1 Pavel, chemat să fie apostol al lui Isus Cristos prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Sosten,
2 Bisericii lui Dumnezeu care este în Corint, celor sfinţiţi în Cristos Isus, chemaţi să fie sfinţi, cu toţi cei ce cheamă în fiecare loc numele lui Isus Cristos, Domnul nostru, Domn deopotrivă al lor şi al nostru;
3 Har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Domnul Isus Cristos!
4 Mulţumesc Dumnezeului meu totdeauna în legătură cu voi, pentru harul lui Dumnezeu care vă este dat prin Isus Cristos;
5 Pentru că în toate sunteţi îmbogăţiţi prin el, în toată cuvântarea şi toată cunoaşterea.
6 Aşa cum mărturia lui Cristos a fost confirmată în voi,
7 Astfel încât nu vă lipseşte niciun dar, aşteptând venirea Domnului nostru Isus Cristos;
8 Care de asemenea vă va confirma până la sfârşit, ireproşabili în ziua Domnului nostru Isus Cristos.
9 Credincios este Dumnezeu, prin care aţi fost chemaţi la părtăşia Fiului său Isus Cristos, Domnul nostru.
10 Acum vă implor, fraţilor, prin numele Domnului nostru Isus Cristos, ca voi toţi să vorbiţi acelaşi lucru şi să nu fie dezbinări între voi, ci să fiţi desăvârşit uniţi în aceeaşi minte şi în aceeaşi judecată.
11 Fiindcă mi-a fost făcut cunoscut despre voi, fraţii mei, prin cei ai casei Cloei, că printre voi sunt certuri.
12 Acum spun aceasta, pentru că fiecare dintre voi spune: Eu sunt al lui Pavel; şi eu al lui Apolo; şi eu al lui Chifa; şi eu al lui Cristos.
13 Este Cristos împărţit? Pavel a fost crucificat pentru voi? Sau în numele lui Pavel aţi fost botezaţi?
14 Mulţumesc lui Dumnezeu că nu am botezat pe niciunul dintre voi, afară de Crisp şi de Gaiu;
15 Ca nu cumva să spună cineva că am botezat în propriul meu nume.
16 Şi am botezat şi casa lui Stefana; încolo, nu ştiu dacă am botezat pe altcineva.
17 Căci Cristos m-a trimis nu să botez, ci să predic evanghelia; nu cu înţelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Cristos să fie făcută fără efect.
18 Fiindcă predicarea crucii este nebunie celor ce pier, dar nouă care suntem salvaţi, ne este puterea lui Dumnezeu.
19 Fiindcă este scris: Voi nimici înţelepciunea înţelepţilor şi voi zădărnici înţelegerea celor chibzuiţi.
20 Unde este înţeleptul? Unde este scribul? Unde este certăreţul acestei lumi? Nu a făcut Dumnezeu prostească înţelepciunea acestei lumi?
21 Fiindcă, întrucât, în înţelepciunea lui Dumnezeu, lumea prin înţelepciune nu l-a cunoscut pe Dumnezeu, Dumnezeu a binevoit să salveze prin nebunia predicării pe cei ce cred.
22 Fiindcă iudeii cer un semn şi grecii caută înţelepciune,
23 Dar noi predicăm pe Cristos crucificat; pentru iudei poticnire iar pentru greci nebunie;
24 Dar pentru cei chemaţi, deopotrivă iudei şi greci, pe Cristos, puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu.
25 Pentru că nebunia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât oamenii; şi slăbiciunea lui Dumnezeu este mai puternică decât oamenii.
26 Fiindcă vedeţi chemarea voastră, fraţilor, că nu sunt mulţi înţelepţi conform cărnii, nici mulţi puternici, nici mulţi nobili.
27 Dar Dumnezeu a ales lucrurile prosteşti ale lumii ca să facă de ruşine pe cei înţelepţi; şi Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii ca să facă de ruşine pe cele tari.
28 Şi lucrurile josnice ale lumii şi cele dispreţuite, Dumnezeu le-a ales; şi cele care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt;
29 Aşa ca nicio carne să nu se laude înaintea lui.
30 Dar datorită lui sunteţi voi în Cristos Isus, care este făcut de la Dumnezeu pentru noi înţelepciune şi dreptate şi sfinţire şi răscumpărare;
31 Pentru ca, după cum este scris: Cel ce se laudă, să se laude în Domnul.
1 Şi eu, fraţilor, când am venit la voi, nu am venit cu superioritatea vorbirii sau a înţelepciunii, vestindu-vă mărturia lui Dumnezeu.
2 Fiindcă am decis să nu ştiu printre voi altceva decât pe Isus Cristos şi pe el crucificat.
3 Şi eu am fost cu voi în slăbiciune şi în teamă şi în mare tremur.
4 Şi cuvântul meu şi predicarea mea nu au fost prin cuvintele ademenitoare ale înţelepciunii omeneşti, ci în arătarea Duhului şi a puterii;
5 Aşa încât credinţa voastră să nu fie în înţelepciunea oamenilor, ci în puterea lui Dumnezeu.
6 Oricum, vorbim înţelepciune printre cei desăvârşiţi; totuşi nu înţelepciunea acestei lumi, nici a prinţilor acestei lumi care ajung la nimicire,
7 Ci vorbim înţelepciunea lui Dumnezeu într-un mister, chiar acea înţelepciune ascunsă, pe care Dumnezeu a rânduit-o înainte de lume pentru gloria noastră;
8 Înţelepciune pe care nu a cunoscut-o niciunul dintre prinţii acestei lumi; căci, dacă ar fi cunoscut-o, nu ar fi crucificat pe Domnul gloriei.
9 Dar aşa cum este scris: Ochiul nu a văzut nici urechea nu a auzit, şi nici la inima omului nu au urcat cele pregătite de Dumnezeu pentru cei ce îl iubesc.
10 Dar Dumnezeu ni le-a revelat prin Duhul său; fiindcă Duhul cercetează toate, chiar adâncimile lui Dumnezeu.
11 Fiindcă cine dintre oameni ştie lucrurile omului, decât duhul omului, care este în el? Chiar aşa, lucrurile lui Dumnezeu nimeni nu le ştie decât Duhul lui Dumnezeu.
12 Şi noi nu am primit duhul lumii, ci duhul care este din Dumnezeu, ca să cunoaştem lucrurile care ne-au fost dăruite de Dumnezeu.
13 Acele lucruri pe care le şi vorbim, nu în cuvintele pe care le învaţă înţelepciunea omenească, ci în cele pe care le învaţă Duhul Sfânt, comparând lucrurile spirituale cu cei spirituali.
14 Dar omul natural nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, fiindcă sunt nebunie pentru el; nici nu le poate cunoaşte, pentru că ele sunt judecate spiritual.
15 Dar cel spiritual judecă toate lucrurile, iar el însuşi nu este judecat de nimeni.
16 Fiindcă cine a cunoscut mintea Domnului, ca să îi dea învăţătură? Noi însă avem mintea lui Cristos.
1 Şi eu, fraţilor, nu v-am putut vorbi ca unora spirituali, ci ca unora carnali, ca unor prunci în Cristos.
2 V-am dat lapte să beţi şi nu mâncare, fiindcă până acum nu eraţi în stare să purtaţi aceasta, şi nici chiar acum nu sunteţi în stare,
3 Fiindcă tot carnali sunteţi; fiindcă de vreme ce între voi este invidie şi ceartă şi dezbinări, nu sunteţi voi carnali şi nu umblaţi voi conform oamenilor?
4 Deoarece când unul spune: Eu sunt al lui Pavel; şi altul: Eu sunt al lui Apolo; nu sunteţi voi carnali?
5 Cine atunci este Pavel şi cine Apolo, decât servitori prin care aţi crezut chiar aşa cum a dat Domnul fiecăruia?
6 Eu am sădit, Apolo a udat; dar Dumnezeu a dat creşterea.
7 Aşa că nici cel ce sădeşte nu este nimic, nici cel ce udă, ci Dumnezeu care dă creşterea.
8 Şi cel ce sădeşte şi cel ce udă una sunt; şi fiecare va primi propria lui răsplată conform cu propria lui muncă.
9 Fiindcă noi suntem conlucrători cu Dumnezeu; sunteţi câmpul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.
10 Conform cu harul lui Dumnezeu care îmi este dat, ca un meşter zidar înţelept, am pus temelia şi altul zideşte deasupra. Dar fiecare să ia seama cum zideşte deasupra.
11 Fiindcă nimeni nu poate pune altă temelie decât cea pusă, care este Isus Cristos.
12 Şi dacă cineva zideşte pe această temelie: aur, argint, pietre preţioase, lemn, fân, paie;
13 Lucrarea fiecăruia va fi arătată; fiindcă ziua aceea o va face cunoscută, pentru că va fi revelată prin foc; şi focul va încerca lucrarea fiecăruia, cum este.
14 Dacă lucrarea pe care cineva a zidit-o deasupra rămâne, va primi răsplată.
15 Dacă lucrarea cuiva va fi arsă, va suferi pierdere; dar el însuşi va fi salvat, însă aşa ca prin foc.
16 Nu ştiţi că sunteţi templul lui Dumnezeu şi Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?
17 Dacă cineva spurcă templul lui Dumnezeu, pe el îl va nimici Dumnezeu; fiindcă templul lui Dumnezeu este sfânt, templu care sunteţi voi.
18 Nimeni să nu se înşele pe sine însuşi. Dacă cuiva dintre voi i se pare că este înţelept în această lume, să se facă prost, ca să fie înţelept.
19 Fiindcă înţelepciunea acestei lumi este nebunie înaintea lui Dumnezeu. Căci este scris: El prinde pe înţelepţi în vicleniile lor.
20 Şi din nou: Domnul cunoaşte gândurile celor înţelepţi, că sunt deşarte.
21 De aceea nimeni să nu se laude cu oameni. Fiindcă toate sunt ale voastre;
22 Fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie cele prezente, fie cele viitoare; toate sunt ale voastre;
23 Şi voi sunteţi ai lui Cristos, şi Cristos este al lui Dumnezeu.
1 Aşa să ne socotească cineva, ca servitori ai lui Cristos şi administratori ai misterelor lui Dumnezeu.
2 Şi mai mult, se cere între administratori ca un om să fie găsit credincios.
3 Dar pentru mine este ceva foarte mic să fiu judecat de voi sau de judecata omului; mai mult, nici eu nu mă judec.
4 Fiindcă nu ştiu nimic prin mine însumi; totuşi nu prin aceasta sunt declarat drept; dar cel ce mă judecă este Domnul.
5 De aceea nu judecaţi nimic înainte de vreme, până când vine Domnul, care deopotrivă va scoate la lumină lucrurile ascunse ale întunericului şi va arăta sfaturile inimilor; şi atunci fiecare va avea laudă de la Dumnezeu.
6 Iar acestea, fraţilor, le-am transpus într-o prefigurare la mine însumi şi Apolo pentru voi, ca să învăţaţi prin noi să nu gândiţi despre oameni peste ceea ce este scris, ca nu cumva vreunul dintre voi să se îngâmfe de dragul unuia împotriva altuia.
7 Fiindcă cine te deosebeşte de alţii? Şi ai ceva ce nu ai primit? Iar dacă ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu ai fi primit?
8 Sunteţi deja sătui, sunteţi deja bogaţi, aţi domnit ca împăraţi fără noi; şi aş dori ca voi să domniţi, ca şi noi să domnim împreună cu voi,
9 Fiindcă gândesc că Dumnezeu ne-a prezentat pe noi, apostolii, ultimii, ca rânduiţi la moarte, pentru că suntem făcuţi un spectacol lumii şi îngerilor şi oamenilor.
10 Noi suntem proşti pentru Cristos, dar voi sunteţi înţelepţi în Cristos; noi suntem slabi, dar voi sunteţi tari; voi sunteţi demni de cinste, dar noi suntem dispreţuiţi.
11 Chiar până în această oră, deopotrivă flămânzim şi însetăm şi suntem goi şi loviţi cu pumnii şi nu avem locuinţă sigură;
12 Şi muncim, lucrând cu mâinile noastre; fiind ocărâţi, binecuvântăm; fiind persecutaţi, răbdăm;
13 Fiind defăimaţi, ne rugăm; suntem făcuţi ca gunoiul lumii, lepădătura tuturor până în această zi.
14 Nu vă scriu acestea ca să vă ruşinez, ci ca pe fiii mei preaiubiţi vă avertizez.
15 Fiindcă deşi aveţi zece mii de îndrumători în Cristos, totuşi nu aveţi mai mulţi părinţi; fiindcă în Cristos Isus eu v-am născut prin evanghelie.
16 De aceea vă implor, fiţi urmaşi ai mei.
17 Din această cauză vi l-am trimis pe Timotei, care este fiul meu preaiubit şi credincios în Domnul, care vă va aminti căile mele, care sunt în Cristos, aşa cum îi învăţ pretutindeni în fiecare biserică.
18 Dar unii sunt îngâmfaţi, ca şi cum nu aş veni la voi.
19 Dar voi veni în curând la voi, dacă Domnul voieşte; şi voi cunoaşte nu vorbirile celor îngâmfaţi, ci puterea.
20 Fiindcă împărăţia lui Dumnezeu nu este în cuvânt, ci în putere.
21 Ce voiţi? Să vin la voi cu un toiag, sau în dragoste şi în duhul blândeţii?
1 Pretutindeni se aude că printre voi este curvie; şi o astfel de curvie cum nici chiar printre neamuri nu este numită, încât unul să aibă pe soţia tatălui său.
2 Şi voi sunteţi îngâmfaţi şi nu aţi jelit mai degrabă, pentru ca cel ce a făcut această faptă să fie dat afară din mijlocul vostru.
3 Fiindcă eu, într-adevăr, ca absent în trup dar prezent în duh, am judecat deja ca fiind prezent, pe acela care a înfăptuit astfel acest lucru,
4 În numele Domnului nostru Isus Cristos, când vă adunaţi, voi şi duhul meu cu puterea Domnului nostru Isus Cristos,
5 Să îl predaţi pe unul ca acesta lui Satan pentru nimicirea cărnii, ca duhul să îi fie salvat în ziua Domnului Isus.
6 Fala voastră nu este bună. Nu ştiţi că puţină dospeală dospeşte tot aluatul?
7 De aceea curăţaţi dospeala veche, ca să fiţi un aluat nou, aşa nedospiţi cum sunteţi. Căci de fapt Cristos, paştele nostru, a fost sacrificat pentru noi.
8 De aceea să ţinem sărbătoarea nu cu dospeală veche, nici cu dospeala răutăţii şi stricăciunii, ci cu azimele sincerităţii şi ale adevărului.
9 V-am scris în epistolă să nu vă însoţiţi cu curvarii;
10 Şi nu neapărat cu curvarii acestei lumi, sau cu cei lacomi, sau cu jecmănitorii, sau cu idolatrii, fiindcă atunci ar trebui să ieşiţi din lume.
11 Dar acum v-am scris să nu vă însoţiţi cu vreunul care, măcar că este numit frate, este curvar, sau lacom, sau idolatru, sau defăimător, sau beţiv, sau jecmănitor; cu unul ca acesta nici măcar să nu mâncaţi.
12 Fiindcă ce am eu să judec şi pe cei de afară? Nu îi judecaţi voi pe cei dinăuntru?
13 Dar pe cei de afară, îi judecă Dumnezeu. De aceea daţi afară pe acel om stricat dintre voi.
1 Cutează vreunul dintre voi, având un lucru împotriva altuia, să meargă la judecată înaintea celor nedrepţi şi nu înaintea sfinţilor?
2 Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea va fi judecată de voi, sunteţi voi nedemni să judecaţi cele mai neînsemnate lucruri?
3 Nu ştiţi că noi îi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult cele ce ţin de viaţa aceasta?
4 Dacă într-adevăr aveţi judecăţi pentru lucrurile care ţin de viaţa aceasta, voi să puneţi să judece pe aceia care sunt cel mai puţin stimaţi în biserică.
5 Spre ruşinea voastră vorbesc. Astfel, nu este nimeni înţelept printre voi? Nici măcar unul care să poată judeca între fraţii săi?
6 Ci frate se judecă cu frate, şi acest lucru înaintea celor ce nu cred.
7 De aceea acum este absolut o vină printre voi, pentru că vă judecaţi unul cu altul. De ce nu suferiţi mai degrabă nedreptate? De ce nu suferiţi mai degrabă să fiţi înşelaţi?
8 Dimpotrivă, voi nedreptăţiţi şi înşelaţi, şi acestea pe fraţi!
9 Nu ştiţi că aceia ce sunt nedrepţi nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: nici curvarii, nici idolatrii, nici adulterii, nici cei efeminaţi, nici cei ce se abuzează cu oameni,
10 Nici hoţii, nici lacomii, nici beţivii, nici defăimătorii, nici jecmănitorii, nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.
11 Şi astfel eraţi unii dintre voi; dar sunteţi spălaţi, dar sunteţi sfinţiţi, dar sunteţi declaraţi drepţi în numele Domnului Isus şi prin Duhul Dumnezeului nostru.
12 Toate îmi sunt legiuite, dar nu toate sunt de folos; toate îmi sunt legiuite, dar eu nu voi fi adus sub puterea niciunuia.
13 Mâncărurile sunt pentru pântece şi pântecele pentru mâncăruri; dar Dumnezeu le va nimici deopotrivă şi pe acesta şi pe acelea. Şi trupul nu este pentru curvie, ci pentru Domnul; şi Domnul pentru trup.
14 Şi Dumnezeu a înviat şi pe Domnul şi ne va învia şi pe noi prin puterea sa.
15 Nu ştiţi că trupurile voastre sunt membrele lui Cristos? Voi lua atunci membrele lui Cristos şi le voi face membrele unei curve? Nicidecum!
16 Ce? Nu ştiţi că cel alipit de o curvă este un singur trup cu ea? Căci cei doi, spune el, vor fi un singur trup.
17 Dar cel alipit de Domnul este un singur duh cu el.
18 Fugiţi de curvie. Fiecare păcat ce îl face un om este în afara trupului; dar cel ce curveşte păcătuieşte împotriva propriului trup.
19 Ce? Nu ştiţi că trupul vostru este templul Duhului Sfânt care este în voi, pe care îl aveţi de la Dumnezeu şi voi nu sunteţi ai voştri?
20 Fiindcă sunteţi cumpăraţi cu un preţ; de aceea glorificaţi pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.
1 Şi despre cele ce mi-aţi scris: este bine pentru om să nu se atingă de femeie.
2 Totuşi, ca să evite curvia, fiecare bărbat să aibă soţia lui, şi fiecare femeie să aibă propriul ei soţ.
3 Soţul să dea soţiei bunăvoinţa datorată; şi tot aşa şi soţia, soţului.
4 Soţia nu are putere asupra propriului ei trup, ci soţul; şi la fel, nici soţul nu are putere asupra propriului său trup, ci soţia.
5 Să nu vă privaţi unul de celălalt, decât doar prin înţelegere pentru un timp, ca să vă dăruiţi postului şi rugăciunii; şi să vă împreunaţi din nou ca nu cumva să vă ispitească Satan din cauza lipsei voastre de autocontrol.
6 Dar spun aceasta prin permisiune, nu prin poruncă.
7 Fiindcă aş dori ca toţi oamenii să fie întocmai ca mine. Dar fiecare are propriul lui dar din Dumnezeu, unul într-un fel, şi altul altfel.
8 De aceea le spun celor necăsătoriţi şi văduvelor: Este bine pentru ei dacă rămân întocmai ca mine.
9 Dar dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească; fiindcă este mai bine să se căsătorească decât să ardă.
10 Iar celor căsătoriţi le poruncesc nu eu, ci Domnul: Soţia să nu se despartă de soţ.
11 Dar chiar dacă se desparte, să rămână necăsătorită sau să se împace cu soţul ei; şi soţul să nu divorţeze de soţia lui.
12 Dar celorlalţi le spun eu, nu Domnul: Dacă vreun frate are o soţie ce nu crede, şi ea se mulţumeşte să locuiască cu el, să nu divorţeze de ea;
13 Şi femeia care are un soţ ce nu crede, şi el se mulţumeşte să locuiască cu ea, să nu îl părăsească.
14 Fiindcă soţul care nu crede este sfinţit prin soţie, şi soţia care nu crede este sfinţită prin soţ; altfel, copiii voştri sunt necuraţi; dar acum sunt sfinţi.
15 Dar dacă cel ce nu crede se desparte, să se despartă. Un frate sau o soră nu este în robie în astfel de cazuri, dar Dumnezeu ne-a chemat la pace.
16 Fiindcă ce ştii tu, soţie, dacă îţi vei salva soţul? Sau ce ştii tu, soţule, dacă îţi vei salva soţia?
17 Totuşi, aşa cum Dumnezeu a împărţit fiecăruia, aşa cum Domnul a chemat pe fiecare, aşa să umble. Şi aşa rânduiesc în toate bisericile.
18 Este cineva chemat fiind circumcis? Să nu se facă necircumcis. Este cineva chemat în necircumcizie? Să nu se circumcidă.
19 Circumcizia nu este nimic, şi necircumcizia nu este nimic, ci ţinerea poruncilor lui Dumnezeu.
20 Fiecare să rămână în aceeaşi chemare în care a fost chemat.
21 Eşti chemat, să fii rob? Nu te nelinişti de aceasta; dar dacă poţi fi făcut liber, mai degrabă foloseşte-te de aceasta.
22 Fiindcă cel ce este chemat în Domnul, să fie rob, este un eliberat al Domnului; tot aşa şi cel ce este chemat, să fie liber, este rob al lui Cristos.
23 Voi sunteţi cumpăraţi cu un preţ; nu vă faceţi robi ai oamenilor.
24 Fiecare, fraţilor, în starea în care a fost chemat, în aceea să rămână cu Dumnezeu.
25 Cât despre fecioare şi feciori, nu am poruncă de la Domnul; totuşi îmi dau sfatul, ca unul ce am obţinut milă de la Domnul să fiu credincios.
26 De aceea presupun că aceasta este bine, din cauza strâmtorării prezente, spun că este bine pentru om să fie aşa.
27 Eşti legat de soţie? Nu căuta să fii dezlegat. Eşti dezlegat de soţie? Nu căuta soţie.
28 Dar şi dacă te căsătoreşti, nu ai păcătuit; şi dacă fecioara se căsătoreşte, nu a păcătuit. Totuşi astfel de oameni vor avea necaz în carne; dar eu vă cruţ.
29 Dar spun aceasta, fraţilor, timpul este scurt; rămâne ca şi cei ce au soţii să fie ca şi cum nu ar avea;
30 Şi cei ce plâng, ca şi cum nu ar plânge; şi cei ce se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura; şi cei ce cumpără, ca şi cum nu ar stăpâni;
31 Şi cei ce folosesc această lume, ca şi cum nu ar abuza de ea; fiindcă înfăţişarea acestei lumi trece.
32 Dar aş dori ca voi să fiţi fără grijă. Cel necăsătorit se îngrijeşte de lucrurile care aparţin Domnului, cum să placă Domnului;
33 Dar cel căsătorit se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă soţiei.
34 Tot aşa între soţie şi fecioară este diferenţă. Cea necăsătorită se îngrijeşte de lucrurile Domnului, ca să fie sfântă deopotrivă în trup şi în duh; dar cea căsătorită se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă soţului.
35 Iar aceasta o spun spre folosul vostru; nu ca să arunc un laţ asupra voastră, ci pentru ceea ce este frumos şi ca să serviţi Domnului fără distragere.
36 Dar dacă cineva gândeşte că se poartă necuvenit faţă de fecioara lui, dacă trece de floarea vârstei ei şi nevoia o cere, să facă ce voieşte, nu păcătuieşte, să se căsătorească.
37 Totuşi, cel ce stă neclintit în inima lui, neavând constrângere, şi are putere peste propria lui voinţă şi a hotărât astfel în inima lui că îşi va păstra fecioara, bine face.
38 Astfel, cel ce dă în căsătorie bine face, iar cel ce nu dă în căsătorie mai bine face.
39 Soţia este legată prin lege cât timp trăieşte soţul ei; dar dacă soţul ei moare, este liberă să se căsătorească cu cine voieşte, numai în Domnul.
40 Dar după sfatul meu, este mai fericită dacă rămâne aşa; şi gândesc că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.
1 Iar despre lucrurile sacrificate idolilor, ştim că toţi avem cunoaştere. Cunoaşterea îngâmfă, dar dragostea creştină edifică.
2 Şi dacă cineva gândeşte că ştie ceva, încă nu ştie nimic aşa cum ar trebui să ştie.
3 Dar dacă cineva îl iubeşte pe Dumnezeu, acesta este cunoscut de el.
4 De aceea cât despre a mânca lucrurile sacrificate idolilor, ştim că un idol nu este nimic în lume şi că nu este alt Dumnezeu decât numai unul singur.
5 Căci chiar dacă sunt aşa numiţi dumnezei, fie în cer, fie pe pământ (aşa cum sunt mulţi dumnezei şi mulţi domni),
6 Totuşi pentru noi este un singur Dumnezeu Tatăl, din care sunt toate, şi noi în el; şi un singur Domn Isus Cristos, prin care sunt toate, şi noi prin el.
7 Însă nu este în fiecare om acea cunoaştere, fiindcă unii, conştientizând idolul până la această oră, mănâncă aceasta ca ceva sacrificat unui idol; şi conştiinţa lor, fiind slabă, este întinată.
8 Dar mâncarea nu ne recomandă lui Dumnezeu; fiindcă nici dacă mâncăm, nu suntem mai buni, nici dacă nu mâncăm, nu suntem mai răi.
9 Dar luaţi seama ca nu cumva în vreun fel această libertate a voastră să devină o piatră de cădere celor slabi.
10 Căci dacă cineva te vede pe tine, care ai cunoaştere, şezând la masă în templul idolului, nu va fi încurajată conştiinţa lui, fiind slabă, să mănânce acele lucruri sacrificate idolilor?
11 Şi să piară prin cunoaşterea ta fratele slab, pentru care a murit Cristos?
12 Dar când păcătuiţi astfel împotriva fraţilor şi răniţi conştiinţa lor slabă, păcătuiţi împotriva lui Cristos.
13 De aceea dacă o mâncare face pe fratele meu să se poticnească, nu voi mânca niciodată carne, cât va rămânea lumea, ca nu cumva să fac pe fratele meu să se poticnească.
1 Nu sunt apostol? Nu sunt liber? Nu am văzut pe Isus Cristos, Domnul nostru? Nu sunteţi voi lucrarea mea în Domnul?
2 Dacă nu sunt apostol altora vă sunt totuşi fără îndoială vouă; fiindcă sigiliul apostoliei mele sunteţi voi în Domnul.
3 Răspunsul meu pentru cei ce mă cercetează este acesta:
4 Nu avem dreptul să mâncăm şi să bem?
5 Nu avem dreptul să luăm cu noi soră, soţie, ca şi ceilalţi apostoli şi ca fraţii Domnului şi Chifa?
6 Ori numai eu şi Barnaba nu avem dreptul să nu lucrăm?
7 Cine se duce vreodată să se războiască pe propria sa cheltuială? Cine sădeşte o vie şi nu mănâncă din rodul ei? Sau cine paşte o turmă şi nu mănâncă din laptele turmei?
8 Vorbesc acestea ca un om, sau nu spune şi legea la fel?
9 Fiindcă este scris în legea lui Moise: Să nu legi gura boului ce treieră grâne! De boi se îngrijeşte Dumnezeu?
10 Sau spune anume pentru noi? Fără îndoială, pentru noi este scris că cel ce ară, este dator să are în speranţă; şi cel ce treieră în speranţă, ar trebui să fie părtaş la speranţa lui.
11 Dacă noi v-am semănat lucrurile spirituale, este mare lucru dacă noi vom secera ale voastre lucruri carnale?
12 Dacă alţii sunt părtaşi acestei autorităţi asupra voastră, nu cu atât mai mult noi? Totuşi nu ne-am folosit de acest drept, ci suportăm toate, ca nu cumva să împiedicăm evanghelia lui Cristos.
13 Nu ştiţi că cei care lucrează în cele sfinte, mănâncă din ale templului? Şi că aceia care servesc la altar, sunt părtaşi cu altarul?
14 Chiar aşa a rânduit Domnul, ca toţi cei ce predică evanghelia să trăiască din evanghelie.
15 Dar eu nu m-am folosit de niciunul dintre acestea; şi nu am scris acestea ca aşa să fie făcute pentru mine, fiindcă mi-ar fi mai bine să mor, decât ca cineva să îmi zădărnicească fala.
16 Fiindcă deşi predic evanghelia, eu nu am de ce să mă fălesc; fiindcă este pusă asupra mea o obligaţie; şi îmi este vai mie dacă nu predic evanghelia.
17 Deoarece, dacă practic aceasta de bunăvoie, am răsplată; iar dacă o fac împotriva voii mele, o administrare a evangheliei îmi este încredinţată.
18 Care este atunci răsplata mea? Este ca, predicând evanghelia, să pot face evanghelia lui Cristos fără cheltuială, ca să nu abuzez de puterea mea în evanghelie.
19 Fiindcă deşi sunt liber faţă de toţi, totuşi m-am făcut rob tuturor, ca să câştig pe cei mai mulţi.
20 Şi iudeilor m-am făcut ca iudeu, ca să câştig pe iudei; celor de sub lege, ca fiind sub lege, ca să câştig pe cei de sub lege;
21 Celor fără lege, ca fără lege (nefiind fără lege faţă de Dumnezeu, ci sub lege faţă de Cristos), ca să câştig pe cei fără lege.
22 Celor slabi m-am făcut asemenea celor slabi, ca să câştig pe cei slabi. M-am făcut toate tuturor, ca oricum să salvez pe unii.
23 Şi fac aceasta pentru evanghelie, ca să mă fac părtaş al ei cu voi.
24 Nu ştiţi că cei ce aleargă într-o cursă, toţi aleargă, dar unul primeşte premiul? Alergaţi astfel ca să îl obţineţi.
25 Dar oricine se străduieşte pentru măiestrie se înfrânează în toate. Şi ei fac aceasta ca să obţină o coroană putrezitoare, dar noi una neputrezitoare.
26 Eu de aceea astfel alerg, dar nu ca în nesiguranţă. Astfel lupt, dar nu ca unul care loveşte în aer.
27 Ci îmi disciplinez trupul şi îl ţin în supunere, ca nu cumva în vreun fel după ce am predicat altora, eu însumi să fiu descalificat.
1 Mai mult, fraţilor, nu vă voiesc neştiutori, că toţi părinţii noştri au fost sub nor, şi toţi au trecut prin mare;
2 Şi toţi au fost botezaţi la Moise în nor şi în mare;
3 Şi toţi au mâncat aceeaşi mâncare spirituală,
4 Şi toţi au băut aceeaşi băutură spirituală, fiindcă au băut din acea Stâncă spirituală ce îi urma; şi acea Stâncă era Cristos.
5 Dar în cei mai mulţi dintre ei Dumnezeu nu şi-a găsit plăcerea, fiindcă au fost doborâţi în pustie.
6 Şi acestea au fost exemplele noastre, pentru ca noi să nu poftim după lucruri rele, aşa cum şi aceia au poftit.
7 Nici nu fiţi idolatri ca unii dintre ei; aşa cum este scris: Poporul a şezut să mănânce şi să bea şi s-au sculat să joace.
8 Nici să nu curvim, aşa cum unii dintre ei au curvit şi au căzut într-o singură zi douăzeci şi trei de mii.
9 Nici să nu ispitim pe Cristos, după cum unii dintre ei l-au ispitit şi au fost nimiciţi de şerpi.
10 Nici nu cârtiţi, după cum au cârtit unii dintre ei şi au fost nimiciţi de nimicitorul.
11 Şi toate acestea li s-au întâmplat ca să fie exemple; şi sunt scrise pentru avertizarea noastră, peste care au ajuns sfârşiturile lumii.
12 De aceea cel ce gândeşte că stă în picioare să ia seama ca nu cumva să cadă.
13 Nu v-a luat nicio ispită, decât ceva obişnuit omului; dar credincios este Dumnezeu care nu va permite să fiţi ispitiţi peste ce sunteţi în stare, ci împreună cu ispita va face şi o cale de scăpare, ca voi să fiţi în stare să o purtaţi.
14 De aceea, preaiubiţii mei, fugiţi de idolatrie.
15 Vorbesc ca unor oameni înţelepţi; judecaţi voi ce spun.
16 Paharul binecuvântării, pe care îl binecuvântăm, nu este el comuniunea sângelui lui Cristos? Pâinea, pe care o frângem, nu este comuniunea trupului lui Cristos?
17 Pentru că noi, fiind mulţi, suntem o singură pâine, un singur trup, fiindcă toţi suntem părtaşi din acea singură pâine.
18 Uitaţi-vă la Israelul conform cărnii; nu sunt cei ce mănâncă sacrificiile părtaşi ai altarului?
19 Atunci ce spun? Că idolul este ceva, sau ceea ce este sacrificat idolilor este ceva?
20 Dar spun că lucrurile pe care neamurile le sacrifică, le sacrifică dracilor şi nu lui Dumnezeu, şi eu nu voiesc să aveţi părtăşie cu dracii.
21 Nu puteţi bea paharul Domnului şi paharul dracilor; nu puteţi fi părtaşi ai mesei Domnului şi ai mesei dracilor.
22 Îl provocăm pe Domnul la gelozie? Suntem mai tari decât el?
23 Toate îmi sunt legiuite, dar nu toate sunt de folos. Toate îmi sunt legiuite, dar nu toate edifică.
24 Nimeni să nu caute folosul lui, ci fiecare pe al celuilalt.
25 Orice se vinde în măcelărie, mâncaţi, necercetând nimic din cauza conştiinţei.
26 Fiindcă al Domnului este pământul şi plinătatea lui.
27 Şi dacă cineva dintre cei ce nu cred vă invită şi doriţi să mergeţi, mâncaţi orice vă este pus înainte, necercetând nimic din cauza conştiinţei.
28 Dar dacă cineva vă spune: Aceasta este sacrificată idolilor, nu mâncaţi pentru cel ce v-a înştiinţat şi pentru conştiinţă, fiindcă al Domnului este pământul şi plinătatea lui,
29 Dar conştiinţa, spun eu, nu a ta, ci a celuilalt; fiindcă de ce să fie judecată libertatea mea de conştiinţa altuia?
30 Iar dacă eu prin har sunt părtaş, de ce să fiu vorbit de rău pentru aceea pentru care aduc mulţumiri?
31 De aceea fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva, faceţi toate pentru gloria lui Dumnezeu.
32 Nu fiţi poticnire nici iudeilor, nici neamurilor, nici bisericii lui Dumnezeu;
33 Aşa cum eu plac tuturor în toate, necăutând folosul meu, ci pe al celor mulţi, ca să fie salvaţi.
1 Fiţi urmaşi ai mei, aşa cum şi eu sunt al lui Cristos.
2 Acum vă laud, fraţilor, că vă amintiţi de mine în toate şi ţineţi rânduielile precum vi le-am dat.
3 Dar voiesc să ştiţi că Cristos este capul fiecărui bărbat, şi capul femeii este bărbatul, şi capul lui Cristos este Dumnezeu.
4 Fiecare bărbat care se roagă sau profeţeşte, având capul acoperit, îşi dezonorează capul.
5 Iar fiecare femeie care se roagă sau profeţeşte, cu capul neacoperit, îşi dezonorează capul, fiindcă este unul şi acelaşi lucru cu a fi rasă.
6 Deoarece, dacă femeia nu este acoperită, să se şi tundă de tot; dar dacă este ruşine pentru o femeie să fie tunsă scurt sau rasă, să fie acoperită.
7 Fiindcă un bărbat, într-adevăr, nu este dator să îşi acopere capul, întrucât el este chipul şi gloria lui Dumnezeu, dar femeia este gloria bărbatului.
8 Fiindcă nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat;
9 Fiindcă bărbatul nu a fost creat pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.
10 Din această cauză femeia este datoare să aibă autoritate peste capul ei din cauza îngerilor.
11 Totuşi, în Domnul, nici bărbatul nu este fără femeie, nici femeia fără bărbat.
12 Fiindcă aşa cum femeia este din bărbat, tot aşa şi bărbatul este prin femeie, iar toate din Dumnezeu.
13 Judecaţi în voi înşivă, este cuvenit ca o femeie să se roage lui Dumnezeu neacoperită?
14 Nu vă învaţă chiar natura însăşi că, dacă un bărbat are păr lung, este o ruşine pentru el?
15 Dar dacă o femeie are păr lung este o glorie pentru ea. Pentru că părul i-a fost dat pentru învelitoare.
16 Dar dacă cineva pare a fi certăreţ, noi nu avem un astfel de obicei, nici bisericile lui Dumnezeu.
17 Acum, în ceea ce vă spun, nu vă laud, pentru că vă adunaţi nu spre mai bine, ci spre mai rău.
18 Fiindcă, întâi de toate, când vă adunaţi în biserică, aud că sunt dezbinări între voi; şi în parte o cred.
19 Fiindcă trebuie să fie şi erezii printre voi, ca să fie arătaţi printre voi cei aprobaţi.
20 De aceea când vă adunaţi în acelaşi loc, nu este ca să mâncaţi cina Domnului.
21 Fiindcă la mâncare, fiecare îşi ia cina adusă de el, în faţa altuia; şi unul este flămând, iar altul este beat.
22 Ce? Nu aveţi case unde să mâncaţi şi să beţi? Sau dispreţuiţi biserica lui Dumnezeu şi îi faceţi de ruşine pe cei ce nu au? Ce să vă spun? Să vă laud în aceasta? Nu vă laud.
23 Fiindcă am primit de la Domnul ce v-am şi dat: Că Domnul Isus, în noaptea în care a fost trădat, a luat pâine;
24 Şi după ce a adus mulţumiri, a frânt-o şi a spus: Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul meu, care este frânt pentru voi; faceţi aceasta în amintirea mea.
25 Tot astfel a luat şi paharul după ce a mâncat, spunând: Acest pahar este testamentul cel nou în sângele meu; faceţi aceasta, ori de câte ori îl beţi, în amintirea mea.
26 Fiindcă ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din acest pahar, arătaţi moartea Domnului până vine el.
27 De aceea oricine mănâncă pâinea aceasta şi bea paharul Domnului în mod nedemn, va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului.
28 Dar omul să se cerceteze pe sine însuşi şi astfel să mănânce din pâine şi să bea din pahar.
29 Fiindcă cel ce mănâncă şi bea în mod nedemn, îşi mănâncă şi bea propria lui condamnare, dacă nu deosebeşte trupul Domnului.
30 Din cauza aceasta între voi sunt mulţi slabi şi bolnavi şi mulţi dorm.
31 Căci dacă ne-am judeca pe noi înşine, nu am fi judecaţi.
32 Dar când suntem judecaţi, suntem disciplinaţi de Domnul, ca să nu fim condamnaţi cu lumea.
33 De aceea, fraţii mei, când vă adunaţi să mâncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii.
34 Şi dacă flămânzeşte cineva, să mănânce acasă; ca nu cumva să vă adunaţi pentru condamnare. Iar restul le voi pune în ordine când voi veni.
1 Dar despre darurile spirituale, fraţilor, nu vă voiesc neştiutori.
2 Ştiţi că eraţi neamuri, duşi la idoli necuvântători, aşa cum eraţi conduşi.
3 De aceea vă fac cunoscut că nimeni, vorbind prin Duhul lui Dumnezeu, nu spune: Isus este blestemat; şi nimeni nu poate spune că Isus este Domnul, decât prin Duhul Sfânt.
4 Şi sunt diversităţi ale darurilor, dar acelaşi Duh;
5 Şi sunt diferenţe ale serviciilor, dar acelaşi Domn;
6 Şi sunt diversităţi ale lucrărilor, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează toate în toţi.
7 Dar manifestarea Duhului este dată fiecăruia spre folos.
8 Fiindcă unuia îi este dat, prin Duhul, cuvântul înţelepciunii; şi altuia cuvântul cunoaşterii, prin acelaşi Duh;
9 Şi altuia credinţa prin acelaşi Duh; şi altuia darurile vindecării prin acelaşi Duh;
10 Şi altuia lucrarea miracolelor; şi altuia profeţie; şi altuia discernerea duhurilor; şi altuia diferite limbi; şi altuia traducerea limbilor.
11 Dar toate acestea le lucrează unul şi acelaşi Duh, împărţind fiecăruia în parte aşa cum voieşte.
12 Fiindcă după cum trupul este unul şi are multe membre, şi toate membrele acelui singur trup, fiind multe, sunt un singur trup, tot aşa este şi Cristos.
13 Căci de un singur Duh noi toţi suntem botezaţi într-un singur trup, fie iudei sau greci, fie robi sau liberi; şi toţi am fost făcuţi să bem într-un singur Duh.
14 Fiindcă trupul nu este un singur membru, ci mai multe.
15 Dacă piciorul ar spune: Pentru că nu sunt mână, nu sunt din trup; nu este pentru aceasta din trup?
16 Şi dacă urechea ar spune: Pentru că nu sunt ochi, nu sunt din trup; nu este pentru aceasta din trup?
17 Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Dacă totul ar fi auz, unde ar fi mirosul?
18 Dar acum Dumnezeu a pus membrele, pe fiecare dintre ele, în trup, aşa cum a voit.
19 Şi dacă toate ar fi un singur membru, unde ar fi trupul?
20 Dar acum sunt multe membre, dar un singur trup.
21 Şi ochiul nu poate spune mâinii: Nu am nevoie de tine; sau din nou, capul, picioarelor: Nu am nevoie de voi.
22 Dar mai mult, membrele trupului care par a fi mai slabe sunt necesare.
23 Şi acele membre ale trupului, pe care le considerăm a fi mai puţin demne de cinste, pe acestea le înconjurăm cu mai multă cinste, şi membrele noastre lipsite de frumuseţe au mai multă frumuseţe.
24 Fiindcă membrele noastre frumoase nu au nevoie de podoabe. Dar Dumnezeu a întocmit trupul dând mai multă cinste acelui lipsit de cinste,
25 Ca nu cumva să fie dezbinare în trup, ci membrele să se îngrijească deopotrivă unele de altele.
26 Şi dacă un membru suferă, toate membrele suferă cu el; sau dacă unui membru îi este dată cinste, toate membrele se bucură împreună cu el.
27 De fapt voi sunteţi trupul lui Cristos şi membre în particular.
28 Şi Dumnezeu a pus pe anumiţi oameni în biserică, întâi apostoli, în al doilea rând profeţi, în al treilea rând învăţători; apoi miracole, apoi daruri de vindecări, ajutorări, guvernări, diversităţi de limbi.
29 Sunt toţi apostoli? Sunt toţi profeţi? Sunt toţi învăţători? Sunt toţi lucrători de miracole?
30 Au toţi daruri de vindecări? Vorbesc toţi în limbi? Traduc toţi?
31 Dar doriţi zelos darurile cele mai bune, şi mai mult, vă arăt o cale nespus mai bună.
1 Chiar dacă aş vorbi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, dar nu am dragoste creştină, devin ca o aramă sunătoare sau un chimval răsunător.
2 Şi chiar dacă aş avea dar de profeţie şi înţeleg toate misterele şi toată cunoaşterea, şi chiar dacă aş avea toată credinţa încât să mut munţii, dar nu am dragoste creştină, nu sunt nimic.
3 Şi chiar dacă aş împărţi toate averile mele să hrănesc săracii, şi chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, dar nu aş avea dragoste creştină, nu mi-ar folosi la nimic.
4 Dragostea creştină este îndelung-răbdătoare şi plină de bunătate; dragostea creştină nu invidiază; dragostea creştină nu se laudă, nu se îngâmfă,
5 Nu se poartă necuviincios, nu caută ale sale, nu se mânie repede, nu gândeşte să facă rău,
6 Nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,
7 Suportă toate, crede toate, speră toate, îndură toate.
8 Dragostea creştină nu se sfârşeşte niciodată. Dar profeţii dacă ar fi, se vor sfârşi; limbi dacă ar fi, vor înceta; cunoaştere dacă ar fi, se va duce.
9 Căci cunoaştem în parte şi profeţim în parte;
10 Dar când vine ce este desăvârşit, atunci ce este în parte va fi desfiinţat.
11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, înţelegeam ca un copil, gândeam ca un copil; dar după ce am devenit bărbat, am înlăturat cele copilăreşti.
12 Căci acum vedem întunecat, ca într-o oglindă; dar atunci faţă în faţă; acum ştiu în parte, dar atunci voi cunoaşte aşa cum sunt şi eu cunoscut.
13 Şi acum rămân acestea trei: credinţă, speranţă, dragoste creştină; dar cea mai mare dintre acestea este dragostea creştină.
1 Urmăriţi dragostea creştină şi doriţi zelos darurile spirituale, dar mai degrabă să profeţiţi.
2 Pentru că cel ce vorbeşte într-o limbă necunoscută vorbeşte nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, fiindcă nimeni nu îl înţelege; totuşi în duh el vorbeşte mistere.
3 Dar cel ce profeţeşte, vorbeşte oamenilor spre edificare şi îndemnare şi mângâiere.
4 Cel ce vorbeşte într-o limbă necunoscută se edifică pe sine însuşi, dar cel ce profeţeşte edifică biserica.
5 Aş dori ca voi toţi să vorbiţi în limbi, dar mai degrabă să profeţiţi, fiindcă mai mare este cel ce profeţeşte decât cel ce vorbeşte în limbi, afară numai dacă traduce, ca biserica să primească edificare.
6 Şi acum fraţilor, dacă vin la voi vorbind în limbi, cu ce v-aş fi de folos dacă nu v-aş vorbi fie prin revelaţie, fie prin cunoaştere, fie prin profeţie, fie prin doctrină?
7 Şi chiar cele neînsufleţite, dând sunet, fie fluier, fie harpă, dacă nu dau sunete distincte, cum se va şti ce se cântă cu fluierul sau harpa?
8 Fiindcă şi trâmbiţa dacă dă un sunet neclar, cine se va pregăti de bătălie?
9 Tot aşa şi voi, dacă nu rostiţi prin limbă cuvinte uşor de înţeles, cum se va şti ce se vorbeşte? Fiindcă veţi vorbi în vânt.
10 Pot fi atât de multe feluri de voci în lume, dar niciuna dintre ele nu este fără semnificaţie.
11 De aceea dacă nu cunosc înţelesul vocii, voi fi un barbar pentru cel ce vorbeşte, şi cel ce vorbeşte va fi un barbar pentru mine.
12 Tot aşa şi voi, fiindcă sunteţi zeloşi pentru daruri spirituale, căutaţi să abundaţi spre edificarea bisericii.
13 De aceea cel ce vorbeşte într-o limbă necunoscută, să se roage ca să o traducă.
14 Căci dacă mă rog într-o limbă necunoscută, duhul meu se roagă, dar înţelegerea mea este neroditoare.
15 Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul şi mă voi ruga de asemenea cu înţelegerea; voi cânta cu duhul şi voi cânta de asemenea cu înţelegerea.
16 Altfel, când binecuvântezi cu duhul, cum va spune cel ce stă pe locul celui neînvăţat: Amin, la aducerea mulţumirilor tale, din moment ce nu înţelege ce spui?
17 Fiindcă tu, într-adevăr, mulţumeşti bine, dar celălalt nu este edificat.
18 Mulţumesc Dumnezeului meu că eu vorbesc în limbi mai mult decât voi toţi.
19 Totuşi în biserică voiesc mai bine să vorbesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să învăţ şi pe alţii, decât zece mii de cuvinte într-o limbă necunoscută.
20 Fraţilor, nu fiţi copii la înţelegere, ci la răutate fiţi prunci, iar la înţelegere, fiţi desăvârşiţi.
21 În lege este scris: Prin alte limbi şi prin alte buze voi vorbi acestui popor, şi cu toate acestea nu mă vor asculta, spune Domnul.
22 De aceea limbile sunt pentru un semn, nu celor ce cred, ci celor ce nu cred; dar profeţia nu serveşte pentru cei ce nu cred, ci pentru cei ce cred.
23 De aceea dacă se adună întreaga biserică într-un loc şi toţi vorbesc în limbi, şi intră cei neînvăţaţi sau cei ce nu cred, nu vor spune că sunteţi nebuni?
24 Dar dacă toţi profeţesc şi intră cineva care nu crede sau neînvăţat, el este convins de toţi, este judecat de toţi,
25 Şi astfel tainele inimii lui sunt arătate; şi, căzând astfel cu faţa la pământ, se va închina lui Dumnezeu şi va spune că Dumnezeu este cu adevărat în voi.
26 Ce este de făcut atunci, fraţilor? Când vă adunaţi împreună, fiecare dintre voi are un psalm, are o doctrină, are o altă limbă, are o revelaţie, are o interpretare. Toate să fie făcute pentru edificare.
27 Dacă cineva vorbeşte într-o limbă necunoscută, să fie câte doi sau cel mult trei şi pe rând, şi unul să traducă.
28 Iar dacă nu este traducător, să tacă în biserică şi să îşi vorbească lui însuşi şi lui Dumnezeu.
29 Iar profeţii să vorbească doi sau trei, şi ceilalţi să judece.
30 Şi dacă îi este revelat ceva altuia care şade acolo, primul să tacă.
31 Fiindcă puteţi toţi să profeţiţi, unul după altul, pentru ca toţi să înveţe şi toţi să fie mângâiaţi.
32 Şi duhurile profeţilor sunt supuse profeţilor;
33 Fiindcă Dumnezeu nu este autorul confuziei, ci al păcii, ca în toate bisericile sfinţilor.
34 Femeile voastre să tacă în biserici, fiindcă nu le este permis să vorbească, ci să fie în supunere, aşa cum spune şi legea.
35 Şi dacă doresc să înveţe ceva, să întrebe pe soţii lor acasă, fiindcă este ruşine pentru femei să vorbească în biserică.
36 Ce? De la voi a ieşit cuvântul lui Dumnezeu? Sau numai până la voi a ajuns?
37 Dacă cineva se consideră a fi profet sau spiritual, să recunoască cele ce vă scriu a fi poruncile Domnului.
38 Dar dacă cineva este neştiutor, să fie neştiutor.
39 De aceea, fraţilor, doriţi zelos să profeţiţi şi nu opriţi a se vorbi în limbi.
40 Toate să se facă decent şi în ordine.
1 Mai mult, fraţilor, vă fac cunoscut evanghelia pe care v-am predicat-o, pe care aţi şi primit-o, în care şi staţi;
2 Prin care şi sunteţi salvaţi, dacă reţineţi aceste cuvinte predicate, dacă nu cumva aţi crezut în zadar.
3 Fiindcă v-am dat întâi ce am primit şi eu, cum Cristos a murit pentru păcatele noastre conform scripturilor,
4 Şi că a fost îngropat şi că a înviat a treia zi, conform scripturilor,
5 Şi că a fost văzut de Chifa, apoi de cei doisprezece.
6 După aceea a fost văzut de peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi rămân până acum, iar unii au şi adormit.
7 După aceea a fost văzut de Iacov, apoi de toţi apostolii.
8 Şi la urma tuturor, ca unul născut la timp nepotrivit, a fost văzut şi de mine.
9 Fiindcă dintre apostoli cel mai neînsemnat sunt eu, care nu sunt demn să fiu numit apostol, pentru că am persecutat biserica lui Dumnezeu.
10 Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; şi harul lui dăruit mie nu a fost în zadar, ci am muncit mult mai mult decât ei toţi; totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care a fost cu mine.
11 Aşadar, fie eu, fie ei, astfel predicăm şi astfel aţi crezut.
12 Dar dacă Cristos este predicat că a înviat dintre morţi, cum spun unii dintre voi că nu este înviere a morţilor?
13 Dar dacă nu este înviere a morţilor, atunci Cristos nu a fost înviat.
14 Şi dacă Cristos nu a fost înviat, atunci predicarea noastră este deşartă şi credinţa voastră de asemenea deşartă.
15 Şi, într-adevăr, suntem găsiţi martori falşi ai lui Dumnezeu, pentru că am adus mărturie despre Dumnezeu că l-a înviat pe Cristos, pe care nu l-a înviat, dacă aşa este că morţii nu învie.
16 Căci dacă morţii nu învie, atunci Cristos nu a fost înviat.
17 Şi dacă nu a fost înviat Cristos, credinţa voastră este deşartă; voi sunteţi încă în păcatele voastre.
18 Atunci şi cei ce au adormit în Cristos sunt pierduţi.
19 Dacă doar pentru această viaţă avem speranţă în Cristos, suntem cei mai mizerabili dintre toţi oamenii.
20 Dar acum, Cristos a fost înviat dintre morţi şi a devenit primele roade ale celor ce au adormit.
21 Fiindcă întrucât prin om a venit moartea, prin om a venit şi învierea morţilor.
22 Fiindcă aşa cum în Adam toţi mor, tot astfel, în Cristos toţi vor fi înviaţi.
23 Dar fiecare la rândul lui; Cristos primele roade, apoi cei ai lui Cristos la venirea lui.
24 Atunci va fi venit sfârşitul, când el va fi dat împărăţia în mâna lui Dumnezeu, adică Tatălui; când va fi desfiinţat fiecare domnie şi fiecare autoritate şi putere.
25 Fiindcă el trebuie să domnească până va pune pe toţi duşmanii sub picioarele sale.
26 Ultimul duşman nimicit va fi moartea.
27 Fiindcă a supus toate sub picioarele lui. Dar când spune că toate i-au fost supuse, este evident că el, care a supus toate, este exceptat.
28 Şi când toate îi vor fi supuse, atunci şi Fiul însuşi va fi supus celui ce a supus toate sub el, pentru ca Dumnezeu să fie toate în toţi.
29 Altfel, ce vor face cei botezaţi pentru cei morţi, dacă morţii nu învie nicidecum? De ce sunt botezaţi atunci pentru cei morţi?
30 Şi de ce suntem noi în pericol în fiecare oră?
31 Vă avertizez, referitor la bucuria voastră pe care şi eu o am în Cristos Isus, Domnul nostru, că mor zilnic.
32 Dacă în felul oamenilor m-am luptat cu fiarele în Efes, care îmi este folosul, dacă nu învie morţii? Să mâncăm şi să bem, fiindcă mâine murim.
33 Nu vă amăgiţi: Vorbirile rele strică obiceiurile bune.
34 Treziţi-vă la dreptate şi nu păcătuiţi! Fiindcă unii nu au cunoaşterea despre Dumnezeu; spre ruşinea voastră o spun.
35 Dar va spune cineva: Cum sunt morţii înviaţi? Şi cu ce trup vin?
36 Prostule! Ce semeni tu nu primeşte viaţă dacă nu moare,
37 Şi ce semeni, nu semeni acel trup care va fi, ci grăuntele gol, fie de grâu, fie de altă sămânţă,
38 Dar Dumnezeu îi dă trup aşa cum a dorit; şi fiecărei seminţe propriul ei trup.
39 Nu toată carnea este aceeaşi carne; ci este o carne a oamenilor şi altă carne a animalelor; şi alta a peştilor şi alta a păsărilor.
40 De asemenea sunt trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar una este gloria celor cereşti şi alta a celor pământeşti.
41 Este o glorie a soarelui şi o altă glorie a lunii şi o altă glorie a stelelor, fiindcă o stea diferă de altă stea în glorie.
42 Astfel este şi învierea morţilor. Trupul este semănat în putrezire şi este înviat în neputrezire;
43 Este semănat în dezonoare, este înviat în glorie; este semănat în slăbiciune, este înviat în putere;
44 Este semănat trup natural, este înviat trup spiritual. Există trup natural şi există trup spiritual.
45 Astfel şi este scris: Primul om, Adam, a fost făcut un suflet viu; ultimul Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă.
46 Totuşi, primul nu a fost spiritual, ci natural; după aceea, spiritual.
47 Primul om este din pământ, pământesc; al doilea om este Domnul din cer.
48 Ca cel pământesc, tot astfel sunt şi cei pământeşti; şi ca cel ceresc, tot astfel sunt şi cei cereşti.
49 Şi aşa cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul celui ceresc.
50 Şi aceasta spun, fraţilor, că nu pot carnea şi sângele să moştenească împărăţia lui Dumnezeu; nici putrezirea nu moşteneşte neputrezirea.
51 Iată, vă spun un mister: Nu toţi vom adormi, dar toţi vom fi schimbaţi,
52 Într-un moment, într-o clipeală de ochi, la ultima trâmbiţă; fiindcă trâmbiţa va suna şi morţii vor fi înviaţi nepieritori, şi noi vom fi schimbaţi.
53 Fiindcă această putrezire trebuie să se îmbrace cu neputrezire, şi acest muritor să se îmbrace cu nemurire.
54 Astfel, când această putrezire se va fi îmbrăcat cu neputrezire, şi acest muritor se va fi îmbrăcat cu nemurire, atunci va fi împlinit cuvântul scris: Moartea este înghiţită în victorie.
55 Moarte, unde este boldul tău? Mormântule, unde este victoria ta?
56 Şi boldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este legea.
57 Dar mulţumiri fie lui Dumnezeu, care ne dă victoria prin Domnul nostru Isus Cristos!
58 De aceea, fraţii mei preaiubiţi, fiţi neclintiţi, de nemişcat, abundând totdeauna în lucrarea Domnului, ştiind că munca voastră în Domnul nu este în zadar.
1 Iar despre colecta pentru sfinţi, aşa cum am rânduit bisericilor Galatiei, aşa faceţi şi voi.
2 În ziua întâi a săptămânii, fiecare dintre voi să pună în tezaure la el, aşa cum l-a făcut Dumnezeu să prospere, ca să nu se facă colecte când voi veni.
3 Şi când voi veni, pe cei care îi veţi aproba prin epistole, pe aceştia îi voi trimite să ducă darul vostru la Ierusalim.
4 Şi dacă se cuvine să merg şi eu, vor merge cu mine.
5 Iar eu voi veni la voi când voi trece prin Macedonia, fiindcă trec prin Macedonia.
6 Şi poate voi rămâne, sau voi şi ierna la voi, ca voi să mă conduceţi oriunde ar fi să merg.
7 Fiindcă nu doresc să vă văd acum în treacăt, ci sper să mai rămân cu voi un timp, dacă Domnul va permite.
8 Dar voi rămâne în Efes până la Cincizecime,
9 Fiindcă mi s-a deschis o uşă mare şi lucrătoare, şi sunt mulţi potrivnici.
10 Iar dacă vine Timotei, vedeţi ca el să fie fără teamă între voi, fiindcă lucrează lucrarea Domnului, aşa cum fac şi eu.
11 Aşadar, să nu îl dispreţuiască nimeni, ci conduceţi-l în pace, ca să vină la mine, fiindcă îl aştept cu fraţii.
12 Cât despre fratele Apolo, l-am rugat mult să vină la voi cu fraţii, dar voia lui nu a fost deloc să vină acum, dar va veni când va avea ocazia potrivită.
13 Vegheaţi, staţi tari în credinţă, îmbărbătaţi-vă, fiţi tari!
14 Toate faptele voastre să fie făcute cu dragoste creştină.
15 Vă implor, fraţilor, (ştiţi casa lui Stefana, că este primele roade ale Ahaiei şi că s-au dedicat ei înşişi pentru servirea sfinţilor),
16 Ca şi voi să vă supuneţi unora ca aceştia şi fiecăruia ce ajută împreună cu noi şi munceşte.
17 Mă bucur de venirea lui Stefana şi Fortunat şi Ahaic, pentru că ei au împlinit ce lipsea din partea voastră.
18 Fiindcă au înviorat duhul meu şi al vostru; recunoaşteţi, aşadar, pe unii care sunt astfel.
19 Vă salută bisericile din Asia. Vă salută mult în Domnul, Aquila şi Priscila, cu biserica din casa lor.
20 Vă salută toţi fraţii. Salutaţi-vă unii pe alţii cu o sărutare sfântă.
21 Salutarea este de la mine, Pavel, cu mâna mea.
22 Dacă cineva nu îl iubeşte pe Domnul Isus Cristos, să fie Anatema Maranata!
23 Harul Domnului nostru Isus Cristos fie cu voi.
24 Dragostea mea fie cu voi toţi în Cristos Isus. Amin.