1 Simon Petru, rob şi apostol al lui Isus Cristos, celor ce au obţinut împreună cu noi o credinţă la fel de preţioasă prin dreptatea Dumnezeului şi Salvatorului nostru Isus Cristos,
2 Har şi pace să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus.
3 Aşa cum dumnezeiasca lui putere ne-a dăruit toate lucrurile pentru viaţă şi evlavie, prin cunoaşterea celui ce ne-a chemat la glorie şi virtute,
4 Prin care ne sunt dăruite cele mai mari şi preţioase promisiuni, ca prin acestea să deveniţi părtaşi naturii dumnezeieşti, aţi scăpat de putreziciunea care este în lume prin poftă.
5 Şi în afară de aceasta, dându-vă toată silinţa, adăugaţi credinţei voastre virtutea; şi la virtute, cunoaşterea;
6 Şi la cunoaştere, înfrânarea; şi la înfrânare, răbdarea; şi la răbdare, evlavia;
7 Şi la evlavie, bunătatea frăţească; şi la bunătate frăţească, dragostea creştină.
8 Căci dacă acestea sunt în voi şi abundă, vă fac să nu fiţi nici inactivi, nici neroditori în cunoaşterea Domnului nostru Isus Cristos.
9 Dar celui ce îi lipsesc acestea este orb şi nu poate vedea departe şi a uitat că a fost curăţat de vechile lui păcate.
10 De aceea, fraţilor, mai degrabă străduiţi-vă să faceţi neclintită chemarea şi alegerea voastră, căci dacă faceţi acestea, niciodată nu veţi cădea,
11 Fiindcă astfel din abundenţă vă va fi dată intrare în împărăţia veşnică a Domnului şi Salvatorului nostru Isus Cristos.
12 De aceea nu voi neglija să vă amintesc totdeauna despre acestea, deşi le ştiţi şi sunteţi întemeiaţi în adevărul prezent cu voi.
13 Dar consider drept, cât timp sunt în acest tabernacol, să vă stârnesc prin aducerea aminte,
14 Ştiind că în curând trebuie să pun deoparte acest tabernacol al meu, aşa cum mi-a arătat Domnul nostru Isus Cristos.
15 Mai mult, mă voi strădui ca voi să fiţi în stare după moartea mea să vă amintiţi acestea de fiecare dată.
16 Fiindcă nu am urmat fabulaţii iscusit plănuite când v-am făcut cunoscută puterea şi venirea Domnului nostru Isus Cristos, ci am fost martori oculari ai maiestăţii sale.
17 Fiindcă a primit de la Dumnezeu Tatăl onoare şi glorie când a venit la el o astfel de voce din maiestuoasa glorie: Acesta este Fiul meu preaiubit, în care îmi găsesc toată plăcerea.
18 Şi această voce, care a venit din cer, noi am auzit pe când eram împreună cu el pe muntele sfânt.
19 Şi avem un mai sigur cuvânt al profeţiei, la care bine faceţi că luaţi seama, ca la o lumină ce străluceşte într-un loc întunecat până ce se luminează de ziuă, şi steaua dimineţii răsare în inimile voastre;
20 Ştiind întâi aceasta, că nicio profeţie a scripturii nu se interpretează singură.
21 Fiindcă profeţia nu a venit în vechime prin voia omului, ci oameni sfinţi ai lui Dumnezeu au vorbit purtaţi de Duhul Sfânt.
1 Dar au fost şi falşi profeţi în popor, aşa cum vor fi falşi învăţători printre voi, care vor introduce în ascuns erezii damnabile, negând chiar pe Domnul care i-a răscumpărat, şi îşi aduc asupra lor o nimicire grabnică.
2 Şi mulţi vor urma căile lor nimicitoare, din cauza cărora calea adevărului va fi vorbită de rău.
3 Şi prin lăcomie, cu vorbe prefăcute, vor face comerţ pe seama voastră; judecata lor din vechime nu întârzie, şi damnarea lor nu aţipeşte.
4 Căci dacă Dumnezeu nu a cruţat îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat jos în iad şi i-a predat în lanţurile întunericului, să fie păstraţi pentru judecată,
5 Şi nu a cruţat vechea lume, ci l-a păzit pe Noe, al optulea om, un predicator al dreptăţii, aducând potopul asupra lumii celor neevlavioşi;
6 Şi a prefăcut cetăţile Sodomei şi Gomorei în cenuşă, le-a condamnat la dărâmare, făcându-le un exemplu pentru cei ce după aceea ar trăi fără evlavie;
7 Şi a scăpat pe dreptul Lot, chinuit în comportarea desfrânată a celor stricaţi,
8 (Fiindcă acel bărbat drept, locuind printre ei, prin vedere şi auzire îşi chinuia zi de zi sufletul lui drept cu faptele lor nelegiuite);
9 Domnul ştie cum să scape pe cei evlavioşi din ispite şi să păstreze pe cei nedrepţi pentru ziua judecăţii pentru a fi pedepsiţi,
10 Dar mai ales pe cei ce umblă după carne în pofta necurăţiei şi dispreţuiesc domnia. Înfumuraţi, încăpăţânaţi, nu le este frică să vorbească rău despre demnităţi,
11 Pe când îngerii, care sunt mai mari în tărie şi putere, nu aduc împotriva lor o acuzaţie defăimătoare înaintea Domnului.
12 Dar aceştia, ca dobitoace fără raţiune din fire, făcute pentru a fi prinse şi nimicite, vorbesc rău despre cele ce nu înţeleg; şi vor pieri complet în propria lor corupţie;
13 Şi vor primi plata nedreptăţii ca unii care socotesc o plăcere să se destrăbăleze în timpul zilei. Pete şi cusururi sunt ei, chefuind în propriile lor înşelăciuni în timp ce sărbătoresc împreună cu voi,
14 Având ochii plini de adulter şi neputându-se opri de la păcat; seducând suflete nestatornice, având o inimă antrenată în practici lacome; copii blestemaţi,
15 Care au părăsit calea dreaptă şi s-au rătăcit, urmând calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata nedreptăţii,
16 Dar a fost mustrat pentru nelegiuirea sa, măgăriţa necuvântătoare, vorbind cu vocea omului, a oprit nebunia profetului.
17 Aceştia sunt fântâni fără apă, nori purtaţi de furtună, cărora negura întunericului le este rezervată pentru totdeauna.
18 Căci ei, vorbind cuvinte umflate ale deşertăciunii, seduc prin poftele cărnii, prin multă desfrânare, pe cei ce, într-adevăr, au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire.
19 În timp ce le promit libertate, ei înşişi sunt robi ai corupţiei; fiindcă de către cel ce este cineva învins, de acela este şi dus în robie.
20 Căci, scăpând de stricăciunile lumii prin cunoaşterea Domnului şi Salvatorului Isus Cristos, dacă sunt din nou încurcaţi în acestea şi învinşi, starea lor de pe urmă este mai rea decât cea dintâi.
21 Fiindcă ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la sfânta poruncă ce le-a fost dată.
22 Dar li s-a întâmplat conform cu adevăratul proverb: Câinele se întoarce la vărsătura lui, şi scroafa scăldată, la tăvăleala ei în mocirlă.
1 Acum, preaiubiţilor, vă scriu această a doua epistolă, în care stârnesc minţile voastre pure prin aducere aminte,
2 Ca să fiţi mereu cu aducere aminte a cuvintelor care au fost vorbite mai înainte de către sfinţii profeţi şi a poruncii noastre, apostolii Domnului şi Salvatorului;
3 Ştiind întâi aceasta, că vor veni batjocoritori în zilele de pe urmă, umblând conform propriilor pofte,
4 Şi spunând: Unde este promisiunea venirii lui? Fiindcă de când au adormit părinţii noştri, toate continuă la fel de la începutul creaţiei.
5 Fiindcă referitor la aceasta ei sunt ignoranţi în mod voit, că prin cuvântul lui Dumnezeu cerurile au fost din vechime şi pământul arătându-se din apă şi în apă,
6 Prin care lumea, care era atunci, a pierit fiind potopită cu apă;
7 Dar cerurile şi pământul de acum prin acelaşi cuvânt sunt păstrate, fiind rezervate focului pentru ziua judecăţii şi a pieirii oamenilor neevlavioşi.
8 Dar preaiubiţilor, să nu fiţi ignoraţi referitor la acest lucru, că o zi înaintea Domnului este ca o mie de ani şi o mie de ani ca o zi.
9 Domnul nu întârzie referitor la promisiunea lui, aşa cum unii socotesc întârziere, ci este îndelung răbdător faţă de noi şi nu doreşte ca cineva să piară, ci toţi să vină la pocăinţă.
10 Dar ziua Domnului va veni ca un hoţ în noapte; în acea zi cerurile vor trece cu zgomot mare, iar elementele se vor topi cu căldură mare; de asemenea pământul şi faptele care sunt pe el vor fi arse în întregime.
11 Văzând, aşadar, că toate acestea se vor descompune, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi în comportare sfântă şi evlavie,
12 Aşteptând şi grăbindu-vă spre venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile fiind în foc se vor descompune şi elementele se vor topi cu căldură mare?
13 Cu toate acestea, conform promisiunii lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care locuieşte dreptatea.
14 De aceea, preaiubiţilor, văzând că aşteptaţi astfel de lucruri, străduiţi-vă să fiţi găsiţi de el în pace, nepătaţi şi ireproşabili.
15 Şi socotiţi că îndelunga răbdare a Domnului nostru este salvare; precum v-a scris şi vouă preaiubitul nostru frate Pavel, conform cu înţelepciunea dată lui,
16 Precum şi în toate epistolele sale a vorbit în ele despre acestea; în ele sunt unele lucruri greu de înţeles, pe care cei ce sunt neînvăţaţi şi nestatornici le pervertesc, cum fac şi cu celelalte scripturi, spre propria lor nimicire.
17 De aceea voi, preaiubiţilor, văzând că ştiţi dinainte aceste lucruri, păziţi-vă ca nu cumva, fiind abătuţi de rătăcirea celor nelegiuiţi, să cădeţi din statornicia voastră.
18 Ci creşteţi în har şi în cunoaşterea Domnului şi Salvatorului nostru Isus Cristos. A lui fie gloria deopotrivă acum şi întotdeauna. Amin.