1

1 Şi DOMNUL l-a chemat pe Moise şi i-a vorbit din tabernacolul întâlnirii, spunând:

2 Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: Dacă cineva dintre voi aduce un dar DOMNULUI, să aduceţi darul vostru dintre vite, din cireadă şi din turmă.

3 Dacă darul lui este un sacrificiu ars din cireadă, să aducă o parte bărbătească, fără cusur; să îl aducă după buna sa voie la uşa tabernacolului întâlnirii înaintea DOMNULUI.

4 Şi să îşi pună mâna pe capul ofrandei arse; şi îi va fi primită să facă ispăşire pentru el.

5 Şi să înjunghie taurul înaintea DOMNULUI; şi preoţii, fiii lui Aaron, să aducă sângele şi să stropească sângele de jur împrejur pe altarul care este lângă uşa tabernacolului întâlnirii.

6 Şi să jupoaie ofranda arsă şi să o taie în bucăţile ei.

7 Şi fiii preotului Aaron să pună foc peste altar şi să pună lemnele în ordine pe foc;

8 Şi preoţii, fiii lui Aaron, să pună bucăţile, capul şi grăsimea în ordine peste lemnele care sunt pe focul de pe altar;

9 Dar măruntaiele lui şi picioarele lui să le spele în apă; şi preotul să ardă totul pe altar, pentru a fi un sacrificiu ars, ofrandă făcută prin foc, de o aromă dulce DOMNULUI.

10 Şi dacă darul lui este din turme, adică dintre oi, sau dintre capre, pentru un sacrificiu ars, să aducă o parte bărbătească, fără cusur.

11 Şi să îl înjunghie pe partea altarului dinspre nord înaintea DOMNULUI; şi preoţii, fiii lui Aaron, să stropească sângele lui pe altar de jur împrejur.

12 Şi să îl taie în bucăţile lui cu capul lui şi grăsimea lui; şi preotul să le pună în ordine pe lemne, în focul de pe altar;

13 Dar să spele măruntaiele şi picioarele cu apă şi preotul să le aducă pe toate şi să le ardă pe altar; este un sacrificiu ars, ofrandă făcută prin foc, de o aromă dulce DOMNULUI.

14 Şi dacă sacrificiul ars pentru darul său DOMNULUI este dintre păsări, atunci să aducă darul său dintre turturele, sau dintre porumbei tineri.

15 Şi preotul să îl aducă la altar şi să îi smulgă capul şi să îl ardă pe altar; şi sângele lui să fie stors la marginea altarului;

16 Şi să îi smulgă guşa cu penele ei şi să o arunce lângă altar în partea de est, lângă locul cenuşii;

17 Şi să despice pasărea cu aripile ei, dar să nu o împartă în două; şi preotul să o ardă pe altar, peste lemnele care sunt în foc; este un sacrificiu ars, ofrandă făcută prin foc, de o aromă dulce DOMNULUI.

2

1 Şi când va aduce cineva un dar de mâncare DOMNULUI, darul lui să fie din floarea făinii; şi să toarne untdelemn pe el şi să pună tămâie pe el;

2 Şi să îl aducă fiilor lui Aaron, preoţii, şi să ia din el, din făină, o mână a sa plină şi din untdelemnul lui, cu toată tămâia lui; şi preotul să ardă amintirea lui pe altar, să fie ofrandă făcută prin foc, de o aromă dulce DOMNULUI;

3 Şi rămăşiţa din darul de mâncare să fie a lui Aaron şi a fiilor săi; este un lucru preasfânt al darurilor DOMNULUI, făcute prin foc.

4 Şi dacă aduci ca dar, un dar de mâncare copt în cuptor, să fie din turte nedospite din floarea făinii amestecată cu untdelemn, sau biscuiţi nedospiţi unşi cu untdelemn.

5 Şi dacă darul tău este un dar de mâncare copt într-o tavă, să fie din floarea făinii nedospită, amestecată cu untdelemn.

6 Să îl împarţi în bucăţi şi să torni untdelemn peste el, este un dar de mâncare.

7 Şi dacă darul tău este un dar de mâncare copt în tigaie, să fie făcut din floarea făinii amestecată cu untdelemn.

8 Şi să aduci DOMNULUI darul de mâncare ce este făcut din aceste lucruri; şi când acesta este prezentat preotului, el să îl aducă la altar.

9 Şi preotul să ia din darul de mâncare o amintire din acesta şi să îl ardă pe altar, este ofrandă făcută prin foc, de o aromă dulce DOMNULUI.

10 Şi ce rămâne din darul de mâncare să fie a lui Aaron şi a fiilor săi; este un lucru preasfânt al ofrandelor DOMNULUI făcute prin foc.

11 Niciun dar de mâncare, pe care îl aduceţi DOMNULUI, să nu fie făcut cu dospeală, pentru aceasta să nu ardeţi nimic dospit, nici ceva cu miere, în niciuna din ofrandele DOMNULUI făcute prin foc.

12 Cât despre ofranda primelor roade, să le aduceţi DOMNULUI, dar să nu fie arse pe altar pentru o aromă dulce.

13 Şi fiecare dar al darului tău de mâncare să îl sărezi cu sare; şi să nu permiţi sării legământului Dumnezeului tău să lipsească din darul tău de mâncare; cu toate darurile tale să oferi sare.

14 Şi dacă aduci DOMNULUI un dar de mâncare din primele tale roade, să oferi spice verzi de grâne uscate în foc pentru darul de mâncare din primele roade, sau grăunţe din spice pisate şi coapte.

15 Şi să pui untdelemn pe el şi să pui tămâie pe el, este un dar de mâncare.

16 Şi preotul să ardă amintirea acesteia, parte din grăunţele pisate ale acestuia, şi parte din untdelemnul acestuia, cu toată tămâia lui; este ofrandă făcută prin foc DOMNULUI.

3

1 Şi dacă darul său este un sacrificiu al ofrandei de pace, dacă îl aduce din cireadă, fie parte bărbătească, fie parte femeiască, să îl aducă, fără cusur, înaintea DOMNULUI.

2 Şi să îşi pună mâna sa pe capul darului său şi să îl înjunghie la uşa tabernacolului întâlnirii; şi preoţii, fiii lui Aaron să stropească sângele pe altar de jur împrejur.

3 Şi să aducă din sacrificiul ofrandei de pace, ofrandă făcută prin foc DOMNULUI; grăsimea care acoperă măruntaiele şi toată grăsimea care este pe măruntaie,

4 Şi cei doi rinichi şi grăsimea care este pe ei, care este pe coapse şi lobul de pe ficat cu rinichii, să le scoată.

5 Şi fiii lui Aaron să le ardă pe altar pe sacrificiul ars, pe lemnele de pe foc; este ofrandă făcută prin foc, de o aromă dulce DOMNULUI.

6 Şi dacă darul lui, ca un sacrificiu al ofrandei de pace pentru DOMNUL, este din turmă, parte bărbătească sau parte femeiască, să îl aducă, fără cusur.

7 Dacă aduce un miel, ca ofrandă a sa, atunci să îl aducă înaintea DOMNULUI.

8 Şi să îşi pună mâna pe capul darului său şi să îl înjunghie înaintea tabernacolului întâlnirii; şi fiii lui Aaron să stropească sângele lui pe altar, de jur împrejur.

9 Şi să aducă din sacrificiul ofrandei de pace, ofrandă făcută prin foc pentru DOMNUL; grăsimea acestuia şi întreaga noadă, să o scoată de pe osul spinării; şi grăsimea care acoperă măruntaiele şi toată grăsimea care este pe măruntaie,

10 Şi cei doi rinichi şi grăsimea care este pe ei, care este pe coapse şi lobul de pe ficat cu rinichii, să le scoată.

11 Şi preotul să le ardă pe altar, aceasta este mâncarea din ofranda făcută prin foc DOMNULUI.

12 Şi dacă darul său este o capră, atunci să o aducă înaintea DOMNULUI.

13 Şi să îşi pună mâna pe capul ei şi să o înjunghie înaintea tabernacolului întâlnirii; şi fiii lui Aaron să stropească sângele ei pe altar, de jur împrejur.

14 Şi să aducă darul său din aceasta, ofrandă făcută prin foc DOMNULUI; grăsimea care acoperă măruntaiele şi toată grăsimea care este pe măruntaie,

15 Şi cei doi rinichi şi grăsimea care este pe ei, care este pe coapse şi lobul de pe ficat cu rinichii, să le scoată.

16 Şi preotul să le ardă pe altar; aceasta este mâncarea din ofranda făcută prin foc, de o aromă dulce, toată grăsimea este a DOMNULUI.

17 Acesta să fie un statut continuu pentru generaţiile voastre, prin toate locuinţele voastre: Să nu mâncaţi nici grăsime nici sânge.

4

1 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:

2 Vorbeşte copiilor lui Israel, zicând: Dacă un suflet va păcătui din ignoranţă împotriva oricăreia dintre poruncile DOMNULUI, referitor la lucruri care nu trebuiesc făcute, şi va lucra împotriva oricăreia dintre ele;

3 Dacă preotul, care este uns păcătuieşte conform cu păcatul poporului, atunci el să aducă DOMNULUI pentru păcatul său, pe care l-a păcătuit, un taur tânăr, fără cusur, DOMNULUI, ca ofrandă pentru păcat.

4 Şi să aducă taurul la uşa tabernacolului întâlnirii înaintea DOMNULUI; şi să îşi pună mâna pe capul taurului şi să înjunghie taurul înaintea DOMNULUI.

5 Şi preotul, care este uns, să ia din sângele taurului şi să îl aducă la tabernacolul întâlnirii;

6 Şi preotul să îşi înmoaie degetul în sânge şi să stropească din sângele taurului de şapte ori înaintea DOMNULUI, înaintea perdelei sanctuarului.

7 Şi preotul să pună din sânge, înaintea DOMNULUI, pe coarnele altarului de tămâie dulce, care este în tabernacolul întâlnirii; şi să toarne tot sângele taurului al ofrandei arse la baza altarului, care este la uşa tabernacolului întâlnirii.

8 Şi să scoată din el toată grăsimea taurului pentru ofranda pentru păcat; grăsimea care acoperă măruntaiele şi toată grăsimea care este pe măruntaie.

9 Şi cei doi rinichi şi grăsimea care este pe ei, care este pe coapse şi lobul de pe ficat cu rinichii, pe acestea să le scoată,

10 Precum a fost scoasă din taurul sacrificiului ofrandei de pace; şi preotul să le ardă pe altarul ofrandei arse.

11 Şi pielea taurului şi toată carnea lui, cu capul lui şi cu picioarele lui şi măruntaiele lui şi balega lui,

12 Chiar întregul taur să-l ducă în afara taberei la un loc curat, unde este turnată cenuşa, şi să îl ardă cu foc, pe lemne; să fie ars acolo unde este turnată cenuşa.

13 Şi dacă întreaga adunare a lui Israel păcătuieşte din ignoranţă şi lucrul este ascuns de ochii adunării şi ei au făcut ceva împotriva oricăreia dintre poruncile DOMNULUI, referitor la lucruri care nu trebuiesc făcute, şi sunt vinovaţi,

14 Când păcatul, pe care l-au păcătuit este cunoscut, adunarea să aducă un taur tânăr pentru păcat şi să îl aducă înaintea tabernacolului întâlnirii.

15 Şi bătrânii adunării să îşi pună mâinile pe capul taurului înaintea DOMNULUI şi taurul să fie înjunghiat înaintea DOMNULUI.

16 Şi preotul, care este uns, să aducă din sângele taurului la tabernacolul întâlnirii;

17 Şi preotul să îşi înmoaie degetul în sânge şi să îl stropească de şapte ori înaintea DOMNULUI, înaintea perdelei.

18 Şi să pună câtva din sânge pe coarnele altarului, care este înaintea DOMNULUI, care este în tabernacolul întâlnirii, şi să toarne tot sângele la baza altarului pentru ofrandele arse, care este la uşa tabernacolului întâlnirii.

19 Şi să îi scoată toată grăsimea şi să o ardă pe altar.

20 Şi să facă cu taurul precum a făcut cu taurul pentru ofrandă pentru păcat, astfel să facă el cu acesta şi preotul să facă ispăşire pentru ei, şi acesta să le fie iertat.

21 Şi el să care taurul în afara taberei şi să îl ardă precum l-a ars pe primul taur, aceasta este ofrandă pentru păcat, pentru adunare.

22 Când un conducător a păcătuit şi a făcut ceva din ignoranţă împotriva oricăreia dintre poruncile DOMNULUI Dumnezeul său, referitor la lucruri care nu trebuiesc făcute, şi este vinovat,

23 Sau dacă păcatul său, în care a păcătuit, ajunge la cunoaşterea sa, el să-şi aducă darul, un ied dintre capre, o parte bărbătească, fără cusur;

24 Şi să îşi pună mâna pe capul ţapului şi să îl înjunghie în locul unde ei înjunghie ofranda arsă, înaintea DOMNULUI, aceasta este ofrandă pentru păcat.

25 Şi preotul să ia din sângele ofrandei pentru păcat, cu degetul său, şi să îl pună pe coarnele altarului ofrandei arse şi să toarne sângele lui la baza altarului pentru ofranda arsă.

26 Şi să îi ardă toată grăsimea pe altar, precum grăsimea sacrificiului ofrandelor de pace; şi preotul să facă ispăşire pentru el, referitor la păcatul lui, şi acesta îi va fi iertat.

27 Şi dacă oricine dintre oamenii de rând păcătuieşte din ignoranţă, făcând ceva împotriva oricăreia dintre poruncile DOMNULUI, referitor la lucruri care nu trebuiesc făcute, şi este vinovat,

28 Sau dacă păcatul său, pe care l-a păcătuit ajunge la cunoaşterea sa, atunci să îşi aducă darul: un ied dintre capre, parte femeiască fără cusur, pentru păcatul său pe care l-a păcătuit.

29 Şi să îşi pună mâna pe capul ofrandei pentru păcat şi să înjunghie ofranda pentru păcat în locul unde se face ofranda arsă.

30 Şi preotul să ia din sângele ei cu degetul său şi să îl pună pe coarnele altarului al ofrandei arse şi să toarne tot sângele ei la baza altarului.

31 Şi să scoată toată grăsimea acesteia, precum este scoasă grăsimea de la sacrificiul ofrandelor de pace; şi preotul să o ardă pe altar pentru o aromă dulce DOMNULUI; şi preotul să facă ispăşire pentru el şi acesta să îi fie iertat.

32 Şi dacă el aduce un miel ca ofrandă pentru păcat, el să aducă o parte femeiască fără cusur.

33 Şi să îşi pună mâna pe capul ofrandei pentru păcat şi să o înjunghie ca ofrandă pentru păcat în locul unde ei înjunghie ofranda arsă.

34 Şi preotul să ia din sângele ofrandei pentru păcat cu degetul său şi să îl pună pe coarnele altarului pentru ofranda arsă şi să toarne tot sângele ei la baza altarului;

35 Şi să scoată toată grăsimea ei, precum este scoasă grăsimea mielului de la sacrificiul ofrandelor de pace; şi preotul să le ardă pe altar, conform ofrandelor făcute prin foc DOMNULUI; şi preotul să facă ispăşire pentru păcatul lui pe care l-a făcut şi acesta îi va fi iertat.

5

1 Şi dacă un suflet păcătuieşte şi aude vocea jurământului şi este martor, fie că a văzut, fie că a cunoscut aceasta, dacă el nu rosteşte aceasta, atunci el să poarte nelegiuirea sa.

2 Sau dacă un suflet atinge vreun lucru necurat, fie trupul mort al unei fiare necurate, fie trupul mort al unei vite necurate, fie trupul mort al vreunei târâtoare necurate şi dacă aceasta este ascunsă de el, el de asemenea să fie necurat şi vinovat.

3 Sau dacă atinge necurăţia unui om, oricare ar fi această necurăţie prin care este pângărit şi aceasta este ascunsă de el; când el va şti, să fie vinovat.

4 Sau dacă un suflet jură, rostind cu buzele să facă rău, sau să facă bine, orice rosteşte un om, cu jurământ şi aceasta este ascunsă de el; când va şti, să fie vinovat într-una din acestea.

5 Şi aşa să fie, când va fi vinovat într-unul din aceste lucruri, el să mărturisească în ce a păcătuit;

6 Şi să aducă DOMNULUI ofranda sa pentru fărădelege, pentru păcatul său pe care l-a păcătuit, o parte femeiască din turmă, un miel sau un ied dintre capre, ca ofrandă pentru păcat; şi preotul să facă ispăşire pentru el referitor la păcatul lui.

7 Şi dacă nu este în stare să aducă un miel, atunci să aducă DOMNULUI pentru fărădelegea sa ce a făcut-o, două turturele sau doi porumbei tineri; unul ca ofrandă pentru păcat şi celălalt ca ofrandă arsă.

8 Şi să le aducă preotului, care să aducă ceea ce este ca ofrandă pentru păcat mai întâi şi să îi smulgă capul de pe gâtul ei, dar să nu o rupă în două bucăţi;

9 Şi să stropească din sângele ofrandei pentru păcat pe latura altarului; şi restul sângelui să îl stoarcă la baza altarului, aceasta este ofrandă pentru păcat.

10 Şi să îl aducă pe al doilea ca ofrandă arsă, conform obiceiului; şi preotul să facă ispăşire pentru el, pentru păcatul lui pe care l-a păcătuit, şi îi va fi iertat.

11 Dar dacă el nu este în stare să aducă două turturele, sau doi porumbei tineri, atunci cel ce a păcătuit să aducă pentru darul său, a zecea parte dintr-o efă de floarea făinii, ca ofrandă pentru păcat; să nu pună untdelemn peste ele, nici să nu pună tămâie în ea, pentru că este ofrandă pentru păcat.

12 Apoi să o aducă la preot şi preotul să ia o mână plină din ea, o amintire a ei şi o să ardă pe altar, conform ofrandelor făcute prin foc DOMNULUI, aceasta este ofrandă pentru păcat.

13 Şi preotul să facă ispăşire pentru el referitor la păcatul lui pe care l-a păcătuit într-una din acestea şi îi va fi iertat; şi ce rămâne să fie a preotului, ca dar de mâncare.

14 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:

15 Dacă un suflet face o fărădelege şi păcătuieşte din ignoranţă, în lucrurile sfinte ale DOMNULUI, atunci el să aducă DOMNULUI pentru fărădelegea sa, un berbec fără cusur din turme, cu preţuirea ta în şekeli de argint, după şekelul sanctuarului, ca ofrandă pentru fărădelege;

16 Şi pentru vătămarea pe care a adus-o în lucrul sfânt, să plătească înapoi şi să adauge a cincea parte la ea şi să o dea preotului; şi preotul să facă ispăşire pentru el cu berbecul ofrandei pentru fărădelege şi fărădelegea îi va fi iertată.

17 Şi dacă un suflet păcătuieşte şi face oricare din aceste lucruri care sunt interzise, prin poruncile DOMNULUI, a fi făcute; chiar dacă nu a ştiut, totuşi este vinovat şi va purta nelegiuirea sa.

18 Şi să aducă preotului un berbec, fără cusur, din turmă cu preţuirea ta, ca ofrandă pentru fărădelege; şi preotul să facă ispăşire pentru el referitor la ignoranţa lui, în care a greşit şi despre care nu a ştiut şi păcatul îi va fi iertat.

19 Aceasta este ofrandă pentru fărădelege, a încălcat negreşit împotriva DOMNULUI.

6

1 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:

2 Dacă un suflet păcătuieşte şi face o fărădelege împotriva DOMNULUI şi minte pe aproapele său în ceea ce i-a fost încredinţat să păstreze, sau în părtăşie, sau într-un lucru luat prin violenţă, sau şi-a înşelat aproapele;

3 Sau a găsit ceea ce era pierdut şi minte referitor la aceasta şi jură în mod fals, în oricare din toate acestea, pe care omul le face, păcătuind în acestea,

4 Atunci astfel să fie, deoarece a păcătuit şi este vinovat, să restaureze ceea ce a luat în mod violent, sau lucrul pe care l-a dobândit în mod înşelător, sau ceea ce i-a fost predat să păstreze, sau lucrul pierdut pe care l-a găsit,

5 Sau tot despre ceea ce a jurat în mod fals, să restaureze întru totul şi să adauge a cincea parte în plus la acesta, şi să îl dea celui ce îi aparţine în ziua ofrandei sale pentru fărădelege.

6 Şi să aducă DOMNULUI ofranda sa pentru fărădelege, un berbec fără cusur din turmă, cu preţuirea ta, ca ofrandă pentru fărădelege, adusă preotului;

7 Şi preotul să facă ispăşire pentru el înaintea DOMNULUI şi să fie iertat pentru orice lucru, tot ceea ce el a făcut în fărădelege.

8 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:

9 Porunceşte lui Aaron şi fiilor săi, zicând: Aceasta este legea ofrandei arse: Este ofranda arsă, din cauza arderii ei pe altar toată noaptea, până dimineaţa, şi focul altarului să ardă continuu pe el.

10 Şi preotul să se îmbrace cu hainele sale de in şi izmenele sale de in să le pună peste carnea sa, şi să ridice cenuşa pe care focul a mistuit-o cu ofranda arsă pe altar, şi să o pună lângă altar.

11 Şi să îşi scoată hainele şi să se îmbrace cu alte haine, şi să care cenuşa în afara taberei la un loc curat.

12 Şi focul de pe altar să ardă pe el; să nu se stingă; şi preotul să ardă lemne pe el în fiecare dimineaţă şi să pună în ordine, peste acestea, ofranda arsă; şi să ardă pe el grăsimea ofrandelor de pace.

13 Focul să ardă continuu pe altar; să nu se stingă niciodată.

14 Şi aceasta este legea darului de mâncare: fiii lui Aaron să îl aducă înaintea DOMNULUI, înaintea altarului.

15 Şi să îşi ia din el o mână plină de făină, din darul de mâncare şi din untdelemnul ei, şi toată tămâia care este deasupra darului de mâncare şi să ardă pe altar, ca aromă dulce, amintirea lui, adusă DOMNULUI.

16 Şi rămăşiţa lui, Aaron şi fiii săi să o mănânce, cu azime să fie aceasta mâncată în locul sfânt; în curtea tabernacolului întâlnirii să o mănânce.

17 Să nu fie copt cu dospeală. Eu l-am dat lor ca parte a lor din ofrandele mele făcute prin foc; este preasfânt, precum este ofranda pentru păcat şi ofranda pentru fărădelege.

18 Toţi cei de parte bărbătească, dintre copiii lui Aaron, să mănânce din acesta. Este un statut pentru totdeauna în generaţiile voastre, referitor la ofrandele DOMNULUI făcute prin foc; fiecare bărbat ce le atinge să fie sfânt.

19 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:

20 Acesta este darul lui Aaron şi al fiilor săi, pe care să îl aducă DOMNULUI în ziua în care este uns; a zecea parte dintr-o efă de floarea făinii ca un continuu dar de mâncare, jumătate din ea dimineaţa şi jumătate din ea, noaptea.

21 Într-o tavă să fie făcut cu untdelemn, şi când este copt să îl aduci înăuntru, şi bucăţile coapte din darul de mâncare să le oferi ca aromă dulce DOMNULUI.

22 Şi preotul, dintre fiii lui, care este uns în locul lui, să îl aducă, acesta este un statut pentru totdeauna adus DOMNULUI, să fie ars în întregime.

23 Pentru ca fiecare dar de mâncare, pentru preot, să fie ars în întregime, acesta să nu fie mâncat.

24 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, zicând:

25 Vorbeşte lui Aaron şi fiilor săi, spunând: Aceasta este legea ofrandei pentru păcat: În locul unde ofranda arsă este înjunghiată, să fie şi ofranda pentru păcat înjunghiată, înaintea DOMNULUI, ea este preasfântă.

26 Preotul, care o aduce pentru păcat să o mănânce, în locul sfânt să fie mâncată, în curtea tabernacolului întâlnirii.

27 Orice va atinge carnea acesteia să fie sfânt; şi când este stropit din sângele ei peste orice haină, tu să speli ce a fost stropit în locul sfânt.

28 Dar vasul de lut în care aceasta este fiartă să fie spart; şi dacă este fiartă într-o oală de aramă, aceasta să fie deopotrivă frecată şi clătită în apă.

29 Toţi cei de parte bărbătească dintre preoţi să o mănânce, aceasta este preasfântă.

30 Şi nicio ofrandă pentru păcat, din care este adus sânge în tabernacolul întâlnirii pentru a face împăcare cu el în locul sfânt, să nu fie mâncată, să fie arsă în foc.

7

1 În acelaşi fel aceasta este legea ofrandei pentru fărădelege, este preasfântă.

2 În locul unde ei înjunghie ofranda arsă, acolo să înjunghie ofranda pentru fărădelege, şi sângele ei să îl stropească peste altar de jur împrejur.

3 Şi să aducă din aceasta toată grăsimea ei; noada şi grăsimea care acoperă măruntaiele,

4 Şi cei doi rinichi şi grăsimea care este pe ei, care este pe coapse şi lobul de pe ficat cu rinichii, pe acestea să le scoată;

5 Şi preotul să ardă acestea pe altar ca ofrandă făcută prin foc DOMNULUI, aceasta este ofrandă pentru fărădelege.

6 Fiecare bărbat dintre preoţi să mănânce din aceasta; ea să fie mâncată în locul sfânt, este preasfântă.

7 Precum este ofranda pentru păcat, astfel este ofranda pentru fărădelege, este o singură lege pentru ele, preotul, care face ispăşire cu ea, o va avea.

8 Şi preotul care aduce ofranda arsă a oricărui bărbat, preotul să ia pentru el pielea ofrandei arse, pe care el a adus-o.

9 Şi darul de mâncare, copt în cuptor, şi tot ce este gătit în tigaie şi în tavă, să fie al preotului care o aduce.

10 Şi fiecare dar de mâncare, amestecat cu untdelemn şi uscat, îl vor avea toţi fiii lui Aaron, al unuia ca şi al celuilalt.

11 Şi aceasta este legea sacrificiului ofrandelor de pace, pe care să îl aducă DOMNULUI.

12 Dacă aduce ca mulţumire, să aducă cu sacrificiul de mulţumire, turte nedospite, amestecate cu untdelemn, şi biscuiţi nedospiţi, unşi cu untdelemn, şi turte amestecate cu untdelemn, din floarea făinii, prăjite.

13 Pe lângă turte, să ofere ca daruri ale sale, pâine dospită cu sacrificiul de mulţumire al ofrandelor sale de pace.

14 Şi din acestea să aducă unul din darul întreg ca ofrandă ridicată pentru DOMNUL, şi să fie a preotului care stropeşte sângele ofrandelor de pace.

15 Şi carnea sacrificiului ofrandelor sale de pace pentru mulţumiri să fie mâncată în aceeaşi zi în care este adusă; să nu lase nimic din ea până dimineaţă.

16 Dar dacă sacrificiul ofrandei sale este un lucru promis, sau ofrandă de bunăvoie, aceasta să fie mâncată în aceeaşi zi în care este adus sacrificiul lui; şi a doua zi, de asemenea să fie mâncată rămăşiţa acesteia;

17 Dar rămăşiţa din carnea sacrificiului care rămâne în a treia zi să fie arsă cu foc.

18 Şi dacă ceva din carnea sacrificiului ofrandelor sale de pace este mâncată în a treia zi, aceasta să nu fie acceptată, nici imputată celui ce a adus-o, să fie o urâciune şi sufletul ce o mănâncă va purta nelegiuirea sa.

19 Şi carnea ce atinge orice lucru necurat să nu fie mâncată, să fie arsă cu foc; şi cât despre carne, tot cel ce este curat să mănânce din ea.

20 Dar sufletul care mănâncă din carnea sacrificiului ofrandelor de pace, care aparţine DOMNULUI, având necurăţia lui asupra lui, chiar acel suflet să fie stârpit din poporul său.

21 Mai mult, sufletul ce va atinge orice lucru necurat, ca necurăţia unui om sau orice vită necurată sau orice lucru urâcios şi necurat, şi va mânca din carnea sacrificiului ofrandelor de pace, care aparţine DOMNULUI, chiar acel suflet să fie stârpit din poporul său.

22 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:

23 Vorbeşte copiilor lui Israel, zicând: Să nu mâncaţi niciun fel de grăsime, nici de bou, nici de oaie, nici de capră.

24 Şi grăsimea vitei care moare de la sine şi grăsimea celei care este sfâşiată, de fiare, poate fi folosită în orice altă lucrare, dar voi în niciun caz să nu mâncaţi din ea.

25 Pentru că oricine mănâncă grăsimea vitei, din care oamenii aduc ofrandă făcută prin foc DOMNULUI, chiar acel suflet care o mănâncă să fie stârpit din poporul său.

26 Mai mult, să nu mâncaţi niciun fel de sânge, fie de pasăre fie de vită, în niciuna din locuinţele voastre.

27 Oricare ar fi sufletul care mănâncă orice fel de sânge, chiar acel suflet să fie stârpit din poporul său.

28 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:

29 Vorbeşte copiilor lui Israel, zicând: Cel ce aduce DOMNULUI sacrificiul ofrandelor sale de pace, să aducă darul său DOMNULUI din sacrificiul ofrandelor sale de pace.

30 Propriile sale mâini să aducă acele ofrande ale DOMNULUI, făcute prin foc, să aducă grăsimea cu pieptul; pieptul să fie legănat ca ofrandă legănată înaintea DOMNULUI.

31 Şi preotul să ardă grăsimea pe altar, dar pieptul să fie al lui Aaron şi al fiilor săi.

32 Şi spata dreaptă să o daţi preotului ca ofrandă ridicată din sacrificiile ofrandelor voastre de pace.

33 Acela dintre fiii lui Aaron, care aduce sângele ofrandelor de pace şi grăsimea, să ia spata dreaptă ca partea sa.

34 Pentru că pieptul legănat şi spata săltată eu am luat-o de la copiii lui Israel de la sacrificiile ofrandelor de pace şi le-am dat lui Aaron preotul şi fiilor săi, printr-un statut continuu între copiii lui Israel.

35 Aceasta este porţia din ungerea lui Aaron şi din ungerea fiilor săi, din acele ofrande ale DOMNULUI, făcute prin foc, în ziua în care el i-a prezentat pentru a servi DOMNULUI, în serviciul de preot;

36 Pe care DOMNUL a poruncit să le fie date de copiii lui Israel, în ziua în care i-a uns, printr-un statut veşnic, prin toate generaţiile lor.

37 Aceasta este legea ofrandei arse, a darului de mâncare şi a ofrandei pentru păcat şi a ofrandei pentru fărădelege şi a consacrărilor şi a sacrificiului ofrandelor de pace;

38 Pe care DOMNUL a poruncit-o lui Moise în muntele Sinai, în ziua în care el a poruncit copiilor lui Israel să aducă darurile lor DOMNULUI, în pustiul Sinai.

8

1 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:

2 Ia pe Aaron şi pe fiii săi cu el şi veşmintele şi untdelemnul ungerii şi un taur pentru ofranda pentru păcat şi doi berbeci şi un coş cu azime;

3 Şi adună toată adunarea la uşa tabernacolului întâlnirii.

4 Şi Moise a făcut precum DOMNUL i-a poruncit; şi adunarea s-a strâns la uşa tabernacolului întâlnirii.

5 Şi Moise a spus adunării: Acesta este lucrul pe care DOMNUL l-a poruncit să fie făcut.

6 Şi Moise a adus pe Aaron şi pe fiii săi şi i-a spălat cu apă.

7 Şi a pus tunica pe el şi l-a încins cu brâul şi l-a îmbrăcat cu mantia şi a pus efodul pe el şi l-a încins cu brâul efodului, lucrat iscusit, şi l-a strâns cu acesta.

8 Şi a pus pieptarul pe el, de asemenea a pus în pieptar pe Urim şi Tumim.

9 Şi a pus mitra pe capul lui; de asemenea peste mitră, chiar peste partea ei dinainte, a pus placa din aur, sfânta coroană; precum DOMNUL i-a poruncit lui Moise.

10 Şi Moise a luat untdelemnul ungerii şi a uns tabernacolul şi tot ce era în el şi le-a sfinţit.

11 Şi a stropit cu acesta de şapte ori peste altar şi a uns altarul şi toate vasele lui, deopotrivă ligheanul şi piedestalul lui, pentru a le sfinţi.

12 Şi a turnat pe capul lui Aaron din untdelemnul ungerii şi l-a uns, pentru a-l sfinţi.

13 Şi Moise a adus pe fiii lui Aaron şi a pus tunici pe ei şi i-a încins cu brâie şi a pus bonete pe ei, precum DOMNUL a poruncit lui Moise.

14 Şi a adus taurul pentru ofranda pentru păcat; şi Aaron şi fiii săi şi-au pus mâinile pe capul taurului pentru ofranda pentru păcat.

15 Şi l-a înjunghiat; şi Moise a luat sângele şi l-a pus pe coarnele altarului, de jur împrejur, cu degetul său, şi a purificat altarul şi a turnat sângele la baza altarului şi l-a sfinţit, pentru a face împăcare pe el.

16 Şi a luat toată grăsimea care era pe măruntaie şi lobul de pe ficat şi cei doi rinichi şi grăsimea lor şi Moise le-a ars pe altar.

17 Dar taurul şi pielea lui, carnea lui şi balega lui, le-a ars cu foc în afara taberei; precum DOMNUL a poruncit lui Moise.

18 Şi a adus berbecul pentru ofranda arsă, şi Aaron şi fiii săi, şi-au pus mâinile pe capul berbecului.

19 Iar el l-a înjunghiat; şi Moise a stropit sângele peste altar, de jur împrejur.

20 Şi a tăiat berbecul în bucăţi; şi Moise a ars capul şi bucăţile şi grăsimea.

21 Şi a spălat măruntaiele şi picioarele în apă; şi Moise a ars întregul berbec pe altar, acesta a fost un sacrificiu ars ca aromă dulce şi ofrandă făcută prin foc DOMNULUI; precum DOMNUL a poruncit lui Moise.

22 Şi a adus celălalt berbec, berbecul consacrării, şi Aaron şi fiii săi şi-au pus mâinile pe capul berbecului.

23 Iar el l-a înjunghiat; şi Moise a luat din sângele acestuia şi a pus pe vârful urechii drepte a lui Aaron şi pe degetul mare de la mâna lui dreaptă şi pe degetul mare de la piciorul lui drept.

24 Şi a adus pe fiii lui Aaron şi Moise a pus din sânge pe vârful urechii lor drepte şi pe degetul mare al mâinii lor drepte şi pe degetul mare al piciorului lor drept; şi Moise a stropit sângele peste altar, de jur împrejur.

25 Şi a luat grăsimea şi noada şi toată grăsimea care era pe măruntaie şi lobul de pe ficat şi cei doi rinichi şi grăsimea lor şi spata dreaptă;

26 Şi din coşul cu azime, care era înaintea DOMNULUI, a luat o turtă nedospită şi o turtă unsă cu untdelemn şi un biscuit, şi le-a pus pe grăsime şi pe spata dreaptă;

27 Şi el a pus toate pe mâinile lui Aaron şi pe mâinile fiilor săi şi le-a legănat ca ofrandă legănată înaintea DOMNULUI.

28 Şi Moise le-a luat de pe mâinile lor şi le-a ars pe altar peste ofranda arsă, ele au fost consacrări ca aromă dulce, aceasta este ofrandă făcută prin foc DOMNULUI.

29 Şi Moise a luat pieptul şi l-a legănat ca ofrandă legănată înaintea DOMNULUI, căci din berbecul consacrării pieptul era partea lui Moise, precum DOMNUL a poruncit lui Moise.

30 Şi Moise a luat din untdelemnul ungerii şi din sângele care era pe altar, şi l-a stropit pe Aaron şi pe veşmintele lui şi pe fiii săi şi pe veşmintele fiilor săi, împreună cu el; şi a sfinţit pe Aaron şi veşmintele lui, şi pe fiii săi şi veşmintele lor, împreună cu el.

31 Şi Moise le-a spus lui Aaron şi fiilor săi: Fierbeţi carnea la uşa tabernacolului întâlnirii; şi acolo mâncaţi-o cu pâinea ce este în coşul consacrării, precum am poruncit eu, spunând: Aaron şi fiii săi o să mănânce.

32 Şi ceea ce rămâne din carne şi din pâine să o ardeţi cu foc.

33 Şi să nu ieşiţi pe uşa tabernacolului întâlnirii în cele şapte zile, până ce zilele consacrării voastre ajung la sfârşit, pentru că în şapte zile el vă va consacra.

34 Precum a făcut el astăzi, astfel a poruncit DOMNUL să facem, pentru a face ispăşire pentru voi.

35 De aceea să locuiţi la uşa tabernacolului întâlnirii zi şi noapte, şapte zile, şi să păziţi însărcinarea DOMNULUI, ca să nu muriţi, pentru că aşa îmi este poruncit.

36 Astfel Aaron şi fiii săi au împlinit toate lucrurile pe care DOMNUL le-a poruncit prin mâna lui Moise.

9

1 Şi s-a întâmplat în a opta zi, Moise a chemat pe Aaron şi pe fiii săi şi pe bătrânii Israelului;

2 Şi i-a spus lui Aaron: Ia-ţi un viţel tânăr ca ofrandă pentru păcat şi un berbec pentru ofrandă arsă, fără cusur şi adu-i înaintea DOMNULUI.

3 Şi copiilor lui Israel să le vorbeşti, spunând: Luaţi un ied dintre capre ca ofrandă pentru păcat; şi un viţel şi un miel, amândoi de un an, fără cusur, pentru ofrandă arsă;

4 De asemenea un taur şi un berbec pentru ofrande de pace pentru a sacrifica înaintea DOMNULUI; şi un dar de mâncare amestecat cu untdelemn, pentru că astăzi DOMNUL vi se va arăta.

5 Şi ei au adus ceea ce Moise a poruncit, înaintea tabernacolului întâlnirii; şi toată adunarea s-a apropiat şi a stat în picioare înaintea DOMNULUI.

6 Şi Moise a spus: Acesta este lucrul pe care DOMNUL l-a poruncit ca voi să îl faceţi; şi gloria DOMNULUI vi se va arăta.

7 Şi Moise i-a spus lui Aaron: Du-te la altar şi adu ofranda ta pentru păcat şi ofranda ta arsă, şi fă ispăşire pentru tine însuţi şi pentru popor, şi adu ofranda poporului şi fă ispăşire pentru ei, precum DOMNUL a poruncit.

8 De aceea Aaron a mers la altar şi a înjunghiat viţelul ofrandei pentru păcat, care era pentru el.

9 Şi fiii lui Aaron au adus sângele la el, iar el a înmuiat degetul său în sânge şi l-a pus pe coarnele altarului şi a turnat sângele la baza altarului;

10 Dar grăsimea şi rinichii şi lobul de pe ficatul ofrandei pentru păcat, le-a ars pe altar; precum DOMNUL a poruncit lui Moise.

11 Şi carnea şi pielea le-a ars cu foc în afara taberei.

12 Şi a înjunghiat ofranda arsă, şi fiii lui Aaron i-au prezentat sângele, pe care el l-a stropit de jur împrejur peste altar.

13 Şi i-au prezentat ofranda arsă, cu bucăţile ei şi capul; şi le-a ars pe altar.

14 Şi a spălat măruntaiele şi picioarele şi le-a ars peste ofranda arsă pe altar.

15 Şi a adus darul poporului şi a luat ţapul, care era ofranda pentru păcat pentru popor şi l-a înjunghiat şi l-a oferit pentru păcat, precum pe cel dintâi.

16 Şi a adus ofranda arsă şi a oferit-o conform rânduielii.

17 Şi a adus darul de mâncare şi a luat o mână plină din el şi l-a ars pe altar, lângă sacrificiul ars de dimineaţă.

18 A înjunghiat de asemenea taurul şi berbecul ca sacrificiu al ofrandelor de pace, care era pentru popor; şi fiii lui Aaron i-au prezentat sângele, pe care el l-a stropit peste altar de jur împrejur,

19 Şi grăsimea taurului şi a berbecului, noada şi ce acoperă măruntaiele şi rinichii şi lobul de pe ficat;

20 Şi ei au pus grăsimea peste piepturile sacrificiului, iar el a ars grăsimea pe altar.

21 Şi piepturile şi spata dreaptă Aaron le-a legănat ca ofrandă legănată înaintea DOMNULUI; precum a poruncit Moise.

22 Şi Aaron şi-a ridicat mâna spre popor şi l-a binecuvântat şi a coborât de la aducerea ofrandei pentru păcat şi de la ofranda arsă şi de la ofrandele de pace.

23 Şi Moise şi Aaron au intrat în tabernacolul întâlnirii, şi au ieşit şi au binecuvântat poporul; şi gloria DOMNULUI s-a arătat întregului popor.

24 Şi a ieşit un foc de dinaintea DOMNULUI şi a mistuit de pe altar, ofranda arsă şi grăsimea, tot poporul când a văzut aceasta a strigat şi a căzut cu feţele la pământ.

10

1 Şi Nadab şi Abihu, fiii lui Aaron, au luat fiecare tămâietoarea lui şi au pus foc în ele şi au pus tămâie deasupra şi au oferit foc străin înaintea DOMNULUI, ceea ce el nu le poruncise.

2 Şi a ieşit foc de la DOMNUL şi i-a mistuit, iar ei au murit înaintea DOMNULUI.

3 Atunci Moise i-a spus lui Aaron: Aceasta este ceea ce DOMNUL a vorbit, spunând: Eu voi fi sfinţit în cei ce se apropie de mine şi înaintea întregului popor eu voi fi glorificat. Şi Aaron a tăcut.

4 Şi Moise a chemat pe Mişael şi Eliţafan, fiii lui Uziel, unchiul lui Aaron, şi le-a spus: Apropiaţi-vă, duceţi pe fraţii voştri de dinaintea sanctuarului, afară din tabără.

5 Astfel s-au apropiat şi i-au dus în tunicile lor, afară din tabără; precum spusese Moise.

6 Şi Moise i-a zis lui Aaron şi lui Eleazar şi lui Itamar, fiii săi: Nu vă descoperiţi capetele, nici nu vă sfâşiaţi hainele, ca nu cumva să muriţi şi ca nu cumva să vină furie peste tot poporul; ci lăsaţi pe fraţii voştri, întreaga casă a lui Israel, să plângă arderea pe care DOMNUL a aprins-o.

7 Şi să nu ieşiţi de la uşa tabernacolului întâlnirii ca nu cumva să muriţi, pentru că untdelemnul ungerii DOMNULUI este peste voi. Şi ei au făcut conform cuvântului lui Moise.

8 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Aaron, zicând:

9 Să nu bei nici vin nici băutură tare, nici tu, nici fiii tăi cu tine, când intraţi în tabernacolul întâlnirii, ca să nu muriţi, acesta să fie un statut pentru totdeauna, prin toate generaţiile voastre;

10 Şi ca să puteţi deosebi între ce este sfânt şi ce nu este sfânt şi între ce este curat şi ce nu este curat.

11 Şi să îi învăţaţi pe copiii lui Israel toate statutele pe care DOMNUL le-a spus prin mâna lui Moise.

12 Şi Moise i-a vorbit lui Aaron şi lui Eleazar şi lui Itamar, fiii săi care rămăseseră: Luaţi darul de mâncare care rămâne din ofrandele DOMNULUI făcute prin foc şi mâncaţi-l fără dospeală lângă altar, pentru că acesta este preasfânt.

13 Şi mâncaţi-l în locul sfânt, deoarece este dreptul tău şi dreptul fiilor tăi, din sacrificiile făcute prin foc DOMNULUI, pentru că aşa mi s-a poruncit.

14 Şi pieptul legănat şi spata săltată să le mâncaţi într-un loc curat; tu şi fiii tăi şi fiicele tale cu tine, pentru că acestea sunt dreptul tău şi dreptul fiilor tăi, care sunt date din sacrificiile ofrandelor de pace ale copiilor lui Israel.

15 Spata săltată şi pieptul legănat să le aducă împreună cu ofrandele făcute prin foc din grăsime, ca să le legene ca ofrandă legănată înaintea DOMNULUI; şi aceasta să fie a ta şi a fiilor tăi cu tine, printr-un statut veşnic; precum DOMNUL a poruncit.

16 Şi Moise a căutat cu atenţie ţapul ofrandei pentru păcat şi, iată, acesta era ars, şi s-a mâniat pe Eleazar şi Itamar, fiii lui Aaron, care rămăseseră în viaţă, spunând:

17 De ce nu aţi mâncat ofranda pentru păcat în locul sfânt, văzând că aceasta este preasfântă şi că Dumnezeu v-a dat-o ca să purtaţi nelegiuirea adunării, pentru a face ispăşire pentru ei înaintea DOMNULUI?

18 Iată, sângele lui nu a fost adus înăuntrul locului sfânt; voi într-adevăr trebuia să o fi mâncat în locul sfânt, precum am poruncit.

19 Şi Aaron i-a vorbit lui Moise: Iată, astăzi ei şi-au oferit ofranda pentru păcat şi ofranda lor arsă înaintea DOMNULUI; şi astfel de lucruri mi s-au întâmplat; şi dacă aş fi mâncat ofranda de păcat astăzi, ar fi fost acceptată aceasta înaintea ochilor DOMNULUI?

20 Şi când Moise a auzit aceasta, a fost mulţumit.

11

1 Şi DOMNUL le-a vorbit lui Moise şi lui Aaron, spunându-le:

2 Vorbeşte copiilor lui Israel, spunând: Acestea sunt animalele pe care să le mâncaţi dintre toate animalele de pe pământ.

3 Orice desparte copita şi este cu copită bifurcată şi rumegă hrana, printre animale, pe acelea să le mâncaţi.

4 Totuşi pe acestea să nu le mâncaţi dintre cele ce rumegă, sau dintre cele cu unghie despicată; cămila, pentru că rumegă hrana, dar nu desparte unghia; vă este necurată.

5 Şi iepurele de stâncă, deoarece rumegă hrana, dar nu desparte unghia; vă este necurat.

6 Şi iepurele de câmp, pentru că el rumega hrana, dar nu desparte unghia; vă este necurat.

7 Şi porcul, deşi are unghia despicată şi este cu copită bifurcată, totuşi el nu rumegă hrana; vă este necurat.

8 Din carnea lor să nu mâncaţi şi trupul lor mort să nu îl atingeţi; vă sunt necurate.

9 Pe acestea să le mâncaţi din tot ce este în ape; orice are aripioare şi solzi în ape, în mări şi în râuri, pe acelea să le mâncaţi.

10 Şi tot ce nu are aripioare şi solzi în mări şi în râuri, din tot ce mişcă în ape şi din orice vieţuitoare ce este în ape, acelea să vă fie o urâciune;

11 Da, să vă fie o urâciune; să nu mâncaţi din carnea lor şi trupurile lor moarte să vă fie o urâciune.

12 Orice nu are aripioare nici solzi în ape, fie o urâciune.

13 Şi acestea sunt cele care să vă fie o urâciune printre păsări; să nu fie mâncate, sunt o urâciune; acvila şi vulturul bărbos şi vulturul pescar,

14 Şi vulturul şi uliul după felul său;

15 Fiecare corb după felul său;

16 Şi bufniţa şi şoimul de noapte şi cucul şi şoimul după felul său,

17 Şi cucuveaua şi cormoranul şi bufniţa mare,

18 Şi lebăda şi pelicanul şi vulturul egiptean,

19 Şi barza, stârcul după felul său şi nagâţul şi liliacul.

20 Toate zburătoarele care se târăsc, umblând pe toate patru picioarele, să vă fie o urâciune.

21 Totuşi pe acestea să le mâncaţi din fiecare lucru zburător care se târăşte mergând pe toate patru picioarele, care au fluierele picioarelor deasupra labelor lor, ca să sară cu totul de pe pământ.

22 Chiar pe acestea dintre ele să le mâncaţi: lăcusta după felul ei şi lăcusta pleşuvă după felul ei şi scarabeul după felul său şi cosaşul după felul său.

23 Dar orice alt lucru zburător care se târăşte, care are patru picioare, să vă fie o urâciune.

24 Şi din cauza acestora voi veţi fi necuraţi, oricine atinge trupul lor mort să fie necurat până seara.

25 Şi oricine trebuie să poarte orice din trupul lor mort să îşi spele hainele şi să fie necurat până seara.

26 Trupurile moarte ale fiecărui animal care desparte unghia şi nu este cu copită bifurcată, nici nu rumegă mâncarea, vă sunt necurate, fiecare om ce le atinge să fie necurat.

27 Şi orice merge pe labele sale, printre toate felurile de vieţuitoare care merg pe toate patru picioarele, acelea vă sunt necurate, oricine atinge trupul lor mort să fie necurat până seara.

28 Şi cel ce poartă trupul lor mort să îşi spele hainele şi să fie necurat până seara, vă sunt necurate.

29 Acestea de asemenea vă vor fi necurate printre târâtoarele ce se târăsc pe pământ; nevăstuica şi şoarecele şi ţestoasa după felul ei,

30 Şi dihorul şi cameleonul şi şopârla şi melcul şi cârtiţa.

31 Acestea vă sunt necurate printre toate cele ce se târăsc, oricine le atinge, după ce vor fi murit, să fie necurat până seara.

32 Şi orice lucru ce cade pe ele, după ce vor fi murit, să fie necurat; fie acesta orice vas de lemn, sau haină, sau piele, sau sac, orice vas în care se face ceva, să fie pus în apă şi să fie necurat până seara; astfel să fie el curăţat.

33 Şi fiecare vas de pământ, în care cade ceva din ele, orice este în ele să fie necurat; şi să îl spargeţi.

34 Din toată mâncarea care este de mâncat, peste care vine o asemenea apă să fie necurată; şi toată băutura care este de băut în orice astfel de vas să fie necurată.

35 Şi orice lucru peste care cade orice parte din trupul lor mort să fie necurat; fie cuptor sau vatră pentru oale, să fie dărâmate, pentru că sunt necurate şi să vă fie necurate.

36 Totuşi o fântână sau groapă, în care este abundenţă de apă, să fie curată, dar ce atinge trupul lor mort să fie necurat.

37 Şi dacă ceva din trupul lor mort cade pe orice sămânţă de semănat care este pentru a fi semănată, aceasta să fie curată.

38 Dar dacă ceva apă este pusă peste sămânţă şi vreo parte din trupul lor mort cade acolo, să vă fie necurată.

39 Şi dacă vreun animal, din care voi puteţi mânca, moare, cel ce atinge trupul lui mort să fie necurat până seara.

40 Şi cel ce mănâncă din trupul mort al acestuia să îşi spele hainele şi să fie necurat până seara; de asemenea cel ce cară trupul mort al lui să-şi spele hainele şi să fie necurat până seara.

41 Şi fiecare târâtoare ce se târăşte pe pământ să fie o urâciune; să nu fie mâncată.

42 Orice merge pe pântece şi orice merge pe toate patru picioarele, sau orice are mai multe picioare printre toate târâtoarele ce se târăsc pe pământ, pe acelea să nu le mâncaţi, pentru că sunt urâciune.

43 Să nu vă faceţi sufletele urâcioase cu vreo târâtoare ce se târăşte pe pământ, nici să nu vă faceţi necuraţi cu ele, ca să nu fiţi pângăriţi prin ele.

44 Pentru că eu sunt DOMNUL Dumnezeul vostru, de aceea sfinţiţi-vă şi veţi fi sfinţi; căci eu sunt sfânt, să nu vă pângăriţi cu niciun fel de târâtoare ce se târăşte pe pământ.

45 Pentru că eu sunt DOMNUL care vă aduce din ţara Egiptului, pentru a fi Dumnezeul vostru; de aceea fiţi sfinţi, căci eu sunt sfânt.

46 Aceasta este legea despre animale şi despre păsări şi despre fiecare vieţuitoare care mişcă în ape şi despre fiecare târâtoare care se târăşte pe pământ,

47 Pentru a face o diferenţă între necurat şi curat şi între animalul care poate fi mâncat şi animalul care nu poate fi mâncat.

12

1 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:

2 Vorbeşte copiilor lui Israel, zicând: Dacă o femeie rămâne însărcinată şi naşte un copil de parte bărbătească, să fie necurată şapte zile; conform cu zilele separării, pentru infirmitatea ei, să fie necurată.

3 Şi în ziua a opta prepuţul lui să fie circumcis.

4 Şi să continue în sângele curăţirii ei treizeci şi trei de zile; să nu atingă niciun lucru sfânt, nici să nu intre în sanctuar, până când zilele purificării ei vor fi împlinite.

5 Dar dacă ea naşte un copil de parte femeiască, atunci să fie necurată două săptămâni, ca în separarea ei, şi să continue în sângele curăţirii ei şaizeci şi şase de zile.

6 Şi când zilele curăţirii ei sunt împlinite, pentru un fiu, sau pentru o fiică, să aducă un miel de un an, ca ofrandă arsă şi un porumbel tânăr sau o turturea, ca ofrandă pentru păcat, la uşa tabernacolului întâlnirii, la preot;

7 Acesta să le aducă înaintea DOMNULUI şi să facă ispăşire pentru ea; iar ea să fie curăţată de scurgerea sângerării ei. Aceasta este legea pentru cea care a născut parte bărbătească sau parte femeiască.

8 Şi dacă nu este în stare să aducă un miel, atunci să aducă două turturele, sau doi porumbei tineri; unul pentru ofranda arsă şi celălalt ca ofrandă pentru păcat; şi preotul să facă ispăşire pentru ea, iar ea să fie curată.

13

1 Şi DOMNUL le-a vorbit lui Moise şi Aaron, spunând:

2 Când un bărbat va avea pe pielea cărnii sale o umflătură, o crustă sau o pată albă şi aceasta este în pielea cărnii lui asemănătoare rănii de lepră, atunci el să fie adus la preotul Aaron, sau la unul dintre fiii săi, preoţii;

3 Şi preotul să se uite la rana din pielea cărnii; şi când părul în rană este schimbat în alb şi rana la vedere este mai adâncită decât pielea cărnii lui, aceasta este o rană de lepră; şi preotul să îl privească şi să îl declare necurat.

4 Dacă pata strălucitoare este albă în pielea cărnii lui şi la vedere nu este mai adâncă decât pielea şi părul ei nu este schimbat în alb, atunci preotul să îl închidă pe cel cu rana, şapte zile;

5 Şi preotul să se uite la el în ziua a şaptea; şi, iată, dacă rana înaintea ochilor săi este neschimbată şi rana nu se întinde pe piele, atunci preotul să îl mai închidă şapte zile;

6 Şi preotul să se uite la el din nou în a şaptea zi; şi, iată, dacă rana s-a întunecat puţin şi rana nu s-a întins pe piele, preotul să îl declare curat, este doar o crustă; iar el să îşi spele hainele şi să fie curat.

7 Dar dacă crusta se întinde mult în piele, după ce a fost văzut de preot, pentru curăţirea lui, să fie văzut de preot din nou;

8 Şi dacă preotul vede că, iată, crusta se întinde în piele, atunci preotul să îl declare necurat, aceasta este lepră.

9 Când rana de lepră este într-un bărbat, el să fie adus la preot;

10 Şi preotul să se uite la el; şi, iată, dacă umflătura este albă în piele şi a schimbat părul în alb şi este carne proaspăt vie în umflătură,

11 Aceasta este o lepră veche în pielea cărnii lui, şi preotul să îl declare necurat şi să nu îl închidă, pentru că este necurat.

12 Şi dacă lepra se întinde mult pe piele şi lepra acoperă toată pielea celui ce are rana, de la cap până în talpa piciorului său, oriunde priveşte preotul;

13 Atunci preotul să cerceteze; şi, iată, dacă lepra i-a acoperit toată carnea, să îl declare curat pe cel ce are rana; totul s-a schimbat în alb, el este curat.

14 Dar când apare pe el carne vie să fie necurat.

15 Şi preotul să se uite la carnea vie şi să îl declare a fi necurat, căci carnea vie este necurată; aceasta este lepră.

16 Sau dacă se schimbă din nou carnea vie şi este schimbată în alb, să vină la preot.

17 Şi preotul să se uite la el; şi, iată, dacă rana este schimbată în alb, atunci preotul să declare curat pe cel ce are rana, el este curat;

18 Şi carnea, în care era o ulceraţie în pielea ei, dacă s-a vindecat,

19 Şi dacă în locul ulceraţiei este o umflătură albă, sau o pată strălucitoare sau albă şi cumva roşiatică, şi aceasta să fie arătată preotului;

20 Şi dacă, după ce preotul o vede, iată, este la vedere mai adâncă decât pielea, şi părul ei este schimbat în alb, atunci preotul să îl declare necurat, aceasta este o rană de lepră izbucnită din ulceraţie.

21 Dar dacă preotul se uită la ea şi, iată, nu sunt peri albi în ea şi dacă nu este mai adâncă decât pielea, dar este cumva întunecată, atunci preotul să îl închidă şapte zile;

22 Şi dacă aceasta se întinde mult pe piele, atunci preotul să îl declare necurat, aceasta este o rană.

23 Dar dacă pata strălucitoare rămâne la locul ei şi nu se întinde, aceasta este o ulceraţie inflamată; şi preotul să îl declare curat.

24 Dar dacă este vreo carne, în pielea căreia este o inflamaţie arzătoare şi carnea vie arzătoare are o pată strălucitoare albă, cumva roşiatică sau albă,

25 Atunci preotul să se uite la ea; şi, iată, dacă părul în pata strălucitoare este schimbat în alb şi la vedere este mai adâncită decât pielea, aceasta este lepră izbucnită din inflamaţie, pentru aceasta preotul să îl declare necurat, aceasta este rana leprei.

26 Dar dacă preotul se uită la ea şi, iată, nu este niciun păr alb în pata strălucitoare şi aceasta nu este mai adâncită decât pielea din jur, dar este cumva mai întunecată, atunci preotul să îl închidă şapte zile;

27 Şi preotul să se uite la el în ziua a şaptea; şi dacă aceasta s-a întins mult pe piele, atunci preotul să îl declare necurat, aceasta este rana leprei.

28 Şi dacă pata strălucitoare rămâne la locul ei şi nu se întinde pe piele, dar este cumva mai întunecată, aceasta este o umflătură de inflamaţie; şi preotul să îl declare curat, pentru că este o inflamaţie aprinsă.

29 Dacă un bărbat sau o femeie are o rană pe cap sau pe barbă;

30 Atunci preotul să se uite la rană; şi, iată, dacă este la vedere mai adâncită decât pielea şi este în ea păr galben subţire, atunci preotul să îl declare necurat, este o eczemă, chiar lepră pe cap sau pe barbă.

31 Şi dacă preotul se uită la rana eczemei de la suprafaţa pielii şi, iată, la vedere nu este mai adâncă decât pielea şi nu este păr negru în ea, atunci preotul să îl închidă pe cel ce are rana eczemei la suprafaţa pielii, şapte zile;

32 Şi în ziua a şaptea preotul să se uite la rană; şi, iată, dacă eczema de la suprafaţa pielii nu se întinde şi în ea nu este păr galben şi eczema nu este la vedere mai adâncă decât pielea;

33 El să fie ras, dar să nu radă eczema; şi preotul să îl mai închidă, pe cel ce are eczema, şapte zile;

34 Şi în ziua a şaptea preotul să se uite la eczemă; şi, iată, dacă, eczema nu s-a întins pe piele, nici nu este la vedere mai adâncă decât pielea, atunci preotul să îl declare curat, şi să îşi spele hainele şi să fie curat.

35 Dar dacă eczema se întinde mult pe piele după curăţirea sa;

36 Atunci preotul să se uite la el; şi, iată, dacă eczema s-a întins pe piele, preotul să nu caute păr galben; el este necurat.

37 Dar dacă eczema este înaintea ochilor săi neschimbată şi acolo este păr negru crescut în ea, eczema este vindecată, el este curat, şi preotul să îl declare curat.

38 Dacă de asemenea un bărbat sau o femeie au pe pielea cărnii lor pete strălucitoare, adică pete albe strălucitoare;

39 Atunci preotul să se uite la ele; şi, iată, dacă petele strălucitoare în pielea cărnii lor sunt de un alb mai întunecat, acestea sunt pete pistruiate care cresc în piele; el este curat.

40 Şi bărbatul al cărui păr a căzut de pe capul lui, este chel; el este curat.

41 Şi bărbatul al cărui păr a căzut de pe partea capului dinspre faţa sa, este cu frunte cheală, el este curat.

42 Şi dacă este pe capul chel, sau pe fruntea cheală, o rană roşiatică, aceasta este o lepră ce a izbucnit pe capul lui chel, sau pe fruntea lui cheală.

43 Atunci preotul să se uite la ea; şi, iată, dacă umflătura rănii este alb roşiatică pe capul lui chel, sau pe fruntea lui cheală, precum lepra apare pe pielea cărnii,

44 Este un bărbat lepros, este necurat, preotul să îl declare cu desăvârşire necurat, rana lui este pe capul lui.

45 Şi cât despre lepră, cel în care este rana ei, hainele lui să fie rupte şi capul descoperit şi să pună un acoperământ peste buza de sus şi să strige: Necurat, necurat.

46 În toate zilele, cât timp este rana în cel lepros, să fie pângărit; el este necurat; să locuiască singur; în afara taberei să fie locuinţa lui.

47 De asemenea haina în care se află rana leprei, fie ea haină de lână, sau haină de in,

48 Fie în urzeală sau băteală, a inului sau a lânii; fie ea în piele sau în orice lucru făcut din piele;

49 Şi dacă rana este verzuie sau roşiatică în haină, sau în pielea hainei, fie în urzeală, sau în băteală, sau în orice lucru din piele, aceasta este o rana de lepră şi să fie arătată preotului.

50 Şi preotul să se uite la rană şi să închidă lucrul care are rana şapte zile;

51 Şi să se uite la rană în ziua a şaptea, dacă rana s-a întins în haină, fie în urzeală, fie în băteală sau în pielea hainei, sau în orice lucru care este făcut din piele, atunci rana este lepră care roade; acel lucru este necurat.

52 De aceea să ardă haina aceea, fie urzeală, fie băteală, în lână sau in, sau orice lucru din piele în care este rana, pentru că este lepră care roade; să fie ars în foc.

53 Şi dacă preotul se uită şi, iată, rana nu s-a întins în haină, fie în urzeală, fie în băteală sau în orice lucru din piele,

54 Atunci preotul să poruncească să se spele lucrul în care este rana şi să mai fie închis încă şapte zile;

55 Şi preotul să se uite la rană, după ce este spălată; şi, iată, dacă rana nu şi-a schimbat culoarea şi rana nu s-a întins, este necurată; să o arzi în foc; este roasă dinăuntru, fie pe faţă, fie pe dos.

56 Şi dacă preotul se uită la ea şi, iată, rana este cumva mai întunecată după spălare, atunci să o rupă din haină sau din piele sau din urzeală sau din băteală;

57 Şi dacă aceasta încă apare în haină, fie în urzeală, fie în băteală sau în orice lucru de piele, aceasta este o rană care se întinde, lucrul care are rana să îl arzi cu foc.

58 Şi haina, fie urzeală, fie băteală, fie orice lucru din piele, pe care îl vei spăla, dacă rana s-a depărtat de la acele lucruri, atunci să le speli a doua oară şi vor fi curate.

59 Aceasta este legea rănii de lepră într-o haină de lână sau de in, fie în urzeala, fie în băteala ei, sau în orice lucru de piele, pentru a-l declara curat, sau a-l declara necurat.

14

1 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:

2 Aceasta să fie legea leprosului în ziua curăţirii lui, să fie adus la preot;

3 Şi preotul să iasă afară din tabără; şi preotul să se uite la rană şi, iată, dacă rana de lepră este vindecată pe lepros;

4 Atunci preotul va porunci să se ia, pentru cel pregătit pentru a fi curăţit, două păsări vii şi curate şi lemn de cedru şi stacojiu şi isop;

5 Şi preotul să poruncească să fie înjunghiată, una dintre păsări într-un vas de lut peste apa curgătoare;

6 Cât despre pasărea vie, să o ia împreună cu lemnul de cedru şi stacojiul şi isopul şi să le înmoaie împreună cu pasărea vie în sângele păsării ucise peste apa curgătoare;

7 Şi să stropească, pe cel ce este pregătit pentru a fi curăţit de lepră, de şapte ori şi să îl declare curat şi să lase pasărea vie liberă în câmp deschis.

8 Şi cel ce este pregătit pentru a fi curăţit să îşi spele hainele şi să îşi radă tot părul şi să se spele în apă, ca să fie curat; şi după aceea să intre în tabără şi să rămână afară din cortul lui şapte zile.

9 Dar aşa să fie în ziua a şaptea, el să îşi radă tot părul de pe cap şi barba şi sprâncenele, chiar tot părul să şi-l radă; şi să îşi spele hainele, de asemenea să îşi spele carnea în apă şi va fi curat.

10 Şi în ziua a opta să ia doi miei fără cusur şi o mioară de un an, fără cusur, şi trei zecimi dintr-o măsură de floarea făinii pentru un dar de mâncare, amestecată cu untdelemn şi un log de untdelemn.

11 Şi preotul care îl curăţă să prezinte bărbatul ce este pentru curăţire şi acele lucruri, înaintea DOMNULUI, la uşa tabernacolului întâlnirii;

12 Şi preotul să ia un miel şi să îl ofere ca ofrandă pentru fărădelege şi logul de untdelemn şi să le legene ca ofrandă legănată înaintea DOMNULUI;

13 Şi să înjunghie mielul în locul în care va înjunghia ofranda pentru păcat şi ofranda arsă, în locul sfânt, căci precum ofranda pentru păcat este a preotului, astfel este şi ofranda pentru fărădelege, aceasta este preasfântă;

14 Şi preotul să ia câtva sânge din ofranda pentru fărădelege şi preotul să îl pună pe vârful urechii drepte a celui pregătit pentru a fi curăţit şi pe degetul mare de la mâna lui dreaptă şi pe degetul mare de la piciorul lui drept;

15 Şi preotul să ia câtva din logul de untdelemn şi să îl toarne în palma mâinii sale stângi;

16 Şi preotul să îşi înmoaie degetul drept în untdelemnul care este în palma mâinii stângi şi să stropească din untdelemn cu degetul său de şapte ori înaintea DOMNULUI;

17 Şi din restul untdelemnului care este în mâna sa, preotul să pună pe vârful urechii drepte a celui pregătit pentru a fi curăţit şi pe degetul mare de la mâna lui dreaptă şi peste degetul mare de la piciorul lui drept, peste sângele ofrandei pentru fărădelege;

18 Şi rămăşiţa din untdelemnul care este în mâna preotului să o toarne pe capul celui pregătit pentru a fi curăţit, şi preotul să facă ispăşire pentru el înaintea DOMNULUI.

19 Şi preotul să aducă ofranda pentru păcat şi să facă ispăşire pentru cel pregătit pentru a fi curăţit de necurăţia sa; şi după aceea să înjunghie ofranda arsă;

20 Şi preotul să aducă ofranda arsă şi darul de mâncare pe altar, şi preotul să facă ispăşire pentru el şi el să fie curat.

21 Iar dacă este sărac şi nu poate aduce atât de mult, atunci să ia un miel ca ofrandă pentru fărădelege ca să fie legănată, pentru a se face ispăşire pentru el, şi o zecime dintr-o măsură de floarea făinii amestecată cu untdelemn, ca dar de mâncare, şi un log de untdelemn;

22 Şi două turturele sau doi pui de porumbei, precum este în stare să aducă; şi una să fie ofrandă pentru păcat iar cealaltă ofrandă arsă.

23 Şi să le aducă în ziua a opta pentru curăţirea sa, la preot, la uşa tabernacolului întâlnirii, înaintea DOMNULUI.

24 Şi preotul să ia mielul ofrandei pentru fărădelege şi logul de untdelemn şi preotul să le legene ca ofrandă legănată înaintea DOMNULUI;

25 Şi să înjunghie mielul ofrandei pentru fărădelege, şi preotul să ia câtva din sângele ofrandei pentru fărădelege şi să îl pună pe vârful urechii drepte a celui pregătit pentru a fi curăţit, şi pe degetul mare de la mâna lui dreaptă şi pe degetul mare de la piciorul lui drept;

26 Şi preotul să toarne din untdelemn în palma mâinii sale stângi;

27 Şi preotul să stropească cu degetul său drept câtva din untdelemnul care este în mâna lui stângă, de şapte ori înaintea DOMNULUI;

28 Şi preotul să pună din untdelemnul care este în mâna sa pe vârful urechii drepte a celui pregătit pentru a fi curăţit şi pe degetul mare de la mâna sa dreaptă şi pe degetul mare de la piciorul lui drept, peste locul sângelui ofrandei pentru fărădelege;

29 Şi restul untdelemnului care este în mâna preotului să îl pună peste capul celui pregătit pentru a fi curăţit, pentru a se face ispăşire pentru el înaintea DOMNULUI.

30 Şi să aducă pe una dintre turturele, sau unul dintre porumbeii tineri, precum este în stare să aducă;

31 Precum este el în stare să le aducă, pe una ca ofrandă pentru păcat şi pe cealaltă ca ofrandă arsă, cu darul de mâncare, şi preotul să facă ispăşire pentru cel pregătit, pentru a fi curăţit înaintea DOMNULUI.

32 Aceasta este legea celui în care este rana de lepră, a cărui mână nu este în stare să aducă cele ţinând de curăţirea lui.

33 Şi DOMNUL le-a vorbit lui Moise şi lui Aaron, spunând:

34 După ce veţi fi intrat în ţara Canaanului, pe care eu v-o dau ca stăpânire, şi pun rana de lepră într-o casă din ţara stăpânirii voastre;

35 Şi proprietarul casei să vină şi să spună preotului, spunând: Mi se pare că este ceva ca o rană în casă,

36 Atunci preotul să poruncească să fie golită casa înainte ca preotul să meargă să se uite la rană, ca să nu se facă necurate toate câte sunt în casă, şi după aceea preotul să intre să se uite la casă;

37 Şi să se uite la rană şi, iată, dacă rana este în pereţii casei, cu adâncituri mici, verzui sau roşiatice, care la vedere sunt mai adânci decât peretele,

38 Atunci preotul să iasă din casă la uşa casei şi să închidă casa şapte zile;

39 Şi preotul să vină din nou în ziua a şaptea şi să se uite; şi, iată, dacă rana se întinde în pereţii casei,

40 Atunci să poruncească preotul ca ei să scoată pietrele în care este rana şi să le arunce într-un loc necurat în afara oraşului;

41 Şi să facă să fie răzuită casa pe dinăuntru de jur împrejur, iar ei să toarne tărâna pe care l-au răzuit în afara oraşului, într-un loc necurat;

42 Şi să ia alte pietre şi să le pună în locul acelor pietre; iar el să ia alt mortar şi să tencuiască astfel casa.

43 Şi dacă rana se întoarce înapoi şi izbucneşte în casă, după ce a scos pietrele şi după ce a răzuit casa şi după ce aceasta este tencuită,

44 Atunci preotul să vină şi să se uite şi, iată, dacă rana s-a întins în casă, este lepră care roade în casă, aceasta este necurată.

45 Şi el să dărâme casa, pietrele ei şi lemnăria acesteia şi tot mortarul casei; şi să le care afară din oraş, într-un loc necurat.

46 Mai mult, cel ce intră în casă în timpul cât aceasta este închisă, să fie necurat până seara.

47 Şi cel ce se culcă în casă să îşi spele hainele; şi cel ce mănâncă în casă să îşi spele hainele.

48 Şi dacă preotul intră şi se uită şi, iată, rana nu s-a întins în casă, după ce casa a fost tencuită, atunci preotul să declare casa curată, deoarece rana este vindecată.

49 Şi să ia, pentru a curăţa casa, două păsări împreună cu lemn de cedru şi stacojiu şi isop;

50 Şi să ucidă pe una dintre pasări într-un vas de lut peste apa curgătoare;

51 Şi să ia lemnul de cedru şi isopul şi stacojiul şi pasărea vie şi să le înmoaie în sângele păsării ucise şi în apa curgătoare şi să stropească de şapte ori casa;

52 Şi casa să o cureţe cu sângele păsării şi cu apa curgătoare şi cu pasărea vie şi cu lemnul de cedru şi cu isopul şi cu stacojiul;

53 Dar să lase pasărea să plece în afara cetăţii, în câmp deschis şi să facă ispăşire pentru casă, şi aceasta să fie curată.

54 Aceasta este legea pentru toate felurile de rană de lepră şi a eczemei,

55 Şi pentru lepra hainei şi a casei,

56 Şi pentru o umflătură şi pentru o crustă şi pentru o pată strălucitoare,

57 Pentru a învăţa pe alţii când este necurat şi când este curat, aceasta este legea leprei.

15

1 Şi DOMNUL le-a vorbit lui Moise şi lui Aaron, zicând:

2 Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: Când vreun bărbat are o scurgere din carnea lui, din cauza scurgerii lui, este necurat.

3 Şi aceasta să fie necurăţenia lui, în scurgerea lui, fie carnea lui curge cu scurgerea lui, fie carnea lui este închisă de la scurgerea lui, aceasta este necurăţia lui.

4 Fiecare pat, pe care se culcă cel ce are scurgerea, este necurat, şi fiecare lucru, pe care şade el, să fie necurat.

5 Şi oricine atinge patul lui să îşi spele hainele şi să se îmbăieze în apă şi să fie necurat până seara.

6 Şi cel ce şade pe orice lucru pe care a şezut cel ce are scurgerea să îşi spele hainele şi să se îmbăieze în apă şi să fie necurat până seara.

7 Şi cel ce atinge carnea celui ce are scurgerea să îşi spele hainele şi să se îmbăieze în apă şi să fie necurat până seara.

8 Şi dacă cel ce are scurgerea scuipă peste cel ce este curat, atunci acela să îşi spele hainele şi să se îmbăieze în apă şi să fie necurat până seara.

9 Şi orice şea, pe care călăreşte cel ce are scurgerea, să fie necurată.

10 Şi oricine atinge orice lucru care a fost sub el, să fie necurat până seara, şi cel ce va căra oricare din acele lucruri să îşi spele hainele şi să se îmbăieze şi să fie necurat până seara.

11 Şi pe oricine atinge cel ce are scurgerea şi nu şi-a clătit mâinile sale în apă, să îşi spele hainele şi să se îmbăieze şi să fie necurat până seara.

12 Şi vasele de lut, pe care le-a atins cel ce are scurgerea, să fie sparte; şi fiecare vas de lemn să fie clătit în apă.

13 Şi când cel ce are o scurgere este curăţat de scurgerea sa, atunci el să îşi numere şapte zile pentru curăţirea sa şi să îşi spele hainele şi să îşi îmbăieze carnea în apă curgătoare şi să fie curat.

14 Şi în ziua a opta să ia pentru el două turturele, sau doi porumbei tineri şi să vină înaintea DOMNULUI la uşa tabernacolului întâlnirii şi să le dea preotului;

15 Şi preotul să le aducă, una ca ofrandă pentru păcat şi cealaltă ca ofrandă arsă; şi preotul să facă ispăşire pentru el înaintea DOMNULUI, pentru scurgerea lui.

16 Şi dacă sămânţa de împreunare a vreunui bărbat iese din el, atunci să îşi spele toată carnea în apă şi să fie necurat până seara.

17 Şi fiecare haină şi fiecare piele, pe care este sămânţa de împreunare, să fie spălată cu apă şi să fie necurată până seara.

18 De asemenea femeia cu care bărbatul se va culca cu sămânţa împreunării, amândoi să se îmbăieze în apă şi să fie necuraţi până seara.

19 Şi dacă vreo femeie are o scurgere şi scurgerea în carnea ei este sânge, să fie separată şapte zile, şi oricine o atinge să fie necurat până seara.

20 Şi fiecare lucru pe care ea se culcă în separarea ei să fie necurat; orice lucru pe care ea şade, de asemenea să fie necurat.

21 Şi oricine îi atinge patul să îşi spele hainele şi să se îmbăieze în apă şi să fie necurat până seara.

22 Şi oricine atinge orice lucru pe care ea a şezut să îşi spele hainele şi să se îmbăieze în apă şi să fie necurat până seara.

23 Şi dacă este ceva pe patul ei, sau vreun lucru pe care ea şade, când el îl atinge, să fie necurat până seara.

24 Şi dacă un bărbat se culcă cu ea şi necurăţia ei este peste el, să fie necurat şapte zile; şi tot patul pe care el se culcă să fie necurat.

25 Şi dacă o femeie are o scurgere din sângele ei multe zile, mai mult timp decât zilele separării ei; toate zilele scurgerii necurăţiei ei să fie la fel ca zilele separării ei, ea să fie necurată.

26 Orice pat pe care se culcă în toate zilele scurgerii ei, să îi fie ca patul zilelor separării ei, şi pe orice lucru se aşază să fie necurat, ca necurăţia separării ei.

27 Şi oricine atinge acele lucruri să fie necurat şi să îşi spele hainele şi să se îmbăieze în apă şi să fie necurat până seara.

28 Dar dacă ea este curăţată de scurgerea ei, atunci să îşi numere şapte zile şi după aceea să fie curată.

29 Şi în ziua a opta să ia pentru ea două turturele, sau doi porumbei tineri şi să îi aducă la preot, la uşa tabernacolului întâlnirii.

30 Şi preotul să o aducă pe una ca ofrandă pentru păcat şi pe cealaltă ca ofrandă arsă; şi preotul să facă ispăşire pentru ea înaintea DOMNULUI, pentru scurgerea necurăţiei ei.

31 Astfel să separaţi pe copiii lui Israel de necurăţiile lor; ca să nu moară în necurăţiile lor, când ei spurcă tabernacolul meu care este între ei.

32 Aceasta este legea celui ce are o scurgere şi a aceluia căruia îi iese sămânţa din el şi este întinat de acestea;

33 Şi a celei bolnave cu necurăţia ei şi a celui ce are o scurgere, a bărbatului sau a femeii şi a celui ce se culcă cu cea care este necurată.

16

1 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise după moartea celor doi fii ai lui Aaron, când au oferit înaintea DOMNULUI şi au murit.

2 Şi DOMNUL i-a zis lui Moise: Spune-i lui Aaron, fratele tău, să nu vină tot timpul în locul sfânt dinăuntrul perdelei, care este înaintea şezământului milei de deasupra chivotului, ca să nu moară, pentru că eu voi apărea în norul de peste şezământul milei.

3 Astfel să vină Aaron în locul sfânt, cu un taur tânăr ca ofrandă pentru păcat, şi cu un berbec ca ofrandă arsă.

4 Să îmbrace tunica sfântă de in şi să aibă izmenele de in peste carnea sa şi să fie încins cu un brâu de in şi cu mitra de in să fie împodobit, acestea sunt sfintele veştminte; de aceea să îşi spele carnea în apă şi astfel să le îmbrace.

5 Şi să ia din adunarea copiilor lui Israel doi ţapi tineri dintre capre, ca ofrandă pentru păcat, şi un berbec ca ofrandă arsă.

6 Şi Aaron să aducă taurul său al ofrandei pentru păcat, care este pentru el, şi să facă ispăşire pentru el şi pentru casa lui.

7 Şi să ia cei doi ţapi şi să îi prezinte înaintea DOMNULUI la uşa tabernacolului întâlnirii.

8 Şi Aaron să arunce sorţii peste cei doi ţapi, un sorţ pentru DOMNUL şi celălalt sorţ pentru ţapul ispăşitor.

9 Şi Aaron să aducă ţapul peste care a căzut sorţul DOMNULUI şi să îl ofere ca ofrandă pentru păcat.

10 Dar ţapul peste care a căzut sorţul să fie ţap ispăşitor, să fie prezentat viu înaintea DOMNULUI, să facă ispăşire cu el şi pentru a-l lăsa să plece în pustie, ca ţap ispăşitor.

11 Şi Aaron să aducă taurul ofrandei pentru păcat, care este pentru el, şi să facă ispăşire pentru el şi pentru casa lui, şi să înjunghie taurul ofrandei pentru păcat, care este pentru el;

12 Şi să ia o tămâietoare plină cu cărbuni, arzând din focul de la altarul dinaintea DOMNULUI, şi mâinile sale pline de tămâie dulce, zdrobită mărunt, şi să le aducă înăuntrul perdelei;

13 Şi să pună tămâia peste focul dinaintea DOMNULUI, ca norul tămâiei să acopere şezământul milei, care este deasupra mărturiei, ca el să nu moară;

14 Şi să ia din sângele taurului şi să îl stropească cu degetul său peste şezământul milei înspre est; şi să stropească cu degetul său de şapte ori, din sânge, înaintea şezământului milei.

15 Apoi să înjunghie ţapul ofrandei pentru păcat, care este pentru popor, şi să aducă sângele lui înăuntrul perdelei şi să facă cu acel sânge la fel cum a făcut cu sângele taurului, şi să îl stropească peste şezământul milei şi înaintea şezământului milei;

16 Şi să facă ispăşire pentru locul sfânt, din cauza necurăţiilor copiilor lui Israel şi din cauza fărădelegilor lor în toate păcatele lor, şi astfel să facă pentru tabernacolul întâlnirii, care rămâne printre ei în mijlocul necurăţiilor lor.

17 Şi să nu fie niciun om în tabernacolul întâlnirii când intră el, pentru a face ispăşire în locul sfânt, până când iese şi până când nu a făcut ispăşire pentru el şi pentru casa sa şi pentru toată adunarea lui Israel.

18 Şi să iasă la altarul, care este înaintea DOMNULUI, şi să facă ispăşire pentru el; şi să ia din sângele taurului şi din sângele ţapului şi să îl pună pe coarnele altarului de jur împrejur.

19 Şi să stropească din sânge peste acesta cu degetul său, de şapte ori, şi să îl cureţe şi să îl sfinţească de necurăţiile copiilor lui Israel.

20 Şi după ce a terminat cu împăcarea locului sfânt şi a tabernacolului întâlnirii şi a altarului, să aducă ţapul viu;

21 Şi Aaron să îşi pună amândouă mâinile pe capul ţapului viu şi să mărturisească peste el toate nelegiuirile copiilor lui Israel, şi toate fărădelegile lor în toate păcatele lor, punându-le pe capul ţapului şi să îl trimită să plece departe în pustie, prin mâna unui bărbat pregătit;

22 Şi ţapul să poarte pe el toate nelegiuirile lor într-un pământ nelocuit, şi să lase ţapul să plece în pustie.

23 Şi Aaron să intre în tabernacolul întâlnirii şi să dezbrace veşmintele de in, pe care le-a îmbrăcat, când a intrat în locul sfânt, şi să le lase acolo;

24 Şi să îşi spele carnea cu apă în locul sfânt şi să îşi îmbrace veşmintele şi să iasă înainte şi să aducă ofranda sa arsă şi ofranda arsă a poporului, şi să facă ispăşire pentru el şi pentru popor.

25 Şi grăsimea ofrandei pentru păcat o să ardă pe altar.

26 Şi cel ce lasă ţapul să plece, ţapul ispăşitor, să îşi spele hainele şi să îşi îmbăieze carnea în apă, şi după aceea să intre în tabără.

27 Şi taurul ca ofrandă pentru păcat şi ţapul ca ofrandă pentru păcat, al căror sânge a fost adus înăuntru pentru a se face ispăşire în locul sfânt, să fie duşi afară din tabără, iar ei să ardă în foc pielea lor şi carnea lor şi balega lor.

28 Şi cel ce le arde să îşi spele hainele şi să îşi îmbăieze carnea în apă, şi după aceea să intre în tabără.

29 Şi acesta să vă fie un statut pentru totdeauna, în luna a şaptea, în ziua a zecea a lunii, să vă chinuiţi sufletele şi să nu faceţi deloc nicio lucrare, nici cel din ţara voastră, nici străinul care locuieşte temporar printre voi;

30 Pentru că în ziua aceea preotul va face ispăşire pentru voi, pentru a vă curăţa ca să fiţi curaţi de toate păcatele voastre înaintea DOMNULUI.

31 Aceasta fie un sabat al odihnei şi să vă chinuiţi sufletele, printr-un statut pentru totdeauna.

32 Şi preotul, pe care el îl va unge şi pe care îl va consacra pentru a servi în serviciul de preot în locul tatălui său, să facă ispăşirea şi să îmbrace veşmintele de in, veştmintele sfinte;

33 Şi să facă ispăşire pentru sanctuarul sfânt şi să facă ispăşire pentru tabernacolul întâlnirii şi pentru altar, şi să facă ispăşire pentru preoţi şi pentru tot poporul adunării.

34 Şi acesta să vă fie un statut veşnic, pentru a face ispăşire pentru copiii lui Israel pentru toate păcatele lor, o singură dată pe an. Iar el a făcut precum DOMNUL i-a poruncit lui Moise.

17

1 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, zicând:

2 Vorbeşte lui Aaron şi fiilor săi şi tuturor copiilor lui Israel şi spune-le: Acesta este lucrul pe care DOMNUL l-a poruncit spunând:

3 Orice bărbat din casa lui Israel, care înjunghie un bou sau miel sau capră, în tabără, sau îl înjunghie în afara taberei,

4 Şi nu îl aduce la uşa tabernacolului întâlnirii, pentru a aduce un dar DOMNULUI înaintea tabernacolului DOMNULUI, sânge să i se impute acelui bărbat; el a vărsat sânge; şi acel bărbat să fie stârpit din mijlocul poporului său;

5 Pentru ca aceşti copii ai lui Israel să îşi aducă sacrificiile, pe care le aduce în câmp deschis, da, ca ei să le aducă DOMNULUI, la uşa tabernacolului întâlnirii, la preot şi să le ofere ca ofrande de pace DOMNULUI.

6 Şi preotul să stropească sângele peste altarul DOMNULUI la uşa tabernacolului întâlnirii şi să ardă grăsimea pentru o aromă dulce DOMNULUI.

7 Iar ei să nu mai aducă sacrificiile lor dracilor, după care au curvit. Acesta să le fie un statut pentru totdeauna prin toate generaţiile lor.

8 Şi să le spui: Orice bărbat din casa lui Israel, sau dintre străinii care locuiesc temporar printre voi, care aduce ofrandă arsă sau un sacrificiu,

9 Şi nu îl aduce la uşa tabernacolului întâlnirii, pentru a-l oferi DOMNULUI, chiar acel bărbat să fie stârpit din mijlocul poporului său.

10 Şi orice bărbat din casa lui Israel, sau dintre străinii care locuiesc temporar printre voi, care mănâncă orice fel de sânge; chiar eu îmi voi întoarce faţa împotriva acelui suflet care mănâncă sânge şi îl voi stârpi din mijlocul poporului său.

11 Pentru că viaţa cărnii este în sânge; şi vi l-am dat pe altar pentru a se face ispăşire pentru sufletele voastre, pentru că sângele este cel ce face ispăşire pentru suflet.

12 De aceea am spus copiilor lui Israel: Niciun suflet dintre voi să nu mănânce sânge, nici vreun străin care locuieşte temporar printre voi să nu mănânce sânge.

13 Şi orice bărbat dintre copiii lui Israel, sau dintre străinii care locuiesc temporar printre voi, care vânează şi prinde orice fiară sau pasăre care poate fi mâncată, chiar el să îi scurgă sângele şi să îl acopere cu ţărână.

14 Pentru că el este viaţa întregii cărni; sângele acesteia este pentru viaţa ei; de aceea am spus copiilor lui Israel: Să nu mâncaţi sânge de la niciun fel de carne, pentru că viaţa întregii cărni este sângele ei, oricine îl mănâncă să fie stârpit!

15 Şi fiecare suflet care mănâncă ceea ce a murit de la sine, sau care a fost sfâşiat de fiare, fie unul din ţara voastră, sau un străin, deopotrivă să îşi spele hainele şi să se îmbăieze în apă şi să fie necurat până seara, apoi să fie curat.

16 Dar dacă nu le spală, nici nu îşi îmbăiază carnea, atunci să îşi poarte propria nelegiuire.

18

1 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, zicând:

2 Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: Eu sunt DOMNUL Dumnezeul vostru.

3 Să nu faceţi după lucrările din ţara Egiptului, în care aţi locuit; şi după lucrările din ţara Canaanului, în care eu v-am adus, să nu faceţi, nici să nu umblaţi în rânduielile lor.

4 Să împliniţi judecăţile mele şi să ţineţi rânduielile mele, ca să umblaţi în ele: Eu sunt DOMNUL Dumnezeul vostru.

5 De aceea să ţineţi statutele mele şi judecăţile mele, pe care un om, dacă le împlineşte, va trăi în ele: Eu sunt DOMNUL.

6 Niciunul dintre voi să nu vă apropiaţi de niciuna dintre rudele sale, ca să le descoperiţi goliciunea: Eu sunt DOMNUL.

7 Goliciunea tatălui tău sau goliciunea mamei tale, să nu o descoperi, ea este mama ta; să nu îi descoperi goliciunea.

8 Goliciunea soţiei tatălui tău să nu o descoperi, este goliciunea tatălui tău.

9 Goliciunea surorii tale, fiica tatălui tău, sau fiica mamei tale, fie născută acasă, sau născută departe, goliciunea lor să nu o descoperi.

10 Goliciunea fiicei fiului tău, sau a fiicei fiicei tale, goliciunea lor să nu o descoperi, căci goliciunea lor este propria ta goliciune.

11 Goliciunea fiicei soţiei tatălui tău, născută din tatăl tău, ea este sora ta, să nu îi descoperi goliciunea.

12 Să nu descoperi goliciunea surorii tatălui tău, ea este ruda apropiată, a tatălui tău.

13 Să nu descoperi goliciunea surorii mamei tale, căci ea este ruda apropiată, a mamei tale.

14 Să nu descoperi goliciunea fratelui tatălui tău, să nu te apropii de soţia lui, ea este mătuşa ta.

15 Să nu descoperi goliciunea nurorii tale, ea este soţia fiului tău; să nu descoperi goliciunea ei.

16 Să nu descoperi goliciunea soţiei fratelui tău, este goliciunea fratelui tău.

17 Să nu descoperi goliciunea unei femei şi a fiicei ei; nici să nu iei pe fiica fiului ei, sau pe fiica fiicei ei, ca să îi descoperi goliciunea, pentru că ele sunt rudele ei apropiate, aceasta este stricăciune.

18 Nici să nu iei de soţie o soră a ei, ca să o chinuieşti, pentru a-i descoperi goliciunea, pe lângă a celeilalte, în timpul vieţii ei.

19 De asemenea să nu te apropii de o femeie să îi descoperi goliciunea, cât timp ea este pusă deoparte pentru necurăţia ei.

20 Mai mult să nu te culci carnal cu soţia aproapelui tău, ca să te pângăreşti cu ea.

21 Şi, să nu laşi pe niciunul din sămânţa ta să treacă prin foc, pentru Moloh, nici să nu pângăreşti numele Dumnezeului Tău: Eu sunt DOMNUL.

22 Să nu te culci cu un bărbat, precum te culci cu o femeie, este urâciune.

23 Nici să nu te culci carnal cu vreun animal ca să te pângăreşti cu el, nici vreo femeie să nu stea înaintea unui animal ca să se culce cu el, este încurcătură.

24 Să nu vă pângăriţi în vreunul dintre aceste lucruri, pentru că în toate acestea sunt pângărite naţiunile, pe care le arunc din faţa voastră.

25 Şi ţara este pângărită, de aceea pedepsesc nelegiuirea ei peste ea şi ţara însăşi vomită pe locuitorii ei.

26 De aceea să ţineţi statutele mele şi judecăţile mele şi să nu faceţi niciuna dintre aceste urâciuni, nimeni din naţiunea voastră, niciunul dintre străinii care locuiesc temporar printre voi;

27 (Pentru că toate aceste urâciuni le-au făcut oamenii din ţară, care au fost înaintea voastră şi ţara este pângărită;)

28 Ca ţara să nu vă vomite şi pe voi afară, când o pângăriţi, precum a vomitat afară naţiunile care au fost înaintea voastră.

29 Pentru că oricine va face oricare dintre aceste urâciuni, chiar sufletele care le fac vor fi stârpite din mijlocul poporului lor.

30 De aceea să ţineţi rânduielile, ca să nu faceţi niciunul dintre aceste obiceiuri scârboase, care au fost făcute înainte de voi şi ca să nu vă pângăriţi voi înşivă în ele: Eu sunt DOMNUL Dumnezeul vostru.

19

1 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, zicând:

2 Vorbeşte întregii adunări a copiilor lui Israel şi spune-le: Să fiţi sfinţi, pentru că eu DOMNUL Dumnezeul vostru sunt sfânt.

3 Fiecare om să se teamă de mama sa şi de tatăl său şi să ţineţi sabatele mele: Eu sunt DOMNUL Dumnezeul vostru.

4 Nu vă întoarceţi la idoli, nici să nu vă faceţi dumnezei turnaţi: Eu sunt DOMNUL Dumnezeul vostru.

5 Şi dacă aduceţi un sacrificiu al ofrandelor de pace DOMNULUI, să îl aduceţi din propria voastră voie bună.

6 Să fie mâncat în aceeaşi zi în care îl aduceţi şi a doua zi; şi dacă ar rămâne până în a treia zi, să fie ars în foc.

7 Şi dacă se mănâncă din el în a treia zi, este urâciune; să nu fie acceptat.

8 De aceea oricine care îl mănâncă va purta nelegiuirea sa, deoarece a spurcat lucrul sfinţit al DOMNULUI; şi acel suflet să fie stârpit din mijlocul poporului său.

9 Şi când seceraţi secerişul pământului vostru, să nu seceri în întregime colţurile câmpului tău, nici să nu aduni spicele căzute după secerişul tău.

10 Şi să nu îţi cureţi via de boabele căzute, nici să nu strângi fiecare ciorchine din via ta; să le laşi pentru cel sărac şi pentru cel străin: Eu sunt DOMNUL Dumnezeul vostru.

11 Să nu furaţi, nici să nu vă purtaţi cu falsitate, nici să nu vă minţiţi unul pe celălalt.

12 Şi să nu juraţi fals pe numele meu; nici să nu pângăreşti numele Dumnezeului tău: Eu sunt DOMNUL.

13 Să nu escrochezi pe aproapele tău, nici să nu îl jefuieşti; plăţile celui angajat cu ziua să nu rămână la tine toată noaptea până dimineaţa.

14 Să nu blestemi pe cel surd, nici să nu pui o piatră de poticnire înaintea celui orb, ci să te temi de Dumnezeul tău: Eu sunt DOMNUL.

15 Să nu faceţi nedreptate în judecată; să nu părtineşti pe sărac, nici să nu onorezi persoana celui puternic, ci în dreptate să judeci pe aproapele tău.

16 Să nu mergi încolo şi încoace ca un bârfitor în mijlocul poporului tău, nici să nu stai împotriva sângelui aproapelui tău: Eu sunt DOMNUL.

17 Să nu urăşti pe fratele tău în inima ta; să mustri în vreun fel pe aproapele tău şi să nu permiţi păcat asupra lui.

18 Să nu te răzbuni, nici să nu porţi vreo pică împotriva copiilor din poporul tău, ci să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi: Eu sunt DOMNUL.

19 Să ţineţi statutele mele. Să nu laşi vitele tale să se împerecheze cu un soi amestecat; să nu semeni câmpul tău cu sămânţă amestecată; nici să nu îmbraci vreodată o haină amestecată făcută din fire de in şi lână.

20 Şi oricine se culcă în mod carnal cu o femeie, ce este roabă, legată prin logodnă unui soţ şi nu este răscumpărată, nici având libertatea dată, ea să fie biciuită, ei să nu fie daţi morţii, deoarece nu era liberă.

21 Iar el să aducă DOMNULUI ofranda sa pentru fărădelege, la uşa tabernacolului întâlnirii, un berbec ca ofrandă pentru fărădelege.

22 Şi preotul să facă ispăşire pentru el cu berbecul ofrandei pentru fărădelege înaintea DOMNULUI, pentru păcatul lui pe care l-a făcut; şi păcatul făcut să îi fie iertat.

23 Şi când veţi intra în ţară şi veţi fi sădit tot felul de pomi pentru hrană, să socotiţi rodul lor ca necircumcis; trei ani să vă fie ca necircumcis, din acesta să nu se mănânce.

24 Dar în al patrulea an tot rodul lor să fie sfânt pentru a lăuda pe DOMNUL cu el.

25 Şi în al cincilea an să mâncaţi din rodul lor, ca să vi se adauge venitul lor: Eu sunt DOMNUL Dumnezeul vostru.

26 Să nu mâncaţi nimic cu sânge; nici să nu folosiţi descântarea, nici să nu preziceţi timpurile.

27 Să nu vă rotunjiţi colţurile capetelor, nici să nu distrugi colţurile bărbii tale.

28 Să nu faceţi niciun fel de tăieturi în carnea voastră pentru morţi, nici nu întipăriţi niciun fel de semne pe voi: Eu sunt DOMNUL.

29 Nu prostitua pe fiica ta, să o faci să fie o curvă; ca nu cumva ţara să cadă în curvie şi pământul să devină plin de stricăciune.

30 Să ţineţi sabatele mele şi să respectaţi sanctuarul meu: Eu sunt DOMNUL.

31 Să nu mergeţi la cei ce au demoni, nici la cei ce caută după vrăjitori, ca să vă pângăriţi cu ei: Eu sunt DOMNUL Dumnezeul vostru.

32 Să te ridici în picioare în faţa capului cărunt şi să onorezi faţa omului bătrân şi să te temi de Dumnezeul tău: Eu sunt DOMNUL.

33 Şi dacă un străin locuieşte temporar cu tine în ţara voastră, să nu îl chinuiţi.

34 Ci străinul care locuieşte cu voi să vă fie ca unul născut printre voi şi să îl iubeşti ca pe tine însuţi, pentru că şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului: Eu sunt DOMNUL Dumnezeul vostru.

35 Să nu faceţi nicio nedreptate în judecată, în linia de măsură, în măsurarea greutăţii, sau în măsurarea lichidelor.

36 Să aveţi balanţe drepte, greutăţi drepte, o efă dreaptă şi un hin drept: Eu sunt DOMNUL Dumnezeul vostru, care v-am scos din ţara Egiptului.

37 De aceea să ţineţi toate statutele mele şi toate judecăţile mele şi să le împliniţi: Eu sunt DOMNUL.

20

1 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, zicând:

2 Mai spune o dată copiilor lui Israel: Oricine dintre copiii lui Israel, sau dintre străinii care locuiesc temporar în Israel, dă pe cineva din sămânţa sa lui Moloh, acela negreşit să fie dat morţii, poporul să îl ucidă cu pietre.

3 Şi îmi voi întoarce faţa împotriva acelui om şi îl voi stârpi din mijlocul poporului său, pentru că el a dat din sămânţa sa lui Moloh, ca să spurce sanctuarul meu şi să pângărească numele meu sfânt.

4 Şi dacă oamenii pământului fac cumva şi îşi ascund ochii de la acel om, când el dă din sămânţa sa lui Moloh şi nu îl ucid;

5 Atunci îmi voi întoarce faţa împotriva acelui om şi împotriva familiei sale şi îl voi stârpi din mijlocul poporului lor, pe el şi pe toţi cei ce merg curvind după el, ca să curvească cu Moloh.

6 Şi sufletul care se întoarce după cei ce au demoni şi după vrăjitori, ca să curvească după ei, eu îmi voi întoarce faţa împotriva acelui suflet şi îl voi stârpi din mijlocul poporului său.

7 Sfinţiţi-vă de aceea şi fiţi sfinţi, pentru că eu sunt DOMNUL Dumnezeul vostru.

8 Şi să ţineţi statutele mele şi să le împliniţi: Eu sunt DOMNUL care vă sfinţeşte.

9 Pentru că fiecare om ce blestemă pe tatăl său sau pe mama sa, negreşit să fie dat morţii; cel ce a blestemat pe tatăl său sau pe mama sa, sângele său să fie asupra sa.

10 Şi bărbatul care comite adulter cu soţia unui alt bărbat, chiar cel ce comite adulter cu soţia aproapelui său, bărbatul şi femeia adulteră să fie negreşit ucişi.

11 Şi bărbatul care se culcă cu soţia tatălui său, a descoperit goliciunea tatălui său, amândoi negreşit să fie ucişi; sângele lor să fie asupra lor.

12 Şi dacă un bărbat se culcă cu nora sa, amândoi să fie ucişi negreşit, au lucrat încurcătură; sângele lor să fie asupra lor.

13 De asemenea dacă un bărbat se culcă cu un bărbat, precum se culcă cu o femeie, amândoi au făcut o urâciune, negreşit să fie ucişi; sângele lor să fie asupra lor.

14 Şi dacă un bărbat ia o soţie şi pe mama ei, aceasta este stricăciune, să fie arşi cu foc, deopotrivă el şi ele; ca să nu fie stricăciune între voi.

15 Şi dacă un bărbat se culcă cu o fiară, negreşit să fie ucis; şi să ucideţi fiara.

16 Şi dacă o femeie se apropie de vreo fiară şi se culcă cu ea, să ucizi şi femeia şi fiara, negreşit să fie ucise; sângele lor să fie asupra lor.

17 Şi dacă un bărbat ia pe sora sa, pe fiica tatălui său, sau pe fiica mamei sale şi vede goliciunea ei şi ea vede goliciunea lui, acesta este un lucru stricat; şi să fie stârpiţi înaintea ochilor poporului lor; cel ce a descoperit goliciunea surorii sale va purta propria nelegiuire.

18 Şi dacă un bărbat se culcă cu o femeie, având necurăţia ei, şi va descoperi goliciunea ei, el i-a dezgolit fântâna; iar ea şi-a descoperit fântâna sângerării; şi amândoi să fie stârpiţi din mijlocul poporului lor.

19 Şi să nu descoperi goliciunea surorii mamei tale, sau a surorii tatălui tău, pentru că el dezgoleşte pe ruda sa apropiată, ei să poarte nelegiuirea lor.

20 Şi dacă un bărbat se va culca cu soţia unchiului său, el a descoperit goliciunea unchiului său, să poarte păcatul lor, să moară fără copii.

21 Şi dacă un bărbat ia pe soţia fratelui său, acesta este un lucru necurat, cel ce a descoperit goliciunea fratelui său, să fie fără copii.

22 De aceea să ţineţi toate statutele mele şi toate judecăţile mele şi să le împliniţi, ca ţara, în care eu vă aduc să locuiţi în ea, să nu vă vomite afară.

23 Şi să nu umblaţi în obiceiurile naţiunii, pe care o arunc afară dinaintea voastră, pentru că ei au făcut toate aceste lucruri şi de aceea sunt dezgustat de ei.

24 Dar eu v-am spus: Veţi moşteni ţara lor şi am să v-o dau vouă ca să o stăpâniţi, o ţară care curge cu lapte şi miere: Eu sunt DOMNUL Dumnezeul vostru, care v-am separat de alte popoare.

25 De aceea să deosebiţi între vitele curate şi necurate şi între păsări necurate şi curate; şi să nu vă faceţi sufletele scârboase prin vite, sau pasări, sau orice fel de târâtoare care se târăşte pe pământ, pe care le-am separat de voi, ca fiind necurate.

26 Şi să îmi fiţi sfinţi, pentru că eu DOMNUL sunt sfânt şi v-am separat de alte popoare, ca să fiţi ai mei.

27 De asemenea un bărbat sau o femeie care are demon, sau care este vrăjitor, negreşit să fie dat morţii, să îi ucidă cu pietre, sângele lor să fie asupra lor.

21

1 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise: Vorbeşte preoţilor, fiii lui Aaron şi spune-le: Nimeni să nu se pângărească pentru un mort, în poporul său,

2 Dar pentru ruda sa, apropiată, adică pentru mama sa şi pentru tatăl său şi pentru fiul său şi pentru fiica sa şi pentru fratele său,

3 Şi pentru sora sa fecioară, care îi este apropiată, care nu a avut bărbat, pentru ea poate să se pângărească.

4 Dar un conducător în poporul său, un om de seamă, să nu se pângărească, să nu se pângărească pe sine însuşi.

5 Ei să nu îşi radă o porţiune pe cap, nici să nu îşi radă colţurile bărbilor, nici să nu îşi facă tăieturi în carnea lor.

6 Să fie sfinţi Dumnezeului lor şi să nu pângărească numele Dumnezeului lor, pentru că ei aduc ofrandele DOMNULUI făcute prin foc, pâinea Dumnezeului lor, de aceea să fie sfinţi.

7 Să nu îşi ia o curvă, sau profană, ca soţie; nici să nu îşi ia o femeie divorţată de soţul ei, pentru că el este sfânt Dumnezeului său.

8 De aceea să îl sfinţeşti; căci el aduce pâinea Dumnezeului tău; el să îţi fie sfânt, pentru că eu, DOMNUL, care vă sfinţeşte, sunt sfânt.

9 Şi fiica oricărui preot, dacă se va pângări, curvind, pângăreşte pe tatăl ei, să fie arsă cu foc.

10 Şi înaltul preot printre fraţii săi, peste al cărui cap a fost turnat untdelemnul ungerii şi care este consacrat să se îmbrace cu veşmintele, să nu îşi descopere capul, nici să nu îşi sfâşie hainele;

11 Nici să nu intre la trupul vreunui mort, nici să nu se pângărească pentru tatăl său, sau pentru mama sa.

12 Nici să nu iasă din sanctuar, nici să nu spurce sanctuarul Dumnezeului său; căci coroana ungerii untdelemnului lui Dumnezeu este asupra lui: Eu sunt DOMNUL.

13 Şi el să îşi ia o soţie în fecioria ei.

14 O văduvă, sau o femeie divorţată sau profană sau o curvă, pe acestea să nu le ia, ci să ia de soţie o fecioară din poporul său.

15 Nici să nu îşi pângărească sămânţa în poporul său, pentru că eu DOMNUL îl sfinţesc.

16 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise şi i-a spus:

17 Spune-i lui Aaron, zicând: Orice bărbat din sămânţa ta, în generaţiile lor, având vreun cusur, să nu se apropie să aducă pâinea Dumnezeului său.

18 Căci niciun bărbat în care este vreun cusur să nu se apropie, un bărbat orb sau un şchiop sau cel cu un nas turtit sau având orice lucru în plus;

19 Sau un bărbat cu piciorul rupt sau cu mâna ruptă,

20 Sau cocoşat sau pitic sau cel ce are cusur la ochi sau are cruste scărpinate sau râios sau are testiculele sale frânte;

21 Din sămânţa preotului Aaron, niciun bărbat, care are un cusur, să nu se apropie să aducă ofrandele DOMNULUI făcute prin foc, el are un cusur; să nu se apropie să aducă pâinea Dumnezeului său.

22 Să mănânce pâinea Dumnezeului său, deopotrivă din cea preasfântă şi din cea sfântă.

23 Doar să nu intre la perdea, nici să nu se apropie de altar, din cauză că are un cusur; ca să nu spurce sanctuarele mele, pentru că eu DOMNUL îi sfinţesc.

24 Şi Moise i-a spus lui Aaron şi fiilor săi şi tuturor copiilor lui Israel.

22

1 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, zicând:

2 Spune-i lui Aaron şi fiilor săi, să se separe de lucrurile sfinte ale copiilor lui Israel, să nu pângărească numele meu sfânt în acele lucruri pe care ei mi le sfinţesc: Eu sunt DOMNUL.

3 Să le spui: Oricine din toată sămânţa voastră printre generaţiile voastre, merge la lucrurile sfinte, pe care copiii lui Israel le sfinţesc DOMNULUI, avându-şi necurăţia asupra sa, acel suflet să fie stârpit din prezenţa mea: Eu sunt DOMNUL.

4 Din sămânţa lui Aaron, orice bărbat care este lepros, sau are o scurgere, acela să nu mănânce din lucrurile sfinte, până este curat. Şi oricine atinge orice lucru necurat prin moarte, sau pe un bărbat căruia îi iese sămânţa de împreunare;

5 Sau oricine atinge orice târâtoare, prin care el este făcut necurat, sau un om de la care poate lua necurăţie, orice fel de necurăţie ar avea;

6 Sufletul care a atins aşa ceva să fie necurat până seara şi să nu mănânce din lucrurile sfinte, decât dacă îşi spală carnea cu apă.

7 Şi când soarele a apus, să fie curat şi după aceea să mănânce din lucrurile sfinte; deoarece aceasta este mâncarea sa.

8 Ceea ce moare de la sine, sau este sfâşiat de fiare, să nu mănânce pentru a nu se pângări în aceasta: Eu sunt DOMNUL.

9 De aceea ei să ţină rânduiala mea, ca nu cumva să poarte păcat pentru aceasta şi de aceea să moară, dacă o pângăreşte: Eu DOMNUL îi sfinţesc.

10 Niciun străin să nu mănânce din lucrul sfânt, un călător oaspete al preotului, sau un servitor angajat, să nu mănânce lucrul sfânt.

11 Dar dacă preotul cumpără vreun suflet cu banii săi, el să mănânce din aceasta şi cel ce este născut în casa lui, să mănânce din mâncarea lui.

12 De asemenea dacă fiica preotului este măritată după un străin, ea nu poate mânca dintr-o ofrandă a lucrurilor sfinte.

13 Dar dacă fiica preotului este văduvă sau divorţată şi nu are copil şi este întoarsă la casa tatălui ei, ca în tinereţea ei, să mănânce din mâncarea tatălui ei, dar niciun străin să nu mănânce din ea.

14 Şi dacă un bărbat mănâncă din lucrul sfânt în neştiinţă, atunci, el să adauge la acesta a cincea parte din el şi să îl dea preotului cu lucrul sfânt.

15 Iar ei să nu spurce lucrurile sfinte ale copiilor lui Israel, pe care le aduc DOMNULUI;

16 Sau să le permită să poarte nelegiuirea fărădelegii, mâncând lucrurile lor sfinte, pentru că eu DOMNUL îi sfinţesc.

17 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, zicând:

18 Vorbeşte lui Aaron şi fiilor săi şi tuturor copiilor lui Israel şi spune-le: Oricine din casa lui Israel sau dintre străinii din Israel, doreşte să îşi aducă darul pentru toate promisiunile sale şi toate ofrandele sale de bunăvoie, pe care să le aducă DOMNULUI ca ofrandă arsă;

19 Să aduceţi de bunăvoie o parte bărbătească, fără cusur, dintre boi, dintre oi sau dintre capre.

20 Dar orice are cusur, să nu îl aduceţi, pentru că nu vă va fi bine primit.

21 Şi oricine aduce un sacrificiu al ofrandelor de pace DOMNULUI, ca să îşi împlinească promisiunea, sau ofrandă de bunăvoie dintre boi sau oi, aceasta să fie fără cusur pentru a fi bine primită, niciun cusur să nu fie în el.

22 Să nu aduceţi DOMNULUI nimic dintre acestea: orb sau zdrobit sau ciung sau având o rană care curge sau cruste scărpinate sau râios, nici să nu faceţi, din ele pe altar, ofrandă prin foc pentru DOMNUL.

23 Fie un taur sau un miel care are ceva în plus sau o lipsă în părţile lui, să îl aduci ca ofrandă de bunăvoie, dar ca promisiune nu va fi bine primit.

24 Să nu aduceţi DOMNULUI ceea ce este lovit sau zdrobit sau frânt sau tăiat; nici să nu faceţi din ele ofrandă în ţara voastră.

25 Nici să nu aduceţi pâinea Dumnezeului vostru în niciuna din acestea din mâna unui străin; deoarece în ele este putreziciunea lor şi cusururi sunt în ele, nu vă vor fi bine primite.

26 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:

27 Când un taur sau o oaie sau o capră se nasc, să fie şapte zile sub mamă; şi din ziua a opta şi de aici încolo va fi bine primit ca ofrandă făcută DOMNULUI prin foc.

28 Şi dacă este vacă sau oaie, să nu o înjunghiaţi pe ea şi puiul ei în aceeaşi zi.

29 Şi când doriţi să aduceţi un sacrificiu de mulţumire DOMNULUI, să îl aduceţi de bunăvoie.

30 În aceeaşi zi să fie mâncat; să nu lăsaţi nimic din el până dimineaţa: Eu sunt DOMNUL.

31 De aceea să ţineţi poruncile mele şi să le împliniţi: Eu sunt DOMNUL.

32 Să nu pângăriţi numele meu sfânt, ci eu să fiu sfinţit printre copiii lui Israel: Eu sunt DOMNUL care vă sfinţeşte,

33 Cel care v-a scos afară din ţara Egiptului, pentru a fi Dumnezeul vostru: Eu sunt DOMNUL.

23

1 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, zicând:

2 Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: Referitor la sărbătorile DOMNULUI, pe care le veţi proclama adunări sfinte, acestea sunt sărbătorile mele.

3 În şase zile să se facă lucrare, dar ziua a şaptea este sabatul odihnei, o adunare solemnă, sfântă; să nu faceţi nicio lucrare în ea, acesta este sabatul DOMNULUI în toate locuinţele voastre.

4 Acestea sunt sărbătorile DOMNULUI, adunări sfinte, pe care să le proclamaţi la timpurile lor.

5 În ziua a paisprezecea, din luna întâi pe înserat, sunt paştele DOMNULUI.

6 Şi în ziua a cincisprezecea a aceleaşi luni este sărbătoarea azimelor DOMNULUI, şapte zile trebuie să mâncaţi azime.

7 În ziua întâi să aveţi o adunare solemnă, sfântă: Să nu faceţi nicio lucrare de servire în ea.

8 Dar să aduceţi DOMNULUI ofrandă făcută prin foc, şapte zile; în ziua a şaptea este o adunare solemnă, sfântă: Să nu faceţi nicio lucrare de servire în ea.

9 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, zicând:

10 Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: Când veţi intra în ţara pe care v-o dau şi veţi secera secerişul ei, să aduceţi la preot un snop din primele roade ale secerişului vostru;

11 Şi el va legăna snopul înaintea DOMNULUI ca să vă fie bine primit; preotul îl va legăna a doua zi după sabat.

12 Şi să aduceţi, în ziua când veţi legăna acest snop, un miel fără cusur de un an ca ofrandă arsă DOMNULUI.

13 Şi darul ei de mâncare să fie două zecimi dintr-o măsură de floarea făinii amestecată cu untdelemn, ofrandă făcută DOMNULUI prin foc, pentru o aromă dulce; şi darul lor de băutură să fie din vin, a patra parte dintr-un hin.

14 Şi să nu mâncaţi nici pâine nici grâne prăjite nici spice verzi, până în aceeaşi zi în care aţi adus un dar Dumnezeului vostru, acesta să fie un statut pentru totdeauna prin generaţiile voastre în toate locuinţele voastre.

15 Şi să vă număraţi din ziua următoare sabatului, din ziua în care aţi adus mănunchiul ofrandei legănate; şapte sabate întregi;

16 Chiar până în ziua următoare celui de al şaptelea sabat să număraţi cincizeci de zile; şi să aduceţi un nou dar de mâncare DOMNULUI.

17 Să scoateţi din locuinţele voastre două pâini legănate, făcute din două zecimi dintr-o măsură de floarea făinii; să fie coapte cu dospeală; acestea sunt primele roade consacrate DOMNULUI.

18 Şi să aduceţi împreună cu pâinile, şapte miei fără cusur, de un an, şi un taur tânăr şi doi berbeci, ei sunt ofrandă arsă DOMNULUI, împreună cu darul lor de mâncare şi cu darul lor de băutură, o ofrandă făcută prin foc, de o aromă dulce DOMNULUI.

19 Atunci să sacrificaţi un ied dintre capre ca ofrandă pentru păcat şi doi miei de un an ca un sacrificiu al ofrandelor de pace.

20 Şi preotul să îi legene împreună cu pâinea primelor roade ca ofrandă legănată înaintea DOMNULUI, cu cei doi miei, să fie sfinţi DOMNULUI, pentru preot.

21 Şi să proclamaţi în aceeaşi zi, să vă fie o adunare solemnă, sfântă: Să nu faceţi nicio lucrare de servire în ea, acesta să vă fie un statut pentru totdeauna în toate locuinţele voastre prin generaţiile voastre.

22 Şi când culegeţi secerişul pământului vostru, să nu seceri în întregime colţurile câmpului tău când seceri, nici să nu aduni spicele căzute după secerişul tău, să le laşi pentru cel sărac şi pentru cel străin: Eu sunt DOMNUL Dumnezeul vostru.

23 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, zicând:

24 Vorbeşte copiilor lui Israel, spunând: În luna a şaptea, în ziua întâi a lunii, să aveţi un sabat, o amintire cu sunet de trâmbiţă, o adunare solemnă, sfântă.

25 Să nu faceţi nicio lucrare de servire în ea, ci să aduceţi DOMNULUI ofrandă făcută prin foc.

26 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:

27 De asemenea în ziua a zecea a acestei a şaptea luni să fie o zi a ispăşirii, aceasta să fie o adunare solemnă, sfântă pentru voi; şi să vă chinuiţi sufletele şi să aduceţi ofrandă făcută prin foc DOMNULUI.

28 Şi să nu faceţi nicio lucrare în ziua aceea, pentru că este o zi a ispăşirii, pentru a se face ispăşire pentru voi înaintea DOMNULUI Dumnezeului vostru.

29 Pentru că orice suflet care nu se va chinui în ziua aceea, să fie stârpit din mijlocul poporului său.

30 Şi orice suflet care face vreo lucrare în aceea zi, pe acel suflet eu îl voi nimici din mijlocul poporului său.

31 Să nu faceţi niciun fel de lucrare; un statut pentru totdeauna să fie prin generaţiile voastre în toate locuinţele voastre.

32 Acesta să fie pentru voi un sabat al odihnei şi să vă chinuiţi sufletele, în ziua a noua a lunii, la apus, de la apus la apus, să vă sărbătoriţi sabatul.

33 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, zicând:

34 Vorbeşte copiilor lui Israel, spunând: Ziua a cincisprezecea a acestei a şaptea luni, să fie sărbătoarea corturilor pentru DOMNUL, timp de şapte zile.

35 În prima zi să fie o adunare solemnă sfântă: Să nu faceţi nicio lucrare de servire în ea.

36 Şapte zile să aduceţi ofrandă făcută prin foc, DOMNULUI, în ziua a opta să fie o adunare solemnă, sfântă pentru voi; şi să aduceţi ofrandă făcută prin foc, DOMNULUI, aceasta este o adunare solemnă: Să nu faceţi nicio lucrare de servire în ea.

37 Acestea sunt sărbătorile DOMNULUI, pe care să le proclamaţi pentru a fi adunări sfinte, ca să aduceţi ofrandă făcută prin foc DOMNULUI, ofrandă arsă şi un dar de mâncare, un sacrificiu şi daruri de băutură, fiecare lucru în ziua lui,

38 Pe lângă sabatele DOMNULUI şi pe lângă darurile voastre şi pe lângă toate promisiunile voastre şi pe lângă toate darurile voastre de bunăvoie, pe care le aduceţi DOMNULUI.

39 De asemenea tot în ziua a cincisprezecea a lunii a şaptea, după ce aţi adunat rodul pământului, să ţineţi o sărbătoare consacrată DOMNULUI, şapte zile, în prima zi să fie un sabat şi în ziua a opta să fie un sabat.

40 Şi să luaţi în prima zi din crengile pomilor buni, ramuri de palmier şi din crengile copacilor stufoşi şi sălcii de la izvor; şi să vă bucuraţi înaintea DOMNULUI Dumnezeul vostru, şapte zile.

41 Şi să ţineţi o sărbătoare pentru DOMNUL, şapte zile pe an. Acesta să fie un statut veşnic în generaţiile voastre, să o sărbătoriţi în luna a şaptea.

42 Să locuiţi în corturi şapte zile; toţi cei ce sunt născuţi israeliţi, să locuiască în corturi;

43 Ca generaţiile voastre să ştie că eu am făcut pe copiii lui Israel să locuiască în corturi, când i-am scos afară din ţara Egiptului: Eu sunt DOMNUL Dumnezeul vostru.

44 Şi Moise a spus copiilor lui Israel sărbătorile DOMNULUI.

24

1 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:

2 Porunceşte copiilor lui Israel, ca ei să îţi aducă untdelemn pur de măsline bătute, pentru lumină, pentru a face ca lămpile să ardă continuu.

3 În afara perdelei mărturiei, în tabernacolul întâlnirii, Aaron să le pună în ordine de seara până dimineaţa înaintea DOMNULUI, continuu; acesta să fie un statut veşnic în toate generaţiile voastre.

4 Să pună în ordine lămpile pe sfeşnicul cel pur, continuu înaintea DOMNULUI.

5 Şi să iei floarea făinii şi să coci douăsprezece turte din ea, două zecimi să fie într-o turtă.

6 Şi să le pui pe două rânduri, şase pe un rând, pe masa pură înaintea DOMNULUI.

7 Şi să pui tămâie pură pe fiecare rând, ca aceasta să fie pe pâine ca o amintire, o ofrandă făcută prin foc DOMNULUI.

8 În fiecare sabat să o pună în ordine înaintea DOMNULUI, continuu, fiind luată de la copiii lui Israel printr-un legământ veşnic.

9 Şi aceasta să fie a lui Aaron şi a fiilor săi; şi ei să o mănânce în locul sfânt, pentru că aceasta este preasfântă pentru el dintre ofrandele făcute prin foc DOMNULUI, printr-un statut veşnic.

10 Şi fiul unei femei israelite, al cărui tată era egiptean, a ieşit dintre copiii lui Israel; şi acest fiu al femeii israelite şi un bărbat al lui Israel s-au luptat în tabără;

11 Şi fiul femeii israelite a blasfemiat numele DOMNULUI şi a blestemat. Iar ei l-au adus la Moise (şi numele mamei sale era Şelomit, fiica lui Dibri, din tribul lui Dan);

12 Şi l-au pus sub pază, ca mintea DOMNULUI să le fie arătată.

13 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:

14 Scoate pe cel ce a blestemat în afara taberei; şi toţi cei ce l-au auzit să îşi pună mâinile pe capul lui şi toată adunarea să îl ucidă cu pietre.

15 Şi să vorbeşti copiilor lui Israel, spunând: Oricine blestemă pe Dumnezeul său să îşi poarte păcatul.

16 Şi cel ce a blasfemiat numele DOMNULUI, acela cu siguranţă să fie dat morţii şi toată adunarea să îl ucidă negreşit cu pietre; cel străin în acelaşi fel ca cel născut în ţară, când el blasfemiază numele DOMNULUI, să fie dat morţii.

17 Şi cel ce ucide vreun om să fie cu siguranţă dat morţii.

18 Şi cel ce ucide un animal va plăti; animal pentru animal.

19 Şi dacă un bărbat provoacă o vătămare aproapelui său; precum a făcut, astfel să îi fie făcut;

20 Spărtură pentru spărtură, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, precum a provocat o vătămare într-un om, astfel să îi fie făcut.

21 Şi cel ce ucide o vită, va plăti vita; şi cel ce ucide un om, să fie dat morţii.

22 Să aveţi un singur fel de lege, pentru străin în acelaşi fel ca pentru unul din ţara voastră, pentru că eu sunt DOMNUL Dumnezeul vostru.

23 Şi Moise a vorbit copiilor lui Israel, ca ei să scoată pe cel ce a blestemat în afara taberei şi să îl ucidă cu pietre. Şi copiii lui Israel au făcut precum DOMNUL i-a poruncit lui Moise.

25

1 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise în muntele Sinai, zicând:

2 Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: Când veţi ajunge în ţara pe care v-o dau, ţara să ţină un sabat DOMNULUI.

3 Şase ani să semeni câmpul tău şi şase ani să tai via ta şi să aduni rodul lor;

4 Dar în al şaptelea an să fie un sabat al odihnei pământului, un sabat pentru DOMNUL, să nu semeni câmpul tău, nici să nu tai via ta.

5 Ceea ce creşte de la sine din secerişul tău să nu seceri, nici să nu strângi ciorchinii din via ta netăiată, pentru că este un an al odihnei pământului.

6 Şi sabatul pământului să fie mâncare pentru voi; pentru tine şi pentru servitorii tăi şi pentru servitoarele tale şi pentru angajaţii tăi şi pentru străinul tău care locuieşte temporar cu tine,

7 Şi pentru vitele tale şi pentru animalele tale care sunt pe pământul tău, tot rodul lui să fie mâncare.

8 Şi să îţi numeri şapte sabate ale anilor, de şapte ori şapte ani; şi durata celor şapte sabate ale anilor să îţi fie ţie de patruzeci şi nouă de ani.

9 Atunci să faci să sune tare trâmbiţa jubileului în ziua a zecea a lunii a şaptea, în ziua ispăşirii să faceţi să sune trâmbiţa prin toată ţara voastră.

10 Şi să sfinţiţi fiecare al cincizecilea an şi să vestiţi libertate prin toată ţara tuturor locuitorilor ei, acesta să vă fie un jubileu; şi să întoarceţi înapoi, pe fiecare om, la moştenirea lui şi să întoarceţi înapoi pe fiecare om la familia lui.

11 Un jubileu să vă fie al cincizecilea an, nici să nu semănaţi, nici să nu seceraţi ceea ce creşte de la sine, nici să nu strângi ciorchinii viei tale netăiate.

12 Pentru că este jubileul; acesta să fie sfânt pentru voi, să mâncaţi rodul lui care iese din câmp.

13 În anul acestui jubileu să întoarceţi înapoi, pe fiecare bărbat, la posesiunea lui.

14 Şi dacă vinzi orice aproapelui tău, sau cumperi ceva din mâna aproapelui tău, să nu vă oprimaţi unul pe altul,

15 Conform cu numărul anilor de după jubileu să cumperi de la aproapele tău şi conform cu numărul anilor roadelor, el să îţi vândă ţie;

16 Conform cu numărul anilor să creşti preţul lor şi conform împuţinării anilor să micşorezi preţul lor, căci conform cu numărul anilor roadelor, el o să îţi vândă.

17 De aceea să nu vă oprimaţi unul pe altul; ci să te temi de Dumnezeul tău, pentru că eu sunt DOMNUL Dumnezeul vostru.

18 Pentru aceea să împliniţi statutele mele şi să păziţi judecăţile mele şi să le împliniţi; şi veţi locui în ţară în siguranţă.

19 Şi ţara să aducă rodul ei şi să mâncaţi spre săturarea voastră şi să locuiţi în siguranţă în ea.

20 Şi dacă veţi spune: Ce vom mânca în al şaptelea an? Iată, nu vom semăna, nici nu vom aduna în rodul nostru;

21 Atunci voi porunci binecuvântarea mea peste voi în al şaselea an, iar el va face rod pentru trei ani.

22 Şi veţi semăna în al optulea an şi veţi mânca tot din rodul vechi până în al nouălea an; până ce roadele lui vor intra la voi veţi mânca din cele vechi.

23 Pământul să nu fie vândut pentru totdeauna, căci pământul este al meu, pentru că voi sunteţi străini şi locuitori temporari cu mine.

24 Şi în toată ţara stăpânirii voastre să daţi o răscumpărare pentru pământ.

25 Dacă fratele tău sărăceşte şi a vândut ceva din moştenirile sale şi dacă vine cineva dintre rudele sale să o răscumpere, atunci să răscumpere ceea ce fratele lui a vândut.

26 Şi dacă bărbatul nu are pe nimeni ca să răscumpere şi el însuşi este în stare să o răscumpere;

27 Atunci să socotească anii de la vânzarea ei şi să plătească înapoi ce este în plus bărbatului căruia i-a vândut-o; ca să se întoarcă înapoi la stăpânirea sa.

28 Dar dacă nu este în stare să îi plătească înapoi, atunci ceea ce este vândut să rămână în mâna celui ce a cumpărat, până în anul jubileului; şi la jubileu să iasă şi să se întoarcă în stăpânirea sa.

29 Şi dacă un bărbat vinde o casă de locuit într-o cetate înconjurată cu ziduri, atunci el poate să o răscumpere în decursul unui an întreg după ce aceasta este vândută; în decursul unui an întreg poate să o răscumpere.

30 Şi dacă nu o răscumpără pe durata unui an întreg, atunci casa care este în cetatea înconjurată cu ziduri să fie întemeiată, pentru totdeauna celui ce a cumpărat-o prin toate generaţiile sale, aceasta să nu iasă la jubileu.

31 Dar casele din satele care nu au ziduri, de jur împrejur, să fie socotite precum câmpurile ţinutului, ele pot fi răscumpărate şi vor ieşi la jubileu.

32 Totuşi cetăţile leviţilor şi casele din cetăţile stăpânirilor lor, leviţii le pot răscumpăra oricând.

33 Şi dacă un bărbat cumpără de la un levit, atunci casa care a fost vândută şi cetatea stăpânirii sale, să iasă la jubileu, căci casele din cetăţile leviţilor sunt stăpânirea lor printre copiii lui Israel.

34 Dar câmpul de la împrejurimile cetăţilor lor să nu fie vândut, pentru că este stăpânirea lor veşnică.

35 Şi dacă fratele tău sărăceşte şi decade lângă tine; atunci să îl ajuţi, da, chiar dacă este un străin, sau un locuitor temporar; ca el să trăiască cu tine.

36 Nu lua camătă de la el, sau dobândă, ci să te temi de Dumnezeul tău; ca fratele tău să trăiască cu tine.

37 Să nu îi dai banii cu camătă, nici să nu îi împrumuţi merinde cu dobândă.

38 Eu sunt DOMNUL Dumnezeul vostru, care v-am scos afară din ţara Egiptului, pentru a vă da ţara Canaanului şi pentru a fi Dumnezeul vostru.

39 Şi dacă fratele tău care locuieşte lângă tine sărăceşte şi ţi s-a vândut, să nu îl obligi să îţi facă muncă de rob;

40 Ci ca un angajat şi ca un locuitor temporar, să fie cu tine şi să îţi servească până în anul jubileului.

41 Şi să plece de la tine, deopotrivă el şi copiii lui cu el şi să se întoarcă la propria familie şi la stăpânirile părinţilor săi să se întoarcă.

42 Pentru că ei sunt servitorii mei, pe care i-am scos afară din ţara Egiptului, nu vor fi vânduţi ca robi.

43 Să nu domneşti peste el cu asprime; ci să te temi de Dumnezeul tău.

44 Deopotrivă robii tăi şi roabele tale, pe care le vei avea, să fie dintre păgânii care sunt în jurul tău; dintre ei să îţi cumperi robi şi roabe.

45 Mai mult dintre copiii străinilor care locuiesc temporar printre voi, dintre ei să cumpăraţi şi dintre familiile lor care sunt cu voi, pe care ei i-au născut în ţara voastră, şi ei să fie stăpânirea voastră.

46 Şi să îi luaţi ca moştenire pentru copiii voştri, ca să îi moştenească drept stăpânire; să fie robii voştri pentru totdeauna; dar peste fraţii voştri, copiii lui Israel, să nu domniţi unul peste altul cu asprime.

47 Şi dacă un locuitor temporar sau un străin se îmbogăţeşte lângă tine şi dacă fratele tău care locuieşte lângă el sărăceşte şi se vinde străinului sau celui ce locuieşte temporar lângă tine, sau la urmaşii familiei străinului,

48 După ce este vândut el poate fi răscumpărat din nou; unul dintre fraţi poate să îl răscumpere;

49 Fie unchiul său, fie fiul unchiului său, poate să îl răscumpere, sau oricine îi este rudă apropiată, din familie poate să îl răscumpere; sau dacă este în stare, se poate răscumpăra el însuşi.

50 Şi să socotească cu cel ce l-a cumpărat, din anul în care acela i-a fost vândut până în anul jubileului; şi preţul vânzării sale să fie conform cu numărul anilor, să îi fie conform cu zilele unui servitor angajat.

51 Dacă sunt încă mulţi ani rămaşi, conform cu aceia, să dea înapoi preţul răscumpărării sale din banii pentru care a fost cumpărat.

52 Şi dacă rămân doar câţiva ani până la anul jubileului, atunci să socotească împreună cu el şi conform cu anii săi să îi dea înapoi preţul răscumpărării sale.

53 Şi să fie cu el precum cu un servitor angajat anual; şi celălalt să nu domnească peste el cu asprime, în faţa ta.

54 Şi dacă nu este răscumpărat în aceşti ani, atunci să iasă în anul jubileului, deopotrivă el şi copiii lui cu el.

55 Pentru că mie îmi sunt servitori copiii lui Israel; ei sunt servitorii mei pe care i-am scos din ţara Egiptului: Eu sunt DOMNUL Dumnezeul vostru.

26

1 Să nu vă faceţi nici idoli nici chip cioplit, nici să nu ridicaţi un chip stând în picioare, nici să nu ridicaţi vreun chip de piatră în pământul vostru, ca să va prosternaţi lui, pentru că eu sunt DOMNUL Dumnezeul vostru.

2 Să ţineţi sabatele mele şi să respectaţi sanctuarul meu: Eu sunt DOMNUL.

3 Dacă umblaţi în statutele mele şi ţineţi poruncile mele şi le împliniţi,

4 Atunci vă voi da ploaie la timpul cuvenit şi pământul îşi va aduce venitul lui şi pomii câmpului îşi vor aduce rodul lor.

5 Şi treieratul vostru se va întinde până la culesul viilor şi culesul viilor se va întinde până la timpul semănatului; şi vă veţi mânca pâinea pe săturate şi veţi locui în ţara voastră în siguranţă.

6 Şi vă voi da pace în ţară şi vă veţi culca şi nimeni nu va înfrica; şi voi scoate fiarele rele afară din ţară şi sabia nu va trece prin ţara voastră.

7 Şi veţi alunga pe duşmanii voştri, iar ei vor cădea în faţa voastră prin sabie.

8 Şi cinci dintre voi vor alunga o sută şi o sută dintre voi vor pune pe fugă zece mii; şi duşmanii voştri vor cădea înaintea voastră prin sabie.

9 Pentru că voi lua cunoştinţă de voi şi vă voi face roditori şi vă voi înmulţi şi voi întemeia legământul meu cu voi.

10 Şi veţi mânca din cele vechi şi veţi scoate pe cele vechi din cauza celor noi.

11 Şi voi aşeza tabernacolul meu printre voi; şi sufletul meu nu se va dezgusta de voi.

12 Şi voi umbla între voi şi voi fi Dumnezeul vostru şi voi veţi fi poporul meu.

13 Eu sunt DOMNUL Dumnezeul vostru, care v-am scos afară din ţara Egiptului, ca să nu fiţi robii lor; şi am frânt legăturile jugului vostru şi v-am făcut să mergeţi drept.

14 Dar dacă nu îmi veţi da ascultare şi nu veţi împlini toate aceste porunci;

15 Şi dacă veţi dispreţui statutele mele, sau dacă sufletul vostru va detesta judecăţile mele, astfel încât nu veţi împlini toate poruncile mele, ci veţi rupe legământul meu,

16 Eu de asemenea vă voi face aceasta, voi rândui peste voi teroare, tuberculoză şi febra arzătoare, care va mistui ochii şi va cauza întristare inimii, iar voi veţi semăna sămânţa voastră în zadar, pentru că duşmanii voştri o vor mânca.

17 Şi îmi voi întoarce faţa împotriva voastră şi veţi fi ucişi înaintea duşmanilor voştri, cei ce vă urăsc vor domni peste voi; şi veţi fugi când nimeni nu vă urmăreşte.

18 Şi dacă totuşi din cauza tuturor acestor lucruri nu îmi veţi da ascultare, atunci vă voi pedepsi înşeptit pentru păcatele voastre.

19 Şi voi frânge mândria puterii voastre; şi voi face, ca fierul, cerul vostru; şi ca arama, pământul vostru;

20 Şi tăria voastră va fi cheltuită în zadar, pentru că pământul vostru nu îşi va aduce venitul, nici pomii pământului nu îşi vor aduce roadele.

21 Şi dacă umblaţi împotriva mea şi nu îmi veţi da ascultare; voi aduce înşeptit plăgi peste voi, conform păcatelor voastre.

22 De asemenea voi trimite fiare sălbatice printre voi, care vă vor jefui de copiii voştri şi vor distruge vitele voastre şi vă vor împuţina la număr; şi căile vieţii voastre vor fi pustiite.

23 Şi dacă nu vă veţi lăsa corectaţi de mine prin acestea, ci veţi umbla împotriva mea,

24 Atunci eu de asemenea voi umbla împotriva voastră şi vă voi pedepsi înşeptit pentru păcatele voastre.

25 Şi voi aduce sabie asupra voastră, care va pedepsi cearta voastră cu legământul meu; şi când vă veţi aduna înăuntrul cetăţilor voastre, voi trimite ciuma printre voi; şi veţi fi daţi în mâna duşmanului.

26 Şi după ce voi fi frânt toiagul pâinii voastre, zece femei vor coace pâinea voastră într-un singur cuptor şi vor da înapoi pâinea voastră cântărită; şi veţi mânca dar nu vă veţi sătura.

27 Şi dacă din cauza a toată aceasta nu îmi veţi da ascultare, ci veţi umbla împotriva mea,

28 Atunci şi eu voi umbla împotriva voastră în furie; şi eu, chiar eu, vă voi pedepsi înşeptit pentru păcatele voastre.

29 Şi carnea fiilor voştri o veţi mânca şi carnea fiicelor voastre o veţi mânca.

30 Şi voi distruge înălţimile voastre şi voi stârpi idolii voştri şi voi arunca trupurile voastre moarte peste trupurile moarte ale idolilor voştri şi sufletul meu vă va detesta.

31 Şi voi risipi cetăţile voastre şi voi aduce sanctuarele voastre la pustiire şi nu voi mirosi aromele voastre dulci.

32 Şi voi aduce ţara la pustiire; şi duşmanii voştri, care locuiesc în ea, vor fi înmărmuriţi la aceasta.

33 Şi vă voi împrăştia printre păgâni şi voi scoate sabie după voi; şi ţara voastră va fi pustiită şi cetăţile voastre risipite.

34 Atunci ţara se va bucura de sabatele ei, atâta timp cât va zăcea pustiită şi voi veţi fi în ţara duşmanilor voştri; atunci ţara se va odihni şi se va bucura de sabatele ei.

35 Atâta timp cât zace pustiită ea se va odihni; deoarece nu s-a odihnit în sabatele voastre, când aţi locuit în ea.

36 Şi peste cei ce au rămas în viaţă voi trimite o slăbiciune în inimile lor în ţările duşmanilor voştri; şi sunetul unei frunze scuturate îi va urmări; şi vor fugi precum fuga de sabie; şi vor cădea când nimeni nu îi urmăreşte.

37 Şi vor cădea unul peste altul, de parcă ar fi înaintea unei săbii, când nimeni nu îi urmăreşte; şi nu veţi avea putere să staţi în picioare înaintea duşmanilor voştri.

38 Şi veţi pieri printre păgâni şi ţara duşmanilor voştri vă va mânca.

39 Şi cei rămaşi dintre voi vor lâncezi în nelegiuirea lor în ţările duşmanilor voştri; şi de asemenea în nelegiuirile părinţilor lor vor lâncezi împreună cu ei.

40 Dacă îşi vor mărturisi nelegiuirea lor şi nelegiuirea părinţilor lor, cu fărădelegea lor cu care au încălcat legea împotriva mea şi de asemenea că au umblat împotriva mea;

41 Şi eu de asemenea am umblat împotriva lor şi i-am adus în ţara duşmanilor lor; dacă atunci inimile lor necircumcise se vor umili şi vor accepta atunci pedeapsa nelegiuirii lor,

42 Atunci îmi voi aminti legământul meu cu Iacob şi de asemenea legământul meu cu Isaac şi de asemenea legământul meu cu Avraam mi-l voi aminti; şi îmi voi aminti de ţară.

43 De asemenea ţara va fi părăsită de ei şi se va bucura de sabatele ei, atâta timp cât va zăcea pustiită fără ei; şi vor accepta pedeapsa nelegiuirii lor, pentru că, da, pentru că au dispreţuit judecăţile mele şi pentru că sufletul lor a detestat statutele mele.

44 Şi totuşi pentru toate acestea, când vor fi în ţara duşmanilor lor, nu îi voi lepăda, nici nu îi voi detesta, ca să îi nimicesc cu desăvârşire şi să rup legământul meu cu ei, pentru că eu sunt DOMNUL Dumnezeul lor.

45 Dar de dragul lor îmi voi aminti legământul strămoşilor lor, pe care i-am scos din ţara Egiptului înaintea ochilor păgânilor, ca să fiu Dumnezeul lor: Eu sunt DOMNUL.

46 Acestea sunt statutele şi judecăţile şi legile, pe care DOMNUL le-a făcut între el şi copiii lui Israel pe muntele Sinai prin mâna lui Moise.

27

1 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, zicând:

2 Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: Când un om va face o promisiune însemnată, sufletele acelea să fie pentru DOMNUL, după preţuirea ta.

3 Şi preţuirea ta să fie pentru partea bărbătească de la vârsta de douăzeci de ani până la vârsta de şaizeci de ani, după şekelul sanctuarului preţuirea ta să fie de cincizeci de şekeli de argint.

4 Şi dacă este parte femeiască, atunci preţuirea ta să fie de treizeci de şekeli.

5 Şi dacă este în vârstă de cinci ani până la vârsta de douăzeci de ani, atunci preţuirea ta pentru partea bărbătească să fie douăzeci de şekeli şi pentru partea femeiască, zece şekeli.

6 Şi dacă este de la vârsta de o lună până la vârsta de cinci ani, atunci preţuirea ta pentru partea bărbătească să fie de cinci şekeli de argint şi pentru partea femeiască preţuirea ta să fie de trei şekeli de argint.

7 Şi dacă este de la vârsta de şaizeci de ani şi peste, dacă este parte bărbătească, atunci preţuirea ta să fie de cincisprezece şekeli şi pentru partea femeiască, zece şekeli.

8 Dar dacă este mai sărac decât preţuirea ta, atunci să se prezinte el însuşi înaintea preotului şi preotul să îl preţuiască; preotul să îl preţuiască conform cu mijloacele celui ce promite.

9 Şi dacă este un animal, din care oamenii aduc un dar DOMNULUI, tot ce omul dă DOMNULUI din acest dar să fie sfânt.

10 Să nu îl schimbe, nici să nu îl înlocuiască, unul bun pentru unul rău, sau unul rău pentru unul bun; şi dacă totuşi el schimbă animal pentru animal, atunci acesta şi cel înlocuit să fie sfinţi.

11 Şi dacă este un animal necurat, din care ei nu aduc sacrificiu DOMNULUI, atunci să prezinte animalul înaintea preotului;

12 Şi preotul să îl preţuiască, dacă este bun sau rău, conform cu preţuirea preotului, aşa va fi.

13 Iar dacă el doreşte să îl răscumpere, atunci să adauge a cincea partea din el la preţuirea ta.

14 Şi când un bărbat îşi va sfinţi casa pentru a fi sfântă DOMNULUI, atunci preotul să o preţuiască, dacă este bună sau rea; precum preotul o va preţui, aşa să fie.

15 Şi dacă cel ce a sfinţit-o doreşte să îşi răscumpere casa, atunci să adauge la ea a cincea parte din banii preţuirii tale şi să fie a lui.

16 Şi dacă un bărbat va sfinţi DOMNULUI o parte din câmpul stăpânirii sale, atunci preţuirea ta să fie conform cu sămânţa câmpului, un homer de sămânţă de orz să fie preţuit la cincizeci de şekeli de argint.

17 Dacă el sfinţeşte câmpul său din anul jubileului, să fie conform preţuirii tale.

18 Dar dacă îţi sfinţeşte câmpul după jubileu, atunci preotul să îi socotească banii conform cu anii care rămân, până la anul jubileului şi să fie scăzut din preţuirea ta.

19 Şi dacă cel ce sfinţeşte câmpul doreşte, în vreun fel, să îl răscumpere, atunci să îi adauge a cincea parte din banii preţuirii tale şi să îi rămână lui.

20 Şi dacă nu doreşte să răscumpere câmpul, sau dacă a vândut câmpul unui alt om, să nu mai fie răscumpărat.

21 Dar câmpul, când iese la jubileu, să fie sfânt DOMNULUI, ca un câmp dedicat; stăpânirea acestuia să fie a preotului.

22 Şi dacă un om sfinţeşte DOMNULUI un câmp pe care l-a cumpărat, care nu este dintre câmpurile stăpânirii sale,

23 Atunci preotul să îi socotească valoarea preţuirii tale, până la anul jubileului, iar el să dea preţuirea ta în acea zi ca lucru sfânt DOMNULUI.

24 În anul jubileului câmpul se va întoarce la cel de la care a fost cumpărat, la cel căruia i-a aparţinut stăpânirea pământului.

25 Şi toate preţuirile tale să fie conforme cu şekelul sanctuarului, douăzeci de ghere să fie şekelul.

26 Doar pe întâiul născut al animalelor, care să fie întâiul născut al DOMNULUI, niciun om să nu îl sfinţească; dacă este bou, sau oaie, este al DOMNULUI.

27 Şi dacă este dintr-un animal necurat, atunci să îl răscumpere conform cu preţuirea ta şi să îi adauge a cincea parte din ea; şi dacă nu este răscumpărată, atunci să se vândă conform cu preţuirea ta.

28 Cu toate acestea niciun lucru dedicat, pe care un om îl va dedica DOMNULUI din tot ce are, fie dintre oameni, fie dintre animale, fie din câmpul stăpânirii sale, să nu fie vândut sau răscumpărat, fiecare lucru dedicat este preasfânt DOMNULUI.

29 Nimic dedicat, care va fi dedicat dintre oameni, să nu fie răscumpărat; ci negreşit să fie dat morţii.

30 Şi toată zeciuiala pământului, fie din sămânţa pământului, fie din rodul pomilor, este a DOMNULUI, ea este sfântă DOMNULUI.

31 Şi dacă un om va dori să răscumpere ceva din zeciuielile sale, să adauge la ele a cincea parte din ele.

32 Şi referitor la zeciuiala din cireadă, sau din turmă, din tot ce trece pe sub toiag, a zecea parte să fie sfântă DOMNULUI.

33 Să nu se uite dacă este bună sau rea, nici să nu o schimbe una cu alta; şi dacă va schimba ceva, atunci deopotrivă aceasta şi cea pentru schimb să fie sfântă; să nu se răscumpere.

34 Acestea sunt poruncile, pe care DOMNUL le-a poruncit lui Moise pentru copiii lui Israel pe muntele Sinai.