1

1 Pavel, rob al lui Isus Cristos, chemat să fie apostol, pus deoparte pentru evanghelia lui Dumnezeu,

2 (Pe care a promis-o dinainte prin profeţii săi în sfintele scripturi),

3 Despre Fiul său Isus Cristos, Domnul nostru, care a fost născut conform cărnii din sămânţa lui David;

4 Şi făcut cunoscut ca Fiu al lui Dumnezeu cu putere, conform duhului sfinţeniei, prin învierea dintre morţi;

5 Prin el noi am primit har şi apostolie, pentru ascultare faţă de credinţă printre toate naţiunile, pentru numele lui;

6 Printre care sunteţi şi voi cei chemaţi ai lui Isus Cristos;

7 Tuturor celor din Roma, preaiubiţi ai lui Dumnezeu, chemaţi sfinţi: Har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi Domnul Isus Cristos.

8 Întâi, mulţumesc Dumnezeului meu prin Isus Cristos pentru voi toţi, deoarece credinţa voastră este vestită în toată lumea.

9 Fiindcă martor îmi este Dumnezeu, căruia îi servesc cu duhul meu în evanghelia Fiului său, cum neîncetat vă amintesc întotdeauna în rugăciunile mele,

10 Cerând, dacă ar fi posibil acum în sfârşit să vin la voi, să am o călătorie bună prin voia lui Dumnezeu.

11 Fiindcă tânjesc să vă văd, ca să vă împart vreun dar spiritual, ca voi să fiţi întăriţi;

12 Şi aceasta este ca să fiu mângâiat împreună cu voi prin credinţa împărtăşită deopotrivă de voi şi de mine.

13 Dar nu voiesc să nu ştiţi, fraţilor, că deseori am plănuit să vin la voi, (dar am fost împiedicat până acum), ca să am vreun rod şi printre voi, aşa ca printre celelalte neamuri.

14 Sunt dator deopotrivă grecilor şi barbarilor; deopotrivă înţelepţilor şi neînţelepţilor.

15 Astfel, atât cât depinde de mine, sunt gata să vă predic evanghelia şi vouă, celor din Roma.

16 Fiindcă nu îmi este ruşine de evanghelia lui Cristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru salvarea fiecăruia care crede; întâi a iudeului şi de asemenea a grecului.

17 Fiindcă în ea este revelată dreptatea lui Dumnezeu din credinţă spre credinţă; aşa cum este scris: Cel drept va trăi prin credinţă.

18 Fiindcă furia lui Dumnezeu este revelată din cer împotriva a toată neevlavia şi nedreptatea oamenilor care ţin adevărul în nedreptate.

19 Pentru că ceea ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu este arătat în ei; fiindcă Dumnezeu le-a arătat.

20 Fiindcă lucrurile invizibile ale lui de la creaţia lumii sunt văzute clar, fiind înţelese prin lucrurile făcute, deopotrivă puterea lui eternă şi Dumnezeirea; aşa că ei sunt fără scuză;

21 Întrucât, cunoscându-l pe Dumnezeu, nu l-au glorificat ca Dumnezeu, nici nu au fost mulţumitori; ci au devenit deşerţi în închipuirile lor şi inima lor fără înţelegere a fost întunecată.

22 Susţinând sunt înţelepţi, au ajuns nebuni,

23 Şi au schimbat gloria Dumnezeului neputrezitor într-o icoană făcută asemenea omului putrezitor şi a păsărilor şi a fiarelor cu patru picioare şi târâtoarelor.

24 De aceea Dumnezeu i-a şi predat necurăţiei prin poftele inimilor lor, ca să îşi dezonoreze trupurile între ei înşişi;

25 Care au schimbat adevărul lui Dumnezeu într-o minciună şi s-au închinat şi au servit creaturii mai mult decât Creatorului, care este binecuvântat pentru totdeauna. Amin.

26 Din această cauză Dumnezeu i-a predat poftelor dezonorante; fiindcă şi femeile lor au schimbat folosirea firească într-aceea care este împotriva firii;

27 Şi tot astfel şi bărbaţii, părăsind folosirea firească a femeii, s-au aprins în pofta lor unii pentru alţii; bărbaţi cu bărbaţi înfăptuind ce este necuviincios şi primind în ei înşişi răsplata cuvenită pentru rătăcirea lor.

28 Şi tot aşa cum nu au căutat să îl păstreze pe Dumnezeu în cunoaşterea lor, Dumnezeu i-a predat unei minţi desfrânate, să facă acele lucruri care nu sunt cuvenite;

29 Fiind umpluţi de toată nedreptatea, curvia, răutatea, lăcomia, răzbunarea; plini de invidie, ucidere, ceartă, înşelăciune, purtări rele, şoptitori,

30 Defăimători, urâtori de Dumnezeu, insultători, mândri, lăudăroşi, născocitori de lucruri rele, neascultători de părinţi,

31 Fără înţelegere, călcători de legământ, fără afectivitate naturală, neînduplecaţi, nemiloşi;

32 Care, ştiind judecata lui Dumnezeu că toţi cei ce fac astfel de lucruri sunt demni de moarte, nu numai le fac dar şi au plăcere în cei ce le practică.

2

1 De aceea, omule, eşti de nescuzat, oricine ai fi care judeci; fiindcă în ceea ce judeci pe altul, te condamni pe tine însuţi; fiindcă tu care judeci, practici aceleaşi lucruri.

2 Dar suntem siguri că judecata lui Dumnezeu este conform adevărului împotriva celor ce practică astfel de lucruri.

3 Şi gândeşti aceasta, omule, care judeci pe cei ce practică astfel de lucruri şi pe care le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?

4 Sau dispreţuieşti bogăţiile bunătăţii lui şi a îngăduinţei şi a îndelungii răbdări, neştiind că bunătatea lui Dumnezeu te conduce la pocăinţă?

5 Dar după împietrirea ta şi inima nepocăită, îţi strângi furie pentru ziua furiei şi a revelării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu;

6 Care va întoarce fiecărui om conform faptelor lui;

7 Celor care prin răbdare stăruitoare în facerea binelui caută glorie şi onoare şi nemurire, viaţă eternă;

8 Dar celor certăreţi şi care nu ascultă de adevăr, ci ascultă de nedreptate, indignare şi furie,

9 Necaz şi chin peste fiecare suflet de om care lucrează răul, întâi al iudeului şi de asemenea al neamului.

10 Dar glorie, onoare şi pace fiecăruia care lucrează binele, întâi iudeului şi de asemenea neamului.

11 Deoarece la Dumnezeu nu este părtinire.

12 Căci atâţi câţi au păcătuit fără lege, vor şi pieri fără lege; şi atâţi câţi au păcătuit în lege, vor fi judecaţi prin lege;

13 (Fiindcă nu ascultătorii legii sunt drepţi înaintea lui Dumnezeu, ci înfăptuitorii legii vor fi declaraţi drepţi.

14 De aceea când neamurile, care nu au legea, fac prin natură lucrurile cuprinse în lege, aceştia, neavând legea, îşi sunt lor înşişi lege;

15 Aceştia arată lucrarea legii scrisă în inimile lor, conştiinţa lor de asemenea aducând mărturie şi gândurile lor, în acelaşi timp acuzându-se sau scuzându-se unele pe altele),

16 În ziua când Dumnezeu va judeca tainele oamenilor prin Isus Cristos, conform evangheliei mele.

17 Iată, tu, te numeşti iudeu şi te bazezi pe lege şi te făleşti cu Dumnezeu,

18 Şi îi ştii voia şi deosebeşti lucruri nespus mai bune, fiind învăţat din lege;

19 Şi eşti sigur că tu însuţi eşti călăuză orbilor, lumină celor ce sunt în întuneric,

20 Îndrumător al celor fără minte, învăţător al pruncilor, având forma cunoaşterii şi a adevărului în lege.

21 Tu dar, care înveţi pe altul, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu care predici: Să nu furi; furi?

22 Tu care spui: Să nu comiţi adulter; comiţi adulter? Tu care deteşti idolii, comiţi sacrilegiu?

23 Tu care te făleşti cu legea, îl dezonorezi pe Dumnezeu prin încălcarea legii?

24 Fiindcă prin voi este blasfemiat numele lui Dumnezeu între neamuri, aşa cum este scris.

25 Fiindcă circumcizia, într-adevăr, este de folos, dacă împlineşti legea; dar dacă eşti călcător de lege, circumcizia ta a devenit necircumcizie.

26 De aceea dacă necircumcizia ţine dreptatea legii, necircumcizia lui nu i se va socoti pentru circumcizie?

27 Şi necircumcizia care este prin natură, dacă împlineşte legea, nu te va judeca pe tine, care prin litera legii şi prin circumcizie calci legea?

28 Fiindcă iudeu nu este cel în afară; nici circumcizie cea pe dinafară, în carne;

29 Ci iudeu este cel în lăuntru; şi circumcizie este aceea a inimii, în duhul, nu în literă; a cărui laudă nu este de la oameni, ci de la Dumnezeu.

3

1 Ce avantaj are atunci iudeul, sau care este folosul circumciziei?

2 Este mare oricum; mai întâi de toate, fiindcă într-adevăr, lor le-au fost încredinţate oracolele lui Dumnezeu.

3 Şi ce dacă unii nu au crezut? Necredinţa lor va face credinţa lui Dumnezeu fără efect?

4 Nicidecum! Ci Dumnezeu să fie adevărat şi fiecare om mincinos; aşa cum este scris: Ca să poţi fi declarat drept în cuvintele tale şi să învingi când eşti judecat.

5 Dar dacă nedreptatea noastră arată dreptatea lui Dumnezeu, ce vom spune? Este nedrept Dumnezeu care se răzbună? (Vorbesc ca un om).

6 Nicidecum; fiindcă atunci cum va judeca Dumnezeu lumea?

7 Căci dacă prin minciuna mea adevărul lui Dumnezeu a abundat mai mult pentru gloria lui, de ce totuşi sunt de asemenea judecat eu ca păcătos?

8 Şi nu, (aşa cum suntem defăimaţi şi aşa cum afirmă unii că spunem noi): Să facem cele rele, ca să vină cele bune? A căror damnare este dreaptă.

9 Ce atunci? Suntem mai buni decât ei? Nu, nicidecum; fiindcă noi am dovedit înainte, deopotrivă pe iudei şi pe greci, că toţi sunt sub păcat,

10 Aşa cum este scris: Nu este niciunul drept, niciunul măcar.

11 Nu este niciunul care înţelege, nu este niciunul care îl caută pe Dumnezeu.

12 Toţi s-au abătut, toţi împreună au devenit inutili; nu este niciunul care să facă binele, nu, niciunul măcar.

13 Gâtlejul lor este un mormânt deschis; cu limbile lor înşelau; venin de aspidă este sub buzele lor;

14 A căror gură este plină de blestem şi amărăciune;

15 Picioarele lor sunt iuţi să verse sânge;

16 Distrugere şi nenorocire sunt în căile lor;

17 Şi nu au cunoscut calea păcii;

18 Nu este teamă de Dumnezeu înaintea ochilor lor.

19 Ştim însă că oricâte spune legea, le spune celor sub lege; ca fiecare gură să fie astupată şi toată lumea să devină vinovată înaintea lui Dumnezeu.

20 De aceea prin faptele legii nicio făptură nu va fi declarată dreaptă înaintea lui; fiindcă prin lege este cunoştinţa păcatului.

21 Dar acum dreptatea lui Dumnezeu, fără lege, este arătată, fiind adeverită prin lege şi profeţi;

22 Chiar dreptatea lui Dumnezeu, care este prin credinţa lui Isus Cristos pentru toţi şi peste toţi cei ce cred; fiindcă nu este diferenţă;

23 Fiindcă toţi au păcătuit şi nu ajung la gloria lui Dumnezeu;

24 Fiind declaraţi drepţi în dar prin harul său, prin răscumpărarea care este în Cristos Isus;

25 Pe care Dumnezeu l-a pus în faţă să fie ispăşire prin credinţa în sângele lui, să declare dreptatea lui, pentru trecerea cu vederea a păcatelor din trecut, prin îngăduinţa lui Dumnezeu;

26 Să declare dreptatea lui în acest timp; ca el să fie just şi justificatorul celui ce crede în Isus.

27 Unde este atunci fala? Este exclusă. Prin ce lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinţei.

28 De aceea socotim că omul este declarat drept prin credinţă, fără faptele legii.

29 Este el doar Dumnezeul iudeilor? Nu este şi al neamurilor? Da, este şi al neamurilor;

30 Văzând este un singur Dumnezeu care va declara drept prin credinţă pe cel circumcis şi prin credinţă pe cel necircumcis.

31 Zădărnicim atunci legea prin credinţă? Nicidecum; ci confirmăm legea.

4

1 Aşadar, ce vom spune că a găsit Avraam, tatăl nostru, în ce priveşte carnea?

2 Căci, dacă Avraam a fost declarat drept din fapte, are cu ce să se fălească; dar nu înaintea lui Dumnezeu.

3 Fiindcă ce spune scriptura? Avraam l-a crezut pe Dumnezeu şi aceasta i s-a socotit pentru dreptate.

4 Dar celui ce lucrează, plata nu i se socoteşte conform harului, ci conform datoriei.

5 Dar celui ce nu lucrează, ci crede în cel ce declară drept pe cel neevlavios, credinţa lui i se socoteşte pentru dreptate.

6 După cum şi David vorbeşte despre binecuvântarea omului, căruia Dumnezeu îi atribuie dreptatea fără fapte,

7 Spunând: Binecuvântaţi sunt aceia ale căror nelegiuiri sunt iertate şi ale căror păcate sunt acoperite.

8 Binecuvântat este omul căruia Domnul nu îi va imputa păcatul.

9 Atunci, vine această binecuvântare numai peste cel circumcis, sau şi peste cel necircumcis? Fiindcă spunem că lui Avraam credinţa i s-a socotit pentru dreptate.

10 Dar cum i s-a socotit? Când era în circumcizie sau în necircumcizie? Nu în circumcizie, ci în necircumcizie.

11 Şi a primit semnul circumciziei, un sigiliu al dreptăţii credinţei pe care o avea fiind în necircumcizie; ca el să fie tatăl tuturor celor ce cred, cu toate că nu sunt în circumcizie; ca să li se atribuie şi lor dreptatea;

12 Şi să fie tatăl circumciziei nu doar celor din circumcizie, ci şi celor ce umblă în paşii acelei credinţe a tatălui nostru Avraam, pe care o avea fiind încă necircumcis.

13 Fiindcă promisiunea că el va fi moştenitor al lumii nu era dată lui Avraam sau seminţei sale prin lege, ci prin dreptatea credinţei.

14 Căci dacă moştenitori sunt cei din lege, credinţa este desfiinţată şi promisiunea este fără efect;

15 Fiindcă legea lucrează furie; căci unde nu este lege, nu este nici încălcare a legii.

16 Din această cauză este din credinţă, ca să fie conform harului; pentru ca promisiunea să fie sigură întregii seminţe; nu numai celei ce este din lege, dar şi celei ce este din credinţa lui Avraam, care este tatăl nostru al tuturor,

17 (Aşa cum este scris: Te-am făcut tatăl multor naţiuni), în faţa celui pe care l-a crezut, adică Dumnezeu, care dă viaţă morţilor şi cheamă cele ce nu sunt ca şi cum ar fi.

18 El care împotriva speranţei a crezut în speranţă, ca el să devină tatăl multor naţiuni, conform cu ceea ce i se spusese: Aşa va fi sămânţa ta.

19 Şi, nefiind slab în credinţă, nu a luat în considerare propriul său trup deja mort, având aproape o sută de ani, nici starea moartă a pântecelui Sarei;

20 Nu a şovăit la promisiunea lui Dumnezeu, prin necredinţă; ci a fost tare în credinţă, dând glorie lui Dumnezeu;

21 Şi, fiind deplin convins că, ce a promis, a fost în stare să şi facă.

22 Şi de aceea aceasta i s-a atribuit lui pentru dreptate;

23 Dar nu numai pentru el a fost scris că i s-a atribuit;

24 Ci şi pentru noi, cărora ni se va atribui, dacă credem în cel ce a înviat dintre morţi pe Isus Domnul nostru;

25 Care a fost predat din cauza greşelilor noastre şi a fost înviat pentru justificarea noastră.

5

1 De aceea, fiind declaraţi drepţi prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos;

2 Prin care de asemenea avem acces prin credinţă la acest har, în care stăm şi ne bucurăm în speranţa gloriei lui Dumnezeu.

3 Şi nu numai, dar ne lăudăm şi în necazuri, ştiind că necazul lucrează răbdare,

4 Şi răbdarea, experienţă; iar experienţa, speranţă;

5 Şi speranţa nu face de ruşine, pentru că dragostea lui Dumnezeu se varsă în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne este dat.

6 Fiindcă, pe când eram noi încă fără putere, la timpul cuvenit Cristos a murit pentru cei neevlavioşi.

7 Căci cu greu ar muri vreunul pentru un om drept; totuşi pentru un om bun, poate ar cuteza cineva să moară.

8 Dar Dumnezeu îşi arată dragostea faţă de noi, în aceea că, pe când eram noi încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi.

9 Aşadar cu atât mai mult, fiind acum declaraţi drepţi prin sângele lui, vom fi salvaţi de la furie prin el.

10 Căci, dacă, duşmani fiind, am fost împăcaţi cu Dumnezeu prin moartea Fiului său, cu atât mai mult, fiind împăcaţi, vom fi salvaţi prin viaţa lui.

11 Şi nu numai atât, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos, prin care am primit acum împăcarea.

12 Din această cauză, aşa cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi moartea prin păcat; şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, pentru că toţi au păcătuit;

13 (Fiindcă până la lege păcatul era în lume; dar păcatul nu este imputat când nu este lege.

14 Cu toate acestea moartea a domnit de la Adam până la Moise, chiar şi asupra celor ce nu păcătuiseră după asemănarea încălcării lui Adam, care este prefigurarea celui ce avea să vină.

15 Dar, şi darul nu este precum greşeala! Căci, dacă prin greşeala unuia mulţi sunt morţi, cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul prin har, care este printr-un singur om, Isus Cristos, a abundat pentru mulţi.

16 Şi darul nu este ca printr-unul care a păcătuit. Fiindcă judecata a fost prin unul spre condamnare, dar darul este din multe greşeli spre justificare.

17 Căci dacă prin greşeala unuia moartea a domnit prin unul; cu mult mai mult, cei ce primesc abundenţă de har şi din darul dreptăţii vor domni în viaţă prin unul, Isus Cristos).

18 Aşadar, precum prin greşeala unuia a venit judecată peste toţi oamenii pentru condamnare, tot aşa, prin dreptatea unuia, darul a venit peste toţi oamenii pentru justificarea vieţii.

19 Fiindcă după cum prin neascultarea unui om, mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unuia, mulţi vor fi făcuţi drepţi.

20 Mai mult, legea a intrat ca greşeala să abunde. Dar unde păcatul a abundat, harul a abundat şi mai mult;

21 Pentru ca, aşa cum păcatul a domnit pentru moarte, tot aşa harul să domnească prin dreptate pentru viaţă eternă prin Isus Cristos Domnul nostru.

6

1 Atunci, ce vom spune? Să continuăm în păcat ca să abunde harul?

2 Nicidecum. Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în el?

3 Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Cristos, am fost botezaţi în moartea lui?

4 De aceea suntem îngropaţi cu el prin botez în moarte; pentru ca, aşa cum Cristos a fost înviat dintre morţi prin gloria Tatălui, chiar aşa şi noi ar trebui să umblăm în înnoirea vieţii.

5 Căci dacă am fost sădiţi împreună în asemănarea morţii sale, vom fi şi în asemănarea învierii sale.

6 Ştiind aceasta, că omul nostru cel vechi este crucificat cu el, pentru ca trupul păcatului să fie nimicit, ca de acum înainte noi să nu mai servim păcatului.

7 Fiindcă cel mort este eliberat de păcat.

8 Acum dacă suntem morţi împreună cu Cristos, credem că vom şi trăi cu el,

9 Ştiind că Cristos, fiind înviat dintre morţi, nu mai moare; moartea nu mai are domnie asupra lui.

10 Fiindcă în aceea că a murit, a murit pentru păcat o singură dată; dar în aceea că trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu.

11 Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă a fi morţi într-adevăr faţă de păcat, dar vii pentru Dumnezeu prin Isus Cristos Domnul nostru.

12 De aceea păcatul să nu domnească în trupul vostru muritor, ca să ascultaţi de el în poftele lui.

13 Nici nu predaţi membrele voastre ca unelte ale nedreptăţii, pentru păcat; ci predaţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu ca vii dintre morţi, şi membrele voastre lui Dumnezeu ca unelte ale dreptăţii.

14 Fiindcă păcatul nu va avea domnie asupra voastră; fiindcă nu sunteţi sub lege, ci sub har.

15 Ce atunci? Să păcătuim pentru că nu suntem sub lege, ci sub har? Nicidecum.

16 Nu ştiţi că aceluia cui vă predaţi robi pentru a-i da ascultare, aceluia îi sunteţi robi, căruia îi daţi ascultare; fie ai păcatului pentru moarte, fie ai ascultării pentru dreptate?

17 Dar mulţumiri fie lui Dumnezeu, pentru că aţi fost robii păcatului, dar aţi ascultat din inimă de acel model de doctrină, care v-a fost dat.

18 Şi fiind făcuţi liberi faţă de păcat, aţi devenit robii dreptăţii.

19 Vorbesc omeneşte din cauza neputinţei cărnii voastre; fiindcă aşa cum aţi predat membrele voastre roabe necurăţiei şi nelegiuirii, pentru nelegiuire, tot aşa, acum predaţi membrele voastre roabe ale dreptăţii pentru sfinţenie.

20 Fiindcă atunci când eraţi robii păcatului, eraţi liberi faţă de dreptate.

21 Ce rod aveaţi atunci în acele lucruri de care acum vă este ruşine? Fiindcă sfârşitul acelor lucruri este moartea.

22 Dar acum, fiind făcuţi liberi faţă de păcat şi devenind robii lui Dumnezeu, aveţi rodul vostru spre sfinţenie iar sfârşitul, viaţă veşnică.

23 Fiindcă plata păcatului este moartea; dar darul lui Dumnezeu este viaţa eternă prin Isus Cristos Domnul nostru.

7

1 Nu ştiţi, fraţilor, (fiindcă vorbesc celor ce cunosc legea) că legea are domnie asupra omului cât timp trăieşte?

2 Fiindcă femeia care are soţ este legată de soţ prin lege cât timp trăieşte el; dar dacă soţul moare, este dezlegată de legea soţului.

3 Aşadar, dacă în timp ce soţul trăieşte, ea se căsătoreşte cu alt bărbat, va fi numită adulteră; dar dacă soţul ei moare, este liberă de acea lege; aşa că nu este adulteră, deşi este căsătorită cu alt bărbat.

4 De aceea, fraţii mei, şi voi aţi devenit morţi faţă de lege prin trupul lui Cristos; ca voi să fiţi căsătoriţi cu altul, tocmai cu cel înviat dintre morţi, ca să aducem rod pentru Dumnezeu.

5 Fiindcă pe când eram în carne, pasiunile păcatelor, care erau prin lege, lucrau în membrele noastre, să aducă rod pentru moarte.

6 Dar acum, suntem dezlegaţi de lege, fiind moartă legea în care eram ţinuţi; ca să servim în înnoirea duhului şi nu în vechimea literei.

7 Ce vom spune atunci? Este legea păcat? Nicidecum. Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin lege; fiindcă nu aş fi cunoscut pofta, dacă legea nu ar fi spus: Să nu pofteşti.

8 Dar păcatul, prinzând ocazie prin poruncă, a lucrat în mine tot felul de pofte; fiindcă fără lege păcatul era mort.

9 Iar eu odinioară eram viu fără lege; dar când a venit porunca, păcatul a trăit din nou iar eu am murit.

10 Şi porunca, cea pentru viaţă, eu am aflat-o ca fiind pentru moarte.

11 Fiindcă păcatul, prinzând ocazie prin poruncă, m-a înşelat şi prin ea m-a ucis.

12 De aceea legea este sfântă, şi porunca sfântă şi dreaptă şi bună.

13 Atunci ce este bun s-a făcut moarte pentru mine? Nicidecum. Dar păcatul, ca să pară păcat, lucrează moarte în mine prin ce este bun; ca păcatul prin poruncă să devină peste măsură de păcătos.

14 Deoarece ştim că legea este spirituală; dar eu sunt carnal, vândut sub păcat.

15 Fiindcă ce lucrez nu încuviinţez; fiindcă ce doresc aceea nu practic; dar ce urăsc aceea fac.

16 Atunci, dacă fac ce nu voiesc, încuviinţez legea că este bună.

17 Aşadar acum nu mai sunt eu cel ce lucrează aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine.

18 Deoarece ştiu că în mine (adică în carnea mea) nu locuieşte nimic bun; fiindcă a voi îmi este la îndemână, dar cum să lucrez ce este bine, nu găsesc.

19 Fiindcă binele, pe care îl voiesc, nu îl fac; ci răul, pe care nu îl voiesc, acela îl practic.

20 Acum dacă fac ce nu voiesc, nu mai sunt eu cel ce lucrează aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine.

21 Găsesc atunci o lege că, în timp ce voiesc să fac binele, răul îmi este la îndemână.

22 Fiindcă după omul dinăuntru mă desfăt în legea lui Dumnezeu;

23 Dar văd o altă lege în membrele mele, războindu-se împotriva legii minţii mele şi înrobindu-mă legii păcatului care este în membrele mele.

24 O, ce om nenorocit sunt eu. Cine mă va elibera din trupul acestei morţi?

25 Mulţumesc lui Dumnezeu prin Isus Cristos Domnul nostru. Aşadar, cu mintea, eu însumi servesc legii lui Dumnezeu; dar cu carnea, legii păcatului.

8

1 Aşadar, acum nu este condamnare pentru cei în Cristos Isus, care umblă nu conform cărnii, ci conform Duhului.

2 Fiindcă legea Duhului vieţii în Cristos Isus m-a eliberat de legea păcatului şi a morţii.

3 Fiindcă ce nu putea face legea, întrucât era slabă prin carne, Dumnezeu, trimiţând pe propriul său Fiu în asemănarea cărnii păcătoase şi pentru păcat, a condamnat păcatul în carne;

4 Pentru ca dreptatea legii să fie împlinită în noi, care umblăm nu conform cărnii, ci conform Duhului.

5 Fiindcă toţi cei ce sunt conform cărnii gândesc lucrurile cărnii; dar cei conform Duhului gândesc lucrurile Duhului.

6 Fiindcă a gândi carnal este moarte; dar a gândi spiritual, viaţă şi pace.

7 Pentru că mintea carnală este duşmănie împotriva lui Dumnezeu; fiindcă nu este supusă legii lui Dumnezeu şi nici nu poate fi.

8 Şi cei ce sunt în carne nu pot plăcea lui Dumnezeu.

9 Dar voi nu sunteţi în carne, ci în Duhul, dacă într-adevăr Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi. Iar dacă cineva nu are Duhul lui Cristos, acesta nu este al lui.

10 Şi dacă Cristos este în voi, trupul este mort din cauza păcatului; dar Duhul este viaţă din cauza dreptăţii.

11 Dar dacă Duhul celui ce l-a înviat pe Isus dintre morţi locuieşte în voi, cel ce l-a înviat pe Cristos dintre morţi, va da viaţă şi trupurilor voastre muritoare prin Duhul său care locuieşte în voi.

12 Aşadar fraţilor suntem datori, nu cărnii, pentru a trăi conform cărnii.

13 Căci dacă trăiţi conform cărnii, veţi muri; dar dacă prin Duhul ucideţi faptele trupului, veţi trăi.

14 Fiindcă toţi câţi sunt conduşi de Duhul lui Dumnezeu, aceştia sunt fiii lui Dumnezeu.

15 Fiindcă nu aţi primit duhul robiei din nou spre frică; ci aţi primit Duhul adopţiei fiilor, prin care strigăm: Abba, Tată!

16 Duhul însuşi aduce mărturie cu duhul nostru că suntem copiii lui Dumnezeu;

17 Şi dacă suntem copii, atunci şi moştenitori; moştenitori ai lui Dumnezeu şi comoştenitori cu Cristos; dacă într-adevăr suferim împreună cu el, ca să şi fim glorificaţi împreună.

18 Întrucât socotesc că suferinţele din acest timp nu sunt demne de a fi comparate cu gloria care va fi revelată în noi.

19 Fiindcă arzătoarea anticipare a creaturii aşteaptă revelarea fiilor lui Dumnezeu.

20 Căci creatura a fost supusă deşertăciunii nu de bunăvoie, ci din cauza celui ce a supus-o în speranţă,

21 Deoarece creatura însăşi de asemenea va fi eliberată din robia putrezirii în glorioasa libertate a copiilor lui Dumnezeu.

22 Deoarece ştim că toată creaţia împreună geme şi împreună suferă durerile naşterii până acum.

23 Şi nu numai ele, dar şi noi înşine, care avem primele roade ale Duhului, chiar noi gemem în noi înşine aşteptând adopţia fiilor, adică răscumpărarea trupului nostru.

24 Fiindcă suntem salvaţi prin speranţă; dar speranţa văzută nu este speranţă; căci de ce ar mai spera cineva pentru ceea ce se poate vedea?

25 Dar dacă sperăm pentru ceea ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare.

26 Tot astfel Duhul de asemenea ajută neputinţelor noastre; fiindcă nu ştim pentru ce să ne rugăm cum ar trebui; dar Duhul însuşi mijloceşte pentru noi cu gemete de nespus.

27 Şi cel care cercetează inimile ştie care este mintea Duhului, pentru că mijloceşte pentru sfinţi conform voii lui Dumnezeu.

28 Şi ştim că toate lucrează împreună pentru binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, celor chemaţi conform scopului său.

29 Pentru că pe aceia pe care i-a cunoscut dinainte, i-a şi predestinat să fie făcuţi conform chipului Fiului său, ca el să fie întâiul născut între mulţi fraţi.

30 Mai mult, pe cei care i-a predestinat, pe aceia i-a şi chemat; şi pe cei pe care i-a chemat, i-a şi declarat drepţi; şi pe cei pe care i-a declarat drepţi, i-a şi glorificat.

31 Ce vom spune atunci faţă de acestea? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine poate fi împotriva noastră?

32 El care nu a cruţat pe propriul său Fiu, ci l-a predat pentru noi toţi, cum nu ne va dărui de asemenea toate lucrurile cu el?

33 Cine va aduce o acuzaţie împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este cel care declară drept.

34 Cine este cel ce condamnă? Cristos este cel ce a murit; da, mai mult, a şi fost înviat, cel ce şi este la dreapta lui Dumnezeu, care de asemenea mijloceşte pentru noi.

35 Cine ne va separa de dragostea lui Cristos? Necaz, sau strâmtorare, sau persecuţie, sau foamete, sau goliciune, sau pericol, sau sabie?

36 Aşa cum este scris: Datorită ţie suntem ucişi cât este ziua de lungă; suntem socotiţi ca oi pentru măcel.

37 Nu, în toate acestea suntem mai mult decât biruitori prin cel ce ne-a iubit.

38 Fiindcă sunt convins că nici moarte, nici viaţă, nici îngeri, nici principate, nici puteri, nici cele prezente, nici cele viitoare,

39 Nici înălţime, nici adâncime, nicio altă creatură, nu va fi în stare să ne separe de dragostea lui Dumnezeu, care este în Cristos Isus Domnul nostru.

9

1 Spun adevărul în Cristos, nu mint, conştiinţa mea de asemenea aducându-mi mărturie în Duhul Sfânt,

2 Că am mare întristare şi mâhnire neîncetată în inima mea.

3 Fiindcă aş fi dorit să fiu eu însumi blestemat de la Cristos pentru fraţii mei, rudele mele conform cărnii,

4 Care sunt israeliţi, cărora le aparţine adopţia şi gloria şi legămintele şi darea legii şi serviciul lui Dumnezeu şi promisiunile;

5 Ai cărora sunt părinţii şi din care conform cărnii este Cristos, care este peste toate, Dumnezeu binecuvântat pentru totdeauna. Amin.

6 Dar nu ca şi cum cuvântul lui Dumnezeu a fost fără efect. Fiindcă nu toţi cei din Israel, sunt Israel;

7 Nici nu sunt toţi copii pentru că sunt sămânţa lui Avraam; ci: În Isaac ţi se va numi sămânţa.

8 Căci aşa este: Cei ce sunt copiii cărnii, aceştia nu sunt copiii lui Dumnezeu; ci copiii promisiunii sunt socotiţi ca sămânţă.

9 Fiindcă acesta este cuvântul promisiunii: La timpul acesta voi veni şi Sara va avea un fiu.

10 Şi nu numai; dar şi când Rebeca a rămas însărcinată printr-unul singur, prin tatăl nostru Isaac,

11 (Copiii, în adevăr, nefiind încă născuţi, nici practicând ceva bine sau rău, ca scopul lui Dumnezeu, conform alegerii, să rămână nu din fapte, ci din cel care cheamă),

12 I-a fost spus că: Cel mai mare va servi celui mai mic.

13 Aşa cum este scris: Am iubit pe Iacob, dar am urât pe Esau.

14 Atunci ce vom spune? Este nedreptate la Dumnezeu? Nicidecum.

15 Fiindcă el îi spune lui Moise: Voi avea milă de cine voi avea milă; şi voi avea compasiune de cine voi avea compasiune.

16 Aşadar, nu este de la cine voieşte, nici de la cine aleargă, ci de la Dumnezeu care arată milă.

17 Fiindcă scriptura spune lui Faraon: Chiar pentru acest scop te-am ridicat, ca să arăt în tine puterea mea şi pentru ca numele meu să fie vestit peste tot pământul.

18 Aşadar el are milă de cine voieşte şi pe cine voieşte împietreşte.

19 Atunci îmi vei spune: De ce mai găseşte vină? Fiindcă cine s-a împotrivit voii lui?

20 Dar mai degrabă: Cine eşti tu, omule, care contrazici pe Dumnezeu? Va spune lucrul format celui care l-a format: De ce m-ai făcut astfel?

21 Nu are olarul putere peste lut, din acelaşi amestec să facă un vas pentru onoare şi altul pentru dezonoare?

22 Şi ce dacă Dumnezeu, voind să arate furie şi să îşi facă cunoscută puterea, a îndurat cu multă îndelungă răbdare vasele furiei pregătite pentru distrugere;

23 Şi ca să facă cunoscute bogăţiile gloriei sale peste vasele milei, pe care le-a pregătit dinainte pentru glorie,

24 Adică pe noi, pe care ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci şi dintre neamuri?

25 Aşa cum spune şi în Osea: Îl voi chema poporul meu pe cel ce nu era poporul meu; şi preaiubită pe cea care nu era preaiubită.

26 Şi se va întâmpla în locul unde li se spunea: Voi nu sunteţi poporul meu; acolo vor fi chemaţi fiii Dumnezeului cel viu.

27 Isaia, de asemenea, strigă despre Israel: Dacă numărul copiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, o rămăşiţă va fi salvată.

28 Fiindcă va termina lucrarea şi o va scurta în dreptate, pentru că Domnul va face o lucrare scurtă pe pământ.

29 Şi aşa cum a spus Isaia înainte: Dacă Domnul Sabaot nu ne-ar fi lăsat o sămânţă, am fi fost ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora.

30 Ce vom spune atunci? Că neamurile, care nu urmăreau dreptatea, au ajuns la dreptate, adică dreptatea care este din credinţă;

31 Dar Israel, care urmărea legea dreptăţii, nu a ajuns la legea dreptăţii.

32 De ce? Pentru că nu au căutat-o prin credinţă, ci ca prin faptele legii. Fiindcă s-au împiedicat de acea piatră de cădere;

33 Aşa cum este scris: Iată, eu pun în Sion o piatră de cădere şi o stâncă de poticnire; şi oricine crede în el, nu va fi ruşinat.

10

1 Fraţilor, dorinţa inimii mele şi rugăciunea către Dumnezeu pentru Israel este ca ei să fie salvaţi.

2 Fiindcă le aduc mărturie că au zel pentru Dumnezeu, dar nu conform cunoaşterii.

3 Căci fiind neştiutori despre dreptatea lui Dumnezeu şi căutând să îşi stabilească propria lor dreptate, nu s-au supus dreptăţii lui Dumnezeu.

4 Căci Cristos este sfârşitul legii pentru dreptate pentru toţi cei ce cred.

5 Fiindcă Moise descrie dreptatea care este din lege că: Omul care face acele lucruri va trăi prin ele.

6 Dar dreptatea care este din credinţă vorbeşte astfel: Nu spune în inima ta: Cine va urca în cer? (Adică, să îl coboare pe Cristos),

7 Sau: Cine va coborî în adânc? (Adică, să îl scoată pe Cristos din nou dintre morţi).

8 Dar ce spune? Cuvântul este aproape de tine, chiar în gura ta şi în inima ta; acesta este cuvântul credinţei pe care îl predicăm;

9 Că, dacă vei mărturisi cu gura ta pe Domnul Isus şi vei crede în inima ta că Dumnezeu l-a înviat dintre morţi, vei fi salvat.

10 Căci cu inima omul crede pentru dreptate; şi cu gura mărturisirea este făcută pentru salvare.

11 Fiindcă scriptura spune: Oricine crede în el nu va fi ruşinat.

12 Căci nu este diferenţă între iudeu şi grec; fiindcă acelaşi Domn al tuturor este bogat pentru toţi care îl cheamă.

13 Fiindcă oricine va chema numele Domnului va fi salvat.

14 Dar cum vor chema pe cel în care nu au crezut? Şi cum vor crede în cel despre care nu au auzit? Şi cum vor auzi fără predicator?

15 Şi cum vor predica dacă nu sunt trimişi? Aşa cum este scris: Cât de frumoase sunt picioarele celor ce predică evanghelia păcii şi aduc veşti îmbucurătoare despre cele bune.

16 Dar nu toţi au ascultat de evanghelie. Fiindcă Isaia spune: Doamne, cine a crezut vestea noastră?

17 Astfel credinţa vine prin auzire, iar auzirea prin cuvântul lui Dumnezeu.

18 Dar eu spun: Nu au auzit ei? Da, într-adevăr, sunetul lor a mers pe tot pământul şi cuvintele lor până la marginile lumii.

19 Dar eu spun: Nu a ştiut Israel? Întâi, Moise spune: Eu vă voi provoca la gelozie prin cei ce nu sunt popor, vă voi mânia printr-o naţiune stricată.

20 Iar Isaia este foarte cutezător şi spune: Am fost găsit de cei ce nu m-au căutat; am fost făcut cunoscut celor ce nu întrebau de mine.

21 Dar lui Israel îi spune: Toată ziua mi-am întins mâinile spre un popor neascultător şi împotrivitor cu vorba.

11

1 Spun atunci: A lepădat Dumnezeu pe poporul său? Nicidecum. Fiindcă şi eu sunt israelit din sămânţa lui Avraam, din tribul lui Beniamin.

2 Dumnezeu nu a lepădat pe poporul său, pe care l-a cunoscut dinainte. Nu ştiţi ce spune scriptura despre Ilie? Cum mijloceşte la Dumnezeu împotriva lui Israel, spunând:

3 Doamne, i-au ucis pe profeţii tăi şi au surpat altarele tale; şi am fost lăsat eu singur şi îmi caută viaţa.

4 Dar ce îi zice răspunsul lui Dumnezeu? Mi-am păstrat şapte mii de bărbaţi care nu au plecat genunchiul înaintea chipului lui Baal.

5 Aşadar, tot astfel şi în timpul de acum este o rămăşiţă conform alegerii harului.

6 Şi dacă este din har, atunci nu mai este din fapte; altfel, harul nu mai este har. Dar dacă este din fapte, atunci nu mai este har; altfel, fapta nu mai este faptă.

7 Atunci ce? Israel nu a obţinut ceea ce caută; dar alegerea a obţinut-o, iar ceilalţi au fost orbiţi,

8 (După cum este scris: Dumnezeu le-a dat duhul de adormire, ochi ca să nu vadă şi urechi ca să nu audă), până în ziua aceasta.

9 Şi David spune: Masa să le fie o cursă şi ca o capcană şi ca o piatră de poticnire şi o răsplătire pentru ei;

10 Să li se întunece ochii şi să nu vadă; şi îndoaie-le spatele întotdeauna.

11 Spun atunci: S-au poticnit ca să cadă? Nicidecum. Ci prin căderea lor salvarea a venit la neamuri, ca să îi provoace la gelozie;

12 Dacă însă căderea lor este bogăţia lumii, şi înjosirea lor este bogăţia neamurilor, cu cât mai mult plinătatea lor?

13 Fiindcă vorbindu-vă vouă, neamurilor, întrucât eu sunt apostolul neamurilor, îmi preamăresc serviciul;

14 Dacă aş putea cumva să îi provoc la gelozie pe cei ce sunt carnea mea şi să salvez pe unii dintre ei.

15 Căci dacă lepădarea lor înseamnă împăcarea lumii, ce va fi primirea lor, decât viaţă dintre morţi?

16 Iar dacă primul rod este sfânt, şi aluatul este; şi dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile sunt.

17 Iar dacă unele ramuri sunt rupte, şi tu, fiind un măslin sălbatic, ai fost altoit printre ele, şi împreună cu ele te împărtăşeşti din rădăcina şi grăsimea măslinului,

18 Nu te făli faţă de ramuri. Dar dacă te făleşti, nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine.

19 Vei spune atunci: Ramurile au fost rupte ca eu să fiu altoit.

20 Bine, din cauza necredinţei au fost rupte, iar tu stai în picioare prin credinţă. Nu te îngâmfa, ci teme-te;

21 Căci dacă Dumnezeu nu a cruţat ramurile naturale, fii atent ca nu cumva să nu te cruţe nici pe tine.

22 Iată, atunci bunătatea şi severitatea lui Dumnezeu; severitate faţă de cei ce au căzut, dar bunătate faţă de tine, dacă continui în bunătatea lui; altfel şi tu vei fi tăiat.

23 Şi ei, de asemenea, dacă nu rămân în necredinţă, vor fi altoiţi; fiindcă Dumnezeu este în stare să îi altoiască din nou.

24 Căci dacă tu ai fost tăiat din măslinul prin natură sălbatic, şi împotriva naturii ai fost altoit într-un măslin bun, cu cât mai mult aceştia, care sunt ramuri naturale, vor fi altoiţi în propriul lor măslin?

25 Fiindcă nu vă voiesc neştiutori, fraţilor, despre acest mister, ca nu cumva să fiţi înţelepţi în îngâmfările voastre, pentru că orbire s-a făcut în parte lui Israel, până va intra plinătatea neamurilor.

26 Şi astfel tot Israelul va fi salvat; aşa cum este scris: Eliberatorul va veni din Sion şi va îndepărta neevlavia de la Iacob;

27 Fiindcă acesta este legământul meu pentru ei, când voi înlătura păcatele lor.

28 Referitor la evanghelie, sunt duşmani din cauza voastră, dar referitor la alegere, sunt preaiubiţi din cauza părinţilor.

29 Fiindcă darurile şi chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile.

30 Fiindcă aşa cum şi voi odinioară nu aţi crezut în Dumnezeu, totuşi aţi primit milă acum prin necredinţa lor;

31 Tot aşa şi aceştia nu au crezut acum, pentru ca prin mila voastră să obţină şi ei milă.

32 Fiindcă Dumnezeu i-a închis împreună pe toţi în necredinţă, ca să arate milă tuturor.

33 O, adânc al bogăţiilor, deopotrivă ale înţelepciunii şi cunoaşterii lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile lui şi peste putinţă de găsit căile lui!

34 Fiindcă cine a cunoscut mintea Domnului? Sau cine a fost sfătuitorul lui?

35 Sau cine i-a dat întâi, şi să îi fie răsplătit?

36 Pentru că din el şi prin el şi pentru el sunt toate. A lui fie gloria pentru totdeauna. Amin.

12

1 De aceea vă implor, fraţilor, prin îndurările lui Dumnezeu, să prezentaţi trupurile voastre un sacrificiu viu, sfânt, plăcut lui Dumnezeu, aceasta este servirea voastră logică.

2 Şi nu vă conformaţi acestei lumi; ci fiţi transformaţi prin înnoirea minţii voastre, pentru a deosebi care este voia lui Dumnezeu, cea bună şi plăcută şi desăvârşită.

3 Fiindcă prin harul care îmi este dat, spun fiecăruia care este printre voi, să nu gândească mai măreţ decât ar trebui să gândească; ci să gândească cumpătat, aşa cum Dumnezeu a împărţit fiecăruia măsura credinţei.

4 Fiindcă aşa cum într-un singur trup avem mai multe membre, dar nu toate membrele au acelaşi serviciu,

5 Tot aşa şi noi, fiind mulţi, suntem un trup în Cristos şi fiecare suntem membre unii altora.

6 Având aşadar daruri care diferă conform harului care ne este dat; fie profeţie, să profeţim conform cu măsura credinţei;

7 Sau serviciu, în servire; sau cel ce învaţă pe alţii, în învăţătură;

8 Sau cel ce îndeamnă, în îndemnare; cel ce dă, în simplitate; cel ce conduce, cu sârguinţă; cel ce arată milă, cu bucurie;

9 Dragostea să fie neprefăcută. Detestaţi ceea ce este rău; lipiţi-vă de bine.

10 Iubiţi-vă unii pe alţii cu dragoste frăţească, în onoare dând întâietate altuia.

11 Nu leneşi în muncă; fervenţi în duh; servind Domnului;

12 Bucurându-vă în speranţă; răbdând în necaz; continuând stăruitor în rugăciune;

13 Luând parte la nevoile sfinţilor; urmărind ospitalitatea.

14 Binecuvântaţi pe cei ce vă persecută; binecuvântaţi şi nu blestemaţi.

15 Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură şi plângeţi cu cei ce plâng.

16 Fiţi cu aceeaşi minte unii pentru alţii. Nu gândiţi lucruri înalte, ci coborâţi la cei înjosiţi. Nu fiţi înţelepţi în îngâmfările voastre.

17 Nu răsplătiţi nimănui rău pentru rău. Îngrijiţi-vă de lucruri oneste înaintea tuturor oamenilor.

18 Dacă este posibil, cât ţine de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.

19 Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi, ci daţi loc furiei, fiindcă este scris: Răzbunarea este a mea; eu voi răsplăti, spune Domnul.

20 De aceea dacă flămânzeşte duşmanul tău, dă-i să mănânce; dacă însetează, dă-i să bea; căci făcând astfel, vei îngrămădi cărbuni de foc pe capul lui.

21 Nu fi învins de rău, ci învinge răul prin bine.

13

1 Fiecare suflet să se supună puterilor mai înalte. Fiindcă nu este putere decât de la Dumnezeu; şi puterile care sunt, sunt rânduite de Dumnezeu.

2 De aceea oricine se împotriveşte puterii, se împotriveşte rânduielii lui Dumnezeu; şi cei ce se împotrivesc îşi vor primi damnarea.

3 Deoarece conducătorii nu sunt de temut pentru fapte bune, ci pentru cele rele. Doreşti aşadar să nu te temi de putere? Fă binele şi vei avea laudă de la aceasta;

4 Fiindcă îţi este servitorul lui Dumnezeu pentru bine. Dar dacă faci răul, teme-te; fiindcă nu poartă sabia în zadar; fiindcă este servitorul lui Dumnezeu, un răzbunător pentru furie asupra celui ce practică răul.

5 De aceea trebuie să fiţi supuşi nu doar din cauza furiei, ci şi din cauza conştiinţei.

6 Fiindcă din această cauză şi plătiţi taxe; fiindcă ei sunt servitorii lui Dumnezeu, ocupându-se neîncetat tocmai cu acest lucru.

7 De aceea daţi tuturor cele datorate; cui taxă, taxă; cui vamă, vamă; cui frică, frică; cui onoare, onoare.

8 Să nu datoraţi nimănui nimic altceva decât să vă iubiţi unii pe alţii; fiindcă cel ce iubeşte pe altul a împlinit legea.

9 Fiindcă: Să nu comiţi adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu aduci mărturie falsă, să nu pofteşti; şi orice altă poruncă este cuprinsă pe scurt în acest cuvânt şi anume: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.

10 Dragostea nu lucrează răul aproapelui; de aceea dragostea este împlinirea legii.

11 Şi aceasta, ştiind timpul, că acum este ora să ne trezim din somn; căci acum salvarea noastră este mai aproape decât atunci când am crezut.

12 Noaptea este mult trecută, iar ziua este aproape; de aceea să lepădăm faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armura luminii.

13 Să umblăm onest, ca în timpul zilei; nu în destrăbălare şi beţii, nu în curvie şi desfrânare, nu în ceartă şi invidie.

14 Ci îmbrăcaţi-vă cu Domnul Isus Cristos şi nu purtaţi grijă de lucruri cărnii, pentru a-i împlini poftele.

14

1 Primiţi-l pe cel slab în credinţă, dar nu pentru dispute îndoielnice.

2 Fiindcă unul crede că poate mânca de toate; altul, care este slab, mănâncă verdeţuri.

3 Cel ce mănâncă să nu dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă; şi cel ce nu mănâncă să nu judece pe cel ce mănâncă; fiindcă Dumnezeu l-a primit.

4 Cine eşti tu care judeci pe servitorul altuia? Pentru propriul său stăpân stă în picioare sau cade. Da, el va fi sprijinit; fiindcă Dumnezeu este în stare să îl facă să stea în picioare.

5 Unul preţuieşte o zi mai presus decât pe alta; dar altul preţuieşte toate zilele la fel. Fiecare să fie deplin convins în mintea lui.

6 Cel ce respectă ziua, o respectă pentru Domnul; şi cel ce nu respectă ziua, pentru Domnul nu o respectă. Cel ce mănâncă, mănâncă pentru Domnul; fiindcă aduce mulţumiri lui Dumnezeu; şi cel ce nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă şi aduce mulţumiri lui Dumnezeu.

7 Fiindcă niciunul dintre noi nu trăieşte pentru el însuşi, şi nimeni nu moare pentru el însuşi.

8 Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim, şi dacă murim, pentru Domnul murim; aşadar dacă trăim sau dacă murim, suntem ai Domnului.

9 Căci pentru aceasta Cristos deopotrivă a murit şi a înviat, şi a trăit din nou ca să fie Domn deopotrivă al morţilor şi al viilor.

10 Dar de ce judeci tu pe fratele tău? Sau de ce faci tu de nimic pe fratele tău? Fiindcă toţi vom sta în picioare înaintea scaunului de judecată al lui Cristos.

11 Fiindcă este scris: Aşa cum eu trăiesc, spune Domnul, mie mi se va pleca fiecare genunchi şi fiecare limbă va mărturisi lui Dumnezeu.

12 Aşadar, fiecare dintre noi va da socoteală despre el însuşi lui Dumnezeu.

13 De aceea să nu ne mai judecăm unii pe alţii; ci mai bine, judecaţi aceasta: nimeni să nu pună piatră de cădere sau ocazie de poticnire în calea fratelui.

14 Ştiu şi sunt convins prin Domnul Isus, că nimic nu este necurat în sine; dar pentru cel ce consideră vreun lucru a fi necurat, pentru acela este necurat.

15 Dar dacă fratele tău se mâhneşte din cauza mâncării tale, tu nu mai umbli conform dragostei creştine. Nu nimici cu mâncarea ta pe acela pentru care a murit Cristos.

16 Aşadar binele vostru să nu fie vorbit de rău;

17 Fiindcă împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate şi pace şi bucurie în Duhul Sfânt.

18 Fiindcă cel ce serveşte lui Cristos în acestea, este plăcut lui Dumnezeu şi aprobat de oameni.

19 Aşadar, să urmărim cele ale păcii şi cele ale edificării unuia de către altul.

20 Nu distruge lucrarea lui Dumnezeu din cauza mâncării. Într-adevăr, toate lucrurile sunt pure; dar este rău pentru acel om care mănâncă spre poticnire.

21 Bine este să nu mănânci carne, nici să nu bei vin, nici să nu faci ceva prin care fratele tău se împiedică, sau este poticnit, sau este făcut slab.

22 Ai credinţă? Să o ai pentru tine însuţi înaintea lui Dumnezeu. Ferice de cel ce nu se condamnă pe sine însuşi în acel lucru pe care îl permite.

23 Iar cel ce se îndoieşte, dacă mănâncă, este damnat, pentru că nu mănâncă din credinţă; fiindcă orice nu este din credinţă este păcat.

15

1 Iar noi, cei puternici, suntem datori să purtăm neputinţele celor slabi şi să nu ne plăcem nouă înşine.

2 Fiecare dintre noi să placă aproapelui pentru bine, spre edificare.

3 Fiindcă până şi Cristos nu şi-a plăcut lui însuşi, ci aşa cum este scris: Ocările celor ce te-au ocărât au căzut peste mine.

4 Fiindcă toate câte au fost scrise înainte, au fost scrise pentru învăţătura noastră, ca prin răbdarea şi mângâierea scripturilor să avem speranţă.

5 Iar Dumnezeul răbdării şi al mângâierii să vă dea aceeaşi gândire unii faţă de alţii, conform lui Cristos Isus;

6 Ca voi, cu o minte şi cu o gură să glorificaţi pe Dumnezeu, adică pe Tatăl Domnului nostru Isus Cristos.

7 De aceea primiţi-vă unii pe alţii, aşa cum ne-a primit şi Cristos pe noi, pentru gloria lui Dumnezeu.

8 Şi spun Isus Cristos a fost un servitor al circumciziei pentru adevărul lui Dumnezeu, pentru a întări promisiunile făcute părinţilor;

9 Şi ca neamurile să glorifice pe Dumnezeu pentru mila lui; aşa cum este scris: Din această cauză îţi voi aduce mărturie printre neamuri şi voi cânta numelui tău.

10 Şi din nou spune: Bucuraţi-vă voi neamuri cu poporul lui.

11 Şi din nou: Lăudaţi pe Domnul voi toate neamurile; şi aclamaţi-l toate popoarele.

12 Şi din nou, Isaia spune: Va fi o rădăcină a lui Isai şi cel ce se va scula să domnească peste neamuri: în el se vor încrede neamurile.

13 Şi Dumnezeul speranţei să vă umple de toată bucuria şi pacea în a crede, pentru ca voi să abundaţi în speranţă prin puterea Duhului Sfânt.

14 Şi eu însumi, de asemenea, sunt convins despre voi, fraţii mei, că şi voi sunteţi plini de bunătate, umpluţi cu toată cunoaşterea, în stare să vă şi avertizaţi unii pe alţii.

15 Totuşi, fraţilor, v-am scris mai cutezător, în parte ca să vă aduc aminte, din cauza harului care mi-a fost dat de Dumnezeu,

16 Ca eu să fiu servitorul lui Isus Cristos pentru neamuri, servind evanghelia lui Dumnezeu, pentru ca oferirea ca ofranda neamurilor să fie bine primită, fiind sfinţită prin Duhul Sfânt.

17 Eu am aşadar cu ce să mă fălesc în Isus Cristos, în cele ce se referă la Dumnezeu.

18 Fiindcă nu voi cuteza să vorbesc despre niciunul dintre acele lucruri pe care Cristos nu le-a lucrat prin mine, spre ascultarea neamurilor, prin cuvânt şi faptă,

19 Prin puterea semnelor şi minunilor, prin puterea Duhului lui Dumnezeu; încât, de la Ierusalim şi în jur, până în Iliria, eu am predicat pe deplin evanghelia lui Cristos.

20 Da, aşa m-am străduit să predic evanghelia, nu acolo unde Cristos fusese numit, ca nu cumva să zidesc peste temelia altui om;

21 Ci aşa cum este scris: Aceia cărora nu li s-a spus despre el, îl vor vedea; şi cei ce nu au auzit vor înţelege.

22 Din cauza aceasta am şi fost împiedicat mult să vin la voi.

23 Dar acum, nemaiavând loc în aceste ţinuturi, şi având în aceşti mulţi ani o mare dorinţă să vin la voi,

24 Dacă vreodată voi merge în Spania, voi veni la voi, fiindcă sper să vă văd în călătoria mea şi să fiu condus de voi într-acolo, dacă mai întâi voi fi puţin îndestulat cu prezenţa voastră.

25 Dar acum, mă duc la Ierusalim să servesc sfinţilor.

26 Fiindcă toţi cei din Macedonia şi Ahaia au binevoit să facă o anume strângere de ajutoare pentru sfinţii săraci, care sunt în Ierusalim;

27 Într-adevăr, au binevoit şi le sunt datori. Căci dacă neamurile au fost făcute părtaşe la lucrurile lor spirituale, este şi datoria neamurilor să le servească în cele carnale.

28 Aşadar, după ce voi împlini aceasta şi le voi sigila acest rod, voi trece pe la voi spre Spania.

29 Şi sunt sigur, când voi veni la voi, că voi veni în plinătatea binecuvântării evangheliei lui Cristos.

30 Dar vă implor, fraţilor, datorită Domnului nostru Isus Cristos şi datorită dragostei Duhului, să vă străduiţi împreună cu mine în rugăciuni către Dumnezeu pentru mine;

31 Ca să fiu scăpat de cei din Iudeea care nu cred, şi pentru ca serviciul pe care îl am pentru Ierusalim să fie bine primit de sfinţi;

32 Ca să vin la voi cu bucurie prin voia lui Dumnezeu şi să fiu înviorat cu voi.

33 Şi Dumnezeul păcii fie cu voi toţi. Amin.

16

1 Şi vă recomand pe Fivi, sora noastră, care este servitoare a bisericii care este în Chenchreea;

2 Ca să o primiţi în Domnul, aşa cum se cuvine sfinţilor, şi să o ajutaţi în orice lucru ar avea nevoie de voi; fiindcă şi ea a fost sprijinitoarea multora şi de asemenea a mea.

3 Salutaţi pe Priscila şi pe Aquila, ajutoarele mele în Cristos Isus,

4 Care şi-au riscat gâtul pentru viaţa mea; cărora le aduc mulţumire nu numai eu, dar şi toate bisericile neamurilor.

5 Tot aşa, salutaţi biserica ce este în casa lor. Salutaţi pe Epenet, preaiubitul meu, care este primul rod al Ahaiei pentru Cristos.

6 Salutaţi pe Maria, care a muncit mult pentru noi.

7 Salutaţi pe Andronic şi pe Iunia, rudele mele şi părtaşii mei de închisoare, care sunt cu vază printre apostoli, care de asemenea au fost în Cristos înaintea mea.

8 Salutaţi pe Amplias, preaiubitul meu în Domnul.

9 Salutaţi pe Urban, ajutorul nostru în Cristos, şi pe Stache, preaiubitul meu.

10 Salutaţi pe Apele, aprobat în Cristos. Salutaţi pe cei din casa lui Aristobul.

11 Salutaţi pe Ierodion, ruda mea. Salutaţi pe cei din casa lui Narcis care sunt în Domnul.

12 Salutaţi pe Trifena şi Trifosa, care muncesc în Domnul. Salutaţi pe Persida, preaiubita, care a muncit mult în Domnul.

13 Salutaţi pe Ruf, cel ales în Domnul, şi pe mama lui, şi a mea.

14 Salutaţi pe Asincrit, pe Flegon, pe Hermas, pe Patroba, pe Hermes şi pe fraţii care sunt cu ei.

15 Salutaţi pe Filolog şi pe Iulia, pe Nereu şi pe sora lui, pe Olimp şi pe toţi sfinţii care sunt cu ei.

16 Salutaţi-vă unii pe alţii cu o sărutare sfântă. Bisericile lui Cristos vă salută.

17 Dar fraţilor, vă implor să însemnaţi pe cei ce fac dezbinări şi poticniri contrare doctrinei pe care voi aţi învăţat-o, şi ocoliţi-i.

18 Fiindcă toţi cei ce sunt astfel nu servesc Domnului nostru Isus Cristos, ci pântecelui lor; şi prin cuvinte bine alese şi vorbiri plăcute, înşală inimile celor creduli.

19 Fiindcă ascultarea voastră este cunoscută printre toţi. De aceea mă bucur de voi; dar totuşi doresc să fiţi înţelepţi referitor la ce este bine şi inocenţi referitor la rău.

20 Şi Dumnezeul păcii va zdrobi pe Satan sub picioarele voastre în curând. Harul Domnului nostru Isus Cristos fie cu voi. Amin.

21 Vă salută Timotei, conlucrătorul meu; şi Luciu şi Iason şi Sosipater, rudele mele.

22 Vă salut în Domnul, eu Terţiu, cel ce a scris epistola.

23 Vă salută Gaiu, gazda mea şi a întregii biserici. Vă salută Erast, vistiernicul cetăţii şi Quart, un frate.

24 Harul Domnului nostru Isus Cristos fie cu voi toţi. Amin.

25 Iar aceluia care poate să vă întărească conform evangheliei mele şi predicării lui Isus Cristos, conform revelării misterului care a fost ţinut în taină de la începerea lumii,

26 Dar acum este arătat şi prin scripturile profeţilor, conform poruncii Dumnezeului cel veşnic, făcut cunoscut pentru toate naţiunile, spre ascultarea credinţei,

27 A singurului Dumnezeu înţelept fie gloria, prin Isus Cristos, pentru totdeauna. Amin.