1

1 Şi Solomon, fiul lui David, s-a întărit în împărăţia sa, DOMNUL Dumnezeul lui a fost cu el şi l-a preamărit peste măsură.

2 Atunci Solomon a vorbit întregului Israel, căpeteniilor peste mii şi peste sute şi judecătorilor şi fiecărui guvernator în tot Israelul, mai marilor dintre părinţi.

3 Astfel Solomon şi toată adunarea cu el, au mers la înălţimea care era la Gabaon, fiindcă acolo era tabernacolul întâlnirii lui Dumnezeu, pe care Moise, servitorul DOMNULUI, îl făcuse în pustiu.

4 Dar chivotul lui Dumnezeu l-a adus David de la Chiriat-Iearim la locul pregătit de David pentru el, căci a înălţat un cort pentru el la Ierusalim.

5 Mai mult, altarul de aramă, pe care Beţaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, îl făcuse, l-a pus înaintea tabernacolului DOMNULUI; şi Solomon şi adunarea l-a cercetat.

6 Şi Solomon s-a urcat acolo la altarul de aramă înaintea DOMNULUI, care era la tabernacolul întâlnirii, şi a oferit o mie de ofrande arse pe el.

7 În acea noapte Dumnezeu i s-a arătat lui Solomon şi i-a spus: Cere ce doreşti să îţi dau.

8 Şi Solomon i-a spus lui Dumnezeu: Ai arătat mare milă tatălui meu David, şi m-ai făcut să domnesc în locul lui.

9 Şi, DOAMNE Dumnezeule, să fie întemeiată, promisiunea ta către David, căci m-ai făcut împărat peste un popor numeros ca ţărâna pământului.

10 Dă-mi acum înţelepciune şi cunoaştere, ca să ies şi să intru înaintea acestui popor, fiindcă cine poate judeca acest popor al tău, care este atât de mare?

11 Şi Dumnezeu i-a spus lui Solomon: Deoarece aceasta a fost în inima ta şi nu ai cerut bogăţii, avere, sau onoare, nici viaţa duşmanilor tăi, nici nu ai cerut viaţă lungă, ci ai cerut înţelepciune şi cunoaştere pentru tine însuţi, ca să judeci poporul meu, peste care te-am făcut împărat;

12 Înţelepciune şi cunoaştere îţi este dăruită; şi îţi voi da bogăţii şi avere şi onoare, aşa cum nu au avut niciunul dintre împăraţii care au fost înaintea ta, nici nu va avea la fel vreunul după tine.

13 Atunci Solomon a venit de la înălţimea care era la Gabaon, de dinaintea tabernacolului întâlnirii, la Ierusalim; şi a domnit peste Israel.

14 Şi Solomon a adunat care şi călăreţi; şi a avut o mie patru sute de care şi douăsprezece mii de călăreţi, pe care i-a pus în cetăţile pentru care şi cu împăratul, la Ierusalim.

15 Şi împăratul a făcut argintul şi aurul la Ierusalim la fel ca pietrele, şi cedrii i-a făcut ca pe sicomorii care sunt în vale, din abundenţă.

16 Şi Solomon a avut cai aduşi din Egipt şi in împletit, comercianţii împăratului primeau inul împletit cu un preţ.

17 Şi au mers şi au adus din Egipt un car pentru şase sute de şekeli de argint şi un cal pentru o sută cincizeci; şi astfel au adus ei cai pentru toţi împăraţii hitiţilor şi pentru împăraţii Siriei, prin mijloacele lor.

2

1 Şi Solomon a hotărât să construiască o casă pentru numele DOMNULUI şi o casă pentru împărăţia sa.

2 Şi Solomon a numărat şaptezeci de mii de bărbaţi să poarte sarcini şi optzeci de mii să cioplească piatră la munte şi trei mii şase sute să îi supravegheze.

3 Şi Solomon a trimis la Hiram, împăratul Tirului, spunând: Asa cum te-ai purtat cu David, tatăl meu, şi i-ai trimis cedri să îşi construiască o casă în care să locuiască, tot astfel poartă-te cu mine.

4 Iată, eu construiesc o casă numelui DOMNULUI Dumnezeul meu, să i-o dedic lui şi să ard înaintea lui tămâie dulce şi pentru pâinile punerii înainte neîncetat şi pentru ofrande arse dimineaţa şi seara, în sabate şi la lunile noi şi la sărbătorile solemne ale DOMNULUI Dumnezeul nostru. Aceasta este o rânduială pentru totdeauna pentru Israel.

5 Şi casa pe care o construiesc este mare, fiindcă mare este Dumnezeul nostru, peste toţi dumnezeii.

6 Dar cine este în stare să îi construiască o casă, văzând că cerul şi cerul cerurilor nu pot să îl cuprindă? cine sunt eu atunci să îi construiesc o casă, în afară doar de a arde sacrificiu înaintea lui?

7 Trimite-mi de aceea un bărbat iscusit să muncească cu aur şi cu argint şi cu aramă şi cu fier şi cu purpură şi cu stacojiu şi cu albastru şi care ştie să cioplească împreună cu oamenii iscusiţi care sunt cu mine în Iuda şi în Ierusalim, de care David, tatăl meu, s-a îngrijit mi-i dea.

8 Trimite-mi de asemenea cedri, brazi şi santal din Liban, căci cunosc că servitorii tăi ştiu să taie lemnărie în Liban; şi, iată, servitorii mei vor fi cu servitorii tăi,

9 Şi să îmi pregătească lemnărie din abundenţă, căci casa pe care mă pregătesc să o construiesc va fi minunată şi mare.

10 Şi, iată, voi da servitorilor tăi, tăietorii care taie lemnărie, douăzeci de mii de măsuri de grâu bătut, douăzeci de mii de măsuri de orz şi douăzeci de mii de baţi de vin şi douăzeci de mii de baţi de untdelemn.

11 Atunci Hiram, împăratul Tirului, i-a răspuns într-un înscris, pe care l-a trimis la Solomon: Pentru că DOMNUL a iubit pe poporul său, te-a făcut împărat peste ei.

12 Hiram a mai spus: Binecuvântat fie DOMNUL Dumnezeul lui Israel, care a făcut cerul şi pământul, care i-a dat împăratului David un fiu înţelept, umplut cu chibzuinţă şi înţelegere, care să poată construi o casă pentru DOMNUL şi o casă pentru împărăţia sa.

13 Şi acum, ţi-am trimis un bărbat iscusit, umplut cu înţelegere, de-al tatălui meu, Hiram,

14 Fiul unei femei dintre fiicele lui Dan, şi tatăl său a fost un bărbat din Tir, iscusit în lucrarea cu aur şi cu argint şi cu aramă şi cu fier şi cu piatră şi cu lemnărie şi cu purpură şi cu albastru şi cu in subţire şi cu stacojiu, de asemenea să cioplească orice fel de cioplitură şi să conceapă orice plan care i se va da, cu oamenii tăi iscusiţi şi cu oamenii iscusiţi ai domnului meu David, tatăl tău.

15 Şi, de aceea, grâul şi orzul, untdelemnul şi vinul, despre care domnul meu a vorbit, să îl trimită servitorilor săi;

16 Şi vom tăia lemn din Liban, cât de mult ai nevoie; şi ţi-l vom aduce pe plute, pe mare, la Iafo; şi tu îl vei duce până la Ierusalim.

17 Şi Solomon a numărat pe toţi străinii care erau în ţara lui Israel, după numărătoarea cu care David, tatăl său, i-a numărat; şi s-au găsit o sută cincizeci şi trei de mii şase sute.

18 Şi a pus pe şaptezeci de mii dintre ei să fie purtători de sarcini şi optzeci de mii să fie cioplitori, la munte, şi trei mii şase sute supraveghetori, să pună poporul la muncă.

3

1 Atunci Solomon a început construirea casei DOMNULUI la Ierusalim, pe muntele Moria, unde DOMNUL i s-a arătat lui David, tatăl său, în locul pe care David l-a pregătit în aria lui Ornan iebusitul.

2 Şi a început să construiască în a doua zi a lunii a doua, în al patrulea an al domniei lui.

3 Şi în acestea Solomon a fost instruit pentru construirea casei lui Dumnezeu: lungimea în coţi, după prima măsură, era şaizeci de coţi şi lăţimea douăzeci de coţi;

4 Şi porticul care era în faţa casei, lungimea acestuia era conform lăţimii casei, douăzeci de coţi şi înălţimea era o sută douăzeci; şi l-a placat cu aur pur.

5 Şi casa mai mare a căptuşit-o cu brad, pe care l-a placat cu aur pur şi a pus peste el palmieri şi lanţuri.

6 Şi a împodobit casa cu pietre preţioase, pentru frumuseţe; şi aurul era aur din Parvaim.

7 Şi a placat de asemenea casa, bârnele, stâlpii şi zidurile ei şi uşile ei, cu aur; şi a cioplit heruvimi pe pereţi.

8 Şi a făcut casa preasfântă, lungimea ei fiind conform lăţimii casei, douăzeci de coţi şi lăţimea ei douăzeci de coţi; şi a placat-o cu aur pur, ridicându-se la şase sute de talanţi.

9 Şi greutatea cuielor era de cincizeci de şekeli de aur. Şi a placat camerele de sus cu aur.

10 Şi în casa preasfântă a făcut doi heruvimi din lucrare cioplită şi i-a placat cu aur.

11 Şi aripile heruvimilor aveau lungimea de douăzeci de coţi: o aripă a unui heruvim avea cinci coţi, ajungând la zidul casei, şi cealaltă aripă avea de asemenea cinci coţi, ajungând la aripa celuilalt heruvim.

12 Şi o aripă a celuilalt heruvim avea cinci coţi, ajungând la zidul casei, şi cealaltă aripă avea cinci coţi de asemenea, atingând aripa celuilalt heruvim.

13 Aripile acestor heruvimi erau întinse douăzeci de coţi şi stăteau în picioare şi feţele lor erau spre înăuntru.

14 Şi a făcut vălul din albastru şi purpură şi stacojiu şi in subţire şi a lucrat heruvimi pe el.

15 De asemenea a făcut înaintea casei doi stâlpi înalţi de treizeci şi cinci de coţi, şi capitelul care era pe capătul de sus al fiecăruia, era de cinci coţi.

16 Şi a făcut lanţuri, ca în oracol, şi le-a pus pe capitelurile stâlpilor; şi a făcut o sută de rodii şi le-a pus pe lanţuri.

17 Şi a ridicat stâlpii înaintea templului, unul pe dreapta şi celalalt pe stânga; şi a pus numele celui din dreapta, Iachin, şi numele celui din stânga, Boaz.

4

1 Mai mult, a făcut un altar de aramă, lungimea lui de douăzeci de coţi şi lăţimea lui de douăzeci de coţi şi înălţimea lui de zece coţi.

2 De asemenea a făcut o mare turnată de zece coţi de la margine la margine, rotundă împrejur şi înălţimea ei era de cinci coţi; şi o linie de treizeci de coţi o înconjura de jur împrejur.

3 Şi sub ea era asemănarea unor boi, care o înconjurau de jur împrejur: zece pe lungimea unui cot, înconjurând marea de jur împrejur. Două rânduri de boi au fost turnate când a fost turnată marea.

4 Stătea pe doisprezece boi, trei privind spre nord şi trei privind spre vest şi trei privind spre sud şi trei privind spre est; şi marea era aşezată deasupra pe ei şi toate părţile dinapoi ale lor erau înăuntru.

5 Şi grosimea ei era un lat de palmă şi marginea ei ca lucrarea unei margini de cupă, cu flori de crin; şi primea şi ţinea trei mii de baţi.

6 A făcut de asemenea zece spălătoare şi a pus cinci pe dreapta şi cinci pe stânga, pentru spălare în ele; şi spălau în ele acele lucruri pe care le aduceau pentru ofranda arsă; dar marea era pentru preoţi, ca să se spele în ea.

7 Şi a făcut zece sfeşnice de aur conform formei lor şi le-a aşezat în templu, cinci în dreapta şi cinci în stânga.

8 A făcut de asemenea zece mese şi le-a pus în templu, cinci în dreapta şi cinci în stânga. Şi a făcut o sută de vase de aur.

9 Mai mult, a făcut curtea preoţilor şi curtea mare şi uşi pentru curte şi a placat uşile lor cu aramă.

10 Şi a aşezat marea în partea dreaptă, spre est, în partea de sud.

11 Şi Hiram a făcut oalele şi lopeţile şi vasele. Şi Hiram a terminat lucrarea pe care trebuia să o facă pentru împăratul Solomon, pentru casa lui Dumnezeu;

12 Adică, cei doi stâlpi şi globurile şi capitelurile care erau pe capul celor doi stâlpi şi cele două reţele care să acopere cele două globuri ale capitelurilor care erau pe capul stâlpilor;

13 Şi patru sute de rodii pe cele două reţele; două rânduri de rodii pe fiecare reţea, pentru a acoperi cele două globuri ale capitelurilor care erau pe stâlpi.

14 A făcut de asemenea postamente şi spălătoare a făcut pe postamente;

15 O mare şi doisprezece boi sub ea.

16 Oalele de asemenea şi lopeţile şi cârligele de carne şi toate uneltele lor, le-a făcut Hiram, maestrul său, împăratului Solomon, pentru casa DOMNULUI, din aramă strălucitoare.

17 În câmpia din Iordan împăratul le-a turnat, în pământul argilos între Sucot şi Ţeredata.

18 Astfel Solomon a făcut toate aceste vase în mare număr, fiindcă greutatea aramei nu a putut fi socotită.

19 Şi Solomon a făcut toate vasele care erau pentru casa lui Dumnezeu, de asemenea altarul de aur şi mesele pe care erau pâinile punerii înainte;

20 Mai mult, sfeşnicele cu lămpile lor, pe care trebuiau să ardă după obiceiul lor, înaintea oracolului, din aur pur;

21 Şi florile şi lămpile şi mucările, le-a făcut din aur, şi acestea din aur în întregime curat;

22 Şi cuţitele şi vasele şi lingurile şi cenuşarele, din aur pur; şi intrarea casei, uşile interioare ale ei pentru locul preasfânt şi uşile casei templului, erau din aur.

5

1 Astfel toată munca pe care Solomon a făcut-o pentru casa DOMNULUI a fost terminată; şi Solomon a adus toate lucrurile pe care David, tatăl său, le dedicase; şi argintul şi aurul şi toate uneltele, le-a pus printre tezaurele casei lui Dumnezeu.

2 Atunci Solomon a adunat pe bătrânii lui Israel şi pe toţi capii triburilor, pe mai marii părinţilor copiilor lui Israel, la Ierusalim, să aducă chivotul legământului DOMNULUI din cetatea lui David, care este Sion.

3 De aceea toţi bărbaţii lui Israel s-au adunat la împărat în sărbătoarea care era în luna a şaptea.

4 Şi toţi bătrânii lui Israel au venit, şi leviţii au luat chivotul.

5 Şi au adus chivotul şi tabernacolul întâlnirii şi vasele sfinte care erau în tabernacol; pe acestea, preoţii şi leviţii le-au adus.

6 De asemenea împăratul Solomon şi toată adunarea lui Israel care s-a adunat la el înaintea chivotului, au sacrificat oi şi boi, care nu puteau fi număraţi din cauza numărului lor.

7 Şi preoţii au adus chivotul legământului DOMNULUI la locul lui, la oracolul casei, în locul preasfânt, sub aripile heruvimilor,

8 Căci heruvimii îşi întindeau aripile peste locul chivotului şi heruvimii acopereau chivotul şi drugii lui pe deasupra.

9 Şi au tras drugii chivotului, încât capetele drugilor se vedeau afară din chivot înaintea oracolului, dar nu se vedeau din afară. Şi astfel este până astăzi.

10 Nu era nimic în chivot în afară de cele două table pe care Moise le-a pus înăuntru, la Horeb, când DOMNUL a făcut un legământ cu copiii lui Israel, când ei au ieşit din Egipt.

11 Şi s-a întâmplat, când preoţii ieşiseră din locul preasfânt (căci toţi preoţii care erau prezenţi erau sfinţiţi şi nu au aşteptat atunci la rând;

12 De asemenea leviţii care erau cântăreţi, cu toţi ai lui Asaf, ai lui Heman, ai lui Iedutun, cu fiii lor şi fraţii lor, fiind înveşmântaţi în in alb, având chimvale şi psalterioane şi harpe, au stat în picioare în partea de est a altarului şi cu ei o sută douăzeci de preoţi care sunau din trâmbiţe;)

13 Da, s-a întâmplat că, în timp ce trâmbiţaşii şi cântăreţii erau ca unul, făcând să se audă un singur sunet de laudă şi mulţumire DOMNULUI, şi când şi-au înălţat vocea cu trâmbiţe şi chimvale şi instrumente de muzică şi au lăudat pe DOMNUL, spunând: Fiindcă este bun, că a lui milă dăinuieşte pentru totdeauna: atunci casa, casa DOMNULUI, s-a umplut cu un nor;

14 Astfel încât preoţii nu puteau sta să servească din cauza norului, fiindcă gloria DOMNULUI umpluse casa lui Dumnezeu.

6

1 Atunci Solomon a zis: DOMNUL a spus că va locui în întuneric gros.

2 Dar am construit o casă de locuit pentru tine şi un loc pentru locuinţa ta pentru totdeauna.

3 Şi împăratul şi-a întors faţa şi a binecuvântat întreaga adunare a lui Israel; şi toată adunarea lui Israel stătea în picioare.

4 Şi el a spus: Binecuvântat fie DOMNUL Dumnezeul lui Israel, care cu mâinile lui a împlinit ceea ce a vorbit cu gura lui, tatălui meu, David, spunând:

5 Din ziua în care am scos poporul meu din ţara Egiptului nu am ales nicio cetate dintre toate triburile lui Israel, în care să construiesc o casă, ca numele meu să fie acolo; nici nu am ales vreun bărbat să fie conducător peste poporul meu Israel,

6 Dar am ales Ierusalimul, ca numele meu să fie acolo; şi am ales pe David să fie peste poporul meu, Israel.

7 Şi a fost în inima tatălui meu, David, să construiască o casă pentru numele DOMNULUI Dumnezeul lui Israel.

8 Dar DOMNUL i-a spus lui David, tatăl meu: Deşi a fost în inima ta să construieşti o casă pentru numele meu, ai făcut bine în aceea că a fost în inima ta;

9 Totuşi, nu tu vei construi casa, ci fiul tău care va ieşi din coapsele tale; el va construi casa pentru numele meu.

10 Domnul de aceea a împlinit cuvântul său pe care l-a vorbit, fiindcă am fost ridicat în locul tatălui meu, David, şi sunt pus pe tronul lui Israel, precum DOMNUL a promis, şi am construit casa pentru numele DOMNULUI Dumnezeul lui Israel.

11 Şi în ea am pus chivotul, în care este legământul DOMNULUI, pe care l-a făcut cu copiii lui Israel.

12 Şi a stat în picioare înaintea altarului DOMNULUI în prezenţa întregii adunării a lui Israel şi şi-a întins mâinile;

13 Fiindcă Solomon făcuse o schelă de aramă, lungă de cinci coţi şi largă de cinci coţi şi înaltă de trei coţi şi a aşezat-o în mijlocul curţii; şi a stat în picioare pe ea şi a îngenuncheat, pe genunchi, înaintea întregii adunări a lui Israel şi şi-a întins mâinile spre cer,

14 Şi a spus: DOAMNE Dumnezeul lui Israel, nu este Dumnezeu ca tine, nici în cer, nici pe pământ, care ţine legământul şi arată milă servitorilor lui, cei care umblă înaintea ta cu toată inima lor;

15 Tu care ai ţinut cu servitorul tău David, tatăl meu, ceea ce i-ai promis; şi ai vorbit cu gura ta şi ai împlinit cu mâna ta, precum este în această zi.

16 Acum, de aceea, DOAMNE Dumnezeul lui Israel, ţine cu servitorul tău David, tatăl meu, ceea ce i-ai promis, spunând: Nu va lipsi bărbat din faţa ochilor mei care să şadă pe tronul lui Israel; numai copiii tăi să ia seama la calea lor să umble în legea mea, precum ai umblat tu înaintea mea.

17 Şi acum, DOAMNE Dumnezeul lui Israel, să fie adeverit cuvântul tău, pe care l-ai vorbit servitorului tău, David.

18 Dar va locui Dumnezeu într-adevăr cu oamenii pe pământ? Iată, cerul şi cerul cerurilor nu te pot cuprinde; cu atât mai puţin această casă pe care am construit-o!

19 De aceea priveşte cu plăcere la rugăciunea servitorului tău şi la cererea lui, DOAMNE Dumnezeul meu, pentru a da ascultare strigătului şi rugăminţii, pe care servitorul tău o cere înaintea ta;

20 Ca ochii tăi să fie deschişi peste această casă, zi şi noapte, peste locul peste care tu ai spus că voieşti să pui numele tău acolo, pentru a da ascultare la rugăciunea pe care servitorul tău o cere spre acest loc.

21 Dă ascultare de aceea cererilor servitorului tău şi poporului tău Israel, pe care le vor face spre acest loc; ascultă din această locuinţă a ta, din cer; şi, ascultând, iartă.

22 Dacă un om păcătuieşte împotriva aproapelui său un jurământ este pus peste el, să îl facă să jure, şi jurământul vine înaintea altarului tău în această casă,

23 Atunci ascultă din cer şi fă şi judecă pe servitorii tăi, răsplătind pe cel stricat, întorcând calea lui asupra propriului său cap; şi declarând drept pe cel drept, dându-i conform dreptăţii lui.

24 Şi dacă poporul tău Israel este pus la ce este mai rău înaintea duşmanului, pentru că au păcătuit împotriva ta, şi se vor întoarce şi vor mărturisi numele tău şi se vor ruga şi vor face cerere înaintea ta în această casă,

25 Atunci ascultă din ceruri şi iartă păcatul poporului tău Israel şi adu-i din nou în ţara pe care le-ai dat-o lor şi părinţilor lor.

26 Când cerul va fi închis şi nu va fi ploaie, pentru că au păcătuit împotriva ta, dacă se vor ruga spre acest loc şi vor mărturisi numele tău şi se vor întoarce de la păcatul lor, când îi vei chinui,

27 Atunci ascultă din cer şi iartă păcatul servitorilor tăi şi a poporului tău Israel, când îi vei fi învăţat calea cea bună, în care ar trebuie să umble; şi trimite ploaie peste ţara ta, pe care ai dat-o poporului tău ca moştenire.

28 Dacă este foamete în ţară, dacă este ciumă, dacă este tăciune în grâu sau mană, lăcuste sau omizi, dacă duşmanii lor îi asediază în cetăţile ţării lor, orice plagă sau orice boală ar fi,

29 Orice rugăciune sau cerere va fi făcută de vreun om, sau de tot poporul tău Israel, când fiecare va cunoaşte propria sa plagă şi propria sa durere şi îşi va întinde mâinile în această casă,

30 Atunci ascultă-o din cer, locuinţa ta, şi iartă şi întoarce fiecărui om conform tuturor căilor lui, omul, a cărui inimă o cunoşti; (fiindcă doar tu cunoşti inimile copiilor oamenilor),

31 Ca ei să se teamă de tine, să umble în căile tale, cât trăiesc în ţara pe care ai dat-o părinţilor lor.

32 Mai mult, referitor la străin, care nu este din poporul tău Israel, ci este venit dintr-o ţară îndepărtată de dragul numelui tău măreţ şi a mâinii tale puternice şi a braţului tău întins, dacă vin şi se roagă în această casă,

33 Atunci ascultă tu din ceruri, din locuinţa ta, şi fă conform cu tot ceea ce străinul cere de la tine, ca tot poporul pământului să cunoască numele tău şi să se teamă de tine, precum face poporul tău, Israel, şi să ştie că această casă pe care am construit-o este numită după numele tău.

34 Dacă poporul tău iese la război împotriva duşmanilor lor pe calea pe care îi vei trimite, iar ei se roagă ţie spre această cetate pe care ai ales-o şi spre casa pe care am construit-o pentru numele tău,

35 Atunci ascultă din ceruri rugăciunea lor şi cererile lor şi susţine cauza lor.

36 Dacă păcătuiesc împotriva ta, (fiindcă nu este om care să nu păcătuiască) şi tu te mânii pe ei şi îi dai înaintea duşmanilor lor, iar ei îi duc în captivitate într-o ţară îndepărtată sau apropiată;

37 Totuşi, dacă îşi vor întoarce inima în ţara în care sunt duşi captivi şi se vor întoarce şi ţi se vor ruga în ţara captivităţii lor, spunând: Am păcătuit, am făcut nelegiuire şi ne-am purtat cu stricăciune;

38 Dacă se întorc la tine cu toată inima lor şi cu tot sufletul lor în ţara captivităţii lor, în care i-au dus captivi, şi se roagă spre ţara lor, pe care ai dat-o părinţilor lor şi spre cetatea pe care ai ales-o şi spre casa pe care am construit-o pentru numele tău,

39 Ascultă din ceruri, din locuinţa ta, rugăciunea lor şi cererile lor şi susţine cauza lor şi iartă pe poporul tău care a păcătuit împotriva ta.

40 Acum, Dumnezeul meu, să fie ochii tăi deschişi, te implor, şi dea ascultare urechile tale la rugăciunea care este făcută în acest loc.

41 Şi acum, ridică-te, DOAMNE Dumnezeule, la locul tău de odihnă şi la chivotul tăriei tale; să fie îmbrăcaţi preoţii tăi, DOAMNE Dumnezeule, cu salvare, şi să se bucure sfinţii tăi în bunătate.

42 DOAMNE Dumnezeule, nu îţi întoarce faţa de la unsul tău, aminteşte-ţi de îndurările lui David, servitorul tău.

7

1 Şi, când Solomon a sfârşit rugăciunea, focul s-a coborât din cer şi a mistuit ofranda arsă şi sacrificiile; şi gloria DOMNULUI a umplut casa.

2 Şi preoţii nu au putut intra în casa DOMNULUI, deoarece gloria DOMNULUI umpluse casa DOMNULUI.

3 Şi când toţi copiii lui Israel au văzut cum focul a coborât, şi au văzut gloria DOMNULUI asupra casei, s-au plecat cu faţa la pământ pe pavaj şi s-au închinat şi au lăudat pe DOMNUL, spunând: Fiindcă el este bun; că a lui milă dăinuieşte pentru totdeauna.

4 Atunci împăratul şi tot poporul au oferit sacrificii înaintea DOMNULUI.

5 Şi împăratul Solomon a adus un sacrificiu de douăzeci şi două de mii de boi şi o sută douăzeci de mii de oi; astfel împăratul şi tot poporul au dedicat casa lui Dumnezeu.

6 Şi preoţii au stat în serviciile lor; leviţii de asemenea cu instrumentele muzicale ale DOMNULUI, pe care împăratul David le-a făcut ca să laude pe DOMNUL, deoarece mila lui dăinuieşte pentru totdeauna, cu cântarea de laudă a lui David în mâna lor; şi preoţii au sunat trâmbiţele înaintea lor şi tot Israelul a stat în picioare.

7 Mai mult, Solomon a sfinţit mijlocul curţii care era înaintea casei DOMNULUI, căci acolo a adus el ofrande arse şi grăsimea ofrandelor de pace, deoarece altarul de aramă pe care Solomon îl făcuse nu era în stare să primească ofrandele arse şi darurile de mâncare şi grăsimea.

8 Tot atunci, Solomon a ţinut sărbătoarea şapte zile, şi tot Israelul împreună cu el, o foarte mare adunare, de la intrarea Hamatului până la râul Egiptului.

9 Şi în a opta zi au făcut o adunare solemnă, fiindcă au ţinut dedicarea altarului şapte zile, şi sărbătoarea şapte zile.

10 Şi în a douăzeci şi treia zi a lunii a şaptea el a trimis poporul la corturile lor, veseli şi voioşi în inimă pentru bunătatea pe care DOMNUL a arătat-o lui David şi lui Solomon şi lui Israel, poporul său.

11 Astfel Solomon a terminat casa DOMNULUI şi casa împăratului; şi tot ce a intrat în inima lui Solomon să facă în casa DOMNULUI şi în propria casă, a făcut cu prosperitate.

12 Şi DOMNUL i s-a arătat lui Solomon noaptea şi i-a spus: Am auzit rugăciunea ta şi am ales acest loc pentru mine însumi, drept casă de sacrificii.

13 Dacă voi închide cerul ca să nu fie ploaie, sau dacă voi porunci lăcustelor să mănânce ţara, sau dacă voi trimite ciumă printre poporul meu,

14 Dacă poporul meu, care este chemat după numele meu, se va umili şi se va ruga şi va căuta faţa mea şi se va abate de la căile lui rele, atunci voi asculta din cer şi îi voi ierta păcatul şi îi voi vindeca ţara.

15 Şi ochii mei vor fi deschişi şi urechile mele atente la rugăciunea care este făcută în acest loc.

16 Fiindcă acum am ales să sfinţesc această casă, ca numele meu să fie acolo pentru totdeauna; şi ochii mei şi inima mea să fie acolo în toate zilele.

17 Şi cât despre tine, dacă vei voi să umbli înaintea mea, precum a umblat tatăl tău, David, şi să faci conform cu tot ceea ce ţi-am poruncit şi să fi atent la statutele mele şi la judecăţile mele,

18 Atunci voi întemeia tronul împărăţiei tale, precum am încheiat legământ cu David, tatăl tău, spunând: Nu îţi va lipsi un bărbat să fie conducător în Israel.

19 Dar dacă te întorci şi părăseşti statutele şi poruncile mele, pe care le-am pus înaintea ta şi vei merge şi vei servi alţi dumnezei şi te vei închina lor,

20 Atunci îi voi smulge din rădăcini din ţara mea pe care le-am dat-o; şi această casă, pe care am sfinţit-o pentru numele meu, o voi arunca din faţa mea şi o voi face să fie un proverb şi o zicătoare printre toate naţiunile.

21 Şi această casă, cât este de înaltă, va fi o înmărmurire pentru fiecare om ce trece pe lângă ea, astfel încât va spune: De ce a făcut DOMNUL astfel acestei ţări şi acestei case?

22 Şi i se va răspunde: Pentru că au părăsit pe DOMNUL Dumnezeul părinţilor lor, care i-a scos din ţara Egiptului, şi s-au lipit de alţi dumnezei şi li s-au închinat şi le-au servit: de aceea a adus el tot acest rău peste ei.

8

1 Şi s-a întâmplat, la sfârşitul a douăzeci de ani, în care Solomon construise casa DOMNULUI şi propria lui casă,

2 Că cetăţile, pe care Hiram le întorsese lui Solomon, Solomon le-a construit şi a făcut pe copiii lui Israel să locuiască acolo.

3 Şi Solomon a mers la Hamat-Ţoba şi a luat-o.

4 Şi a construit Tadmorul în pustiu şi toate cetăţile de provizie, pe care le-a construit în Hamat.

5 De asemenea a construit Bet-Horonul superior şi Bet-Horonul inferior, cetăţi întărite, cu ziduri, porţi şi drugi;

6 Şi Baalat şi toate cetăţile de provizii, pe care Solomon le-a avut, şi toate cetăţile de care şi cetăţile de călăreţi şi tot ceea ce Solomon a dorit să construiască în Ierusalim şi în Liban şi prin toată ţara stăpânirii lui.

7 Cât despre tot poporul care era rămas dintre hitiţi şi amoriţi şi periziţi şi hiviţi şi iebusiţi, care nu erau din Israel,

8 Ci dintre copiii lor, care erau rămaşi după ei în ţară, pe care copiii lui Israel nu i-au nimicit, pe ei Solomon i-a făcut să plătească tribut până în această zi.

9 Dar dintre copiii lui Israel, Solomon nu a făcut servitori pentru munca lui, ci ei erau bărbaţi de război şi mai marii căpeteniilor lui şi căpeteniile carelor şi călăreţilor lui.

10 Şi aceştia erau mai marii ofiţerilor lui Solomon, două sute cincizeci, care aveau conducerea peste popor.

11 Şi Solomon a adus pe fiica lui Faraon, din cetatea lui David, la casa pe care o construise pentru ea, căci a spus: Soţia mea nu va locui în casa lui David, împăratul lui Israel, deoarece locurile în care chivotul DOMNULUI a venit, sunt sfinte.

12 Atunci Solomon a adus ofrande arse DOMNULUI pe altarul DOMNULUI, pe care îl construise înaintea porticului,

13 După măsură hotărâtă, zi de zi, sacrificând conform poruncilor lui Moise, în sabate şi la lunile noi şi la sărbătorile solemne, de trei ori pe an, în sărbătoarea azimei şi sărbătoarea săptămânilor şi în sărbătoarea corturilor.

14 Şi a numit, conform ordinului lui David, tatăl său, rândurile preoţilor la serviciul lor şi pe leviţi la sarcinile lor, să laude şi să servească înaintea preoţilor, precum cerea datoria fiecărei zile; portarii de asemenea la rândurile lor la fiecare poartă, fiindcă astfel poruncise David, omul lui Dumnezeu.

15 Şi ei nu s-au depărtat de porunca împăratului, dată preoţilor şi leviţilor, referitoare la orice lucru, sau referitoare la tezaure.

16 Şi toată munca lui Solomon era pregătită până la ziua temeliei casei DOMNULUI şi până când a fost terminată. Astfel casa DOMNULUI a fost desăvârşită.

17 Atunci Solomon a mers la Eţion-Gheber şi la Elot, la malul mării, în ţara lui Edom.

18 Şi Hiram i-a trimis, prin mâinile servitorilor săi, corăbii şi servitori care aveau cunoaşterea mării; şi au mers cu servitorii lui Solomon la Ofir şi au luat de acolo patru sute cincizeci de talanţi de aur şi i-au adus împăratului Solomon.

9

1 Şi când împărăteasa din Seba a auzit de faima lui Solomon, a venit la Ierusalim să îl încerce pe Solomon cu întrebări grele, cu o mare suită şi cămile care purtau mirodenii şi aur din abundenţă şi pietre preţioase; şi când a ajuns la Solomon, a vorbit îndeaproape cu el despre tot ce era în inima ei.

2 Şi Solomon i-a răspuns la toate întrebările ei; şi nu era nimic ascuns de Solomon pe care el să nu i-l spună.

3 Şi când împărăteasa din Seba a văzut înţelepciunea lui Solomon şi casa pe care a construit-o,

4 Şi mâncarea de la masa lui şi aşezarea servitorilor lui şi atenţia servitorilor lui şi îmbrăcămintea lor, de asemenea pe paharnicii săi şi îmbrăcămintea lor, şi urcarea prin care se urca la casa DOMNULUI, nu a mai fost suflare în ea.

5 Şi ea a spus împăratului: Este adevărat cuvântul pe care l-am auzit în ţara mea despre faptele tale şi despre înţelepciunea ta;

6 Totuşi nu am crezut cuvintele lor, până când am venit şi ochii mei au văzut; şi, iată, nu mi s-a spus nici jumătate din măreţia înţelepciunii tale, fiindcă întreci faima pe care am auzit-o.

7 Ferice de oamenii tăi şi ferice de aceşti servitori ai tăi, care stau continuu înaintea ta şi aud înţelepciunea ta.

8 Binecuvântat fie DOMNUL Dumnezeul tău, care a găsit plăcere în tine să te pună pe tronul lui, pentru a fi împărat pentru DOMNUL Dumnezeul tău; deoarece Dumnezeul tău a iubit pe Israel, pentru a-i întemeia pentru totdeauna, de aceea te-a făcut împărat peste ei, să faci judecată şi dreptate.

9 Şi i-a dat împăratului o sută douăzeci de talanţi de aur şi din mirodenii o mare abundenţă şi pietre preţioase; şi nu erau mirodenii ca cele date împăratului Solomon de împărăteasa din Seba.

10 Şi de asemenea servitorii lui Hiram şi servitorii lui Solomon, care au adus aur din Ofir, au adus lemn de santal şi pietre preţioase.

11 Şi împăratul a făcut din lemn de santal terase pentru casa DOMNULUI şi pentru palatul împăratului şi harpe şi psalterioane pentru cântăreţi; şi nu au mai fost văzute astfel de lucruri în ţara lui Iuda.

12 Şi împăratul Solomon a dat împărătesei din Seba tot ce a dorit, orice a cerut, în afară de ceea ce ea a adus împăratului. Astfel ea s-a întors şi a plecat în ţara ei, ea şi servitorii ei.

13 Şi greutatea aurului care venea la Solomon într-un an era de şase sute şaizeci şi şase de talanţi de aur,

14 În afară de ceea ce aduceau negustorii şi comercianţii. Şi toţi împăraţii Arabiei şi guvernatorii ţării aduceau aur şi argint lui Solomon.

15 Şi împăratul Solomon a făcut două sute de paveze de aur bătut, şase sute de şekeli de aur bătut au intrat într-o pavăză.

16 Şi trei sute de scuturi a făcut din aur bătut, trei sute de şekeli de aur au intrat într-un scut. Şi împăratul le-a pus în casa pădurii din Liban.

17 Mai mult, împăratul a făcut un mare tron din fildeş şi l-a placat cu aur pur.

18 Şi erau şase trepte până la tron, cu un sprijin de aur pentru picior, care erau prinse de tron, şi rezemători de fiecare parte a locului de şedere şi doi lei stând în picioare lângă rezemători;

19 Şi doisprezece lei au stat în picioare acolo pe amândouă părţile, pe cele şase trepte. Nu era ceva asemănător în nicio împărăţie.

20 Şi toate vasele de băutură ale împăratului Solomon erau din aur şi toate vasele casei din pădurea Libanului erau din aur pur, niciunul nu era din argint, deoarece acesta era socotit de nimic în zilele lui Solomon.

21 Deoarece corăbiile împăratului mergeau la Tarsis cu servitorii lui Hiram, o dată la fiecare trei ani veneau corăbii din Tarsis, aducând aur şi argint, fildeş şi maimuţe şi păuni.

22 Şi împăratul Solomon a întrecut pe toţi împăraţii pământului în bogăţii şi înţelepciune.

23 Şi toţi împăraţii pământului au căutat prezenţa lui Solomon, să îi audă înţelepciunea, pe care Dumnezeu a pus-o în inima lui.

24 Iar ei au adus, fiecare om, darul său, vase de argint şi vase de aur şi îmbrăcăminte, armură şi mirodenii, cai şi catâri, o măsură an de an.

25 Şi Solomon avea patru mii de iesle pentru cai şi care şi douăsprezece mii de călăreţi, pe care i-a aşezat în cetăţile pentru care şi cu împăratul, la Ierusalim.

26 Şi a domnit peste toţi împăraţii, de la râu până la ţara filistenilor şi la graniţa Egiptului.

27 Şi împăratul a făcut argintul în Ierusalim ca pietrele, şi cedrii i-a făcut ca sicomorii care sunt în câmpiile joase, din abundenţă.

28 Şi i-au adus lui Solomon cai din Egipt şi din toate ţările.

29 Şi restul faptelor lui Solomon, cele dintâi şi cele din urmă, nu sunt ele scrise în cartea profetului Natan, şi în profeţia lui Ahiia şilonitul, şi în viziunile lui Ido, văzătorul despre Ieroboam, fiul lui Nebat?

30 Şi Solomon a domnit patruzeci de ani în Ierusalim, peste tot Israelul.

31 Şi Solomon a adormit cu părinţii lui şi a fost îngropat în cetatea lui David, tatăl său; şi Roboam, fiul său, a domnit în locul său.

10

1 Şi Roboam a mers la Sihem, căci la Sihem venise tot Israelul să îl facă împărat.

2 Şi s-a întâmplat, când a auzit aceasta Ieroboam, fiul lui Nebat, care era în Egipt, unde fugise din prezenţa împăratului Solomon, că Ieroboam s-a întors din Egipt.

3 Şi au trimis şi l-au chemat. Astfel Ieroboam şi tot Israelul au venit şi au vorbit lui Roboam, spunând:

4 Tatăl tău a făcut jugul nostru apăsător; acum, de aceea, uşurează puţin acest serviciu apăsător al tatălui tău şi jugul său greu pe care l-a pus peste noi şi îţi vom servi.

5 Iar el le-a spus: Veniţi din nou la mine după trei zile. Şi poporul s-a depărtat.

6 Şi împăratul Roboam a ţinut sfat cu bătrânii care au stat în picioare înaintea lui Solomon, tatăl său, în timp ce el încă trăia, spunând: Ce sfat îmi daţi ca să mă întorc să răspund acestui popor?

7 Iar ei i-au vorbit, spunând: Dacă eşti bun cu acest popor şi le vei plăcea şi le vei vorbi cuvinte bune, ei vor fi servitorii tăi pentru totdeauna.

8 Dar el a părăsit sfatul pe care bătrânii i l-au dat şi a ţinut sfat cu tinerii care au crescut cu el, care au stat înaintea lui.

9 Şi le-a spus: Ce sfat îmi daţi ca să mă întorc să răspund acestui popor, care mi-a vorbit, spunând: Uşurează puţin jugul pe care tatăl tău l-a pus peste noi?

10 Şi tinerii care au fost crescuţi cu el i-au vorbit, spunând: Astfel să răspunzi poporului care ţi-a vorbit, zicând: Tatăl tău ne-a făcut jugul greu, dar tu fă-l puţin mai uşor pentru noi; astfel să le spui: Degetul meu mic va fi mai gros decât coapsele tatălui meu.

11 Şi acum, dacă tatăl meu a pus un jug greu peste voi, eu voi pune mai mult peste jugul vostru; tatăl meu v-a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu scorpioni.

12 Astfel Ieroboam şi tot poporul au venit la Roboam în a treia zi, precum a cerut împăratul, spunând: Veniţi din nou la mine în a treia zi.

13 Şi împăratul le-a răspuns cu asprime; şi împăratul Roboam a părăsit sfatul bătrânilor,

14 Şi le-a răspuns după sfatul tinerilor, spunând: Tatăl meu v-a făcut jugul greu, dar eu voi adăuga la acesta; tatăl meu v-a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu scorpioni.

15 Astfel împăratul nu a dat ascultare poporului, căci răzvrătirea era de la Dumnezeu, ca să îşi împlinească DOMNUL cuvântul pe care l-a vorbit prin mâna lui Ahiia şilonitul, lui Ieroboam, fiul lui Nebat.

16 Şi când tot Israelul a văzut că împăratul a refuzat să le dea ascultare, poporul a răspuns împăratului, spunând: Ce parte avem noi în David? Şi nu avem nicio moştenire în fiul lui Isai; fiecare bărbat la corturile voastre, Israele; şi acum, David, vezi-ţi de propria ta casă. Astfel tot Israelul a mers la corturile lor.

17 Dar cât despre copiii lui Israel care au locuit în cetăţile lui Iuda, Roboam a domnit peste ei.

18 Atunci împăratul Roboam a trimis pe Hadoram, care era peste taxă; şi copiii lui Israel l-au împroşcat cu pietre, încât a murit. Dar împăratul Roboam s-a grăbit să îl i-a în carul său, să fugă la Ierusalim.

19 Şi Israel s-a răzvrătit împotriva casei lui David până în această zi.

11

1 Şi când Roboam a venit la Ierusalim, a strâns din casa lui Iuda şi a lui Beniamin, o sută optzeci de mii de bărbaţi aleşi, care erau războinici, să lupte împotriva lui Israel, ca să aducă împărăţia înapoi la Roboam.

2 Dar cuvântul DOMNULUI a venit la Şemaia, omul lui Dumnezeu, spunând:

3 Vorbeşte lui Roboam, fiul lui Solomon, împăratul lui Iuda, şi întregului Israel în Iuda şi Beniamin, zicând:

4 Astfel spune DOMNUL: Să nu urcaţi, nici să nu luptaţi împotriva fraţilor voştri: întoarceţi-vă, fiecare om, la casa lui, fiindcă acest lucru este făcut de mine. Şi ei au ascultat de cuvintele DOMNULUI, şi s-au întors de la a merge împotriva lui Ieroboam.

5 Şi Roboam a locuit în Ierusalim şi a construit cetăţi de apărare în Iuda.

6 A construit chiar Betleem şi Etam şi Tecoa,

7 Şi Bet-Ţur şi Soco şi Adulam,

8 Şi Gat şi Mareşa şi Zif,

9 Şi Adoraim şi Lachis şi Azeca,

10 Şi Ţoreea şi Aialon şi Hebron, care sunt în Iuda şi Beniamin, cetăţi întărite.

11 Şi a fortificat întăriturile şi a pus căpetenii în ele şi provizii de mâncare şi de untdelemn şi vin.

12 Şi în fiecare cetate a pus scuturi şi suliţe şi le-a făcut peste măsură de tari, având pe Iuda şi pe Beniamin de partea sa.

13 Şi preoţii şi leviţii, care erau în tot Israelul, au venit la el din toate hotarele lor,

14 Fiindcă leviţii şi-au părăsit împrejurimile şi toate stăpânirile lor şi au venit la Iuda şi Ierusalim, căci Ieroboam şi fiii lui îi alungaseră din îndeplinirea serviciului preoţesc pentru DOMNUL;

15 Şi a rânduit preoţi pentru înălţimi şi pentru draci şi pentru viţeii pe care i-a făcut.

16 Şi, după ei, din toate triburile lui Israel, aceia care au pus în inima lor să caute pe DOMNUL Dumnezeul lui Israel, au venit la Ierusalim să sacrifice DOMNULUI Dumnezeului părinţilor lor.

17 Astfel ei au întărit împărăţia lui Iuda şi au întărit pe Roboam, fiul lui Solomon, trei ani, căci trei ani au umblat în calea lui David şi Solomon.

18 Şi Roboam şi-a luat pe Mahalat, fiica lui Ierimot, fiul lui David, ca soţie, şi pe Abihail, fiica lui Eliab, fiul Isai,

19 Care i-a născut copii: pe Ieuş şi pe Şemaria şi pe Zaham.

20 Şi după ea a luat pe Maaca, fiica lui Absalom, care i-a născut pe Abiia şi pe Atai şi pe Ziza şi pe Şelomit.

21 Şi Roboam a iubit pe Maaca, fiica lui Absalom, mai presus de toate soţiile şi concubinele lui (căci a luat optsprezece soţii şi şaizeci de concubine; şi a născut douăzeci şi opt de fii şi şaizeci de fiice).

22 Şi Roboam l-a făcut pe Abiia, fiul Maachei, mai marele, să fie conducător între fraţii lui, căci s-a gândit să îl facă împărat.

23 Şi s-a purtat cu înţelepciune şi a împrăştiat pe toţi copiii lui prin toate ţările lui Iuda şi Beniamin, până la fiecare cetate întărită, şi le-a dat hrana din abundenţă. Şi a dorit o mulţime de soţii.

12

1 Şi s-a întâmplat, când Roboam şi-a întemeiat împărăţia şi s-a întărit, că a părăsit legea DOMNULUI şi tot Israelul împreună cu el.

2 Şi s-a întâmplat, în al cincilea an al împăratului Roboam, Şişac, împăratul Egiptului, s-a ridicat împotriva Ierusalimului, deoarece ei au încălcat legea împotriva DOMNULUI,

3 Cu trei sute de care şi şaizeci de mii de călăreţi; şi poporul care a venit cu el din Egipt era fără număr: lubimii, suchiemii şi etiopienii.

4 Şi el a luat cetăţile apărate care au aparţinut de Iuda şi a venit la Ierusalim.

5 Atunci a venit profetul Şemaia la Roboam şi la prinţii lui Iuda, care s-au adunat la Ierusalim din cauza lui Şişac şi le-a spus: Astfel spune DOMNUL: M-aţi părăsit şi de aceea v-am lăsat şi eu în mâna lui Şişac.

6 La aceasta prinţii lui Israel şi împăratul s-au umilit şi au spus: DOMNUL este drept.

7 Şi când DOMNUL a văzut că ei s-au umilit, cuvântul DOMNULUI a venit la Şemaia, spunând: Ei s-au umilit; de aceea nu îi voi nimici, ci le voi dărui puţină eliberare; şi furia mea nu va fi turnată peste Ierusalim prin mâna lui Şişac.

8 Totuşi, vor fi servitorii lui, ca să cunoască lucrarea mea şi lucrarea împărăţiilor ţărilor.

9 Astfel Şişac, împăratul Egiptului, s-a ridicat împotriva Ierusalimului şi a dus tezaurele casei DOMNULUI şi tezaurele casei împăratului; a luat totul; a dus de asemenea scuturile de aur pe care Solomon le făcuse,

10 În schimbul cărora împăratul Roboam făcuse scuturi de aramă şi le-a încredinţat în mâinile mai marelui gărzii, care păzea intrarea la casa împăratului.

11 Şi oricând împăratul intra în casa DOMNULUI, garda venea şi le purta, iar apoi le aducea din nou în camera de gardă.

12 Şi când el s-a umilit, furia DOMNULUI s-a întors de la el, ca să nu îl nimicească cu totul; şi de asemenea în Iuda lucrurile au mers bine.

13 Astfel împăratul Roboam s-a întărit în Ierusalim şi a domnit, căci Roboam era în vârstă de patruzeci şi unu de ani când a început să domnească şi a domnit şaptesprezece ani la Ierusalim, cetatea pe care DOMNUL a ales-o dintre toate triburile lui Israel, pentru a-şi pune numele acolo. Şi numele mamei lui era Naama, o amonită.

14 Şi el a făcut ce este rău, deoarece nu şi-a pregătit inima să caute pe DOMNUL.

15 Şi faptele lui Roboam, cele dintâi şi cele din urmă, nu sunt ele scrise în cartea profetului Şemaia şi a lui Ido, văzătorul referitor la genealogii? Şi au fost războaie între Roboam şi Ieroboam continuu.

16 Şi Roboam a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat în cetatea lui David; şi Abiia, fiul său, a domnit în locul lui.

13

1 În al optsprezecelea an al împăratului Ieroboam a început să domnească Abiia peste Iuda.

2 Şi a domnit trei ani în Ierusalim. Şi numele mamei lui era Micaia, fiica lui Uriel, din Ghibea. Şi a fost război între Abiia şi Ieroboam.

3 Şi Abiia s-a desfăşurat pentru bătălie cu o armată de războinici, patru sute de mii de bărbaţi aleşi; Ieroboam de asemenea s-a desfăşurat pentru bătălie împotriva lui cu opt sute de mii de bărbaţi aleşi, războinici viteji.

4 Şi Abiia s-a ridicat în picioare pe muntele Ţemaraim, care este în muntele Efraim, şi a spus: Ascultă-mă Ieroboam, tu şi tot Israelul;

5 Nu ar trebui să ştiţi că DOMNUL Dumnezeul lui Israel i-a dat pentru totdeauna împărăţia peste Israel lui David, lui şi fiilor lui printr-un legământ de sare?

6 Totuşi Ieroboam, fiul lui Nebat, servitorul lui Solomon, fiul lui David, s-a ridicat şi s-a răzvrătit împotriva domnului său.

7 Şi s-au adunat la el bărbaţi de nimic, copiii lui Belial, şi s-au întărit împotriva lui Roboam, fiul lui Solomon, când Roboam era tânăr şi fraged la inimă şi nu li s-a putut împotrivi.

8 Şi acum voi credeţi că vă împotriviţi împărăţiei DOMNULUI din mâna fiilor lui David; şi sunteţi o mare mulţime şi sunt cu voi viţei de aur, pe care Ieroboam vi i-a făcut ca dumnezei.

9 Nu aţi alungat voi pe preoţii DOMNULUI, fiii lui Aaron, şi pe leviţi şi v-aţi făcut preoţi după felul naţiunilor altor ţări? Astfel încât oricine vine să se consacre cu un taur tânăr şi şapte berbeci, poate fi preot al celor care nu sunt dumnezei.

10 Dar cât despre noi, DOMNUL este Dumnezeul nostru şi noi nu l-am părăsit; şi preoţii, care servesc DOMNULUI, sunt fiii lui Aaron şi leviţii îndeplinesc serviciul lor:

11 Şi ei ard DOMNULUI în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară sacrificii arse şi tămâie dulce; pâinile punerii înainte de asemenea le pun ei în ordine pe masa cea pură, şi sfeşnicul de aur cu lămpile lui, să ardă în fiecare seară, fiindcă noi păstrăm însărcinarea DOMNULUI Dumnezeul nostru, dar voi l-aţi părăsit.

12 Şi, iată, Dumnezeu însuşi este cu noi ca şi căpetenia noastră şi preoţii lui cu trâmbiţe răsunătoare să sune alarma împotriva voastră. Copii ai lui Israel, nu luptaţi împotriva DOMNULUI Dumnezeul părinţilor voştri, fiindcă nu veţi prospera.

13 Dar Ieroboam a pus oameni la pândă să vină din spatele lor, astfel ei erau înaintea lui Iuda şi oamenii de la pândă erau în spatele lor.

14 Şi când Iuda s-a uitat înapoi, iată, bătălia era înainte şi înapoi; şi au strigat către DOMNUL şi preoţii au sunat cu trâmbiţe.

15 Atunci bărbaţii lui Iuda au strigat, şi pe când bărbaţii din Iuda strigau, s-a întâmplat, că Dumnezeu a lovit pe Ieroboam şi pe tot Israelul înaintea lui Abiia şi Iuda.

16 Şi copiii lui Israel au fugit dinaintea lui Iuda şi Dumnezeu i-a dat în mâna lor.

17 Şi Abiia şi poporul său i-au ucis cu un mare măcel; astfel au căzut ucişi din Israel cinci sute de mii de bărbaţi aleşi.

18 Astfel copiii lui Israel au fost supuşi de acea dată şi copiii lui Iuda au învins, deoarece s-au încrezut în DOMNUL Dumnezeul părinţilor lor.

19 Şi Abiia l-a urmărit pe Ieroboam şi a luat cetăţi de la el: Betel cu oraşele ei şi Ieşana cu oraşele ei şi Efron cu oraşele ei.

20 Şi Ieroboam nu a mai avut putere în zilele lui Abiia; şi DOMNUL l-a lovit şi el a murit.

21 Dar Abiia s-a întărit şi s-a căsătorit cu paisprezece soţii şi a născut douăzeci şi doi de fii şi şaisprezece fiice.

22 Şi restul faptelor lui Abiia şi căile lui şi spusele lui, sunt scrise în istoria profetului Ido.

14

1 Astfel Abiia a adormit cu părinţii săi şi l-au îngropat în cetatea lui David; şi Asa, fiul său, a domnit în locul său. În zilele lui, ţara a fost liniştită zece ani.

2 Şi Asa a făcut ceea ce era bine şi drept în ochii DOMNULUI Dumnezeul său,

3 Căci a îndepărtat altarele dumnezeilor străini şi înălţimile şi a spart statuile şi a retezat dumbrăvile;

4 Şi a poruncit lui Iuda să caute pe DOMNUL Dumnezeul părinţilor lor şi să împlinească legea şi porunca.

5 De asemenea a îndepărtat înălţimile şi idolii din toate cetăţile lui Iuda, şi împărăţia a fost liniştită înaintea lui.

6 Şi a construit cetăţi întărite în Iuda, căci ţara avea odihnă şi nu a avut război în acei ani, căci DOMNUL îi dăduse odihnă.

7 De aceea el a spus lui Iuda: Să construim aceste cetăţi şi să facem în jurul lor ziduri şi turnuri, porţi şi drugi, cât timp ţara este încă înaintea noastră, pentru că noi am căutat pe Dumnezeul nostru, l-am căutat şi el ne-a dat odihnă de fiecare parte. Astfel au construit şi au prosperat.

8 Şi Asa a avut o armată care purta paveze şi suliţe, din Iuda, trei sute de mii, şi din Beniamin, cei care purtau scuturi şi trăgeau cu arcul, două sute optzeci de mii, toţi aceştia erau războinici viteji.

9 Şi a ieşit împotriva lor Zerah etiopianul, cu o oştire de o mie de mii şi trei sute de care; şi au venit la Mareşa.

10 Atunci Asa a ieşit împotriva lui şi s-a desfăşurat pentru bătălie în valea din Zefata, la Mareşa.

11 Şi Asa a strigat către DOMNUL Dumnezeul său şi a spus: DOAMNE, nu este nimic pentru tine să ajuţi, fie cu mulţi, fie cu cei fără putere; ajută-ne, DOAMNE Dumnezeul nostru, fiindcă ne încredem în tine şi în numele tău mergem noi împotriva acestei mulţimi. DOAMNE, tu eşti Dumnezeul nostru, nu lăsa pe om să învingă împotriva ta.

12 Astfel DOMNUL a lovit pe etiopieni înaintea lui Asa şi înaintea lui Iuda, şi etiopienii au fugit.

13 Şi Asa şi poporul care era cu el i-au urmărit până la Gherar; şi mulţi dintre etiopieni au fot doborâţi, încât nu şi-au mai recăpătat puterea, fiindcă au fost nimiciţi înaintea DOMNULUI şi înaintea oştirii sale; iar ei au dus multă pradă.

14 Şi au lovit toate cetăţile din jurul Gherarului, fiindcă frica de DOMNUL a venit peste ei; şi au prădat toate cetăţile, căci era foarte multă pradă în ele.

15 Au lovit de asemenea corturile vitelor şi au dus oi şi cămile din abundenţă şi s-au întors la Ierusalim.

15

1 Şi Duhul lui Dumnezeu a venit peste Azaria, fiul lui Oded;

2 Şi el a ieşit să îl întâmpine pe Asa şi i-a spus: Ascultaţi-mă, Asa şi tot Iuda şi Beniamin! DOMNUL este cu voi, cât timp sunteţi cu el; şi dacă îl căutaţi, el va fi găsit de voi; dar dacă îl părăsiţi, el vă va părăsi.

3 Şi pentru o lungă perioadă, Israel a fost fără adevăratul Dumnezeu şi fără un preot învăţător şi fără lege.

4 Dar când ei, în necazul lor, s-au întors către DOMNUL Dumnezeul lui Israel şi l-au căutat, el a fost găsit de ei.

5 Şi în acele timpuri nu era pace cu cel care ieşea, nici cu cel care intra, ci mari chinuiri erau peste toţi locuitorii ţărilor.

6 Şi naţiune era distrusă de naţiune şi cetate de cetate, fiindcă Dumnezeu îi chinuia cu toată restriştea.

7 Fiţi tari de aceea şi nu lăsaţi mâinile voastre să slăbească, pentru că munca voastră va fi răsplătită.

8 Şi când Asa a auzit aceste cuvinte şi profeţia profetului Oded, a prins curaj şi a înlăturat idolii scârboşi din toată ţara lui Iuda şi Beniamin şi din cetăţile pe care le luase de la muntele Efraim şi a înnoit altarul DOMNULUI, care era înaintea porticului DOMNULUI.

9 Şi a strâns pe tot Iuda şi pe Beniamin şi pe străinii care erau cu ei din Efraim şi din Manase şi din Simeon, căci au trecut din abundenţă la el din Israel, când au văzut că DOMNUL Dumnezeul lui era cu el.

10 Astfel s-au adunat la Ierusalim în luna a treia, în al cincisprezecelea an al domniei lui Asa.

11 Şi au sacrificat DOMNULUI în acea zi din prada pe care au adus-o: şapte sute de boi şi şapte mii de oi.

12 Şi au intrat în legământ să caute pe DOMNUL Dumnezeul părinţilor lor cu toată inima lor şi cu tot sufletul lor,

13 Şi oricine nu va voi să caute pe DOMNUL Dumnezeul lui Israel să fie dat la moarte, fie mare, fie mic, fie bărbat, fie femeie.

14 Şi au jurat DOMNULUI cu voce tare şi cu strigăt şi cu trâmbiţe şi corni.

15 Şi tot Iuda s-a bucurat la jurământ, fiindcă juraseră cu toată inima lor şi l-au căutat cu întreaga lor dorinţă; şi el a fost găsit de ei şi DOMNUL le-a dat odihnă de jur împrejur.

16 Şi de asemenea referitor la Maaca, mama împăratului Asa, el a îndepărtat-o de a fi împărăteasă, deoarece ea îşi făcuse un idol într-o dumbravă; şi Asa i-a tăiat în bucăţi idolul şi l-a călcat în picioare şi l-a ars la pârâul Chedronului.

17 Dar înălţimile nu au fost îndepărtate din Israel, cu toate acestea inima lui Asa a fost desăvârşită în toate zilele lui.

18 Şi el a adus în casa lui Dumnezeu lucrurile pe care tatăl său le-a dedicat şi pe care el însuşi le dedicase, argint şi aur şi vase.

19 Şi nu a mai fost război până în al treizeci şi cincilea an al domniei lui Asa.

16

1 În al treizeci şi şaselea an al domniei lui Asa, Baaşa, împăratul lui Israel, s-a ridicat împotriva lui Iuda şi a construit Rama, pentru a nu lăsa pe nimeni să iasă sau să intre la Asa, împăratul lui Iuda.

2 Atunci Asa a adus argint şi aur din tezaurele casei DOMNULUI şi din casa împăratului şi i-a trimis lui Ben-Hadad, împăratul Siriei, care locuia la Damasc, spunând:

3 Să fie alianţă între mine şi tine, precum a fost între tatăl meu şi tatăl tău; iată, ţi-am trimis argint şi aur; du-te, rupe înţelegerea cu Baaşa, împăratul lui Israel, ca să se depărteze de mine.

4 Şi Ben-Hadad a dat ascultare împăratului Asa şi a trimis căpeteniile armatelor lui împotriva cetăţilor lui Israel; şi au lovit Iion şi Dan şi Abel-Maim şi toate cetăţile de provizii din Neftali.

5 Şi s-a întâmplat, când Baaşa a auzit aceasta, că a oprit construirea Ramei şi a încetat munca lui.

6 Atunci împăratul Asa a luat pe tot Iuda şi au dus pietrele din Rama şi lemnăria ei, cu care Baaşa construia; şi a construit cu acestea, Gheba şi Miţpa.

7 Şi în acel timp, Hanani, văzătorul, a venit la Asa, împăratul lui Iuda, şi i-a spus: Deoarece te-ai bizuit pe împăratul Siriei şi nu te-ai bizuit pe DOMNUL Dumnezeul tău, de aceea a scăpat oastea împăratului Siriei din mâna ta.

8 Nu au fost etiopienii şi lubimii o oaste uriaşă, cu foarte multe care şi călăreţi? Totuşi, pentru că te-ai bizuit pe DOMNUL, el i-a dat în mâna ta.

9 Fiindcă ochii DOMNULUI aleargă încoace şi încolo pe tot pământul, pentru a se arăta puternic de partea celor a căror inimă este desăvârşită spre el. În aceasta te-ai purtat prosteşte, de aceea de acum înainte vei avea războaie.

10 Atunci Asa s-a înfuriat pe văzător şi l-a pus în casa butucilor, fiindcă era înfuriat pe el din cauza acestui lucru. Şi Asa a oprimat câţiva oameni în acelaşi timp.

11 Şi, iată, faptele lui Asa, cele dintâi şi cele din urmă, iată, ele sunt scrise în cartea împăraţilor lui Iuda şi Israel.

12 Şi Asa, în al treizeci şi nouălea an al domniei lui, a fost bolnav de picioare, până când boala lui a fost peste măsură de mare, totuşi în boala lui nu a căutat pe DOMNUL, ci pe medici.

13 Şi Asa a adormit cu părinţii lui şi a murit în al patruzeci şi unulea an al domniei lui.

14 Şi l-au îngropat în propriile lui morminte, pe care şi le făcuse în cetatea lui David, şi l-au pus în patul umplut cu arome dulci şi diverse feluri de mirodenii, pregătite prin arta parfumierului; şi ei au făcut o mare ardere pentru el.

17

1 Şi Iosafat, fiul său, a domnit în locul său şi s-a întărit împotriva lui Israel.

2 Şi a pus trupe în toate cetăţile întărite din Iuda şi a pus garnizoane în ţara lui Iuda şi în cetăţile lui Efraim, pe care Asa, tatăl său, le luase.

3 Şi DOMNUL a fost cu Iosafat, deoarece a umblat în căile dintâi ale tatălui său, David, şi nu a căutat pe Baali,

4 Ci l-a căutat pe DOMNUL Dumnezeul tatălui său şi a umblat în poruncile lui şi nu după faptele lui Israel.

5 De aceea DOMNUL a întemeiat împărăţia în mâna lui şi tot Iuda a adus lui Iosafat daruri; şi el a avut bogăţii şi onoare din abundenţă.

6 Şi inima lui a fost înălţată în căile DOMNULUI; mai mult, a îndepărtat înălţimile şi dumbrăvile din Iuda.

7 De asemenea, în al treilea an al domniei lui, a trimis după prinţii săi: Ben-Hail şi Obadia şi Zaharia şi Natanael şi Micaia, pentru a învăţa poporul în cetăţile lui Iuda.

8 Şi cu ei a trimis leviţi: pe Şemaia şi pe Netania şi pe Zebadia şi pe Asael şi pe Şemiramot şi pe Ionatan şi pe Adonia şi pe Tobia şi pe Tob-Adonia, leviţii; şi cu ei pe Elişama şi pe Ioram, preoţii.

9 Şi ei au învăţat poporul în Iuda şi au avut cartea legii DOMNULUI cu ei şi au mers prin toate cetăţile lui Iuda şi au învăţat poporul.

10 Şi frica DOMNULUI a căzut peste toate împărăţiile ţărilor în jurul lui Iuda, astfel încât nu au făcut război împotriva lui Iosafat.

11 De asemenea câţiva dintre filisteni au adus lui Iosafat daruri şi tribut de argint; şi arabii i-au adus turme, şapte mii şapte sute de berbeci şi şapte mii şapte sute de ţapi.

12 Şi Iosafat s-a înălţat mult peste măsură; şi a construit cetăţui în Iuda şi cetăţi de provizii.

13 Şi a avut multe afaceri în cetăţile lui Iuda; şi bărbaţii de război, războinicii viteji, erau în Ierusalim.

14 Şi acesta este numărul lor, conform casei părinţilor lor: Din Iuda, căpeteniile peste mii: Adna, mai marele, şi cu el războinici viteji, trei sute de mii.

15 Şi lângă el era căpetenia Iohanan şi cu el două sute optzeci de mii.

16 Şi lângă el era Amasia, fiul lui Zicri, care de bunăvoie s-a oferit DOMNULUI; şi cu el două sute de mii de războinici viteji.

17 Şi din Beniamin: Eliada, un războinic viteaz, şi cu el bărbaţi înarmaţi cu arc şi scut, două sute de mii.

18 Şi lângă el era Iozabad şi cu el o sută optzeci de mii, gata pregătiţi pentru război.

19 Aceştia au servit împăratului, în afară de aceia pe care împăratul i-a pus în cetăţile întărite prin tot Iuda.

18

1 Şi Iosafat a avut bogăţii şi onoare din abundenţă şi s-a încuscrit cu Ahab.

2 Şi după un anumit număr de ani, a coborât la Ahab, în Samaria. Şi Ahab a înjunghiat oi şi boi din abundenţă pentru el şi pentru poporul care era cu el şi l-a convins să se urce cu el la Ramot-Galaad.

3 Şi Ahab, împăratul lui Israel, i-a spus lui Iosafat, împăratul lui Iuda: Voieşti să mergi cu mine la Ramot-Galaad? Şi el i-a răspuns: Eu sunt precum eşti tu şi poporul meu ca poporul tău; şi vom fi cu tine în război.

4 Şi Iosafat i-a spus împăratului lui Israel: Cercetează, te rog, din cuvântul DOMNULUI astăzi.

5 De aceea împăratul lui Israel a adunat patru sute dintre profeţi şi le-a spus: Să mergem la Ramot-Galaad în bătălie, sau să îl las în pace? Iar ei au spus: Urcă-te, fiindcă Dumnezeu îl va da în mâna împăratului.

6 Dar Iosafat a spus: Nu este aici un alt profet al DOMNULUI, ca să cercetăm de la el?

7 Şi împăratul lui Israel i-a spus lui Iosafat: Mai este un om, prin care am putea cerceta de la DOMNUL, dar îl urăsc, fiindcă niciodată nu îmi profeţeşte bine, ci întotdeauna rău: acesta este Micaia, fiul lui Imla. Şi Iosafat a spus: Să nu spună împăratul astfel.

8 Şi împăratul lui Israel a chemat pe unul dintre ofiţerii lui şi a spus: Adu repede pe Micaia, fiul lui Imla.

9 Şi împăratul lui Israel şi Iosafat, împăratul lui Iuda, au şezut fiecare pe tronul lui, îmbrăcaţi în robele lor, şi au şezut într-un loc deschis, la intrarea porţii Samariei; şi toţi profeţii profeţeau înaintea lor.

10 Şi Zedechia, fiul lui Chenaana, îşi făcuse coarne de fier şi spunea: Astfel spune DOMNUL: Cu acestea tu vei împunge Siria până vor fi nimiciţi.

11 Şi toţi profeţii au profeţit astfel, spunând: Urcă-te la Ramot-Galaad şi prosperă, fiindcă DOMNUL îl va da în mâna împăratului.

12 Şi mesagerul care a mers să cheme pe Micaia i-a spus, zicând: Iată, cuvintele profeţilor vestesc bine împăratului o singură înţelegere; să fie cuvântul tău de aceea, te rog, ca al unuia dintre ei şi vorbeşte de bine.

13 Şi Micaia a spus: Precum DOMNUL trăieşte, ceea ce îmi spune Dumnezeul meu, voi vorbi aceea, negreşit.

14 Şi când a venit la împărat, împăratul i-a spus: Micaia, să mergem la Ramot-Galaad la bătălie, sau să aştept? Şi el a spus: Urcaţi-vă şi prosperaţi şi ei vor fi daţi în mâna voastră.

15 Şi împăratul i-a spus: De câte ori să te conjur că îmi spui doar adevărul în numele DOMNULUI?

16 Atunci el a spus: Am văzut tot Israelul împrăştiat pe munţi, ca oi care nu au păstor, şi DOMNUL a spus: Aceştia nu au stăpân; să se întoarcă fiecare om la casa lui în pace.

17 Şi împăratul lui Israel i-a spus lui Iosafat: Nu ţi-am spus nu îmi va profeţi bine, ci rău?

18 Din nou el a spus: De aceea ascultă cuvântul DOMNULUI: Am văzut pe DOMNUL şezând pe tronul lui şi toată oştirea cerului stând în picioare la dreapta lui şi la stânga lui.

19 Şi DOMNUL a spus: Cine va ademeni pe Ahab, împăratul lui Israel, ca să se urce şi să cadă la Ramot-Galaad? Şi unul a vorbit spunând în acest fel şi un altul spunând altfel.

20 Atunci a ieşit un duh şi a stat în picioare înaintea DOMNULUI şi a spus: Eu îl voi ademeni. Şi DOMNUL i-a spus: Cu ce?

21 Şi el a spus: Voi ieşi şi voi fi un duh mincinos în gura tuturor profeţilor lui. Şi DOMNUL a spus: Tu îl vei ademeni şi vei învinge de asemenea; ieşi şi fă astfel.

22 Şi acum, iată, DOMNUL a pus un duh mincinos în gura acestor profeţi ai tăi şi DOMNUL a vorbit rău împotriva ta.

23 Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, s-a apropiat şi a lovit pe Micaia peste obraz şi a spus: Pe ce cale a ieşit Duhul DOMNULUI de la mine pentru a-ţi vorbi ţie?

24 Şi Micaia a spus: Iată, vei vedea în acea zi când vei intra în camera dinăuntru să te ascunzi.

25 Atunci împăratul lui Israel a spus: Luaţi-l pe Micaia şi duceţi-l înapoi la Amon, guvernatorul cetăţii, şi la Ioas, fiul împăratului;

26 Şi spuneţi: Astfel spune împăratul: Puneţi pe acesta în închisoare şi hrăniţi-l cu pâinea chinuirii şi cu apa chinuirii, până când mă voi întoarce în pace.

27 Şi Micaia a spus: Dacă te vei întoarce negreşit în pace, atunci DOMNUL nu a vorbit prin mine. Şi a spus: Daţi ascultare, voi, tot poporul.

28 Astfel împăratul lui Israel şi Iosafat, împăratul lui Iuda, s-au urcat la Ramot-Galaad.

29 Şi împăratul lui Israel i-a spus lui Iosafat: Îmi voi schimba hainele ca să nu fiu recunoscut şi voi merge la bătălie, dar tu îmbracă robele tale. Astfel împăratul lui Israel şi-a schimbat hainele ca să nu fie recunoscut şi amândoi au mers la bătălie.

30 Şi împăratul Asiriei poruncise căpeteniilor carelor care erau cu el, spunând: Nu vă luptaţi cu mici sau mari, în afară de împăratul lui Israel.

31 Şi s-a întâmplat, când căpeteniile carelor l-au văzut pe Iosafat, că au spus: Este împăratul lui Israel. De aceea l-au încercuit să se lupte, dar Iosafat a strigat şi DOMNUL l-a ajutat; şi Dumnezeu i-a ademenit să se depărteze de el.

32 Fiindcă s-a întâmplat, atunci când căpeteniile carelor şi-au dat seama că nu era împăratul lui Israel, că s-au întors de la a-l mai urmări.

33 Şi un anumit om a tras cu arcul la întâmplare şi l-a lovit pe împăratul lui Israel între încheieturile armurii, de aceea el a spus conducătorului carului său: Întoarce-ţi mâna, ca să mă scoţi afară din oaste, căci sunt rănit.

34 Şi bătălia a crescut în acea zi, totuşi împăratul lui Israel a stat drept în carul său împotriva sirienilor până seara; iar pe la apusul soarelui a murit.

19

1 Şi Iosafat, împăratul lui Iuda, s-a întors la casa lui, în pace, în Ierusalim.

2 Şi Iehu, fiul lui Hanani, văzătorul, a ieşit să îl întâmpine şi a spus împăratului Iosafat: Este drept să ajuţi pe cei neevlavioşi şi să îi iubeşti pe cei care urăsc pe DOMNUL? De aceea este furie peste tine dinaintea DOMNULUI.

3 Totuşi s-au găsit lucruri bune în tine, în aceea că ai îndepărtat dumbrăvile din ţară şi ţi-ai pregătit inima să cauţi pe Dumnezeu.

4 Şi Iosafat a locuit la Ierusalim şi a ieşit din nou prin poporul de la Beer-Şeba la muntele Efraim şi i-a adus înapoi la DOMNUL Dumnezeul părinţilor lor.

5 Şi a aşezat judecători în ţară prin toate cetăţile întărite din Iuda, cetate de cetate,

6 Şi a spus judecătorilor: Luaţi seama ce faceţi, fiindcă nu judecaţi pentru om, ci pentru DOMNUL, care este cu voi în judecată.

7 De aceea acum, să fie frica de DOMNUL peste voi; luaţi seama şi faceţi aceasta, căci nu este nelegiuire cu DOMNUL Dumnezeul nostru, nici căutare la faţa omului, nici primire de daruri.

8 Mai mult, Iosafat a aşezat în Ierusalim dintre leviţi şi preoţi şi dintre mai marii părinţilor lui Israel, pentru judecata DOMNULUI şi pentru certe, când s-au întors la Ierusalim.

9 Şi le-a poruncit, spunând: Astfel să faceţi în frică de DOMNUL, cu credincioşie şi cu o inimă desăvârşită.

10 Şi orice cauză va veni la voi dintre fraţii voştri care locuiesc în cetăţile lor, între sânge şi sânge, între lege şi poruncă, statute şi judecăţi, să îi avertizaţi să nu încalce legea împotriva DOMNULUI şi astfel furie să vină peste voi şi peste fraţii voştri; faceţi aceasta şi nu veţi încălca legea.

11 Şi, iată, Amaria, mai marele preot, este peste voi în toate treburile DOMNULUI; şi Zebadia, fiul lui Ismael, conducătorul casei lui Iuda, pentru toate treburile împăratului; de asemenea leviţii vor fi administratori pentru voi. Purtaţi-vă curajos şi DOMNUL va fi cu cel bun.

20

1 Şi s-a întâmplat de asemenea după aceasta, au venit copiii lui Moab şi copiii lui Amon şi cu ei alţii în afară de amoniţi, împotriva lui Iosafat, la bătălie.

2 Atunci au venit câţiva care i-au spus lui Iosafat, zicând: Vine o mare mulţime împotriva ta, de dincolo de mare, de partea aceasta a Siriei; şi, iată, ei sunt în Haţaţon-Tamar, care este En-Ghedi.

3 Şi Iosafat s-a temut şi s-a pus să caute pe DOMNUL şi a proclamat un post prin tot Iuda.

4 Şi Iuda s-a strâns împreună să ceară ajutor de la DOMNUL, din toate cetăţile lui Iuda au venit să caute pe DOMNUL.

5 Şi Iosafat a stat în picioare în adunarea lui Iuda şi Ierusalim, în casa DOMNULUI, înaintea curţii noi,

6 Şi a spus: DOAMNE Dumnezeul părinţilor noştri, nu eşti tu Dumnezeu în cer? Şi nu domneşti peste toate împărăţiile păgânilor? Şi nu este în mâna ta putere şi tărie, astfel încât nimeni nu este în stare să ţi se împotrivească?

7 Nu eşti tu Dumnezeul nostru, care ai alungat pe locuitorii acestei ţări dinaintea poporului tău, Israel, şi ai dat-o seminţei lui Avraam, prietenul tău, pentru totdeauna?

8 Şi au locuit în ea şi ţi-au construit în ea un sanctuar pentru numele tău, spunând:

9 Când răul vine peste noi, ca sabia, judecata sau ciuma sau foametea, dacă noi stăm înaintea acestei case şi în prezenţa ta (fiindcă numele tău este în această casă) şi strigăm către tine în nenorocirea noastră, atunci tu vei asculta şi vei ajuta.

10 Şi acum, iată, copiii lui Amon şi ai lui Moab şi ai celor din muntele Seir, împotriva cărora nu ai lăsat pe Israel să lupte când au ieşit din ţara Egiptului, ci s-au abătut de la ei şi nu i-au nimicit;

11 Iată, spun, cum ne răsplătesc, să vină şi să ne arunce din stăpânirea ta, pe care ne-ai dat-o să o moştenim.

12 O Dumnezeul nostru, nu îi vei judeca? Fiindcă nu avem putere împotriva acestei mari cete care vine împotriva noastră; nici nu ştim ce să facem, dar ochii noştri sunt la tine.

13 Şi tot Iuda a stat în picioare înaintea DOMNULUI, cu micuţii lor, soţiile lor şi copiii lor.

14 Atunci a venit Duhul DOMNULUI în mijlocul adunării peste Iahaziel, fiul lui Zaharia, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Matania, un levit dintre fiii lui Asaf;

15 Şi el a spus: Daţi ascultare, tot Iuda şi voi locuitori ai Ierusalimului şi tu, împărate Iosafat. Astfel vă spune DOMNUL: Nu vă înfricoşaţi, nici nu vă descurajaţi din cauza acestei mari mulţimi, fiindcă bătălia nu este a voastră, ci a lui Dumnezeu.

16 Mâine să coborâţi împotriva lor; iată, ei urcă urcuşul din Ţiţ; şi îi veţi găsi la capătul pârâului, înaintea pustiului lui Ieruel.

17 Nu va fi nevoie să luptaţi în această bătălie; aşezaţi-vă, staţi liniştiţi şi vedeţi salvarea DOMNULUI pe care v-o va da; O, Iuda şi Ierusalim, nu vă temeţi, nici nu vă descurajaţi; mâine ieşiţi împotriva lor, fiindcă DOMNUL va fi cu voi.

18 Şi Iosafat şi-a plecat capul cu faţa la pământ; şi tot Iuda şi locuitorii Ierusalimului au căzut înaintea DOMNULUI, închinându-se DOMNULUI.

19 Şi leviţii, dintre copiii chehatiţilor şi dintre copiii coreiţilor, au stat în picioare să laude pe DOMNUL Dumnezeul lui Israel cu voce tare.

20 Şi s-au ridicat devreme dimineaţa şi au ieşit în pustiul din Tecoa; şi cum au ieşit, Iosafat a stat în picioare şi a spus: Ascultaţi-mă, Iuda şi voi locuitori ai Ierusalimului; Credeţi în DOMNUL Dumnezeul vostru, astfel veţi fi voi întemeiaţi; credeţi pe profeţii lui, astfel veţi prospera.

21 Şi după ce s-a sfătuit cu poporul, a rânduit cântăreţi DOMNULUI şi pe cei care să laude frumuseţea sfinţeniei; şi pe când ieşeau înaintea armatei, spuneau: Lăudaţi pe DOMNUL, fiindcă mila lui dăinuieşte pentru totdeauna.

22 Şi când au început să cânte şi să laude, DOMNUL a pus pânde împotriva copiilor lui Amon, lui Moab şi a celor din muntele Seir, care veniseră împotriva lui Iuda; şi au fost loviţi.

23 Căci copiii lui Amon şi ai lui Moab s-au ridicat împotriva locuitorilor muntelui Seir, să îi ucidă şi să îi nimicească în întregime; şi când au terminat cu locuitorii din Seir, fiecare a ajutat pentru a nimici pe altul.

24 Şi când Iuda a venit spre turnul de veghe în pustiu, s-au uitat la mulţime şi, iată, ei erau trupuri moarte căzute la pământ şi nimeni nu a scăpat.

25 Şi când Iosafat şi poporul său au venit să ia prada de la ei, au găsit printre ei din abundenţă, deopotrivă bogăţii la trupurile moarte şi bijuterii preţioase, pe care le-au smuls de pe ei, mai mult decât puteau duce şi au fost trei zile în strângerea prăzii, atât era de multă.

26 Şi în a patra zi s-au adunat în valea lui Beraca, pentru că acolo au binecuvântat pe DOMNUL, de aceea numele acelui loc este chemat: Valea lui Beraca, până în această zi.

27 Apoi s-au întors, fiecare om din Iuda şi Ierusalim şi Iosafat în fruntea lor, să meargă din nou la Ierusalim cu bucurie, fiindcă DOMNUL îi făcuse să se bucure de duşmanii lor.

28 Şi au venit la Ierusalim cu psalterioane şi harpe şi trâmbiţe până la casa DOMNULUI.

29 Şi frica de DOMNUL era în toate împărăţiile acestor ţări, când au auzit că DOMNUL a luptat împotriva duşmanilor lui Israel.

30 Astfel împărăţia lui Iosafat era liniştită, pentru că Dumnezeul lui i-a dat odihnă de jur împrejur.

31 Şi Iosafat a domnit peste Iuda şi era în vârstă de treizeci şi cinci de ani când a început să domnească; şi a domnit douăzeci şi cinci de ani în Ierusalim. Şi numele mamei lui era Azuba, fiica lui Şilhi.

32 Şi a umblat în calea lui Asa, tatăl său, şi nu s-a depărtat de ea, făcând ceea ce era drept înaintea ochilor DOMNULUI.

33 Totuşi, înălţimile nu au fost îndepărtate, căci poporul încă nu şi-a îndreptat inima către Dumnezeul părinţilor lor.

34 Şi restul faptelor lui Iosafat, cele dintâi şi cele din urmă, iată, sunt scrise în cartea lui Iehu, fiul lui Hanani, care este menţionat în cartea împăraţilor lui Israel.

35 Şi, după aceasta, Iosafat, împăratul lui Iuda, s-a alăturat lui Ahazia, împăratul lui Israel, care s-a purtat foarte stricat;

36 Şi s-a alăturat lui pentru a face corăbii ca să meargă la Tarsis; şi au făcut corăbiile în Eţion-Gheber.

37 Atunci Eliezer, fiul lui Dodava, din Mareşa, a profeţit împotriva lui Iosafat, spunând: Deoarece te-ai alăturat lui Ahazia, DOMNUL a frânt lucrările tale. Şi corăbiile au fost frânte, încât nu au fost în stare să meargă la Tarsis.

21

1 Şi Iosafat a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea lui David. Şi Ioram, fiul său, a domnit în locul său.

2 Şi a avut fraţi, pe fiii lui Iosafat: Azaria şi Iehiel şi Zaharia şi Azaria şi Mihail şi Şefatia, toţi aceştia au fost fiii lui Iosafat, împăratul lui Israel.

3 Şi tatăl lor le-a dat daruri mari de argint şi de aur şi de lucruri preţioase, cu cetăţi întărite în Iuda, dar împărăţia i-a dat-o lui Ioram, deoarece el era întâiul născut.

4 Şi când Ioram a fost înălţat la împărăţia tatălui său, el s-a întărit şi a ucis pe toţi fraţii săi cu sabia şi de asemenea pe câţiva dintre prinţii lui Israel.

5 Ioram era în vârstă de treizeci şi doi de ani când a început să domnească şi a domnit opt ani în Ierusalim.

6 Şi a umblat în calea împăraţilor lui Israel, cum a făcut casa lui Ahab, căci o avea pe fiica lui Ahab de soţie; şi a lucrat ceea ce era rău în ochii DOMNULUI.

7 Totuşi DOMNUL a refuzat să distrugă casa lui David, din cauza legământului pe care l-a făcut cu David şi precum a promis să dea o lumină lui şi fiilor lui pentru totdeauna.

8 În zilele lui, edomiţii s-au răzvrătit de sub stăpânirea lui Iuda şi şi-au pus un împărat peste ei.

9 Atunci Ioram a ieşit cu prinţii săi şi toate carele lui cu el; şi s-a ridicat noaptea şi a lovit pe edomiţii care îl încercuiseră şi pe căpeteniile carelor.

10 Astfel edomiţii s-au răzvrătit de sub mâna lui Iuda până în această zi. În acelaşi timp de asemenea Libna s-a răzvrătit de sub mâna lui, pentru că el a părăsit pe DOMNUL Dumnezeul părinţilor săi.

11 Mai mult, a făcut înălţimi în munţii lui Iuda şi a făcut pe locuitorii Ierusalimului să curvească şi a constrâns şi pe Iuda să facă la fel.

12 Şi a venit o scriere la el de la profetul Ilie, spunând: Astfel spune DOMNUL Dumnezeul lui David, tatăl tău: Pentru că nu ai umblat în căile lui Iosafat, tatăl tău, nici în căile lui Asa, împăratul lui Iuda,

13 Ci ai umblat în calea împăraţilor lui Israel şi ai făcut pe Iuda şi pe locuitorii Ierusalimului să curvească după curviile casei lui Ahab; şi de asemenea ai ucis pe fraţii tăi din casa tatălui tău, care erau mai buni decât tine,

14 Iată, cu o mare plagă va lovi DOMNUL poporul tău şi copiii tăi şi soţiile tale şi toate bunurile tale;

15 Şi tu vei cădea în boală cumplită, o boală de măruntaie, până când, din cauza bolii, măruntaiele tale vor cădea zi de zi.

16 Mai mult, DOMNUL a stârnit împotriva lui Ioram, duhul filistenilor şi al arabilor, care erau aproape de etiopieni;

17 Şi s-au urcat în Iuda şi au năvălit în ea şi au dus toată averea care s-a găsit în casa împăratului şi pe fiii lui de asemenea şi pe soţiile lui, astfel încât nu i-a fost lăsat niciun fiu, în afară de Ioahaz, cel mai tânăr dintre fiii săi.

18 Şi, după toate acestea, DOMNUL l-a lovit în măruntaiele lui cu o boală fără vindecare.

19 Şi s-a întâmplat că, după un timp, la sfârşitul a doi ani, măruntaiele lui au căzut din cauza bolii lui, astfel a murit de boli cumplite. Şi poporul său nu a făcut ardere pentru el, ca arderea pentru părinţii lui.

20 A fost în vârstă de treizeci şi doi de ani când a început să domnească şi a domnit în Ierusalim opt ani şi a plecat fără să fie dorit. Totuşi l-au îngropat în cetatea lui David, dar nu în mormântul împăraţilor.

22

1 Şi locuitorii Ierusalimului l-au făcut pe Ahazia, cel mai tânăr fiu al său, împărat în locul său, fiindcă ceata care a venit cu arabii în tabără au ucis pe toţi cei mai în vârstă. Astfel a domnit Ahazia, fiul lui Ioram, împăratul lui Iuda.

2 Ahazia a fost în vârstă de patruzeci şi doi de ani când a început să domnească şi a domnit un an în Ierusalim. Şi numele mamei lui era Atalia, fiica lui Omri.

3 El de asemenea a umblat în căile casei lui Ahab, fiindcă mama lui i-a dat sfat să facă rău.

4 De aceea, a făcut ce este rău înaintea ochilor DOMNULUI precum a făcut casa lui Ahab, fiindcă ei i-au dat sfat după moartea tatălui său, spre nimicirea lui.

5 A umblat de asemenea după sfatul lor şi a mers cu Ioram, fiul lui Ahab, împăratul lui Israel, să se războiască împotriva lui Hazael, împăratul Siriei, la Ramot-Galaad, şi sirienii l-au lovit pe Ioram.

6 Şi s-a întors să fie vindecat în Izreel din cauza rănilor care i-au fost făcute la Rama, când a luptat cu Hazael, împăratul Siriei. Şi Azaria, fiul lui Ioram, împăratul lui Iuda, a coborât să îl vadă pe Ioram, fiul lui Ahab, la Izreel, pentru că era bolnav.

7 Şi nimicirea lui Ahazia, venind la Ioram, era de la Dumnezeu, deoarece când a venit, a ieşit cu Ioram împotriva lui Iehu, fiul lui Nimşi, pe care DOMNUL l-a uns pentru a stârpi casa lui Ahab.

8 Şi s-a întâmplat, pe când Iehu făcea judecată asupra casei lui Ahab şi a găsit pe prinţii lui Iuda şi pe fiii fraţilor lui Ahazia, care au servit lui Ahazia, că i-a ucis.

9 Şi a căutat pe Ahazia şi l-au prins (pentru că era ascuns în Samaria) şi l-au adus la Iehu; şi după ce l-au ucis, l-au îngropat, deoarece, au spus ei, este fiul lui Iosafat, care a căutat pe DOMNUL cu toată inima lui. Astfel casa lui Ahazia nu a mai avut putere să ţină împărăţia.

10 Dar când Atalia, mama lui Ahazia, a văzut că fiul ei era mort, s-a ridicat şi a nimicit toată sămânţa împărătească din casa lui Iuda.

11 Dar Ioşabeat, fiica împăratului, a luat pe Ioas, fiul lui Ahazia, şi l-a luat pe furiş dintre fiii împăratului care au fost ucişi şi l-a pus pe el şi pe dădaca lui într-o cameră de dormit. Astfel Ioşabeat, fiica împăratului Ioram, soţia preotului Iehoiada (căci era sora lui Ahazia) l-a ascuns de Atalia, astfel că ea nu l-a ucis.

12 Şi el a fost cu ei ascuns în casa lui Dumnezeu, şase ani; şi Atalia a domnit peste ţară.

23

1 Şi în al şaptelea an, Iehoiada s-a întărit şi a luat pe căpeteniile peste sute, pe Azaria, fiul lui Ieroham, şi pe Ismael, fiul lui Iohanan, şi pe Azaria, fiul lui Obed, şi pe Maaseia, fiul lui Adaia, şi pe Elişafat, fiul lui Zicri, în legământ cu el.

2 Şi au străbătut Iuda şi au adunat pe leviţii din toate cetăţile lui Iuda şi pe mai marii părinţilor lui Israel şi au venit la Ierusalim.

3 Şi toată adunarea a făcut un legământ cu împăratul în casa lui Dumnezeu. Şi le-a spus: Iată, fiul împăratului va domni, precum DOMNUL a spus despre fiii lui David.

4 Acesta este lucrul pe care să îl faceţi: O treime dintre voi, care intră în sabat, dintre preoţi şi dintre leviţi, să fie portari la uşi;

5 Şi o treime să fie la casa împăratului; şi o treime la poarta temeliei; şi tot poporul să fie în curţile casei DOMNULUI.

6 Dar să nu lăsaţi pe nimeni să intre în casa DOMNULUI, în afară de preoţi şi de cei dintre leviţi care servesc; ei să intre, fiindcă sunt sfinţi; dar tot poporul să păzească cele de păzit ale DOMNULUI.

7 Şi leviţii să înconjoare pe împărat de jur împrejur, fiecare om cu armele lui în mână; şi oricine altcineva intră în casă, să fie dat la moarte; dar voi să fiţi cu împăratul când intră şi când iese.

8 Astfel leviţii şi tot Iuda au făcut conform cu toate lucrurile pe care preotul Iehoiada le-a poruncit şi fiecare a luat pe oamenii lui care trebuiau să intre în sabat, cu cei care trebuiau să iasă în sabat, fiindcă preotul Iehoiada nu a dat drumul rândurilor.

9 Mai mult, preotul Iehoiada a dat căpeteniilor peste sute, suliţe şi paveze şi scuturi, care au fost ale împăratului David, care erau în casa lui Dumnezeu.

10 Şi a pus tot poporul, fiecare om având arma lui în mână, din partea dreaptă a templului la partea stângă a templului, de-a lungul altarului şi al templului, de jur împrejurul împăratului.

11 Atunci au scos pe fiul împăratului şi i-au pus coroana şi i-au dat mărturia şi l-au făcut împărat. Şi Iehoiada şi fiii lui l-au uns şi au spus: Trăiască împăratul!

12 Şi când Atalia a auzit zgomotul poporului alergând şi lăudând pe împărat, a venit la popor în casa DOMNULUI;

13 Şi s-a uitat şi, iată, împăratul stătea în picioare lângă stâlpul lui, la intrare, şi prinţii şi trâmbiţele erau lângă împărat; şi tot poporul ţării se bucura şi suna din trâmbiţe, de asemenea cântăreţii cu instrumente de muzică şi cei care învăţau pe alţii să cânte laudă. Atunci Atalia şi-a rupt hainele şi a spus: Trădare! Trădare!

14 Şi preotul Iehoiada a adus căpeteniile peste sute care erau puşi peste oaste şi le-a spus: Scoateţi-o afară dintre rânduri, şi oricine o urmează, să fie ucis cu sabia. Fiindcă preotul a spus: Nu o ucideţi în casa DOMNULUI.

15 Astfel au pus mâinile pe ea şi când ea a ajuns la intrarea Porţii Calului, lângă casa împăratului, au ucis-o acolo.

16 Şi Iehoiada a făcut un legământ între el şi tot poporul şi împărat, că vor fi poporul DOMNULUI.

17 Atunci tot poporul a intrat în casa lui Baal şi au dărâmat-o şi i-au spart în bucăţi altarele şi idolii şi au ucis pe Matan, preotul lui Baal, înaintea altarelor.

18 De asemenea Iehoiada a rânduit serviciile casei DOMNULUI în mâna preoţilor, leviţii, pe care David i-a împărţit în casa DOMNULUI, să aducă ofrande arse DOMNULUI, precum este scris în legea lui Moise, cu bucurie şi cu cântare, după rânduiala lui David.

19 Şi a pus portarii la porţile casei DOMNULUI, ca nimic ce era necurat în orice lucru, să nu intre.

20 Şi a luat pe căpeteniile peste sute şi pe nobili şi pe guvernatorii poporului şi pe tot poporul ţării şi a coborât pe împărat din casa DOMNULUI; şi au venit prin Poarta Înaltă în casa împăratului şi l-au pus pe împărat pe tronul împărăţiei.

21 Şi după ce au ucis pe Atalia cu sabia, tot poporul ţării s-a bucurat şi cetatea a fost liniştită.

24

1 Ioas a fost în vârstă de şapte ani când a început să domnească şi a domnit patruzeci de ani în Ierusalim. Şi numele mamei lui a fost Ţibia, din Beer-Şeba.

2 Şi Ioas a făcut ceea ce era drept înaintea ochilor DOMNULUI toate zilele vieţii preotului Iehoiada.

3 Şi Iehoiada i-a luat două soţii şi el a născut fii şi fiice.

4 Şi s-a întâmplat după aceasta, Ioas a vrut să repare casa DOMNULUI.

5 Şi a adunat pe preoţi şi pe leviţi şi le-a spus: Ieşiţi la cetăţile lui Iuda şi adunaţi din tot Israelul, bani pentru a repara casa Dumnezeului vostru din an în an, grăbiţi-vă în acest lucru. Totuşi leviţii nu s-au grăbit în aceasta.

6 Şi împăratul a chemat pe Iehoiada, mai marele preot, şi i-a spus: De ce nu ai cerut de la leviţi să aducă din Iuda şi din Ierusalim darea, conform poruncii lui Moise, servitorul DOMNULUI şi a adunării lui Israel, pentru tabernacolul mărturiei?

7 Fiindcă fiii lui Atalia, acea femeie stricată, au spart casa lui Dumnezeu şi de asemenea toate lucrurile dedicate casei DOMNULUI le-au întrebuinţat pentru Baali.

8 Şi la porunca împăratului au făcut o ladă şi au pus-o afară, la poarta casei DOMNULUI.

9 Şi au făcut o proclamaţie prin Iuda şi Ierusalim, să aducă DOMNULUI darea pe care Moise, servitorul lui Dumnezeu, a pus-o peste Israel, în pustiu.

10 Şi toţi prinţii şi tot poporul s-a bucurat şi au adus şi au aruncat în ladă până s-a umplut.

11 Şi s-a întâmplat, când lada a fost adusă în visteria împăratului prin mâna leviţilor şi când au văzut că acolo erau mulţi bani, că scribul împăratului şi ofiţerul marelui preot au venit şi au golit lada şi au luat-o şi au dus-o din nou la locul ei. Astfel au făcut ei zi de zi şi au adunat mulţi bani din abundenţă.

12 Şi împăratul şi Iehoiada i-au dat celor care făceau lucrarea serviciului casei DOMNULUI şi au angajat zidari şi tâmplari să repare casa DOMNULUI şi de asemenea celor care au lucrat cu fier şi aramă să repare casa DOMNULUI.

13 Astfel lucrătorii au lucrat şi lucrarea a fost desăvârşită de ei şi au pus casa lui Dumnezeu în ordine şi au întărit-o.

14 Şi după ce au terminat-o, au adus înaintea împăratului şi a lui Iehoiada restul de bani, din care s-au făcut vase pentru casa DOMNULUI, vase pentru servire şi pentru a oferi în întregime şi linguri şi vase de aur şi argint. Şi au adus continuu ofrande arse în casa DOMNULUI, în toate zilele lui Iehoiada.

15 Dar Iehoiada a îmbătrânit şi a fost plin de zile când a murit; era în vârstă de o sută treizeci de ani când a murit.

16 Şi l-au îngropat în cetatea lui David, printre împăraţi, deoarece făcuse bine în Israel, deopotrivă spre Dumnezeu şi spre casa lui.

17 Şi, după moartea lui Iehoiada, au venit prinţii lui Iuda şi s-au prosternat împăratului. Atunci împăratul le-a dat ascultare.

18 Şi au părăsit casa DOMNULUI Dumnezeul părinţilor lor şi au servit dumbrăvilor şi idolilor: şi furie a venit peste Iuda şi Ierusalim pentru această fărădelege a lor.

19 Totuşi el a trimis profeţi la ei, să îi aducă din nou la DOMNUL; şi au mărturisit împotriva lor, dar au refuzat să deschidă urechea.

20 Şi Duhul lui Dumnezeu a venit peste Zaharia, fiul preotului Iehoiada, care a stat în picioare deasupra poporului şi le-a spus: Astfel spune DOMNUL: De ce încălcaţi poruncile DOMNULUI, ca să nu prosperaţi? Pentru că aţi părăsit pe DOMNUL, el de asemenea v-a părăsit.

21 Şi ei au uneltit împotriva lui şi l-au împroşcat cu pietre la porunca împăratului, în curtea casei DOMNULUI.

22 Astfel împăratul Ioas nu şi-a amintit de binele pe care Iehoiada, tatăl lui, i l-a făcut, ci a ucis pe fiul lui. Şi când a murit, a spus: DOMNUL a văzut aceasta şi va cere socoteală.

23 Şi s-a întâmplat la sfârşitul anului, oastea Siriei s-a urcat împotriva lui; şi au venit la Iuda şi Ierusalim şi au nimicit pe toţi prinţii poporului dintre popor şi au trimis toată prada de la ei la împăratul Damascului.

24 Fiindcă armata sirienilor a venit cu o mică ceată şi DOMNUL a dat o mare oaste în mâna lor, deoarece ei au părăsit pe DOMNUL Dumnezeul părinţilor lor. Astfel ei au făcut judecată împotriva lui Ioas.

25 Şi după ce s-au îndepărtat de la el, (căci l-au lăsat în boli cumplite) propriii lui servitori au uneltit împotriva lui pentru sângele fiilor preotului Iehoiada şi l-au ucis în patul său şi el a murit; şi l-au îngropat în cetatea lui David, dar nu l-au îngropat în mormintele împăraţilor.

26 Şi aceştia sunt cei care au uneltit împotriva lui: Zabad, fiul Şimeatei, o amonită, şi Iozabad, fiul Şimritei, o moabită.

27 Şi, referitor la fiii lui şi la mărimea poverilor puse peste el şi la repararea casei lui Dumnezeu, iată, ele sunt scrise în istoria cărţii împăraţilor. Şi Amaţia, fiul lui, a domnit în locul lui.

25

1 Amaţia era în vârstă de douăzeci şi cinci de ani când a început să domnească; şi a domnit douăzeci şi nouă de ani în Ierusalim. Şi numele mamei lui era Ioadan, din Ierusalim.

2 Şi el a făcut ce era drept înaintea ochilor DOMNULUI, dar nu cu o inimă desăvârşită.

3 Şi s-a întâmplat, când împărăţia i-a fost întemeiată, că a ucis pe servitorii care l-au ucis pe tatăl lui, împăratul.

4 Dar nu a ucis pe copiii lor, ci a făcut precum este scris în lege, în cartea lui Moise, unde DOMNUL a poruncit, spunând: Părinţii să nu moară pentru copii, nici copiii să nu moară pentru părinţi, ci fiecare om să moară pentru propriul lui păcat.

5 Mai mult, Amaţia a adunat pe Iuda la un loc şi i-a făcut căpetenii peste mii şi căpetenii peste sute, conform cu casele părinţilor lor, prin tot Iuda şi Beniamin; şi i-a numărat de la douăzeci de ani în sus şi i-a găsit trei sute de mii de bărbaţi aleşi, în stare să meargă la război, care să poată mânui suliţă şi scut.

6 A angajat de asemenea o sută de mii de războinici viteji din Israel pentru o sută de talanţi de argint.

7 Dar a venit un om al lui Dumnezeu la el, spunând: Împărate, nu lăsa armata lui Israel să meargă cu tine, fiindcă DOMNUL nu este cu Israel, şi, cu atât mai puţin cu toţi copiii lui Efraim.

8 Dar dacă vei merge, fă-o, fii tare pentru bătălie; Dumnezeu te va face să cazi înaintea duşmanului, fiindcă Dumnezeu are putere să ajute şi să doboare.

9 Şi Amaţia a spus omului lui Dumnezeu: Dar ce să facem pentru cei o sută de talanţi pe care i-am dat armatei lui Israel? Şi omul lui Dumnezeu a răspuns: DOMNUL este în stare să îţi dea mult mai mult decât aceasta.

10 Atunci Amaţia i-a pus deoparte, adică, armata care a venit la el din Efraim, să meargă înapoi acasă; de aceea mânia lor s-a aprins foarte tare împotriva lui Iuda şi s-au întors acasă, arzând de mânie.

11 Şi Amaţia s-a întărit şi a condus poporul său şi a mers în valea sării şi a lovit dintre copiii lui Seir, zece mii.

12 Şi pe alţi zece mii rămaşi în viaţă i-au dus în captivitate copiii lui Iuda şi i-au adus pe vârful stâncii şi i-au aruncat jos de pe vârful stâncii, încât toţi au fost sfărâmaţi în bucăţi.

13 Dar soldaţii armatei pe care Amaţia i-a trimis înapoi, ca să nu meargă cu el la bătălie, au căzut peste cetăţile lui Iuda, de la Samaria chiar până la Bet-Horon, şi au lovit trei mii dintre ei şi au luat multă pradă.

14 Şi s-a întâmplat, după ce Amaţia a venit de la măcelul edomiţilor, că a adus dumnezeii copiilor lui Seir şi i-a pus să fie dumnezeii lui şi s-a prosternat înaintea lor şi le-a ars tămâie.

15 De aceea mânia DOMNULUI s-a aprins împotriva lui Amaţia şi a trimis la el un profet, care i-a spus: De ce ai căutat după dumnezeii poporului, care nu pot elibera pe propriul lor popor din mâna ta?

16 Şi s-a întâmplat, precum vorbea cu el, că împăratul i-a spus: Eşti tu rânduit pentru a sfătui pe împărat? Lasă-! De ce să fii lovit? Atunci profetul l-a lăsat şi a spus: Ştiu că Dumnezeu a hotărât să te nimicească, pentru că ai făcut aceasta, nedând ascultare sfatului meu.

17 Atunci Amaţia, împăratul lui Iuda, a făcut sfat şi a trimis la Ioas, fiul lui Ioahaz, fiul lui Iehu, împăratul lui Israel, spunând: Vino, să ne vedem unul pe altul la faţă.

18 Şi Ioas, împăratul lui Israel, a trimis la Amaţia, împăratul lui Iuda, spunând: Ciulinul care era în Liban a trimis la cedrul care era în Liban, spunând: Dă pe fiica ta de soţie fiului meu; şi a trecut o fiară a câmpului, care era în Liban, şi a călcat în picioare ciulinul.

19 Tu spui: Iată, am lovit pe edomiţi; şi inima ta te-a înălţat la fălire; rămâi acum acasă; de ce să te amesteci spre vătămarea ta, ca să cazi tu şi Iuda cu tine?

20 Dar Amaţia a refuzat să asculte, fiindcă a venit de la Dumnezeu, ca să îi dea în mâna duşmanilor lor, deoarece au căutat după dumnezeii lui Edom.

21 Astfel Ioas, împăratul lui Israel, s-a urcat; şi s-au văzut unul pe altul la faţă, deopotrivă el şi Amaţia, împăratul lui Iuda, la Bet-Şemeş, care aparţine de Iuda.

22 Şi Iuda a fost pus la ce este mai rău înaintea lui Israel şi au fugit fiecare bărbat la cortul său.

23 Şi Ioas, împăratul lui Israel, a luat pe Amaţia, împăratul lui Iuda, fiul lui Ioas, fiul lui Ioahaz, la Bet-Şemeş şi l-a adus la Ierusalim şi a dărâmat zidul Ierusalimului, de la Poarta lui Efraim la poarta colţului, patru sute de coţi.

24 Şi a luat tot aurul şi argintul şi toate vasele care s-au găsit în casa lui Dumnezeu cu Obed-Edom şi tezaurele casei împăratului, de asemenea ostaticii, şi s-a întors în Samaria.

25 Şi Amaţia, fiul lui Ioas, împăratul lui Iuda, a trăit după moartea lui Ioas, fiul lui Ioahaz, împăratul lui Israel, cincisprezece ani.

26 Şi restul faptelor lui Amaţia, cele dintâi şi cele din urmă, iată, nu sunt ele scrise în cartea împăraţilor lui Iuda şi ai lui Israel?

27 Şi, de când Amaţia s-a întors de la a urma pe DOMNUL, ei au făcut o uneltire împotriva lui la Ierusalim; şi el a fugit la Lachis, dar ei au trimis la Lachis, după el, şi l-au ucis acolo.

28 Şi l-au adus pe cai şi l-au îngropat cu părinţii lui, în cetatea lui Iuda.

26

1 Atunci tot poporul din Iuda a luat pe Ozia, care era în vârstă de şaisprezece ani şi l-au făcut împărat în locul tatălui său, Amaţia.

2 El a construit cetatea Elot şi a dat-o înapoi lui Iuda, după ce împăratul a adormit cu părinţii lui.

3 Ozia era în vârstă de şaisprezece ani când a început să domnească şi a domnit cincizeci şi doi de ani în Ierusalim. Şi numele mamei lui era Iecolia, din Ierusalim.

4 Şi el a făcut ceea ce era drept înaintea ochilor DOMNULUI, conform cu tot ceea ce a făcut Amaţia, tatăl său.

5 Şi a căutat pe Dumnezeu în zilele lui Zaharia, care avea înţelegere în viziunile lui Dumnezeu, cât timp a căutat pe DOMNUL, Dumnezeu l-a făcut să prospere.

6 Şi a ieşit şi s-a războit împotriva filistenilor şi a dărâmat zidul din Gat şi zidul din Iabnei şi zidul din Asdod şi a construit cetăţi lângă Asdod şi printre filisteni.

7 Şi Dumnezeu l-a ajutat împotriva filistenilor şi împotriva arabilor, care au locuit la Gur-Baal, şi a mehunimilor.

8 Şi amoniţii au dat daruri lui Ozia; şi numele lui s-a răspândit departe până la intrarea în Egipt, fiindcă s-a întărit peste măsură.

9 Mai mult, Ozia a construit turnuri în Ierusalim la poarta colţului şi la poarta văii şi la întorsura zidului şi le-a fortificat.

10 De asemenea a construit turnuri în pustiu şi a săpat multe fântâni, fiindcă avea multe vite, deopotrivă în ţara de jos şi în câmpii, de asemenea agricultori şi vieri în munţi şi în Carmel, fiindcă iubea agricultura.

11 Mai mult, Ozia a avut o oştire de războinici, care ieşeau la război în cete, conform cu numărul socotirii lor prin mâna lui Ieiel, scribul, şi a lui Maaseia, conducătorul, sub mâna lui Hanania, una dintre căpeteniile împăratului.

12 Întregul număr al mai marilor părinţilor al războinicilor viteji era două mii şase sute.

13 Şi sub mâna lor era o armată de trei sute şapte mii cinci sute, care făceau război cu mare putere, pentru a ajuta pe împărat împotriva duşmanului.

14 Şi Ozia a pregătit pentru ei în toată oştirea: scuturi şi suliţe şi coifuri şi armuri şi arcuri şi praştii pentru a arunca pietre.

15 Şi a făcut în Ierusalim maşini, inventate de bărbaţi iscusiţi, să fie în turnuri şi peste fortificaţii, să tragă săgeţi şi pietre mari cu ele. Şi numele lui s-a răspândit foarte departe, fiindcă a fost ajutat minunat, până a ajuns tare.

16 Dar după ce a ajuns tare, inima lui s-a înălţat spre nimicirea lui, căci a încălcat legea împotriva DOMNULUI Dumnezeul său şi a intrat în templul DOMNULUI să ardă tămâie pe altarul tămâiei.

17 Şi preotul Azaria a intrat după el; şi cu el au intrat optzeci de preoţi ai DOMNULUI, bărbaţi viteji;

18 Şi s-au împotrivit împăratului Ozia şi i-au spus: Nu ţie ţi se cuvine să arzi tămâie DOMNULUI, ci preoţilor, fiii lui Aaron, care sunt consacraţi să ardă tămâie; ieşi din sanctuar, fiindcă ai încălcat legea; şi nu va fi pentru onoarea ta de la DOMNUL Dumnezeu.

19 Atunci Ozia s-a înfuriat şi avea o tămâietoare în mâna lui pentru a arde tămâie; şi, în timp ce era furios pe preoţi, lepra s-a ridicat pe fruntea lui înaintea preoţilor în casa DOMNULUI, lângă altarul tămâiei.

20 Şi Azaria, mai marele preot, şi toţi preoţii, s-au uitat la el şi, iată, era lepros pe frunte şi l-au grăbit să iasă afară de acolo, da, el însuşi s-a grăbit să iasă afară, pentru că DOMNUL l-a lovit.

21 Şi împăratul Ozia a fost un lepros până în ziua morţii lui şi a locuit într-o casă aparte, fiindcă era un lepros, căci a fost îndepărtat de la casa DOMNULUI; şi Iotam, fiul său, a fost peste casa împăratului, judecând poporul ţării.

22 Şi restul faptelor lui Ozia, cele dintâi şi cele din urmă, le-a scris profetul Isaia, fiul lui Amoţ.

23 Astfel Ozia a adormit cu părinţii lui şi l-au îngropat cu părinţii lui în câmpul de înmormântare care aparţinea împăraţilor, fiindcă au spus: El este un lepros; şi Iotam, fiul său, a domnit în locul său.

27

1 Iotam era în vârstă de douăzeci şi cinci de ani când a început să domnească şi a domnit şaisprezece ani în Ierusalim. Şi numele mamei lui era Ieruşa, fiica lui Ţadoc.

2 Şi el a făcut ceea ce era drept înaintea ochilor DOMNULUI, conform cu tot ceea ce Ozia, tatăl lui, a făcut; totuşi nu a intrat în templul DOMNULUI. Şi totuşi poporul s-a purtat corupt.

3 El a construit poarta înaltă a casei DOMNULUI şi pe zidul din Ofel a construit mult.

4 Mai mult, a construit cetăţi în munţii din Iuda şi în păduri a construit cetăţui şi turnuri.

5 S-a luptat de asemenea cu împăratul amoniţilor şi i-a învins. Şi copiii lui Amon i-au dat în acelaşi an o sută de talanţi de argint şi zece mii de măsuri de grâu şi zece mii de orz. Tot atât i-au plătit copiii lui Amon, deopotrivă în al doilea an şi în al treilea.

6 Astfel Iotam a devenit puternic, deoarece şi-a îndreptat căile înaintea DOMNULUI Dumnezeul său.

7 Şi restul faptelor lui Iotam şi toate războaiele lui şi căile lui, iată, ele sunt scrise în cartea împăraţilor lui Israel şi Iuda.

8 Era în vârstă de douăzeci şi cinci de ani când a început să domnească şi a domnit şaisprezece ani în Ierusalim.

9 Şi Iotam a adormit cu părinţii lui şi l-au îngropat în cetatea lui David; şi Ahaz, fiul său, a domnit în locul său.

28

1 Ahaz era în vârstă de douăzeci de ani când a început să domnească şi a domnit şaisprezece ani în Ierusalim, dar el nu a făcut ceea ce era drept înaintea ochilor DOMNULUI, precum David, tatăl său,

2 Fiindcă a umblat în căile împăraţilor lui Israel şi a făcut de asemenea chipuri turnate pentru Baali.

3 Mai mult, a ars tămâie în valea fiului lui Hinom şi a ars pe copiii lui în foc, după urâciunea păgânilor pe care DOMNUL i-a aruncat din faţa copiilor lui Israel.

4 A sacrificat de asemenea şi a ars tămâie pe înălţimi şi pe dealuri şi sub fiecare pom verde.

5 De aceea DOMNUL Dumnezeul său l-a dat în mâna împăratului Siriei; şi ei l-au lovit şi au dus o mare mulţime de captivi şi i-au adus la Damasc. Şi a fost de asemenea dat în mâna împăratului lui Israel, care l-a lovit cu un mare măcel.

6 Şi Pecah, fiul lui Remalia, a ucis în Iuda, într-o singură zi, o sută douăzeci de mii, toţi bărbaţi viteji, pentru că ei au părăsit pe DOMNUL Dumnezeul părinţilor lor.

7 Şi Zicri, un războinic din Efraim, l-a ucis pe Maaseia, fiul împăratului, şi pe Azricam, guvernatorul casei, şi pe Elcana, care era lângă împărat.

8 Şi copiii lui Israel au dus captivi dintre fraţii lor două sute de mii: femei, fii şi fiice şi au dus de asemenea multă pradă de la ei şi au adus prada în Samaria.

9 Dar un profet al DOMNULUI era acolo, al cărui nume era Oded, şi a ieşit înaintea oştirii care a venit la Samaria şi le-a spus: Iată, pentru că DOMNUL Dumnezeul părinţilor voştri s-a înfuriat pe Iuda, el i-a dat în mâna voastră şi i-aţi ucis într-o turbare care ajunge până la cer.

10 Şi acum sunteţi hotărâţi să ţineţi pe copiii lui Iuda şi ai Ierusalimului ca robi şi roabe pentru voi, dar nu sunt la voi, chiar la voi, păcate împotriva DOMNULUI Dumnezeul vostru?

11 Şi ascultaţi-mă de aceea şi eliberaţi din nou pe captivii pe care i-aţi luat captivi dintre fraţii voştri, pentru că furia înverşunată a DOMNULUI este peste voi.

12 Atunci, anumiţi capi ai copiilor lui Efraim: Azaria, fiul lui Iohanan, Berechia, fiul lui Meşilemot, şi Iehizchia, fiul lui Şalum, şi Amasa, fiul lui Hadlai, s-au ridicat împotriva celor care au venit de la război,

13 Şi le-au spus: Nu veţi aduce pe captivi aici; fiindcă deşi am adus ofense împotriva DOMNULUI deja, sunteţi hotărâţi să adăugaţi mai mult la păcatele noastre şi la fărădelegea noastră, fiindcă fărădelegea noastră este mare şi este furie înverşunată împotriva lui Israel.

14 Astfel soldaţii au lăsat pe captivi şi prada înaintea prinţilor şi a întregii adunări.

15 Şi bărbaţii care au fost rânduiţi pe nume s-au ridicat şi au luat pe captivi, şi cu prada au îmbrăcat pe toţi cei care erau goi printre ei şi i-au înveşmântat şi i-au încălţat şi le-au dat să mănânce şi să bea şi i-au uns şi i-au dus pe toţi cei slabi dintre ei pe măgari şi i-au adus la Ierihon, cetatea palmierilor, la fraţii lor, apoi s-au întors în Samaria.

16 În acel timp împăratul Ahaz a trimis veste împăraţilor din Asiria să îl ajute.

17 Fiindcă din nou edomiţii au venit să lovească Iuda şi au dus captivi.

18 Filistenii de asemenea au invadat cetăţile ţării de jos şi partea de sud a lui Iuda şi au luat cetatea Bet-Şemeş şi Aialon şi Ghederot şi Soco cu satele ei şi Timna cu satele ei, Ghimzo de asemenea cu satele ei, şi au locuit acolo.

19 Fiindcă DOMNUL a înjosit pe Iuda din cauza lui Ahaz, împăratul lui Israel, fiindcă el a dezbrăcat pe Iuda şi a încălcat mult legea împotriva DOMNULUI.

20 Şi Tilgat-Pilneser, împăratul Asiriei, a venit la el şi l-a strâmtorat, şi nu l-a întărit.

21 Cu toate că Ahaz a luat o porţie din casa DOMNULUI şi din casa împăratului şi a prinţilor şi a dat-o împăratului Asiriei, totuşi el nu l-a ajutat.

22 Şi în timpul strâmtorării lui a încălcat legea şi mai mult împotriva DOMNULUI, acest împărat Ahaz.

23 Fiindcă a sacrificat dumnezeilor Damascului, care l-a lovit, iar el a spus: Pentru că dumnezeii împăraţilor Siriei îi ajută, le voi sacrifica lor, ca să mă ajute. Dar ei au fost ruina lui şi a întregului Israel.

24 Şi Ahaz a adunat vasele casei lui Dumnezeu şi a tăiat în bucăţi vasele casei lui Dumnezeu şi a închis uşile casei DOMNULUI şi şi-a făcut altare în fiecare colţ al Ierusalimului.

25 Şi în fiecare cetate din Iuda a făcut înălţimi, să ardă tămâie altor dumnezei şi a provocat la mânie pe DOMNUL Dumnezeul părinţilor lui.

26 Şi restul faptelor lui şi toate căile lui, cele dintâi şi cele din urmă, iată, sunt scrise în cartea împăraţilor lui Iuda şi Israel.

27 Şi Ahaz a adormit cu părinţii lui şi l-au îngropat în cetate, în Ierusalim, dar nu l-au dus în mormintele împăraţilor lui Israel; şi Ezechia, fiul său, a domnit în locul lui.

29

1 Ezechia era în vârstă de douăzeci şi cinci de ani când a început să domnească şi a domnit douăzeci şi nouă de ani în Ierusalim. Şi numele mamei lui era Abiia, fiica lui Zaharia.

2 Şi el a făcut ceea ce era drept înaintea ochilor DOMNULUI, conform cu tot ceea ce făcuse tatăl său, David.

3 În primul an al domniei lui, în prima lună, a deschis uşile casei DOMNULUI şi le-a reparat.

4 Şi a adus preoţii şi leviţii şi i-a adunat în strada spre est,

5 Şi le-a spus: Ascultaţi-mă leviţilor, sfinţiţi-vă acum şi sfinţiţi casa DOMNULUI Dumnezeul părinţilor voştri şi scoateţi murdăria din locul sfânt.

6 Căci părinţii voştri au încălcat legea şi au făcut ceea ce era rău în ochii DOMNULUI Dumnezeul nostru şi l-au părăsit şi şi-au întors feţele de la locuinţa DOMNULUI şi şi-au întors spatele.

7 De asemenea ei au închis uşile porticului şi au stins lămpile şi nu au ars tămâie nici nu au oferit ofrande arse Dumnezeului lui Israel, în locul sfânt.

8 De aceea furia DOMNULUI a fost peste Iuda şi Ierusalim şi i-a dat necazului, înmărmuririi şi şuierării, precum vedeţi cu ochii voştri.

9 Căci iată, părinţii noştri au căzut prin sabie şi fiii noştri şi fiicele noastre şi soţiile noastre sunt în captivitate pentru aceasta.

10 Şi este în inima mea să fac un legământ cu DOMNUL Dumnezeul lui Israel, ca furia lui înverşunată să se întoarcă de la noi.

11 Fiii mei, nu staţi acum nepăsători, fiindcă DOMNUL v-a ales să staţi în picioare înaintea lui, să îi serviţi şi să îi fiţi servitori şi să ardeţi tămâie.

12 Atunci leviţii s-au ridicat: Mahat, fiul lui Amasai, şi Ioel, fiul lui Azaria, dintre fiii chehatiţilor; şi dintre fiii lui Merari: Chiş, fiul lui Abdi, şi Azaria, fiul lui Iehaleleel; şi din Gherşon: Ioah, fiul lui Zima, şi Eden, fiul lui Ioah;

13 Şi dintre fiii lui Eliţafan: Şimri şi Ieiel; şi dintre fiii lui Asaf: Zaharia şi Matania;

14 Şi dintre fiii lui Heman: Iehiel şi Şimei; şi dintre fiii lui Iedutun: Şemaia şi Uziel.

15 Şi au adunat pe fraţii lor şi s-au sfinţit şi au venit, conform poruncii împăratului, prin cuvintele DOMNULUI, să cureţe casa DOMNULUI.

16 Şi preoţii au intrat în partea interioară a casei DOMNULUI, să o cureţe; şi au scos afară toată necurăţia pe care au găsit-o în templul DOMNULUI, în curtea casei DOMNULUI. Şi leviţii au luat-o pentru a o duce afară la pârâul Chedron.

17 Şi ei au început să sfinţească în ziua întâi a lunii întâi; şi în a opta zi a lunii au venit la porticul DOMNULUI, astfel au sfinţit casa DOMNULUI în opt zile; şi în a şaisprezecea zi a lunii întâi au terminat.

18 Atunci au mers la împăratul Ezechia şi au spus: Am curăţat toată casa DOMNULUI şi altarul ofrandei arse, cu toate vasele lui, masa pâinii punerii înainte, cu toate vasele ei.

19 Mai mult, toate vasele, pe care împăratul Ahaz, în domnia lui, le-a aruncat în fărădelegea lui, le-am pregătit şi sfinţit şi, iată, ele sunt înaintea altarului DOMNULUI.

20 Atunci împăratul Ezechia s-a ridicat devreme şi a strâns pe conducătorii cetăţii şi a urcat la casa DOMNULUI.

21 Şi au adus şapte tauri şi şapte berbeci şi şapte miei şi şapte ţapi, pentru o ofrandă de păcat pentru împărăţie şi pentru sanctuar şi pentru Iuda. Şi a poruncit preoţilor, fiii lui Aaron, să îi ofere pe altarul DOMNULUI.

22 Astfel au ucis taurii, şi preoţii au primit sângele şi l-au stropit pe altar; la fel, după ce au ucis berbecii, au stropit sângele pe altar; au ucis de asemenea mieii şi au stropit sângele pe altar.

23 Şi au adus ţapii pentru ofranda de păcat înaintea împăratului şi a adunării; şi au pus mâinile lor peste ei,

24 Şi preoţii i-au ucis şi au făcut împăcare cu sângele lor pe altar, să facă o ispăşire pentru întregul Israel, fiindcă împăratul a poruncit ca ofranda arsă şi ofranda pentru păcat să fie făcută pentru întregul Israel.

25 Şi a pus pe leviţi în casa DOMNULUI cu chimvale, cu psalterioane şi cu harpe, conform poruncii lui David şi a lui Gad, văzătorul împăratului, şi a profetului Natan, fiindcă astfel era porunca DOMNULUI prin profeţii lui.

26 Şi leviţii au stat în picioare cu instrumentele lui David, şi preoţii cu trâmbiţele.

27 Şi Ezechia a poruncit să fie adusă ofrandă arsă pe altar. Şi când ofranda arsă a început, cântarea DOMNULUI a început de asemenea cu trâmbiţe şi cu instrumentele rânduite de David, împăratul lui Israel.

28 Şi toată adunarea s-a închinat şi cântăreţii au cântat şi trâmbiţaşii au sunat, şi toate acestea au continuat până la terminarea ofrandei arse.

29 Şi când au terminat ofranda, împăratul şi toţi cei care erau prezenţi cu el s-au prosternat şi s-au închinat.

30 Mai mult, împăratul Ezechia şi prinţii au poruncit leviţilor să cânte laudă DOMNULUI cu cuvintele lui David şi ale lui Asaf, văzătorul. Şi au cântat laude cu veselie şi şi-au plecat capetele şi s-au închinat.

31 Atunci Ezechia a răspuns şi a zis: Acum v-aţi sfinţit DOMNULUI, apropiaţi-vă şi aduceţi sacrificii şi ofrande de mulţumire în casa DOMNULUI. Şi adunarea a adus sacrificii şi ofrande de mulţumire; şi atâţia câţi au avut o inimă binevoitoare au adus ofrande arse.

32 Şi numărul ofrandelor arse, pe care adunarea le-a adus, a fost de şaptezeci de tauri, o sută de berbeci şi două sute de miei, toate acestea au fost pentru ofrandă arsă DOMNULUI.

33 Şi lucrurile sfinţite erau şase sute de boi şi trei mii de oi.

34 Dar preoţii erau prea puţini, astfel încât nu puteau să jupoaie toate ofrandele arse, de aceea fraţii lor, leviţii, i-au ajutat până când munca s-a terminat şi până când ceilalţi preoţi s-au sfinţit; fiindcă leviţii erau mai integri în inimă să se sfinţească, decât preoţii.

35 Şi de asemenea ofrandele arse erau din abundenţă, cu grăsimea ofrandelor de pace şi a darurilor de băutură pentru fiecare ofrandă arsă. Astfel serviciul casei DOMNULUI a fost pus în ordine.

36 Şi Ezechia s-a bucurat împreună cu tot poporul, că Dumnezeu a pregătit poporul, fiindcă lucrul a fost făcut îndată.

30

1 Şi Ezechia a trimis în tot Israelul şi Iuda şi a scris scrisori de asemenea lui Efraim şi lui Manase, ca să vină la casa DOMNULUI, la Ierusalim, să ţină paştele pentru DOMNUL Dumnezeul lui Israel.

2 Fiindcă împăratul ţinuse sfat împreună cu prinţii lui şi toată adunarea în Ierusalim, să ţină paştele în a doua lună.

3 Fiindcă nu îl puteau ţine în acel timp, pentru că preoţii nu se sfinţiseră destul, nici poporul nu se adunase la Ierusalim.

4 Şi acest lucru a plăcut împăratului şi întregii adunări.

5 Astfel au întemeiat o hotărâre să vestească în tot Israelul, de la Beer-Şeba chiar până la Dan, să vină să ţină paştele pentru DOMNUL Dumnezeul lui Israel, la Ierusalim, fiindcă nu îl făcuseră de mult timp în acest fel precum era scris.

6 Astfel alergătorii au mers cu scrisorile de la împărat şi prinţii lui prin tot Israelul şi Iuda şi au spus conform poruncii împăratului: Voi copii ai lui Israel, întoarceţi-vă din nou la DOMNUL Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel, şi el se va întoarce la rămăşiţa voastră, care a scăpat din mâna împăraţilor Asiriei.

7 Şi nu fiţi ca părinţii voştri şi ca fraţii voştri, care au încălcat legea împotriva DOMNULUI Dumnezeul părinţilor voştri, pe care de aceea i-a dat pustiirii, precum vedeţi.

8 Şi nu fiţi îndărătnici, cum au fost părinţii voştri, ci supuneţi-vă DOMNULUI şi intraţi în sanctuarul său, pe care l-a sfinţit pentru totdeauna; şi serviţi DOMNULUI Dumnezeul vostru, pentru ca înverşunarea furiei lui să se întoarcă de la voi.

9 Căci dacă vă întoarceţi din nou la DOMNUL, fraţii voştri şi copiii voştri vor găsi mângâiere înaintea celor care i-au adus în captivitate, astfel ca ei să se întoarcă în această ţară, căci DOMNUL Dumnezeul vostru este cu har şi milostiv şi nu îşi va întoarce faţa de la voi, dacă vă întoarceţi la el.

10 Astfel alergătorii au trecut din cetate în cetate prin ţara lui Efraim şi a lui Manase chiar până la Zabulon, dar ei au râs pentru a-i batjocori şi i-au batjocorit.

11 Totuşi unii din Aşer şi Manase şi din Zabulon s-au umilit şi au venit la Ierusalim.

12 De asemenea în Iuda, planul mâinii lui Dumnezeu a fost să le dea o singură inimă pentru a împlini porunca împăratului şi a prinţilor, prin cuvântul DOMNULUI.

13 Şi mult popor s-a adunat la Ierusalim pentru a ţine sărbătoarea azimelor în a doua lună; era o foarte mare adunare.

14 Şi s-au ridicat şi au îndepărtat altarele care erau în Ierusalim şi toate altarele pentru tămâie le-au îndepărtat şi le-au aruncat în pârâul Chedron.

15 Atunci au înjunghiat paştele în a paisprezecea zi a lunii a doua, şi preoţii şi leviţii s-au ruşinat şi s-au sfinţit şi au adus ofrandele arse în casa DOMNULUI.

16 Şi au stat în picioare în locul lor, după felul lor, conform legii lui Moise, omul lui Dumnezeu; preoţii au stropit sângele pe care l-au primit din mâna leviţilor.

17 Fiindcă erau mulţi în adunare care nu erau sfinţiţi, de aceea leviţii aveau porunca să înjunghie paştele pentru fiecare ce nu era curat, să îi sfinţească pentru DOMNUL.

18 Fiindcă o mulţime de oameni: mulţi din Efraim şi Manase, Isahar şi Zabulon, nu se curăţaseră, totuşi au mâncat paştele în alt fel decât era scris. Dar Ezechia s-a rugat pentru ei, spunând: DOMNUL cel bun să ierte pe fiecare,

19 Ce îşi pregăteşte inima să caute pe Dumnezeu, DOMNUL Dumnezeul părinţilor lui, chiar dacă nu este curăţat conform curăţirii sanctuarului.

20 Şi DOMNUL a dat ascultare lui Ezechia şi a vindecat poporul.

21 Şi copiii lui Israel care erau prezenţi la Ierusalim au ţinut sărbătoarea azimelor şapte zile, cu mare veselie; şi leviţii şi preoţii au lăudat pe DOMNUL zi de zi, cântând cu instrumente puternice DOMNULUI.

22 Şi Ezechia a vorbit cu mângâiere inimii tuturor leviţilor care învăţau pe alţii buna cunoaştere a DOMNULUI; şi au mâncat în toată sărbătoarea de şapte zile, aducând ofrande de pace şi făcând mărturisire DOMNULUI Dumnezeul părinţilor lor.

23 Şi întreaga adunare a ţinut sfat să ţină alte şapte zile; şi au ţinut alte şapte zile cu veselie.

24 Fiindcă Ezechia împăratul lui Iuda a dat adunării o mie de tauri şi şapte mii de oi; şi prinţii au dat adunării o mie de tauri şi zece mii de oi; şi un mare număr de preoţi s-au sfinţit.

25 Şi toată adunarea lui Iuda, cu toţi preoţii şi leviţii şi toată adunarea care a venit din Israel şi străinii care au venit din ţara lui Israel şi care locuiau în Iuda, s-au bucurat.

26 Astfel a fost o mare bucurie în Ierusalim, căci din timpul lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel, nu a fost ceva asemănător în Ierusalim.

27 Atunci preoţii şi leviţii s-au ridicat şi au binecuvântat poporul; şi vocea lor s-a auzit şi rugăciunea lor s-a ridicat la locul lui sfânt de locuit, la cer.

31

1 Şi, când toate acestea au fost terminate, tot Israelul, care era prezent, a plecat la cetăţile lui Iuda şi a spart idolii în bucăţi şi a retezat dumbrăvile şi a dărâmat înălţimile şi altarele din tot Iuda şi Beniamin, de asemenea în Efraim şi în Manase, până când le-au distrus în întregime pe toate. Apoi toţi copiii lui Israel s-au întors, fiecare om la stăpânirea lui, în propriile lor cetăţi.

2 Şi Ezechia a numit rândurile preoţilor şi leviţilor după rândurile lor, fiecare om conform serviciului său, preoţii şi leviţii pentru ofrande arse şi ofrande de pace, să servească şi să aducă mulţumiri şi să laude în porţile taberelor DOMNULUI.

3 A rânduit de asemenea porţia împăratului din averea lui pentru ofrande arse, adică, pentru ofrandele de dimineaţă şi de seară şi ofrandele pentru sabate şi pentru lunile noi şi pentru sărbătorile rânduite, precum este scris în legea DOMNULUI.

4 Mai mult, el a poruncit poporului, care locuia în Ierusalim, să dea porţia preoţilor şi leviţilor, ca să fie încurajaţi în legea DOMNULUI.

5 Şi imediat ce a ieşit porunca, copiii lui Israel au adus din abundenţă primele roade din grâne, vin şi untdelemn şi miere şi din tot venitul câmpului; şi zeciuiala tuturor lucrurilor au adus-o din abundenţă.

6 Şi copiii lui Israel şi Iuda, care locuiau în cetăţile lui Iuda, de asemenea au adus zeciuiala din boi şi oi şi zeciuiala din lucrurile sfinte, sfinţite DOMNULUI Dumnezeul lor, şi le-au aşezat în grămezi.

7 În a treia lună au început să pună temelia grămezilor şi le-au terminat în a şaptea lună.

8 Şi când Ezechia şi prinţii au venit şi au văzut grămezile, au binecuvântat pe DOMNUL şi pe poporul său, Israel.

9 Atunci Ezechia a întrebat pe prinţi şi pe leviţi referitor la grămezi.

10 Şi Azaria, mai marele preot din casa lui Ţadoc, i-a răspuns şi a zis: De când poporul a început să aducă ofrande în casa DOMNULUI, am avut destul să mâncăm şi a rămas mult, fiindcă DOMNUL a binecuvântat pe poporul său; şi ceea ce a rămas este această mare bogăţie.

11 Atunci Ezechia a poruncit să pregătească, în casa DOMNULUI, cămări; şi ei le-au pregătit,

12 Şi au adus ofrandele şi zeciuielile şi lucrurile dedicate cu credincioşie, peste care Conania, levitul, era conducător, iar Şimei, fratele său, era al doilea.

13 Şi Iehiel şi Azazia şi Nahat şi Asael şi Ierimot şi Iozabad şi Eliel şi Ismachia şi Mahat şi Benaia, erau supraveghetori sub mâna lui Conania şi Şimei, fratele său, la porunca împăratului Ezechia şi a lui Azaria, conducătorul casei lui Dumnezeu.

14 Şi Core, fiul lui Imna, levitul, portarul spre est, era peste ofrandele de bunăvoie ale lui Dumnezeu, pentru a distribui darurile DOMNULUI şi lucrurile preasfinte.

15 Şi sub mâna lui erau Eden şi Miniamin şi Ieşua şi Şemaia, Amaria şi Şecania, în cetăţile preoţilor, în serviciul lor de încredere, ca să dea fraţilor lor după cete, celui mai mare, ca şi celui mai mic,

16 În afară de cei de parte bărbătească înscrişi în genealogie, de la vârsta de trei ani în sus, tuturor celor care intrau în casa Domnului, după datoria cerută de fiecare zi, pentru serviciul lor, în îndatoririle lor, după cetele lor;

17 Tot aşa preoţilor înscrişi după casele lor părinteşti, şi leviţilor, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, în îndatoririle lor, după cetele lor;

18 Şi tuturor pruncilor lor, soţiilor lor, şi fiilor lor, şi fiicelor lor, întregii adunări a celor înscrişi în genealogie, pentru că în credincioşia lor s-au sfinţit pe ei înşişi, ca să fie sfinţi.

19 Şi pentru fiii lui Aaron, preoţii, care erau în ţinuturile din împrejurimile cetăţilor lor, în fiecare cetate erau bărbaţi chemaţi pe nume, ca să dea porţii tuturor celor de parte bărbătească dintre preoţi şi tuturor care erau socotiţi în genealogii, printre leviţi.

20 Şi astfel a făcut Ezechia prin tot Iuda şi a lucrat ceea ce era bun şi drept înaintea DOMNULUI Dumnezeul său.

21 Şi în fiecare lucrare pe care a început-o în serviciul casei lui Dumnezeu, şi în lege şi în porunci, pentru a căuta pe Dumnezeul său, a făcut-o cu toată inima sa şi a prosperat.

32

1 După aceste lucruri şi întemeierea lor, Sanherib, împăratul Asiriei, a venit şi a intrat în Iuda şi a aşezat tabăra împotriva cetăţilor întărite şi se hotărî a le lua pentru el însuşi.

2 Şi când Ezechia a văzut că Sanherib a venit şi că era hotărât să lupte împotriva Ierusalimului,

3 A ţinut sfat cu prinţii lui şi războinicii lui să oprească apele izvoarelor care erau în afara cetăţii, şi ei l-au ajutat.

4 Astfel s-a adunat mult popor, care a oprit toate izvoarele şi pârâul care trecea prin mijlocul ţării, spunând: De ce să vină împăratul Asiriei şi să găsească multă apă?

5 De asemenea s-a întărit şi a construit tot zidul care era dărâmat şi l-a ridicat până la turnuri şi un alt zid în afară şi a reparat Milo în cetatea lui David şi a făcut lănci şi scuturi în abundenţă.

6 Şi a aşezat căpetenii de război peste popor şi i-a adunat la el în strada porţii cetăţii şi le-a vorbit inimilor, spunând:

7 Fiţi tari şi curajoşi, nu vă temeţi nici nu vă descurajaţi din cauza împăratului Asiriei, nici din cauza întregii mulţimi care este cu el, fiindcă sunt mai mulţi cu noi decât cu el;

8 Cu el este un braţ de carne, dar cu noi este DOMNUL Dumnezeul nostru să ne ajute şi să lupte bătăliile noastre. Şi poporul s-a sprijinit pe cuvintele lui Ezechia, împăratul lui Iuda.

9 După aceasta, Sanherib, împăratul Asiriei, a trimis pe servitorii lui la Ierusalim, (dar el însuşi a asediat Lachis şi toată puterea lui cu el), la Ezechia, împăratul lui Iuda, şi la tot Iuda care era la Ierusalim, spunând:

10 Astfel spune Sanherib, împăratul Asiriei: În ce vă încredeţi, că staţi asediaţi în Ierusalim?

11 Nu v-a convins Ezechia să vă daţi morţii de foame şi setei, spunând: DOMNUL Dumnezeul nostru ne va elibera din mâna împăratului Asiriei?

12 Nu a îndepărtat acelaşi Ezechia înălţimile şi altarele lui şi a poruncit lui Iuda şi Ierusalimului, spunând: Vă veţi închina înaintea unui singur altar şi veţi arde tămâie pe el?

13 Nu ştiţi ce am făcut eu şi părinţii mei tuturor popoarelor din alte ţări? Au fost dumnezeii naţiunilor acelor ţări în stare în vreun fel să elibereze ţările lor din mâna mea?

14 Cine a fost în stare, printre toţi dumnezeii acelor naţiuni pe care părinţii mei le-au nimicit în întregime, să elibereze poporul lui din mâna mea, încât Dumnezeul vostru să fie în stare să vă elibereze din mâna mea?

15 Şi acum nu lăsaţi pe Ezechia să vă înşele sau să vă convingă în acest fel, nici să nu îl credeţi, fiindcă niciun dumnezeu al vreunei naţiuni sau împărăţii nu a fost în stare să elibereze pe poporul său din mâna mea şi din mâna părinţilor mei, cu cât mai puţin Dumnezeul vostru vă va elibera din mâna mea!

16 Şi servitorii lui au vorbit şi mai mult împotriva DOMNULUI Dumnezeu şi împotriva servitorului său, Ezechia.

17 El a scris de asemenea scrisori să defaime pe DOMNUL Dumnezeul lui Israel şi să vorbească împotriva lui, spunând: Precum dumnezeii naţiunilor altor ţări nu au eliberat poporul lor din mâna mea, tot astfel Dumnezeul lui Ezechia nu va elibera pe poporul său din mâna mea.

18 Atunci au strigat cu voce tare în limba evreilor către poporul din Ierusalim care era pe zid, să îi înspăimânte şi să îi tulbure, ca să poată lua cetatea.

19 Şi au vorbit împotriva Dumnezeului Ierusalimului, ca împotriva dumnezeilor oamenilor pământului, cei făcuţi prin lucrarea mâinilor omului.

20 Şi din această cauză împăratul Ezechia şi profetul Isaia, fiul lui Amoţ, s-au rugat şi au strigat către cer.

21 Şi DOMNUL a trimis un înger, care a stârpit pe toţi războinicii viteji şi conducătorii şi căpeteniile din tabăra împăratului Asiriei. Astfel el s-a întors cu ruşine pe faţă în propria lui ţară. Şi când a intrat în casa dumnezeului său, cei care au ieşit din propriile lui adâncuri l-au ucis acolo cu sabia.

22 Astfel DOMNUL a salvat pe Ezechia şi pe locuitorii Ierusalimului din mâna lui Sanherib, împăratul Asiriei, şi din mâna tuturor celorlalţi şi i-a călăuzit de fiecare parte.

23 Şi mulţi au adus ofrande DOMNULUI la Ierusalim şi daruri lui Ezechia, împăratul lui Iuda, astfel încât el a fost preamărit înaintea ochilor tuturor naţiunilor de atunci înainte.

24 În acele zile Ezechia era bolnav de moarte şi s-a rugat DOMNULUI, iar el i-a vorbit şi i-a dat un semn.

25 Dar Ezechia nu a răsplătit conform bunătăţii făcute lui, fiindcă inima lui s-a înălţat; de aceea a fost furie asupra lui şi asupra lui Iuda şi Ierusalimului.

26 Totuşi Ezechia s-a umilit pentru mândria din inima lui, deopotrivă el şi locuitorii Ierusalimului, astfel încât furia DOMNULUI nu a venit asupra lor în zilele lui Ezechia.

27 Şi Ezechia a avut foarte multe bogăţii şi onoare; şi şi-a făcut tezaure pentru argint şi pentru aur şi pentru pietre preţioase şi pentru mirodenii şi pentru scuturi şi pentru tot felul de bijuterii de dorit;

28 Depozite de asemenea pentru venitul din grâne şi vin şi untdelemn, şi iesle pentru tot felul de animale şi îngrădituri pentru turme.

29 Mai mult, şi-a făcut cetăţi şi averi de turme şi cirezi din abundenţă: fiindcă Dumnezeu i-a dat foarte multă bogăţie.

30 Şi Ezechia, el însuşi, a oprit cursul superior al apei Ghihon şi l-a adus drept în jos spre partea de vest a cetăţii lui David. Şi Ezechia a prosperat în toate lucrările lui.

31 Totuşi în privinţa ambasadorilor prinţilor Babilonului, care au trimis la el să întrebe despre minunea care a fost făcută în ţară, Dumnezeu l-a părăsit, să îl încerce, ca să cunoască tot ceea ce era în inima lui.

32 Şi restul faptelor lui Ezechia şi bunătatea lui, iată, sunt scrise în viziunea profetului Isaia, fiul lui Amoţ, şi în cartea împăraţilor lui Iuda şi Israel.

33 Şi Ezechia a adormit cu părinţii săi şi l-au îngropat în cel mai însemnat dintre mormintele fiilor lui David; şi tot Iuda şi locuitorii Ierusalimului l-au onorat la moartea lui. Şi Manase, fiul său, a domnit în locul său.

33

1 Manase era în vârstă de doisprezece ani când a început să domnească şi a domnit cincizeci şi cinci de ani în Ierusalim,

2 Dar a făcut ceea ce era rău înaintea ochilor DOMNULUI, după urâciunile păgânilor, pe care DOMNUL i-a alungat dinaintea copiilor lui Israel.

3 Fiindcă a construit din nou înălţimile pe care Ezechia, tatăl său, le dărâmase şi a ridicat altare pentru Baali şi a pus idoli în dumbrăvi şi s-a închinat întregii oştiri a cerului şi le-a servit.

4 De asemenea a construit altare în casa DOMNULUI, despre care DOMNUL a spus: În Ierusalim va fi numele meu pentru totdeauna.

5 Şi a construit altare pentru toată oştirea cerului în cele două curţi ale casei DOMNULUI.

6 Şi a făcut pe copiii lui să treacă prin foc în valea fiului lui Hinom, de asemenea a dat atenţie timpurilor şi a folosit descântări şi a folosit vrăjitorie şi a lucrat cu un demon şi cu vrăjitori, a lucrat mult rău înaintea ochilor DOMNULUI, pentru a-l provoca la mânie.

7 Şi a pus un chip cioplit, idolul pe care l-a făcut, în casa lui Dumnezeu, despre care Dumnezeu i-a spus lui David şi lui Solomon, fiul său: În această casă şi în Ierusalim, pe care l-am ales înaintea tuturor triburilor lui Israel, îmi voi pune numele pentru totdeauna,

8 Şi nu voi mai îndepărta piciorul lui Israel din ţara pe care am rânduit-o pentru părinţii voştri; numai să ia seama să facă tot ceea ce le-am poruncit, conform întregii legi şi a statutelor şi rânduielilor date prin mâna lui Moise.

9 Astfel Manase a făcut pe Iuda şi pe locuitorii Ierusalimului să rătăcească şi să facă mai rău decât păgânii, pe care DOMNUL i-a nimicit înaintea copiilor lui Israel.

10 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Manase şi poporului său, dar ei au refuzat să dea ascultare.

11 De aceea DOMNUL a adus asupra lor pe căpeteniile oştirii împăratului Asiriei, care l-au luat pe Manase dintre spini şi l-au legat cu lanţuri şi l-au dus în Babilon.

12 Şi când a fost în necaz a căutat pe DOMNUL Dumnezeul său şi s-a umilit mult înaintea Dumnezeului părinţilor lui,

13 Şi i s-a rugat, iar el s-a lăsat înduplecat de el şi a auzit cererile lui şi l-a adus din nou la Ierusalim în împărăţia sa. Atunci Manase a cunoscut că DOMNUL, el este Dumnezeu.

14 Şi după aceasta a construit un zid în afara cetăţii lui David, pe partea de vest a Ghihonului, în vale, chiar la intrarea Porţii Peştelui şi a încercuit Ofelul şi i-a ridicat o foarte mare înălţime şi a pus căpetenii de război în toate cetăţile întărite din Iuda.

15 Şi a îndepărtat dumnezeii străini şi idolul din casa DOMNULUI şi toate altarele pe care le-a construit în muntele casei DOMNULUI şi în Ierusalim şi le-a aruncat afară din cetate.

16 Şi a reparat altarul DOMNULUI şi a sacrificat pe el ofrande de pace şi ofrande de mulţumire şi a poruncit lui Iuda să servească DOMNULUI Dumnezeul lui Israel.

17 Cu toate acestea poporul a sacrificat încă pe înălţimi, dar numai DOMNULUI Dumnezeului lor.

18 Şi restul faptelor lui Manase şi rugăciunea lui către Dumnezeul său şi cuvintele văzătorilor care i-au vorbit în numele DOMNULUI Dumnezeul lui Israel, iată, sunt scrise în cartea împăraţilor lui Israel.

19 Rugăciunea lui de asemenea şi cum Dumnezeu s-a lăsat înduplecat de el şi tot păcatul lui şi fărădelegea lui şi locurile pe care a construit înălţimi şi a pus idoli în dumbrăvi şi chipuri cioplite, înainte să fie umilit, iată, sunt scrise printre spusele văzătorilor.

20 Astfel Manase a adormit cu părinţii lui şi l-au îngropat în propria lui casă; şi Amon, fiul său, a domnit în locul său.

21 Amon era în vârstă de douăzeci şi doi de ani când a început să domnească şi a domnit doi ani în Ierusalim.

22 Dar el a făcut rău înaintea ochilor DOMNULUI, precum a făcut Manase, tatăl său, fiindcă Amon a sacrificat tuturor chipurilor cioplite pe care Manase, tatăl său, le-a făcut şi le-a servit;

23 Şi nu s-a umilit înaintea DOMNULUI, precum se umilise tatăl său, Manase; ci Amon a încălcat legea din ce în ce mai mult.

24 Şi servitorii lui s-au răzvrătit împotriva lui şi l-au ucis în propria lui casă.

25 Dar poporul ţării i-a ucis pe toţi cei care s-au răzvrătit împotriva împăratului Amon; şi poporul ţării l-a făcut pe fiul său, Iosia, împărat în locul său.

34

1 Iosia era în vârstă de opt ani când a început să domnească şi a domnit în Ierusalim treizeci şi unu de ani.

2 Şi a făcut ceea ce era drept înaintea ochilor DOMNULUI şi a umblat în căile tatălui său, David, şi nu s-a abătut nici l-a dreapta, nici la stânga.

3 Fiindcă în al optulea an al domniei lui, în timp ce era încă tânăr, a început să caute pe Dumnezeul tatălui său, David; şi în al doisprezecelea an a început să cureţe Iuda şi Ierusalimul de înălţimi şi de dumbrăvi şi de chipuri cioplite şi de chipuri turnate.

4 Şi au dărâmat altarele Baalilor în prezenţa sa, şi le-a retezat chipurile care erau deasupra lor; şi dumbrăvile şi chipurile cioplite şi chipurile turnate le-a spart în bucăţi şi le-a făcut praf şi l-a împrăştiat pe mormintele celor care le sacrificaseră lor.

5 Şi a ars oasele preoţilor pe altarele lor şi a curăţat Iuda şi Ierusalimul.

6 Şi astfel a făcut în cetăţile lui Manase şi Efraim şi Simeon, chiar până la Neftali, cu armele lor de jur împrejur.

7 Şi după ce a dărâmat altarele şi dumbrăvile şi a prefăcut chipurile cioplite în praf şi a retezat toţi idolii din toată ţara lui Israel, s-a întors în Ierusalim.

8 Şi, în al optsprezecelea an al domniei lui, după ce a curăţat ţara şi casa, a trimis pe Şafan, fiul lui Aţalia, şi pe Maaseia, guvernatorul cetăţii, şi pe Ioah, fiul lui Ioahaz, cronicarul, să repare casa DOMNULUI Dumnezeul său.

9 Şi când au venit la Hilchia, marele preot, au dat banii care au fost aduşi în casa lui Dumnezeu, banii pe care leviţii, care păzeau uşile, i-au adunat din mâna lui Manase şi Efraim şi din toată rămăşiţa lui Israel şi din tot Iuda şi Beniamin; şi s-au întors la Ierusalim.

10 Şi i-au pus în mâna lucrătorilor care aveau supravegherea casei DOMNULUI şi i-au dat lucrătorilor care lucrau în casa DOMNULUI, să întărească şi să repare casa;

11 I-au dat tâmplarilor şi constructorilor, ca să cumpere piatră tăiată, şi lemnărie pentru încheieturi şi să pună podele caselor pe care împăraţii lui Iuda le-au distrus.

12 Şi bărbaţii au lucrat cu credincioşie, şi supraveghetorii lor erau leviţii Iahat şi Obadia, fiii lui Merari; şi Zaharia şi Meşulam, dintre fiii chehatiţilor, pentru a înainta lucrul; şi alţii dintre leviţi, toţi care cunoşteau instrumentele de muzică.

13 De asemenea ei erau peste purtătorii de poveri şi erau supraveghetori ai tuturor celor care făceau lucrarea oricărui serviciu; şi dintre leviţi erau scribi şi administratori şi portari.

14 Şi când au adus banii care au fost aduşi în casa DOMNULUI, preotul Hilchia a găsit o carte a legii DOMNULUI, dată de Moise.

15 Şi Hilchia a răspuns şi a zis lui Şafan, scribul: Am găsit cartea legii în casa DOMNULUI. Şi Hilchia a dat cartea lui Şafan.

16 Şi Şafan a dus împăratului cartea şi a adus înapoi cuvântul împăratului, spunând: Tot ce a fost încredinţat servitorilor tăi, să facă.

17 Şi au adunat banii care s-au găsit în casa DOMNULUI şi i-au dat în mâna supraveghetorilor şi în mâna lucrătorilor.

18 Atunci Şafan, scribul, a spus împăratului, zicând: Preotul Hilchia mi-a dat o carte. Şi Şafan a citit-o înaintea împăratului.

19 Şi s-a întâmplat, când împăratul a auzit cuvintele legii, că şi-a sfâşiat hainele.

20 Şi împăratul a poruncit lui Hilchia şi lui Ahicam, fiul lui Şafan; şi lui Abdon, fiul lui Mica; şi lui Şafan, scribul; şi lui Asaia, un servitor al împăratului, spunând:

21 Duceţi-vă şi cercetaţi de la DOMNUL pentru mine şi pentru cei ce au rămas în Israel şi în Iuda, referitor la cuvintele cărţii care a fost găsită: fiindcă mare este furia DOMNULUI turnată asupra noastră, deoarece părinţii noştri nu au ţinut cuvântul DOMNULUI, să facă după tot ce este scris în această carte.

22 Şi Hilchia şi cei pe care împăratul îi rânduise, au mers la profetesa Hulda, soţia lui Şalum, fiul lui Ticva, fiul lui Hasra, păzitorul garderobei (acum ea locuia în Ierusalim în şcoala profeţilor); şi i-au vorbit în felul acela.

23 Şi ea le-a răspuns: Astfel spune DOMNUL Dumnezeul lui Israel: Spuneţi bărbatului care v-a trimis la mine:

24 Astfel spune DOMNUL: Iată, voi aduce răul peste acest loc şi peste locuitorii lui, toate blestemele care sunt scrise în cartea pe care au citit-o înaintea împăratului lui Iuda;

25 Pentru că m-au părăsit şi au ars tămâie altor dumnezei, ca să mă provoace la mânie cu toate lucrările mâinilor lor, de aceea furia mea va fi turnată peste acest loc şi nu se va stinge.

26 Şi cât despre împăratul lui Iuda, care a trimis să cerceteze de la DOMNUL, astfel să îi spuneţi: Astfel spune DOMNUL Dumnezeul lui Israel referitor la cuvintele pe care le-ai auzit:

27 Pentru că inima ta s-a înmuiat şi te-ai umilit înaintea lui Dumnezeu când ai auzit cuvintele lui împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor lui şi te-ai umilit înaintea mea şi ţi-ai sfâşiat hainele şi ai plâns înaintea mea, chiar eu însumi te-am auzit, spune DOMNUL.

28 Iată, te voi aduna la părinţii tăi şi vei fi adunat la mormântul tău în pace şi nu vor vedea ochii tăi tot răul care îl voi aduce peste acest loc şi peste locuitorii lui. Astfel ei au adus înapoi cuvânt împăratului.

29 Atunci împăratul a trimis şi a adunat pe toţi bătrânii lui Iuda şi ai Ierusalimului.

30 Şi împăratul a plâns în casa DOMNULUI, el şi toţi bărbaţii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului şi preoţii şi leviţii şi tot poporul, mari şi mici; şi el a citit în urechile lor toate cuvintele cărţii legământului care s-a găsit în casa DOMNULUI.

31 Şi împăratul a stat în picioare în locul său şi a făcut un legământ înaintea DOMNULUI, să umble după DOMNUL şi să ţină poruncile lui şi mărturiile lui şi statutele lui, cu toată inima lui şi cu tot sufletul lui, să împlinească toate cuvintele legământului scrise în această carte.

32 Şi a făcut ca toţi cei care erau prezenţi în Ierusalim şi în Beniamin să stea în picioare la acesta. Şi locuitorii Ierusalimului au făcut conform legământului lui Dumnezeu, Dumnezeul părinţilor lor.

33 Şi Iosia a îndepărtat toate urâciunile din toate ţările care aparţineau de copiii lui Israel şi a făcut pe toţi cei care erau prezenţi în Israel să servească, să servească pe DOMNUL Dumnezeul lor. Şi în toate zilele lui nu s-au depărtat de la a urma pe DOMNUL, Dumnezeul părinţilor lor.

35

1 Mai mult, Iosia a ţinut paştele DOMNULUI în Ierusalim; şi au înjunghiat paştele în a paisprezecea zi a lunii întâi.

2 Şi a aşezat preoţii în sarcinile lor şi i-a încurajat în serviciul casei DOMNULUI.

3 Şi a spus leviţilor care învăţau pe tot Israelul, care erau sfinţi DOMNULUI: Puneţi chivotul sfânt în casa pe care Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel, a construit-o; aceasta să nu fie o povară pe umerii voştri, serviţi acum DOMNULUI Dumnezeul vostru şi poporului său Israel,

4 Şi pregătiţi- după casele părinţilor voştri, după rândurile voastre, conform cu scrierea lui David, împăratul lui Israel, şi conform cu scrierea lui Solomon, fiul său.

5 Şi staţi în picioare în locul sfânt după cetele caselor părinteşti ale fraţilor voştri ale poporului şi după ceata caselor leviţilor.

6 Astfel să înjunghiaţi paştele şi să vă sfinţiţi şi să pregătiţi pe fraţii voştri, ca ei să facă după cuvântul DOMNULUI prin mâna lui Moise.

7 Şi Iosia a dat poporului miei şi iezi din turmă, toţi pentru ofrandele de paşte, pentru toţi cei prezenţi, până la numărul de treizeci de mii şi trei mii de tauri, aceştia erau din averea împăratului.

8 Şi prinţii lui au dat de bunăvoie poporului, preoţilor şi leviţilor: Hilchia şi Zaharia şi Iehiel, conducători ai casei lui Dumnezeu, au dat preoţilor pentru ofrandele de paşte două mii şase sute de viţei şi trei sute de boi.

9 Conania de asemenea şi Şemaia şi Natanael, fraţii săi, şi Haşabia şi Ieiel şi Iozabad, mai marii leviţilor, au dat leviţilor pentru ofrandele de paşte cinci mii de viţei şi cinci sute de boi.

10 Astfel serviciul a fost pregătit şi preoţii au stat în picioare la locul lor şi leviţii în rândurile lor, conform poruncii împăratului.

11 Şi au înjunghiat paştele şi preoţii au stropit sângele din mâinile lor şi leviţii le-au jupuit.

12 Şi au îndepărtat ofrandele arse, ca să dea conform cu cetele familiilor poporului, pentru a oferi DOMNULUI, precum este scris în cartea lui Moise. Şi tot aşa au făcut cu boii.

13 Şi au prăjit paştele cu foc, conform cu rânduiala, dar celelalte ofrande sfinte le-au fiert în oale şi în căldări şi în tigăi şi le-au împărţit în grabă la tot poporul.

14 Şi după aceasta au pregătit pentru ei şi pentru preoţi, fiindcă preoţii, fiii lui Aaron, au fost ocupaţi cu aducerea ofrandelor arse şi cu grăsimea, până noaptea; de aceea leviţii au pregătit pentru ei şi pentru preoţi, fiii lui Aaron.

15 Şi cântăreţii, fiii lui Asaf, erau la locul lor, conform poruncii lui David şi Asaf şi Heman şi Iedutun, văzătorul împăratului; şi portarii aşteptau la fiecare poartă; nu se depărtau din serviciul lor, fiindcă fraţii lor, leviţii, pregăteau pentru ei.

16 Astfel, tot serviciul DOMNULUI a fost pregătit în aceeaşi zi, pentru a ţine paştele şi pentru a aduce ofrande arse pe altarul DOMNULUI, conform poruncii împăratului Iosia.

17 Şi copiii lui Israel, care erau prezenţi, au ţinut paştele în acel timp şi sărbătoarea azimelor şapte zile.

18 Şi nu a fost ţinut paşte ca acela din zilele profetului Samuel; niciunul dintre toţi împăraţii lui Israel nu au ţinut un astfel de paşte, precum a ţinut Iosia; şi preoţii şi leviţii şi tot Iuda şi Israelul, care au fost prezenţi, şi locuitorii Ierusalimului.

19 Acest paşte a fost ţinut în al optsprezecelea an al domniei lui Iosia.

20 După toate acestea, după ce Iosia a pregătit templul, Neco, împăratul Egiptului, a urcat să lupte împotriva Carchemişului, la Eufrat; şi Iosia a ieşit împotriva lui.

21 Dar el a trimis ambasadori la el, spunând: Ce am eu a face cu tine, tu împărat al lui Iuda? Eu nu vin împotriva ta în această zi, ci împotriva casei cu care am război, fiindcă Dumnezeu mi-a poruncit să mă grăbesc, fereşte-te să te opui lui Dumnezeu, care este cu mine, ca să nu te nimicească.

22 Cu toate acestea Iosia a refuzat să îşi întoarcă faţa de la el, ci s-a deghizat, ca să lupte cu el; şi nu a dat ascultare cuvintelor lui Neco, din gura lui Dumnezeu, şi a venit să lupte în valea Meghido.

23 Şi arcaşii au tras spre împăratul Iosia; şi împăratul a spus servitorilor lui: Luaţi-mă deoparte, fiindcă sunt grav rănit.

24 Şi servitorii lui l-au scos din car şi l-au pus în al doilea car pe care îl avea; şi l-au adus la Ierusalim şi el a murit şi a fost îngropat într-unul dintre mormintele părinţilor săi. Şi tot Iuda şi Ierusalimul au jelit pentru Iosia.

25 Şi Ieremia a plâns pentru Iosia şi toţi cântăreţii şi cântăreţele au vorbit despre Iosia în plângerile lor până în această zi şi le-au făcut o rânduială în Israel, şi, iată, ele sunt scrise în plângeri.

26 Şi restul faptelor lui Iosia şi bunătatea lui, conform cu cele scrise în legea DOMNULUI,

27 Şi faptele lui, cele dintâi şi cele din urmă, iată, ele sunt scrise în cartea împăraţilor lui Israel şi Iuda.

36

1 Atunci poporul ţării a luat pe Ioahaz, fiu lui Iosia, şi l-a făcut împărat, în locul tatălui său, în Ierusalim.

2 Ioahaz era în vârstă de douăzeci şi trei de ani când a început să domnească şi a domnit trei luni în Ierusalim.

3 Şi împăratul Egiptului l-a dat jos la Ierusalim şi a condamnat ţara la o sută de talanţi de argint şi un talant de aur.

4 Şi împăratul Egiptului a făcut pe Eliachim, fratele său, împărat peste Iuda şi Ierusalim şi i-a schimbat numele în Ioiachim. Şi Neco a luat pe Ioahaz, fratele său, şi l-a dus în Egipt.

5 Ioiachim era în vârstă de douăzeci şi cinci de ani când a început să domnească şi a domnit unsprezece ani în Ierusalim; şi el a făcut ceea ce era rău înaintea ochilor DOMNULUI Dumnezeul său.

6 Împotriva lui a urcat Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi l-a legat în lanţuri, pentru a-l duce la Babilon.

7 Şi Nebucadneţar a dus din vasele casei DOMNULUI la Babilon şi le-a pus în templul său la Babilon.

8 Şi restul faptelor lui Ioiachim şi urâciunile lui pe care le-a făcut şi ceea ce s-a găsit împotriva lui, iată, sunt scrise în cartea împăraţilor lui Israel şi Iuda; şi Ioiachin, fiul său, a domnit în locul său.

9 Ioiachin era în vârstă de opt ani când a început să domnească şi a domnit trei luni şi zece zile în Ierusalim; şi a făcut ceea ce era rău înaintea ochilor DOMNULUI.

10 Şi când anul s-a terminat, împăratul Nebucadneţar a trimis şi l-a adus la Babilon, cu vasele bune ale casei DOMNULUI şi a făcut pe Zedechia, fratele său, împărat peste Iuda şi Ierusalim.

11 Zedechia era în vârstă de douăzeci şi unu de ani când a început să domnească şi a domnit unsprezece ani în Ierusalim.

12 Şi a făcut ceea ce era rău înaintea ochilor DOMNULUI Dumnezeul său şi nu s-a umilit înaintea profetului Ieremia, care vorbea din gura DOMNULUI.

13 Şi el de asemenea s-a răzvrătit împotriva împăratului Nebucadneţar, care l-a făcut să jure pe Dumnezeu; dar şi-a înţepenit gâtul şi şi-a împietrit inima pentru a nu se întoarce la DOMNUL Dumnezeul lui Israel.

14 Mai mult, toţi mai marii preoţilor au călcat foarte mult legea, după toate urâciunile păgânilor; şi au spurcat casa DOMNULUI, pe care el o sfinţise în Ierusalim.

15 Şi DOMNUL Dumnezeul părinţilor lor a trimis la ei prin mesagerii lui, ridicându-i devreme şi trimiţându-i, deoarece a avut milă de poporul său şi de locuinţa lui,

16 Dar ei au batjocorit pe mesagerii lui Dumnezeu şi au dispreţuit cuvintele lui şi au înşelat pe profeţii lui, până când furia DOMNULUI a izbucnit împotriva poporului său şi nu a mai fost nicio vindecare.

17 De aceea el a adus asupra lor pe împăratul caldeilor, care a ucis pe tinerii lor cu sabia în casa sanctuarului lor şi nu a avut milă de tânăr sau de tânără, de bătrân, sau de cel care se apleca de bătrâneţe, el i-a dat pe toţi în mâna lui.

18 Şi toate vasele casei lui Dumnezeu, mari şi mici, şi tezaurele casei DOMNULUI şi tezaurele împăratului şi a prinţilor lui, toate acestea el le-a adus în Babilon.

19 Şi au ars casa lui Dumnezeu şi au dărâmat zidul Ierusalimului şi au ars toate palatele cu foc şi au distrus toate vasele bune din ele.

20 Şi pe cei care au scăpat de sabie i-a dus la Babilon, unde i-au fost servitori lui şi fiilor lui, până la domnia împăratului Persiei,

21 Pentru a împlini cuvântul DOMNULUI prin gura lui Ieremia, până când ţara s-a bucurat de sabatele ei, fiindcă atât cât a fost pustie a ţinut sabatul, pentru a împlini şaptezeci de ani.

22 Şi în anul întâi al lui Cirus, împăratul Persiei, ca să se împlinească cuvântul DOMNULUI, vorbit prin gura lui Ieremia, DOMNUL a stârnit duhul lui Cirus, împăratul Persiei, încât a vestit prin toată împărăţia sa şi a pus de asemenea în scris, zicând:

23 Astfel spune Cirus, împăratul Persiei: Toate împărăţiile pământului mi le-a dat mie DOMNUL Dumnezeu; şi mi-a poruncit să îi construiesc o casă în Ierusalim, care este în Iuda. Cine este printre voi din tot poporul său? DOMNUL Dumnezeul său fie cu el şi să se urce la Ierusalim.