1

1 Şi acestea sunt numele copiilor lui Israel, care au venit în Egipt; fiecare bărbat şi casa lui au venit cu Iacob.

2 Ruben, Simeon, Levi şi Iuda,

3 Isahar, Zabulon şi Beniamin,

4 Dan şi Neftali, Gad şi Aşer.

5 Şi toate sufletele care au ieşit din coapsele lui Iacob au fost şaptezeci de suflete; căci Iosif era deja în Egipt.

6 Şi Iosif a murit şi toţi fraţii lui şi toată generaţia aceea.

7 Şi copiii lui Israel au fost roditori şi au crescut şi s-au înmulţit şi au devenit peste măsură de tari; şi ţara s-a umplut cu ei.

8 Şi s-a ridicat un nou împărat peste Egipt, care nu a cunoscut pe Iosif.

9 Şi a spus poporului său: Iată, poporul copiilor lui Israel este mai numeros şi mai puternic decât noi;

10 Haideţi să ne purtăm înţelept cu ei, ca nu cumva să se înmulţească şi să se întâmple ca, atunci când s-ar întâmpla vreun război, să se alăture şi ei duşmanilor noştri şi să lupte împotriva noastră şi astfel să iasă din ţară.

11 De aceea au pus peste ei asupritori, ca să îi chinuiască cu poverile lor. Şi au construit pentru Faraon cetăţi de provizii: Pitom şi Raamses.

12 Dar cu cât îi chinuiau mai mult, cu atât se înmulţeau şi creşteau mai mult. Şi s-au mâhnit din cauza copiilor lui Israel.

13 Şi egiptenii au constrâns cu asprime pe copiii lui Israel să îi servească;

14 Şi au amărât vieţile lor cu o robie aspră: în lucrări de mortar şi în cărămizi şi în tot felul de munci în câmp; toată munca lor, în care ei i-au făcut să muncească, era cu asprime.

15 Şi împăratul Egiptului a vorbit moaşelor evreice, dintre care numele uneia era Şifra şi numele celeilalte era Pua;

16 Şi a spus: Când faceţi serviciul de moaşă femeilor evreice şi le vedeţi pe scaunele de naştere, dacă este un fiu, să îl ucideţi; dar dacă este o fiică, să trăiască.

17 Dar moaşele s-au temut de Dumnezeu şi nu au făcut cum le-a poruncit împăratul Egiptului, ci au lăsat băieţii în viaţă.

18 Şi împăratul Egiptului a chemat moaşele şi le-a spus: De ce aţi făcut acest lucru şi aţi lăsat băieţii în viaţă?

19 Şi moaşele i-au spus lui Faraon: Pentru că femeile evreice nu sunt ca femeile egiptence, pentru că ele sunt viguroase şi au născut înainte de a veni moaşele la ele.

20 De aceea Dumnezeu s-a purtat bine cu moaşele; şi poporul s-a înmulţit şi a devenit foarte tare.

21 Şi s-a întâmplat, din cauză că moaşele s-au temut de Dumnezeu, că el le-a făcut case.

22 Şi Faraon a poruncit la tot poporul său, spunând: Fiecare fiu care se naşte să îl aruncaţi în râu, dar pe fiecare fiică să o lăsaţi în viaţă.

2

1 Şi un bărbat din casa lui Levi a mers şi a luat de soţie o fiică a lui Levi.

2 Şi femeia a rămas însărcinată şi a născut un fiu; şi când ea l-a văzut că era frumos, l-a ascuns trei luni.

3 Şi când nu l-a mai putut ascunde, a luat pentru el o arcă din papură şi a uns-o cu bitum şi cu smoală şi a pus copilul în ea; şi a pus arca între trestiile de lângă malul râului.

4 Şi sora lui a stat departe, pentru a vedea ce i se va face.

5 Şi fiica lui Faraon a coborât să se spele la râu; şi servitoarele ei umblau pe malul râului; şi când a văzut arca printre trestii şi-a trimis servitoarea să o aducă.

6 Şi când a deschis-o, a văzut copilul; şi, iată, pruncul plângea. Iar ea a avut milă de el şi a spus: Acesta este unul dintre copiii evreilor.

7 Atunci sora lui a spus fiicei Faraonului: Să merg şi să îţi chem o doică dintre femeile evreice, ca să alăpteze copilul pentru tine?

8 Şi fiica lui Faraon i-a spus: Du-te. Şi fata a mers şi a chemat pe mama copilului.

9 Şi fiica lui Faraon i-a spus: Ia acest copil şi alăptează-l pentru mine şi îţi voi da plăţile tale. Şi femeia a luat copilul şi l-a alăptat.

10 Şi copilul a crescut şi ea l-a adus la fiica lui Faraon şi el a devenit fiul ei. Iar ea i-a pus numele Moise; şi a spus: Pentru că l-am scos din apă.

11 Şi s-a întâmplat, în acele zile, când Moise era mare, că a ieşit la fraţii săi şi a privit la poverile lor; şi a văzut un egiptean lovind un evreu, pe unul dintre fraţii săi.

12 Şi s-a uitat încoace şi încolo şi când a văzut că nu era niciun bărbat, a ucis pe egiptean şi l-a ascuns în nisip.

13 Şi când a ieşit a doua zi, iată, doi bărbaţi dintre evrei se luptau între ei; şi a spus celui ce a greşit: Pentru ce loveşti pe aproapele tău?

14 Iar el a spus: Cine te-a făcut prinţ şi judecător peste noi? Vrei să mă ucizi aşa cum l-ai ucis pe egiptean? Şi Moise s-a temut şi a spus: Cu adevărat acest lucru este cunoscut.

15 Şi când Faraon a auzit acest lucru, a căutat să-l ucidă pe Moise. Dar Moise a fugit de la faţa lui Faraon şi a locuit în ţara lui Madian; şi a şezut jos lângă o fântână.

16 Şi preotul din Madian avea şapte fiice; şi ele au venit şi au scos apă şi au umplut jgheaburile ca să adape turma tatălui lor.

17 Şi păstorii au venit şi le-au alungat; dar Moise s-a ridicat şi le-a ajutat şi le-a adăpat turma.

18 Şi când ele au venit la Reuel, tatăl lor, el a spus: Cum de aţi venit aşa devreme astăzi?

19 Iar ele au spus: Un egiptean ne-a scăpat din mâna păstorilor şi de asemenea a scos apă îndeajuns pentru noi şi a adăpat turma.

20 Iar el a spus fiicelor sale: Şi el, unde este? Pentru ce l-aţi lăsat acolo pe bărbatul acela? Chemaţi-l, ca să mănânce pâine.

21 Şi Moise s-a mulţumit să locuiască la omul acela; iar el i-a dat lui Moise pe Sefora, fiica sa.

22 Şi ea i-a născut un fiu, iar el i-a pus numele Gherşom, pentru că a spus: Sunt străin într-o ţară străină.

23 Şi s-a întâmplat, în decursul timpului, că împăratul Egiptului a murit; şi copiii lui Israel oftau din cauza robiei şi au strigat şi strigătul lor a urcat sus la Dumnezeu din cauza robiei.

24 Şi Dumnezeu a auzit geamătul lor şi Dumnezeu şi-a adus aminte de legământul său cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacob.

25 Şi Dumnezeu a privit peste copiii lui Israel şi Dumnezeu a luat cunoştinţă de starea lor.

3

1 Şi Moise a păzit turma lui Ietro, socrul său, preotul din Madian; şi a condus turma spre partea din spate a deşertului şi a venit la muntele lui Dumnezeu, la Horeb.

2 Şi îngerul DOMNULUI i s-a arătat într-o flacără de foc ieşind din mijlocul unui rug; şi el a privit şi, iată, rugul ardea cu foc şi rugul nu se mistuia.

3 Şi Moise a spus: Acum mă voi abate ca să văd această privelişte măreaţă, pentru ce rugul nu se arde.

4 Şi când DOMNUL a văzut că s-a abătut pentru a vedea, Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului şi a spus: Moise, Moise. Iar el a spus: Iată-mă.

5 Iar el a spus: Nu te apropia aici; scoate-ţi sandalele din picioarele tale, pentru că locul pe care tu stai în picioare este pământ sfânt.

6 Mai mult, el a spus: Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob. Şi Moise şi-a ascuns faţa, pentru că s-a temut să se uite la Dumnezeu.

7 Şi DOMNUL a spus: Cu adevărat am văzut necazul poporului meu care este în Egipt şi am auzit strigătul lor din cauza asupritorilor; căci ştiu întristările lor;

8 Şi am coborât să îi eliberez din mâna egiptenilor şi să îi scot din acea ţară într-o ţară bună şi largă, într-o ţară în care curge lapte şi miere; în locul canaaniţilor şi al hitiţilor şi al amoriţilor şi al periziţilor şi al hiviţilor şi al iebusiţilor.

9 Şi acum, iată, strigătul copiilor lui Israel a ajuns la mine; şi eu de asemenea am văzut oprimarea cu care egiptenii îi oprimă.

10 Şi acum vino şi te voi trimite la Faraon, ca să scoţi afară din Egipt pe poporul meu, copiii lui Israel.

11 Şi Moise i-a spus lui Dumnezeu: Cine sunt eu, ca să merg la Faraon şi ca să aduc pe copiii lui Israel afară din Egipt?

12 Iar el a spus: Cu adevărat voi fi cu tine; şi acesta îţi va fi un semn, că te-am trimis: După ce vei fi adus poporul afară din Egipt, veţi servi lui Dumnezeu pe acest munte.

13 Şi Moise i-a spus lui Dumnezeu: Iată, când voi veni la copiii lui Israel şi le voi spune: Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis la voi; şi îmi vor spune: Care este numele lui? Ce le voi spune?

14 Şi Dumnezeu i-a spus lui Moise: EU SUNT CEL CE SUNT. Şi a spus: Astfel să spui copiilor lui Israel: EU SUNT m-a trimis la voi.

15 Şi Dumnezeu i-a mai spus lui Moise: Astfel să spui copiilor lui Israel: DOMNUL Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob, m-a trimis la voi; acesta este numele meu pentru totdeauna şi aceasta este amintirea mea pentru toate generaţiile.

16 Du-te şi adună bătrânii lui Israel şi spune-le: DOMNUL Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacob, mi s-a arătat, spunând: Cu adevărat eu v-am vizitat şi am văzut ce vi se face în Egipt.

17 Şi am spus: Vă voi scoate din necazul Egiptului în ţara canaaniţilor şi a hitiţilor şi a amoriţilor şi a periziţilor şi a hiviţilor şi a iebusiţilor, într-o ţară în care curge lapte şi miere.

18 Şi vor da ascultare vocii tale; şi mergi, tu şi bătrânii lui Israel, la împăratul Egiptului şi îi veţi spune: DOMNUL Dumnezeul evreilor s-a întâlnit cu noi; şi acum lasă-ne să mergem, te implorăm, într-o călătorie de trei zile în pustie, ca să sacrificăm DOMNULUI Dumnezeului nostru.

19 Şi sunt sigur că împăratul Egiptului nu vă va lăsa să mergeţi, nu, nici chiar cu mână tare.

20 Şi îmi voi întinde mâna şi voi lovi Egiptul cu toate minunile mele pe care le voi face în mijlocul acestuia; şi după aceea vă va lăsa să mergeţi.

21 Şi voi da acestui popor favoare înaintea ochilor egiptenilor; şi se va întâmpla, când plecaţi, că nu veţi pleca cu mâinile goale,

22 Ci fiecare femeie va împrumuta de la vecina ei şi de la cea care locuieşte temporar în casa ei, bijuterii de argint şi bijuterii de aur şi haine; şi voi le veţi pune pe fiii voştri şi pe fiicele voastre; şi veţi prăda pe egipteni.

4

1 Şi Moise a răspuns şi a zis: Dar, iată, ei nu mă vor crede, nici nu vor da ascultare vocii mele; căci vor spune: DOMNUL nu ţi s-a arătat.

2 Şi DOMNUL i-a spus: Ce este acesta în mâna ta? Iar el a spus: Un toiag.

3 Iar el a spus: Aruncă-l pe pământ. Şi el l-a aruncat la pământ şi acesta a devenit un şarpe; şi Moise a fugit dinaintea acestuia.

4 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Întinde-ţi mâna şi ia-l de coadă. Iar el şi-a întins mâna şi l-a prins, iar acesta a devenit toiag în mâna sa;

5 Ca ei să creadă că DOMNUL Dumnezeul părinţilor lor, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob, ţi s-a arătat.

6 Şi DOMNUL i-a spus în continuare: Pune-ţi acum mâna în sân. Iar el şi-a pus mâna în sân; şi când şi-a scos-o, iată, mâna lui era leproasă ca zăpada.

7 Iar el a spus: Pune-ţi din nou mâna în sân. Şi el din nou şi-a pus mâna în sân; şi a scos-o afară din sân şi, iată, aceasta s-a refăcut din nou ca cealaltă carne a sa.

8 Şi se va întâmpla, dacă ei nu te vor crede, nici nu vor da ascultare vocii primului semn, că vor crede vocea următorului semn.

9 Şi se va întâmpla, dacă ei nu vor crede nici aceste două semne, nici nu vor da ascultare vocii tale, că vei lua din apa râului şi o vei turna peste uscat; şi apa pe care tu o iei din râu va deveni sânge pe uscat.

10 Şi Moise i-a spus DOMNULUI: O, Domnul meu, eu nu sunt elocvent, nici mai înainte nu am fost, nici de când i-ai vorbit servitorului tău, ci eu sunt greu la vorbă şi încet la limbă.

11 Şi DOMNUL i-a spus: Cine a făcut gura omului? Sau cine face pe cel mut, sau pe cel surd, sau pe cel văzător, sau pe cel orb? Oare nu eu, DOMNUL?

12 Şi acum mergi şi voi fi cu gura ta şi te voi învăţa ce să spui.

13 Iar el a spus: O, DOMNUL meu, trimite mesajul te rog, prin mâna aceluia pe care îl vei trimite.

14 Şi mânia DOMNULUI s-a aprins împotriva lui Moise şi a spus: Nu este Aaron levitul fratele tău? Ştiu că el poate vorbi bine. Şi de asemenea, iată, vine să te întâlnească; şi când te va vedea, se va bucura în inima sa.

15 Şi îi vei vorbi şi vei pune cuvinte în gura lui; şi voi fi cu gura ta şi cu gura lui şi vă voi învăţa ce veţi face.

16 Şi el va fi purtătorul tău de cuvânt către popor; şi el va fi, el îţi va fi în loc de gură şi tu îi vei fi în loc de Dumnezeu.

17 Şi ia în mâna ta acest toiag, cu care vei face semne.

18 Şi Moise a mers şi s-a întors la Ietro, socrul său, şi i-a spus: Te rog, lasă-mă să merg şi să mă întorc la fraţii mei care sunt în Egipt şi să văd dacă ei sunt încă în viaţă. Şi Ietro i-a spus lui Moise: Du-te în pace.

19 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise în Madian: Du-te, întoarce-te în Egipt, pentru că toţi bărbaţii care ţi-au căutat viaţa sunt morţi.

20 Şi Moise a luat pe soţia sa şi fiii săi şi i-a aşezat pe măgar şi s-a întors în ţara Egiptului; şi Moise a luat toiagul lui Dumnezeu în mâna sa.

21 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Când mergi să te întorci în Egipt, vezi ca tu să faci înaintea lui Faraon toate acele minuni pe care le-am pus în mâna ta; dar voi împietri inima lui, ca el să nu lase poporul să plece.

22 Şi îi vei spune lui Faraon: Astfel spune DOMNUL: Israel este fiul meu, întâiul meu născut;

23 Şi îţi spun: Lasă pe fiul meu să plece ca să îmi servească; şi dacă refuzi să îl laşi să plece, iată, voi ucide pe fiul tău, pe întâiul tău născut.

24 Şi s-a întâmplat pe cale, la han, că DOMNUL l-a întâlnit şi a căutat să îl ucidă.

25 Atunci Sefora a luat o piatră ascuţită şi a retezat prepuţul fiului ei şi a aruncat-o la picioarele lui şi a spus: Cu adevărat tu îmi eşti un soţ sângeros.

26 Aşa că el l-a lăsat să meargă, atunci ea a spus: Un soţ sângeros eşti, din cauza circumciziei.

27 Şi DOMNUL i-a spus lui Aaron: Du-te în pustie să întâlneşti pe Moise. Şi a mers şi l-a întâlnit în muntele lui Dumnezeu şi l-a sărutat.

28 Şi Moise i-a povestit lui Aaron toate cuvintele DOMNULUI, cel care l-a trimis, şi toate semnele pe care el i le-a poruncit.

29 Şi Moise şi Aaron au mers şi au adunat pe toţi bătrânii copiilor lui Israel;

30 Şi Aaron a spus toate cuvintele pe care Domnul le-a spus lui Moise şi a făcut semnele înaintea ochilor poporului.

31 Şi poporul a crezut; şi când au auzit că DOMNUL a vizitat pe copiii lui Israel şi că el a privit la necazul lor, atunci şi-au aplecat capetele şi s-au închinat.

5

1 Şi după aceea Moise şi Aaron au intrat şi au spus lui Faraon: Astfel spune DOMNUL Dumnezeul lui Israel: Lasă poporul meu să plece, ca să îmi ţină o sărbătoare în pustie.

2 Şi Faraon a spus: Cine este DOMNUL, ca să ascult de vocea lui pentru a lăsa pe Israel să plece? Nu-l cunosc pe DOMNUL, nici nu voi lăsa pe Israel să plece.

3 Iar ei au spus: Dumnezeul evreilor s-a întâlnit cu noi; lasă-ne să mergem, te rugăm, într-o călătorie de trei zile în deşert şi să sacrificăm DOMNULUI Dumnezeul nostru, ca nu cumva el să cadă asupra noastră cu ciumă sau cu sabie.

4 Şi împăratul Egiptului le-a spus: Moise şi Aaron, de ce eliberaţi poporul de la muncile lui? Mergeţi la poverile voastre.

5 Şi Faraon a spus: Iată, poporul ţării, acum ei sunt mulţi şi îi faceţi să se odihnească de poverile lor.

6 Şi Faraon a poruncit în aceeaşi zi asupritorilor poporului şi ofiţerilor lor, spunând:

7 Să nu mai daţi poporului paie pentru a face cărămidă, ca până acum, să meargă ei să îşi adune paie.

8 Şi numărul de cărămizi, pe care l-au făcut până acum, să le impuneţi; nu scădeţi nimic din el, pentru că sunt leneşi; de aceea strigă, spunând: Lasă-ne să mergem şi să sacrificăm Dumnezeului nostru.

9 Îngreunaţi munca acestor oameni, ca ei să ostenească în ea; şi să nu dea atenţie la cuvinte deşarte.

10 Şi asupritorii poporului au ieşit şi ofiţerii lor şi au vorbit poporului, spunând: Astfel spune Faraon: Nu vă voi da paie.

11 Mergeţi, procuraţi-vă paie de unde le puteţi găsi; totuşi nimic din munca voastră nu va fi micşorat.

12 Aşa că poporul a fost împrăştiat prin toată ţara Egiptului să adune mirişte în loc de paie.

13 Şi asupritorii îi grăbeau, spunând: Împliniţi muncile voastre, sarcinile voastre zilnice, ca şi când erau paie.

14 Şi ofiţerii copiilor lui Israel, pe care asupritorii Faraonului i-au pus peste ei, au fost bătuţi şi întrebaţi: Pentru ce nu aţi împlinit sarcina voastră în facerea de cărămizi deopotrivă ieri şi azi, ca până acum?

15 Atunci ofiţerii copiilor lui Israel au venit şi au strigat la Faraon, spunând: Pentru ce te porţi astfel cu servitorii tăi?

16 Nu este dat niciun pai servitorilor tăi şi ne spun: Faceţi cărămizi! Şi, iată, servitorii tăi sunt bătuţi; dar vina este în propriul tău popor.

17 Dar el a spus: Voi sunteţi leneşi, sunteţi leneşi; de aceea spuneţi: Lasă-ne să mergem şi să sacrificăm DOMNULUI.

18 Duceţi-vă acum şi lucraţi; căci nu vi se va da niciun pai, totuşi veţi da acelaşi număr de cărămizi.

19 Şi ofiţerii copiilor lui Israel au văzut erau într-o situaţie rea, după ce s-a spus: Nu veţi micşora nimic din sarcina voastră zilnică de cărămizi.

20 Şi l-au întâlnit pe Moise şi pe Aaron, care stăteau în picioare pe cale, pe când veneau de la Faraon,

21 Şi le-au spus: DOMNUL să privească spre voi şi să judece; fiindcă aţi făcut mirosul nostru să fie detestat în ochii lui Faraon şi în ochii servitorilor săi, să pună o sabie în mâna lor pentru a ne ucide.

22 Şi Moise s-a întors la DOMNUL şi a spus: Doamne, pentru ce te-ai purtat atât de rău cu acest popor? De ce oare m-ai trimis?

23 Căci de când am venit la Faraon să vorbesc în numele tău, el a făcut rău acestui popor; şi nu ai eliberat nicidecum pe poporul tău.

6

1 Atunci DOMNUL i-a spus lui Moise: Acum vei vedea ce îi voi face lui Faraon: căci cu o mână puternică îi va lăsa să plece şi cu o mână puternică îi va alunga afară din ţara lui.

2 Şi Dumnezeu i-a vorbit lui Moise şi i-a spus: Eu sunt DOMNUL;

3 Şi m-am arătat lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacob, prin numele de Dumnezeu Atotputernic, dar prin numele meu IEHOVA nu le-am fost cunoscut.

4 Şi de asemenea am întemeiat legământul meu cu ei, pentru a le da ţara lui Canaan, ţara călătoriei lor, în care au fost străini.

5 Şi de asemenea am auzit geamătul copiilor lui Israel, pe care egiptenii îi ţin în robie; şi mi-am adus aminte legământul meu.

6 De aceea spune copiilor lui Israel: Eu sunt DOMNUL şi vă voi scoate de sub poverile egiptenilor şi vă voi scăpa din sclavia lor şi vă voi răscumpăra cu braţ întins şi cu mari judecăţi,

7 Şi vă voi lua la mine ca popor şi vă voi fi Dumnezeu; şi veţi cunoaşte că eu sunt DOMNUL Dumnezeul vostru, care vă scoate de sub poverile egiptenilor.

8 Şi vă voi duce în ţara pe care am jurat să o dau lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacob; şi v-o voi da ca moştenire: Eu sunt DOMNUL.

9 Şi Moise a vorbit astfel copiilor lui Israel, dar ei nu au dat ascultare lui Moise din cauza chinului duhului şi din cauza robiei crude.

10 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:

11 Intră, vorbeşte lui Faraon, împăratul Egiptului, ca el să lase pe copiii lui Israel să plece din ţara sa.

12 Şi Moise a vorbit înaintea DOMNULUI, spunând: Iată, copiii lui Israel nu mi-au dat ascultare; cum mă va asculta Faraon pe mine, care sunt al buzelor necircumcise?

13 Şi DOMNUL le-a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi le-a dat o poruncă pentru copiii lui Israel şi pentru Faraon, împăratul Egiptului, pentru a duce pe copiii lui Israel afară din ţara Egiptului.

14 Aceştia sunt capii caselor părinţilor lor: Fiii lui Ruben, întâiul născut al lui Israel: Hanoc şi Palu Heţron şi Carmi; acestea sunt familiile lui Ruben.

15 Şi fiii lui Simeon: Iemuel şi Iamin şi Ohad şi Iachin şi Ţohar şi Şaul, fiul unei femei canaanite; acestea sunt familiile lui Simeon.

16 Şi acestea sunt numele fiilor lui Levi, conform cu generaţiile lor: Gherşon şi Chehat şi Merari; şi anii vieţii lui Levi au fost o sută treizeci şi şapte de ani.

17 Fiii lui Gherşon: Libni şi Şimi, conform cu familiile lor.

18 Şi fiii lui Chehat: Amram şi Iţehar şi Hebron şi Uziel; şi anii vieţii lui Chehat au fost o sută treizeci şi trei de ani.

19 Şi fiii lui Merari: Mahli şi Muşi; acestea sunt familiile lui Levi conform cu generaţiile lor.

20 Şi Amram a luat la el pe Iochebed, sora tatălui său, de soţie; şi ea i-a născut pe Aaron şi pe Moise; şi anii vieţii lui Amram au fost o sută treizeci şi şapte de ani.

21 Şi fiii lui Iţehar: Core şi Nefeg şi Zicri.

22 Şi fiii lui Uziel: Mişael şi Eliţafan şi Zitri.

23 Şi Aaron a luat la el pe Elişeba, fiica lui Aminadab, sora lui Naşon, de soţie; şi ea i-a născut pe Nadab şi pe Abihu pe Eleazar şi pe Itamar.

24 Şi fiii lui Core: Asir şi Elcana şi Abiasaf; acestea sunt familiile coreiţilor.

25 Şi Eleazar, fiul lui Aaron, a luat la el pe una din fiicele lui Putiel de soţie; şi ea i-a născut pe Fineas; aceştia sunt capii părinţilor leviţilor conform cu familiile lor.

26 Aceştia sunt acel Aaron şi acel Moise, cărora DOMNUL le-a spus: Scoateţi pe copiii lui Israel din ţara Egiptului, conform cu oştirile lor.

27 Aceştia sunt cei care au vorbit lui Faraon, împăratul Egiptului, să scoată pe copiii lui Israel din Egipt; aceştia sunt acel Moise şi acel Aaron.

28 Şi s-a întâmplat, în ziua când DOMNUL i-a vorbit lui Moise în ţara Egiptului,

29 Că DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând: Eu sunt DOMNUL; spune-i lui Faraon, împăratul Egiptului, tot ceea ce îţi spun.

30 Şi Moise a spus înaintea DOMNULUI: Iată, eu sunt al buzelor necircumcise şi cum îmi va da ascultare Faraon?

7

1 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Vezi, te-am făcut un dumnezeu pentru Faraon; şi Aaron, fratele tău, va fi profetul tău.

2 Vei vorbi tot ceea ce îţi poruncesc; şi Aaron, fratele tău, îi va vorbi lui Faraon, ca el să trimită afară pe copiii lui Israel din ţara lui.

3 Şi voi împietri inima lui Faraon şi voi înmulţi semnele mele şi minunile mele în ţara Egiptului.

4 Dar Faraon nu vă va da ascultare, ca să pun mâna mea asupra Egiptului şi să scot oştirile mele şi poporul meu, copiii lui Israel, afară din ţara Egiptului prin mari judecăţi.

5 Şi egiptenii vor cunoaşte că eu sunt DOMNUL, când întind mâna mea asupra Egiptului şi aduc afară copiii lui Israel de printre ei.

6 Şi Moise şi Aaron au făcut precum le-a poruncit DOMNUL, astfel au făcut.

7 Şi Moise era în vârstă de optzeci de ani şi Aaron în vârstă de optzeci şi trei de ani când i-au vorbit lui Faraon.

8 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise şi lui Aaron, spunând:

9 Când Faraon vă va vorbi, spunând: Arătaţi un miracol pentru voi, atunci să îi spui lui Aaron: Ia-ţi toiagul şi aruncă-l înaintea lui Faraon şi acesta va deveni un şarpe.

10 Şi Moise şi Aaron au intrat la Faraon şi au făcut astfel precum DOMNUL poruncise; şi Aaron şi-a aruncat jos toiagul înaintea lui Faraon şi înaintea servitorilor săi şi acesta a devenit un şarpe.

11 Atunci Faraon de asemenea a chemat înţelepţii şi vrăjitorii; acum magicienii Egiptului, ei de asemenea au făcut în acelaşi fel cu farmecele lor.

12 Căci fiecare şi-a aruncat jos toiagul şi acestea au devenit şerpi; dar toiagul lui Aaron a înghiţit toiegele lor.

13 Şi el a împietrit inima lui Faraon, astfel că el nu le-a dat ascultare; precum DOMNUL spusese.

14 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Inima lui Faraon este împietrită, el refuză să lase poporul să plece.

15 Du-te la Faraon mâine dimineaţă; iată, el iese la apă; şi vei sta în picioare la malul râului, întâmpinându-l; şi ia în mâna ta toiagul care a fost prefăcut în şarpe.

16 Şi spune-i: DOMNUL Dumnezeul evreilor m-a trimis la tine, zicând: Lasă poporul meu să plece, ca să îmi servească în pustie; şi, iată, până acum ai refuzat să asculţi.

17 Astfel vorbeşte DOMNUL: În aceasta vei cunoaşte că eu sunt DOMNUL: iată, voi lovi cu toiagul care este în mâna mea apele care sunt în râu şi ele vor fi prefăcute în sânge.

18 Şi peştii care sunt în râu vor muri şi râul se va împuţi; şi egiptenii se vor dezgusta să bea apa din râu.

19 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise: Spune lui Aaron: Ia-ţi toiagul şi întinde-ţi mâna asupra apelor Egiptului, asupra pâraielor lor, asupra râurilor lor şi asupra iazurilor lor şi asupra tuturor bălţilor lor de apă, ca ele să devină sânge; şi ca să fie sânge prin toată ţara Egiptului, deopotrivă în vase de lemn şi în vase de piatră.

20 Şi Moise şi Aaron au făcut astfel, precum DOMNUL le-a poruncit; şi el a ridicat toiagul şi a lovit apele care erau în râu, înaintea ochilor lui Faraon şi înaintea ochilor servitorilor săi; şi toate apele care erau în râu au fost prefăcute în sânge.

21 Şi peştii care erau în râu au murit; şi râul s-a împuţit şi egiptenii nu au putut bea din apa din râu; şi a fost sânge prin toată ţara Egiptului.

22 Şi magicienii Egiptului au făcut în acelaşi fel cu farmecele lor; şi inima lui Faraon a fost împietrită, nici nu le-a dat el ascultare; precum DOMNUL spusese.

23 Şi Faraon s-a întors şi a mers în casa lui, dar nici la aceasta nu şi-a pus inima.

24 Şi toţi egiptenii au săpat de jur împrejurul râului pentru apă ca să bea, pentru că nu puteau bea din apa din râu.

25 Şi s-au împlinit şapte zile, după ce DOMNUL lovise râul.

8

1 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise: Du-te la Faraon şi spune-i: Astfel vorbeşte DOMNUL: Lasă poporul meu să plece, ca să îmi servească.

2 Şi dacă tu refuzi să îi laşi să plece, iată, voi lovi tot cuprinsul tău cu broaşte;

3 Şi râul va aduce broaşte din abundenţă, care vor urca şi vor veni în casa ta şi în camera ta de dormit şi pe patul tău şi în casa servitorilor tăi şi pe poporul tău şi în cuptoarele tale şi în coveţile tale.

4 Şi broaştele vor urca deopotrivă pe tine şi pe poporul tău şi pe toţi servitorii tăi.

5 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise: Spune-i lui Aaron: Întinde-ţi mâna cu toiagul tău asupra pâraielor, asupra râurilor şi asupra iazurilor şi fă să urce broaşte asupra ţării Egiptului.

6 Şi Aaron şi-a întins mâna asupra apelor Egiptului; şi broaştele au urcat şi au acoperit ţara Egiptului.

7 Şi magicienii au făcut în acelaşi fel cu farmecele lor şi au adus broaşte asupra ţării Egiptului.

8 Atunci Faraon a trimis după Moise şi Aaron şi a spus: Rugaţi pe DOMNUL ca el să depărteze broaştele de la mine şi de la poporul meu; şi voi lăsa poporul să plece, ca să sacrifice DOMNULUI.

9 Iar Moise i-a spus lui Faraon: Făleşte-te înaintea mea! Când să mă rog pentru tine şi pentru servitorii tăi şi pentru poporul tău, să distrugă broaştele de la tine şi casele tale, ca ele să rămână numai în râu?

10 Iar el a spus: Mâine. Iar el a spus: Fie aceasta conform cuvântului tău, ca tu să cunoşti că nu este nimeni asemenea DOMNULUI Dumnezeul nostru.

11 Şi broaştele se vor depărta de la tine şi de la casele tale şi de la servitorii tăi şi de la poporul tău; ele vor rămâne numai în râu.

12 Şi Moise şi Aaron au ieşit de la Faraon; şi Moise a strigat către DOMNUL din cauza broaştelor pe care le adusese împotriva lui Faraon.

13 Şi DOMNUL a făcut conform cuvântului lui Moise; şi au murit broaştele din case, din sate şi din câmpuri.

14 Şi ei le-au adunat în grămezi: şi ţara s-a împuţit.

15 Dar când Faraon a văzut că a avut un răgaz şi-a împietrit inima şi nu le-a dat ascultare; precum DOMNUL spusese.

16 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Spune-i lui Aaron: Întinde-ţi toiagul şi loveşte ţărâna pământului, ca aceasta să devină păduchi prin toată ţara Egiptului.

17 Şi au făcut astfel. Şi Aaron şi-a întins mâna cu toiagul său şi a lovit ţărâna pământului şi aceasta a devenit păduchi pe om şi pe vită; toată ţărâna ţării a devenit păduchi prin toată ţara Egiptului.

18 Şi magicienii au făcut în acelaşi fel cu farmecele lor ca să aducă păduchi, dar nu au putut, aşa că au fost păduchi pe om şi pe vită.

19 Atunci magicienii i-au spus lui Faraon: Acesta este degetul lui Dumnezeu; şi inima lui Faraon s-a împietrit şi nu le-a dat ascultare; precum DOMNUL spusese.

20 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Scoală-te devreme dimineaţa şi stai în picioare înaintea lui Faraon; iată, el iese la apă; şi spune-i: Astfel vorbeşte DOMNUL: Lasă poporul meu să plece, ca să îmi servească.

21 Altfel, dacă tu nu vei lăsa poporul meu să plece, iată, voi trimite roiuri de muşte pe tine şi pe servitorii tăi şi pe poporul tău şi în casele tale, şi casele egiptenilor vor fi pline de roiuri de muşte şi de asemenea pământul pe care ei sunt.

22 Şi voi separa în acea zi ţinutul Gosen, în care poporul meu locuieşte, astfel că nu vor fi roiuri de muşte acolo; pentru ca să cunoşti că eu sunt DOMNUL în mijlocul pământului.

23 Şi voi face o deosebire între poporul meu şi poporul tău: mâine va fi acest semn.

24 Şi DOMNUL a făcut astfel; şi a venit un apăsător roi de muşte în casa lui Faraon şi în casele servitorilor săi şi în toată ţara Egiptului: ţara a fost stricată din cauza roiului de muşte.

25 Şi Faraon a trimis după Moise şi Aaron şi a spus: Mergeţi, sacrificaţi Dumnezeului vostru în ţară.

26 Şi Moise a spus: Nu se cuvine să facem astfel; căci urâciunea egiptenilor vom sacrifica DOMNULUI, Dumnezeul nostru; iată, vom sacrifica urâciunea egiptenilor înaintea ochilor lor şi nu vor arunca cu pietre în noi?

27 Vom merge trei zile de călătorie în pustie şi vom sacrifica DOMNULUI Dumnezeul nostru, aşa cum el ne-a poruncit.

28 Şi Faraon a spus: Vă voi lăsa să plecaţi, ca să sacrificaţi DOMNULUI Dumnezeul vostru, în pustie; numai să nu mergeţi foarte departe. Rugaţi-vă pentru mine.

29 Şi Moise a spus: Iată, eu ies de la tine şi voi ruga pe DOMNUL ca roiurile de muşte să se depărteze de la Faraon, de la servitorii săi şi de la poporul său, mâine; dar Faraon să nu se mai poarte înşelător, nelăsând poporul să plece să sacrifice DOMNULUI.

30 Şi Moise a ieşit de la Faraon şi l-a implorat pe DOMNUL.

31 Şi DOMNUL a făcut conform cuvântului lui Moise; şi el a îndepărtat roiurile de muşte de la Faraon, de la servitorii săi şi de la poporul lui; nu a rămas niciuna.

32 Şi Faraon şi-a împietrit inima şi de această dată şi a refuzat să lase poporul să plece.

9

1 Atunci DOMNUL i-a spus lui Moise: Intră la Faraon şi spune-i: Astfel vorbeşte DOMNUL Dumnezeul evreilor: Lasă poporul meu să plece ca să îmi servească.

2 Căci dacă refuzi să îi laşi să plece şi îi vei ţine pe loc,

3 Iată, mâna DOMNULUI este asupra vitelor tale din câmp, asupra cailor, asupra măgarilor, asupra cămilelor, asupra boilor şi asupra oilor tale: va fi o ciumă foarte apăsătoare.

4 Şi DOMNUL va face deosebire între vitele lui Israel şi vitele Egiptului, şi nu va muri nimic din tot ce este al copiilor lui Israel.

5 Şi DOMNUL a rânduit un timp cuvenit, spunând: Mâine DOMNUL va face acest lucru în ţară.

6 Şi DOMNUL a făcut acel lucru a doua zi şi toate vitele Egiptului au murit, dar din vitele copiilor lui Israel nu a murit niciuna.

7 Şi Faraon a trimis şi, iată, nu a murit niciuna dintre vitele israeliţilor. Şi inima lui Faraon s-a împietrit şi nu a lăsat poporul să plece.

8 Şi DOMNUL le-a spus lui Moise şi lui Aaron: Luaţi-vă mâinile pline cu cenuşă din cuptor şi Moise să o arunce spre cer înaintea ochilor lui Faraon.

9 Şi va deveni ţărână în toată ţara Egiptului şi va fi ulcer, răspândindu-se cu băşici pe om şi pe vită, prin toată ţara Egiptului.

10 Şi au luat cenuşă din cuptor şi au stat în picioare înaintea lui Faraon; şi Moise a aruncat cenuşa în sus spre cer; şi aceasta a devenit un ulcer, răspândindu-se cu băşici pe om şi pe vită.

11 Şi magicienii nu au putut sta în picioare înaintea lui Moise din cauza ulcerelor, pentru că ulcerul era peste magicieni şi peste toţi egiptenii.

12 Şi DOMNUL a împietrit inima lui Faraon şi nu le-a dat ascultare; precum DOMNUL spusese lui Moise.

13 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Scoală-te devreme dimineaţa şi stai în picioare înaintea lui Faraon şi spune-i: Astfel vorbeşte DOMNUL Dumnezeul evreilor: Lasă poporul meu să plece, ca să îmi servească.

14 Căci de această dată voi trimite toate plăgile mele asupra inimii tale şi asupra servitorilor tăi şi asupra poporului tău, ca să cunoşti că nu este nimeni asemenea mie pe tot pământul.

15 Căci acum îmi voi întinde mâna, ca să te lovesc pe tine şi poporul tău cu ciumă; şi vei fi stârpit de pe pământ.

16 Şi tocmai pentru această cauză te-am ridicat, ca să îmi arăt în tine puterea, şi ca numele meu să fie vestit peste tot pământul.

17 Te mai înalţi tu însuţi împotriva poporului meu, ca să refuzi să îi laşi să plece?

18 Iată, mâine, pe timpul acesta, voi face să plouă o grindină foarte apăsătoare, aşa cum nu a fost în Egipt de la întemeierea lui chiar până acum.

19 De aceea trimite acum şi adună vitele tale şi tot ceea ce ai în câmp; căci fiecare om şi animal care va fi găsit în câmp şi nu va fi adus acasă, grindina va cădea peste ei şi vor muri.

20 Cel ce s-a temut de cuvântul DOMNULUI printre servitorii lui Faraon a pus pe servitorii săi şi vitele sale să fugă în case;

21 Şi cel ce nu a luat în considerare cuvântul DOMNULUI a lăsat pe servitorii săi şi vitele sale în câmp.

22 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Întinde-ţi mâna spre cer, ca să fie grindină în toată ţara Egiptului, peste om şi peste animal şi peste fiecare iarbă din câmp, prin toată ţara Egiptului.

23 Şi Moise şi-a întins toiagul spre cer şi DOMNUL a trimis tunet şi grindină şi focul a alergat de-a lungul pământului; şi DOMNUL a plouat grindină peste ţara Egiptului.

24 Astfel a fost grindină şi foc amestecat cu grindină, foarte apăsătoare, cum nu a mai fost asemenea în toată ţara Egiptului de când a devenit o naţiune.

25 Şi grindina a lovit în toată ţara Egiptului tot ce era în câmp, deopotrivă om şi animal; şi grindina a lovit fiecare iarbă din câmp şi a frânt fiecare copac din câmp.

26 Numai în ţinutul Gosen, unde erau copiii lui Israel, nu a fost grindină.

27 Şi Faraon a trimis şi a chemat pe Moise şi Aaron şi le-a spus: Eu am păcătuit de această dată; DOMNUL este drept şi eu şi poporul meu suntem stricaţi.

28 Rugaţi pe DOMNUL (pentru că este destul) ca să nu mai fie tunete puternice şi grindină; şi vă voi lăsa să plecaţi şi nu veţi mai sta.

29 Şi Moise i-a spus: Imediat ce voi fi ieşit din cetate, îmi voi întinde mâinile spre DOMNUL; şi tunetul va înceta, nici nu va mai fi grindină; ca să ştii că pământul este al DOMNULUI.

30 Dar cât despre tine şi servitorii tăi, ştiu că nu vă veţi teme de DOMNUL Dumnezeu.

31 Şi inul şi orzul au fost lovite, pentru că orzul era în spic şi inul era înflorit.

32 Dar grâul şi secara nu au fost lovite, fiindcă nu erau coapte.

33 Şi Moise a ieşit din cetate de la Faraon şi şi-a întins mâinile spre DOMNUL; şi tunetele şi grindina au încetat şi ploaia nu a mai fost turnată pe pământ.

34 Şi când Faraon a văzut că ploaia şi grindina şi tunetele au încetat, a păcătuit şi mai mult şi şi-a împietrit inima, el şi servitorii săi.

35 Şi inima lui Faraon s-a împietrit şi nu a lăsat pe copiii lui Israel să plece; precum DOMNUL vorbise prin Moise.

10

1 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Intră la Faraon, pentru că i-am împietrit inima şi inima servitorilor săi, ca să pot arăta aceste semne ale mele înaintea lui;

2 Şi ca să spui în urechile fiului tău şi a fiului fiului tău, ce lucruri am lucrat în Egipt şi semnele mele pe care le-am făcut printre ei, ca ei să ştie că eu sunt DOMNUL.

3 Şi Moise şi Aaron au intrat la Faraon şi i-au spus: Astfel vorbeşte DOMNUL Dumnezeul evreilor: Până când vei refuza să te umileşti înaintea mea? Lasă poporul meu să plece, ca să îmi servească.

4 Altfel, dacă refuzi să laşi poporul meu să plece, iată, mâine voi aduce lăcustele în cuprinsul tău;

5 Şi ele vor acoperi faţa pământului, ca nimeni să nu poată vedea pământul; şi ele vor mânca rămăşiţa a ceea ce a scăpat, care ţi-a rămas de la grindină, şi vor mânca fiecare copac care creşte pentru tine din câmp;

6 Şi ele vor umple casele tale şi casele tuturor servitorilor tăi şi casele tuturor egiptenilor, ceea ce nici părinţii tăi, nici părinţii părinţilor tăi nu au văzut, din ziua de când au fost pe pământ până în această zi. Şi s-a întors şi a ieşit de la Faraon.

7 Şi servitorii lui Faraon i-au spus: Până când acest om va fi o cursă pentru noi? Lasă bărbaţii să plece, ca să servească pe DOMNUL Dumnezeul lor; încă nu ştii că Egiptul este distrus?

8 Şi Moise şi Aaron au fost aduşi din nou la Faraon; iar el le-a spus: Mergeţi, serviţi DOMNULUI Dumnezeul vostru; dar cine sunt cei ce vor merge?

9 Şi Moise a spus: Vom merge cu tinerii noştri şi cu bătrânii noştri, cu fiii noştri şi cu fiicele noastre, cu turmele noastre şi cu cirezile noastre vom merge, pentru că trebuie să ţinem o sărbătoare DOMNULUI.

10 Iar el le-a spus: DOMNUL să fie astfel cu voi, precum o să vă las să plecaţi şi micuţii voştri; vedeţi că răul este înaintea voastră.

11 Nu aşa: duceţi-vă acum, cei ce sunteţi bărbaţi, şi serviţi DOMNULUI; căci aceasta aţi dorit. Şi au fost alungaţi din prezenţa lui Faraon.

12 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Întinde-ţi mâna peste ţara Egiptului pentru lăcuste, pentru ca ele să urce peste ţara Egiptului şi să mănânce fiecare iarbă a pământului, tot ce grindina a lăsat.

13 Şi Moise şi-a întins toiagul asupra ţării Egiptului şi DOMNUL a adus un vânt de est peste ţară toată ziua aceea şi toată noaptea; şi când a fost dimineaţă, vântul de est a adus lăcustele.

14 Şi lăcustele au urcat peste toată ţara Egiptului şi s-au aşezat foarte apăsătoare în tot cuprinsul Egiptului; înaintea lor nu au fost astfel de lăcuste ca ele, nici după ele nu vor fi asemenea.

15 Căci ele au acoperit faţa întregului pământ, aşa că ţara s-a întunecat; şi au mâncat fiecare iarbă a pământului şi tot rodul pomilor pe care grindina i-a lăsat; şi nu a rămas niciun lucru verde în copaci, sau în ierburile câmpului, prin toată ţara Egiptului.

16 Atunci Faraon a trimis după Moise şi Aaron în grabă şi a spus: Eu am păcătuit împotriva DOMNULUI Dumnezeul vostru şi împotriva voastră.

17 De aceea acum iartă, te rog, păcatul meu numai de această dată şi rugaţi pe DOMNUL Dumnezeul vostru să îndepărteze de la mine numai această moarte.

18 Şi a ieşit de la Faraon şi l-a implorat pe DOMNUL.

19 Şi DOMNUL a întors un vânt foarte puternic din vest, care a îndepărtat lăcustele şi le-a aruncat în Marea Roşie; nu a rămas nicio lăcustă în tot cuprinsul Egiptului.

20 Dar DOMNUL a împietrit inima lui Faraon, aşa că a refuzat să lase copiii lui Israel să plece.

21 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Întinde-ţi mâna spre cer, ca să fie întuneric peste ţara Egiptului, un întuneric care să poată fi pipăit.

22 Şi Moise şi-a întins mâna spre cer; şi a fost întuneric gros în toată ţara Egiptului trei zile.

23 Nu s-au văzut unul pe altul, nici nu s-a ridicat vreunul din locul lui pentru trei zile; dar toţi copiii lui Israel au avut lumină în locuinţele lor.

24 Şi Faraon a chemat pe Moise şi a spus: Mergeţi, serviţi DOMNULUI; numai turmele voastre şi cirezile voastre să rămână aici; micuţii voştri să meargă de asemenea cu voi.

25 Şi Moise a spus: Tu trebuie să ne dai de asemenea sacrificii şi ofrande arse, ca să sacrificăm DOMNULUI Dumnezeul nostru.

26 Vitele noastre de asemenea vor merge cu noi, nicio copită nu va rămâne, pentru că dintre ele trebuie să luăm pentru a servi DOMNULUI Dumnezeul nostru; şi nu ştim cu ce trebuie să servim pe DOMNUL, până ce nu mergem acolo.

27 Dar DOMNUL a împietrit inima lui Faraon, iar el a refuzat să îi lase să plece.

28 Şi Faraon i-a spus: Du-te de la mine, ia seama la tine însuţi; să nu mai vezi faţa mea, pentru că în ziua când vei vedea faţa mea vei muri.

29 Iar Moise a spus: Tu ai vorbit bine, nu voi mai vedea faţa ta.

11

1 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Totuşi voi aduce încă o plagă peste Faraon şi peste Egipt; după aceea vă va lăsa să plecaţi de aici; când va lăsa să plecaţi, cu adevărat vă va arunca afară de aici de tot.

2 Vorbeşte acum în urechile poporului şi fiecare bărbat să împrumute de la vecinul lui şi fiecare femeie de la vecina ei, bijuterii de argint şi bijuterii de aur.

3 Şi DOMNUL a dat poporului favoare înaintea ochilor egiptenilor. Mai mult, bărbatul Moise a fost foarte mare în ţara Egiptului, înaintea ochilor servitorilor lui Faraon şi înaintea ochilor poporului.

4 Şi Moise a spus: Astfel vorbeşte DOMNUL: Spre miezul nopţii voi ieşi în mijlocul Egiptului.

5 Şi toţi întâii născuţi în ţara Egiptului vor muri, de la întâiul născut al lui Faraon care şade pe tronul lui, chiar până la întâiul născut al servitoarei care este în spatele morii; şi toţi întâii născuţi ai animalelor.

6 Şi va fi un mare strigăt prin toată ţara Egiptului, aşa cum nu a fost niciunul asemenea lui, nici nu va mai fi unul asemenea lui.

7 Dar împotriva vreunuia dintre copiii lui Israel niciun câine nu îşi va mişca limba, împotriva omului sau animalului, ca să ştiţi că DOMNUL face deosebire între egipteni şi Israel.

8 Şi toţi aceşti servitori ai tăi vor coborî la mine şi mi se vor prosterna, spunând: Ieşi afară şi tot poporul care te urmează, şi după aceasta voi ieşi. Şi el a ieşit de la Faraon într-o mare mânie.

9 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Faraon nu vă va da ascultare, ca minunile mele să fie înmulţite în ţara Egiptului.

10 Şi Moise şi Aaron au făcut toate aceste minuni înaintea lui Faraon; şi DOMNUL a împietrit inima lui Faraon, ca el să refuze să lase copiii lui Israel să plece din ţara sa.

12

1 Şi DOMNUL le-a spus lui Moise şi lui Aaron în ţara Egiptului, spunând:

2 Această lună va fi pentru voi începutul lunilor; aceasta va fi prima lună a anului pentru voi.

3 Vorbiţi întregii adunări a lui Israel, spunând: În ziua a zecea a acestei luni îşi vor lua un miel, fiecare bărbat, conform cu casa părinţilor lor, un miel pentru o casă;

4 Şi dacă este casa prea mică pentru acest miel, să îl ia şi vecinul său de lângă casa lui conform cu numărul sufletelor; fiecare conform cu mâncarea lui să vă faceţi socoteala pentru miel.

5 Mielul vostru să fie fără cusur, o parte bărbătească de un an; să îl luaţi dintre oi sau dintre capre;

6 Şi să îl păstraţi până în a paisprezecea zi a lunii acesteia; şi întreagă mulţimea adunării lui Israel să îl înjunghie seara.

7 Şi să ia din acest sânge şi să lovească sângele pe cei doi uşori şi pe pragul de sus al uşii caselor, în care îl vor mânca.

8 Şi să mănânce carnea în acea noapte, friptă cu foc şi azime; şi cu ierburi amare să îl mănânce.

9 Nu îl mâncaţi crud, nici fiert de loc în apă, ci fript cu foc; capul lui cu picioarele lui şi cu măruntaiele lui.

10 Şi să nu lăsaţi nimic să rămână din el până dimineaţa; şi ceea ce rămâne din el până dimineaţa să îl ardeţi cu foc.

11 Şi astfel să îl mâncaţi; cu coapsele voastre încinse, sandalele voastre în picioarele voastre şi toiagul vostru în mâna voastră; şi să îl mâncaţi în grabă; acesta este paştele DOMNULUI.

12 Pentru că voi trece prin ţara Egiptului în această noapte şi voi lovi pe tot întâiul născut în ţara Egiptului, deopotrivă om şi animal; şi împotriva tuturor dumnezeilor Egiptului voi face judecată: Eu sunt DOMNUL.

13 Şi sângele vă va fi semn pe casele unde voi sunteţi; şi când eu văd sângele, voi trece peste voi; şi când lovesc ţara Egiptului, plaga nu va fi peste voi, ca să nimicească.

14 Şi această zi să vă fie pentru amintire; şi să o ţineţi ca sărbătoare DOMNULUI prin toate generaţiile voastre; să o ţineţi ca sărbătoare printr-o rânduială pentru totdeauna.

15 Şapte zile să mâncaţi azime; chiar din prima zi să scoateţi dospeala afară din casele voastre, pentru că oricine mănâncă pâine dospită din prima zi până în a şaptea zi, acel suflet va fi stârpit din Israel.

16 Şi în prima zi să fie o adunare solemnă sfântă şi în a şaptea zi să fie adunare solemnă sfântă pentru voi; niciun fel de lucrare să nu fie făcută în ele, în afară de ceea ce fiecare om trebuie să mănânce, numai aceasta să fie făcută de voi.

17 Şi să ţineţi sărbătoarea azimelor; căci în chiar această zi eu am scos oştirile voastre din ţara Egiptului; de aceea să ţineţi această zi în generaţiile voastre printr-o rânduială pentru totdeauna.

18 În prima lună, în a paisprezecea zi a lunii, seara, să mâncaţi azime, până în a douăzeci şi una zi a lunii, seara.

19 Şapte zile să nu se găsească dospeală în casele voastre, pentru că oricine mănâncă ceea ce este dospit, chiar acel suflet va fi stârpit din adunarea lui Israel, fie el dintre străini, fie născut în ţară.

20 Să nu mâncaţi nimic dospit; în toate locuinţele voastre să mâncaţi azime.

21 Atunci Moise a trimis după toţi bătrânii lui Israel şi le-a spus: Alegeţi şi luaţi-vă un miel conform familiilor voastre şi înjunghiaţi paştele.

22 Şi să luaţi un mănunchi de isop şi înmuiaţi-l în sângele care este în strachină şi loviţi pragul de sus şi cei doi uşori cu sângele care este în strachină; şi niciunul din voi să nu iasă la intrarea casei sale până dimineaţa.

23 Pentru că DOMNUL va trece să lovească egiptenii; şi când vede sângele pe pragul de sus şi pe cei doi uşori, DOMNUL va trece peste uşă şi nu va permite nimicitorului să intre în casele voastre să lovească.

24 Şi să ţineţi acest lucru ca rânduială pentru tine şi pentru fiii tăi pentru totdeauna.

25 Şi se va întâmpla, când veţi fi venit în ţara pe care DOMNUL v-o va da, conform cu ce a promis, că veţi ţine acest serviciu.

26 Şi se va întâmpla, când fiii voştri vă vor spune: Ce înseamnă acest serviciu pentru voi?

27 Că voi veţi spune: Acesta este sacrificiul paştelui DOMNULUI, care a trecut peste casele copiilor lui Israel în Egipt, când a lovit egiptenii şi a eliberat casele noastre. Şi poporul a plecat capul şi s-a închinat.

28 Şi copiii lui Israel au plecat şi au făcut aşa cum DOMNUL poruncise lui Moise şi Aaron, astfel au făcut ei.

29 Şi s-a întâmplat, că la miezul nopţii, DOMNUL a lovit tot întâiul născut în ţara Egiptului, de la întâiul născut al Faraonului, care şedea pe tronul lui, până la întâiul născut al celui captiv care era în închisoare, şi tot întâiul născut al vitelor.

30 Şi Faraon s-a sculat noaptea, el şi toţi servitorii săi şi toţi egiptenii; şi a fost un mare strigăt în Egipt, pentru că nu a fost casă unde să nu fie un mort.

31 Şi el a trimis după Moise şi Aaron noaptea şi a spus: Ridicaţi-vă şi ieşiţi din poporul meu, deopotrivă voi şi copiii lui Israel; şi mergeţi, serviţi pe DOMNUL, aşa cum aţi spus.

32 De asemenea luaţi turmele voastre şi cirezile voastre, aşa cum aţi spus; şi plecaţi; şi de asemenea binecuvântaţi-mă.

33 Şi egiptenii erau stăruitori asupra poporului, ca să îi trimită afară din ţară în grabă; căci spuneau: Noi toţi vom muri.

34 Şi oamenii au luat aluatul lor înainte ca acesta să fie dospit, coveţile lor fiind legate în hainele lor pe umerii lor.

35 Şi copiii lui Israel au făcut conform cuvântului lui Moise; şi au luat de la egipteni bijuterii de argint şi bijuterii de aur şi haine;

36 Şi DOMNUL a dat poporului favoare înaintea ochilor egiptenilor, aşa că le-au împrumutat astfel de lucruri precum au cerut. Şi au prădat pe egipteni.

37 Şi copiii lui Israel au călătorit de la Ramses la Sucot, în jur de şase sute de mii, pe jos, care erau bărbaţi, în afară de copii.

38 Şi o mulţime amestecată s-a urcat de asemenea împreună cu ei; şi turme şi cirezi, chiar foarte multe vite.

39 Şi au copt turte nedospite din aluatul pe care l-au scos din Egipt, căci acesta nu era dospit, pentru că au fost aruncaţi afară din Egipt şi nu puteau întârzia, nici nu şi-au pregătit merinde.

40 Şi locuirea temporară a copiilor lui Israel, care au locuit în Egipt, a fost de patru sute şi treizeci de ani.

41 Şi s-a întâmplat la sfârşitul celor patru sute treizeci de ani, în chiar aceeaşi zi s-a întâmplat, că toate oştirile DOMNULUI au ieşit din ţara Egiptului.

42 Aceasta este o noapte de ţinut pentru DOMNUL pentru scoaterea lor din ţara Egiptului; aceasta este acea noapte a DOMNULUI pentru a fi ţinută de toţi copiii lui Israel în generaţiile lor.

43 Şi DOMNUL le-a spus lui Moise şi lui Aaron: Aceasta este rânduiala paştelui: Niciun străin nu va mânca din ea;

44 Dar servitorul fiecăruia care este cumpărat cu bani, după ce l-ai circumcis, atunci va mânca din ea.

45 Un locuitor temporar şi un servitor angajat nu vor mânca din ea.

46 Într-o singură casă va fi ea mâncată; să nu aduci nimic din acea carne afară din casă; nici să nu îi zdrobiţi vreun os.

47 Toată adunarea lui Israel să o ţină.

48 Şi când un străin va locui temporar cu tine şi vei ţine paştele DOMNULUI, toţi cei ai lui de parte bărbătească să fie circumcişi şi apoi lasă-l să se apropie şi să o ţină; şi va fi ca unul ce este născut în ţară: pentru că niciunul necircumcis nu va mânca din ea.

49 O singură lege va fi pentru cel născut în ţară şi pentru străinul ce locuieşte temporar printre voi.

50 Astfel au făcut toţi copiii lui Israel; precum DOMNUL poruncise lui Moise şi Aaron, aşa au făcut.

51 Şi s-a întâmplat, în chiar aceeaşi zi, DOMNUL a scos pe copiii lui Israel din ţara Egiptului conform armatelor lor.

13

1 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise, zicând:

2 Sfinţiţi-mi pe fiecare întâi născut, orice deschide pântecele printre copiii lui Israel, deopotrivă al omului şi al vitei: acesta este al meu.

3 Şi Moise a spus poporului: Amintiţi-vă această zi, în care aţi ieşit din Egipt, din casa robiei, pentru că prin tăria mâinii DOMNUL v-a scos din acest loc: nu se va mânca pâine dospită.

4 Astăzi aţi ieşit în luna Abib.

5 Şi va fi, când DOMNUL te va aduce în ţara canaaniţilor şi a hitiţilor şi a amoriţilor şi a hiviţilor şi a iebusiţilor, pe care el a jurat părinţilor tăi să ţi-o dea, o ţară în care curge lapte şi miere, că în această lună vei ţine acest serviciu.

6 Şapte zile să mănânci azime şi în a şaptea zi să fie o sărbătoare pentru DOMNUL.

7 Azime să fie mâncate şapte zile; şi să nu fie văzută pâine dospită la tine, nici nu va fi văzută dospeală cu tine în toate hotarele tale.

8 Şi să arăţi fiului tău în acea zi, spunând: Aceasta se face din cauza a ceea ce DOMNUL mi-a făcut când eu am ieşit afară din Egipt.

9 Şi aceasta să îţi fie ca semn pe mâna ta şi pentru o amintire între ochii tăi, ca legea DOMNULUI să fie în gura ta, căci cu mână puternică DOMNUL te-a scos din Egipt.

10 De aceea ţine această rânduială la timpul ei din an în an.

11 Şi va fi, când DOMNUL te va aduce în ţara canaaniţilor, precum a jurat părinţilor tăi şi ţi-o va da,

12 Că vei pune deoparte pentru DOMNUL tot ceea ce deschide pântecele şi fiecare întâi născut care vine de la un animal pe care îl ai; cei de parte bărbătească vor fi ai DOMNULUI.

13 Şi fiecare întâi născut al unui măgar să îl răscumperi cu un miel; şi dacă refuzi să îl răscumperi, atunci să îi rupi gâtul; şi tot întâiul născut al omului între copiii tăi să îl răscumperi.

14 Şi va fi, când fiul tău te va întreba în timpul care vine, spunând: Ce este aceasta? Că îi vei zice: Prin puterea mâinii DOMNUL ne-a scos din Egipt, din casa robiei:

15 Şi s-a întâmplat, când Faraon se încăpăţâna să ne lase să plecăm, că DOMNUL a ucis pe fiecare întâi născut în ţara Egiptului, deopotrivă întâiul născut al omului şi întâiul născut al animalului; de aceea eu sacrific DOMNULUI tot ceea ce deschide pântecele, fiind de parte bărbătească; dar tot întâiul născut al copiilor mei îl răscumpăr.

16 Şi va fi ca semn pe mâna ta şi ca fruntarii între ochii tăi; căci prin puterea mâinii DOMNUL ne-a scos din Egipt.

17 Şi s-a întâmplat, când Faraon a lăsat poporul să plece, că Dumnezeu nu i-a condus pe calea ţării filistenilor, deşi aceea era aproape; fiindcă Dumnezeu a spus: Nu cumva să se întâmple ca poporul să se pocăiască văzând război şi să se întoarcă în Egipt;

18 Ci Dumnezeu a condus poporul pe calea pustiei Mării Roşii; şi copiii lui Israel au urcat înarmaţi din Egipt.

19 Şi Moise a luat oasele lui Iosif cu el, pentru că acesta luase jurământ copiilor lui Israel, spunând: Dumnezeu cu adevărat vă va vizita; şi veţi urca cu voi oasele mele de aici.

20 Şi au început călătoria lor de la Sucot şi au aşezat tabără în Etam, în marginea pustiei.

21 Şi DOMNUL a mers înaintea lor ziua într-un stâlp de nor, pentru a le conduce calea; şi noaptea într-un stâlp de foc, pentru a le dea lumină; pentru a merge zi şi noapte;

22 El nu a depărtat stâlpul de nor ziua, nici stâlpul de foc noaptea, dinaintea poporului.

14

1 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise, zicând:

2 Vorbeşte copiilor lui Israel, să se întoarcă şi să îşi aşeze tabăra înainte de Pi-Hahirot, între Migdol şi mare, înainte de Baal-Ţefon; înaintea acestuia vă veţi aşeza tabăra, lângă mare.

3 Pentru că Faraon va spune despre copiii lui Israel: Ei s-au încurcat în ţară, pustia i-a cuprins.

4 Şi voi împietri inima lui Faraon, astfel că îi va urmări; şi voi fi onorat prin Faraon şi prin toată oştirea lui; ca Egiptenii să ştie că eu sunt DOMNUL. Şi au făcut aşa.

5 Şi i s-a spus împăratului Egiptului că poporul a fugit; şi inima lui Faraon şi a servitorilor săi s-a întors împotriva poporului şi au spus: De ce am făcut aceasta, lăsând pe Israel să plece de la servirea noastră.

6 Şi el şi-a pregătit carul şi a luat poporul său cu el;

7 Şi a luat şase sute de care alese şi toate carele Egiptului şi căpetenii peste fiecare din ele.

8 Şi DOMNUL a împietrit inima lui Faraon, împăratul Egiptului, şi a urmărit pe copiii lui Israel; şi copiii lui Israel au ieşit cu mână înaltă.

9 Dar Egiptenii i-au urmărit, toţi caii şi carele lui Faraon şi călăreţii lui şi oştirea lui şi i-a ajuns, aşezând tabăra lângă mare, în apropiere de Pi-Hahirot, înainte de Baal-Ţefon.

10 Şi când Faraon s-a apropiat, copiii lui Israel şi-au ridicat ochii şi, iată, egiptenii mărşăluiau după ei; şi au fost grozav de înspăimântaţi; şi copiii lui Israel au strigat către DOMNUL.

11 Şi i-au spus lui Moise: Pentru că nu sunt morminte în Egipt ne-ai luat tu pentru a muri în pustie? Pentru ce te-ai purtat astfel cu noi, pentru a ne scoate din Egipt?

12 Nu este acesta cuvântul pe care ţi l-am spus în Egipt, zicând: Lasă-ne în pace, să servim egiptenilor? Pentru că ar fi fost mai bine să servim egiptenilor, decât să murim în pustie.

13 Şi Moise a spus poporului: Nu vă temeţi, staţi liniştiţi şi veţi vedea salvarea DOMNULUI, pe care el v-o va arăta astăzi; căci egiptenii pe care i-aţi văzut astăzi, nu îi veţi mai vedea niciodată, pentru totdeauna.

14 DOMNUL va lupta pentru voi, dar voi staţi liniştiţi.

15 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Pentru ce strigi către mine? Vorbeşte copiilor lui Israel să meargă înainte;

16 Dar ridică-ţi toiagul şi întinde-ţi mâna peste mare şi despică-o; şi copiii lui Israel vor merge pe uscat prin mijlocul mării.

17 Şi eu, iată, eu voi împietri inimile egiptenilor şi îi vor urmări; şi îmi voi aduce onoare prin Faraon şi prin toată oştirea sa, prin carele sale şi prin călăreţii săi.

18 Şi egiptenii vor şti că eu sunt DOMNUL, când mi-am adus onoare prin Faraon, prin carele sale şi prin călăreţii săi.

19 Şi îngerul lui Dumnezeu, care mergea înaintea taberei lui Israel, s-a mutat şi s-a dus în spatele lor; şi stâlpul de nor s-a mutat de dinaintea feţei lor şi a stat în spatele lor;

20 Şi a venit între tabăra egiptenilor şi tabăra lui Israel; şi a fost un nor şi întuneric pentru ei, dar dădea lumină noaptea pentru aceştia; aşa că nu s-au apropiat unii de alţii toată noaptea.

21 Şi Moise şi-a întins mâna peste mare; şi DOMNUL a făcut ca marea să meargă înapoi printr-un puternic vânt din est toată noaptea aceea şi a făcut marea pământ uscat şi apele au fost despicate.

22 Şi copiii lui Israel au mers în mijlocul mării pe pământ uscat; şi apele le erau un zid pe partea dreaptă a lor şi pe partea stângă a lor.

23 Şi egiptenii i-au urmărit şi au intrat după ei în mijlocul mării, toţi caii lui Faraon, carele sale şi călăreţii săi.

24 Şi s-a întâmplat, că în garda dimineţii, DOMNUL a privit spre oştirea egiptenilor prin stâlpul de foc şi de nor şi a tulburat oştirea egiptenilor.

25 Şi a scos roţile de la carele lor, ca ei să le conducă cu greutate; aşa că egiptenii au spus: Să fugim de la faţa lui Israel, pentru că DOMNUL luptă pentru ei împotriva egiptenilor.

26 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Întinde-ţi mâna peste mare, ca apele să vină înapoi peste egipteni, peste carele lor şi peste călăreţii lor.

27 Şi Moise şi-a întins mâna peste mare şi marea s-a întors la puterea ei când a apărut dimineaţa; şi egiptenii au fugit de dinaintea acesteia; şi DOMNUL a doborât pe egipteni în mijlocul mării.

28 Şi apele s-au întors şi au acoperit carele şi călăreţii, chiar toată oştirea lui Faraon care a intrat în mare după ei; nu a rămas nici măcar unul dintre ei.

29 Dar copiii lui Israel au umblat pe pământ uscat în mijlocul mării; şi apele le erau un zid de partea lor dreaptă şi de partea lor stângă.

30 Astfel DOMNUL a salvat pe Israel în acea zi din mâna egiptenilor; şi Israel a văzut egiptenii morţi pe ţărmul mării.

31 Şi Israel a văzut acea măreaţă lucrare pe care DOMNUL a făcut-o asupra egiptenilor; şi poporul s-a temut de DOMNUL şi l-a crezut pe DOMNUL şi pe servitorul său Moise.

15

1 Atunci Moise şi copiii lui Israel au cântat această cântare DOMNULUI şi au spus, zicând: Voi cânta DOMNULUI, pentru că a triumfat glorios; calul şi călăreţul lui i-a aruncat în mare.

2 DOMNUL este puterea şi cântarea mea şi el a devenit salvarea mea; el este Dumnezeul meu şi îi voi pregăti o locuinţă; Dumnezeul tatălui meu şi îl voi înălţa.

3 DOMNUL este un bărbat de război; DOMNUL este numele său.

4 Carele lui Faraon şi oştirea lui le-a aruncat în mare; aleşii lui căpetenii de asemenea sunt înecaţi în Marea Roşie.

5 Adâncurile i-au acoperit; s-au scufundat în adâncuri ca o piatră.

6 Dreapta ta, DOAMNE, a devenit glorioasă în putere; dreapta ta, DOAMNE, a zdrobit în bucăţi duşmanul.

7 Şi în măreţia maiestăţii tale ai doborât pe cei ce s-au ridicat împotriva ta; ai trimis înainte furia ta, care i-a mistuit ca pe mirişte.

8 Şi cu pufnirea suflării nărilor tale apele s-au adunat, potopurile au stat drept ca o movilă şi adâncurile s-au închegat în inima mării.

9 Duşmanul a spus: Voi urmări, voi ajunge, voi împărţi prada; îmi voi sătura pofta cu ei; îmi voi trage sabia, mâna mea îi va nimici.

10 Tu ai suflat cu suflarea ta, marea i-a acoperit; s-au scufundat ca plumb în apele puternice.

11 Cine este asemenea ţie, DOAMNE, printre dumnezei? Cine este asemenea ţie, glorios în sfinţenie, înspăimântător în laude, făcând minuni?

12 Tu ai întins mâna ta dreaptă, pământul i-a înghiţit.

13 În mila ta ai condus poporul pe care l-ai răscumpărat; i-ai călăuzit în puterea ta la sfânta ta locuinţă.

14 Poporul va auzi şi se va înspăimânta; întristare îi va apuca pe locuitorii Palestinei.

15 Atunci conducătorii Edomului vor fi uimiţi; bărbaţii tari ai Moabului, tremurând îi vor apuca; toţi locuitorii din Canaan se vor topi.

16 Spaimă şi groază va cădea asupra lor; prin măreţia braţului tău vor fi muţi ca o piatră, până când trece poporul tău, DOAMNE, până când trece poporul, pe care tu l-ai cumpărat.

17 Tu îi vei aduce înăuntru şi îi vei sădi în muntele moştenirii tale, în locul, DOAMNE, pe care l-ai făcut pentru tine pentru a locui în el, în Sanctuar, DOAMNE, pe care mâinile tale l-au întemeiat.

18 DOMNUL va domni pentru totdeauna şi întotdeauna.

19 Căci calul lui Faraon a intrat cu carele lui şi cu călăreţii lui în mare şi DOMNUL a adus înapoi apele mării peste ei; dar copiii lui Israel au mers pe pământ uscat în mijlocul mării.

20 Şi Miriam, profetesa, sora lui Aaron, a luat o tamburină în mâna ei; şi toate femeile au ieşit după ea cu tamburine şi cu dansuri.

21 Şi Miriam le-a răspuns: Cântaţi DOMNULUI, pentru că el a triumfat glorios; calul şi călăreţul lui i-a aruncat în mare.

22 Astfel Moise a adus pe Israel de la Marea Roşie şi au ieşit în pustia Şur; şi au mers trei zile în pustie şi nu au găsit apă.

23 Şi când au ajuns la Mara, nu puteau bea din apele din Mara, fiindcă erau amare; de aceea i s-a pus numele Mara.

24 Şi poporul a cârtit împotriva lui Moise, spunând: Ce vom bea?

25 Şi el a strigat către DOMNUL; şi DOMNUL i-a arătat un pom, pe care, când l-a aruncat în ape, apele s-au făcut dulci; acolo le-a făcut un statut şi o rânduială şi acolo i-a încercat,

26 Şi a spus: Dacă vei da ascultare cu toată atenţia la vocea DOMNULUI Dumnezeul tău şi vei face ceea ce este drept înaintea ochilor lui şi vei deschide urechea la poruncile lui şi vei ţine toate statutele lui, nu voi pune peste tine niciuna din aceste boli pe care le-am adus peste egipteni; căci eu sunt DOMNUL care te vindecă.

27 Şi au ajuns la Elim, unde erau douăsprezece fântâni de apă şi şaptezeci de palmieri; şi au aşezat tabăra acolo lângă ape.

16

1 Şi au pornit de la Elim şi toată adunarea copiilor lui Israel a ajuns în pustia lui Sin, care este între Elim şi Sinai, în a cincisprezecea zi a celei de a doua luni după ieşirea lor din ţara Egiptului.

2 Şi toată adunarea copiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise şi Aaron în pustie;

3 Şi copiii lui Israel le-au spus: Mai bine am fi murit prin mâna DOMNULUI în ţara Egiptului, când stăteam lângă oalele cu carne şi când mâncam pâine pe săturate, pentru că ne-aţi scos în această pustie să ucideţi această toată adunarea cu foamete.

4 Atunci DOMNUL i-a spus lui Moise: Iată, voi face să plouă pâine din cer pentru voi; şi poporul va ieşi şi va aduna o anumită cantitate în fiecare zi, ca să îi încerc, dacă vor umbla în legea mea, sau nu.

5 Şi se va întâmpla, că în a şasea zi vor pregăti ceea ce aduc înăuntru; şi aceasta va fi de două ori mai mult decât adună zilnic.

6 Şi Moise şi Aaron le-au spus tuturor copiilor lui Israel: Seara, veţi cunoaşte că DOMNUL v-a scos din ţara Egiptului;

7 Şi dimineaţa, veţi vedea gloria DOMNULUI; pentru aceea că el aude cârtirile voastre împotriva DOMNULUI; şi ce suntem noi ca să cârtiţi împotriva noastră?

8 Şi Moise a spus: Când DOMNUL va da carne să mâncaţi seara şi dimineaţa pâine pe săturate, va fi semn că DOMNUL aude cârtirile voastre pe care le cârtiţi împotriva lui; şi ce suntem noi? Cârtirile voastre nu sunt împotriva noastră, ci împotriva DOMNULUI.

9 Şi Moise i-a zis lui Aaron: Spune întregii adunări a copiilor lui Israel: Apropiaţi-vă înaintea DOMNULUI; fiindcă el a auzit cârtirile voastre.

10 Şi s-a întâmplat, pe când Aaron vorbea întregii adunări a copiilor lui Israel, că au privit spre pustie şi, iată, gloria DOMNULUI a apărut în nor.

11 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise, zicând:

12 Am auzit cârtirile copiilor lui Israel. Vorbeşte-le, zicând: Veţi mânca seara carne şi dimineaţa veţi fi săturaţi cu pâine; şi veţi cunoaşte că eu sunt DOMNUL Dumnezeul vostru.

13 Şi s-a întâmplat, că seara prepeliţele au venit şi au acoperit tabăra; şi dimineaţa roua era întinsă de jur împrejurul oştirii.

14 Şi după ce roua care era întinsă s-a ridicat, iată, pe faţa pustiei era ceva mărunt rotund, mic, precum bruma pe pământ.

15 Şi când copiii lui Israel au văzut-o, au spus unul altuia: Aceasta este mană, pentru că nu ştiau ce era. Şi Moise le-a spus: Aceasta este pâinea pe care DOMNUL v-a dat-o să mâncaţi.

16 Acesta este lucrul pe care DOMNUL l-a poruncit: Adunaţi din ea, fiecare conform cu mâncarea lui, un omer pentru fiecare om, conform cu numărul persoanelor voastre; luaţi fiecare pentru cei care sunt în corturile lui.

17 Şi copiii lui Israel au făcut aşa şi au adunat, unii mai mult, unii mai puţin.

18 Şi când au măsurat-o cu un omer, cel ce adunase mult nu avea nimic peste şi cel ce a adunat puţin nu avea lipsă; au adunat fiecare conform cu mâncarea lui.

19 Şi Moise a spus: Să nu lase nimeni din aceasta până dimineaţa.

20 Totuşi nu au dat ascultare lui Moise; ci unii dintre ei au lăsat din aceasta până dimineaţa şi a făcut viermi şi s-a împuţit; şi Moise s-a înfuriat pe ei.

21 Şi au adunat-o în fiecare dimineaţă, fiecare conform cu mâncarea lui; şi când soarele se înfierbânta, atunci se topea.

22 Şi s-a întâmplat, în a şasea zi au adunat de două ori mai multă pâine, doi omeri pentru un om; şi toţi conducătorii adunării au venit şi i-au spus lui Moise.

23 Iar el le-a spus: Aceasta este ceea ce DOMNUL a spus: Mâine este odihna sfântului sabat către DOMNUL; coaceţi ceea ce aveţi să coaceţi astăzi şi fierbeţi ce aveţi să fierbeţi; şi ce rămâne peste, puneţi deoparte pentru voi ca să se păstreze până dimineaţa.

24 Şi au pus-o deoparte până dimineaţa, precum Moise a poruncit; şi nu s-a împuţit, nici nu a fost vreun vierme în ea.

25 Şi Moise a spus: Mâncaţi-o astăzi; căci astăzi este un sabat către DOMNUL; astăzi nu o veţi găsi în câmp.

26 Şase zile o veţi aduna; dar în ziua a şaptea, care este sabatul, nu va fi nimic în ea.

27 Şi s-a întâmplat, au ieşit unii dintre oameni în ziua a şaptea să adune şi nu au găsit nimic.

28 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Până când veţi refuza să ţineţi poruncile mele şi legile mele.

29 Vedeţi, pentru că DOMNUL v-a dat sabatul, de aceea vă dă în ziua a şasea pâinea pentru două zile; staţi fiecare om la locul lui, să nu iasă nimeni din locul lui în ziua a şaptea.

30 Aşa că poporul s-a odihnit în ziua a şaptea.

31 Şi casa lui Israel a pus numele acesteia, Mana; şi era asemănătoare seminţei de coriandru, albă; şi gustul era asemănător turtei făcute cu miere.

32 Şi Moise a spus: Acesta este lucrul pe care DOMNUL îl porunceşte: Umpleţi un omer cu aceasta pentru a fi păstrată pentru generaţiile voastre; ca ei să vadă pâinea cu care v-am hrănit în pustie, când v-am scos din ţara Egiptului.

33 Şi Moise i-a spus lui Aaron: Ia un vas şi pune un omer plin cu mană în el şi aşază-l înaintea DOMNULUI, pentru a fi păstrat pentru generaţiile voastre.

34 Aşa cum DOMNUL a poruncit lui Moise, aşa Aaron l-a aşezat înaintea Mărturiei, pentru a fi păstrat.

35 Şi copiii lui Israel au mâncat mana patruzeci de ani, până ce au ajuns într-o ţară locuită; au mâncat mană, până ce au ajuns la graniţele ţării lui Canaan.

36 Şi un omer este a zecea parte dintr-o efă.

17

1 Şi toată adunarea copiilor lui Israel a călătorit de la pustia lui Sin, după călătoriile lor, conform poruncii DOMNULUI, şi au aşezat tabăra în Refidim; şi nu a fost apă pentru popor să bea.

2 De aceea poporul s-a certat cu Moise şi a spus: Dă-ne apă să bem. Şi Moise le-a zis: De ce vă certaţi cu mine? Pentru ce îl ispitiţi pe DOMNUL?

3 Şi poporul era însetat de apă acolo; şi poporul a cârtit împotriva lui Moise şi a spus: Pentru ce ne-ai scos afară din Egipt, ca să ne ucizi pe noi şi copiii noştri şi vitele noastre, prin sete?

4 Şi Moise a strigat către DOMNUL, spunând: Ce să fac acestui popor? Ei sunt aproape gata să mă ucidă cu pietre.

5 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Du-te înaintea poporului şi ia cu tine dintre bătrânii lui Israel; şi toiagul tău, cu care ai lovit râul, ia-l în mâna ta şi du-te.

6 Iată, voi sta înaintea ta acolo, pe stânca din Horeb; şi vei lovi stânca şi din ea va ieşi apă, ca poporul să bea. Şi Moise a făcut aşa înaintea ochilor bătrânilor lui Israel.

7 Şi el a pus numele acelui loc, Masa şi Meriba, din cauza cerţii copiilor lui Israel şi din cauză că au ispitit pe DOMNUL, spunând: Este DOMNUL printre noi, sau nu?

8 Atunci Amalec a venit şi a luptat cu Israel în Refidim.

9 Şi Moise i-a spus lui Iosua: Alege bărbaţi pentru noi şi ieşi, luptă cu Amalec; mâine voi sta în vârful dealului cu toiagul lui Dumnezeu în mâna mea.

10 Aşa că Iosua a făcut precum Moise i-a spus şi a luptat cu Amalec; şi Moise, Aaron şi Hur s-au urcat până în vârful dealului.

11 Şi s-a întâmplat, când Moise îşi ridica mâna, că Israel era mai tare; şi când el îşi lăsa jos mâna, Amalec era mai tare.

12 Dar mâinile lui Moise erau grele; şi au luat o piatră şi au pus-o sub el, iar el a şezut pe ea; şi Aaron şi Hur i-au ţinut ridicate mâinile, unul pe o parte şi celălalt pe cealaltă parte; şi mâinile lui au fost neclintite până la apusul soarelui.

13 Şi Iosua l-a învins pe Amalec şi poporul lui cu tăişul sabiei.

14 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Scrie aceasta ca amintire într-o carte şi repetă în urechile lui Iosua, pentru că voi şterge cu desăvârşire amintirea lui Amalec de sub ceruri.

15 Şi Moise a zidit un altar şi i-a pus numele acestuia Iehova-Nisi;

16 Şi a spus: Pentru că DOMNUL a jurat DOMNUL va avea război cu Amalec din generaţie în generaţie.

18

1 Când Ietro, preotul din Madian, socrul lui Moise, a auzit despre tot ceea ce Dumnezeu a făcut pentru Moise şi pentru Israel, poporul său, şi că DOMNUL a scos pe Israel din Egipt,

2 Atunci Ietro, socrul lui Moise, a luat pe Sefora, soţia lui Moise, după ce el a trimis-o înapoi,

3 Şi pe cei doi fii ai ei, dintre care numele unuia era Gherşom, pentru că a spus el: Am fost străin într-o ţară străină;

4 Şi numele celuilalt era Eliezer, pentru că Dumnezeul tatălui meu, a spus el, a fost ajutorul meu şi m-a eliberat de sabia Faraonului.

5 Şi Ietro, socrul lui Moise, a venit cu fiii lui şi cu soţia lui la Moise în pustie, unde îşi aşezase tabăra la muntele lui Dumnezeu;

6 Şi i-a spus lui Moise: Eu, Ietro, socrul tău, am venit la tine şi soţia ta şi cei doi fii ai ei cu ea.

7 Şi Moise a ieşit să întâlnească pe socrul său şi s-a prosternat şi l-a sărutat; şi s-au întrebat unul pe celălalt despre bunăstarea lor; şi au intrat în cort.

8 Şi Moise a istorisit socrului său tot ceea ce DOMNUL a făcut lui Faraon şi egiptenilor de dragul lui Israel şi toată durerea care a venit peste ei pe cale şi cum DOMNUL i-a eliberat.

9 Şi Ietro s-a bucurat pentru toată bunătatea pe care DOMNUL o făcuse lui Israel, pe care el l-a eliberat din mâna egiptenilor.

10 Şi Ietro a spus: Binecuvântat fie DOMNUL, care te-a eliberat din mâna egiptenilor şi din mâna lui Faraon, care a eliberat poporul de sub mâna egiptenilor.

11 Acum ştiu că DOMNUL este mai mare decât toţi dumnezeii, pentru că în lucrul în care s-au purtat cu mândrie, el a fost deasupra lor.

12 Şi Ietro, socrul lui Moise, a luat o ofrandă arsă şi sacrificii pentru Dumnezeu, şi Aaron a venit şi toţi bătrânii lui Israel, pentru a mânca pâine cu socrul lui Moise înaintea lui Dumnezeu.

13 Şi s-a întâmplat, a doua zi, că Moise s-a aşezat să judece poporul; şi poporul a stat în picioare lângă Moise de dimineaţa până seara.

14 Şi când socrul lui Moise a văzut tot ce făcea el poporului, a spus: Ce este acest lucru pe care tu îl faci poporului? De ce şezi tu singur şi tot poporul stă în picioare lângă tine de dimineaţa până seara?

15 Şi Moise i-a spus socrului său: Deoarece oamenii vin la mine să întrebe pe Dumnezeu;

16 Când au ceva de judecat, ei vin la mine; şi judec între unul şi celălalt şi le fac cunoscute statutele lui Dumnezeu şi legile lui.

17 Şi socrul lui Moise i-a spus: Lucrul pe care îl faci nu este bun.

18 Cu adevărat te vei epuiza, deopotrivă tu şi acest popor care este cu tine, pentru că acest lucru este prea greu pentru tine; nu eşti în stare să îl împlineşti singur.

19 Dă ascultare acum vocii mele, îţi voi da sfat şi Dumnezeu va fi cu tine: Fii pentru popor înaintea lui Dumnezeu, ca să aduci cauzele lor lui Dumnezeu;

20 Şi învaţă-i rânduieli şi legi şi arată-le calea în care trebuie să umble şi lucrarea pe care trebuie să o facă.

21 Mai mult, caută din tot poporul bărbaţi capabili, care se tem de Dumnezeu, bărbaţi ai adevărului, urând lăcomia; şi pune-i peste ei, pentru a fi conducători a mii şi conducători a sute, conducători a cincizeci şi conducători a zeci;

22 Şi ei să judece poporul în tot timpul; şi să fie, fiecare lucru mare îl vor aduce la tine, dar fiecare lucru mic îl vor judeca ei; aşa va fi mai uşor pentru tine şi vor purta povara împreună cu tine.

23 Dacă vei face acest lucru şi Dumnezeu îţi porunceşte astfel, atunci vei fi în stare să înduri şi tot acest popor va merge de asemenea la locul lui în pace.

24 Atunci Moise a dat ascultare vocii socrului său şi a făcut tot ce a spus el.

25 Şi Moise a ales bărbaţi capabili din tot Israelul şi i-a făcut căpetenii peste popor, conducători a mii, conducători a sute, conducători a cincizeci şi conducători a zeci.

26 Şi au judecat poporul în tot timpul, lucrurile grele le aduceau la Moise, dar fiecare lucru mic îl judecau ei înşişi.

27 Şi Moise a lăsat pe socrul său să plece; şi el a plecat pe calea lui în ţara sa.

19

1 În a treia lună după ce copiii lui Israel au ieşit din ţara Egiptului, în aceeaşi zi au ajuns în pustia Sinai.

2 Şi au plecat din Refidim şi au ajuns la deşertul Sinai şi au aşezat tabăra în pustie; şi acolo Israel a aşezat tabăra înaintea muntelui.

3 Şi Moise a urcat la Dumnezeu şi DOMNUL l-a chemat de pe munte, spunând: Vorbeşte astfel casei lui Iacob şi spune copiilor lui Israel:

4 Aţi văzut ce am făcut egiptenilor şi cum v-am purtat pe aripi de acvilă şi v-am adus la mine.

5 Şi acum, dacă veţi asculta într-adevăr de vocea mea şi veţi ţine legământul meu, atunci voi îmi veţi fi un tezaur special, peste toate popoarele, pentru că tot pământul este al meu.

6 Şi îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi o naţiune sfântă. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel.

7 Şi Moise a venit şi a trimis după bătrânii poporului şi a pus înaintea feţelor lor toate aceste cuvinte pe care DOMNUL i le-a poruncit.

8 Şi tot poporul a răspuns împreună şi a spus: Vom face tot ceea ce a spus DOMNUL. Şi Moise a dus înapoi cuvintele poporului la DOMNUL.

9 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Iată, vin la tine într-un nor gros, ca poporul să audă când vorbesc cu tine şi să te creadă pentru totdeauna. Şi Moise a spus DOMNULUI cuvintele poporului.

10 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Du-te la popor şi sfinţeşte-i astăzi şi mâine şi să îşi spele hainele,

11 Şi să fie gata pentru a treia zi, pentru că în a treia zi DOMNUL va coborî înaintea ochilor întregului popor pe muntele Sinai.

12 Şi pune îngrădiri poporului de jur împrejur, spunând: Luaţi seama la voi înşivă, să nu urcaţi pe acest munte, sau să atingeţi marginile acestuia, oricine atinge muntele va fi cu adevărat dat la moarte;

13 Nicio mână să nu îl atingă, căci va fi cu adevărat ucis cu pietre, sau străpuns; fie vită, fie om, nu va trăi; când trâmbiţa va suna lung, să se urce până la munte.

14 Şi Moise a coborât de pe munte la popor şi a sfinţit poporul; iar ei şi-au spălat hainele.

15 Şi a spus poporului: Fiţi pregătiţi pentru a treia zi, nu vă apropiaţi de soţiile voastre.

16 Şi s-a întâmplat, în a treia zi, dimineaţa, că au fost tunete şi fulgere şi un nor gros pe munte şi sunetul trâmbiţei foarte tare, aşa că tot poporul care era în tabără a tremurat.

17 Şi Moise a scos poporul din tabără pentru a se întâlni cu Dumnezeu; şi au stat în picioare la poalele muntelui.

18 Şi muntele Sinai fumega în întregime, din cauză că DOMNUL a coborât pe el în foc; şi fumul lui se ridica asemenea fumului unui cuptor şi întregul munte se cutremura grozav.

19 Şi când sunetul trâmbiţei a sunat lung şi a crescut tot mai tare şi mai tare, Moise a vorbit şi Dumnezeu i-a răspuns printr-o voce.

20 Şi DOMNUL a coborât pe muntele Sinai, pe vârful muntelui; şi DOMNUL l-a chemat pe Moise sus pe vârful muntelui; şi Moise a urcat.

21 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Coboară, porunceşte poporului, ca nu cumva să răzbată la DOMNUL pentru a-l privi lung şi mulţi dintre ei să piară.

22 Şi preoţii de asemenea, care se apropie de DOMNUL, să se sfinţească, pentru ca nu cumva DOMNUL să izbucnească asupra lor.

23 Şi Moise i-a spus DOMNULUI: Poporul nu poate urca la muntele Sinai, pentru că ne-ai poruncit, spunând: Pune îngrădiri împrejurul muntelui şi sfinţeşte-l.

24 Şi DOMNUL i-a spus: Du-te, coboară-te şi vei urca, tu şi Aaron cu tine; dar nu lăsa preoţii şi poporul să răzbată pentru a urca la DOMNUL, ca nu cumva el să izbucnească asupra lor.

25 Aşa că Moise a coborât la popor şi le-a vorbit.

20

1 Şi Dumnezeu a vorbit toate aceste cuvinte, spunând:

2 Eu sunt DOMNUL Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, afară din casa robiei.

3 Să nu ai alţi dumnezei în afară de mine.

4 Să nu îţi faci niciun chip cioplit, sau vreo asemănare a oricărui lucru care este în cer deasupra, sau care este în pământ dedesubt, sau care este în apa de sub pământ;

5 Să nu te prosterni lor, nici să nu le serveşti, fiindcă eu, DOMNUL Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, pedepsind nelegiuirea părinţilor peste copii până la a treia şi a patra generaţie a celor ce mă urăsc;

6 Şi arătând milă la mii dintre cei ce mă iubesc şi ţin poruncile mele.

7 Să nu iei numele DOMNULUI Dumnezeul tău în deşert, fiindcă DOMNUL nu îl va ţine nevinovat pe cel ce ia numele lui în deşert.

8 Adu-ţi aminte de ziua sabatului, ca să o sfinţeşti.

9 Lucrează şase zile şi fă toată munca ta,

10 Dar a şaptea zi este sabatul DOMNULUI Dumnezeul tău: în ea să nu faci nicio lucrare, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici servitorul tău, nici servitoarea ta, nici vita ta, nici străinul tău care este înăuntrul porţilor tale;

11 Căci în şase zile DOMNUL a făcut cerul şi pământul, marea şi tot ce este în ele şi s-a odihnit în a şaptea zi, pentru aceasta DOMNUL a binecuvântat ziua sabatului şi a sfinţit-o.

12 Onorează pe tatăl tău şi pe mama ta, ca zilele tale să fie lungi în ţara pe care ţi-o dă DOMNUL Dumnezeul tău.

13 Să nu ucizi.

14 Să nu comiţi adulter.

15 Să nu furi.

16 Să nu aduci mărturie falsă împotriva aproapelui tău.

17 Să nu pofteşti casa aproapelui tău, să nu pofteşti soţia aproapelui tău, nici servitorul lui, nici servitoarea lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici orice lucru care este al aproapelui tău.

18 Şi tot poporul a văzut tunetele şi fulgerele şi sunetul trâmbiţei şi muntele fumegând; şi când poporul a văzut acestea, s-au îndepărtat şi au stat departe.

19 Şi i-au spus lui Moise: Vorbeşte tu cu noi şi vom asculta, dar să nu vorbească Dumnezeu cu noi, ca nu cumva să murim.

20 Şi Moise a spus poporului: Nu vă temeţi, pentru că Dumnezeu a venit pentru a vă încerca şi ca temerea lui să fie înaintea feţelor voastre, ca să nu păcătuiţi.

21 Şi poporul a stat departe, iar Moise s-a apropiat de întunericul gros unde era Dumnezeu.

22 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Astfel să spui copiilor lui Israel: Aţi văzut că am vorbit cu voi din cer.

23 Nu faceţi dumnezei de argint alături de mine, nici să nu vă faceţi dumnezei de aur.

24 Fă-mi un altar de pământ şi sacrifică pe acesta ofrandele tale arse şi ofrandele tale de pace, oile tale şi boii tăi; în toate locurile unde voi pune amintirea numelui meu voi veni la tine şi te voi binecuvânta.

25 Şi dacă îmi vei face un altar de piatră, să nu îl zideşti din piatră cioplită; căci dacă ridici unealta ta asupra acesteia, l-ai profanat.

26 Nici nu urca pe trepte la altarul meu, ca să nu fie descoperită goliciunea ta pe acesta.

21

1 Şi acestea sunt judecăţile pe care le vei pune înaintea lor.

2 Dacă tu cumperi un servitor evreu, el va servi şase ani, şi în anul al şaptelea va ieşi liber pe gratis.

3 Dacă a intrat singur, va ieşi singur; dacă a fost căsătorit, atunci soţia lui va ieşi cu el.

4 Dacă stăpânul lui i-a dat o soţie şi ea i-a născut fii sau fiice, soţia şi copiii ei vor fi ai stăpânului ei, iar el va ieşi singur.

5 Şi dacă servitorul va spune pe faţă: Iubesc pe stăpânul meu, pe soţia mea şi pe copiii mei; nu voi ieşi liber;

6 Atunci stăpânul lui îl va duce la judecători; de asemenea îl va duce la uşă sau la uşorul uşii; şi stăpânul lui să îi găurească urechea cu o sulă; şi îi va servi pentru totdeauna.

7 Şi dacă un bărbat îşi vinde fiica să fie servitoare, ea nu va ieşi aşa cum ies servitorii.

8 Dacă ea nu place stăpânului ei, care a logodit-o cu el, atunci el o va lăsa să fie răscumpărată; dar nu va avea nicio putere să o vândă unei naţiuni străine, fiindcă s-a purtat înşelător cu ea.

9 Iar dacă el a logodit-o cu fiul său, el se va purta cu ea după obiceiul fiicelor.

10 Iar dacă îi ia o altă soţie, mâncarea ei, haina ei şi dreptul ei de soţie, el nu le va micşora.

11 Şi dacă nu îi face acestea trei, atunci ea va ieşi liberă, fără bani.

12 Cel ce loveşte un om şi acesta moare, să fie cu siguranţă dat la moarte.

13 Şi dacă un bărbat nu stă la pândă, ci Dumnezeu îlpe acela în mâna lui, atunci îţi voi rândui un loc în care el să fugă.

14 Dar dacă un om vine cu intenţie asupra aproapelui său ca să îl ucidă cu vicleşug, ia-l de la altarul meu, ca el să moară.

15 Şi cel ce loveşte pe tatăl său, sau pe mama sa, să fie cu siguranţă dat la moarte.

16 Şi cel ce fură un om şi îl vinde, sau dacă va fi găsit în mâna lui, să fie cu siguranţă dat la moarte.

17 Şi cel ce blestemă pe tatăl său, sau pe mama sa, să fie cu siguranţă dat la moarte.

18 Şi dacă oamenii se ceartă şi unul loveşte pe altul cu o piatră, sau cu pumnul şi el nu moare, dar cade la pat,

19 Dacă el se ridică din nou şi umblă pe afară sprijinit în toiagul său, atunci cel ce l-a lovit va fi achitat; numai că el va plăti pentru timpul lui pierdut şi îi va face să fie complet vindecat.

20 Şi dacă un bărbat loveşte pe servitorul său, sau pe servitoarea sa, cu un toiag şi acesta moare sub mâna lui, să fie cu siguranţă pedepsit.

21 Cu toate acestea, dacă el continuă să trăiască o zi sau două, să nu fie pedepsit, pentru că el este banul lui.

22 Dacă oamenii se ceartă şi rănesc o femeie însărcinată, aşa încât rodul ei iese din ea şi totuşi nu urmează vătămare, el să fie pedepsit cu siguranţă, conform cu ceea ce soţul femeii va aşeza peste el; şi va plăti aşa cum judecătorii hotărăsc.

23 Şi dacă urmează vreo vătămare, atunci vei da viaţă pentru viaţă,

24 Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior,

25 Arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânătaie pentru vânătaie.

26 Şi dacă un om loveşte ochiul servitorului său, sau ochiul servitoarei sale, aşa că acesta piere, îl va lăsa să plece liber pentru ochiul lui.

27 Şi dacă îi zboară dintele servitorului său, sau dintele servitoarei sale, îl va lăsa să plece liber pentru dintele său.

28 Dacă un bou împunge un bărbat sau o femeie, aşa că ei mor, atunci boul să fie cu siguranţă ucis cu pietre iar carnea sa să nu fie mâncată; dar proprietarul boului să fie achitat.

29 Dar dacă boul era cunoscut mai demult că împunge cu coarnele lui şi i-a fost făcut cunoscut proprietarului, iar acesta nu l-a ţinut înăuntru şi boul a ucis un bărbat sau o femeie, boul să fie ucis cu pietre şi proprietarul lui de asemenea să fie dat la moarte.

30 Şi dacă i se va impune o sumă de bani, atunci el va da pentru răscumpărarea vieţii sale orice îi este impus.

31 Fie că boul a împuns un fiu, sau a împuns o fiică, îi va fi făcut conform cu această judecată.

32 Dacă boul va împinge un servitor sau o servitoare, proprietarul va da stăpânului lor treizeci de şekeli de argint şi boul să fie ucis cu pietre.

33 Şi dacă un om va deschide o groapă, sau dacă un om va săpa o groapă şi nu o acoperă şi un bou sau un măgar cade în ea,

34 Proprietarul gropii îl va plăti şi va da bani proprietarului acelora; şi vita moartă va fi a lui.

35 Şi dacă boul unui bărbat vatămă boul altuia, aşa că moare, atunci vor vinde boul viu şi vor împărţi banii de la el; şi boul mort de asemenea ei îl vor împărţi.

36 Şi dacă este cunoscut că acel bou obişnuia să împingă mai demult iar proprietarul lui nu l-a ţinut înăuntru, el cu siguranţă va plăti bou pentru bou; şi boul mort va fi al lui.

22

1 Dacă un bărbat va fura un bou, sau o oaie şi îl va ucide, sau îl va vinde; va restitui cinci boi pentru un bou şi patru oi pentru o oaie.

2 Dacă un hoţ este găsit spărgând şi este lovit aşa că el moare, să nu se verse sânge pentru el.

3 Dacă soarele a răsărit deja peste el, să se verse sânge pentru el, pentru că el trebuia să facă restituire deplină; dacă nu are nimic, să fie vândut pentru furtul lui.

4 Dacă furtul se găseşte încă viu în mâna lui, fie că este bou, sau măgar, sau oaie, să dea înapoi dublu.

5 Dacă un bărbat va face ca un câmp sau o vie să fie păscută şi va pune în ea animalul lui şi îl va paşte în câmpul altui om, să facă restituire din ce este mai bun în propriul său câmp şi din ce este mai bun din propria sa vie.

6 Dacă izbucneşte foc şi cuprinde spinii, aşa încât clăi de grâne, sau grânele în picioare, sau câmpul ar fi mistuite cu foc, cel ce a aprins focul cu siguranţă să facă restituire.

7 Dacă un om va da vecinului său bani sau lucruri să le ţină şi ele sunt furate din casa bărbatului, dacă hoţul este găsit, să plătească dublu.

8 Dacă hoţul nu este găsit, atunci stăpânul casei să fie adus la judecători, pentru a se vedea dacă nu a pus mâna sa pe bunurile vecinului său.

9 Pentru că orice fel de fărădelege, fie ea pentru bou, pentru măgar, pentru oaie, pentru haină, sau pentru orice lucru pierdut, pe care altul afirmă că este al său, cauza ambelor părţi va fi adusă înaintea judecătorilor; şi pe cine vor condamna judecătorii, el să plătească dublu vecinului său.

10 Dacă un bărbat dă vecinului său un măgar, sau un bou, sau o oaie, sau orice alt animal pentru a-l ţine, şi acesta moare, sau este vătămat, sau dus, fără ca cineva să vadă,

11 Atunci un jurământ al DOMNULUI să fie între cei doi, că nu a pus mâna sa pe bunurile vecinului său; iar proprietarul acestuia să accepte şi el să nu plătească.

12 Şi dacă este furat de la el, să facă restituire proprietarului acestuia.

13 Dacă este sfâşiat în bucăţi, atunci să îl aducă pentru mărturie şi el să nu plătească ceea ce a fost sfâşiat.

14 Şi dacă un bărbat împrumută ceva de la vecinul lui şi acel ceva este vătămat, sau moare, proprietarul acestuia nefiind cu el, cu siguranţă să plătească.

15 Dar dacă proprietarul acestuia este cu el, el să nu plătească; dacă este un lucru angajat, acesta a venit pentru plata lui.

16 Şi dacă un bărbat ademeneşte o fecioară care nu este logodită şi se culcă cu ea, cu siguranţă el să o înzestreze pentru a fi soţia lui.

17 Dacă tatăl ei refuză absolut să i-o dea, el să plătească bani corespunzător zestrei fecioarelor.

18 Să nu laşi o vrăjitoare să trăiască.

19 Oricine se culcă cu un animal să fie cu siguranţă dat la moarte.

20 Cel ce sacrifică oricărui alt dumnezeu, decât numai DOMNULUI, să fie nimicit complet.

21 Nu trata rău pe străin, nici nu îl oprima, pentru că şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului.

22 Să nu chinuiţi vreo văduvă sau vreun copil fără tată.

23 Dacă îi chinuiţi în orice fel şi strigă cumva către mine, eu, cu adevărat voi auzi strigătul lor;

24 Şi furia mea se va încinge şi vă voi ucide cu sabia; şi soţiile voastre vor fi văduve şi copiii voştri vor fi fără tată.

25 Dacă împrumuţi bani oricărui sărac de lângă tine, din poporul meu, să nu fii pentru el ca un cămătar, nici nu pune peste el camătă.

26 Dacă iei cumva haina vecinului tău pentru garanţie, returnează-i-o înainte de apusul soarelui,

27 Pentru că doar aceasta îi este acoperitoare, îi este haină pentru pielea lui: în ce va dormi el? Şi se va întâmpla când strigă către mine, că îl voi auzi, pentru că eu sunt cu har.

28 Să nu ocăreşti dumnezeii, nici să nu blestemi pe conducătorul poporului tău.

29 Nu întârzia să oferi din primele tale roade culese şi din musturile tale, întâiul născut dintre fiii tăi dă-mi-l mie.

30 Tot aşa să faci cu boii tăi şi cu oile tale: şapte zile să fie cu mama lui; în ziua a opta dă-mi-l mie.

31 Şi fiţi oameni sfinţi pentru mine; nu mâncaţi vreo carne sfâşiată, de fiare în câmp; aruncaţi-o la câini.

23

1 Să nu ridici vorbire falsă; nu da mâna ta cu cel stricat pentru a fi martor nedrept.

2 Să nu urmezi o mulţime pentru a face rău; nici nu vorbi într-o cauză abătându-te după mulţi pentru a abate judecata,

3 Nici nu favoriza un om sărac în cauza lui.

4 Dacă întâlneşti boul duşmanului tău sau măgarul lui rătăcind, adu-l negreşit înapoi la el.

5 Dacă vezi măgarul celui ce te urăşte zăcând sub sarcina lui şi te-ai feri să îl ajuţi, ajută negreşit împreună cu el.

6 Să nu strâmbi judecata săracului tău în cauza lui.

7 Ţine-te departe de orice lucru fals; şi pe cel nevinovat şi pe cel drept nu îl ucide, pentru că nu voi declara drept pe cel stricat.

8 Şi nu lua niciun dar, pentru că darul orbeşte pe cel înţelept şi perverteşte cuvintele celui drept.

9 De asemenea să nu oprimi pe străin, căci voi ştiţi inima unui străin, întrucât şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului.

10 Şi şase ani să îţi semeni pământul şi să îi aduni roadele;

11 Dar al şaptelea an lasă-l să se odihnească şi să stea nelucrat; ca săracii poporului tău să mănânce; şi ce lasă ei, animalele câmpului să mănânce. În acelaşi fel să faci cu via ta şi cu livada ta de măslini.

12 Fă lucrarea ta şase zile şi în a şaptea zi odihneşte-te, ca boul tău şi măgarul tău să se poată odihni, şi fiul roabei tale şi străinul să fie învioraţi.

13 Şi în toate lucrurile pe care vi le-am spus fiţi chibzuiţi; şi nu amintiţi numele altor dumnezei, nici să nu fie auzite acestea din gura voastră.

14 De trei ori pe an ţine-mi o sărbătoare.

15 Ţine sărbătoarea azimelor (să mănânci azimă şapte zile, aşa cum ţi-am poruncit, în timpul rânduit al lunii Abib; căci în această lună ai ieşit din Egipt; şi nimeni să nu se arate înaintea mea cu mâna goală);

16 Şi sărbătoarea secerişului, primele roade ale ostenelilor tale, pe care le-ai semănat în câmp; şi sărbătoarea culesului, care este la sfârşitul anului, după ce ai adunat ostenelile tale din câmp.

17 De trei ori pe an toţi cei de parte bărbătească să se prezinte înaintea Domnului DUMNEZEU.

18 Să nu oferi sângele sacrificiului meu cu pâine dospită; nici grăsimea sacrificiului meu să nu rămână până dimineaţa.

19 Primul dintre primele roade ale pământului tău, să-l aduci în casa DOMNULUI Dumnezeul tău. Să nu fierbi un ied în laptele mamei lui.

20 Iată, trimit un Înger înaintea ta, pentru a te ţine pe cale şi pentru a te aduce în locul pe care l-am pregătit.

21 Ia seama la el şi ascultă de vocea lui; nu îl provoca, fiindcă el nu va ierta fărădelegile voastre, pentru că numele meu este în el.

22 Dar dacă într-adevăr vei asculta de vocea lui şi vei face tot ceea ce eu voi spune, atunci voi fi duşman duşmanilor tăi şi potrivnic potrivnicilor tăi.

23 Pentru că Îngerul meu va merge înaintea ta şi te va duce în ţara amoriţilor şi hitiţilor şi periziţilor şi canaaniţilor, hiviţilor şi iebusiţilor, şi îi voi stârpi.

24 Să nu te prosterni înaintea dumnezeilor lor, nici să nu le serveşti, nici să nu faci conform lucrării lor, ci dărâmă-i complet şi sparge idolii lor în întregime.

25 Şi veţi servi DOMNULUI Dumnezeul vostru şi el va binecuvânta pâinea ta şi apa ta; şi voi înlătura boala din mijlocul tău.

26 Nimic nu îşi va lepăda pruncii, nici nu vor fi sterpe în ţara ta; numărul zilelor tale îl voi împlini.

27 Voi trimite frica mea înaintea ta şi voi nimici toate popoarele la care vei ajunge şi voi face pe toţi duşmanii tăi să îşi întoarcă spatele spre tine.

28 Şi voi trimite viespi înaintea ta, care vor alunga pe hivit, pe canaanit şi pe hitit, de dinaintea ta.

29 Nu îi voi alunga de dinaintea ta într-un an, ca nu cumva ţara să devină pustie şi fiarele câmpului să se înmulţească împotriva ta.

30 Puţin câte puţin îi voi alunga de dinaintea ta, până când te vei fi înmulţit şi vei moşteni pământul.

31 Şi voi aşeza graniţele tale de la Marea Roşie până la marea filistenilor şi de la deşert până la râu, căci voi preda pe locuitorii acelui pământ în mâna voastră, ca să îi alungi de dinaintea ta.

32 Nu fă legământ cu ei, nici cu dumnezeii lor.

33 Nu vor locui în ţara ta, ca nu cumva să te facă să păcătuieşti împotriva mea; căci dacă serveşti dumnezeii lor, cu adevărat aceasta va fi o cursă pentru tine.

24

1 Şi i-a spus lui Moise: Urcă la DOMNUL, tu şi Aaron, Nadab şi Abihu şi şaptezeci dintre bătrânii lui Israel; şi închinaţi-vă de departe.

2 Şi Moise singur să se apropie de DOMNUL; dar ei să nu se apropie; nici poporul să nu se urce cu el.

3 Şi Moise a venit şi a spus poporului toate cuvintele DOMNULUI şi toate judecăţile; şi tot poporul a răspuns cu o singură voce şi a zis: Vom face toate cuvintele pe care DOMNUL le-a spus.

4 Şi Moise a scris toate cuvintele DOMNULUI şi s-a sculat devreme dimineaţa şi a zidit un altar sub deal, şi douăsprezece stâlpi, conform celor douăsprezece triburi ale lui Israel.

5 Şi el a trimis bărbaţi tineri dintre copiii lui Israel, care au oferit ofrande arse şi au sacrificat DOMNULUI ofrande de pace cu boi.

6 Şi Moise a luat jumătate din sânge şi l-a pus în vase; şi jumătate din sânge l-a stropit pe altar.

7 Şi a luat cartea legământului şi a citit în auzul poporului, iar ei au spus: Vom face tot ceea ce DOMNUL a spus şi vom asculta de el.

8 Şi Moise a luat sângele şi l-a stropit peste popor şi a spus: Iată, sângele legământului, pe care DOMNUL l-a făcut cu voi, referitor la aceste cuvinte.

9 Atunci Moise şi Aaron, Nadab şi Abihu şi şaptezeci dintre bătrânii lui Israel au urcat,

10 Şi au văzut pe Dumnezeul lui Israel; şi era sub picioarele lui ca o lucrare pavată din safir, precum este trupul cerului în claritatea sa.

11 Şi peste nobilii copiilor lui Israel el nu şi-a pus mâna; ei de asemenea au văzut pe Dumnezeu şi au mâncat şi au băut.

12 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Urcă la mine, pe munte, şi fii acolo şi îţi voi da table de piatră şi o lege şi porunci pe care le-am scris; ca să îi înveţi.

13 Şi Moise s-a ridicat şi servitorul său Iosua; şi Moise a urcat pe muntele lui Dumnezeu.

14 Şi a spus bătrânilor: Rămâneţi aici pentru noi, până ce ne întoarcem la voi; şi, iată, Aaron şi Hur sunt cu voi; dacă vreun bărbat va avea anumite chestiuni de făcut, să vină la ei.

15 Şi Moise a urcat pe munte şi un nor a acoperit muntele.

16 Şi gloria DOMNULUI a locuit peste muntele Sinai şi norul l-a acoperit şase zile; şi în a şaptea zi, el l-a chemat pe Moise din mijlocul norului.

17 Şi vederea gloriei DOMNULUI era ca un foc mistuitor pe vârful muntelui înaintea ochilor copiilor lui Israel.

18 Şi Moise a intrat în mijlocul norului şi s-a urcat pe munte; şi Moise a fost pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.

25

1 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:

2 Vorbeşte copiilor lui Israel, ca să îmi aducă un dar: de la fiecare bărbat care îl dă cu voia inimii sale, să luaţi darul pentru mine.

3 Şi acesta este darul pe care să îl luaţi de la ei: aur şi argint şi aramă,

4 Şi material albastru şi purpuriu şi stacojiu şi in subţire şi păr de capre,

5 Şi piei de berbeci vopsite în roşu şi piei de bursuci şi lemn de salcâm,

6 Untdelemn pentru lumină, mirodenii pentru untdelemnul pentru ungere şi pentru tămâie dulce.

7 Pietre de onix şi pietre pentru a fi aşezate în efod şi în pieptar.

8 Şi ei să îmi facă un sanctuar, ca să locuiesc printre ei.

9 Conform cu tot ceea ce îţi arăt, după modelul tabernacolului şi după modelul tuturor uneltelor din el, chiar aşa să îl faceţi.

10 Şi ei să facă un chivot din lemn de salcâm; doi coţi şi jumătate să fie lungimea lui şi un cot şi jumătate să fie lărgimea lui şi un cot şi jumătate înălţimea lui.

11 Şi îmbracă-l cu aur pur; pe dinăuntru şi pe dinafară să-l plachezi şi fă peste el o coroană de aur de jur împrejurul lui.

12 Şi toarnă patru inele de aur pentru el şi pune-le în cele patru colţuri ale lui; şi două inele vor fi într-una din părţile lui şi două inele vor fi în cealaltă parte a lui.

13 Şi fă drugi din lemn de salcâm şi îmbracă-i cu aur.

14 Şi pune drugii în inele pe părţile laterale ale chivotului, ca să fie purtat cu ei chivotul.

15 Drugii vor fi în inelele chivotului; ei nu vor fi scoşi din el.

16 Şi pune în chivot mărturia pe care eu ţi-o voi da.

17 Şi să faci un şezământ al milei din aur pur; doi coţi şi jumătate să fie lungimea lui şi un cot şi jumătate lărgimea lui.

18 Şi să faci doi heruvimi din aur; fă-i din lucrare bătută, la cele două capete ale şezământului milei.

19 Şi să faci un heruvim la un capăt şi alt heruvim la celălalt capăt; chiar la capetele şezământului milei să faceţi heruvimii pe cele două capete ale lui.

20 Şi heruvimii să îşi întindă aripile deasupra, acoperind şezământul milei cu aripile lor şi feţele lor să privească una la cealaltă; spre şezământul milei să fie îndreptate feţele lor.

21 Şi să pui şezământul milei deasupra, peste chivot; şi în chivot să pui mărturia pe care eu ţi-o voi da.

22 Şi acolo mă voi întâlni cu tine şi voi vorbi îndeaproape cu tine de deasupra şezământului milei, dintre cei doi heruvimi care sunt peste chivotul mărturiei, despre toate lucrurile pe care ţi le voi da în poruncă pentru copiii lui Israel.

23 Fă de asemenea o masă din lemn de salcâm; doi coţi să fie lungimea ei şi un cot să fie lăţimea ei şi un cot şi jumătate înălţimea ei.

24 Şi să o îmbraci cu aur pur şi să faci o coroană de aur de jur împrejurul ei.

25 Şi să faci acesteia o margine de o palmă de jur împrejur şi să faci o coroană de aur marginii acesteia jur împrejurul ei.

26 Şi să faci pentru ea patru inele de aur şi pune inelele în cele patru colţuri care sunt la cele patru picioare ale ei.

27 Inelele să fie puse lângă marginea ei, ca locuri pentru drugii care poartă masa.

28 Şi să faci drugii din lemn de salcâm şi să îi îmbraci cu aur, ca masa să fie purtată cu ei.

29 Şi să faci vasele acesteia şi lingurile ei şi bolurile ei şi capacele ei cu care să le acopere; fă-le din aur pur.

30 Şi pune pe masă pâinile punerii înainte, pentru a fi înaintea mea întotdeauna.

31 Şi fă un sfeşnic din aur pur; din lucrare bătută să fie făcut sfeşnicul; stâlpul lui şi braţele lui, bolurile lui, butonii lui şi florile lui, să fie din aceeaşi lucrare bătută.

32 Şi şase braţe vor ieşi din laturile acestuia; trei braţe ale sfeşnicului dintr-o parte a lui şi trei braţe ale sfeşnicului din cealaltă parte;

33 Trei boluri făcute asemenea migdalelor, cu un nod şi o floare pe un braţ; şi trei boluri făcute asemenea migdalelor pe celălalt braţ, cu un nod şi o floare; astfel să fie făcute pe cele şase braţe care ies din sfeşnic.

34 Şi pe sfeşnic să fie patru boluri făcute asemenea migdalelor, cu nodurile lor şi florile lor.

35 Şi să fie un nod sub două braţe ale acestuia şi un nod sub două braţe ale acestuia şi un nod sub două braţe ale acestuia, conform celor şase braţe care ies din sfeşnic.

36 Nodurile lor şi braţele lor să fie din el; toate acestea să fie o singură lucrare bătută din aur pur.

37 Şi să faci cele şapte lămpi ale lui; şi să aprindă lămpile lui, ca ele să lumineze înaintea lui.

38 Şi mucările lui şi cenuşarele lui să fie din aur pur.

39 Dintr-un talant de aur pur să îl facă, cu toate aceste vase.

40 Şi vezi să le faci după modelul lor, care ţi-a fost arătat pe munte.

26

1 Mai mult, să faci tabernacolul cu zece covoare din in subţire răsucit şi albastru şi purpuriu şi stacojiu: să le faci cu heruvimi de lucrătură iscusită.

2 Lungimea primului covor să fie de douăzeci şi opt de coţi şi lăţimea unui covor de patru coţi; şi fiecare dintre covoare să fie de o singură măsură.

3 Cele cinci covoare să fie prinse unul cu altul; şi celelalte cinci covoare să fie prinse unul cu altul.

4 Şi să faci cheutori din albastru pe marginea primului covor, pe marginea îmbinării cu celălalt; şi să faci la fel de la marginea din capăt a unui alt covor, în îmbinarea cu următorul.

5 Cincizeci de cheutori să faci în primul covor şi cincizeci de cheutori să faci în marginea covorului următor cu care este în îmbinare, astfel încât cheutorile să se apuce una pe alta.

6 Şi să faci cincizeci de copci de aur şi să prinzi covoarele împreună cu copcile: şi să fie un singur tabernacol.

7 Şi să faci covoare din păr de capre ca să fie un acoperământ peste tabernacol: să faci unsprezece covoare.

8 Lungimea primului covor să fie de treizeci de coţi şi lăţimea primului covor să fie de patru coţi: şi cele unsprezece covoare să fie toate de o singură măsură.

9 Şi să prinzi între ele cinci covoare; şi şase covoare între ele şi îndoaie al şaselea covor pe partea dinainte a tabernacolului.

10 Şi să faci cincizeci de cheutori pe marginea primului covor care este cel mai îndepărtat în îmbinare şi cincizeci de cheutori pe marginea covorului care se îmbină cu următorul.

11 Şi să faci cincizeci de copci de aramă şi pune copcile în cheutori şi prinde cortul împreună, ca să fie unul.

12 Şi rămăşiţa care rămâne din covoarele cortului, jumătatea de covor care rămâne, să atârne peste partea din spate a tabernacolului.

13 Şi un cot pe o parte şi un cot pe partea cealaltă pe lungimea covoarelor cortului, să atârne peste părţile laterale ale tabernacolului, de o parte şi de cealaltă, ca să îl acopere.

14 Şi să faci un acoperământ pentru tabernacol din piei de berbec vopsite roşu şi un acoperământ deasupra lui din piei de bursuc.

15 Şi să faci scânduri pentru tabernacol din lemn de salcâm puse în picioare.

16 Zece coţi să fie lungimea unei scânduri şi un cot şi jumătate să fie lăţimea unei scânduri.

17 Două cepuri să fie într-o scândură, aşezate în ordine unul în dreptul altuia: astfel să faci la toate scândurile tabernacolului.

18 Şi să faci scândurile tabernacolului: douăzeci de scânduri pe partea de sud, spre sud.

19 Şi fă patruzeci de socluri de argint sub cele douăzeci de scânduri; două socluri sub o singură scândură pentru cele două mânere ale ei şi două socluri sub o altă scândură pentru cele două mânere ale ei.

20 Şi pentru partea următoare a tabernacolului, pe partea de nord, să fie douăzeci de scânduri;

21 Şi cele patruzeci de socluri ale lor de argint: două socluri sub o singură scândură şi două socluri sub o altă scândură.

22 Şi pentru părţile de vest ale tabernacolului să faci şase scânduri.

23 Şi să faci două scânduri pentru colţurile tabernacolului pe cele două părţi.

24 Şi să fie prinse împreună dedesubt şi ele să fie prinse împreună deasupra capătului acestuia într-un singur inel: astfel să fie pentru ambele; ele să fie pentru cele două colţuri.

25 Şi să fie opt scânduri şi soclurile lor de argint, şaisprezece socluri: două socluri sub o singură scândură şi două socluri sub o altă scândură.

26 Şi să faci drugi de lemn de salcâm; cinci pentru scândurile dintr-o parte a tabernacolului,

27 Şi cinci drugi pentru scândurile celeilalte părţi a tabernacolului şi cinci drugi pentru scândurile părţii tabernacolului, pentru cele două părţi dinspre vest.

28 Şi drugul din mijloc în mijlocul scândurilor va ajunge de la un capăt la celălalt.

29 Şi să îmbraci scândurile cu aur şi să faci inelele lor de aur pentru locurile pentru drugi; şi să plachezi drugii cu aur.

30 Şi să ridici tabernacolul conform modelului său care ţi-a fost arătat pe munte.

31 Şi să faci o perdea din albastru şi purpuriu şi stacojiu şi in subţire răsucit de lucrătură iscusită, cu heruvimi să fie aceasta făcută.

32 Şi să o atârni pe patru coloane de lemn de salcâm placate cu aur; cârligele lor să fie din aur, pe patru socluri de argint.

33 Şi să atârni perdeaua sub copci, ca să aduci acolo înăuntrul perdelei chivotul mărturiei; şi perdeaua vă va separa locul sfânt de cel preasfânt.

34 Şi să pui şezământul milei peste chivotul mărturiei în locul preasfânt.

35 Şi să aşezi masa în afara perdelei şi sfeşnicul în faţa mesei pe partea tabernacolului care este spre sud; şi să pui masa pe partea de nord.

36 Şi să faci o perdea pentru uşa cortului, albastră şi purpurie şi stacojie şi din in subţire răsucit, lucrată cu broderie.

37 Şi să faci pentru perdea cinci stâlpi de lemn de salcâm şi să îi îmbraci cu aur şi cârligele lor să fie de aur; şi să torni cinci socluri de aramă pentru ei.

27

1 Şi să faci un altar din lemn de salcâm, lung de cinci coţi şi lat de cinci coţi; altarul să fie pătrat, şi înălţimea lui să fie de trei coţi.

2 Şi să faci coarnele acestuia pe cele patru colţuri ale lui: coarnele lui să fie din aceeaşi bucată; şi să-l îmbraci cu aramă.

3 Şi să îi faci căldările ca să îi scoată cenuşa şi lopeţile lui şi oalele lui şi cârligele lui pentru carne şi tigăile lui: să îi faci toate vasele de aramă.

4 Şi să îi faci acestuia un grătar de aramă în formă de reţea; şi pe reţeaua lui fă-i patru inele de aramă în cele patru colţuri ale lui.

5 Şi să-l pui sub marginea de sus a altarului pe de dedesubt, ca grătarul să fie chiar la mijlocul altarului.

6 Şi să faci drugi pentru altar, drugi de lemn de salcâm şi să îi îmbraci cu aramă.

7 Şi drugii să fie puşi în inele şi drugii să fie pe cele două părţi ale altarului, pentru a-l purta.

8 Fă-l din scânduri, gol pe dinăuntru; aşa cum ţi-a fost arătat pe munte, aşa să îl facă.

9 Şi să faci curtea tabernacolului: pentru partea de sud spre sud, vor fi perdele pentru curte de in subţire răsucit cu lungime de o sută de coţi pentru o parte;

10 Şi cei douăzeci de stâlpi ai lor şi cele douăzeci de socluri ale lor să fie din aramă; cârligele stâlpilor şi vergelele lor să fie de argint.

11 Şi la fel de-a lungul părţii de nord să fie perdele cu lungime de o sută de coţi şi cei douăzeci de stâlpi ale acesteia şi cele douăzeci de socluri ale lor, de aramă; cârligele stâlpilor şi vergelele lor de argint.

12 Şi pentru lăţimea curţii pe partea de vest să fie perdele de cincizeci de coţi, zece stâlpi ai lor şi zece socluri ale lor.

13 Şi lăţimea curţii pe partea de est să fie de cincizeci de coţi.

14 Perdelele de pe una din părţile porţii să fie de cincisprezece coţi, trei stâlpi ai lor şi trei socluri ale lor.

15 Şi pe cealaltă parte să fie perdele de cincisprezece coţi, trei stâlpi ai lor şi trei socluri ale lor.

16 Şi pentru poarta curţii să fie o perdea de douăzeci de coţi, din albastru şi purpuriu şi stacojiu şi in subţire răsucit, lucrat cu broderie; şi stâlpii lor să fie patru şi soclurile lor, patru.

17 Toţi stâlpii de jur împrejurul curţii să fie înfăşuraţi cu argint; cârligele lor să fie de argint şi soclurile lor de aramă.

18 Lungimea curţii să fie de o sută de coţi şi lăţimea de cincizeci peste tot şi înălţimea de cinci coţi, de in subţire răsucit şi soclurile lor de aramă.

19 Toate vasele tabernacolului în tot serviciul lui şi toţi ţăruşii acestuia şi toţi ţăruşii curţii, să fie de aramă.

20 Şi porunceşte copiilor lui Israel să îţi aducă untdelemn pur de măsline bătut, pentru lumină, pentru a face ca lampa să ardă continuu.

21 În tabernacolul întâlnirii în afara perdelei, care este înaintea mărturiei, Aaron şi fiii lui vor rândui aceasta de seara până dimineaţa înaintea DOMNULUI; acesta să fie un statut pentru totdeauna, pentru toate generaţiile lor, pentru copiii lui Israel.

28

1 Şi ia la tine pe Aaron, fratele tău, şi fiii lui cu el, dintre copiii lui Israel, ca el să îmi servească în serviciul de preot, chiar Aaron, Nadab şi Abihu, Eleazar şi Itamar, fiii lui Aaron.

2 Şi fă veşminte sfinte pentru Aaron, fratele tău, pentru glorie şi pentru frumuseţe.

3 Şi vorbeşte tuturor celor ce sunt înţelepţi în inimă, pe care i-am umplut cu duhul înţelepciunii, ca ei să facă veşminte lui Aaron pentru a-l consacra, ca el să îmi servească în serviciul de preot.

4 Şi acestea sunt veşmintele pe care le vor face: un pieptar şi un efod şi o robă şi o tunică brodată, o mitră şi un brâu; şi vor face veşminte sfinte pentru Aaron, fratele tău, şi fiii lui, ca el să îmi servească în serviciul de preot.

5 Şi ei să ia aur şi albastru şi purpuriu şi stacojiu şi in subţire.

6 Şi să facă efodul de aur, de albastru şi de purpuriu, de stacojiu şi de in subţire răsucit, o lucrătură iscusită.

7 Acesta va avea cele două umerarii ale lui împreunate la cele două margini ale lui; şi astfel să fie legat.

8 Şi brâul efodului făcut cu iscusinţă, care este peste el, să fie din aceeaşi bucată, conform lucrării acestuia chiar de aur, de albastru şi purpuriu şi stacojiu şi in subţire răsucit.

9 Şi să iei două pietre de onix şi să gravezi pe ele numele copiilor lui Israel:

10 Şase din numele lor pe o piatră şi celelalte şase nume rămase pe cealaltă piatră, conform naşterii lor.

11 Cu lucrarea unui gravor în piatră, asemenea gravurilor unui sigiliu să gravezi cele două pietre cu numele copiilor lui Israel: să le faci montate în broşe de aur.

12 Şi să pui cele două pietre pe umerii efodului ca pietre ale amintirii copiilor lui Israel; şi Aaron să poarte numele lor înaintea DOMNULUI pe cele două umerare ale sale drept amintire.

13 Şi să faci broşe de aur;

14 Şi două lanţuri de aur pur la capete; fă-le din lucrătură împletită şi fixează lanţurile împletite, în broşe.

15 Şi să faci pieptarul judecăţii cu lucrătură iscusită; fă-l asemenea lucrării efodului; de aur, de albastru, de purpuriu şi de stacojiu şi de in subţire răsucit, aşa să îl faci.

16 Pătrat să fie, fiind dublu; o palmă să fie lungimea lui şi o palmă să fie lăţimea lui.

17 Şi aşază în el monturi ale pietrelor, patru rânduri de pietre: primul rând să fie un sardiu, un topaz şi rubinul, acesta să fie primul rând.

18 Şi al doilea rând să fie un smarald, un safir şi un diamant.

19 Şi al treilea rând un hiacint, o agată şi un ametist.

20 Şi al patrulea rând un beril şi un onix şi un jasp; ele vor fi montate în broşe de aur în monturile lor.

21 Şi pietrele vor fi cu numele copiilor lui Israel, douăsprezece, conform cu numele lor, asemenea gravurilor unui sigiliu; fiecare cu numele lui să fie ele, conform celor douăsprezece triburi.

22 Şi să faci pe pieptar lanţuri la capete, din lucrătură împletită de aur pur.

23 Şi să faci pe pieptar două inele de aur şi să pui cele două inele pe cele două colţuri ale pieptarului.

24 Şi să pui cele două lanţuri răsucite de aur în cele două inele care sunt la colţurile pieptarului.

25 Şi celelalte două capete ale celor două lanţuri împletite fixează-le în cele două broşe şi prinde-le în cele două umerarii ale efodului în faţa acestuia.

26 Şi să faci două inele de aur şi să le pui pe cele două colţuri ale pieptarului la marginea lui, care este în partea efodului de dinăuntru.

27 Şi să faci alte două inele de aur şi să le pui pe cele două părţi laterale ale efodului pe de dedesubt, spre partea dinainte a lui, lângă cealaltă îmbinare a lui, deasupra brâului făcut cu iscusinţă al efodului.

28 Şi să lege pieptarul prin inelele lui la inelele efodului cu un şnur din albastru, ca acesta să fie deasupra brâului făcut cu iscusinţă al efodului şi ca pieptarul să nu fie dezlegat de efod.

29 Şi Aaron va purta numele copiilor lui Israel în pieptarul judecăţii peste inima sa, când intră în locul sfânt, ca o amintire continuă înaintea DOMNULUI.

30 Şi să pui în pieptarul judecăţii Urimul şi Tumimul; şi ele să fie peste inima lui Aaron, când el intră înaintea DOMNULUI; şi Aaron să poarte judecata copiilor lui Israel peste inima lui continuu înaintea DOMNULUI.

31 Şi să faci roba efodului toată din albastru.

32 Şi să fie o gaură în vârful acesteia, în mijlocul ei: să aibă o margine din lucrătură împletită de jur împrejurul găurii, precum gaura unei tunici de zale, ca să nu se sfâşie.

33 Şi să faci pe tiv, rodii de albastru şi de purpuriu şi de stacojiu, de jur împrejurul tivului ei; şi clopoţei de aur între ele de jur împrejur:

34 Un clopoţel de aur şi o rodie, un clopoţel de aur şi o rodie, pe tivul robei de jur împrejur.

35 Şi să fie peste Aaron pentru a servi; şi sunetul lui să fie auzit când el intră în locul sfânt înaintea DOMNULUI şi când iese afară, ca să nu moară.

36 Şi să faci o placă de aur pur şi să gravezi pe ea, asemenea gravurilor unui sigiliu: SFINŢENIE DOMNULUI.

37 Şi să-l pui pe un şnur albastru, ca să fie peste mitră; aceasta să fie peste partea dinainte a mitrei.

38 Şi aceasta să fie pe fruntea lui Aaron, ca Aaron să poarte nelegiuirea lucrurilor sfinte, pe care copiii lui Israel le vor sfinţi în toate darurile lor sfinte; şi aceasta să fie continuu pe fruntea lui, ca ei să fie primiţi înaintea DOMNULUI.

39 Şi să brodezi tunica de in subţire şi să faci mitra de in subţire şi să faci brâul din lucrătură brodată.

40 Şi pentru fiii lui Aaron să faci tunici şi să faci pentru ei brâie şi bonete să faci pentru ei, pentru glorie şi pentru frumuseţe.

41 Şi pune-le pe Aaron, fratele tău, şi fiii săi împreună cu el; şi unge-i şi consacră-i şi sfinţeşte-i, ca ei să îmi servească în serviciul de preot.

42 Şi să le faci izmene de in să le acopere goliciunea; de la şale, coapsele, până la genunchi să ajungă aceştia;

43 Şi ei vor fi pe Aaron şi pe fiii lui, în timp ce vor veni la tabernacolul întâlnirii, sau în timp ce se vor apropia de altar pentru a servi în locul sfânt; ca ei să nu poarte nelegiuire şi să moară: acesta să fie un statut pentru totdeauna, lui şi seminţei lui după el.

29

1 Şi acesta este lucrul pe care să îl faci pentru a-i sfinţi, ca să îmi servească în serviciul de preot: ia un taur tânăr şi doi berbeci fără cusur,

2 Şi azimă şi turte nedospite frământate cu untdelemn şi lipii nedospite unse cu untdelemn; să le faci din floarea făinii de grâu.

3 Şi să le pui într-un singur coş şi să le aduci în coş, cu taurul şi cei doi berbeci.

4 Şi să îi aduci pe Aaron şi fiii lui la uşa tabernacolului întâlnirii şi să îi speli cu apă.

5 Şi să iei veşmintele şi să pui tunica peste Aaron şi roba efodului şi efodul şi pieptarul şi încinge-l cu brâul făcut cu iscusinţă, al efodului;

6 Şi pune mitra pe capul lui şi pune sfânta coroană peste mitră.

7 Ia apoi untdelemnul pentru ungere şi toarnă-l pe capul lui şi unge-l.

8 Şi apropie-i pe fiii lui şi pune tunici peste ei.

9 Şi încinge-i cu brâie, pe Aaron şi fiii săi, şi pune-le bonete; şi serviciul de preot va fi al lor ca un statut continuu; şi astfel consacră pe Aaron şi pe fiii săi.

10 Şi fă să fie adus un taur înaintea tabernacolului întâlnirii: şi Aaron şi fiii săi să-şi pună mâinile pe capul taurului.

11 Şi să înjunghii taurul înaintea DOMNULUI, lângă uşa tabernacolului întâlnirii.

12 Şi să iei din sângele taurului şi să-l pui pe coarnele altarului cu degetul tău şi să torni tot sângele lângă piciorul altarului.

13 Şi să iei toată grăsimea care acoperă măruntaiele şi lobul de pe ficat şi cei doi rinichi şi grăsimea care este pe ei şi să le arzi pe altar.

14 Dar carnea taurului şi pielea lui şi balega lui, arde-le cu foc în afara taberei: aceasta este o ofrandă pentru păcat.

15 Să iei de asemenea un berbec: şi Aaron şi fiii săi îşi vor pune mâinile pe capul berbecului.

16 Şi să înjunghii berbecul şi să iei sângele lui şi să-l stropeşti de jur împrejur pe altar.

17 Şi să tai berbecul în bucăţi şi să speli măruntaiele lui şi picioarele lui şi să le pui la bucăţile lui şi la capul lui.

18 Şi să arzi întregul berbec pe altar: aceasta este o ofrandă arsă DOMNULUI; aceasta este o aromă dulce, o ofrandă făcută prin foc DOMNULUI.

19 Şi să iei celălalt berbec: şi Aaron şi fiii săi să îşi pună mâinile pe capul berbecului.

20 Apoi înjunghie berbecul şi ia din sângele lui şi pune-l pe vârful urechii drepte a lui Aaron şi pe vârful urechii drepte a fiilor săi şi pe degetul mare a mâinii lor drepte şi pe degetul mare al piciorului lor drept şi stropeşte sângele pe altar de jur împrejur.

21 Şi să iei din sângele care este pe altar şi din untdelemnul pentru ungere şi să-l stropeşti peste Aaron şi peste veşmintele lui şi peste fiii săi şi peste veşmintele fiilor săi cu el; şi el să fie sfinţit şi veşmintele sale şi fiii săi şi veşmintele fiilor săi cu el.

22 De asemenea să iei de la berbec grăsimea şi dosul şi grăsimea care acoperă măruntaiele şi lobul de pe ficat şi cei doi rinichi şi grăsimea care este pe ei şi spata dreaptă, pentru că acesta este un berbec al consacrării,

23 Şi o pâine întreagă şi o turtă de pâine uleiată, şi o lipie din coşul azimelor care este înaintea DOMNULUI;

24 Şi să le pui toate în mâinile lui Aaron şi în mâinile fiilor săi; şi să le legeni ca ofrandă legănată înaintea DOMNULUI.

25 Şi să primeşti din mâinile lor şi să le arzi pe altar ca ofrandă arsă, pentru o aromă dulce înaintea DOMNULUI: aceasta este ofrandă făcută prin foc DOMNULUI.

26 Şi să iei pieptul berbecului consacrării lui Aaron şi să-l legeni ca ofrandă legănată înaintea DOMNULUI: şi va fi partea ta.

27 Şi să sfinţeşti pieptul ofrandei legănate şi spata ofrandei ridicate a berbecului consacrării, care este legănată şi care este ridicată, a aceleia care este pentru Aaron şi a aceleia care este pentru fiii săi;

28 Şi aceasta va fi a lui Aaron şi a fiilor săi printr-un statut etern de la copiii lui Israel, pentru că aceasta este ofrandă ridicată; şi va fi ofrandă ridicată de la copiii lui Israel a sacrificiului ofrandelor lor de pace şi ofranda lor ridicată DOMNULUI.

29 Şi sfintele veşminte ale lui Aaron vor fi ale fiilor săi după el, pentru a fi unşi în ele şi pentru a fi consacraţi în ele.

30 Şi fiul care va fi preot în locul lui le va îmbrăca şapte zile, când va veni la tabernacolul întâlnirii pentru a servi în locul sfânt.

31 Şi să iei berbecul consacrării şi să fierbi carnea lui în locul sfânt.

32 Şi vor mânca, Aaron şi fiii săi, carnea berbecului şi pâinea care este în coş, lângă uşa tabernacolului întâlnirii.

33 Şi vor mânca acele lucruri cu care a fost făcută ispăşirea, pentru a-i consacra şi pentru a-i sfinţi; dar un străin nu va mânca din ele, pentru că ele sunt sfinte.

34 Şi dacă ceva din carnea consacrărilor, sau din pâine, rămâne până dimineaţa, atunci să arzi rămăşiţa cu foc: aceasta să nu fie mâncată, pentru că este sfântă.

35 Şi să faci astfel lui Aaron şi fiilor săi, conform cu toate pe care ţi le-am poruncit: consacră-i şapte zile.

36 Şi să oferi în fiecare zi un taur ca ofrandă pentru păcat pentru ispăşire; şi să cureţi altarul, după ce ai făcut o ispăşire pentru acesta şi unge-l pentru a-l sfinţi.

37 Şapte zile să faci ispăşire pentru altar şi să-l sfinţeşti; şi acesta va fi un altar preasfânt: orice atinge altarul va fi sfânt.

38 Şi aceasta este ce vei oferi pe altar: doi miei de un an, zi de zi, continuu.

39 Primul miel să-l oferi dimineaţa; şi celălalt miel să-l oferi seara;

40 Şi cu primul miel, o zecime dintr-o măsură de făină amestecată cu a patra parte dintr-un hin de untdelemn bătut; şi a patra parte dintr-un hin de vin ca un dar de băutură.

41 Şi celălalt miel să-l aduci seara şi să faci cu acesta conform darului de mâncare de dimineaţă şi conform darului de băutură al lui, pentru aromă dulce, ofrandă făcută prin foc DOMNULUI.

42 Aceasta să fie ofrandă arsă neîncetat prin toate generaţiile voastre, la uşa tabernacolului întâlnirii, înaintea DOMNULUI, unde te voi întâlni, ca să îţi vorbesc.

43 Şi acolo voi întâlni copiii lui Israel şi tabernacolul va fi sfinţit prin gloria mea.

44 Şi voi sfinţi tabernacolul întâlnirii şi altarul; voi sfinţi de asemenea şi pe Aaron şi pe fiii săi, să îmi servească în serviciul de preot.

45 Şi voi locui printre copiii lui Israel şi voi fi Dumnezeul lor.

46 Şi vor cunoaşte că eu sunt DOMNUL Dumnezeul lor, care i-a scos din ţara Egiptului, ca să locuiesc printre ei: Eu sunt DOMNUL Dumnezeul lor.

30

1 Şi fă un altar ca să arzi tămâie pe el: să-l faci din lemn de salcâm.

2 Un cot să fie lungimea lui şi un cot lăţimea lui; să fie pătrat; şi doi coţi înălţimea lui; coarnele lui să fie la fel;

3 Şi să-l îmbraci cu aur pur, partea de sus a acestuia şi părţile lui de jur împrejur şi coarnele lui; şi să îi faci o coroană de aur de jur împrejur.

4 Şi să îi faci două inele de aur sub coroana acestuia, la cele două colţuri ale lui, fă-le pe cele două părţi ale lui; şi ele vor fi locuri pentru drugi, pentru a-l purta cu totul.

5 Şi fă drugii din lemn de salcâm şi îmbracă-i cu aur.

6 Şi să-l pui înaintea perdelei care este lângă chivotul mărturiei, înaintea şezământului milei care este deasupra mărturiei, unde mă voi întâlni cu tine.

7 Şi Aaron să ardă tămâie dulce pe el în fiecare dimineaţă; când pregăteşte lămpile, va arde tămâie pe el.

8 Şi când Aaron va aprinde lămpile seara, să ardă tămâie pe el, o tămâie continuă înaintea DOMNULUI prin generaţiile voastre.

9 Nu aduceţi tămâie străină pe el, nici sacrificiu ars, nici dar de mâncare; nici nu turnaţi dar de băutură pe el.

10 Şi Aaron să facă o ispăşire pe coarnele lui o dată într-un an, cu sângele ofrandei pentru păcate, a ispăşirilor; o dată pe an să facă ispăşire pe el prin generaţiile voastre: este preasfânt DOMNULUI.

11 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:

12 Când faci numărătoarea copiilor lui Israel după numărul lor, atunci fiecare om să dea pentru sufletul lui o răscumpărare DOMNULUI, când îi numeri; ca să nu fie nicio plagă printre ei, când îi numeri.

13 Aceasta să dea, fiecare om care trece între cei ce sunt număraţi, o jumătate de şekel conform şekelului sanctuarului (un şekel este douăzeci de gerai) o jumătate de şekel va fi ofrandă DOMNULUI.

14 Fiecare om, care trece între cei ce sunt număraţi, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, să dea ofrandă DOMNULUI.

15 Cel bogat să nu dea mai mult şi cel sărac să nu dea mai puţin decât o jumătate de şekel, când ei vor da ofrandă DOMNULUI, pentru a face ispăşire pentru sufletele voastre.

16 Şi să iei banii de ispăşire, ai copiilor lui Israel, şi să îi rânduieşti pentru serviciul tabernacolului întâlnirii, ca aceştia să fie o amintire copiilor lui Israel înaintea DOMNULUI, pentru a face ispăşire pentru sufletele voastre.

17 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:

18 De asemenea fă un lighean de aramă şi piciorul lui de asemenea de aramă, pentru a spăla: şi pune-l între tabernacolul întâlnirii şi altar şi pune apă în el.

19 Pentru ca acolo Aaron şi fiii lui să îşi spele mâinile şi picioarele lor.

20 Când vor intra în tabernacolul întâlnirii, să se spele cu apă, ca să nu moară; sau când se apropie de altar pentru a servi şi a arde ofrandă făcută prin foc DOMNULUI;

21 Astfel să îşi spele mâinile şi picioarele lor, ca să nu moară; şi le va fi un statut pentru totdeauna, lui şi seminţei lui prin generaţiile lor.

22 Mai mult, DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:

23 Ia-ţi de asemenea dintre cele mai alese mirodenii, smirnă pură, cinci sute de şekeli, şi scorţişoară dulce, jumătate, chiar două sute cincizeci de şekeli, şi trestie dulce, două sute şi cincizeci de şekeli,

24 Şi casia, cinci sute de şekeli, conform şekelului sanctuarului şi untdelemn de măsline, un hin;

25 Şi fă-l un untdelemn al sfintei ungeri, un unguent amestecat conform artei parfumierilor: acesta va fi un untdelemn sfânt al ungerii.

26 Şi unge tabernacolul întâlnirii cu el şi chivotul mărturiei,

27 Şi masa şi toate vasele ei şi sfeşnicul şi vasele lui şi altarul tămâiei,

28 Şi altarul ofrandei arse cu toate vasele lui şi ligheanul şi piciorul lui.

29 Şi sfinţeşte-le, ca ele să fie preasfinte: orice le atinge va fi sfânt.

30 Şi unge pe Aaron şi pe fiii săi şi consacră-i, ca ei să îmi servească în serviciul de preot.

31 Şi vorbeşte copiilor lui Israel, spunând: Acesta îmi va fi un untdelemn al sfintei ungeri prin generaţiile voastre.

32 Pe carnea omului să nu fie turnat, nici să nu faceţi un altul asemenea lui, după compoziţia lui: acesta este sfânt şi vă va fi sfânt.

33 Oricine prepară vreunul asemenea lui, sau oricine pune din el peste un străin, să fie stârpit din poporul său.

34 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Ia-ţi mirodenii dulci, stacte şi onicha şi galbanum; aceste mirodenii dulci cu tămâie pură: din fiecare să fie aceeaşi cantitate;

35 Şi fă-le un parfum, un unguent conform artei parfumierilor, sărat, pur şi sfânt;

36 Şi pisează o parte din el foarte mărunt şi pune din acesta înaintea mărturiei în tabernacolul întâlnirii, unde mă voi întâlni cu tine: îţi va fi preasfânt.

37 Şi cât despre parfumul pe care îl vei face, nu vă faceţi din acesta conform compoziţiei lui: el îţi va fi sfânt pentru DOMNUL.

38 Oricine va face unul asemenea aceluia, să miroase la fel, să fie stârpit din poporul său.

31

1 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:

2 Vezi, am chemat pe nume pe Beţaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din tribul lui Iuda;

3 Şi l-am umplut cu duhul lui Dumnezeu, în înţelepciune şi în înţelegere şi în cunoaştere şi în orice fel de meşteşug,

4 Pentru a concepe lucruri iscusite, pentru a lucra în aur şi în argint şi în aramă,

5 Şi în tăierea pietrelor, pentru a fi montate şi în sculptarea lemnăriei, pentru a lucra în orice fel de meşteşug.

6 Şi eu, iată, eu l-am dat împreună cu el pe Aholiab, fiul lui Ahisama, din tribul lui Dan; şi în inimile tuturor celor ce sunt înţelepţi în inimă am pus înţelepciune, ca ei să poată face tot ce ţi-am poruncit;

7 Tabernacolul întâlnirii şi chivotul mărturiei şi şezământul milei care este pe ea şi tot mobilierul tabernacolului,

8 Şi masa şi vasele ei şi sfeşnicul pur cu toate vasele lui şi altarul tămâiei,

9 Şi altarul ofrandei arse cu toate vasele lui şi ligheanul şi piciorul lui,

10 Şi hainele serviciului şi veşmintele sfinte pentru preotul Aaron şi veşmintele fiilor săi, pentru a servi în serviciul de preot,

11 Şi untdelemnul pentru ungere şi tămâia dulce pentru locul sfânt: să facă conform cu tot ceea ce ţi-am poruncit.

12 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:

13 Vorbeşte de asemenea copiilor lui Israel, spunând: Negreşit să ţineţi sabatele mele, căci acesta este un semn între mine şi voi prin generaţiile voastre; ca să ştiţi că eu sunt DOMNUL care vă sfinţeşte.

14 Ţineţi sabatul, căci el vă este sfânt; oricine îl pângăreşte să fie negreşit dat la moarte, pentru că oricine face vreo lucrare în el, acel suflet să fie stârpit din poporul său.

15 Şase zile să se facă muncă; dar în a şaptea este sabatul odihnei, sfânt pentru DOMNUL; oricine face vreo muncă în ziua de sabat, negreşit să fie dat la moarte.

16 De aceea copiii lui Israel să ţină sabatul, ca să ţină sabatul prin generaţiile lor, ca legământ continuu.

17 Acesta este un semn între mine şi copiii lui Israel pentru totdeauna, pentru că în şase zile DOMNUL a făcut cerul şi pământul şi în a şaptea zi s-a odihnit şi a fost înviorat.

18 Şi i-a dat lui Moise, când el a sfârşit de vorbit îndeaproape cu el pe muntele Sinai, două table ale mărturiei, table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu.

32

1 Şi când poporul a văzut că Moise întârzia să coboare de pe munte, oamenii s-au strâns la Aaron şi i-au spus: Ridică-te, fă-ne dumnezei care să meargă înaintea noastră; căci, cât despre acest Moise, omul care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce i s-a întâmplat.

2 Şi Aaron le-a spus: Desfaceţi cerceii de aur, care sunt în urechile soţiilor voastre ale fiilor voştri şi ale fiicelor voastre, şi aduceţi-i la mine.

3 Şi tot poporul a desfăcut cerceii de aur care erau în urechile lor şi i-au adus la Aaron.

4 Iar el i-a primit din mâna lor; şi după ce le-a făcut un viţel turnat, i-a dat formă cu o daltă şi au spus: Israele, aceştia sunt dumnezeii tăi, care te-au scos din ţara Egiptului.

5 Şi când Aaron l-a văzut, a construit un altar înaintea lui; şi Aaron a făcut o proclamaţie şi a spus: Mâine este o sărbătoare pentru DOMNUL.

6 Şi s-au sculat devreme a doua zi şi au oferit ofrande arse şi au adus ofrande de pace; şi poporul s-a aşezat să mănânce şi să bea şi s-a ridicat să joace.

7 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Du-te, coboară-te, căci poporul tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s-au corupt;

8 S-au abătut repede de pe calea pe care le-am poruncit-o; ei şi-au făcut un viţel turnat şi i s-au închinat şi i-au sacrificat şi au spus: Aceştia sunt dumnezeii tăi, Israele, care te-au scos din ţara Egiptului.

9 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Am văzut acest popor şi, iată, acesta este un popor îndărătnic;

10 De aceea, acum lasă-mă, ca furia mea să se încingă împotriva lor şi să îi mistui; şi voi face din tine o naţiune mare.

11 Şi Moise a implorat pe DOMNUL Dumnezeul său şi a spus: DOAMNE, de ce se încinge furia ta împotriva poporului tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului cu mare putere şi cu o mână tare?

12 Pentru ce să vorbească egiptenii şi să spună: Pentru nenorocire i-a scos afară, ca să îi ucidă în munţi şi să îi mistuie de pe faţa pământului? Întoarce-te de la furia ta înverşunată şi pocăieşte-te de acest rău împotriva poporului tău.

13 Adu-ţi aminte de Avraam, de Isaac şi de Israel, servitorii tăi, cărora le-ai jurat prin tine însuţi şi le-ai spus: Voi înmulţi sămânţa ca stelele cerului şi toată această ţară despre care am vorbit o voi da seminţei voastre şi o vor moşteni pentru totdeauna.

14 Şi DOMNUL s-a pocăit de răul pe care s-a gândit să îl facă poporului său.

15 Şi Moise s-a întors şi a coborât de pe munte şi cele două table ale mărturiei erau în mâna sa: tablele erau scrise pe amândouă părţile; pe o parte şi pe cealaltă parte erau ele scrise.

16 Şi tablele erau lucrarea lui Dumnezeu şi scrisul era scrisul lui Dumnezeu, gravat pe table.

17 Şi când a auzit Iosua zgomotul poporului pe când strigau, i-a spus lui Moise: Este zgomot de război în tabără.

18 Dar el a spus: Nu este vocea celor ce strigă din cauza victoriei, nici nu este vocea celor ce strigă din cauză că sunt învinşi, ci aud zgomotul celor ce cântă.

19 Şi s-a întâmplat, imediat ce s-a apropiat el de tabără, că a văzut viţelul şi dansul; şi mânia lui Moise s-a încins şi a aruncat tablele din mâinile sale şi le-a spart sub munte.

20 Şi a luat viţelul pe care l-au făcut şi l-a ars în foc şi l-a măcinat până la pulbere şi a împrăştiat pulberea pe apă şi a făcut pe copiii lui Israel să bea din ea.

21 Şi Moise i-a spus lui Aaron: Ce ţi-a făcut poporul acesta, încât ai adus un aşa mare păcat peste ei?

22 Şi Aaron a spus: Să nu se încingă mânia domnului meu; cunoşti poporul, că ei sunt puşi pe ticăloşie.

23 Fiindcă mi-au spus: Fă-ne dumnezei, care să meargă înaintea noastră, căci cât despre acest Moise, bărbatul care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce i s-a întâmplat.

24 Iar eu le-am spus: Oricine are ceva aur, să îl desfacă. Aşa că mi l-au dat; atunci l-am aruncat în foc şi a ieşit acest viţel.

25 Şi după ce Moise a văzut că oamenii erau goi (pentru că Aaron i-a făcut goi spre ruşinea lor printre duşmanii lor),

26 Atunci Moise a stat în picioare în poarta taberei şi a spus: Cine este de partea DOMNULUI? Acela să vină la mine. Şi toţi fiii lui Levi s-au adunat la el.

27 Iar el le-a spus: Astfel spune DOMNUL Dumnezeu al lui Israel: Să-şi pună fiecare bărbat sabia la coapsă şi să intre şi să iasă de la poartă la poartă prin tabără, şi fiecare bărbat să ucidă pe fratele său şi fiecare bărbat pe însoţitorul său şi fiecare bărbat pe vecinul său.

28 Şi copiii lui Levi au făcut conform cuvântului lui Moise: şi au căzut din popor în acea zi în jur de trei mii de bărbaţi.

29 Pentru că Moise a spus: Astăzi, consacraţi-vă pe voi înşivă DOMNULUI, fiecare bărbat peste fiul său şi peste fratele său, ca astăzi să vă dăruiască o binecuvântare.

30 Şi s-a întâmplat, a doua zi, că Moise a spus poporului: Aţi păcătuit un mare păcat; şi acum voi urca la DOMNUL; poate voi face ispăşire pentru păcatul vostru.

31 Şi Moise s-a întors la DOMNUL şi a spus: Oh, acest popor a păcătuit un mare păcat şi şi-au făcut dumnezei de aur.

32 Totuşi acum dacă voieşti, iartă păcatul lor; şi dacă nu, şterge-mă, te rog eu, din cartea ta pe care ai scris-o.

33 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Oricine a păcătuit împotriva mea, pe el îl voi şterge din cartea mea.

34 De aceea acum du-te, condu poporul la locul despre care ţi-am vorbit: iată, Îngerul meu va merge înaintea ta; totuşi în ziua cercetării, voi pedepsi păcatul lor peste ei.

35 Şi DOMNUL a lovit poporul cu plăgi, pentru că au făcut viţelul pe care Aaron l-a făcut.

33

1 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Pleacă şi urcă de aici, tu şi poporul pe care l-ai scos din ţara Egiptului, la ţara pe care am jurat-o lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacob, spunând: Seminţei tale o voi da,

2 (Şi voi trimite un înger înaintea ta; şi voi alunga pe canaanit, pe amorit, pe hitit şi pe perizit, pe hivit şi pe iebusit):

3 La o ţară în care curge lapte şi miere, căci nu mă voi urca în mijlocul tău, pentru că tu eşti un popor îndărătnic, ca nu cumva eu să te mistui pe cale.

4 Şi după ce poporul a auzit aceste veşti rele, au jelit; şi nimeni nu a pus pe el podoabele sale.

5 Pentru că DOMNUL i-a spus lui Moise: Spune copiilor lui Israel: Voi sunteţi un popor îndărătnic: dintr-odată mă voi urca în mijlocul tău şi te voi mistui; de aceea acum scoate podoabele tale de pe tine, ca să ştiu ce să îţi fac.

6 Şi copiii lui Israel şi-au scos podoabele lor la muntele Horeb.

7 Şi Moise a luat tabernacolul şi l-a ridicat în afara taberei, departe de tabără şi l-a chemat Tabernacolul întâlnirii. Şi s-a întâmplat oricine căuta pe DOMNUL ieşea afară la tabernacolul întâlnirii, care era în afara taberei.

8 Şi s-a întâmplat, după ce Moise a ieşit afară la tabernacol, tot poporul s-a sculat şi fiecare bărbat a stat în picioare la uşa cortului său şi s-au uitat după Moise, până ce a intrat în tabernacol.

9 Şi s-a întâmplat , pe când Moise a intrat în tabernacol, coloana de nor a coborât şi a stat la uşa tabernacolului şi DOMNUL a vorbit cu Moise.

10 Şi tot poporul a văzut coloana de nor stând la uşa tabernacolului; şi tot poporul s-a ridicat şi s-a închinat, fiecare bărbat în uşa cortului său.

11 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise faţă în faţă, aşa cum un bărbat vorbeşte prietenului său. Şi el s-a întors din nou în tabără; dar servitorul său, Iosua, fiul lui Nun, un tânăr, nu s-a depărtat de tabernacol.

12 Şi Moise a spus DOMNULUI: Vezi, îmi spui: Adu acest popor; şi nu mă laşi să ştiu pe cine vei trimite cu mine. Totuşi ai spus: Te cunosc pe nume şi de asemenea ai găsit har înaintea ochilor mei.

13 Şi acum, te rog, dacă am găsit har înaintea ochilor tăi, arată-mi acum calea ta, ca să te cunosc, ca să găsesc har înaintea ochilor tăi; şi ai în vedere că această naţiune este poporul tău.

14 Şi a spus: Prezenţa mea va merge cu tine şi îţi voi da odihnă.

15 Iar el i-a spus: Dacă prezenţa ta nu merge cu mine, nu ne urca de aici.

16 Căci în ce va fi cunoscut aici că eu şi poporul tău am găsit har înaintea ochilor tăi? Nu este în aceea că mergi cu noi? Astfel vom fi separaţi, eu şi poporul tău, dintre toate popoarele care sunt pe faţa pământului.

17 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Voi face şi lucrul acesta pe care l-ai vorbit, pentru că ai găsit har înaintea ochilor mei şi te cunosc pe nume.

18 Iar el a spus: Te implor, arată-mi gloria ta.

19 Iar el a spus: Voi face ca toată bunătatea mea să treacă pe dinaintea ta şi voi vesti numele DOMNULUI înaintea ta; şi voi avea har faţa de cine voi avea har şi voi arăta milă cui voi arăta milă.

20 Şi a mai spus: Nu poţi vedea faţa mea, căci niciun om nu mă va vedea şi după aceea să trăiască.

21 Şi DOMNUL a spus: Iată, este un loc lângă mine şi stai în picioare pe stâncă;

22 Şi se va întâmpla, în timp ce gloria mea trece pe lângă tine, că te voi pune într-o crăpătură a stâncii şi te voi acoperi cu mâna mea în timp ce trec pe lângă tine;

23 Şi îmi voi retrage mâna şi vei vedea părţile mele din spate, dar faţa mea nu se va vedea.

34

1 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Taie-ţi două table de piatră asemenea primelor şi voi scrie pe aceste table cuvintele care au fost pe primele table, pe care le-ai spart.

2 Şi fii gata mâine dimineaţă şi urcă-te dimineaţă pe muntele Sinai şi prezintă-te acolo mie pe vârful muntelui.

3 Şi niciun bărbat să nu urce cu tine, să nu fie văzut niciun bărbat pe tot muntele; să nu pască nici turmele nici cirezile înaintea acelui munte.

4 Iar el a tăiat două table de piatră asemenea primelor; şi Moise s-a sculat dis-de-dimineaţă şi a urcat pe muntele Sinai, aşa cum DOMNUL îi poruncise şi a luat în mâna sa cele două table din piatră.

5 Şi DOMNUL a coborât în nor şi a stat cu el acolo şi a vestit numele DOMNULUI.

6 Şi DOMNUL a trecut pe dinaintea lui şi a vestit: DOMNUL, DOMNUL Dumnezeu, milostiv şi cu har, îndelung răbdător şi abundent în bunătate şi adevăr,

7 Păstrând milă pentru mii, iertând nelegiuire şi fărădelege şi păcat şi în niciun fel nu va cruţa pe vinovat; pedepsind nelegiuirea părinţilor peste copii şi peste copiii copiilor, până la a treia şi a patra generaţie.

8 Şi Moise s-a grăbit şi şi-a plecat capul spre pământ şi s-a închinat.

9 Şi a spus: Dacă acum am găsit har înaintea ochilor tăi, Doamne, lasă te rog, ca Domnul meu, să meargă printre noi, pentru că acesta este un popor îndărătnic; şi iartă nelegiuirea noastră şi păcatul nostru şi ia-ne ca moştenirea ta.

10 Iar el a spus: Iată, fac un legământ: înaintea întregului tău popor voi face minuni, aşa cum nu s-au mai făcut pe tot pământul, nici în vreo naţiune; şi tot poporul printre care tu te afli vor vedea lucrarea DOMNULUI; căci este un lucru înfricoşător pe care îl voi face cu tine.

11 Ţine ceea ce îţi poruncesc în această zi; iată, alung dinaintea ta pe amorit şi pe canaanit şi pe hitit şi pe perizit şi pe hivit şi pe iebusit.

12 Ia seama la tine însuţi, ca nu cumva să faci legământ cu locuitorii ţării în care mergi, ca nu cumva să fie o cursă în mijlocul tău;

13 Ci să distrugeţi altarele lor, să spargeţi idolii lor şi să le tăiaţi dumbrăvile,

14 Pentru că nu te vei închina niciunui alt dumnezeu, pentru că DOMNUL, a cărui nume este Gelos, este un Dumnezeu gelos;

15 Nu cumva să faci legământ cu locuitorii ţării şi ei să curvească după dumnezeii lor şi să aducă sacrificiu dumnezeilor lor şi vreunul să te cheme şi să mănânci din sacrificiul lui;

16 Şi să iei dintre fiicele lor pentru fiii tăi şi fiicele lor să curvească după dumnezeii lor şi să facă pe fiii tăi să curvească după dumnezeii lor.

17 Să nu îţi faci dumnezei turnaţi.

18 Ţine sărbătoarea azimelor. Mănâncă şapte zile azimă cum ţi-am poruncit, în timpul lunii Abib, pentru că în luna Abib ai ieşit din Egipt.

19 Tot ce deschide pântecele este al meu; şi fiecare întâi născut între vitele tale, fie bou sau oaie.

20 Dar să răscumperi pe întâiul născut al măgăriţei cu un miel; şi dacă nu îl răscumperi, atunci să îi frângi gâtul. Să răscumperi pe tot întâiul născut dintre fiii tăi. Şi niciunul să nu se arate înaintea mea cu mâna goală.

21 Să lucrezi şase zile, dar să te odihneşti în a şaptea zi; să te odihneşti în timpul aratului şi al secerişului.

22 Şi să ţii sărbătoarea săptămânilor, ale primelor roade ale secerişului grâului şi sărbătoarea recoltei la sfârşitul anului.

23 De trei ori într-un an toţi copiii tăi de parte bărbătească să se arate înaintea Domnului DUMNEZEU, Dumnezeul lui Israel.

24 Pentru că voi arunca afară naţiunile dinaintea ta şi voi lărgi hotarele tale; niciun om nu va dori ţara ta, când te vei urca să te arăţi înaintea DOMNULUI Dumnezeul tău, de trei ori într-un an.

25 Să nu oferi sângele sacrificiului meu cu dospeală; nici să nu fie lăsat sacrificiul sărbătorii paştelui până dimineaţa.

26 Să aduci primul dintre primele roade ale pământului tău la casa DOMNULUI Dumnezeul tău. Să nu fierbi un ied în laptele mamei sale.

27 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Scrie-ţi aceste cuvinte; căci după tonul acestor cuvinte am făcut un legământ cu tine şi cu Israel.

28 Iar el a fost acolo cu DOMNUL patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; nici nu a mâncat pâine, nici nu a băut apă. Şi el a scris pe table cuvintele legământului, cele zece porunci.

29 Şi s-a întâmplat, când a coborât Moise de pe Muntele Sinai, şi cele două table ale mărturiei erau în mâna lui Moise când a coborât de pe munte, că Moise nu ştia că pielea feţei sale strălucea cât timp a vorbit cu el.

30 Şi când Aaron şi toţi copiii lui Israel au văzut pe Moise, iată, pielea feţei sale strălucea; şi s-au temut să se apropie de el.

31 Şi Moise i-a chemat; şi Aaron şi toţi conducătorii adunării s-au întors la el; şi Moise a vorbit cu ei.

32 Şi după aceea toţi copiii lui Israel s-au apropiat, şi le-a dat în poruncă tot ceea ce DOMNUL vorbise cu el în muntele Sinai.

33 Şi când Moise a încetat să vorbească cu ei şi-a pus un văl pe faţă.

34 Dar când Moise a intrat înaintea DOMNULUI ca să vorbească cu el, el a scos vălul, până când a ieşit. Şi a ieşit şi le-a spus copiilor lui Israel ceea ce i-a fost poruncit.

35 Şi copiii lui Israel au văzut faţa lui Moise, că pielea feţei lui Moise strălucea; şi Moise a pus vălul peste faţa sa din nou, până când a intrat să vorbească cu el.

35

1 Şi Moise a adunat toată adunarea copiilor lui Israel şi le-a spus: Acestea sunt cuvintele pe care DOMNUL le-a poruncit, să le faceţi.

2 Şase zile se va face lucrarea, dar ziua a şaptea vă va fi o zi sfântă, un sabat de odihnă DOMNULUI: oricine va face vreo lucrare în ea va fi dat la moarte.

3 Să nu aprindeţi foc în locuinţele voastre în ziua de sabat.

4 Şi Moise a vorbit întregii adunări a copiilor lui Israel, spunând: Acesta este lucrul pe care Domnul l-a poruncit, spunând:

5 Luaţi dintre voi ofrandă DOMNULUI; oricine are inimă voitoare să aducă o ofrandă DOMNULUI: aur şi argint şi aramă,

6 Şi albastru şi purpuriu şi stacojiu şi in subţire şi păr de capre,

7 Şi piei de berbeci vopsite roşu şi piei de bursuc şi lemn de salcâm,

8 Şi untdelemn pentru lampă şi mirodenii pentru untdelemnul pentru ungere şi pentru tămâia dulce,

9 Şi pietre de onix şi pietre să fie montate pentru efod şi pentru pieptar.

10 Şi fiecare om înţelept în inimă dintre voi să vină şi să facă tot ceea ce DOMNUL a poruncit:

11 Tabernacolul, cortul lui şi acoperământul lui, copcile lui şi scândurile lui, drugii lui, coloanele lui şi soclurile lui,

12 Chivotul şi drugii lui, cu şezământul milei şi perdeaua acoperământului,

13 Masa şi drugii ei şi toate vasele ei şi pâinile punerii înainte,

14 Sfeşnicul de asemenea pentru lumină şi vasele lui şi lămpile lui, cu untdelemnul pentru lumină.

15 Şi altarul tămâiei şi drugii lui şi untdelemnul pentru ungere şi tămâia dulce şi perdeaua pentru uşă la intrarea în tabernacol,

16 Altarul ofrandei arse, cu grătarul de aramă, drugii lui şi toate vasele lui, ligheanul şi piciorul lui,

17 Perdelele curţii, stâlpii ei şi soclurile lor şi perdeaua pentru uşa curţii,

18 Ţăruşii tabernacolului şi ţăruşii curţii şi frânghiile lor,

19 Hainele serviciului, pentru a face serviciul în locul sfânt, veşmintele sfinte pentru preotul Aaron şi veşmintele fiilor săi, pentru a servi în serviciul de preot.

20 Şi toată adunarea copiilor lui Israel a plecat din prezenţa lui Moise.

21 Şi a venit fiecare om a cărui inimă l-a stârnit şi fiecare om al cărui duh l-a făcut voitor şi au adus ofranda DOMNULUI pentru lucrarea tabernacolului întâlnirii şi pentru tot serviciul lui şi pentru veşmintele sfinte.

22 Şi au venit, deopotrivă bărbaţi şi femei, atâţia câţi au fost cu inimă voitoare, şi au adus brăţări şi cercei şi inele şi table, toate bijuterii din aur; şi fiecare om care a oferit, a oferit o ofrandă de aur DOMNULUI.

23 Şi toţi la care s-a găsit albastru şi purpuriu şi stacojiu şi in subţire şi păr de capre şi piei roşii de berbeci şi piei de bursuci, le-au adus.

24 Şi fiecare om care a oferit o ofrandă din argint şi aramă a adus ofranda DOMNULUI; şi toţi la care s-a găsit lemn de salcâm pentru orice lucrare a serviciului, l-au adus.

25 Şi toate femeile care au fost înţelepte în inimă au tors cu mâinile lor şi au adus ceea ce au tors, deopotrivă din albastru şi din purpuriu şi din stacojiu şi din in subţire.

26 Şi toate femeile ale căror inimi le-au stârnit la înţelepciune au tors păr de capre.

27 Şi conducătorii au adus pietre de onix şi pietre să fie montate pentru efod şi pentru pieptar;

28 Şi mirodenii şi untdelemn pentru lumină şi pentru untdelemnul pentru ungere şi pentru tămâia dulce.

29 Copiii lui Israel au adus din bunăvoinţă o ofrandă DOMNULUI, fiecare bărbat şi femeie, a cărui inimă i-a făcut voitori să aducă pentru toate felurile de lucrări, pe care DOMNUL le poruncise a fi făcute prin mâna lui Moise.

30 Şi Moise le-a spus copiilor lui Israel: Vedeţi, DOMNUL a chemat pe nume pe Beţaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din tribul lui Iuda;

31 Şi l-a umplut cu duhul lui Dumnezeu în înţelepciune, în înţelegere şi în cunoaştere şi în orice fel de meşteşug;

32 Şi pentru a concepe lucruri iscusite, pentru a lucra în aur şi în argint şi în aramă,

33 Şi în tăierea pietrelor, pentru a fi montate şi în sculptarea lemnului, pentru a face orice fel de lucrare iscusită.

34 Şi lui şi lui Aholiab, fiul lui Ahisamac, din tribul lui Dan, le-a pus în inimă să îi înveţe pe alţii.

35 I-a umplut cu înţelepciune a inimii, pentru a lucra tot felul de lucrări, ale gravorului şi ale meşteşugarului iscusit şi ale lucrătorului în broderie, în albastru şi în purpuriu, în stacojiu şi în in subţire şi ale ţesătorului, chiar al celor ce fac orice fel de lucrare şi al celor ce concep o lucrare iscusită.

36

1 Atunci Beţaleel şi Aholiab şi fiecare bărbat înţelept în inimă, în care DOMNUL a pus înţelepciune şi înţelegere ca să cunoască cum să lucreze orice fel de lucrare pentru serviciul sanctuarului, au lucrat conform cu tot ceea ce DOMNUL poruncise.

2 Şi Moise a chemat pe Beţaleel şi pe Aholiab şi pe fiecare bărbat înţelept în inimă, în a cărui inimă DOMNUL pusese înţelepciune, pe fiecare a cărui inimă îl stârnise să vină la lucrare, ca să o facă;

3 Şi au primit de la Moise toată ofranda, pe care copiii lui Israel au adus-o pentru lucrarea serviciului sanctuarului, pentru a-l face în întregime. Şi încă îi mai aduceau ofrande de bunăvoie în fiecare dimineaţă.

4 Şi toţi bărbaţii înţelepţi, care lucrau toată lucrarea sanctuarului, au venit fiecare bărbat de la lucrarea lui pe care o făceau;

5 Şi i-au vorbit lui Moise, spunând: Poporul aduce mult mai mult decât este nevoie pentru serviciul lucrării, pe care DOMNUL a poruncit a o face.

6 Şi Moise a dat poruncă şi au făcut ca aceasta să fie proclamată prin toată tabăra, spunând: Nici bărbat, nici femeie să nu mai facă nicio lucrare pentru ofrandă pentru sanctuar. Astfel poporul a fost oprit să aducă.

7 Căci materialul lor era suficient pentru toată lucrarea, să o facă şi chiar prea mult.

8 Şi fiecare om înţelept în inimă printre cei ce lucrau lucrarea tabernacolului a făcut zece covoare din in subţire răsucit şi albastru şi purpuriu şi stacojiu cu heruvimi, într-o lucrare iscusită i-a făcut.

9 Lungimea unui covor era douăzeci şi opt de coţi şi lăţimea unui covor patru coţi; covoarele erau toate de aceeaşi măsură.

10 Şi el a prins cele cinci covoare, unul de celălalt; şi celelalte cinci covoare le-a prins unul de celălalt.

11 Şi a făcut cheutori albastre la marginea unui covor, pe marginea împreunării; şi tot aşa a făcut pe marginea din capăt a celuilalt covor, în îmbinarea a doua.

12 Cincizeci de cheutori a făcut pe un covor şi cincizeci de cheutori a făcut pe marginea covorului care era în îmbinarea a două: cheutorile au ţinut un covor de celălalt.

13 Şi a făcut cincizeci de copci din aur şi a prins covoarele unul de celălalt cu copcile; astfel a devenit un singur tabernacol.

14 Şi a făcut covoare din păr de capre pentru acoperiş deasupra tabernacolului; a făcut unsprezece covoare.

15 Lungimea unui covor era de treizeci de coţi şi patru coţi era lăţimea unui covor; cele unsprezece covoare erau de o singură mărime.

16 Şi a îmbinat cinci covoare între ele şi şase covoare între ele.

17 Şi a făcut cincizeci de cheutori pe marginea din capăt a covorului în îmbinare şi cincizeci de cheutori a făcut pe marginea covorului care se îmbină cu al doilea.

18 Şi a făcut cincizeci de copci din aramă pentru a îmbina acoperişul împreună, ca să fie unul singur.

19 Şi pentru acoperiş, a făcut un acoperământ din piei de berbeci vopsite roşu şi un acoperământ din piei de bursuci deasupra.

20 Şi a făcut, pentru tabernacol, scânduri din lemn de salcâm, stând în picioare.

21 Lungimea unei scânduri era de zece coţi şi lăţimea unei scânduri de un cot şi jumătate.

22 O scândură avea două cepuri, la distanţă egală unul de celălalt; astfel a făcut pentru toate scândurile tabernacolului.

23 Şi a făcut scânduri pentru tabernacol: douăzeci de scânduri pe partea de sud, spre sud;

24 Şi patruzeci de socluri de argint a făcut sub cele douăzeci de scânduri: două socluri sub o scândură pentru cele două cepuri ale ei şi două socluri sub altă scândură pentru cele două cepuri ale ei.

25 Şi pentru cealaltă parte a tabernacolului, care este spre colţul de nord, a făcut douăzeci de scânduri,

26 Şi cele patruzeci de socluri ale lor din argint: două socluri sub o scândură şi două socluri sub altă scândură.

27 Şi pentru părţile tabernacolului care sunt spre vest a făcut şase scânduri.

28 Şi două scânduri a făcut pentru colţurile tabernacolului pe cele două părţi.

29 Şi au fost îmbinate între ele, dedesubt, şi au fost îmbinate împreună la capul acesteia, într-un singur inel; astfel a făcut celor două scânduri în ambele colţuri.

30 Şi au fost opt scânduri; şi soclurile lor au fost şaisprezece socluri de argint, sub fiecare scândură, două socluri.

31 Şi a făcut drugi de lemn de salcâm, cinci pentru scândurile uneia din părţile tabernacolului.

32 Şi cinci drugi pentru scândurile celeilalte părţi a tabernacolului şi cinci drugi pentru scândurile tabernacolului pentru părţile spre vest.

33 Şi a făcut drugul din mijloc să treacă prin scânduri de la un capăt la celălalt.

34 Şi a placat scândurile cu aur şi le-a făcut inelele din aur pentru a fi locuri pentru drugi şi a placat drugii cu aur.

35 Şi a făcut o perdea albastră şi purpurie şi stacojie şi in subţire răsucit; cu heruvimi a făcut-o într-o lucrare iscusită.

36 Şi i-a făcut patru piloni din lemn de salcâm şi i-a placat cu aur; cârligele lor erau din aur; şi a turnat pentru ei patru socluri din argint.

37 Şi a făcut pentru uşa tabernacolului o perdea albastră şi purpurie şi stacojie şi din in subţire răsucit, din lucrare brodată,

38 Şi cei cinci stâlpi ale acestuia cu cârligele lor; şi a placat capitelurile lor şi vergelele lor cu aur; dar cele cinci socluri ale lor erau de aramă.

37

1 Şi Beţaleel a făcut chivotul din lemn de salcâm; doi coţi şi jumătate era lungimea lui şi un cot şi jumătate lăţimea lui şi un cot şi jumătate înălţimea lui;

2 Şi l-a îmbrăcat cu aur pur pe dinăuntru şi pe dinafară şi i-a făcut o coroană de aur de jur împrejur.

3 Şi i-a turnat patru inele de aur, cele patru colţuri ale lui: două inele pe una din părţile lui şi două inele pe cealaltă parte a lui.

4 Şi a făcut drugi din lemn de salcâm şi i-a placat cu aur.

5 Şi el a pus drugii în inele pe părţile laterale ale chivotului, ca să poarte chivotul.

6 Şi a făcut acoperământul milei din aur pur; doi coţi şi jumătate era lungimea lui şi un cot şi jumătate lăţimea lui.

7 Şi a făcut doi heruvimi din aur, i-a făcut din aur bătut dintr-o singură bucată, la cele două capete ale şezământului milei.

8 Un heruvim la un capăt de o parte şi un alt heruvim la un capăt pe partea cealaltă; ieşind din şezământul milei a făcut heruvimii pe cele două capete ale lui.

9 Şi heruvimii îşi întindeau aripile lor în sus şi acopereau cu aripile lor şezământul milei, cu feţele lor privind unul la altul; chiar spre şezământul milei erau feţele heruvimilor.

10 Şi a făcut masa din lemn de salcâm; doi coţi era lungimea ei şi un cot lăţimea ei şi un cot şi jumătate înălţimea ei;

11 Şi a îmbrăcat-o cu aur pur şi i-a făcut de jur împrejur o coroană de aur.

12 De asemenea i-a făcut o margine cât un lat de palmă de jur împrejur; şi a făcut o coroană de aur pentru marginea ei de jur împrejur.

13 Şi a turnat pentru ea patru inele de aur şi a pus inelele în cele patru colţuri care erau la cele patru picioare ale ei.

14 Inelele erau în faţa marginii în locurile pentru drugi pentru a purta masa.

15 Şi a făcut drugii din lemn de salcâm şi i-a placat cu aur, pentru a purta masa.

16 Şi a făcut vasele care erau pe masă, farfuriile ei şi lingurile ei şi bolurile ei şi capacele ei cu care să le acopere, din aur pur.

17 Şi a făcut sfeşnicul din aur pur; a făcut sfeşnicul dintr-o lucrare din aur bătut; stâlpul lui şi braţul lui, bolurile lui, nodurile lui şi florile lui erau din aceeaşi lucrare bătută.

18 Şi şase braţe ieşeau din laturile lui: trei braţe ale sfeşnicului dintr-o parte a lui şi trei braţe ale sfeşnicului din cealaltă parte a lui;

19 Trei cupe făcute asemenea migdalelor pe un braţ, un nod şi o floare; şi trei boluri făcute asemenea migdalelor pe alt braţ, un nod şi o floare; astfel să fie făcute pe cele şase braţe ieşind din sfeşnic.

20 Şi pe sfeşnic erau patru boluri făcute ca migdale, nodurile lui şi florile lui;

21 Şi un nod sub două braţe ale lui şi un nod sub două braţe ale lui şi un nod sub două braţe ale lui, conform celor şase braţe ieşind din acesta.

22 Nodurile lor şi braţele lor erau la fel; toate acestea erau o singură lucrare bătută din aur pur.

23 Şi a făcut cele şapte lămpi ale lui şi mucările lui şi cenuşarele lui, din aur pur.

24 Dintr-un talant de aur pur l-a făcut cu toate vasele lui.

25 Şi a făcut altarul pentru tămâie din lemn de salcâm; lungimea lui era un cot şi lăţimea lui un cot; era pătrat; şi doi coţi era înălţimea lui; coarnele lui erau din aceeaşi bucată.

26 Şi l-a îmbrăcat cu aur pur, deopotrivă vârful lui şi laturile lui de jur împrejur şi coarnele lui; de asemenea i-a făcut o coroană din aur de jur împrejur.

27 Şi a făcut două inele din aur pentru acesta sub coroana lui, lângă cele două colţuri ale lui, pe cele două părţi ale lui, să fie locuri pentru drugi pentru a-l purta cu totul.

28 Şi a făcut drugii din lemn de salcâm şi i-a placat cu aur.

29 Şi a făcut untdelemnul sfânt pentru ungere şi tămâia pură din mirodenii dulci, conform artei parfumierilor.

38

1 Şi el a făcut altarul ofrandei arse din lemn de salcâm: cinci coţi era lungimea lui şi cinci coţi lăţimea lui; era pătrat; şi trei coţi înălţimea lui.

2 Şi a făcut coarnele lui pe cele patru colţuri ale acestuia; coarnele lui erau din aceeaşi bucată şi l-a placat cu aramă.

3 Şi a făcut toate vasele altarului, căldările şi lopeţile şi oalele şi cârligele pentru carne şi tăvile pentru cărbuni, toate vasele lui le-a făcut din aramă.

4 Şi a făcut pentru altar un grătar din aramă în formă de reţea sub marginea de sus a lui în jos, până la mijlocul acestuia.

5 Şi a turnat patru inele pentru cele patru capete ale grătarului din aramă, ca să fie locuri pentru drugi.

6 Şi a făcut drugii din lemn de salcâm şi i-a placat cu aramă.

7 Şi a pus drugii în inele pe laturile altarului, pentru a-l purta cu totul; a făcut altarul gol pe dinăuntru cu scânduri.

8 Şi a făcut ligheanul din aramă şi piciorul lui din aramă, din oglinzile femeilor care se adunau la uşa tabernacolului întâlnirii.

9 Şi a făcut curtea: pe partea de sud spre sud, perdelele curţii erau din in subţire răsucit, de o sută de coţi;

10 Stâlpii lor erau douăzeci şi soclurile lor de aramă, douăzeci; cârligele stâlpilor şi vergelele lor erau din argint.

11 Şi pentru partea de nord perdelele erau de o sută de coţi, stâlpii lor erau douăzeci şi soclurile lor din aramă, douăzeci; cârligele stâlpilor şi vergelele lor din argint.

12 Şi pentru partea de vest erau perdele de cincizeci de coţi, stâlpii lor zece şi soclurile lor zece; cârligele stâlpilor şi vergelele lor din argint.

13 Şi pentru partea de est spre est, cincizeci de coţi.

14 Perdelele uneia din părţile porţii erau de cincisprezece coţi; stâlpii lor, trei, şi soclurile lor, trei.

15 Şi pentru cealaltă parte a porţii curţii, de o parte şi de alta, erau perdele de cincisprezece coţi; stâlpii lor, trei şi soclurile lor, trei.

16 Toate perdelele curţii de jur împrejur erau din in subţire răsucit.

17 Şi soclurile pentru stâlpi erau din aramă; cârligele stâlpilor şi vergelele lor din argint; şi placarea capitelurilor lor era din argint; şi toţi stâlpii curţii erau înfăşuraţi cu argint.

18 Şi perdeaua pentru poarta curţii era lucrare brodată, din albastru şi purpuriu şi stacojiu şi in subţire răsucit; şi douăzeci de coţi era lungimea şi înălţimea ca şi lăţimea era de cinci coţi, corespunzând perdelelor curţii.

19 Şi stâlpii lor erau patru şi soclurile lor din aramă, patru; cârligele lor din argint şi placarea capitelurilor lor şi vergelele lor, din argint.

20 Şi ţăruşii tabernacolului şi ai curţii de jur împrejur erau din aramă.

21 Aceasta este socoteala tabernacolului, al tabernacolului mărturiei, aşa cum a fost socotită, conform poruncii lui Moise, pentru serviciul leviţilor, prin mâna lui Itamar, fiul lui Aaron preotul.

22 Şi Beţaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din tribul lui Iuda, a făcut tot ceea ce DOMNUL a poruncit lui Moise.

23 Şi cu el a fost Aholiab, fiul lui Ahisama, din tribul lui Dan, un gravor, un meşteşugar iscusit şi un lucrător cu broderie în albastru şi în purpuriu şi în stacojiu şi in subţire.

24 Tot aurul care a fost folosit pentru lucrare în toată lucrarea locului sfânt, chiar aurul ofrandei, a fost de douăzeci şi nouă de talanţi şi şapte sute şi treizeci de şekeli, după şekelul sanctuarului.

25 Şi argintul de la cei ce au fost număraţi din adunare a fost de o sută de talanţi şi o mie şapte sute şaptezeci şi cinci de şekeli, după şekelul sanctuarului;

26 O beka pentru fiecare bărbat, adică o jumătate de şekel, după şekelul sanctuarului, pentru fiecare bărbat care a mers să fie numărat, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, pentru şase sute trei mii cinci sute cincizeci de bărbaţi.

27 Şi din cei o sută de talanţi de argint au fost turnate soclurile sanctuarului şi soclurile perdelei; o sută de socluri din o sută de talanţi, un talant pentru un soclu.

28 Şi din o mie şapte sute şaptezeci şi cinci de şekeli el a făcut cârlige pentru stâlpi şi a placat capitelurile lor şi le-a înfăşurat.

29 Şi arama ofrandei era de şaptezeci de talanţi şi două mii patru sute de şekeli.

30 Şi cu aceasta a făcut soclurile uşii tabernacolului întâlnirii şi altarul de aramă şi grătarul de aramă pentru acesta şi toate vasele altarului,

31 Şi soclurile curţii de jur împrejur şi soclurile porţii curţii şi toţi ţăruşii tabernacolului şi toţi ţăruşii curţii de jur împrejur.

39

1 Şi din albastru şi purpuriu şi stacojiu, au făcut haine pentru serviciu, pentru a face serviciul în locul sfânt şi au făcut sfintele veşminte pentru Aaron, precum DOMNUL i-a poruncit lui Moise.

2 Iar el a făcut efodul din aur, din albastru şi purpuriu şi stacojiu şi in subţire răsucit.

3 Şi au bătut aurul în plăci subţiri şi l-au tăiat în sârme subţiri, pentru a-l lucra în albastru şi în purpuriu şi în stacojiu şi în in subţire răsucit, cu lucrare iscusită.

4 Ei au făcut umerarii pentru acesta, ca să îl îmbine; prin cele două margini a fost acesta îmbinat.

5 Şi brâul făcut cu iscusinţă al efodului său, care era peste acesta, era din aceeaşi bucată, conform lucrării acestuia, din aur, din albastru şi purpuriu şi stacojiu şi in subţire răsucit; aşa cum DOMNUL i-a poruncit lui Moise.

6 Şi au lucrat pietre de onix montate în broşe din aur, gravate precum sigiliile sunt gravate, cu numele copiilor lui Israel.

7 Şi le-a pus pe umerii efodului, ca să fie pietre pentru amintire copiilor lui Israel, precum DOMNUL i-a poruncit lui Moise.

8 Şi a făcut pieptarul din lucrare iscusită, asemenea lucrării efodului, din aur, din albastru şi purpuriu şi stacojiu şi in subţire răsucit.

9 Era pătrat; au făcut pieptarul dublu: o palmă era lungimea lui şi o palmă lăţimea lui, dublu.

10 Şi au montat în acesta patru rânduri de pietre; primul rând a fost un sardiu, un topaz şi un rubin, acesta a fost primul rând.

11 Şi al doilea rând, un smarald, un safir şi un diamant.

12 Şi al treilea rând, un hiacint, o agată şi un ametist.

13 Şi al patrulea rând, un beril, un onix şi un jasp, ele au fost montate în broşe de aur în monturile lor.

14 Şi pietrele erau conform cu numele copiilor lui Israel, douăsprezece, conform cu numele lor, asemenea gravurii unui sigiliu, fiecare cu numele lui, conform celor douăsprezece triburi.

15 Şi au făcut peste pieptar lanţuri la margini, din lucrare împletită din aur pur.

16 Şi au făcut două broşe din aur şi două inele din aur; şi au pus cele două inele în cele două capete ale pieptarului.

17 Şi au pus cele două lanţuri împletite din aur în cele două inele la capetele pieptarului.

18 Şi cele două capete ale celor două lanţuri împletite ei le-au fixat în cele două broşe şi le-au pus pe umerarii efodului, înaintea acestuia.

19 Şi au făcut două inele din aur şi le-au pus la cele două capete ale pieptarului, pe marginea acestuia, care era pe partea efodului înăuntru.

20 Şi au făcut alte două inele din aur şi le-au pus în cele două părţi ale efodului pe dedesubt, spre partea dinainte a acestuia, înaintea celeilalte îmbinări a lui, deasupra brâului făcut cu iscusinţă al efodului.

21 Şi au legat pieptarul prin inelele sale la inelele efodului cu un şnur albastru, ca să fie deasupra brâului făcut cu iscusinţă al efodului şi ca pieptarul să nu fie desprins de efod, precum DOMNUL i-a poruncit lui Moise.

22 Şi el a făcut roba efodului din lucrare ţesută, toată albastră.

23 Şi avea o gaură în mijlocul robei, ca gaura unei tunici de zale, cu o bordură de jur împrejurul găurii, ca să nu se sfâşie.

24 Şi au făcut pe marginile robei rodii albastre şi din purpuriu şi stacojiu şi in răsucit.

25 Şi au făcut clopoţei din aur pur şi au pus clopoţeii între rodii pe marginea robei, de jur împrejur între rodii;

26 Un clopoţel şi o rodie, un clopoţel şi o rodie, de jur împrejurul tivului robei pentru a servi, precum DOMNUL i-a poruncit lui Moise.

27 Şi au făcut tunici din in subţire din lucrare ţesută pentru Aaron şi pentru fiii lui,

28 Şi o mitră din in subţire şi bonete frumoase din in subţire şi pantaloni din in subţire răsucit,

29 Şi un brâu din in subţire răsucit şi albastru şi purpuriu şi stacojiu, din lucrare brodată, precum DOMNUL i-a poruncit lui Moise.

30 Şi au făcut placa sfintei coroane din aur pur şi au scris pe ea o inscripţie, asemenea gravurilor unui sigiliu: SFINŢENIE DOMNULUI.

31 Şi au prins de aceasta un şnur albastru, ca să o fixeze sus peste mitră, precum DOMNUL i-a poruncit lui Moise.

32 Astfel a fost terminată toată lucrarea tabernacolului cortului întâlnirii; şi copiii lui Israel au făcut conform cu tot ceea ce DOMNUL i-a poruncit lui Moise, astfel au făcut ei.

33 Şi au adus tabernacolul la Moise, cortul şi toată mobila lui, copcile lui, scândurile lui, drugii lui şi stâlpii lui şi soclurile lui,

34 Şi acoperământul din piei roşii de berbeci şi acoperământul din piei de bursuci şi perdeaua acoperământului,

35 Chivotul mărturiei şi drugii lui şi şezământul milei,

36 Masa şi toate vasele ei şi pâinile punerii înainte,

37 Sfeşnicul pur, cu lămpile lui, cu lămpile pentru a fi puse în ordine şi toate vasele lui şi untdelemnul pentru lumină,

38 Şi altarul din aur şi untdelemnul pentru ungere şi tămâia dulce şi perdeaua pentru uşa tabernacolului,

39 Şi altarul din aramă şi grătarul lui din aramă şi drugii lui şi toate vasele lui, ligheanul şi piciorul lui,

40 Perdelele curţii, stâlpii ei şi soclurile ei şi perdeaua pentru poarta curţii, frânghiile ei şi ţăruşii ei şi toate vasele serviciului tabernacolului, pentru cortul întâlnirii,

41 Hainele serviciului pentru a face serviciu în locul sfânt şi sfintele veşminte pentru preotul Aaron şi veşmintele fiilor săi, pentru a servi în serviciul de preot.

42 Conform cu tot ceea ce DOMNUL i-a poruncit lui Moise, aşa au făcut copiii lui Israel toată lucrarea.

43 Şi Moise a privit la toată lucrarea şi, iată, ei au făcut-o precum DOMNUL a poruncit, chiar aşa au făcut-o; şi Moise i-a binecuvântat.

40

1 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:

2 În prima zi a primei luni ridică tabernacolul cortului întâlnirii.

3 Şi pune înăuntru chivotul mărturiei şi acoperă chivotul cu perdeaua.

4 Şi adu înăuntru masa şi aşază în ordine lucrurile care trebuie să fie aşezate în ordine pe ea; şi adu înăuntru sfeşnicul şi aprinde-i lămpile.

5 Şi aşază altarul din aur pentru tămâie înaintea chivotului mărturiei şi pune perdeaua uşii tabernacolului.

6 Şi aşază altarul ofrandei arse înaintea uşii tabernacolului cortului întâlnirii.

7 Şi aşază ligheanul între cortul întâlnirii şi altar şi pune apă în el.

8 Şi pune curtea de jur împrejur şi atârnă perdeaua la poarta curţii.

9 Şi ia untdelemnul pentru ungere şi unge tabernacolul şi tot ce este în el şi sfinţeşte-l şi toate vasele lui; şi va fi sfânt.

10 Şi unge altarul ofrandei arse şi toate vasele lui şi sfinţeşte altarul; şi va fi un altar preasfânt.

11 Şi unge ligheanul şi piciorul său şi sfinţeşte-l.

12 Şi adu pe Aaron şi pe fiii săi la uşa tabernacolului întâlnirii şi spală-i cu apă.

13 Şi pune sfintele veşminte peste Aaron şi unge-l şi sfinţeşte-l, ca el să îmi servească în serviciul de preot.

14 Şi adu pe fiii săi şi îmbracă-i cu haine;

15 Şi unge-i, precum ai uns pe tatăl lor, ca ei să îmi servească în serviciul de preot, pentru că ungerea lor va fi cu adevărat o preoţie veşnică prin toate generaţiile.

16 Astfel a făcut Moise, conform cu tot ceea ce DOMNUL i-a poruncit, aşa a făcut el.

17 Şi s-a întâmplat, în prima lună, în al doilea an, în prima zi a lunii, tabernacolul a fost înălţat.

18 Şi Moise a ridicat tabernacolul şi a fixat soclurile acestuia şi a aşezat scândurile lui şi i-a pus drugii şi i-a înălţat stâlpii.

19 Şi a întins cortul peste tabernacol şi a pus acoperământul cortului deasupra acestuia, precum DOMNUL i-a poruncit lui Moise.

20 Şi a luat şi a pus mărturia în chivot şi a pus drugii la chivot şi a pus şezământul milei deasupra, peste chivot.

21 Şi a adus chivotul în tabernacol şi a pus perdeaua acoperământului şi a acoperit chivotul mărturiei, precum DOMNUL a poruncit lui Moise.

22 Şi a pus masa în cortul întâlnirii, pe partea tabernacolului spre nord, dincoace de perdea.

23 Şi a pus pâinea prezentării în ordine pe aceasta înaintea DOMNULUI, precum DOMNUL i-a poruncit lui Moise.

24 Şi a pus sfeşnicul în cortul întâlnirii, lângă masă, pe partea tabernacolului spre sud.

25 Şi a aprins lămpile înaintea DOMNULUI, precum DOMNUL i-a poruncit lui Moise.

26 Şi a pus altarul din aur în cortul întâlnirii înaintea perdelei;

27 Şi a ars tămâie dulce pe acesta, precum DOMNUL i-a poruncit lui Moise.

28 Şi a pus perdeaua la uşa tabernacolului.

29 Şi a pus altarul ofrandei arse la uşa tabernacolului cortului întâlnirii şi a oferit pe acesta ofranda arsă şi darul de mâncare, precum DOMNUL i-a poruncit lui Moise.

30 Şi a aşezat ligheanul între cortul întâlnirii şi altar şi a pus apă acolo pentru spălare.

31 Şi Moise şi Aaron şi fiii săi şi-au spălat mâinile şi picioarele acolo;

32 Când au intrat în cortul întâlnirii şi când s-au apropiat de altar, s-au spălat, precum DOMNUL i-a poruncit lui Moise.

33 Şi a înălţat curtea de jur împrejurul tabernacolului şi altarului şi a atârnat perdeaua porţii curţii. Astfel Moise a terminat lucrarea.

34 Atunci un nor a acoperit cortul întâlnirii şi gloria DOMNULUI a umplut tabernacolul.

35 Şi Moise nu a fost în stare să intre în cortul întâlnirii, deoarece norul a rămas peste el şi gloria DOMNULUI a umplut tabernacolul.

36 Şi după ce norul s-a ridicat de pe tabernacol, copiii lui Israel au mers înainte în toate călătoriile lor;

37 Dar dacă norul nu s-a ridicat, nu au călătorit până în ziua în care acesta s-a ridicat.

38 Căci norul DOMNULUI era peste tabernacol în timpul zilei şi foc era peste el în timpul nopţii, înaintea ochilor întregii case lui Israel, prin toate călătoriile lor.