1 Pavel, apostol al lui Isus Cristos prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Timotei, bisericii lui Dumnezeu care este în Corint, cu toţi sfinţii care sunt în toată Ahaia;
2 Har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Domnul Isus Cristos.
3 Binecuvântat fie Dumnezeu, adică Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl îndurărilor şi Dumnezeul întregii mângâieri,
4 Care ne mângâie în tot necazul nostru, ca noi să fim în stare să mângâiem pe cei care sunt în orice necaz, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu.
5 Pentru că aşa cum suferinţele lui Cristos abundă în noi, tot astfel şi mângâierea noastră abundă prin Cristos.
6 Şi dacă suntem chinuiţi este pentru mângâierea şi salvarea voastră, care este lucrătoare în răbdarea aceloraşi suferinţe pe care şi noi le suferim; iar dacă suntem mângâiaţi, este pentru mângâierea şi salvarea voastră.
7 Şi speranţa noastră despre voi este neclintită, ştiind că aşa cum sunteţi părtaşi ai suferinţelor, tot aşa veţi fi şi ai mângâierii.
8 Fiindcă nu vă voim neştiutori, fraţilor, despre necazul care a venit peste noi în Asia, că am fost apăsaţi peste măsură, peste puterea noastră, încât am pierdut chiar speranţa de viaţă;
9 Dar aveam sentinţa morţii în noi înşine, ca să nu ne încredem în noi înşine, ci în Dumnezeu care învie morţii;
10 Care ne-a scăpat dintr-o moarte atât de mare şi ne scapă; în care ne încredem că ne va şi scăpa;
11 Şi voi, ajutând împreună prin rugăciune pentru noi, ca pentru darul dăruit nouă prin multe persoane, mulţumiri să fie aduse de mulţi pentru noi.
12 Fiindcă bucuria noastră este aceasta: mărturia conştiinţei noastre, că am avut comportarea noastră în lume, şi mai abundent faţă de voi, în simplitate şi sinceritate dumnezeiască, nu cu înţelepciune carnală, ci prin harul lui Dumnezeu.
13 Fiindcă nu vă scriem altele decât ce citiţi sau recunoaşteţi; şi mă încred că veţi recunoaşte chiar până la sfârşit,
14 Aşa cum ne-aţi şi recunoscut în parte, că suntem bucuria voastră, chiar aşa cum şi voi sunteţi a noastră, în ziua Domnului Isus.
15 Şi în această încredere voiam să vin înainte la voi, ca să aveţi un al doilea beneficiu.
16 Şi să trec pe la voi spre Macedonia, şi apoi să vin din nou din Macedonia la voi şi să fiu condus de voi spre Iudeea.
17 De aceea când voiam astfel, m-am purtat uşuratic? Sau cele ce le vreau, le vreau conform cărnii? Pentru ca la mine da să fie da, şi nu să fie nu.
18 Dar aşa cum Dumnezeu este adevărat, cuvântul nostru către voi nu a fost da şi nu.
19 Fiindcă Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, cel predicat printre voi de noi, adică prin mine şi Silvan şi Timotei, nu a fost da şi nu, ci în el a fost da.
20 Fiindcă toate promisiunile lui Dumnezeu în el sunt Da, şi în el Amin, spre gloria lui Dumnezeu prin noi.
21 Şi cel ce ne întemeiază împreună cu voi în Cristos şi ne-a uns este Dumnezeu;
22 Care ne-a şi sigilat şi a dat arvuna Duhului în inimile noastre.
23 Mai mult, eu invoc pe Dumnezeu ca martor peste sufletul meu, că pentru a vă cruţa nu am venit până acum în Corint.
24 Nu că domnim peste credinţa voastră, ci suntem ajutoare la bucuria voastră, fiindcă voi prin credinţă staţi în picioare.
1 Dar am decis aceasta în mine însumi, că nu voi veni din nou la voi în întristare.
2 Căci, dacă eu vă întristez, cine este atunci cel ce mă bucură, decât acelaşi care este întristat de mine?
3 Şi v-am scris acelaşi lucru, ca nu cumva venind, să am întristare de la cei de la care trebuia să am bucurie; având încredere în voi toţi, că bucuria mea este a voastră a tuturor.
4 Fiindcă v-am scris din mult necaz şi chin al inimii, cu multe lacrimi; nu ca să fiţi mâhniţi, ci ca să ştiţi dragostea pe care o am din abundenţă pentru voi.
5 Dar dacă vreunul a provocat mâhnire, pe mine nu m-a mâhnit, decât în parte, ca nu cumva să vă împovărez pe toţi.
6 Îi este destulă unui astfel de om această pedeapsă, care i-a fost dată de mulţi;
7 Aşa că din contră, voi ar trebui mai degrabă să îl iertaţi şi să îl mângâiaţi, încât unul ca acesta să nu fie copleşit de prea multă întristare.
8 De aceea vă implor să confirmaţi dragostea voastră pentru el;
9 Fiindcă v-am scris şi cu acest scop, ca să cunosc dovedirea voastră, dacă sunteţi ascultători în toate.
10 Cui îi iertaţi voi ceva, îi iert şi eu, pentru că şi eu, dacă am iertat ceva, de dragul vostru am iertat în persoana lui Cristos.
11 Ca nu cumva Satan să profite de noi, fiindcă nu suntem neştiutori ai planurilor lui.
12 Mai mult, când am venit la Troa pentru a predica evanghelia lui Cristos şi mi s-a deschis o uşă prin Domnul,
13 Nu am avut odihnă în duhul meu, fiindcă nu am găsit pe Titus, fratele meu, ci, luându-mi rămas bun de la ei, am plecat în Macedonia.
14 Acum mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care totdeauna ne face să triumfăm în Cristos şi care face cunoscută aroma cunoaşterii lui prin noi, în fiecare loc.
15 Fiindcă lui Dumnezeu îi suntem o aromă dulce a lui Cristos, în cei ce sunt salvaţi şi în cei ce pier;
16 Pentru unii, suntem aroma morţii pentru moarte; iar pentru ceilalţi, aroma vieţii pentru viaţă. Şi cine este suficient pentru acestea?
17 Fiindcă nu suntem asemenea celor mulţi, care corup cuvântul lui Dumnezeu; dar ca din sinceritate, dar ca din Dumnezeu, înaintea feţei lui Dumnezeu vorbim în Cristos.
1 Începem din nou să ne recomandăm pe noi înşine? Sau ne trebuie, ca altora, epistole de recomandare către voi, sau recomandări din partea voastră?
2 Voi sunteţi epistola noastră scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii;
3 Fiind arătaţi pe faţă a fi epistola lui Cristos servită de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului cel viu; nu în table de piatră, ci în table de carne ale inimii.
4 Şi astfel de încredere avem prin Cristos către Dumnezeu,
5 Nu că suntem suficienţi prin noi înşine să gândim ceva ca din noi înşine, dar abilitatea noastră este de la Dumnezeu,
6 Care de asemenea ne-a făcut servitori capabili ai noului testament; nu ai literei, ci ai duhului, fiindcă litera ucide, dar duhul dă viaţă.
7 Dar dacă serviciul morţii scris şi săpat în pietre era cu glorie, încât copiii lui Israel nu puteau să privească ţintă la faţa lui Moise din cauza gloriei feţei lui, glorie care urma să fie desfiinţată,
8 Cum să nu fie mai degrabă cu glorie serviciul duhului?
9 Căci dacă serviciul condamnării este glorie, cu cât mai mult serviciul dreptăţii îl întrece în glorie;
10 Fiindcă tocmai ce a fost făcut glorios în acest sens, nu avea glorie, din cauza gloriei care o întrece cu mult.
11 Căci dacă ce este desfiinţat era cu glorie, cu cât mai mult ceea ce rămâne este cu glorie.
12 Văzând atunci că avem o astfel de speranţă, ne folosim de mare cutezanţă în vorbire;
13 Şi nu ca Moise, care a pus un văl peste faţa lui, încât copiii lui Israel să nu privească ţintă la sfârşitul a ceea ce este desfiinţat.
14 Dar minţile lor au fost orbite, fiindcă până în această zi, acelaşi văl, care este desfiinţat în Cristos, rămâne neridicat la citirea vechiului testament.
15 Căci până astăzi, când Moise este citit, vălul este întins peste inima lor.
16 Cu toate acestea, când se va întoarce la Domnul, vălul va fi înlăturat.
17 Căci acel Duh este Domnul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este libertate.
18 Dar noi toţi, cu faţa descoperită, privind ca într-o oglindă gloria Domnului, suntem schimbaţi în acelaşi chip din glorie în glorie, chiar prin Duhul Domnului.
1 De aceea văzând că avem acest serviciu, aşa cum am primit milă, nu ne descurajăm;
2 Ci am renunţat la cele ascunse ale necinstei, nu umblând în viclenie, nici mânuind înşelător cuvântul lui Dumnezeu, ci prin manifestarea adevărului ne recomandăm pe noi înşine conştiinţei fiecărui om, înaintea lui Dumnezeu.
3 Dar dacă evanghelia noastră este ascunsă, este ascunsă celor pierduţi,
4 În care dumnezeul acestei lumi a orbit minţile celor ce nu cred, încât lumina glorioasei evanghelii a lui Cristos, care este chipul lui Dumnezeu, să nu strălucească peste ei.
5 Fiindcă nu ne predicăm pe noi înşine, ci pe Cristos Isus, Domnul; iar pe noi înşine robii voştri pentru Isus.
6 Pentru că Dumnezeu, care a poruncit luminii să strălucească din întuneric, a strălucit în inimile noastre spre lumina cunoaşterii gloriei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Cristos.
7 Dar avem acest tezaur în vase de lut, pentru ca măreţia puterii să fie a lui Dumnezeu şi nu din noi.
8 Suntem tulburaţi din fiecare parte, totuşi nu strâmtoraţi; derutaţi, dar nu în disperare;
9 Persecutaţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu distruşi.
10 Purtând totdeauna în trup uciderea Domnului Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să fie arătată în trupul nostru.
11 Fiindcă noi, care trăim, suntem totdeauna daţi morţii pentru Isus, ca şi viaţa lui Isus să fie arătată în carnea noastră muritoare.
12 Astfel că moartea lucrează în noi, dar viaţa în voi.
13 Şi, având acelaşi duh al credinţei, conform cu ce este scris: Eu am crezut şi de aceea am vorbit; şi noi credem şi de aceea vorbim,
14 Ştiind că cel care l-a înviat pe Domnul Isus, ne va învia şi pe noi prin Isus şi ne va prezenta împreună cu voi.
15 Fiindcă toate sunt pentru voi, pentru ca harul abundent, prin mulţumirile multora, să abunde spre gloria lui Dumnezeu.
16 De aceea nu ne descurajăm; dar deşi omul nostru de afară piere, totuşi omul dinăuntru este înnoit zi de zi.
17 Fiindcă necazul nostru uşor, care este pentru o clipă, lucrează pentru noi, mai presus de orice, o greutate eternă de glorie;
18 În timp ce noi nu ne uităm la cele văzute, ci la cele nevăzute, fiindcă cele care sunt văzute sunt trecătoare, dar cele nevăzute sunt eterne.
1 Căci ştim că dacă ar fi descompusă casa noastră pământească a tabernacolului, avem o clădire din Dumnezeu, o casă nefăcută de mâini, eternă în ceruri.
2 Fiindcă în aceasta gemem, dorind aprins a ne îmbrăca cu locaşul nostru care este din cer,
3 Şi dacă astfel suntem îmbrăcaţi nu vom fi găsiţi goi.
4 Fiindcă noi care suntem în acest tabernacol gemem, fiind împovăraţi, nu pentru că dorim să fim dezbrăcaţi de acest trup, ci să fim îmbrăcaţi cu celălalt trup peste acesta, pentru ca ce este muritor să fie înghiţit de viaţă.
5 Şi cel ce ne-a făcut chiar pentru aceasta, este Dumnezeu, care ne-a dat de asemenea arvuna Duhului;
6 De aceea şi suntem întotdeauna cutezători, ştiind că în timp ce suntem acasă în trup, suntem absenţi de la Domnul;
7 (Fiindcă umblăm prin credinţă, nu prin vedere),
8 Suntem cutezători, spun, şi mai degrabă doritori să fim absenţi din trup şi să fim prezenţi cu Domnul.
9 De aceea ostenim ca, fie prezenţi, fie absenţi, să fim plăcuţi lui.
10 Fiindcă noi toţi trebuie să ne arătăm înaintea scaunului de judecată al lui Cristos, pentru ca fiecare să primească cele făcute în trup, conform cu ce a practicat, fie bine, fie rău.
11 De aceea cunoscând teroarea Domnului, convingem pe oameni; dar suntem făcuţi cunoscuţi lui Dumnezeu; şi mă încred că suntem făcuţi cunoscuţi şi în conştiinţele voastre.
12 Fiindcă nu ne recomandăm pe noi înşine vouă din nou, ci vă dăm ocazia să vă lăudaţi referitor la noi, ca să aveţi cu ce răspunde acelora care se laudă cu înfăţişarea şi nu cu inima.
13 Căci dacă ne-am ieşit din minţi, este pentru Dumnezeu, sau dacă suntem cumpătaţi, este pentru voi.
14 Fiindcă dragostea lui Cristos ne constrânge; deoarece judecăm astfel, că dacă unul singur a murit pentru toţi, atunci toţi au murit,
15 Şi a murit pentru toţi, pentru ca toţi cei ce trăiesc să nu mai trăiască de acum înainte pentru ei înşişi, ci pentru cel ce a murit pentru ei şi a înviat.
16 Aşa că de acum înainte noi nu mai cunoaştem pe nimeni conform cărnii; da, deşi l-am cunoscut pe Cristos conform cărnii, totuşi de acum înainte nu îl mai cunoaştem.
17 De aceea dacă este cineva în Cristos, este o creatură nouă, cele vechi au trecut; iată, toate au devenit noi.
18 Şi toate sunt din Dumnezeu, care ne-a împăcat cu el însuşi prin Isus Cristos şi ne-a dat serviciul împăcării;
19 Anume că, Dumnezeu era în Cristos, împăcând lumea cu sine, neimputându-le fărădelegile lor; şi ne-a încredinţat cuvântul împăcării.
20 De aceea suntem ambasadori pentru Cristos; ca şi cum Dumnezeu v-ar implora prin noi, vă rugăm în numele lui Cristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu.
21 Fiindcă pe cel ce nu a cunoscut păcat, l-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim făcuţi dreptatea lui Dumnezeu în el.
1 Atunci noi, conlucrători cu el, vă implorăm de asemenea ca voi să nu primiţi harul lui Dumnezeu în zadar.
2 (Fiindcă el spune: La timpul acceptat te-am ascultat şi în ziua salvării te-am ajutat; iată acum este timpul acceptat; iată acum este ziua salvării.)
3 Nedând poticnire în nimic, ca nu cumva serviciul să fie defăimat,
4 Ci în toate dovedindu-ne pe noi înşine ca servitori ai lui Dumnezeu, în multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări,
5 În biciuiri, în închisori, în răscoale, în munci, în vegheri, în posturi,
6 Prin puritate, prin cunoaştere, prin îndelungă răbdare, prin bunătate, prin Duhul Sfânt, prin dragoste neprefăcută,
7 Prin cuvântul adevărului, prin puterea lui Dumnezeu, prin armura dreptăţii din dreapta şi din stânga,
8 Prin onoare şi dezonoare, prin vorbire de rău şi vorbire de bine, ca înşelători şi totuşi adevăraţi,
9 Ca necunoscuţi şi totuşi bine cunoscuţi; ca murind şi iată, trăim; ca fiind disciplinaţi şi nu ucişi;
10 Ca întristaţi, totuşi totdeauna bucurându-ne; ca săraci, totuşi făcând bogaţi pe mulţi; ca neavând nimic şi totuşi stăpânind toate.
11 Corintenilor, gura noastră este deschisă spre voi, inima noastră s-a lărgit!
12 Nu sunteţi strâmtoraţi în noi, ci sunteţi strâmtoraţi în adâncurile voastre.
13 Dar ca răsplată de acelaşi fel, (vă vorbesc ca unor copii ai mei,) lărgiţi-vă şi voi.
14 Nu vă înjugaţi în mod inegal cu cei ce nu cred; fiindcă ce părtăşie are dreptatea la fărădelege? Şi ce comuniune are lumina cu întunericul?
15 Şi ce armonie este între Cristos şi Belial? Sau ce parte are cel ce crede cu cel ce nu crede?
16 Şi ce înţelegere are templul lui Dumnezeu cu idolii? Fiindcă voi sunteţi templul Dumnezeului cel viu aşa cum a spus Dumnezeu: Voi locui în ei şi voi umbla între ei; şi voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul meu.
17 De aceea ieşiţi din mijlocul lor şi fiţi separaţi, spune Domnul, şi nu atingeţi ce este necurat; şi vă voi primi.
18 Şi vă voi fi Tată, şi voi îmi veţi fi fii şi fiice, spune Domnul Cel Atotputernic.
1 De aceea având aceste promisiuni, preaiubiţilor, să ne curăţim de fiecare întinare a cărnii şi a duhului, desăvârşind sfinţenia în teama de Dumnezeu.
2 Primiţi-ne; noi nu am nedreptăţit pe nimeni, nu am corupt pe nimeni, nu am înşelat pe nimeni.
3 Nu spre condamnare vorbesc, fiindcă am spus înainte că sunteţi în inimile noastre pentru a muri şi a trăi cu voi.
4 Mare este cutezanţa vorbirii mele către voi, mare este fala mea cu voi; sunt umplut de mângâiere, sunt peste măsură de bucuros în tot necazul nostru.
5 Fiindcă şi după ce noi am venit în Macedonia, carnea noastră nu a avut odihnă, ci am fost chinuiţi din toate părţile; dinafară lupte, dinăuntru temeri.
6 Cu toate acestea, Dumnezeu, care mângâie pe cei înjosiţi, ne-a mângâiat prin venirea lui Titus;
7 Şi nu doar prin venirea lui, ci şi prin mângâierea cu care a fost mângâiat de voi, când ne-a istorisit dorul vostru, plânsul vostru, zelul vostru pentru mine, aşa că eu m-am bucurat mai mult.
8 Pentru că deşi v-am întristat cu o epistolă, nu mă pocăiesc, deşi m-am pocăit; fiindcă văd că aceeaşi epistolă v-a întristat, cel puţin pentru un timp.
9 Acum mă bucur, nu pentru că v-aţi întristat, ci pentru că v-aţi întristat până la pocăinţă; fiindcă v-aţi întristat conform evlaviei, ca de la noi să nu aveţi pagubă în nimic.
10 Fiindcă întristarea evlavioasă lucrează pocăinţă până la salvare irevocabilă; dar întristarea lumii lucrează moarte.
11 Căci, iată, acelaşi lucru care v-a întristat conform evlaviei, ce sârguinţă a lucrat în voi, şi ce dezvinovăţire, şi ce indignare, şi ce teamă, şi ce dor, şi ce zel, şi ce răzbunare! În toate v-aţi dovedit a fi curaţi în lucrul acesta.
12 De aceea deşi v-am scris, nu v-am scris nici din cauza celui ce a făcut nedreptate, nici din cauza celui ce a suferit nedreptate, ci ca sârguinţa noastră pentru voi înaintea lui Dumnezeu să vi se arate.
13 Din această cauză am fost mângâiaţi în mângâierea voastră, da, ne-am bucurat şi mai mult de bucuria lui Titus, pentru că duhul lui a fost înviorat de voi toţi.
14 Căci dacă m-am fălit înaintea lui cu ceva despre voi, nu mă ruşinez; ci aşa cum v-am vorbit toate în adevăr, chiar aşa fala noastră, care este înaintea lui Titus, s-a aflat ca adevăr.
15 Şi simpatia lui lăuntrică este mai abundentă faţă de voi, când îşi aminteşte de ascultarea voastră a tuturor, cum l-aţi primit cu teamă şi cu tremur.
16 De aceea mă bucur că mă încred în voi în toate.
1 Dar vă facem cunoscut, fraţilor, despre harul lui Dumnezeu, dăruit bisericilor Macedoniei;
2 Că, într-o mare încercare a necazului, abundenţa bucuriei lor şi adânca sărăcie a lor au abundat spre bogăţiile generozităţii lor.
3 Căci conform puterii lor, aduc eu mărturie, şi peste puterea lor au dat de bună voie;
4 Rugându-ne cu multă insistenţă să primim noi darul şi să luăm asupra noastră părtăşia servirii pentru sfinţi.
5 Şi aceasta au făcut, nu cum am sperat, ci întâi s-au dat pe ei înşişi Domnului şi nouă, prin voia lui Dumnezeu.
6 Încât am îndemnat pe Titus, ca aşa cum a început, aşa să şi împlinească în voi acelaşi har.
7 De aceea aşa cum abundaţi în toate, în credinţă şi cuvântare şi cunoaştere şi în orice sârguinţă şi în dragostea voastră faţă de noi, vedeţi ca şi în acest har să abundaţi.
8 Vorbesc nu printr-o poruncă, ci din cauza sârguinţei altora, şi să încerc sinceritatea dragostei voastre.
9 Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Cristos, că deşi era bogat, totuşi pentru voi s-a făcut sărac, ca voi, prin sărăcia lui, să fiţi bogaţi.
10 Şi în aceasta vă dau sfat, fiindcă aceasta vă este de folos, vouă care aţi început mai înainte, nu doar a face, ci şi a voi de acum un an.
11 Dar acum şi împliniţi facerea acesteia; ca aşa cum a fost bunăvoinţa de a voi, aşa să fie şi împlinirea din ceea ce aveţi.
12 Căci dacă o minte binevoitoare este prezentă, este primit conform cu ce are omul şi nu conform cu ce nu are.
13 Fiindcă nu doresc ca alţii să fie uşuraţi, iar voi împovăraţi,
14 Ci să fie egalitate acum în acest timp, ca abundenţa voastră să fie pentru nevoia lor, pentru ca şi abundenţa lor să fie, la rândul ei, pentru nevoia voastră, ca să fie egalitate,
15 Aşa cum este scris: Cel ce a strâns mult nu avea în plus; şi cel ce a strâns puţin nu ducea lipsă.
16 Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care a pus aceeaşi sârguinţă în inima lui Titus pentru voi.
17 Pentru că, într-adevăr, a primit îndemnul, dar, fiind mult mai sârguincios, de bună voie a plecat la voi.
18 Şi noi am trimis cu el pe fratele, a cărui laudă este în evanghelie printre toate bisericile.
19 Şi nu numai, dar a şi fost ales de biserici să călătorească cu noi cu acest har, care este administrat de noi spre gloria aceluiaşi Domn şi ca o dovadă a minţii voastre binevoitoare;
20 Evitând aceasta, ca nimeni să nu ne învinovăţească în această abundenţă care este administrată de noi;
21 Îngrijind de cele oneste, nu numai înaintea Domnului, ci şi înaintea oamenilor.
22 Şi am trimis cu ei pe fratele nostru, despre care deseori noi am dovedit că este sârguincios în multe, dar acum se arată mult mai sârguincios datorită marii încrederi pe care o am în voi.
23 Dacă se întreabă cineva despre Titus, el este partenerul meu şi conlucrător referitor la voi; sau, dacă se întreabă despre fraţii noştri, ei sunt mesagerii bisericilor şi gloria lui Cristos.
24 De aceea arătaţi pentru ei, şi în faţa bisericilor, dovada dragostei voastre şi a falei noastre referitor la voi.
1 Fiindcă despre servirea pentru sfinţi, îmi este de prisos să vă scriu;
2 Deoarece cunosc bunăvoinţa minţii voastre, cu care mă fălesc cu voi celor din Macedonia, că Ahaia era gata de acum un an; şi zelul vostru a stârnit pe cei mai mulţi.
3 Am trimis totuşi pe fraţi ca nu cumva fala noastră despre voi să fie în zadar în această privinţă; ca aşa cum am spus, să fiţi gata,
4 Ca nu cumva, întâmplător, dacă vin cei din Macedonia cu mine şi vă găsesc nepregătiţi, noi (ca nu cumva să spunem voi) să fim ruşinaţi în aceeaşi fălire plină de încredere.
5 De aceea am considerat necesar să îndemn pe fraţi să vină înainte la voi şi să fie pregătit dinainte darul vostru generos, despre care aţi fost anunţaţi dinainte, aşa ca acesta să fie gata, ca dar generos şi nu ca zgârcenie.
6 Dar spun aceasta: Cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va şi secera; iar cel ce seamănă mult, va şi secera mult.
7 Fiecare să dea după cum hotărăşte în inima lui, nu cu purtare de pică, sau din necesitate, fiindcă Dumnezeu iubeşte pe dătătorul vesel.
8 Şi Dumnezeu este în stare să facă tot harul să abunde spre voi, ca având totdeauna toată îndestularea în toate, să abundaţi spre fiecare lucrare bună.
9 (Aşa cum este scris: A împărţit peste tot; a dat săracilor; dreptatea lui rămâne pentru totdeauna.
10 Iar cel ce dă sămânţă semănătorului, deopotrivă vă dă pâine pentru mâncare şi înmulţeşte sămânţa voastră semănată şi creşte roadele dreptăţii voastre);
11 Fiind îmbogăţiţi în fiecare lucru spre toată generozitatea, care lucrează prin noi mulţumire lui Dumnezeu.
12 Pentru că administrarea acestei serviri, nu doar umple complet nevoile sfinţilor, ci şi este abundentă prin multe mulţumiri aduse lui Dumnezeu;
13 În timp ce prin dovada acestei serviri ei glorifică pe Dumnezeu pentru supunerea voastră mărturisită faţă de evanghelia lui Cristos, şi pentru generozitatea contribuţiei voastre faţă de ei şi faţă de toţi;
14 Şi prin rugăciunea lor pentru voi, cât de mult vă doresc pentru harul nespus de mare al lui Dumnezeu în voi;
15 Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul lui de nespus.
1 Şi, eu însumi, Pavel, vă implor prin blândeţea şi bunăvoinţa lui Cristos, eu care în prezenţă sunt înjosit printre voi, dar, fiind absent, sunt cutezător faţă de voi,
2 Vă implor, aşadar, ca să nu fiu cutezător când sunt prezent, cu acea încredere cu care gândesc să fiu cutezător împotriva unora, care gândesc despre noi ca şi cum am umbla conform cărnii.
3 Măcar că umblăm în carne, nu ne războim conform cărnii,
4 (Fiindcă armele războiului nostru nu sunt carnale, ci puternice prin Dumnezeu pentru surparea fortificaţiilor),
5 Doborând imaginaţiile minţii şi fiecare lucru înalt care se ridică pe el însuşi împotriva cunoaşterii lui Dumnezeu şi înrobind fiecare gând ascultării faţă de Cristos;
6 Şi fiind gata a pedepsi fiecare neascultare, când ascultarea voastră va fi împlinită.
7 Vă uitaţi la lucruri după înfăţişare? Dacă cineva se încrede în el însuşi că este al lui Cristos, să se mai gândească la aceasta în el însuşi, că aşa cum este el al lui Cristos, aşa suntem şi noi ai lui Cristos.
8 Căci chiar dacă m-aş făli cu ceva mai mult despre autoritatea noastră, pe care Domnul ne-a dat-o pentru edificare şi nu pentru nimicirea voastră, nu aş fi ruşinat;
9 Ca nu cumva să par ca şi cum v-aş înfricoşa prin epistole.
10 Fiindcă epistolele lui, spun ei, sunt grele şi tari, dar prezenţa lui trupească este slabă şi vorbirea lui este de dispreţuit.
11 Să gândească un astfel de om aceasta, că, aşa cum suntem în cuvânt prin epistole, când suntem absenţi, tot astfel vom fi şi în faptă, când suntem prezenţi.
12 Fiindcă nu cutezăm să ne facem din numărul, sau să ne comparăm cu unii ce se recomandă pe ei înşişi, dar ei, măsurându-se prin ei înşişi şi comparându-se între ei înşişi, nu sunt înţelepţi.
13 Dar noi nu ne vom făli cu lucruri în afara măsurii noastre, ci conform cu măsura standardului pe care Dumnezeu ni l-a împărţit, o măsură care să ajungă chiar până la voi.
14 Fiindcă nu ne întindem peste măsură noastră, ca şi cum nu am fi ajuns până la voi, fiindcă am ajuns chiar până la voi în predicarea evangheliei lui Cristos;
15 Nu ne fălim cu lucruri în afară măsurii noastre, adică cu muncile altora, dar avem speranţă, după ce credinţa voastră va fi sporită, că ne vom lărgi între voi, conform cu standardul nostru,
16 Să predicăm evanghelia în ţinuturile care sunt dincolo de voi şi să nu ne fălim cu domeniul de lucru al altuia, cu lucruri pregătite deja la îndemâna noastră.
17 Dar cel ce se laudă, să se laude în Domnul.
18 Fiindcă nu cel ce se recomandă pe sine însuşi este aprobat, ci cel pe care recomandă Domnul.
1 Aş dori să îmi răbdaţi o mică nebunie; şi, într-adevăr, răbdaţi-mă.
2 Fiindcă sunt gelos pe voi cu o gelozie dumnezeiască, fiindcă v-am logodit cu un singur soţ, ca să vă înfăţişez lui Cristos ca pe o fecioară castă.
3 Dar mă tem ca nu cumva în vreun fel, aşa cum şarpele a înşelat-o pe Eva prin viclenia lui, tot aşa minţile voastre să fie corupte de la simplitatea care este în Cristos.
4 Căci dacă cel ce vine predică pe un alt Isus, pe care noi nu l-am predicat, sau dacă primiţi un duh diferit, pe care nu l-aţi primit, sau o evanghelie diferită, pe care nu aţi acceptat-o, aţi putea să îl răbdaţi bine.
5 Fiindcă presupun că nu am fost cu nimic mai prejos decât apostolii cei mai mari dintre cei mai mari.
6 Dar chiar dacă eu sunt necioplit în vorbire, totuşi nu în cunoaştere; ci în toate suntem cunoscuţi pe deplin printre voi.
7 Sau am făcut un păcat umilindu-mă pe mine însumi ca voi să fiţi înălţaţi, pentru că v-am predicat evanghelia lui Dumnezeu în dar?
8 Am jefuit alte biserici, luând de la ele plăţi, ca să vă fac vouă serviciu.
9 Şi când eram prezent cu voi şi fiind în nevoie, nu am îngreunat pe nimeni, fiindcă ce îmi lipsea au suplinit fraţii care au venit din Macedonia, şi în toate m-am păzit să vă fiu o greutate şi la fel mă voi păzi.
10 Aşa cum adevărul lui Cristos este în mine, niciun om nu mă va opri de la această fală în ţinuturile Ahaiei.
11 De ce? Pentru că nu vă iubesc? Dumnezeu ştie.
12 Iar ceea ce fac, aceea voi face, ca să tai orice ocazie celor ce doresc ocazie; pentru ca în cele în care se laudă, să fie găsiţi ca şi noi.
13 Fiindcă aceştia sunt falşi apostoli, lucrători înşelători, prefăcându-se în apostoli ai lui Cristos.
14 Şi nu este de mirare, fiindcă însuşi Satan se preface într-un înger al luminii.
15 De aceea nu este mare lucru dacă şi servitorii lui se prefac a fi servitori ai dreptăţii, al căror sfârşit va fi conform cu faptele lor.
16 Spun din nou: Să nu mă creadă cineva a fi prost; iar dacă nu, măcar primiţi-mă ca pe un prost, ca să mă fălesc puţin.
17 Ceea ce vorbesc, nu vorbesc după Domnul, ci parcă ar fi în nebunie, în această încredere a falei.
18 Văzând că mulţi se laudă conform cărnii, mă voi lăuda şi eu.
19 Fiindcă suportaţi cu plăcere pe cei proşti, voi fiind înţelepţi.
20 Fiindcă suportaţi dacă cineva vă duce în sclavie, dacă cineva vă mănâncă, dacă cineva ia de la voi, dacă cineva se înalţă pe sine însuşi, dacă cineva vă loveşte peste faţă.
21 Vorbesc referitor la ocară, ca şi cum am fi fost slabi. Dar oricine este cutezător în ceva, (vorbesc nebuneşte) sunt şi eu cutezător.
22 Sunt ei evrei? Şi eu sunt. Sunt ei Israeliţi? Şi eu sunt. Sunt ei sămânţa lui Avraam? Şi eu.
23 Sunt ei servitori ai lui Cristos? (Vorbesc ca un prost) eu, mai mult; în munci mai mult; în biciuiri peste măsură, mai des în închisori, deseori în moarte.
24 De cinci ori am primit de la iudei patruzeci de lovituri fără una;
25 De trei ori am fost bătut cu nuiele, odată am fost împroşcat cu pietre, de trei ori am naufragiat, o noapte şi o zi am fost în adâncul mării.
26 Deseori în călătorii, în pericole pe ape, în pericole din partea tâlharilor, în pericole din partea compatrioţilor, în pericole din partea păgânilor, în pericole în cetate, în pericole în pustie, în pericole pe mare, în pericole între fraţi falşi.
27 În osteneală şi durere, deseori în vegheri, în foame şi sete, deseori în posturi, în frig şi goliciune.
28 Pe lângă cele ce sunt de afară, ceea ce vine peste mine zilnic, grija pentru toate bisericile.
29 Cine este slab şi eu nu sunt slab? Cine este poticnit şi eu nu ard?
30 Dacă este necesar să mă laud, mă voi lăuda cu cele despre neputinţele mele.
31 Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care este binecuvântat pentru totdeauna, ştie că nu mint.
32 În Damasc, guvernatorul împăratului Areta veghea cetatea damascienilor cu o garnizoană, doritor să mă prindă,
33 Şi am fost coborât printr-o fereastră, într-o coşniţă, pe zid, şi am scăpat din mâinile lui.
1 Fără îndoială, nu îmi foloseşte să mă laud. Fiindcă voi veni la viziuni şi revelaţii ale Domnului.
2 Am cunoscut un om în Cristos, acum paisprezece ani, (dacă în trup, nu pot spune, dacă afară din trup, nu pot spune; Dumnezeu ştie); unul ca acesta a fost răpit până la al treilea cer.
3 Şi am cunoscut un astfel de om (dacă în trup, dacă în afara trupului, nu pot spune; Dumnezeu ştie);
4 Că a fost răpit în paradis şi a auzit cuvinte de nespus, care nu este legiuit omului să le rostească.
5 Cu un astfel de om mă voi lăuda, iar cu mine nu mă voi lăuda decât în neputinţele mele.
6 Căci dacă aş voi să mă laud, nu voi fi prost, fiindcă voi spune adevărul; dar mă feresc, ca nu cumva cineva să mă considere mai presus de ceea ce mă vede a fi, sau de ceea ce aude de la mine.
7 Şi ca nu cumva să fiu înălţat peste măsură prin abundenţa revelaţiilor, mi-a fost dat un ghimpe în carne, mesager al lui Satan, să mă lovească cu pumnii, ca nu cumva să fiu înălţat peste măsură.
8 Pentru aceasta, de trei ori am implorat pe Domnul, ca să se depărteze de la mine.
9 Şi mi-a spus: Harul meu îţi este de ajuns, fiindcă puterea mea este făcută desăvârşită în slăbiciune. De aceea cu cea mai mare plăcere mă voi lăuda mai degrabă în neputinţele mele, ca puterea lui Cristos să rămână peste mine.
10 De aceea am plăcere în slăbiciuni, în ocări, în nevoi, în persecuţii, în strâmtorări, pentru Cristos; deoarece când sunt slab, atunci sunt tare.
11 Am devenit prost în laudă; voi m-aţi constrâns; fiindcă eu trebuia să fi fost recomandat de voi, fiindcă în nimic nu sunt în urma acestor apostoli, cei mai mari dintre cei mai mari, cu toate că nu sunt nimic.
12 Într-adevăr, semnele unui apostol au fost lucrate printre voi în toată răbdarea, în semne şi minuni şi fapte puternice.
13 Fiindcă care este lucrul în care aţi fost inferiori faţă de celelalte biserici, decât că eu însumi nu v-am fost greutate? Iertaţi-mi această nedreptate.
14 Iată, sunt gata a treia oară să vin la voi; şi nu vă voi fi greutate, fiindcă nu caut ale voastre, ci pe voi, fiindcă nu copiii sunt datori să strângă pentru părinţi, ci părinţii pentru copii.
15 Şi eu, cu mare plăcere, voi cheltui şi mă voi cheltui pentru voi; deşi cu cât vă iubesc mai mult, cu atât mai puţin sunt iubit.
16 Dar fie aşa, eu nu v-am împovărat; totuşi, fiind isteţ, v-am prins prin şiretlic.
17 Am câştigat eu ceva de la voi prin vreunul dintre cei pe care i-am trimis la voi?
18 Am rugat pe Titus, şi cu el am trimis un frate. A câştigat Titus ceva de la voi? Nu am umblat noi în acelaşi duh? Nu am umblat noi pe aceleaşi urme?
19 Din nou, credeţi că ne apărăm faţă de voi? Vorbim înaintea lui Dumnezeu în Cristos, dar le facem pe toate, preaiubiţilor, pentru edificarea voastră.
20 Fiindcă mă tem ca nu cumva, când vin, să nu vă găsesc aşa cum aş voi, şi eu să fiu găsit de voi aşa cum nu aţi voi; ca nu cumva să fie polemici, invidii, furii, certuri, vorbiri de rău, şoptiri, îngâmfări, răscoale;
21 Şi nu cumva, când vin din nou, Dumnezeul meu să mă umilească printre voi şi să deplâng pe mulţi care au păcătuit deja şi nu s-au pocăit de necurăţia şi curvia şi desfrânarea pe care le-au practicat.
1 Aceasta este a treia oară când vin la voi. În gura a doi sau a trei martori va fi întemeiat fiecare cuvânt.
2 V-am spus înainte şi vă spun dinainte a doua oară, ca fiind prezent, deşi acum absent, scriu celor ce au păcătuit înainte şi tuturor celorlalţi, că, dacă vin din nou, nu voi cruţa;
3 Pentru că voi căutaţi o dovadă a lui Cristos vorbind în mine, care nu este slab faţă de voi, ci este puternic în voi.
4 Fiindcă deşi a fost crucificat prin slăbiciune, totuşi trăieşte prin puterea lui Dumnezeu. Fiindcă şi noi suntem slabi în el, dar vom trăi cu el prin puterea lui Dumnezeu faţă de voi.
5 Cercetaţi-vă pe voi înşivă dacă sunteţi în credinţă; pe voi înşivă încercaţi-vă. Sau nu ştiţi că Isus Cristos este în voi, în afară numai dacă sunteţi netrebnici?
6 Dar mă încred că veţi şti că noi nu suntem netrebnici.
7 Şi mă rog lui Dumnezeu ca voi să nu faceţi nimic rău, nu pentru ca să ne arătăm aprobaţi, ci pentru ca să faceţi ce este onest, deşi noi am fi ca netrebnici.
8 Fiindcă nu putem face nimic împotriva adevărului, ci pentru adevăr.
9 Fiindcă ne bucurăm când suntem slabi, iar voi sunteţi tari; şi aceasta şi dorim, desăvârşirea voastră.
10 De aceea vă scriu acestea fiind absent, ca nu cumva fiind prezent, să folosesc asprime conform cu puterea pe care Domnul mi-a dat-o pentru edificare şi nu pentru dărâmare.
11 În final, fraţilor, rămâneţi cu bine. Fiţi desăvârşiţi, fiţi mângâiaţi, fiţi cu aceeaşi minte, trăiţi în pace, şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi.
12 Salutaţi-vă unii pe alţii cu o sărutare sfântă.
13 Vă salută toţi sfinţii.
14 Harul Domnului Isus Cristos şi dragostea lui Dumnezeu şi comuniunea Duhului Sfânt fie cu voi toţi. Amin.