1 Cum şade singuratică cetatea, care era plină de popor! Cum a devenit ea ca o văduvă! Ea, care era mare printre naţiuni şi prinţesă printre provincii, cum a ajuns să plătească tribut!
2 Ea plânge amarnic noaptea şi lacrimile ei îi sunt pe obraji; printre toţi iubiţii ei, nu are pe nimeni să o mângâie; toţi prietenii ei s-au purtat cu perfidie cu ea, i-au devenit duşmani.
3 Iuda a mers în captivitate din cauza necazului şi din cauza grelei servitudini; el locuieşte printre păgâni, nu găseşte odihnă; toţi persecutorii lui l-au ajuns între strâmtori.
4 Căile Sionului jelesc, pentru că nimeni nu vine la sărbătorile solemne; toate porţile lui sunt pustiite; preoţii lui suspină, fecioarele lui sunt chinuite şi el este în amărăciune.
5 Potrivnicii lui sunt cei dintâi, duşmanii lui prosperă, pentru că DOMNUL l-a chinuit din cauza mulţimii fărădelegilor lui; copiii lui au mers în captivitate înaintea duşmanului.
6 Şi de la fiica Sionului a plecat toată frumuseţea ei; prinţii ei au devenit ca cerbii, care nu găsesc păşune, şi au fugit fără putere înaintea urmăritorului.
7 Ierusalimul şi-a amintit în zilele chinuirii lui şi a nenorocirilor lui, de toate lucrurile lui plăcute, pe care le-a avut în zilele din vechime, când poporul lui a căzut în mâna duşmanului şi nimeni nu l-a ajutat; potrivnicii l-au văzut şi i-au batjocorit sabatele.
8 Ierusalimul a păcătuit greu, de aceea el este îndepărtat; toţi care l-au onorat îl dispreţuiesc, pentru că i-au văzut goliciunea; da, el suspină şi se întoarce cu spatele.
9 Murdăria lui este în poalele lui; nu şi-a amintit de sfârşitul lui; de aceea s-a coborât minunat; nu avea mângâietor. DOAMNE, priveşte nenorocirea mea, pentru că duşmanul s-a înălţat pe sine însuşi.
10 Potrivnicul şi-a întins mâna peste toate lucrurile lui plăcute, pentru că el a văzut că păgânii au intrat în sanctuarul său, despre care tu ai poruncit ca ei să nu intre în adunarea ta.
11 Tot poporul lui suspină, ei caută pâine; şi-au dat lucrurile lor plăcute pentru hrană, pentru a-şi uşura sufletul; vezi, DOAMNE şi ia aminte, pentru că eu am devenit nemernic.
12 Nu este aceasta nimic pentru voi, toţi care treceţi? Priviţi şi vedeţi dacă este vreo întristare ca întristarea mea, care îmi este făcută, cu care DOMNUL m-a chinuit în ziua mâniei sale înverşunate.
13 El a trimis, din înălţime, foc în oasele mele şi acesta le-a învins; a întins o plasă picioarelor mele, m-a întors înapoi; m-a pustiit şi m-a făcut de leşin toată ziua.
14 Jugul fărădelegilor mele este legat de mâna sa; ei sunt împletiţi şi s-au urcat pe gâtul meu; el a făcut puterea mea să cadă, DOMNUL m-a dat în mâinile lor, din care eu nu sunt în stare să mă ridic.
15 DOMNUL a călcat în picioare pe toţi vitejii mei în mijlocul meu; a chemat o adunare împotriva mea pentru a zdrobi pe tinerii mei; DOMNUL a călcat în picioare pe fecioară, pe fiica lui Iuda, ca într-un teasc.
16 Pentru acestea plâng eu; ochiul meu, ochiul meu izvorăşte lacrimi, pentru că mângâietorul, care ar trebui să îmi uşureze sufletul, este departe de mine; copiii mei sunt pustiiţi pentru că duşmanul a învins.
17 Sionul îşi întinde mâinile şi nu este nimeni să îl mângâie; DOMNUL a poruncit referitor la Iacob, că potrivnicii lui să fie de jur împrejurul lui; Ierusalimul este, printre ei, ca o femeie în timpul menstruaţiei.
18 DOMNUL este drept, pentru că eu m-am răzvrătit împotriva poruncii lui; auziţi, vă rog, toate popoarele şi priviţi întristarea mea; fecioarele mele şi tinerii mei au mers în captivitate.
19 Eu am chemat pe iubiţii mei, dar ei m-au înşelat; preoţii mei şi bătrânii mei şi-au dat duhul în cetate, în timp ce îşi căutau hrana pentru a-şi uşura sufletele.
20 Priveşte, DOAMNE, pentru că sunt în strâmtorare; adâncurile mele sunt tulburate; inima mea este întoarsă înăuntrul meu, pentru că eu m-am răzvrătit greu; afară, sabia mă văduveşte, acasă este ca moartea.
21 Ei m-au auzit că suspin; nu este nimeni să mă mângâie; toţi duşmanii mei au auzit de tulburarea mea; ei se veselesc că ai făcut aceasta; tu vei aduce ziua pe care ai chemat-o şi ei vor fi asemenea mie.
22 Să ajungă înaintea ta toată stricăciunea lor; şi fă-le precum mi-ai făcut mie pentru toate fărădelegile mele, pentru că suspinele mele sunt multe şi inima mea este leşinată.
1 Cum a acoperit DOMNUL pe fiica Sionului cu un nor în mânia sa şi a aruncat din cer pe pământ frumuseţea lui Israel şi nu şi-a amintit de sprijinul piciorului său în ziua mâniei sale!
2 DOMNUL a înghiţit toate locuinţele lui Iacob şi nu a cruţat; el a dărâmat în furia sa întăriturile fiicei lui Iuda; le-a doborât la pământ; a pângărit împărăţia şi pe prinţii ei.
3 A retezat în mânia lui înverşunată întregul corn al lui Israel; şi-a tras înapoi mâna lui dreaptă dinaintea duşmanului şi a ars împotriva lui Iacob ca foc încins, care mistuie de jur împrejur.
4 El şi-a încordat arcul ca un duşman; a stat în picioare cu dreapta lui ca un potrivnic şi a ucis tot ce era plăcut ochiului în tabernacolul fiicei Sionului; şi-a turnat furia ca pe un foc.
5 DOMNUL a fost precum un duşman; el a înghiţit pe Israel, i-a înghiţit toate palatele; i-a distrus întăriturile şi a înmulţit jelirea şi plângerea în fiica lui Iuda.
6 Şi a luat cu violenţă tabernacolul său, precum ar fi fost o grădină; a distrus locurile lui de adunare; DOMNUL a făcut ca sărbătorile solemne şi sabatele să fie uitate în Sion şi a dispreţuit, în indignarea mâniei sale, pe împărat şi pe preot.
7 DOMNUL a lepădat altarul său, el a detestat sanctuarul său; a dat în mâna duşmanului zidurile palatelor sale; ei au făcut zgomot în casa DOMNULUI, ca în ziua unei sărbători solemne.
8 DOMNUL a plănuit să distrugă zidul fiicei Sionului; el a întins o coardă de măsurat, nu şi-a tras mâna lui de la distrugere; de aceea a făcut parapetul şi zidul să plângă; acestea au lâncezit împreună.
9 Porţile ei sunt scufundate în pământ; el i-a distrus şi i-a spart zăvoarele; împăratul ei şi prinţii ei sunt printre neamuri; legea, nu mai este; profeţii ei de asemenea nu găsesc nicio viziune de la DOMNUL.
10 Bătrânii fiicei Sionului şed pe pământ şi păstrează tăcere; ei şi-au aruncat ţărână pe capete; s-au încins cu pânză de sac; fecioarele Ierusalimului îşi pleacă ale lor capete la pământ.
11 Ochii mei se sfârşesc cu lacrimi, adâncurile mele se tulbură, ficatul meu este turnat pe pământ din cauza nimicirii fiicei poporului meu; căci copiii şi sugarii leşină pe străzile cetăţii.
12 Ei spun mamelor lor: Unde sunt grânele şi vinul? când au leşinat asemenea celor răniţi pe străzile cetăţii, când sufletul lor a fost turnat în sânul mamelor lor.
13 Ce lucru să iau ca mărturie pentru tine? Cu ce lucru să te asemăn, fiică a Ierusalimului? Cu ce să te compar, ca să te mângâi, fecioară, fiică a Sionului? Pentru că spărtura ta este mare ca marea: cine te poate vindeca?
14 Profeţii tăi au văzut lucruri deşarte şi nebuneşti pentru tine; şi nu ţi-au descoperit nelegiuirea, pentru a îndepărta captivitatea ta; ci au văzut pentru tine poveri false şi motive de alungare.
15 Toţi cei care trec bat din palme pentru tine, şuieră şi clatină din cap la fiica Ierusalimului, spunând: Aceasta este cetatea pe care oamenii o numeau Desăvârşirea Frumuseţii, Bucuria Întregului Pământ?
16 Toţi duşmanii tăi şi-au deschis gura împotriva ta, şuieră şi scrâşnesc din dinţi; ei spun: Noi am înghiţit-o; într-adevăr aceasta este ziua pe care am aşteptat-o; am găsit-o, am văzut-o.
17 DOMNUL a făcut ceea ce a plănuit; el a împlinit cuvântul său pe care l-a poruncit din zilele din vechime; a dărâmat şi nu a cruţat; şi a făcut ca duşmanul tău să se bucure de tine, a înălţat cornul potrivnicilor tăi.
18 Inima lor a strigat către DOMNUL: Zid al fiicei Sionului, să curgă lacrimi ca un râu, zi şi noapte; să nu îţi dea odihnă, să nu înceteze lumina ochiului tău.
19 Ridică-te, strigă în noapte; la începutul gărzilor toarnă-ţi inima ca apa înaintea feţei Domnului; înalţă-ţi mâinile spre el pentru viaţa copilaşilor tăi, care leşină de foame la capătul fiecărei străzi.
20 Priveşte, DOAMNE, şi ia aminte cui i-ai făcut aceasta. Să-şi mănânce femeile rodul lor şi pe copiii de un lat de palmă? Să fie ucişi preotul şi profetul în sanctuarul Domnului?
21 Tânărul şi bătrânul zac la pământ pe străzi, fecioarele mele şi tinerii mei au căzut prin sabie; tu i-ai ucis în ziua mâniei tale, ai ucis şi nu ai cruţat.
22 Ai chemat ca într-o zi solemnă spaimele mele de jur împrejur, astfel încât în ziua mâniei DOMNULUI nimeni nu a scăpat nici nu a rămas; pe cei pe care i-am înfăşat şi i-am crescut, duşmanul meu i-a mistuit.
1 Eu sunt omul care a văzut necaz prin nuiaua mâniei sale.
2 El m-a condus şi m-a adus în întuneric şi nu în lumină.
3 Într-adevăr, împotriva mea s-a întors el; şi-a întors mâna împotriva mea, toată ziua.
4 El a făcut carnea şi pielea mea să îmbătrânească; mi-a zdrobit oasele.
5 El a ridicat un zid împotriva mea şi m-a încercuit cu fiere şi trudă.
6 El m-a pus în locuri întunecoase, ca pe morţii din vechime.
7 El m-a îngrădit, încât nu pot ieşi; el mi-a îngreunat lanţul.
8 De asemenea şi când plâng şi strig, el îmi opreşte rugăciunea.
9 El mi-a închis căile cu pietre cioplite, mi-a strâmbat cărările.
10 El a fost pentru mine ca un urs la pândă şi ca un leu în locuri tainice.
11 El mi-a abătut căile şi m-a rupt în bucăţi, el m-a pustiit.
12 El şi-a încordat arcul şi m-a pus ca o ţintă pentru săgeată.
13 El a făcut ca săgeţile tolbei lui să intre în rărunchii mei.
14 Am fost de râs pentru tot poporul meu şi cântecul lor toată ziua.
15 El m-a umplut cu amărăciuni, m-a îmbătat cu pelin.
16 De asemenea mi-a zdrobit dinţii cu pietriş, m-a acoperit cu cenuşă.
17 Şi mi-ai alungat sufletul departe de pace, am uitat prosperitatea.
18 Şi am spus: Tăria mea şi speranţa mea din DOMNUL, au pierit,
19 Amintindu-mi de necazul meu şi de nenorocirea mea, de pelin şi de fiere.
20 Sufletul meu şi le aminteşte încă şi este umilit în mine.
21 De aceasta îmi amintesc, de aceea am speranţă.
22 Datorită milelor DOMNULUI nu suntem mistuiţi, fiindcă mângâierile lui nu se sfârşesc.
23 Ele sunt noi în fiecare dimineaţă; mare este credincioşia ta.
24 DOMNUL este partea mea, spune sufletul meu; de aceea voi spera în el.
25 DOMNUL este bun cu cei care îl aşteaptă, cu sufletul care îl caută.
26 Este bine ca omul deopotrivă să spere şi să aştepte în tăcere salvarea DOMNULUI.
27 Este bine pentru om să poarte jugul în tinereţea sa.
28 El şade singur şi tace, deoarece şi l-a pus asupra lui.
29 Îşi pune gura în ţărână; dacă astfel poate fi speranţă.
30 El îşi dă obrazul celui care îl loveşte; este îndestulat cu ocară.
31 Fiindcă DOMNUL nu va lepăda pentru totdeauna;
32 Dar deşi întristează, totuşi va avea mângâiere după mulţimea îndurărilor sale.
33 Pentru că el nu îşi pune inima să chinuiască, nici nu mâhneşte pe copiii oamenilor.
34 Zdrobirea sub picioare a tuturor prizonierilor pământului,
35 Abaterea dreptului unui om înaintea feţei celui Preaînalt,
36 Domnul nu aprobă a răsturna pe om în cauza lui.
37 Cine este cel ce spune şi se împlineşte, când Domnul nu porunceşte aceasta?
38 Nu din gura celui Preaînalt ies răul şi binele?
39 Pentru ce să se plângă un om care trăieşte, un om pentru pedepsirea păcatelor lui?
40 Să ne cercetăm şi să ne încercăm căile noastre şi să ne întoarcem la DOMNUL.
41 Să ne înălţăm inima cu mâinile noastre spre Dumnezeu în ceruri.
42 Noi am încălcat legea şi ne-am răzvrătit; tu nu ai iertat.
43 Tu ai acoperit cu mânie şi ne-ai persecutat; ai ucis, nu ai cruţat.
44 Te-ai acoperit cu un nor, ca rugăciunea noastră să nu străbată la tine.
45 Ne-ai făcut precum gunoiul şi mizeria în mijlocul poporului.
46 Toţi duşmanii noştri şi-au deschis gurile împotriva noastră.
47 Frica şi cursa au venit peste noi, pustiirea şi distrugerea.
48 Ochiului meu îi curg râuri de apă din cauza nimicirii fiicei poporului meu.
49 Ochiul meu toarnă şi nu încetează, fără oprire,
50 Până când DOMNUL va privi în jos şi va vedea din cer.
51 Ochiul meu îmi influenţează inima datorită tuturor fiicelor cetăţii mele.
52 Duşmanii mei m-au urmărit aprig, fără motiv, ca pe o pasăre.
53 Mi-au stârpit viaţa în groapă şi au aruncat o piatră peste mine.
54 Apele au curs peste capul meu; atunci am spus: Sunt stârpit.
55 Am chemat numele tău, DOAMNE, din groapa cea adâncă.
56 Tu mi-ai auzit vocea; nu îţi ascunde urechea la suflarea mea, la strigătul meu.
57 Tu te-ai apropiat în ziua când eu te-am chemat; ai spus: Nu te teme.
58 Doamne, tu ai pledat în cauzele sufletului meu; mi-ai răscumpărat viaţa.
59 DOAMNE, tu ai văzut răul, ce mi s-a făcut; judecă tu cauza mea.
60 Ai văzut toată răzbunarea lor şi toate închipuirile lor împotriva mea.
61 Ai auzit ocara lor, DOAMNE şi închipuirile lor împotriva mea;
62 Buzele celor care s-au ridicat împotriva mea şi planul lor împotriva mea toată ziua.
63 Priveşte aşezarea lor şi ridicarea lor; eu sunt muzica lor.
64 Întoarce-le o răsplată, DOAMNE, conform cu lucrarea mâinilor lor.
65 Dă-le întristare a inimii, blestemul tău asupra lor.
66 Persecută-i şi nimiceşte-i în mânie de sub cerurile DOMNULUI.
1 Cum s-a întunecat aurul! Cum s-a schimbat aurul cel mai pur! Pietrele sanctuarului sunt turnate la capătul fiecărei străzi.
2 Fiii preţioşi ai Sionului, cântăriţi ca aurul pur, cum sunt ei preţuiţi ca ulcioare de lut, lucrarea mâinilor olarului!
3 Chiar şi monştrii marini îşi scot sânul şi îşi alăptează micuţii; fiica poporului meu a devenit crudă, ca struţii în pustie.
4 Limba copilului sugar se lipeşte de cerul gurii lui, de sete; copiii mici cer pâine şi nimeni nu le-o frânge.
5 Cei hrăniţi cu delicatese sunt pustiiţi pe străzi; cei crescuţi în purpură îmbrăţişează mormane de balegă.
6 Fiindcă pedeapsa nelegiuirii fiicei poporului meu este mai mare decât pedeapsa păcatului Sodomei, care a fost doborâtă ca într-un moment şi mâinile nimănui nu au rămas pe ea.
7 Nazarinenii ei erau mai curaţi decât zăpada, erau mai albi decât laptele, erau mai rumeni la trup decât rubinele, lustru lor era al safirului;
8 Chipul lor este mai negru decât un cărbune; ei nu mai sunt cunoscuţi pe străzi; pielea li se lipeşte de oase, trupul li s-a ofilit, a devenit ca un băţ.
9 Este mai bine de cei ucişi cu sabia decât de cei ucişi cu foamete, pentru că aceştia lâncezesc, străpunşi din lipsă de roade ale câmpului.
10 Mâinile femeilor miloase au fiert pe propriii lor copii; ei au fost mâncarea lor în distrugerea fiicei poporului meu.
11 DOMNUL şi-a împlinit furia; el şi-a turnat mânia lui înverşunată şi a aprins un foc în Sion şi i-a mistuit temeliile.
12 Împăraţii pământului şi toţi locuitorii lumii nu ar fi crezut că potrivnicul şi duşmanul ar putea intra pe porţile Ierusalimului.
13 Din cauza păcatelor profeţilor săi şi a nelegiuirilor preoţilor săi, care au vărsat sângele celor drepţi în mijlocul lui.
14 Ei au rătăcit ca orbii pe străzi, erau întinaţi cu sânge, astfel încât oamenii nu puteau să le atingă hainele.
15 Au strigat către ei: Plecaţi; este necurat; Plecaţi, Plecaţi, nu atingeţi; când au fugit şi au rătăcit, ei au spus printre păgâni: Ei nu vor mai locui temporar acolo.
16 Mânia DOMNULUI i-a despărţit; nu va mai lua aminte la ei; ei nu au uitat la feţele preoţilor, nu au favorizat pe bătrâni.
17 Cât despre noi, ochii noştri lâncezesc după ajutorul nostru zadarnic; în vegherea noastră am vegheat spre o naţiune care nu putea să ne salveze.
18 Ei ne vânează paşii ca să nu putem merge pe străzile noastre; sfârşitul nostru este aproape, zilele noastre sunt împlinite, pentru că sfârşitul nostru a venit.
19 Persecutorii noştri sunt mai iuţi decât acvilele cerului; ei ne-au urmărit pe munţi, ne-au pândit în pustie.
20 Suflarea nărilor noastre, unsul DOMNULUI, a fost prins în gropile lor, despre care spuneam: Sub umbra lui vom trăi printre păgâni.
21 Bucură-te şi veseleşte-te, fiică a Edomului, care locuieşti în ţara Uţ; paharul va trece şi la tine, vei fi beată şi te vei dezgoli.
22 Pedeapsa nelegiuirii tale s-a împlinit, fiică a Sionului; el nu te va mai duce în captivitate; el îţi va cerceta nelegiuirea, fiică a Edomului; el îţi va descoperi păcatele.
1 Aminteşte-ţi, DOAMNE, ce a venit peste noi; ia aminte şi priveşte ocara noastră.
2 Moştenirea noastră s-a întors la străini, casele noastre la necunoscuţi.
3 Noi suntem orfani şi fără tată, mamele noastre sunt ca văduvele.
4 Noi am băut apa noastră pe bani; lemnul nostru ne este vândut nouă.
5 Gâturile noastre sunt sub persecuţie; muncim şi nu avem odihnă.
6 Am dat mâna cu egiptenii şi cu asirienii, ca să ne săturăm cu pâine.
7 Părinţii noştri au păcătuit şi nu mai sunt, iar noi am purtat nelegiuirile lor.
8 Servitori au condus peste noi, nu este nimeni care să ne elibereze din mâna lor.
9 Ne câştigăm pâinea cu riscul vieţilor noastre din cauza sabiei pustiei.
10 Pielea noastră era neagră ca un cuptor din cauza foametei teribile.
11 Ei au necinstit femeile în Sion şi pe fecioarele din cetăţile lui Iuda.
12 Prinţi sunt spânzuraţi prin mâna lor; feţele bătrânilor nu au fost onorate.
13 Ei au luat pe tineri să macine şi copiii au căzut sub lemne.
14 Bătrânii au încetat să mai fie la poartă, tinerii la muzica lor.
15 Bucuria inimii noastre a încetat; dansul nostru este întors în jale.
16 Coroana a căzut de pe capul nostru; vai de noi, pentru că am păcătuit!
17 Fiindcă inima noastră este leşinată; pentru aceste lucruri ochii noştri sunt întunecaţi.
18 Din cauza muntelui Sionului, care este pustiit, vulpile se plimbă pe el.
19 Tu, DOAMNE, rămâi pentru totdeauna; tronul tău din generaţie în generaţie.
20 Pentru ce ne uiţi pentru totdeauna şi ne părăseşti atât de mult timp?
21 Întoarce-ne la tine, DOAMNE şi ne vom întoarce; înnoieşte-ne zilele ca în vechime.
22 Dar tu ne-ai respins pe deplin, te-ai înfuriat tare împotriva noastră.