cuvinte lui Zedechia, împăratul lui Iuda, în Ierusalim,
7 Când armata împăratului Babilonului a luptat împotriva Ierusalimului şi împotriva tuturor cetăţilor lui Iuda care au rămas, împotriva Lachisului şi împotriva Azechei, pentru că aceste cetăţi apărate au rămas dintre cetăţile lui Iuda.
8 Acesta este cuvântul care a venit la Ieremia de la DOMNUL, după ce împăratul Zedechia făcuse un legământ cu tot poporul care era în Ierusalim, pentru a le vesti libertatea;
9 Ca fiecare om să lase pe servitorul său şi fiecare om pe servitoarea sa, fiind un evreu sau o evreică, să plece liberi; ca nimeni să nu se servească de ei, adică, de un iudeu, fratele său.
10 Şi, când toţi prinţii şi tot poporul care intrase în legământ, au auzit porunca împăratului, că fiecare să lase pe servitorul său şi fiecare pe servitoarea sa, să plece liberi, ca nimeni să nu se mai servească de ei, atunci au dat ascultare şi i-au lăsat să plece.
11 Dar după aceea s-au întors şi i-au făcut pe servitorii şi pe servitoarele, pe care îi lăsaseră să plece liberi, să se întoarcă, şi i-au adus în supunere ca servitori şi servitoare.
12 De aceea cuvântul DOMNULUI a venit la Ieremia de la DOMNUL, spunând:
13 Astfel spune DOMNUL Dumnezeul lui Israel: Am încheiat un legământ cu părinţii voştri în ziua când i-am scos din ţara Egiptului, din casa robilor, spunând,
14 La sfârşitul a şapte ani, fiecare să lăsaţi să plece, pe fratele său, un evreu, care ţi s-a fost vândut; şi după ce ţi-a servit şase ani, să îl laşi să plece liber de la tine; dar părinţii voştri nu mi-au dat ascultare, nici nu şi-au plecat urechea.
15 Şi voi v-aţi întors acum şi aţi făcut ce este drept înaintea ochilor mei, vestind, fiecare, libertatea aproapelui său; şi aţi încheiat un legământ înaintea mea în casa care este numită după numele meu;
16 Dar voi, v-aţi întors şi aţi murdărit numele meu şi fiecare, aţi făcut pe servitorul său şi fiecare, pe servitoarea sa, cărora le-aţi dat libertate după plăcerea lor, să se întoarcă şi i-aţi adus în supunere, să vă fie ca servitori şi servitoare.
17 De aceea astfel spune DOMNUL: Voi nu mi-aţi dat ascultare, vestind fiecare, libertatea fratelui său şi fiecare, aproapelui său; iată, eu, spune DOMNUL, vă vestesc libertatea sabiei, a ciumei şi a foametei; şi vă voi da spre apăsare în toate împărăţiile pământului.
18 Şi voi da pe oamenii care au călcat legământul meu, care nu au împlinit cuvintele legământului pe care îl făcuseră înaintea mea, când au tăiat viţelul în două şi au trecut printre părţile lui,
19 Pe prinţii lui Iuda şi pe prinţii Ierusalimului, pe fameni şi pe preoţi şi pe tot poporul ţării care a trecut printre părţile viţelului;
20 Îi voi da chiar în mâna duşmanilor lor şi în mâna celor care le caută viaţa; şi trupurile lor moarte vor fi ca hrană pentru păsările cerului şi pentru fiarele pământului.
21 Şi pe Zedechia împăratul lui Iuda şi pe prinţii lui îi voi da în mâna duşmanilor lor şi în mâna celor care le caută viaţa şi în mâna armatei împăratului Babilonului care au plecat de la voi.
22 Iată, eu poruncesc, spune DOMNUL, şi îi voi face să se întoarcă la această cetate; şi ei vor lupta împotriva ei şi o vor lua şi o vor arde cu foc; şi voi face cetăţile lui Iuda o pustiire fără vreun locuitor.
1 Cuvântul care a venit la Ieremia de la DOMNUL în zilele lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, spunând:
2 Du-te la casa recabiţilor şi vorbeşte-le şi adu-i în casa DOMNULUI într-una din camere şi dă-le vin să bea.
3 Atunci am luat pe Iaazania, fiul lui Ieremia, fiul lui Habaţinia şi pe fraţii săi şi pe toţi fiii săi şi toată casa recabiţilor;
4 Şi i-am adus în casa DOMNULUI, în camera fiilor lui Hanan, fiul lui Igdalia, un om al lui Dumnezeu, care era lângă camera prinţilor, care era deasupra camerei lui Maaseia, fiul lui Şalum, păzitorul uşii;
5 Şi am pus, înaintea fiilor casei recabiţilor, oale pline cu vin, şi pahare, şi le-am spus: Beţi vin.
6 Dar ei au spus: Refuzăm să bem vin; fiindcă Ionadab, fiul lui Recab, tatăl nostru ne-a poruncit, spunând: Să nu beţi vin, nici voi, nici fiii voştri, pentru totdeauna;
7 Nici să nu zidiţi casă, nici să nu semănaţi sămânţă, nici să nu sădiţi vie, nici să nu aveţi ceva; ci în toate zilele voastre să locuiţi în corturi; ca să trăiţi multe zile în ţara unde sunteţi străini.
8 Astfel, noi am ascultat de vocea lui Ionadab fiul lui Recab tatăl nostru în tot ce ne-a poruncit, ca să nu bem vin în toate zilele noastre, noi, soţiile noastre, fiii noştri sau fiicele noastre;
9 Nici nu zidim case pentru noi pentru a le locui; nici nu avem vie, nici câmp, nici sămânţă;
10 Ci am locuit în corturi şi am dat ascultare şi am făcut conform cu tot ceea ce Ionadab, tatăl nostru, ne-a poruncit.
11 Dar s-a întâmplat, când Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a urcat în ţară, că noi am spus: Veniţi şi să mergem la Ierusalim de frica armatei caldeenilor şi de frica armatei sirienilor; astfel, noi locuim la Ierusalim.
12 Atunci cuvântul DOMNULUI a venit la Ieremia, spunând:
13 Astfel spune DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Du-te şi spune bărbaţilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului: Nu voiţi să primiţi instruire pentru a da ascultare cuvintelor mele? spune DOMNUL.
14 Cuvintele lui Ionadab, fiul lui Recab, prin care le-a poruncit fiilor săi să nu bea vin, sunt împlinite; fiindcă până în această zi ei nu beau deloc, ci au ascultat de porunca tatălui lor; totuşi v-am vorbit, ridicându-mă devreme şi vorbind; dar voi nu mi-aţi dat ascultare.
15 V-am trimis de asemenea pe toţi servitorii mei profeţii, ridicându-i devreme şi trimiţându-i, spunând: Întoarceţi-vă acum, fiecare de la calea lui rea şi îndreptaţi-vă facerile şi nu mergeţi după alţi dumnezei pentru a le servi şi veţi locui în ţara pe care v-am dat-o vouă şi părinţilor voştri; dar voi nu v-aţi plecat urechea, nici nu mi-aţi dat ascultare.
16 Deoarece fiii lui Ionadab, fiul lui Recab, au împlinit porunca tatălui lor, pe care el le-a poruncit-o; dar acest popor nu mi-a dat ascultare;
17 De aceea astfel spune DOMNUL Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată, voi aduce asupra lui Iuda şi asupra tuturor locuitorilor Ierusalimului, tot răul pe care l-am pronunţat împotriva lor; deoarece le-am vorbit, dar ei nu au ascultat; şi i-am chemat, dar ei nu au răspuns.
18 Şi Ieremia a spus casei recabiţilor: Astfel spune DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Pentru că aţi ascultat de porunca tatălui vostru, Ionadab, şi aţi păzit toate preceptele lui şi aţi făcut conform cu tot ce el v-a poruncit;
19 De aceea astfel spune DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel: lui Ionadab, fiul lui Recab, nu îi va lipsi un bărbat care să stea înaintea mea, pentru totdeauna.
1 Şi s-a întâmplat în anul al patrulea al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, că acest cuvânt a venit la Ieremia de la DOMNUL, spunând:
2 Ia-ţi un sul de carte şi scrie pe el toate cuvintele pe care ţi le-am vorbit împotriva lui Israel şi împotriva lui Iuda şi împotriva tuturor naţiunilor, din ziua când ţi-am vorbit, din zilele lui Iosia, chiar până în această zi.
3 Poate că va auzi casa lui Iuda tot răul pe care am de gând să li-l fac; ca să se întoarcă fiecare de la calea lui rea; ca să le iert nelegiuirea şi păcatul.
4 Atunci Ieremia l-a chemat pe Baruc, fiul lui Neriia; şi Baruc a scris, pe un sul de carte, toate cuvintele DOMNULUI, pe care el i le spusese, prin gura lui Ieremia.
5 Şi Ieremia i-a poruncit lui Baruc, spunând: Eu sunt închis; nu pot să intru în casa DOMNULUI;
6 De aceea intră şi citeşte în urechile poporului, în casa DOMNULUI, în ziua de post, sulul, cuvintele DOMNULUI, pe care le-ai scris din gura mea; şi de asemenea să le citeşti în urechile tuturor celor din Iuda, care vin din cetăţile lor.
7 Poate că ei vor prezenta cererea lor înaintea DOMNULUI şi se vor întoarce, fiecare de la calea lui rea, pentru că mare este mânia şi furia pe care DOMNUL a pronunţat-o împotriva acestui popor.
8 Şi Baruc, fiul lui Neriia, a făcut conform cu toate câte profetul Ieremia îi poruncise, citind din carte, cuvintele DOMNULUI, în casa DOMNULUI.
9 Şi s-a întâmplat în anul al cincilea al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, în luna a noua, că ei au proclamat un post înaintea DOMNULUI pentru tot poporul din Ierusalim şi pentru tot poporul care a venit din cetăţile lui Iuda la Ierusalim.
10 Atunci Baruc a citit din carte, cuvintele lui Ieremia, în casa DOMNULUI, în camera lui Ghemaria, fiul lui Şafan, scribul, în curtea superioară, la intrarea porţii noi a casei DOMNULUI, în urechile întregului popor.
11 Când Micaia, fiul lui Ghemaria, fiul lui Şafan, a auzit, din carte, toate cuvintele DOMNULUI,
12 Atunci el a coborât în casa împăratului, în camera scribului; şi, iată, toţi prinţii şedeau acolo, chiar Elişama, scribul, şi Delaia, fiul lui Şemaia, şi Elnatan, fiul lui Acbor, şi Ghemaria, fiul lui Şafan, şi Zedechia, fiul lui Hanania, şi toţi prinţii.
13 Atunci Micaia le-a vestit toate cuvintele pe care le auzise, când Baruc a citit cartea în urechile poporului.
14 De aceea toţi prinţii au trimis pe Iehudi, fiul lui Netania, fiul lui Şelemia, fiul lui Cuşi, la Baruc, spunând: Ia în mâna ta sulul din care ai citit în urechile poporului şi vino. Astfel, Baruc, fiul lui Neriia, a luat sulul în mâna şi a venit la ei.
15 Iar ei i-au spus: Şezi şi citeşte-l în urechile noastre. Astfel, Baruc l-a citit în urechile lor.
16 Şi s-a întâmplat, după ce au auzit toate cuvintele, că s-au înspăimântat, deopotrivă unul şi altul şi i-au spus lui Baruc: Negreşit vom spune împăratului toate aceste cuvinte.
17 Şi l-au întrebat pe Baruc, spunând: Spune-ne acum: Cum ai scris toate aceste cuvinte din gura lui?
18 Atunci Baruc le-a răspuns: El mi-a zis toate aceste cuvinte cu gura lui şi eu le-am scris cu cerneală în carte.
19 Atunci prinţii i-au spus lui Baruc: Du-te, ascunde-te, tu şi Ieremia, şi să nu ştie nimeni unde sunteţi.
20 Şi au mers la împărat în curte, dar au pus sulul în camera lui Elişama, scribul; şi au spus toate cuvintele în urechile împăratului.
21 Astfel, împăratul l-a trimis pe Iehudi să aducă sulul; iar el l-a luat din camera lui Elişama, scribul. Şi Iehudi l-a citit în urechile împăratului şi în urechile tuturor prinţilor care stăteau în picioare lângă împărat.
22 În acel timp împăratul şedea în casa de iarnă în luna a noua; şi acolo era, în vatră, un foc, arzând înaintea lui.
23 Şi s-a întâmplat după ce Iehudi citea trei sau patru foi, că împăratul le tăia cu cuţitul scribului şi le arunca în focul care era în vatră, până când tot sulul a fost mistuit în focul care era în vatră.
24 Totuşi ei nu s-au înspăimântat, nici nu şi-au rupt hainele, nici împăratul, nici vreunul dintre servitorii lui care auziseră toate aceste cuvinte.
25 Totuşi Elnatan şi Delaia şi Ghemaria mijlociseră la împărat să nu ardă sulul; dar el a refuzat să îi asculte.
26 Iar împăratul a poruncit lui Ierahmeel, fiul lui Hamelec, şi lui Seraia, fiul lui Azriel, şi lui Şelemia, fiul lui Abdeel, să îi prindă pe scribul Baruc şi pe profetul Ieremia; dar DOMNUL i-a ascuns.
27 Atunci cuvântul DOMNULUI a venit la Ieremia, după ce împăratul arsese sulul şi cuvintele pe care le scrisese Baruc din gura lui Ieremia, spunând:
28 Ia-ţi din nou un alt sul şi scrie pe el toate cuvintele dinainte care fuseseră pe sulul dintâi, pe care Ioiachim, împăratul lui Iuda, îl arsese.
29 Şi să îi spui lui Ioiachim, împăratul lui Iuda: Astfel spune DOMNUL: Tu ai ars acest sul, spunând: De ce ai scris pe el, spunând: Împăratul Babilonului va veni negreşit şi va distruge această ţară şi va face să dispară din ea om şi animal?
30 De aceea astfel spune DOMNUL despre Ioiachim împăratul lui Iuda: El nu va avea pe nimeni care să şadă pe tronul lui David; şi trupul lui mort va fi aruncat afară, ziua pentru arşiţă şi noaptea pentru frig.
31 Şi îl voi pedepsi pe el şi sămânţa lui şi pe servitorii lui pentru nelegiuirea lor; şi voi aduce asupra lor şi asupra locuitorilor Ierusalimului şi asupra bărbaţilor lui Iuda tot răul pe care l-am pronunţat împotriva lor; dar ei nu au dat ascultare.
32 Atunci Ieremia a luat un alt sul şi l-a dat scribului Baruc, fiul lui Neriia; care a scris în el, din gura lui Ieremia, toate cuvintele cărţii pe care Ioiachim împăratul lui Iuda o arsese în foc; şi s-au mai adăugat pe lângă ele multe cuvinte asemănătoare.
1 Şi împăratul Zedechia, fiul lui Iosia, a domnit în locul lui Ieconia, fiul lui Ioiachim, pe care Nebucadneţar, împăratul Babilonului, îl făcuse împărat în ţara lui Iuda.
2 Dar nici el, nici servitorii lui, nici poporul ţării, nu au dat ascultare cuvintelor DOMNULUI pe care el le vorbise prin profetul Ieremia.
3 Şi împăratul Zedechia a trimis pe Iucal, fiul lui Şelemia, şi pe Ţefania, fiul lui Maaseia, preotul, la profetul Ieremia, spunând: Roagă-te acum DOMNULUI Dumnezeului nostru pentru noi.
4 Şi Ieremia intra şi ieşea în mijlocul poporului, pentru că nu îl puseseră în închisoare.
5 Atunci armata lui Faraon ieşise din Egipt; şi când caldeenii care asediau Ierusalimul au auzit veştile despre ei, s-au depărtat de Ierusalim.
6 Atunci a venit cuvântul DOMNULUI la profetul Ieremia, spunând:
7 Astfel spune DOMNUL, Dumnezeul lui Israel: Astfel să îi spuneţi împăratului lui Iuda care v-a trimis la mine să mă întrebaţi: Iată, armata lui Faraon, care a ieşit să vă ajute, se va întoarce în Egipt, în ţara lor.
8 Şi caldeenii vor veni din nou şi vor lupta împotriva acestei cetăţi şi o vor lua şi o vor arde cu foc.
9 Astfel spune DOMNUL: Nu vă înşelaţi, spunând: Caldeenii vor pleca cu siguranţă de la noi; fiindcă nu vor pleca.
10 Căci deşi aţi fi lovit întreaga armată a caldeenilor care luptă împotriva voastră şi ar fi rămas numai bărbaţi răniţi printre ei, totuşi ei s-ar ridica, fiecare din cortul lui, şi ar arde această cetate cu foc.
11 Şi s-a întâmplat, după ce armata caldeenilor s-a împrăştiat din Ierusalim, de frica armatei lui Faraon,
12 Că Ieremia a ieşit din Ierusalim să meargă în ţara lui Beniamin, pentru a se pierde acolo în popor.
13 Şi când a ajuns la poarta lui Beniamin, era acolo o căpetenie a gărzii, a cărui nume era Iriia, fiul lui Şelemia, fiul lui Hanania; şi el l-a luat pe profetul Ieremia, spunând: Tu treci la caldeeni.
14 Atunci Ieremia a spus: Nu este adevărat; nu trec la caldeeni. Dar el nu i-a dat ascultare; astfel Iriia l-a luat pe Ieremia şi l-a adus la prinţi.
15 Şi prinţii au fost furioşi pe Ieremia şi l-au lovit şi l-au pus în închisoare, în casa lui Ionatan, scribul, pentru că făcuseră din ea închisoarea.
16 Atunci Ieremia a intrat în groapă şi în celule şi Ieremia a rămas acolo multe zile;
17 Atunci Zedechia împăratul a trimis şi l-a scos afară; şi împăratul l-a întrebat în secret, în casa lui şi a spus: Este vreun cuvânt de la DOMNUL? Şi Ieremia a spus: Este; fiindcă, a spus el: Tu vei fi dat în mâna împăratului Babilonului.
18 Mai mult, Ieremia i-a spus împăratului Zedechia: Ce ofense am adus eu împotriva ta sau împotriva servitorilor tăi sau împotriva acestui popor de m-aţi pus în închisoare?
19 Unde sunt profeţii voştri care v-au profeţit, spunând: Împăratul Babilonului nu va veni împotriva voastră, nici împotriva acestei ţări?
20 De aceea, ascultă acum, te rog, domnul meu împărate; să fie cererea mea, te rog, primită înaintea ta; ca să nu faci să mă întorc la casa lui Ionatan, scribul, ca nu cumva să mor acolo.
21 Atunci împăratul Zedechia a poruncit să îl dea pe Ieremia în curtea închisorii şi să îi dea zilnic o bucată de pâine din strada brutarilor, până când toată pâinea din cetate se termină. Astfel Ieremia a rămas în curtea închisorii.
1 Atunci Şefatia, fiul lui Matan, şi Ghedalia, fiul lui Paşhur, şi Iucal, fiul lui Şelemia, şi Paşhur, fiul lui Malchiia, au auzit cuvintele pe care Ieremia le vorbise întregului popor, spunând:
2 Astfel spune DOMNUL: Cel ce rămâne în această cetate va muri de sabie, de foamete sau de ciumă; dar cel ce iese la caldeeni va trăi; fiindcă va avea viaţa lui ca pradă şi va trăi.
3 Astfel spune DOMNUL: Această cetate va fi dată într-adevăr în mâna armatei împăratului Babilonului, care o va lua.
4 De aceea prinţii i-au spus împăratului: Te implorăm, să fie acest om dat la moarte; fiindcă astfel el slăbeşte mâinile războinicilor care rămân în această cetate şi mâinile întregului popor, vorbindu-le astfel de cuvinte, pentru că acest om nu caută bunăstarea acestui popor, ci vătămarea.
5 Atunci împăratul Zedechia a spus: Iată, el este în mâna voastră, pentru că împăratul nu poate face nimic împotriva voastră.
6 Atunci l-au luat pe Ieremia şi l-au aruncat în groapa lui Malchiia, fiul lui Hamelec, care era în curtea închisorii; şi l-au coborât pe Ieremia cu funii. Şi în groapă nu era apă, ci mocirlă; astfel, Ieremia s-a scufundat în mocirlă.
7 Şi când Ebed-Melec, etiopianul, unul dintre famenii care erau în casa împăratului, a auzit că l-au pus pe Ieremia în groapă; împăratul şezând atunci la poarta lui Beniamin;
8 Ebed-Melec a ieşit din casa împăratului şi i-a vorbit împăratului, spunând:
9 Domnul meu, împărate, aceşti oameni au făcut rău în tot ceea ce i-au făcut profetului Ieremia, pe care l-au aruncat în groapă; şi va muri de foame în locul unde este, pentru că nu mai este pâine în cetate.
10 Atunci împăratul i-a poruncit lui Ebed-Melec, etiopianul, spunând: Ia de aici treizeci de bărbaţi cu tine şi scoate-l afară pe profetul Ieremia din groapă, înainte ca el să moară.
11 Astfel Ebed-Melec i-a luat pe bărbaţi cu el şi a intrat în casa împăratului, de sub trezorerie, şi a luat de acolo petice aruncate şi zdrenţe vechi putrezite şi le-a coborât cu funii în groapă la Ieremia.
12 Şi Ebed-Melec etiopianul i-a spus lui Ieremia: Pune acum aceste haine vechi aruncate şi zdrenţe putrezite sub subsuorile tale, sub funii. Şi Ieremia a făcut astfel.
13 Astfel ei l-au tras pe Ieremia cu frânghii şi l-au scos din groapă; şi Ieremia a rămas în curtea închisorii.
14 Atunci împăratul Zedechia a trimis şi l-a adus pe profetul Ieremia la el, la intrarea a treia care este în casa DOMNULUI; şi împăratul i-a spus lui Ieremia: Te voi întreba un lucru, nu îmi ascunde nimic.
15 Atunci Ieremia i-a spus lui Zedechia: Dacă îţi spun aceasta, nu mă vei da într-adevăr la moarte? Iar dacă îţi dau sfat, nu îmi vei da ascultare.
16 Astfel Zedechia împăratul i-a jurat în secret lui Ieremia, spunând: Precum DOMNUL trăieşte, care ne-a făcut acest suflet, nu te voi da la moarte, nici nu te voi da în mâna acestor oameni care îţi caută viaţa.
17 Atunci Ieremia i-a spus lui Zedechia: Astfel spune DOMNUL, Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Dacă vei ieşi într-adevăr la prinţii împăratului Babilonului, atunci sufletul tău va trăi şi această cetate nu va fi arsă cu foc; şi vei trăi şi casa ta;
18 Dar dacă nu vei ieşi la prinţii împăratului Babilonului, atunci această cetate va fi dată în mâna caldeenilor şi ei o vor arde cu foc, iar tu nu vei scăpa din mâna lor.
19 Şi împăratul Zedechia i-a spus lui Ieremia: Mă tem de iudeii care au trecut la caldeeni, ca nu cumva ei să mă dea în mâna lor şi să mă batjocorească.
20 Dar Ieremia a spus: Nu te vor da. Te implor, ascultă de vocea DOMNULUI, pe care ţi-o vorbesc; astfel îţi va fi bine şi sufletul tău va trăi.
21 Dar dacă refuzi să ieşi, acesta este cuvântul pe care DOMNUL mi l-a arătat:
22 Şi, iată, toate femeile care au rămas în casa împăratului lui Iuda vor fi aduse la prinţii împăratului Babilonului şi acele femei vor spune: Prietenii tăi te-au înşelat şi te-au învins; picioarele tale sunt scufundate în mocirlă şi ei sunt întorşi înapoi.
23 Astfel ei vor scoate afară pe toate soţiile tale şi pe copiii tăi la caldeeni; şi tu nu vei scăpa din mâna lor, ci vei fi luat prin mâna împăratului Babilonului şi vei face ca această cetate să fie arsă cu foc.
24 Atunci Zedechia i-a spus lui Ieremia: Să nu ştie nimeni despre aceste cuvinte şi nu vei muri.
25 Dar dacă prinţii aud că eu am vorbit cu tine şi vin la tine şi îţi spun: Vesteşte-ne acum ce i-ai spus împăratului, nu ascunde aceasta de la noi şi nu te vom da la moarte; de asemenea şi ce ţi-a spus împăratul;
26 Atunci să le spui: Eu mi-am prezentat cererea înaintea împăratului, ca să nu mă facă să mă întorc în casa lui Ionatan, să mor acolo.
27 Atunci au venit toţi prinţii la Ieremia şi l-au întrebat; şi el le-a spus conform cu toate aceste cuvinte pe care împăratul i le poruncise. Astfel ei au încetat să vorbească cu el, pentru că lucrul nu a fost înţeles.
28 Astfel Ieremia a locuit în curtea închisorii până în ziua în care Ierusalimul a fost luat: şi a fost acolo în timp ce Ierusalimul a fost luat.
1 În anul al nouălea al lui Zedechia, împăratul lui Iuda, în luna a zecea, a venit Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi toată armata lui împotriva Ierusalimului şi l-au asediat.
2 Şi în anul al unsprezecelea al lui Zedechia, în luna a patra, în a noua zi a lunii, cetatea a fost spartă.
3 Şi toţi prinţii împăratului Babilonului au intrat şi au şezut la poarta din mijloc, chiar Nergal-Şareţer, Samgar-Nebu, Sarsechim, Rabsaris, Nergal-Şareţer, Rabmag, cu toată rămăşiţa prinţilor împăratului Babilonului.
4 Şi s-a întâmplat, când i-a văzut Zedechia, împăratul lui Iuda, şi toţi bărbaţii de război, că au fugit şi au ieşit din cetate noaptea, pe calea grădinii împăratului, prin poarta dintre cele două ziduri; şi el a ieşit pe calea câmpiei.
5 Dar armata caldeenilor i-a urmărit şi l-a ajuns pe Zedechia în câmpiile Ierihonului; şi după ce l-au prins, l-au adus la Nebucadneţar, împăratul Babilonului, la Ribla în ţara Hamatului, unde el a dat judecata asupra lui.
6 Atunci împăratul Babilonului i-a ucis pe fiii lui Zedechia, în Ribla, înaintea ochilor lui; de asemenea împăratul Babilonului a ucis pe toţi nobilii lui Iuda.
7 Mai mult, el i-a scos ochii lui Zedechia şi l-a legat cu lanţuri, pentru a-l duce în Babilon.
8 Şi caldeenii au ars casa împăratului şi casele poporului cu foc şi au dărâmat zidurile Ierusalimului.
9 Atunci Nebuzaradan, căpetenia gărzii, a dus captivă în Babilon, rămăşiţa poporului care rămăsese în cetate şi pe cei care fugiseră, care căzuseră în mâinile lui, împreună cu restul poporului care rămăsese.
10 Dar Nebuzaradan, căpetenia gărzii, a lăsat dintre cei săraci din popor, care nu aveau nimic, în ţara lui Iuda; şi în acel timp le-a dat vii şi câmpuri.
11 Şi Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a dat poruncă, referitor la Ieremia, lui Nebuzaradan căpetenia gărzii, spunând:
12 Ia-l şi ai grijă de el şi să nu îi faci nicio vătămare; ci să îi faci precum îţi va spune.
13 Astfel Nebuzaradan, căpetenia gărzii, a trimis, şi Nebuşazban, Rabsaris şi Nergal-Şareţer, Rabmag, şi toţi prinţii împăratului Babilonului;
14 Chiar ei au trimis şi l-au luat pe Ieremia din curtea închisorii şi l-au dat lui Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, ca să îl ducă acasă; astfel el a locuit printre popor.
15 Şi cuvântul DOMNULUI a venit la Ieremia, în timp ce el era închis în curtea închisorii, spunând:
16 Du-te şi vorbeşte-i lui Ebed-Melec etiopianul, spunând: Astfel spune DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată, voi aduce cuvintele mele asupra acestei cetăţi spre rău şi nu spre bine; şi ele vor fi împlinite în acea zi înaintea ta.
17 Dar pe tine te voi elibera în acea zi, spune DOMNUL; şi nu vei fi dat în mâna oamenilor de care te temi.
18 Pentru că te voi elibera într-adevăr şi tu nu vei cădea prin sabie, ci viaţa ta va fi ca pradă pentru tine; deoarece ţi-ai pus încrederea în mine, spune DOMNUL.
1 Cuvântul care a venit la Ieremia de la DOMNUL, după ce Nebuzaradan, căpetenia gărzii, îl lăsase să plece din Rama, când îl luase, el fiind legat în lanţuri printre toţi cei care erau duşi captivi din Ierusalim şi din Iuda, care erau duşi captivi în Babilon.
2 Şi căpetenia gărzii l-a luat pe Ieremia şi i-a spus: DOMNUL Dumnezeul tău a pronunţat acest rău asupra acestui loc.
3 Şi, DOMNUL a adus aceasta şi a făcut conform cu ce a spus, pentru că voi aţi păcătuit împotriva DOMNULUI şi nu aţi ascultat de vocea lui, de aceea acest lucru a venit asupra voastră.
4 Şi acum, iată, te dezleg în această zi de lanţurile care erau pe mâna ta. Dacă ţi se pare cuvenit să vii cu mine la Babilon, vino; şi ochiul meu va fi asupra ta; dar dacă nu ţi se pare cuvenit să vii cu mine la Babilon, atunci să nu vii; iată, toată ţara este înaintea ta; unde îţi pare bine şi cuvenit să mergi, acolo să mergi.
5 Şi până el nu se întorsese înapoi, a spus: Du-te înapoi la Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, pe care împăratul Babilonului l-a făcut guvernator peste cetăţile lui Iuda şi locuieşte cu el în mijlocul poporului; sau mergi oriunde ţi se pare cuvenit să mergi. Astfel căpetenia gărzii i-a dat merinde şi o răsplată şi l-a lăsat să plece.
6 Atunci Ieremia s-a dus la Ghedalia, fiul lui Ahicam, la Miţpa, şi a locuit cu el în mijlocul poporului care era rămas în ţară.
7 Şi când toate căpeteniile armatelor, care erau în câmpii, ei şi oamenii lor, au auzit că împăratul Babilonului îl făcuse pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, guvernator în ţară şi că îi încredinţase bărbaţi şi femei şi copii şi dintre săracii ţării, dintre cei care nu fuseseră duşi captivi la Babilon;
8 Atunci ei au venit la Ghedalia la Miţpa, chiar Ismael, fiul lui Netania, şi Iohanan şi Ionatan, fiii lui Careah, şi Seraia, fiul lui Tanhumet, şi fiii lui Efai, netofatitul; şi Iezania, fiul unui maacatit, ei şi oamenii lor.
9 Şi Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, le-a jurat lor şi oamenilor lor, spunând: Nu vă temeţi să serviţi caldeenilor; locuiţi în ţară şi serviţi împăratului Babilonului şi vă va fi bine.
10 Cât despre mine, iată, eu voi locui la Miţpa, pentru a servi caldeenilor, care vor veni la noi; dar voi adunaţi vin şi fructe de vară şi untdelemn şi puneţi-le în vasele voastre şi locuiţi în cetăţile voastre pe care le-aţi luat.
11 De asemenea când toţi iudeii care erau în Moab şi printre amoniţi şi în Edom şi care erau în toate ţările au auzit că împăratul Babilonului lăsase o rămăşiţă din Iuda şi că îl pusese peste ei pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan;
12 Toţi iudeii s-au întors din toate locurile unde fuseseră alungaţi şi au venit în ţara lui Iuda, la Ghedalia, la Miţpa şi au adunat vin şi foarte multe fructe de vară.
13 Mai mult, Iohanan, fiul lui Careah, şi toate căpeteniile armatelor, care erau în câmpii, au venit la Ghedalia la Miţpa,
14 Şi i-au spus: Ştii tu într-adevăr că Baalis, împăratul amoniţilor, l-a trimis pe Ismael, fiul lui Netania, să te ucidă? Dar Ghedalia, fiul lui Ahicam, nu i-a crezut.
15 Atunci Iohanan, fiul lui Careah, i-a vorbit în ascuns lui Ghedalia la Miţpa, spunând: Lasă-mă să plec, te rog, şi îl voi ucide pe Ismael, fiul lui Netania, şi nimeni nu va şti aceasta; pentru ce să te ucidă el, ca toţi iudeii care s-au adunat la tine să fie împrăştiaţi şi rămăşiţa lui Iuda să piară?
16 Dar Ghedalia, fiul lui Ahicam, i-a spus lui Iohanan, fiul lui Careah: Să nu faci acest lucru, pentru că tu vorbeşti neadevăr despre Ismael.
1 Şi s-a întâmplat în luna a şaptea, că Ismael, fiul lui Netania, fiul lui Elişama, din sămânţa împărătească şi prinţii împăratului, şi zece bărbaţi cu el, au venit la Ghedalia, fiul lui Ahicam la Miţpa; şi acolo ei au mâncat pâine împreună în Miţpa.
2 Atunci s-a ridicat Ismael, fiul lui Netania, şi cei zece bărbaţi care erau cu el şi l-au lovit pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, cu sabia şi l-au ucis, pe cel pe care împăratul Babilonului îl făcuse guvernator peste ţară.
3 Ismael a ucis de asemenea pe toţi iudeii care erau cu el, cu Ghedalia, la Miţpa şi pe caldeenii care se găseau acolo şi pe bărbaţii de război.
4 Şi s-a întâmplat a doua zi după ce el îl ucisese pe Ghedalia şi nimeni nu ştia aceasta,
5 Că au venit câţiva din Sihem, din Şilo şi din Samaria, optzeci de bărbaţi, având bărbile lor rase şi hainele lor rupte şi care se tăiaseră, cu ofrande şi tămâie în mâna lor, pentru a le aduce la casa DOMNULUI.
6 Şi Ismael, fiul lui Netania, a ieşit de la Miţpa să îi întâlnească, plângând tot timpul cât mergea; şi s-a întâmplat, pe când i-a întâlnit, că le-a spus: Veniţi la Ghedalia, fiul lui Ahicam.
7 Şi s-a întâmplat, după ce ei au intrat în mijlocul cetăţii, că Ismael, fiul lui Netania, i-a ucis şi i-a aruncat în mijlocul gropii, el şi oamenii care erau cu el.
8 Dar zece oameni s-au găsit între ei care i-au spus lui Ismael: Nu ne ucide, pentru că avem ascunse în câmp, provizii de grâu şi de orz şi de untdelemn şi de miere. Astfel el a încetat şi nu i-a ucis printre fraţii lor.
9 Şi, groapa în care Ismael aruncase toate trupurile moarte ale oamenilor, pe care îi ucisese din cauza lui Ghedalia, era aceea pe care împăratul Asa o făcuse de frica lui Baaşa, împăratul lui Israel; şi Ismael, fiul lui Netania, a umplut-o cu cei ucişi.
10 Atunci Ismael a dus captivi toată rămăşiţa poporului care era în Miţpa, pe fiicele împăratului şi pe tot poporul care rămăsese în Miţpa, pe care Nebuzaradan căpetenia gărzii îi încredinţase lui Ghedalia, fiul lui Ahicam; şi Ismael, fiul lui Netania, i-a dus captivi şi s-a depărtat să treacă la amoniţi.
11 Dar când Iohanan, fiul lui Careah, şi toate căpeteniile armatelor care erau cu el, au auzit de tot răul pe care Ismael, fiul lui Netania, îl făcuse,
12 Atunci ei au luat pe toţi bărbaţii şi au mers să lupte cu Ismael, fiul lui Netania, şi l-au găsit aproape de apele mari care sunt în Gabaon.
13 Şi s-a întâmplat, când tot poporul care era cu Ismael, l-a văzut pe Iohanan, fiul lui Careah, şi pe toate căpeteniile armatelor care erau cu el, că s-au veselit.
14 Astfel, tot poporul pe care Ismael îl dusese captiv din Miţpa s-a întors şi a venit înapoi şi s-a dus la Iohanan, fiul lui Careah.
15 Dar Ismael, fiul lui Netania, a scăpat de Iohanan cu opt oameni şi a mers la amoniţi.
16 Şi Iohanan, fiul lui Careah, şi toate căpeteniile armatelor care erau cu el au luat toată rămăşiţa poporului, pe care au adus-o înapoi de la Ismael, fiul lui Netania, care venea din Miţpa, după ce îl ucisese pe Ghedalia, fiul lui Ahicam: adică pe bărbaţii viteji războinici şi pe femei şi pe copii şi pe fameni, pe care i-a adus înapoi din Gabaon;
17 Şi s-au depărtat şi au locuit în locuinţele din Chimham, care este lângă Betleem, pentru a merge să intre în Egipt,
18 Din cauza caldeenilor, pentru că se temeau de ei, pentru că Ismael, fiul lui Netania, îl ucisese pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, pe care împăratul Babilonului îl făcuse guvernator peste ţară.
1 Atunci toate căpeteniile armatelor şi Iohanan, fiul lui Careah, şi Iezania, fiul lui Hoşaia, şi tot poporul de la cel mai mic până la cel mai mare, s-au apropiat,
2 Şi i-au spus profetului Ieremia: Să fie, te implorăm, cererea noastră primită înaintea ta şi roagă-te pentru noi DOMNULUI Dumnezeului tău, pentru toată această rămăşiţă; (pentru că am rămas doar puţini din mulţi, precum ne văd ochii tăi);
3 Ca DOMNUL Dumnezeul tău să ne arate calea pe care să umblăm şi lucrul pe care să îl facem.
4 Atunci profetul Ieremia le-a spus: V-am auzit; iată, mă voi ruga DOMNULUI Dumnezeului vostru conform cuvintelor voastre; şi se va întâmpla, că orice lucru DOMNUL vă va răspunde, eu vi-l voi vesti; nu voi ascunde nimic de la voi.
5 Atunci ei i-au spus lui Ieremia: DOMNUL să fie un martor adevărat şi credincios între noi, dacă nu vom face conform cu toate lucrurile pentru care DOMNUL Dumnezeul tău te va trimite la noi.
6 Fie bine sau fie rău, noi vom asculta de vocea DOMNULUI Dumnezeului nostru, la care te trimitem; ca să ne fie bine, când facem ce porunceşte vocea DOMNULUI Dumnezeului nostru.
7 Şi s-a întâmplat că, după zece zile cuvântul DOMNULUI a venit la Ieremia.
8 Atunci el l-a chemat pe Iohanan, fiul lui Careah, şi pe toate căpeteniile armatelor care erau cu el şi pe tot poporul de la cel mai mic până la cel mai mare,
9 Şi le-a spus: Astfel spune DOMNUL Dumnezeul lui Israel, la care m-aţi trimis să prezint cererea voastră înaintea lui:
10 Dacă voi veţi rămâne în această ţară, atunci eu vă voi zidi şi nu vă voi dărâma şi vă voi sădi şi nu vă voi smulge, pentru că mă pocăiesc de răul pe care vi l-am făcut.
11 Nu vă temeţi de împăratul Babilonului, de care vă temeţi; nu vă temeţi de el, spune DOMNUL, pentru că eu sunt cu voi să vă salvez şi să vă eliberez din mâna lui.
12 Şi vă voi arăta mile, ca el să aibă milă de voi şi să vă facă să vă întoarceţi în propria voastră ţară.
13 Dar dacă veţi spune: Nu vom locui în această ţară, nici nu vom asculta de vocea DOMNULUI Dumnezeului vostru,
14 Spunând: Nu; ci vom merge în ţara Egiptului, unde nu vom vedea război, nici nu vom auzi sunet de trâmbiţă, nici nu vom avea foame de pâine; şi acolo vom locui;
15 Ascultaţi acum cuvântul DOMNULUI, voi rămăşiţă a lui Iuda: Astfel spune DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Dacă în întregime vă veţi îndrepta feţele să intraţi în Egipt şi să mergeţi să locuiţi temporar acolo;
16 Atunci se va întâmpla, că sabia, de care vă temeţi, vă va ajunge acolo în ţara Egiptului, şi foametea, de care v-aţi înspăimântat, vă va urma îndeaproape acolo în Egipt; şi acolo veţi muri.
17 Astfel va fi cu toţi oamenii care îşi îndreaptă feţele să meargă în Egipt să locuiască temporar acolo; vor muri de sabie, de foamete şi de ciumă; şi nimeni dintre ei nu va rămâne nici nu va scăpa de răul pe care îl voi aduce asupra lor.
18 Pentru că astfel spune DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Precum mânia mea şi furia mea au fost turnate asupra locuitorilor Ierusalimului, tot astfel furia mea va fi turnată asupra voastră, când veţi intra în Egipt; şi veţi fi detestaţi şi veţi fi o înmărmurire şi un blestem şi o ocară; şi nu veţi mai vedea acest loc.
19 DOMNUL a spus referitor la voi, voi rămăşiţă a lui Iuda: Nu mergeţi în Egipt; să ştiţi într-adevăr că v-am avertizat în această zi.
20 Pentru că voi v-aţi făţărnicit în inimile voastre, când m-aţi trimis la DOMNUL Dumnezeul vostru, spunând: Roagă-te pentru noi DOMNULUI Dumnezeul nostru; şi conform cu toate câte DOMNUL Dumnezeul nostru va spune, astfel să ne vesteşti şi noi vom face.
21 Şi acum, eu v-am vestit în această zi; dar voi nu aţi făcut ce porunceşte vocea DOMNULUI Dumnezeul vostru, nici vreun lucru pentru care el m-a trimis la voi.
22 De aceea acum să ştiţi, într-adevăr, că veţi muri de sabie, de foamete şi de ciumă, în locul unde doriţi să mergeţi şi să locuiţi temporar.
1 Şi s-a întâmplat, când Ieremia a terminat de vorbit întregului popor toate cuvintele DOMNULUI Dumnezeului lor, pentru care DOMNUL Dumnezeul lor îl trimisese la ei, toate aceste cuvinte,
2 Că Azaria, fiul lui Hoşaia, şi Iohanan, fiul lui Careah, şi toţi bărbaţii mândri, a vorbit, spunându-i lui Ieremia: Tu vorbeşti mincinos; DOMNUL Dumnezeul nostru nu te-a trimis să spui: Nu mergeţi în Egipt să locuiţi temporar acolo;
3 Ci Baruc, fiul lui Neriia, te pune împotriva noastră, pentru a fi daţi în mâna caldeenilor, ca ei să ne dea la moarte şi să ne ducă robi în Babilon.
4 Astfel Iohanan, fiul lui Careah, şi toate căpeteniile armatelor şi tot poporul nu au ascultat de vocea DOMNULUI, pentru a locui în ţara lui Iuda.
5 Ci Iohanan, fiul lui Careah, şi toate căpeteniile armatelor, au luat toată rămăşiţa lui Iuda care se întorsese din toate naţiunile, unde fuseseră alungaţi, pentru a locui în ţara lui Iuda,
6 Pe bărbaţi şi pe femei şi pe copii şi pe fiicele împăratului şi pe fiecare persoană pe care Nebuzaradan căpetenia gărzii o lăsase cu Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, şi pe profetul Ieremia şi pe Baruc fiul lui Neriia.
7 Astfel ei au intrat în ţara Egiptului, pentru că nu au ascultat de vocea DOMNULUI; astfel, ei au ajuns până la Tahpanes.
8 Atunci a venit cuvântul DOMNULUI la Ieremia în Tahpanes, spunând:
9 Ia pietre mari în mâna ta şi ascunde-le în lut, în cuptorul de cărămizi, care este la intrarea casei lui Faraon în Tahpanes, înaintea vederii bărbaţilor lui Iuda;
10 Şi spune-le: Astfel spune DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată, eu voi trimite şi voi lua pe Nebucadneţar, împăratul Babilonului, servitorul meu, şi voi pune tronul lui deasupra acestor pietre pe care le-am ascuns; şi el îşi va întinde cortul împărătesc peste ele.
11 Şi după ce va veni el, va lovi ţara Egiptului şi va da pe cei care sunt pentru moarte la moarte; şi pe cei care sunt pentru captivitate la captivitate; şi pe cei care sunt pentru sabie la sabie.
12 Şi voi aprinde un foc în casele dumnezeilor Egiptului; şi el le va arde şi pe ei îi va duce captivi; şi el se va înveşmânta cu ţara Egiptului, precum un păstor se îmbracă cu haina lui; şi va ieşi de acolo în pace.
13 El va sparge chipurile din Bet-Şemeş, care este în ţara Egiptului; şi casele dumnezeilor egiptenilor le va arde cu foc.
1 Cuvântul care a venit la Ieremia referitor la toţi iudeii care locuiau în ţara Egiptului, care locuiau la Migdol şi la Tahpanes şi la Nof şi în ţinutul Patros, spunând:
2 Astfel spune DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Aţi văzut tot răul pe care l-am adus asupra Ierusalimului şi asupra tuturor cetăţilor lui Iuda; şi, iată, în această zi ele sunt o pustiire şi nimeni nu locuieşte în ele,
3 Din cauza stricăciunii lor, pe care au făcut-o pentru a mă provoca la mânie, în aceea că s-au dus să ardă tămâie şi să servească altor dumnezei, pe care nu i-au cunoscut nici ei, nici voi, nici părinţii voştri.
4 Totuşi eu am trimis la voi pe toţi servitorii mei profeţii, ridicându-mă devreme şi trimiţându-i, spunând: Oh, nu faceţi acest lucru scârbos, pe care eu îl urăsc.
5 Dar ei nu au dat ascultare, nici nu şi-au plecat urechea pentru a se întoarce de la stricăciunea lor, pentru a se opri să ardă tămâie altor dumnezei.
6 Pentru aceea furia mea şi mânia mea au fost turnate şi s-au aprins în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului; şi ele sunt risipite şi pustiite, precum în această zi.
7 De aceea acum, astfel spune DOMNUL Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Pentru ce faceţi acest mare rău împotriva sufletelor voastre, pentru a stârpi dintre voi bărbat şi femeie, prunc şi sugar, din Iuda, pentru a nu lăsa pe nimeni să rămână;
8 În aceea că voi mă provocaţi la mânie cu lucrările mâinilor voastre, arzând tămâie altor dumnezei în ţara Egiptului, unde aţi mers să locuiţi, ca să vă stârpiţi şi ca să ajungeţi un blestem şi o ocară printre toate naţiunile pământului?
9 Aţi uitat voi stricăciunea părinţilor voştri şi stricăciunea împăraţilor lui Iuda şi stricăciunea soţiilor lor şi propria voastră stricăciune şi stricăciunea soţiilor voastre, pe care au făcut-o în ţara lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului?
10 Ei nu s-au umilit nici până în această zi, nici nu s-au temut, nici nu au umblat în legea mea, nici în statutele mele, pe care le-am pus înaintea voastră şi înaintea părinţilor voştri.
11 De aceea astfel spune DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată, îmi voi întoarce faţa împotriva voastră pentru rău şi pentru a stârpi întreaga Iuda.
12 Şi voi lua rămăşiţa lui Iuda, care şi-a întors faţa pentru a merge în ţara Egiptului, pentru a locui temporar acolo şi ei vor fi cu toţii mistuiţi şi vor cădea în ţara Egiptului; vor fi mistuiţi prin sabie şi prin foamete; vor muri, de la cel mai mic până la cel mai mare, prin sabie şi prin foamete; şi vor fi detestaţi şi o înmărmurire şi un blestem şi o ocară.
13 Fiindcă voi pedepsi pe cei care locuiesc în ţara Egiptului, precum am pedepsit Ierusalimul, cu sabie, cu foamete şi cu ciumă;
14 Astfel încât nimeni din rămăşiţa lui Iuda, care a intrat în ţara Egiptului pentru a locui temporar acolo, nu va scăpa nici nu va rămâne, ca să se poată întoarce în ţara lui Iuda, spre care au dorinţa de a se întoarce şi a locui acolo, pentru că nimeni nu se va întoarce decât cei care vor scăpa.
15 Atunci toţi bărbaţii care ştiau că soţiile lor ardeau tămâie altor dumnezei şi toate femeile care stăteau de faţă în picioare, o mare mulţime, chiar tot poporul care locuia în ţara Egiptului, în Patros, i-au răspuns lui Ieremia, spunând:
16 Cât despre cuvântul pe care ni l-ai vorbit în numele DOMNULUI, nu îţi vom da ascultare.
17 Ci vom face, într-adevăr, orice lucru care iese din gura noastră, pentru a arde tămâie împărătesei cerului şi pentru a-i turna daruri de băutură, precum am făcut, noi şi părinţii noştri, împăraţii noştri şi prinţii noştri, în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului, pentru că atunci aveam multe merinde şi eram bine şi nu am văzut niciun rău.
18 Dar de când am încetat să ardem tămâie împărătesei cerului şi să îi turnăm daruri de băutură, ne-au lipsit toate lucrurile şi am fost mistuiţi cu sabie şi cu foamete.
19 Şi după ce ardeam tămâie împărătesei cerului şi îi turnam daruri de băutură, îi făceam turte pentru a ne închina ei, şi îi turnam daruri de băutură, fără bărbaţii noştri?
20 Atunci Ieremia a spus întregului popor, bărbaţilor şi femeilor şi întregului popor care îi dăduse acest răspuns, spunând:
21 Nu de tămâia pe care aţi ars-o în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului, voi şi părinţii voştri, împăraţii voştri şi prinţii voştri şi poporul ţării, şi-a amintit DOMNUL şi i-a venit în minte?
22 Astfel încât DOMNUL nu v-a mai putut suferi, din cauza răutăţii facerilor voastre şi din cauza urâciunilor pe care le-aţi făcut; de aceea este ţara voastră o pustiire şi o înmărmurire şi un blestem, fără locuitor, precum în această zi.
23 Pentru că voi aţi ars tămâie şi pentru că aţi păcătuit împotriva DOMNULUI şi nu aţi ascultat de vocea DOMNULUI, nici nu aţi umblat în legea lui, nici în statutele lui, nici în mărturiile lui; de aceea acest rău vi s-a întâmplat, precum în această zi.
24 Mai mult, Ieremia a spus întregului popor şi tuturor femeilor: Ascultaţi cuvântul DOMNULUI, tot Iuda, care sunteţi în ţara Egiptului;
25 Astfel vorbeşte DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel, spunând: Voi şi soţiile voastre aţi vorbit deopotrivă cu gura voastră şi aţi împlinit cu mâinile voastre, spunând: Vom împlini cu siguranţă promisiunile noastre pe care le-am promis, pentru a arde tămâie împărătesei cerului şi pentru a-i turna daruri de băutură; vă veţi împlini într-adevăr promisiunile şi într-adevăr vă veţi termina promisiunile.
26 De aceea ascultaţi cuvântul DOMNULUI, tot Iuda care locuiţi în ţara Egiptului: Iată, eu am jurat prin numele meu mare, spune DOMNUL, că numele meu nu va mai fi numit în gura niciunui om din Iuda în toată ţara Egiptului, spunând: Domnul DUMNEZEU trăieşte.
27 Iată, voi veghea asupra lor spre rău, şi nu spre bine; şi toţi bărbaţii lui Iuda care sunt în ţara Egiptului vor fi mistuiţi cu sabie şi cu foamete, până va fi un sfârşit al lor.
28 Totuşi, un număr mic ce va scăpa de sabie se vor întoarce din ţara Egiptului în ţara lui Iuda şi toată rămăşiţa lui Iuda care a mers în ţara Egiptului pentru a locui temporar acolo, va cunoaşte ale cui cuvinte vor sta în picioare, ale mele, sau ale lor.
29 Şi acesta vă va fi un semn, spune DOMNUL, că vă voi pedepsi în acest loc, ca să ştiţi că cuvintele mele vor sta în picioare negreşit împotriva voastră spre rău;
30 Astfel spune DOMNUL: Iată, îl voi da pe Faraon Hofra împăratul Egiptului în mâna duşmanilor lui şi în mâna celor care îi caută viaţa; precum l-am dat pe Zedechia, împăratul lui Iuda, în mâna lui Nebucadneţar împăratul Babilonului, duşmanul său şi cel care îi căuta viaţa.
1 Cuvântul pe care profetul Ieremia l-a vorbit lui Baruc, fiul lui Neriia, când a scris aceste cuvinte într-o carte din gura lui Ieremia, în anul al patrulea al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, spunând:
2 Astfel spune DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, către tine, Baruc:
3 Tu ai spus: Îmi este vai mie acum! pentru că DOMNUL a adăugat mâhnire la întristarea mea; am leşinat în suspinul meu şi nu găsesc odihnă.
4 Astfel să îi spui: DOMNUL spune astfel: Iată, ceea ce am zidit voi dărâma şi ceea ce am sădit voi smulge, chiar toată această ţară.
5 Şi cauţi tu lucruri mari pentru tine? Nu le căuta, pentru că, iată, voi aduce răul peste toată făptura, spune DOMNUL, dar viaţa ta ţi-o voi da ca pradă în toate locurile unde mergi.
1 Cuvântul DOMNULUI care a venit la profetul Ieremia împotriva neamurilor;
2 Împotriva Egiptului, împotriva armatei lui Faraon Neco, împăratul Egiptului, care era lângă râul Eufrat în Carchemiş, pe care Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a lovit-o în anul al patrulea al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda.
3 Pregătiţi pavăza şi scutul şi apropiaţi-vă de bătălie.
4 Înhămaţi caii; şi încălecaţi călăreţilor, şi prezentaţi-vă cu coifurile voastre; ascuţiţi suliţele şi îmbrăcaţi cămăşile de zale.
5 Pentru ce i-am văzut descurajaţi şi întorşi înapoi? Şi puternicii lor sunt doborâţi şi fug iute şi nu privesc înapoi; fiindcă frica era de jur împrejur, spune DOMNUL.
6 Nu lăsa pe cel iute să fugă, nici pe bărbatul puternic să scape; ei se vor poticni şi vor cădea spre nord lângă râul Eufrat.
7 Cine este acesta care urcă precum un potop, ale cărui ape sunt mişcate ca râurile?
8 Egiptul creşte ca un potop şi apele lui sunt mişcate ca râurile; şi el spune: mă voi urca şi voi acoperi pământul; voi nimici cetatea şi pe locuitorii ei.
9 Urcaţi-vă, voi cailor; şi năvăliţi, voi carelor; şi să iasă războinicii; etiopienii şi libienii care mânuiesc scutul; şi lidienii care mânuiesc şi întind arcul.
10 Pentru că aceasta este ziua DOMNULUI Dumnezeului oştirilor, o zi a răzbunării, ca el să se răzbune pe potrivnicii săi; şi sabia va mânca şi va fi săturată şi îmbătată cu sângele lor, pentru că DOMNUL Dumnezeul oştirilor are un sacrificiu în ţinutul din nord lângă râul Eufrat.
11 Urcă-te în Galaad şi ia balsam, fecioară, fiica Egiptului; în zadar vei folosi multe medicamente, fiindcă nu vei fi vindecată.
12 Naţiunile au auzit de ruşinea ta şi strigătul tău a umplut ţara, pentru că viteazul s-a poticnit de cel viteaz şi amândoi au căzut împreună.
13 Cuvântul pe care DOMNUL l-a vorbit profetului Ieremia, despre cum Nebucadneţar, împăratul Babilonului, va veni şi va lovi ţara Egiptului.
14 Vestiţi în Egipt şi faceţi cunoscut în Migdol şi faceţi cunoscut în Nof şi în Tahpanes; spuneţi: Stai tare şi pregăteşte-te, pentru că sabia va mistui de jur împrejurul tău.
15 De ce sunt puternicii tăi măturaţi? Nu au stat în picioare, pentru că DOMNUL i-a alungat.
16 El a făcut pe mulţi să cadă, da, unul a căzut peste altul; şi au spus: Ridicaţi-vă şi să mergem din nou la poporul nostru şi la ţara naşterii noastre, dinaintea sabiei ce oprimă.
17 Ei au strigat acolo: Faraon împăratul Egiptului este doar un zgomot; el a trecut de timpul rânduit.
18 Precum eu trăiesc, spune Împăratul, al cărui nume este DOMNUL oştirilor: Într-adevăr, precum Taborul este între munţi şi precum Carmelul lângă mare, astfel va veni el.
19 Tu fiică locuind în Egipt, pregăteşte-te să mergi în captivitate, pentru că Noful va fi risipit şi pustiit, fără vreun locuitor.
20 Egiptul este ca o viţea foarte frumoasă, dar distrugerea vine; aceasta vine de la nord.
21 De asemenea bărbaţii lui angajaţi sunt în mijlocul lui ca tauri îngrăşaţi, pentru că şi ei s-au întors înapoi şi au fugit împreună; ei nu au rezistat, deoarece ziua nenorocirii lor şi timpul cercetării lor a venit peste ei.
22 Vocea lui va merge ca un şarpe, pentru că vor mărşălui cu o armată şi vor veni împotriva lui cu topoare, ca tăietorii de lemne.
23 Îi vor tăia pădurea, spune DOMNUL, deşi aceasta nu poate fi cercetată, pentru că sunt mai mulţi decât lăcustele şi sunt nenumăraţi.
24 Fiica Egiptului va fi încurcată; ea va fi dată în mâna poporului de la nord.
25 DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel, spune: Iată, voi pedepsi mulţimea din No şi pe Faraon şi Egiptul, cu dumnezeii lor şi împăraţii lor; chiar pe Faraon şi pe toţi cei care se încred în el;
26 Şi îi voi da în mâna celor care le caută vieţile şi în mâna lui Nebucadneţar împăratul Babilonului, şi în mâna servitorilor lui; şi după aceea va fi locuit, precum în zilele de demult, spune DOMNUL.
27 Dar nu te teme tu, servitorul meu Iacob şi nu te descuraja, Israele, pentru că, iată, te voi salva de departe şi pe sămânţa ta din ţara captivităţii lor; şi Iacob se va întoarce şi va fi în odihnă şi în tihnă şi nimeni nu îl va înfricoşa.
28 Nu te teme, servitorul meu Iacob, spune DOMNUL, pentru că eu sunt cu tine; deşi voi mistui deplin toate naţiunile unde te-am alungat; dar pe tine nu te voi mistui deplin, ci te voi disciplina cu măsură; totuşi nu te voi lăsa nepedepsit.
1 Cuvântul DOMNULUI care a venit la profetul Ieremia împotriva filistenilor, înainte ca Faraon să fi lovit Gaza.
2 Astfel spune DOMNUL: Iată, ape se ridică de la nord şi vor ajunge ca un potop care inundă şi vor inunda ţara şi tot ce este în ea: cetatea şi pe cei ce locuiesc în ea; atunci bărbaţii vor striga şi toţi locuitorii ţării vor urla.
3 La zgomotul tropăitului copitelor cailor săi puternici, la uruitul carelor sale şi la scârţâitul roţilor sale, părinţii nu se vor uita înapoi la copiii lor din cauza slăbiciunii mâinilor;
4 Din cauza zilei care vine să îi prade pe toţi filistenii şi să stârpească din Tir şi din Sidon orice ajutor care rămâne, pentru că DOMNUL va prăda pe filisteni, rămăşiţa ţinutului din Caftor.
5 Chelie a venit peste Gaza; Ascalonul este stârpit împreună cu rămăşiţa văii lor; până când îţi vei face tăieturi?
6 Tu, sabie a DOMNULUI, până când nu vei sta liniştită? Pune-te în teaca ta, odihneşte-te şi linişteşte-te.
7 Cum poate sta liniştită, văzând că DOMNUL i-a dat o poruncă împotriva Ascalonului şi împotriva ţărmului mării? Acolo a rânduit-o el.
1 Împotriva Moabului, astfel spune DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Vai lui Nebo, pentru că este prădat; Chiriataimul este încurcat şi luat; Misgabul este încurcat şi descurajat.
2 Nu va mai fi laudă a Moabului; în Hesbon ei au plănuit răul împotriva lui; veniţi să îl stârpim de la a fi o naţiune. De asemenea tu vei fi stârpit, Madmenule; sabia te va urmări.
3 O voce de strigăt va fi din Horonaim, jefuire şi mare distrugere.
4 Moabul este distrus; datorită micuţilor lui se aude un strigăt.
5 Pentru că pe urcuşul din Luhit plânset continuu se va înălţa, pentru că la coborâşul din Horonaim duşmanii au auzit un strigăt de distrugere.
6 Fugiţi, salvaţi-vă vieţile şi fiţi ca rug în pustiu.
7 Deoarece te-ai încrezut în lucrările tale şi în tezaurele tale, tu de asemenea vei fi luat; şi Chemoş va merge în captivitate cu preoţii săi şi prinţii săi împreună.
8 Şi jefuitorul va veni asupra fiecărei cetăţi şi nicio cetate nu va scăpa; valea de asemenea va pieri şi câmpia va fi distrusă, precum DOMNUL a vorbit.
9 Daţi aripi Moabului ca să zboare şi să scape; fiindcă cetăţile lui vor fi pustiite, fără ca cineva să locuiască în ele.
10 Blestemat fie cel care face înşelător lucrarea DOMNULUI şi blestemat fie cel care îşi ţine înapoi sabia de la sânge.
11 Moabul a fost în tihnă din tinereţea lui şi s-a aşezat pe drojdiile lui şi nu a fost golit din vas în vas, nici nu a mers în captivitate; de aceea, gustul lui a rămas în el şi mirosul lui nu s-a schimbat.
12 De aceea, iată, vin zilele, spune DOMNUL, că voi trimite la el, rătăcitori care îl vor face să rătăcească; şi îi vor goli vasele şi le vor sparge burdufurile.
13 Şi Moabul se va ruşina de Chemoş, precum casa lui Israel s-a ruşinat de Betel, încrederea lor.
14 Cum spuneţi voi: Noi suntem bărbaţi de război, puternici şi tari?
15 Moabul este jefuit şi s-a urcat din cetăţile lui şi tinerii lui aleşi au coborât la măcel, spune Împăratul, al cărui nume este DOMNUL oştirilor.
16 Nenorocirea Moabului este aproape să vină şi foarte mult necazul lui se grăbeşte.
17 Toţi cei care sunteţi în jurul lui, jeliţi-l; şi toţi cei care cunoaşteţi numele său, spuneţi: Cum este frumoasa nuia şi puternicul toiag sfărâmat!
18 Tu fiică ce locuieşti Dibonul, coboară din gloria ta şi şezi însetată, pentru că prădătorul Moabului va veni peste tine şi îţi va distruge întăriturile.
19 Locuitor al Aroerului, stai lângă cale şi spionează; întreabă pe cel care fuge şi pe cea care scapă şi spune: Ce s-a făcut?
20 Moab este încurcat, pentru că este zdrobit; urlaţi şi strigaţi; spuneţi aceasta în Arnon, că Moabul este jefuit,
21 Şi judecata a venit asupra ţinutului câmpiei, asupra Holonului şi asupra Iahţahului şi asupra Mefaatului,
22 Şi asupra Dibonului şi asupra lui Nebo şi asupra Bet-Diblataimului,
23 Şi asupra Chiriataimului şi asupra Bet-Gamului şi asupra Bet-Meonului,
24 Şi asupra Cheriiotului şi asupra Boţrei şi asupra tuturor cetăţilor ţării Moabului, de departe şi de aproape.
25 Cornul Moabului este retezat şi braţul lui este frânt, spune DOMNUL.
26 Îmbătaţi-l, pentru că s-a înălţat împotriva DOMNULUI; Moabul de asemenea se va tăvăli în vărsătura lui şi de asemenea va fi luat în derâdere.
27 Pentru că, nu ţi-a fost Israel un lucru de râs? A fost el găsit printre hoţi? Fiindcă de când ai vorbit despre el, săltai de bucurie.
28 Voi care locuiţi în Moab, părăsiţi cetăţile şi locuiţi în stâncă şi fiţi ca porumbelul care îşi face cuibul pe laturile gurii gropii.
29 Noi am auzit de mândria Moabului (este foarte mândru), de îngâmfarea lui şi de aroganţa lui şi de mândria lui şi de trufia inimii lui.
30 Cunosc furia lui, spune DOMNUL; dar nu va fi aşa; minciunile lui sunt în zadar.
31 De aceea voi urla eu pentru Moab şi voi striga pentru tot Moabul; inima mea va jeli pentru bărbaţii din Chir-Heres.
32 O, vie din Sibma, voi plânge pentru tine cu plânsul Iaezerului; plantele tale au trecut peste mare, ele ajung până la marea Iaezerului; jefuitorul a căzut asupra roadelor tale de vară şi asupra culesului viilor tale.
33 Şi bucurie şi veselie sunt luate din câmpul roditor şi din ţara Moabului; şi eu am făcut să lipsească vinul din teascurile de vin; nimeni nu va călca cu strigăt; strigătul lor nu va fi strigăt.
34 De la strigătul Hesbonului până la Eleale şi până la Iahaţ, şi-au înălţat vocea, de la Ţoar până la Horonaim, precum o viţea de trei ani, pentru că şi apele Nimrimului vor fi pustiite.
35 Mai mult, eu voi face să înceteze în Moab, spune DOMNUL, pe cel care oferă pe înălţimi şi pe cel care arde tămâie dumnezeilor lui.
36 De aceea inima mea va suna pentru Moab ca fluiere şi inima mea va suna ca fluiere pentru bărbaţii din Chir-Heres; deoarece bogăţiile pe care le-a dobândit, au pierit.
37 Pentru că fiecare cap va fi chel şi fiecare barbă scurtată; pe toate mâinile vor fi tăieturi şi pe coapse pânză de sac.
38 Va fi plângere cu stăruinţă pe toate acoperişurile Moabului şi în străzile lui, pentru că am sfărâmat Moabul ca pe un vas în care nu este plăcere, spune DOMNUL.
39 Ei vor urla, spunând: Cum este sfărâmat! Cum a întors Moabul spatele cu ruşine! Astfel Moabul va fi luat în derâdere şi de groază pentru toţi cei din jurul lui.
40 Pentru că astfel spune DOMNUL: Iată, el va zbura ca o acvilă şi îşi va întinde aripile peste Moab.
41 Cheriiotul este luat şi fortăreţele sunt luate prin surprindere şi inimile războinicilor din Moab vor fi, în acea zi, ca inima unei femei în junghiurile ei.
42 Şi Moabul va fi nimicit ca popor, pentru că s-a înălţat împotriva DOMNULUI.
43 Frica şi groapa şi cursa vor fi asupra ta, locuitor al Moabului, spune DOMNUL.
44 Cel ce fuge de frică va cădea în groapă; şi cel ce iese afară din groapă va fi prins în cursă, pentru că eu voi aduce asupra lui, asupra Moabului, anul cercetării lui, spune DOMNUL.
45 Cei ce au fugit au stat sub umbra Hesbonului din cauza puterii duşmanului; dar un foc a ieşit din Hesbon şi o flacără din mijlocul Sihonului şi va mistui colţul Moabului şi coroana capului celor tumultoşi.
46 Vai ţie, Moabule! Poporul lui Chemoş piere, pentru că fiii tăi sunt luaţi captivi şi fiicele tale captive.
47 Totuşi voi aduce înapoi captivitatea Moabului în zilele de pe urmă, spune DOMNUL. Până aici este judecata Moabului.
1 Referitor la amoniţi, astfel spune DOMNUL: Nu are Israel fii? Nu are el moştenitor? De ce atunci împăratul lor moşteneşte Gadul şi poporul său locuieşte în cetăţile lui?
2 De aceea, iată, vin zilele, spune DOMNUL, că voi face să fie auzit zgomot de război în Raba amoniţilor; şi aceasta va fi o movilă pustiită şi fiicele ei vor fi arse cu foc; atunci Israel va fi moştenitorul celor ce au fost moştenitorii lui, spune DOMNUL.
3 Urlă, Hesbonule, pentru că cetatea Ai este jefuită; strigaţi, fiice ale Rabei, încingeţi-vă cu pânză de sac; plângeţi şi alergaţi încoace şi încolo lângă îngrădituri, pentru că împăratul lor va merge în captivitate şi preoţii lui şi prinţii lui împreună.
4 Pentru ce te lauzi tu cu văile, valea ta curgătoare, fiică decăzută? care se încrede în tezaurele ei, spunând: Cine va veni la mine?
5 Iată, voi aduce o frică asupra ta, spune Domnul DUMNEZEUL oştirilor, de la toţi cei care sunt în jurul tău; şi veţi fi alungaţi fiecare om, drept înainte; şi nimeni nu îl va aduna pe cel care rătăceşte.
6 Şi după aceea voi aduce înapoi pe captivii copiilor lui Amon, spune DOMNUL.
7 Referitor la Edom, astfel spune DOMNUL oştirilor: Nu mai este înţelepciune în Teman? A pierit sfatul de la cei chibzuiţi? A dispărut înţelepciunea lor?
8 Fugiţi, întoarceţi-vă înapoi, locuiţi în adânc locuitori ai Dedanului, pentru că voi aduce nenorocirea lui Esau asupra lui, la timpul când îl voi cerceta.
9 Dacă culegătorii de struguri vin la tine, nu ar lăsa ei câteva boabe de cules? Dacă hoţi vin noaptea, ei vor distruge până când au destul.
10 Dar eu l-am dezgolit pe Esau, am descoperit locurile lui tainice şi el nu va fi în stare să se ascundă; sămânţa lui este jefuită, şi fraţii lui, şi vecinii lui, şi el nu mai este.
11 Lasă pe ai tăi copii fără tată, eu îi voi păstra în viaţă; şi văduvele tale să se încreadă în mine.
12 Pentru că astfel spune DOMNUL: Iată, cei a căror judecată nu era să bea din pahar, îl vor bea negreşit; şi eşti tu acela care va rămâne cu totul nepedepsit? Nu vei rămâne nepedepsit, ci îl vei bea negreşit.
13 Pentru că am jurat pe mine însumi, spune DOMNUL, că Boţra va deveni o pustiire, o ocară, o risipire şi un blestem; şi toate cetăţile ei vor fi risipiri veşnice.
14 Am auzit un zvon de la DOMNUL şi un ambasador este trimis printre păgâni, spunând: Adunaţi-vă şi veniţi împotriva ei şi ridicaţi-vă la bătălie.
15 Pentru că, iată, te voi face mic printre păgâni şi dispreţuit printre oameni.
16 Groaza ta şi mândria inimii tale te-a înşelat, tu care locuieşti în crăpăturile stâncii, care ţii înălţimea dealului; chiar dacă ţi-ai face cuibul la fel de înalt ca acvila, te voi coborî de acolo, spune DOMNUL.
17 De asemenea Edomul va fi o pustiire; oricine trece pe lângă el va fi înmărmurit şi va şuiera la toate plăgile lui.
18 Ca la dărâmarea Sodomei şi Gomorei şi a cetăţilor vecine lor, spune DOMNUL, niciun om nu va trăi acolo, niciun fiu al omului nu va locui în el.
19 Iată, el va urca precum un leu din umflarea Iordanului împotriva locuinţei celui tare; dar deodată îl voi face să fugă din ea; şi cine este un om ales pe care să îl rânduiesc peste el? Pentru că cine este ca mine? Şi cine îmi va rândui timpul? Şi cine este acest păstor care va sta în picioare înaintea mea?
20 De aceea ascultaţi sfatul DOMNULUI, pe care el l-a hotărât împotriva Edomului; şi scopurile lui pe care le-a hotărât împotriva locuitorilor Temanului: Într-adevăr cei mai mici ai turmei îi vor trage afară; într-adevăr el le va face locuinţele pustii împreună cu ei.
21 Pământul se mişcă la zgomotul căderii lor, la strigăt, zgomotul lui s-a auzit la Marea Roşie.
22 Iată, el va urca şi va zbura ca acvila şi îşi va întinde aripile împotriva Boţrei; şi în acea zi inima războinicilor Edomului va fi ca inima unei femei în junghiurile ei.
23 Referitor la Damasc. Hamatul şi Arpadul este încurcat, pentru că au auzit veşti rele; ele au inima slabă; este tristeţe pe mare; ea nu se poate linişti.
24 Damascul a slăbit şi se întoarce să fugă şi frica l-a apucat; chin şi întristări l-au apucat, ca pe o femeie în durerile naşterii.
25 Cum nu este cetatea laudei lăsată, cetatea bucuriei mele!
26 De aceea tinerii ei vor cădea pe străzile ei şi toţi bărbaţii de război vor fi stârpiţi în acea zi, spune DOMNUL oştirilor.
27 Şi eu voi aprinde un foc în zidul Damascului şi acesta va mistui palatele lui Ben-Hadad.
28 Referitor la Chedar şi referitor la împărăţiile Haţorului, pe care Nebucadneţar împăratul Babilonului le va lovi, astfel spune DOMNUL: Ridicaţi-vă, urcaţi-vă la Chedar şi jefuiţi pe bărbaţii estului.
29 Corturile şi turmele lor, ei le vor lua; vor lua pentru ei covoarele lor şi toate vasele lor şi cămilele lor; şi vor striga către ei: Frică este de fiecare parte.
30 Fugiţi, duceţi-vă foarte departe, locuiţi în adânc, voi locuitori ai Haţorului, spune DOMNUL, pentru că Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a făcut sfat împotriva voastră şi a conceput un plan împotriva voastră.
31 Ridicaţi-vă, urcaţi-vă la naţiunea bogată, care locuieşte fără grijă, spune DOMNUL, care nu are nici porţi nici zăvoare, care locuieşte singură.
32 Şi cămilele lor vor fi o jefuire şi mulţimea vitelor lor, o pradă; şi eu îi voi împrăştia în toate vânturile pe cei din colţurile cele mai îndepărtate; şi voi aduce nenorocirea lor din toate părţile lor, spune DOMNUL.
33 Şi Haţorul va fi o locuinţă pentru dragoni şi o pustiire pentru totdeauna; niciun om nu va trăi acolo, nici vreun fiu al omului nu va locui în el.
34 Cuvântul DOMNULUI care a venit la profetul Ieremia împotriva Elamului la începutul domniei lui Zedechia, împăratul lui Iuda, spunând,
35 Astfel spune DOMNUL oştirilor: Iată, voi frânge arcul Elamului, măreţia puterii lor.
36 Şi asupra Elamului voi aduce cele patru vânturi de la cele patru colţuri ale cerului şi îi voi împrăştia spre toate acele vânturi, şi nu va fi naţiune la care cei alungaţi ai Elamului să nu vină.
37 Fiindcă voi face Elamul să se descurajeze înaintea duşmanilor lor şi înaintea celor care le caută viaţa; şi voi aduce răul asupra lor, mânia mea înverşunată, spune DOMNUL; şi voi trimite sabia după ei, până când îi voi fi mistuit;
38 Şi voi pune tronul meu în Elam şi voi nimici de acolo pe împărat şi pe prinţi, spune DOMNUL.
39 Dar se va întâmpla în zilele de pe urmă, că voi întoarce pe captivii Elamului, spune DOMNUL.
1 Cuvântul pe care DOMNUL l-a vorbit împotriva Babilonului şi împotriva ţării caldeenilor prin profetul Ieremia.
2 Vestiţi printre naţiuni şi faceţi cunoscut şi înălţaţi un steag; faceţi cunoscut şi nu ascundeţi; spuneţi: Babilonul este luat, Bel este încurcat, Merodacul este zdrobit în bucăţi; idolii lui sunt încurcaţi, chipurile lui sunt zdrobite în bucăţi.
3 Pentru că din nord se urcă o naţiune împotriva lui, care îi va face ţara pustie şi nimeni nu va locui în ea; ei se vor îndepărta, vor pleca, deopotrivă om şi animal.
4 În acele zile şi în acel timp, spune DOMNUL, copiii lui Israel vor veni, ei şi copiii lui Iuda împreună, mergând şi plângând; ei vor merge şi vor căuta pe DOMNUL Dumnezeul lor.
5 Vor întreba de calea spre Sion cu feţele lor înspre acolo, spunând: Veniţi şi să ne alăturăm DOMNULUI într-un legământ veşnic ce nu va fi uitat.
6 Poporul meu a fost oi pierdute; păstorii lor i-au făcut să se rătăcească, i-au abătut pe munţi; au mers de la munte la deal, au uitat locul lor de odihnă.
7 Toţi cei care i-au găsit i-au mâncat; şi potrivnicii lor au spus: Nu călcăm legea, pentru că ei au păcătuit împotriva DOMNULUI, locuinţa dreptăţii, chiar DOMNUL, speranţa părinţilor lor.
8 Îndepărtaţi-vă din mijlocul Babilonului şi ieşiţi din ţara caldeenilor şi fiţi ca ţapii înaintea turmelor.
9 Pentru că, iată, eu voi ridica şi voi face să urce împotriva Babilonului o adunare de mari naţiuni din ţara de la nord; şi ele se vor desfăşura împotriva lui; de acolo el va fi luat; săgeţile lor vor fi ca ale unui viteaz puternic şi priceput; niciuna nu se va întoarce în zadar.
10 Şi Caldeea va fi o pradă: toţi cei care o pradă se vor sătura, spune DOMNUL.
11 Deoarece aţi fost veseli, deoarece v-aţi bucurat, voi nimicitori ai moştenirii mele, deoarece v-aţi îngrăşat ca viţeaua la iarbă şi mugiţi ca taurii;
12 Mama voastră va fi mult încurcată; cea care v-a născut va fi ruşinată; iată, cea mai de pe urmă dintre naţiuni va fi o pustie, un pământ uscat şi un deşert.
13 Din cauza mâniei DOMNULUI aceasta nu va fi locuită, ci va fi cu totul pustiită; oricine trece pe lângă Babilon va fi înmărmurit şi va şuiera la toate plăgile lui.
14 Desfăşuraţi-vă împotriva Babilonului de jur împrejur; voi toţi care încordaţi arcul, trageţi spre el, nu cruţaţi nicio săgeată, pentru că a păcătuit împotriva DOMNULUI.
15 Strigaţi împotriva lui de jur împrejur; el şi-a dat mâna; temeliile lui au căzut, zidurile lui sunt dărâmate, pentru că aceasta este răzbunarea DOMNULUI; răzbunaţi-vă asupra lui; precum el v-a făcut, faceţi-i lui.
16 Stârpiţi pe semănător din Babilon şi pe cel care mânuieşte secera în timpul secerişului: de teama sabiei asupritoare ei se vor întoarce fiecare la poporul său şi vor fugi fiecare la ţara lui.
17 Israel este o oaie risipită; leii l-au alungat; mai întâi împăratul Asiriei l-a mistuit; şi la urmă acest Nebucadneţar, împăratul Babilonului, i-a zdrobit oasele.
18 De aceea astfel spune DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată, voi pedepsi pe împăratul Babilonului şi ţara lui, precum am pedepsit pe împăratul Asiriei.
19 Şi voi întoarce pe Israel la locuinţa lui şi el va paşte pe Carmel şi pe Basan şi sufletul lui se va sătura pe muntele lui Efraim şi Galaad.
20 În acele zile şi în acel timp, spune DOMNUL, nelegiuirea lui Israel va fi căutată şi nu va mai fi; şi păcatele lui Iuda, şi nu se vor găsi, pentru că îi voi ierta pe aceia pe care îi păstrez.
21 Urcă-te împotriva ţării Merataimului, chiar împotriva ei şi împotriva locuitorilor Pecodului; risipeşte şi distruge deplin după ei, spune DOMNUL, şi fă conform cu tot ce ţi-am poruncit.
22 Zgomot de bătălie şi de mare distrugere este în ţară.
23 Cum este ciocanul întregului pământ tăiat în bucăţi şi zdrobit! Cum a ajuns Babilonul o pustiire printre naţiuni!
24 Eu ţi-am întins o cursă şi tu de asemenea eşti prins, Babilonule şi nu ţi-ai dat seama; ai fost găsit şi de asemenea prins, deoarece ai luptat împotriva DOMNULUI.
25 DOMNUL şi-a deschis casa de arme şi a scos armele indignării sale, pentru că aceasta este lucrarea Domnului DUMNEZEUL oştirilor în ţara caldeenilor.
26 Veniţi împotriva lui de la cea mai depărtată graniţă, deschideţi-i depozitele; ridicaţi-l în grămezi şi nimiciţi-l deplin; să nu fie nimic lăsat din el.
27 Ucideţi-i toţi taurii; să coboare la măcel; vai lor! Pentru că le-a venit ziua, timpul cercetării lor.
28 Vocea celor care fug şi scapă din ţara Babilonului, să vestească în Sion răzbunarea DOMNULUI Dumnezeului nostru, răzbunarea templului său.
29 Chemaţi împreună pe arcaşi împotriva Babilonului; voi toţi care încordaţi arcul, aşezaţi-vă tabăra împotriva lui de jur împrejur; să nu scape nimeni din el; răsplătiţi-i conform lucrării lui; conform cu tot ce a făcut, faceţi-i lui, pentru că a fost mândru împotriva DOMNULUI, împotriva Celui Sfânt al lui Israel.
30 De aceea tinerii lui vor cădea pe străzi şi toţi bărbaţii lui de război vor fi stârpiţi în acea zi, spune DOMNUL.
31 Iată, eu sunt împotriva ta, tu cel mai mândru, spune Domnul DUMNEZEUL oştirilor, pentru că ziua ta a venit, timpul în care te voi cerceta.
32 Şi cel mai mândru se va poticni şi va cădea şi nimeni nu îl va ridica; şi voi aprinde un foc în cetăţile lui şi acesta va mistui totul de jur împrejurul lui.
33 Astfel spune DOMNUL oştirilor: Copiii lui Israel şi copiii lui Iuda au fost oprimaţi împreună; şi toţi cei care i-au luat captivi i-au ţinut tare; ei au refuzat să le dea drumul.
34 Răscumpărătorul lor este puternic; DOMNUL oştirilor este numele lui; el va pleda în întregime cauza lor, ca să dea odihnă ţării, şi să neliniştească pe locuitorii Babilonului.
35 O sabie este asupra caldeenilor, spune DOMNUL şi asupra locuitorilor Babilonului şi asupra prinţilor lui şi asupra înţelepţilor lui.
36 O sabie este asupra mincinoşilor; şi ei vor înnebuni; o sabie este asupra războinicilor lor şi ei se vor descuraja.
37 O sabie este asupra cailor lor şi asupra carelor lor şi asupra întregului popor amestecat care este în mijlocul lui; şi ei vor ajunge ca femeile; o sabie este asupra tezaurelor lui; şi ele vor fi jefuite.
38 O secetă este asupra apelor lui; şi ele vor fi uscate, pentru că aceasta este ţara chipurilor cioplite şi ei sunt nebuni după idolii lor.
39 De aceea fiarele sălbatice ale deşertului cu fiarele sălbatice ale insulelor vor locui acolo şi bufniţele vor locui în el; şi nu va mai fi locuit niciodată; nici nu va fi locuit din generaţie în generaţie.
40 Precum Dumnezeu a dărâmat Sodoma şi Gomora şi cetăţile lor vecine, spune DOMNUL, tot astfel niciun om nu va trăi acolo, nici vreun fiu al omului nu va locui în el.
41 Iată, un popor va veni de la nord şi o mare naţiune şi mulţi împăraţi se vor ridica de la marginile pământului.
42 Ei vor ţine arcul şi lancea; ei sunt cruzi şi nu vor arăta milă; vocea lor va răcni ca marea şi ei vor călări pe cai, fiecare desfăşurat, ca un bărbat la bătălie, împotriva ta, fiică a Babilonului.
43 Împăratul Babilonului a auzit mărturia despre ei şi mâinile lui au slăbit; chinul l-a apucat şi junghiuri ca ale unei femei în durerile naşterii.
44 Iată, ca un leu, el va urca din umflarea Iordanului la locuinţa celor tari; dar îi voi face să fugă dintr-odată de el; şi cine este alesul, pe care să îl rânduiesc peste el? Pentru că cine este ca mine? Şi cine îmi va rândui timpul? Şi cine este acel păstor care va sta în picioare înaintea mea?
45 De aceea ascultaţi sfatul DOMNULUI, pe care l-a hotărât împotriva Babilonului; şi scopurile lui, pe care le-a hotărât împotriva ţării caldeenilor; Într-adevăr cei mai mici ai turmei îi vor trage afară; într-adevăr el le va face pustii locuinţa din cauza lor.
46 La zgomotul luării Babilonului pământul se mişcă şi strigătul este auzit printre naţiuni.
1 Astfel spune DOMNUL: Iată, voi ridica împotriva Babilonului şi împotriva celor ce locuiesc în mijlocul celor ce se ridică împotriva mea, un vânt nimicitor;
2 Şi voi trimite în Babilon vânturători, care îl vor vântura şi îi vor goli ţara, pentru că în ziua tulburării ei vor fi împotriva lui de jur împrejur.
3 Împotriva celui ce încordează arcul, arcaşul să îşi întindă arcul şi împotriva celui care se înalţă în cămaşa lui de zale; şi nu cruţaţi pe tinerii lui; nimiciţi în întregime toată oştirea lui.
4 Astfel, cei ucişi vor cădea în ţara caldeenilor şi cei care sunt străpunşi pe străzile ei.
5 Pentru că Israel nu a fost părăsit, nici Iuda de Dumnezeul său, de DOMNUL oştirilor; deşi ţara lor a fost umplută cu păcat împotriva Celui Sfânt al lui Israel.
6 Fugiţi din mijlocul Babilonului şi să îşi scape fiecare om sufletul său; nu fiţi stârpiţi în nelegiuirea lui, pentru că acesta este timpul răzbunării DOMNULUI; el îi va întoarce o răsplată.
7 Babilonul a fost un pahar de aur în mâna DOMNULUI, care a îmbătat tot pământul; naţiunile au băut din vinul lui; de aceea naţiunile au înnebunit.
8 Babilonul a căzut dintr-odată şi este distrus; urlaţi pentru el; luaţi balsam pentru durerea lui, dacă astfel s-ar putea vindeca.
9 Am căutat să vindecăm Babilonul, dar nu s-a vindecat; părăsiţi-l şi să mergem fiecare în ţara sa, pentru că judecata lui ajunge până la cer şi este înălţată până la ceruri.
10 DOMNUL a scos la lumină dreptatea noastră; veniţi, şi să vestim în Sion lucrarea DOMNULUI Dumnezeul nostru.
11 Lustruiţi săgeţile; adunaţi scuturile; DOMNUL a ridicat duhul împăraţilor mezilor, pentru că planul său este împotriva Babilonului, pentru a-l nimici; deoarece aceasta este răzbunarea DOMNULUI, răzbunarea templului său.
12 Ridicaţi steagul împotriva zidurilor Babilonului, întăriţi garda, puneţi paznici, pregătiţi ambuscadele, pentru că DOMNUL deopotrivă a plănuit şi a făcut ceea ce a vorbit împotriva locuitorilor Babilonului.
13 Tu, cel care locuieşti pe multe ape, bogat în comori, ţi-a venit sfârşitul, măsura lăcomiei tale.
14 DOMNUL oştirilor a jurat pe sine însuşi, spunând: Cu siguranţă te voi umple cu oameni, precum cu omizi; şi ei vor înălţa un strigăt împotriva ta.
15 El a făcut pământul prin puterea lui, a întemeiat lumea prin înţelepciunea lui şi a întins cerul prin înţelegerea lui.
16 Când îşi înalţă vocea, o mulţime de ape sunt în ceruri, şi el face aburii să se înalţe de la marginile pământului; el face fulgere împreună cu ploaia şi scoate vântul din tezaurele lui.
17 Fiecare om este neghiob prin cunoaşterea lui; fiecare topitor este încurcat prin chipul cioplit; deoarece chipul lui turnat este falsitate şi nu este suflare în ele.
18 Ele sunt zădărnicie, lucrarea înşelătoriilor; vor pieri la timpul cercetării lor.
19 Partea lui Iacob nu este ca ei, pentru că el este făuritorul a toate lucrurile; şi Israel este toiagul moştenirii lui: DOMNUL oştirilor este numele lui.
20 Tu eşti securea mea de bătălie şi armele de război; fiindcă cu tine voi zdrobi în bucăţi naţiunile şi cu tine voi distruge împărăţiile;
21 Şi cu tine voi zdrobi în bucăţi calul şi călăreţul lui; şi cu tine voi zdrobi în bucăţi carul şi pe conducătorul lui;
22 Cu tine de asemenea voi zdrobi în bucăţi pe bărbat şi pe femeie; şi cu tine voi zdrobi în bucăţi pe bătrân şi pe tânăr; şi cu tine voi zdrobi în bucăţi pe tânăr şi pe tânără;
23 De asemenea, cu tine, voi zdrobi în bucăţi pe păstor şi turma lui; şi cu tine voi zdrobi în bucăţi pe agricultor şi perechea lui de boi; şi cu tine voi zdrobi în bucăţi căpetenii şi conducători.
24 Şi voi întoarce Babilonului şi tuturor locuitorilor din Caldeea tot răul lor pe care l-au făcut în Sion înaintea ochilor voştri, spune DOMNUL.
25 Iată, spune DOMNUL, eu sunt împotriva ta, munte distrugător, tu care distrugi tot pământul; şi eu îmi voi întinde mâna asupra ta şi te voi rostogoli de pe stânci şi te voi face un munte ars.
26 Şi ei nu vor lua din tine piatră pentru colţ, nici piatră pentru temelii, ci vei fi pustiit pentru totdeauna, spune DOMNUL.
27 Înălţaţi un steag în ţară, sunaţi trâmbiţa printre naţiuni, pregătiţi naţiunile împotriva lui, chemaţi împotriva lui împărăţiile din Ararat, Miniu şi Aşchenaz; rânduiţi o căpetenie împotriva lui; faceţi caii să urce ca omizile zburlite.
28 Pregătiţi împotriva lui naţiunile împreună cu împăraţii mezilor, pe căpeteniilor lor şi pe toţi conducătorii lor şi toată ţara stăpânirii lui.
29 Şi ţara se va cutremura şi va fi chinuită, pentru că fiecare hotărâre a DOMNULUI se va împlini împotriva Babilonului, pentru a face ţara Babilonului o pustiire fără locuitor.
30 Războinicii Babilonului au încetat să lupte, au rămas în întăriturile lor, puterea lor s-a sfârşit; au devenit ca femeile; au ars locuinţele lui; zăvoarele lui sunt sparte.
31 Un alergător va alerga să întâlnească pe un altul, şi un mesager să întâlnească pe un altul, pentru a arăta împăratului Babilonului că cetatea lui este luată până la margine,
32 Şi că trecătorile sunt astupate şi trestiile le-au ars cu foc şi bărbaţii de război sunt înspăimântaţi.
33 Pentru că astfel spune DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Fiica Babilonului este ca o arie de vânturat, este timpul să o vântur; încă puţin şi timpul secerişului ei va veni.
34 Nebucadneţar, împăratul Babilonului, m-a mâncat, m-a zdrobit, m-a făcut un vas gol, m-a înghiţit ca un dragon, el şi-a umplut pântecele cu desfătările mele, m-a alungat.
35 Violenţa făcută mie şi cărnii mele să fie asupra Babilonului, va spune locuitorul Sionului; şi sângele meu asupra locuitorilor din Caldeea, va spune Ierusalimul.
36 De aceea astfel spune DOMNUL: Iată, eu voi pleda cauza ta şi te voi răzbuna; şi îi voi usca marea şi îi voi seca izvoarele.
37 Şi Babilonul va deveni ruine, o locuinţă pentru dragoni, o înmărmurire şi o şuierare, fără locuitor.
38 Ei vor răcni împreună ca leii; vor striga ca puii de lei.
39 În înfierbântarea lor le voi face ospeţe şi îi voi îmbăta, ca să se bucure şi să doarmă un somn continuu şi să nu se trezească, spune DOMNUL.
40 Îi voi coborî ca pe miei la măcel, ca pe berbeci cu ţapi.
41 Cum este Şeşacul luat! Şi cum este luată prin surprindere lauda întregului pământ! Cum a devenit Babilonul o înmărmurire printre naţiuni!
42 Marea a venit peste Babilon; el a fost acoperit de mulţimea valurilor ei.
43 Cetăţile lui sunt o risipire, un pământ uscat şi un pustiu, o ţară în care nu trăieşte nimeni, nici nu trece prin ea vreun fiu al omului.
44 Şi voi pedepsi pe Bel în Babilon şi voi scoate din gura lui ceea ce el a înghiţit; şi naţiunile nu vor mai curge spre el; da, zidul Babilonului va cădea.
45 Poporul meu, ieşiţi din mijlocul lui şi să îşi scape fiecare om sufletul de mânia înverşunată a DOMNULUI.
46 Şi nu cumva inima voastră să leşine şi să vă temeţi de zvonul care va fi auzit în ţară; un zvon va veni deopotrivă într-un an şi după aceasta în alt an va veni un zvon şi violenţă va fi în ţară, conducător împotriva altui conducător.
47 De aceea, iată, vin zilele, că voi face judecată asupra chipurilor cioplite ale Babilonului; şi toată ţara lui va fi încurcată şi toţi cei ucişi ai lui vor cădea în mijlocul lui.
48 Atunci cerul şi pământul şi tot ce este în ele vor cânta pentru Babilon, pentru că jefuitorii vor veni asupra lui de la nord, spune DOMNUL.
49 Precum Babilonul a făcut pe cei ucişi ai lui Israel să cadă, tot astfel la Babilon vor cădea cei ucişi ai întregului pământ.
50 Voi cei care aţi scăpat de sabie, plecaţi, nu staţi nemişcaţi; amintiţi-vă de DOMNUL de departe şi Ierusalimul să urce la mintea voastră.
51 Noi suntem încurcaţi deoarece am auzit ocara; ruşinea ne-a acoperit feţele, pentru că străinii au intrat în sanctuarele casei DOMNULUI.
52 De aceea, iată, vin zilele, spune DOMNUL, că voi face judecată asupra chipurilor lui cioplite; şi în toată ţara lui cei răniţi vor geme.
53 De s-ar înălţa Babilonul până la cer şi de şi-ar întări înălţimea tăriei lui, totuşi de la mine vor veni jefuitori la el, spune DOMNUL.
54 Sunetul unui strigăt vine din Babilon şi mare distrugere din ţara caldeenilor;
55 Pentru că DOMNUL a jefuit Babilonul şi a nimicit din el acea voce mare; când valurile lui răcnesc ca nişte ape mari, vuietul vocii lor este înălţat;
56 Pentru că prădătorul a venit împotriva lui, împotriva Babilonului şi războinicii lui sunt luaţi, fiecare arc al lor este frânt, pentru că DOMNUL Dumnezeul recompenselor va răsplăti negreşit.
57 Şi îi voi îmbăta pe prinţii lui şi pe înţelepţii lui, pe căpeteniile lui şi pe conducătorii lui şi pe războinicii lui; şi ei vor dormi un somn veşnic şi nu se vor trezi, spune Împăratul al cărui nume este DOMNUL oştirilor.
58 Astfel spune DOMNUL oştirilor: Zidurile late ale Babilonului vor fi în întregime zdrobite şi porţile lui înalte vor fi arse cu foc; şi oamenii vor lucra în zadar şi poporul va lucra în foc şi vor obosi.
59 Cuvântul pe care profetul Ieremia l-a poruncit lui Seraia, fiul lui Neriia fiul, lui Mahseia, când a mers cu Zedechia, împăratul lui Iuda, în Babilon în al patrulea an al domniei lui. Şi acest Seraia era un prinţ liniştit.
60 Astfel Ieremia a scris într-o carte tot răul care va veni asupra Babilonului, chiar toate aceste cuvinte care sunt scrise împotriva Babilonului.
61 Şi Ieremia i-a spus lui Seraia: Când vei veni în Babilon şi vei vedea şi vei citi toate aceste cuvinte;
62 Atunci să spui: DOAMNE, tu ai vorbit împotriva acestui loc, pentru a-l stârpi, ca nimeni să nu rămână în el, nici om nici animal, ci acesta să fie pustiit pentru totdeauna.
63 Şi va fi aşa: când vei termina de citit această carte, să legi de ea o piatră şi să o arunci în mijlocul Eufratului;
64 Şi să spui: Astfel se va scufunda Babilonul şi nu se va ridica din răul pe care îl voi aduce asupra lui; şi vor obosi. Până aici sunt cuvintele lui Ieremia.
1 Zedechia era în vârstă de douăzeci şi unu de ani când a început să domnească şi a domnit unsprezece ani în Ierusalim. Şi numele mamei lui era Hamutal, fiica lui Ieremia, din Libna.
2 Şi el a făcut ceea ce era rău în ochii DOMNULUI, conform cu tot ce făcuse Ioiachim.
3 Fiindcă prin mânia DOMNULUI s-a întâmplat în Ierusalim şi în Iuda, până când i-a alungat din prezenţa sa, că Zedechia s-a răzvrătit împotriva împăratului Babilonului.
4 Şi s-a întâmplat în al nouălea an al domniei lui, în luna a zecea, în ziua a zecea a lunii, că Nebucadneţar împăratul Babilonului, a venit, el şi toată armata lui, împotriva Ierusalimului şi şi-au aşezat tabăra împotriva lui şi au zidit forturi împotriva lui de jur împrejur.
5 Astfel cetatea a fost asediată, până în anul al unsprezecelea al împăratului Zedechia.
6 Şi în luna a patra, în a noua zi a lunii, foametea era aspră în cetate, astfel încât nu era pâine pentru poporul ţării.
7 Atunci cetatea a fost spartă şi toţi bărbaţii de război au fugit şi au ieşit din cetate noaptea pe calea porţii dintre cele două ziduri, care era lângă grădina împăratului; (acum, caldeenii erau lângă cetate de jur împrejur) şi ei au mers pe calea câmpiei.
8 Dar armata caldeenilor l-a urmărit pe împărat şi l-a ajuns pe Zedechia în câmpiile Ierihonului; şi toată armata lui s-a împrăştiat de la el.
9 Atunci ei l-au prins pe împărat şi l-au dus la împăratul Babilonului la Ribla în ţara Hamatului, unde el a dat judecata asupra lui.
10 Şi împăratul Babilonului a ucis pe fiii lui Zedechia înaintea ochilor lui; el a ucis de asemenea pe toţi prinţii lui Iuda în Ribla.
11 Atunci i-a scos ochii lui Zedechia; şi împăratul Babilonului l-a legat în lanţuri şi l-a dus în Babilon şi l-a pus în închisoare până în ziua morţii lui.
12 Şi în luna a cincea, în ziua a zecea a lunii, care era în al nouăsprezecelea an al împăratului Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a intrat Nebuzaradan căpetenia gărzii, care servea împăratului Babilonului, în Ierusalim,
13 Şi a ars casa DOMNULUI şi casa împăratului; şi toate casele din Ierusalim şi pe toate casele oamenilor mari, le-a ars cu foc;
14 Şi toată armata caldeenilor care era cu căpetenia gărzii a dărâmat toate zidurile Ierusalimului de jur împrejur.
15 Atunci Nebuzaradan căpetenia gărzii a dus captivi pe anumiţi dintre săracii poporului şi restul poporului care rămăsese în cetate şi pe aceia care trecuseră, care trecuseră la împăratul Babilonului; şi restul mulţimii.
16 Dar Nebuzaradan căpetenia gărzii a lăsat dintre săracii ţării ca viticultori şi agricultori.
17 De asemenea caldeenii au sfărâmat stâlpii de aramă care erau în casa DOMNULUI, şi postamentele şi marea de aramă care erau în casa DOMNULUI şi au dus toată arama lor în Babilon.
18 Au luat de asemenea oalele şi lopeţile şi mucările şi bolurile şi lingurile şi toate vasele de aramă cu care ei serveau.
19 Şi căpetenia gărzii a luat de asemenea căldările şi tăvile pentru cărbuni şi bolurile şi oalele şi sfeşnicele şi lingurile şi paharele; ceea ce era de aur, în aur, şi ceea ce era de argint, în argint.
20 Cei doi stâlpi, o mare şi cei doisprezece boi care erau sub postamente, pe care împăratul Solomon îi făcuse în casa DOMNULUI; arama tuturor acestor vase era de necântărit.
21 Şi referitor la stâlpi, înălţimea unui stâlp era de optsprezece coţi; şi un fir de doisprezece coţi îl cuprindea; şi grosimea lui era de patru degete; acesta era gol pe interior.
22 Şi un capitel de aramă era deasupra lui; şi înălţimea unui capitel era de cinci coţi cu o reţea şi rodii pe capitel de jur împrejur, totul de aramă. Al doilea stâlp şi rodiile erau asemănătoare acestora.
23 Şi erau nouăzeci şi şase de rodii pe o parte; şi toate rodiile de pe reţea erau o sută de jur împrejur.
24 Şi căpetenia gărzii a luat pe Seraia, marele preot; şi pe Ţefania, al doilea preot, şi pe cei trei paznici ai uşii;
25 A luat de asemenea din cetate un famen care avusese însărcinarea asupra bărbaţilor de război; şi şapte bărbaţi dintre cei care erau aproape de faţa împăratului, care se găseau în cetate; şi pe mai marele scrib al oştirii, care înrola poporul ţării; şi şaizeci de bărbaţi din poporul ţării, care se găseau în mijlocul cetăţii.
26 Astfel Nebuzaradan căpetenia gărzii i-a luat şi i-a adus la împăratul Babilonului la Ribla.
27 Şi împăratul Babilonului i-a lovit şi i-a dat la moarte la Ribla în ţara Hamatului. Astfel Iuda a fost dus captiv din propria lui ţară.
28 Acesta este poporul pe care Nebucadneţar l-a dus captiv, în anul al şaptelea: trei mii douăzeci şi trei de iudei;
29 În anul al optsprezecelea al lui Nebucadneţar el a dus captiv din Ierusalim opt sute treizeci şi două de persoane;
30 În anul al douăzeci şi treilea al lui Nebucadneţar, Nebuzaradan căpetenia gărzii a dus captivi dintre iudei şapte sute patruzeci şi cinci de persoane; toate persoanele au fost patru mii şase sute.
31 Şi s-a întâmplat în al treizeci şi şaptelea an al captivităţii lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, în a douăsprezecea lună, în a douăzeci şi cincea zi a lunii, că Evil-Merodac, împăratul Babilonului, în anul întâi al domniei lui, a înălţat capul lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, şi l-a scos din închisoare,
32 Şi i-a vorbit cu bunătate şi a pus tronul lui deasupra tronului împăraţilor care erau cu el în Babilon,
33 Şi i-a schimbat hainele de închisoare; şi el a mâncat întotdeauna pâine înaintea lui în toate zilele vieţii lui.
34 Şi hrana lui, era hrană dată lui continuu de împăratul Babilonului, în fiecare zi o porţie, până în ziua morţii lui, în toate zilele vieţii lui.