1 Am alcătuit cea dintâi istorisire, Teofile, despre toate pe care Isus a început, deopotrivă a le face şi a învăţa,
2 Până în ziua în care a fost primit sus, după ce prin Duhul Sfânt a dat porunci apostolilor pe care îi alesese;
3 Cărora, de asemenea, li s-a arătat viu după suferinţa sa, prin multe dovezi infailibile, fiind văzut de ei patruzeci de zile şi vorbind despre lucrurile privind împărăţia lui Dumnezeu;
4 Şi aflându-se împreună cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte promisiunea Tatălui, pe care, a spus el, aţi auzit-o de la mine.
5 Pentru că Ioan într-adevăr a botezat cu apă; dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt nu după multe zile.
6 De aceea, după ce s-au adunat, i-au cerut, spunând: Doamne, în acest timp vei reinstaura împărăţia lui Israel?
7 Iar el le-a spus: Nu este treaba voastră să ştiţi timpurile sau soroacele pe care Tatăl le-a pus în propria sa putere.
8 Ci veţi primi putere după ce Duhul Sfânt va fi venit peste voi; şi îmi veţi fi martori deopotrivă în Ierusalim şi în toată Iudeea şi în Samaria şi până la cea mai îndepărtată parte a pământului.
9 Şi după ce a spus acestea, în timp ce ei se uitau, a fost înălţat; şi un nor l-a luat dinaintea ochilor lor.
10 Şi în timp ce se uitau cu atenţie spre cer, pe când mergea el în sus, atunci iată, doi bărbaţi au stat în picioare lângă ei în haine albe,
11 Şi care au spus: Voi bărbaţi galileeni, de ce staţi în picioare uitându-vă lung la cer? Acest Isus, care este luat de la voi în cer, va veni în acelaşi fel cum l-aţi văzut mergând în cer.
12 Atunci s-au întors în Ierusalim de la muntele numit al Măslinilor, care este aproape de Ierusalim, la o zi de călătorie în sabat.
13 Şi când au intrat, au urcat într-o cameră de sus unde stăteau deopotrivă Petru şi Iacov şi Ioan şi Andrei, Filip şi Toma, Bartolomeu şi Matei, Iacov al lui Alfeu şi Simon Zelotes şi Iuda, fratele lui Iacov.
14 Toţi aceştia, într-un gând, continuau stăruitor în rugăciune şi cereri, împreună cu femeile, şi Maria mama lui Isus, şi cu fraţii lui.
15 Şi în acele zile, Petru s-a sculat în mijlocul discipolilor şi a spus (mulţimea numelor adunate împreună era de aproape o sută douăzeci):
16 Bărbaţi şi fraţi, această scriptură trebuia să se împlinească, pe care Duhul Sfânt prin gura lui David a spus-o dinainte despre Iuda, care a fost călăuză celor ce l-au prins pe Isus.
17 Pentru că el a fost numărat cu noi şi a obţinut parte din acest serviciu.
18 Acesta atunci a cumpărat un câmp cu răsplata nelegiuirii; şi, căzând cu capul înainte, a pleznit în două prin mijloc şi toate măruntaiele i s-au revărsat.
19 Şi a fost cunoscut tuturor locuitorilor din Ierusalim, într-atât încât câmpul acela este numit în limba lor proprie Acheldama, care este tradus, Câmpul sângelui.
20 Fiindcă este scris în cartea Psalmilor: Să îi fie pustie locuinţa şi nimeni să nu locuiască în ea; şi serviciul lui de episcop să îl ia altul.
21 De aceea, dintre aceşti bărbaţi care ne-au însoţit în tot timpul în care Domnul Isus a intrat şi a ieşit printre noi,
22 Începând de la botezul lui Ioan, până la acea zi în care a fost luat de la noi, trebuie ca unul să fie rânduit martor cu noi al învierii sale.
23 Şi au rânduit pe doi, Iosif numit Barsaba, care era supranumit Iustus, şi Matia.
24 Şi s-au rugat şi au spus: Tu Doamne, care cunoşti inimile tuturor, arată-ne pe care dintre aceşti doi l-ai ales,
25 Ca să poată lua parte la acest serviciu şi apostolie din care Iuda prin încălcarea legii a căzut, ca să meargă la propriul său loc.
26 Şi au dat sorţii lor; şi sorţul a căzut pe Matia; şi a fost numărat cu cei unsprezece apostoli.
1 Şi când se împlinea ziua cincizecimii, erau toţi într-un gând la un loc.
2 Şi dintr-o dată a venit un sunet din cer ca al unui vânt vijelios, puternic şi a umplut toată casa unde şedeau ei.
3 Şi le-au apărut limbi despicate ca de foc şi s-au aşezat peste fiecare dintre ei.
4 Şi toţi au fost umpluţi cu Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, cum le dădea Duhul să vorbească clar.
5 Şi erau acolo, locuind în Ierusalim, iudei, bărbaţi pioşi, din fiecare naţiune de sub cer.
6 Şi când aceasta s-a făcut auzită departe, mulţimea s-a adunat şi era confuză, pentru că fiecare om îi auzea vorbind în propria lui limbă.
7 Şi toţi erau uimiţi şi se minunau, spunându-şi unii altora: Iată, nu sunt toţi aceştia care vorbesc galileeni?
8 Şi cum îi auzim noi, fiecare în propria noastră limbă, în care am fost născuţi?
9 Parţi şi mezi şi elamiţi şi locuitori din Mesopotamia şi Iudeea şi Capadochia, Pontus şi Asia,
10 Şi de asemenea Frigia şi Pamfilia, Egipt şi părţile Libiei înspre Cirene şi străini din Roma, iudei şi prozeliţi,
11 Cretani şi arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrările minunate ale lui Dumnezeu.
12 Şi toţi erau uimiţi şi nedumeriţi, spunându-şi unii altora: Ce înseamnă aceasta?
13 Iar alţii, bătându-şi joc, spuneau: Sunt plini de vin nou.
14 Dar Petru, stând în picioare cu cei unsprezece, şi-a înălţat vocea şi le-a spus: Voi bărbaţi din Iudeea şi toţi care locuiţi la Ierusalim, fie-vă cunoscută aceasta şi ascultaţi cuvintele mele:
15 Fiindcă aceştia nu sunt beţi, cum presupuneţi voi, fiindcă este ora a treia a zilei.
16 Ci aceasta este ceea ce a fost spus prin profetul Ioel:
17 Şi se va întâmpla în zilele de pe urmă, spune Dumnezeu: Voi turna din Duhul meu peste toată făptura; şi fiii voştri şi fiicele voastre vor profeţi şi tinerii voştri vor vedea viziuni şi bătrânii voştri vor visa visuri;
18 Şi de asemenea peste robii mei şi peste roabele mele voi turna în acele zile din Duhul meu; şi vor profeţi;
19 Şi voi arăta minuni în cer deasupra şi semne în pământ dedesubt; sânge şi foc şi negură de fum;
20 Soarele va fi transformat în întuneric şi luna în sânge, înainte să vină ziua aceea mare şi însemnată a Domnului.
21 Şi se va întâmpla că oricine va chema numele Domnului va fi salvat.
22 Voi bărbaţi din Israel, ascultaţi aceste cuvinte: Isus din Nazaret, bărbat adeverit de Dumnezeu printre voi prin miracole şi minuni şi semne, pe care Dumnezeu le-a făcut prin el în mijlocul vostru, precum voi înşivă ştiţi;
23 Pe el, fiind dat prin sfatul hotărât şi cunoaşterea dinainte a lui Dumnezeu, voi l-aţi prins şi prin mâini nelegiuite l-aţi crucificat şi ucis;
24 El pe care Dumnezeu l-a înviat, dezlegându-i durerile morţii, pentru că nu era posibil ca el să fie ţinut de ea.
25 Fiindcă David vorbeşte despre el: Eu dinainte l-am văzut pe Domnul întotdeauna înaintea feţei mele, fiindcă el este la dreapta mea, ca să nu fiu clătinat;
26 Din această cauză mi s-a bucurat inima şi limba mi s-a veselit; peste acestea şi carnea mea se va odihni în speranţă;
27 Pentru că nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu îl vei da pe Sfântul tău să vadă putrezirea.
28 Tu mi-ai făcut cunoscute căile vieţii; mă vei umple de bucurie cu înfăţişarea ta.
29 Bărbaţi şi fraţi, lăsaţi-mă să vă vorbesc pe faţă despre patriarhul David, că el este deopotrivă mort şi îngropat şi mormântul lui este cu noi până în această zi.
30 De aceea, fiind profet şi ştiind că Dumnezeu i-a jurat cu jurământ, că din rodul coapselor sale, conform cărnii, îl va ridica pe Cristos să şadă pe tronul său;
31 El, prevăzând, a vorbit despre învierea lui Cristos, că sufletul lui nu a fost lăsat în iad, nici carnea lui nu a văzut putrezirea.
32 Pe acest Isus l-a înviat Dumnezeu, pentru care noi toţi suntem martori.
33 De aceea fiind înălţat prin mâna dreaptă a lui Dumnezeu şi primind de la Tatăl promisiunea Duhului Sfânt, a revărsat aceasta ce vedeţi şi auziţi voi acum.
34 Fiindcă David nu s-a urcat la ceruri; dar el însuşi spune: DOMNUL a spus Domnului meu: Şezi la dreapta mea,
35 Până îi voi face pe duşmanii tăi sprijinul piciorului tău.
36 De aceea toată casa lui Israel să ştie cu siguranţă, că Dumnezeu l-a făcut pe acest Isus pe care voi l-aţi crucificat, deopotrivă Domn şi Cristos.
37 Şi când au auzit, au fost străpunşi în inimile lor şi i-au spus lui Petru şi celorlalţi apostoli: Bărbaţi şi fraţi, ce să facem?
38 Iar Petru le-a spus: Pocăiţi-vă şi fiecare dintre voi să fie botezat în numele lui Isus Cristos pentru iertarea păcatelor, şi veţi primi darul Duhului Sfânt.
39 Fiindcă a voastră este promisiunea şi a copiilor voştri şi a tuturor care sunt departe, atâţia câţi Domnul Dumnezeul nostru va chema.
40 Şi cu multe alte cuvinte le-a adeverit şi i-a îndemnat, spunând: Salvaţi-vă din această generaţie perversă.
41 Atunci cei ce au primit cu bucurie cuvântul lui au fost botezaţi; şi în aceeaşi zi le-au fost adăugate aproape trei mii de suflete.
42 Şi continuau stăruitor în doctrina apostolilor şi în părtăşie şi în frângerea pâinii şi în rugăciuni.
43 Şi frică a venit peste fiecare suflet; şi multe minuni şi semne au fost făcute prin apostoli.
44 Şi toţi care au crezut erau în acelaşi loc şi aveau toate lucrurile în comun;
45 Şi îşi vindeau proprietăţile şi bunurile şi le împărţeau tuturor, aşa cum avea fiecare nevoie.
46 Şi, continuând în fiecare zi într-un gând în templu şi frângând pâine din casă în casă, îşi mâncau mâncarea cu veselie şi simplitate a inimii,
47 Lăudând pe Dumnezeu şi având favoare înaintea întregului popor. Şi Domnul îi adăuga bisericii în fiecare zi pe cei ce erau salvaţi.
1 Şi Petru şi Ioan s-au urcat împreună la templu la ora rugăciunii, a noua.
2 Şi un anumit bărbat, olog din pântecele mamei lui, pe care îl puneau în fiecare zi la poarta templului, care se cheamă Frumoasă, era adus să ceară milostenii de la cei care intrau în templu;
3 Acesta, văzându-i pe Petru şi Ioan aproape să intre în templu, le-a cerut milostenie.
4 Şi Petru, uitându-se cu atenţie la el, împreună cu Ioan, a spus: Uită-te la noi.
5 Iar el s-a uitat atent la ei, aşteptând să primească ceva de la ei.
6 Atunci Petru a spus: Argint şi aur eu nu am; dar ceea ce am îţi dau; în numele lui Isus Cristos din Nazaret, ridică-te şi umblă.
7 Şi l-a luat de mâna dreaptă şi l-a ridicat; şi îndată picioarele lui şi încheieturile gleznelor s-au întărit.
8 Şi, sărind, a stat pe picioare şi a umblat şi a intrat în templu cu ei, umblând şi sărind şi lăudând pe Dumnezeu.
9 Şi toţi oamenii l-au văzut umblând şi lăudând pe Dumnezeu;
10 Şi l-au recunoscut că era cel care şedea pentru milostenii la poarta Frumoasă a templului; şi au fost umpluţi de mirare şi uimire la ceea ce i s-a întâmplat.
11 Şi pe când ologul care fusese vindecat se ţinea de Petru şi Ioan, tot poporul alerga împreună la ei în porticul numit al lui Solomon, minunându-se tare.
12 Şi când a văzut Petru, a răspuns poporului: Bărbaţi israeliţi, de ce vă minunaţi de aceasta? Sau de ce priviţi cu atenţie la noi, ca şi cum prin propria noastră putere sau sfinţenie l-am făcut să umble?
13 Dumnezeul lui Avraam şi al lui Isaac şi al lui Iacob, Dumnezeul părinţilor noştri, l-a glorificat pe Fiul său Isus; pe care voi l-aţi trădat şi l-aţi negat în prezenţa lui Pilat, când el era hotărât să îi dea drumul.
14 Dar voi l-aţi negat pe Cel Sfânt şi Drept şi aţi dorit să vă fie dat un ucigaş;
15 Şi l-aţi ucis pe Prinţul vieţii, pe care Dumnezeu l-a înviat dintre morţi; pentru care noi suntem martori.
16 Şi prin credinţa în numele lui, numele lui l-a întărit pe acest om, pe care îl vedeţi şi îl cunoaşteţi; chiar credinţa care este prin el i-a dat această sănătate deplină în prezenţa voastră a tuturor.
17 Şi acum, fraţilor, ştiu că prin ignoranţă aţi practicat acestea, precum şi conducătorii voştri.
18 Dar lucrurile acelea, pe care Dumnezeu le-a arătat dinainte prin gura tuturor profeţilor săi, că Cristos va suferi, le-a împlinit aşa.
19 De aceea pocăiţi-vă şi întoarceţi-vă, ca păcatele voastre să fie şterse când vor veni timpurile de înviorare din prezenţa Domnului;
20 Şi el îl va trimite pe cel dinainte predicat vouă, pe Isus Cristos;
21 Pe care cerul trebuie să îl primească până la timpurile restituirii tuturor lucrurilor, pe care Dumnezeu le-a spus prin gura tuturor sfinţilor săi profeţi de când a început lumea.
22 Fiindcă Moise într-adevăr spunea părinţilor: Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica un profet dintre fraţii voştri, asemenea mie; pe el să îl ascultaţi în toate, orice vă va spune.
23 Şi se va întâmpla, că fiecare suflet care nu îl va asculta pe acel profet, va fi nimicit din popor.
24 Da şi toţi profeţii, de la Samuel şi cei care au urmat, toţi câţi au vorbit, tot aşa au prezis despre aceste zile.
25 Voi sunteţi copiii profeţilor şi ai legământului pe care Dumnezeu l-a făcut cu părinţii noştri, spunând lui Avraam: Şi în sămânţa ta vor fi binecuvântate toate familiile pământului.
26 Mai întâi, înviind pe Fiul său Isus, Dumnezeu l-a trimis la voi să vă binecuvânteze, în întoarcerea fiecăruia dintre voi de la nelegiuirile sale.
1 Şi pe când vorbeau ei poporului, preoţii şi căpetenia templului şi saducheii au venit peste ei,
2 Fiind mâhniţi că ei învăţau poporul şi predicau prin Isus învierea dintre morţi.
3 Şi au pus mâinile pe ei şi i-au închis până a doua zi; fiindcă era deja seară.
4 Dar mulţi dintre cei ce au auzit cuvântul au crezut; şi numărul bărbaţilor era aproape cinci mii.
5 Şi s-a întâmplat că a doua zi, conducătorii lor şi bătrânii şi scribii,
6 Şi Ana, înaltul preot, şi Caiafa şi Ioan şi Alexandru şi atâţia câţi erau din rudenia înaltului preot, s-au adunat împreună la Ierusalim.
7 Şi după ce i-au pus în mijloc, au întrebat: În ce putere, sau în numele cui aţi făcut aceasta?
8 Atunci Petru, umplut cu Duhul Sfânt, le-a spus: Voi conducători ai poporului şi bătrâni ai Israelului,
9 Dacă suntem cercetaţi astăzi pentru fapta bună făcută omului neputincios, cum a fost el făcut sănătos;
10 Să vă fie cunoscut vouă tuturor şi întregului popor al lui Israel că, în numele lui Isus Cristos din Nazaret, pe care voi l-aţi crucificat, pe care Dumnezeu l-a înviat dintre morţi, prin el omul acesta stă în picioare înaintea voastră sănătos.
11 Aceasta este piatra care a fost făcută de nimic de voi constructorii, care a devenit capul colţului temeliei.
12 Nici nu este salvare în nimeni altul; fiindcă nu este niciun alt nume sub cer, dat printre oameni, prin care trebuie să fim salvaţi.
13 Şi, când au văzut cutezanţa lui Petru şi Ioan şi au înţeles că erau oameni fără carte şi needucaţi, s-au minunat; şi i-au recunoscut că fuseseră cu Isus.
14 Şi, privind pe omul care fusese vindecat, stând în picioare cu ei, nu puteau spune nimic împotrivă.
15 Dar după ce le-au poruncit să iasă afară din consiliu, s-au sfătuit între ei,
16 Spunând: Ce vom face acestor oameni? Pentru că într-adevăr, prin ei, s-a făcut un mare miracol cunoscut tuturor locuitorilor din Ierusalim; şi nu îl putem nega.
17 Dar ca nu cumva să se răspândească mai departe printre oameni, să îi ameninţăm cu severitate, ca să nu mai vorbească în numele acesta niciunui om.
18 Şi i-au chemat şi le-au poruncit să nu vorbească deloc, nici să nu înveţe în numele lui Isus.
19 Dar Petru şi Ioan au răspuns şi le-au zis: Judecaţi voi dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să vă dăm ascultare vouă mai mult decât lui Dumnezeu.
20 Fiindcă noi nu putem să nu vorbim lucrurile pe care le-am văzut şi le-am auzit.
21 Şi după ce i-au mai ameninţat, i-au lăsat să plece, negăsind nimic cum să îi pedepsească, din cauza poporului, pentru că toţi îl glorificau pe Dumnezeu pentru cele făcute.
22 Fiindcă omul asupra căruia s-a făcut acest miracol al vindecării avea peste patruzeci de ani.
23 Şi după ce li s-a dat drumul, au mers la ai lor şi au povestit tot ce le-au spus preoţii de seamă şi bătrânii.
24 Şi când au auzit şi-au ridicat vocea către Dumnezeu într-un singur gând şi spuneau: Doamne, tu eşti Dumnezeu, care ai făcut cerul şi pământul şi marea şi tot ce este în ele;
25 Tu care ai spus prin gura servitorului tău David: Pentru ce s-au înfuriat păgânii şi popoarele îşi închipuie deşertăciuni?
26 Împăraţii pământului s-au ridicat în picioare şi conducătorii s-au adunat împreună împotriva Domnului şi împotriva Cristosului său.
27 Căci cu adevărat, împotriva sfântului tău copil Isus, pe care l-ai uns, s-au adunat împreună deopotrivă Irod şi Pontius Pilat cu neamurile şi poporul lui Israel,
28 Pentru a face atâtea câte mâna ta şi sfatul tău au hotărât înainte să fie făcute.
29 Şi acum, Doamne, priveşte ameninţările lor; şi dă servitorilor tăi să vorbească cuvântul tău cu toată cutezanţa,
30 Ca prin întinderea mâinii tale să vindeci; şi semne şi minuni să fie făcute prin numele Sfântului tău copil Isus.
31 Şi după ce s-au rugat, locul în care s-au adunat împreună s-a clătinat; şi ei toţi au fost umpluţi cu Duhul Sfânt şi vorbeau cuvântul lui Dumnezeu cu cutezanţă.
32 Şi mulţimea celor care au crezut erau într-o singură inimă şi într-un suflet; şi niciunul nu spunea despre cele ce le avea că erau ale lui; ci le aveau toate în comun.
33 Şi cu mare putere apostolii dădeau mărturie despre învierea Domnului Isus; şi mare har era peste ei toţi.
34 Fiindcă nu era niciunul între ei care să ducă lipsă; căci câţi erau proprietari de pământuri sau case, le vindeau şi aduceau preţurile lucrurilor vândute.
35 Şi le puneau jos, la picioarele apostolilor; şi împărţirea se făcea fiecărui om după cum avea nevoie.
36 Şi Iose, care a fost supranumit de apostoli Barnaba, (care este, fiind tradus, Fiul mângâierii,) un levit din ţara Ciprului,
37 Având pământul lui, l-a vândut şi a adus banii şi i-a pus la picioarele apostolilor.
1 Dar un anumit bărbat, numit Anania, cu soţia lui, Safira, au vândut o proprietate,
2 Şi a păstrat din preţ, soţia lui ştiind şi ea în ascuns; şi au adus o anumită parte şi au pus-o la picioarele apostolilor.
3 Dar Petru a spus: Anania, de ce ţi-a umplut Satan inima să îl minţi pe Duhul Sfânt şi să păstrezi din preţul pământului?
4 Cât timp îţi rămânea, nu rămânea al tău? Şi după ce a fost vândut, nu a fost în propria ta putere? De ce ai conceput lucrul acesta în inima ta? Nu pe oameni ai minţit, ci pe Dumnezeu.
5 Iar Anania, auzind aceste cuvinte, a căzut jos şi şi-a dat duhul; şi mare frică a venit peste cei ce au auzit acestea.
6 Şi tinerii s-au sculat, l-au învelit şi l-au dus afară şi l-au îngropat.
7 Şi s-a întâmplat, cam la trei ore după aceea, că a intrat soţia lui, neştiind ce s-a făcut.
8 Iar Petru i-a răspuns: Spune-mi dacă cu atât aţi vândut pământul? Iar ea a spus: Da, cu atât.
9 Atunci Petru i-a spus: Cum de v-aţi înţeles voi împreună să îl ispitiţi pe Duhul Domnului? Iată, picioarele celor care l-au îngropat pe soţul tău sunt la uşă şi te vor duce afară.
10 Atunci, îndată a căzut jos la picioarele lui şi şi-a dat duhul; şi tinerii au intrat şi au găsit-o moartă şi ducând-o afară, au îngropat-o lângă soţul ei.
11 Şi mare frică a venit peste toată biserica şi peste toţi câţi au auzit acestea.
12 Şi prin mâinile apostolilor s-au făcut multe semne şi minuni în popor; (şi toţi erau cu un gând în porticul lui Solomon.
13 Dar dintre ceilalţi nu cuteza niciun om să li se alăture; dar poporul îi preamărea.
14 Şi tot mai mulţi credincioşi erau adăugaţi Domnului, mulţimi deopotrivă de bărbaţi şi femei).
15 Într-atât de mult încât duceau afară în străzi pe bolnavi şi îi puneau pe paturi şi pe saltele, ca măcar umbra lui Petru, trecând pe acolo, să îi poată învălui pe unii din ei.
16 Şi a venit de asemenea o mulţime din cetăţile din jur la Ierusalim, aducându-i bolnavi şi pe cei care erau chinuiţi de duhuri necurate; şi au fost vindecaţi toţi.
17 Atunci înaltul preot s-a sculat şi toţi cei împreună cu el, (aceştia fiind partida saducheilor) şi au fost umpluţi de indignare;
18 Şi şi-au pus mâinile pe apostoli şi i-au pus în închisoarea comună.
19 Dar îngerul Domnului, în timpul nopţii, a deschis uşile închisorii şi i-a condus afară şi a spus:
20 Duceţi-vă, staţi în picioare şi vorbiţi poporului în templu toate cuvintele vieţii acesteia.
21 Şi, când au auzit, au intrat în templu devreme dimineaţa şi îi învăţau. Dar înaltul preot şi cei cu el, au venit şi au convocat consiliul şi întreg sfatul bătrânilor copiilor lui Israel şi au trimis la închisoare să îi aducă.
22 Şi când ofiţerii au venit şi nu i-au găsit în închisoare, s-au întors şi au povestit,
23 Spunând: Într-adevăr, am găsit închisoarea închisă cu toate în siguranţă şi paznicii stând afară în faţa uşilor; dar când am deschis, nu am găsit pe nimeni înăuntru.
24 Şi când înaltul preot şi căpetenia templului şi preoţii de seamă au auzit aceste cuvinte, erau nedumeriţi referitor la ei până unde se va ajunge cu aceasta.
25 Atunci a venit unul şi le-a povestit, spunând: Iată, bărbaţii pe care i-aţi pus în închisoare stau în picioare în templu şi învaţă poporul.
26 Atunci s-a dus căpetenia împreună cu ofiţerii şi i-au adus fără violenţă fiindcă se temeau de popor, ca nu cumva să fie împroşcaţi cu pietre.
27 Şi după ce i-au adus, i-au aşezat în faţa consiliului; şi înaltul preot i-a întrebat,
28 Spunând: Nu v-am poruncit noi cu tărie să nu îi învăţaţi în numele acesta? Şi iată, aţi umplut Ierusalimul cu doctrina voastră şi vreţi să aduceţi sângele acestui om peste noi.
29 Atunci Petru şi apostolii au răspuns şi au zis: Trebuie să ascultăm de Dumnezeu mai degrabă decât de oameni.
30 Dumnezeul părinţilor noştri l-a înviat pe Isus, pe care l-aţi ucis, atârnându-l pe lemn.
31 Pe el l-a înălţat Dumnezeu cu dreapta sa pentru a fi Prinţ şi Salvator, pentru a da pocăinţă lui Israel şi iertarea păcatelor.
32 Şi noi suntem martorii lui despre aceste lucruri; şi la fel este Duhul Sfânt, pe care l-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de el.
33 Când au auzit, îi tăia la inimă şi s-au sfătuit să îi ucidă.
34 Atunci s-a sculat unul în consiliu, un fariseu, numit Gamaliel, un învăţător al legii, onorat printre toţi oamenii şi a poruncit să îi scoată puţin afară pe apostoli.
35 Şi le-a spus: Voi bărbaţi ai Israelului, aveţi grijă la voi înşivă ce vreţi să faceţi în legătură cu aceşti oameni.
36 Fiindcă înainte de aceste zile s-a sculat Teuda, lăudându-se a fi cineva, la care s-au unit un număr de bărbaţi, aproape patru sute. Acesta a fost ucis, şi toţi câţi ascultau de el, au fost împrăştiaţi şi făcuţi de nimic.
37 După acesta s-a sculat Iuda din Galileea, în zilele impozitării, şi a atras mult popor după el; şi el a pierit; şi toţi câţi ascultau de el au fost risipiţi.
38 Şi acum vă spun: Depărtaţi-vă de aceşti oameni şi lăsaţi-i în pace, pentru că dacă acest sfat sau această lucrare este de la oameni, va fi nimicită.
39 Dar dacă este din Dumnezeu, nu sunteţi în stare să o doborâţi; ca nu cumva, să vă aflaţi luptând chiar împotriva lui Dumnezeu.
40 Şi au fost de acord cu el; şi după ce i-au chemat pe apostoli şi i-au bătut, le-au poruncit să nu vorbească în numele lui Isus; şi le-au dat drumul.
41 Şi au plecat atunci din faţa consiliului, bucurându-se că au fost socotiţi demni să îndure ruşine pentru numele lui.
42 Şi în fiecare zi, în templu şi în fiecare casă, nu, nu încetau să îi înveţe şi să îl predice pe Isus Cristos.
1 Şi în acele zile, înmulţindu-se numărul discipolilor, s-a ridicat o cârtire a grecilor împotriva evreilor, pentru că văduvele lor erau neglijate în servirea zilnică.
2 Atunci, cei doisprezece au chemat la ei mulţimea discipolilor şi au spus: Nu se cuvine ca noi să părăsim cuvântul lui Dumnezeu şi să servim la mese.
3 De aceea fraţilor, alegeţi dintre voi şapte bărbaţi cu o mărturie bună, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune, pe care noi să îi punem peste această nevoie.
4 Iar pe noi ne vom da necontenit rugăciunii şi servirii cuvântului.
5 Şi cuvântul a plăcut înaintea întregii mulţimi; şi l-au ales pe Ştefan, un bărbat plin de credinţă şi de Duhul Sfânt, şi pe Filip şi Procor şi Nicanor şi Timon şi Parmena şi Nicolae, un prozelit din Antiohia,
6 Pe care i-au adus înaintea apostolilor; şi după ce s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei.
7 Şi cuvântul lui Dumnezeu a crescut; şi numărul discipolilor s-a înmulţit mult în Ierusalim; şi o mare mulţime de preoţi au fost ascultători faţă de credinţă.
8 Şi Ştefan, plin de credinţă şi putere, făcea mari minuni şi miracole în popor.
9 Atunci s-au sculat unii din sinagoga care este numită a libertinilor, şi cirenieni şi alexandrini şi dintre cei din Cilicia şi din Asia, dezbătând cu Ştefan.
10 Şi nu au fost în stare să se împotrivească înţelepciunii şi duhului prin care vorbea.
11 Atunci au mituit bărbaţi, care au spus: L-am auzit vorbind cuvinte blasfematoare împotriva lui Moise şi a lui Dumnezeu.
12 Şi au întărâtat poporul şi pe bătrâni şi pe scribi; şi au venit peste el şi l-au prins şi l-au dus la consiliu,
13 Şi au pus martori falşi, care spuneau: Acest om nu încetează să vorbească cuvinte blasfematoare împotriva acestui loc sfânt şi a legii;
14 Fiindcă l-am auzit spunând că acest Isus din Nazaret va distruge locul acesta şi va schimba obiceiurile pe care ni le-a dat Moise.
15 Şi toţi care şedeau în consiliu, uitându-se cu atenţie la el, vedeau faţa lui ca faţa unui înger.
1 Atunci înaltul preot a spus: Aşa stau lucrurile?
2 Iar el a spus: Bărbaţi, fraţi şi părinţi, daţi ascultare! Dumnezeul gloriei a apărut tatălui nostru Avraam, când era în Mesopotamia, înainte să locuiască el în Haran,
3 Şi i-a spus: Ieşi din ţara ta şi din rudenia ta, şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta.
4 Atunci, ieşind din ţara caldeilor, a locuit în Haran; şi de acolo, când tatăl lui a murit, l-a strămutat în această ţară, în care locuiţi voi acum.
5 Dar nu i-a dat moştenire în ea, nici cât să îşi pună piciorul jos; totuşi a promis că i-o va da lui ca stăpânire şi seminţei lui după el, pe când el încă nu avea copil.
6 Şi astfel Dumnezeu a spus că sămânţa lui va locui temporar într-o ţară străină, şi că aceia o vor aduce în robie şi se vor purta rău cu ea patru sute de ani.
7 Şi pe naţiunea căreia îi vor fi ei în robie, eu o voi judeca, a spus Dumnezeu; şi după aceea vor ieşi şi îmi vor servi în acest loc.
8 Şi i-a dat legământul circumciziei; şi aşa a născut pe Isaac şi l-a circumcis în a opta zi; şi Isaac a născut pe Iacob; şi Iacob pe cei doisprezece patriarhi.
9 Şi patriarhii, împinşi de invidie, l-au vândut pe Iosif în Egipt; dar Dumnezeu era cu el.
10 Şi l-a eliberat din toate nenorocirile lui şi i-a dat favoare şi înţelepciune înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului; şi l-a făcut guvernator peste Egipt şi peste toată casa lui.
11 Şi peste toată ţara Egiptului şi a Canaanului a venit o mare secetă şi mare nenorocire; şi părinţii noştri nu găseau mâncare.
12 Dar când Iacob a auzit că în Egipt era grâu, i-a trimis întâi pe părinţii noştri.
13 Şi la a doua venire, Iosif s-a făcut cunoscut fraţilor săi; şi rudenia lui Iosif s-a făcut cunoscută lui Faraon.
14 Atunci Iosif a trimis şi a chemat la el pe tatăl său, Iacob, şi toată rudenia lui, cu şaptezeci şi cinci de suflete.
15 Aşa a coborât Iacob în Egipt şi a murit, el şi părinţii noştri.
16 Şi au fost duşi în Sihem şi puşi în mormântul pe care îl cumpărase Avraam pentru o sumă de bani de la fiii lui Emor, tatăl lui Sihem.
17 Dar când s-a apropiat timpul promisiunii, pe care Dumnezeu o jurase lui Avraam, poporul a crescut şi s-a înmulţit în Egipt,
18 Până când s-a ridicat alt împărat care nu îl cunoştea pe Iosif.
19 Acesta a lucrat cu viclenie cu rudele noastre şi s-a purtat rău cu părinţii noştri, aşa că au lepădat pe pruncii lor, ca să nu trăiască.
20 În timpul acela s-a născut Moise şi era deosebit de frumos şi a crescut în casa tatălui său timp de trei luni;
21 Şi după ce a fost aruncat, fiica lui Faraon l-a luat şi l-a crescut ca fiu al ei.
22 Şi Moise a fost învăţat în toată înţelepciunea egiptenilor şi era puternic în cuvinte şi în fapte.
23 Şi după ce a împlinit patruzeci de ani, i-a venit în inimă să viziteze pe fraţii lui, copiii lui Israel.
24 Şi văzând pe unul nedreptăţit, l-a apărat şi a făcut dreptate celui oprimat şi l-a lovit pe egiptean;
25 Fiindcă presupunea că fraţii lui vor înţelege cum Dumnezeu, prin mâna lui, le va da eliberare; dar nu au înţeles.
26 Şi în ziua următoare, pe când se certau, li s-a arătat el însuşi şi ar fi voit să îi împace, spunând: Domnilor, voi sunteţi fraţi; de ce vă nedreptăţiţi unul pe altul?
27 Dar cel ce l-a nedreptăţit pe aproapele său l-a împins la o parte, spunând: Cine te-a făcut conducător şi judecător peste noi?
28 Doreşti să mă ucizi, aşa cum ai făcut ieri cu egipteanul?
29 Atunci, la acest cuvânt, Moise a fugit şi a fost străin în ţara lui Madian, unde a născut doi fii.
30 Şi după ce s-au împlinit patruzeci de ani, i s-a arătat în pustia muntelui Sinai un înger al Domnului, într-o flacără de foc într-un rug.
31 Când Moise a văzut, s-a minunat de privelişte; şi pe când s-a apropiat el să privească, vocea Domnului a venit la el,
32 Spunând: Eu sunt Dumnezeul părinţilor tăi, Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob. Atunci Moise a tremurat şi nu a cutezat să privească.
33 Atunci Domnul i-a spus: Scoate-ţi încălţămintea din picioarele tale, fiindcă locul pe care stai în picioare este pământ sfânt.
34 Am văzut, am văzut necazul poporului meu care este în Egipt şi am auzit gemetele lor şi am coborât să îi eliberez. Şi acum, vino, te voi trimite în Egipt.
35 Acest Moise, pe care l-au negat, spunând: Cine te-a făcut pe tine conducător şi judecător? Dumnezeu l-a trimis pe acesta să fie conducător şi eliberator prin mâna îngerului care i s-a arătat în rug.
36 Acesta i-a condus afară, după ce a făcut minuni şi semne în ţara Egiptului şi în Marea Roşie şi în pustie patruzeci de ani.
37 Acesta este acel Moise, care a spus fiilor lui Israel: Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica un profet dintre fraţii voştri, asemenea mie; pe el să îl ascultaţi.
38 Acesta este cel care a fost în biserica din pustie cu îngerul care i-a vorbit în muntele Sinai şi cu părinţii noştri; care a primit oracolele vii să ni le dea nouă;
39 Căruia părinţii noştri au refuzat să îi dea ascultare, şi l-au respins, şi în inimile lor s-au întors în Egipt,
40 Spunând lui Aaron: Fă-ne dumnezei să meargă înaintea noastră; cât despre acest Moise, care ne-a condus afară din ţara Egiptului, nu ştim ce i s-a întâmplat.
41 Şi au făcut un viţel în acele zile şi au oferit sacrificii idolului şi s-au bucurat în faptele propriilor lor mâini.
42 Atunci Dumnezeu s-a întors şi i-a predat să se închine oştirii cerului; aşa cum este scris în cartea profeţilor: Voi, casa lui Israel, mi-aţi oferit patruzeci de ani în pustie vite înjunghiate şi sacrificii?
43 Da, aţi luat tabernacolul lui Moloh şi steaua dumnezeului vostru Remfan, chipuri cioplite pe care le-aţi făcut ca să vă închinaţi lor; şi vă voi strămuta dincolo de Babilon.
44 Părinţii noştri aveau tabernacolul mărturiei în pustie, aşa cum rânduise, vorbind lui Moise, ca să îl facă după modelul pe care îl văzuse;
45 Pe care şi părinţii noştri care au urmat, l-au adus cu Isus în stăpânirea neamurilor, pe care Dumnezeu le-a alungat dinaintea feţei părinţilor noştri, până în zilele lui David,
46 Care a găsit favoare înaintea lui Dumnezeu şi a dorit să găsească un tabernacol pentru Dumnezeul lui Iacob.
47 Iar Solomon i-a zidit o casă.
48 Totuşi, cel Preaînalt nu locuieşte în temple făcute de mâini; după cum spune profetul:
49 Cerul este tronul meu şi pământul este sprijinul piciorului meu; ce casă îmi veţi zidi, spune Domnul; sau care este locul odihnei mele?
50 Nu a făcut mâna mea toate acestea?
51 Voi, îndărătnici şi necircumcişi în inimă şi urechi, voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt; ca părinţii voştri, aşa şi voi.
52 Pe care din profeţi nu i-au persecutat părinţii voştri? Şi au ucis pe cei care au arătat mai dinainte despre venirea Celui Drept; căruia i-aţi fost voi acum trădători şi ucigaşi;
53 Care aţi primit legea prin mijlocirea îngerilor şi nu aţi păzit-o.
54 Când au auzit ei acestea, îi tăia în inimă şi scrâşneau din dinţi asupra lui.
55 Dar el, fiind plin de Duhul Sfânt, se uita cu atenţie în cer şi a văzut gloria lui Dumnezeu şi pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu,
56 Şi a spus: Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.
57 Atunci au strigat cu voce tare şi şi-au astupat urechile, şi într-un gând au alergat asupra lui;
58 Şi l-au scos din cetate şi l-au împroşcat cu pietre; şi martorii şi-au pus hainele jos la picioarele unui tânăr, al cărui nume era Saul.
59 Şi l-au împroşcat cu pietre pe Ştefan, care chema pe Dumnezeu şi spunea: Doamne Isuse, primeşte duhul meu.
60 Şi, îngenunchind, a strigat cu voce tare: Doamne, nu le ţine în seamă păcatul acesta. Şi, spunând aceasta, a adormit.
1 Şi Saul a fost de acord cu moartea lui. Iar în acele zile a fost o mare persecuţie împotriva bisericii care era la Ierusalim; şi toţi au fost împrăştiaţi prin toate regiunile Iudeii şi Samariei, exceptând apostolii.
2 Şi nişte bărbaţi pioşi l-au dus pe Ştefan pentru a-l înmormânta şi au făcut pentru el un mare bocet.
3 Cât despre Saul, prăpădea biserica, intrând în fiecare casă; şi, târând deopotrivă bărbaţi şi femei, îi preda la închisoare.
4 De aceea cei împrăştiaţi au mers pretutindeni, predicând cuvântul.
5 Atunci Filip a coborât la cetatea Samariei şi le-a predicat pe Cristos.
6 Şi oamenii într-un gând au dat atenţie celor vorbite de Filip, auzind şi văzând miracolele pe care le făcea.
7 Fiindcă din mulţi posedaţi ieşeau duhuri necurate, strigând cu voce tare; şi mulţi paralizaţi şi şchiopi au fost vindecaţi.
8 Şi era mare bucurie în acea cetate.
9 Şi un anume bărbat, numit Simon, era dinainte în cetate folosind vrăjitorie şi fermecând oamenii Samariei, spunând că el însuşi este cineva mare;
10 Căruia toţi îi dădeau atenţie, de la cel mai mic la cel mai mare, spunând: Acest om este puterea cea mare a lui Dumnezeu.
11 Şi îi dădeau atenţie, din cauză că de mult timp îi fermecase cu vrăjitorii.
12 Dar când l-au crezut pe Filip, predicând lucrurile împărăţiei lui Dumnezeu şi numele lui Isus Cristos, au fost botezaţi deopotrivă bărbaţi şi femei.
13 Atunci chiar Simon însuşi a crezut; şi după ce a fost botezat, continua cu Filip şi se minuna, privind miracolele şi semnele care erau făcute.
14 Şi când apostolii, care erau în Ierusalim, au auzit că Samaria a primit cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi Ioan;
15 Care, după ce au coborât, s-au rugat pentru ei să primească Duhul Sfânt;
16 (Fiindcă până atunci nu căzuse peste niciunul dintre ei; doar că erau botezaţi în numele Domnului Isus.)
17 Atunci şi-au pus mâinile peste ei şi au primit Duhul Sfânt.
18 Şi când a văzut Simon că prin punerea mâinilor apostolilor a fost dat Duhul Sfânt, le-a oferit bani,
19 Spunând: Daţi-mi şi mie această putere, ca pe oricine pun mâinile, să primească Duhul Sfânt.
20 Dar Petru i-a spus: Banii tăi să piară cu tine, pentru că te-ai gândit că darul lui Dumnezeu poate fi cumpărat cu bani.
21 Tu nu ai nici parte nici sorţ în acest lucru; fiindcă inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu.
22 Pocăieşte-te aşadar de acea stricăciune a ta şi roagă-te lui Dumnezeu, dacă îţi poate fi cumva iertat gândul inimii tale.
23 Pentru că îmi dau seama că eşti în fierea amărăciunii şi legătura nedreptăţii.
24 Atunci, Simon a răspuns şi a zis: Rugaţi-vă Domnului pentru mine, ca niciunul dintre aceste lucruri pe care le-aţi vorbit să nu vină peste mine.
25 Şi ei, după ce au adeverit şi au predicat cuvântul Domnului, s-au întors la Ierusalim şi au predicat evanghelia în multe sate ale samaritenilor.
26 Şi îngerul Domnului i-a vorbit lui Filip, spunând: Scoală-te şi du-te spre sud, pe calea care coboară de la Ierusalim spre Gaza, care este pustie.
27 Şi s-a sculat şi s-a dus; şi iată, un bărbat din Etiopia, un famen cu mare putere la Candace, împărăteasa etiopienilor, care avea în grijă toată vistieria ei, care venise la Ierusalim să se închine,
28 Se întorcea şi şedea în carul său, citind din profetul Isaia.
29 Atunci Duhul i-a spus lui Filip: Apropie-te şi alătură-te acestui car.
30 Şi Filip a alergat acolo şi l-a auzit citind din profetul Isaia şi a spus: Înţelegi ce citeşti?
31 Iar el a spus: Cum aş putea, dacă nu mă călăuzeşte cineva? Şi i-a cerut lui Filip să urce şi să şadă cu el.
32 Şi locul din scriptură pe care îl citea era acesta: El a fost dus ca o oaie la măcel; şi ca un miel necuvântător înaintea celui ce îl tunde, aşa nu şi-a deschis gura;
33 În umilirea lui, judecata i-a fost luată; şi generaţia sa, cine o va vesti? Fiindcă viaţa i-a fost luată de pe pământ.
34 Şi famenul i-a răspuns lui Filip şi a zis: Te rog, despre cine vorbeşte profetul acest lucru? Despre el însuşi, sau despre altcineva?
35 Atunci Filip şi-a deschis gura şi a început de la aceeaşi scriptură şi i-a predicat pe Isus.
36 Şi pe când mergeau pe cale, au ajuns la o apă oarecare şi famenul a spus: Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat?
37 Şi Filip a spus: Dacă crezi din toată inima ta, este permis. Iar el a răspuns şi a zis: Cred că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu.
38 Şi a poruncit să stea carul; şi au coborât amândoi în apă, deopotrivă Filip şi famenul; şi l-a botezat.
39 Şi când au ieşit din apă, Duhul Domnului l-a răpit pe Filip, şi famenul nu l-a mai văzut; şi s-a dus pe calea sa, bucurându-se.
40 Iar Filip s-a aflat la Azot; şi, traversând ţinutul, predica în toate cetăţile până a ajuns în Cezareea.
1 Dar Saul, suflând ameninţări şi măcel împotriva discipolilor Domnului, s-a dus la înaltul preot,
2 Şi a dorit scrisori de la el pentru Damasc pentru sinagogi, astfel încât dacă va găsi pe unii ai acestei căi, fiind deopotrivă bărbaţi sau femei, să îi aducă legaţi la Ierusalim.
3 Şi pe când călătorea el a ajuns aproape de Damasc; şi dintr-odată a strălucit în jurul lui o lumină din cer,
4 Şi a căzut la pământ şi a auzit o voce, spunându-i: Saule, Saule, de ce mă persecuţi?
5 Iar el a spus: Cine eşti tu, Doamne? Şi Domnul a spus: Eu sunt Isus pe care tu îl persecuţi; îţi este greu să dai cu călcâiul în ţepuşe.
6 Şi, tremurând şi înmărmurit, a spus: Doamne, ce voieşti să fac eu? Şi Domnul i-a spus: Scoală-te şi du-te în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci.
7 Iar bărbaţii care călătoreau cu el stăteau în picioare fără cuvinte, auzind o voce, dar nevăzând pe nimeni.
8 Iar Saul s-a ridicat de la pământ; şi deşi ochii îi erau deschişi, nu vedea pe nimeni; iar ei l-au condus de mână şi l-au dus în Damasc.
9 Şi trei zile a fost fără vedere şi nici nu a mâncat, nici nu a băut.
10 Şi era un anume discipol la Damasc, numit Anania; şi Domnul i-a spus într-o viziune: Anania. Iar el a spus: Iată-mă, Doamne.
11 Şi Domnul i-a spus: Scoală-te şi du-te în strada care se cheamă Dreaptă şi întreabă în casa lui Iuda de numitul Saul din Tars; căci iată, se roagă,
12 Şi a văzut într-o viziune un bărbat numit Anania intrând şi punând o mână peste el, ca să-şi primească vederea.
13 Atunci Anania a răspuns: Doamne, am auzit de la mulţi despre acest bărbat, câte rele a făcut sfinţilor tăi la Ierusalim;
14 Şi aici are autoritate de la preoţii de seamă să-i lege pe toţi care cheamă numele tău.
15 Dar Domnul i-a spus: Du-te; fiindcă el este un vas ales pentru mine, să poarte numele meu înaintea neamurilor şi a împăraţilor şi a fiilor lui Israel.
16 Fiindcă eu îi voi arăta ce lucruri mari trebuie să sufere pentru numele meu.
17 Şi Anania a plecat şi a intrat în casă; şi, punând mâinile peste el, a spus: Frate Saul, Domnul m-a trimis, Isus, care ţi-a apărut pe calea pe care veneai, ca să primeşti vedere şi să fii umplut cu Duhul Sfânt.
18 Şi îndată, de pe ochii lui au căzut ca nişte solzi; şi a primit îndată vedere şi s-a sculat şi a fost botezat.
19 Şi după ce a primit mâncare, s-a întărit. Atunci Saul a fost câteva zile cu discipolii care erau în Damasc.
20 Şi îndată a predicat în sinagogi pe Cristos, că el este Fiul lui Dumnezeu.
21 Şi toţi care auzeau erau uimiţi şi spuneau: Nu este acesta cel care făcea ravagii printre cei care chemau în Ierusalim acest nume; şi a venit aici cu acel scop, ca să îi aducă legaţi la preoţii de seamă?
22 Dar Saul se întărea tot mai mult în putere şi punea în încurcătură pe iudeii care locuiau în Damasc, dovedind că acesta este Cristosul.
23 Şi după ce s-au împlinit multe zile, iudeii s-au sfătuit să îl ucidă.
24 Dar complotul lor a fost cunoscut de Saul. Şi pândeau la porţi zi şi noapte să îl ucidă.
25 Atunci discipolii l-au luat noaptea şi l-au coborât pe lângă zid, într-un coş.
26 Şi Saul, ajungând la Ierusalim, a încercat să se alăture discipolilor; dar tuturor le era teamă de el şi nu credeau că era discipol.
27 Dar Barnaba l-a luat şi l-a adus la apostoli şi le-a povestit cum văzuse pe Domnul pe cale şi că îi vorbise, şi cum la Damasc predicase cutezător în numele lui Isus.
28 Şi a fost cu ei în Ierusalim, intrând şi ieşind din el.
29 Şi vorbea cutezător în numele Domnului Isus şi deopotrivă vorbea şi se contrazicea cu grecii; dar ei încercau să îl ucidă.
30 Când au aflat fraţii, l-au coborât la Cezareea şi l-au trimis mai departe la Tars.
31 Atunci au avut pace bisericile din toată Iudeea şi Galileea şi Samaria şi au fost edificate; şi, umblând în teama de Domnul şi în mângâierea Duhului Sfânt, s-au înmulţit.
32 Şi s-a întâmplat că, trecând Petru prin toate ţinuturile, a coborât şi la sfinţii care locuiau în Lida.
33 Şi acolo a găsit un anumit om chemat Enea, care zăcea la pat de opt ani şi care era paralizat.
34 Şi Petru i-a spus: Enea, Isus Cristos te vindecă; scoală-te şi fă-ţi patul. Iar el s-a sculat îndată.
35 Şi toţi cei ce locuiau în Lida şi Saron l-au văzut şi s-au întors la Domnul.
36 Şi în Iafo era o anume discipolă numită Tabita, care tradus se spune Dorca; femeia aceasta era plină de fapte bune şi de milosteniile pe care ea le făcea.
37 Şi s-a întâmplat în acele zile că era bolnavă şi a murit, şi după ce au scăldat-o, au pus-o într-o cameră de sus.
38 Şi fiindcă Lida era aproape de Iafo şi discipolii auziseră că Petru era acolo, au trimis la el doi bărbaţi, dorind să nu întârzie să vină la ei.
39 Atunci Petru s-a sculat şi a mers cu ei. Când a ajuns, l-au dus în camera de sus; şi toate văduvele stăteau în picioare lângă el, plângând şi arătând cămăşile şi hainele pe care Dorca le-a făcut când era cu ele.
40 Dar Petru i-a scos afară pe toţi şi s-a pus pe genunchi şi s-a rugat; şi, întorcându-se spre trup, a spus: Tabita, scoală-te. Iar ea şi-a deschis ochii; şi când l-a văzut pe Petru, s-a ridicat în şezut.
41 Iar el i-a dat mâna şi a sculat-o; şi după ce a chemat sfinţii şi văduvele, le-a înfăţişat-o în viaţă.
42 Şi aceasta a fost cunoscută prin întreaga Iafo; şi mulţi au crezut în Domnul.
43 Şi s-a întâmplat că a rămas multe zile la Iafo cu un anume Simon, un tăbăcar.
1 Iar în Cezareea era un anumit bărbat cu numele Corneliu, un centurion din cohorta numită Italiana,
2 Devotat şi care se temea de Dumnezeu cu toată casa lui, care dădea multe milostenii poporului şi se ruga neîncetat lui Dumnezeu.
3 El a văzut lămurit, cam pe la ora a noua a zilei, într-o viziune, un înger al lui Dumnezeu intrând la el şi spunându-i: Corneliu.
4 Şi când s-a uitat atent la el, i s-a făcut teamă şi a spus: Ce este, Doamne? Iar el i-a spus: Rugăciunile tale şi milosteniile tale au urcat spre amintire înaintea lui Dumnezeu.
5 Şi acum trimite bărbaţi la Iafo şi cheamă pe Simon, al cărui nume este şi Petru;
6 El găzduieşte cu un anume Simon, un tăbăcar, a cărui casă este lângă mare; acesta îţi va spune ce ar trebui să faci.
7 Şi după ce a plecat îngerul care i-a vorbit lui Corneliu, el a chemat pe doi din servitorii casei sale şi pe un soldat devotat, dintre cei care îl serveau continuu;
8 Şi după ce le-a istorisit toate, i-a trimis la Iafo.
9 Şi a doua zi, pe când aceştia călătoreau şi se apropiau de cetate, Petru a urcat pe acoperişul casei să se roage, cam pe la ora a şasea,
10 Şi i s-a făcut foame foarte tare şi a dorit să mănânce; dar pe când pregăteau aceştia, el a căzut în extaz,
11 Şi a văzut cerul deschis şi un fel de vas, coborând la el, ca şi cum ar fi fost o pânză mare legată la cele patru colţuri şi lăsată pe pământ;
12 În care erau toate felurile de patrupede ale pământului şi sălbăticiuni şi târâtoare şi păsări ale văzduhului.
13 Şi a venit la el o voce: Petre, scoală-te, ucide şi mănâncă.
14 Dar Petru a spus: Nicidecum, Doamne, pentru că niciodată nu am mâncat vreun lucru profan sau necurat.
15 Şi vocea a venit din nou la el, a doua oară: Ce a curăţit Dumnezeu, nu considera profan.
16 Iar aceasta s-a făcut de trei ori; şi vasul a fost luat din nou la cer.
17 Şi în timp ce Petru era nedumerit în sine, ce ar putea să însemne viziunea ce o văzuse, atunci, iată, bărbaţii care fuseseră trimişi de Corneliu cercetaseră, privind casa lui Simon, şi stăteau în picioare înaintea porţii,
18 Şi strigau şi întrebau dacă Simon, care era numit Petru, era găzduit acolo.
19 În timp ce Petru se gândea la viziune, Duhul i-a spus: Iată, te caută trei bărbaţi.
20 Scoală-te aşadar, coboară-te şi du-te cu ei, neîndoindu-te de nimic, pentru că eu i-am trimis.
21 Atunci Petru a coborât la bărbaţii care au fost trimişi la el, de la Corneliu; şi a spus: Iată, eu sunt cel pe care îl căutaţi; care este motivul pentru care aţi venit aici?
22 Iar ei au spus: Centurionul Corneliu, un bărbat drept şi care se teme de Dumnezeu şi cu mărturie bună prin toată naţiunea iudeilor, a fost înştiinţat de Dumnezeu printr-un înger sfânt să trimită după tine să vii acasă şi să audă cuvinte de la tine.
23 Atunci el i-a chemat înăuntru şi i-a găzduit. Şi a doua zi Petru a plecat împreună cu ei, şi unii fraţi din Iafo l-au însoţit.
24 Şi a doua zi au intrat în Cezareea. Şi Corneliu îi aştepta şi a chemat la un loc rudele lui şi prietenii apropiaţi.
25 Şi pe când intra Petru, Corneliu, întâmpinându-l, a căzut la picioarele lui şi i s-a închinat.
26 Dar Petru l-a ridicat, spunând: Scoală-te; eu însumi tot om sunt.
27 Şi pe când vorbea cu el, a intrat şi a găsit pe mulţi care erau adunaţi.
28 Şi le-a spus: Voi ştiţi că nu este legiuit pentru un bărbat iudeu să se alăture, sau să vină la unul din altă naţiune; dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc niciun om profan sau necurat.
29 Din această cauză am venit fără împotrivire, îndată ce s-a trimis după mine; de aceea întreb, cu ce scop aţi trimis după mine?
30 Şi Corneliu a spus: Acum patru zile posteam până la ora aceasta; şi la ora nouă mă rugam în casa mea şi iată, un bărbat în haine strălucitoare a stat în picioare înaintea mea,
31 Şi a spus: Corneliu, rugăciunea ta este ascultată şi milosteniile tale au fost amintite înaintea lui Dumnezeu.
32 Trimite aşadar la Iafo şi cheamă aici pe Simon, al cărui nume este Petru; acesta este găzduit în casa lui Simon, un tăbăcar, lângă mare; când vine el, îţi va vorbi.
33 De aceea îndată am trimis la tine; şi tu ai făcut bine că ai venit. Acum aşadar, noi suntem toţi prezenţi înaintea lui Dumnezeu, să auzim toate lucrurile care îţi sunt poruncite de Dumnezeu.
34 Atunci Petru şi-a deschis gura şi a spus: În adevăr înţeleg că Dumnezeu nu este părtinitor;
35 Ci în fiecare naţiune, cel ce se teme de el şi lucrează dreptate, este acceptat la el.
36 Cuvântul pe care Dumnezeu l-a trimis copiilor lui Israel, predicând pacea prin Isus Cristos, (acesta este Domn al tuturor),
37 Acel cuvânt, voi îl ştiţi, a fost proclamat prin toată Iudeea şi a început din Galileea, după botezul pe care Ioan l-a predicat;
38 Cum Dumnezeu a uns pe Isus din Nazaret cu Duhul Sfânt şi cu putere; el care umbla făcând bine şi vindecând pe toţi cei ce erau asupriţi de diavolul, pentru că Dumnezeu era cu el.
39 Şi noi suntem martori ai tuturor lucrurilor pe care le-a făcut deopotrivă în ţara iudeilor şi în Ierusalim; pe acesta l-au ucis atârnându-l pe lemn.
40 Pe el, Dumnezeu l-a înviat a treia zi şi i-a dat să fie cunoscut,
41 Nu întregului poporul, ci martorilor aleşi dinainte de Dumnezeu, nouă, care am mâncat şi băut cu el după ce a înviat dintre morţi.
42 Şi ne-a poruncit să predicăm poporului şi să adeverim că el este cel care a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii şi celor morţi.
43 Toţi profeţii îi aduc mărturie, că prin numele lui, oricine crede în el va primi iertarea păcatelor.
44 În timp ce Petru vorbea încă aceste cuvinte, Duhul Sfânt a căzut peste toţi cei ce auzeau cuvântul.
45 Şi cei ai circumciziei care credeau, câţi au venit cu Petru, au fost înmărmuriţi, că şi peste neamuri a fost turnat darul Duhului Sfânt,
46 Fiindcă îi auzeau vorbind în limbi şi preamărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a răspuns:
47 Poate cineva să oprească apa, ca aceştia, care au primit Duhul Sfânt ca şi noi, să nu fie botezaţi?
48 Şi le-a poruncit să fie botezaţi în numele Domnului. Atunci i-au cerut să rămână câteva zile.
1 Şi apostolii şi fraţii care erau în Iudeea, au auzit că şi neamurile au primit cuvântul lui Dumnezeu.
2 Şi când Petru a urcat la Ierusalim, cei ai circumciziei s-au certat cu el,
3 Spunând: Ai intrat la bărbaţi necircumcişi şi ai mâncat cu ei.
4 Dar Petru a luat-o de la început şi le-a explicat pe rând, spunând:
5 Eram în cetatea Iafo, rugându-mă; şi într-un extaz am văzut o viziune: Un fel de vas a coborât, ca şi cum ar fi fost o pânză mare, lăsată din cer de patru colţuri, şi a venit până la mine;
6 Asupra căreia, când mi-am aţintit ochii, mi-am dat seama şi am văzut patrupede ale pământului, sălbăticiuni şi târâtoare şi păsări ale văzduhului.
7 Şi am auzit o voce, spunându-mi: Scoală-te, Petre; ucide şi mănâncă.
8 Dar eu am spus: Nicidecum, Doamne, pentru că nimic profan sau necurat nu a intrat niciodată în gura mea.
9 Dar vocea mi-a răspuns din nou din cer: Ce Dumnezeu a curăţit, nu considera profan.
10 Şi aceasta s-a făcut de trei ori; şi toate au fost retrase în cer.
11 Şi iată, îndată au fost acolo trei bărbaţi sosiţi deja la casa unde eram, trimişi din Cezareea la mine.
12 Şi Duhul mi-a poruncit să merg cu ei, fără să mă îndoiesc de nimic. Şi aceşti şase fraţi de asemenea m-au însoţit şi noi am intrat în casa acestui bărbat;
13 Şi ne-a arătat cum a văzut îngerul în casa lui, care a stat în picioare şi i-a spus: Trimite bărbaţi la Iafo şi cheamă pe Simon, al cărui nume şi Petru;
14 Care îţi va vorbi cuvinte, prin care vei fi salvat, tu, şi toată casa ta.
15 Şi pe când am început să vorbesc, Duhul Sfânt a căzut peste ei, chiar aşa ca şi peste noi la început.
16 Atunci mi-am amintit cuvântul Domnului, cum spunea: Ioan, într-adevăr, a botezat cu apă; dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.
17 Întrucât, atunci, aşa cum le-a dat Dumnezeu acelaşi dar, ca şi nouă, care am crezut pe Domnul Isus Cristos; ce eram eu, ca să mă împotrivesc lui Dumnezeu?
18 Când au auzit acestea, au tăcut şi au glorificat pe Dumnezeu, spunând: Într-adevăr Dumnezeu a dat şi neamurilor pocăinţa pentru viaţă.
19 Atunci cei împrăştiaţi din cauza persecuţiei iscate în cazul lui Ştefan, au ajuns până în Fenicia şi Cipru şi Antiohia, nepredicând cuvântul nimănui decât numai iudeilor.
20 Şi unii dintre ei erau bărbaţi din Cipru şi Cirene, care, când au venit la Antiohia, au vorbit grecilor, predicând pe Domnul Isus.
21 Şi mâna Domnului era cu ei; şi un număr mare au crezut şi s-au întors la Domnul.
22 Atunci veşti despre aceste lucruri au ajuns la urechile bisericii care era în Ierusalim; şi au trimis pe Barnaba, ca să treacă până în Antiohia,
23 Care, ajungând şi văzând harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi i-a îndemnat pe toţi să se lipească de Domnul cu hotărâre de inimă;
24 Pentru că era un bărbat bun şi plin de Duhul Sfânt şi de credinţă; şi o mare mulţime a fost adăugată la Domnul.
25 Atunci Barnaba a plecat la Tars, ca să îl caute pe Saul.
26 Şi după ce l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Şi s-a întâmplat că un an întreg ei s-au adunat cu biserica şi au învăţat o mare mulţime. Şi discipolii au fost numiţi creştini pentru prima dată în Antiohia.
27 Şi în acele zile au coborât profeţi de la Ierusalim la Antiohia.
28 Şi s-a sculat unul dintre ei, numit Agab, arătând prin Duhul că va fi mare foamete în toată lumea, cum s-a şi întâmplat în zilele lui Claudiu Cezar.
29 Atunci discipolii, fiecare om conform puterii lui, au hotărât să trimită ajutor fraţilor care locuiau în Iudeea.
30 Ceea ce au şi făcut şi l-au trimis la bătrâni prin mâna lui Barnaba şi Saul.
1 Şi pe timpul acela, Irod, împăratul, şi-a întins mâinile ca să chinuiască pe unii din biserică.
2 Şi l-a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan.
3 Şi deoarece a văzut că aceasta a plăcut iudeilor, a mai luat şi pe Petru. (Atunci erau zilele azimelor).
4 Şi după ce l-a prins, l-a pus în închisoare şi l-a predat la patru grupe de patru soldaţi să îl păzească, vrând, după Paşti, să îl ducă înaintea poporului.
5 Aşadar, Petru era ţinut în închisoare; dar biserica făcea rugăciune fără încetare către Dumnezeu pentru el.
6 Şi când Irod avea de gând să îl aducă afară, în noaptea aceea Petru dormea între doi soldaţi, legat cu două lanţuri; şi paznicii înaintea porţii ţineau închisoarea.
7 Şi iată, îngerul Domnului a venit peste el şi o lumină a strălucit în închisoare; şi l-a lovit în coaste pe Petru şi l-a ridicat, spunând: Scoală-te repede. Şi lanţurile lui au căzut de pe mâini.
8 Şi îngerul i-a spus: Încinge-te şi leagă-ţi sandalele. Şi a făcut aşa. Iar el i-a spus: Aruncă-ţi haina pe tine şi urmează-mă.
9 Şi a ieşit şi l-a urmat; şi nu ştia că era adevărat ceea ce se făcea prin înger, ci s-a gândit că a văzut o viziune.
10 După ce au trecut de prima şi a doua gardă, au ajuns la poarta de fier care ducea în cetate, care li s-a deschis singură; şi au ieşit şi au trecut de o stradă; şi îndată îngerul a plecat de la el.
11 Şi după ce Petru şi-a venit în fire, a spus: Acum ştiu într-adevăr că Domnul a trimis îngerul său şi m-a eliberat din mâna lui Irod şi din toată aşteptarea poporului iudeilor.
12 Şi după ce s-a lămurit, a ajuns la casa Mariei, mama lui Ioan, numit şi Marcu, unde erau adunaţi mulţi şi se rugau.
13 Şi pe când Petru bătea la uşa porţii, o servitoare pe nume Roda a venit să asculte.
14 Şi când a recunoscut vocea lui Petru, de bucurie nu a deschis poarta, ci a alergat înăuntru şi a spus că Petru stătea în picioare înaintea porţii.
15 Iar ei i-au spus: Eşti nebună. Dar ea afirma cu tărie că aşa este. Atunci ei au spus: Este îngerul lui.
16 Dar Petru continua să bată; şi, deschizând, l-au văzut şi erau înmărmuriţi.
17 Dar el, făcându-le semn cu mâna să tacă, le-a povestit cum l-a scos Domnul din închisoare. Şi a spus: Arătaţi acestea lui Iacov şi fraţilor. Şi a plecat şi s-a dus în alt loc.
18 Şi îndată ce s-a făcut ziuă, nu mică a fost tulburarea printre soldaţi, despre ce s-a întâmplat cu Petru.
19 Şi după ce Irod l-a căutat şi nu l-a găsit, a cercetat paznicii şi a poruncit să fie ucişi. Şi a coborât din Iudeea la Cezareea şi a rămas acolo.
20 Iar Irod era furios pe cei din Tir şi Sidon; dar au venit la el într-un gând şi, făcându-şi prieten pe Blast, cameristul împăratului, au dorit pace, pentru că ţara lor era hrănită din ţara împăratului.
21 Şi într-o zi anume, Irod, înveşmântat în haină împărătească, şedea pe tronul său şi le ţinea un discurs.
22 Şi poporul a strigat spunând: Vocea unui dumnezeu şi nu a unui om.
23 Şi îndată, îngerul Domnului l-a lovit, pentru că nu a dat lui Dumnezeu gloria; şi a fost mâncat de viermi şi şi-a dat duhul.
24 Dar cuvântul lui Dumnezeu creştea şi se înmulţea.
25 Şi Barnaba şi Saul s-au întors din Ierusalim după ce şi-au împlinit serviciul, şi au luat cu ei pe Ioan, numit şi Marcu.
1 Şi erau în biserica ce era în Antiohia, anumiţi profeţi şi învăţători, precum: Barnaba şi Simeon, chemat Niger, şi Luciu din Cirene şi Manaen, care fusese crescut cu Irod, tetrarhul, şi Saul.
2 Pe când serveau ei Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a spus: Puneţi-mi deoparte deopotrivă pe Barnaba şi Saul pentru lucrarea la care i-am chemat.
3 Şi după ce au postit şi s-au rugat şi au pus mâinile peste ei, i-au trimis.
4 Aşa că aceştia, fiind trimişi de Duhul Sfânt, au plecat la Seleucia; şi de acolo au navigat până la Cipru.
5 Şi când au ajuns la Salamis, au predicat cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor; şi îl aveau şi pe Ioan ca servitor.
6 Şi când traversau insula până la Pafos, au găsit un anumit vrăjitor, un profet fals, un iudeu al cărui nume era Bar-Isus;
7 Care era cu proconsulul Sergius Paulus, un bărbat prevăzător; care a chemat pe Barnaba şi pe Saul şi dorea să audă cuvântul lui Dumnezeu.
8 Dar Elima, vrăjitorul, (fiindcă aşa este numele lui prin interpretare) li s-a împotrivit, căutând să întoarcă pe proconsul de la credinţă.
9 Atunci Saul, (care este şi Pavel) fiind umplut de Duhul Sfânt şi uitându-se cu atenţie la el,
10 A spus: O, tu plin de toată viclenia şi de toată ticăloşia, copil al diavolului, duşman a toată dreptatea, nu vei înceta tu să perverteşti căile drepte ale Domnului?
11 Şi acum, iată, mâna Domnului este peste tine şi vei fi orb, nevăzând soarele un timp. Şi îndată a căzut peste el ceaţă şi întuneric; şi se învârtea căutând pe cineva să îl conducă de mână.
12 Atunci, proconsulul, când a văzut ce s-a făcut, a crezut, fiind înmărmurit de doctrina Domnului.
13 Şi după ce Pavel şi cei cu el au ridicat ancora din Pafos, au venit la Perga, în Pamfilia; şi Ioan, plecând de la ei, s-a întors la Ierusalim.
14 Şi după ce ei au plecat din Perga, au venit la Antiohia, în Pisidia, şi au intrat în sinagogă în ziua de sabat şi au şezut.
15 Şi după citirea legii şi a profeţilor, conducătorii sinagogii au trimis la ei, spunând: Bărbaţi şi fraţi, dacă este în voi vreun cuvânt de îndemnare pentru popor, spuneţi.
16 Atunci Pavel s-a sculat şi, făcând semn cu mâna, a spus: Bărbaţi ai Israelului şi voi care vă temeţi de Dumnezeu, ascultaţi.
17 Dumnezeul acestui popor, al lui Israel, a ales pe părinţii noştri şi a înălţat poporul când locuiau ca străini în ţara Egiptului, şi cu un braţ înalt i-a condus afară din acesta.
18 Şi timp de aproape patruzeci de ani le-a suferit purtările în pustie.
19 Şi după ce a nimicit şapte naţiuni în ţara Canaanului, le-a împărţit ţara acelora prin sorţi.
20 Şi după aceea, le-a dat judecători pe durata a aproape patru sute cincizeci de ani, până la Samuel, profetul.
21 Şi apoi au dorit un împărat; şi Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chiş, un bărbat din tribul lui Beniamin, pe durata a patruzeci de ani.
22 Şi după ce l-a înlăturat, l-a ridicat pentru ei pe David să fie împăratul lor; căruia i-a şi adus mărturie şi a spus: L-am găsit pe David, al lui Isai, un bărbat după inima mea, care va împlini toată voia mea.
23 Din sămânţa acestuia, Dumnezeu, conform promisiunii, a ridicat lui Israel un Salvator, pe Isus;
24 Când, înaintea venirii lui, Ioan predicase botezul pocăinţei întregului popor al lui Israel;
25 Şi pe când Ioan îşi împlinea alergarea, spunea: Cine presupuneţi că sunt eu? Eu nu sunt acela. Dar, iată, vine unul după mine, ale cărui sandale din picioare nu sunt demn să le dezleg.
26 Bărbaţi şi fraţi, fii din stirpea lui Avraam şi oricare dintre voi care vă temeţi de Dumnezeu, vouă vă este trimis cuvântul acestei salvări.
27 Fiindcă toţi cei ce locuiesc în Ierusalim şi conducătorii lor nu l-au cunoscut, şi vocile profeţilor care sunt citite în fiecare sabat, le-au împlinit, condamnându-l.
28 Şi cu toate că nu au găsit nicio vină de moarte în el, totuşi i-au cerut lui Pilat ca el să fie ucis.
29 Şi după ce au împlinit tot ce era scris despre el, l-au luat jos de pe lemn şi l-au pus într-un mormânt.
30 Dar Dumnezeu l-a înviat dintre morţi;
31 El a fost văzut multe zile de cei ce au urcat cu el din Galileea la Ierusalim, care sunt martorii lui pentru popor.
32 Şi noi vă predicăm veşti îmbucurătoare, că promisiunea făcută pentru părinţi,
33 A împlinit-o Dumnezeu faţă de noi, copiii lor, în aceea că a înviat pe Isus, precum şi este scris în psalmul al doilea: Tu eşti Fiul meu, astăzi te-am născut.
34 Iar pentru că l-a înviat dintre morţi, să nu se mai întoarcă la putrezire, a spus astfel: Vouă vă voi da îndurările sigure ale lui David.
35 De aceea şi spune în alt psalm: Nu vei da pe Sfântul tău să vadă putrezirea.
36 Fiindcă David, după ce a servit propriei sale generaţii prin voia lui Dumnezeu, a adormit şi a fost adăugat lângă părinţii săi şi a văzut putrezirea;
37 Dar el, pe care Dumnezeu l-a înviat, nu a văzut putrezire.
38 Să vă fie cunoscut aşadar, bărbaţi şi fraţi, că prin acesta vă este predicată iertarea păcatelor;
39 Şi prin el, toţi care cred sunt declaraţi drepţi din toate lucrurile, din care nu puteţi fi declaraţi drepţi prin legea lui Moise.
40 De aceea păziţi-vă ca nu cumva să vină peste voi ce este spus în profeţi:
41 Priviţi dispreţuitorilor şi minunaţi-vă şi pieriţi, pentru că eu lucrez o lucrare în zilele voastre, o lucrare pe care nicidecum nu o veţi crede, chiar dacă cineva v-o relatează.
42 Şi după ce iudeii au plecat din sinagogă, neamurile l-au implorat ca aceste cuvinte să le fie predicate în sabatul următor.
43 Şi după ce adunarea s-a împrăştiat, mulţi dintre iudeii şi prozeliţii religioşi i-au urmat pe Pavel şi pe Barnaba, care, vorbindu-le, i-au convins să continue în harul lui Dumnezeu.
44 Şi în următorul sabat, s-a adunat aproape întreaga cetate să audă cuvântul lui Dumnezeu.
45 Dar când iudeii au văzut mulţimile, s-au umplut de invidie şi vorbeau împotriva celor spuse de Pavel, contrazicând şi blasfemiind.
46 Atunci Pavel şi Barnaba au vorbit cutezător şi au spus: Era necesar ca întâi să vă fie vorbit vouă cuvântul lui Dumnezeu; dar, văzând că îl daţi la o parte şi vă judecaţi nedemni de viaţa veşnică, iată, ne întoarcem la neamuri.
47 Fiindcă aşa ne-a poruncit Domnul spunând: Te-am pus să fii o lumină a neamurilor, ca să fii pentru salvare până la marginile pământului.
48 Şi când neamurile au auzit s-au bucurat şi glorificau cuvântul Domnului; şi toţi câţi au fost rânduiţi la viaţă eternă au crezut.
49 Şi cuvântul Domnului a fost proclamat prin toată regiunea.
50 Dar iudeii au stârnit pe femeile religioase şi de cinste şi pe cei mai de seamă bărbaţi ai cetăţii şi au stârnit persecuţie împotriva lui Pavel şi Barnaba şi i-au scos din ţinuturile lor.
51 Dar ei şi-au scuturat praful de pe picioarele lor împotriva lor şi au venit la Iconia.
52 Şi discipolii erau umpluţi cu bucurie şi cu Duhul Sfânt.
1 Şi s-a întâmplat, în Iconia, că, amândoi au mers împreună în sinagoga iudeilor şi au vorbit în aşa fel încât o mare mulţime, deopotrivă a iudeilor şi grecilor, a crezut.
2 Dar iudeii care nu credeau au întărâtat neamurile şi le-au tulburat în rău minţile împotriva fraţilor.
3 Astfel că au rămas mult timp vorbind cutezător în Domnul, care aducea mărturie cuvântului harului său şi dădea semne şi minuni să se facă prin mâinile lor.
4 Dar mulţimea din cetate s-a împărţit; şi o parte ţinea cu iudeii, şi o parte cu apostolii.
5 Şi când s-a făcut o năvală, deopotrivă a neamurilor şi a iudeilor cu conducătorii lor, pentru a-i ocărî şi a-i împroşca cu pietre,
6 Şi-au dat seama şi au fugit la Listra şi Derbe, cetăţi din Licaonia şi în regiunile din jur;
7 Şi predicau acolo evanghelia.
8 Şi la Listra şedea un anumit bărbat neputincios de picioare, care niciodată nu a umblat, fiind olog din pântecele mamei sale;
9 Acesta a auzit pe Pavel vorbind, care, privindu-l cu atenţie şi pricepând că avea credinţă să fie vindecat,
10 A spus cu voce tare: Scoală-te drept pe picioarele tale. Şi el a sărit şi a umblat.
11 Şi când a văzut mulţimea ce făcuse Pavel, şi-au ridicat vocile, spunând în limba din Licaonia: Zeii au coborât la noi în asemănarea oamenilor.
12 Şi l-au numit pe Barnaba, Jupiter, iar pe Pavel, Mercurius, pentru că el era cel mai de seama vorbitor.
13 Atunci preotul lui Jupiter, care era înaintea cetăţilor lor, a adus boi şi ghirlande la porţi şi dorea să aducă sacrificii cu poporul.
14 Când au auzit apostolii Barnaba şi Pavel, şi-au sfâşiat hainele şi s-au repezit în mulţime, strigând,
15 Şi spunând: Domnilor, de ce faceţi acestea? Şi noi suntem oameni cu aceleaşi sentimente ca voi şi vă predicăm să vă întoarceţi de la aceste deşertăciuni la Dumnezeul cel viu, care a făcut cerul şi pământul şi marea şi toate lucrurile care sunt în ele;
16 Care în timpurile trecute a lăsat toate naţiunile să umble în căile lor.
17 Totuşi, nu s-a lăsat pe sine însuşi fără mărturie, în aceea că a făcut bine şi ne-a dat ploaie din cer şi timpuri roditoare, umplându-ne inimile cu mâncare şi veselie.
18 Şi, cu aceste spuse, cu greu au potolit mulţimile ca să nu le aducă sacrificii.
19 Dar au venit iudei din Antiohia şi Iconia, care au convins mulţimile; şi, împroşcându-l cu pietre pe Pavel, l-au târât afară din cetate, presupunând că a murit.
20 Totuşi, pe când discipolii stăteau împrejurul lui, s-a sculat şi a intrat în cetate; şi a doua zi a plecat cu Barnaba la Derbe.
21 Şi după ce au predicat evanghelia acelei cetăţi şi au învăţat pe mulţi, s-au întors din nou la Listra şi Iconia şi Antiohia,
22 Întărind sufletele discipolilor, îndemnându-i să rămână neclintiţi în credinţă şi spunând că prin multe necazuri trebuie noi să intrăm în împărăţia lui Dumnezeu.
23 Şi după ce le-au rânduit bătrâni în fiecare biserică şi s-au rugat cu postire, i-au încredinţat Domnului, pe care l-au crezut.
24 Şi după ce au trecut prin Pisidia, au venit la Pamfilia.
25 Şi după ce au predicat cuvântul în Perga, au coborât în Atalia.
26 Şi de acolo au navigat spre Antiohia, de unde fuseseră încredinţaţi harului lui Dumnezeu pentru lucrarea pe care au împlinit-o.
27 Şi după ce au venit şi au adunat biserica, le-au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu cu ei şi cum a deschis neamurilor uşa credinţei.
28 Şi au rămas acolo cu discipolii nu puţin timp.
1 Şi unii, coborând din Iudeea, învăţau pe fraţi: Dacă nu sunteţi circumcişi după obiceiul lui Moise, nu puteţi fi salvaţi.
2 De aceea după ce Pavel şi Barnaba au avut nu puţină disensiune şi dispută cu ei, au rânduit ca Pavel şi Barnaba şi alţi câţiva dintre ei să urce la Ierusalim la apostoli şi bătrâni cu această întrebare.
3 Şi fiind condus pe drum de biserică, au trecut prin Fenicia şi Samaria, relatând convertirea neamurilor; şi făceau bucurie mare tuturor fraţilor.
4 Şi când au ajuns la Ierusalim, au fost primiţi de biserică şi apostoli şi bătrâni şi au istorisit toate lucrurile pe care le-a făcut Dumnezeu cu ei.
5 Dar s-au ridicat unii din secta fariseilor care au crezut, spunând că: Era necesar să îi circumcidă şi să le poruncim să ţină legea lui Moise.
6 Şi apostolii şi bătrânii s-au adunat să se lămurească despre acest lucru.
7 Şi după ce a fost multă dispută, Petru s-a sculat şi le-a spus: Bărbaţi şi fraţi, voi ştiţi că, din zilele de demult, Dumnezeu a ales între noi, ca neamurile să audă prin gura mea cuvântul evangheliei şi să creadă.
8 Şi Dumnezeu, care cunoaşte inimile, le-a adus mărturie, dându-le Duhul Sfânt întocmai ca şi nouă;
9 Şi nici nu a făcut o deosebire între noi şi ei, curăţindu-le inimile prin credinţă.
10 Acum aşadar, de ce ispitiţi pe Dumnezeu, punând un jug pe gâtul discipolilor pe care nici părinţii noştri, nici noi nu am fost în stare să îl purtăm?
11 Ci credem că prin harul Domnului Isus Cristos suntem salvaţi, la fel ca ei.
12 Atunci toată mulţimea a tăcut şi îi ascultau pe Barnaba şi pe Pavel care istoriseau ce miracole şi minuni lucrase Dumnezeu printre neamuri prin ei.
13 Şi după ce au tăcut, Iacov a răspuns, zicând: Bărbaţi şi fraţi, ascultaţi-mă;
14 Simeon a istorisit cum întâi Dumnezeu a vizitat neamurile, să ia dintre ei un popor pentru numele lui.
15 Şi cu aceasta sunt în acord cuvintele profeţilor; aşa cum este scris:
16 După aceasta mă voi întoarce şi voi zidi cortul căzut al lui David; şi voi zidi ruinele lui şi îl voi ridica;
17 Pentru ca rămăşiţa oamenilor să îl caute pe Domnul şi toate neamurile peste care este chemat numele meu, spune Domnul care face toate acestea.
18 Lui Dumnezeu îi sunt cunoscute toate faptele lui, de la începutul lumii.
19 De aceea concluzia mea este, să nu îi chinuim pe aceia care dintre neamuri se întorc la Dumnezeu;
20 Ci să le scriem să se ferească de profanările idolilor şi de curvie şi de animale sugrumate şi de sânge.
21 Fiindcă Moise, din timpurile de demult, are în fiecare cetate pe cei care îl predică, fiind citit în sinagogi în fiecare sabat.
22 Atunci li s-a părut cuvenit apostolilor şi bătrânilor, cu întreaga biserică, să trimită la Antiohia bărbaţi aleşi dintre ei, cu Pavel şi Barnaba; pe Iuda, numit şi Barsaba, şi Sila, bărbaţi mai de seama între fraţi;
23 Şi au scris astfel prin mâna lor: Apostolii şi bătrânii şi fraţii, salutare fraţilor care sunt dintre neamuri în Antiohia şi Siria şi Cilicia;
24 Întrucât am auzit că unii care au ieşit dintre noi v-au tulburat prin cuvinte, subminându-vă sufletele, zicând: Să fiţi circumcişi şi să ţineţi legea; cărora nu le-am dat vreo astfel de poruncă;
25 Ni s-a părut cuvenit, fiind adunaţi într-un gând, să trimitem la voi bărbaţi aleşi, cu preaiubiţii noştri Barnaba şi Pavel,
26 Oameni care şi-au riscat vieţile pentru numele Domnului nostru Isus Cristos.
27 De aceea am trimis pe Iuda şi Sila, care vă vor spune şi ei, cu gura, aceleaşi lucruri.
28 Fiindcă i s-a părut cuvenit Duhului Sfânt şi nouă, să nu vă încărcăm cu nicio greutate mai mare decât aceste lucruri necesare:
29 Să vă feriţi de cele sacrificate idolilor şi de sânge şi de animale sugrumate şi de curvie; de care dacă vă păziţi, bine veţi face. Fiţi sănătoşi.
30 Astfel, atunci când li s-a dat drumul, au venit la Antiohia; şi după ce au adunat mulţimea, le-au dat epistola;
31 Iar ei, după ce au citit, s-au bucurat pentru mângâiere.
32 Şi Iuda şi Sila, fiind şi ei profeţi, îndemnau pe fraţi cu multe cuvinte şi îi întăreau.
33 Şi după ce au întârziat un timp, au fost lăsaţi să plece în pace, de la fraţi la apostoli.
34 Dar lui Sila i s-a părut cuvenit să mai rămână acolo.
35 Şi Pavel şi Barnaba au rămas în Antiohia, învăţând şi predicând cuvântul Domnului, şi cu mulţi alţii.
36 Dar după câteva zile, Pavel i-a spus lui Barnaba: Să mergem acum din nou să vizităm pe fraţii noştri în fiecare cetate în care am predicat cuvântul Domnului, să vedem ce mai fac.
37 Dar Barnaba voia să îl ia cu ei pe Ioan, numit şi Marcu.
38 Dar Pavel considera că nu este bine să îl ia cu ei, pe cel care s-a despărţit de ei din Pamfilia şi nu s-a dus cu ei în lucrare.
39 Şi cearta dintre ei a fost aşa de tăioasă, că s-au despărţit unul de altul; şi aşa, Barnaba l-a luat pe Marcu şi au navigat spre Cipru;
40 Iar Pavel l-a ales pe Sila şi au plecat, fiind încredinţaţi de fraţi harului lui Dumnezeu.
41 Şi a trecut prin Siria şi Cilicia, întărind bisericile.
1 Atunci a ajuns la Derbe şi Listra; şi iată, acolo era un anumit discipol numit Timotei, fiul unei femei iudeice care credea; iar tatăl lui era grec;
2 Care avea o mărturie bună de la fraţii care erau în Listra şi Iconia.
3 Pe el îl voia Pavel să meargă mai departe cu el; şi l-a luat şi l-a circumcis din cauza iudeilor care erau în acele locuri; fiindcă toţi ştiau că tatăl lui era grec.
4 Şi în timp ce treceau prin cetăţi, le încredinţau să păzească hotărârile care fuseseră rânduite de apostolii şi bătrânii care erau în Ierusalim.
5 Atunci, bisericile au fost întărite în credinţă şi creşteau la număr în fiecare zi.
6 Şi după ce au străbătut Frigia şi regiunea Galatiei, au fost opriţi de Duhul Sfânt să predice cuvântul în Asia.
7 După ce au venit la Misia, au încercat să meargă în Bitinia; dar Duhul nu i-a lăsat.
8 Şi, trecând pe lângă Misia, au coborât la Troas.
9 Şi o viziune i-a apărut în noapte lui Pavel; un anumit bărbat din Macedonia stătea în picioare, chemându-l şi spunând: Vino în Macedonia şi ajută-ne.
10 Şi după ce a văzut el viziunea, îndată am căutat să ajungem în Macedonia, concluzionând noi că Domnul ne-a chemat să le predicăm evanghelia.
11 De aceea ridicând ancora din Troas, am navigat direct la Samotracia, şi a doua zi la Neapolis;
12 Şi de acolo la Filipi, care este cea mai de seamă cetate a acelei părţi din Macedonia, o colonie; şi am fost în acea cetate, rămânând câteva zile.
13 Şi în ziua de sabat ne-am dus afară din cetate, lângă râu, unde era de obicei rugăciune; şi am stat jos şi am vorbit femeilor care erau adunate.
14 Şi o anumită femeie, numită Lidia, vânzătoare de purpură din cetatea Tiatirei, care se închina lui Dumnezeu, ne-a auzit; a cărei inimă Domnul a deschis-o ca să dea atenţie lucrurilor vorbite de Pavel.
15 Şi după ce a fost botezată ea şi casa ei, ne-a implorat, spunând: Dacă m-aţi judecat a fi credincioasă Domnului, intraţi în casa mea şi rămâneţi. Şi ne-a constrâns.
16 Şi s-a întâmplat că, pe când mergeam noi la rugăciune, ne-a întâlnit o tânără roabă, posedată de un duh de ghicire, care aducea stăpânilor ei mult câştig prin ghicire;
17 Aceasta, îl urma pe Pavel şi pe noi şi striga, spunând: Aceşti oameni sunt robii Dumnezeului cel preaînalt, care ne arată calea salvării.
18 Şi a făcut aceasta multe zile. Dar Pavel, fiind mâhnit, s-a întors şi a spus duhului: Îţi poruncesc, în numele lui Isus Cristos, să ieşi din ea. Şi a ieşit în aceeaşi oră.
19 Şi când stăpânii ei au văzut că se dusese speranţa câştigului lor, i-au prins pe Pavel şi Sila şi i-au târât în piaţă la conducători;
20 Şi i-au adus la magistraţi, spunând: Aceşti oameni, iudei fiind, tulbură foarte mult cetatea noastră,
21 Şi învaţă obiceiuri care nu ne sunt permise de lege nici să le primim, nici să le facem, romani fiind.
22 Şi mulţimea s-a ridicat împreună împotriva lor; şi magistraţii le-au smuls hainele şi au poruncit să îi bată.
23 Şi după ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în închisoare, poruncind temnicerului să îi ţină în siguranţă.
24 Acesta, primind o astfel de poruncă, i-a aruncat în închisoarea interioară şi le-a strâns picioarele în butuci.
25 Şi la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi cântau laude lui Dumnezeu; şi prizonierii îi auzeau.
26 Şi dintr-odată a fost un cutremur mare, aşa încât s-au zguduit temeliile închisorii; şi îndată, toate uşile s-au deschis şi legăturile fiecăruia s-au dezlegat.
27 Şi temnicerul, trezindu-se din somnul său şi văzând uşile închisorii deschise, a scos sabia şi avea de gând să se omoare, presupunând că prizonierii fugiseră.
28 Dar Pavel a strigat cu voce tare, spunând: Nu îţi face niciun rău; fiindcă toţi suntem aici.
29 Atunci el a cerut o lumină şi s-a repezit înăuntru şi a venit tremurând şi a căzut înaintea lui Pavel şi Sila.
30 Şi i-a dus afară şi a spus: Domnilor, ce trebuie să fac pentru a fi salvat?
31 Iar ei au spus: Crede în Domnul Isus Cristos şi vei fi salvat tu şi casa ta.
32 Şi i-au vorbit cuvântul Domnului, lui şi tuturor care erau în casa lui.
33 Şi el i-a luat în aceeaşi oră a nopţii şi le-a spălat loviturile; şi îndată a fost botezat, el şi toţi ai lui.
34 Şi după ce i-a dus în casa lui, le-a pus mâncare înainte şi s-a bucurat, crezând în Dumnezeu cu toată casa lui.
35 Şi după ce s-a făcut ziuă, magistraţii au trimis lictorii, spunând: Lăsaţi pe aceşti oameni să plece.
36 Şi temnicerul a spus cuvintele acestea lui Pavel: Magistraţii au trimis să vă las să plecaţi; acum aşadar, plecaţi şi mergeţi în pace.
37 Dar Pavel le-a spus: Ne-au bătut în public, necondamnaţi, romani fiind, şi ne-au aruncat în închisoare; şi acum ne scot pe ascuns? Nici vorbă; ci să vină ei înşişi pentru a ne conduce afară.
38 Şi lictorii au spus aceste vorbe magistraţilor; şi s-au temut când au auzit că sunt romani.
39 Şi au venit şi îi implorau; şi i-au condus afară şi îi rugau să plece din cetate.
40 Şi au ieşit din închisoare şi au intrat la Lidia; şi după ce i-au văzut pe fraţi, i-au mângâiat şi au plecat.
1 Şi, după ce au trecut prin Amfipolis şi Apolonia, au venit la Tesalonic, unde era o sinagogă a iudeilor;
2 Iar Pavel, după cum avea obiceiul, a intrat la ei, şi trei zile de sabat a discutat cu ei din scripturi,
3 Expunând şi afirmând că trebuia să sufere Cristos şi să învie dintre morţi; şi spunând că: Acest Isus, pe care vi-l predic eu, este Cristos.
4 Şi unii dintre ei au crezut şi s-au alăturat lui Pavel şi Sila; şi dintre grecii religioşi o mare mulţime şi nu puţine dintre femeile de seamă.
5 Dar iudeii, care nu au crezut, împinşi de invidie, au luat cu ei nişte însoţitori desfrânaţi, de soi josnic, şi au strâns o mulţime şi au pus toată cetatea în tulburare şi au asaltat casa lui Iason, căutând să îi aducă la popor.
6 Şi, negăsindu-i, au târât pe Iason şi pe unii fraţi la magistraţii cetăţii, strigând: Aceştia care au răscolit lumea au venit şi aici;
7 Pe ei Iason i-a primit; şi toţi aceştia lucrează împotriva hotărârilor Cezarului, spunând că este un alt împărat, Isus.
8 Şi au tulburat mulţimea şi magistraţii cetăţii, când au auzit acestea.
9 Şi după ce au luat garanţie de la Iason şi de la ceilalţi, le-au dat drumul.
10 Iar fraţii au trimis îndată, în timpul nopţii, deopotrivă pe Pavel şi Sila la Bereea; care, venind, au intrat în sinagoga iudeilor.
11 Dar aceştia erau mai nobili decât cei din Tesalonic, în aceea că au primit cuvântul cu toată bunăvoinţa minţii şi cercetau în fiecare zi scripturile, dacă lucrurile acelea erau aşa.
12 De aceea mulţi dintre ei au crezut; şi dintre femeile grecoaice demne de cinste şi nu puţini dintre bărbaţi.
13 Dar când iudeii din Tesalonic au ştiut că şi în Bereea era predicat de către Pavel cuvântul lui Dumnezeu, au venit şi acolo şi au stârnit poporul.
14 Şi atunci, fraţii l-au trimis îndată pe Pavel ca şi cum ar fi mers spre mare; dar şi Sila şi Timotei au rămas amândoi acolo.
15 Şi cei ce îl conduceau pe Pavel, l-au adus la Atena; şi, primind poruncă pentru Sila şi Timotei, ca să vină la el cu toată graba, au plecat.
16 Şi, în timp ce Pavel îi aştepta la Atena, i s-a întărâtat duhul în el când a văzut cetatea cu totul dedată idolatriei.
17 De aceea dezbătea în sinagogă cu iudeii şi cu cei religioşi şi în fiecare zi în piaţă cu cei ce îl întâlneau.
18 Atunci, l-au întâlnit unii filozofi dintre epicurieni şi dintre stoici. Şi unii spuneau: Ce doreşte să spună guralivul acesta? Iar alţii: Se pare că este proclamatorul unor dumnezei străini, pentru că le predica pe Isus şi învierea.
19 Şi l-au luat şi l-au adus în Areopag, spunând: Putem şti ce este doctrina aceasta nouă, despre care vorbeşti?
20 Fiindcă aduci lucruri străine la urechile noastre; de aceea intenţionăm să ştim ce înseamnă acestea.
21 (Fiindcă toţi atenienii şi străinii care erau acolo nu îşi petreceau timpul cu nimic altceva decât să spună, sau să audă ceva nou.)
22 Atunci Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului şi a spus: Bărbaţi din Atena, îmi dau seama că în toate lucrurile voi sunteţi prea superstiţioşi.
23 Căci cum treceam şi priveam la lucrurile voastre de închinare, am găsit şi un altar pe care era inscripţionat: DUMNEZEULUI NECUNOSCUT. Acestuia aşadar, căruia voi vă închinaţi ignorant, pe acesta vi-l predic eu.
24 Dumnezeu care a făcut lumea şi toate lucrurile în ea, fiindcă este Domnul cerului şi al pământului, nu locuieşte în temple făcute prin mâini;
25 Nici nu este adorat cu mâinile oamenilor, ca şi cum ar avea nevoie de ceva, el care dă tuturor viaţă şi suflare şi toate;
26 Şi a făcut dintr-un singur sânge toate naţiunile oamenilor să locuiască pe toată faţa pământului, şi a hotărât timpurile dinainte rânduite şi graniţele locuinţei lor;
27 Ca să îl caute pe Domnul, dacă, ar putea cumva să îl caute bâjbâind şi să îl găsească, deşi nu este departe de fiecare dintre noi;
28 Fiindcă în el trăim şi ne mişcăm şi avem fiinţă; cum au spus unii dintre poeţii voştri: Fiindcă şi noi suntem urmaşii lui.
29 Fiind aşadar urmaşi ai lui Dumnezeu, nu ar trebui să gândim că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului, sau pietrei, cioplită prin arta şi planul omului.
30 Şi Dumnezeu a trecut cu vederea timpurile acestei ignoranţe; dar acum, porunceşte tuturor oamenilor de pretutindeni, să se pocăiască;
31 Pentru că a stabilit o zi în care el va judeca lumea în dreptate prin acel bărbat pe care l-a rânduit; prin care a dat asigurare tuturor, prin aceea că l-a înviat dintre morţi.
32 Şi, auzind despre învierea dintre morţi, unii şi-au bătut joc; şi alţii spuneau: Te vom asculta din nou despre aceasta.
33 Aşa că Pavel a plecat din mijlocul lor.
34 Totuşi unii bărbaţi s-au alipit de el şi au crezut, între care şi Dionisie Areopagitul şi o femeie numită Damaris şi alţii cu ei.
1 Iar după acestea, Pavel a plecat din Atena şi a venit la Corint;
2 Şi a găsit un anumit iudeu numit Aquila, născut în Pontus, venit de curând din Italia cu soţia sa Priscila; (deoarece Claudius poruncise tuturor iudeilor să plece din Roma) şi a venit la ei.
3 Şi pentru că era de acelaşi meşteşug, a rămas cu ei şi lucra, fiindcă erau de meseria făcători de corturi.
4 Şi el discuta în sinagogă în fiecare sabat şi convingea pe iudei şi pe greci.
5 Şi când au coborât deopotrivă Sila şi Timotei din Macedonia, Pavel era constrâns în duh şi adeverea iudeilor că Isus era Cristosul.
6 Şi când ei s-au împotrivit lor înşişi şi au blasfemiat, şi-a scuturat hainele şi le-a spus: Sângele vostru să fie asupra capetelor voastre; eu sunt curat; de acum încolo mă voi duce la neamuri.
7 Şi a plecat de acolo şi a intrat în casa unuia numit Iustus, care se închina lui Dumnezeu, a cărui casă era lipită de sinagogă.
8 Şi Crisp, mai marele sinagogii, a crezut în Domnul cu toată casa lui; şi mulţi dintre corinteni, auzind, au crezut şi au fost botezaţi.
9 Atunci Domnul i-a spus lui Pavel, în timpul nopţii, printr-o viziune: Nu te teme, dimpotrivă, vorbeşte şi nu tăcea;
10 Pentru că eu sunt cu tine şi nimeni nu te va prinde să îţi facă rău, pentru că eu am mult popor în acea cetate.
11 Şi a rămas acolo un an şi şase luni, învăţând cuvântul lui Dumnezeu între ei.
12 Şi pe când era Galio, proconsul al Ahaiei, iudeii, într-un gând, s-au ridicat împotriva lui Pavel şi l-au adus la scaunul de judecată,
13 Spunând: Acesta incită pe oameni să se închine lui Dumnezeu împotriva legii.
14 Şi pe când Pavel era gata să deschidă gura, Galio le-a spus iudeilor: Dacă ar fi vorba într-adevăr despre vreun lucru de nelegiuire, sau desfrânare stricată, iudeilor, după cuviinţă v-aş îndura;
15 Dar dacă este o problemă de cuvinte şi nume şi de legea voastră, vă priveşte; fiindcă eu nu intenţionez să fiu judecător al acestora.
16 Şi i-a alungat de la scaunul de judecată.
17 Atunci, toţi grecii l-au prins pe Sosten, mai marele sinagogii şi l-au bătut înaintea scaunului de judecată. Şi lui Galio nu îi păsa de nimic din acestea.
18 Iar Pavel a rămas încă multe zile, după care şi-a luat rămas bun de la fraţi şi a navigat de acolo în Siria şi cu el Priscila şi Aquila; după ce Pavel şi-a tuns scurt părul în Chencrea, fiindcă făcuse un jurământ.
19 Şi a venit la Efes şi i-a lăsat acolo; iar el a intrat în sinagogă şi discuta cu iudeii.
20 Dar, cerându-i să rămână mai mult timp cu ei, nu a consimţit;
21 Ci şi-a luat rămas bun de la ei, spunând: Trebuie, neapărat, să ţin această sărbătoare care vine, în Ierusalim; dar mă voi întoarce la voi din nou, dacă Dumnezeu voieşte. Şi s-a îmbarcat din Efes.
22 Şi după ce a debarcat la Cezareea şi a urcat şi a salutat biserica, a coborât la Antiohia.
23 Şi după ce a petrecut ceva timp, a ieşit şi a traversat pe rând ţinutul Galatiei şi al Frigiei, întărind pe toţi discipolii.
24 Iar un anumit iudeu, numit Apolo, născut la Alexandria, un bărbat elocvent, fiind puternic în scripturi, a ajuns la Efes.
25 Acesta era învăţat în calea Domnului; şi fiind fervent în duh, vorbea şi învăţa cu de-amănuntul lucrurile despre Domnul, cunoscând doar botezul lui Ioan.
26 Şi acesta a început să vorbească cutezător în sinagogă; şi Aquila şi Priscila, auzindu-l, l-au luat la ei şi i-au arătat mai exact calea lui Dumnezeu.
27 Şi când s-a gândit să treacă în Ahaia, fraţii au scris, îndemnând pe discipoli să îl primească; acesta, când a venit, a ajutat mult pe cei care crezuseră prin har.
28 Fiindcă el convingea pe iudei cu putere, public, arătând prin scripturi că Isus este Cristos.
1 Şi s-a întâmplat că, în timp ce Apolo era în Corint, Pavel, traversând ţinuturile de sus, a venit la Efes; şi, găsind anumiţi discipoli,
2 Le-a spus: Aţi primit Duhul Sfânt de când aţi crezut? Iar ei i-au spus: Nici măcar nu am auzit că ar fi vreun Duh Sfânt.
3 Iar el le-a spus: Atunci cu ce aţi fost botezaţi? Iar ei au spus: Cu botezul lui Ioan.
4 Atunci Pavel a spus: Ioan într-adevăr a botezat cu botezul pocăinţei, spunând poporului că ar trebui să creadă în cel ce vine după el, adică în Cristos Isus.
5 Când au auzit, au fost botezaţi în numele Domnului Isus.
6 Şi după ce Pavel şi-a pus mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit peste ei; şi vorbeau în limbi şi profeţeau.
7 Şi erau cam doisprezece bărbaţi cu totul.
8 Şi a intrat în sinagogă şi a vorbit cutezător timp de trei luni, dezbătând şi convingând despre cele ale împărăţiei lui Dumnezeu.
9 Dar când unii s-au împietrit şi nu au crezut, ci au vorbit de rău calea aceea înaintea mulţimii, a plecat de la ei şi a separat discipolii, dezbătând zilnic în şcoala unuia, Tiran.
10 Şi aceasta a ţinut timp de doi ani; aşa că toţi care locuiau în Asia au auzit cuvântul Domnului Isus, deopotrivă iudei şi greci.
11 Şi Dumnezeu lucra miracole nemaipomenite prin mâinile lui Pavel;
12 Aşa că au adus la bolnavi prosoape şi şorţuri de pe trupul lui şi bolile se depărtau de ei, şi duhurile rele ieşeau din ei.
13 Atunci, unii din iudeii pribegi, exorcişti, s-au angajat să cheme numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, spunând: Vă conjurăm prin Isus, pe care îl predică Pavel.
14 Şi erau şapte fii ai lui Sceva, un iudeu, mai marele preoţilor, care au făcut astfel.
15 Iar duhul rău a răspuns şi a zis: Pe Isus îl cunosc şi pe Pavel îl ştiu; dar voi, cine sunteţi?
16 Şi omul în care era duhul rău, a sărit pe ei şi i-a dominat şi i-a învins, aşa că au fugit afară din casă, goi şi răniţi.
17 Şi aceasta a fost cunoscută deopotrivă tuturor iudeilor şi grecilor care locuiau în Efes; şi frică a căzut peste ei toţi şi numele Domnului Isus era preamărit.
18 Şi mulţi care au crezut, au venit şi au mărturisit şi şi-au arătat faptele.
19 Şi mulţi dintre cei care lucraseră artele magiei, au adus cărţile la un loc şi le-au ars înaintea tuturor; şi au calculat preţul lor şi au găsit că era de cincizeci de mii de arginţi.
20 Astfel cuvântul lui Dumnezeu a crescut cu putere şi a învins.
21 După ce s-au terminat acestea, Pavel s-a hotărât în duhul, după ce traversase Macedonia şi Ahaia, să meargă la Ierusalim, spunând: După ce voi fi fost acolo, trebuie să văd şi Roma.
22 Astfel a trimis în Macedonia pe doi dintre cei ce îl serveau, Timotei şi Erast; dar el a stat un timp în Asia.
23 Şi s-a făcut în acel timp nu mică tulburare despre calea aceea.
24 Fiindcă unul, numit Demetrie, un argintar, care făcea temple din argint pentru Diana, aducând nu puţin câştig meşterilor,
25 Pe care el i-a chemat împreună cu lucrătorii cu ocupaţii asemănătoare şi a spus: Domnilor, ştiţi că prin această muncă avem bogăţia noastră.
26 Mai mult, vedeţi şi auziţi că nu numai în Efes, ci aproape în toată Asia, acest Pavel a convins şi a abătut mulţi oameni, spunând că aceia ce sunt făcuţi de mâini nu sunt dumnezei,
27 Aşa că, nu numai această meserie a noastră este în pericol să fie făcută de nimic, dar şi templul marii zeiţe Diana va fi dispreţuit şi măreţia ei va fi nimicită, ea căreia toată Asia şi lumea i se închină.
28 Iar când au auzit acestea s-au umplut de furie şi strigau, spunând: Mare este Diana efesenilor.
29 Şi întreaga cetate s-a umplut de confuzie; şi, prinzând pe Gaiu şi Aristarh, bărbaţi din Macedonia, parteneri de călătorie ai lui Pavel, s-au năpustit într-un gând în teatru.
30 Dar când Pavel a intenţionat să intre la popor, discipolii nu l-au lăsat.
31 Şi de asemenea unii din mai marii Asiei, care erau prietenii lui, au trimis la el, implorând să nu se expună el însuşi în teatru.
32 Aşadar unii strigau ceva şi alţii altceva, fiindcă adunarea era confuză şi cei mai mulţi nu ştiau de ce se adunaseră.
33 Şi l-au târât pe Alexandru afară din mulţime, iudeii împingându-l înainte. Şi Alexandru, făcând semn cu mâna, a voit să se apere înaintea poporului.
34 Dar când şi-au dat seama că este iudeu, toţi într-o singură voce au strigat aproape două ore: Mare este Diana efesenilor.
35 Şi după ce cancelarul cetăţii a liniştit mulţimea, a spus: Bărbaţi efeseni, cine este omul care nu ştie că cetatea efesenilor este închinătoare marii zeiţe Diana şi a chipului care a căzut de la Jupiter.
36 Văzând aşadar că acestea nu pot fi negate, voi ar trebui să staţi liniştiţi şi să nu faceţi nimic în grabă.
37 Fiindcă aţi adus aici pe aceşti bărbaţi, care nu sunt nici jefuitori de biserici, nici blasfematori ai zeiţei voastre.
38 De aceea dacă Demetrie şi meşterii care sunt cu el au ceva împotriva cuiva, judecata este deschisă şi sunt proconsuli; să se acuze unul pe altul.
39 Dar dacă cereţi ceva referitor la alte lucruri, se va rezolva în adunarea legiuită.
40 Fiindcă suntem în pericol să fim acuzaţi pentru tulburarea de azi, nefiind niciun motiv prin care să putem da socoteală despre această îmbulzeală.
41 Şi după ce a spus astfel, a dat drumul adunării.
1 Iar după ce a încetat tumultul, Pavel a chemat la el pe discipoli şi i-a îmbrăţişat şi a ieşit să plece în Macedonia.
2 Iar după ce a traversat părţile acelea şi i-a îndemnat cu multe cuvinte, a venit în Grecia,
3 Şi a rămas trei luni. Şi după ce iudeii au complotat împotriva lui, pe când intenţiona să navigheze spre Siria, s-a hotărât să se întoarcă prin Macedonia.
4 Şi l-au însoţit până în Asia, Sopater din Bereea; şi dintre tesaloniceni, Aristarh şi Secundus; şi Gaiu din Derbe şi Timotei; iar din Asia, Tihic şi Trofim.
5 Aceştia, mergând înainte, ne-au aşteptat în Troas.
6 Iar noi am navigat din Filipi după zilele azimelor şi am venit la ei în Troas în cinci zile; unde am rămas şapte zile.
7 Şi în prima zi a săptămânii, când discipolii s-au adunat să frângă pâinea, Pavel le-a predicat, pregătit să plece a doua zi; şi a continuat vorbirea până la miezul nopţii.
8 Şi erau multe lumini în camera de sus, unde erau adunaţi.
9 Şi în fereastră a şezut un tânăr, unul numit Eutih, fiind cufundat într-un somn adânc; şi pe când Pavel predica îndelung, s-a adâncit în somn şi a căzut jos de la al treilea etaj şi a fost ridicat mort.
10 Iar Pavel a coborât şi s-a aplecat peste el şi, îmbrăţişându-l, a spus: Nu vă tulburaţi; fiindcă viaţa lui este în el.
11 Şi după ce a urcat din nou şi a frânt pâine şi a mâncat şi a vorbit timp îndelungat, până în zorii zilei, astfel a plecat.
12 Şi l-au adus pe tânăr viu şi nu puţin au fost mângâiaţi.
13 Iar noi ne-am dus înainte la corabie şi am navigat spre Assos, vrând să îl luăm de acolo pe Pavel; fiindcă astfel rânduise el, el însuşi gândindu-se să meargă pe jos.
14 Şi când s-a întâlnit cu noi la Assos, l-am luat şi am venit la Mitilene.
15 Şi de acolo am navigat şi în următoarea zi am ajuns faţă în faţă cu Chios; şi în următoarea zi am ajuns la Samos şi am rămas la Troghilion şi în următoarea zi am venit la Milet.
16 Fiindcă Pavel a decis să navigheze pe lângă Efes, pentru că el a refuzat să întârzie în Asia; fiindcă se grăbea, dacă i-ar fi posibil, ca el să fie la Ierusalim de ziua cincizecimii.
17 Iar din Milet a trimis la Efes şi a chemat bătrânii bisericii.
18 Şi după ce au venit la el, le-a spus: Ştiţi din prima zi de când am venit în Asia, cum m-am purtat cu voi în toate timpurile,
19 Servind pe Domnul cu toată umilinţa minţii şi cu multe lacrimi şi ispite, care mi s-au întâmplat prin comploturile iudeilor;
20 Cum nu am ascuns nimic ce vă era de folos, ci v-am arătat şi v-am învăţat public şi din casă în casă,
21 Adeverind deopotrivă iudeilor şi grecilor, pocăinţă faţă de Dumnezeu şi credinţă faţă de Domnul nostru Isus Cristos.
22 Şi acum, iată, eu mă duc, legat în duhul, la Ierusalim, neştiind lucrurile care au să mi se întâmple acolo,
23 Decât că Duhul Sfânt adevereşte în fiecare cetate, spunând că mă aşteaptă lanţuri şi nenorociri.
24 Dar niciunul dintre aceste lucruri nu mă mişcă, nici nu consider a mea viaţă de preţ pentru mine însumi, aşa încât să îmi termin alergarea cu bucurie şi serviciul pe care l-am primit de la Domnul Isus, să adeveresc evanghelia harului lui Dumnezeu.
25 Şi acum, iată, eu ştiu că voi toţi, printre care am umblat predicând împărăţia lui Dumnezeu, nu îmi veţi mai vedea faţa.
26 De aceea vă iau ca mărturie în această zi, că eu sunt curat de sângele tuturor.
27 Fiindcă nu m-am ferit niciodată să vă fac cunoscut întreg sfatului Dumnezeu.
28 Aşadar luaţi seama la voi înşivă şi la întreaga turmă peste care Duhul Sfânt v-a făcut supraveghetori, să paşteţi biserica lui Dumnezeu, pe care a cumpărat-o cu propriul său sânge.
29 Fiindcă ştiu aceasta, că după plecarea mea, vor intra printre voi lupi apăsători, necruţând turma.
30 Şi dintre voi înşivă se vor scula bărbaţi vorbind lucruri perverse, să atragă discipoli după ei.
31 Vegheaţi aşadar şi amintiţi-vă, că timp de trei ani nu am încetat să vă avertizez cu lacrimi, noapte şi zi, pe fiecare.
32 Şi acum fraţilor, vă încredinţez lui Dumnezeu şi cuvântului harului său, care este în stare să vă edifice şi să vă dea o moştenire printre toţi cei sfinţiţi.
33 Nu am poftit argintul sau aurul sau hainele nimănui.
34 Da, voi înşivă ştiţi că mâinile acestea au servit nevoilor mele şi celor ce erau cu mine.
35 V-am arătat toate lucrurile; că, muncind astfel, ar trebui să susţineţi pe cei slabi şi să vă amintiţi cuvintele Domnului Isus, cum el a spus: Este mai binecuvântat a da decât a primi.
36 Şi după ce a vorbit astfel, el a îngenunchiat şi s-a rugat cu ei toţi.
37 Iar ei toţi au plâns mult şi au căzut la gâtul lui Pavel şi îl sărutau,
38 Întristându-se mai ales pentru cuvintele pe care le-a spus, că nu îi vor mai vedea faţa. Şi l-au însoţit la corabie.
1 Şi s-a întâmplat că, după ce ne-am smuls dintre ei şi am ridicat ancora, am venit drept la Coos şi ziua următoare la Rodos şi de acolo la Patara;
2 Şi, găsind o corabie care naviga spre Fenicia, ne-am îmbarcat şi am ridicat ancora.
3 Şi după ce am zărit Ciprul şi l-am lăsat în stânga, am navigat spre Siria şi am ancorat la Tir; fiindcă acolo corabia trebuia să descarce încărcătura.
4 Şi găsind discipoli, am rămas acolo şapte zile; aceştia i-au spus lui Pavel prin Duhul, să nu urce la Ierusalim.
5 Şi când am împlinit acele zile, am plecat şi ne-am reluat călătoria; şi toţi ne-au condus pe drum, cu soţii şi copii, până afară din cetate; şi, îngenunchind pe ţărm, ne-am rugat.
6 Şi după ce ne-am îmbrăţişat unii pe alţii, am intrat în corabie; iar ei s-au întors la ale lor.
7 Iar după ce am terminat noi călătoria pe mare, de la Tir am ajuns la Ptolemaida şi am salutat fraţii şi am rămas cu ei o zi.
8 Iar în următoarea zi, noi care eram cu Pavel am plecat şi am ajuns la Cezareea; şi am intrat în casa lui Filip, evanghelistul, care era dintre cei şapte; şi am rămas cu el.
9 Şi acesta avea patru fiice fecioare, care profeţeau.
10 Iar rămânând noi acolo multe zile, a coborât din Iudeea un anumit profet, numit Agab.
11 Şi după ce a venit la noi şi a luat brâul lui Pavel şi şi-a legat mâinile şi picioarele, a spus: Astfel spune Duhul Sfânt: Astfel îl vor lega iudeii în Ierusalim pe bărbatul al căruia brâu este acesta, şi îl vor preda în mâinile neamurilor.
12 Şi când am auzit acestea, deopotrivă noi şi cei de acolo, l-am implorat să nu urce la Ierusalim.
13 Atunci Pavel a răspuns: Ce înseamnă aceasta că plângeţi şi îmi frângeţi inima? Fiindcă eu sunt gata nu numai să fiu legat, dar să şi mor la Ierusalim pentru numele Domnului Isus.
14 Şi, nefiind el convins, noi am încetat, spunând: Să se facă voia Domnului.
15 Iar după acele zile, ne-am ridicat bagajele şi am urcat la Ierusalim.
16 Şi au mers cu noi şi unii dintre discipolii din Cezareea şi au adus cu ei pe unul Mnason din Cipru, un discipol bătrân, cu care să găzduim.
17 Şi când am venit la Ierusalim, fraţii ne-au primit cu bucurie.
18 Iar în ziua următoare, Pavel a intrat cu noi la Iacov; şi toţi prezbiterii erau prezenţi.
19 Şi după ce i-a salutat, a istorisit fiecare lucru în parte pe care l-a lucrat Dumnezeu printre neamuri, prin serviciul său.
20 Şi după ce au auzit, au glorificat pe Domnul şi i-au spus: Vezi, frate, câte mii de iudei sunt care cred; şi toţi sunt zeloşi pentru lege.
21 Şi ei sunt instruiţi despre tine, că înveţi toţi iudeii care sunt printre neamuri să părăsească pe Moise, spunând că ei nici nu ar trebui să circumcidă pe copiii lor, nici să umble cuvenit obiceiurilor.
22 Ce este aşadar? Mulţimea trebuie neapărat să se adune; fiindcă vor auzi că ai venit.
23 De aceea fă ceea ce îţi spunem: Noi avem patru bărbaţi care au un jurământ asupra lor;
24 Ia-i şi purifică-te împreună cu ei şi cheltuieşte cu ei, ca să îşi radă capetele; şi toţi să ştie că acele lucruri, despre care au fost instruiţi în legătură cu tine, nu sunt nimic; ci, din contră, şi tu însuţi umbli pios şi păzeşti legea.
25 Iar în legătură cu neamurile care cred, noi am scris şi am hotărât ca ei să nu ţină asemenea lucru, ci doar să se păzească ei de cele sacrificate idolilor şi de sânge şi de animale sugrumate şi de curvie.
26 Atunci Pavel a luat pe acei bărbaţi, şi în următoarea zi, curăţindu-se împreună cu ei, a intrat în templu să declare împlinirea zilelor curăţirii, până ce va fi oferită o ofrandă pentru fiecare dintre ei.
27 Şi când cele şapte zile erau aproape împlinite, iudeii care erau din Asia, când l-au văzut în templu, au întărâtat toată mulţimea şi au pus mâinile pe el,
28 Strigând: Bărbaţi israeliţi, ajutor! Acesta este omul care învaţă pretutindeni pe toţi împotriva poporului şi legii şi acestui loc; şi mai mult, a adus şi greci la templu şi a profanat acest loc sfânt.
29 (Fiindcă, mai înainte, îl văzuseră cu el în cetate pe Trofim, un efesean pe care presupuneau că Pavel l-a adus în templu.)
30 Şi toată cetatea s-a pus în mişcare şi poporul fugea să se adune; şi l-au luat pe Pavel şi l-au târât afară din templu; şi îndată uşile au fost închise.
31 Şi pe când căutau să îl ucidă, a urcat vestea la căpetenia cohortei că tot Ierusalimul era întărâtat;
32 Acesta îndată a luat soldaţi şi centurioni şi a fugit jos la ei; şi când au văzut pe căpetenie şi pe soldaţi, au încetat să îl bată pe Pavel.
33 Atunci, căpetenia s-a apropiat şi l-a luat, şi a poruncit să fie legat cu două lanţuri; şi a întrebat cine este şi ce a făcut.
34 Şi în mulţime unii strigau ceva şi alţii altceva; şi, neputând să ştie ceva sigur din cauza tumultului, a poruncit să îl ducă în fortăreaţă.
35 Şi când a ajuns pe trepte, a fost astfel: că era purtat de soldaţi din cauza violenţei poporului.
36 Fiindcă mulţimea poporului îl urmărea, strigând: Luaţi-l!
37 Şi pe când Pavel urma să fie dus în fortăreaţă, a spus căpeteniei: Îmi este permis să îţi spun ceva? Iar el a spus: Vorbeşti greceşte?
38 Nu eşti tu atunci acel egiptean, care înainte de aceste zile a făcut tulburare şi a condus afară în pustie patru mii de bărbaţi care erau asasini?
39 Iar Pavel a spus: Eu sunt un om, iudeu din Tarsul Ciliciei, cetăţean al unei cetăţi nu fără însemnătate; şi, te implor, permite-mi să vorbesc poporului.
40 Şi după ce i-a dat voie, Pavel a stat în picioare pe trepte şi a făcut semn poporului cu mâna. Iar după ce s-a făcut mare tăcere, le-a vorbit în limba ebraică, spunând:
1 Bărbaţi, fraţi şi părinţi, ascultaţi acum apărarea mea faţă de voi.
2 (Iar ei, când au auzit că le vorbeşte în limba ebraică, au păstrat şi mai mare tăcere, iar el a spus):
3 Eu sunt într-adevăr bărbat iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar crescut în această cetate la picioarele lui Gamaliel, învăţat conform cu exactitatea legii părinţilor şi am fost zelos pentru Dumnezeu, aşa cum sunteţi voi toţi în această zi.
4 Şi am persecutat această cale până la moarte, legând şi punând în închisori, deopotrivă bărbaţi şi femei.
5 Astfel şi înaltul preot îmi aduce mărturie şi toată adunarea bătrânilor, de la care am şi primit scrisori pentru fraţi şi m-am dus la Damasc să îi aduc pe cei de acolo legaţi, la Ierusalim, pentru a fi pedepsiţi.
6 Dar s-a întâmplat, în călătoria şi apropierea mea de Damasc, că pe la prânz, dintr-o dată a strălucit din cer o lumină mare în jurul meu.
7 Şi am căzut la pământ şi am auzit o voce, spunându-mi: Saule, Saule, pentru ce mă persecuţi?
8 Şi eu am răspuns: Cine eşti tu, Doamne? Iar el mi-a spus: Eu sunt Isus din Nazaret, pe care tu îl persecuţi.
9 Iar cei ce erau cu mine au văzut într-adevăr lumina şi li s-a făcut teamă; dar nu înţelegeau vocea celui ce îmi vorbea.
10 Iar eu am spus: Ce să fac, Doamne? Iar Domnul mi-a spus: Scoală-te şi du-te în Damasc; şi acolo ţi se va spune despre toate câte îţi sunt rânduite să le faci.
11 Şi în timp ce nu vedeam de gloria acelei lumini, fiind condus de mână de cei ce erau cu mine, am intrat în Damasc.
12 Iar unul, Anania, un bărbat evlavios conform legii, având mărturie bună de la toţi iudeii care locuiau acolo,
13 A venit la mine şi a stat în picioare şi mi-a spus: Frate Saul, primeşte vedere. Şi eu, în aceeaşi oră, am privit în sus spre el.
14 Iar el a spus: Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales, ca să cunoşti voia lui şi să vezi pe Cel Drept şi să auzi vocea gurii lui.
15 Pentru că îi vei fi martor înaintea tuturor oamenilor, despre ce ai văzut şi auzit.
16 Şi acum, de ce întârzii? Scoală-te şi botează-te şi spală-ţi păcatele, chemând numele Domnului.
17 Şi s-a întâmplat că, după ce eu am revenit la Ierusalim, tocmai când mă rugam în templu, eu am fost în extaz;
18 Şi l-am văzut, spunându-mi: Grăbeşte-te şi ieşi repede din Ierusalim, pentru că nu vor primi mărturia ta despre mine.
19 Şi eu am spus: Doamne, ei ştiu că am închis şi am bătut în fiecare sinagogă pe cei ce au crezut în tine;
20 Şi când a fost vărsat sângele martirului tău, Ştefan, stăteam şi eu acolo în picioare şi încuviinţam moartea lui şi am păzit hainele celor ce l-au ucis.
21 Iar el mi-a spus: Mergi, pentru că te voi trimite departe de aici, la neamuri.
22 Iar ei l-au ascultat până la acest cuvânt şi şi-au ridicat vocile, spunând: Ia de pe pământ pe unul ca acesta; fiindcă nu se cuvine să trăiască.
23 Dar pe când strigau şi azvârleau hainele şi aruncau praf în aer,
24 Căpetenia a poruncit ca el să fie dus în fortăreaţă şi a poruncit să fie cercetat prin biciuire, ca să afle din ce cauză strigau astfel împotriva lui.
25 Dar pe când îl legau cu curele, Pavel i-a spus centurionului care stătea lângă el în picioare: Vă este legiuit să biciuiţi un om, un roman, şi necondamnat?
26 Când a auzit centurionul, a venit şi a anunţat căpetenia, spunând: Ia seama la ce faci; fiindcă acest om este roman.
27 Atunci căpetenia a venit şi i-a zis: Spune-mi, eşti roman? Iar el a spus: Da.
28 Şi căpetenia a răspuns: Eu, cu o mare sumă de bani am cumpărat această libertate. Iar Pavel a spus: Dar eu sunt chiar născut liber.
29 Atunci, îndată s-au îndepărtat de el cei ce trebuiau să îl cerceteze; iar căpeteniei îi era şi ei teamă după ce a aflat că era roman şi pentru că îl legase.
30 Iar a doua zi, pentru că voia să ştie într-adevăr pentru ce fusese acuzat de iudei, l-a dezlegat din legăturile sale şi a poruncit marilor preoţi şi întregului lor consiliu să vină; şi l-a adus jos pe Pavel şi l-a pus înaintea lor.
1 Iar Pavel, privind cu atenţie consiliul, a spus: Bărbaţi şi fraţi, până în această zi, m-am purtat în toată buna conştiinţă în faţa lui Dumnezeu.
2 Iar Anania, înaltul preot, a poruncit celor ce stăteau lângă el în picioare să îl lovească peste gură.
3 Atunci Pavel i-a spus: Dumnezeu te va lovi, perete văruit; fiindcă tu şezi să mă judeci după lege şi porunceşti să fiu bătut, contrar legii?
4 Iar cei ce stăteau lângă el în picioare au spus: Îl insulţi pe înaltul preot al lui Dumnezeu?
5 Atunci Pavel a spus: Fraţilor, nu am ştiut că era înaltul preot; fiindcă este scris: Să nu vorbeşti de rău pe conducătorul poporului tău.
6 Dar când Pavel a înţeles că o parte erau saduchei şi ceilalţi farisei, a strigat în consiliu: Bărbaţi şi fraţi, eu sunt fariseu, fiul unui fariseu; din cauza speranţei şi a învierii morţilor sunt eu judecat.
7 Iar după ce a vorbit astfel, s-a făcut disensiune între farisei şi saduchei; şi mulţimea a fost împărţită.
8 Fiindcă saducheii spun că nu este nici înviere, nici înger sau duh; dar fariseii le mărturisesc pe amândouă.
9 Şi s-a ridicat strigăt mare; şi scribii, care erau de partea fariseilor, s-au sculat şi se certau aprins, spunând: Nu găsim nimic rău în acest om; dar dacă i-a vorbit un duh sau un înger, să nu ne luptăm împotriva lui Dumnezeu.
10 Iar după ce s-a făcut disensiune mare, căpetenia, temându-se ca nu cumva Pavel să fie rupt în bucăţi de ei, a poruncit soldaţilor să coboare şi să îl smulgă cu forţa din mijlocul lor şi să îl aducă în fortăreaţă.
11 Iar noaptea următoare, Domnul a stat lângă el în picioare şi a spus: Pavele, îndrăzneşte; fiindcă aşa cum ai adeverit despre mine în Ierusalim, aşa trebuie să aduci mărturie şi la Roma.
12 Iar după ce s-a făcut ziuă, unii dintre iudei s-au înhăitat şi s-au legat cu blestem, spunând că nici nu vor mânca, nici nu vor bea până nu îl vor fi ucis pe Pavel.
13 Şi erau mai mulţi de patruzeci cei care au făcut acest complot.
14 Aceştia, venind la preoţii de seamă şi la bătrâni, au spus: Ne-am legat cu mare blestem că nu vom gusta nimic până nu îl vom ucide pe Pavel.
15 De aceea acum voi, împreună cu consiliul, spuneţi căpeteniei ca mâine să îl aducă jos la voi, ca şi cum aţi dori să cercetaţi ceva mai amănunţit despre el; iar noi, înainte să se apropie el, suntem gata să îl ucidem.
16 Dar fiul surorii lui Pavel, după ce a auzit despre cursa lor, a venit şi a intrat în fortăreaţă şi i-a spus lui Pavel.
17 Atunci Pavel a chemat la el pe unul dintre centurioni şi a spus: Du pe tânărul acesta la căpetenie, fiindcă are să îi povestească ceva.
18 Astfel că l-a luat şi l-a dus la căpetenie şi a spus: Prizonierul Pavel m-a chemat la el şi m-a rugat să aduc la tine pe acest tânăr, care are să îţi vorbească ceva.
19 Atunci, căpetenia l-a luat de mână şi l-a tras deoparte în ascuns şi l-a întrebat: Ce este aceasta ce ai să îmi spui?
20 Iar el a spus: Iudeii s-au înţeles să îţi ceară ca mâine să îl aduci jos pe Pavel, în consiliu, ca şi cum ar dori să cerceteze mai amănunţit ceva despre el.
21 Dar tu nu te lăsa convins de ei; fiindcă mai mult de patruzeci de bărbaţi dintre ei îi întind o cursă, aceştia s-au legat cu blestem ca nici să nu mănânce, nici să nu bea, până nu îl vor ucide; şi acum, ei sunt gata, aşteptând o promisiune de la tine.
22 Atunci căpetenia a lăsat pe tânăr să plece şi i-a poruncit: Să nu spui nimănui că mi-ai arătat acestea.
23 Şi a chemat la el doi centurioni, spunând: Pregătiţi două sute de soldaţi să meargă la Cezareea, şi şaptezeci de călăreţi şi două sute de lăncieri la ora a treia din noapte.
24 Şi daţi-le animale, ca să îl pună pe Pavel deasupra şi să îl ducă teafăr la Felix, guvernatorul.
25 Şi a scris o scrisoare, cuprinzând acestea:
26 Claudius Lisias către preaonorabilul guvernator Felix, salutări.
27 Acest bărbat a fost prins de iudei şi ar fi fost ucis de ei; atunci, am venit cu armată şi l-am salvat, înţelegând că era roman.
28 Dar voind să cunosc cauza pentru care l-au acuzat, l-am coborât în consiliul lor;
29 Şi, l-am găsit acuzat despre întrebări din legea lor, dar neavând nimic care să îl acuze demn de moarte sau de lanţuri.
30 Şi când mi s-a spus cum iudeii întindeau o cursă pentru acest bărbat, îndată l-am trimis la tine şi am poruncit şi acuzatorilor lui să spună înaintea ta cele împotriva lui. Sănătate.
31 Atunci soldaţii, aşa cum li se poruncise, l-au luat pe Pavel şi l-au adus pe timpul nopţii la Antipatris.
32 Iar a doua zi, au lăsat călăreţii să meargă cu el şi s-au întors la fortăreaţă;
33 Iar aceştia, după ce au venit la Cezareea şi au dat guvernatorului epistola, l-au prezentat şi pe Pavel înaintea lui.
34 Şi după ce guvernatorul a citit, l-a întrebat din ce provincie era. Şi a priceput că este din Cilicia;
35 Te voi asculta pe îndelete, a spus el, când vor veni şi acuzatorii tăi. Şi a poruncit să fie păzit în sala de judecată a lui Irod.
1 Şi după cinci zile, Anania, înaltul preot, a coborât cu bătrânii şi cu un anumit orator, numit Tertul, care l-au înştiinţat pe guvernator împotriva lui Pavel.
2 Şi după ce a fost chemat, Tertul a început să acuze, spunând: Văzând că prin tine ne bucurăm de multă pace şi că au fost făcute lucrări bune pentru această naţiune prin prevederea ta,
3 Le primim întotdeauna şi în toate locurile, preanobile Felix, cu toată mulţumirea.
4 Dar ca nu cumva să te mai reţin, te rog să ne asculţi pe scurt cu bunăvoinţa ta.
5 Fiindcă l-am găsit pe acest bărbat a fi o ciumă, instigator la revoltă printre toţi iudeii din întreaga lume şi un conducător al partidei nazarinenilor;
6 Care a încercat de asemenea să pângărească templul; şi pe care l-am prins şi voiam să îl judecăm conform cu legea noastră.
7 Dar căpetenia Lisias a venit şi l-a luat cu mare violenţă din mâinile noastre,
8 Şi a poruncit acuzatorilor lui să vină înaintea ta. Dacă îl vei cerceta, tu însuţi vei putea afla de la el despre toate lucrurile de care îl acuzăm noi.
9 Şi iudeii au aprobat şi ei, spunând că aşa stau lucrurile.
10 Atunci Pavel, după ce guvernatorul i-a făcut semn să vorbească, a răspuns: Deoarece ştiu că de mulţi ani ai fost judecător al acestei naţiuni, cu atât mai bucuros răspund pentru mine însumi;
11 Ca să poţi înţelege, că nu sunt decât douăsprezece zile de când am urcat să mă închin la Ierusalim.
12 Şi nu m-au găsit în templu dezbătând cu cineva, nici făcând agitaţie a mulţimii, nici în sinagogi, nici în cetate;
13 Nici nu pot dovedi lucrurile de care acum mă acuză.
14 Dar îţi mărturisesc aceasta, că după calea pe care ei o numesc erezie, aşa mă închin Dumnezeului părinţilor mei, crezând toate care sunt scrise în lege şi în profeţi;
15 Şi am speranţă faţă de Dumnezeu, pe care şi ei înşişi o acceptă, că va fi o înviere a morţilor, deopotrivă a celor drepţi şi nedrepţi.
16 Şi în aceasta mă deprind pe mine însumi, să am întotdeauna o conştiinţă fără poticnire, faţă de Dumnezeu şi oameni.
17 Şi, după mulţi ani, am venit să aduc naţiunii mele milostenii şi ofrande.
18 După care anumiţi iudei din Asia m-au găsit purificat în templu, nici cu mulţime, nici cu tumult.
19 Aceştia ar trebui să se înfăţişeze aici înaintea ta şi să acuze, dacă au ceva împotriva mea.
20 Sau să spună aceştia dacă au găsit în mine vreo nelegiuire, în timp ce am stat în picioare înaintea consiliului,
21 Cu excepţia acestei singure voci, că am strigat stând în picioare printre ei: În legătură cu învierea morţilor sunt eu judecat astăzi de voi.
22 Iar după ce Felix a auzit acestea, având o mai bună cunoaştere despre acea cale, i-a amânat şi a spus: Când va coborî Lisias, căpetenia, voi şti pe deplin cele despre voi.
23 Şi a poruncit unui centurion să îl ţină pe Pavel şi să îi lase libertate şi să nu oprească pe niciunul dintre ai lui să îl servească, sau să vină la el.
24 Şi după câteva zile, când Felix a venit cu soţia lui, Drusila, care era iudeică, a trimis după Pavel şi l-a ascultat despre credinţa în Cristos.
25 Dar pe când el discuta despre dreptate şi înfrânare şi judecata care va veni, Felix a tremurat şi a răspuns: Acum du-te; când voi avea ocazie cuvenită, te voi chema.
26 În acelaşi timp se aştepta de asemenea ca Pavel să îi dea bani, ca să îl elibereze; de aceea a trimis adeseori după el şi vorbea cu el.
27 Dar după doi ani a venit succesorul lui, Porcius Festus; şi Felix, voind să arate favoare iudeilor, l-a lăsat pe Pavel legat.
1 Şi, când Festus a venit în provincie, după trei zile a urcat de la Cezareea la Ierusalim.
2 Atunci, înaltul preot şi mai marele iudeilor l-au înştiinţat împotriva lui Pavel şi l-au implorat,
3 Şi a dorit o favoare împotriva lui, ca să trimită după el la Ierusalim, pregătind o cursă pe drum să îl ucidă.
4 Dar Festus a răspuns că Pavel ar trebui ţinut în Cezareea şi că el însuşi intenţionează să plece curând într-acolo.
5 De aceea a spus: Aceia dintre voi care pot, să se coboare cu mine şi să îl acuze pe acest bărbat, dacă este ceva rău în el.
6 Şi după ce a rămas mai mult de zece zile printre ei, a coborât la Cezareea; şi a doua zi, şezând pe scaunul de judecată, a poruncit să fie adus Pavel.
7 Şi după ce a venit el, iudeii care au coborât de la Ierusalim au stat în picioare împrejur şi au adus plângeri multe şi grele împotriva lui Pavel, pe care nu au fost în stare să le dovedească.
8 În timp ce el se apăra: Nu am păcătuit deloc, nici împotriva legii iudeilor, nici împotriva templului, nici chiar împotriva Cezarului.
9 Dar Festus, voind să facă o favoare iudeilor, i-a răspuns lui Pavel şi a zis: Eşti de acord să urci la Ierusalim şi acolo să fii judecat despre acestea înaintea mea?
10 Atunci Pavel a spus: Stau în picioare la scaunul de judecată al Cezarului, unde ar trebui să fiu judecat; nu am făcut nimic rău iudeilor, aşa cum ştii foarte bine.
11 Dar dacă sunt nedrept, sau am făcut ceva demn de moarte, nu mă feresc să mor; dar dacă nu este nimic din acestea de care ei mă acuză, nimeni nu mă poate da lor. Apelez la Cezar.
12 Atunci Festus, după ce a stat de vorbă cu consiliul, a răspuns: La Cezar ai apelat? La Cezar vei merge.
13 Iar după câteva zile, împăratul Agripa şi Bernice au venit la Cezareea să îl salute pe Festus.
14 Iar după ce au rămas acolo multe zile, Festus a prezentat împăratului cele ale lui Pavel, spunând: Este aici un anumit bărbat lăsat în lanţuri de Felix;
15 Despre care, când am fost eu la Ierusalim, preoţii de seamă şi bătrânii iudeilor mi-au făcut cunoscut, dorind judecată împotriva lui.
16 Acestora le-am răspuns: Nu este obiceiul romanilor să dea la moarte pe niciun om, înainte ca cel care este acuzat să fie faţă în faţă cu acuzatorii şi să aibă ocazia să se apere referitor la acuzaţia adusă împotriva lui.
17 De aceea când au venit aici, fără nicio întârziere, a doua zi am şezut pe scaunul de judecată şi am poruncit să fie adus bărbatul.
18 Împotriva căruia acuzatorii, după ce au stat în picioare, nu au adus nicio acuzaţie din acelea pe care le presupuneam eu;
19 Ci aveau anumite cercetări împotriva lui despre propria lor superstiţie şi despre unul Isus, care a murit, despre care Pavel afirmă că este viu.
20 Şi îndoindu-mă de acest mod de cercetări, am întrebat dacă era dispus să meargă la Ierusalim, şi acolo să fie judecat despre acestea.
21 Dar după ce Pavel a apelat să fie ţinut pentru examinarea lui Augustus, am poruncit ca el să fie ţinut până îl voi trimite la Cezar.
22 Atunci, Agripa i-a spus lui Festus: Aş dori chiar eu însumi să îl aud pe acest om. Iar el a spus: Mâine îl vei auzi.
23 Şi a doua zi, când Agripa a venit şi Bernice, cu mare fast, şi au intrat în locul audierii cu căpeteniile şi cu bărbaţii conducători ai cetăţii, la porunca lui Festus a fost adus Pavel.
24 Şi Festus a spus: Împărate Agripa şi toţi bărbaţii care sunteţi prezenţi cu noi, îl vedeţi pe acesta, despre care toate mulţimile iudeilor au stăruit de mine, deopotrivă la Ierusalim şi aici, strigând că nu ar mai trebui să trăiască.
25 Dar când am înţeles că nu a făcut nimic demn de moarte şi chiar el însuşi a cerut recurs la Augustus, am hotărât să îl trimit.
26 Despre el nu am nimic sigur să scriu domnului meu. De aceea l-am adus în faţă, înaintea voastră şi mai ales înaintea ta, împărate Agripa, ca după ce se va fi făcut cercetare, să am ceva să scriu.
27 Fiindcă mi se pare iraţional să trimit un prizonier şi să nu arăt acuzaţiile împotriva lui.
1 Iar Agripa i-a spus lui Pavel: Îţi este permis să vorbeşti pentru tine însuţi. Atunci Pavel a întins mâna şi s-a apărat:
2 Mă consider fericit, împărate Agripa, pentru că voi putea să mă apăr astăzi, înaintea ta, în legătură cu toate despre care sunt acuzat de iudei;
3 Mai ales ştiindu-te a fi expert în toate obiceiurile şi întrebările dintre iudei; de aceea, te implor să mă asculţi cu răbdare.
4 Felul meu de viaţă din tinereţe, care a fost de la început în naţiunea mea la Ierusalim, îl cunosc toţi iudeii;
5 Care m-au cunoscut de la început, dacă ei doresc să aducă mărturie, că am trăit conform cu partida cea mai strictă a religiei noastre, ca fariseu.
6 Şi acum stau în picioare şi sunt judecat pentru speranţa promisiunii făcute de Dumnezeu părinţilor noştri;
7 Promisiune, la care speră să ajungă, cele douăsprezece triburi ale noastre, servind neîncetat lui Dumnezeu zi şi noapte. Despre această speranţă sunt acuzat, împărate Agripa, de iudei.
8 De ce pare un lucru de necrezut pentru voi, că Dumnezeu înviază morţii?
9 Într-adevăr, eu m-am gândit în mine însumi, că ar trebui să fac multe lucruri potrivnice faţă de numele lui Isus din Nazaret.
10 Lucru pe care l-am şi făcut în Ierusalim; şi pe mulţi dintre sfinţi i-am închis în închisoare, primind autoritate de la preoţii de seamă; şi, fiind daţi la moarte îmi dădeam votul împotriva lor.
11 Şi deseori i-am pedepsit în fiecare sinagogă şi i-am constrâns să blasfemieze; şi, fiind peste măsură de turbat împotriva lor, i-am persecutat chiar şi în cetăţile străine.
12 După care, pe când mă duceam la Damasc cu autoritate şi împuternicire de la preoţii de seamă,
13 La miezul zilei, împărate, am văzut pe cale o lumină din cer, mai mare ca strălucirea soarelui, strălucind în jurul meu şi a celor care călătoreau cu mine.
14 Şi după ce am căzut toţi la pământ, am auzit o voce vorbindu-mi şi spunând în limba ebraică: Saule, Saule, de ce mă persecuţi? Greu îţi este să dai cu călcâiul în ţepuşe.
15 Iar eu am spus: Cine eşti tu, Doamne? Şi el a spus: Eu sunt Isus, pe care tu îl persecuţi.
16 Scoală-te dar şi stai în picioare; căci cu acest scop ţi-am apărut, să te fac un servitor şi un martor deopotrivă a cele ce ai văzut şi a acelora în care mă voi arăta ţie;
17 Eliberându-te din poporul şi dintre neamurile spre care acum te trimit,
18 Să le deschizi ochii şi să îi întorci de la întuneric la lumină şi din puterea lui Satan la Dumnezeu, ca să primească iertare de păcate şi moştenire printre cei sfinţiţi prin credinţa care este în mine.
19 După care, împărate Agripa, nu am fost neascultător viziunii cereşti;
20 Ci am arătat mai întâi celor din Damasc şi Ierusalim şi prin toate ţinuturile Iudeii şi apoi neamurilor, să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu şi să facă lucrări cuvenite de pocăinţă.
21 Pentru acestea, iudeii m-au prins în templu şi au încercat să mă ucidă.
22 De aceea obţinând ajutor de la Dumnezeu, continuu până în această zi, aducând mărturie deopotrivă celor mici şi mari, nespunând nimic altceva decât cele ce ziceau profeţii şi Moise că se vor întâmpla:
23 Că trebuie să sufere Cristosul, că el va fi cel dintâi al învierii dintre morţi şi să arate lumină poporului şi neamurilor.
24 Şi pe când el răspundea astfel în apărarea lui, Festus a spus cu voce tare: Pavele, ţi-ai ieşit din minţi; multă învăţătură te face nebun.
25 Dar el a spus: Nu sunt nebun, preanobile Festus; ci vorbesc deschis cuvintele adevărului şi cumpătării.
26 Fiindcă împăratul ştie despre acestea, înaintea căruia şi vorbesc pe faţă; fiindcă sunt convins că nimic din acestea nu îi sunt ascunse; fiindcă aceasta nu s-a făcut într-un colţ.
27 Crezi tu, împărate Agripa, în profeţi? Ştiu că tu crezi.
28 Atunci Agripa i-a spus lui Pavel: Aproape mă convingi să fiu creştin.
29 Iar Pavel a spus: Să dea Dumnezeu, ca nu numai tu, ci şi toţi cei ce mă aud astăzi, să fie deopotrivă aproape ce sunt eu şi chiar mai mult decât sunt eu, exceptând aceste lanţuri.
30 Şi după ce a vorbit astfel, împăratul s-a sculat şi guvernatorul şi Bernice şi cei ce şedeau cu ei;
31 Şi după ce s-au retras, vorbeau între ei, spunând: Acest om nu face nimic demn de moarte sau de lanţuri.
32 Atunci Agripa i-a spus lui Festus: Acest om ar fi putut fi eliberat dacă nu ar fi apelat la Cezar.
1 Iar când s-a hotărât să navigăm spre Italia, pe Pavel şi pe alţi prizonieri i-au predat unui centurion numit Iulius, din cohorta lui Augustus.
2 Şi, îmbarcându-ne într-o corabie de la Adramit, am ridicat ancora, intenţionând să navigăm pe lângă coastele Asiei; Aristarh, un macedonean din Tesalonic, fiind cu noi.
3 Şi a doua zi am aruncat ancora la Sidon. Şi Iulius îl trata omeneşte pe Pavel şi i-a dat voie să meargă la prietenii săi să se învioreze.
4 Şi după ce am ridicat ancora de acolo, am navigat la adăpostul Ciprului, pentru că vânturile erau potrivnice.
5 Şi după ce am trecut de marea Ciliciei şi Pamfiliei, am ajuns la Mira, o cetate din Licia.
6 Şi acolo, centurionul a găsit o corabie din Alexandria, navigând spre Italia; şi ne-a urcat în ea.
7 Şi navigând încet mai multe zile şi ajungând cu greu lângă Cnidus, vântul nelăsându-ne, am navigat la adăpostul Cretei, lângă Salmona;
8 Şi, trecând cu greu aceasta, am ajuns într-un loc numit Limanuri Bune; aproape de care era cetatea Lasaia.
9 Şi, trecând mult timp şi navigarea fiind de acum periculoasă, pentru că postul trecuse deja, Pavel i-a avertizat,
10 Şi le-a spus: Domnilor, îmi dau seama că această călătorie va fi cu vătămare şi multă pagubă, nu doar pentru încărcătură şi corabie, dar şi pentru vieţile noastre.
11 Cu toate acestea, centurionul l-a crezut pe căpetenia vasului şi pe proprietarul corăbiei mai mult decât cele spuse de Pavel.
12 Iar pentru că limanul nu era bun pentru iernat, cei mai mulţi s-au înţeles să plece şi de acolo, dacă ar fi posibil să ajungă cumva să ierneze la Fenix, un liman din Creta şi care este orientat spre sud-vest şi nord-vest.
13 Iar când vântul de sud a suflat uşor, presupunând că şi-au atins scopul, ridicând ancora, au navigat aproape de Creta.
14 Dar nu după mult timp s-a ridicat împotriva acesteia un vânt violent, numit Euroclidon.
15 Iar când corabia a fost apucată şi nu putea face faţă vântului, ne-am lăsat purtaţi de ea.
16 Şi, trecând repede pe lângă o anume insulă numită, Clauda, cu greu am fost în stare să fim stăpâni ai bărcii;
17 Pe care, după ce au ridicat-o, au folosit ajutoare, încingând corabia; şi, temându-se ca nu cumva să fie aruncaţi în bancurile de nisip, au strâns pânzele şi astfel au fost purtaţi.
18 Iar noi, fiind puternic bătuţi de furtună, a doua zi ei au aruncat încărcătura peste bord;
19 Şi a treia zi, noi cu mâinile noastre am aruncat uneltele corăbiei.
20 Şi după ce nu s-a arătat mai multe zile nici soare nici stele, şi nu mică era furtuna peste noi, ni s-a dus atunci toată speranţa că vom fi salvaţi.
21 Iar după o îndelungată abstinenţă, Pavel a stat în picioare în mijlocul lor şi a spus: Domnilor, trebuia să mă fi ascultat şi să nu fi ridicat ancora din Creta şi să câştigaţi această vătămare şi pagubă.
22 Şi acum, vă îndemn să fiţi cu voie bună; fiindcă nu va fi pierderea vieţii niciunuia dintre voi, decât a corăbiei.
23 Fiindcă azi noapte a stat în picioare lângă mine îngerul Dumnezeului al căruia sunt şi căruia îi servesc,
24 Spunând: Nu te teme, Pavele, tu trebuie să fii adus în faţa Cezarului; şi iată, Dumnezeu ţi-a dăruit pe toţi care călătoresc cu tine.
25 De aceea domnilor fiţi cu voie bună; fiindcă îl cred pe Dumnezeu, că va fi chiar aşa cum mi s-a spus.
26 Totuşi, noi trebuie să fim aruncaţi pe o anumită insulă.
27 Şi când a venit a paisprezecea noapte, fiind aruncaţi în sus şi în jos în Adriatica, spre miezul nopţii, marinarii au presupus că se apropie de o coastă;
28 Şi au măsurat adâncimea apei şi au găsit douăzeci de stânjeni; şi după ce s-au dus puţin mai departe, au măsurat din nou şi au găsit cincisprezece stânjeni.
29 Atunci, temându-se ca nu cumva să fim aruncaţi pe stânci, au azvârlit patru ancore din pupa şi doreau să se facă ziuă.
30 Dar în timp ce marinarii plănuiau să fugă din corabie, după ce au coborât barca pe mare, sub pretext că intenţionează să arunce ancore din prora,
31 Pavel a spus centurionului şi soldaţilor: Dacă aceştia nu rămân în corabie, voi nu puteţi fi salvaţi.
32 Atunci, soldaţii au tăiat frânghiile bărcii şi au lăsat-o să cadă.
33 Şi până să se facă ziuă, Pavel îi implora pe toţi să ia mâncare, spunând: Astăzi este a paisprezecea zi de când aşteptaţi şi continuaţi postind, fără să luaţi nimic.
34 De aceea vă îndemn să luaţi mâncare; fiindcă aceasta este pentru sănătatea voastră; fiindcă niciun fir de păr nu va cădea de pe capul niciunuia dintre voi.
35 Iar după ce a spus astfel, a luat pâine şi a adus mulţumiri lui Dumnezeu în prezenţa tuturor; şi după ce a frânt-o, a început să mănânce.
36 Atunci toţi au fost cu voie bună şi au luat şi ei mâncare.
37 Şi eram de toţi în corabie două sute şaptezeci şi şase de suflete.
38 Şi, săturându-se cu mâncare, au uşurat corabia şi au aruncat grâul în mare.
39 Iar pe când se făcea ziuă, nu au recunoscut pământul; dar au văzut un anumit golf cu o plajă, pe care voiau, dacă era posibil, să împingă corabia.
40 Şi după ce au ridicat ancorele, s-au încredinţat mării şi au dezlegat funiile de la pana cârmei şi au înălţat pânza principală în vânt şi au ţinut-o spre ţărm.
41 Şi, căzând pe un loc unde se întâlneau două mări, au eşuat corabia; şi prora s-a înfipt tare şi a rămas nemişcată, dar pupa era sfărâmată de violenţa valurilor.
42 Iar voia soldaţilor era să ucidă prizonierii, ca nu cumva vreunul să înoate şi să scape.
43 Dar centurionul, voind să îl salveze pe Pavel, le-a împiedicat planul; şi a poruncit celor ce pot înota să se arunce primii în mare şi să ajungă pe uscat;
44 Şi ceilalţi, unii pe scânduri şi unii pe sfărâmăturile de la corabie. Şi aşa s-a întâmplat că toţi au scăpat în siguranţă pe uscat.
1 Şi după ce au scăpat, atunci au aflat că insula se numeşte Melita.
2 Şi barbarii ne-au arătat nu puţină bunăvoinţă; fiindcă au aprins un foc şi ne-au primit pe toţi, din cauza ploii care cădea şi din cauza frigului.
3 Şi când Pavel strânsese o grămadă de vreascuri şi le pusese pe foc, a ieşit o viperă din căldură şi s-a prins de mâna lui.
4 Şi barbarii, când au văzut jivina veninoasă atârnată de mâna lui, au spus între ei: Fără îndoială, acest om este un ucigaş pe care, deşi a scăpat din mare, răzbunarea nu îl lasă să trăiască.
5 Şi el a scuturat jivina în foc şi nu a simţit niciun rău.
6 Dar se aşteptau ca el să înceapă să se umfle sau să cadă mort dintr-o dată; dar după ce au aşteptat mult şi au văzut că nu i se întâmplă niciun fel de vătămare, şi-au schimbat părerea şi au spus că el era un dumnezeu.
7 Iar în aceleaşi ţinuturi erau stăpânirile celui mai de seama om al insulei, al cărui nume era Publius; care ne-a primit şi ne-a găzduit prietenos trei zile.
8 Şi s-a întâmplat că tatăl lui Publius zăcea bolnav cu febră şi scurgere de sânge; la care a intrat Pavel şi s-a rugat şi şi-a pus mâinile pe el şi l-a vindecat.
9 De aceea după ce a fost făcută aceasta, şi alţii de pe insulă care aveau boli au venit şi au fost vindecaţi;
10 Care ne-au şi onorat cu multe onoruri; şi când am plecat, ne-au încărcat cu cele ce au fost necesare.
11 Iar după trei luni, ne-am îmbarcat într-o corabie din Alexandria, care iernase pe insulă, al cărei însemn era Castor şi Pollux.
12 Şi, aruncând ancora la Siracuza, am rămas trei zile.
13 Şi de acolo ne-am dus pe ocolite şi am ajuns la Regium; şi după o zi s-a pornit vântul de sud şi a doua zi am ajuns la Puteoli,
14 Unde am găsit fraţi şi am fost rugaţi să rămânem cu ei şapte zile; şi aşa ne-am dus spre Roma.
15 Şi de acolo, când au auzit fraţii despre noi, au ieşit în întâmpinarea noastră până la forumul lui Apius şi la Trei Taverne; pe care Pavel, când i-a văzut, a mulţumit lui Dumnezeu şi a prins curaj.
16 Iar când am ajuns la Roma, centurionul a dat pe prizonieri căpeteniei gărzii; dar lui Pavel i s-a permis să locuiască aparte cu un soldat care îl păzea.
17 Şi s-a întâmplat că, după trei zile, Pavel a chemat la un loc pe mai marii iudeilor; iar după ce s-au adunat ei, le-a spus: Bărbaţi şi fraţi, deşi nu am făcut nimic împotriva poporului, sau a obiceiurilor părinţilor noştri, totuşi din Ierusalim am fost predat prizonier în mâinile romanilor.
18 Care, după ce m-au cercetat, au intenţionat să mă elibereze, pentru că nu era nicio vină de moarte în mine.
19 Dar după ce iudeii au vorbit împotrivă, am fost constrâns să apelez la Cezar; nu că aş avea ceva de care să acuz naţiunea mea.
20 De aceea pentru această cauză v-am chemat, să vă văd şi să vă vorbesc; fiindcă din cauza speranţei lui Israel sunt legat cu acest lanţ.
21 Şi i-au spus: Noi nici nu am primit scrisori din Iudeea despre tine, nici vreunul dintre fraţii care au venit nu ne-a arătat sau vorbit ceva rău despre tine.
22 Dar considerăm cuvenit să auzim de la tine ce gândeşti; fiindcă în legătură cu această partidă, ne este bine cunoscut că pretutindeni se vorbeşte împotrivă.
23 Iar după ce au stabilit pentru el o zi, au venit mulţi la el în locuinţa lui; cărora le explica şi adeverea împărăţia lui Dumnezeu, convingându-i în legătură cu Isus, deopotrivă din legea lui Moise şi din profeţi, de dimineaţa până seara.
24 Şi unii au crezut cele spuse, iar unii nu au crezut.
25 Şi, neînţelegându-se între ei, s-au dus, după ce Pavel le-a spus o vorbă: Bine a vorbit Duhul Sfânt prin profetul Isaia către părinţii noştri,
26 Spunând: Du-te la aceşti oameni şi spune-le: Auzind veţi auzi şi nicidecum nu veţi înţelege; şi văzând veţi vedea şi nicidecum nu veţi pricepe;
27 Fiindcă inima acestui popor s-a îngroşat, şi urechile lor sunt greoaie la auzire şi şi-au închis ochii; ca nu cumva să vadă cu ochii lor şi să audă cu urechile lor şi să înţeleagă cu inima lor şi să se întoarcă şi să îi vindec.
28 De aceea să vă fie cunoscut că, salvarea lui Dumnezeu este trimisă neamurilor şi ele o vor asculta.
29 Şi după ce el a spus acestea, iudeii au plecat şi au avut o discuţie mare între ei.
30 Iar Pavel a locuit doi ani întregi în propria lui casă închiriată, şi primea bine pe toţi ce intrau la el,
31 Predicând împărăţia lui Dumnezeu şi predând cele despre Domnul Isus Cristos cu toată cutezanţa şi fără piedici.