1 Şi era un anumit bărbat din Ramataim-Ţofim, din muntele Efraim, şi numele lui era Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Ţuf, un efraimit;
2 Şi el avea două soţii; numele uneia era Ana şi numele celeilalte Penina; şi Penina avea copii, dar Ana nu avea copii.
3 Şi acest bărbat se urca în fiecare an, din cetatea sa, pentru a se închina şi a sacrifica DOMNULUI oştirilor la Şilo. Şi acolo erau cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, preoţii DOMNULUI.
4 Şi când era timpul ca Elcana să aducă ofrandă, el dădea porţii soţiei sale Penina şi la toţi fiii şi fiicele ei.
5 Dar lui Ana îi dădea o parte aleasă, pentru că o iubea pe Ana; dar DOMNUL îi închisese pântecele.
6 Şi potrivnica ei de asemenea o provoca foarte mult, pentru a o chinui, deoarece DOMNUL îi închisese pântecele.
7 Şi aşa făcea Elcana an de an; când se urca ea la casa DOMNULUI, cealaltă o provoca astfel; de aceea ea plângea şi nu mânca.
8 Atunci Elcana, soţul ei, i-a spus: Ana, de ce plângi? Şi de ce nu mănânci? Şi de ce este inima ta mâhnită? Nu sunt eu mai bun pentru tine decât zece fii?
9 Şi Ana s-a ridicat după ce au mâncat şi au băut la Şilo. Şi preotul Eli şedea pe un scaun lângă unul dintre uşorii templului DOMNULUI.
10 Şi ea avea sufletul amărât şi s-a rugat DOMNULUI şi a plâns mult.
11 Şi a făcut o promisiune şi a spus: DOAMNE al oştirilor, dacă voieşti să vezi necazul roabei tale şi să îţi aminteşti de mine şi să nu uiţi pe roaba ta, ci voieşti să dai roabei tale un copil de parte bărbătească, atunci îl voi da DOMNULUI în toate zilele vieţii lui şi briciul nu va trece pe capul lui.
12 Şi s-a întâmplat, pe când ea continua să se roage înaintea DOMNULUI, că Eli a luat seama la gura ei.
13 Şi Ana vorbea în inima ei; numai buzele i se mişcau, dar vocea nu i se auzea; de aceea Eli gândea că era beată.
14 Şi Eli i-a spus: Până când vei fi beată? Depărtează vinul tău de la tine.
15 Şi Ana a răspuns şi a zis: Nu, domnul meu, eu sunt o femeie cu duhul întristat; nu am băut nici vin, nici băutură tare, ci mi-am turnat sufletul înaintea DOMNULUI.
16 Nu lua pe roaba ta drept o fiică a lui Belial, pentru că din marea mea plângere şi întristare am vorbit până acum.
17 Atunci Eli a răspuns şi a zis: Du-te în pace; şi Dumnezeul lui Israel să îţi împlinească rugămintea care ai cerut-o de la el.
18 Şi ea a spus: Să găsească roaba ta favoare în ochii tăi. Astfel femeia a mers pe calea ei şi a mâncat şi faţa ei nu mai era tristă.
19 Şi ei s-au sculat devreme dimineaţa şi s-au închinat înaintea DOMNULUI şi s-au întors şi au venit la casa lor în Rama. Şi Elcana a cunoscut-o pe Ana, soţia sa; şi DOMNUL şi-a amintit de ea.
20 Şi s-a întâmplat, când s-a împlinit timpul, după ce Ana rămăsese însărcinată, că a născut un fiu şi i-a pus numele Samuel, spunând: Pentru că l-am cerut de la DOMNUL.
21 Şi bărbatul Elcana şi toată casa lui, s-au urcat să sacrifice DOMNULUI sacrificiul anual şi să îşi împlinească promisiunea.
22 Dar Ana nu s-a urcat, pentru că a spus soţului ei: Nu voi urca până când pruncul va fi înţărcat şi atunci îl voi duce să se înfăţişeze înaintea DOMNULUI şi să stea acolo pentru totdeauna.
23 Şi Elcana, soţul ei, i-a spus: Fă cum ţi se pare bine; rămâi până îl vei fi înţărcat; numai să îşi întemeieze DOMNUL cuvântul său. Astfel femeia a rămas şi şi-a alăptat fiul până l-a înţărcat.
24 Şi după ce l-a înţărcat, l-a urcat cu ea, luând trei tauri şi o efă de făină şi un burduf cu vin şi l-a adus în casa DOMNULUI, la Şilo; şi copilul era mic.
25 Şi au înjunghiat un taur; şi au adus pe băiat la Eli.
26 Şi ea a spus: O, domnul meu, precum sufletul tău trăieşte, domnul meu, eu sunt femeia care a stat lângă tine aici, rugându-se DOMNULUI.
27 Pentru acest copil m-am rugat; şi DOMNUL mi-a ascultat rugămintea pe care am cerut-o de la el.
28 De aceea l-am împrumutat şi eu DOMNULUI; atât cât va trăi, el va fi împrumutat DOMNULUI. Şi el s-a închinat DOMNULUI acolo.
1 Şi Ana s-a rugat şi a spus: Mi se bucură inima în DOMNUL, cornul meu este înălţat în DOMNUL; gura mea s-a lărgit asupra duşmanilor mei, pentru că eu mă bucur în salvarea ta.
2 Nimeni nu este sfânt ca DOMNUL, pentru că nu este altul în afară de tine, nici nu este vreo stâncă asemenea Dumnezeului nostru.
3 Nu mai vorbiţi atât de trufaş; să nu iasă aroganţă din gura voastră, pentru că DOMNUL este un Dumnezeu al cunoaşterii şi de el sunt cântărite faptele.
4 Arcurile războinicilor sunt sfărâmate şi cei care se poticneau sunt încinşi cu putere.
5 Cei care erau sătui s-au închiriat pentru pâine; şi cei flămânzi nu mai sunt flămânzi; astfel încât cea stearpă a născut şapte; şi cea care are mulţi copii a slăbit.
6 DOMNUL ucide şi dă viaţă, coboară în mormânt şi ridică de acolo.
7 DOMNUL face sărac şi bogat; el coboară şi înalţă.
8 El ridică din pulbere pe cel sărac şi înalţă din balegă pe cerşetor, pentru a-i aşeza printre prinţi şi pentru a-i face să moştenească tronul gloriei, pentru că stâlpii pământului sunt ai DOMNULUI şi pe ei a aşezat el lumea.
9 El va păzi picioarele sfinţilor săi, iar cei stricaţi vor amuţi în întuneric; căci prin putere niciun om nu va învinge.
10 Potrivnicii DOMNULUI vor fi sfărâmaţi în bucăţi; din cer el va tuna asupra lor; DOMNUL va judeca marginile pământului şi va da putere împăratului său şi va înălţa cornul unsului său.
11 Şi Elcana a mers la Rama, la casa lui. Şi copilul servea DOMNULUI înaintea preotului Eli.
12 Şi fiii lui Eli erau fii ai lui Belial; ei nu îl cunoşteau pe DOMNUL.
13 Şi obiceiul preoţilor cu poporul era că, atunci când oferea cineva un sacrificiu, venea servitorul preotului, pe când fierbea carnea, cu un cârlig cu trei dinţi pentru carne în mâna lui;
14 Şi îl afunda în tigaie, sau în cazan, sau în căldare, sau în oală; preotul lua pentru el tot ce scotea cârligul pentru carne. Astfel făceau la Şilo tuturor israeliţilor care veneau acolo.
15 De asemenea, înainte ca ei să ardă grăsimea, servitorul preotului venea şi spunea omului care sacrifica: Dă carne de fript pentru preot, pentru că nu va lua de la tine carne fiartă, ci crudă.
16 Şi dacă vreunul îi spunea: Să lase să ardă acum grăsimea şi apoi să iei cât îţi doreşte sufletul; atunci el îi răspundea: Nu, ci să mi-o dai acum şi dacă nu, o voi lua cu forţa.
17 De aceea păcatul tinerilor era foarte mare înaintea DOMNULUI, pentru că oamenii detestau ofranda DOMNULUI.
18 Dar Samuel servea înaintea DOMNULUI, fiind copil, încins cu un efod de in.
19 Mai mult, mama sa îi făcea o haină mică şi i-o aducea în fiecare an, când se urca împreună cu soţul ei să aducă sacrificiul anual.
20 Şi Eli i-a binecuvântat pe Elcana şi pe soţia lui şi a spus: DOMNUL să îţi dea sămânţă din femeia aceasta pentru împrumutul care este împrumutat DOMNULUI. Şi ei au mers la casa lor.
21 Şi DOMNUL a cercetat-o pe Ana, astfel că ea a rămas însărcinată şi a născut trei fii şi două fiice. Şi copilul Samuel creştea înaintea DOMNULUI.
22 Şi Eli era foarte bătrân şi a auzit tot ce făceau fiii săi faţă de tot Israelul; şi cum se culcau cu femeile care se adunau la uşa tabernacolului întâlnirii.
23 Şi le-a spus: De ce faceţi astfel de lucruri? Pentru că aud de faptele voastre rele de la tot poporul acesta.
24 Nu, fiii mei, pentru că nu este o veste bună ceea ce aud; voi faceţi pe poporul DOMNULUI să calce legea.
25 Dacă un om păcătuieşte împotriva altuia, judecătorul îl va judeca; dar dacă un om păcătuieşte împotriva DOMNULUI, cine se va ruga pentru el? Totuşi nu au dat ascultare vocii tatălui lor, pentru că DOMNUL voia să îi ucidă.
26 Şi copilul Samuel creştea în continuare şi era plăcut deopotrivă DOMNULUI şi oamenilor.
27 Şi a venit un om al lui Dumnezeu la Eli şi i-a zis: Astfel spune DOMNUL: Nu m-am arătat eu în mod clar casei tatălui tău, când ei erau în Egipt în casa lui Faraon?
28 Şi nu l-am ales eu dintre toate triburile lui Israel să îmi fie preot, ca să ofere pe altarul meu, să ardă tămâie, să poarte un efod înaintea mea? Şi nu am dat eu casei tatălui tău toate ofrandele făcute prin foc ale copiilor lui Israel?
29 Pentru ce loviţi cu piciorul sacrificiul meu şi ofranda mea, pe care am poruncit-o să fie în locuinţa mea; şi onorezi tu pe fiii tăi mai mult decât pe mine, îngrăşându-vă cu cele mai alese dintre toate ofrandele lui Israel, poporul meu?
30 De aceea, DOMNUL Dumnezeul lui Israel spune: Am spus, într-adevăr: Casa ta şi casa tatălui tău, vor umbla înaintea mea pentru totdeauna; dar acum DOMNUL spune: Departe de mine, pentru că pe cei care mă onorează îi voi onora şi cei care mă dispreţuiesc vor fi puţin preţuiţi.
31 Iată, vin zile când voi tăia braţul tău şi braţul casei tatălui tău, încât nu va fi un bătrân în casa ta.
32 Şi vei vedea un duşman în locuinţa mea, în toată bogăţia pe care Dumnezeu o va da lui Israel; şi nu va fi un bătrân în casa ta pentru totdeauna.
33 Şi pe acela dintre ai tăi, pe care nu îl voi stârpi de la altarul meu, va fi ca să îţi mistuie ochii şi să îţi mâhnească sufletul; şi toţi urmaşii casei tale vor muri în floarea vârstei lor.
34 Şi pentru tine acesta va fi un semn, care va veni peste cei doi fii ai tăi, Hofni şi Fineas, vor muri amândoi într-o singură zi.
35 Şi îmi voi ridica un preot credincios, care va face conform cu ceea ce este în inima mea şi în mintea mea; şi îi voi zidi o casă sigură; şi el va umbla înaintea unsului meu pentru totdeauna.
36 Şi se va întâmpla, că oricine va fi rămas în casa ta, va veni şi se va ghemui înaintea lui pentru o monedă de argint şi o bucăţică de pâine; şi va spune: Pune-mă, te rog, în vreunul dintre serviciile preoţeşti, ca să mănânc şi eu o bucată de pâine.
1 Şi copilul Samuel servea DOMNULUI înaintea lui Eli. Şi cuvântul DOMNULUI era preţios în acele zile; viziunea nu era răspândită.
2 Şi s-a întâmplat în acel timp, când Eli era culcat la locul său şi ochii săi începeau să slăbească, încât nu putea să vadă,
3 Şi înainte să se stingă candela lui Dumnezeu în templul DOMNULUI, unde era chivotul lui Dumnezeu şi Samuel era culcat să doarmă,
4 Că DOMNUL l-a chemat pe Samuel, iar el a răspuns: Iată-mă.
5 Şi a alergat la Eli şi a spus: Iată-mă, căci m-ai chemat. Dar el a spus: Nu te-am chemat, culcă-te din nou. Şi Samuel a mers şi s-a culcat.
6 Şi DOMNUL a chemat din nou: Samuele. Şi Samuel s-a ridicat şi a mers la Eli şi a spus: Iată-mă; căci m-ai chemat. Dar el a răspuns: Nu te-am chemat, fiul meu, culcă-te din nou.
7 Şi Samuel nu îl cunoştea încă pe DOMNUL, nici cuvântul DOMNULUI nu îi era încă revelat.
8 Şi DOMNUL l-a chemat pe Samuel din nou, a treia oară. Şi el s-a ridicat şi a mers la Eli şi a spus: Iată-mă, căci m-ai chemat. Şi Eli a priceput că DOMNUL îl chemase pe băiat.
9 De aceea Eli i-a spus lui Samuel: Du-te, culcă-te; şi aşa să fie, dacă te cheamă, să spui: Vorbeşte, DOAMNE, pentru că servitorul tău ascultă. Astfel Samuel a mers şi s-a culcat la locul său.
10 Şi DOMNUL a venit şi a stat în picioare şi a chemat ca în celelalte dăţi: Samuele, Samuele. Atunci Samuel a spus: Vorbeşte, pentru că servitorul tău ascultă.
11 Şi DOMNUL i-a spus lui Samuel: Iată, voi face un lucru în Israel, la care vor ţiui amândouă urechile oricui îl va auzi.
12 În acea zi voi împlini împotriva lui Eli toate lucrurile pe care le-am spus referitor la casa lui; când voi începe, voi sfârşi de asemenea.
13 Fiindcă i-am spus că voi judeca pentru totdeauna casa lui pentru nelegiuirea pe care o ştie, deoarece fiii săi s-au făcut nemernici şi el nu i-a oprit.
14 Şi de aceea am jurat casei lui Eli că nelegiuirea casei lui Eli nu va fi îndepărtată niciodată nici cu sacrificiu nici cu ofrandă.
15 Şi Samuel a rămas culcat până dimineaţa şi a deschis uşile casei DOMNULUI. Şi Samuel se temea să îi arate lui Eli viziunea.
16 Atunci Eli l-a chemat pe Samuel şi i-a spus: Samuele, fiul meu. Iar el a răspuns: Iată-mă.
17 Şi Eli a spus: Care este lucrul pe care DOMNUL ţi l-a spus? Te rog să nu îl ascunzi de mine. Aşa să îţi facă Dumnezeu şi încă mai mult, dacă ascunzi de mine ceva din toate lucrurile pe care ţi le-a spus.
18 Şi Samuel i-a spus fiecare cuvânt şi nu a ascuns nimic de el. Şi Eli a spus: Este DOMNUL, să facă cum i se pare bine.
19 Şi Samuel creştea şi DOMNUL era cu el şi nu a lăsat să cadă la pământ niciunul din cuvintele sale.
20 Şi tot Israelul, de la Dan până la Beer-Şeba, a cunoscut că Samuel era întemeiat să fie profet al DOMNULUI.
21 Şi DOMNUL s-a arătat din nou în Şilo, pentru că DOMNUL s-a revelat lui Samuel în Şilo, prin cuvântul DOMNULUI.
1 Şi cuvântul lui Samuel a ajuns la tot Israelul. Şi Israel a ieşit la bătălie împotriva filistenilor şi şi-au aşezat tabăra lângă Eben-Ezer, iar filistenii au aşezat tabăra în Afec.
2 Şi filistenii s-au desfăşurat împotriva lui Israel; şi după ce s-a întins bătălia, Israel a fost doborât înaintea filistenilor; şi ei au ucis din armata din câmp cam patru mii de bărbaţi.
3 Şi când poporul a venit în tabără, bătrânii lui Israel au spus: De ce ne-a lovit DOMNUL astăzi înaintea filistenilor? Să ne luăm din Şilo chivotul legământului DOMNULUI, ca, atunci când vine printre noi, să ne salveze din mâna duşmanilor noştri.
4 Astfel, poporul a trimis la Şilo ca să aducă de acolo chivotul legământului DOMNULUI oştirilor care locuieşte între heruvimi. Şi cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, erau acolo cu chivotul legământului lui Dumnezeu.
5 Şi când a venit chivotul legământului DOMNULUI în tabără, tot Israelul a strigat cu strigăt mare, încât pământul a răsunat.
6 Şi când filistenii au auzit zgomotul strigătului au spus: Ce înseamnă zgomotul acestui strigăt mare în tabăra evreilor? Şi au înţeles că venise chivotul DOMNULUI în tabără.
7 Şi filistenii s-au înspăimântat, pentru că ziceau: Dumnezeu a venit în tabără. Şi au spus: Vai nouă! Pentru că nu a fost un lucru ca acesta până acum.
8 Vai nouă! Cine ne va elibera din mâna acestor Dumnezei puternici? Aceştia sunt Dumnezeii care au lovit pe egipteni cu tot felul de plăgi în pustie.
9 Fiţi tari şi îmbărbătaţi-vă, filistenilor, ca să nu fiţi servitori evreilor, cum v-au fost ei vouă, îmbărbătaţi-vă şi luptaţi.
10 Şi filistenii s-au luptat şi Israel a fost bătut; şi au fugit fiecare om la cortul său; şi a fost un foarte mare măcel, fiindcă au căzut din Israel treizeci de mii de pedeştri.
11 Şi chivotul lui Dumnezeu a fost luat; şi cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, au fost ucişi.
12 Şi un bărbat din Beniamin a alergat din armată şi a venit la Şilo în aceeaşi zi cu hainele sfâşiate şi cu pământ pe capul său.
13 Şi când a venit, iată, Eli şedea pe scaunul său, veghind înspre drum; fiindcă îi tremura inima pentru chivotul lui Dumnezeu. Şi când omul a intrat în cetate şi a spus aceasta, toată cetatea a strigat.
14 Şi când Eli a auzit zgomotul strigătului, a spus: Ce înseamnă zgomotul acestui tumult? Şi bărbatul a venit în grabă şi i-a istorisit lui Eli.
15 Şi Eli era în vârstă de nouăzeci şi opt de ani; şi ochii săi erau slabi, încât nu putea să vadă.
16 Şi bărbatul i-a spus lui Eli: Eu sunt unul care a venit din armată şi am fugit astăzi din armată. Şi Eli a spus: Ce s-a făcut acolo, fiul meu?
17 Şi mesagerul a răspuns şi a zis: Israel a fugit dinaintea filistenilor şi a fost de asemenea un mare măcel în popor şi cei doi fii ai tăi, Hofni şi Fineas, sunt morţi, şi chivotul lui Dumnezeu este luat.
18 Şi s-a întâmplat, când i-a amintit despre chivotul lui Dumnezeu, că Eli a căzut pe spate de pe scaunul său, lângă poartă; şi şi-a frânt gâtul şi a murit, pentru că era om bătrân şi greu. Şi el judecase pe Israel patruzeci de ani.
19 Şi nora lui, soţia lui Fineas, era însărcinată şi aproape să nască; şi când a auzit veştile că a fost luat chivotul lui Dumnezeu şi că socrul ei şi soţul ei au murit, s-a încovoiat şi a intrat în durerile naşterii, pentru că au apucat-o durerile.
20 Şi când era pe moarte, femeile care stăteau lângă ea i-au spus: Nu te teme, pentru că ai născut un fiu. Dar ea nu a răspuns, nici nu a luat aminte.
21 Şi ea a numit pe copil Icabod, spunând: Gloria s-a depărtat de Israel; din cauza chivotului lui Dumnezeu care a fost luat şi din cauza socrului ei şi soţului ei.
22 Şi ea a spus: Gloria s-a depărtat de Israel, căci chivotul lui Dumnezeu este luat.
1 Şi filistenii au luat chivotul lui Dumnezeu şi l-au adus de la Eben-Ezer la Asdod.
2 După ce filistenii au luat chivotul lui Dumnezeu, l-au adus în casa lui Dagon şi l-au pus lângă Dagon.
3 Şi când cei din Asdod s-au sculat devreme a doua zi, iată, Dagon era căzut cu faţa la pământ înaintea chivotului DOMNULUI. Şi l-au luat pe Dagon şi l-au pus din nou la locul său.
4 Şi când s-au sculat devreme a doua zi, iată, Dagon era căzut cu faţa la pământ înaintea chivotului DOMNULUI; şi capul lui Dagon şi amândouă palmele mâinilor sale erau tăiate pe prag; numai trunchiul lui Dagon îi rămăsese.
5 De aceea, nici preoţii lui Dagon sau oricine intră în casa lui Dagon, nu calcă pe pragul lui Dagon în Asdod până în această zi.
6 Iar mâna DOMNULUI a fost grea asupra celor din Asdod şi i-a nimicit şi i-a lovit cu tumori, Asdodul şi ţinuturile sale.
7 Şi când oamenii din Asdod au văzut că este aşa, au spus: Să nu rămână chivotul Dumnezeului lui Israel la noi, pentru că mâna sa este grea asupra noastră şi asupra dumnezeului nostru, Dagon.
8 De aceea au trimis şi au adunat pe toţi domnii filistenilor la ei şi au spus: Ce să facem cu chivotul Dumnezeului lui Israel? Iar ei au răspuns: Să fie dus chivotul Dumnezeului lui Israel până în Gat. Şi au dus chivotul Dumnezeului lui Israel într-acolo.
9 Şi aşa a fost, după ce l-au dus acolo, că mâna DOMNULUI a fost împotriva cetăţii cu o foarte mare nimicire; şi a lovit pe oamenii cetăţii, deopotrivă mici şi mari şi aveau tumori în părţile lor intime.
10 De aceea au trimis chivotul lui Dumnezeu la Ecron. Şi s-a întâmplat, cum a venit chivotul lui Dumnezeu la Ecron, că ecroniţii au strigat, spunând: Au adus la noi chivotul Dumnezeului lui Israel, ca să ne ucidă pe noi şi pe poporul nostru.
11 Astfel că au trimis şi au adunat pe toţi domnii filistenilor şi au spus: Trimiteţi chivotul Dumnezeului lui Israel şi să meargă din nou la locul său, ca să nu ne ucidă, pe noi şi pe poporul nostru, pentru că era o nimicire de moarte în toată cetatea; mâna lui Dumnezeu era foarte grea acolo.
12 Şi oamenii care nu mureau erau loviţi cu tumori; şi strigătul cetăţii se înălţa până la cer.
1 Şi chivotul DOMNULUI a fost şapte luni în ţinutul filistenilor.
2 Şi filistenii au chemat pe preoţi şi pe ghicitori, spunând: Ce să facem cu chivotul DOMNULUI? Spuneţi-ne cu ce să îl trimitem la locul său.
3 Şi ei au spus: Dacă trimiteţi chivotul Dumnezeului lui Israel, să nu îl trimiteţi gol, ci întoarceţi-i neapărat o ofrandă pentru fărădelege; atunci veţi fi vindecaţi şi veţi şti de ce nu se depărtează mâna sa de la voi.
4 Atunci ei au spus: Care să fie ofranda pentru fărădelege pe care să i-o întoarcem? Iar preoţii au răspuns: Cinci tumori de aur şi cinci şoareci de aur, conform cu numărul domnilor filistenilor, pentru că o singură plagă a fost peste voi toţi şi peste domnii voştri.
5 De aceea să faceţi chipurile tumorilor voastre şi chipurile şoarecilor voştri, care strică pământul, şi să daţi glorie Dumnezeului lui Israel; poate că îşi va uşura mâna de peste voi şi de peste dumnezeii voştri şi de peste pământul vostru.
6 Pentru ce vă împietriţi inimile, cum şi-au împietrit egiptenii şi Faraon inimile lor? După ce a lucrat minunat între ei, nu au lăsat poporul să plece? Şi ei s-au depărtat.
7 Şi de aceea, faceţi un car nou şi luaţi două vaci de lapte, peste care nu a fost pus jug, şi înjugaţi vacile la car şi aduceţi acasă viţeii lor de la ele;
8 Şi luaţi chivotul DOMNULUI şi puneţi-l în car; şi puneţi bijuteriile de aur, pe care i le întoarceţi ca ofrandă pentru fărădelege, într-o ladă, alături de acesta, şi trimiteţi-l, ca să plece.
9 Şi vedeţi, dacă se va urca pe calea ţinutului său la Bet-Şemeş, atunci el ne-a făcut acest mare rău; dacă nu, atunci vom şti că aceasta, care ne-a lovit, nu este mâna lui, ci a fost o întâmplare ceea ce ni s-a întâmplat.
10 Şi oamenii au făcut astfel; şi au luat două vaci de lapte şi le-au înjugat la car şi au închis viţeii lor acasă.
11 Şi au pus în car chivotul DOMNULUI şi lada cu şoarecii de aur şi chipurile tumorilor lor.
12 Şi vacile au luat calea dreaptă spre calea Bet-Şemeşului, şi au mers de-a lungul drumului mare, mugind în mers, şi nu s-au abătut nici la dreapta nici la stânga; şi domnii filistenilor au mers după ele până la graniţa Bet-Şemeşului.
13 Şi cei din Bet-Şemeş secerau grâul lor în vale; şi şi-au ridicat ochii şi au văzut chivotul şi s-au bucurat când l-au văzut.
14 Şi carul a venit în câmpul lui Iosua, un bet-şemit, şi a rămas acolo, unde era o piatră mare; şi au despicat lemnul carului şi au oferit vacile ca ofrandă arsă DOMNULUI.
15 Şi leviţii au coborât chivotul DOMNULUI şi lada care era cu acesta, în care erau bijuteriile de aur, şi le-au pus pe piatra cea mare; şi oamenii din Bet-Şemeş au oferit ofrande arse în aceeaşi zi şi au sacrificat sacrificii DOMNULUI.
16 Şi când cei cinci domni ai filistenilor au văzut aceasta, s-au întors la Ecron în aceeaşi zi.
17 Şi acestea sunt tumorile de aur pe care le-au întors filistenii DOMNULUI ca ofrandă pentru fărădelege: una pentru Asdod, una pentru Gaza, una pentru Ascalon, una pentru Gat, una pentru Ecron;
18 Şi şoarecii de aur, conform cu numărul tuturor cetăţilor filistenilor, care aparţineau celor cinci domni, deopotrivă cetăţile întărite şi satele ţărăneşti, chiar până la piatra cea mare a lui Abel, pe care au pus jos chivotul DOMNULUI; piatră care rămâne până în această zi în câmpul lui Iosua, bet-şemitul.
19 Şi DOMNUL a lovit pe oamenii din Bet-Şemeş, pentru că se uitaseră în chivotul DOMNULUI; chiar el a lovit din popor cincizeci de mii şaptezeci de bărbaţi; şi poporul a plâns, pentru că DOMNUL lovise pe mulţi din popor cu un mare măcel.
20 Şi oamenii din Bet-Şemeş au spus: Cine este în stare să stea înaintea acestui sfânt DOMN Dumnezeu? Şi la cine să se urce de la noi?
21 Şi au trimis mesageri la locuitorii din Chiriat-Iearim, spunând: Filistenii au adus înapoi chivotul DOMNULUI; coborâţi şi urcaţi-l la voi.
1 Şi oamenii din Chiriat-Iearim au venit şi au urcat chivotul DOMNULUI şi l-au adus în casa lui Abinadab pe deal şi au sfinţit pe Eleazar, fiul lui, să păzească chivotul DOMNULUI.
2 Şi s-a întâmplat, că de când chivotul a rămas în Chiriat-Iearim, a trecut mult timp; fiindcă au fost douăzeci de ani; şi toată casa lui Israel a plâns după DOMNUL.
3 Şi Samuel a vorbit către toată casa lui Israel, spunând: Dacă vă întoarceţi la DOMNUL din toată inima voastră, atunci scoateţi dumnezeii străini şi pe Astarteea din mijlocul vostru şi îndreptaţi-vă inimile către DOMNUL şi serviţi-i numai lui; şi el vă va elibera din mâna filistenilor.
4 Atunci copiii lui Israel au scos pe Baal şi pe Astarteea şi au servit numai DOMNULUI.
5 Şi Samuel a spus: Adunaţi tot Israelul la Miţpa şi eu mă voi ruga DOMNULUI pentru voi.
6 Şi s-au adunat la Miţpa şi au scos apă şi au vărsat-o înaintea DOMNULUI şi au postit în ziua aceea şi au spus acolo: Am păcătuit împotriva DOMNULUI. Şi Samuel a judecat pe copiii lui Israel în Miţpa.
7 Şi când filistenii au auzit că s-au adunat copiii lui Israel la Miţpa, domnii filistenilor s-au urcat împotriva lui Israel. Şi când copiii lui Israel au auzit aceasta, s-au temut de filisteni.
8 Şi copiii lui Israel i-au spus lui Samuel: Nu înceta să strigi pentru noi către DOMNUL Dumnezeul nostru, ca să ne salveze din mâna filistenilor.
9 Şi Samuel a luat un miel de lapte şi l-a oferit ca ofrandă arsă în întregime DOMNULUI; şi Samuel a strigat către DOMNUL pentru Israel; şi DOMNUL l-a auzit.
10 Şi pe când Samuel aducea ofranda arsă, filistenii s-au apropiat să lupte împotriva lui Israel. Dar DOMNUL a tunat cu un tunet puternic în ziua aceea asupra filistenilor şi i-a învins; şi au fost bătuţi înaintea lui Israel.
11 Şi bărbaţii lui Israel au ieşit din Miţpa şi au urmărit pe filisteni şi i-au lovit până au ajuns sub Bet-Cara.
12 Atunci Samuel a luat o piatră şi a pus-o între Miţpa şi Şen şi i-a pus numele Eben-Ezer şi a spus: Până aici DOMNUL ne-a ajutat.
13 Astfel filistenii au fost supuşi şi nu au mai venit în ţinutul lui Israel; şi mâna DOMNULUI a fost împotriva filistenilor în toate zilele lui Samuel.
14 Şi cetăţile pe care le luaseră filistenii de la Israel au fost restituite lui Israel, de la Ecron până la Gat; şi ţinuturile acestora Israel le-a eliberat din mâna filistenilor. Şi a fost pace între Israel şi amoriţi.
15 Şi Samuel a judecat pe Israel în toate zilele vieţii sale.
16 Şi mergea în fiecare an şi făcea înconjurul între Betel şi Ghilgal şi Miţpa şi judeca pe Israel în toate locurile acelea.
17 Şi se întorcea la Rama, pentru că acolo era casa lui; şi acolo judeca pe Israel; şi a zidit acolo un altar DOMNULUI.
1 Şi s-a întâmplat, când Samuel era bătrân, că a făcut pe fiii săi judecători peste Israel.
2 Şi numele celui întâi născut al său era Ioel; şi numele celui de-al doilea, Abiia; ei erau judecători în Beer-Şeba.
3 Şi fiii săi nu umblau în căile lui, ci se abăteau după câştig şi luau mite şi perverteau judecata.
4 Atunci, toţi bătrânii lui Israel s-au adunat şi au venit la Samuel, la Rama.
5 Şi i-au spus: Iată, tu eşti bătrân şi fiii tăi nu umblă în căile tale; acum, pune peste noi un împărat ca să ne judece ca pe toate naţiunile.
6 Dar lucrul acesta nu i-a plăcut lui Samuel, când au spus: Dă-ne un împărat să ne judece. Şi Samuel s-a rugat DOMNULUI.
7 Şi DOMNUL i-a spus lui Samuel: Dă ascultare vocii poporului în tot ce îţi spun ei, pentru că nu pe tine te-au lepădat ei, ci pe mine m-au lepădat, ca să nu domnesc peste ei.
8 Conform tuturor lucrărilor pe care le-au făcut din ziua în care i-am scos din Egipt până în această zi, prin aceea că m-au părăsit şi au servit altor dumnezei, astfel îţi fac şi ţie.
9 De aceea acum, dă ascultare vocii lor, dar totuşi avertizează-i hotărât şi arată-le felul în care împăratul va domni peste ei.
10 Şi Samuel a spus toate cuvintele DOMNULUI către poporul care îi cerea un împărat.
11 Şi a spus: Acesta va fi felul în care împăratul va domni peste voi: El va lua pe fiii voştri şi îi va numi pentru el însuşi, pentru carele sale şi să fie călăreţii săi; şi unii vor alerga înaintea carelor lui.
12 Şi îi va rândui căpetenii peste mii şi căpetenii peste cincizeci; şi îi va pune să are câmpul lui şi să îi strângă secerişul şi să îi facă uneltele de război şi uneltele carelor sale.
13 Şi va lua pe fiicele voastre să fie parfumiere şi bucătărese şi brutărese.
14 Şi va lua câmpurile voastre şi viile voastre şi grădinile voastre de măslini, pe cele mai bune, şi le va da servitorilor săi.
15 Şi va lua zeciuială din seminţele voastre şi din viile voastre şi le va da ofiţerilor săi şi servitorilor săi.
16 Şi va lua pe servitorii voştri şi pe servitoarele voastre şi pe tinerii voştri cei mai frumoşi şi măgarii voştri şi îi va pune la lucrul său.
17 Va lua zeciuială din oile voastre; şi veţi fi servitorii lui.
18 Şi veţi striga în acea zi din cauza împăratului vostru pe care vi-l veţi fi ales; şi DOMNUL nu vă va asculta în acea zi.
19 Dar totuşi, poporul a refuzat să asculte de vocea lui Samuel şi au spus: Nu; ci vom avea un împărat peste noi,
20 Ca să fim şi noi ca toate naţiunile; şi împăratul nostru să ne judece şi să iasă înaintea noastră şi să lupte bătăliile noastre.
21 Şi Samuel a ascultat toate cuvintele poporului şi le-a repetat în urechile DOMNULUI.
22 Şi DOMNUL i-a spus lui Samuel: Dă ascultare vocii lor şi pune un împărat peste ei. Şi Samuel a spus bărbaţilor lui Israel: Mergeţi fiecare om la cetatea lui.
1 Şi era un om din Beniamin al cărui nume era Chiş, fiul lui Abiel, fiul lui Ţeror, fiul lui Becorat, fiul lui Afiah, un beniamit, un bărbat puternic şi viteaz.
2 Şi el avea un fiu, al cărui nume era Saul, un tânăr ales şi frumos; şi nu era printre copiii lui Israel o persoană mai frumoasă decât el; de la umerii săi în sus el era mai înalt decât oricine din popor.
3 Şi măgăriţele lui Chiş, tatăl lui Saul, se pierduseră. Şi Chiş i-a spus lui Saul, fiul său: Ia acum cu tine pe unul dintre servitori şi ridică-te, du-te să cauţi măgăriţele.
4 Şi el a trecut prin muntele Efraim şi a trecut prin ţara Şalişa, dar nu le-a găsit; apoi au trecut prin ţara Şaalim şi nu erau acolo; şi a trecut prin ţara beniamiţilor dar nu le-a găsit.
5 Şi când au ajuns în ţara Ţuf, Saul a spus servitorului său care era cu el: Vino şi să ne întoarcem, ca nu cumva tatălui meu să nu îi mai pese de măgăriţe şi să se îngrijoreze pentru noi.
6 Şi el i-a spus: Iată acum, este în această cetate un om al lui Dumnezeu şi el este un bărbat demn de cinste; tot ce spune el se întâmplă; acum să mergem acolo; s-ar putea să ne arate calea pe care să mergem.
7 Atunci Saul a spus servitorului său: Dar, iată, dacă mergem, ce să ducem omului acesta? Pentru că pâinea s-a terminat din sacii noştri şi nu este vreun dar de adus omului lui Dumnezeu; ce avem noi?
8 Şi servitorul a răspuns din nou lui Saul şi a zis: Iată, am aici la îndemână a patra parte dintr-un şekel de argint; pe acesta îl voi da omului lui Dumnezeu, ca să ne spună calea.
9 (Înainte, în Israel, când un om mergea să îl întrebe pe Dumnezeu, astfel vorbea: Veniţi şi să mergem la văzător, pentru că cel care este acum numit Profet înainte era numit Văzător.)
10 Atunci Saul a spus servitorului său: Bine spus; vino, să mergem. Astfel au mers la cetatea unde era omul lui Dumnezeu.
11 Şi cum urcau dealul cetăţii, au găsit nişte tinere servitoare ieşind să scoată apă şi le-au spus: Este văzătorul aici?
12 Şi ele le-au răspuns şi au zis: Este, iată, el este înaintea voastră; grăbiţi-vă acum, pentru că a venit astăzi în cetate, fiindcă poporul aduce un sacrificiu pe înălţime;
13 Îndată ce veţi fi intrat în cetate, îl veţi găsi imediat, înainte să se urce pe înălţime să mănânce, pentru că poporul nu va mânca până când nu va veni el, deoarece el binecuvântează sacrificiul; şi după aceea mănâncă cei chemaţi. De aceea acum, urcaţi-vă, căci pe la acest timp îl veţi găsi.
14 Şi s-au urcat în cetate; şi când au intrat în cetate, iată, Samuel ieşea spre ei, ca să se urce pe înălţime.
15 Şi DOMNUL îi spusese la ureche lui Samuel cu o zi înainte ca Saul să vină, zicând:
16 Mâine, cam pe timpul acesta, voi trimite la tine un om din ţara lui Beniamin şi tu să îl ungi să fie căpetenie peste poporul meu Israel, ca să salveze pe poporul meu din mâna filistenilor, pentru că am privit la poporul meu, deoarece strigătul lor a ajuns până la mine.
17 Şi când Samuel l-a văzut pe Saul, DOMNUL i-a spus: Iată, pe omul despre care ţi-am vorbit! Acesta va domni peste poporul meu.
18 Atunci Saul s-a apropiat de Samuel la poartă şi a zis: Spune-mi, te rog, unde este casa văzătorului.
19 Şi Samuel i-a răspuns lui Saul şi a zis: Eu sunt văzătorul; urcă-te înaintea mea pe înălţime, fiindcă veţi mânca astăzi cu mine; şi mâine te voi lăsa să pleci şi îţi voi spune tot ce este în inima ta.
20 Şi cât despre măgăriţele care s-au pierdut cu trei zile în urmă, nu te mai gândi la ele, pentru că s-au găsit. Şi asupra cui este toată dorinţa lui Israel? Nu este asupra ta şi asupra întregii case a tatălui tău?
21 Şi Saul a răspuns şi a zis: Nu sunt eu un beniamit, din cel mai mic dintre triburile lui Israel, şi familia mea este cea mai mică dintre toate familiile tribului lui Beniamin? Pentru ce atunci îmi vorbeşti astfel?
22 Şi Samuel l-a luat pe Saul şi pe servitorul său şi i-a dus în cameră şi i-a pus să şadă în locul cel mai important printre cei chemaţi, care erau cam treizeci de persoane.
23 Şi Samuel a spus bucătarului: Adu porţia pe care ţi-am dat-o, despre care ţi-am spus: Pune-o lângă tine.
24 Şi bucătarul a ridicat spata şi ceea ce era pe ea şi a pus-o înaintea lui Saul. Şi Samuel a zis: Iată, ceea ce a fost păstrat! Pune-o înaintea ta, mănâncă, pentru că a fost păstrată pentru tine, pentru acest timp, de când am spus: Voi invita poporul. Şi Saul a mâncat cu Samuel în acea zi.
25 Şi după ce au coborât de pe înălţime în cetate, Samuel a vorbit îndeaproape cu Saul pe acoperişul casei.
26 Şi s-au sculat devreme; şi s-a întâmplat, pe când se revărsau zorile, că Samuel l-a chemat pe Saul pe acoperişul casei, spunând: Sus, ca să te trimit. Şi Saul s-a sculat şi au ieşit amândoi, el şi Samuel, afară.
27 Şi pe când coborau la marginea cetăţii, Samuel i-a spus lui Saul: Spune servitorului să treacă înaintea noastră (şi el a trecut) dar tu stai pe loc un timp, ca să îţi arăt cuvântul lui Dumnezeu.
1 Şi Samuel a luat un potir cu untdelemn şi l-a turnat pe capul lui şi l-a sărutat şi i-a spus: Nu este din cauză că DOMNUL te-a uns să fii căpetenie peste moştenirea sa?
2 Când te vei fi depărtat de la mine astăzi, vei găsi doi bărbaţi la mormântul Rahelei, la graniţa lui Beniamin, la Ţelţah; şi ei îţi vor spune: Măgăriţele pe care ai mers să le cauţi s-au găsit; şi, iată, tatălui tău nu îi mai pasă de măgăriţe şi este îngrijorat pentru voi, spunând: Ce să fac pentru fiul meu?
3 Atunci să mergi înainte de acolo şi să vii la câmpia Tabor şi acolo te vor întâlni trei oameni urcându-se la Dumnezeu la Betel, unul ducând trei iezi şi altul ducând trei pâini şi altul ducând un burduf cu vin;
4 Şi te vor saluta şi îţi vor da două pâini, pe care le vei primi din mâinile lor.
5 După aceea vei veni la dealul lui Dumnezeu, unde este garnizoana filistenilor; şi se va întâmpla, când vei fi intrat acolo în cetate, că vei întâlni o ceată de profeţi, coborând de pe înălţime cu un psalterion şi o tamburină şi un fluier şi o harpă, înaintea lor, şi ei vor profeţi;
6 Şi Duhul DOMNULUI va veni peste tine şi vei profeţi cu ei şi vei fi transformat într-un alt om.
7 Şi să fie astfel, atunci când aceste semne ţi se vor întâmpla, fă cum ţi se arată ocazia, pentru că Dumnezeu este cu tine.
8 Şi să cobori înaintea mea la Ghilgal; şi, iată, voi coborî la tine, ca să ofer ofrande arse şi să sacrific sacrificii ale ofrandelor de pace. Şapte zile să rămâi, până voi veni la tine şi îţi voi arăta ce să faci.
9 Şi a fost astfel, că atunci când s-a întors ca să plece de la Samuel, Dumnezeu i-a dat altă inimă; şi toate aceste semne s-au întâmplat în acea zi.
10 Şi când au ajuns acolo la deal, iată, l-a întâlnit o ceată de profeţi; şi Duhul lui Dumnezeu a venit peste el şi el profeţea printre ei.
11 Şi s-a întâmplat, când toţi cei care îl cunoscuseră mai înainte au văzut că, iată, el profeţea printre profeţi, că oamenii au spus unul către altul: Ce este aceasta ce s-a întâmplat cu fiul lui Chiş? Este şi Saul printre profeţi?
12 Şi unul din acel loc a răspuns şi a zis: Dar cine este tatăl lor? De aceea a devenit un proverb: Este şi Saul printre profeţi?
13 Şi, când a terminat de profeţit, a ajuns pe înălţime.
14 Şi unchiul lui Saul i-a spus lui şi servitorului lui: Unde aţi mers? Şi el a spus: Să căutăm măgăriţele; şi când am văzut că nu erau nicăieri, am venit la Samuel.
15 Şi unchiul lui Saul a zis: Spune-mi, te rog, ce v-a zis Samuel.
16 Şi Saul i-a spus unchiului său: Ne-a zis pe faţă că măgăriţele au fost găsite. Dar lucrul despre împărăţie, despre care Samuel îi vorbise, nu i-a spus.
17 Şi Samuel a chemat poporul la DOMNUL, la Miţpa;
18 Şi a spus copiilor lui Israel: Astfel spune DOMNUL Dumnezeul lui Israel: Am scos pe Israel din Egipt şi v-am eliberat din mâna egiptenilor şi din mâna tuturor împărăţiilor şi de cei care vă oprimau;
19 Şi voi aţi lepădat în această zi pe Dumnezeul vostru, care el însuşi v-a salvat din toate nenorocirile şi necazurile voastre şi i-aţi spus: Nu, ci pune un împărat peste noi. De aceea acum, prezentaţi-vă înaintea DOMNULUI după triburile voastre şi după miile voastre.
20 Şi după ce Samuel a apropiat toate triburile lui Israel, tribul lui Beniamin a fost luat.
21 După ce a apropiat tribul lui Beniamin după familiile lor, familia lui Matri a fost luată; şi Saul, fiul lui Chiş, a fost luat, şi după ce l-au căutat, el nu a putut fi găsit.
22 De aceea au întrebat pe DOMNUL mai departe, dacă omul ar mai trebui să vină acolo. Şi DOMNUL a răspuns: Iată, s-a ascuns printre lucruri.
23 Şi au alergat şi l-au luat de acolo, şi când a stat în mijlocul poporului, era mai înalt decât oricare din popor, de la umerii săi în sus.
24 Şi Samuel a spus întregului popor: Vedeţi pe cel pe care l-a ales DOMNUL, că nu este nimeni ca el în tot poporul? Şi tot poporul a strigat şi a spus: Trăiască împăratul.
25 Atunci Samuel a spus poporului felul împărăţiei şi l-a scris într-o carte şi a pus-o înaintea DOMNULUI. Şi Samuel a dat drumul întregului popor, fiecărui om la casa lui.
26 Şi Saul a mers de asemenea acasă la Ghibea; şi a mers cu el o ceată de bărbaţi, ale căror inimi le atinsese Dumnezeu.
27 Dar copiii lui Belial au spus: Cum ne va salva acest om? Şi l-au dispreţuit şi nu i-au adus daruri. Dar el a tăcut.
1 Atunci Nahaş amonitul s-a urcat şi a aşezat tabăra împotriva Iabes-Galaadului; şi toţi oamenii din Iabes au spus lui Nahaş: Fă legământ cu noi şi te vom servi.
2 Şi Nahaş amonitul le-a răspuns: Cu această condiţie voi încheia un legământ cu voi, dacă vă scot tuturor ochiul drept şi să îl pun ca o batjocură asupra întregului Israel.
3 Şi bătrânii Iabesului i-au spus: Dă-ne şapte zile de amânare, ca să trimitem mesageri în toate ţinuturile lui Israel; şi dacă nu este nimeni să ne salveze, vom ieşi la tine.
4 Atunci au venit mesagerii la Ghibea lui Saul şi au spus veştile în urechile poporului; şi tot poporul şi-a ridicat vocea şi a plâns.
5 Şi, iată, Saul venea în urma cirezii de la câmp; şi Saul a spus: Ce îi este poporului de plânge? Şi i-au spus toate veştile bărbaţilor din Iabes.
6 Şi Duhul lui Dumnezeu a venit peste Saul când a auzit aceste veşti şi mânia lui s-a aprins foarte tare.
7 Şi a luat o pereche de boi şi i-a despicat în bucăţi şi le-a trimis în toate ţinuturile lui Israel prin mâinile mesagerilor, spunând: Oricine nu iese după Saul şi după Samuel, astfel se va face boilor lui. Şi frica DOMNULUI a căzut asupra poporului şi ei au ieşit într-un acord.
8 Şi după ce i-a numărat la Bezec, copiii lui Israel erau trei sute de mii, iar bărbaţii lui Iuda treizeci de mii.
9 Şi au spus mesagerilor care veniseră: Astfel să spuneţi bărbaţilor din Iabes-Galaad: Mâine, pe când arde soarele, veţi avea ajutor. Şi mesagerii au venit şi au arătat aceasta bărbaţilor din Iabes; şi ei s-au bucurat.
10 De aceea bărbaţii din Iabes au spus: Mâine vom ieşi la voi şi să ne faceţi tot ce vi se pare bun.
11 Şi a fost astfel a doua zi, că Saul a pus poporul în trei cete; şi ei au intrat în mijlocul oştirii în garda de dimineaţă şi au ucis pe amoniţi până la arşiţa zilei; şi s-a întâmplat, că aceia care au rămas au fost împrăştiaţi, astfel încât nu au rămas doi împreună dintre ei.
12 Şi poporul a spus lui Samuel: Cine este cel care a spus: Să domnească Saul peste noi? Aduceţi pe oamenii aceia, ca să îi dăm la moarte.
13 Şi Saul a spus: Niciun om nu va fi dat la moarte în această zi, pentru că astăzi DOMNUL a lucrat salvare în Israel.
14 Atunci Samuel a spus poporului: Veniţi să mergem la Ghilgal şi să înnoim împărăţia acolo.
15 Şi tot poporul a mers la Ghilgal; şi acolo au făcut pe Saul împărat înaintea DOMNULUI, în Ghilgal; şi au sacrificat acolo sacrificii ale ofrandelor de pace înaintea DOMNULUI; şi acolo Saul şi toţi bărbaţii lui Israel s-au bucurat foarte mult.
1 Şi Samuel a spus întregului Israel: Iată, am dat ascultare vocii voastre în tot ce mi-aţi spus şi am pus un împărat peste voi.
2 Şi acum, iată, împăratul umblă înaintea voastră; şi eu sunt bătrân şi încărunţit; şi, iată, fiii mei sunt cu voi şi eu am umblat înaintea voastră din copilăria mea până în această zi.
3 Iată-mă, mărturisiţi împotriva mea înaintea DOMNULUI şi înaintea unsului său, al cui bou l-am luat? Sau al cui măgar l-am luat? Sau pe cine am escrocat? Sau pe cine am oprimat? Sau din mâna cui am primit vreo mită cu care să îmi orbesc ochii? Şi vă voi da înapoi.
4 Şi ei au spus: Nu ne-ai escrocat, nici nu ne-ai oprimat, nici nu ai luat ceva din mâna vreunui om.
5 Iar el le-a zis: DOMNUL este martor împotriva voastră şi unsul său este martor în această zi, că nu aţi găsit ceva în mâna mea. Şi ei au spus: El este martor.
6 Şi Samuel a spus poporului: DOMNUL este cel care a rânduit pe Moise şi pe Aaron şi care a scos pe părinţii voştri din ţara Egiptului.
7 De aceea acum, staţi să mă judec cu voi înaintea DOMNULUI de toate faptele drepte ale DOMNULUI, pe care vi le-a făcut el, vouă şi părinţilor voştri.
8 Când Iacob a venit în Egipt şi părinţii voştri au strigat către DOMNUL, atunci DOMNUL a trimis pe Moise şi pe Aaron, care au scos pe părinţii voştri din Egipt şi i-au făcut să locuiască în locul acesta.
9 Şi când ei au uitat pe DOMNUL Dumnezeul lor, el i-a vândut în mâna lui Sisera, căpetenie a oştirii Haţorului şi în mâna filistenilor şi în mâna împăratului Moabului şi ei au luptat împotriva lor.
10 Şi ei au strigat către DOMNUL şi au spus: Am păcătuit, pentru că am părăsit pe DOMNUL şi am servit Baalilor şi Astarteelor; dar acum eliberează-ne din mâna duşmanilor noştri şi îţi vom servi.
11 Şi DOMNUL a trimis pe Ierub-Baal şi pe Bedan şi pe Iefta şi pe Samuel şi v-a eliberat din mâna duşmanilor voştri, de fiecare parte, şi voi aţi locuit în siguranţă.
12 Şi când aţi văzut că Nahaş, împăratul copiilor lui Amon, a venit împotriva voastră, mi-aţi spus: Nu; ci un împărat să domnească peste noi; când DOMNUL Dumnezeul vostru era împăratul vostru.
13 De aceea acum, iată, pe împăratul pe care l-aţi ales şi pe care l-aţi dorit. Şi, iată, DOMNUL a pus un împărat peste voi.
14 Dacă vă veţi teme de DOMNUL şi îi veţi servi şi veţi asculta de vocea lui şi nu vă veţi răzvrăti împotriva poruncii DOMNULUI, atunci atât voi cât şi împăratul care domneşte peste voi veţi continua să urmaţi pe DOMNUL Dumnezeul vostru;
15 Dar dacă nu veţi asculta de vocea DOMNULUI, ci vă veţi răzvrăti împotriva poruncii DOMNULUI, atunci mâna DOMNULUI va fi împotriva voastră, precum era împotriva părinţilor voştri.
16 De aceea acum, staţi în picioare şi vedeţi acest lucru mare, pe care îl va face DOMNUL înaintea ochilor voştri.
17 Nu este astăzi secerişul grâului? Eu voi striga către DOMNUL şi el va trimite tunete şi ploaie; ca să pricepeţi şi să vedeţi că stricăciunea voastră, pe care aţi făcut-o în ochii DOMNULUI, cerând pentru voi un împărat, este mare.
18 Astfel Samuel a strigat către DOMNUL; şi DOMNUL a trimis tunete şi ploaie în acea zi; şi tot poporul s-a temut mult de DOMNUL şi de Samuel.
19 Şi tot poporul a spus lui Samuel: Roagă-te pentru servitorii tăi DOMNULUI Dumnezeul tău, ca să nu murim, pentru că am adăugat la toate păcatele noastre acest rău, de a cere pentru noi un împărat.
20 Şi Samuel a spus poporului: Nu vă temeţi; aţi făcut toată această stricăciune; numai nu vă abateţi de la a-l urma pe DOMNUL, ci serviţi DOMNULUI cu toată inima voastră;
21 Şi nu vă abateţi, pentru că atunci aţi merge după lucruri deşarte, care nu folosesc, nici nu eliberează, pentru că acestea sunt deşertăciune.
22 Pentru că DOMNUL nu va uita pe poporul său, pentru numele său cel mare; deoarece i-a plăcut DOMNULUI să vă facă poporul său.
23 Mai mult, cât despre mine, nicidecum nu voi păcătui împotriva DOMNULUI, încetând să mă rog pentru voi; ci vă voi învăţa calea cea bună şi dreaptă;
24 Numai temeţi-vă de DOMNUL şi serviţi-i în adevăr, cu toată inima voastră; luaţi aminte ce lucruri mari a făcut cu voi!
25 Dar, dacă vă veţi purta cu stricăciune, veţi fi mistuiţi, deopotrivă voi şi împăratul vostru.
1 Saul domnea de un an de zile; şi după ce a domnit doi ani peste Israel,
2 Saul şi-a ales trei mii de bărbaţi din Israel, din care: două mii erau cu Saul în Micmaş şi în muntele Betel, iar o mie erau cu Ionatan în Ghibea lui Beniamin; şi a trimis restul poporului, pe fiecare la cortul lui.
3 Şi Ionatan a lovit garnizoana filistenilor care era în Gheba şi filistenii au auzit despre aceasta. Şi Saul a sunat din trâmbiţă prin toată ţara, spunând: Să audă evreii.
4 Şi tot Israelul a auzit spunându-se că Saul lovise o garnizoană a filistenilor şi că Israel de asemenea a devenit o urâciune filistenilor. Şi poporul a fost chemat împreună, după Saul, la Ghilgal.
5 Şi filistenii s-au adunat să lupte cu Israel, treizeci de mii de care şi şase mii de călăreţi şi o mulţime de popor ca nisipul care este pe ţărmul mării; şi s-au urcat şi şi-au aşezat tabăra la Micmaş, spre est de Bet-Aven.
6 Când bărbaţii lui Israel au văzut că erau în strâmtorare (pentru că poporul era tulburat), atunci poporul s-a ascuns în peşteri şi în tufişuri şi în stânci şi pe înălţimi şi în gropi.
7 Şi unii dintre evrei au trecut Iordanul în ţara lui Gad şi a lui Galaad. Cât despre Saul, el era încă în Ghilgal şi tot poporul îl urma tremurând.
8 Şi a rămas şapte zile, conform cu timpul pe care Samuel îl rânduise; dar Samuel nu a venit la Ghilgal şi poporul s-a împrăştiat de la el.
9 Şi Saul a spus: Aduceţi-mi aici o ofrandă arsă şi ofrande de pace. Şi a oferit ofranda arsă.
10 Şi s-a întâmplat, că imediat ce a terminat de oferit ofranda arsă, iată, Samuel a venit; şi Saul a ieşit în întâmpinare, ca să îl salute.
11 Şi Samuel a spus: Ce ai făcut? Şi Saul a spus: Deoarece am văzut că poporul s-a împrăştiat de la mine şi că tu nu ai venit în ziua rânduită şi că filistenii s-au adunat la Micmaş,
12 De aceea am spus: Filistenii vor coborî acum asupra mea la Ghilgal şi eu nu făcusem cerere către DOMNUL; m-am forţat de aceea şi am oferit o ofrandă arsă.
13 Şi Samuel i-a spus lui Saul: Ai lucrat prosteşte; nu ai păzit porunca DOMNULUI Dumnezeul tău, pe care ţi-a poruncit-o, pentru că DOMNUL ar fi întemeiat acum împărăţia ta peste Israel pentru totdeauna.
14 Dar acum împărăţia ta nu va dura; DOMNUL şi-a căutat un om după inima sa şi DOMNUL i-a poruncit să fie căpetenie peste poporul său, pentru că tu nu ai păzit ceea ce DOMNUL ţi-a poruncit.
15 Şi Samuel s-a ridicat şi s-a urcat de la Ghilgal la Ghibea lui Beniamin. Iar Saul a numărat poporul care era prezent cu el, cam şase sute de bărbaţi.
16 Şi Saul şi Ionatan, fiul său, şi poporul care era prezent cu ei au locuit în Ghibea lui Beniamin; şi filistenii şi-au aşezat tabăra în Micmaş.
17 Şi jefuitorii au ieşit din tabăra filistenilor în trei cete, o ceată s-a întors spre calea care duce la Ofra, în ţara Şual;
18 Şi o altă ceată s-a întors pe calea către Bet-Horon; şi o altă ceată s-a întors spre calea către graniţa care priveşte spre Valea Ţeboim, spre pustiu.
19 Şi nu se găsea niciun fierar în toată ţara lui Israel, pentru că filistenii spuseseră: Nu cumva evreii să îşi facă săbii sau suliţe;
20 Ci toţi israeliţii coborau la filisteni pentru a-şi ascuţi fiecare fierul plugului şi coasa şi toporul şi cazmaua.
21 Totuşi aveau o piatră pentru cazmale şi pentru coase şi pentru furci şi pentru topoare şi pentru a ascuţi ţepuşele.
22 Astfel s-a întâmplat în ziua bătăliei, că nu se găsea nici sabie nici suliţă în mâna vreunuia din poporul care era cu Saul şi cu Ionatan; dar la Saul şi la Ionatan, fiul său, se găsea.
23 Şi garnizoana filistenilor a ieşit la trecătoarea Micmaşului.
1 Şi s-a întâmplat într-o zi, că Ionatan, fiul lui Saul, a spus tânărului care îi purta armura: Vino, să trecem la garnizoana filistenilor, care este de cealaltă parte. Dar nu a spus tatălui său.
2 Şi Saul a rămas în cea mai îndepărtată parte a Ghibei, sub un pom de rodii, care este în Migron; şi poporul care era cu el era cam şase sute de bărbaţi.
3 Şi Ahiia, fiul lui Ahitub, fratele lui Icabod, fiul lui Fineas, fiul lui Eli, preotul DOMNULUI în Şilo, purta un efod. Şi poporul nu ştia că Ionatan era plecat.
4 Şi între trecători, prin care Ionatan căuta să treacă la garnizoana filistenilor, era o stâncă ascuţită de o parte şi o stâncă ascuţită de cealaltă parte; şi numele uneia era Boţeţ şi numele celeilalte, Sene.
5 Vârful uneia era situat spre nord, în dreptul Micmaşului, şi celălalt spre sud, în dreptul Ghibei.
6 Şi Ionatan a spus tânărului care îi purta armele: Vino, să trecem la garnizoana acestor necircumcişi; poate că DOMNUL va lucra pentru noi, pentru că nu este vreo piedică pentru DOMNUL să salveze prin mulţi sau prin puţini.
7 Şi purtătorul său de arme i-a spus: Fă tot ce este în inima ta, întoarce-te; iată, eu sunt cu tine conform inimii tale.
8 Atunci a spus Ionatan: Iată, vom trece la aceşti oameni şi ne vom arăta lor.
9 Dacă ne spun astfel: Rămâneţi până venim noi la voi; atunci vom sta liniştiţi în locul nostru şi nu ne vom urca la ei.
10 Dar dacă ne spun astfel: Urcaţi la noi; atunci vom urca, pentru că DOMNUL i-a dat în mâna noastră; şi aceasta va fi un semn pentru noi.
11 Şi amândoi s-au arătat garnizoanei filistenilor; şi filistenii au spus: Iată, evreii ies din găurile unde s-au ascuns.
12 Şi oamenii garnizoanei au răspuns lui Ionatan şi purtătorului său de arme şi au spus: Urcaţi la noi şi vă vom arăta ceva. Şi Ionatan a spus purtătorului său de arme: Urcă după mine, pentru că DOMNUL i-a dat în mâna lui Israel.
13 Şi Ionatan s-a urcat pe mâini şi pe picioare şi purtătorul său de arme după el; şi ei cădeau înaintea lui Ionatan şi purtătorul său de arme ucidea după el.
14 Şi acest prim măcel, pe care Ionatan şi purtătorul său de arme l-au făcut, a fost cam de douăzeci de oameni, pe o întindere cam de o jumătate de pogon de pământ, pe care o pereche de boi l-ar putea ara.
15 Şi a fost un tremur în tabără, în câmp şi în tot poporul; garnizoana şi jefuitorii, au tremurat şi ei, iar pământul s-a cutremurat; astfel a fost un foarte mare tremur.
16 Şi paznicii lui Saul din Ghibea lui Beniamin au privit; şi, iată, mulţimea se împrăştia şi se doborau unul pe altul.
17 Atunci a spus Saul poporului care era cu el: Număraţi acum şi vedeţi cine a plecat dintre noi. Şi după ce au numărat, iată, Ionatan şi purtătorul său de arme nu erau acolo.
18 Şi Saul i-a spus lui Ahiia: Adu aici chivotul lui Dumnezeu. Căci chivotul lui Dumnezeu era în acele zile cu copiii lui Israel.
19 Şi s-a întâmplat, în timp ce Saul vorbea cu preotul, că zgomotul care era în oştirea filistenilor continua şi creştea; şi Saul a spus preotului: Trage-ţi mâna.
20 Şi Saul şi tot poporul care era cu el s-au adunat şi au venit la bătălie; şi, iată, sabia fiecărui om era împotriva semenului său: şi era o foarte mare nimicire.
21 Mai mult, evreii care erau cu filistenii de mai înainte, care se urcaseră cu ei în tabără din ţinutul dimprejur, chiar şi ei s-au întors să fie cu israeliţii care erau cu Saul şi cu Ionatan.
22 De asemenea, toţi bărbaţii lui Israel care se ascunseseră în muntele Efraim, când au auzit că filistenii au fugit, chiar şi ei i-au urmărit necontenit în bătălie.
23 Astfel DOMNUL a salvat pe Israel în acea zi; şi bătălia a trecut înspre Bet-Aven.
24 Şi bărbaţii lui Israel erau tulburaţi în acea zi, fiindcă Saul conjurase poporul, spunând: Blestemat fie omul care mănâncă mâncare până seara, până mă voi răzbuna de duşmanii mei. Astfel că nimeni din popor nu a gustat mâncare.
25 Şi toţi cei ai ţării au intrat într-o pădure şi era miere pe pământ.
26 Şi când poporul a intrat în pădure, iată, mierea picura; dar nimeni nu şi-a dus mâna la gură, pentru că poporul s-a temut de jurământ.
27 Dar Ionatan nu auzise când tatăl său poruncise poporului cu jurământ; de aceea şi-a întins capătul toiagului care era în mâna sa şi l-a înmuiat într-un fagure de miere şi şi-a dus mâna la gură; şi ochii i s-au luminat.
28 Atunci a răspuns unul din popor şi a zis: Tatăl tău cu stricteţe a poruncit poporului cu un jurământ, spunând: Blestemat fie omul care mănâncă ceva mâncare astăzi. Şi poporul era obosit.
29 Atunci Ionatan a spus: Tatăl meu a tulburat ţara; vedeţi, vă rog, cum mi s-au luminat ochii, pentru că am gustat puţin din această miere.
30 Cu cât mai mult poporul, dacă ar fi mâncat astăzi liber din prada duşmanilor săi, pe care a găsit-o? Nu ar fi fost acum un mai mare măcel între filisteni?
31 Şi au lovit pe filisteni în acea zi de la Micmaş până la Aialon; şi poporul era foarte obosit.
32 Şi poporul s-a năpustit asupra prăzii şi au luat oi şi boi şi viţei şi i-au înjunghiat pe pământ; şi poporul a mâncat cu sânge.
33 Atunci i-au spus lui Saul, spunând: Iată, poporul păcătuieşte împotriva DOMNULUI, în aceea că mănâncă cu sânge. Şi el a spus: Aţi încălcat porunca; rostogoliţi-mi acum o piatră mare.
34 Şi Saul a spus: Răspândiţi-vă printre popor şi spuneţi-le: Aduceţi-mi aici fiecare boul său şi fiecare oaia sa şi înjunghiaţi-le aici şi mâncaţi; şi nu păcătuiţi împotriva DOMNULUI, mâncând cu sânge. Şi tot poporul a adus în noaptea aceea fiecare boul său şi i-au înjunghiat acolo.
35 Şi Saul a zidit un altar DOMNULUI; acela a fost primul altar pe care l-a zidit el DOMNULUI.
36 Şi Saul a spus: Să coborâm după filisteni noaptea şi să îi prădăm până la lumina dimineţii; şi să nu lăsăm niciun om dintre ei. Iar ei i-au spus: Fă tot ce ţi se pare bine. Atunci preotul a zis: Să ne apropiem aici de Dumnezeu.
37 Şi Saul a cerut sfat de la Dumnezeu: Să cobor după filisteni, îi vei da în mâna lui Israel? Dar el nu i-a răspuns în acea zi.
38 Şi Saul a spus: Apropiaţi-vă aici, toţi mai marii poporului şi discerneţi şi vedeţi prin cine a fost făcut acest păcat astăzi.
39 Fiindcă, precum DOMNUL, care salvează pe Israel, trăieşte, dacă ar fi prin Ionatan, fiul meu, va muri. Dar nu a fost niciun om din tot poporul care să îi răspundă.
40 Atunci a spus către tot Israelul: Staţi voi de o parte şi eu şi Ionatan, fiul meu, de cealaltă parte. Şi poporul a spus lui Saul: Fă ce ţi se pare bine.
41 De aceea Saul a spus DOMNULUI Dumnezeul lui Israel: Dă un sorţ întreg. Şi Saul şi Ionatan au fost aleşi; dar poporul a scăpat.
42 Şi Saul a spus: Aruncaţi sorţi între mine şi Ionatan, fiul meu. Şi Ionatan a fost ales.
43 Atunci Saul i-a spus lui Ionatan: Spune-mi ce ai făcut. Şi Ionatan i-a spus şi a zis: Am gustat doar puţină miere cu capătul toiagului care era în mâna mea şi, iată, voi muri.
44 Şi Saul a răspuns: Astfel să facă Dumnezeu şi încă mai mult; fiindcă vei muri negreşit, Ionatane.
45 Şi poporul a spus lui Saul: Să moară Ionatan, care a lucrat această mare salvare în Israel? Nicidecum; precum DOMNUL trăieşte, niciun fir de păr din capul său nu va cădea la pământ, pentru că astăzi el a lucrat cu Dumnezeu. Astfel poporul l-a salvat pe Ionatan, încât nu a murit.
46 Şi Saul a încetat să urmărească pe filisteni; şi filistenii au mers la locul lor.
47 Astfel Saul a luat împărăţia peste Israel şi a luptat împotriva tuturor duşmanilor săi de fiecare parte, împotriva Moabului şi împotriva copiilor lui Amon şi împotriva Edomului şi împotriva împăraţilor din Ţoba şi împotriva filistenilor; şi oriunde se întorcea, îi chinuia.
48 Şi a adunat o oştire şi a lovit pe amaleciţi şi a eliberat pe Israel din mâinile celor care îl jefuiau.
49 Şi, fiii lui Saul au fost: Ionatan şi Işvi şi Malchişua; şi numele celor două fiice ale sale erau acestea: numele celei întâi născute, Merab, şi numele celei mai tinere, Mical;
50 Şi numele soţiei lui Saul era Ahinoam, fiica lui Ahimaaţ; şi numele căpeteniei oştirii sale era Abner, fiul lui Ner, unchiul lui Saul.
51 Şi Chiş era tatăl lui Saul; şi Ner, tatăl lui Abner, era fiul lui Abiel.
52 Şi a fost război greu împotriva filistenilor în toate zilele lui Saul; şi când Saul vedea vreun bărbat tare, sau vreun viteaz, îl lua la el.
1 Samuel de asemenea i-a spus lui Saul: DOMNUL m-a trimis să te ung împărat peste poporul său, peste Israel; de aceea acum, dă ascultare la vocea cuvintelor DOMNULUI.
2 Astfel spune DOMNUL oştirilor: Îmi amintesc ceea ce Amalec i-a făcut lui Israel, cum l-a pândit pe cale, când se urca din Egipt.
3 Acum du-te şi loveşte pe Amalec şi nimiceşte tot ceea ce au ei şi nu îi cruţa, ci omoară deopotrivă bărbat şi femeie, prunc şi sugar, bou şi oaie, cămilă şi măgar.
4 Şi Saul a adunat poporul şi i-a numărat în Telaim: două sute de mii de pedeştri şi zece mii de bărbaţi din Iuda.
5 Şi Saul a venit la o cetate a lui Amalec şi a pus o pândă în vale.
6 Şi Saul a spus cheniţilor: Duceţi-vă, plecaţi, coborâţi din mijlocul amaleciţilor, ca nu cumva să vă nimicesc cu ei, pentru că voi aţi arătat bunătate tuturor copiilor lui Israel, când ei se urcau din Egipt. Astfel cheniţii s-au depărtat dintre amaleciţi.
7 Şi Saul a lovit pe amaleciţi de la Havila, cum vii la Şur, care este în faţa Egiptului.
8 Şi a prins viu pe Agag, împăratul amaleciţilor, şi a nimicit în întregime tot poporul cu ascuţişul sabiei.
9 Dar Saul şi poporul au cruţat pe Agag şi ce era mai bun dintre oi şi dintre boi şi dintre vite îngrăşate şi miei şi tot ce era bun şi au refuzat să le nimicească în întregime; dar orice lucru nemernic şi rău, pe acela l-au nimicit în întregime.
10 Atunci cuvântul DOMNULUI a venit la Samuel, spunând:
11 Mă pocăiesc că am pus pe Saul împărat, pentru că s-a abătut de la a mă urma şi nu a împlinit poruncile mele. Şi aceasta a mâhnit pe Samuel; şi el a strigat către DOMNUL toată noaptea.
12 Şi când Samuel s-a sculat devreme ca să îl întâlnească pe Saul dimineaţa, i s-a spus lui Samuel, zicând: Saul a venit la Carmel şi, iată, şi-a înălţat un semn şi s-a întors şi a trecut mai departe şi a coborât la Ghilgal.
13 Şi Samuel a venit la Saul; şi Saul i-a spus: Binecuvântat fii de DOMNUL; am împlinit porunca DOMNULUI.
14 Şi Samuel a spus: Ce înseamnă atunci acest behăit de oi în urechile mele şi mugetul boilor pe care îl aud?
15 Şi Saul a spus: Le-au adus de la amaleciţi, pentru că poporul a cruţat ce era mai bun dintre oi şi dintre boi, pentru a sacrifica DOMNULUI Dumnezeul tău; şi pe celelalte noi le-am nimicit în întregime.
16 Atunci Samuel i-a spus lui Saul: Stai şi îţi voi spune ce mi-a spus DOMNUL în această noapte. Iar el i-a spus: Spune.
17 Şi Samuel a spus: Când erai mic înaintea ochilor tăi, nu ai fost făcut tu capul triburilor lui Israel şi nu DOMNUL te-a uns împărat peste Israel?
18 Şi DOMNUL te-a trimis într-o călătorie şi a spus: Du-te şi nimiceşte în întregime pe păcătoşii de amaleciţi şi fă bătălie împotriva lor, până vor fi mistuiţi.
19 Pentru ce atunci nu ai ascultat de vocea DOMNULUI, ci te-ai năpustit asupra prăzii şi ai făcut ce este rău înaintea ochilor DOMNULUI?
20 Şi Saul i-a spus lui Samuel: Da, am ascultat de vocea DOMNULUI şi am mers pe calea pe care m-a trimis DOMNUL şi am adus pe Agag, împăratul amaleciţilor, şi am nimicit în întregime pe amaleciţi.
21 Dar poporul a luat din pradă, oi şi boi, cele mai bune dintre lucruri care trebuiau nimicite în întregime, pentru a sacrifica DOMNULUI Dumnezeul tău în Ghilgal.
22 Şi Samuel a spus: Îi fac DOMNULUI mai mare desfătare ofrandele arse şi sacrificiile, decât ascultarea de vocea DOMNULUI? Iată, a asculta de el este mai bine decât sacrificiul, şi a da ascultare decât grăsimea berbecilor.
23 Fiindcă răzvrătirea este ca păcatul vrăjitoriei şi încăpăţânarea este ca nelegiuirea şi idolatria. Pentru că ai lepădat cuvântul DOMNULUI şi el te-a lepădat ca împărat.
24 Şi Saul i-a spus lui Samuel: Am păcătuit, pentru că am călcat porunca DOMNULUI şi cuvintele tale; deoarece m-am temut de popor şi am făcut ce a poruncit vocea lor.
25 Şi acum, te rog, iartă păcatul meu şi întoarce-te cu mine, ca să mă închin DOMNULUI.
26 Şi Samuel i-a spus lui Saul: Nu mă voi întoarce cu tine, pentru că ai lepădat cuvântul DOMNULUI şi DOMNUL te-a lepădat de la a fi împărat peste Israel.
27 Şi pe când Samuel s-a întors să plece, Saul l-a apucat de poala mantiei sale şi aceasta s-a rupt.
28 Şi Samuel i-a spus: DOMNUL a rupt împărăţia lui Israel de la tine în această zi şi a dat-o aproapelui tău, care este mai bun decât tine.
29 Şi de asemenea Tăria lui Israel nu va minţi, nici nu se va pocăi, pentru că el nu este un om, ca să se pocăiască.
30 Atunci el a spus: Am păcătuit; totuşi onorează-mă acum, te rog, înaintea bătrânilor poporului meu şi înaintea lui Israel şi întoarce-te cu mine, ca să mă închin DOMNULUI Dumnezeul tău.
31 Astfel Samuel s-a întors după Saul; şi Saul s-a închinat DOMNULUI.
32 Atunci Samuel a spus: Aduceţi la mine pe Agag, împăratul amaleciţilor. Şi Agag a venit la el cu multă delicateţe. Şi Agag a spus: Într-adevăr amărăciunea morţii a trecut.
33 Iar Samuel a spus: Precum sabia ta a făcut pe femei fără copii, tot astfel mama ta va fi fără copii printre femei. Şi Samuel a tăiat pe Agag în bucăţi înaintea DOMNULUI la Ghilgal.
34 Apoi Samuel a mers la Rama; şi Saul s-a urcat la casa lui în Ghibea lui Saul.
35 Şi Samuel nu a mai venit să îl vadă pe Saul până în ziua morţii sale; totuşi Samuel l-a jelit pe Saul; şi DOMNUL s-a pocăit că l-a făcut pe Saul împărat peste Israel.
1 Şi DOMNUL i-a spus lui Samuel: Cât timp vei jeli pentru Saul, văzând că l-am lepădat de la a domni peste Israel? Umple-ţi cornul cu untdelemn şi mergi, te voi trimite la Isai betleemitul, pentru că mi-am pregătit un împărat dintre fiii săi.
2 Şi Samuel a spus: Cum să mă duc? Dacă Saul aude aceasta, mă va ucide. Şi DOMNUL a spus: Ia o viţea cu tine şi spune: Am venit să sacrific DOMNULUI.
3 Şi cheamă pe Isai la sacrificiu; şi eu îţi voi arăta ce să faci; şi să îmi ungi pe acela pe care ţi-l voi numi.
4 Şi Samuel a făcut ceea ce DOMNUL a spus şi a venit la Betleem. Şi bătrânii oraşului au tremurat la venirea lui şi au spus: Vii cu pace?
5 Şi el a spus: Cu pace; Am venit să sacrific DOMNULUI; sfinţiţi-vă şi veniţi cu mine la sacrificiu. Şi a sfinţit pe Isai şi pe fiii săi şi i-a chemat la sacrificiu.
6 Şi s-a întâmplat, după ce ei au venit, că s-a uitat la Eliab şi a spus: Cu siguranţă unsul DOMNULUI este înaintea DOMNULUI.
7 Dar DOMNUL i-a spus lui Samuel: Nu privi la înfăţişarea lui, sau la înălţimea staturii lui, pentru că l-am lepădat; fiindcă DOMNUL nu se uită cum se uită omul, pentru că omul se uită la înfăţişare, dar DOMNUL se uită la inimă.
8 Atunci Isai a chemat pe Abinadab şi l-a trecut înaintea lui Samuel. Şi el a spus: Nici pe acesta nu l-a ales DOMNUL.
9 Atunci Isai l-a trecut pe Şama. Şi el a spus: Nici pe acesta nu l-a ales DOMNUL.
10 Din nou, Isai i-a trecut pe şapte dintre fiii săi pe dinaintea lui Samuel. Şi Samuel i-a spus lui Isai: DOMNUL nu i-a ales pe aceştia.
11 Şi Samuel i-a spus lui Isai: Sunt aici toţi copiii tăi? Iar el a spus: A mai rămas cel mai tânăr şi, iată, el păzeşte oile. Şi Samuel i-a spus lui Isai: Trimite şi adu-l, pentru că nu vom şedea până nu va veni el aici.
12 Şi a trimis şi a fost adus. Şi el era rumen şi cu o înfăţişare de asemenea minunată şi frumos la privit. Şi DOMNUL a spus: Ridică-te, unge-l, pentru că acesta este.
13 Atunci Samuel a luat cornul cu untdelemn şi l-a uns în mijlocul fraţilor săi; şi Duhul DOMNULUI a venit peste David începând din acea zi. Astfel Samuel s-a ridicat şi a mers la Rama.
14 Dar Duhul DOMNULUI s-a depărtat de la Saul şi un duh rău de la DOMNUL îl tulbura.
15 Şi servitorii lui Saul i-au spus: Iată acum, un duh rău de la Dumnezeu te tulbură.
16 Să poruncească acum domnul nostru servitorilor tăi, care sunt înaintea ta, să caute un bărbat, care este un iscusit cântăreţ la harpă; şi se va întâmpla, când duhul cel rău de la Dumnezeu este asupra ta, că el va cânta cu mâna sa şi tu vei fi bine.
17 Şi Saul a spus servitorilor săi: Aduceţi-mi acum un bărbat care poate cânta bine şi aduceţi-l la mine.
18 Atunci a răspuns unul dintre servitori şi a spus: Iată, am văzut pe un fiu al lui Isai betleemitul, care este iscusit în cântare şi un bărbat puternic şi viteaz şi un bărbat de război şi chibzuit în toate lucrurile şi o persoană frumoasă la vedere şi DOMNUL este cu el.
19 De aceea Saul a trimis mesageri la Isai şi a spus: Trimite-mi pe David, fiul tău, care este cu oile.
20 Şi Isai a luat un măgar încărcat cu pâine şi un burduf cu vin şi un ied şi le-a trimis prin David, fiul său, lui Saul.
21 Şi David a venit la Saul şi a stat în picioare înaintea lui; şi Saul l-a iubit mult; şi el a devenit purtătorul său de arme.
22 Şi Saul a trimis la Isai, spunând: Să rămână David, te rog, înaintea mea, pentru că a găsit favoare înaintea ochilor mei.
23 Şi s-a întâmplat, când duhul rău de la Dumnezeu era peste Saul, că David lua harpa şi cânta cu mâna sa; astfel Saul era înviorat şi era bine şi duhul rău se depărta de la el.
1 Şi filistenii şi-au adunat armatele pentru bătălie şi s-au adunat la Soco, care aparţine lui Iuda, şi şi-au înălţat corturile între Soco şi Azeca, în Efes-Damim.
2 Şi Saul şi bărbaţii lui Israel s-au strâns şi şi-au înălţat corturile lângă valea Elah şi s-au desfăşurat pentru bătălie împotriva filistenilor.
3 Şi filistenii stăteau pe un munte într-o parte şi Israel stătea pe un munte în cealaltă parte; şi era o vale între ei.
4 Şi a ieşit un luptător din tabăra filistenilor, pe nume Goliat, din Gat, a cărui înălţime era de şase coţi şi o palmă.
5 Şi avea un coif de aramă pe capul său şi era înarmat cu o haină de zale; şi greutatea hainei era de cinci mii de şekeli de aramă.
6 Şi avea gambiere de aramă peste fluierele picioarelor sale şi un scut de aramă între umerii săi.
7 Şi mânerul suliţei sale era ca bârna unui ţesător şi capul suliţei sale cântărea şase sute de şekeli de fier; şi purtătorul scutului său mergea înaintea lui.
8 Şi el a stat în picioare şi a strigat către armatele lui Israel şi le-a spus: De ce aţi ieşit să vă desfăşuraţi de bătălie? Nu sunt eu filistean şi voi servitorii lui Saul? Alegeţi-vă un om pentru voi şi să coboare la mine.
9 Dacă este în stare să se lupte cu mine şi să mă ucidă, atunci noi vom fi servitorii voştri; dar dacă îl înving şi îl ucid, atunci voi să fiţi servitorii noştri şi să ne serviţi.
10 Şi filisteanul a spus: Ocărăsc armatele lui Israel în această zi; daţi-mi un om, ca să ne luptăm.
11 Când Saul şi tot Israelul au auzit aceste cuvinte ale filisteanului, s-au descurajat şi s-au înfricoşat foarte mult.
12 Şi David era fiul acelui efratit din Betleem-Iuda, al cărui nume era Isai; şi el avea opt fii; şi bărbatul era considerat printre oameni ca un bătrân în zilele lui Saul.
13 Şi cei trei fii mai mari ai lui Isai au mers şi l-au urmat pe Saul la bătălie; şi numele celor trei fii ai săi care au mers la bătălie erau: Eliab, întâiul născut, şi următorul după el, Abinadab, şi al treilea, Şama.
14 Şi David era cel mai tânăr şi cei trei mai mari l-au urmat pe Saul.
15 Dar David a mers şi s-a întors de la Saul ca să pască oile tatălui său în Betleem.
16 Şi filisteanul se apropia dimineaţa şi seara; şi s-a înfăţişat patruzeci de zile.
17 Şi Isai i-a spus lui David, fiul său: Ia acum pentru fraţii tăi o efă din aceste grâne prăjite şi aceste zece pâini şi aleargă în tabără la fraţii tăi;
18 Şi du aceste zece caşuri căpeteniei peste mie şi uită-te cum se comportă fraţii tăi şi ia un semn de la ei.
19 Şi Saul şi ei şi toţi bărbaţii lui Israel erau în valea Elah, luptându-se cu filistenii.
20 Şi David s-a sculat devreme dimineaţă şi a lăsat oile cu un păzitor şi şi-a luat sarcina şi a mers, precum Isai îi poruncise; şi a ajuns la şanţ de apărare, în timp ce oştirea ieşea la bătălie şi striga de bătălie.
21 Fiindcă israeliţii şi filistenii se desfăşuraseră de bătălie, armată contra armată.
22 Şi David şi-a lăsat bagajul în mâna celui care păzea bagajele şi a alergat la armată şi a venit şi a salutat pe fraţii săi.
23 Şi pe când el vorbea cu ei, iată, s-a urcat din armatele filistenilor luptătorul, filisteanul din Gat, pe nume Goliat, şi a vorbit cu aceleaşi cuvinte; şi David le-a auzit.
24 Şi toţi bărbaţii lui Israel, când l-au văzut pe bărbatul acela, au fugit din faţa lui şi s-au temut foarte mult.
25 Şi bărbaţii lui Israel au spus: Aţi văzut pe acest bărbat care s-a urcat? Cu siguranţă pentru a ocărî pe Israel s-a urcat; şi aşa va fi, că pe bărbatul care îl ucide, împăratul îl va îmbogăţi cu mari bogăţii; şi îi va da pe fiica sa şi va face liberă casa tatălui său în Israel.
26 Şi David a vorbit bărbaţilor care stăteau lângă el, spunând: Ce se va face omului care va ucide pe acest filistean şi va îndepărta ocara de la Israel? Pentru că cine este acest filistean necircumcis, ca să ocărească armatele Dumnezeului cel viu?
27 Şi poporul i-a răspuns în acest fel, zicând: Astfel se va face omului care îl ucide.
28 Şi Eliab, fratele său cel mai mare, a auzit când el a vorbit cu bărbaţii aceia; şi mânia lui Eliab s-a aprins împotriva lui David şi a spus: De ce ai coborât tu aici? Şi cu cine ai lăsat acele puţine oi în pustie? Cunosc mândria ta şi răutatea inimii tale, pentru că ai coborât să vezi bătălia.
29 Şi David a spus: Ce am făcut acum? Nu este aceasta un motiv destul de bun?
30 Şi s-a întors de la el către un altul şi a vorbit la fel; şi poporul i-a răspuns din nou ca întâia dată.
31 Şi când cuvintele pe care le-a vorbit David au fost auzite, ei le-au repetat înaintea lui Saul; şi el a trimis după el.
32 Şi David i-a spus lui Saul: Să nu tremure inima nimănui din cauza lui; servitorul tău va merge şi va lupta cu acest filistean.
33 Şi Saul i-a spus lui David: Tu nu eşti în stare să mergi împotriva acestui filistean ca să lupţi cu el, căci nu eşti decât un tânăr şi el un bărbat de război din tinereţea lui.
34 Şi David i-a spus lui Saul: Servitorul tău păzea oile tatălui său şi au venit un leu şi un urs şi au luat un miel din turmă;
35 Şi am ieşit după el şi l-am lovit şi l-am eliberat din gura lui; şi, când s-a ridicat împotriva mea, l-am apucat de barbă şi l-am lovit şi l-am ucis.
36 Servitorul tău a ucis şi pe leu şi pe urs; şi acest filistean necircumcis va fi ca unul dintre ei, pentru că a ocărât armatele Dumnezeului cel viu.
37 Şi David a mai spus: DOMNUL, care m-a eliberat din laba leului şi din laba ursului, el mă va elibera din mâna acestui filistean. Şi Saul i-a spus lui David: Du-te şi DOMNUL fie cu tine.
38 Şi Saul l-a îmbrăcat pe David cu armura sa şi i-a pus un coif de aramă pe cap; de asemenea l-a îmbrăcat cu o haină de zale.
39 Şi David şi-a încins sabia peste armura sa şi a încercat să meargă, pentru că nu le încercase. Şi David i-a spus lui Saul: Nu pot să merg cu acestea, pentru că niciodată nu le-am încercat. Şi David le-a luat de pe el.
40 Şi şi-a luat toiagul în mână şi şi-a ales cinci pietre netede din pârâu şi le-a pus în sacul de păstor pe care îl avea, în traistă, şi praştia lui era în mâna lui; şi s-a apropiat de filistean.
41 Şi filisteanul a înaintat şi s-a apropiat de David; şi omul care purta scutul mergea înaintea lui.
42 Şi când filisteanul s-a uitat şi l-a văzut pe David, l-a dispreţuit, pentru că era doar un tânăr şi rumen şi cu o înfăţişare frumoasă.
43 Şi filisteanul i-a spus lui David: Sunt eu câine, de vii la mine cu toiege? Şi filisteanul l-a blestemat pe David pe dumnezeii săi.
44 Şi filisteanul i-a spus lui David: Vino la mine şi voi da carnea ta păsărilor cerului şi fiarelor câmpului.
45 Atunci David a spus filisteanului: Tu vii la mine cu o sabie şi cu o suliţă şi cu un scut; dar eu vin la tine în numele DOMNULUI oştirilor, Dumnezeul armatelor lui Israel, pe care l-ai ocărât.
46 În această zi DOMNUL te va da în mâna mea şi te voi lovi şi îţi voi lua capul; şi voi da astăzi trupurile moarte ale oştirii filistenilor păsărilor cerului şi fiarelor sălbatice ale pământului; şi tot pământul va cunoaşte că este un Dumnezeu în Israel.
47 Şi toată această adunare va cunoaşte că DOMNUL salvează nu cu sabie, nici cu suliţă, pentru că bătălia este a DOMNULUI şi el vă va da în mâinile noastre.
48 Şi s-a întâmplat, după ce filisteanul s-a ridicat şi a înaintat şi s-a apropiat să îl întâlnească pe David, că David s-a grăbit şi a alergat spre armată să îl întâlnească pe filistean.
49 Şi David şi-a pus mâna în sac şi a luat de acolo o piatră şi a tras-o cu praştia; şi l-a lovit pe filistean în frunte, încât piatra s-a înfipt în fruntea lui; şi el a căzut cu faţa la pământ.
50 Astfel David l-a învins pe filistean cu o praştie şi cu o piatră şi l-a lovit pe filistean şi l-a ucis; dar nu era nicio sabie în mâna lui David.
51 De aceea David a alergat şi a stat în picioare pe filistean şi i-a luat sabia şi i-a scos-o din teacă şi l-a ucis şi i-a tăiat capul cu ea. Şi când filistenii au văzut că luptătorul lor era mort, au fugit.
52 Şi bărbaţii lui Israel şi ai lui Iuda s-au ridicat şi au strigat şi i-au urmărit pe filisteni până în vale şi până la porţile Ecronului. Şi răniţii filistenilor au căzut pe calea spre Şaaraim, chiar până la Gat şi până la Ecron.
53 Şi copiii lui Israel s-au întors de la urmărirea filistenilor şi le-au prădat corturile.
54 Şi David a luat capul filisteanului şi l-a adus la Ierusalim; dar armura sa a pus-o în cortul său.
55 Şi când Saul l-a văzut pe David că iese împotriva filisteanului, a spus lui Abner, căpetenia oştirii: Abner, al cui fiu este tânărul acesta? Şi Abner a spus: Precum sufletul tău trăieşte, o împărate, nu pot să spun.
56 Şi împăratul a spus: Întreabă al cui fiu este tânărul.
57 Şi pe când David se întorcea de la măcelul filisteanului, Abner l-a luat şi l-a adus înaintea lui Saul cu capul filisteanului în mâna lui.
58 Şi Saul i-a spus: Al cui fiu eşti tu, tinere? Şi David a răspuns: Eu sunt fiul servitorului tău Isai betleemitul.
1 Şi s-a întâmplat, după ce a terminat el de vorbit lui Saul, că sufletul lui Ionatan s-a legat de sufletul lui David, şi Ionatan l-a iubit ca pe sufletul său.
2 Şi Saul l-a luat în acea zi şi nu l-a mai lăsat să meargă acasă la casa tatălui său.
3 Atunci Ionatan şi David au făcut un legământ, pentru că îl iubea ca pe sufletul său.
4 Şi Ionatan şi-a dezbrăcat roba care era pe el şi i-a dat-o lui David, şi hainele sale, până şi sabia sa şi arcul său şi brâul său.
5 Şi David ieşea oriunde îl trimitea Saul şi se purta cu înţelepciune; şi Saul l-a pus peste bărbaţii de război şi era bine primit înaintea ochilor întregului popor şi de asemenea înaintea ochilor servitorilor lui Saul.
6 Şi s-a întâmplat, pe când veneau ei, când se întorcea David de la măcelul filisteanului, că femeile au ieşit din toate cetăţile lui Israel cântând şi dansând, ca să îl întâlnească pe împăratul Saul cu tamburine, cu bucurie şi cu instrumente muzicale.
7 Şi femeile îşi răspundeau una alteia cântând şi zicând: Saul a ucis miile lui, iar David zecile lui de mii.
8 Şi Saul s-a înfuriat foarte tare şi această spusă nu i-a plăcut, şi a spus: I-au atribuit lui David zeci de mii şi mie mi-au atribuit numai mii; şi ce mai poate avea, decât împărăţia?
9 Şi Saul a privit cu ochi răi pe David începând din acea zi.
10 Şi s-a întâmplat, a doua zi, că un duh rău de la Dumnezeu a venit peste Saul şi el profeţea în mijlocul casei sale; şi David cânta cu mâna sa, precum alte dăţi; şi Saul avea o suliţă în mână.
11 Şi Saul a aruncat suliţa, pentru că a spus: Voi pironi pe David chiar de perete. Şi David s-a ferit dinaintea lui de două ori.
12 Şi Saul s-a temut de David, pentru că DOMNUL era cu el şi se depărtase de Saul.
13 De aceea Saul l-a îndepărtat de la el şi l-a făcut căpetenia sa peste o mie; şi el a ieşit şi a intrat înaintea poporului.
14 Şi David s-a purtat cu înţelepciune în toate căile sale; şi DOMNUL era cu el.
15 De aceea când Saul a văzut că se purta foarte înţelept, s-a temut de el.
16 Dar tot Israelul şi Iuda iubeau pe David, pentru că ieşea şi intra înaintea lor.
17 Şi Saul i-a spus lui David: Iată, pe Merab, fiica mea cea mai mare; pe ea ţi-o voi da de soţie; numai fii viteaz pentru mine şi luptă bătăliile DOMNULUI. Fiindcă Saul spunea: Să nu fie mâna mea asupra lui, ci mâna filistenilor să fie asupra lui.
18 Şi David i-a spus lui Saul: Cine sunt eu? Şi ce este viaţa mea, sau familia tatălui meu în Israel, ca să fiu ginere împăratului?
19 Dar s-a întâmplat la timpul când Merab, fiica lui Saul, trebuia să fie dată lui David, că ea a fost dată lui Adriel din Mehola de soţie.
20 Şi Mical, fiica lui Saul, îl iubea pe David; şi i-au spus lui Saul şi lucrul acesta i-a plăcut.
21 Şi Saul a spus: I-o voi da, ca ea să îi fie o cursă şi ca mâna filistenilor să fie asupra lui. De aceea Saul i-a spus lui David: Astăzi îmi vei fi ginere prin una din cele două.
22 Şi Saul a poruncit servitorilor săi, spunând: Vorbiţi îndeaproape cu David în secret şi spuneţi: Iată, împăratul găseşte plăcere în tine şi toţi servitorii săi te iubesc; de aceea acum, fii ginerele împăratului.
23 Şi servitorii lui Saul au vorbit aceste cuvinte la urechile lui David. Şi David a spus: Vi se pare un lucru uşor să fii ginerele împăratului, văzând că eu sunt un om sărac şi puţin preţuit?
24 Şi servitorii lui Saul i-au spus, zicând: În acest fel a vorbit David.
25 Şi Saul a spus: Astfel să îi spuneţi lui David: Împăratul nu doreşte zestre, ci o sută de prepuţuri ale filistenilor, ca să fie răzbunat de duşmanii împăratului. Dar Saul gândea să îl facă pe David să cadă prin mâna filistenilor.
26 Şi după ce servitorii săi au spus lui David aceste cuvinte, a plăcut mult lui David să fie ginerele împăratului; şi zilele nu trecuseră.
27 De aceea David s-a ridicat şi a mers, el şi oamenii săi, şi a ucis dintre filisteni două sute de bărbaţi; şi David a adus prepuţurile lor şi le-a dat împăratului în număr deplin, ca să fie ginerele împăratului. Şi Saul i-a dat pe Mical, fiica sa, de soţie.
28 Şi Saul a văzut şi a ştiut că DOMNUL era cu David şi că Mical, fiica lui Saul, îl iubea.
29 Şi Saul s-a temut şi mai mult de David; şi Saul a devenit continuu duşmanul lui David.
30 Atunci prinţii filistenilor au ieşit să prade; şi s-a întâmplat, după ce ei au ieşit, că David se purta mai înţelept decât toţi servitorii lui Saul, astfel încât numele său era foarte preţuit.
1 Şi Saul i-a vorbit lui Ionatan, fiul său, şi tuturor servitorilor săi, să îl ucidă pe David.
2 Dar Ionatan, fiul lui Saul, a găsit multă plăcere în David; şi Ionatan i-a spus lui David, zicând: Saul, tatăl meu, caută să te ucidă; de aceea acum, te rog, ia seama la tine însuţi până dimineaţa şi rămâi într-un loc tainic şi ascunde-te;
3 Şi eu voi ieşi şi voi sta lângă tatăl meu în câmpul unde vei fi tu şi voi vorbi îndeaproape cu tatăl meu despre tine; şi ceea ce voi vedea aceea îţi voi spune.
4 Şi Ionatan a vorbit bine de David lui Saul, tatăl său, şi i-a spus: Să nu păcătuiască împăratul împotriva servitorului său, împotriva lui David, pentru că el nu a păcătuit împotriva ta şi pentru că lucrările sale au fost foarte bune faţă de tine;
5 Fiindcă şi-a pus viaţa în joc şi a ucis pe filistean şi DOMNUL a lucrat o mare salvare pentru tot Israelul; tu ai văzut aceasta şi te-ai bucurat; pentru ce atunci voieşti să păcătuieşti împotriva unui sânge nevinovat, să ucizi fără motiv pe David?
6 Şi Saul a dat ascultare vocii lui Ionatan; şi Saul a jurat: Precum DOMNUL trăieşte, el nu va fi ucis.
7 Şi Ionatan l-a chemat pe David şi Ionatan i-a arătat toate aceste lucruri. Şi Ionatan l-a adus pe David la Saul şi el a fost înaintea lui ca înainte.
8 Şi din nou a fost război; şi David a ieşit şi a luptat cu filistenii şi i-a ucis cu un mare măcel; şi ei au fugit dinaintea lui.
9 Şi duhul rău de la DOMNUL a fost asupra lui Saul, precum şedea în casă cu suliţa sa în mână; şi David cânta cu mâna lui.
10 Şi Saul a căutat să pironească pe David de perete cu suliţa; dar el s-a ferit din faţa lui Saul şi acesta a lovit cu suliţa în perete; şi David a fugit şi a scăpat în noaptea aceea.
11 Saul de asemenea a trimis mesageri la casa lui David, să îl pândească şi să îl ucidă dimineaţa; şi Mical, soţia lui David, i-a spus, zicând: Dacă nu îţi vei salva viaţa la noapte, mâine vei fi ucis.
12 Astfel Mical l-a coborât pe David pe fereastră; şi el a mers şi a fugit şi a scăpat.
13 Şi Mical a luat un chip şi l-a pus în pat şi a pus o pernă din păr de capră la capul său şi l-a acoperit cu o pânză.
14 Şi, când a trimis Saul mesageri să îl ia pe David, ea a spus: Este bolnav.
15 Şi Saul a trimis din nou pe mesageri să îl vadă pe David, spunând: Aduceţi-l în pat, la mine, ca să îl ucid.
16 Şi când mesagerii au intrat, iată, în pat era un chip, cu o pernă din păr de capră la capul lui.
17 Şi Saul i-a spus lui Mical: De ce m-ai înşelat astfel şi ai trimis departe pe duşmanul meu, încât a scăpat? Şi Mical i-a răspuns lui Saul: El mi-a spus: Lasă-mă să merg; De ce să te ucid?
18 Astfel David a fugit şi a scăpat şi a venit la Samuel la Rama şi i-a spus tot ce îi făcuse Saul. Şi el şi Samuel au mers şi au locuit în Naiot.
19 Şi i s-a spus lui Saul, zicând: Iată, David este la Naiot în Rama.
20 Şi Saul a trimis mesageri să îl ia pe David; şi când ei au văzut ceata de profeţi care profeţeau şi pe Samuel stând ca rânduit peste ei, Duhul lui Dumnezeu a venit asupra mesagerilor lui Saul şi au profeţit şi ei.
21 Şi când i s-a spus lui Saul, el a trimis alţi mesageri şi au profeţit la fel. Şi Saul a trimis mesageri din nou, a treia oară, şi ei au profeţit de asemenea.
22 Atunci a mers şi el la Rama; şi a ajuns la o fântână mare care este în Secu; şi a întrebat şi a spus: Unde sunt Samuel şi David? Şi unul a spus: Iată, ei sunt la Naiot, în Rama.
23 Şi a mers acolo la Naiot, în Rama; şi Duhul lui Dumnezeu a venit şi peste el şi el a mers înainte şi a profeţit, până a ajuns la Naiot, în Rama.
24 Şi de asemenea s-a dezbrăcat de haine şi a profeţit înaintea lui Samuel în acelaşi fel şi s-a întins pe jos gol toată ziua aceea şi toată noaptea aceea. De aceea se spune: Este şi Saul printre profeţi?
1 Şi David a fugit din Naiot, din Rama, şi a venit şi a spus înaintea lui Ionatan: Ce am făcut? Care este nelegiuirea mea? Şi care este păcatul meu înaintea tatălui tău, încât el îmi caută viaţa?
2 Şi Ionatan i-a spus: Nicidecum; nu vei muri; Iată, tatăl meu nu va face niciun lucru mare sau mic fără să mi-l arate; şi pentru ce ar ascunde tatăl meu acest lucru de mine? Nu este aşa.
3 Şi David a jurat din nou şi a spus: Tatăl tău ştie într-adevăr că am găsit favoare în ochii tăi; şi spune: Să nu ştie Ionatan aceasta, ca nu cumva să se mâhnească; Dar cu adevărat, precum DOMNUL trăieşte şi precum sufletul tău trăieşte, nu este decât un pas între mine şi moarte.
4 Atunci Ionatan i-a spus lui David: Orice doreşte sufletul tău, voi face pentru tine.
5 Şi David i-a spus lui Ionatan: Iată, mâine este lună nouă şi nu trebuie să lipsesc de la a şedea cu împăratul la masă; dar tu lasă-mă să merg să mă ascund în câmp până în a treia zi seara.
6 Dacă îi voi lipsi cât de cât tatălui tău, atunci spune: David mi-a cerut insistent să alerge până la Betleem, cetatea sa, pentru că acolo este un sacrificiu anual pentru toată familia.
7 Dacă el spune astfel: Este bine; servitorul tău va avea pace; dar dacă se va înfuria, atunci fii sigur că răul este hotărât de el.
8 De aceea să te porţi cu bunătate cu servitorul tău, pentru că ai adus pe servitorul tău într-un legământ al DOMNULUI cu tine; totuşi, dacă este nelegiuire în mine, ucide-mă tu însuţi, pentru că de ce m-ai aduce la tatăl tău?
9 Şi Ionatan a spus: Departe fie aceasta de tine; dacă aş fi ştiut într-adevăr că răul este hotărât de tatăl meu să vină asupra ta, nu ţi-aş fi spus?
10 Atunci David i-a spus lui Ionatan: Cine îmi va spune? Sau dacă tatăl tău îţi va răspunde cu asprime?
11 Şi Ionatan i-a spus lui David: Vino şi să mergem în câmp. Şi au ieşit amândoi în câmp.
12 Şi Ionatan i-a spus lui David: DOMNUL Dumnezeul lui Israel, când voi încerca pe tatăl meu mâine pe timpul acesta, sau poimâine, şi, iată, dacă este bun faţă de David şi nu voi trimite la tine şi nu îţi voi arăta,
13 DOMNUL să facă astfel şi mult mai mult lui Ionatan; dar dacă îi place tatălui meu să îţi facă rău, îţi voi arăta şi te voi trimite, ca să mergi în pace; şi DOMNUL fie cu tine, cum a fost cu tatăl meu.
14 Şi nu numai cât voi mai trăi să îmi arăţi bunătatea DOMNULUI, ca să nu mor,
15 Ci de asemenea să nu stârpeşti niciodată bunătatea ta de la casa mea; nu, nici după ce DOMNUL va stârpi pe fiecare din duşmanii lui David, de pe faţa pământului.
16 Astfel Ionatan a făcut un legământ cu casa lui David, spunând: Să ceară DOMNUL aceasta din mâna duşmanilor lui David.
17 Şi Ionatan l-a făcut pe David să jure din nou, deoarece îl iubea, pentru că îl iubea precum îşi iubea propriul suflet.
18 Atunci Ionatan i-a spus lui David: Mâine este lună nouă; şi lipsa ta va fi observată, pentru că scaunul tău va fi gol.
19 Şi după ce vei sta trei zile, să cobori repede şi să vii la locul unde te-ai ascuns când acel lucru s-a întâmplat, şi să rămâi lângă piatra Ezel.
20 Şi voi trage trei săgeţi lângă aceasta, ca şi când aş trage la ţintă.
21 Şi, iată, voi trimite un băiat, spunând: Du-te, găseşte săgeţile. Dacă spun clar băiatului: Iată, săgeţile sunt în această parte a ta, ia-le; atunci vino, pentru că este pace pentru tine şi nicio vătămare, precum DOMNUL trăieşte.
22 Dar, dacă spun astfel tânărului: Iată, săgeţile sunt dincolo de tine; mergi pe calea ta, pentru că DOMNUL te-a trimis.
23 Şi referitor la acest lucru despre care am vorbit eu şi cu tine, iată, DOMNUL este între tine şi mine pentru totdeauna.
24 Astfel David s-a ascuns în câmp; şi luna nouă a venit, iar împăratul s-a aşezat să mănânce mâncare.
25 Şi împăratul a şezut pe scaunul său, ca în alte dăţi, pe un scaun de lângă perete; şi Ionatan s-a ridicat şi Abner a şezut lângă Saul şi locul lui David era gol.
26 Totuşi Saul nu a vorbit nimic în acea zi, pentru că se gândea: I s-a întâmplat ceva, el nu este curat; cu siguranţă nu este curat.
27 Şi s-a întâmplat a doua zi, a doua zi a lunii, că locul lui David era gol; şi Saul a spus fiului său, Ionatan: De ce nu a venit fiul lui Isai să mănânce, nici ieri, nici astăzi?
28 Şi Ionatan a răspuns lui Saul: David mi-a cerut insistent să meargă la Betleem;
29 Şi a spus: Lasă-mă să merg, te rog, pentru că avem un sacrificiu al familiei în cetate; şi fratele meu, el mi-a poruncit să fiu acolo; şi acum, dacă am găsit favoare în ochii tăi, lasă-mă să plec, te rog, şi să văd pe fraţii mei. De aceea nu vine la masa împăratului.
30 Atunci mânia lui Saul s-a aprins împotriva lui Ionatan şi i-a spus: Tu, fiu de femeie perversă şi răzvrătită, nu ştiu eu că ţi-ai ales pe fiul lui Isai spre ruşinea ta şi spre ruşinea goliciunii mamei tale?
31 Fiindcă atât cât fiul lui Isai trăieşte pe pământ, tu nu vei fi întemeiat, nici tu, nici împărăţia ta. De aceea acum, trimite şi adu-l la mine, pentru că negreşit va muri.
32 Şi Ionatan i-a răspuns tatălui său Saul şi i-a zis: Pentru ce să fie ucis? Ce a făcut?
33 Şi Saul a aruncat o suliţă spre el ca să îl lovească; prin aceasta Ionatan a cunoscut că este hotărât de tatăl său să ucidă pe David.
34 Astfel Ionatan s-a ridicat de la masă în mânie înverşunată şi nu a mâncat pâine în a doua zi a lunii, pentru că era mâhnit pentru David, deoarece tatăl său îi făcuse ruşine.
35 Şi s-a întâmplat dimineaţa, că Ionatan a ieşit la câmp la timpul rânduit cu David şi un băieţel a ieşit cu el.
36 Şi a spus băiatului său: Aleargă, găseşte acum săgeţile pe care le trag. Şi pe când a alergat băiatul, el a tras o săgeată dincolo de el.
37 Şi când băiatul a ajuns la locul săgeţii pe care o trăsese Ionatan, Ionatan a strigat după băiat şi a spus: Nu este săgeata dincolo de tine?
38 Şi Ionatan a strigat după băiat: Iute, grăbeşte, nu sta. Şi băiatul lui Ionatan a adunat săgeţile şi a venit la stăpânul său.
39 Dar băiatul nu ştia nimic; numai Ionatan şi David cunoşteau lucrul acesta.
40 Şi Ionatan a dat armele sale băiatului său şi i-a spus: Du-te, du-le în cetate.
41 Şi imediat ce băiatul a plecat, David s-a ridicat dintr-un loc dinspre sud şi a căzut cu faţa la pământ şi s-a plecat de trei ori; şi s-au sărutat unul pe altul şi au plâns unul cu altul, până când David l-a întrecut.
42 Şi Ionatan i-a spus lui David: Du-te în pace, pentru că am jurat amândoi în numele DOMNULUI, spunând: DOMNUL să fie între mine şi tine şi între sămânţa mea şi sămânţa ta pentru totdeauna. Şi s-a ridicat şi a plecat; şi Ionatan a mers în cetate.
1 Atunci David a venit la Nob, la preotul Ahimelec; şi Ahimelec s-a îngrozit la întâlnirea cu David şi i-a spus: De ce eşti singur şi niciun om cu tine?
2 Şi David i-a spus preotului Ahimelec: Împăratul mi-a poruncit un lucru şi mi-a spus: Să nu ştie niciun om despre lucrul pentru care te trimit şi ce ţi-am poruncit; şi am rânduit pe servitorii mei în cutare şi cutare loc.
3 De aceea acum, ce ai la îndemână? Dă-mi cinci pâini în mâna mea, sau ce se găseşte.
4 Şi preotul a răspuns lui David şi a zis: Nu am pâine obişnuită la îndemână, dar este pâine sfântă, numai dacă tinerii s-au abţinut de la femei.
5 Şi David i-a răspuns preotului şi i-a zis: Cu adevărat femeile au fost ţinute departe de noi în aceste trei zile, de când am ieşit, şi vasele tinerilor sunt sfinte şi pâinea este într-un fel obişnuită; da, chiar dacă ar fi sfinţită astăzi în vas.
6 Astfel preotul i-a dat pâinea sfinţită, pentru că nu era acolo altă pâine decât pâinile punerii înainte, care au fost luate dinaintea DOMNULUI, pentru a pune pâine fierbinte în ziua când au fost luate.
7 Şi un anumit om dintre servitorii lui Saul era acolo în acea zi, închis înaintea DOMNULUI; şi numele lui era Doeg, un edomit, căpetenia păstorilor lui Saul.
8 Şi David i-a spus lui Ahimelec: Şi nu ai aici la îndemână o suliţă sau o sabie? Fiindcă nu mi-am adus nici sabia, nici armele cu mine, deoarece treaba împăratului cerea grabă.
9 Şi preotul i-a spus: Sabia lui Goliat filisteanul, pe care l-ai ucis în valea Elah; iată, este aici, învelită într-o pânză în spatele efodului, dacă doreşti să o iei, ia-o, pentru că nu este alta aici decât aceasta. Şi David a spus: Nu este alta ca ea, dă-mi-o.
10 Şi David s-a ridicat şi a fugit în acea zi de frica lui Saul şi a mers la Achiş, împăratul Gatului.
11 Şi servitorii lui Achiş i-au spus: Nu este acesta David, împăratul ţării? Nu au cântat una alteia despre el în dansuri, spunând: Saul a ucis miile lui şi David zecile lui de mii?
12 Şi David a pus aceste cuvinte la inimă şi s-a temut foarte mult de Achiş, împăratul Gatului.
13 Şi şi-a schimbat purtarea înaintea lor şi s-a prefăcut nebun în mâinile lor şi zgâria uşile porţii şi lăsa să îi curgă scuipatul pe barbă.
14 Atunci Achiş a spus servitorilor săi: Iată, vedeţi că omul este nebun, pentru ce atunci l-aţi adus la mine?
15 Am eu nevoie de oameni nebuni, că aţi adus pe acesta să facă pe nebunul în prezenţa mea? Să intre acesta în casa mea?
1 De aceea David a plecat de acolo şi a scăpat în peştera Adulam; şi când fraţii săi şi toată casa tatălui său au auzit, au coborât acolo la el.
2 Şi toţi cei strâmtoraţi şi toţi datornicii şi toţi nemulţumiţii s-au adunat la el; şi el a devenit căpetenie peste ei; şi erau cu el cam patru sute de bărbaţi.
3 Şi David a plecat de acolo la Miţpa, în Moab; şi a spus împăratului Moabului: Lasă pe tatăl meu şi pe mama mea, te rog, să vină şi să stea cu voi, până când voi şti ce va face Dumnezeu pentru mine.
4 Şi i-a adus înaintea împăratului Moabului; şi ei au locuit cu el cât timp a fost David în fortăreaţă.
5 Şi profetul Gad i-a spus lui David: Nu rămâne în fortăreaţă; depărtează-te şi du-te în ţara lui Iuda. Atunci David s-a depărtat şi a intrat în pădurea Heret.
6 Când Saul a auzit că David a fost descoperit, el şi oamenii care erau cu el (acum, Saul stătea în Ghibea sub un copac în Rama, având suliţa sa în mână şi toţi servitorii săi stăteau în picioare lângă el).
7 Atunci Saul a spus servitorilor săi care stăteau în picioare lângă el: Ascultaţi acum, voi beniamiţilor; vă va da fiul lui Isai fiecăruia dintre voi câmpuri şi vii şi vă va face el căpetenii peste mii şi căpetenii peste sute,
8 Încât aţi uneltit toţi împotriva mea şi nu este nimeni care să îmi arate că fiul meu a făcut o alianţă cu fiul lui Isai şi nu este nimeni dintre voi căruia să îi pară rău pentru mine, sau să îmi arate că fiul meu a stârnit pe servitorul meu împotriva mea, ca să pândească împotriva mea, ca în această zi?
9 Atunci a răspuns Doeg edomitul, care era pus peste servitorii lui Saul şi a spus: Am văzut pe fiul lui Isai venind la Nob, la Ahimelec, fiul lui Ahitub.
10 Şi acesta a întrebat pe DOMNUL pentru el şi i-a dat merinde şi i-a dat sabia lui Goliat, filisteanul.
11 Atunci împăratul a trimis să îl cheme pe preotul Ahimelec, fiul lui Ahitub, şi pe toată casa tatălui său, pe preoţii care erau în Nob; şi ei au venit toţi la împărat.
12 Şi Saul a spus: Ascultă acum, tu, fiu al lui Ahitub. Şi el a răspuns: Iată-mă, domnul meu.
13 Şi Saul i-a spus: De ce aţi uneltit împotriva mea, tu şi fiul lui Isai, în aceea că i-ai dat pâine şi o sabie şi ai întrebat pe Dumnezeu pentru el, ca să se ridice împotriva mea, ca să pândească împotriva mea, ca în această zi?
14 Atunci Ahimelec a răspuns împăratului şi a zis: Şi cine este atât de credincios printre toţi servitorii tăi ca David, care este ginerele împăratului şi merge la chemarea ta şi este demn de cinste în casa ta?
15 Am început eu atunci să întreb pe Dumnezeu pentru el? Departe de mine; să nu impute împăratul vreun lucru servitorului său, nici întregii case a tatălui meu, fiindcă servitorul tău nu a ştiut nimic din toate acestea, mic sau mare.
16 Şi împăratul i-a spus: Vei muri negreşit, Ahimelec, tu şi toată casa tatălui tău.
17 Şi împăratul a spus alergătorilor care stăteau în picioare lângă el: Întoarceţi-vă şi ucideţi pe preoţii DOMNULUI, pentru că şi mâna lor este cu David şi pentru că au ştiut când a fugit şi nu mi-au arătat aceasta. Dar servitorii împăratului au refuzat să întindă mâna ca să cadă asupra preoţilor DOMNULUI.
18 Şi împăratul i-a spus lui Doeg: Întoarce-te şi aruncă-te asupra preoţilor. Şi Doeg edomitul s-a întors şi s-a aruncat asupra preoţilor şi a ucis în acea zi optzeci şi cinci de persoane care purtau un efod de in.
19 Şi Saul a lovit Nob, cetatea preoţilor, cu ascuţişul sabiei, deopotrivă bărbaţi şi femei, copii şi sugari şi boi şi măgari şi oi, cu ascuţişul sabiei.
20 Şi unul dintre fiii lui Ahimelec, fiul lui Ahitub, numit Abiatar, a scăpat şi a fugit după David.
21 Şi Abiatar i-a arătat lui David că Saul a ucis pe preoţii DOMNULUI.
22 Şi David i-a spus lui Abiatar: Am ştiut aceasta în acea zi, când Doeg edomitul era acolo, că va spune cu siguranţă lui Saul; eu am cauzat moartea tuturor persoanelor din casa tatălui tău.
23 Rămâi cu mine, nu te teme, pentru că cel care caută viaţa mea caută şi viaţa ta; dar cu mine vei fi în siguranţă.
1 Atunci i-au spus lui David, zicând: Iată, filistenii luptă împotriva Cheilei şi jefuiesc ariile.
2 De aceea David a întrebat pe DOMNUL, spunând: Să merg şi să lovesc pe aceşti filisteni? Şi DOMNUL i-a spus lui David: Du-te şi loveşte pe filisteni şi salvează Cheila.
3 Şi oamenii lui David i-au spus: Iată, ne temem aici, în Iuda; cu cât mai mult dacă mergem la Cheila împotriva armatelor filistenilor?
4 Atunci David a întrebat pe DOMNUL din nou. Şi DOMNUL i-a răspuns şi a zis: Ridică-te, coboară la Cheila, pentru că voi da pe filisteni în mâna ta.
5 Astfel David şi oamenii săi au mers la Cheila şi au luptat cu filistenii şi le-au adus vitele şi i-a lovit cu un mare măcel. Astfel David i-a salvat pe locuitorii Cheilei.
6 Şi s-a întâmplat, când Abiatar, fiul lui Ahimelec, a fugit la David la Cheila, că a coborât cu un efod în mâna sa.
7 Şi i s-a spus lui Saul că David a venit la Cheila. Şi Saul a spus: Dumnezeu l-a dat în mâna mea, pentru că este închis, intrând într-un oraş care are porţi şi drugi.
8 Şi Saul a chemat tot poporul la război, să coboare la Cheila, să asedieze pe David şi pe oamenii săi.
9 Şi David a cunoscut că Saul lucra în ascuns ticăloşie împotriva lui; şi a spus preotului Abiatar: Adu aici efodul.
10 Atunci David a spus: DOAMNE, Dumnezeul lui Israel, servitorul tău a auzit că Saul caută să vină la Cheila să nimicească cetatea din cauza mea.
11 Mă vor da oamenii din Cheila în mâna lui? Va coborî Saul, precum a auzit servitorul tău? DOAMNE, Dumnezeul lui Israel, te implor, spune servitorului tău. Şi DOMNUL a spus: Va coborî.
12 Atunci David a spus: Mă vor da oamenii din Cheila pe mine şi pe oamenii mei în mâna lui Saul? Şi DOMNUL a spus: Te vor da.
13 Atunci David şi oamenii săi, care erau cam şase sute, s-au ridicat şi au ieşit din Cheila şi au mers unde au putut. Şi i s-a spus lui Saul că David a scăpat din Cheila; şi el a încetat să înainteze.
14 Şi David a locuit în pustie, în fortăreţe, şi a rămas pe un munte în pustia Zif. Şi Saul îl căuta în fiecare zi, dar Dumnezeu nu l-a dat în mâna lui.
15 Şi David a văzut că Saul a ieşit să îi caute viaţa; şi David era în pustia Zif, într-o pădure.
16 Şi Ionatan, fiul lui Saul, s-a ridicat şi a mers la David în pădure şi i-a întărit mâna în Dumnezeu.
17 Şi i-a spus: Nu te teme, pentru că mâna lui Saul, tatăl meu, nu te va găsi; şi tu vei fi împărat peste Israel; şi eu voi fi al doilea după tine; şi aceasta chiar şi Saul, tatăl meu, o ştie.
18 Şi cei doi au făcut un legământ înaintea DOMNULUI; şi David a rămas în pădure, iar Ionatan a plecat la casa lui.
19 Atunci s-au urcat zifiţii la Saul în Ghibea, spunând: Nu se ascunde David cu noi în fortăreţe în pădure, pe dealul Hachila, care este la sud de Ieşimon?
20 De aceea acum, o împărate, coboară conform cu toată dorinţa sufletului tău de a coborî şi partea noastră va fi să îl predăm în mâna împăratului.
21 Şi Saul a spus: Binecuvântaţi fiţi voi de DOMNUL, pentru că aveţi milă de mine.
22 Mergeţi, vă rog, mai pregătiţi-vă şi aflaţi şi vedeţi unde este locul lui, pe unde obişnuieşte să meargă şi cine l-a văzut acolo, pentru că mi s-a spus că se poartă foarte viclean.
23 Vedeţi de aceea şi cunoaşteţi toate locurile lui de pândă unde se ascunde şi întoarceţi-vă la mine cu ceva sigur şi eu voi merge cu voi; şi se va întâmpla, dacă este în ţară, că îl voi căuta prin toate miile lui Iuda.
24 Şi s-au ridicat şi au mers la Zif, înaintea lui Saul; dar David şi oamenii săi erau în pustia Maon, în câmpia de la sud de Ieşimon.
25 Şi Saul şi oamenii săi au mers să îl caute. Şi i-au spus lui David; de aceea el a coborât de pe stâncă şi a rămas în pustia Maon. Şi când Saul a auzit aceasta, l-a urmărit pe David în pustia Maon.
26 Şi Saul mergea pe partea aceasta a muntelui şi David şi oamenii săi pe cealaltă parte a muntelui şi David se grăbea să scape, de teama lui Saul, pentru că Saul şi oamenii săi l-au încercuit pe David şi pe oamenii săi ca să îi prindă.
27 Dar a venit un mesager la Saul, spunând: Grăbeşte-te şi vino, pentru că filistenii au invadat ţara.
28 De aceea Saul s-a întors de la urmărirea lui David şi a mers împotriva filistenilor, de aceea au numit locul acela Sela-Hamahlecota.
29 Şi David s-a urcat de acolo şi a locuit în întăriturile din En-Ghedi.
1 Şi s-a întâmplat, când s-a întors Saul de la urmărirea filistenilor, că i s-a spus, zicând: Iată, David este în pustiul En-Ghedi.
2 Atunci Saul a luat trei mii de bărbaţi aleşi din tot Israelul şi a mers să îl caute pe David şi pe oamenii săi pe stâncile caprelor sălbatice.
3 Şi a venit la staulele oilor lângă drum, unde era o peşteră; şi Saul a intrat să îşi acopere picioarele şi David şi oamenii săi au rămas pe laturile peşterii.
4 Şi oamenii lui David i-au spus: Iată, ziua despre care DOMNUL ţi-a spus: Iată, voi da pe duşmanul tău în mâna ta, ca să îi faci cum ţi se va părea bine. Atunci David s-a ridicat şi a tăiat pe furiş poala robei lui Saul.
5 Şi s-a întâmplat, după aceasta, că lui David i-a bătut inima, deoarece tăiase poala robei lui Saul.
6 Şi a spus oamenilor săi: Să mă ferească DOMNUL să fac acest lucru domnului meu, unsul DOMNULUI, să îmi întind mâna împotriva lui, văzând că este unsul DOMNULUI.
7 Astfel David i-a oprit pe servitorii săi cu aceste cuvinte şi nu le-a permis să se ridice împotriva lui Saul. Dar Saul s-a ridicat din peşteră şi a mers pe calea sa.
8 David de asemenea s-a ridicat după aceea şi a ieşit din peşteră şi a strigat după Saul, spunând: Domnul meu, împărate. Şi când Saul s-a uitat în urma sa, David s-a aplecat cu faţa la pământ şi s-a prosternat.
9 Şi David i-a spus lui Saul: Pentru ce asculţi cuvintele oamenilor care spun: Iată, David caută vătămarea ta?
10 Iată, în această zi ochii tăi au văzut cum DOMNUL te-a dat astăzi în mâna mea în peşteră; şi unii mi-au cerut să te ucid; dar ochii mei te-au cruţat; şi am spus: Nu îmi voi întinde mâna împotriva domnului meu, pentru că el este unsul DOMNULUI.
11 Mai mult, tatăl meu, vezi, da, vezi marginea robei tale în mâna mea; fiindcă în aceea că am tăiat poala robei tale şi nu te-am ucis, să ştii şi să vezi că nu este nici rău, nici încălcare de lege în mâna mea şi nu am păcătuit împotriva ta; totuşi tu îmi vânezi sufletul ca să mi-l iei.
12 DOMNUL să judece între mine şi tine şi DOMNUL să mă răzbune faţă de tine, dar mâna mea nu va fi asupra ta.
13 Precum spune proverbul strămoşilor: Stricăciunea iese de la cei stricaţi; dar mâna mea nu va fi asupra ta.
14 După cine a ieşit împăratul lui Israel? Pe cine urmăreşti? Un câine mort, un păduche?
15 DOMNUL deci să fie judecător şi să judece între mine şi tine şi să vadă şi să pledeze în cauza mea şi să mă elibereze din mâna ta.
16 Şi s-a întâmplat, după ce a terminat David de spus aceste cuvinte lui Saul, că Saul a spus: Este aceasta vocea ta, fiul meu David? Şi Saul şi-a înălţat vocea şi a plâns.
17 Şi i-a spus lui David: Tu eşti mai drept decât mine, pentru că tu mi-ai răsplătit bine, în timp ce eu te-am răsplătit cu rău.
18 Şi tu ai arătat astăzi că te-ai purtat bine cu mine; întrucât atunci când DOMNUL m-a dat în mâna ta, tu nu m-ai ucis.
19 Căci dacă un om găseşte pe duşmanul său, îl va lăsa să meargă cu bine? DOMNUL să îţi răsplătească cu bine pentru ceea ce mi-ai făcut în această zi.
20 Şi acum, iată, ştiu bine că vei fi într-adevăr împărat şi că împărăţia lui Israel va fi întemeiată, în mâna ta.
21 Jură-mi de aceea acum pe DOMNUL, că nu vei stârpi sămânţa mea după mine şi că nu vei nimici numele meu din casa tatălui meu.
22 Şi David i-a jurat lui Saul. Şi Saul a mers acasă; dar David şi oamenii săi s-au urcat în fortăreaţă.
1 Şi Samuel a murit; şi toţi israeliţii s-au adunat şi l-au plâns şi l-au înmormântat în casa lui, la Rama. Şi David s-a ridicat şi a coborât în pustiul Paran.
2 Şi era în Maon un bărbat, a cărui averi erau în Carmel; şi acest bărbat era foarte bogat şi avea trei mii de oi şi o mie de capre; şi îşi tundea oile în Carmel.
3 Şi numele bărbatului era Nabal; şi numele soţiei sale, Abigail; şi ea era o femeie cu o bună înţelegere şi cu o înfăţişare frumoasă; dar bărbatul era arogant şi rău în lucrurile sale; şi el era din casa lui Caleb.
4 Şi David a auzit când era în pustiu că Nabal îşi tundea oile.
5 Şi David a trimis zece tineri şi David a spus tinerilor: Urcaţi-vă la Carmel şi mergeţi la Nabal şi salutaţi-l în numele meu;
6 Şi astfel să spuneţi celui ce trăieşte în prosperitate: Pace deopotrivă ţie şi pace casei tale şi pace la tot ceea ce ai.
7 Şi acum, am auzit că ai tunzători; acum, pe păstorii tăi, care au fost cu noi, nu i-am vătămat, nici nu le-a lipsit nimic, tot timpul cât au fost în Carmel.
8 Întreabă pe tinerii tăi şi ei îţi vor arăta. De aceea, să găsească tinerii favoare în ochii tăi, pentru că venim într-o zi bună; dă, te rog, orice îţi este la îndemână servitorilor tăi şi fiului tău David.
9 Şi când tinerii lui David au ajuns, i-au vorbit lui Nabal conform cu toate aceste cuvinte în numele lui David şi apoi au încetat.
10 Şi Nabal a răspuns servitorilor lui David şi a zis: Cine este David? Şi cine este fiul lui Isai? Sunt mulţi servitori în aceste zile care fug fiecare de la stăpânul său.
11 Să iau atunci eu pâinea mea şi apa mea şi carnea mea pe care am înjunghiat-o pentru tunzătorii mei şi să le dau unor oameni, pe care nu îi cunosc de unde sunt?
12 Astfel tinerii lui David s-au întors pe calea lor şi au mers înapoi şi au venit şi i-au istorisit toate aceste spuse.
13 Şi David a spus oamenilor săi: Încingeţi-vă fiecare sabia. Şi şi-au încins fiecare sabia; şi David de asemenea şi-a încins sabia; şi s-au urcat după David cam patru sute de bărbaţi; iar două sute au rămas lângă lucruri.
14 Dar unul dintre tineri i-a spus lui Abigail, soţia lui Nabal, spunând: Iată, David a trimis mesageri din pustiu ca să salute pe stăpânul nostru; şi el i-a batjocorit.
15 Dar oamenii au fost foarte buni cu noi şi nu am fost vătămaţi, nici nu ne-a lipsit vreun lucru, cât timp am umblat cu ei, când eram în câmpii;
16 Ei ne-au fost un zid deopotrivă noaptea şi ziua, tot timpul cât am fost cu ei păzind oile.
17 De aceea acum, să ştii şi să iei aminte la ce doreşti să faci, pentru că răul este hotărât împotriva stăpânului nostru şi împotriva întregii lui case, pentru că el este într-atât un fiu al lui Belial, încât nimeni nu poate vorbi cu el.
18 Atunci Abigail s-a grăbit şi a luat două sute de pâini şi două burdufuri cu vin şi cinci oi gata pregătite şi cinci măsuri de grâne prăjite şi o sută de ciorchini de stafide şi două sute de turte de smochine şi le-a pus pe măgari.
19 Şi a spus servitorilor ei: Mergeţi înaintea mea; iată, eu vin după voi. Dar nu i-a spus soţului ei, Nabal.
20 Şi a fost astfel, pe când călărea pe măgar, a coborât pe partea ascunsă a dealului şi, iată, David şi oamenii săi coborau spre ea; şi ea i-a întâlnit.
21 Şi David spusese: Într-adevăr în zadar am păzit tot ce avea acesta în pustiu, astfel încât nimic nu s-a pierdut din tot ce îi aparţinea; şi el mi-a răsplătit rău pentru bine.
22 Astfel şi chiar mai mult să facă Dumnezeu duşmanilor lui David, dacă voi lăsa din tot ce îi aparţine până la lumina dimineţii pe vreunul care urinează la perete.
23 Şi când Abigail l-a văzut pe David, s-a grăbit şi a sărit jos de pe măgar şi a căzut cu faţa la pământ înaintea lui David şi s-a plecat până la pământ.
24 Şi a căzut la picioarele lui şi a spus: Asupra mea, domnul meu, asupra mea să fie această nelegiuire; şi să vorbească, te rog, roaba ta în auzul tău şi ascultă cuvintele roabei tale.
25 Să nu iei aminte domnul meu, te rog, la acest om al lui Belial, adică la Nabal, pentru că precum îi este numele, tot astfel este şi el; Nabal este numele lui şi prostie este în el; dar eu, roaba ta, nu am văzut pe tinerii domnului meu, pe care i-ai trimis.
26 De aceea acum, domnul meu, precum DOMNUL trăieşte şi precum sufletul tău trăieşte, văzând că DOMNUL te-a oprit să ajungi să verşi sânge şi să te răzbuni cu propria ta mână, acum, să fie duşmanii tăi şi cei care caută să facă rău domnului meu, ca Nabal.
27 Şi acum, această binecuvântare pe care a adus-o roaba ta domnului meu, să fie dată tinerilor care urmează pe domnul meu.
28 Te rog, iartă fărădelegea roabei tale, pentru că DOMNUL va face într-adevăr domnului meu o casă sigură, deoarece domnul meu luptă bătăliile DOMNULUI şi rău nu s-a găsit în tine în toate zilele tale.
29 Totuşi un om se ridică să te urmărească şi să caute sufletul tău; dar sufletul domnului meu va fi legat în mănunchiul vieţii cu DOMNUL Dumnezeul tău; şi el va arunca sufletele duşmanilor tăi, ca din mijlocul unei praştii.
30 Şi se va întâmpla, când DOMNUL va fi făcut domnului meu conform cu tot binele pe care l-a vorbit referitor la tine şi te va fi rânduit conducător peste Israel,
31 Că aceasta nu va fi o mâhnire pentru tine, nici poticnire a inimii pentru domnul meu, fie că ai vărsat sânge fără motiv sau că domnul meu s-a răzbunat el însuşi, dar când DOMNUL se va purta bine cu domnul meu, atunci să îţi aminteşti de roaba ta.
32 Şi David i-a spus lui Abigail: Binecuvântat fie DOMNUL Dumnezeul lui Israel, care te-a trimis în această zi să mă întâlneşti;
33 Şi binecuvântat fie sfatul tău şi binecuvântată fii tu, care m-ai oprit în această zi de a ajunge la vărsare de sânge şi de la a mă răzbuna cu propria mea mână.
34 Căci, într-adevăr, precum DOMNUL Dumnezeul lui Israel trăieşte, care m-a oprit de la a te vătăma, dacă nu te-ai fi grăbit şi nu ai fi venit să mă întâlneşti, cu siguranţă nu i-ar fi rămas lui Nabal până la lumina dimineţii vreunul care urinează la perete.
35 Astfel David a primit din mâna ei ceea ce îi adusese şi i-a spus: Urcă-te în pace la casa ta; vezi, am dat ascultare vocii tale şi te-am primit.
36 Şi Abigail a venit la Nabal; şi, iată, el ţinea un ospăţ în casa lui, ca ospăţul unui împărat; şi inima lui Nabal era veselă, pentru că era foarte beat; de aceea ea nu i-a spus nimic, mic sau mare, până la lumina dimineţii.
37 Dar s-a întâmplat dimineaţa, când vinul ieşise din Nabal şi soţia sa i-a spus toate aceste lucruri, că inima lui a murit în el şi el a devenit ca o piatră.
38 Şi s-a întâmplat cam după zece zile, că DOMNUL l-a lovit pe Nabal încât el a murit.
39 Şi când David a auzit că Nabal a murit, a spus: Binecuvântat fie DOMNUL, care a pledat în cauza ocării mele din mâna lui Nabal şi care a oprit pe servitorul său de la rău; fiindcă DOMNUL a întors stricăciunea lui Nabal asupra capului său. Şi David a trimis şi a vorbit îndeaproape cu Abigail, pentru a o lua de soţie.
40 Şi când servitorii lui David au venit la Abigail, în Carmel, i-au vorbit, spunând: David ne-a trimis la tine, ca să te ia de soţie.
41 Şi ea s-a ridicat şi s-a plecat cu faţa la pământ şi a spus: Iată, lasă roaba ta să fie o servitoare pentru a spăla picioarele servitorilor domnului meu.
42 Şi Abigail s-a grăbit şi s-a ridicat şi a călărit pe un măgar, cu cinci fete ale ei care mergeau după ea; şi a mers după mesagerii lui David şi a devenit soţia lui.
43 David de asemenea a luat pe Ahinoam din Izreel; şi amândouă au fost soţiile sale.
44 Dar Saul o dăduse pe Mical, fiica sa, soţia lui David, lui Palti, fiul lui Laiş, care era din Galim.
1 Şi zifiţii au venit la Saul, la Ghibea, spunând: Nu se ascunde David în dealul Hachila, care este înaintea Ieşimonului?
2 Atunci Saul s-a ridicat şi a coborât la pustiul Zif, având trei mii de bărbaţi aleşi ai lui Israel cu el, pentru a-l căuta pe David în pustiul Zif.
3 Şi Saul şi-a întins cortul pe dealul Hachila, care este înaintea Ieşimonului, lângă cale. Dar David locuia în pustiu şi a văzut că Saul a venit după el în pustiu.
4 David a trimis de aceea spioni şi a înţeles că Saul într-adevăr venise.
5 Şi David s-a ridicat şi a venit la locul unde Saul îşi întinsese cortul; şi David a privit locul unde Saul era culcat, şi pe Abner, fiul lui Ner, căpetenia oştirii sale; şi Saul era culcat înăuntrul şanţului de apărare şi poporul îşi înălţase cortul în jurul lui.
6 Atunci a răspuns David şi i-a spus lui Ahimelec hititul şi lui Abişai, fiul Ţeruiei, fratele lui Ioab, spunând: Cine va coborî cu mine la Saul în tabără? Şi Abişai a spus: Eu voi coborî cu tine.
7 Astfel David şi Abişai au venit la popor noaptea; şi, iată, Saul stătea întins, dormind înăuntrul şanţului de apărare cu suliţa sa înfiptă în pământ, la capul său; iar Abner şi poporul erau întinşi de jur împrejurul lui.
8 Atunci Abişai i-a spus lui David: Dumnezeu a dat pe duşmanul tău în mâna ta în această zi; de aceea acum lasă-mă, te rog, să îl pironesc cu suliţa în pământ cu o singură lovitură, şi nu îl voi lovi a doua oară.
9 Şi David i-a spus lui Abişai: Nu îl nimici; fiindcă cine poate să îşi întindă mâna împotriva unsului DOMNULUI şi să fie fără vină?
10 David a mai spus: Precum DOMNUL trăieşte, DOMNUL să îl lovească; sau va veni ziua lui să moară; sau va coborî în bătălie şi va pieri.
11 Să mă ferească DOMNUL să îmi întind mâna împotriva unsului DOMNULUI; dar, te rog, ia acum suliţa care este la capul său şi ulciorul cu apă şi să mergem.
12 Astfel David a luat suliţa şi ulciorul cu apă de la capul lui Saul; şi s-au îndepărtat şi niciun om nu a văzut aceasta, nici nu a ştiut, nici nu s-a trezit, fiindcă toţi erau adormiţi, pentru că un somn adânc de la DOMNUL căzuse peste ei.
13 Atunci David a trecut de cealaltă parte şi a stat pe vârful unui deal de departe; o mare depărtare fiind între ei.
14 Şi David a strigat către popor şi către Abner, fiul lui Ner, spunând: Nu răspunzi, Abner? Atunci Abner a răspuns şi a zis: Cine eşti tu, care strigi către împărat?
15 Şi David i-a spus lui Abner: Nu eşti tu un bărbat viteaz? Şi cine este ca tine în Israel? Pentru ce atunci nu ai păzit pe domnul tău, împăratul? Pentru că a venit unul din popor să îl nimicească pe împărat, pe domnul tău.
16 Acest lucru pe care l-ai făcut nu este bun. Precum DOMNUL trăieşte, voi sunteţi demni de moarte, pentru că nu aţi păzit pe domnul vostru, pe unsul DOMNULUI. Şi acum vezi unde este suliţa împăratului şi ulciorul cu apă care erau la capul lui.
17 Şi Saul a cunoscut vocea lui David şi a spus: Este aceasta vocea ta, fiul meu David? Şi David a spus: Este vocea mea, domnul meu, o împărate.
18 Şi a spus: Pentru ce urmăreşte astfel domnul meu pe servitorul său? Fiindcă ce am făcut? Sau ce rău este în mâna mea?
19 Şi acum, te rog, să asculte domnul meu împăratul, cuvintele servitorului său. Dacă DOMNUL te-a stârnit împotriva mea, să accepte ofrandă; dar dacă fiii oamenilor te-au stârnit, blestemaţi fie ei înaintea DOMNULUI, pentru că m-au alungat în această zi de la a rămâne în moştenirea DOMNULUI, spunând: Du-te, serveşte alţi dumnezei.
20 Şi acum, să nu cadă sângele meu la pământ înaintea feţei DOMNULUI, pentru că împăratul lui Israel a ieşit să caute un păduche, ca unul care vânează o potârniche în munţi.
21 Atunci Saul a spus: Am păcătuit; întoarce-te, fiul meu David, fiindcă nu te voi mai vătăma, pentru că sufletul meu a fost preţios în ochii tăi în această zi; iată, am lucrat prosteşte şi am greşit peste măsură.
22 Şi David a răspuns şi a zis: Iată, suliţa împăratului! Să vină unul dintre tineri şi să o ia.
23 Atunci DOMNUL să întoarcă fiecărui om dreptatea sa şi credincioşia sa, pentru că DOMNUL te-a dat în mâna mea astăzi, dar am refuzat să îmi întind mâna împotriva unsului DOMNULUI.
24 Şi, iată, precum viaţa ta a fost preţioasă astăzi în ochii mei, tot astfel viaţa mea să fie preţioasă în ochii DOMNULUI şi să mă scape din tot necazul.
25 Atunci Saul i-a spus lui David: Binecuvântat fii tu, fiul meu David, tu vei face deopotrivă lucruri mari şi de asemenea vei învinge. Astfel David a mers pe calea sa şi Saul s-a întors la locul lui.
1 Şi David a spus în inima lui: Acum voi pieri într-o zi de mâna lui Saul. Nu este nimic mai bun pentru mine decât să scap repede în ţara filistenilor; şi Saul va renunţa să mă mai caute în vreun ţinut al lui Israel; astfel voi scăpa din mâna lui.
2 Şi David s-a ridicat şi a trecut cu şase sute de bărbaţi care erau cu el, la Achiş, fiul lui Maoc, împăratul Gatului.
3 Şi David a rămas cu Achiş în Gat, el şi oamenii săi, fiecare om cu familia sa, de asemenea David cu cele două soţii ale lui, Ahinoam izreelita şi Abigail carmelita, soţia lui Nabal.
4 Şi i s-a spus lui Saul că David a fugit la Gat; şi nu l-a mai căutat.
5 Şi David i-a spus lui Achiş: Dacă am găsit har în ochii tăi, să îmi dea ei un loc într-un oraş din ţară, ca să locuiesc acolo; fiindcă de ce să locuiască servitorul tău cu tine, în cetatea împărătească?
6 Atunci Achiş i-a dat Ţiclagul în acea zi; de aceea Ţiclagul aparţine împăraţilor lui Iuda până în această zi.
7 Şi timpul cât David a locuit în ţinutul filistenilor a fost un an întreg şi patru luni.
8 Şi David şi oamenii săi s-au urcat şi i-au invadat pe gheşuriţi şi pe ghirziţi şi pe amaleciţi, pentru că aceste naţiuni erau din vechime locuitori ai ţării, cum mergi la Şur, chiar până la ţara Egiptului.
9 Şi David a lovit ţara şi nu a lăsat nici bărbat, nici femeie în viaţă şi a luat oile şi boii şi măgarii şi cămilele şi hainele şi s-a întors şi a venit la Achiş.
10 Şi Achiş a spus: Unde aţi mers să prădaţi astăzi? Şi David a spus: Am mers împotriva sudului Iudeei şi împotriva sudului ierahmeeliţilor şi împotriva sudului cheniţilor.
11 Şi David nu a lăsat în viaţă nici bărbat, nici femeie ca să aducă veşti la Gat, spunând: Nu cumva să spună de noi, zicând: Astfel a făcut David; şi astfel va fi obiceiul său tot timpul cât va locui în ţinutul filistenilor.
12 Şi Achiş l-a crezut pe David, spunând: El a făcut pe poporul său Israel să îl deteste în întregime; de aceea va fi servitorul meu pentru totdeauna.
1 Şi s-a întâmplat, în acele zile, că filistenii şi-au adunat armatele pentru război, ca să lupte cu Israel. Şi Achiş i-a spus lui David: Să ştii bine că vei ieşi cu mine la bătălie, tu şi oamenii tăi.
2 Şi David i-a spus lui Achiş: Vei şti într-adevăr ce poate face servitorul tău. Şi Achiş i-a spus lui David: De aceea te voi face păzitorul capului meu pentru totdeauna.
3 Şi Samuel era mort şi tot Israelul îl plânsese şi îl înmormântaseră la Rama, în cetatea sa. Şi Saul îndepărtase din ţară pe cei cu demoni şi pe vrăjitori.
4 Şi filistenii s-au adunat şi au venit şi şi-au întins corturile în Sunem; şi Saul a adunat tot Israelul şi şi-au întins corturile în Ghilboa.
5 Şi când Saul a văzut oştirea filistenilor, s-a temut şi inima sa a tremurat foarte tare.
6 Şi când Saul a întrebat pe DOMNUL, DOMNUL nu i-a răspuns, nici prin vise, nici prin Urim, nici prin profeţi.
7 Atunci Saul a spus servitorilor săi: Căutaţi-mi o femeie care are demon, ca să merg la ea şi să o întreb. Şi servitorii săi i-au spus: Iată, este o femeie, care are demon, în En-Dor.
8 Şi Saul s-a deghizat şi a îmbrăcat alte haine şi a mers şi doi bărbaţi au mers cu el şi au venit la femeie noaptea; şi a spus: Te rog, ghiceşte-mi prin demon şi adu-mi pe acela pe care ţi-l voi numi.
9 Şi femeia i-a spus: Iată, tu ştii ce a făcut Saul, cum a stârpit din ţară pe toţi cei cu demoni şi pe vrăjitori; pentru ce dar întinzi o cursă pentru viaţa mea, ca să mă dai la moarte?
10 Şi Saul i-a jurat pe DOMNUL, spunând: Precum DOMNUL trăieşte, nu ţi se va întâmpla nicio pedeapsă pentru acest lucru.
11 Atunci femeia a spus: Pe cine să îţi aduc? Şi el a spus: Adu-mi pe Samuel.
12 Şi când femeia l-a văzut pe Samuel, a strigat cu voce tare; şi femeia i-a vorbit lui Saul, spunând: De ce m-ai înşelat? Pentru că eşti Saul.
13 Şi împăratul i-a spus: Nu te teme; ce ai văzut? Şi femeia i-a spus lui Saul: Am văzut dumnezei, înălţându-se din pământ.
14 Şi el i-a spus: Ce formă are el? Şi ea a spus: Un om bătrân se înalţă; şi este acoperit cu o mantie. Şi Saul a priceput că era Samuel şi s-a aplecat cu faţa la pământ şi s-a prosternat.
15 Şi Samuel i-a spus lui Saul: De ce m-ai tulburat, înălţându-mă? Şi Saul a răspuns: Sunt foarte strâmtorat, pentru că filistenii fac război împotriva mea şi Dumnezeu s-a depărtat de la mine şi nu îmi mai răspunde, nici prin profeţi, nici prin vise; de aceea te-am chemat, ca să îmi faci cunoscut ce să fac.
16 Atunci Samuel a spus: Pentru ce atunci mă întrebi pe mine, văzând că DOMNUL s-a depărtat de la tine şi a devenit duşmanul tău?
17 Şi DOMNUL i-a făcut, precum a vorbit prin mine; fiindcă DOMNUL a rupt împărăţia din mâna ta şi a dat-o aproapelui tău, lui David;
18 Pentru că nu ai ascultat de vocea DOMNULUI, nici nu ai împlinit furia lui înverşunată asupra lui Amalec, de aceea ţi-a făcut DOMNUL acest lucru astăzi.
19 Mai mult, DOMNUL va da de asemenea pe Israel cu tine în mâna filistenilor; şi mâine tu şi fiii tăi veţi fi cu mine; DOMNUL de asemenea va da oştirea lui Israel în mâna filistenilor.
20 Atunci Saul a căzut îndată întins la pământ şi s-a temut foarte tare, din cauza cuvintelor lui Samuel; şi nu era nicio putere în el, pentru că nu mâncase pâine toată ziua şi toată noaptea.
21 Şi femeia a venit la Saul şi a văzut că era foarte tulburat şi i-a spus: Iată, roaba ta a ascultat de vocea ta şi mi-am pus viaţa în joc şi am dat ascultare cuvintelor tale pe care mi le-ai vorbit.
22 De aceea acum, te rog, dă şi tu ascultare vocii roabei tale şi lasă-mă să pun o bucată de pâine înaintea ta; şi mănâncă, să ai putere, când mergi pe calea ta.
23 Dar el a refuzat şi a spus: Nu voi mânca. Dar servitorii săi, împreună cu femeia, l-au constrâns; şi el a dat ascultare vocii lor. Astfel s-a ridicat de la pământ şi a şezut pe pat.
24 Şi femeia avea un viţel gras în casă; şi s-a grăbit şi l-a înjunghiat; şi a luat făină şi a frământat-o şi a copt azime din ea;
25 Şi a adus înaintea lui Saul şi înaintea servitorilor săi şi ei au mâncat. Apoi s-au ridicat şi au plecat în acea noapte.
1 Şi filistenii şi-au adunat toate armatele la Afec; şi israeliţii şi-au întins corturile lângă o fântână care este în Izreel.
2 Şi domnii filistenilor au trecut înainte cu sutele şi cu miile; dar David şi oamenii săi au trecut în ariergardă cu Achiş.
3 Atunci au spus prinţii filistenilor: Ce fac aceşti evrei aici? Şi Achiş a spus prinţilor filistenilor: Nu este acesta David, servitorul lui Saul, împăratul lui Israel, care a fost cu mine aceste zile sau aceşti ani şi nu am găsit nicio vină în el de când a sosit la mine până în această zi?
4 Şi prinţii filistenilor s-au înfuriat pe el; şi prinţii filistenilor i-au spus: Trimite înapoi pe acest om, ca să meargă la locul său pe care i l-ai rânduit şi să nu coboare cu noi la bătălie, ca nu cumva în bătălie să fie potrivnicul nostru; căci cu ce ar putea el să se împace cu domnul său? Nu cu capetele acestor oameni?
5 Nu este acesta David, despre care ele cântau una alteia în dansuri, spunând: Saul a ucis miile lui şi David zecile lui de mii?
6 Atunci Achiş l-a chemat pe David şi i-a spus: Într-adevăr, precum DOMNUL trăieşte, tu ai fost integru şi ieşirea ta şi intrarea ta cu mine în oştire este bună înaintea ochilor mei, pentru că nu am găsit rău în tine din ziua venirii tale la mine până în această zi; totuşi, domnii nu te plac.
7 De aceea acum întoarce-te şi mergi în pace, ca să nu displaci domnilor filistenilor.
8 Şi David i-a spus lui Achiş: Dar ce am făcut? Şi ce ai găsit în servitorul tău cât am fost cu tine şi până în această zi, ca să nu merg să lupt împotriva duşmanilor domnului meu, împăratul?
9 Şi Achiş i-a răspuns şi i-a zis lui David: Ştiu că eşti bun înaintea ochilor mei, ca un înger al lui Dumnezeu; totuşi, prinţii filistenilor au spus: Să nu se urce cu noi la bătălie.
10 De aceea acum, scoală-te devreme dimineaţa cu servitorii domnului tău care au venit cu tine; şi imediat ce vă sculaţi dimineaţa şi aveţi lumină, plecaţi.
11 Astfel David şi oamenii săi s-au sculat devreme dimineaţa, pentru a se depărta şi pentru a se întoarce în ţara filistenilor. Şi filistenii s-au urcat la Izreel.
1 Şi s-a întâmplat, când David şi oamenii săi au venit la Ţiclag în a treia zi, că amaleciţii invadaseră sudul şi Ţiclagul şi loviseră Ţiclagul şi îl arseseră cu foc;
2 Şi luaseră captive pe femeile care erau în el; nu au ucis pe niciuna, fie mare sau mică, ci le-au dus şi au mers pe calea lor.
3 Astfel David şi oamenii săi au venit în cetate şi, iată, aceasta era arsă cu foc; şi soţiile lor şi fiii lor şi fiicele lor, erau luate captive.
4 Atunci David şi poporul care era cu el şi-au înălţat vocea şi au plâns până nu au mai avut putere să plângă.
5 Şi cele două soţii ale lui David erau luate captive: Ahinoam izreelita şi Abigail carmelita, soţia lui Nabal.
6 Şi David era foarte strâmtorat, pentru că poporul vorbea să îl împroaşte cu pietre deoarece sufletul întregului popor era mâhnit, fiecare om pentru fiii săi şi pentru fiicele sale; dar David s-a încurajat în DOMNUL Dumnezeul său.
7 Şi David a spus preotului Abiatar, fiul lui Ahimelec: Te rog, adu-mi aici efodul. Şi Abiatar a adus efodul acolo la David.
8 Şi David a întrebat pe DOMNUL, spunând: Să urmăresc această ceată înarmată? Să o ajung? Şi el i-a răspuns: Urmăreşte-i, pentru că într-adevăr îi vei ajunge şi negreşit vei lua înapoi totul.
9 Astfel David a mers, el şi cei şase sute de oameni care erau cu el şi au ajuns la pârâul Besor, unde cei care au rămas în urmă s-au oprit.
10 Dar David i-a urmărit, el şi patru sute de oameni, pentru că două sute au rămas în urmă, cei care erau atât de obosiţi încât nu puteau să treacă pârâul Besor.
11 Şi au găsit un egiptean în câmp şi l-au adus la David şi i-au dat pâine şi el a mâncat; şi l-au făcut să bea apă;
12 Şi i-au dat o bucată de turtă de smochine şi doi ciorchini de stafide; şi după ce a mâncat, duhul lui i-a revenit, pentru că nu mâncase pâine, nici nu băuse apă trei zile şi trei nopţi.
13 Şi David i-a spus: Al cui eşti? Şi de unde eşti? Şi el a spus: Eu sunt un tânăr din Egipt, servitor al unui amalecit; şi stăpânul meu m-a lăsat, pentru că acum trei zile am căzut bolnav.
14 Noi am invadat în partea de sud a cheretiţilor şi în ţinutul care aparţine de Iuda şi în partea de sud a lui Caleb; şi am ars Ţiclagul cu foc.
15 Şi David i-a spus: Poţi să mă cobori la această ceată? Iar el a spus: Jură-mi pe Dumnezeu că nici nu mă vei ucide nici nu mă vei da în mâinile stăpânului meu şi te voi coborî la această ceată.
16 Şi după ce l-a coborât, iată, ei erau împrăştiaţi pe toată faţa pământului, mâncând şi bând şi dansând, pentru toată prada cea mare pe care o luaseră din ţara filistenilor şi din ţara lui Iuda.
17 Şi David i-a lovit din amurg chiar până în seara zilei următoare; şi nu a scăpat niciun om dintre ei, în afară de patru sute de tineri, care au călărit pe cămile şi au fugit.
18 Şi David a luat înapoi tot ceea ce amaleciţii duseseră; şi David şi-a eliberat pe cele două soţii.
19 Şi nimic nu le lipsea, fie mic sau mare, nici fii, nici fiice, nici pradă, nici vreun lucru pe care li-l luaseră: David a recuperat totul.
20 Şi David a luat toate turmele şi cirezile, pe care le-au mânat înaintea celorlalte vite şi au spus: Aceasta este prada lui David.
21 Şi David a venit la cei două sute de bărbaţi, care erau atât de obosiţi încât nu l-au putut urma pe David, pe care îi făcuseră să rămână la pârâul Besor; şi ei au ieşit să îl întâmpine pe David şi să întâlnească poporul care era cu el; şi când David s-a apropiat de popor, i-a salutat.
22 Atunci au răspuns toţi oamenii stricaţi şi ai lui Belial, dintre cei care au mers cu David şi au zis: Căci ei nu au mers cu noi, nu le vom da nimic din prada pe care am luat-o înapoi, ci doar fiecărui bărbat soţia sa şi copiii săi, ca să îi ducă şi să plece.
23 Atunci David a spus: Să nu faceţi astfel, fraţii mei, cu ceea ce ne-a dat DOMNUL, care ne-a păstrat şi a dat în mâna noastră ceata care a venit împotriva noastră.
24 Fiindcă cine vă va da ascultare în acest lucru? Ci cum este partea celui care coboară la bătălie, tot astfel să fie partea celui care rămâne lângă lucruri, vor împărţi la fel.
25 Şi a fost astfel din acea zi înainte, că el a făcut din aceasta un statut şi o rânduială pentru Israel până astăzi.
26 Şi când David a venit la Ţiclag, a trimis din pradă bătrânilor lui Iuda, chiar prietenilor săi, spunând: Iată, un dar pentru voi, din prada duşmanilor DOMNULUI;
27 Celor din Betel şi celor din sudul Ramotului şi celor din Iatir,
28 Şi celor din Aroer şi celor din Sifmot şi din Eştemoa,
29 Şi celor din Racal şi celor din cetăţile ierahmeeliţilor şi celor din cetăţile cheniţilor,
30 Şi celor din Horma şi celor din Cor-Aşan şi din Atac,
31 Şi celor din Hebron şi tuturor locurilor unde David însuşi şi oamenii săi aveau obiceiul să meargă.
1 Şi filistenii s-au luptat cu Israel; şi bărbaţii lui Israel au fugit din faţa filistenilor şi au căzut ucişi în muntele Ghilboa.
2 Şi filistenii i-au urmărit necontenit pe Saul şi pe fiii săi; şi filistenii au ucis pe Ionatan şi pe Abinadab şi pe Malchi-Şua, fiii lui Saul.
3 Şi bătălia s-a încins împotriva lui Saul şi arcaşii l-au lovit şi a fost rănit grav de arcaşi.
4 Atunci Saul a spus purtătorului său de arme: Scoate-ţi sabia şi străpunge-mă cu ea, ca nu cumva aceşti necircumcişi să vină şi să mă străpungă şi să îşi bată joc de mine. Dar purtătorul său de arme a refuzat, pentru că se temea foarte tare. De aceea Saul a luat o sabie şi s-a aruncat în ea.
5 Şi când purtătorul său de arme a văzut că Saul era mort, s-a aruncat şi el în sabia lui şi a murit cu el.
6 Astfel Saul a murit şi cei trei fii ai săi şi purtătorul său de arme şi toţi oamenii săi, în aceeaşi zi, împreună.
7 Şi când bărbaţii lui Israel care erau de partea cealaltă a văii şi cei de partea cealaltă a Iordanului, au văzut că bărbaţii lui Israel au fugit şi că Saul şi fiii săi erau morţi, au părăsit cetăţile şi au fugit; şi filistenii au venit şi au locuit în ele.
8 Şi s-a întâmplat a doua zi, după ce filistenii au venit să îi dezbrace pe cei ucişi, că au găsit pe Saul şi pe cei trei fii ai săi, căzuţi la muntele Ghilboa.
9 Şi i-au retezat capul şi l-au dezbrăcat de armura lui şi au trimis în ţara filistenilor de jur împrejur, să proclame aceasta în casa idolilor lor şi printre popor.
10 Şi i-au pus armura în casa Astarteei; şi i-au pironit trupul de zidul Bet-Şanului.
11 Şi când locuitorii din Iabes-Galaad au auzit despre cele ce făcuseră filistenii lui Saul,
12 Toţi bărbaţii viteji s-au ridicat şi au mers toată noaptea şi au luat trupul lui Saul şi trupurile fiilor săi de pe zidul Bet-Şanului şi au venit la Iabes şi le-au ars acolo.
13 Şi le-au luat oasele şi le-au îngropat sub un copac la Iabes şi au postit şapte zile.