1

1 Acum, s-a întâmplat după moartea lui Saul, după ce David s-a întors de la măcelul amaleciţilor şi David locuise două zile în Ţiclag;

2 S-a întâmplat chiar a treia zi, că, iată, un om a ieşit din tabără de la Saul cu hainele sfâşiate şi cu pământ pe capul său; şi a fost astfel, că după ce a venit la David, a căzut la pământ şi s-a prosternat.

3 Şi David i-a spus: De unde vii? Iar el i-a spus: Din tabăra lui Israel am scăpat.

4 Şi David i-a zis: Ce s-a întâmplat? Spune-mi, te rog. Şi el a răspuns că poporul a fugit de la bătălie şi mulţi din popor au căzut de asemenea şi au murit; şi Saul şi Ionatan, fiul său, au murit şi ei.

5 Şi David a spus tânărului care îi spusese aceste lucruri: Cum ştii tu că Saul şi Ionatan, fiul său, sunt morţi?

6 Şi tânărul care îi spusese a zis: Cum treceam din întâmplare pe muntele Ghilboa, iată, Saul se rezema pe suliţa sa; şi, iată, care şi călăreţi îl urmăreau necontenit.

7 Şi când s-a uitat înapoia lui, m-a văzut şi m-a chemat. Şi eu am răspuns: Iată-mă.

8 Şi mi-a spus: Cine eşti? Iar eu i-am zis: Sunt amalecit.

9 El mi-a spus din nou: Stai în picioare, te rog, asupra mea şi ucide-mă, pentru că m-a cuprins chinul, deoarece viaţa mea este încă întreagă în mine.

10 Astfel că am stat asupra lui şi l-am ucis, pentru că eram sigur că nu ar fi trăit după cădere; şi am luat coroana care era pe capul lui şi brăţara care era pe braţul lui şi le-am adus aici domnului meu.

11 Atunci David şi-a apucat hainele şi le-a rupt; şi tot astfel toţi bărbaţii care erau cu el;

12 Şi au jelit şi au plâns şi au postit până seara, pentru Saul şi pentru Ionatan, fiul său, şi pentru poporul DOMNULUI şi pentru casa lui Israel, deoarece căzuseră prin sabie.

13 Şi David a spus tânărului care îi spusese aceste lucruri: De unde eşti? Iar el a răspuns: Sunt fiul unui străin, un amalecit.

14 Şi David i-a spus: Cum nu te-ai temut să îţi întinzi mâna să nimiceşti pe unsul DOMNULUI?

15 Şi David a chemat pe unul dintre tineri şi a spus: Du-te aproape şi aruncă-te asupra lui. Şi l-a lovit încât el a murit.

16 Şi David i-a spus: Sângele tău fie asupra capului tău, pentru că gura ta a mărturisit împotriva ta, spunând: Am ucis pe unsul DOMNULUI.

17 Şi David a plâns cu această plângere pentru Saul şi pentru Ionatan, fiul său;

18 (De asemenea le-a cerut să înveţe pe copiii lui Iuda folosirea arcului; iată, aceasta este scrisă în cartea lui Iaşar.)

19 Frumuseţea lui Israel este ucisă pe înălţimile tale; cum au căzut cei puternici!

20 Nu spuneţi în Gat, nu vestiţi pe străzile din Ascalon; ca nu cumva să se bucure fiicele filistenilor, ca nu cumva fiicele celor necircumcişi să triumfe.

21 Voi munţi din Ghilboa, să nu fie rouă, nici să nu fie ploaie peste voi, nici câmpuri de ofrande, pentru că acolo scutul celor puternici este aruncat cu nemernicie, scutul lui Saul, ca şi cum nu ar fi fost uns cu untdelemn.

22 De la sângele celor ucişi, de la grăsimea celor puternici, arcul lui Ionatan nu se întorcea înapoi şi sabia lui Saul nu se întorcea goală.

23 Saul şi Ionatan erau de iubit şi plăcuţi în vieţile lor şi în moartea lor nu au fost despărţiţi; erau mai iuţi decât acvilele, erau mai tari decât leii.

24 Voi fiice ale lui Israel, plângeţi pe Saul, care v-a îmbrăcat în purpură, cu desfătări, care a pus ornamente de aur pe hainele voastre.

25 Cum sunt căzuţi cei puternici în mijlocul bătăliei! O, Ionatan, tu ai fost ucis pe înălţimile tale.

26 Sunt tulburat pentru tine, fratele meu Ionatan; foarte plăcut îmi erai; minunată a fost iubirea ta pentru mine, întrecând iubirea femeilor.

27 Cum au căzut cei puternici şi armele de război au pierit!

2

1 Şi s-a întâmplat după aceasta, că David a întrebat pe DOMNUL, zicând: Să mă urc în vreuna din cetăţile lui Iuda? Şi DOMNUL i-a spus: Urcă-te. Şi David a zis: Unde să mă urc? Iar el a spus: La Hebron.

2 Astfel David s-a urcat acolo şi cele două soţii ale lui de asemenea, Ahinoam izreelita şi Abigail carmelita, soţia lui Nabal.

3 Şi pe oamenii lui care erau cu el David i-a urcat, pe fiecare bărbat cu casa lui; şi au locuit în cetăţile Hebronului.

4 Şi bărbaţii lui Iuda au venit şi acolo au uns pe David împărat peste casa lui Iuda. Şi i-au spus lui David, zicând: Bărbaţii din Iabes-Galaad au fost cei care au îngropat pe Saul.

5 Şi David a trimis mesageri la bărbaţii din Iabes-Galaad şi le-a spus: Binecuvântaţi fiţi voi de DOMNUL, că aţi arătat această bunătate domnului vostru, lui Saul, şi l-aţi îngropat.

6 Şi acum DOMNUL să vă arate bunătate şi adevăr; şi eu de asemenea vă voi răsplăti această bunătate, pentru că aţi făcut acest lucru.

7 De aceea acum, să vi se întărească mâinile şi fiţi viteji, pentru că stăpânul vostru Saul este mort şi de asemenea casa lui Iuda m-a uns împărat peste ei.

8 Dar Abner, fiul lui Ner, căpetenia oştirii lui Saul, a luat pe Iş-Boşet, fiul lui Saul, şi l-a trecut la Mahanaim;

9 Şi l-a făcut împărat peste Galaad şi peste aşuriţi şi peste Izreel şi peste Efraim şi peste Beniamin şi peste tot Israelul.

10 Iş-Boşet, fiul lui Saul, era în vârstă de patruzeci de ani când a început să domnească peste Israel şi a domnit doi ani. Dar casa lui Iuda l-a urmat pe David.

11 Şi timpul cât David a fost împărat în Hebron, peste casa lui Iuda, a fost şapte ani şi şase luni.

12 Şi Abner, fiul lui Ner, şi servitorii lui Iş-Boşet, fiul lui Saul, au ieşit din Mahanaim la Gabaon.

13 Şi Ioab, fiul Ţeruiei, şi servitorii lui David, au ieşit şi s-au întâlnit la iazul din Gabaon; şi au şezut, unii într-o parte a iazului şi ceilalţi de partea cealaltă a iazului.

14 Şi Abner i-a spus lui Ioab: Să se ridice acum tinerii şi să joace înaintea noastră. Şi Ioab a zis: Să se ridice.

15 Atunci s-au ridicat şi au trecut după număr doisprezece din Beniamin, care ţineau de Iş-Boşet, fiul lui Saul, şi doisprezece din servitorii lui David.

16 Şi au apucat fiecare pe aproapele său de cap şi şi-au înfipt sabia în coasta aproapelui său, astfel încât au căzut împreună; de aceea acel loc a fost numit Helcat-Haţurim, care este în Gabaon.

17 Şi a fost o bătălie foarte grea în acea zi; şi Abner a fost lovit şi bărbaţii lui Israel, înaintea servitorilor lui David.

18 Şi acolo erau trei fii ai Ţeruiei: Ioab şi Abişai şi Asael; şi Asael era tot atât de iute de picior ca o căprioară sălbatică.

19 Şi Asael l-a urmărit pe Abner; şi, mergând, nu se întorcea nici la dreapta nici la stânga din urmărirea lui Abner.

20 Atunci Abner s-a uitat înapoia sa şi a spus: Eşti tu Asael? Şi el a răspuns: Eu sunt.

21 Şi Abner i-a spus: Abate-te la dreapta sau la stânga şi apucă pe unul dintre tineri şi ia-ţi armura lui. Dar Asael a refuzat să se abată din urma lui.

22 Şi Abner i-a spus din nou lui Asael: Abate-te din urma mea, pentru ce să te dobor la pământ? Cum aş putea atunci să îmi ridic faţa înaintea fratelui tău, Ioab?

23 Totuşi el a refuzat să se abată; de aceea Abner, cu coada suliţei l-a lovit sub a cincea coastă, încât suliţa a ieşit prin spatele lui; şi a căzut acolo şi a murit în acel loc. Şi s-a întâmplat, atâţi câţi ajungeau la locul unde Asael căzuse şi murise, se opreau.

24 Şi Ioab şi Abişai l-au urmărit pe Abner; şi soarele apunea când au ajuns la dealul Ama, care este înaintea Ghiahului, pe calea pustiei Gabaonului.

25 Şi copiii lui Beniamin s-au adunat după Abner şi au devenit o singură trupă şi au stat în picioare pe vârful unui deal.

26 Atunci Abner l-a chemat pe Ioab şi a spus: Va mânca sabia pentru totdeauna? Nu ştii tu că va fi amărăciune la sfârşit? Cât va dura deci, până când vei porunci poporului să se întoarcă de la urmărirea fraţilor săi?

27 Şi Ioab a spus: Precum Dumnezeu trăieşte, dacă nu ai fi vorbit, cu siguranţă că dimineaţa poporul s-ar fi urcat fiecare de la urmărirea fratelui său.

28 Astfel că Ioab a sunat din trâmbiţă şi tot poporul s-a oprit şi nu au mai urmărit pe Israel, nici nu au mai luptat.

29 Şi Abner şi oamenii săi au umblat toată noaptea aceea prin câmpie şi au trecut Iordanul şi au mers prin tot Bitronul şi au ajuns la Mahanaim.

30 Şi Ioab s-a întors de la urmărirea lui Abner şi după ce a adunat tot poporul împreună, lipseau dintre servitorii lui David nouăsprezece oameni şi Asael.

31 Dar servitorii lui David loviseră din Beniamin şi din oamenii lui Abner, astfel încât trei sute şaizeci de bărbaţi muriseră.

32 Şi au ridicat pe Asael şi l-au îngropat în mormântul tatălui său, care era în Betleem. Şi Ioab şi oamenii săi au mers toată noaptea şi au ajuns la Hebron în zorii zilei.

3

1 Acum, a fost război lung între casa lui Saul şi casa lui David; dar David creştea din ce în ce mai tare, iar casa lui Saul slăbea din ce în ce mai mult.

2 Şi lui David i s-au născut fii în Hebron; şi întâiul său născut a fost Amnon, din Ahinoam izreelita;

3 Şi al doilea al său, Chileab, din Abigail carmelita, soţia lui Nabal; şi al treilea, Absalom, fiul lui Maaca, fiica lui Talmai, împăratul Gheşurului;

4 Şi al patrulea, Adonia, fiul lui Haghita; şi al cincilea, Şefatia, fiul lui Abital;

5 Şi al şaselea, Itream, prin Egla, soţia lui David. Aceştia i s-au născut lui David în Hebron.

6 Şi s-a întâmplat, în timp ce era război între casa lui Saul şi casa lui David, că Abner s-a întărit pentru casa lui Saul.

7 Şi Saul avea o concubină, al cărei nume era Riţpa, fiica lui Aia; şi Iş-Boşet i-a spus lui Abner: Pentru ce ai intrat la concubina tatălui meu?

8 Atunci Abner s-a înfuriat foarte tare din cauza cuvintelor lui Iş-Boşet şi a spus: Sunt eu un cap de câine, eu, care împotriva lui Iuda, arăt bunătate în această zi casei lui Saul, tatăl tău, fraţilor săi şi prietenilor săi şi nu te-am dat în mâna lui David, ca să mă acuzi astăzi de o greşeală referitor la această femeie?

9 Astfel să facă Dumnezeu lui Abner şi încă mai mult dacă nu îi voi face, precum a jurat DOMNUL lui David;

10 De a muta împărăţia de la casa lui Saul şi de a întemeia tronul lui David peste Israel şi peste Iuda, de la Dan până la Beer-Şeba.

11 Iar Iş-Boşet nu i-a putut răspunde lui Abner niciun cuvânt înapoi, deoarece se temea de el.

12 Şi Abner a trimis mesageri la David din partea lui, spunând: A cui este ţara? Spunând de asemenea: Fă o alianţa cu mine şi, iată, mâna mea va fi cu tine, pentru a-ţi aduce tot Israelul la tine.

13 Iar el a spus: Bine, voi face alianţă cu tine; dar un singur lucru cer de la tine, şi acesta este: Să nu îmi vezi faţa, decât dacă îmi aduci întâi pe Mical, fiica lui Saul, când vii să îmi vezi faţa.

14 Şi David a trimis mesageri la Iş-Boşet, fiul lui Saul, spunând: Dă-mi pe soţia mea Mical, cu care m-am logodit pentru o sută de prepuţuri ale filistenilor.

15 Şi Iş-Boşet a trimis şi a luat-o de la soţul ei, de la Paltiel, fiul lui Laiş.

16 Şi soţul ei a mers cu ea plângând în urma ei până la Bahurim. Atunci Abner i-a spus: Du-te, întoarce-te. Şi el s-a întors.

17 Şi Abner a avut un cuvânt cu bătrânii lui Israel, spunând: Aţi căutat în trecut ca David să fie împărat peste voi;

18 De aceea acum faceţi aceasta, pentru că DOMNUL a vorbit despre David, spunând: Prin mâna servitorului meu David, voi salva pe poporul meu Israel din mâna filistenilor şi din mâna tuturor duşmanilor săi.

19 Şi Abner a vorbit de asemenea în urechile lui Beniamin; şi Abner a mers de asemenea să vorbească în urechile lui David la Hebron tot ce părea bun lui Israel şi ce părea bun întregii case a lui Beniamin.

20 Astfel, Abner a venit la David la Hebron şi douăzeci de bărbaţi cu el. Şi David i-a făcut lui Abner şi oamenilor care erau cu el un ospăţ.

21 Şi Abner i-a spus lui David: Mă voi ridica şi voi merge şi voi aduna tot Israelul la domnul meu, împăratul, ca ei să facă alianţă cu tine şi ca tu să domneşti peste tot ce doreşte inima ta. Şi David l-a trimis pe Abner; şi el a mers în pace.

22 Şi, iată, servitorii lui David şi Ioab s-au întors de la urmărirea unei cete înarmate şi au adus o mare pradă cu ei; iar Abner nu era cu David în Hebron, pentru că îl trimisese şi el plecase în pace.

23 Când Ioab şi toată oştirea care era cu el s-au întors, i-au spus lui Ioab, zicând: Abner, fiul lui Ner, a venit la împărat şi el l-a trimis şi a plecat în pace.

24 Atunci Ioab a intrat la împărat şi a spus: Ce ai făcut? Iată, Abner a venit la tine, de ce l-ai trimis şi el a plecat?

25 Tu îl cunoşti pe Abner, fiul lui Ner, că a venit să te înşele şi să cunoască ieşirea şi intrarea ta şi să cunoască tot ceea ce faci.

26 Şi după ce Ioab a ieşit de la David, a trimis mesageri după Abner, care l-au adus înapoi de la fântâna Sira; dar David nu ştia aceasta.

27 Şi când Abner s-a întors la Hebron, Ioab l-a luat deoparte la poartă pentru a-i vorbi în ascuns, şi acolo l-a lovit sub a cincea coastă, încât el a murit, pentru sângele lui Asael, fratele său.

28 Şi după aceasta, când David a auzit, a spus: Eu şi împărăţia mea suntem nevinovaţi înaintea DOMNULUI pentru totdeauna de sângele lui Abner, fiul lui Ner;

29 Acesta să cadă pe capul lui Ioab şi al întregii case a tatălui său; şi să nu lipsească din casa lui Ioab vreunul care are o scurgere, sau care este un lepros, sau care se sprijină în toiag, sau care cade prin sabie, sau care este lipsit de pâine.

30 Astfel Ioab şi Abişai, fratele său, au ucis pe Abner, deoarece el ucisese pe fratele lor, Asael, la Gabaon în bătălie.

31 Şi David i-a spus lui Ioab şi întregului popor care era cu el: Rupeţi-vă hainele şi încingeţi-vă cu pânză de sac şi jeliţi înaintea lui Abner. Şi împăratul David însuşi urma sicriul.

32 Şi l-au îngropat pe Abner în Hebron; şi împăratul şi-a ridicat vocea şi a plâns la mormântul lui Abner; şi tot poporul a plâns.

33 Şi împăratul a plâns pentru Abner şi a spus: A murit Abner precum moare un prost?

34 Mâinile tale nu erau legate, nici picioarele tale puse în cătuşe; precum cade un om înaintea oamenilor stricaţi, astfel ai căzut tu. Şi tot poporul a plâns din nou pentru el.

35 Şi când tot poporul a venit să îl facă pe David să mănânce mâncare pe când era încă ziuă, David a jurat, spunând: Astfel să îmi facă Dumnezeu şi încă mai mult, dacă voi gusta pâine sau orice altceva, până când soarele apune.

36 Şi tot poporul a observat aceasta şi le-a plăcut, la fel cum tot ce făcea împăratul plăcea întregului popor.

37 Fiindcă tot poporul şi tot Israelul au înţeles în acea zi că nu a fost de la împărat să ucidă pe Abner, fiul lui Ner.

38 Şi împăratul a spus servitorilor săi: Nu ştiţi că un prinţ şi un mare om a căzut în această zi în Israel?

39 Şi eu sunt slab în această zi, deşi sunt uns împărat şi aceşti oameni, fiii Ţeruiei, sunt prea tari pentru mine; DOMNUL va răsplăti făcătorului de rău după stricăciunea lui.

4

1 Şi când fiul lui Saul a auzit că Abner a murit în Hebron, mâinile i-au slăbit; şi toţi israeliţii au fost tulburaţi.

2 Şi fiul lui Saul avea doi bărbaţi care erau căpetenii de cete: numele unuia era Baana şi numele celuilalt, Recab, fiii lui Rimon, un beerotit, dintre copiii lui Beniamin; (fiindcă şi Beerot era numărat la Beniamin;

3 Şi beerotiţii fugiseră la Ghitaim şi au fost locuitori temporari acolo până în această zi.)

4 Şi Ionatan, fiul lui Saul, avea un fiu care era şchiop de picioare. El era în vârstă de cinci ani când au venit veştile despre Saul şi Ionatan din Izreel şi dădaca lui l-a luat şi a fugit; şi s-a întâmplat, pe când se grăbea ea să fugă, că el a căzut şi a devenit şchiop. Şi numele lui era Mefiboşet.

5 Şi fiii lui Rimon beerotitul, Recab şi Baana, au mers şi au ajuns pe la arşiţa zilei la casa lui Iş-Boşet, care era întins în pat la amiază.

6 Şi au intrat acolo în mijlocul casei, ca şi cum ar fi adus grâu; şi l-au lovit sub a cincea coastă; şi Recab şi Baana, fratele său, au scăpat.

7 Fiindcă atunci când intraseră în casă, el era întins pe patul său în camera sa de dormit; şi l-au lovit şi l-au ucis şi i-au tăiat capul şi i-au luat capul şi au mers toată noaptea pe calea câmpiei.

8 Şi au adus capul lui Iş-Boşet la David la Hebron şi au spus împăratului: Iată, capul lui Iş-Boşet, fiul lui Saul, duşmanul tău, care ţi-a căutat viaţa; şi DOMNUL a răzbunat pe domnul meu împăratul în această zi împotriva lui Saul şi seminţei lui.

9 Şi David le-a răspuns lui Recab şi lui Baana, fratele său, fiilor lui Rimon beerotitul şi le-a zis: Precum DOMNUL trăieşte, care mi-a răscumpărat sufletul din orice restrişte,

10 Când cineva mi-a spus, zicând: Iată, Saul este mort, crezând că mi-a adus veşti bune, l-am apucat şi l-am ucis în Ţiclag, el, care a crezut că îi voi da o răsplată pentru veştile lui;

11 Cu cât mai mult, când oameni stricaţi au ucis pe o persoană dreaptă în propria lui casă pe patul lui? Să nu cer eu de aceea sângele lui din mâna voastră şi să nu vă iau de pe pământ?

12 Şi David a poruncit tinerilor săi şi ei i-au ucis şi le-au retezat mâinile şi picioarele şi i-au spânzurat deasupra iazului în Hebron. Dar au luat capul lui Iş-Boşet şi l-au îngropat în mormântul lui Abner în Hebron.

5

1 Atunci au venit toate triburile lui Israel la David la Hebron şi au vorbit, spunând: Iată, noi suntem osul tău şi carnea ta.

2 Şi odinioară, când Saul era împărat peste noi, tu erai cel care conduceai afară şi aduceai înăuntru pe Israel; şi DOMNUL ţi-a spus: Tu vei paşte poporul meu Israel şi tu vei fi o căpetenie peste Israel.

3 Astfel, toţi bătrânii lui Israel au venit la împărat la Hebron; şi împăratul David a făcut alianţă cu ei în Hebron înaintea DOMNULUI; şi l-au uns pe David împărat peste Israel.

4 David era în vârstă de treizeci de ani când a început să domnească şi el a domnit patruzeci de ani.

5 În Hebron a domnit peste Iuda şapte ani şi şase luni; şi în Ierusalim a domnit treizeci şi trei de ani peste tot Israelul şi Iuda.

6 Şi împăratul şi oamenii săi au mers la Ierusalim la iebusiţi, locuitorii ţării, care vorbiseră lui David, spunând: Dacă nu îndepărtezi pe orbi şi pe şchiopi, tu nu vei intra aici; gândind: David nu poate intra aici.

7 Totuşi David a luat întăritura Sionului; aceeaşi este cetatea lui David.

8 Şi David a spus în acea zi: Oricine se urcă la apeduct şi loveşte pe iebusiţi şi pe şchiopi şi pe orbi, care sunt urâţi de sufletul lui David, el va fi mai marele şi căpetenie. De aceea ei au spus: Orbul şi şchiopul nu vor intra în casă.

9 Astfel David a locuit în fortăreaţă şi a numit-o cetatea lui David. Şi David a zidit de jur împrejur de la Milo şi spre interior.

10 Şi David a mers înainte şi a devenit mare şi DOMNUL Dumnezeul oştirilor era cu el.

11 Şi Hiram, împăratul Tirului, a trimis mesageri la David şi cedri şi tâmplari şi pietrari; şi ei i-au clădit lui David o casă.

12 Şi David a priceput că DOMNUL îl întemeiase împărat peste Israel şi că înălţase împărăţia sa de dragul poporului său Israel.

13 Şi David şi-a luat mai multe concubine şi soţii din Ierusalim, după ce a venit de la Hebron; şi i s-au mai născut încă fii şi fiice lui David.

14 Şi acestea sunt numele celor care i s-au născut în Ierusalim: Şamua şi Şobab şi Natan şi Solomon,

15 Şi Ibhar şi Elişua şi Nefeg şi Iafia,

16 Şi Elişama şi Eliada şi Elifelet.

17 Dar când filistenii au auzit că îl unseseră pe David împărat peste Israel, toţi filistenii au urcat să îl caute pe David; şi David a auzit despre aceasta şi a coborât la fortăreaţă.

18 Filistenii de asemenea au venit şi s-au răspândit în Valea Refaim.

19 Şi David a întrebat pe DOMNUL, spunând: Să mă urc împotriva filistenilor? Îi vei da în mâna mea? Şi DOMNUL i-a spus lui David: Urcă-te, pentru că voi da fără îndoială pe filisteni în mâna ta.

20 Şi David a venit la Baal-Peraţim şi David i-a lovit acolo şi a spus: DOMNUL a izbucnit peste duşmanii mei înaintea mea, ca spărtura apelor. De aceea a pus acelui loc numele Baal-Peraţim.

21 Şi acolo şi-au lăsat idolii lor şi David şi oamenii săi i-au ars.

22 Şi filistenii s-au urcat din nou şi s-au răspândit în Valea Refaim.

23 Şi când David a întrebat pe DOMNUL, el a spus: Să nu te urci; ci înconjoară-i prin spate şi să mergi asupra lor înaintea duzilor.

24 Şi să fie astfel, când auzi un sunet de umblet în vârfurile duzilor, grăbeşte-te, atunci să te mişti; fiindcă atunci DOMNUL va merge înaintea ta, ca să lovească oştirea filistenilor.

25 Şi David a făcut astfel, precum DOMNUL îi poruncise; şi a lovit pe filisteni de la Gheba până la Ghezer.

6

1 Din nou, David a adunat pe toţi bărbaţii aleşi din Israel, treizeci de mii.

2 Şi David s-a ridicat şi a mers cu tot poporul care era cu el de la Baale din Iuda, ca să aducă de acolo chivotul lui Dumnezeu, al cărui nume este chemat după numele DOMNULUI oştirilor care locuieşte între heruvimi.

3 Şi au pus chivotul lui Dumnezeu pe un car nou şi l-au scos din casa lui Abinadab care era în Ghibea; şi Uza şi Ahio, fiii lui Abinadab, conduceau carul cel nou.

4 Şi l-au scos din casa lui Abinadab care era în Ghibea, însoţind chivotul lui Dumnezeu; şi Ahio mergea înaintea chivotului.

5 Şi David şi toată casa lui Israel cântau înaintea DOMNULUI pe tot felul de instrumente făcute din lemn de brad, chiar pe harpe şi pe psalterioane şi pe tamburine şi pe corneţi şi pe chimvale.

6 Şi când au ajuns la aria lui Nacon, Uza şi-a întins mâna spre chivotul lui Dumnezeu şi l-a apucat, fiindcă boii l-au scuturat.

7 Şi mânia DOMNULUI s-a aprins împotriva lui Uza; şi Dumnezeu l-a lovit acolo pentru greşeala sa; şi a murit acolo lângă chivotul lui Dumnezeu.

8 Şi lui David nu i-a plăcut, deoarece DOMNUL făcuse o spărtură asupra lui Uza; şi a numit locul acela Pereţ-Uza până în această zi.

9 Şi David s-a temut de DOMNUL în acea zi şi a spus: Cum să vină chivotul DOMNULUI la mine?

10 Astfel, David a refuzat să mute chivotul DOMNULUI la el, în cetatea lui David; ci David l-a dus deoparte în casa lui Obed-Edom ghititul.

11 Şi chivotul DOMNULUI a rămas în casa lui Obed-Edom ghititul trei luni; şi DOMNUL l-a binecuvântat pe Obed-Edom şi pe toată casa lui.

12 Şi i s-a spus împăratului David, zicând: DOMNUL a binecuvântat casa lui Obed-Edom şi tot ce aparţine lui, datorită chivotului lui Dumnezeu. Astfel David a mers şi a urcat chivotul lui Dumnezeu din casa lui Obed-Edom în cetatea lui David cu veselie.

13 Şi s-a întâmplat că atunci când cei care au purtat chivotul DOMNULUI au făcut şase paşi, el a sacrificat boi şi vite îngrăşate.

14 Şi David a dansat înaintea DOMNULUI cu toată puterea lui; şi David era încins cu un efod de in subţire.

15 Astfel David şi toată casa lui Israel au adus chivotul DOMNULUI cu strigăte şi cu sunet de trâmbiţă.

16 Şi pe când chivotul DOMNULUI intra în cetatea lui David, Mical, fiica lui Saul, a privit pe fereastră şi l-a văzut pe împăratul David sărind şi dansând înaintea DOMNULUI; şi ea l-a dispreţuit în inima ei.

17 Şi au adus chivotul DOMNULUI şi l-au pus la locul său, în mijlocul tabernacolului pe care îl întinsese David pentru chivotul DOMNULUI; şi David a oferit ofrande arse şi ofrande de pace înaintea DOMNULUI.

18 Şi imediat ce David a terminat de oferit ofrande arse şi ofrande de pace, a binecuvântat poporul în numele DOMNULUI oştirilor.

19 Şi a împărţit la tot poporul, la toată mulţimea lui Israel şi la bărbaţi şi la femei, fiecăruia câte o turtă de pâine şi o bucată bună de carne şi câte un ulcior de vin. Astfel, tot poporul a plecat fiecare la casa lui.

20 Atunci David s-a întors să îşi binecuvânteze casa. Şi Mical, fiica lui Saul, a ieşit să îl întâmpine pe David şi a spus: Cât de glorios a fost împăratul lui Israel astăzi, care s-a dezgolit astăzi în ochii roabelor servitorilor săi, precum unul dintre oamenii deşerţi se dezgoleşte fără ruşine!

21 Şi David a spus către Mical: Aceasta a fost înaintea DOMNULUI, care m-a ales pe mine înaintea tatălui tău şi înaintea întregii lui case, pentru a mă pune conducător peste poporul DOMNULUI, peste Israel; de aceea voi juca înaintea DOMNULUI.

22 Şi voi fi încă mai nemernic decât atât şi voi fi înjosit în ochii mei; şi despre servitoarele despre care ai vorbit, de ele voi fi onorat.

23 De aceea Mical, fiica lui Saul, nu a avut copil până în ziua morţii ei.

7

1 Şi s-a întâmplat, când împăratul a şezut în casa lui şi DOMNUL i-a dat odihnă de toţi duşmanii lui de jur împrejur,

2 Că împăratul a spus profetului Natan: Vezi acum, eu locuiesc într-o casă de cedru, dar chivotul lui Dumnezeu locuieşte înăuntrul covoarelor.

3 Şi Natan a spus împăratului: Du-te, fă tot ce este în inima ta, fiindcă DOMNUL este cu tine.

4 Şi s-a întâmplat că, în acea noapte cuvântul DOMNULUI a venit la Natan, spunând:

5 Du-te şi spune servitorului meu David: Astfel spune DOMNUL: Îmi vei zidi tu o casă ca să locuiesc în ea?

6 Pentru că eu nu am locuit în vreo casă de când am scos pe copiii lui Israel din Egipt, chiar până în această zi, ci am umblat într-un cort şi într-un tabernacol.

7 În toate locurile în care am umblat cu toţi copiii lui Israel, am vorbit eu un cuvânt vreunuia din triburile lui Israel, căruia i-am poruncit să pască pe poporul meu Israel, spunând: De ce nu îmi zidiţi o casă de cedru?

8 De aceea acum, astfel să îi spui servitorului meu David: Astfel spune DOMNUL oştirilor: Te-am luat de la staulul oilor, de la a urma oile, pentru a fi conducător peste poporul meu, peste Israel;

9 Şi am fost cu tine oriunde ai mers şi am stârpit pe toţi duşmanii tăi dinaintea ochilor tăi şi ţi-am făcut un nume mare, ca numele oamenilor mari care sunt pe pământ.

10 Mai mult, voi rândui un loc pentru poporul meu Israel şi îl voi sădi, ca ei să locuiască într-un loc al lor şi să nu se mai mute; iar copiii stricăciunii nu îl vor mai chinui ca înainte,

11 Ca atunci când am poruncit judecătorilor să fie peste poporul meu Israel şi te-am făcut să te odihneşti de toţi duşmanii tăi. De asemenea DOMNUL îţi spune că îţi va face o casă.

12 Şi când zilele tale se vor fi împlinit şi vei adormi cu părinţii tăi, voi aşeza sămânţa ta după tine, care va ieşi din adâncurile tale şi îi voi întemeia împărăţia.

13 El va zidi o casă pentru numele meu şi eu voi întări tronul împărăţiei lui pentru totdeauna.

14 Eu îi voi fi tată şi el îmi va fi fiu. Dacă va face nelegiuire, îl voi mustra cu nuiaua oamenilor şi cu loviturile copiilor oamenilor;

15 Dar mila mea nu se va depărta de la el, precum am luat-o de la Saul, pe care l-am îndepărtat dinaintea ta.

16 Şi casa ta şi împărăţia ta vor fi întemeiate pentru totdeauna înaintea ta; tronul tău va fi întemeiat pentru totdeauna.

17 Conform tuturor acestor cuvinte şi conform aceste întregi viziuni, astfel i-a vorbit Natan lui David.

18 Atunci împăratul David a intrat şi a şezut înaintea DOMNULUI şi a spus: Cine sunt eu, Doamne DUMNEZEULE? Şi ce este casa mea, că m-ai adus până aici?

19 Şi aceasta încă a fost un lucru mic înaintea ochilor tăi, DOAMNE DUMNEZEULE; dar tu ai vorbit de asemenea despre casa servitorului tău pentru mult timp înainte. Şi este aceasta felul omului, Doamne DUMNEZEULE?

20 Şi ce poate David să îţi mai spună? Pentru că tu DOAMNE DUMNEZEULE, cunoşti pe servitorul tău.

21 De dragul cuvântului tău şi conform inimii tale, ai făcut toate aceste lucruri măreţe, pentru a le face cunoscute servitorului tău.

22 De aceea tu eşti mare, DOAMNE Dumnezeule, pentru că nu este nimeni ca tine, nici nu este vreun Dumnezeu în afară de tine, conform cu toate câte am auzit cu urechile noastre.

23 Şi ce naţiune pe pământ este ca poporul tău, ca Israel, pe care Dumnezeu a mers să îl răscumpere ca popor pentru el însuşi şi să îi facă un nume şi să facă pentru voi lucruri mari şi înfricoşătoare, pentru ţara ta, înaintea poporului tău, pe care ţi l-ai răscumpărat din Egipt, de la naţiuni şi de la dumnezeii lor?

24 Fiindcă ţi-ai întărit pe poporul tău Israel îţi fie un popor pentru totdeauna; şi tu, DOAMNE, ai devenit Dumnezeul lor.

25 Şi acum, DOAMNE Dumnezeule, cuvântul pe care l-ai spus referitor la servitorul tău şi referitor la casa lui, întemeiază-l pentru totdeauna şi fă precum ai spus.

26 Şi numele tău să fie mărit pentru totdeauna, spunând: DOMNUL oştirilor este Dumnezeu peste Israel; şi să fie întemeiată, casa servitorului tău David înaintea ta.

27 Pentru că tu, DOAMNE al oştirilor, Dumnezeul lui Israel, i-ai revelat servitorului tău, spunând: Îţi voi zidi o casă; de aceea a găsit servitorul tău în inima sa să se roage această rugăciune către tine.

28 Şi acum, Doamne DUMNEZEULE, tu eşti acel Dumnezeu şi cuvintele tale sunt adevărate şi tu ai promis această bunătate servitorului tău;

29 De aceea acum, să îţi placă să binecuvântezi casa servitorului tău, ca să continue pentru totdeauna înaintea ta, pentru că tu, Doamne DUMNEZEULE, ai vorbit aceasta; şi cu binecuvântarea ta să fie casa servitorului tău binecuvântată pentru totdeauna.

8

1 Şi după aceasta s-a întâmplat, că David a lovit pe filisteni şi i-a supus; şi David a luat Meteg-Haama din mâna filistenilor.

2 Şi a lovit pe Moab şi i-a măsurat cu o frânghie, aruncându-i la pământ; chiar cu două frânghii a măsurat pentru a-i da la moarte şi cu o frânghie întreagă pentru a-i lăsa în viaţă. Şi astfel, moabiţii au devenit servitorii lui David şi au adus daruri.

3 Şi David a lovit de asemenea pe Hadadezer, fiul lui Rehob, împăratul din Ţoba, pe când mergea să îşi recupereze graniţa la râul Eufrat.

4 Şi David a luat de la el o mie de care şi şapte sute de călăreţi şi douăzeci de mii de pedeştri; şi David a tăiat tendoanele cailor tuturor carelor, dar a păstrat dintre ei cai pentru o sută de care.

5 Şi când sirienii din Damasc au venit pentru a-l ajuta pe Hadadezer, împăratul din Ţoba, David a ucis dintre sirieni douăzeci şi două de mii de oameni.

6 Atunci David a pus garnizoane în Siria Damascului; şi sirienii au devenit servitorii lui David şi au adus daruri. Şi DOMNUL îl păstra pe David oriunde mergea.

7 Şi David a luat scuturile de aur care erau pe servitorii lui Hadadezer şi le-a adus la Ierusalim.

8 Şi din Betah şi din Berotai, cetăţi ale lui Hadadezer, împăratul David a luat foarte multă aramă.

9 Când Toi, împăratul Hamatului, a auzit că David lovise toată oştirea lui Hadadezer,

10 Atunci Toi a trimis pe Ioram, fiul său, la împăratul David, pentru a-l saluta şi pentru a-l binecuvânta, pentru că luptase împotriva lui Hadadezer şi îl bătuse, pentru că Hadadezer avusese războaie cu Toi. Şi Ioram a adus cu el vase de argint şi vase de aur şi vase de aramă,

11 Pe care David le-a dedicat de asemenea DOMNULUI, cu argintul şi cu aurul pe care îl dedicase de la toate naţiunile pe care le supusese;

12 Din Siria şi din Moab şi de la copiii lui Amon şi de la filisteni şi de la Amalec şi din prada lui Hadadezer, fiul lui Rehob, împăratul din Ţoba.

13 Şi David şi-a făcut un nume când s-a întors de la lovirea sirienilor în valea sării, aceştia fiind optsprezece mii de oameni.

14 Şi a pus garnizoane în Edom; a pus garnizoane în tot Edomul şi toţi cei din Edom au devenit servitorii lui David. Şi DOMNUL l-a păstrat pe David oriunde mergea.

15 Şi David a domnit peste tot Israelul; şi David făcea judecată şi dreptate pentru tot poporul său.

16 Şi Ioab, fiul Ţeruiei, era peste oştire; şi Iosafat, fiul lui Ahilud, era cronicar;

17 Şi Ţadoc, fiul lui Ahitub, şi Ahimelec, fiul lui Abiatar, erau preoţi; şi Seraia era scrib;

18 Şi Benaia, fiul lui Iehoiada, era şi peste cheretiţi şi peste peletiţi; şi fiii lui David erau mai marii conducători.

9

1 Şi David a spus: Mai este cineva care să fi rămas din casa lui Saul, ca să îi arăt bunătate din cauza lui Ionatan?

2 Şi era din casa lui Saul un servitor al cărui nume era Ţiba. Şi când l-au chemat la David, împăratul i-a spus: Eşti tu Ţiba? Şi el a spus: Al tău servitor.

3 Şi împăratul a spus: Mai este cineva din casa lui Saul, ca să îi arăt bunătatea lui Dumnezeu? Şi Ţiba a spus împăratului: Ionatan mai are încă un fiu, care este şchiop de picioare.

4 Şi împăratul i-a spus: Unde este el? Şi Ţiba a spus împăratului: Iată, el este în casa lui Machir, fiul lui Amiel, în Lodebar.

5 Atunci împăratul David a trimis şi l-a scos din casa lui Machir, fiul lui Amiel, din Lodebar.

6 Acum, când Mefiboşet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, a venit la David, a căzut cu faţa la pământ şi s-a prosternat. Şi David a spus: Mefiboşet. Iar el a răspuns: Iată, pe servitorul tău!

7 Şi David i-a spus: Nu te teme, pentru că îţi voi arăta într-adevăr bunătate, de dragul lui Ionatan, tatăl tău, şi îţi voi da înapoi tot pământul lui Saul, tatăl tău; şi tu vei mânca pâine la masa mea continuu.

8 Şi el s-a plecat şi a spus: Ce este servitorul tău, ca să priveşti la un astfel de câine mort cum sunt eu?

9 Atunci împăratul l-a chemat pe Ţiba, servitorul lui Saul, şi i-a spus: Am dat fiului stăpânului tău tot ce a aparţinut lui Saul şi întregii sale case.

10 Tu, de aceea, şi fiii tăi şi servitorii tăi, veţi ara pământul pentru el şi tu vei aduce roadele, ca fiul stăpânului tău să aibă mâncare să mănânce; dar Mefiboşet, fiul stăpânului tău, va mânca pâine întotdeauna la masa mea. Acum Ţiba avea cincisprezece fii şi douăzeci de servitori.

11 Atunci Ţiba a spus împăratului: Conform cu toate câte a poruncit domnul meu, împăratul, servitorului său, astfel va face servitorul tău. Cât despre Mefiboşet, a spus împăratul, el va mânca la masa mea, ca unul dintre fiii împăratului.

12 Şi Mefiboşet avea un fiu tânăr, al cărui nume era Mica. Şi toţi câţi au locuit în casa lui Ţiba erau servitori lui Mefiboşet.

13 Astfel Mefiboşet a locuit în Ierusalim, fiindcă mânca la masa împăratului continuu; şi el era şchiop la ambele picioare.

10

1 Şi s-a întâmplat după aceasta, că împăratul copiilor lui Amon a murit şi Hanun, fiul său, a domnit în locul său.

2 Atunci David a spus: Voi arăta bunătate lui Hanun, fiul lui Nahaş, precum tatăl său mi-a arătat mie bunătate. Şi David a trimis să îl mângâie prin servitorii săi pentru tatăl său. Şi servitorii lui David au venit în ţara copiilor lui Amon.

3 Şi prinţii copiilor lui Amon i-au spus lui Hanun, domnul lor: Gândeşti tu că David onorează pe tatăl tău, că a trimis mângâietori la tine? Nu a trimis David mai degrabă pe servitorii săi la tine ca să cerceteze cetatea şi să o spioneze şi să o dărâme?

4 De aceea Hanun i-a luat pe servitorii lui David şi le-a ras bărbile pe jumătate şi le-a tăiat hainele la mijloc, până la fese, şi i-a trimis.

5 Când i-au spus aceasta lui David, el a trimis să îi întâlnească, deoarece oamenii erau foarte ruşinaţi; şi împăratul a spus: Rămâneţi la Ierihon până vă cresc bărbile şi apoi întoarceţi-vă.

6 Şi când copiii lui Amon au văzut că s-au împuţit înaintea lui David, copiii lui Amon au trimis şi au angajat pe sirienii din Bet-Rehob şi pe sirienii din Ţoba, douăzeci de mii de pedeştri, şi de la împăratul Maaca, o mie de bărbaţi, şi din Iştob, douăsprezece mii de bărbaţi.

7 Şi când David a auzit de aceasta, l-a trimis pe Ioab şi toată oştirea războinicilor.

8 Şi copiii lui Amon au ieşit şi s-au desfăşurat pentru bătălie la intrarea porţii; şi sirienii din Ţoba şi din Rehob şi Iştob şi Maaca, erau singuri pe câmp.

9 Când Ioab a văzut că frontul bătăliei era împotriva lui dinainte şi dinapoi, a ales din toţi bărbaţii aleşi ai lui Israel şi i-a desfăşurat împotriva sirienilor;

10 Şi restul poporului l-a dat în mâna lui Abişai, fratele său, ca să îi desfăşoare împotriva copiilor lui Amon.

11 Şi a spus: Dacă sirienii sunt prea tari pentru mine, atunci tu să mă ajuţi; dar dacă fiii lui Amon sunt prea tari pentru tine, atunci eu voi veni şi te voi ajuta.

12 Încurajează-te şi să fim bărbaţi pentru poporul nostru şi pentru cetăţile Dumnezeului nostru; şi DOMNUL să facă ce îi pare bine.

13 Şi Ioab şi poporul care era cu el s-au apropiat să lupte împotriva sirienilor; iar ei au fugit dinaintea lui.

14 Şi când copiii lui Amon au văzut că sirienii fugiseră, atunci au fugit şi ei dinaintea lui Abişai şi au intrat în cetate. Astfel Ioab s-a întors de la copiii lui Amon şi a venit la Ierusalim.

15 Şi când sirienii au văzut că au fost loviţi înaintea lui Israel, s-au adunat împreună.

16 Şi Hadadezer a trimis şi i-a scos pe sirienii care erau dincolo de râu; şi au venit la Helam; şi Şobac, căpetenia oştirii lui Hadadezer, mergea în fruntea lor.

17 Şi când i s-a spus lui David, el a adunat tot Israelul şi a trecut Iordanul şi a venit la Helam. Şi sirienii s-au desfăşurat împotriva lui David şi au luptat cu el.

18 Şi sirienii au fugit dinaintea lui Israel; şi David a ucis şapte sute de conducători de care dintr-ai sirienilor şi patruzeci de mii de călăreţi şi a lovit pe Şobac, căpetenia oştirii lor, care a murit acolo.

19 Şi când toţi împăraţii care erau servitori lui Hadadezer au văzut că erau loviţi înaintea lui Israel, au făcut pace cu Israel şi le-au servit. Astfel sirienii s-au temut să îi mai ajute pe copiii lui Amon.

11

1 Şi s-a întâmplat, după terminarea anului, pe timpul când împăraţii ies la bătălie, că David a trimis pe Ioab şi pe servitorii săi cu el şi tot Israelul; şi i-au nimicit pe fiii lui Amon şi au asediat Raba. Dar David a rămas încă la Ierusalim.

2 Şi s-a întâmplat, spre seară, că David s-a ridicat din patul său şi s-a plimbat pe acoperişul casei împăratului; şi de pe acoperiş a văzut o femeie spălându-se; şi femeia era foarte frumoasă la vedere.

3 Şi David a trimis şi a cercetat despre femeie. Şi unul a spus: Nu este aceasta Bat-Şeba, fiica lui Eliam, soţia lui Urie hititul?

4 Şi David a trimis mesageri şi au luat-o; şi ea a intrat la el şi el s-a culcat cu ea; fiindcă ea era purificată de necurăţia ei; şi s-a întors acasă.

5 Şi femeia a rămas însărcinată şi a trimis să spună lui David şi a zis: Sunt însărcinată.

6 Şi David a trimis la Ioab, spunând: Trimite-mi pe Urie hititul. Şi Ioab l-a trimis pe Urie la David.

7 Şi după ce Urie a venit la el, David l-a întrebat ce mai făcea Ioab şi ce mai făcea poporul şi cum mergea războiul.

8 Şi David i-a spus lui Urie: Coboară acasă la tine şi spală-ţi picioarele. Şi Urie s-a depărtat de casa împăratului şi l-a urmat un dar de mâncare de la împărat.

9 Dar Urie a dormit la uşa casei împăratului cu toţi servitorii domnului său şi nu a coborât acasă.

10 Şi când i-au spus lui David, zicând: Urie nu a coborât acasă. Şi David i-a spus lui Urie: Nu te-ai întors din călătorie? De ce nu ai coborât acasă?

11 Şi Urie i-a spus lui David: Chivotul şi Israel şi Iuda, locuiesc în corturi; şi domnul meu Ioab şi servitorii domnului meu, sunt aşezaţi în tabără în câmp deschis; să intru eu atunci în casa mea, să mănânc şi să beau şi să mă culc cu soţia mea? Precum trăieşti tu şi precum trăieşte sufletul tău, nu voi face acest lucru.

12 Şi David i-a spus lui Urie: Rămâi aici şi astăzi, şi mâine te voi lăsa să pleci. Astfel Urie a rămas la Ierusalim în acea zi şi a doua zi.

13 Şi când David l-a chemat, el a mâncat şi a băut înaintea lui şi l-a îmbătat; şi seara el a ieşit afară să se culce în patul său cu servitorii domnului său, dar nu a coborât acasă.

14 Şi s-a întâmplat, dimineaţa, că David a scris o scrisoare lui Ioab şi a trimis-o prin mâna lui Urie.

15 Şi a scris în scrisoare, spunând: Puneţi-l pe Urie în fruntea bătăliei celei mai încinse şi retrageţi-vă de la el, ca să fie lovit şi să moară.

16 Şi s-a întâmplat, când Ioab observa cetatea, că l-a pus pe Urie la locul unde ştia că erau bărbaţi viteji.

17 Şi bărbaţii cetăţii au ieşit afară şi au luptat cu Ioab; şi au căzut unii din popor dintre servitorii lui David; şi Urie hititul a murit de asemenea.

18 Atunci Ioab a trimis şi a spus lui David toate lucrurile referitoare la război;

19 Şi a poruncit mesagerului, zicând: După ce vei fi terminat de spus împăratului lucrurile despre război,

20 Şi dacă va fi astfel, că furia împăratului se va ridica şi îţi va spune: Pentru ce v-aţi apropiat atât de mult de cetate când aţi luptat? Nu aţi ştiut că vor trage de pe zid?

21 Cine a lovit pe Abimelec, fiul lui Ierubeşet? Nu a aruncat o femeie o bucată de piatră de moară de pe zid, încât el a murit la Tebeţ? De ce v-aţi apropiat de zid? Atunci tu să spui: A murit şi servitorul tău Urie, hititul.

22 Astfel mesagerul a plecat şi a venit şi i-a arătat lui David despre toate pentru care îl trimisese Ioab.

23 Şi mesagerul i-a spus lui David: Într-adevăr, oamenii au fost mai tari decât noi şi au ieşit la noi în câmp şi am fost asupra lor până la intrarea porţii.

24 Şi trăgătorii au tras de pe zid asupra servitorilor tăi; şi unii dintre servitorii împăratului au murit; a murit şi servitorul tău Urie, hititul.

25 Atunci David i-a spus mesagerului: Astfel să spui lui Ioab: Să nu îţi displacă acest lucru, pentru că sabia mănâncă pe unul la fel ca şi pe altul; întăreşte mai mult bătălia împotriva cetăţii şi dărâm-o; şi încurajează-l.

26 Şi când soţia lui Urie a auzit că Urie soţul ei era mort, l-a jelit pe soţul ei.

27 Şi când jelirea a trecut, David a trimis şi a adus-o acasă şi ea i-a devenit soţie şi i-a născut un fiu. Dar lucrul pe care David îl făcuse nu a plăcut DOMNULUI.

12

1 Şi DOMNUL l-a trimis pe Natan la David. Şi Natan a venit la el şi i-a spus: Erau doi oameni într-o cetate; unul bogat şi celălalt sărac.

2 Bogatul avea foarte multe turme şi cirezi;

3 Dar săracul nu avea nimic, în afară de o singură mieluşea, pe care o cumpărase şi o hrănea; şi aceasta creştea împreună cu el şi cu copiii săi; mânca din mâncarea lui şi bea din paharul lui şi se culca la sânul lui şi îi era ca o fiică.

4 Şi a venit un călător la omul bogat iar el nu s-a îndurat să ia din turma lui şi din cireada lui, ca să pregătească pentru călătorul care venise la el; dar a luat oaia omului sărac şi a pregătit-o pentru omul care venise la el.

5 Şi mânia lui David s-a aprins foarte tare împotriva omului acela; şi i-a spus lui Natan: Precum DOMNUL trăieşte, omul care a făcut acest lucru va muri negreşit.

6 Şi să întoarcă pentru miel, împătrit, pentru că a făcut aceasta şi pentru că nu a avut milă.

7 Şi Natan i-a spus lui David: Tu eşti acel om. Astfel spune DOMNUL Dumnezeul lui Israel: Te-am uns împărat peste Israel şi te-am eliberat din mâna lui Saul;

8 Şi ţi-am dat casa stăpânului tău şi soţiile stăpânului tău la sânul tău şi ţi-am dat casa lui Israel şi a lui Iuda; şi dacă aceasta ar fi fost prea puţin, ţi-aş fi dat astfel şi astfel de lucruri.

9 Pentru ce ai dispreţuit porunca DOMNULUI, pentru a face rău înaintea ochilor lui? Ai ucis pe Urie hititul cu sabia şi ţi-ai luat pe soţia lui de soţie, iar pe el l-ai ucis cu sabia copiilor lui Amon.

10 De aceea acum sabia nu se va depărta niciodată de casa ta, pentru că m-ai dispreţuit şi ai luat pe soţia lui Urie hititul să fie soţia ta.

11 Astfel spune DOMNUL: Iată, voi ridica un rău împotriva ta din propria ta casă şi îţi voi lua soţiile de dinaintea ochilor tăi şi le voi da aproapelui tău şi el se va culca cu soţiile tale în faţa acestui soare.

12 Pentru că tu ai făcut aceasta în secret; dar eu voi face acest lucru înaintea întregului Israel şi în faţa soarelui.

13 Şi David i-a spus lui Natan: Am păcătuit împotriva DOMNULUI. Şi Natan i-a spus lui David: DOMNUL de asemenea a îndepărtat păcatul tău, nu vei muri.

14 Dar pentru că prin această faptă ai dat mare ocazie duşmanilor DOMNULUI să blesteme, de asemenea pruncul care ţi s-a născut va muri negreşit.

15 Şi Natan a plecat acasă. Şi DOMNUL a lovit pruncul pe care soţia lui Urie i-l născuse lui David şi a fost foarte bolnav.

16 Şi David l-a implorat pe Dumnezeu pentru prunc; şi David a postit şi a intrat şi a stat întins toată noaptea pe pământ.

17 Şi bătrânii casei lui s-au ridicat şi au intrat la el, pentru a-l ridica de la pământ; dar el a refuzat şi nici nu a mâncat pâine cu ei.

18 Şi s-a întâmplat, în a şaptea zi, că pruncul a murit. Şi servitorii lui David s-au temut să îi spună că pruncul era mort, pentru că au spus: Iată, în timp ce pruncul încă trăia, i-am vorbit şi a refuzat să dea ascultare vocii noastre; cât se va chinui, dacă îi spunem că pruncul este mort?

19 Dar când David a văzut că servitorii săi şopteau, David a priceput că pruncul era mort; de aceea David a spus servitorilor săi: Este pruncul mort? Şi ei au spus: Este mort.

20 Atunci David s-a ridicat de la pământ şi s-a spălat şi s-a uns şi şi-a schimbat hainele şi a intrat în casa DOMNULUI şi s-a închinat; apoi a venit acasă; şi după ce a cerut, i-au pus pâine înainte şi a mâncat.

21 Atunci servitorii săi i-au spus: Ce este acest lucru pe care l-ai făcut? Tu ai postit şi ai plâns pentru prunc în timp ce era în viaţă; dar acum când pruncul este mort, te-ai ridicat şi ai mâncat pâine?

22 Şi el a spus: În timp ce pruncul era încă în viaţă, am postit şi am plâns, fiindcă am spus: Cine poate spune dacă DUMNEZEU nu va avea har faţa de mine, ca să trăiască pruncul?

23 Dar acum el este mort, pentru ce să postesc? Pot să îl aduc înapoi? Eu mă voi duce la el, dar el nu se va întoarce la mine.

24 Şi David a mângâiat-o pe Bat-Şeba, soţia sa, şi a intrat la ea şi s-a culcat cu ea; şi ea a născut un fiu şi el i-a pus numele Solomon; şi DOMNUL l-a iubit.

25 Şi a trimis prin mâna profetului Natan; şi el i-a pus numele Iedidia, datorită DOMNULUI.

26 Şi Ioab a luptat împotriva Rabei copiilor lui Amon şi a luat cetatea împărătească.

27 Şi Ioab a trimis mesageri la David şi a spus: Am luptat împotriva Rabei şi am luat cetatea apelor.

28 De aceea acum, adună restul poporului şi aşază tabăra împotriva cetăţii şi ia-o, ca nu cumva să iau eu cetatea şi să fie numită după numele meu.

29 Şi David a adunat tot poporul şi a mers la Raba şi a luptat împotriva ei şi a luat-o.

30 Şi a luat coroana împăratului lor de pe capul său, greutatea acesteia era de un talant de aur, cu pietre preţioase; şi a fost pusă pe capul lui David. Şi a scos foarte multă pradă din cetate.

31 Şi a adus pe poporul care era în ea şi i-a pus sub ferăstraie şi sub suluri de fier şi sub topoare de fier şi i-a făcut să treacă prin cuptorul de cărămizi; şi astfel a făcut tuturor cetăţilor copiilor lui Amon. Şi David şi tot poporul s-au întors la Ierusalim.

13

1 Şi s-a întâmplat după aceasta, că Absalom, fiul lui David avea o soră frumoasă, al cărei nume era Tamar; şi Amnon, fiul lui David, o iubea.

2 Şi Amnon era atât de chinuit, încât a căzut bolnav după sora sa, Tamar, pentru că era fecioară şi lui Amnon i se părea greu să îi facă ceva.

3 Dar Amnon avea un prieten, al cărui nume era Ionadab, fiul lui Şimea, fratele lui David; Şi Ionadab era un om foarte viclean.

4 Şi el i-a spus: Fiind fiul împăratului de ce eşti tu tot mai slab, din zi în zi? Refuzi să îmi spui? Şi Amnon i-a spus: O iubesc pe Tamar, sora fratelui meu, Absalom.

5 Şi Ionadab i-a spus: Culcă-te în patul tău şi fă-te bolnav; şi când tatăl tău vine să te vadă, spune-i: Te rog, să vină sora mea Tamar şi să îmi dea mâncare şi să pregătească mâncarea înaintea ochilor mei, ca să o văd şi să mănânc din mâna ei.

6 Astfel Amnon s-a culcat şi s-a prefăcut bolnav; şi când împăratul a venit să îl vadă, Amnon a spus împăratului: Te rog, să vină Tamar, sora mea, şi să îmi facă două turte înaintea ochilor mei, ca să mănânc din mâna ei.

7 Atunci David a trimis acasă la Tamar, spunând: Du-te acum la casa fratelui tău, Amnon, şi pregăteşte-i mâncare.

8 Astfel Tamar a mers la casa fratelui ei, Amnon; şi el era culcat. Şi ea a luat făină şi a frământat-o şi a pregătit turte înaintea ochilor lui şi a copt turtele.

9 Şi a luat o tigaie şi le-a turnat înaintea lui; dar el a refuzat să mănânce. Şi Amnon a spus: Să iasă toţi bărbaţii de la mine. Şi au ieşit, fiecare bărbat de la el.

10 Şi Amnon i-a spus lui Tamar: Adu mâncarea în cameră, ca să mănânc din mâna ta. Şi Tamar a luat turtele pe care le făcuse şi le-a adus în cameră, la Amnon, fratele ei.

11 Şi după ce i le-a adus ca să mănânce, el a apucat-o şi i-a spus: Vino să te culci cu mine, sora mea.

12 Dar ea i-a răspuns: Nu, fratele meu, nu mă forţa, pentru că un astfel de lucru nu trebuie făcut în Israel, nu face această prostie.

13 Şi eu, încotro voi face să plece ruşinea mea? Şi cât despre tine, tu vei fi ca unul dintre proşti în Israel. De aceea acum, te rog, vorbeşte împăratului, pentru că nu mă va opri de la tine.

14 Totuşi el a refuzat să dea ascultare vocii ei; şi, fiind mai tare decât ea, a forţat-o şi s-a culcat cu ea.

15 Apoi, Amnon a urât-o foarte mult; astfel încât ura cu care a urât-o a fost mai mare decât dragostea cu care o iubise. Şi Amnon i-a spus: Ridică-te, pleacă.

16 Iar ea i-a spus: Cât despre acest lucru, acest rău de a mă alunga este mai mare decât celălalt pe care mi l-ai făcut. Dar el a refuzat să îi dea ascultare.

17 Atunci el a chemat pe servitorul său care îi servea şi a spus: Scoate acum afară pe această femeie de la mine şi încuie uşa după ea.

18 Şi ea purta o haină pestriţă, pentru că în asemenea robe erau îmbrăcate fiicele fecioare ale împăratului. Atunci servitorul lui a scos-o afară şi a încuiat uşa după ea.

19 Şi Tamar şi-a pus cenuşă pe cap şi şi-a sfâşiat haina pestriţă care era pe ea şi şi-a pus mâna pe cap şi a plecat, plângând.

20 Şi Absalom, fratele ei, i-a spus: A fost Amnon, fratele tău, cu tine? Dar acum linişteşte-te, sora mea; el este fratele tău; nu lua aminte la acest lucru. Astfel Tamar a rămas părăsită în casa fratelui ei, Absalom.

21 Dar când împăratul David a auzit de toate aceste lucruri, s-a înfuriat foarte tare.

22 Şi Absalom nu vorbea fratelui său, Amnon, nici rău nici bine, pentru că Absalom îl ura pe Amnon, pentru că o forţase pe Tamar, sora lui.

23 Şi s-a întâmplat după doi ani întregi, că Absalom avea tunzători de oi în Baal-Haţor, care este lângă Efraim; şi Absalom a invitat pe toţi fiii împăratului.

24 Şi Absalom a venit la împărat şi a spus: Iată acum, servitorul tău are tunzători de oi; să meargă, te implor, împăratul şi servitorii săi cu servitorul tău.

25 Şi împăratul i-a spus lui Absalom: Nu, fiul meu, să nu mergem toţi acum, ca nu cumva să îţi fim povară. Dar el a insistat asupra lui; totuşi a refuzat să meargă dar l-a binecuvântat.

26 Atunci Absalom a spus: Dacă nu, te rog, lasă pe fratele meu Amnon să meargă cu noi. Şi împăratul i-a spus: De ce să meargă el cu tine?

27 Dar Absalom a insistat asupra lui, încât l-a lăsat pe Amnon şi pe toţi fiii împăratului să meargă cu el.

28 Acum, Absalom poruncise servitorilor săi, spunând: Fiţi atenţi, când inima lui Amnon este veselă cu vin şi când vă spun: Loviţi pe Amnon; atunci omorâţi-l, nu vă temeţi; nu v-am poruncit eu? Fiţi curajoşi şi fiţi viteji.

29 Şi servitorii lui Absalom i-au făcut lui Amnon precum le poruncise Absalom. Atunci toţi fiii împăratului s-au ridicat şi fiecare s-a urcat pe catârul său şi au fugit.

30 Şi s-a întâmplat, în timp ce ei erau încă pe cale, că veştile au ajuns la David, spunând: Absalom a ucis pe toţi fiii împăratului şi nu a rămas niciunul dintre ei.

31 Atunci împăratul s-a ridicat şi şi-a sfâşiat hainele şi s-a întins pe pământ; şi toţi servitorii săi au stat împrejur cu hainele sfâşiate.

32 Şi Ionadab, fiul lui Şimea, fratele lui David, a răspuns şi a zis: Să nu zică domnul meu i-au ucis pe toţi tinerii, pe fiii împăratului, pentru că numai Amnon este mort; fiindcă după rânduiala lui Absalom aceasta a fost hotărâtă din ziua în care el a forţat-o pe Tamar, sora lui.

33 De aceea acum, să nu pună domnul meu, împăratul, lucrul acesta la inima lui, zicând că toţi fiii împăratului sunt morţi, pentru că numai Amnon este mort.

34 Dar Absalom a fugit. Şi tânărul care era de gardă şi-a ridicat ochii şi a privit şi, iată, venea mult popor pe calea din spatele lui, pe coasta dealului.

35 Şi Ionadab a spus împăratului: Iată, fiii împăratului vin; precum servitorul tău a spus, aşa este.

36 Şi s-a întâmplat, imediat ce a terminat de vorbit, că, iată, fiii împăratului au venit şi şi-au înălţat vocea şi au plâns; şi împăratul de asemenea şi toţi servitorii săi au plâns foarte tare.

37 Dar Absalom a fugit şi a mers la Talmai, fiul lui Amihur, împăratul Gheşurului. Şi David jelea zilnic pe fiul său.

38 Astfel Absalom a fugit şi a mers la Gheşur şi a stat acolo trei ani.

39 Şi sufletul împăratului David tânjea să meargă la Absalom, pentru că era mângâiat referitor la Amnon, văzând că era mort.

14

1 Acum Ioab, fiul Ţeruiei, a priceput că inima împăratului tânjea după Absalom.

2 Şi Ioab a trimis la Tecoa şi a adus de acolo o femeie înţeleaptă şi i-a spus: Te rog, prefă-te că jeleşti şi îmbracă acum haine de jelire şi nu te unge cu untdelemn, ci fii ca o femeie care mult timp a jelit după cel mort;

3 Şi intră la împărat şi vorbeşte-i în acest fel. Şi Ioab a pus cuvintele în gura ei.

4 Şi după ce femeia din Tecoa a vorbit împăratului, a căzut cu faţa la pământ şi s-a prosternat şi a spus: Ajută-, împărate.

5 Şi împăratul i-a spus: Ce îţi este? Iar ea a răspuns: Eu sunt cu adevărat o femeie văduvă şi soţul meu este mort.

6 Şi roaba ta avea doi fii şi cei doi s-au luptat la câmp şi nu era nimeni să îi despartă şi unul a lovit pe celălalt şi l-a ucis.

7 Şi, iată, întreaga familie s-a ridicat împotriva roabei tale şi au spus: Predă-l pe cel care l-a lovit pe fratele său, ca să îl ucidem, pentru viaţa fratelui său, pe care l-a ucis şi îl vom nimici şi pe moştenitor; şi astfel ei vor stinge cărbunele care a rămas şi nu vor lăsa soţului meu nici nume nici rămăşiţă pe pământ.

8 Şi împăratul a spus femeii: Du-te acasă şi voi da poruncă referitor la tine.

9 Şi femeia din Tecoa a spus împăratului: Domnul meu, împărate, nelegiuirea fie asupra mea şi asupra casei tatălui meu; şi împăratul şi tronul său să fie nevinovaţi.

10 Şi împăratul a spus: Oricine îţi spune ceva, adu-l la mine şi nu te va mai atinge.

11 Atunci ea a spus: Te rog, să îşi amintească împăratul de DOMNUL Dumnezeul tău, că să nu permiţi răzbunătorilor sângelui să mai mărească prăpădul, ca nu cumva să nimicească pe fiul meu. Iar el a spus: Precum DOMNUL trăieşte, nu va cădea un singur fir de păr al fiului tău la pământ.

12 Atunci femeia a spus: Să vorbească roaba ta, te rog, un cuvânt către domnul meu împăratul. Şi el a spus: Spune.

13 Şi femeia a spus: Pentru ce atunci ai gândit un asemenea lucru împotriva poporului lui Dumnezeu? Pentru că împăratul spune acest cuvânt ca unul care este vinovat, în aceea că împăratul nu aduce din nou acasă pe cel alungat al lui.

14 Pentru că noi trebuie să murim şi suntem ca apa vărsată pe pământ, care nu mai poate fi adunată; nici Dumnezeu nu se uită la vreo persoană; totuşi plănuieşte mijloace, încât cel alungat al său să nu fie scos de la el.

15 Acum de aceea, dacă am venit să vorbesc acest lucru domnului meu împăratul, este pentru că poporul m-a înfricoşat; şi roaba ta a spus: Voi vorbi acum împăratului; poate că împăratul va împlini cererea roabei sale.

16 Pentru că împăratul va asculta, pentru a elibera pe roaba sa din mâna omului care voieşte să mă nimicească pe mine împreună cu fiul meu din moştenirea lui Dumnezeu.

17 Atunci roaba ta a spus: Cuvântul domnului meu, împăratul, va fi acum mângâietor; precum un înger al lui Dumnezeu, aşa este domnul meu, împăratul, discernând binele şi răul; de aceea DOMNUL Dumnezeul tău să fie cu tine.

18 Atunci împăratul a răspuns şi a zis femeii: Nu îmi ascunde, te rog, lucrul despre care te voi întreba. Şi femeia a spus: Să vorbească acum domnul meu împăratul.

19 Şi împăratul a spus: Nu este mâna lui Ioab cu tine în toate acestea? Şi femeia a răspuns şi a zis: Precum sufletul tău trăieşte, domnul meu, împărate, nimeni nu se poate întoarce la dreapta sau la stânga de la toate câte a spus domnul meu împăratul, pentru că servitorul tău, Ioab, el mi-a cerut şi el a pus toate aceste cuvinte în gura roabei tale;

20 Pentru a da această formă cuvântării a făcut servitorul tău Ioab acest lucru; şi domnul meu este înţelept, conform înţelepciunii unui înger al lui Dumnezeu, pentru a şti toate lucrurile care sunt pe pământ.

21 Şi împăratul i-a spus lui Ioab: Iată acum, am făcut acest lucru; du-te de aceea, adu înapoi pe tânărul Absalom.

22 Şi Ioab a căzut cu faţa la pământ şi s-a plecat şi a mulţumit împăratului; şi Ioab a spus: Astăzi servitorul tău cunoaşte că am găsit favoare înaintea ochilor tăi, domnul meu, împărate, în aceea că împăratul a împlinit cererea servitorului său.

23 Astfel Ioab s-a ridicat şi a mers la Gheşur şi l-a adus pe Absalom la Ierusalim.

24 Şi împăratul a spus: Să se întoarcă acasă la el şi să nu îmi vadă faţa. Astfel Absalom s-a întors acasă şi nu a văzut faţa împăratului.

25 Dar în tot Israelul nu era nimeni atât de lăudat ca Absalom pentru frumuseţea lui; din talpa piciorului său chiar până în creştetul capului său nu era niciun cusur în el.

26 Şi când îşi tundea capul, (fiindcă îl tundea la fiecare sfârşit de an, pentru că părul era greu pe el, de aceea îl tundea) el cântărea părul capului său la două sute de şekeli după greutatea împăratului.

27 Şi lui Absalom i s-au născut trei fii şi o fiică, al cărei nume era Tamar; ea era o femeie cu o înfăţişare frumoasă.

28 Astfel Absalom a locuit doi ani întregi în Ierusalim şi nu a văzut faţa împăratului.

29 De aceea Absalom a trimis după Ioab, pentru a-l trimite la împărat; dar el a refuzat să vină la el; şi când a trimis din nou, a doua oară, el a refuzat să vină.

30 De aceea Absalom a spus servitorilor săi: Vedeţi, câmpul lui Ioab este aproape de al meu şi are orz acolo; mergeţi şi daţi-i foc. Şi servitorii lui Absalom au dat foc câmpului.

31 Atunci Ioab s-a ridicat şi a venit la Absalom acasă şi i-a spus: Pentru ce au dat foc servitorii tăi câmpului meu?

32 Şi Absalom i-a răspuns lui Ioab: Iată, am trimis la tine, spunând: Vino aici, ca să te trimit la împărat, pentru a spune: Pentru ce am venit din Gheşur? Ar fi fost bine pentru mine să fi fost tot acolo; de aceea acum, lasă-mă să văd faţa împăratului; şi dacă este vreo nelegiuire în mine, să mă ucidă.

33 Şi Ioab a venit la împărat şi i-a spus. Şi după ce împăratul l-a chemat pe Absalom, el a venit la împărat şi s-a plecat cu faţa la pământ înaintea împăratului; şi împăratul l-a sărutat pe Absalom.

15

1 Şi s-a întâmplat după aceasta, că Absalom şi-a pregătit care şi cai şi cincizeci de oameni să alerge înaintea lui.

2 Şi Absalom se scula devreme şi stătea în picioare lângă calea porţii; şi a fost astfel, dacă vreun om care avea o neînţelegere venea la împărat pentru judecată, atunci Absalom îl chema şi îi spunea: Din ce cetate eşti tu? Şi el zicea: Servitorul tău este din unul din triburile lui Israel.

3 Şi Absalom îi spunea: Vezi, cauzele tale sunt bune şi drepte, dar nu este nimeni trimis de la împărat să te asculte.

4 Absalom mai spunea: O, de aş fi rânduit judecător în ţară, ca orice om care are vreo plângere sau cauză să vină la mine şi să îi fac dreptate!

5 Şi a fost astfel: că atunci când vreun om se apropia de el să i se plece, el îşi întindea mâna şi îl apuca şi îl săruta.

6 Şi astfel făcea Absalom la tot Israelul care venea la împărat pentru judecată; astfel Absalom a furat inimile bărbaţilor lui Israel.

7 Şi s-a întâmplat după patruzeci de ani, că Absalom a spus împăratului: Te rog, lasă-mă să merg şi să îmi împlinesc promisiunea, pe care am făcut-o DOMNULUI, la Hebron.

8 Pentru că servitorul tău a făcut o promisiune în timp ce locuiam la Gheşur, în Siria, spunând: Dacă DOMNUL mă va aduce din nou la Ierusalim, atunci voi servi DOMNULUI.

9 Şi împăratul i-a spus: Du-te în pace. Astfel el s-a ridicat şi a mers la Hebron.

10 Dar Absalom a trimis spioni în toate triburile lui Israel, spunând: Imediat ce auziţi sunetul trâmbiţei, atunci să spuneţi: Absalom domneşte în Hebron.

11 Şi cu Absalom au mers două sute de oameni chemaţi din Ierusalim; şi ei mergeau în simplitatea lor şi nu ştiau nimic.

12 Şi Absalom a trimis după Ahitofel ghilonitul, sfătuitorul lui David, din cetatea sa, din Ghilo, în timp ce oferea sacrificii. Şi uneltirea era puternică, pentru că poporul se înmulţea continuu lângă Absalom.

13 Şi a venit un mesager la David, spunând: Inimile bărbaţilor lui Israel sunt după Absalom.

14 Şi David a spus tuturor servitorilor săi, care erau cu el în Ierusalim: Ridicaţi-vă şi să fugim, pentru că altfel nu vom scăpa de Absalom; grăbiţi-vă să plecăm, ca nu cumva dintr-o dată să ne ajungă şi să aducă răul peste noi şi să lovească cetatea cu ascuţişul sabiei.

15 Şi servitorii împăratului au spus împăratului: Iată, servitorii tăi sunt gata să facă orice va rândui domnul nostru, împăratul.

16 Şi împăratul a ieşit şi toată casa lui a ieşit după el. Şi împăratul a lăsat zece femei, care erau concubine, pentru a păzi casa.

17 Şi împăratul a ieşit şi tot poporul a ieşit după el şi a rămas într-un loc departe.

18 Şi toţi servitorii lui au trecut lângă el; şi toţi cheretiţii şi toţi peletiţii şi toţi ghitiţii, şase sute de oameni care au venit după el din Gat, au trecut înaintea împăratului.

19 Atunci a spus împăratul lui Itai ghititul: Pentru ce mergi şi tu cu noi? Întoarce-te la locul tău şi rămâi cu împăratul, pentru că tu eşti străin şi de asemenea un exilat.

20 Deoarece ai venit doar ieri, să te fac astăzi să mergi în sus şi în jos cu noi? Văzând că eu merg unde voi putea; întoarce-te şi ia înapoi pe fraţii tăi; mila şi adevărul fie cu tine.

21 Şi Itai a răspuns împăratului şi a zis: Precum DOMNUL trăieşte şi precum domnul meu împăratul trăieşte, cu siguranţă în locul unde va fi domnul meu, împăratul, fie în moarte sau viaţă, chiar acolo va fi şi servitorul tău.

22 Şi David i-a spus lui Itai: Du-te şi treci înainte. Şi Itai ghititul a trecut înainte, el şi toţi oamenii lui şi toţi micuţii care erau cu el.

23 Şi toată ţara plângea cu voce tare şi tot poporul trecea; împăratul de asemenea a trecut peste pârâul Chedron şi tot poporul a trecut înainte, spre calea pustiei.

24 Şi, iată, Ţadoc de asemenea şi toţi leviţii erau cu el, purtând chivotul legământului lui Dumnezeu; şi au pus jos chivotul lui Dumnezeu; şi Abiatar s-a urcat, până când tot poporul din cetate a terminat de trecut.

25 Şi împăratul i-a spus lui Ţadoc: Du chivotul lui Dumnezeu înapoi în cetate; dacă voi găsi favoare în ochii DOMNULUI, el mă va aduce înapoi şi mi-l va arăta şi pe el şi locuinţa sa;

26 Dar dacă el va spune astfel: Nu găsesc plăcere în tine; iată-mă, să îmi facă ce i se pare bine.

27 Şi împăratul a spus de asemenea preotului Ţadoc: Nu eşti tu un văzător? Întoarce-te în pace în cetate şi cei doi fii ai voştri cu voi, Ahimaaţ, fiul tău, şi Ionatan, fiul lui Abiatar.

28 Vedeţi, eu voi rămâne în câmpia pustiei, până va veni un cuvânt de la voi ca să îmi dea de veste.

29 De aceea Ţadoc şi Abiatar au purtat chivotul lui Dumnezeu înapoi la Ierusalim; şi au rămas acolo.

30 Şi David s-a urcat pe urcuşul muntelui Măslinilor şi plângea pe când urca şi avea capul acoperit şi mergea desculţ; şi tot poporul care era cu el avea fiecare capul acoperit şi urcau, plângând pe când urcau.

31 Şi unul i-a spus lui David, zicând: Ahitofel este între uneltitori, cu Absalom. Şi David a spus: DOAMNE, te rog, prosteşte sfatul lui Ahitofel.

32 Şi s-a întâmplat, când David a ajuns în vârful muntelui, unde s-a închinat lui Dumnezeu, că, iată, Huşai architul a venit să îl întâlnească cu haina sfâşiată, şi cu ţărână pe cap.

33 Şi David i-a spus: Dacă treci mai departe cu mine, atunci îmi vei fi o povară;

34 Dar dacă te întorci în cetate şi îi spui lui Absalom: Voi fi servitorul tău, împărate; precum am fost servitorul tatălui tău până acum, astfel voi fi acum servitorul tău; atunci vei putea înfrânge pentru mine sfatul lui Ahitofel.

35 Şi nu ai cu tine acolo pe Ţadoc şi pe Abiatar, preoţii? De aceea să fie, orice vei auzi din casa împăratului, să le spui preoţilor Ţadoc şi Abiatar.

36 Iată, ei au acolo cu ei pe cei doi fii ai lor, pe Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, şi pe Ionatan, fiul lui Abiatar; şi prin ei să îmi trimiteţi orice lucru pe care îl puteţi auzi.

37 Astfel Huşai, prietenul lui David, a intrat în cetate şi Absalom a intrat în Ierusalim.

16

1 Şi după ce David trecuse puţin dincolo de vârful dealului, iată, Ţiba, servitorul lui Mefiboşet l-a întâlnit, cu o pereche de măgari înşeuaţi, şi pe ei două sute de pâini şi o sută de mănunchiuri de stafide şi o sută de fructe de vară şi un burduf cu vin.

2 Şi împăratul a spus lui Ţiba: Ce doreşti să însemne acestea? Şi Ţiba a spus: Măgarii sunt pentru casa împăratului pentru a fi călăriţi; şi pâinile şi fructele de vară pentru tineri să mănânce; şi vinul pentru cei leşinaţi în pustiu, ca să îl bea.

3 Şi împăratul a spus: Unde este fiul stăpânului tău? Şi Ţiba a spus împăratului: Iată, el rămâne la Ierusalim, fiindcă a spus: Astăzi casa lui Israel îmi va da înapoi împărăţia tatălui meu.

4 Atunci a spus împăratul lui Ţiba: Iată, ale tale sunt toate câte au aparţinut lui Mefiboşet. Şi Ţiba a spus: Cu umilinţă te implor să găsesc favoare înaintea ochilor tăi, împărate, domnul meu.

5 Şi când împăratul David a venit la Bahurim, iată, de acolo a ieşit un om din familia casei lui Saul, al cărui nume era Şimei, fiul lui Ghera; el a ieşit şi a tot blestemat pe când ieşea,

6 Şi a aruncat cu pietre spre David şi spre toţi servitorii împăratului David; şi tot poporul şi toţi războinicii erau la dreapta lui şi la stânga lui.

7 Şi astfel spunea Şimei, când blestema: Ieşi afară, ieşi afară, tu om sângeros şi tu om al lui Belial;

8 DOMNUL a întors asupra ta tot sângele casei lui Saul, în locul căruia ai domnit; şi DOMNUL a dat împărăţia în mâna lui Absalom, fiul tău; şi, iată, tu eşti prins în ticăloşia ta, pentru că eşti un om sângeros.

9 Atunci Abişai, fiul Ţeruiei, a spus împăratului: De ce să blesteme acest câine mort pe domnul meu, împăratul? Lasă-mă să trec, te rog şi să îi iau capul.

10 Şi împăratul a spus: Ce am eu a face cu voi, fii ai Ţeruiei? Lasă-l să blesteme, deoarece DOMNUL i-a spus: Blestemă pe David. Cine va spune atunci: Pentru ce ai făcut astfel?

11 Şi David i-a spus lui Abişai şi tuturor servitorilor săi: Iată, fiul meu, care a ieşit din adâncurile mele, îmi caută viaţa: cu cât mai mult acum poate acest beniamit să o facă? Lăsaţi-l în pace şi lăsaţi-l să blesteme, fiindcă DOMNUL i-a cerut.

12 Poate că DOMNUL va privi la nenorocirea mea şi DOMNUL îmi va răsplăti cu bine pentru blestemul lui de astăzi.

13 Şi precum David şi oamenii săi mergeau pe cale, Şimei mergea pe coasta dealului în dreptul lui şi blestema în timp ce mergea şi arunca pietre spre el şi arunca praf.

14 Şi împăratul şi tot poporul care era cu el, au ajuns obosiţi şi s-au răcorit acolo.

15 Şi Absalom şi tot poporul, bărbaţii lui Israel, au venit la Ierusalim şi Ahitofel a venit cu el.

16 Şi s-a întâmplat, când Huşai architul, prietenul lui David, a venit la Absalom, că Huşai i-a spus lui Absalom: Trăiască împăratul! Trăiască împăratul!

17 Şi Absalom i-a spus lui Huşai: Este aceasta bunătatea ta faţă de prietenul tău? De ce nu ai mers cu prietenul tău?

18 Şi Huşai i-a spus lui Absalom: Nu; ci pe cine l-a ales DOMNUL şi acest popor şi toţi bărbaţii lui Israel, al lui voi fi şi cu el voi rămâne.

19 Şi din nou, cui să servesc? nu servesc în faţa fiului său? Cum am servit în faţa tatălui tău, astfel voi fi în faţa ta.

20 Atunci i-a spus Absalom lui Ahitofel: Sfătuiţi-vă între voi ce să facem.

21 Şi Ahitofel i-a spus lui Absalom: Intră la concubinele tatălui tău, pe care el le-a lăsat pentru a păzi casa; şi tot Israelul va auzi că eşti detestat de tatăl tău; atunci mâinile tuturor celor care sunt cu tine vor fi tari.

22 Astfel, i-au întins lui Absalom un cort pe acoperişul casei; şi Absalom a intrat la concubinele tatălui său înaintea ochilor întregului Israel.

23 Şi sfatul lui Ahitofel, pe care îl dădea în acele zile, era ca şi cum un om ar fi întrebat oracolul lui Dumnezeu; astfel era întreg sfatul lui Ahitofel deopotrivă pentru David şi pentru Absalom.

17

1 Mai mult, Ahitofel i-a spus lui Absalom: Lasă-mă acum să aleg douăsprezece mii de bărbaţi şi mă voi ridica şi îl voi urmări pe David în această noapte;

2 Şi voi veni peste el când el este obosit şi cu mâinile slăbite şi îl voi înspăimânta; şi tot poporul care este cu el va fugi; şi voi lovi doar pe împărat;

3 Şi voi aduce tot poporul înapoi la tine; bărbatul pe care tu îl cauţi este ca şi întoarcerea tuturor; astfel tot poporul va fi în pace.

4 Şi spusa a plăcut lui Absalom mult şi tuturor bătrânilor lui Israel.

5 Atunci Absalom a spus: Cheamă acum şi pe Huşai architul şi să auzim de asemenea ce spune el.

6 Şi când Huşai a venit la Absalom, Absalom i-a vorbit, spunând: Ahitofel a vorbit în acest fel; să facem după spusa lui? Dacă nu; vorbeşte tu.

7 Şi Huşai i-a spus lui Absalom: Sfatul pe care l-a dat Ahitofel nu este bun de data aceasta.

8 Fiindcă, a spus Huşai, tu cunoşti pe tatăl tău şi pe oamenii lui, că sunt războinici şi ei sunt amărâţi la suflet, ca o ursoaică jefuită de puii ei pe câmp; şi tatăl tău este un bărbat de război şi nu va găzdui cu poporul.

9 Iată, el este ascuns acum în vreo groapă, sau în alt loc; şi se va întâmpla, când unii dintre ei vor fi doborâţi la început, că oricine aude va spune: Este un măcel în poporul care îl urmează pe Absalom.

10 Şi chiar şi cel viteaz, a cărui inimă este ca inima unui leu, se va topi în întregime, pentru că tot Israelul ştie că tatăl tău este un războinic şi cei care sunt cu el sunt bărbaţi viteji.

11 De aceea eu sfătuiesc ca tot Israelul cu stăruinţă să fie adunat la tine, de la Dan până la Beer-Şeba, atât de mult ca nisipul care este lângă mare; şi tu însuţi să mergi la luptă.

12 Astfel vom veni peste el în vreun loc unde se găseşte şi vom cădea asupra lui precum cade roua pe pământ; şi din el şi din toţi oamenii care sunt cu el nu va rămâne nici măcar unul.

13 Mai mult, dacă a mers într-o cetate, atunci tot Israelul va aduce funii la acea cetate şi o vom trage în râu, până nu se va mai găsi nicio pietricică.

14 Şi Absalom şi toţi bărbaţii lui Israel au spus: Sfatul lui Huşai architul este mai bun decât sfatul lui Ahitofel. Pentru că DOMNUL hotărâse să înfrângă sfatul bun al lui Ahitofel, pentru ca DOMNUL să aducă răul asupra lui Absalom.

15 Atunci Huşai le-a spus preoţilor Ţadoc şi Abiatar: Aşa şi aşa a sfătuit Ahitofel pe Absalom şi pe bătrânii lui Israel; şi aşa şi aşa am sfătuit eu.

16 Şi acum trimiteţi repede şi spuneţi-i lui David, zicând: Nu rămâne în această noapte în câmpiile pustiei, ci repede treci mai departe, ca nu cumva, fiind înghiţit împăratul, să fie înghiţit şi tot poporul care este cu el.

17 Şi Ionatan şi Ahimaaţ stăteau lângă En-Roguel, pentru că nu puteau fi văzuţi intrând în cetate; şi o servitoare a mers şi le-a spus; iar ei au mers şi i-au spus împăratului David.

18 Totuşi un băiat i-a văzut şi i-a spus lui Absalom; dar ei au plecat amândoi repede şi au ajuns la casa unui om în Bahurim, care avea o fântână în curtea sa; şi acolo au coborât.

19 Şi femeia a luat şi a întins o învelitoare peste gura fântânii şi a presărat grâne măcinate pe aceasta; şi lucrul nu a fost cunoscut.

20 Şi când servitorii lui Absalom au venit la femeie în casă, au spus: Unde sunt Ahimaaţ şi Ionatan? Şi femeia le-a spus: Au trecut peste pârâul de apă. Şi după ce i-au căutat şi nu i-au putut găsi, s-au întors la Ierusalim.

21 Şi s-a întâmplat, după ce s-au depărtat, că ei au ieşit din fântână şi au mers şi au spus împăratului David şi i-au spus lui David: Ridicaţi-vă şi treceţi repede apa, fiindcă Ahitofel a sfătuit astfel împotriva voastră.

22 Atunci David s-a ridicat, şi tot poporul care era cu el, şi au trecut Iordanul; la lumina dimineţii nu a lipsit niciunul dintre ei care să nu fi trecut Iordanul.

23 Şi când Ahitofel a văzut că sfatul lui nu a fost urmat şi-a înşeuat măgarul şi s-a ridicat şi s-a dus acasă în cetatea sa; şi şi-a pus casa în ordine şi s-a spânzurat şi a murit şi a fost îngropat în mormântul tatălui său.

24 Atunci David a venit la Mahanaim. Şi Absalom a trecut Iordanul, el şi toţi bărbaţii lui Israel cu el.

25 Şi Absalom l-a pus pe Amasa căpetenia oştirii în locul lui Ioab; acest Amasa era fiul unui om numit Itra, un israelit, care intrase la Abigail, fiica lui Nahaş, sora Ţeruiei, mama lui Ioab.

26 Astfel Israel şi Absalom şi-au întins corturile în ţara lui Galaad.

27 Şi s-a întâmplat, pe când David venea la Mahanaim, că Şobi, fiul lui Nahaş din Raba copiilor lui Amon şi Machir, fiul lui Amiel din Lodebar şi Barzilai galaaditul din Roghelim,

28 Au adus paturi şi oale şi vase de pământ şi grâu şi orz şi făină şi grăunţe prăjite şi fasole şi linte şi legume uscate,

29 Şi miere şi unt şi oi şi brânză de vacă, pentru David şi pentru poporul care era cu el, ca să mănânce, fiindcă au spus: Poporul este flămând şi obosit şi însetat în pustie.

18

1 Şi David a numărat poporul care era cu el şi a pus peste ei căpetenii peste mii şi căpetenii peste sute.

2 Şi David a trimis o a treia parte din popor sub mâna lui Ioab şi o a treia parte sub mâna lui Abişai, fiul Ţeruiei, fratele lui Ioab, şi o a treia parte sub mâna lui Itai ghititul. Şi împăratul a spus poporului: Voi ieşi negreşit şi eu însumi cu voi.

3 Dar poporul a răspuns: Să nu ieşi, pentru că dacă noi fugim, lor nu le va păsa de noi; nici dacă jumătate din noi mor, nu le vor păsa de noi; ci acum tu eşti preţuit cât zece mii dintre noi; de aceea acum, este mai bine ca tu să ne ajuţi din cetate.

4 Şi împăratul le-a spus: Ce vi se pare cel mai bine voi face. Şi împăratul a stat în picioare lângă poartă şi tot poporul a ieşit cu sutele şi cu miile.

5 Şi împăratul a poruncit lui Ioab şi lui Abişai şi lui Itai, spunând: Purtaţi-vă blând de dragul meu cu acel tânăr, cu Absalom. Şi tot poporul a auzit când împăratul a dat poruncă tuturor căpeteniilor referitor la Absalom.

6 Astfel poporul a ieşit în câmp împotriva lui Israel; şi bătălia a fost în pădurea lui Efraim;

7 Şi poporul lui Israel a fost ucis înaintea servitorilor lui David şi a fost acolo un mare măcel în acea zi, de douăzeci de mii de oameni.

8 Fiindcă bătălia a fost împrăştiată, acolo peste toată faţa ţării; şi pădurea a mâncat mai mult popor în acea zi decât a mâncat sabia.

9 Şi Absalom a întâlnit pe servitorii lui David. Şi Absalom călărea pe un catâr şi catârul a intrat sub ramurile dese al unui stejar mare şi capul lui s-a prins de stejar şi a fost ridicat între cer şi pământ; şi catârul care era sub el a mers înainte.

10 Şi un anumit om a văzut şi i-a spus lui Ioab şi a zis: Iată, am văzut pe Absalom spânzurat într-un stejar.

11 Şi Ioab a spus omului care îi spusese: Şi, iată, l-ai văzut şi de ce nu l-ai lovit acolo la pământ? Şi ţi-aş fi dat zece şekeli de argint şi un brâu.

12 Şi omul i-a spus lui Ioab: Chiar dacă aş primi o mie de şekeli de argint în mâna mea, totuşi nu mi-aş fi întins mâna împotriva fiului împăratului, pentru că în auzul nostru împăratul ţi-a poruncit ţie şi lui Abişai şi lui Itai, spunând: Luaţi seama ca nimeni să nu atingă pe tânărul Absalom.

13 Altfel aş fi lucrat falsitate împotriva propriei mele vieţi, pentru că nu este niciun lucru ascuns înaintea împăratului şi tu însuţi te-ai fi pus împotriva mea.

14 Atunci a spus Ioab: Nu o să stau astfel cu tine. Şi a luat trei săgeţi în mână şi le-a înfipt în inima lui Absalom, în timp ce el era încă viu în mijlocul stejarului.

15 Şi zece tineri care purtau armura lui Ioab l-au încercuit şi l-au lovit pe Absalom şi l-au ucis.

16 Şi Ioab a sunat din trâmbiţă şi poporul s-a întors de la urmărirea lui Israel, pentru că Ioab a cruţat poporul.

17 Şi l-au luat pe Absalom şi l-au aruncat într-o groapă mare în pădure şi au pus o foarte mare movilă de pietre peste el; şi tot Israelul a fugit fiecare la cortul său.

18 Acum Absalom, în timpul vieţii sale, îşi luase şi îşi aşezase un stâlp, care este în valea împăratului, fiindcă spunea: Eu nu am un fiu care să păstreze numele meu în amintire; şi a numit stâlpul după numele său; şi este numit până în această zi, locul lui Absalom.

19 Atunci a spus Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc: Lasă-mă acum să alerg şi să duc împăratului veşti, cum că DOMNUL l-a răzbunat de duşmanii săi.

20 Şi Ioab i-a spus: Tu nu vei duce veşti în această zi, ci vei duce veşti într-o altă zi; dar nu astăzi vei duce veşti, deoarece fiul împăratului este mort.

21 Atunci Ioab i-a spus lui Cuşi: Du-te şi spune împăratului ce ai văzut. Şi Cuşi s-a plecat înaintea lui Ioab şi a alergat.

22 Atunci Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, i-a spus din nou lui Ioab: Dar oricum, lasă-mă, te rog, să alerg de asemenea după Cuşi. Şi Ioab a spus: Pentru ce să alergi, fiul meu, văzând că nu ai veşti pregătite?

23 Dar orice ar fi, a spus el, lasă-mă să alerg. Şi Ioab i-a spus: Aleargă. Atunci Ahimaaţ a alergat pe calea câmpiei şi l-a întrecut pe Cuşi.

24 Şi David stătea între cele două porţi; şi paznicul s-a urcat pe acoperişul de pe poartă, pe zid şi şi-a ridicat ochii şi a privit şi, iată, un om alergând singur.

25 Şi paznicul a strigat şi a spus împăratului. Şi împăratul a spus: Dacă este singur, sunt veşti în gura lui. Şi el venea iute şi se apropia.

26 Şi paznicul a văzut un alt om alergând; şi paznicul a strigat la portar şi a spus: Iată, un alt om alergând singur. Şi împăratul a spus: Şi el aduce veşti.

27 Şi paznicul a spus: Eu cred că alergarea celui dintâi este ca alergarea lui Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc. Şi împăratul a spus: El este un om bun şi vine cu veşti bune.

28 Şi Ahimaaţ a strigat şi a spus împăratului: Totul este bine. Şi a căzut cu faţa la pământ înaintea împăratului şi a spus: Binecuvântat fie DOMNUL Dumnezeul tău, care ne-a dat pe oamenii care şi-au ridicat mâna împotriva domnului meu, împăratul.

29 Şi împăratul a spus: Este tânărul Absalom în siguranţă? Şi Ahimaaţ a răspuns: Când Ioab a trimis pe servitorul împăratului şi pe mine servitorul tău, am văzut un mare tumult, dar nu am ştiut ce era.

30 Şi împăratul i-a spus: Dă-te la o parte şi stai în picioare aici. Şi s-a dat la o parte şi a stat în picioare pe loc.

31 Şi, iată, a venit Cuşi; şi Cuşi a spus: Am veşti pentru domnul meu, împăratul; fiindcă DOMNUL te-a răzbunat în această zi de toţi cei care se ridicaseră împotriva ta.

32 Şi împăratul i-a spus lui Cuşi: Este tânărul Absalom în siguranţă? Şi Cuşi a răspuns: Duşmanii domnului meu împăratul şi toţi cei care se ridică împotriva ta pentru a te vătăma, fie precum este acel tânăr.

33 Şi împăratul a fost foarte mişcat şi a urcat sus în camera de deasupra porţii şi a plâns; şi pe când mergea, spunea astfel: O, fiul meu Absalom, fiul meu, fiul meu Absalom! De ar fi voit Dumnezeu, aş fi murit pentru tine. O, Absalom, fiul meu, fiul meu!

19

1 Şi i s-a spus lui Ioab: Iată, împăratul plânge şi jeleşte după Absalom.

2 Şi victoria în acea zi a fost prefăcută în jale pentru tot poporul; fiindcă poporul a auzit spunându-se în acea zi cum împăratul era mâhnit pentru fiul său.

3 Şi poporul s-a furişat în acea zi înăuntrul cetăţii, cum se furişează un popor care este ruşinat când fuge în bătălie.

4 Dar împăratul şi-a acoperit faţa şi împăratul striga cu o voce tare: O fiul meu Absalom, O Absalom, fiul meu, fiul meu!

5 Şi Ioab a intrat în casă la împărat şi a spus: Ai ruşinat în această zi feţele tuturor servitorilor tăi, care în această zi ţi-au salvat viaţa ta şi vieţile fiilor tăi şi ale fiicelor tale şi vieţile soţiilor tale şi vieţile concubinelor tale;

6 În aceea că tu iubeşti pe duşmanii tăi şi îi urăşti pe prietenii tăi. Fiindcă ai declarat în această zi că nu iei aminte nici la prinţi nici la servitori, pentru că în această zi pricep că dacă Absalom ar fi trăit, iar noi toţi astăzi am fi murit, atunci ţi-ar fi plăcut mult.

7 De aceea acum, ridică-te, ieşi şi vorbeşte cu mângâiere servitorilor tăi; fiindcă jur pe DOMNUL, dacă nu ieşi, nu va rămâne unul cu tine în această noapte; şi aceasta va fi mai rău pentru tine decât tot răul care a venit asupra ta din tinereţea ta până acum.

8 Atunci împăratul s-a ridicat şi a şezut la poartă. Şi au spus întregului popor, zicând: Iată, împăratul şade la poartă. Şi tot poporul a venit înaintea împăratului; fiindcă Israel fugise fiecare om la cortul său.

9 Şi tot poporul se certa în toate triburile lui Israel, spunând: Împăratul ne-a salvat din mâna duşmanilor noştri şi ne-a eliberat din mâna filistenilor; şi acum a fugit din ţară din cauza lui Absalom.

10 Şi Absalom, pe care l-am uns peste noi, a murit în bătălie. De aceea acum, de ce nu spuneţi un cuvânt pentru aducerea împăratului înapoi?

11 Şi împăratul David a trimis la Ţadoc şi Abiatar, preoţii, spunând: Vorbiţi bătrânilor lui Iuda, zicând: De ce sunteţi voi cei din urmă ca să aduceţi pe împărat înapoi acasă? Văzând că vorbirea întregului Israel a venit la împărat, în casa lui.

12 Voi sunteţi fraţii mei, voi sunteţi oasele mele şi carnea mea; pentru ce atunci sunteţi cei din urmă ca să aduceţi înapoi pe împărat?

13 Şi spuneţi lui Amasa: Nu eşti tu din osul meu şi din carnea mea? Astfel să îmi facă Dumnezeu şi încă mai mult, dacă nu vei fi căpetenia oştirii înaintea mea continuu, în locul lui Ioab.

14 Şi el a aplecat inima tuturor bărbaţilor lui Iuda, chiar ca pe inima unui singur om, astfel încât au trimis acest cuvânt la împărat: Întoarce-te tu şi toţi servitorii tăi.

15 Astfel împăratul s-a întors şi a venit la Iordan. Şi Iuda a venit la Ghilgal, pentru a merge să îl întâmpine pe împărat şi să îl conducă pe împărat peste Iordan.

16 Şi Şimei, fiul lui Ghera, un beniamit, care era din Bahurim, s-a grăbit şi a coborât cu bărbaţii lui Iuda să îl întâlnească pe împăratul David.

17 Şi acolo erau o mie de oameni din Beniamin cu el şi Ţiba, servitorul casei lui Saul, şi cei cincisprezece fii ai lui şi cei douăzeci de servitori ai lui cu el; şi au trecut Iordanul înaintea împăratului.

18 Şi a trecut un bac ca să treacă dincolo casa împăratului şi să facă ce i se părea bine. Şi Şimei, fiul lui Ghera, a căzut înaintea împăratului, pe când el trecea Iordanul.

19 Şi a spus împăratului: Să nu îmi impute nelegiuire domnul meu, nici să nu îţi aminteşti ceea ce servitorul tău a făcut cu strâmbătate în acea zi când a ieşit domnul meu împăratul din Ierusalim; ca împăratul să pună aceasta la inimă.

20 Pentru că servitorul tău ştie că eu am păcătuit; de aceea, iată, am venit cel dintâi în această zi din toată casa lui Iosif pentru a coborî să îl întâmpin pe domnul meu, împăratul.

21 Dar Abişai, fiul Ţeruiei, a răspuns şi a zis: Să nu fie Şimei dat la moarte pentru aceasta, deoarece a blestemat pe unsul DOMNULUI?

22 Şi David a spus: Ce am eu a face cu voi, fii ai Ţeruiei, ca în această zi să îmi fiţi potrivnici? Să fie dat cineva la moarte în această zi în Israel? Oare nu ştiu eu că sunt astăzi împărat peste Israel?

23 De aceea împăratul i-a spus lui Şimei: Nu vei muri. Şi împăratul i-a jurat.

24 Şi Mefiboşet, fiul lui Saul, a coborât să îl întâlnească pe împărat şi nu îşi îngrijise picioarele, nici nu îşi pregătise barba, nici nu îşi spălase hainele, din ziua în care împăratul plecase până în ziua când s-a întors în pace.

25 Şi s-a întâmplat, după ce a venit la Ierusalim să îl întâlnească pe împărat, că împăratul i-a spus: Pentru ce nu ai mers cu mine, Mefiboşet?

26 Şi el a răspuns: Domnul meu, o împărate, servitorul meu m-a înşelat; fiindcă servitorul tău a spus: îmi voi înşeua un măgar, ca să călăresc pe el şi să merg la împărat, pentru că servitorul tău este şchiop.

27 Şi el a defăimat pe servitorul tău înaintea domnului meu împăratul; dar domnul meu împăratul este ca un înger al lui Dumnezeu; fă de aceea ce este bine în ochii tăi.

28 Pentru că toţi ai casei tatălui meu nu erau decât oameni morţi înaintea domnului meu, împăratul; totuşi tu ai pus pe servitorul tău printre cei care mănâncă la masa ta. Ce drept mai am eu să mai strig către împăratul?

29 Şi împăratul i-a spus: De ce mai vorbeşti încă de lucrurile tale? Eu am spus: Tu şi Ţiba împărţiţi câmpul.

30 Şi Mefiboşet a spus împăratului: Da, să ia el totul, pentru că domnul meu împăratul a venit în pace în casa lui.

31 Şi Barzilai galaaditul a coborât de la Roghelim şi a trecut Iordanul cu împăratul, pentru a-l conduce peste Iordan.

32 Acum, Barzilai era un om foarte bătrân, de optzeci de ani; şi el s-a îngrijit de susţinerea împăratului în timp ce era în Mahanaim, pentru că era un om foarte mare.

33 Şi împăratul i-a spus lui Barzilai: Treci cu mine şi te voi hrăni cu mine în Ierusalim.

34 Şi Barzilai a spus împăratului: Cât mai am de trăit, ca să urc cu împăratul la Ierusalim?

35 Eu am în această zi optzeci de ani; şi pot eu discerne între bine şi rău? Poate servitorul tău să guste ce mănânc şi ce beau? Pot eu să mai aud vocea cântăreţilor şi a cântăreţelor? Pentru ce atunci să mai fie servitorul tău o povară domnului meu împăratul?

36 Servitorul tău va merge puţin peste Iordan cu împăratul; şi de ce să mă răsplătească împăratul cu o astfel de răsplată?

37 Lasă, te rog, să se întoarcă servitorul tău, ca să mor în propria mea cetate şi să fiu îngropat lângă mormântul tatălui meu şi al mamei mele. Dar iată, pe servitorul tău, Chimham; să treacă el cu domnul meu, împăratul; şi să îi faci ce ţi se va părea bine.

38 Şi împăratul a răspuns: Chimham să treacă împreună cu mine şi îi voi face ce ţi se va părea bine; şi orice vei cere de la mine, aceea voi face pentru tine.

39 Şi tot poporul a trecut Iordanul. Şi după ce împăratul a trecut, împăratul l-a sărutat pe Barzilai şi l-a binecuvântat; şi el s-a întors la locul său.

40 Atunci împăratul a mers la Ghilgal şi Chimham a mers cu el; şi tot poporul lui Iuda l-a condus pe împărat şi de asemenea jumătate din poporul lui Israel.

41 Şi, iată, toţi bărbaţii lui Israel au venit la împărat şi i-au spus: De ce te-au furat fraţii noştri, bărbaţii lui Iuda, şi au adus pe împărat şi casa lui şi pe toţi oamenii lui David cu el, peste Iordan?

42 Şi toţi bărbaţii lui Iuda au răspuns bărbaţilor lui Israel: Pentru că împăratul ne este rudă apropiată; de ce atunci v-aţi mâniat din cauza acestui lucru? Am mâncat noi ceva pe cheltuiala împăratului? Sau ne-a dat el vreun dar?

43 Şi bărbaţii lui Israel au răspuns bărbaţilor lui Iuda şi au spus: Noi avem zece părţi la împărat şi de asemenea mai mult drept în David decât voi; de ce atunci ne-aţi dispreţuit, încât sfatul nostru să nu fie cel dintâi în aducerea înapoi a împăratului nostru? Şi cuvintele bărbaţilor lui Iuda au fost mai aspre decât cuvintele bărbaţilor lui Israel.

20

1 Şi s-a întâmplat să fie acolo un om al lui Belial, al cărui nume era Şeba, fiul lui Bicri, un beniamit; şi el a sunat din trâmbiţă şi a spus: Noi nu avem parte în David, nici nu avem moştenire în fiul lui Isai; fiecare om la corturile sale, Israele.

2 Astfel, fiecare bărbat din Israel a încetat să meargă după David şi l-au urmat pe Şeba, fiul lui Bicri; dar bărbaţii lui Iuda s-au lipit de împăratul lor, de la Iordan chiar până la Ierusalim.

3 Şi David a venit acasă în Ierusalim; şi împăratul a luat pe cele zece femei concubinele lui, pe care le lăsase pentru a păzi casa şi le-a pus sub pază şi le-a hrănit, dar nu a intrat la ele. Astfel ele au fost închise până în ziua morţii lor, trăind în văduvie.

4 Atunci împăratul i-a spus lui Amasa: Adună-mi pe bărbaţii lui Iuda în trei zile şi fii şi tu aici prezent.

5 Astfel Amasa a mers să adune pe bărbaţii lui Iuda; dar a întârziat mai mult decât timpul pe care i-l rânduise.

6 Şi David i-a spus lui Abişai: Acum Şeba, fiul lui Bicri, ne va face mai multă vătămare decât a făcut Absalom; ia tu pe servitorii domnului tău şi urmăreşte-l, ca nu cumva să ajungă în cetăţile întărite şi să ne scape.

7 Şi au mers după el bărbaţii lui Ioab şi cheretiţii şi peletiţii şi toţi războinicii; şi au ieşit din Ierusalim, ca să îl urmărească pe Şeba, fiul lui Bicri.

8 Când ei erau la piatra cea mare care este în Gabaon, Amasa a ieşit înaintea lor. Şi haina lui Ioab pe care o îmbrăcase era încinsă peste el şi peste ea un brâu cu o sabie prinsă peste coapsele lui în teaca ei; şi pe când ieşea el, aceasta a căzut.

9 Şi Ioab i-a spus lui Amasa: Eşti sănătos, fratele meu? Şi Ioab l-a apucat pe Amasa de barbă cu mâna dreaptă pentru a-l săruta.

10 Dar Amasa nu a luat seama la sabia care era în mâna lui Ioab; astfel Ioab l-a lovit cu aceasta în a cincea coastă şi i-a vărsat măruntaiele pe pământ şi nu l-a mai lovit din nou; şi el a murit. Astfel Ioab şi Abişai, fratele lui, l-au urmărit pe Şeba, fiul lui Bicri.

11 Şi unul dintre oamenii lui Ioab stătea în picioare lângă el şi spunea: Cui îi place de Ioab şi cine este pentru David, meargă după Ioab.

12 Şi Amasa se zvârcolea în sânge în mijlocul drumului mare. Şi, când omul a văzut că tot poporul se oprea, l-a tras pe Amasa din drumul mare pe câmp şi a aruncat o pânză deasupra lui, când a văzut că toţi care ajungeau la el se opreau.

13 După ce a fost luat din drumul mare, toţi oamenii au mers după Ioab, pentru a-l urmări pe Şeba, fiul lui Bicri.

14 Şi el a mers prin toate triburile lui Israel, până la Abel şi până la Bet-Maaca şi la toţi beriţii; şi s-au adunat şi au mers şi ei după el.

15 Şi au venit şi l-au asediat pe Şeba în Abel-Bet-Maaca şi au înălţat un val de pământ împotriva cetăţii şi acesta stătea în şanţul de apărare; şi tot poporul care era cu Ioab lovea zidul, pentru a-l dărâma.

16 Atunci o femeie înţeleaptă a strigat din cetate: Ascultaţi, ascultaţi; spuneţi, vă rog, lui Ioab: Apropie-te până aici, ca să vorbesc cu tine.

17 Şi când s-a apropiat de ea, femeia a spus: Eşti tu Ioab? Şi el a răspuns: Eu sunt. Atunci ea i-a spus: Ascultă cuvintele roabei tale. Iar el a răspuns: Ascult.

18 Şi ea a vorbit, spunând: Se vorbea în vechime, zicând: Într-adevăr vor cere sfat la Abel; şi astfel sfârşeau.

19 Eu sunt una dintre acele femei paşnice şi credincioase în Israel; tu cauţi să distrugi o cetate şi o mamă în Israel? De ce doreşti să înghiţi moştenirea DOMNULUI?

20 Şi Ioab a răspuns şi a zis: Departe fie aceasta, departe de mine, să înghit sau să distrug.

21 Nu este astfel situaţia, ci un om din muntele Efraim, pe nume Şeba, fiul lui Bicri, şi-a ridicat mâna împotriva împăratului, împotriva lui David; daţi-l numai pe el şi mă voi depărta de cetate. Şi femeia i-a spus lui Ioab: Iată, capul său îţi va fi aruncat peste zid.

22 Atunci femeia s-a dus la tot poporul în înţelepciunea ei. Şi i-au retezat capul lui Şeba, fiul lui Bicri, şi l-au aruncat lui Ioab. Şi el a sunat din trâmbiţă şi s-au retras de lângă cetate, fiecare om la cortul său. Şi Ioab s-a întors la Ierusalim, la împărat.

23 Acum, Ioab era peste toată oştirea lui Israel; şi Benaia, fiul lui Iehoiada, era peste cheretiţi şi peste peletiţi;

24 Şi Adoram era peste taxă; şi Iosafat, fiul lui Ahilud, era cronicar;

25 Şi Şeva era scrib; şi Ţadoc şi Abiatar erau preoţi;

26 Şi de asemenea Ira iairitul era un mare conducător lângă David.

21

1 Atunci a fost o foamete în zilele lui David, trei ani, an după an; şi David a întrebat pe DOMNUL şi DOMNUL a răspuns: Este pentru Saul şi pentru casa lui sângeroasă, fiindcă i-a ucis pe gabaoniţi.

2 Şi împăratul i-a chemat pe gabaoniţi şi le-a spus; (acum, gabaoniţii nu erau dintre copiii lui Israel, ci din rămăşiţa amoriţilor; şi copiii lui Israel le juraseră; dar Saul a căutat să îi ucidă în zelul său pentru copiii lui Israel şi Iuda.)

3 De aceea David a spus gabaoniţilor: Ce să fac pentru voi? Şi cu ce să fac ispăşirea, ca să binecuvântaţi moştenirea DOMNULUI?

4 Şi gabaoniţii i-au spus: Nu avem nevoie nici de argint nici de aur de la Saul sau de la casa lui, nici să omori pentru noi vreun om din Israel. Iar el a spus: Ceea ce veţi spune, aceea voi face pentru voi.

5 Şi ei au răspuns împăratului: Omul care ne-a mistuit şi a plănuit împotriva noastră ca să fim nimiciţi de a mai rămâne în vreunul din ţinuturile lui Israel,

6 Să ne fie daţi şapte bărbaţi dintre fiii lui şi îi vom spânzura înaintea DOMNULUI la Ghibea lui Saul, pe care DOMNUL l-a ales. Şi împăratul a spus: Îi voi da.

7 Dar împăratul a cruţat pe Mefiboşet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, pentru jurământul DOMNULUI care era între ei, între David şi Ionatan, fiul lui Saul.

8 Dar împăratul a luat pe cei doi fii ai lui Riţpa, fiica lui Aia, pe care ea îi născuse lui Saul, pe Armoni şi pe Mefiboşet şi pe cei cinci fii ai lui Mical, fiica lui Saul, pe care ea îi crescuse pentru Adriel, fiul lui Barzilai meholatitul.

9 Şi el i-a dat în mâinile gabaoniţilor şi ei i-au spânzurat pe deal înaintea DOMNULUI; şi au căzut toţi cei şapte împreună şi au fost daţi la moarte în zilele secerişului, în primele zile, la începutul secerişului orzului.

10 Şi Riţpa, fiica lui Aia, a luat pânză de sac şi şi-a întins-o pe stâncă, de la începutul secerişului până când apă a picurat peste ei din cer şi nu a lăsat nici păsărilor cerului să se aşeze pe ei ziua, nici fiarelor câmpului noaptea.

11 Şi i s-a spus lui David ce făcuse Riţpa, fiica lui Aia, concubina lui Saul.

12 Şi David a mers şi a luat oasele lui Saul şi oasele lui Ionatan, fiul său, de la oamenii din Iabes-Galaad, care le furaseră din piaţa Bet-Şanului, unde filistenii îi spânzuraseră, când filistenii îl uciseseră pe Saul la Ghilboa;

13 Şi a adus de acolo oasele lui Saul şi oasele lui Ionatan, fiul său; şi au adunat oasele celor care fuseseră spânzuraţi.

14 Şi oasele lui Saul şi ale lui Ionatan, fiul său, le-au îngropat la Ţela, în ţara lui Beniamin, în mormântul lui Chiş, tatăl său; şi au împlinit tot ce împăratul poruncise. Şi după aceasta, Dumnezeu a fost implorat pentru ţară.

15 Mai mult, filistenii au avut din nou război cu Israel; şi David a coborât, el şi servitorii lui şi au luptat împotriva filistenilor; şi David a obosit.

16 Şi Işbi-Benob, care era dintre fiii uriaşului (greutatea suliţei lui era de trei sute de şekeli de aramă în greutate, el fiind încins cu o sabie nouă), s-a gândit să îl ucidă pe David.

17 Dar Abişai, fiul Ţeruiei, l-a ajutat şi l-a lovit pe filistean şi l-a ucis. Atunci oamenii lui David i-au jurat, spunând: Să nu mai ieşi cu noi la bătălie, ca să nu stingi lumina lui Israel.

18 Şi s-a întâmplat, după aceasta, că a fost din nou o bătălie cu filistenii la Gob; atunci Sibecai huşatitul l-a ucis pe Saf, care era dintre fiii uriaşului.

19 Şi a fost din nou o bătălie la Gob cu filistenii, unde Elhanan, fiul lui Iaare-Oreghim, un betleemit, l-a ucis pe fratele lui Goliat ghititul, mânerul suliţei acestuia fiind ca bârna unui ţesător.

20 Şi a fost încă o bătălie la Gat, unde era un om de o statură foarte mare, care avea la fiecare mână şase degete şi la picioare şase degete, douăzeci şi patru la număr; şi el de asemenea i se născuse uriaşului.

21 Şi când el a sfidat pe Israel, Ionatan, fiul lui Şimea, fratele lui David, l-a ucis.

22 Aceştia patru i-au fost născuţi uriaşului la Gat, şi au căzut prin mâna lui David şi prin mâna servitorilor săi.

22

1 Şi David a spus DOMNULUI cuvintele acestei cântări în ziua în care DOMNUL l-a eliberat din mâna tuturor duşmanilor săi şi din mâna lui Saul;

2 Şi a spus: DOMNUL este stânca mea şi fortăreaţa mea şi eliberatorul meu;

3 Dumnezeul stâncii mele; în el mă voi încrede; el este scutul meu şi cornul salvării mele, turnul meu înalt şi locul meu de scăpare, salvatorul meu; tu mă salvezi din violenţă.

4 Voi chema pe DOMNUL, care este demn de laudă; astfel voi fi salvat din mâna duşmanilor mei.

5 Când valurile morţii m-au încercuit, potopurile oamenilor neevlavioşi m-au înspăimântat;

6 Întristările iadului m-au încercuit; capcanele morţii m-au întâmpinat.

7 În strâmtorarea mea l-am chemat pe DOMNUL şi am strigat către Dumnezeul meu; şi el mi-a auzit vocea din templul său şi strigătul meu a ajuns în urechile lui.

8 Atunci pământul s-a zguduit şi s-a cutremurat; temeliile cerului s-au mişcat şi au fost zguduite, pentru că s-a înfuriat.

9 Un fum s-a înălţat din nările lui şi foc mistuia din gura lui; cărbuni s-au aprins prin el.

10 El de asemenea a aplecat cerurile şi a coborât; şi întuneric era sub picioarele lui.

11 Şi călărea pe un heruvim şi zbura; şi a fost văzut pe aripile vântului.

12 Şi a făcut întunericul să fie corturi de jur împrejurul lui, ape întunecoase şi nori groşi ai cerurilor.

13 Prin strălucirea de dinaintea sa au fost aprinşi cărbuni de foc.

14 DOMNUL a tunat din cer şi cel Preaînalt şi-a înălţat vocea.

15 Şi a trimis săgeţi şi i-a împrăştiat; fulgerul şi i-a învins.

16 Şi albiile apelor au apărut, temeliile lumii s-au dezgolit, la mustrarea DOMNULUI, la pufnirea suflării nărilor sale.

17 El a trimis din înalt, m-a luat, m-a scos din multe ape.

18 M-a eliberat de duşmanul meu puternic şi de cei ce m-au urât; fiindcă erau prea puternici pentru mine.

19 M-au întâmpinat în ziua nenorocirii mele, dar DOMNUL a fost sprijinul meu.

20 M-a dus de asemenea într-un loc larg; m-a eliberat, pentru că a găsit plăcere în mine.

21 DOMNUL m-a răsplătit conform dreptăţii mele; mi-a întors conform curăţiei mâinilor mele.

22 Pentru că am ţinut căile DOMNULUI şi nu m-am abătut cu stricăciune de la Dumnezeul meu.

23 Pentru că toate judecăţile lui au fost înaintea mea; şi cât despre statutele lui, nu m-am depărtat de ele.

24 Am fost de asemenea integru înaintea lui şi m-am păzit de nelegiuirea mea.

25 De aceea DOMNUL mi-a întors conform dreptăţii mele, conform curăţiei mâinilor mele înaintea ochilor săi.

26 Cu cel milos te vei arăta milos; şi cu omul integru te vei arăta integru.

27 Cu cel pur te vei arăta pur; şi cu cel pervers te vei arăta fără gust.

28 Şi pe poporul chinuit îl vei salva; dar ochii tăi sunt asupra celor trufaşi, caîi înjoseşti.

29 Fiindcă tu eşti candela mea DOAMNE şi DOMNUL îmi va lumina întunericul.

30 Căci cu tine am alergat asupra unei cete; şi cu Dumnezeul meu am sărit peste zid.

31 Cât despre Dumnezeu, calea lui este desăvârşită, cuvântul DOMNULUI este încercat; el este o pavăză pentru toţi cei ce se încred în el.

32 Căci cine este Dumnezeu în afară de DOMNUL? Şi cine este o stâncă în afară de Dumnezeul nostru?

33 Dumnezeu este tăria şi puterea mea; şi îmi face calea desăvârşită.

34 El îmi face picioarele ca ale căprioarei şi mă aşază pe locurile mele înalte.

35 Îmi deprinde mâinile la război, ca braţele mele să frângă un arc de oţel.

36 Tu de asemenea mi-ai dat scutul salvării tale; şi bunătatea ta m-a făcut mare.

37 Mi-ai lărgit paşii sub mine, încât picioarele mele nu au alunecat.

38 Am urmărit pe duşmanii mei şi i-am nimicit şi nu m-am întors înapoi până nu i-am mistuit.

39 Şi i-am mistuit şi i-am rănit, încât nu erau în stare să se ridice; da, sunt căzuţi sub picioarele mele.

40 Fiindcă m-ai încins cu tărie pentru bătălie, ai supus sub mine pe cei ce s-au ridicat împotriva mea.

41 Mi-ai dat de asemenea gâturile duşmanilor mei, ca să îi nimicesc pe cei ce mă urăsc.

42 Au privit, dar nu era nimeni să îi salveze; strigau chiar către DOMNUL, dar nu le-a răspuns.

43 Atunci i-am pisat mărunt ca ţărâna pământului, i-am călcat ca pe noroiul străzii şi i-am împrăştiat.

44 M-ai scăpat de asemenea de luptele poporului meu, m-ai ţinut să fiu capul păgânilor, un popor pe care nu l-am cunoscut, mă va servi.

45 Străinii mi se vor supune; imediat ce aud, vor asculta de mine.

46 Străinii se vor ofili şi de teamă vor ieşi din locurile lor închise.

47 DOMNUL trăieşte; şi binecuvântată fie stânca mea; şi să fie înălţat Dumnezeul stâncii salvării mele.

48 Dumnezeu este cel ce îmi face dreptate şi care doboară popoarele sub mine,

49 Şi care mă scoate din mâna duşmanilor mei; tu de asemenea m-ai înălţat deasupra celor ce s-au ridicat împotriva mea; m-ai eliberat de omul violent.

50 De aceea îţi voi aduce mulţumiri, DOAMNE, printre păgâni şi voi cânta laude numelui tău.

51 El este turnul salvării pentru împăratul său; şi arată milă unsului său, lui David şi seminţei lui pentru totdeauna.

23

1 Acum, acestea sunt ultimele cuvinte ale lui David. David, fiul lui Isai, a spus şi omul care a fost ridicat în înălţime, unsul Dumnezeului lui Iacob şi dulcele psalmist al lui Israel, a spus:

2 Duhul DOMNULUI a vorbit prin mine şi cuvântul lui a fost pe limba mea.

3 Dumnezeul lui Israel a spus: Stânca lui Israel mi-a vorbit: Cel care stăpâneşte peste oameni trebuie să fie drept, conducând în frica de Dumnezeu.

4 Şi el va fi ca lumina dimineţii, când soarele răsare, o dimineaţă fără nori; ca iarba nouă încolţind din pământ prin strălucire puternică, după ploaie.

5 Deşi casa mea nu este astfel cu Dumnezeu, totuşi, el a făcut cu mine un legământ veşnic, rânduit în toate lucrurile şi sigur, pentru că aceasta este toată salvarea mea şi toată dorinţa mea, deşi el nu o face să crească.

6 Dar fiii lui Belial vor fi cu toţii ca spini aruncaţi, pentru că nu pot fi luaţi cu mâinile;

7 Dar omul care îi va atinge trebuie să fie apărat cu fier şi cu mânerul unei suliţe; şi vor fi în întregime arşi cu foc în acelaşi loc.

8 Acestea sunt numele războinicilor pe care îi avea David: Tahchemonitul care şedea în scaun, mai marele printre căpetenii; acelaşi era Adino eznitul; el şi-a ridicat suliţa împotriva a opt sute, pe care i-a ucis odată.

9 Şi după el era Eleazar, fiul lui Dodo ahohitul, unul dintre cei trei războinici care erau cu David, când i-au sfidat pe filistenii care erau adunaţi acolo la bătălie şi bărbaţii lui Israel erau plecaţi;

10 El s-a ridicat şi i-a lovit pe filisteni până mâna lui a obosit şi mâna i s-a lipit de sabie; şi DOMNUL a lucrat o mare victorie în acea zi; şi poporul s-a întors după el numai pentru a prăda.

11 Şi după el a fost Şama, fiul lui Aghe hararitul. Şi filistenii se adunaseră într-o ceată înarmată, unde era o bucată de pământ plină de linte; şi poporul a fugit de filisteni.

12 Dar el a stat în picioare în mijlocul câmpului şi l-a apărat şi i-a ucis pe filisteni; şi DOMNUL a lucrat o mare victorie.

13 Şi trei dintre cele treizeci mai de seamă au coborât şi au venit la David pe timpul seceratului în peştera lui Adulam; şi ceata înarmată a filistenilor îşi ridicase cortul în valea lui Refaim.

14 Şi David era atunci în citadelă şi garnizoana filistenilor era atunci în Betleem.

15 Şi David a tânjit şi a spus: O, dacă cineva mi-ar da să beau din apa din fântâna Betleemului, care este lângă poartă!

16 Şi cei trei războinici au pătruns prin oastea filistenilor şi au tras apă din fântâna Betleemului, care era la poartă şi au luat-o şi au adus-o la David, totuşi David nu a dorit să bea din ea, ci a turnat-o înaintea DOMNULUI.

17 Şi el a spus: Departe fie de mine aceasta, DOAMNE, să fac aceasta, nu este acesta sângele oamenilor care au mers cu riscul vieţilor lor? De aceea a refuzat să o bea. Aceste lucruri le-au făcut cei trei războinici.

18 Şi Abişai, fratele lui Ioab, fiul Ţeruiei, era mai marele între cei trei. Şi el şi-a ridicat suliţa împotriva a trei sute şi i-a ucis şi a avut un nume printre cei trei.

19 Dintre cei trei nu era el demn de mai multă cinste? De aceea a fost căpetenia lor; totuşi nu a ajuns pe cei trei dintâi.

20 Şi Benaia, fiul lui Iehoiada, fiul unui bărbat viteaz, din Cabţeel, care făcuse multe fapte, el i-a ucis pe cei doi bărbaţi din Moab care erau ca nişte lei; a coborât de asemenea şi a ucis un leu în mijlocul unei gropi în timp cu zăpadă;

21 Şi a ucis un egiptean, un bărbat frumos la statură; şi egipteanul avea o suliţă în mână; iar el a coborât la el cu un toiag şi a smuls suliţa din mâna egipteanului şi l-a omorât cu propria lui suliţă.

22 Acestea le-a făcut Benaia, fiul lui Iehoiada, şi a avut numele printre cei trei războinici.

23 El era demn de mai multă cinste decât cei treizeci, dar nu a ajuns la cei trei dintâi. Şi David l-a pus peste garda lui.

24 Asael, fratele lui Ioab, era unul dintre cei treizeci; Elhanan, fiul lui Dodo, din Betleem,

25 Şama haroditul, Elica haroditul,

26 Heleţ peletitul; Ira, fiul lui Icheş tecoatitul,

27 Abiezer anatotitul, Mebunai huşatitul,

28 Ţalmon ahohitul, Maharai netofatitul,

29 Heleb, fiul lui Baana, un netofatit; Itai, fiul lui Ribai, din Ghibea, copiilor lui Beniamin;

30 Benaia piratonitul, Hidai de la pâraiele lui Gaaş,

31 Abi-Albon arbatitul, Azmavet barhumitul,

32 Eliahba şaalbonitul, din fiii lui Iaşen, Ionatan,

33 Şama hararitul; Ahiam, fiul lui Şarar araritul,

34 Elifelet, fiul lui Ahasbai, fiul maacatitului, Eliam, fiul lui Ahitofel ghilonitul,

35 Heţrai carmelitul, Paarai arbitul,

36 Igheal, fiul lui Natan din Ţoba, Bani gaditul,

37 Ţelec amonitul, Naharai beerotitul, purtătorul armurii lui Ioab fiul Ţeruiei,

38 Ira, un ietrit, Gareb, un ietrit,

39 Urie hititul: treizeci şi şapte de toţi.

24

1 Şi din nou mânia DOMNULUI s-a aprins împotriva lui Israel şi el l-a mişcat pe David împotriva lor pentru a spune: Du-te, numără pe Israel şi pe Iuda.

2 Fiindcă împăratul i-a spus lui Ioab, căpetenia oştirii, care era cu el: Du-te acum prin toate triburile lui Israel, de la Dan până la Beer-Şeba şi număraţi poporul, ca să ştiu numărul poporului.

3 Şi Ioab a spus împăratului: Acum, DOMNUL Dumnezeul tău să adauge la popor, oricâţi sunt ei, însutit şi ochii domnului meu împăratul, să vadă aceasta; dar de ce domnul meu împăratul găseşte plăcere în acest lucru?

4 Totuşi cuvântul împăratului a învins împotriva lui Ioab şi împotriva căpeteniilor oştirii. Şi Ioab şi căpeteniile oştirii au ieşit din prezenţa împăratului pentru a număra pe poporul lui Israel.

5 Şi au trecut Iordanul şi şi-au înălţat corturile în Aroer, pe partea dreaptă a cetăţii care se găseşte în mijlocul râului lui Gad şi spre Iaezer;

6 Atunci ei au venit la Galaad şi la ţara lui Tahtim-Hodşi; şi au venit la Dan-Iaan şi împrejur la Sidon.

7 Şi au venit la întăritura Tirului şi la toate cetăţile hiviţilor şi ale canaaniţilor; şi au ieşit la sud de Iuda, la Beer-Şeba.

8 Astfel, după ce au trecut prin toată ţara, au venit la Ierusalim la sfârşitul a nouă luni şi douăzeci de zile.

9 Şi Ioab a dat împăratului suma numărătorii poporului; şi erau acolo în Israel opt sute de mii de bărbaţi viteji care scoteau sabia; şi bărbaţii lui Iuda erau cinci sute de mii de bărbaţi.

10 Şi lui David i-a bătut inima după ce a numărat poporul. Şi David a spus DOMNULUI: Am păcătuit mult în ceea ce am făcut; şi acum, te implor, DOAMNE, îndepărtează nelegiuirea servitorului tău, pentru că am lucrat foarte prosteşte.

11 Şi atunci când David s-a trezit dimineaţa, cuvântul DOMNULUI a venit la profetul Gad, văzătorul lui David, spunând:

12 Du-te şi spune lui David: Astfel spune DOMNUL: Îţi ofer trei lucruri; alege-ţi unul dintre ele, ca să ţi-l fac.

13 Astfel Gad a venit la David şi i-a istorisit şi i-a spus: Să vină şapte ani de foamete la tine în ţara ta? Sau să fugi trei luni dinaintea duşmanilor tăi, în timp ce ei te urmăresc? Sau să fie trei zile ciumă în ţara ta? Acum sfătuieşte-te şi vezi ce răspuns să întorc celui care m-a trimis.

14 Şi David i-a spus lui Gad: Eu sunt într-o mare strâmtorare; să cădem acum în mâna DOMNULUI, pentru că îndurările lui sunt mari; şi nu mă lăsa să cad în mâna omului.

15 Astfel DOMNUL a trimis o ciumă peste Israel de dimineaţă până la timpul rânduit; şi au murit din popor de la Dan până la Beer-Şeba şaptezeci de mii de bărbaţi.

16 Şi când îngerul şi-a întins mâna peste Ierusalim ca să îl distrugă, DOMNUL s-a pocăit de rău şi a spus îngerului care nimicea poporul: Este destul; opreşte-ţi acum mâna. Şi îngerul DOMNULUI era lângă aria lui Aravna iebusitul.

17 Şi David a vorbit DOMNULUI când a văzut pe îngerul care lovea poporul şi a spus: Iată, eu am păcătuit şi am lucrat cu stricăciune; dar aceste oi, ce au făcut ele? Fie mâna ta, te rog, împotriva mea şi împotriva casei tatălui meu.

18 Şi Gad a venit în acea zi la David şi i-a spus: Urcă, ridică un altar DOMNULUI în aria lui Aravna iebusitul.

19 Şi David, după cuvântul lui Gad, s-a urcat precum DOMNUL poruncise.

20 Şi Aravna a privit şi l-a văzut pe împărat şi pe servitorii lui venind spre el; şi Aravna a ieşit şi s-a plecat înaintea împăratului cu faţa la pământ.

21 Şi Aravna a spus: Pentru ce a venit domnul meu împăratul la servitorul său? Şi David a spus: Pentru a cumpăra aria de la tine, ca să zidesc un altar DOMNULUI, ca plaga să fie oprită de la popor.

22 Şi Aravna i-a spus lui David: Să ia şi să ofere domnul meu împăratul ce i se pare bun; iată, aici sunt boi pentru sacrificiu ars şi uneltele de vânturat şi alte unelte ale boilor în loc de lemne.

23 Toate aceste lucruri, Aravna, ca un împărat, le-a dat împăratului. Şi Aravna a spus împăratului: DOMNUL Dumnezeul tău să te primească.

24 Şi împăratul i-a spus lui Aravna: Nu, ci într-adevăr o voi cumpăra de la tine cu un preţ, pentru că nu voi oferi ofrande arse DOMNULUI Dumnezeul meu din ceea ce nu mă costă nimic. Astfel David a cumpărat aria şi boii cu cincizeci de şekeli de argint.

25 Şi David a zidit acolo un altar DOMNULUI şi a oferit ofrande arse şi ofrande de pace. Astfel DOMNUL a fost implorat pentru ţară şi plaga a fost oprită de peste Israel.