1 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise în pustiul Sinai, în tabernacolul întâlnirii, în prima zi a lunii a doua, în al doilea an după ce au ieşit din ţara Egiptului, spunând:
2 Faceţi numărătoarea întregii adunări a copiilor lui Israel, după familiile lor, după casa părinţilor lor, după numărul numelor lor, fiecare parte bărbătească după capii lor;
3 De la douăzeci de ani în sus, toţi cei care sunt în stare să iasă la război în Israel; tu şi Aaron să îi numeri după oştirile lor.
4 Şi cu tine să fie un bărbat din fiecare trib; fiecare cap al casei părinţilor lui.
5 Şi acestea sunt numele bărbaţilor care vor sta în picioare cu tine, din tribul lui Ruben, Eliţur, fiul lui Şedeur.
6 Din Simeon: Şelumiel, fiul lui Ţurişadai.
7 Din Iuda: Nahşon, fiul lui Aminadab.
8 Din Isahar: Nataneel, fiul lui Ţuar.
9 Din Zabulon: Eliab, fiul lui Helon.
10 Din copiii lui Iosif, din Efraim: Elişama, fiul lui Amihud; din Manase: Gamaliel, fiul lui Pedahţur.
11 Din Beniamin: Abidan, fiul lui Ghideoni.
12 Din Dan: Ahiezer, fiul lui Amişadai.
13 Din Aşer: Paguiel, fiul lui Ocran.
14 Din Gad: Eliasaf, fiul lui Deuel.
15 Din Neftali: Ahira, fiul lui Enan.
16 Aceştia erau cei renumiţi ai adunării, prinţi ai triburilor părinţilor lor, capi ai miilor în Israel.
17 Şi Moise şi Aaron au luat pe aceşti bărbaţi numiţi după numele lor;
18 Şi au adunat toată adunarea în prima zi a lunii a doua şi au declarat naşterile lor după familiile lor, după casa părinţilor lor, conform numărului numelor, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, după capii lor.
19 Precum DOMNUL i-a poruncit lui Moise, astfel i-a numărat în pustiul Sinai.
20 Şi copiii lui Ruben, fiul cel mai mare al lui Israel, după generaţiile lor, după familiile lor, după casa părinţilor lor, conform numărului numelor, după capii lor, fiecare parte bărbătească de la vârsta de douăzeci de ani în sus, toţi care erau în stare să iasă la război;
21 Cei număraţi dintre ei, din tribul lui Ruben, au fost patruzeci şi şase de mii cinci sute.
22 Dintre copiii lui Simeon, după generaţiile lor, după familiile lor, după casa părinţilor lor, cei număraţi dintre ei, conform numărului numelor, după capii lor, fiecare parte bărbătească de la vârsta de douăzeci de ani în sus, toţi care erau în stare să iasă la război;
23 Cei număraţi dintre ei, din tribul lui Simeon, au fost cincizeci şi nouă de mii trei sute.
24 Dintre copiii lui Gad, după generaţiile lor, după familiile lor, după casa părinţilor lor, conform numărului numelor, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, toţi care erau în stare să iasă la război;
25 Cei număraţi dintre ei, din tribul lui Gad, au fost patruzeci şi cinci de mii şase sute cincizeci.
26 Dintre copiii lui Iuda, după generaţiile lor, după familiile lor, după casa părinţilor lor, conform numărului numelor, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, toţi care erau în stare să iasă la război;
27 Cei număraţi dintre ei, din tribul lui Iuda, au fost şaptezeci şi patru de mii şase sute.
28 Dintre copiii lui Isahar, după generaţiile lor, după familiile lor, după casa părinţilor lor, conform numărului numelor, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, toţi care erau în stare să iasă la război;
29 Cei număraţi dintre ei, din tribul lui Isahar, au fost cincizeci şi patru de mii patru sute.
30 Dintre copiii lui Zabulon, după generaţiile lor, după familiile lor, după casa părinţilor lor, conform numărului numelor, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, toţi care erau în stare să iasă la război;
31 Cei număraţi dintre ei, din tribul lui Zabulon, au fost cincizeci şi şapte de mii patru sute.
32 Dintre copiii lui Iosif, adică, din copiii lui Efraim, după generaţiile lor, după familiile lor, după casa părinţilor lor, conform numărului numelor, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, toţi care erau în stare să iasă la război;
33 Cei număraţi dintre ei, din tribul lui Efraim, au fost patruzeci de mii cinci sute.
34 Dintre copiii lui Manase, după generaţiile lor, după familiile lor, după casa părinţilor lor, conform numărului numelor, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, toţi care erau în stare să iasă la război;
35 Cei număraţi dintre ei, din tribul lui Manase, au fost treizeci şi două de mii două sute.
36 Dintre copiii lui Beniamin, după generaţiile lor, după familiile lor, după casa părinţilor lor, conform numărului numelor, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, toţi care erau în stare să iasă la război;
37 Cei număraţi dintre ei, din tribul lui Beniamin, au fost treizeci şi cinci de mii patru sute.
38 Dintre copiii lui Dan, după generaţiile lor, după familiile lor, după casa părinţilor lor, conform numărului numelor, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, toţi care erau în stare să iasă la război;
39 Cei număraţi dintre ei, din tribul lui Dan, au fost şaizeci şi două de mii şapte sute.
40 Dintre copiii lui Aşer, după generaţiile lor, după familiile lor, după casa părinţilor lor, conform numărului numelor, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, toţi care erau în stare să iasă la război;
41 Cei număraţi dintre ei, din tribul lui Aşer, au fost patruzeci şi una de mii cinci sute.
42 Dintre copiii lui Neftali, după generaţiile lor, după familiile lor, după casa părinţilor lor, conform numărului numelor, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, toţi care erau în stare să iasă la război;
43 Cei număraţi dintre ei, din tribul lui Neftali, au fost cincizeci şi trei de mii patru sute.
44 Aceştia sunt cei număraţi, pe care Moise şi Aaron i-au numărat şi prinţii lui Israel, fiind doisprezece bărbaţi; fiecare era pentru casa părinţilor lui.
45 Astfel au fost toţi cei număraţi dintre copiii lui Israel, după casa părinţilor lor, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, toţi cei care erau în stare să iasă la război în Israel;
46 Da, toţi cei număraţi au fost şase sute trei mii cinci sute cincizeci.
47 Dar leviţii după tribul părinţilor lor nu au fost număraţi printre ei.
48 Fiindcă DOMNUL vorbise lui Moise, spunând:
49 Numai tribul lui Levi să nu îl numeri, nici să nu faci numărătoarea lor printre copiii lui Israel,
50 Ci să numeşti pe leviţi peste tabernacolul mărturiei şi peste toate vasele lui şi peste toate lucrurile care aparţin de el; ei vor purta tabernacolul şi toate vasele lui; şi vor servi în el şi îşi vor aşeza tabăra de jur împrejurul tabernacolului.
51 Şi când tabernacolul pleacă, leviţii să îl desfacă; şi când tabernacolul trebuie aşezat, leviţii să îl aşeze; şi străinul care se apropie să fie dat morţii.
52 Şi copiii lui Israel să îşi aşeze corturile, fiecare om după tabăra lui şi fiecare om după steagul lui, prin toate oştirile lor.
53 Dar leviţii să îşi aşeze corturile de jur împrejurul tabernacolului mărturiei, ca să nu fie furie peste adunarea copiilor lui Israel; şi leviţii vor păstra însărcinarea tabernacolului mărturiei.
54 Şi copiii lui Israel au făcut conform cu tot ceea ce DOMNUL i-a poruncit lui Moise, astfel au făcut ei.
1 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise şi lui Aaron, spunând:
2 Fiecare bărbat dintre copiii lui Israel să îşi aşeze cortul lângă propriul steag cu însemnul casei părinţilor lor, departe, în jurul tabernacolului întâlnirii să îşi aşeze corturile.
3 Şi pe partea de est spre răsăritul soarelui să îşi aşeze corturile cei ai steagului taberei lui Iuda după toate oştirile lor şi Nahşon, fiul lui Aminadab, să fie căpetenia copiilor lui Iuda.
4 Şi oştirea lui şi cei număraţi dintre ei, au fost şaptezeci şi patru de mii şase sute.
5 Şi cei care îşi aşază corturile lângă el să fie tribul lui Isahar şi Nataniel, fiul lui Ţuar, să fie căpetenia copiilor lui Isahar.
6 Şi oştirea lui şi cei care au fost număraţi dintre ei, au fost cincizeci şi patru de mii patru sute.
7 Apoi tribul lui Zabulon şi Eliab, fiul lui Helon, să fie căpetenia copiilor lui Zabulon.
8 Şi oştirea lui şi cei număraţi dintre ei, au fost cincizeci şi şapte de mii patru sute.
9 Toţi cei număraţi în toate oştirile lor în tabăra lui Iuda au fost o sută optzeci şi şase de mii patru sute. Aceştia să plece întâi.
10 Pe partea de sud să fie steagul taberei lui Ruben conform cu oştirile lor şi căpetenia copiilor lui Ruben să fie Eliţur, fiul lui Şedeur.
11 Şi oştirea lui şi cei număraţi dintre ei, au fost patruzeci şi şase de mii cinci sute.
12 Şi cei ce îşi aşază corturile lângă el să fie tribul lui Simeon şi căpetenia copiilor lui Simeon să fie Şelumiel, fiul lui Ţurişadai.
13 Şi oştirea lui şi cei număraţi dintre ei, au fost cincizeci şi nouă de mii trei sute.
14 Apoi tribul lui Gad şi căpetenia fiilor lui Gad să fie Eliasaf, fiul lui Reuel.
15 Şi oştirea lui şi cei număraţi dintre ei, au fost patruzeci şi cinci de mii şase sute cincizeci.
16 Toţi cei număraţi în toate oştirile lor, în tabăra lui Ruben, au fost o sută cincizeci şi una de mii patru sute cincizeci. Şi ei să plece în al doilea rând.
17 Apoi tabernacolul întâlnirii să plece cu tabăra leviţilor în mijlocul taberei, după cum ei îşi aşază tabăra, astfel să plece, fiecare bărbat la locul lui după steagurile lor.
18 Pe partea de vest să fie steagul taberei lui Efraim conform cu oştirile lor şi căpetenia fiilor lui Efraim să fie Elişama, fiul lui Amihud.
19 Şi oştirea lui şi cei număraţi dintre ei, au fost patruzeci de mii cinci sute.
20 Şi lângă el să fie tribul lui Manase şi căpetenia copiilor lui Manase să fie Gamaliel, fiul lui Pedahţur.
21 Şi oştirea lui şi cei număraţi dintre ei, au fost treizeci şi două de mii două sute.
22 Apoi tribul lui Beniamin şi căpetenia fiilor lui Beniamin să fie Abidan, fiul lui Ghideoni.
23 Şi oştirea lui şi cei număraţi dintre ei, au fost treizeci şi cinci de mii patru sute.
24 Toţi cei număraţi în toate oştirile lor din tabăra lui Efraim au fost o sută opt mii o sută. Şi ei să plece în al treilea rând.
25 Steagul taberei lui Dan să fie pe partea de nord după oştirile lor şi căpetenia copiilor lui Dan să fie Ahiezer, fiul lui Amişadai.
26 Şi oştirea lui şi cei număraţi dintre ei, au fost şaizeci şi două de mii şapte sute.
27 Şi cei care îşi aşază tabăra lângă el să fie tribul lui Aşer şi căpetenia copiilor lui Aşer să fie Paghiel, fiul lui Ocran.
28 Şi oştirea lui şi cei număraţi dintre ei, au fost patruzeci şi una de mii cinci sute.
29 Apoi tribul lui Neftali şi căpetenia copiilor lui Neftali să fie Ahira, fiul lui Enan.
30 Şi oştirea lui şi cei număraţi dintre ei, au fost cincizeci şi trei de mii patru sute.
31 Toţi cei număraţi în tabăra lui Dan au fost o sută cincizeci şi şapte de mii şase sute. Ei să plece în partea din spate cu steagurile lor.
32 Aceştia sunt cei număraţi dintre copiii lui Israel după casa părinţilor lor, toţi cei care au fost număraţi din tabere cu toate oştirile lor au fost şase sute trei mii cinci sute cincizeci.
33 Dar leviţii nu au fost număraţi printre copiii lui Israel; precum DOMNUL i-a poruncit lui Moise.
34 Şi copiii lui Israel au făcut conform cu tot ceea ce DOMNUL i-a poruncit lui Moise, astfel şi-au aşezat corturile lângă steagurile lor şi astfel au plecat înainte, fiecare după familiile lor, conform cu casa părinţilor lor.
1 Acestea sunt de asemenea generaţiile lui Aaron şi Moise în ziua în care DOMNUL a vorbit cu Moise pe muntele Sinai.
2 Şi acestea sunt numele fiilor lui Aaron, Nadab întâiul născut şi Abihu, Eleazar şi Itamar.
3 Acestea sunt numele fiilor lui Aaron, preoţii care au fost unşi, pe care el i-a consacrat să servească în serviciul de preot.
4 Şi Nadab şi Abihu au murit înaintea DOMNULUI, când au oferit foc străin înaintea DOMNULUI, în pustiul Sinai şi nu au avut copii şi Eleazar şi Itamar au servit în serviciul de preot înaintea ochilor tatălui lor Aaron.
5 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
6 Apropie tribul lui Levi şi prezintă-i înaintea lui Aaron preotul, ca ei să îi servească.
7 Şi ei să păzească însărcinarea lui şi însărcinarea întregii adunări înaintea tabernacolului întâlnirii, pentru a face serviciul tabernacolului.
8 Şi ei să păzească toate uneltele tabernacolului întâlnirii şi însărcinarea copiilor lui Israel, pentru a face serviciul tabernacolului.
9 Şi să dai pe leviţi lui Aaron şi fiilor săi, ei îi sunt daţi în întregime dintre copiii lui Israel.
10 Şi să rânduieşti pe Aaron şi pe fiii săi, iar ei să servească în serviciul lor preoţesc şi străinul care se apropie să fie dat morţii.
11 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
12 Şi eu, iată, am luat pe leviţi dintre copiii lui Israel în locul tuturor întâilor născuţi care deschid pântecele printre copiii lui Israel; de aceea leviţii să fie ai mei;
13 Deoarece toţi întâii născuţi sunt ai mei, pentru că în ziua în care am lovit pe toţi întâii născuţi în ţara Egiptului mi-am sfinţit pe toţi întâii născuţi în Israel, deopotrivă om şi animal; ai mei vor fi: Eu sunt DOMNUL.
14 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise în pustiul Sinai, spunând:
15 Numără copiii lui Levi după casa părinţilor lor, după familiile lor, să îi numeri fiecare parte bărbătească de la vârsta de o lună în sus.
16 Şi Moise i-a numărat conform cu cuvântul DOMNULUI, precum i s-a poruncit.
17 Şi aceştia au fost fiii lui Levi după numele lor, Gherşon şi Chehat şi Merari.
18 Şi acestea sunt numele fiilor lui Gherşon după familiile lor, Libni şi Şimei.
19 Şi fiii lui Chehat după familiile lor: Amram şi Iţehar, Hebron şi Uziel.
20 Şi fiii lui Merari după familiile lor, Mahli şi Muşi. Acestea sunt familiile leviţilor conform cu casa părinţilor lor.
21 Din Gherşon a fost familia libniţilor şi familia şimiţilor, acestea sunt familiile gherşoniţilor.
22 Cei număraţi dintre ei, conform cu numărul tuturor celor de parte bărbătească, de la vârsta de o lună în sus, cei număraţi dintre ei au fost şapte mii cinci sute.
23 Familiile gherşoniţilor să îşi aşeze corturile în spatele tabernacolului spre vest.
24 Şi mai marele casei tatălui gherşoniţilor să fie Eliasaf, fiul lui Lael.
25 Şi însărcinarea fiilor lui Gherşon în tabernacolul întâlnirii să fie tabernacolul şi cortul, acoperământul lui şi perdeaua pentru uşa tabernacolului întâlnirii,
26 Şi perdelele curţii şi covorul pentru uşa curţii, care este lângă tabernacol şi lângă altar de jur împrejur şi frânghiile acestuia pentru tot serviciul lui.
27 Şi din Chehat a fost familia amramiţilor şi familia iţehariţilor şi familia hebroniţilor şi familia uzieliţilor, acestea sunt familiile chehatiţilor.
28 În numărul tuturor celor de parte bărbătească de la vârsta de o lună în sus, au fost opt mii şase sute, având însărcinarea sanctuarului.
29 Familiile fiilor lui Chehat să îşi aşeze corturile în partea de sud a tabernacolului.
30 Şi mai marele casei tatălui familiilor chehatiţilor să fie Eliţafan, fiul lui Uziel.
31 Şi însărcinarea lor să fie chivotul şi masa şi sfeşnicul şi altarele şi vasele sanctuarului cu care ei servesc şi perdeaua şi tot serviciul lor.
32 Şi Eleazar, fiul preotului Aaron, să fie mai marele peste mai marele leviţilor şi să aibă supravegherea celor ce păstrează însărcinarea sanctuarului.
33 Din Merari a fost familia mahliţilor şi familia muşiţilor, acestea sunt familiile lui Merari.
34 Şi cei număraţi dintre ei, conform cu numărul tuturor celor de parte bărbătească de la vârsta de o lună în sus, au fost şase mii două sute.
35 Şi mai marele casei tatălui familiilor lui Merari a fost Ţuriel, fiul lui Abihail, aceştia să îşi aşeze corturile în partea de nord a tabernacolului.
36 Şi sub custodia şi însărcinarea fiilor lui Merari să fie scândurile tabernacolului şi drugii lui şi stâlpii lui şi soclurile lor şi toate vasele lui şi tot ce serveşte acolo,
37 Şi stâlpii curţii de jur împrejur şi soclurile lor şi ţăruşii lor şi frânghiile lor.
38 Dar cei ce îşi aşază tabăra înaintea tabernacolului spre est, înaintea tabernacolului întâlnirii spre est, să fie Moise şi Aaron şi fiii săi, având însărcinarea sanctuarului ca sarcină a copiilor lui Israel; şi străinul care se apropie să fie dat morţii.
39 Toţi cei număraţi dintre leviţi, pe care Moise şi Aaron i-au numărat la porunca DOMNULUI, prin toate familiile lor, toţi cei de parte bărbătească în vârstă de la o lună în sus, au fost douăzeci şi două de mii.
40 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Numără pe toţi întâii născuţi din cei de parte bărbătească dintre copiii lui Israel de la vârsta de o lună în sus şi ia numărul numelor lor.
41 Şi să iei pe leviţi pentru mine (eu sunt DOMNUL) în locul tuturor întâilor născuţi ai copiilor lui Israel; şi vitele leviţilor în locul întâilor pui născuţi ai vitelor copiilor lui Israel.
42 Şi Moise a numărat precum DOMNUL i-a poruncit, pe toţi întâii născuţi dintre copiii lui Israel.
43 Şi toţi întâii născuţi de parte bărbătească după numărul numelor, de la vârsta de o lună în sus, dintre cei care au fost număraţi dintre ei, erau douăzeci şi două de mii două sute şaptezeci şi trei.
44 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
45 Ia pe leviţi în locul tuturor întâilor născuţi ai copiilor lui Israel şi vitele leviţilor în locul vitelor acelora; şi leviţii să fie ai mei: Eu sunt DOMNUL.
46 Şi pentru cei care trebuie răscumpăraţi, cei două sute şaptezeci şi trei dintre întâii născuţi ai copiilor lui Israel, care sunt mai mulţi decât leviţii,
47 Să iei cinci şekeli de fiecare cap; după şekelul sanctuarului să îi iei (şekelul are douăzeci de ghere),
48 Şi să dai banii, cu care trebuie răscumpărat numărul celor în plus, lui Aaron şi fiilor săi.
49 Şi Moise a luat banii de răscumpărare de la cei care depăşeau numărul celor răscumpăraţi de leviţi,
50 De la întâii născuţi ai copiilor lui Israel a luat banii; o mie trei sute şaizeci şi cinci de şekeli, după şekelul sanctuarului.
51 Şi Moise a dat banii de la cei ce fuseseră răscumpăraţi, lui Aaron şi fiilor săi, conform cuvântului DOMNULUI, precum DOMNUL i-a poruncit lui Moise.
1 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise şi lui Aaron, spunând:
2 Fă numărătoarea fiilor lui Chehat dintre fiii lui Levi, după familiile lor, după casa părinţilor lor,
3 De la vârsta de treizeci de ani în sus până la vârsta de cincizeci de ani, toţi cei ce intră în oştire, să facă lucrarea în tabernacolului întâlnirii.
4 Acesta să fie serviciul fiilor lui Chehat în tabernacolul întâlnirii, referitor la lucrurile preasfinte,
5 Şi când tabăra pleacă, Aaron şi fiii săi să vină şi să ia jos perdeaua acoperământului şi să acopere chivotul mărturiei cu ea;
6 Şi să pună acolo acoperământul din piei de bursuci şi să întindă deasupra lui o pânză în întregime de albastru şi să îi pună drugii.
7 Şi peste masa pâinii punerii înainte să întindă o pânză din albastru şi să pună pe ea farfuriile şi lingurile şi bolurile şi capacele ei cu care să le acopere şi pâinea cea neîncetată să fie pe ea;
8 Şi să întindă peste ele o pânză de stacojiu şi să o acopere cu un acoperământ din piei de bursuci şi să îi pună drugii.
9 Şi să ia o pânză de albastru şi să acopere sfeşnicul luminii şi lămpile lui şi mucările lui şi cenuşarele lui şi toate vasele lui de untdelemn, cu care ei îi servesc;
10 Şi să îl pună pe acesta şi toate vasele lui într-un acoperământ din piei de bursuci şi să îl pună pe un drug.
11 Şi peste altarul de aur să întindă o pânză de albastru şi să o acopere cu un acoperământ din piei de bursuci şi să îi pună drugii;
12 Şi să ia toate uneltele serviciului, cu care ei servesc în sanctuar şi să le pună într-o pânză de albastru şi să le acopere cu un acoperământ din piei de bursuci şi să le pună pe un drug;
13 Şi să ia cenuşa de pe altar şi să întindă o pânză purpurie peste el;
14 Şi să pună pe el toate vasele lui, cu care ei servesc în jurul lui, cenuşarele, cârligele de carne, lopeţile şi oalele, toate vasele altarului; şi să întindă peste acestea un acoperământ din piei de bursuci şi să îi pună drugii.
15 Şi după ce Aaron şi fiii săi vor fi terminat cu acoperământul sanctuarului şi a tuturor vaselor sanctuarului, pe când tabăra este gata să plece înainte; după aceea, fiii lui Chehat să vină să care acestea, dar ei să nu atingă niciun lucru sfânt, ca nu cumva să moară. Aceste lucruri sunt sarcina fiilor lui Chehat în tabernacolul întâlnirii.
16 Şi serviciului lui Eleazar, fiul preotului Aaron, îi aparţine untdelemnul pentru lumină şi tămâia dulce şi darul de mâncare zilnic şi untdelemnul ungerii şi supravegherea întregului tabernacol şi a tot ce este în el, în sanctuar şi în vasele lui.
17 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise şi lui Aaron, spunând:
18 Nu stârpiţi tribul familiilor chehatiţilor dintre leviţi;
19 Ci astfel să le faceţi, ca ei să trăiască şi să nu moară, când se apropie de lucrurile preasfinte, Aaron şi fiii săi să intre şi să rânduiască pe fiecare în serviciul lui şi la sarcina lui.
20 Dar ei să nu intre să se uite când lucrurile preasfinte sunt acoperite, ca nu cumva să moară.
21 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
22 Fă de asemenea numărătoarea fiilor lui Gherşon, prin toate casele părinţilor lor, după familiile lor;
23 De la vârsta de treizeci de ani în sus până la vârsta de cincizeci de ani să îi numeri; pe toţi cei ce intră ca să împlinească serviciul, ca să facă lucrarea în tabernacolul întâlnirii.
24 Acesta este serviciul familiilor gherşoniţilor, pentru a servi şi pentru sarcini,
25 Şi ei să care covoarele tabernacolului şi tabernacolul întâlnirii, acoperământul său şi acoperământul pieilor de bursuci care este deasupra acestuia şi perdeaua pentru uşa tabernacolului întâlnirii,
26 Şi perdelele curţii şi perdeaua pentru uşa porţii curţii, care este lângă tabernacol şi lângă altar de jur împrejur şi frânghiile lor şi toate uneltele serviciului lor şi tot ce este făcut pentru ei, astfel să servească ei.
27 La numirea lui Aaron şi a fiilor săi să fie tot serviciul fiilor gherşoniţilor, în toate sarcinile lor şi în tot serviciul lor şi să numiţi în grija lor toate însărcinările lor.
28 Acesta este serviciul familiilor fiilor lui Gherşon în tabernacolul întâlnirii şi însărcinarea lor să fie sub mâna lui Itamar, fiul lui Aaron, preotul.
29 Cât despre fiii lui Merari, să îi numeri după familiile lor, după casa părinţilor lor.
30 De la vârsta de treizeci de ani în sus până la vârsta de cincizeci de ani să îi numeri, pe fiecare bărbat care intră în serviciu, ca să facă lucrarea tabernacolului întâlnirii.
31 Şi aceasta este datoria sarcinii lor, conform cu tot serviciul lor în tabernacolul întâlnirii, scândurile tabernacolului şi drugii lor şi stâlpii lor şi soclurile lor.
32 Şi stâlpii curţii de jur împrejur şi soclurile lor şi ţăruşii lor şi frânghiile lor, cu toate uneltele lor şi cu tot serviciul lor şi după nume să număraţi uneltele datoriei sarcinii lor.
33 Acesta este serviciul familiilor fiilor lui Merari, conform cu tot serviciul lor, în tabernacolul întâlnirii, sub mâna lui Itamar, fiul lui Aaron, preotul.
34 Şi Moise şi Aaron şi mai marele adunării au numărat pe fiii chehatiţilor după familiile lor şi după casa părinţilor lor,
35 De la vârsta de treizeci de ani în sus până la vârsta de cincizeci de ani, fiecare bărbat care intră în serviciu, pentru lucrarea în tabernacolul întâlnirii;
36 Şi cei număraţi dintre ei după familiile lor erau două mii şapte sute cincizeci.
37 Aceştia au fost cei număraţi din familiile chehatiţilor, toţi cei ce pot face serviciul în tabernacolul întâlnirii, pe care Moise şi Aaron i-au numărat conform poruncii DOMNULUI prin mâna lui Moise.
38 Şi toţi cei număraţi dintre fiii lui Gherşon, după toate familiile lor şi după casa părinţilor lor,
39 De la vârsta de treizeci de ani în sus până la vârsta de cincizeci de ani, fiecare bărbat care intră în serviciu, pentru lucrarea în tabernacolul întâlnirii,
40 Cei număraţi dintre ei, după toate familiile lor, după casa părinţilor lor, au fost două mii şase sute treizeci.
41 Aceştia sunt cei număraţi din familiile fiilor lui Gherşon, dintre toţi cei ce pot face serviciul în tabernacolul întâlnirii, pe care Moise şi Aaron i-au numărat conform poruncii DOMNULUI.
42 Şi cei număraţi din familiile fiilor lui Merari, după toate familiile lor, după casa părinţilor lor,
43 De la vârsta de treizeci de ani în sus până la vârsta de cincizeci de ani, fiecare bărbat care intră în serviciu, pentru lucrarea în tabernacolul întâlnirii,
44 Cei număraţi dintre ei după familiile lor, erau trei mii două sute.
45 Aceştia sunt cei număraţi din familiile fiilor lui Merari, pe care Moise şi Aaron i-au numărat conform cuvântului DOMNULUI prin mâna lui Moise.
46 Toţi cei număraţi dintre leviţi, pe care Moise şi Aaron şi mai marele lui Israel i-au numărat, după familiile lor şi după casa părinţilor lor,
47 De la vârsta de treizeci de ani în sus până la vârsta de cincizeci de ani, fiecare bărbat care a venit să facă serviciul lucrării şi serviciul sarcinii sale în tabernacolul întâlnirii,
48 Şi cei număraţi dintre ei au fost opt mii cinci sute optzeci.
49 Conform cu porunca DOMNULUI au fost număraţi prin mâna lui Moise, fiecare om conform serviciului său şi conform sarcinii sale; astfel au fost număraţi de el, precum DOMNUL i-a poruncit lui Moise.
1 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise spunând:
2 Porunceşte copiilor lui Israel, să scoată din tabără pe fiecare lepros şi pe fiecare om care are o scurgere şi pe oricine este pângărit cu mort,
3 Deopotrivă parte bărbătească şi parte femeiască să îi scoateţi afară, în afara taberei să îi scoateţi pe aceştia; ca să nu pângărească taberele lor, în mijlocul cărora locuiesc eu.
4 Şi copiii lui Israel au făcut astfel şi i-au scos afară, în afara taberei, precum DOMNUL i-a vorbit lui Moise, astfel au făcut copiii lui Israel.
5 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
6 Vorbeşte copiilor lui Israel: Când un bărbat sau o femeie va face orice păcat pe care oamenii îl fac, lucrând o fărădelege împotriva DOMNULUI şi acea persoană este vinovată,
7 Atunci să îşi mărturisească păcatul pe care l-a făcut şi să plătească pentru fărădelegea sa cu suma întreagă a acesteia şi să adauge a cincea parte din ea şi să o dea celui împotriva căruia a încălcat.
8 Dar dacă bărbatul nu are nicio rudă căruia să îi plătească fărădelegea, să fie plătită DOMNULUI fărădelegea, adică preotului; pe lângă berbecul ispăşirii, prin care se va face ispăşire pentru el.
9 Şi fiecare ofrandă din toate lucrurile sfinte ale copiilor lui Israel, pe care ei le aduc preotului, să fie ale lui.
10 Şi lucrurile sfinţite ale fiecărui om să fie ale lui, orice dă vreun bărbat preotului să fie al lui.
11 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
12 Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: Dacă soţia unui bărbat se abate şi face fărădelege împotriva lui,
13 Şi dacă un bărbat se culcă cu ea carnal şi acest lucru este ascuns de ochii soţului ei şi este ţinut ascuns şi ea este pângărită şi nu este niciun martor împotriva ei, nici nu a fost prinsă;
14 Şi duhul geloziei vine asupra lui şi este gelos pe soţia sa şi ea este pângărită; sau dacă duhul geloziei vine asupra lui şi el este gelos pe soţia sa iar ea nu este pângărită,
15 Atunci bărbatul să aducă pe soţia sa la preot şi să aducă darul ei pentru ea, a zecea parte dintr-o efă de făină de orz; să nu pună untdelemn peste el, nici tămâie să nu pună peste el, pentru că este o ofrandă de gelozie, o ofrandă de amintire, aducând nelegiuirea în amintire.
16 Şi preotul să o apropie şi să o pună înaintea DOMNULUI;
17 Şi preotul să ia apă sfântă într-un vas de pământ; şi din pulberea care este pe podeaua tabernacolului preotul să ia şi să o pună în apă;
18 Şi preotul să pună femeia înaintea DOMNULUI şi să descopere capul femeii şi să pună ofranda de amintire în mâinile ei, care este ofranda de gelozie şi preotul să aibă în mâna sa apa amară care provoacă blestemul,
19 Şi preotul să îi poruncească printr-un jurământ şi să spună femeii: Dacă niciun bărbat nu s-a culcat cu tine şi dacă nu te-ai abătut spre necurăţie cu un altul în locul soţului tău, să fii liberă de această apă amară care provoacă blestemul;
20 Dar dacă te-ai abătut la un altul în locul soţului tău şi dacă te-ai pângărit şi vreun bărbat s-a culcat cu tine în afară de soţul tău;
21 Atunci preotul să poruncească femeii cu un jurământ de blestem şi preotul să spună femeii: DOMNUL să te facă un blestem şi un jurământ în mijlocul poporului tău, când DOMNUL va face coapsa ta să putrezească şi pântecele tău să se umfle.
22 Şi această apă care provoacă blestemul să intre în măruntaiele tale, ca să umfle pântecele tău şi coapsa ta să putrezească şi femeia să spună: Amin, Amin.
23 Şi preotul să scrie aceste blesteme într-o carte şi să le şteargă cu apa amară.
24 Şi să facă pe femeie să bea apa amară care provoacă blestemul şi apa care provoacă blestemul să intre în ea şi va deveni amară.
25 Apoi preotul să ia ofranda de gelozie din mâna femeii şi să legene ofranda înaintea DOMNULUI şi să o ofere pe altar;
26 Şi preotul să ia o mână plină din ofrandă, din amintirea acesteia şi să o ardă pe altar şi după aceea să facă pe femeie să bea apa.
27 Şi după ce a făcut-o să bea apa, atunci se va întâmpla că, dacă s-a pângărit şi a făcut fărădelege împotriva soţului ei, apa care provoacă blestemul să intre în ea şi va deveni amară şi pântecele ei se va umfla şi coapsa ei va putrezi şi femeia va fi un blestem în mijlocul poporului ei.
28 Dar dacă femeia nu s-a pângărit, ci este curată, atunci ea să fie liberă şi să conceapă sămânţă.
29 Aceasta este legea geloziilor, când o soţie se abate la altul în locul soţului ei şi se pângăreşte;
30 Sau când duhul de gelozie vine asupra lui şi este gelos pe soţia sa şi o pune pe femeie înaintea DOMNULUI şi preotul să îi facă după toată această lege.
31 Atunci bărbatul să fie nevinovat de nelegiuire şi această femeie să poarte nelegiuirea ei.
1 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
2 Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: Când, fie un bărbat, fie o femeie, se vor separa ca să facă o promisiune de nazireu, să se separe DOMNULUI,
3 El să se separe de vin şi băutură tare şi să nu bea deloc oţet din vin, sau oţet din băutură tare, nici să nu bea vreo licoare din struguri, nici să nu mănânce struguri proaspeţi sau uscaţi.
4 În toate zilele separării sale să nu mănânce nimic din ceea ce este făcut din viţa de vie, de la sâmburi până la pieliţă.
5 În toate zilele promisiunii lui de separare, briciul să nu treacă peste capul lui, până ce se vor împlini zilele, în care el s-a separat pentru DOMNUL, va fi sfânt şi să lase şuviţele părului capului său să crească.
6 În toate zilele cât este el separat pentru DOMNUL, să nu vină la niciun trup mort.
7 El să nu se facă necurat nici pentru tatăl său, nici pentru mama sa, nici pentru fratele său, nici pentru sora sa, când ei mor, deoarece consacrarea Dumnezeului său este asupra capului său.
8 În toate zilele separării sale el este sfânt pentru DOMNUL.
9 Şi dacă vreun om moare dintr-odată lângă el, iar el şi-a pângărit capul consacrării sale, atunci să îşi radă capul în ziua curăţirii sale; în ziua a şaptea să şi-l radă.
10 Şi în ziua a opta să aducă două turturele, sau doi porumbei tineri, la preot, la uşa tabernacolului întâlnirii;
11 Şi preotul să ofere pe una ca ofrandă pentru păcat şi pe cealaltă ca ofrandă arsă şi să facă ispăşire pentru el, pentru că a păcătuit prin mort şi capul să şi-l sfinţească în aceeaşi zi.
12 Şi să consacre DOMNULUI zilele separării sale şi să aducă un miel de un an ca ofrandă pentru fărădelege, dar zilele care au fost mai înainte vor fi pierdute, deoarece separarea lui a fost pângărită.
13 Şi aceasta este legea nazireului, când zilele separării sale vor fi împlinite, să fie adus la uşa tabernacolului întâlnirii,
14 Şi să aducă darul său DOMNULUI, un miel de un an, fără cusur, ca ofrandă arsă şi o mieluşea de un an, fără cusur, ca ofrandă pentru păcat, şi un berbec, fără cusur, ca ofrande de pace.
15 Şi un coş de azime, turte din floarea făinii, amestecate cu untdelemn, şi lipii din azime, unse cu untdelemn, şi darul lor de mâncare şi darurile lor de băutură.
16 Şi preotul să le aducă înaintea DOMNULUI şi să aducă ofranda lui pentru păcat şi ofranda lui arsă.
17 Şi să aducă DOMNULUI berbecul ca sacrificiu al ofrandelor de pace, cu coşul de azime; preotul să aducă de asemenea şi darul lui de mâncare şi darul lui de băutură.
18 Şi nazireul să îşi radă capul separării sale la uşa tabernacolului întâlnirii şi să ia părul de pe capul separării sale şi să îl pună în focul care este sub sacrificiul ofrandelor de pace.
19 Şi preotul să ia spata fiartă a berbecului şi o turtă nedospită din coş şi o lipie nedospită şi să le pună pe mâinile nazireului, după ce părul separării sale a fost ras.
20 Şi preotul să le legene ca ofrandă legănată înaintea DOMNULUI, acesta este sfânt pentru preot, cu pieptul legănat şi cu spata săltată şi după aceea nazireul poate bea vin.
21 Aceasta este legea nazireului, care a jurat, şi a darului său către DOMNUL, pentru separarea sa, în afară de ceea ce îi va da mâna, conform cu jurământul, pe care l-a jurat, astfel trebuie să facă după legea separării sale.
22 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
23 Vorbeşte lui Aaron şi fiilor săi, spunând: Astfel să binecuvântaţi pe copiii lui Israel, spunându-le:
24 DOMNUL să te binecuvânteze şi să te ţină;
25 Să facă DOMNUL să strălucească faţa sa peste tine şi să aibă har faţa de tine;
26 Să înalţe DOMNUL înfăţişarea sa peste tine şi să îţi dea pacea.
27 Şi ei să pună numele meu peste copiii lui Israel, iar eu îi voi binecuvânta.
1 Şi s-a întâmplat în ziua în care Moise a ridicat în întregime tabernacolul şi l-a uns şi l-a sfinţit pe el şi toate uneltele lui, deopotrivă altarul şi toate vasele acestuia şi le-a uns şi le-a sfinţit;
2 Că prinţii lui Israel, capi ai casei părinţilor lor, care erau prinţii triburilor şi erau peste cei care au fost număraţi, au oferit,
3 Şi au adus darul lor înaintea DOMNULUI, şase care acoperite şi doisprezece boi; un car pentru doi dintre prinţi şi pentru fiecare dintre ei un bou şi i-au adus înaintea tabernacolului.
4 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
5 Ia-le de la ei, ca să poată fi făcut serviciul tabernacolului întâlnirii; şi să le dai leviţilor, fiecărui bărbat conform serviciului său.
6 Şi Moise a luat carele şi boii şi le-a dat leviţilor.
7 Două care şi patru boi le-a dat fiilor lui Gherşon, conform serviciului lor;
8 Şi patru care şi opt boi le-a dat fiilor lui Merari, conform serviciului lor, sub mâna lui Itamar, fiul lui Aaron, preotul.
9 Dar fiilor lui Chehat nu le-a dat nimic, deoarece serviciul sanctuarului ce le aparţinea era ca ei să care pe umerii lor.
10 Şi prinţii au adus ofrande pentru dedicarea altarului în ziua în care a fost uns, prinţii au adus darul lor înaintea altarului.
11 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Să aducă darul lor, fiecare prinţ în ziua lui, pentru dedicarea altarului.
12 Şi cel ce a adus darul său în prima zi a fost Nahşon, fiul lui Aminadab, din tribul lui Iuda.
13 Şi darul său a fost un platou de argint, greutatea lui era de o sută treizeci de şekeli, un bol de argint de şaptezeci de şekeli, după şekelul sanctuarului; amândouă erau pline de floarea făinii amestecată cu untdelemn, ca dar de mâncare;
14 O lingură din aur, de zece şekeli, plină cu tămâie;
15 Un taur tânăr, un berbec, un miel de un an, ca ofrandă arsă;
16 Un ied dintre capre ca ofrandă pentru păcat;
17 Şi ca sacrificiu al ofrandelor de pace, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an, acesta a fost darul lui Nahşon, fiul lui Aminadab.
18 În a doua zi a oferit Nataneel, fiul lui Ţuar, prinţul lui Isahar.
19 A adus ca dar al său, un platou din argint, greutatea lui era de o sută treizeci de şekeli, un bol de argint de şaptezeci de şekeli, după şekelul sanctuarului; amândouă pline cu floarea făinii amestecată cu untdelemn, ca dar de mâncare;
20 O lingură din aur, de zece şekeli, plină de tămâie;
21 Un taur tânăr, un berbec, un miel de un an ca ofrandă arsă;
22 Un ied dintre capre ca ofrandă pentru păcat;
23 Şi ca sacrificiu al ofrandelor de pace, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an, acesta a fost darul lui Nataneel, fiul lui Ţuar.
24 În ziua a treia a oferit Eliab, fiul lui Helon, prinţul copiilor lui Zabulon.
25 Darul său a fost un platou din argint, greutatea lui era de o sută treizeci de şekeli, un bol de argint de şaptezeci de şekeli, după şekelul sanctuarului; amândouă pline cu floarea făinii amestecată cu untdelemn, ca dar de mâncare;
26 O lingură din aur, de zece şekeli, plină de tămâie;
27 Un taur tânăr, un berbec, un miel de un an, ca ofrandă arsă;
28 Un ied dintre capre ca ofrandă pentru păcat;
29 Şi ca sacrificiu al ofrandelor de pace, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an, acesta a fost darul lui Eliab, fiul lui Helon.
30 În ziua a patra a oferit Eliţur, fiul lui Şedeur, prinţul copiilor lui Ruben.
31 Darul său a fost un platou din argint în greutatea de o sută treizeci de şekeli, un bol de argint de şaptezeci de şekeli, după şekelul sanctuarului; amândouă pline cu floarea făinii amestecată cu untdelemn, ca dar de mâncare;
32 O lingură din aur, de zece şekeli, plină de tămâie;
33 Un taur tânăr, un berbec, un miel de un an ca ofrandă arsă;
34 Un ied dintre capre ca ofrandă pentru păcat;
35 Şi ca sacrificiu al ofrandelor de pace, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an, acesta a fost darul lui Eliţur, fiul lui Şedeur.
36 În ziua a cincea a oferit Şelumiel, fiul lui Ţurişadai, prinţul copiilor lui Simeon.
37 Darul său a fost un platou din argint, greutatea lui era de o sută treizeci de şekeli, un bol de argint de şaptezeci de şekeli, după şekelul sanctuarului; amândouă pline cu floarea făinii amestecată cu untdelemn, ca dar de mâncare;
38 O lingură din aur, de zece şekeli, plină de tămâie;
39 Un taur tânăr, un berbec, un miel de un an ca ofrandă arsă;
40 Un ied dintre capre ca ofrandă pentru păcat;
41 Şi ca sacrificiu al ofrandelor de pace, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an, acesta a fost darul lui Şelumiel, fiul lui Ţurişadai.
42 În ziua a şasea a oferit Eliasaf, fiul lui Deuel, prinţul copiilor lui Gad.
43 Darul său a fost un platou din argint în greutatea de o sută treizeci de şekeli, un bol de argint de şaptezeci de şekeli, după şekelul sanctuarului; amândouă pline cu floarea făinii amestecată cu untdelemn, ca dar de mâncare;
44 O lingură din aur, de zece şekeli, plină de tămâie;
45 Un taur tânăr, un berbec, un miel de un an ca ofrandă arsă;
46 Un ied dintre capre ca ofrandă pentru păcat;
47 Şi ca sacrificiu al ofrandelor de pace, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an, acesta a fost darul lui Eliasaf, fiul lui Deuel.
48 În ziua a şaptea a oferit Elişama, fiul lui Amihud, prinţul copiilor lui Efraim.
49 Darul său a fost un platou din argint, greutatea lui era de o sută treizeci de şekeli, un bol de argint de şaptezeci de şekeli, după şekelul sanctuarului; amândouă pline cu floarea făinii amestecată cu untdelemn, ca dar de mâncare;
50 O lingură din aur, de zece şekeli, plină de tămâie;
51 Un taur tânăr, un berbec, un miel de un an ca ofrandă arsă;
52 Un ied dintre capre ca ofrandă pentru păcat;
53 Şi ca sacrificiu al ofrandelor de pace, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an, acesta a fost darul lui Elişama, fiul lui Amihud.
54 În ziua a opta a oferit Gamaliel, fiul lui Pedahţur, prinţul copiilor lui Manase.
55 Darul său a fost un platou din argint, în greutatea de o sută treizeci de şekeli, un bol de argint de şaptezeci de şekeli, după şekelul sanctuarului; amândouă pline cu floarea făinii amestecată cu untdelemn, ca dar de mâncare;
56 O lingură din aur de zece şekeli, plină de tămâie;
57 Un taur tânăr, un berbec, un miel de un an ca ofrandă arsă;
58 Un ied dintre capre ca ofrandă pentru păcat;
59 Şi ca sacrificiu al ofrandelor de pace, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an, acesta a fost darul lui Gamaliel, fiul lui Pedahţur.
60 În ziua a noua a oferit Abidan, fiul lui Ghideoni, prinţul copiilor lui Beniamin.
61 Darul său a fost un platou din argint, greutatea lui era de o sută treizeci de şekeli, un bol de argint de şaptezeci de şekeli, după şekelul sanctuarului; amândouă pline cu floarea făinii amestecată cu untdelemn, ca dar de mâncare;
62 O lingură din aur, de zece şekeli, plină de tămâie;
63 Un taur tânăr, un berbec, un miel de un an ca ofrandă arsă;
64 Un ied dintre capre ca ofrandă pentru păcat;
65 Şi ca sacrificiu al ofrandelor de pace, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an, acesta a fost darul lui Abidan, fiul lui Ghideoni.
66 În ziua a zecea a oferit Ahiezer, fiul lui Amişadai, prinţul copiilor lui Dan.
67 Darul său a fost un platou din argint, greutatea lui era de o sută treizeci de şekeli, un bol de argint de şaptezeci de şekeli, după şekelul sanctuarului; amândouă pline cu floarea făinii amestecată cu untdelemn, ca dar de mâncare;
68 O lingură din aur, de zece şekeli, plină de tămâie;
69 Un taur tânăr, un berbec, un miel de un an ca ofrandă arsă;
70 Un ied dintre capre ca ofrandă pentru păcat;
71 Şi ca sacrificiu al ofrandelor de pace, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an, acesta a fost darul lui Ahiezer, fiul lui Amişadai.
72 În ziua a unsprezecea a oferit Paghiel, fiul lui Ocran, prinţul copiilor lui Aşer.
73 Darul său a fost un platou din argint, greutatea lui era de o sută treizeci de şekeli, un bol de argint de şaptezeci de şekeli, după şekelul sanctuarului; amândouă pline cu floarea făinii amestecată cu untdelemn, ca dar de mâncare;
74 O lingură din aur, de zece şekeli, plină de tămâie;
75 Un taur tânăr, un berbec, un miel de un an ca ofrandă arsă;
76 Un ied dintre capre ca ofrandă pentru păcat;
77 Şi ca sacrificiu al ofrandelor de pace, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an, acesta a fost darul lui Paghiel, fiul lui Ocran.
78 În ziua a douăsprezecea a oferit Ahira, fiul lui Enan, prinţul copiilor lui Neftali.
79 Darul său a fost un platou din argint, greutatea lui era de o sută treizeci de şekeli, un bol de argint de şaptezeci de şekeli, după şekelul sanctuarului; amândouă pline cu floarea făinii amestecată cu untdelemn, ca dar de mâncare;
80 O lingură din aur, de zece şekeli, plină de tămâie;
81 Un taur tânăr, un berbec, un miel de un an ca ofrandă arsă;
82 Un ied dintre capre ca ofrandă pentru păcat;
83 Şi ca sacrificiu al ofrandelor de pace, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an, acesta a fost darul lui Ahira, fiul lui Enan.
84 Aceasta a fost dedicarea altarului, în ziua când a fost uns, de prinţii lui Israel, douăsprezece platouri de argint, douăsprezece boluri de argint, douăsprezece linguri de aur;
85 Fiecare platou din argint cântărind o sută treizeci de şekeli, fiecare bol şaptezeci, toate vasele din argint cântăreau două mii patru sute de şekeli, după şekelul sanctuarului;
86 Lingurile din aur erau douăsprezece, pline cu tămâie, cântărind zece şekeli o bucată, după şekelul sanctuarului; tot aurul lingurilor era o sută douăzeci de şekeli.
87 Toate vitele pentru ofranda arsă erau, doisprezece tauri, doisprezece berbeci, doisprezece miei de un an, împreună cu darul lor de mâncare; şi doisprezece iezi dintre capre pentru ofranda pentru păcat.
88 Şi toate vitele pentru sacrificiul ofrandelor de pace erau, douăzeci şi patru de tauri, şaizeci de berbeci, şaizeci de ţapi, şaizeci de miei de un an. Aceasta a fost dedicarea altarului, după ce a fost uns.
89 Şi când a intrat Moise în tabernacolul întâlnirii, ca să îi vorbească, a auzit vocea unuia vorbind de pe şezământul milei care era pe chivotul mărturiei dintre cei doi heruvimi şi el i-a vorbit.
1 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
2 Vorbeşte lui Aaron şi spune-i: Când aprinzi lămpile, cele şapte lămpi să dea lumină în faţa sfeşnicului.
3 Şi Aaron a făcut astfel; a aprins lămpile în faţa sfeşnicului, precum DOMNUL i-a poruncit lui Moise.
4 Şi această lucrare a sfeşnicului era din aur bătut, până la stâlpul lui, până la florile lui, era lucrare bătută, conform modelului pe care DOMNUL îl arătase lui Moise, astfel a făcut el sfeşnicul.
5 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
6 Ia pe leviţi dintre copiii lui Israel şi curăţă-i.
7 Şi astfel să le faci ca să îi cureţi: Stropeşte apa curăţirii peste ei, iar ei să îşi bărbierească toată carnea lor şi să îşi spele hainele şi astfel să se cureţe.
8 Apoi să ia un taur tânăr cu darul lui de mâncare, floarea făinii amestecată cu untdelemn şi un alt taur tânăr să îl iei tu ca ofrandă pentru păcat.
9 Şi să aduci pe leviţi înaintea tabernacolului întâlnirii şi să aduni întreaga adunare a copiilor lui Israel la un loc;
10 Şi să aduci pe leviţi înaintea DOMNULUI şi copiii lui Israel să îşi pună mâinile peste leviţi;
11 Şi Aaron să ofere pe leviţi înaintea DOMNULUI ca o ofrandă a copiilor lui Israel, ca ei să facă serviciul DOMNULUI.
12 Şi leviţii să îşi pună mâinile pe capetele taurilor şi tu să aduci pe unul ca ofrandă pentru păcat şi pe altul ca ofrandă arsă, DOMNULUI, pentru a face ispăşire pentru leviţi.
13 Şi să îi pui să stea pe leviţi înaintea lui Aaron şi înaintea fiilor săi şi să îi aduci ca o ofrandă DOMNULUI.
14 Astfel să îi separi pe leviţi dintre copiii lui Israel şi leviţii vor fi ai mei.
15 Şi după aceea leviţii să intre să facă serviciul tabernacolului întâlnirii şi tu să îi cureţi şi să îi aduci ca ofrandă.
16 Pentru că ei sunt în întregime daţi mie dintre copiii lui Israel; în locul celor ce deschid fiecare pântece, a întâilor născuţi ai tuturor copiilor lui Israel, i-am luat la mine.
17 Pentru că toţi întâii născuţi ai copiilor lui Israel sunt ai mei, deopotrivă om şi animal, din ziua în care am lovit pe fiecare întâi născut în ţara Egiptului, i-am sfinţit pentru mine.
18 Şi am luat pe leviţi în locul tuturor întâilor născuţi ai copiilor lui Israel.
19 Şi din mijlocul copiilor lui Israel am dat pe leviţi în dar lui Aaron şi fiilor săi, pentru a face serviciul copiilor lui Israel în tabernacolul întâlnirii şi pentru a face ispăşire pentru copiii lui Israel, ca să nu fie nicio plagă printre copiii lui Israel, când copiii lui Israel se apropie de sanctuar.
20 Şi Moise şi Aaron şi toată adunarea copiilor lui Israel, a făcut leviţilor conform cu tot ceea ce DOMNUL i-a poruncit lui Moise referitor la leviţi, astfel le-au făcut copiii lui Israel.
21 Şi leviţii au fost purificaţi şi şi-au spălat hainele; şi Aaron i-a adus ca ofrandă înaintea DOMNULUI; şi Aaron a făcut ispăşire pentru ei ca să îi cureţe.
22 Şi după aceea leviţii au intrat să facă serviciul în tabernacolul întâlnirii înaintea lui Aaron şi înaintea fiilor săi, precum DOMNUL îi poruncise lui Moise referitor la leviţi, astfel le-au făcut.
23 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
24 Aceasta este ceea ce aparţine leviţilor, de la vârsta de douăzeci şi cinci de ani în sus, ei să intre pentru a servi în serviciul tabernacolului întâlnirii,
25 Şi de la vârsta de cincizeci de ani să înceteze să servească în serviciul acesta şi să nu mai servească;
26 Ci să servească cu fraţii lor în tabernacolul întâlnirii, pentru a păzi însărcinarea şi să nu facă niciun serviciu. Astfel să le faci leviţilor referitor la porunca lor.
1 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise în pustiul Sinai, în prima lună a celui de al doilea an, după ce au ieşit din ţara Egiptului, spunând:
2 Copiii lui Israel să ţină de asemenea paştele la timpul rânduit lui.
3 În ziua a paisprezecea a acestei luni, pe înserat, să îl ţineţi la timpul rânduit lui, conform cu toate riturile acestuia şi conform cu toate ceremoniile lui, să îl ţineţi.
4 Şi Moise a vorbit copiilor lui Israel să ţină paştele.
5 Şi au ţinut paştele în ziua a paisprezecea a primei luni, pe înserat, în pustiul Sinai, conform cu tot ceea ce DOMNUL i-a poruncit lui Moise, astfel au făcut copiii lui Israel.
6 Şi au fost anumiţi bărbaţi, care erau pângăriţi din cauza trupului mort al unui om, astfel că nu au putut ţine paştele în ziua aceea şi au venit înaintea lui Moise şi înaintea lui Aaron în acea zi;
7 Şi acei oameni i-au spus: Noi suntem pângăriţi din cauza trupului mort al unui om; pentru aceasta suntem ţinuţi să nu aducem un dar DOMNULUI la timpul rânduit lui printre copiii lui Israel?
8 Şi Moise le-a spus: Staţi liniştiţi iar eu o să ascult ce va porunci Domnul referitor la voi.
9 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise şi a zis:
10 Vorbeşte copiilor lui Israel, spunând: Dacă vreun bărbat dintre voi sau din posteritatea voastră va fi necurat din cauza unui trup mort, sau este în călătorie departe, totuşi el să ţină paştele DOMNULUI.
11 În ziua a paisprezecea a celei de a doua luni pe înserat ei să îl ţină şi să îl mănânce cu azime şi ierburi amare.
12 Şi să nu lase nimic din el până dimineaţa, nici să nu îi frângă vreun os, să îl ţină conform cu toate rânduielile paştelui.
13 Dar omul care este curat şi nu este într-o călătorie şi se fereşte să ţină paştele, acel suflet să fie stârpit din mijlocul poporului său, pentru că nu a adus darul DOMNULUI la timpul rânduit lui, acel om să poarte păcatul său.
14 Şi dacă un străin va locui temporar printre voi şi voieşte să ţină paştele DOMNULUI; conform rânduielii paştelui şi conform obiceiului acestuia, astfel să facă, să aveţi o singură rânduială, deopotrivă pentru străin şi pentru cel născut în ţară.
15 Şi în ziua în care tabernacolul a fost ridicat, norul a acoperit tabernacolul, adică, cortul mărturiei, şi pe înserat era peste tabernacol ceva ca înfăţişarea unui foc, până dimineaţa.
16 Astfel a fost întotdeauna, norul îl acoperea ziua şi înfăţişarea de foc pe timpul nopţii.
17 Şi când norul era ridicat de pe tabernacol, abia apoi copiii lui Israel călătoreau; şi în locul unde norul se aşeza, acolo copiii lui Israel îşi aşezau corturile lor.
18 La porunca DOMNULUI copiii lui Israel călătoreau şi la porunca lui Dumnezeu aşezau corturile, atâta timp cât norul se aşeza peste tabernacol, ei se odihneau în corturile lor.
19 Şi când norul întârzia peste tabernacol multe zile, atunci copiii lui Israel păzeau însărcinarea DOMNULUI şi nu călătoreau.
20 Şi astfel a fost când norul era puţine zile peste tabernacol; conform poruncii DOMNULUI locuiau în corturile lor şi conform poruncii DOMNULUI călătoreau.
21 Şi astfel a fost când norul se aşeza de seara până dimineaţa şi când norul era ridicat dimineaţa, atunci călătoreau, fie că era pe ziuă, fie pe noapte, când norul era ridicat, ei călătoreau.
22 Sau fie că erau două zile sau o lună sau un an, când norul întârzia peste tabernacol, rămânând acolo, copiii lui Israel locuiau în corturile lor şi nu călătoreau, dar când acesta era ridicat, călătoreau.
23 La porunca DOMNULUI se odihneau în corturile lor şi la porunca DOMNULUI călătoreau, păzeau însărcinarea DOMNULUI, la porunca DOMNULUI prin mâna lui Moise.
1 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
2 Fă-ţi două trâmbiţe din argint; dintr-o singură bucată să le faci, ca să le foloseşti pentru chemarea adunării şi pentru călătoria taberelor.
3 Şi când vor trâmbiţa cu ele, toată adunarea să se adune la tine la uşa tabernacolului întâlnirii.
4 Şi dacă vor trâmbiţa doar cu una, atunci prinţii, capii miilor lui Israel, să se adune la tine.
5 Când trâmbiţaţi o alarmă, atunci taberele care se află pe partea de est să meargă înainte.
6 Când trâmbiţaţi o alarmă a doua oară, atunci taberele care se află pe partea de sud să pornească, ei să sune o alarmă pentru călătoriile lor.
7 Dar când adunarea trebuie adunată, să trâmbiţaţi, dar să nu sunaţi o alarmă.
8 Şi fiii lui Aaron, preoţii, să trâmbiţeze cu trâmbiţele; şi ei să vă fie o rânduială pentru totdeauna prin toate generaţiile voastre.
9 Şi dacă mergeţi la război în ţara voastră împotriva duşmanului care vă oprimă, atunci să sunaţi o alarmă cu trâmbiţele; şi veţi fi amintiţi înaintea DOMNULUI Dumnezeului vostru şi veţi fi salvaţi din mâna duşmanilor voştri.
10 De asemenea în ziua veseliei voastre şi în zilele voastre solemne şi la începuturile lunilor voastre, să trâmbiţaţi cu trâmbiţele peste ofrandele voastre arse şi peste sacrificiile ofrandelor voastre de pace; ca să vă fie ca o amintire înaintea Dumnezeului vostru: Eu sunt DOMNUL Dumnezeul vostru.
11 Şi s-a întâmplat în a douăzecea zi a celei de a doua luni, în al doilea an, că norul a fost ridicat de pe tabernacolul mărturiei.
12 Şi copiii lui Israel au pornit în călătoriile lor ieşind din pustiul Sinai; şi norul a rămas în pustiul Paran.
13 Şi primii au pornit conform poruncii DOMNULUI dată prin mâna lui Moise.
14 În primul rând a plecat steagul taberei copiilor lui Iuda, conform oştirilor lor, şi peste oştirea lui era Nahşon, fiul lui Aminadab.
15 Şi peste oştirea tribului copiilor lui Isahar era Nataneel, fiul lui Ţuar.
16 Şi peste oştirea tribului copiilor lui Zabulon era Eliab, fiul lui Helon.
17 Şi tabernacolul a fost desfăcut; şi fiii lui Gherşon şi fiii lui Merari au pornit, purtând tabernacolul.
18 Şi steagul taberei lui Ruben a pornit conform oştirilor lor şi peste oştirea lui era Eliţur, fiul lui Şedeur.
19 Şi peste oştirea tribului copiilor lui Simeon era Şelumiel, fiul lui Ţurişadai.
20 Şi peste oştirea tribului copiilor lui Gad era Eliasaf, fiul lui Deuel.
21 Şi chehatiţii au pornit purtând sanctuarul, iar ceilalţi aşezaseră cortul până la venirea lor.
22 Şi steagul taberei copiilor lui Efraim a pornit conform oştirilor lor; şi peste oştirea lui era Elişama, fiul lui Amihud.
23 Şi peste oştirea tribului copiilor lui Manase era Gamaliel, fiul lui Pedahţur.
24 Şi peste oştirea tribului copiilor lui Beniamin era Abidan, fiul lui Ghideoni.
25 Şi steagul taberei copiilor lui Dan a pornit în ariergarda tuturor taberelor prin toate oştirile lor; şi peste oştirea lui era Ahiezer, fiul lui Amişadai.
26 Şi peste oştirea tribului copiilor lui Aşer era Paghiel, fiul lui Ocran.
27 Şi peste oştirea tribului copiilor lui Neftali era Ahira, fiul lui Enan.
28 Astfel au fost călătoriile copiilor lui Israel conform cu oştirile lor, când porneau.
29 Şi Moise i-a spus lui Hobab, fiul lui Raguel madianitul, socrul lui Moise: Noi călătorim la locul despre care DOMNUL a spus: Vi-l voi da; vino cu noi şi îţi vom face bine, pentru că DOMNUL a vorbit bine referitor la Israel.
30 Iar el i-a spus: Nu voi merge; ci voi pleca spre ţara mea şi la rudele mele.
31 Dar el a spus: Nu ne părăsi, te rog; căci tu cunoşti cum trebuie să ne aşezăm tabăra în pustiu şi tu vei fi ochi pentru noi.
32 Şi va fi, dacă mergi cu noi, da, va fi, că orice bunătate ne va face DOMNUL, la fel îţi vom face şi ţie.
33 Şi au pornit de la muntele DOMNULUI, o călătorie de trei zile, şi chivotul legământului DOMNULUI a mers înaintea lor în călătoria de trei zile, pentru a căuta un loc de odihnă pentru ei.
34 Şi norul DOMNULUI a fost peste ei ziua, când au plecat din tabără.
35 Şi se întâmpla, când chivotul pornea, că Moise spunea: Ridică-te, DOAMNE, şi să fie duşmanii tăi împrăştiaţi; şi cei ce te urăsc să fugă dinaintea ta.
36 Şi când chivotul se oprea, spunea: Întoarce-te, DOAMNE, la mulţimea miilor lui Israel.
1 Şi când poporul s-a plâns, aceasta nu a plăcut DOMNULUI, şi DOMNUL a auzit şi mânia lui s-a aprins; şi focul DOMNULUI a ars printre ei şi a mistuit pe cei din cele mai îndepărtate părţi ale taberei.
2 Şi poporul a strigat spre Moise, şi când Moise s-a rugat DOMNULUI, focul a fost stins.
3 Şi a pus acelui loc numele Tabeera, deoarece focul DOMNULUI a ars printre ei.
4 Şi mulţimea amestecată, ce era printre ei, a căzut în lăcomie; şi copiii lui Israel de asemenea au plâns din nou şi au spus: Cine ne va da carne să mâncăm?
5 Ne amintim de peştii, pe care i-am mâncat în Egipt pe gratis; de castraveţi şi de pepeni şi de praji şi de ceapă şi de usturoi,
6 Dar acum sufletul nostru este uscat, nu este nimic înaintea ochilor noştri, în afară de această mană.
7 Şi mana era asemenea seminţei de coriandru şi culoarea ei asemenea culorii de bedelium.
8 Şi poporul a mers încoace şi încolo şi au strâns-o şi au măcinat-o în mori, sau au bătut-o într-o piuă şi au copt-o în tăvi şi au făcut turte din ea şi gustul ei era ca gustul untdelemnului proaspăt.
9 Şi când roua a căzut peste tabără în timpul nopţii, mana a căzut peste ea.
10 Atunci Moise a auzit poporul plângând prin toate familiile lor, fiecare bărbat în uşa cortului său, şi mânia DOMNULUI s-a aprins foarte tare; Moise de asemenea a fost nemulţumit.
11 Şi Moise a spus DOMNULUI: Pentru ce ai chinuit pe servitorul tău? Şi pentru ce nu am găsit favoare înaintea ochilor tăi, de aşezi povara acestui întreg popor asupra mea?
12 Am conceput eu pe tot poporul acesta? I-am născut eu, ca să îmi spui: Poartă-i la sânul tău, precum un tată grijuliu poartă sugarul, până la ţara pe care ai jurat-o părinţilor lor?
13 De unde să am eu carne să dau la tot acest popor? Căci ei plâng către mine, spunând: Dă-ne carne să mâncăm.
14 Nu sunt în stare să port tot acest popor singur, căci este prea greu pentru mine.
15 Şi dacă te porţi astfel cu mine, ucide-mă, te rog, ucide-mă, dacă am găsit favoare înaintea ochilor tăi; şi nu mă lăsa să văd nenorocirea mea.
16 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Adună-mi şaptezeci de bărbaţi dintre bătrânii lui Israel, pe care îi cunoşti că sunt bătrânii poporului şi ofiţeri peste ei; şi adu-i la tabernacolul întâlnirii, ca să stea în picioare acolo cu tine.
17 Şi eu voi coborî şi voi vorbi cu tine acolo; şi voi lua din duhul care este peste tine şi îl voi pune peste ei; şi ei vor purta povara poporului cu tine, ca să nu o mai porţi de unul singur.
18 Şi spune poporului: Sfinţiţi-vă pentru mâine şi carne veţi mânca, pentru că aţi plâns în urechile DOMNULUI, spunând: Cine ne va da carne să mâncăm? Fiindcă era bine de noi în Egipt, de aceea DOMNUL vă va da carne şi o veţi mânca.
19 Nu veţi mânca o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile;
20 Ci chiar o lună întreagă, până vă va ieşi afară pe nări şi vă va fi dezgustătoare; deoarece aţi dispreţuit pe DOMNUL care este între voi şi aţi plâns înaintea lui, spunând: De ce am ieşit afară din Egipt?
21 Şi Moise a spus: Poporul, printre care eu sunt, sunt şase sute de mii de pedeştri; şi tu ai spus: Eu le voi da carne, ca ei să mănânce o lună întreagă.
22 Să fie turmele şi cirezile ucise pentru ei, ca să îi îndestuleze? Sau vor fi toţi peştii mării adunaţi pentru ei, pentru a-i îndestula?
23 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: S-a scurtat mâna DOMNULUI? Vei vedea acum dacă ţi se va întâmpla sau nu cuvântul meu.
24 Şi Moise a ieşit şi a spus poporului cuvintele DOMNULUI şi a adunat pe cei şaptezeci de bărbaţi dintre bătrânii poporului şi i-a pus să stea de jur împrejurul tabernacolului.
25 Şi DOMNUL a coborât într-un nor şi i-a vorbit şi a luat din duhul care era peste el şi l-a dat celor şaptezeci de bătrâni şi s-a întâmplat, când duhul s-a aşezat peste ei, că au profeţit şi nu au încetat.
26 Dar acolo au rămas doi dintre bărbaţi în tabără, numele unuia era Eldad şi numele celuilalt Medad, şi duhul s-a aşezat peste ei; şi ei au fost dintre cei ce erau scrişi, dar nu au ieşit la tabernacol şi au profeţit în tabără.
27 Şi a alergat un tânăr şi i-a spus lui Moise zicând: Eldad şi Medad profeţesc în tabără.
28 Şi Iosua, fiul lui Nun, servitorul lui Moise, unul dintre tinerii săi, a răspuns şi a zis: Moise, domnul meu, opreşte-i.
29 Şi el i-a spus: Eşti invidios pentru mine? Să dea Dumnezeu ca tot poporul DOMNULUI să fie profeţi şi ca DOMNUL să pună duhul său peste ei!
30 Şi Moise s-a întors în tabără, el şi bătrânii lui Israel.
31 Şi a ieşit un vânt de la DOMNUL şi a adus prepeliţe de la mare şi le-a lăsat să cadă lângă tabără, cât ar fi o zi de călătorie pe partea aceasta şi cât ar fi o zi de călătorie pe partea cealaltă, de jur împrejurul taberei, şi cât ar fi doi coţi în înălţime peste faţa pământului.
32 Şi poporul a stat în picioare toată ziua aceea şi toată noaptea şi toată ziua următoare şi au adunat prepeliţele, cel ce a adunat mai puţin a adunat zece omeri; şi le-au întins de jur împrejurul taberei.
33 Şi în timp ce carnea era încă între dinţii lor, înainte să fie mestecată, mânia DOMNULUI s-a aprins împotriva poporului şi DOMNUL a lovit poporul cu o plagă foarte mare.
34 Şi a pus acelui loc numele Chibrot-Hataava, deoarece acolo au îngropat poporul care a lăcomit.
35 Şi poporul a călătorit de la Chibrot-Hataava la Haţerot; şi au rămas la Haţerot.
1 Şi Miriam şi Aaron au vorbit împotriva lui Moise din cauza femeii etiopiene cu care el se căsătorise, pentru că el se căsătorise cu o femeie etiopiană.
2 Şi au spus: A vorbit DOMNUL numai prin Moise? Nu a vorbit el şi prin noi? Şi DOMNUL a auzit aceasta.
3 (Acum bărbatul Moise era foarte blând, mai mult decât toţi oamenii care erau pe faţa pământului.)
4 Şi DOMNUL i-a vorbit pe neaşteptate lui Moise şi lui Aaron şi lui Miriam: Ieşiţi voi trei la tabernacolul întâlnirii. Şi cei trei au ieşit.
5 Şi DOMNUL a coborât într-un stâlp de nor şi a stat în uşa tabernacolului şi a chemat pe Aaron şi pe Miriam şi amândoi au ieşit înainte.
6 Şi a spus: Ascultaţi acum cuvintele mele: Dacă este un profet între voi, eu DOMNUL mă voi face cunoscut lui intr-o viziune şi îi voi vorbi într-un vis.
7 Servitorul meu Moise nu este astfel, el fiind credincios în toată casa mea.
8 Cu el voi vorbi gură către gură, chiar pe faţă şi nu în vorbe adânci; şi asemănarea DOMNULUI o va privi, pentru ce atunci nu v-aţi temut să vorbiţi împotriva servitorului meu Moise?
9 Şi mânia DOMNULUI s-a aprins împotriva lor; şi a plecat.
10 Şi norul s-a depărtat de pe tabernacol; şi, iată, Miriam era leproasă, albă ca zăpada; şi Aaron a privit la Miriam şi, iată, era leproasă.
11 Şi Aaron i-a spus lui Moise: Vai, domnul meu, te implor, nu aşeza peste noi acest păcat în care am lucrat prosteşte şi în care am păcătuit.
12 Să nu fie ea ca un mort, din care carnea este pe jumătate mistuită când iese din pântecele mamei ei.
13 Şi Moise a strigat către DOMNUL, spunând: Vindec-o acum, Dumnezeule, te implor.
14 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Dacă tatăl ei doar ar fi scuipat-o în faţă, nu ar fi fost ea ruşinată şapte zile? să fie închisă în afara taberei şapte zile şi după aceea să fie primită din nou.
15 Şi Miriam a fost închisă în afara taberei şapte zile şi poporul nu a călătorit până ce Miriam nu a fost adusă din nou.
16 Şi după aceea poporul a plecat din Haţerot şi a aşezat corturile în pustiul Paran.
1 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
2 Trimite bărbaţi, ca ei să cerceteze ţara lui Canaan, pe care o dau copiilor lui Israel; din fiecare trib al părinţilor lor să trimiteţi un bărbat, fiecare să fie un conducător printre ei.
3 Şi Moise prin porunca DOMNULUI i-a trimis din pustiul Paran; toţi acei bărbaţi erau capi ai copiilor lui Israel.
4 Şi acestea erau numele lor, din tribul lui Ruben: Şamua, fiul lui Zacur.
5 Din tribul lui Simeon: Şafat, fiul lui Hori.
6 Din tribul lui Iuda: Caleb, fiul lui Iefune.
7 Din tribul lui Isahar: Igal, fiul lui Iosif.
8 Din tribul lui Efraim: Oşea, fiul lui Nun.
9 Din tribul lui Beniamin: Palti, fiul lui Rafu.
10 Din tribul lui Zabulon: Gadiel, fiul lui Sodi.
11 Din tribul lui Iosif, adică, din tribul lui Manase: Gadi, fiul lui Susi.
12 Din tribul lui Dan: Amiel, fiul lui Ghemali.
13 Din tribul lui Aşer: Setur, fiul lui Mihail.
14 Din tribul lui Neftali: Nabi, fiul lui Vofsi.
15 Din tribul lui Gad: Gheuel, fiul lui Machi.
16 Acestea sunt numele bărbaţilor pe care Moise i-a trimis să cerceteze ţara. Şi Moise a pus numele lui Oşea, fiul lui Nun, Iosua.
17 Şi Moise i-a trimis să cerceteze ţara lui Canaan şi le-a spus: Ridicaţi-vă pe această cale spre sud şi urcaţi-vă la munte;
18 Şi vedeţi ţara, cum este; şi poporul care locuieşte în ea, dacă sunt puternici sau slabi, puţini sau mulţi;
19 Şi cum este ţara în care locuiesc, dacă este bună sau rea; şi ce fel de cetăţi sunt cele în care locuiesc, sau locuiesc în corturi, sau în cetăţi întărite.
20 Şi cum este ţara, dacă este grasă sau uscată, dacă este lemn în ea, sau nu. Şi încurajaţi-vă şi aduceţi din rodul ţării. Acum timpul era timpul primului rod al strugurilor.
21 Astfel că s-au urcat şi au cercetat ţara de la pustiul Ţin până la Rehob, cum vin oamenii la Hamat.
22 Şi au urcat pe la sud şi au venit la Hebron; unde erau Ahiman, Şeşai şi Talmai, copiii lui Anac. (Acum Hebronul a fost zidit cu şapte ani înaintea Ţoanului în Egipt.)
23 Şi au venit la pârâul lui Eşcol şi au retezat de acolo o creangă cu un singur ciorchine de struguri şi l-au purtat între doi pe un toiag; şi au adus din rodii şi din smochine.
24 Locul a fost numit pârâul Eşcol, din cauza ciorchinelui de struguri pe care copiii lui Israel l-au retezat de acolo.
25 Şi s-au întors de la cercetarea ţării după patruzeci de zile.
26 Şi au mers şi au venit la Moise şi la Aaron şi la toată adunarea copiilor lui Israel, în pustiul Paran, la Cades; şi le-au adus înapoi răspuns, lor şi la toată adunarea, şi le-au arătat rodul ţării.
27 Şi i-au povestit şi au spus: Am intrat în ţara unde ne-ai trimis şi cu adevărat în aceasta curge lapte şi miere; şi acesta este rodul ei.
28 Totuşi poporul care locuieşte în ţară este puternic şi cetăţile sunt foarte mari şi înconjurate cu ziduri; şi mai mult, am văzut pe copiii lui Anac acolo.
29 Amaleciţii locuiesc în ţara de sud şi hitiţii şi iebusiţii şi amoriţii locuiesc în munţi; şi canaaniţii locuiesc lângă mare şi pe lângă Iordan.
30 Şi Caleb a liniştit poporul înaintea lui Moise şi a spus: Să ne ridicăm deodată şi să o stăpânim, pentru că suntem în stare să o învingem.
31 Dar bărbaţii care au urcat cu el au spus: Noi nu suntem în stare să ne ridicăm împotriva acestui popor, pentru că ei sunt mai tari ca noi.
32 Şi au adus un raport rău copiilor lui Israel despre ţara pe care o cercetaseră, spunând: Ţara prin care am trecut să o cercetăm, este o ţară care mănâncă pe locuitorii ei; şi tot poporul pe care l-am văzut în ea sunt oameni de o statură mare.
33 Şi acolo am văzut pe uriaşi, fiii lui Anac, care se trag din uriaşi; şi eram în ochii noştri asemenea lăcustelor şi astfel eram şi înaintea ochilor lor.
1 Şi toată adunarea şi-a înălţat vocea şi a strigat; şi poporul a plâns în noaptea aceea.
2 Şi toţi copiii lui Israel au cârtit împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron şi întreaga adunare le-a spus: Să fi dat Dumnezeu să fi murit în ţara Egiptului! Sau, mai bine să fi murit în pustiu!
3 Şi pentru ce ne-a adus DOMNUL în această ţară? Să cădem prin sabie, ca soţiile noastre şi copiii noştri să fie o pradă? Nu ar fi mai bine să ne întoarcem în Egipt?
4 Şi au spus unul altuia: Să ne facem o căpetenie şi să ne întoarcem în Egipt.
5 Atunci Moise şi Aaron au căzut cu feţele la pământ înaintea întregii adunări a copiilor lui Israel.
6 Şi Iosua, fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, care erau dintre cei ce au cercetat ţara şi-au rupt hainele,
7 Şi au vorbit întregii adunări a copiilor lui Israel, spunând: Ţara prin care noi am trecut să o cercetăm este o ţară foarte bună.
8 Dacă DOMNUL va găsi plăcere în noi, atunci ne va aduce în această ţară şi ne-o va da; o ţară în care curge lapte şi miere.
9 Numai să nu vă răzvrătiţi împotriva DOMNULUI, nici să nu vă temeţi de poporul ţării; căci ei sunt pâine pentru noi, apărarea lor s-a depărtat de la ei şi DOMNUL este cu noi; să nu vă temeţi de ei.
10 Dar toată adunarea a cerut să îi ucidă cu pietre. Şi gloria DOMNULUI a apărut în tabernacolul întâlnirii înaintea tuturor copiilor lui Israel.
11 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Până când voieşte acest popor să mă provoace? Şi cât timp va trece până când vor crede în mine, cu toate semnele pe care le-am arătat printre ei?
12 Îi voi lovi cu ciumă şi îi voi dezmoşteni şi voi face din tine o naţiune mai mare şi mai tare decât ei.
13 Şi Moise a spus DOMNULUI: Atunci egiptenii vor auzi aceasta, (pentru că dintre ei ai scos acest popor în tăria ta;)
14 Şi o vor spune locuitorilor acestei ţări, pentru că ei au auzit că tu, DOMNUL, eşti în mijlocul acestui popor, că tu DOMNUL eşti văzut faţă în faţă şi că norul tău stă deasupra lor şi că mergi înaintea lor, ziua într-un stâlp de nor şi noaptea într-un stâlp de foc.
15 Acum dacă o să ucizi tot poporul acesta ca pe un singur om, atunci naţiunile care au auzit de faima ta vor vorbi, spunând:
16 Pentru că DOMNUL nu a fost în stare să ducă acest popor în ţara pe care le-a jurat-o, de aceea i-a ucis în pustiu.
17 Şi acum, te implor, să fie puterea Domnului meu mare, conform cu ceea ce ai vorbit, spunând:
18 DOMNUL este îndelung răbdător şi bogat în milă, iertând nelegiuirea şi fărădelegea şi în niciun fel dezvinovăţind pe vinovat, cercetând nelegiuirea părinţilor peste copii până la a treia şi a patra generaţie.
19 Iartă, te implor, nelegiuirea acestui popor conform măreţiei milei tale şi precum ai iertat acest popor, din Egipt până acum.
20 Şi DOMNUL a spus: Am iertat conform cuvântului tău;
21 Dar pe cât este de adevărat că eu trăiesc, tot pământul va fi umplut cu gloria DOMNULUI.
22 Pentru că toţi acei bărbaţi care au văzut gloria mea şi miracolele mele, pe care le-am făcut în Egipt şi în pustiu şi m-au ispitit de zece ori şi nu au dat ascultare vocii mele;
23 Cu siguranţă nu vor vedea ţara pe care am jurat-o părinţilor lor, niciunul dintre cei ce m-au provocat nu o va vedea,
24 Ci servitorul meu Caleb, deoarece a avut un alt duh cu el şi m-a urmat pe deplin, pe el îl voi duce în ţara în care a mers; şi sămânţa lui o va stăpâni.
25 (Acum amaleciţii şi canaaniţii locuiau în vale.) Mâine întoarceţi-vă şi plecaţi în pustiu pe calea Mării Roşii.
26 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise şi lui Aaron, spunând:
27 Cât să mai suport această adunare rea, care cârteşte împotriva mea? Am auzit cârtirile copiilor lui Israel, pe care le cârtesc împotriva mea.
28 Să le spui: Pe cât este de adevărat că eu trăiesc, spune DOMNUL, precum aţi vorbit în urechile mele, astfel vă voi face;
29 Trupurile voastre moarte vor cădea în acest pustiu; şi toţi cei număraţi dintre voi, conform numărului vostru în întregime, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, care aţi cârtit împotriva mea,
30 Fără îndoială, voi nu veţi intra în ţara despre care am jurat că vă voi face să locuiţi în ea, cu excepţia lui Caleb, fiul lui Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun.
31 Dar micuţii voştri, despre care aţi spus că vor fi o pradă, pe ei îi voi duce înăuntru şi vor cunoaşte ţara pe care aţi dispreţuit-o.
32 Dar cât despre voi, trupurile voastre moarte vor cădea în acest pustiu.
33 Şi copiii voştri vor rătăci în pustiu patruzeci de ani şi vor purta curviile voastre, până ce trupurile voastre moarte vor fi risipite în pustiu.
34 După numărul zilelor în care aţi cercetat ţara, adică patruzeci de zile, fiecare zi pentru un an, veţi purta nelegiuirile voastre, adică patruzeci de ani şi veţi cunoaşte cum îmi rup promisiunea.
35 Eu DOMNUL am spus: Cu siguranţă astfel voi face la toată această adunare rea, care s-a adunat împotriva mea; în acest pustiu vor fi mistuiţi şi acolo vor muri.
36 Şi bărbaţii, pe care Moise i-a trimis să cerceteze ţara, care s-au întors şi au făcut întreaga adunare să cârtească împotriva lui, aducând defăimare asupra ţării,
37 Chiar acei bărbaţi care au adus raportul rău despre ţară, au murit printr-o plagă înaintea DOMNULUI.
38 Dar Iosua, fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, dintre oamenii care au mers să cerceteze ţara, au trăit.
39 Şi Moise a spus aceste cuvinte tuturor copiilor lui Israel; şi tot poporul a jelit mult.
40 Şi s-au sculat devreme dimineaţa şi s-au urcat în vârful muntelui, spunând: Iată-ne şi vom urca la locul pe care DOMNUL l-a promis, căci am păcătuit.
41 Şi Moise a spus: Pentru ce încălcaţi acum porunca DOMNULUI? Aceasta nu va prospera.
42 Nu vă urcaţi, pentru că DOMNUL nu este printre voi; ca să nu fiţi bătuţi înaintea duşmanilor voştri.
43 Fiindcă amaleciţii şi canaaniţii sunt acolo înaintea voastră şi veţi cădea prin sabie, deoarece v-aţi întors de la DOMNUL, de aceea DOMNUL nu va fi cu voi.
44 Dar ei au îndrăznit să urce pe vârful dealului, totuşi chivotul legământului DOMNULUI şi Moise, nu s-au depărtat de tabără.
45 Atunci amaleciţii au coborât şi canaaniţii care au locuit pe acel deal şi i-au bătut şi i-au învins, până la Horma.
1 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
2 Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: Când veţi fi ajuns în ţara locuinţelor voastre, pe care v-o dau,
3 Şi veţi face o ofrandă prin foc DOMNULUI, o ofrandă arsă, sau un sacrificiu în împlinirea unui jurământ, sau într-o ofrandă de bunăvoinţă, sau în sărbătorile voastre solemne, ca să faceţi o aromă dulce DOMNULUI, din cireadă, sau din turmă,
4 Atunci cel ce aduce darul său DOMNULUI, să aducă dar de mâncare, a zecea parte dintr-o măsură de făină amestecată cu a patra parte dintr-un hin de untdelemn.
5 Şi a patra parte dintr-un hin de vin ca un dar de băutură să îl pregăteşti cu ofranda arsă sau sacrificiul, pentru un singur miel.
6 Sau pentru un berbec, să îl pregăteşti ca dar de mâncare cu două zecimi dintr-o măsură de făină amestecată cu a treia parte dintr-un hin de untdelemn.
7 Şi ca dar de băutură să aduci a treia parte dintr-un hin de vin, de o aromă dulce DOMNULUI.
8 Şi când pregăteşti un taur, ca ofrandă arsă, sau ca sacrificiu în împlinirea unui jurământ, sau ca ofrande de pace DOMNULUI,
9 Să se aducă, cu un taur, un dar de mâncare din trei zecimi dintr-o măsură de făină amestecată cu o jumătate de hin de untdelemn.
10 Şi să aduci ca dar de băutură o jumătate de hin de vin, ca ofrandă făcută prin foc, de o aromă dulce DOMNULUI.
11 Astfel să se facă pentru un singur taur sau pentru un singur berbec sau pentru un miel sau un ied.
12 Conform cu numărul celor pe care le veţi pregăti, astfel să faceţi fiecăreia dintre ele, după numărul lor.
13 Toţi cei născuţi în ţară să facă aceste lucruri după acest obicei, în aducerea unei ofrande făcută prin foc, de o aromă dulce DOMNULUI.
14 Şi dacă un străin locuieşte temporar cu voi sau oricine este printre voi, în generaţiile voastre, şi aduce ofrandă făcută prin foc, de o aromă dulce DOMNULUI, precum faceţi voi, să facă şi el.
15 O singură rânduială să fie deopotrivă pentru voi, cei din adunare, şi la fel pentru străinul ce locuieşte temporar cu voi, o rânduială pentru totdeauna în generaţiile voastre; cum sunteţi voi, astfel să fie şi străinul înaintea DOMNULUI.
16 O singură lege şi un singur obicei să fie pentru voi şi pentru străinul care locuieşte temporar cu voi.
17 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
18 Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: Când veţi ajunge în ţara în care vă duc,
19 Atunci să fie astfel: când mâncaţi din pâinea ţării, să aduceţi ofrandă ridicată pentru DOMNUL.
20 Să aduceţi o turtă din primul vostru aluat ca ofrandă ridicată, precum faceţi ofranda ridicată din aria de vânturat, astfel să o săltaţi.
21 Din primul vostru aluat să daţi DOMNULUI o ofrandă ridicată în generaţiile voastre.
22 Şi dacă aţi greşit şi nu aţi împlinit toate aceste porunci, pe care DOMNUL le-a vorbit lui Moise,
23 Tot ce DOMNUL v-a poruncit prin mâna lui Moise, din ziua când DOMNUL i-a poruncit lui Moise şi de atunci înainte prin toate generaţiile voastre,
24 Atunci să fie: dacă este făcut prin ignoranţă fără cunoaşterea adunării, toată adunarea să aducă un taur tânăr ca ofrandă arsă, de o aromă dulce DOMNULUI, împreună cu darul lui de mâncare şi darul lui de băutură, conform obiceiului, şi un ied dintre capre ca ofrandă pentru păcat.
25 Şi preotul să facă ispăşire pentru toată adunarea copiilor lui Israel şi acesta le va fi iertat, fiindcă aceasta este ignoranţă; iar ei să aducă darul lor, un sacrificiu făcut prin foc DOMNULUI, şi ofranda lor pentru păcat înaintea DOMNULUI, pentru ignoranţa lor;
26 Şi va fi iertat întregii adunări a copiilor lui Israel şi străinului ce locuieşte temporar printre ei; văzând că tot poporul era în ignoranţă.
27 Şi dacă vreun suflet păcătuieşte prin ignoranţă, atunci să aducă o capră de un an ca ofrandă pentru păcat.
28 Şi preotul să facă ispăşire pentru sufletul care păcătuieşte prin ignoranţă, când păcătuieşte prin ignoranţă înaintea DOMNULUI, pentru a face ispăşire pentru el, şi îi va fi iertat.
29 Să aveţi o singură lege pentru cel ce păcătuieşte prin ignoranţă, deopotrivă pentru cel născut printre copiii lui Israel şi pentru străinul ce locuieşte temporar printre ei.
30 Dar sufletul care o face îngâmfat, fie născut în ţară, fie străin, acela îl ocărăşte pe DOMNUL; şi sufletul acela să fie stârpit din mijlocul poporului său.
31 Deoarece a dispreţuit cuvântul DOMNULUI şi a încălcat porunca lui, acel suflet să fie stârpit cu desăvârşire; nelegiuirea sa să fie asupra sa.
32 Şi în timp ce copiii lui Israel erau în pustiu, au găsit un bărbat ce aduna lemne în ziua de sabat.
33 Şi cei ce l-au găsit adunând lemne l-au adus la Moise şi Aaron şi la toată adunarea.
34 Şi l-au pus sub pază, deoarece nu a fost declarat ce îi va fi făcut.
35 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Acel bărbat negreşit să fie dat morţii, toată adunarea să îl ucidă cu pietre, în afara taberei.
36 Şi toată adunarea l-a scos în afara taberei şi l-au ucis cu pietre şi a murit; precum DOMNUL i-a poruncit lui Moise.
37 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
38 Vorbeşte copiilor lui Israel şi porunceşte-le să îşi facă ciucuri pe marginile hainelor lor, prin toate generaţiile lor, şi să pună peste ciucurii marginilor o panglică de albastru.
39 Şi aceasta să vă fie drept bordură, ca să o priviţi şi să vă aduceţi aminte toate poruncile DOMNULUI şi să le împliniţi; şi să nu căutaţi după inima voastră şi după ochii voştri, după care obişnuiaţi să mergeţi curvind.
40 Ca să vă amintiţi şi să împliniţi toate poruncile mele şi să fiţi sfinţi Dumnezeului vostru.
41 Eu sunt DOMNUL Dumnezeul vostru, care v-am scos din ţara Egiptului, să fiu Dumnezeul vostru: Eu sunt DOMNUL Dumnezeul vostru.
1 Şi Core, fiul lui Iţehar, fiul lui Chehat, fiul lui Levi şi Datan şi Abiram, fiii lui Eliab şi On, fiul lui Pelet, fiii lui Ruben, au luat câţiva bărbaţi,
2 Şi s-au ridicat înaintea lui Moise, cu unii dintre copiii lui Israel, două sute cincizeci de prinţi ai adunării, faimoşi în adunare, bărbaţi de renume;
3 Şi s-au adunat împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron şi le-au spus: Luaţi prea mult asupra voastră, văzând că toată adunarea este sfântă, fiecare om, şi DOMNUL este în mijlocul lor, pentru ce atunci vă înălţaţi deasupra adunării DOMNULUI?
4 Şi când Moise a auzit aceasta, a căzut cu faţa sa la pământ,
5 Şi i-a vorbit lui Core şi întregii lui cete, spunând: Chiar mâine DOMNUL va arăta cine sunt ai lui şi cine este sfânt; şi îl va face să se apropie de el, chiar pe cel pe care l-a ales îl va face să se apropie de el.
6 Să faceţi aceasta: luaţi cenuşare, Core şi toată ceata lui;
7 Şi puneţi foc în ele şi puneţi tămâie în ele înaintea DOMNULUI mâine şi va fi, că bărbatul pe care DOMNUL îl alege, acela va fi sfânt, luaţi prea mult asupra voastră, voi fii ai lui Levi.
8 Şi Moise i-a spus lui Core: Ascultaţi, vă rog, fii ai lui Levi,
9 Vi se pare doar un lucru mic, că Dumnezeul lui Israel v-a separat din adunarea lui Israel, ca să vă apropie de el pentru a face serviciul tabernacolului DOMNULUI şi să staţi în picioare înaintea adunării ca să îi serviţi?
10 Şi te-a apropiat pe tine de el şi pe toţi fraţii tăi, fiii lui Levi, cu tine şi căutaţi şi preoţia?
11 Pentru ce motiv tu şi toată ceata ta v-aţi adunat împotriva DOMNULUI; şi ce este Aaron ca să cârtiţi împotriva lui?
12 Şi Moise a trimis să cheme pe Datan şi pe Abiram, fiii lui Eliab, care au spus: Nu vom urca;
13 Este un lucru mic că tu ne-ai scos dintr-o ţară în care curge lapte şi miere, să ne ucizi în pustiu, doar ca să te faci prinţ peste noi?
14 Mai mult, nu ne-ai dus într-o ţară în care curge lapte şi miere, nici nu ne-ai dat moştenire câmpuri şi vii, voieşti să scoţi ochii acestor oameni? Refuzăm să urcăm.
15 Şi Moise s-a înfuriat tare şi a spus DOMNULUI: Nu lua cunoştinţă de ofranda lor, nu am luat niciun singur măgar de la ei, nici nu am vătămat pe nimeni dintre ei.
16 Şi Moise i-a spus lui Core: Tu şi toată ceata ta să fiţi înaintea DOMNULUI, tu şi ei şi Aaron, mâine;
17 Şi să ia fiecare cenuşarul său şi să pună tămâie în ele şi aduceţi-le înaintea DOMNULUI, fiecare cenuşarul lui, două sute cincizeci de cenuşare; şi tu şi Aaron, fiecare cu cenuşarul lui.
18 Şi ei au luat fiecare cenuşarul său şi au pus foc în ele şi au pus tămâie peste ele şi au stat în picioare în uşa tabernacolului întâlnirii, cu Moise şi Aaron.
19 Şi Core a adunat toată adunarea împotriva lor la uşa tabernacolului întâlnirii şi gloria DOMNULUI a apărut întregii adunări.
20 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise şi lui Aaron, spunând:
21 Separaţi-vă din mijlocul acestei adunări, ca să îi mistui într-o clipită.
22 Şi ei au căzut cu feţele lor la pământ şi au spus: Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor a toată făptura, va păcătui un singur om şi te vei înfuria pe toată adunarea?
23 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
24 Vorbeşte adunării, zicând: Ridicaţi-vă din jurul cortului lui Core, Datan şi Abiram.
25 Şi Moise s-a ridicat şi a mers la Datan şi Abiram; şi bătrânii lui Israel l-au urmat.
26 Şi a vorbit adunării, spunând: Plecaţi, vă rog, de lângă corturile acestor bărbaţi stricaţi şi nu atingeţi nimic din ale lor, ca nu cumva să fiţi mistuiţi în toate păcatele lor.
27 Astfel că ei s-au ridicat de lângă cortul lui Core, Datan şi Abiram, de fiecare parte; şi Datan şi Abiram au ieşit şi au stat în uşa corturilor lor şi soţiile lor şi fiii lor şi copilaşii lor.
28 Şi Moise a spus: Prin aceasta veţi cunoaşte că DOMNUL m-a trimis să fac toate aceste lucrări, pentru că nu le-am făcut din mintea mea.
29 Dacă aceşti oameni mor de moartea obişnuită a tuturor oamenilor, sau dacă vor fi cercetaţi după cercetarea tuturor oamenilor, atunci nu DOMNUL m-a trimis.
30 Dar dacă DOMNUL face un lucru nou şi pământul îşi deschide gura şi îi înghite, cu tot ceea ce le aparţine şi coboară de vii în groapă, atunci veţi înţelege că aceşti bărbaţi au provocat pe DOMNUL.
31 Şi s-a întâmplat, pe când a terminat de vorbit toate aceste cuvinte, că pământul care era sub ei s-a despicat în două,
32 Şi pământul şi-a deschis gura şi i-a înghiţit şi casele lor şi pe toţi oamenii care au aparţinut de Core şi toate bunurile lor.
33 Ei şi tot ce le-a aparţinut, au coborât de vii în groapă şi pământul s-a închis peste ei; şi ei au pierit din mijlocul adunării.
34 Şi tot Israelul care a fost de jur împrejurul lor a fugit la ţipătul lor, căci au spus: Nu cumva pământul să ne înghită şi pe noi.
35 Şi a ieşit un foc de la DOMNUL şi a mistuit pe cei două sute cincizeci de bărbaţi care au oferit tămâie.
36 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
37 Vorbeşte-i lui Eleazar, fiul preotului Aaron, să ridice cenuşarele din foc şi împrăştie tu focul din ele, pentru că ele sunt sfinţite.
38 Cenuşarele acestor păcătoşi păcătuind împotriva propriilor suflete, să le facă tăvi late ca acoperământ al altarului, fiindcă le-au oferit înaintea DOMNULUI, de aceea sunt sfinţite; şi ele vor fi un semn tuturor copiilor lui Israel.
39 Şi preotul Eleazar, a luat cenuşarele de aramă, cu care au oferit cei ce au fost arşi; şi au fost făcute tăvi late ca acoperământ al altarului;
40 Pentru a fi o amintire copiilor lui Israel, ca niciun străin, care nu este din sămânţa lui Aaron, să nu se apropie să ofere tămâie înaintea DOMNULUI; ca să nu fie asemenea lui Core şi cetei sale, precum DOMNUL i-a spus prin mâna lui Moise.
41 Dar a doua zi toată adunarea copiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise şi Aaron, spunând: Aţi ucis poporul DOMNULUI.
42 Şi s-a întâmplat, când adunarea s-a strâns împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron, că au privit la tabernacolul întâlnirii; şi, iată, norul l-a acoperit şi gloria DOMNULUI a apărut.
43 Şi Moise şi Aaron au venit înaintea tabernacolului întâlnirii.
44 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
45 Ridicaţi-vă din mijlocul acestei adunări, ca să îi mistui într-o clipită. Iar ei au căzut cu feţele lor la pământ.
46 Şi Moise i-a spus lui Aaron: Ia un cenuşar şi pune foc din altar în el şi pune tămâie deasupra şi mergi repede la adunare şi fă ispăşire pentru ei, fiindcă a ieşit furie de la DOMNUL; a început plaga.
47 Şi Aaron a luat precum Moise i-a poruncit şi a alergat în mijlocul adunării; şi, iată, plaga începuse prin popor; şi el a pus tămâie şi a făcut ispăşire pentru popor.
48 Şi a stat între cei morţi şi cei vii; şi plaga a fost oprită.
49 Acum cei ce au murit prin plagă au fost paisprezece mii şapte sute, pe lângă cei ce au murit din cauza lucrului făcut de Core.
50 Şi Aaron s-a întors la Moise la uşa tabernacolului întâlnirii şi plaga s-a oprit.
1 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
2 Vorbeşte copiilor lui Israel şi ia de la fiecare dintre ei un toiag conform casei părinţilor lor, dintre toţi prinţii lor conform casei părinţilor lor douăsprezece toiege; scrie numele fiecărui bărbat pe toiagul său.
3 Şi să scrii numele lui Aaron pe toiagul lui Levi, pentru ca un singur toiag să fie pentru capul casei părinţilor lor.
4 Şi să le pui în tabernacolul întâlnirii înaintea mărturiei, unde mă voi întâlni cu voi.
5 Şi se va întâmpla, că toiagul bărbatului, pe care îl voi alege, va înflori; şi voi face să înceteze dinaintea mea cârtirile copiilor lui Israel, prin care ei cârtesc împotriva voastră.
6 Şi Moise a vorbit copiilor lui Israel şi fiecare dintre prinţii lor i-a dat câte un toiag, pentru fiecare prinţ un singur toiag, conform cu casele părinţilor lor, douăsprezece toiege şi toiagul lui Aaron era printre toiegele lor.
7 Şi Moise a pus toiegele înaintea DOMNULUI în tabernacolul mărturiei.
8 Şi s-a întâmplat, că a doua zi Moise a intrat în tabernacolul mărturiei; şi, iată, toiagul lui Aaron pentru casa lui Levi a fost înmugurit şi a scos muguri şi a înflorit flori şi a dat migdale.
9 Şi Moise a scos afară, dinaintea DOMNULUI, toate toiegele, la toţi copiii lui Israel, iar ei au privit şi şi-a luat fiecare toiagul său.
10 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Adu toiagul lui Aaron din nou înaintea mărturiei, să fie ţinut ca dovadă împotriva răzvrătiţilor; şi să pui capăt cârtirilor lor faţă de mine, ca să nu moară.
11 Şi Moise a făcut precum DOMNUL i-a poruncit, astfel a făcut.
12 Şi copiii lui Israel i-au spus lui Moise, zicând: Iată, murim, pierim, pierim cu toţii.
13 Oricine se apropie de tabernacolul DOMNULUI va muri; vom muri cu toţii?
1 Şi DOMNUL i-a spus lui Aaron: Tu şi fiii tăi şi casa tatălui tău cu tine veţi purta nelegiuirea sanctuarului; şi tu şi fiii tăi cu tine veţi purta nelegiuirea preoţiei voastre.
2 Şi pe fraţii tăi de asemenea din tribul lui Levi, tribul tatălui tău, să îi aduci cu tine, ca să se alăture ţie şi să îţi servească, dar tu şi fiii tăi cu tine să serviţi înaintea tabernacolului mărturiei.
3 Iar ei să păzească însărcinarea ta şi însărcinarea întregului tabernacol, numai să nu se apropie de vasele sanctuarului şi de altar, ca nici ei şi nici voi de asemenea, să nu muriţi.
4 Şi să se alăture ţie şi să păzească însărcinarea tabernacolului întâlnirii, pentru tot serviciul tabernacolului, dar un străin să nu se apropie de voi.
5 Şi să păziţi însărcinarea sanctuarului şi însărcinarea altarului, ca să nu mai fie furie peste copiii lui Israel.
6 Şi eu, iată, am luat pe fraţii voştri leviţi din mijlocul copiilor lui Israel, ţie îţi sunt daţi ca un dar pentru DOMNUL, pentru a face serviciul tabernacolului întâlnirii.
7 De aceea tu şi fiii tăi cu tine să ţineţi serviciul vostru preoţesc pentru fiecare lucru al altarului şi înăuntrul perdelei; şi să serviţi, v-am dat serviciul vostru preoţesc ca un serviciu al darului; şi străinul care se apropie să fie dat morţii.
8 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Aaron: Iată, eu de asemenea ţi-am dat însărcinarea ofrandelor mele săltate a tuturor lucrurilor sfinţite ale copiilor lui Israel; ţi le-am dat ţie şi fiilor tăi din cauza ungerii, printr-o rânduială pentru totdeauna.
9 Aceasta să fie a ta din lucrurile preasfinte, puse deoparte de la foc, fiecare dar al lor, fiecare dar de mâncare al lor şi fiecare ofrandă a lor pentru păcat şi fiecare ofrandă a lor pentru fărădelege, pe care să mi le aducă din nou, să fie preasfinte pentru tine şi pentru fiii tăi.
10 În locul preasfânt să o mănânci; fiecare parte bărbătească să o mănânce, aceasta să îţi fie sfântă.
11 Şi aceasta este a ta, ofranda ridicată din darul lor, cu toate ofrandele legănate ale copiilor lui Israel, ţi le-am dat ţie şi fiilor şi fiicelor tale cu tine, printr-un statut pentru totdeauna, oricine este curat în casa ta să mănânce din ele.
12 Toată grăsimea untdelemnului şi toată grăsimea vinului şi a grâului, primele roade ale lor pe care le vor oferi DOMNULUI, pe ele ţi le-am dat.
13 Şi cele dintâi roade coapte în ţară, pe care ei le vor aduce DOMNULUI, să fie ale tale; oricine este curat în casa ta să mănânce din ele.
14 Orice lucru dedicat în Israel să fie al tău.
15 Orice deschide pântecele a toată făptura, pe care ei îl aduc DOMNULUI, fie el de la oameni sau vite, să fie al tău, cu toate acestea întâiul născut al omului să îl răscumperi negreşit şi întâiul născut al vitelor necurate să îl răscumperi.
16 Şi cei ce trebuie răscumpăraţi de la vârsta de o lună să îi răscumperi conform estimării tale, cu banii a cinci şekeli, după şekelul sanctuarului, care este de douăzeci de ghere.
17 Dar întâiul născut al unei vaci, sau întâiul născut al unei oi, sau întâiul născut al unei capre, să nu îl răscumperi; ei sunt sfinţi, să stropeşti sângele lor pe altar şi să arzi grăsimea lor ca o ofrandă făcută prin foc, de o aromă dulce DOMNULUI.
18 Şi carnea lor să fie a ta, precum sunt ale tale pieptul legănat şi spata dreaptă.
19 Toate ofrandele săltate din lucrurile sfinte, pe care copiii lui Israel le oferă DOMNULUI, ţi le-am dat ţie şi fiilor tăi şi fiicelor tale cu tine, printr-un statut pentru totdeauna, acesta este, pentru totdeauna, un legământ al sării înaintea DOMNULUI, ţie şi seminţei tale cu tine.
20 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Aaron: Să nu ai nicio moştenire în ţara lor, nici să nu ai vreo parte în mijlocul lor, eu sunt partea ta şi moştenirea ta printre copiii lui Israel.
21 Şi, iată, am dat copiilor lui Levi toate zeciuielile ca o moştenire, pentru serviciul lor pe care îl servesc, serviciul tabernacolului întâlnirii.
22 Nici nu trebuie de aici înainte să se apropie copiii lui Israel de tabernacolul întâlnirii, ca nu cumva să poarte vreun păcat şi să moară.
23 Ci leviţii să facă serviciul tabernacolului întâlnirii şi să poarte nelegiuirea lor, acesta să fie un statut pentru totdeauna prin generaţiile voastre, ca în mijlocul copiilor lui Israel ei să nu aibă nicio moştenire.
24 Dar zeciuielile copiilor lui Israel, pe care ei le aduc ca ofrandă ridicată pentru DOMNUL, le-am dat leviţilor ca moştenire, de aceea le-am spus: Printre copiii lui Israel ei să nu aibă nicio moştenire.
25 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
26 Astfel vorbeşte leviţilor şi spune-le: Când luaţi de la copiii lui Israel zeciuielile pe care vi le-am dat de la ei ca moştenire a voastră, atunci să oferiţi DOMNULUI o ofrandă ridicată din acestea, adică a zecea parte din zeciuială.
27 Şi această ofrandă ridicată a voastră vă va fi socotită, ca grânele din aria de vânturat şi ca plinătatea teascului de vin.
28 Astfel să aduceţi de asemenea o ofrandă ridicată pentru DOMNUL din toate zeciuielile voastre, pe care le primiţi de la copiii lui Israel; şi să daţi preotului Aaron din ofranda ridicată pentru DOMNUL.
29 Din toate darurile voastre să oferiţi fiecare ofrandă ridicată pentru DOMNUL, din grăsimea acestora, adică din partea lor sfinţită.
30 De aceea să le spui: Când aţi ridicat grăsimea lor, atunci aceasta va fi socotită leviţilor ca venit al ariei de vânturat şi ca venit al teascului de vin.
31 Şi să o mâncaţi în fiecare loc, voi şi cei ai caselor voastre, pentru că aceasta este răsplata voastră pentru serviciul vostru în tabernacolul întâlnirii.
32 Şi nu veţi purta niciun păcat din cauza aceasta, când aţi ridicat grăsimea din acestea, nici nu veţi pângări lucrurile sfinte ale copiilor lui Israel, ca nu cumva să muriţi.
1 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise şi lui Aaron, spunând:
2 Aceasta este rânduiala legii pe care DOMNUL a poruncit-o, spunând: Vorbeşte copiilor lui Israel, ca ei să îţi aducă o viţea roşie fără pată, în care nu este cusur şi peste care nu s-a pus niciodată jug;
3 Şi să o daţi preotului Eleazar, ca să o scoată în afara taberei şi cineva să o înjunghie înaintea feţei sale,
4 Şi preotul Eleazar să ia din sângele ei cu degetul său şi să stropească din sângele ei drept înaintea tabernacolului întâlnirii de şapte ori;
5 Şi cineva să ardă viţeaua înaintea ochilor săi; şi pielea ei şi carnea ei şi sângele ei, cu balega ei, să le ardă;
6 Şi preotul să ia lemn de cedru şi isop şi stacojiu şi să le arunce în mijlocul arderii viţelei.
7 Apoi preotul să îşi spele hainele şi el să îşi îmbăieze carnea în apă şi după aceea să intre în tabără şi preotul va fi necurat până seara.
8 Şi cel ce o arde să îşi spele hainele în apă şi să îşi îmbăieze carnea în apă şi va fi necurat până seara.
9 Şi un bărbat care este curat să adune cenuşa viţelei şi să o pună în afara taberei într-un loc curat şi să fie ţinută pentru adunarea copiilor lui Israel ca apă de separare, aceasta este o curăţire pentru păcat.
10 Şi cel ce adună cenuşa viţelei să îşi spele hainele şi să fie necurat până seara şi aceasta să fie copiilor lui Israel şi străinului care locuieşte temporar printre ei, un statut pentru totdeauna.
11 Cel ce atinge trupul mort al vreunui om, să fie necurat şapte zile.
12 Să se purifice cu această apă în ziua a treia şi în ziua a şaptea va fi curat, dar dacă nu se purifică în ziua a treia, atunci în ziua a şaptea nu va fi curat.
13 Oricine atinge trupul mort al vreunui om mort şi nu se purifică, spurcă tabernacolul DOMNULUI; şi acel suflet să fie stârpit din Israel, deoarece apa separării nu a fost stropită peste el, el va fi necurat; necurăţia lui este încă peste el.
14 Aceasta este legea: când un om moare într-un cort, tot ce intră în cort şi tot ce este în cort va fi necurat şapte zile.
15 Şi orice vas deschis, care nu are acoperământ legat peste el, este necurat.
16 Şi oricine atinge pe cineva ucis cu o sabie în câmpurile deschise sau un trup mort sau un os al unui om sau un mormânt, va fi necurat şapte zile.
17 Şi pentru o persoană necurată, ei să ia din cenuşa viţelei arse a curăţirii pentru păcat, şi să se adauge apă curgătoare la aceasta într-un vas.
18 Şi o persoană curată să ia isop şi să îl înmoaie în apă şi să o stropească peste cort şi peste toate vasele şi peste persoanele, care erau acolo, şi peste cel ce atinge un os sau pe cineva ucis sau pe cineva mort sau un mormânt.
19 Şi persoana curată să stropească peste cel necurat în ziua a treia şi în ziua a şaptea; şi în ziua a şaptea să se purifice şi să îşi spele hainele şi să se îmbăieze în apă şi seara va fi curat.
20 Dar bărbatul care va fi necurat şi nu se va purifica, acel suflet să fie stârpit din mijlocul adunării, deoarece a spurcat sanctuarul DOMNULUI, apa separării nu a fost stropită peste el, el este necurat.
21 Şi acesta să le fie un statut continuu, cel ce stropeşte apa separării să îşi spele hainele; şi cel ce atinge apa separării să fie necurat până seara.
22 Şi orice atinge persoana necurată va fi necurat; şi sufletul care atinge acel lucru să fie necurat până seara.
1 Atunci au ajuns copiii lui Israel, adică întreaga adunare, în deşertul Ţin, în prima lună, şi poporul a locuit în Cades; şi acolo a murit Miriam şi acolo a fost îngropată.
2 Şi acolo nu era apă pentru adunare şi s-au adunat împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron.
3 Şi poporul s-a certat cu Moise şi a vorbit, spunând: De am fi murit când fraţii noştri au murit înaintea DOMNULUI!
4 Şi de ce aţi adus adunarea DOMNULUI în acest pustiu, ca noi şi vitele noastre să murim aici?
5 Şi de ce ne-aţi scos din Egipt pentru a ne aduce în acest loc rău? Nu este loc pentru sămânţă sau pentru smochine sau pentru viţă sau pentru rodii; nici nu este deloc apă pentru băut.
6 Şi Moise şi Aaron au plecat din prezenţa adunării la uşa tabernacolului întâlnirii şi au căzut cu feţele lor la pământ; şi gloria DOMNULUI li s-a arătat.
7 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
8 Ia toiagul şi strânge adunarea la un loc, tu şi Aaron fratele tău şi vorbiţi stâncii înaintea ochilor lor; şi ea va da apa ei, iar tu să le aduci apă din stâncă, astfel să dai adunării şi vitelor lor să bea.
9 Şi Moise a luat toiagul de dinaintea DOMNULUI, precum i-a poruncit.
10 Şi Moise şi Aaron au strâns adunarea la un loc înaintea stâncii şi el le-a spus: Ascultaţi acum, răzvrătiţilor; trebuie să vă aducem apă din această stâncă?
11 Şi Moise şi-a ridicat mâna şi cu toiagul său a lovit stânca de două ori şi apa a ieşit afară din abundenţă, şi adunarea a băut şi vitele lor la fel.
12 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise şi lui Aaron: Deoarece nu m-aţi crezut, pentru a mă sfinţi în ochii copiilor lui Israel, de aceea nu veţi duce această adunare în ţara pe care le-am dat-o.
13 Acestea sunt apele Meriba, pentru că copiii lui Israel s-au certat cu DOMNUL şi el a fost sfinţit în ei.
14 Şi Moise a trimis mesageri de la Cades la împăratul din Edom: Astfel spune fratele tău Israel: Tu cunoşti toată durerea căzută peste noi;
15 Cum părinţii noştri au coborât în Egipt şi am locuit în Egipt o lungă perioadă de timp; şi egiptenii ne-au chinuit pe noi şi pe părinţii noştri;
16 Şi când am strigat către DOMNUL, el a ascultat vocea noastră şi a trimis un înger şi ne-a scos afară din Egipt; şi, iată, noi suntem în Cades, o cetate la marginea graniţei tale;
17 Lasă-ne să trecem, te rog, prin ţara ta, nu vom trece nici prin câmpuri, nici prin vii, nici nu vom bea din apa fântânilor, vom merge pe drumul mare al împăratului, nu ne vom abate nici la dreapta nici la stânga, până ce vom fi trecut de graniţele tale.
18 Şi Edom i-a spus: Să nu treci pe la mine ca să nu ies împotriva ta cu sabia.
19 Şi copiii lui Israel i-au spus: Vom merge pe drumul mare şi dacă eu şi vitele mele beau din apa ta, atunci voi plăti pentru ea; voi trece doar prin ţară, cu piciorul, fără să fac niciun alt lucru.
20 Şi el a spus: Să nu treci. Şi Edom a ieşit împotriva lui cu mult popor şi cu mână tare.
21 Astfel Edom a refuzat să lase pe Israel să treacă prin graniţa sa, pentru aceasta Israel s-a abătut de la el.
22 Şi copiii lui Israel şi întreaga adunare, au călătorit de la Cades şi au ajuns la muntele Hor.
23 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise şi Aaron, în muntele Hor, la graniţa ţării lui Edom, spunând:
24 Aaron va fi adunat la poporul său, pentru că nu va intra în ţara pe care eu am dat-o copiilor lui Israel, pentru că v-aţi răzvrătit împotriva cuvântului meu la apele Meriba.
25 Ia pe Aaron şi pe Eleazar, fiul său, şi urcă-i la muntele Hor;
26 Şi dezbracă pe Aaron de veştmintele sale şi îmbracă-l cu ele pe Eleazar fiul său; şi Aaron va fi adunat la poporul său şi va muri acolo.
27 Şi Moise a făcut precum DOMNUL i-a poruncit, şi ei au urcat pe muntele Hor înaintea ochilor întregii adunări.
28 Şi Moise a dezbrăcat pe Aaron de veştmintele sale şi l-a îmbrăcat pe Eleazar, fiul său, cu ele; şi Aaron a murit acolo în vârful muntelui, iar Moise şi Eleazar au coborât de pe munte.
29 Şi când toată adunarea a văzut că Aaron a murit, toată casa lui Israel a jelit pentru Aaron, treizeci de zile.
1 Şi când împăratul Arad canaanitul, care locuia în sud, a auzit spunându-se că Israel vine pe calea spionilor, atunci a luptat împotriva lui Israel şi a luat pe unii din ei prizonieri.
2 Şi Israel a făcut un jurământ DOMNULUI şi a spus: Dacă vei da negreşit pe acest popor în mâna mea, atunci voi distruge cu totul cetăţile lor.
3 Şi DOMNUL a dat ascultare vocii lui Israel şi i-a dat pe canaaniţi în mâna lor; şi i-au distrus cu totul pe ei şi cetăţile lor; şi a pus acelui loc numele, Horma.
4 Şi au călătorit de la muntele Hor pe calea Mării Roşii, să ocolească ţara lui Edom, şi sufletul poporului a fost mult descurajat din cauza drumului.
5 Şi poporul a vorbit împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise, spunând: Pentru aceasta ne-aţi făcut să ne urcăm din Egipt, ca să murim în pustiu? Căci nu este nici pâine, nici urmă de apă; şi sufletul nostru detestă această pâine uşoară.
6 Şi DOMNUL a trimis şerpi înfocaţi în mijlocul poporului şi au muşcat poporul şi mult popor din Israel a murit.
7 De aceea poporul a venit la Moise şi a spus: Am păcătuit, fiindcă am vorbit împotriva DOMNULUI şi împotriva ta; roagă-te DOMNULUI, ca să îndepărteze şerpii de la noi. Şi Moise s-a rugat pentru popor.
8 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Fă-ţi un şarpe înfocat şi pune-l pe o prăjină şi se va întâmpla, că fiecare om muşcat, când îl priveşte, va trăi.
9 Şi Moise a făcut un şarpe din aramă şi l-a pus pe o prăjină şi s-a întâmplat, că dacă un şarpe a muşcat pe cineva, când acesta a privit şarpele de aramă, a trăit.
10 Şi copiii lui Israel au mers înainte şi au aşezat corturile în Obot.
11 Şi au călătorit de la Obot şi au aşezat corturile la Iie-Abarim, în pustiul care este înaintea lui Moab, spre răsăritul soarelui.
12 De acolo s-au mutat şi au aşezat corturile în valea Zered.
13 De acolo s-au mutat şi au aşezat corturile de partea cealaltă a Arnonului, care este în pustiul care iese din ţinuturile amoriţilor, pentru că Arnon este graniţa lui Moab, între Moab şi amoriţi.
14 Pentru aceasta s-a spus în cartea războaielor DOMNULUI: Ce a făcut în Marea Roşie şi în pâraiele Arnonului,
15 Şi la scurgerile pâraielor care coboară în jos la locuinţa lui Ar şi se întinde peste graniţa lui Moab.
16 Şi de acolo au mers la Beer, care este fântâna despre care DOMNUL i-a vorbit lui Moise: Adună poporul la un loc şi le voi da apă.
17 Atunci Israel a cântat această cântare: Înalţă-te fântână; cântaţi-i voi,
18 Prinţii au săpat fântâna, nobilii poporului au săpat-o, sub conducerea legiuitorului, cu toiegele lor. Şi din pustie au mers la Matana;
19 Şi de la Matana la Nahaliel; şi de la Nahaliel la Bamot.
20 Şi de la Bamot în valea care este în ţinutul lui Moab, la vârful Pisga, care priveşte spre Ieşimon.
21 Şi Israel a trimis mesageri la Sihon împăratul amoriţilor, spunând:
22 Lasă-mă să trec prin ţara ta, nu ne vom abate în câmpuri sau în vii; nu vom bea apa din fântâni, ci vom merge înainte pe drumul mare al împăratului, până ce vom fi trecut de graniţele tale.
23 Şi Sihon nu a permis lui Israel să treacă peste graniţa sa, ci Sihon a adunat tot poporul său şi a ieşit împotriva lui Israel în pustiu şi a venit la Iahaţ şi a luptat împotriva lui Israel.
24 Şi Israel l-a lovit cu tăişul sabiei şi a stăpânit ţara lui de la Arnon până la Iaboc, chiar până la copiii lui Amon, fiindcă graniţa copiilor lui Amon era puternică.
25 Şi Israel a luat toate aceste cetăţi şi Israel a locuit în toate cetăţile amoriţilor, în Hesbon şi în toate satele lor.
26 Fiindcă Hesbon era cetatea lui Sihon, împăratul amoriţilor, care luptase împotriva împăratului de dinainte al lui Moab, şi îi luase toată ţara din mână, până la Arnon.
27 Pentru aceasta cei ce vorbesc în proverbe spun: Veniţi la Hesbon, să se zidească şi să se pregătească cetatea lui Sihon;
28 Fiindcă un foc a ieşit din Hesbon, o flacără din cetatea lui Sihon, aceasta a mistuit Arul Moabului şi pe căpeteniile înălţimilor din Arnon.
29 Vai ţie, Moab, eşti stârpit, popor al lui Chemoş! El a dat pe fiii săi şi pe fiicele sale, care au scăpat, în captivitate la Sihon, împăratul amoriţilor.
30 Am tras asupra lor; Hesbon a pierit chiar până la Dibon şi i-am pustiit chiar până la Nofah, care ajunge până la Mediba.
31 Astfel Israel a locuit în ţara amoriţilor.
32 Şi Moise a trimis să spioneze Iaezerul şi ei au luat satele lor şi au alungat pe amoriţii care erau acolo.
33 Şi s-au întors şi au urcat pe calea din Basan; şi Og, împăratul Basanului, a ieşit împotriva lor, el şi tot poporul său, la bătălia de la Edrei.
34 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Nu te teme de el, căci l-am dat în mâna ta, pe el şi pe tot poporul lui şi ţara lui; şi să îi faci cum i-ai făcut lui Sihon, împăratul amoriţilor, care a locuit la Hesbon.
35 Astfel că l-au lovit pe el şi pe fiii săi şi pe tot poporul său, până ce nu a mai fost lăsat niciunul în viaţă şi ei i-au stăpânit ţara.
1 Şi copiii lui Israel au plecat şi au aşezat corturile în câmpiile lui Moab de partea aceasta a Iordanului lângă Ierihon.
2 Şi Balac, fiul lui Ţipor, a văzut tot ceea ce Israel făcuse amoriţilor.
3 Şi Moab a fost foarte înfricoşat de popor, pentru că erau mulţi, şi Moab s-a tulburat din cauza copiilor lui Israel.
4 Şi Moab le-a spus bătrânilor lui Madian: Acum, această mulţime va linge pe toţi cei ce sunt de jur împrejurul nostru, precum boul linge iarba câmpului. Şi Balac, fiul lui Ţipor, era împăratul moabiţilor în acel timp.
5 De aceea a trimis mesageri la Balaam, fiul lui Beor, la Petor, care este lângă râul din ţara copiilor poporului său, pentru a-l chema, spunând: Iată, a ieşit un popor din Egipt; iată, ei acoperă faţa pământului şi s-au aşezat înaintea mea;
6 Şi acum vino, te rog, blestemă-mi acest popor, pentru că ei sunt prea puternici pentru mine, s-ar putea să înving; ca să îi batem şi să îi alungăm din ţară; căci ştiu că pe cine binecuvântezi tu, este binecuvântat, şi pe cine blestemi tu, este blestemat.
7 Şi bătrânii lui Moab şi bătrânii lui Madian au plecat cu răsplăţile pentru ghicire în mâna lor; şi au venit la Balaam şi i-au spus cuvintele lui Balac.
8 Şi el le-a spus: Rămâneţi aici în această noapte şi vă voi aduce vorbă din nou, precum DOMNUL îmi va vorbi şi prinţii lui Moab au rămas cu Balaam.
9 Şi Dumnezeu a venit la Balaam şi a spus: Cine sunt aceşti oameni găzduiţi la tine?
10 Şi Balaam i-a spus lui Dumnezeu: Balac, fiul lui Ţipor, împăratul lui Moab, a trimis la mine, spunând:
11 Iată, a ieşit din Egipt un popor care acoperă faţa pământului, vino acum, blestemă-i pentru mine; poate că voi fi în stare să îi înving şi să îi alung.
12 Şi Dumnezeu i-a spus lui Balaam: Să nu mergi cu ei; să nu blestemi poporul, pentru că ei sunt binecuvântaţi.
13 Şi Balaam s-a sculat dimineaţa şi a spus prinţilor lui Balac: Întoarceţi-vă în ţara voastră, pentru că DOMNUL refuză să îmi dea voie să merg cu voi.
14 Şi prinţii lui Moab s-au ridicat şi au mers la Balac şi au spus: Balaam refuză să vină cu noi.
15 Şi Balac a trimis din nou prinţi, mai mulţi şi demni de mai multă cinste decât ceilalţi.
16 Şi ei au venit la Balaam şi i-au spus: Astfel spune Balac, fiul lui Ţipor: Te rog, nu lăsa nimic să te împiedice de a veni la mine;
17 Pentru că foarte mult te voi onora şi voi face orice îmi spui, vino de aceea, te rog, blestemă-mi acest popor.
18 Şi Balaam a răspuns şi a spus servitorilor lui Balac: Dacă Balac mi-ar da casa lui plină de argint şi aur, eu nu pot trece peste cuvântul DOMNULUI Dumnezeul meu, pentru a face mai puţin sau mai mult.
19 De aceea acum, vă rog, rămâneţi şi voi aici în această noapte, ca să ştiu ce îmi va spune mai mult DOMNUL.
20 Şi Dumnezeu a venit la Balaam în timpul nopţii şi i-a spus: Dacă bărbaţii vin să te cheme, scoală-te şi du-te cu ei; dar totuşi cuvântul pe care ţi-l voi spune: Acela să îl faci.
21 Şi Balaam s-a sculat dimineaţa şi şi-a înşeuat măgăriţa şi a mers cu prinţii lui Moab.
22 Şi mânia lui Dumnezeu s-a aprins pentru că el s-a dus şi îngerul DOMNULUI a stat în picioare pe cale ca potrivnic împotriva lui. Acum el călărea pe măgăriţa sa şi cei doi servitori ai lui erau cu el.
23 Şi măgăriţa a văzut îngerul DOMNULUI stând în picioare pe cale şi sabia lui trasă în mâna sa şi măgăriţa s-a abătut afară de pe cale şi a intrat în câmp; şi Balaam a lovit măgăriţa să o întoarcă pe cale.
24 Dar îngerul DOMNULUI a stat pe o cărare a viilor, un zid fiind de această parte şi un zid de cealaltă parte.
25 Şi când măgăriţa a văzut îngerul DOMNULUI, s-a trântit de zid şi a turtit piciorul lui Balaam de zid şi el a lovit-o din nou.
26 Şi îngerul DOMNULUI a mers mai departe şi a stat în picioare într-un loc strâmt, unde nu era drum să întorci nici la dreapta nici la stânga.
27 Şi când măgăriţa a văzut pe îngerul DOMNULUI, a căzut sub Balaam şi mânia lui Balaam s-a aprins şi el a lovit măgăriţa cu un toiag.
28 Şi DOMNUL a deschis gura măgăriţei şi ea a spus lui Balaam: Ce ţi-am făcut, că m-ai lovit de aceste trei ori?
29 Şi Balaam a spus măgăriţei: Pentru că m-ai batjocorit, de ar fi fost o sabie în mâna mea te-aş fi ucis chiar acum.
30 Iar măgăriţa i-a spus lui Balaam: Nu sunt eu măgăriţa ta, pe care ai călărit de când am fost a ta până în această zi? Obişnuiam vreodată să îţi fac astfel? Iar el a spus: Nu.
31 Atunci DOMNUL a deschis ochii lui Balaam şi el a văzut pe îngerul DOMNULUI stând în picioare pe cale şi sabia lui trasă în mâna lui şi şi-a plecat capul şi s-a aruncat cu faţa sa la pământ.
32 Şi îngerul DOMNULUI i-a spus: Pentru ce ţi-ai lovit măgăriţa de aceste trei ori? Iată, am ieşit să stau împotriva ta, deoarece calea ta este perversă înaintea mea,
33 Şi măgăriţa m-a văzut şi s-a abătut de la mine de aceste trei ori, dacă nu s-ar fi abătut de la mine, cu siguranţă te-aş fi ucis şi pe ea aş fi lăsat-o vie.
34 Şi Balaam a spus îngerului DOMNULUI: Am păcătuit, pentru că nu am ştiut că stai în cale împotriva mea; acum de aceea dacă aceasta te nemulţumeşte, mă voi întoarce înapoi.
35 Şi îngerul DOMNULUI i-a spus lui Balaam: Du-te cu aceşti bărbaţi, dar numai cuvântul pe care ţi-l voi spune: Acela să îl vorbeşti. Astfel Balaam a mers cu prinţii lui Balac.
36 Şi când Balac a auzit că a venit Balaam, a ieşit să îl întâlnească la o cetate a lui Moab, care este pe graniţa Arnonului, care este în ţinutul cel mai îndepărtat.
37 Şi Balac i-a spus lui Balaam: Nu am trimis la tine cu stăruinţă ca să te cheme? Pentru ce nu ai venit la mine? Nu sunt eu în stare să te onorez?
38 Şi Balaam i-a spus lui Balac: Iată, am venit la tine, am eu vreo putere în vreun fel să spun ceva? cuvântul pe care Dumnezeu îl pune în gura mea, aceea voi vorbi.
39 Şi Balaam a mers cu Balac şi au venit la Chiriat-Huţot.
40 Şi Balac a oferit boi şi oi şi a trimis la Balaam şi la prinţii care erau cu el.
41 Şi s-a întâmplat, a doua zi, că Balac a luat pe Balaam şi l-a urcat la înălţimile lui Baal, ca de acolo să vadă până şi cea mai îndepărtată margine a poporului.
1 Şi Balaam i-a spus lui Balac: Zideşte-mi aici şapte altare şi pregăteşte-mi aici şapte boi şi şapte berbeci.
2 Şi Balac a făcut cum spusese Balaam; şi Balac şi Balaam au oferit pe fiecare altar un taur şi un berbec.
3 Şi Balaam i-a spus lui Balac: Stai în picioare lângă ofranda ta arsă şi eu voi merge, poate cumva DOMNUL va veni să mă întâlnească şi orice îmi va arăta îţi voi spune. Şi el a mers la un loc înalt.
4 Şi Dumnezeu a întâlnit pe Balaam, iar el i-a spus: Am pregătit şapte altare şi am oferit pe fiecare altar un taur şi un berbec.
5 Şi DOMNUL a pus cuvânt în gura lui Balaam şi a spus: Întoarce-te la Balac şi astfel să vorbeşti.
6 Şi s-a întors la el şi, iată, el stătea în picioare lângă ofranda lui arsă, el şi toţi prinţii lui Moab.
7 Şi şi-a rostit parabola şi a spus: Balac împăratul lui Moab m-a adus din Aram, din munţii din est, spunând: Vino, blestemă-mi pe Iacob şi vino, sfidează pe Israel.
8 Cum să blestem, pe cel pe care Dumnezeu nu l-a blestemat? Sau cum să sfidez, pe cel pe care DOMNUL nu l-a sfidat?
9 Pentru că din vârful stâncilor îl văd şi de pe dealuri îl privesc, iată, poporul va locui singur şi nu va fi socotit printre naţiuni.
10 Cine poate număra pulberea lui Iacob şi numărul celei de a patra părţi a lui Israel? Lasă-mă să mor moartea celor drepţi şi sfârşitul meu să fie ca al lui!
11 Şi Balac i-a spus lui Balaam: Ce mi-ai făcut? Te-am luat ca să blestemi pe duşmanii mei şi, iată, tu i-ai binecuvântat cu totul.
12 Şi el a răspuns şi a zis: Nu trebuie să iau seama să vorbesc ceea ce DOMNUL a pus în gura mea?
13 Şi Balac i-a spus: Vino cu mine, te rog, la un alt loc, de unde să îi vezi, vei vedea până la cea mai îndepărtată margine a lor, dar nu îi vei vedea pe toţi; şi blestemă-i pentru mine de acolo.
14 Şi l-a dus în câmpul lui Ţofim, pe vârful Pisga; şi a zidit şapte altare şi a oferit un taur şi un berbec pe fiecare altar.
15 Şi i-a spus lui Balac: Stai aici în picioare lângă ofranda ta arsă, în timp ce eu mă voi întâlni cu DOMNUL mai încolo.
16 Şi DOMNUL a întâlnit pe Balaam şi a pus un cuvânt în gura lui şi a spus: Du-te din nou la Balac şi spune astfel.
17 Şi când a venit la el, iată, el stătea lângă ofranda sa arsă şi prinţii lui Moab stăteau cu el. Şi Balac i-a spus: Ce a vorbit DOMNUL?
18 Iar el şi-a rostit parabola şi a spus: Ridică-te Balac şi ascultă; dă-mi ascultare, tu, fiul lui Ţipor,
19 Dumnezeu nu este om ca să mintă; nici fiu al omului ca să se pocăiască; a spus el şi nu va face, sau a vorbit şi nu va împlini?
20 Iată, eu am primit poruncă să binecuvântez şi el a binecuvântat; iar eu nu pot întoarce aceasta.
21 El nu a zărit nelegiuirea în Iacob, nici nu a văzut stricăciune în Israel; DOMNUL Dumnezeul său este cu el şi strigătul unui împărat este printre ei.
22 Dumnezeu i-a scos din Egipt; el are putere precum un unicorn.
23 Cu adevărat nu este niciun farmec împotriva lui Iacob, nici nu este nicio ghicire împotriva lui Israel; referitor la acest timp se va spune despre Iacob şi despre Israel: Ce a lucrat Dumnezeu!
24 Iată, poporul se va ridica asemenea unui leu mare şi se va înălţa ca un leu tânăr; nu se va întinde până nu va mânca din pradă şi nu va bea sângele celor ucişi.
25 Şi Balac i-a spus lui Balaam: Nici nu îi blestema dar nici nu îi binecuvânta.
26 Dar Balaam a răspuns şi i-a zis lui Balac: Nu ţi-am vorbit, spunând: Tot ceea ce DOMNUL vorbeşte, aceea trebuie să fac?
27 Şi Balac i-a spus lui Balaam: Vino, te rog, te voi duce într-un alt loc; poate cumva îi va plăcea lui Dumnezeu să mi-i blestemi de acolo.
28 Şi Balac a adus pe Balaam pe vârful Peor, care priveşte spre Ieşimon.
29 Şi Balaam i-a spus lui Balac: Zideşte-mi aici şapte altare şi pregăteşte-mi aici şapte tauri şi şapte berbeci.
30 Şi Balac a făcut cum spusese Balaam şi a oferit un taur şi un berbec pe fiecare altar.
1 Şi când Balaam a văzut că îi era plăcut DOMNULUI a binecuvânta pe Israel, nu a mai ieşit, ca în alte dăţi, ca să caute farmece, ci şi-a îndreptat faţa spre pustiu.
2 Şi Balaam şi-a ridicat ochii şi a văzut pe Israel locuind în corturile lor după seminţiile lor; şi duhul lui Dumnezeu a venit peste el.
3 Şi şi-a rostit parabola şi a spus: Balaam, fiul lui Beor, a zis; şi bărbatul a cărui ochi sunt deschişi a spus:
4 El a zis: El care a auzit cuvintele lui Dumnezeu, care a văzut viziunea celui Atotputernic, în timp ce cădea în transă, dar având ochii deschişi;
5 Ce frumoase sunt corturile tale, Iacobe şi locaşurile tale, Israele!
6 Ca văile se întind, ca grădini la malul râului, ca pomii de aloe pe care DOMNUL i-a sădit şi ca cedri lângă ape.
7 El va turna apa din găleţile sale şi sămânţa sa va fi în multe ape şi împăratul său se va înălţa mai sus ca Agag şi împărăţia lui va fi înălţată.
8 Dumnezeu l-a scos din Egipt; el are putere precum a unui unicorn; va mânca naţiunile, ai săi duşmani, şi le va frânge oasele şi îi va străpunge cu săgeţile lui.
9 Se ghemuieşte, se culcă asemenea unui leu şi asemenea unei leoaice mari, cine îl va stârni? Binecuvântat este cel ce te binecuvântează şi blestemat este cel ce te blestemă.
10 Şi mânia lui Balac s-a aprins împotriva lui Balaam şi şi-a lovit palmele; şi Balac i-a spus lui Balaam: Te-am chemat să blestemi pe duşmanii mei şi, iată, i-ai binecuvântat cu totul de aceste trei dăţi.
11 De aceea fugi la locul tău, m-am gândit să te onorez foarte mult; dar, iată, DOMNUL te-a oprit de la onoare.
12 Şi Balaam i-a spus lui Balac: Nu am vorbit eu mesagerilor tăi pe care i-ai trimis, zicând:
13 Şi dacă Balac mi-ar da casa lui plină de argint şi aur, nu pot trece peste porunca DOMNULUI să fac din propria mea minte, fie bine fie rău; să nu vorbesc ceea ce spune DOMNUL?
14 Şi acum, iată, merg la poporul meu, vino şi te voi anunţa ce are să facă acest popor poporului tău în zilele de pe urmă.
15 Şi şi-a rostit parabola şi a spus: Balaam, fiul lui Beor, a zis şi bărbatul ai cărui ochi sunt deschişi a zis:
16 El a spus: El care a auzit cuvintele lui Dumnezeu şi a ştiut cunoaşterea celui Preaînalt, care a văzut viziunea celui Atotputernic, în timp ce cădea în transă, dar având ochii săi deschişi;
17 Îl voi vedea, dar nu acum; îl voi privi, dar nu de aproape; o Stea va ieşi din Iacob şi un Sceptru se va ridica din Israel şi va lovi colţurile lui Moab şi va nimici pe toţi copiii lui Set.
18 Şi Edom va fi o stăpânire, Seir de asemenea va fi o stăpânire pentru duşmanii săi; şi Israel va lucra vitejeşte.
19 Din Iacob va veni cel ce va avea stăpânire şi va nimici pe cel ce rămâne în cetate.
20 Şi când a privit la Amalec şi-a rostit parabola şi a spus: Amalec a fost cel dintâi între naţiuni; dar sfârşitul său de pe urmă va fi pieirea veşnică.
21 Şi a privit la cheniţi şi şi-a rostit parabola şi a spus: Tare este locuinţa ta şi cuibul tău îl pui într-o stâncă.
22 Totuşi cheniţii vor fi pustiiţi, până ce Aşur te va duce captiv.
23 Şi şi-a rostit parabola şi a spus: Vai, cine va trăi când Dumnezeu face aceasta!
24 Şi corăbii vor veni de pe ţărmul Chitimului şi vor chinui pe Aşur şi vor chinui pe Eber şi va pieri şi el pentru totdeauna.
25 Şi Balaam s-a ridicat şi a plecat şi s-a întors la locul său; şi Balac de asemenea a plecat pe drumul său.
1 Şi Israel a locuit în Sitim şi poporul a început să curvească cu fiicele lui Moab.
2 Şi ei au chemat poporul la sacrificiile dumnezeilor lor; şi poporul a mâncat şi s-a prosternat dumnezeilor lor.
3 Şi Israel s-a alipit de Baal-Peor şi mânia DOMNULUI s-a aprins împotriva lui Israel.
4 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Ia pe toţi capii poporului şi spânzură-i înaintea DOMNULUI în faţa soarelui, ca mânia înverşunată a DOMNULUI să se abată de la Israel.
5 Şi Moise a spus judecătorilor lui Israel: Fiecare să ucidă pe oamenii săi care s-au alipit de Baal-Peor.
6 Şi, iată, unul dintre copiii lui Israel a venit şi a adus, la fraţii săi, o femeie madianită, înaintea ochilor lui Moise şi înaintea ochilor întregii adunări a copiilor lui Israel, care plângeau înaintea uşii tabernacolului întâlnirii.
7 Şi când Fineas, fiul lui Eleazar, fiul preotului Aaron, a văzut, s-a ridicat din mijlocul adunării şi a luat o lance în mâna sa;
8 Şi a mers după bărbatul lui Israel în cort şi i-a străpuns pe amândoi, pe bărbatul din Israel şi pe femeie prin pântecele ei. Astfel plaga a fost oprită de la copiii lui Israel.
9 Şi cei ce au murit în plagă au fost douăzeci şi patru de mii.
10 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
11 Fineas, fiul lui Eleazar, fiul preotului Aaron, a abătut furia mea de la copiii lui Israel, în timp ce era zelos pentru mine, printre ei, astfel că nu am mistuit pe copiii lui Israel în gelozia mea.
12 Pentru aceasta spune: Iată, îi dau legământul meu de pace,
13 Şi să îl aibă el şi sămânţa lui după el, chiar legământul unei preoţii veşnice, pentru că a fost zelos pentru Dumnezeul său şi a făcut ispăşire pentru copiii lui Israel.
14 Şi numele israelitului care a fost ucis, adică cel ucis împreună cu femeia madianită, era Zimri, fiul lui Salu, un prinţ al unei case părinteşti printre simeoniţi.
15 Şi numele femeii madianite care a fost ucisă era Cozbi, fiica lui Ţur; el era cap peste un popor şi a unei case părinteşti în Madian.
16 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
17 Vatămă-i pe madianiţi şi loveşte-i;
18 Pentru că ei te-au vătămat cu uneltirile lor, cu care te-au înşelat în lucrarea lui Peor şi în lucrarea lui Cozbi, fiica unui prinţ din Madian, sora lor, care a fost ucisă în ziua plăgii, venite din cauza lui Peor.
1 Şi s-a întâmplat după plagă, că DOMNUL i-a vorbit lui Moise şi lui Eleazar, fiul preotului Aaron, spunând:
2 Faceţi numărătoarea întregii adunări a copiilor lui Israel, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, prin toată casa părinţilor lor, toţi cei ce sunt în stare să meargă la război în Israel.
3 Şi Moise şi preotul Eleazar au vorbit cu ei în câmpiile lui Moab, lângă Iordan, aproape de Ierihon, spunând:
4 Faceţi numărătoarea poporului, de la vârsta de douăzeci de ani în sus; precum DOMNUL i-a poruncit lui Moise şi copiilor lui Israel care au ieşit din ţara Egiptului.
5 Ruben, fiul cel mai în vârstă al lui Israel: copiii lui Ruben; Hanoc, din care iese familia hanochiţilor; din Palu, familia paluiţilor;
6 Din Heţron, familia heţroniţilor; din Carmi, familia carmiţilor.
7 Acestea sunt familiile rubeniţilor şi cei număraţi dintre ei erau patruzeci şi trei de mii şapte sute treizeci.
8 Şi fiii lui Palu: Eliab.
9 Şi fiii lui Eliab: Nemuel şi Datan şi Abiram. Acesta este acel Datan şi Abiram, faimoşi în adunare, care au luptat împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron în ceata lui Core, când s-au luptat împotriva DOMNULUI;
10 Şi pământul şi-a deschis gura şi i-a înghiţit împreună cu Core, când acea ceată a murit, în timp ce focul mistuia două sute cincizeci de bărbaţi; şi ei au devenit un semn.
11 Cu toate acestea copiii lui Core nu au murit.
12 Fiii lui Simeon după familiile lor: din Nemuel, familia nemueliţilor; din Iamin, familia iaminiţilor; din Iachin, familia iachiniţilor;
13 Din Zerah, familia zerahiţilor; din Saul, familia sauliţilor.
14 Acestea sunt familiile simeoniţilor, douăzeci şi două de mii două sute.
15 Fiii lui Gad după familiile lor: din Ţefon, familia ţefoniţilor; din Haghi, familia haghiţilor; din Şuni, familia şuniţilor;
16 Din Ozni, familia ozniţilor; din Eri, familia eriţilor;
17 Din Arod, familia arodiţilor; din Areli, familia areliţilor.
18 Acestea sunt familiile copiilor lui Gad conform cu cei număraţi dintre ei, patruzeci de mii cinci sute.
19 Fiii lui Iuda: Er şi Onan; şi Er şi Onan au murit în ţara lui Canaan.
20 Şi fiii lui Iuda după familiile lor au fost: din Şela, familia şelaniţilor; din Pereţ, familia pereţiţilor; din Zerah, familia zerahiţilor.
21 Şi fiii lui Pereţ au fost: din Heţron, familia heţroniţilor; din Hamul, familia hamuliţilor.
22 Acestea sunt familiile lui Iuda conform cu cei număraţi dintre ei, şaptezeci şi şase de mii cinci sute.
23 Din fiii lui Isahar după familiile lor: din Tola, familia tolaiţilor; din Pua, familia puaniţilor;
24 Din Iaşub, familia iaşubiţilor; din Şimron, familia şimroniţilor.
25 Acestea sunt familiile lui Isahar conform cu cei număraţi dintre ei, şaizeci şi patru de mii trei sute.
26 Din fiii lui Zabulon după familiile lor: din Sered, familia serediţilor; din Elon, familia eloniţilor; din Iahleel, familia iahleeliţilor.
27 Acestea sunt familiile Zabuloniţilor conform cu cei număraţi dintre ei, şaizeci de mii cinci sute.
28 Fiii lui Iosif după familiile lor: Manase şi Efraim.
29 Din fiii lui Manase: din Machir, familia machiriţilor; şi Machir a născut pe Galaad; din Galaad a ieşit familia galaadiţilor.
30 Aceştia sunt fiii lui Galaad: din Iezer, familia iezeriţilor; din Helec, familia heleciţilor;
31 Şi din Asriel, familia asrieliţilor; şi din Sihem, familia sihemiţilor;
32 Şi din Şemida, familia şemidaiţilor; şi din Hefer, familia heferiţilor.
33 Şi Ţelofhad, fiul lui Hefer, nu a avut fii, ci fiice şi numele fiicelor lui Ţelofhad erau Mala şi Noa, Hogla, Milca şi Tirţa.
34 Acestea sunt familiile lui Manase şi cei număraţi dintre ei, cincizeci şi două de mii şapte sute.
35 Aceştia sunt fiii lui Efraim după familiile lor: din Şutelah, familia şutelhiţilor; din Becher, familia becheriţilor; din Tahan, familia tahaniţilor.
36 Şi aceştia sunt fiii lui Şutelah: din Eran, familia eraniţilor.
37 Acestea sunt familiile fiilor lui Efraim conform cu cei număraţi dintre ei, treizeci şi două de mii cinci sute. Aceştia sunt fiii lui Iosif, după familiile lor.
38 Fiii lui Beniamin, după familiile lor: din Bela, familia belaiţilor; din Aşbel, familia aşbeliţilor; din Ahiram, familia ahiramiţilor;
39 Din Şufam, familia şufamiţilor; din Hufam, familia hufamiţilor.
40 Şi fiii lui Bela au fost Ard şi Naaman, din Ard, familia ardiţilor; şi din Naaman, familia naamaniţilor.
41 Aceştia sunt fiii lui Beniamin, după familiile lor, şi cei număraţi dintre ei erau patruzeci şi cinci de mii şase sute.
42 Aceştia sunt fiii lui Dan după familiile lor: din Şuham, familia şuhamiţilor. Acestea sunt familiile lui Dan, după familiile lor.
43 Toate familiile şuhamiţilor, conform cu cei număraţi dintre ei, erau şaizeci şi patru de mii patru sute.
44 Din copiii lui Aşer după familiile lor: din Imna, familia imnaiţilor; din Iesui, familia iesuiţilor; din Beria, familia beriaiţilor.
45 Din fiii lui Beria: din Heber, familia heberiţilor; din Malchiel, familia malchieliţilor.
46 Şi numele fiicei lui Aşer era Serah.
47 Acestea sunt familiile fiilor lui Aşer conform cu cei număraţi dintre ei; care erau cincizeci şi trei de mii patru sute.
48 Din fiii lui Neftali după familiile lor: din Iahţeel, familia iahţeeliţilor; din Guni, familia guniţilor;
49 Din Ieţer, familia ieţeriţilor; din Şilem, familia şilemiţilor.
50 Acestea sunt familiile din Neftali, după familiile lor, şi cei număraţi dintre ei erau patruzeci şi cinci de mii patru sute.
51 Aceştia au fost cei număraţi dintre copiii lui Israel, şase sute una mii şapte sute treizeci.
52 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
53 Acestora le va fi împărţită ţara drept moştenire, conform numărului numelor.
54 Celor mai mulţi să le dai mai multă moştenire şi celor mai puţini să le dai mai puţină moştenire; fiecăruia să îi fie dată moştenirea sa conform cu cei număraţi din el.
55 Cu toate acestea ţara să fie împărţită prin sorţi, conform numelor triburilor părinţilor lor să moştenească.
56 Conform sorţului să fie împărţită stăpânirea lor între mulţi şi puţini.
57 Şi aceştia sunt cei număraţi dintre leviţi după familiile lor: din Gherşon, familia gherşoniţilor; din Chehat, familia chehatiţilor; din Merari, familia merariţilor.
58 Acestea sunt familiile leviţilor: familia libniţilor, familia hebroniţilor, familia mahliţilor, familia muşiţilor, familia coreiţilor. Şi Chehat a născut pe Amram.
59 Şi numele soţiei lui Amram a fost Iochebed, fiica lui Levi, pe care mama ei i-a născut-o lui Levi în Egipt; şi i-a născut lui Amram pe Aaron şi Moise şi pe Miriam sora lor.
60 Şi lui Aaron i-a fost născut Nadab şi Abihu, Eleazar şi Itamar.
61 Şi Nadab şi Abihu au murit, când au oferit foc străin înaintea DOMNULUI.
62 Şi cei număraţi dintre ei erau douăzeci şi trei de mii, toţi de parte bărbătească de la vârsta de o lună în sus, şi nu au fost număraţi printre copiii lui Israel, pentru că lor nu le-a fost dată nicio moştenire în mijlocul copiilor lui Israel.
63 Aceştia sunt cei număraţi de Moise şi preotul Eleazar, care au numărat pe copiii lui Israel în câmpiile lui Moab lângă Iordan, aproape de Ierihon.
64 Dar printre aceştia nu a fost niciun bărbat dintre cei pe care Moise şi preotul Aaron i-au numărat, când au numărat copiii lui Israel în pustiul Sinai.
65 Pentru că DOMNUL spusese despre ei: Negreşit vor muri în pustiu. Şi nu a rămas niciunul dintre ei, în afară de Caleb, fiul lui Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun.
1 Atunci au venit fiicele lui Ţelofhad, fiul lui Hefer, fiul lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, din familiile lui Manase, fiul lui Iosif; şi acestea sunt numele fiicelor sale: Mala, Noa şi Hogla şi Milca şi Tirţa.
2 Şi ele au stat în picioare înaintea lui Moise şi înaintea preotului Eleazar şi înaintea prinţilor şi a toată adunarea, la uşa tabernacolului întâlnirii, spunând:
3 Tatăl nostru a murit în pustiu şi el nu a fost în ceata celor ce s-au adunat împotriva DOMNULUI în ceata lui Core; ci a murit în propriul său păcat şi nu a avut fii.
4 De ce să fie desfiinţat numele tatălui nostru din mijlocul familiei lui, doar pentru că nu are niciun fiu? Dă-ne nouă dar o stăpânire între fraţii tatălui nostru.
5 Şi Moise a adus cauza lor înaintea DOMNULUI.
6 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
7 Fiicele lui Ţelofhad vorbesc drept, cu adevărat să le dai o stăpânire a moştenirii în mijlocul fraţilor tatălui lor; şi să faci ca moştenirea tatălui lor să treacă asupra lor.
8 Şi să vorbeşti copiilor lui Israel, spunând: Dacă un bărbat moare şi nu are fiu, atunci să faceţi ca moştenirea lui să treacă la fiica sa.
9 Şi dacă nu are fiică, atunci să daţi moştenirea lui fraţilor săi.
10 Şi dacă nu are fraţi, atunci să daţi moştenirea lui fraţilor tatălui său.
11 Şi dacă tatăl său nu are fraţi, atunci să daţi moştenirea lui rudei sale cea mai apropiată, din familia sa şi el să o stăpânească; şi acesta va fi un statut al judecăţii pentru copiii lui Israel, precum DOMNUL i-a poruncit lui Moise.
12 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Urcă-te pe acest munte, Abarim, şi priveşte ţara pe care am dat-o copiilor lui Israel.
13 Şi după ce o vei privi, vei fi adunat şi tu la poporul tău, precum Aaron fratele tău a fost adunat.
14 Pentru că v-aţi răzvrătit împotriva poruncii mele în pustiul Ţin, în cearta adunării, în loc să mă sfinţiţi la apa dinaintea ochilor lor, acestea sunt apele Meriba, la Cades, în pustiul Ţin.
15 Şi Moise a vorbit DOMNULUI, spunând:
16 Să pună DOMNUL, Dumnezeul duhurilor a toată făptura, un bărbat peste adunare,
17 Bărbat care să iasă înaintea lor şi care să intre înaintea lor şi care să îi conducă afară şi care să îi ducă înăuntru; ca adunarea DOMNULUI să nu fie ca nişte oi fără păstor.
18 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Ia-ţi pe Iosua, fiul lui Nun, un bărbat în care este duhul şi aşază-ţi mâna peste el;
19 Şi să îl pui înaintea preotului Eleazar şi înaintea întregii adunări; şi să îi dai poruncă înaintea ochilor lor.
20 Şi să pui din onoarea ta peste el, ca toată adunarea copiilor lui Israel să dea ascultare.
21 Şi el să stea în picioare înaintea preotului Eleazar, care va cere sfat pentru el după judecata lui Urim înaintea DOMNULUI; la cuvântul său ei vor ieşi şi la cuvântul său ei vor intra, el şi toţi copiii lui Israel împreună cu el, chiar toată adunarea.
22 Şi Moise a făcut precum DOMNUL i-a poruncit şi a luat pe Iosua şi l-a pus înaintea preotului Eleazar şi înaintea întregii adunări.
23 Şi şi-a aşezat mâinile peste el şi i-a dat poruncă, precum a poruncit DOMNUL prin mâna lui Moise.
1 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
2 Porunceşte copiilor lui Israel şi spune-le: Darul meu şi pâinea mea pentru sacrificiile mele făcute prin foc, ca aromă dulce pentru mine, să luaţi aminte la ele ca să mi le aduceţi la timpul cuvenit.
3 Şi să le spui: Aceasta este ofranda făcută prin foc pe care să o aduceţi DOMNULUI; doi miei de un an, fără pată, zi de zi, ca ofrandă arsă neîncetată.
4 Un miel să îl aduci dimineaţa şi pe celălalt să îl aduci seara;
5 Şi o zecime dintr-o efă de făină ca dar de mâncare, amestecată cu o pătrime dintr-un hin de untdelemn bătut.
6 Aceasta este ofrandă arsă, neîncetată, care a fost rânduită în muntele Sinai, de o aromă dulce, un sacrificiu făcut prin foc DOMNULUI.
7 Şi darul lor de băutură să fie o pătrime dintr-un hin pentru un miel, în locul sfânt să faci să fie turnat DOMNULUI vinul tare, ca dar de băutură.
8 Şi celălalt miel să îl aduci pe înserat, la fel ca darul de mâncare de dimineaţă şi ca un dar de băutură al lui, să îl aduci, un sacrificiu făcut prin foc, de o aromă dulce DOMNULUI.
9 Şi în ziua de sabat, doi miei de un an, fără pată, şi două zecimi dintr-o măsură de făină ca dar de mâncare, amestecată cu untdelemn, şi darul lor de băutură;
10 Aceasta este ofranda arsă a fiecărui sabat, pe lângă ofranda arsă, neîncetată, şi darul ei de băutură.
11 Şi la începuturile lunilor voastre să aduceţi ofrandă arsă DOMNULUI; doi tauri tineri şi un berbec, şapte miei de un an, fără pată.
12 Şi trei zecimi dintr-o măsură de făină ca dar de mâncare, amestecată cu untdelemn, pentru un taur; şi două zecimi dintr-o măsură de făină, ca dar de mâncare, amestecată cu untdelemn, pentru un berbec;
13 Şi câte o zecime dintr-o măsură de făină amestecată cu untdelemn ca dar de mâncare pentru un miel; ca ofrandă arsă de o aromă dulce, un sacrificiu făcut prin foc DOMNULUI.
14 Şi darurile lor de băutură să fie o jumătate de hin de vin la un taur şi o treime dintr-un hin pentru un berbec şi o pătrime dintr-un hin pentru un miel, aceasta este ofranda arsă a fiecărei luni prin toate lunile anului.
15 Şi un ied dintre capre ca ofrandă pentru păcat adus DOMNULUI să fie oferit pe lângă ofranda arsă, neîncetată, şi darul ei de băutură.
16 Şi paştele DOMNULUI este în ziua a paisprezecea a lunii întâi.
17 Şi în ziua a cincisprezecea a acestei luni este sărbătoarea, şapte zile să se mănânce azimă.
18 În ziua întâi să fie o adunare solemnă, sfântă; să nu faceţi nicio lucrare de servire în ea.
19 Ci să aduceţi ofrandă făcută prin foc ca ofrandă arsă DOMNULUI; doi tauri tineri şi un berbec şi şapte miei de un an, să vă fie fără cusur;
20 Şi darul lor de mâncare să fie din făină amestecată cu untdelemn; trei zecimi dintr-o măsură să aduceţi pentru un taur şi două zecimi dintr-o măsură pentru un berbec;
21 Câte o zecime dintr-o măsură pentru fiecare miel, din cei şapte miei;
22 Şi un ţap ca ofrandă pentru păcat, ca să se facă ispăşire pentru voi.
23 Să aduceţi acestea pe lângă ofranda arsă de dimineaţă, care este drept ofrandă arsă, neîncetată.
24 Astfel să oferiţi zilnic, în toate cele şapte zile, hrana sacrificiului făcut prin foc, de o aromă dulce DOMNULUI, să fie oferită pe lângă ofranda arsă, neîncetată, şi darul său de băutură.
25 Şi în ziua a şaptea să aveţi o adunare solemnă, sfântă; să nu faceţi vreo lucrare de servire în ea.
26 De asemenea în ziua primelor roade, când aduceţi un dar nou de mâncare DOMNULUI, după ce se încheie săptămânile voastre, să aveţi o adunare solemnă, sfântă; să nu faceţi nicio lucrare de servire în ea.
27 Ci să aduceţi ofranda arsă de o aromă dulce DOMNULUI: doi tauri tineri, un berbec, şapte miei de un an;
28 Şi darul lor de mâncare din făină amestecată cu untdelemn: trei zecimi dintr-o măsură pentru un taur, două zecimi dintr-o măsură pentru un berbec,
29 Câte o zecime dintr-o măsură pentru un miel, din cei şapte miei;
30 Şi un ied dintre capre, pentru a face ispăşire pentru voi.
31 Să îi aduceţi pe lângă ofranda arsă, neîncetată, şi darul lui de mâncare, (să vă fie fără cusur) şi darurile lor de băutură.
1 Şi în luna a şaptea, în ziua întâi a lunii, să aveţi o adunare solemnă, sfântă; să nu faceţi nicio lucrare de servire în ea, aceasta vă este ziua sunării trâmbiţelor.
2 Şi să aduceţi ofrandă arsă de o aromă dulce DOMNULUI: un taur tânăr, un berbec şi şapte miei de un an, fără cusur.
3 Şi darul lor de mâncare să fie din făină amestecată cu untdelemn: trei zecimi dintr-o măsură pentru un taur şi două zecimi dintr-o măsură pentru un berbec,
4 Şi o zecime dintr-o măsură pentru un miel, pentru fiecare dintre cei şapte miei;
5 Şi un ied dintre capre ca ofrandă pentru păcat, pentru a se face ispăşire pentru voi;
6 Pe lângă ofranda arsă a lunii şi darul ei de mâncare; şi ofranda zilnică arsă şi darul ei de mâncare şi darurile lor de băutură, conform cu rânduiala lor, de o aromă dulce, un sacrificiu făcut prin foc DOMNULUI.
7 Şi în ziua a zecea a lunii a şaptea să aveţi o adunare solemnă, sfântă; şi să vă chinuiţi sufletele; să nu faceţi nicio lucrare în ea,
8 Ci să aduceţi ofrandă arsă DOMNULUI de o aromă dulce: un taur tânăr, un berbec şi şapte miei de un an; să vă fie fără cusur.
9 Şi darul lor de mâncare să fie din făină amestecată cu untdelemn: trei zecimi dintr-o măsură pentru un taur şi două zecimi dintr-o măsură pentru un berbec,
10 Şi câte o zecime dintr-o măsură pentru un miel, pentru fiecare dintre cei şapte miei;
11 Un ied dintre capre ca ofrandă pentru păcat; pe lângă ofranda pentru păcat a ispăşirii şi ofranda arsă, neîncetată, şi darul ei de mâncare şi darurile lor de băutură.
12 Şi în ziua a cincisprezecea a lunii a şaptea, să aveţi o adunare solemnă, sfântă; să nu faceţi nicio lucrare de servire şi să ţineţi o sărbătoare DOMNULUI, timp de şapte zile;
13 Şi să aduceţi ofrandă arsă, un sacrificiu făcut prin foc, de o aromă dulce DOMNULUI; treisprezece tauri tineri, doi berbeci şi paisprezece miei de un an; să vă fie fără cusur;
14 Şi darul lor de mâncare să fie din făină amestecată cu untdelemn: trei zecimi dintr-o măsură pentru fiecare taur dintre cei treisprezece tauri, două zecimi dintr-o măsură pentru fiecare berbec dintre cei doi berbeci,
15 Şi câte o zecime dintr-o măsură pentru fiecare miel din cei paisprezece miei;
16 Şi un ied dintre capre ca ofrandă pentru păcat; pe lângă ofranda arsă, neîncetată, darul ei de mâncare şi darul ei de băutură.
17 Şi în ziua a doua să aduceţi doisprezece tauri tineri, doi berbeci, paisprezece miei de un an, fără pată;
18 Şi darul lor de mâncare şi darurile lor de băutură pentru tauri, pentru berbeci şi pentru miei, să fie conform cu numărul lor, conform rânduielii;
19 Şi un ied dintre capre ca ofrandă pentru păcat; pe lângă ofranda arsă, neîncetată, şi darul lor de mâncare şi darurile lor de băutură.
20 Şi în ziua a treia: unsprezece tauri, doi berbeci, paisprezece miei de un an, fără cusur;
21 Şi darul lor de mâncare şi darurile lor de băutură pentru tauri, pentru berbeci şi pentru miei, să fie conform cu numărul lor, conform rânduielii;
22 Şi un ţap ca ofrandă pentru păcat; pe lângă ofranda arsă, neîncetată, şi darul ei de mâncare şi darul ei de băutură.
23 Şi în a patra zi zece tauri, doi berbeci şi paisprezece miei de un an, fără cusur;
24 Darul lor de mâncare şi darurile lor de băutură pentru tauri, pentru berbeci şi pentru miei, să fie conform cu numărul lor, conform rânduielii;
25 Şi un ied dintre capre ca ofrandă pentru păcat; pe lângă ofranda arsă, neîncetată, şi darul ei de mâncare şi darul ei de băutură.
26 Şi în ziua a cincea: nouă tauri, doi berbeci şi paisprezece miei de un an, fără pată;
27 Şi darul lor de mâncare şi darurile lor de băutură pentru tauri, pentru berbeci şi pentru miei, să fie conform cu numărul lor, conform rânduielii;
28 Şi un ţap ca ofrandă pentru păcat; pe lângă ofranda arsă, neîncetată, şi darul ei de mâncare şi darul ei de băutură.
29 Şi în ziua a şasea: opt tauri, doi berbeci şi paisprezece miei de un an, fără cusur;
30 Şi darul lor de mâncare şi darurile lor de băutură pentru tauri, pentru berbeci şi pentru miei, să fie conform cu numărul lor, conform rânduielii;
31 Şi un ţap ca ofrandă pentru păcat; pe lângă ofranda arsă, neîncetată, şi darul lui de mâncare şi darul lui de băutură.
32 Şi în ziua a şaptea: şapte tauri, doi berbeci şi paisprezece miei de un an, fără cusur;
33 Şi darul lor de mâncare şi darurile lor de băutură pentru tauri, pentru berbeci şi pentru miei, să fie conform cu numărul lor, conform rânduielii;
34 Şi un ţap ca ofrandă pentru păcat; pe lângă ofranda arsă, neîncetată, şi darul ei de mâncare şi darul ei de băutură.
35 În ziua a opta să aveţi o adunare, solemnă, să nu faceţi nicio lucrare de servire în ea;
36 Ci să aduceţi ofrandă arsă, ofrandă făcută prin foc, de o aromă dulce DOMNULUI: un taur, un berbec, şapte miei de un an, fără cusur;
37 Darul lor de mâncare şi darurile lor de băutură pentru tauri, pentru berbeci şi pentru miei, să fie conform cu numărul lor, conform rânduielii;
38 Şi un ţap ca ofrandă pentru păcat; pe lângă ofranda arsă, neîncetată, şi darul ei de mâncare şi darul ei de băutură.
39 Aceste lucruri să le faceţi DOMNULUI în sărbătorile voastre rânduite, pe lângă promisiunile voastre şi ofrandele de bună voie, pentru ofrandele voastre arse şi pentru darurile voastre de mâncare şi pentru darurile voastre de băutură şi pentru ofrandele voastre de pace.
40 Şi Moise a spus copiilor lui Israel conform cu tot ceea ce DOMNUL i-a poruncit lui Moise.
1 Şi Moise a vorbit căpeteniilor triburilor referitor la copiii lui Israel, spunând: Acesta este lucrul pe care DOMNUL l-a poruncit.
2 Dacă un bărbat face o promisiune DOMNULUI, sau face un jurământ ca să îşi lege sufletul cu o legătură; să nu rupă cuvântul său, să facă conform cu tot ceea ce iese din gura lui.
3 Dacă de asemenea o femeie face o promisiune DOMNULUI şi se leagă cu o legătură, fiind în casa tatălui ei, în tinereţea ei,
4 Şi tatăl ei aude promisiunea ei şi legătura ei cu care şi-a legat sufletul şi dacă tatăl ei păstrează tăcerea faţă de ea, atunci toate promisiunile ei vor sta în picioare şi fiecare legătură cu care şi-a legat sufletul va sta în picioare.
5 Dar dacă tatăl ei îi interzice în ziua în care aude, niciuna din promisiunile ei, sau din legăturile cu care şi-a legat sufletul, nu va sta în picioare; şi DOMNUL o va ierta, căci tatăl ei i-a interzis.
6 Şi dacă ea are soţ, când a promis, sau a rostit ceva cu buzele ei, rostirea cu care şi-a legat sufletul;
7 Şi soţul ei a auzit aceasta şi a păstrat tăcerea faţă de ea în ziua când a auzit, atunci promisiunile ei vor sta în picioare şi legăturile ei, cu care şi-a legat sufletul, vor sta în picioare.
8 Dar dacă soţul ei i-a interzis în ziua în care a auzit, atunci el să facă fără niciun efect promisiunea ei pe care ea a jurat-o şi ceea ce a rostit ea în grabă cu buzele ei, şi DOMNUL o va ierta.
9 Dar fiecare promisiune a unei văduve şi a celei ce este divorţată, cu care ele şi-au legat sufletele, va sta în picioare împotriva ei.
10 Şi dacă ea a promis în casa soţului ei, sau şi-a legat sufletul cu un legământ,
11 Şi soţul l-a auzit şi păstrează tăcerea faţă de ea şi nu i-a interzis, atunci toate promisiunile ei vor sta în picioare şi fiecare legătură cu care şi-a legat sufletul va sta în picioare.
12 Dar dacă soţul ei le-a desfiinţat complet în ziua în care le-a auzit, atunci orice iese de pe buzele ei referitor la promisiunile ei, sau referitor la legătura sufletului ei, nu va sta în picioare, soţul ei le-a făcut fără efect; şi DOMNUL o va ierta.
13 Fiecare promisiune şi fiecare legătură prin legământ pentru a chinui sufletul, soţul ei le poate întemeia, sau soţul ei le poate zădărnici.
14 Dar dacă soţul ei deja a păstrat tăcerea faţă de ea, de la o zi la alta, atunci el întemeiază toate promisiunile ei, sau toate legăturile ei, care sunt asupra ei; el le confirmă, deoarece a păstrat tăcerea faţă de ea în ziua în care le-a auzit.
15 Dar dacă el, în orice fel, le zădărniceşte după ce le-a auzit, atunci el să poarte nelegiuirea ei.
16 Acestea sunt statutele pe care DOMNUL le-a poruncit lui Moise, între un bărbat şi soţia sa, între tată şi fiica sa, fiind în tinereţea ei în casa tatălui ei.
1 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
2 Răzbună pe copiii lui Israel asupra madianiţilor; şi după aceasta vei fi adunat la poporul tău.
3 Şi Moise a vorbit poporului, spunând: Înarmaţi-vă câţiva dintre voi pentru război şi ei să meargă împotriva madianiţilor şi să răzbune pe DOMNUL asupra lui Madian.
4 Din fiecare trib, prin toate seminţiile lui Israel, să trimiteţi o mie la război.
5 Astfel au fost aleşi dintre miile lui Israel, o mie din fiecare trib, douăsprezece mii înarmaţi pentru război.
6 Şi Moise i-a trimis la război, o mie dintre fiecare trib, pe ei şi pe Fineas, fiul preotului Eleazar, la război, cu uneltele sfinte şi trâmbiţele de sunat în mâna sa.
7 Şi s-au războit împotriva madianiţilor, precum DOMNUL i-a poruncit lui Moise; şi au ucis toată partea bărbătească.
8 Şi au ucis pe împăraţii lui Madian, pe lângă restul celor ucişi, adică pe Evi şi pe Rechem şi pe Ţur şi pe Hur şi pe Reba, cinci împăraţi ai lui Madian, de asemenea l-au ucis cu sabia pe Balaam, fiul lui Beor.
9 Şi copiii lui Israel au luat captive pe toate femeile lui Madian şi pe micuţii lor; şi au luat ca jaf toate vitele lor şi toate turmele lor şi toate bunurile lor.
10 Şi au ars cu foc toate cetăţile lor în care ei au locuit şi toate cetăţuile lor frumoase.
11 Şi au luat tot jaful şi toată prada, deopotrivă din oameni şi din animale.
12 Şi au adus captivii şi prada şi jaful la Moise şi la preotul Eleazar şi la adunarea copiilor lui Israel, la tabăra din câmpiile lui Moab, care sunt lângă Iordan aproape de Ierihon.
13 Şi Moise şi preotul Eleazar şi toţi prinţii adunării, au ieşit să îi întâmpine în afara taberei.
14 Şi Moise s-a înfuriat pe ofiţerii oştirii, pe căpeteniile miilor şi pe căpeteniile sutelor, care au venit de la bătălie.
15 Şi Moise le-a spus: Aţi lăsat toate femeile în viaţă?
16 Iată, acestea au făcut pe copiii lui Israel, prin sfatul lui Balaam, să facă fărădelege împotriva DOMNULUI în lucrarea lui Peor, şi a fost o plagă în mijlocul adunării DOMNULUI.
17 De aceea, ucide acum pe fiecare dintre micuţii lor de parte bărbătească şi ucide fiecare femeie care a cunoscut bărbat, culcându-se cu el.
18 Dar toţi copiii de parte femeiască, ce nu au cunoscut bărbat, culcându-se cu el, lăsaţi-i în viaţă pentru voi.
19 Şi oricine a ucis vreo persoană şi oricine a atins pe cineva ucis să locuiască şapte zile în afara taberei; purificaţi-vă deopotrivă voi şi captivii voştri în ziua a treia şi în ziua a şaptea.
20 Şi purificaţi toate hainele voastre şi tot ce este făcut din piei şi tot lucrul din păr de capre şi toate lucrurile făcute din lemn.
21 Şi preotul Eleazar le-a spus bărbaţilor de război care au mers la bătălie: Aceasta este rânduiala legii pe care DOMNUL i-a poruncit-o lui Moise;
22 Doar aurul şi argintul, arama, fierul, cositorul şi plumbul,
23 Fiecare lucru care suportă focul, să îl treceţi prin foc şi va fi curat, cu toate acestea va fi purificat cu apa separării; şi tot ce nu suportă focul să îl treceţi prin apă.
24 Şi să vă spălaţi hainele în ziua a şaptea şi veţi fi curaţi şi după aceea să intraţi în tabără.
25 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
26 Fă numărătoarea prăzii care a fost luată, deopotrivă dintre oameni şi dintre animale, tu şi preotul Eleazar, împreună cu mai marii părinţi ai adunării,
27 Şi împarte prada în două părţi: între cei ce au dus războiul, care au ieşit la bătălie şi între toată adunarea;
28 Şi ridică o taxă DOMNULUI de la oamenii de război care au ieşit la luptă, un suflet din cinci sute, deopotrivă dintre oameni şi dintre boi şi dintre măgari şi dintre oi;
29 Ia acesta din jumătatea lor şi să îl dai preotului Eleazar, ca ofrandă ridicată pentru DOMNUL.
30 Şi din jumătatea care este a copiilor lui Israel, să iei o porţie de cincizeci, dintre oameni, dintre boi, dintre măgari şi din turme, din toate felurile de vite şi să le dai leviţilor, care au păstrat însărcinarea tabernacolului DOMNULUI.
31 Şi Moise şi preotul Eleazar au făcut precum DOMNUL i-a poruncit lui Moise.
32 Şi jaful, adică restul prăzii pe care oamenii de război o apucaseră, era şase sute şaptezeci şi cinci de mii de oi,
33 Şi şaptezeci şi două de mii de boi,
34 Şi şaizeci şi unu de mii de măgari,
35 Şi treizeci şi două de mii de persoane cu totul, femei care nu cunoscuseră bărbat, culcându-se cu el.
36 Şi jumătatea, care era porţia celor ce au ieşit să se războiască, era în număr de trei sute treizeci şi şapte de mii cinci sute de oi;
37 Şi taxa DOMNULUI din oi a fost şase sute şaptezeci şi cinci;
38 Şi boii au fost treizeci şi şase de mii; din care taxa DOMNULUI a fost şaptezeci şi doi;
39 Şi măgarii au fost treizeci de mii cinci sute; din care taxa DOMNULUI a fost şaizeci şi unu.
40 Şi numărul persoanelor a fost şaisprezece mii; din care taxa DOMNULUI a fost treizeci şi două de persoane.
41 Şi Moise a dat taxa DOMNULUI, care era ofranda ridicată pentru DOMNUL, preotului Eleazar, precum DOMNUL i-a poruncit lui Moise.
42 Şi din jumătatea care era a copiilor lui Israel, pe care Moise a despărţit-o de la bărbaţii care s-au războit,
43 (Acum jumătatea ce aparţinea adunării era de trei sute treizeci şi şapte de mii cinci sute de oi,
44 Şi treizeci şi şase de mii de boi,
45 Şi treizeci de mii cinci sute de măgari,
46 Şi şaisprezece mii de persoane;)
47 Chiar din jumătatea care era a copiilor lui Israel, Moise a luat o porţie de cincizeci, deopotrivă dintre oameni şi dintre animale şi le-a dat leviţilor, care au păstrat însărcinarea tabernacolului DOMNULUI; precum DOMNUL i-a poruncit lui Moise.
48 Şi ofiţerii care erau peste miile oştirii, căpeteniile miilor şi căpeteniile sutelor, s-au apropiat de Moise,
49 Şi i-au spus lui Moise: Servitorii tăi au făcut numărătoarea bărbaţilor de război care sunt sub porunca noastră şi nu lipseşte niciun bărbat dintre noi.
50 De aceea am adus un dar pentru DOMNUL, din ce a dobândit fiecare bărbat, din bijuterii de aur, lanţuri, brăţări, inele, cercei şi tăbliţe, pentru a face ispăşire pentru sufletele noastre înaintea DOMNULUI.
51 Şi Moise şi preotul Eleazar au luat aurul de la ei, toate bijuteriile lucrate.
52 Şi tot aurul ofrandei pe care l-au oferit DOMNULUI, de la căpeteniile miilor şi de la căpeteniile sutelor, a fost de şaisprezece mii şapte sute cincizeci de şekeli.
53 (Pentru că bărbaţii de război prădaseră, fiecare bărbat pentru el însuşi.)
54 Şi Moise şi preotul Eleazar au luat aurul de la căpeteniile miilor şi ai sutelor şi l-au adus în tabernacolul întâlnirii, drept amintire pentru copiii lui Israel înaintea DOMNULUI.
1 Acum, copiii lui Ruben şi copiii lui Gad aveau o foarte mare mulţime de vite; şi au văzut ţara Iaezer şi ţara Galaad şi, iată, locul era un loc pentru vite,
2 Copiii lui Gad şi copiii lui Ruben au venit şi i-au spus lui Moise şi preotului Eleazar şi prinţilor adunării, spunând:
3 Atarot şi Dibon şi Iaezer şi Nimra şi Hesbon şi Eleale şi Sebam şi Nebo şi Beon,
4 Ţara pe care DOMNUL a lovit-o înaintea adunării lui Israel, este un pământ pentru vite şi servitorii tăi au vite,
5 Pentru aceasta, au spus ei, dacă am găsit har înaintea ochilor tăi, fie ca această ţară să se dea servitorilor tăi în stăpânire, nu ne trece peste Iordan.
6 Şi Moise a spus copiilor lui Gad şi copiilor lui Ruben: Vor merge fraţii voştri să se războiască, iar voi veţi şedea aici?
7 Şi pentru ce descurajaţi inima copiilor lui Israel de la a intra în ţara pe care DOMNUL le-a dat-o?
8 Astfel au făcut părinţii voştri, când i-am trimis de la Cades-Barnea să vadă ţara.
9 Căci, când s-au urcat la valea Eşcol şi au văzut ţara, au descurajat inima copiilor lui Israel, cum că nu ar trebui să intre în ţara pe care DOMNUL le-a dat-o.
10 Şi mânia DOMNULUI s-a aprins în acel timp şi el a jurat, spunând:
11 Negreşit niciunul dintre oamenii care s-au urcat din Egipt, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, nu va vedea ţara pe care eu am jurat-o lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacob; deoarece nu m-au urmat pe deplin,
12 În afară de Caleb, fiul lui Iefune chenizitul, şi Iosua, fiul lui Nun, pentru că ei au urmat pe deplin pe DOMNUL.
13 Şi mânia DOMNULUI s-a aprins împotriva lui Israel şi i-a făcut să rătăcească în pustiu patruzeci de ani, până ce toată generaţia care făcuse rău înaintea ochilor DOMNULUI a fost mistuită.
14 Şi, iată, voi v-aţi ridicat în locul părinţilor voştri, urmaşi înmulţiţi ai oamenilor păcătoşi, ca să sporiţi acum mânia înverşunată a DOMNULUI spre Israel.
15 Căci dacă vă abateţi de la a-l urma pe el, el îi va lăsa din nou în pustiu; şi veţi nimici tot acest popor.
16 Şi ei s-au apropiat de el şi au spus: Vom zidi staule pentru oi aici pentru vitele noastre şi cetăţi pentru micuţii noştri,
17 Dar noi înşine vom merge gata înarmaţi înaintea copiilor lui Israel, până îi vom fi dus la locul lor; şi micuţii noştri vor locui în cetăţile fortificate din cauza locuitorilor ţării.
18 Nu ne vom întoarce la casele noastre până ce copiii lui Israel nu vor fi moştenit fiecare bărbat moştenirea lui.
19 Pentru că nu vom moşteni împreună cu ei dincolo de Iordan, sau mai departe; deoarece moştenirea noastră ne-a căzut de această parte a Iordanului spre est.
20 Şi Moise le-a spus: Dacă veţi face acest lucru, dacă veţi merge înarmaţi înaintea DOMNULUI la război,
21 Şi veţi trece toţi înarmaţi peste Iordan înaintea DOMNULUI, până ce el va fi scos afară pe duşmanii săi de dinaintea lui,
22 Şi ţara va fi supusă înaintea DOMNULUI; şi după aceea vă veţi întoarce şi veţi fi fără vină înaintea DOMNULUI şi înaintea lui Israel; şi această ţară va fi stăpânirea voastră înaintea DOMNULUI.
23 Dar dacă nu veţi face astfel, iată, aţi păcătuit împotriva DOMNULUI şi fiţi siguri că păcatul vostru vă va găsi.
24 Zidiţi-vă cetăţi pentru micuţii voştri şi staule pentru oile voastre şi faceţi ceea ce a ieşit din gura voastră.
25 Şi copiii lui Gad şi copiii lui Ruben i-au spus lui Moise, zicând: Servitorii tăi vor face precum domnul meu porunceşte.
26 Micuţii noştri, soţiile noastre, turmele noastre şi toate vitele noastre vor fi acolo în cetăţile lui Galaad;
27 Dar servitorii tăi vor trece, fiecare bărbat înarmat de război, înaintea DOMNULUI la bătălie, precum domnul meu spune.
28 Astfel, referitor la ei, Moise i-a poruncit preotului Eleazar şi lui Iosua, fiul lui Nun, şi mai marilor părinţi ai triburilor copiilor lui Israel,
29 Şi Moise le-a spus: Dacă copiii lui Gad şi copiii lui Ruben vor trece împreună cu voi peste Iordan, fiecare bărbat înarmat de bătălie, înaintea DOMNULUI, şi ţara va fi supusă înaintea voastră, atunci să le daţi ţara lui Galaad în stăpânire.
30 Dar dacă nu vor trece cu voi înarmaţi, atunci să aibă stăpâniri printre voi în ţara lui Canaan.
31 Şi copiii lui Gad şi copiii lui Ruben au răspuns, zicând: Precum DOMNUL a vorbit servitorilor tăi, astfel vom face.
32 Vom trece înarmaţi înaintea DOMNULUI în ţara lui Canaan, pentru ca stăpânirea moştenirii noastre de această parte a Iordanului să fie a noastră.
33 Şi Moise le-a dat lor, adică copiilor lui Gad şi copiilor lui Ruben şi la jumătate din tribul lui Manase, fiul lui Iosif, împărăţia lui Sihon, împăratul amoriţilor, şi împărăţia lui Og, împăratul Basanului, ţara, cu cetăţile ei în ţinuturile ei, cetăţile ţării de jur împrejur.
34 Şi copiii lui Gad au zidit Dibonul şi Atarotul şi Aroerul,
35 Şi Atrotul, Şofanul şi Iaezerul şi Iogbeha,
36 Şi Betnimra şi Betharanul, cetăţi fortificate; şi staule pentru oi.
37 Şi copiii lui Ruben au zidit Hesbonul şi Eleale şi Chiriat-Haimul,
38 Şi Nebo şi Baal-Meonul, (numele lor fiind schimbate) şi Şibma; şi au dat alte nume cetăţilor pe care le-au zidit.
39 Şi copiii lui Machir, fiul lui Manase, a mers la Galaad şi l-au luat şi au alungat pe amoriţii care erau în el.
40 Şi Moise a dat Galaadul lui Machir, fiul lui Manase; şi el a locuit în el.
41 Şi Iair, fiul lui Manase, a ieşit şi a luat oraşele mici de acolo şi le-a numit Havot-Iair.
42 Şi Nobah a mers şi a luat Chenatul şi satele lui şi l-a numit Nobah, după numele său.
1 Acestea sunt călătoriile copiilor lui Israel, care au ieşit din ţara Egiptului cu oştirile lor sub mâna lui Moise şi Aaron.
2 Şi Moise a scris plecările lor conform cu călătoriile lor prin porunca DOMNULUI, şi acestea sunt călătoriile lor conform cu plecările lor.
3 Şi ei au plecat de la Ramses în luna întâi, în ziua a cincisprezecea a lunii întâi; a doua zi după paşte, copiii lui Israel au ieşit cu o mână înaltă înaintea ochilor tuturor egiptenilor.
4 Pentru că egiptenii au înmormântat pe întâii lor născuţi, pe care DOMNUL i-a lovit între ei; DOMNUL a făcut de asemenea judecăţi asupra dumnezeilor lor.
5 Şi copiii lui Israel au plecat de la Ramses şi au aşezat corturile în Sucot.
6 Şi au plecat de la Sucot şi au aşezat corturile în Etam, care este la marginea pustiului.
7 Şi au plecat de la Etam şi s-au întors la Piha-Hirot, care este înainte de Baal-Ţefon; şi au aşezat corturile înainte de Migdol.
8 Şi au plecat dinaintea Piha-Hirotului şi au trecut prin mijlocul mării în pustiu şi au mers o călătorie de trei zile în pustiul Etam şi au aşezat corturile în Mara.
9 Şi au plecat de la Mara şi au venit la Elim; şi în Elim erau douăsprezece fântâni de apă şi şaptezeci de palmieri; şi acolo au aşezat corturile.
10 Şi au plecat de la Elim şi au aşezat corturile lângă Marea Roşie.
11 Şi au plecat de la Marea Roşie şi au aşezat corturile în pustiul Sin.
12 Şi au plecat în călătoria lor, ieşind din pustiul Sin, şi au aşezat corturile în Dofca.
13 Şi au plecat de la Dofca şi au aşezat corturile în Aluş.
14 Şi au plecat de la Aluş şi au aşezat corturile la Refidim, unde nu era apă ca poporul să bea.
15 Şi au plecat de la Refidim şi au aşezat corturile în pustiul Sinai.
16 Şi au plecat din pustiul Sinai şi au aşezat corturile la Chibrot-Hataava.
17 Şi au plecat de la Chibrot-Hataava şi au aşezat corturile la Haţerot.
18 Şi au plecat de la Haţerot şi au aşezat corturile în Ritma.
19 Şi au plecat de la Ritma şi au aşezat corturile la Rimon-Pereţ.
20 Şi au plecat de la Rimon-Pereţ şi au aşezat corturile în Libna.
21 Şi au plecat de la Libna şi au aşezat corturile la Risa.
22 Şi au plecat de la Risa şi au aşezat corturile la Chehelata.
23 Şi au plecat de la Chehelata şi au aşezat corturile în muntele Şafer.
24 Şi au plecat de la muntele Şafer şi au aşezat corturile în Harada.
25 Şi au plecat de la Harada şi au aşezat corturile în Machelot.
26 Şi au plecat de la Machelot şi au aşezat corturile la Tahat.
27 Şi au plecat de la Tahat şi au aşezat corturile la Tarah.
28 Şi au plecat de la Tarah şi au aşezat corturile în Mitca.
29 Şi au plecat de la Mitca şi au aşezat corturile în Haşmona.
30 Şi au plecat de la Haşmona şi au aşezat corturile la Moserot.
31 Şi au plecat de la Moserot şi au aşezat corturile în Bene-Iaacan.
32 Şi au plecat de la Bene-Iaacan şi au aşezat corturile la Hor-Hag-Hidgad.
33 Şi au mers de la Hor-Hag-Hidgad şi au aşezat corturile în Iotbata.
34 Şi au plecat de la Iotbata şi au aşezat corturile la Abrona.
35 Şi au plecat de la Abrona şi au aşezat corturile la Eţion-Gheber.
36 Şi au plecat de la Eţion-Gheber şi au aşezat corturile în pustiul Ţin, care este Cades.
37 Şi au plecat de la Cades şi au aşezat corturile în muntele Hor, la marginea ţării lui Edom.
38 Şi preotul Aaron a urcat în muntele Hor la porunca DOMNULUI şi a murit acolo, în anul patruzeci, după ce copiii lui Israel ieşiseră din ţara Egiptului, în ziua întâi a lunii a cincea.
39 Şi Aaron era în vârstă de o sută douăzeci şi trei de ani când a murit în muntele Hor.
40 Şi împăratul Arad canaanitul, care a locuit în sudul ţării lui Canaan, a auzit de venirea copiilor lui Israel.
41 Şi ei au plecat de la muntele Hor şi au aşezat corturile în Ţalmona.
42 Şi au plecat de la Ţalmona şi au aşezat corturile în Punon.
43 Şi au plecat de la Punon şi au aşezat corturile în Obot.
44 Şi au plecat de la Obot şi au aşezat corturile în Iieabarim, la graniţa lui Moab.
45 Şi au plecat de la Iim şi au aşezat corturile în Dibon-Gad.
46 Şi au plecat de la Dibon-Gad şi au aşezat corturile în Almon-Diblataim.
47 Şi au plecat de la Almon-Diblataim şi au aşezat corturile în munţii Abarim, în faţa lui Nebo.
48 Şi au plecat de la munţii Abarim şi au aşezat corturile în câmpiile lui Moab, lângă Iordan, aproape de Ierihon.
49 Şi au aşezat corturile lângă Iordan, de la Bet-Ieşimot până la Abel-Sitim în câmpiile lui Moab.
50 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise în câmpiile lui Moab, lângă Iordan, aproape de Ierihon, zicând:
51 Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: Când veţi fi trecut peste Iordan în ţara lui Canaan,
52 Să alungaţi pe toţi locuitorii ţării de dinaintea voastră şi să distrugeţi toate picturile lor şi să distrugeţi toate chipurile lor turnate şi dărâmaţi în întregime toate înălţimile lor;
53 Şi să alungaţi pe locuitorii ţării şi să locuiţi în ea, pentru că v-am dat ţara pentru a o stăpâni.
54 Şi să împărţiţi ţara prin sorţi ca o moştenire între familiile voastre; şi celor mai mulţi să daţi mai multă moştenire şi celor mai puţini să daţi mai puţină moştenire; moştenirea fiecărui bărbat să fie în locul unde cade sorţul lui; să moşteniţi conform cu triburile părinţilor voştri.
55 Dar dacă nu veţi alunga pe locuitorii ţării de dinaintea voastră, aceia pe care îi veţi lăsa dintre ei vă vor fi ţepuşe în ochi şi ghimpi în coaste şi vă vor oprima în ţara în care veţi locui.
56 Mai mult, se va întâmpla, că vă voi face precum m-am gândit să le fac lor.
1 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
2 Porunceşte copiilor lui Israel şi spune-le: Când intraţi în ţara lui Canaan; (aceasta este ţara care vă va cădea drept moştenire, ţara lui Canaan cu graniţele ei;)
3 Atunci ţinutul vostru de sud va fi de la pustiul Ţin de-a lungul ţinutului lui Edom şi graniţa de sud va fi marginea cea mai depărtată a Mării Sărate spre est;
4 Şi graniţa voastră se va întoarce de la sud la înălţimea Acrabim şi va trece la Ţin; şi ieşirea lui va fi de la sud la Cades-Barnea şi va merge la Haţar-Adar şi va trece până la Aţmon;
5 Şi graniţa să facă o rotire de la Aţmon până la râul Egiptului şi ieşirile ei vor fi la mare.
6 Iar cât despre graniţa de vest, veţi avea marea cea mare drept graniţă; aceasta va fi graniţa voastră de vest.
7 Şi aceasta va fi graniţa voastră de nord: de la marea cea mare vă veţi însemna muntele Hor;
8 De la muntele Hor veţi însemna graniţa voastră până la intrarea la Hamat; şi ieşirile graniţei vor fi la Ţedad;
9 Şi graniţa va merge la Zifron şi ieşirile ei vor fi la Haţar-Enan, aceasta va fi graniţa voastră de nord.
10 Şi veţi însemna graniţa voastră de est de la Haţar-Enan până la Şefam;
11 Şi ţinutul va merge în jos de la Şefam la Ribla, pe partea de est a Ainului; şi graniţa va coborî şi va ajunge până la ţărmul mării Chineret spre est;
12 Şi graniţa va coborî la Iordan şi ieşirile ei vor fi la Marea Sărată, aceasta va fi ţara voastră cu graniţele ei de jur împrejurul ei.
13 Şi Moise le-a poruncit copiilor lui Israel, spunând: Aceasta este ţara pe care o veţi moşteni prin sorţ, despre care DOMNUL a poruncit să fie dată celor nouă seminţii şi la o jumătate de trib;
14 Pentru că tribul copiilor lui Ruben conform cu casa părinţilor lor şi tribul copiilor lui Gad conform cu casa părinţilor lor, au primit moştenirea lor; şi jumătate din tribul lui Manase au primit moştenirea lor;
15 Cele două triburi şi jumătatea de trib au primit moştenirea lor de această parte a Iordanului, lângă Ierihon spre est, spre răsăritul soarelui.
16 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
17 Acestea sunt numele bărbaţilor care vă vor împărţi ţara: preotul Eleazar şi Iosua, fiul lui Nun.
18 Şi să luaţi câte un prinţ din fiecare trib, să împartă ţara prin moştenire.
19 Şi numele bărbaţilor sunt acestea: din tribul lui Iuda: Caleb, fiul lui Iefune.
20 Şi din tribul copiilor lui Simeon: Şemuel, fiul lui Amihud.
21 Din tribul lui Beniamin: Elidad, fiul lui Chislon.
22 Şi prinţul tribului copiilor lui Dan: Buchi, fiul lui Iogli.
23 Prinţul copiilor lui Iosif, pentru tribul copiilor lui Manase: Haniel, fiul lui Efod.
24 Şi prinţul tribului copiilor lui Efraim: Chemuel, fiul lui Şiftan.
25 Şi prinţul tribului copiilor lui Zabulon: Eliţafan, fiul lui Parnac.
26 Şi prinţul tribului copiilor lui Isahar: Paltiel, fiul lui Azan.
27 Şi prinţul tribului copiilor lui Aşer: Ahihud, fiul lui Şelomi.
28 Şi prinţul tribului copiilor lui Neftali: Pedahel, fiul lui Amihud.
29 Aceştia sunt cei cărora DOMNUL le-a poruncit să împartă moştenirea copiilor lui Israel în ţara lui Canaan.
1 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise în câmpiile lui Moab, lângă Iordan, aproape de Ierihon, spunând:
2 Porunceşte copiilor lui Israel, ca ei să dea leviţilor din moştenirea stăpânirii lor, cetăţi pentru a locui în ele; şi să daţi de asemenea leviţilor împrejurimile cetăţilor lor, de jur împrejurul lor.
3 Şi vor avea cetăţile pentru a locui în ele; şi împrejurimile vor fi pentru vitele lor şi pentru bunurile lor şi pentru toate animalele lor.
4 Şi împrejurimile cetăţilor, pe care să le daţi leviţilor, se vor întinde de la zidul cetăţii în afară, o mie de coţi de jur împrejur.
5 Şi să măsuraţi din afara cetăţii pe latura de est, două mii de coţi, şi pe latura de sud, două mii de coţi, şi pe latura de vest, două mii de coţi, şi pe latura de nord, două mii de coţi; şi cetatea să fie în mijloc; acestea să le fie împrejurimile cetăţilor.
6 Şi printre cetăţile pe care să le daţi leviţilor să fie şase cetăţi de scăpare, pe care să le rânduiţi pentru ucigaşul de oameni, ca să poată fugi acolo; şi lor să le adăugaţi patruzeci şi două de cetăţi.
7 Astfel, toate cetăţile pe care să le daţi leviţilor să fie patruzeci şi opt de cetăţi; pe ele să le daţi împreună cu împrejurimile lor.
8 Şi cetăţile pe care să le daţi să fie din stăpânirea copiilor lui Israel; de la cei ce au multe să daţi multe; dar de la cei ce au puţine să daţi puţine; fiecare să dea dintre cetăţile sale leviţilor, conform moştenirii sale pe care o moşteneşte.
9 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
10 Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: Când veţi fi trecut peste Iordan în ţara lui Canaan;
11 Atunci să vă rânduiţi cetăţi care să fie cetăţi de scăpare pentru voi; ca ucigaşul să poată fugi acolo, cel ce ucide vreo persoană, fără intenţie.
12 Şi acestea să vă fie cetăţi pentru scăpare din faţa răzbunătorului; ca ucigaşul să nu moară, până ce nu stă înaintea adunării, în judecată.
13 Şi din aceste cetăţi, pe care le veţi da, să fie şase cetăţi de scăpare.
14 Să daţi trei cetăţi de această parte a Iordanului şi trei cetăţi să daţi în ţara lui Canaan, care să fie cetăţi de scăpare.
15 Aceste şase cetăţi să fie de scăpare, deopotrivă pentru copiii lui Israel şi pentru străinul şi pentru cel ce locuieşte temporar printre voi; ca fiecare om, care ucide fără intenţie vreo persoană, să poată fugi acolo.
16 Şi dacă el îl loveşte cu o unealtă de fier, încât acela moare, el este un ucigaş; ucigaşul negreşit să fie dat morţii.
17 Şi dacă îl loveşte aruncând o piatră, de care poate muri şi moare, el este ucigaş; ucigaşul negreşit să fie dat morţii.
18 Sau dacă îl loveşte cu o armă de mână din lemn, de care poate muri şi moare, el este ucigaş; ucigaşul negreşit să fie dat morţii.
19 Însuşi răzbunătorul sângelui să ucidă pe ucigaş; când îl întâlneşte, să îl ucidă.
20 Iar dacă din ură îl împinge, sau aruncă ceva în el, stând la pândă, ca el să moară;
21 Sau în duşmănie îl loveşte cu mâna sa, încât acela moare; cel ce l-a lovit să fie negreşit dat morţii, pentru că este un ucigaş; răzbunătorul sângelui să ucidă pe ucigaş, când îl întâlneşte.
22 Dar dacă îl împinge pe neaşteptate fără duşmănie, sau a aruncat ceva lucru asupra lui, fără a sta la pândă,
23 Sau cu vreo piatră de care un om poate muri, dar nevăzându-l şi aruncând-o asupra lui, încât acela moare şi nu era duşmanul lui, nici nu a căutat vătămarea lui,
24 Atunci adunarea să judece între ucigaş şi răzbunătorul sângelui conform acestor judecăţi;
25 Şi adunarea să elibereze pe ucigaş din mâna răzbunătorului sângelui şi adunarea să îl întoarcă la cetatea lui de scăpare, unde fugise; şi el să locuiască în ea până la moartea marelui preot, care a fost uns cu untdelemnul sfânt.
26 Dar dacă ucigaşul va ieşi vreodată în afara graniţelor cetăţii sale de scăpare, unde fugise;
27 Şi răzbunătorul sângelui îl găseşte în afara graniţelor cetăţii sale de scăpare şi răzbunătorul sângelui ucide pe ucigaş, el nu va fi vinovat de sânge;
28 Deoarece trebuia să rămână în cetatea lui de scăpare până la moartea marelui preot; dar după moartea marelui preot, ucigaşul se va întoarce în pământul stăpânirii sale.
29 Astfel aceste lucruri vă vor fi drept statut de judecată prin generaţiile voastre, în toate locuinţele voastre.
30 Oricine ucide vreo persoană, ucigaşul să fie dat morţii prin gura martorilor; dar un singur martor nu poate face dovada împotriva vreunei persoane pentru a face ca acela să moară.
31 Mai mult, să nu luaţi preţ de răscumpărare pentru viaţa ucigaşului, cel vinovat de moarte; ci el negreşit să fie dat morţii.
32 Şi să nu luaţi preţ de răscumpărare pentru cel fugit la cetatea lui de scăpare, ca el să poată veni din nou să locuiască în ţară, până la moartea preotului.
33 Astfel să nu murdăriţi ţara în care sunteţi, pentru că sângele pângăreşte ţara; şi ţara nu poate fi curăţată de sângele care este vărsat în ea, decât prin sângele celui ce l-a vărsat.
34 Nu pângăriţi de aceea ţara pe care o veţi locui, în care eu locuiesc, pentru că eu DOMNUL locuiesc în mijlocul copiilor lui Israel.
1 Şi mai marii părinţilor familiilor copiilor lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, din familiile fiilor lui Iosif, s-au apropiat şi au vorbit înaintea lui Moise şi înaintea prinţilor, mai marii părinţi ai copiilor lui Israel;
2 Şi ei au spus: DOMNUL i-a poruncit domnului meu să dea ţara ca moştenire prin sorţ copiilor lui Israel; şi domnului meu i-a fost poruncit de DOMNUL să dea moştenirea lui Ţelofhad, fratele nostru, fiicelor sale.
3 Şi dacă ele se vor mărita cu oricare dintre fiii altor triburi ale copiilor lui Israel, atunci moştenirea lor va fi luată din moştenirea părinţilor noştri şi va fi adăugată la moştenirea tribului în care ele sunt primite; astfel că va fi luată din sorţul moştenirii noastre.
4 Şi când va fi jubileul copiilor lui Israel, atunci moştenirea lor va fi adăugată la moştenirea tribului în care sunt ele primite; astfel moştenirea lor va fi luată din moştenirea tribului părinţilor noştri.
5 Şi Moise le-a poruncit copiilor lui Israel conform cuvântului DOMNULUI, spunând: Tribul fiilor lui Iosif a vorbit bine.
6 Acesta este lucrul pe care DOMNUL îl porunceşte referitor la fiicele lui Ţelofhad, spunând: Să se căsătorească cu cine gândesc că este cel mai bine; doar că se vor căsători numai în familiile tribului părinţilor lor.
7 Astfel moştenirea copiilor lui Israel nu se va muta de la un trib la alt trib; căci fiecare dintre copiii lui Israel se va ţine lipit de moştenirea tribului părinţilor săi.
8 Şi fiecare fată, care are moştenire în oricare trib al copiilor lui Israel, să fie soţie unuia din familia tribului tatălui ei, astfel încât copiii lui Israel să se bucure fiecare de moştenirea părinţilor săi.
9 Nici să nu se mute moştenirea de la un trib la alt trib; ci fiecare din triburile copiilor lui Israel să se ţină lipit de propria lui moştenire.
10 Chiar precum DOMNUL i-a poruncit lui Moise, astfel au făcut fiicele lui Ţelofhad;
11 Căci Mahla, Tirţa şi Hogla şi Milca şi Noa, fiicele lui Ţelofhad, s-au măritat cu fiii fraţilor părinţilor lor;
12 Şi au fost măritate în familiile fiilor lui Manase, fiul lui Iosif; şi moştenirea lor a rămas în tribul familiei părinţilor lor.
13 Acestea sunt poruncile şi judecăţile, pe care DOMNUL le-a poruncit prin mâna lui Moise, copiilor lui Israel în câmpiile lui Moab, lângă Iordan, aproape de Ierihon.