1 Începutul evangheliei lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu;
2 Aşa cum este scris în profeţi: Iată, eu trimit pe mesagerul meu înaintea feţei tale, care îţi va pregăti calea înaintea ta.
3 Vocea unuia care strigă în pustie: Pregătiţi calea Domnului, faceţi cărările sale drepte.
4 Ioan boteza în pustie şi predica botezul pocăinţei pentru iertarea păcatelor.
5 Şi ieşea la el toată ţara Iudeii şi cei din Ierusalim şi toţi au fost botezaţi de el în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele.
6 Şi Ioan era îmbrăcat cu o haină din păr de cămilă şi cu un brâu de piele în jurul mijlocului său şi mânca lăcuste şi miere sălbatică;
7 Şi predica, spunând: După mine vine unul mai puternic decât mine, căruia nu sunt demn să mă aplec să îi dezleg cureaua sandalelor.
8 Eu într-adevăr v-am botezat cu apă, dar el vă va boteza cu Duhul Sfânt.
9 Şi s-a întâmplat în acele zile că Isus a venit din Nazaretul Galileii şi a fost botezat de Ioan în Iordan.
10 Şi îndată, ieşind din apă, a văzut cerurile deschizându-se şi Duhul ca un porumbel coborând pe el;
11 Şi a venit o voce din cer: Tu eşti Fiul meu preaiubit în care îmi găsesc toată plăcerea.
12 Şi îndată Duhul l-a condus în pustie.
13 Şi a fost acolo, în pustie, patruzeci de zile ispitit de Satan; şi a fost cu fiarele sălbatice; şi îngerii i-au servit.
14 Şi după ce Ioan a fost pus în închisoare, Isus a venit în Galileea predicând evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu,
15 Şi, spunând: Timpul este împlinit şi împărăţia lui Dumnezeu este aproape: pocăiţi-vă şi credeţi evanghelia.
16 Şi pe când umbla pe lângă marea Galileii, a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui, aruncând un năvod în mare, fiindcă erau pescari.
17 Şi Isus le-a spus: Veniţi după mine şi vă voi face să deveniţi pescari de oameni.
18 Şi îndată şi-au lăsat plasele şi l-au urmat.
19 Şi mergând puţin mai departe de acolo, a văzut pe Iacov al lui Zebedei şi pe Ioan, fratele său; şi ei erau în corabie, reparându-şi plasele.
20 Şi îndată i-a chemat; iar ei au lăsat pe tatăl lor, Zebedei, în corabie, cu servitorii angajaţi şi au mers după el.
21 Şi s-au dus în Capernaum; şi îndată în sabat, a intrat în sinagogă şi îi învăţa.
22 Şi erau înmărmuriţi de doctrina lui; fiindcă îi învăţa ca unul care avea autoritate şi nu precum scribii.
23 Şi în sinagoga lor era un om cu un duh necurat; şi el a strigat,
24 Spunând: Lasă-ne; ce avem noi a face cu tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne nimiceşti? Te ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu.
25 Şi Isus l-a mustrat, spunând: Taci şi ieşi din el.
26 Şi după ce duhul necurat l-a scuturat puternic, şi a strigat cu voce tare, a ieşit din el.
27 Şi toţi au fost atât de uimiţi, încât se întrebau între ei, spunând: Ce este aceasta? Ce doctrină nouă este aceasta? Căci porunceşte cu autoritate chiar duhurilor necurate şi ele ascultă de el.
28 Şi faima lui s-a răspândit îndată prin toată regiunea, de jur împrejurul Galileii.
29 Şi îndată, ieşind din sinagogă, au intrat în casa lui Simon şi Andrei, împreună cu Iacov şi Ioan.
30 Iar soacra lui Simon zăcea cu febră şi îndată i-au vorbit despre ea.
31 Iar el a venit şi a luat-o de mână şi a ridicat-o; şi îndată a lăsat-o febra şi ea le-a servit.
32 Şi făcându-se seară, când soarele apunea, aduceau la el pe toţi cei ce erau bolnavi şi pe cei posedaţi de draci.
33 Şi toată cetatea s-a adunat la uşă.
34 Şi a vindecat pe mulţi ce erau bolnavi de diferite boli; şi a scos mulţi draci; şi nu îi lăsa pe draci să vorbească, pentru că îl cunoşteau.
35 Şi de dimineaţă, s-a sculat cu mult înainte de ziuă, a ieşit şi a plecat într-un loc pustiu şi s-a rugat acolo.
36 Şi Simon şi cei ce erau cu el, l-au urmat.
37 Şi când l-au găsit, i-au spus: Toţi te caută.
38 Iar el le-a spus: Să mergem în satele învecinate ca să predic şi acolo; fiindcă pentru aceasta am venit.
39 Şi predica în sinagogile lor, prin toată Galileea şi scotea draci.
40 Şi a venit la el un lepros, implorându-l şi îngenunchind înaintea lui şi spunându-i: Dacă voieşti, mă poţi curăţi.
41 Iar lui Isus, făcându-i-se milă, şi-a întins mâna şi l-a atins şi i-a spus: Voiesc; fii curăţit.
42 Şi pe când vorbea, îndată lepra s-a depărtat de la el şi a fost curăţit.
43 Şi i-a poruncit cu stricteţe şi îndată l-a trimis de acolo;
44 Şi i-a spus: Vezi să nu spui nimănui nimic; ci du-te, arată-te preotului şi oferă pentru curăţirea ta lucrurile pe care le-a poruncit Moise, ca mărturie pentru ei.
45 Dar el a ieşit şi a început să vestească mult şi să răspândească acest lucru, atât de mult încât Isus nu mai putea să intre pe faţă în cetate, ci era afară în locuri pustii; şi veneau la el din toate părţile.
1 Şi din nou a intrat în Capernaum după câteva zile; şi s-a auzit că este în casă.
2 Şi îndată mulţi s-au adunat, încât nu mai era loc să îi încapă, nici măcar în apropierea uşii; şi le predica cuvântul.
3 Şi au venit la el, aducând un paralitic, purtat de patru oameni.
4 Şi cum nu puteau să se apropie de el din cauza mulţimii, au descoperit acoperişul unde era; şi după ce l-au spart, au coborât patul pe care zăcea paraliticul.
5 Când Isus a văzut credinţa lor, i-a spus paraliticului: Fiule, păcatele tale îţi sunt iertate.
6 Dar erau unii din scribi, şezând acolo şi cugetând în inimile lor,
7 De ce vorbeşte acesta astfel de blasfemii? Cine poate ierta păcatele, decât numai Dumnezeu?
8 Şi Isus, cunoscând îndată în duhul său că ei cugetau aşa în ei înşişi, le-a spus: De ce cugetaţi acestea în inimile voastre?
9 Ce este mai uşor a spune paraliticului: Păcatele tale îţi sunt iertate, sau a spune: Ridică-te şi ia-ţi patul şi umblă?
10 Dar ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele, (i-a spus paraliticului),
11 Îţi spun: Ridică-te şi ia-ţi patul şi du-te acasă.
12 Iar el îndată s-a ridicat şi luând patul, a ieşit înaintea tuturor; astfel că toţi erau uimiţi şi îl glorificau pe Dumnezeu, spunând: Nu am văzut niciodată aşa ceva.
13 Şi a ieşit din nou lângă mare; şi toată mulţimea venea la el, iar el îi învăţa.
14 Şi pe când trecea pe acolo, l-a văzut pe Levi al lui Alfeu şezând la recepţia vămii şi i-a spus: Urmează-mă. Iar el s-a sculat şi l-a urmat.
15 Şi s-a întâmplat, pe când Isus şedea la masă în casa lui Levi, că mulţi vameşi şi păcătoşi şedeau şi ei împreună cu Isus şi discipolii lui; fiindcă erau mulţi şi îl urmau.
16 Şi când l-au văzut scribii şi fariseii mâncând cu vameşii şi păcătoşii, le-au spus discipolilor săi: Cum se face că mănâncă şi bea cu vameşii şi păcătoşii?
17 Şi Isus auzind le-a spus: Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci bolnavii. Nu am venit să chem pe cei drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă.
18 Şi discipolii lui Ioan şi ai fariseilor obişnuiau să postească; şi au venit şi i-au spus: De ce discipolii lui Ioan şi ai fariseilor postesc, dar discipolii tăi nu postesc?
19 Şi Isus le-a spus: Pot însoţitorii mirelui să postească atât timp cât mirele este cu ei? Cât timp îl au pe mire cu ei, nu pot posti.
20 Dar vor veni zilele când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti în acele zile.
21 Şi nimeni nu coase un petic de stofă nouă la o haină veche; altfel, bucata cea nouă care umple, ia din cea veche şi ruptura se face mai rea.
22 Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul nou sparge burdufurile şi vinul este vărsat şi burdufurile vor fi distruse; ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi.
23 Şi s-a întâmplat că mergea în sabat prin lanuri; şi discipolii lui, făcându-şi drum, au început să smulgă spicele.
24 Şi fariseii i-au spus: Iată, de ce fac ei în sabat ce nu este legiuit?
25 Şi el le-a spus: Nu aţi citit niciodată ce a făcut David, când a avut nevoie şi a flămânzit, el şi cei care erau cu el?
26 Cum a intrat în casa lui Dumnezeu, în zilele lui Abiatar, marele preot şi a mâncat pâinile punerii înainte, care nu este legiuit a le mânca decât preoţilor şi a dat şi celor ce erau cu el?
27 Şi le-a spus: Sabatul a fost făcut pentru om şi nu omul pentru sabat;
28 De aceea Fiul omului este Domn şi al sabatului.
1 Şi a intrat din nou în sinagogă; şi acolo era un om care avea o mână uscată.
2 Şi îl pândeau să vadă dacă îl va vindeca în sabat, ca să îl acuze.
3 Iar el i-a spus omului care avea mâna uscată: Ridică-te şi vino.
4 Şi le-a spus: Este legiuit a face bine în sabate, sau a face rău? A salva viaţa, sau a ucide? Dar ei tăceau.
5 Şi uitându-se împrejur la ei cu mânie, fiind mâhnit din cauza împietririi inimii lor, i-a spus omului: Întinde-ţi mâna. Şi el a întins-o; şi mâna lui a fost refăcută complet, ca cealaltă.
6 Şi fariseii au ieşit şi îndată au ţinut sfat cu irodienii împotriva lui, cum să îl nimicească.
7 Dar Isus s-a retras cu discipolii lui la mare; şi o mare mulţime din Galileea l-a urmat şi din Iudeea,
8 Şi din Ierusalim şi din Idumeea şi de dincolo de Iordan; şi cei din jurul Tirului şi Sidonului, când au auzit ce lucruri mari făcea, o mare mulţime a venit la el.
9 Şi el a spus discipolilor săi ca o corabie mică să îl aştepte, din cauza mulţimii, ca nu cumva să îl îmbulzească.
10 Fiindcă vindecase pe mulţi; încât toţi câţi aveau boli îl înghesuiau ca să îl atingă.
11 Şi duhurile necurate, când îl vedeau, se prosternau înaintea lui şi strigau, spunând: Tu eşti Fiul lui Dumnezeu.
12 Şi le-a poruncit cu stricteţe ca nu cumva să îl facă cunoscut.
13 Şi el a urcat pe un munte şi a chemat la el pe cine a voit; şi ei au venit la el.
14 Şi a rânduit doisprezece, ca să fie cu el şi ca să îi trimită să predice,
15 Şi să aibă putere să vindece bolile şi să scoată dracii;
16 Şi lui Simon, i-a dat numele Petru;
17 Şi lui Iacov, al lui Zebedei, şi lui Ioan, fratele lui Iacov; şi le-a dat numele Boanerghes, adică Fiii Tunetului;
18 Şi Andrei şi Filip şi Bartolomeu şi Matei şi Toma şi Iacov al lui Alfeu şi Tadeu şi Simon Canaanitul,
19 Şi Iuda Iscariot, care l-a şi trădat; şi s-au dus într-o casă.
20 Şi mulţimea s-a adunat din nou, aşa încât ei nu mai puteau să mănânce nici pâine.
21 Şi când au auzit prietenii săi, s-au dus să îl prindă; fiindcă spuneau: Şi-a ieşit din minţi.
22 Şi scribii care au coborât din Ierusalim, spuneau: El îl are pe Beelzebub şi prin prinţul dracilor scoate dracii.
23 Dar el i-a chemat şi le-a spus în parabole: Cum poate Satan să îl scoată afară pe Satan?
24 Şi dacă o împărăţie este dezbinată împotriva ei însăşi, acea împărăţie nu poate sta în picioare.
25 Şi dacă o casă este dezbinată împotriva ei însăşi, acea casă nu poate sta în picioare.
26 Şi dacă Satan se ridică împotriva lui însuşi şi ar fi dezbinat, el nu poate sta în picioare, ci are un sfârşit.
27 Nimeni nu poate intra în casa celui tare şi să îi jefuiască bunurile, decât dacă întâi îl leagă pe cel tare şi apoi îi va jefui casa.
28 Adevărat vă spun: Toate păcatele vor fi iertate fiilor oamenilor şi blasfemiile cu care vor blasfemia;
29 Dar cel ce va blasfemia împotriva Duhului Sfânt, nu are niciodată iertare, ci este sub ameninţarea damnării eterne;
30 Pentru că ei spuneau: Are un duh necurat.
31 Atunci au venit fraţii lui şi mama lui, şi, stând în picioare afară, au trimis la el să îl cheme.
32 Şi mulţimea şedea în jurul lui şi i-au spus: Iată, mama ta şi fraţii tăi sunt afară, te caută.
33 Iar el le-a răspuns, zicând: Cine este mama mea, sau fraţii mei?
34 Şi s-a uitat împrejur la cei ce şedeau în jurul lui şi a spus: Iată, mama mea şi fraţii mei.
35 Fiindcă oricine va face voia lui Dumnezeu, acesta este fratele meu şi sora mea şi mamă.
1 Şi a început din nou să îi înveţe lângă mare; şi s-a adunat la el o mare mulţime, astfel că el s-a urcat într-o corabie şi şedea pe mare; şi toată mulţimea era lângă mare, pe uscat.
2 Şi îi învăţa multe lucruri în parabole şi le-a spus în doctrina lui:
3 Daţi ascultare; Iată, a ieşit un semănător să semene;
4 Şi s-a întâmplat, că pe când semăna, o parte din sămânţă a căzut lângă drum şi păsările cerului au venit şi au mâncat-o.
5 Şi alta a căzut pe un loc pietros, unde nu a avut pământ mult; şi îndată a răsărit, pentru că nu a avut adâncime a pământului;
6 Dar când răsărit soarele, a fost pârlită; şi pentru că nu a avut rădăcină s-a uscat.
7 Şi alta a căzut printre spini şi spinii au crescut şi au înăbuşit-o şi nu a dat rod.
8 Şi alta a căzut pe pământ bun şi a dat rod, crescând şi înmulţindu-se; şi a adus, una treizeci şi una şaizeci şi una o sută.
9 Şi le-a spus: Cel ce are urechi de auzit, să audă.
10 Şi când a fost singur, cei ce erau în jurul lui cu cei doisprezece l-au întrebat despre parabolă.
11 Şi le-a spus: Vouă vă este dat să cunoaşteţi misterul împărăţiei lui Dumnezeu; dar pentru cei de afară, toate acestea sunt făcute în parabole;
12 Ca văzând, ei să vadă şi să nu priceapă; şi auzind, să audă şi să nu înţeleagă; ca nu cumva să se întoarcă şi păcatele lor să le fie iertate.
13 Şi le-a spus: Nu pricepeţi această parabolă? Şi cum veţi cunoaşte toate parabolele?
14 Semănătorul seamănă cuvântul.
15 Şi aceştia sunt cei de lângă drum, unde cuvântul este semănat; dar după ce au auzit, vine îndată Satan şi ia cuvântul ce fusese semănat în inimile lor.
16 Şi la fel, aceştia sunt cei semănaţi pe locul pietros; care, după ce au auzit cuvântul, îl primesc îndată cu veselie;
17 Şi nu au rădăcină în ei înşişi şi ţin doar un timp; după aceea, când se ridică necaz sau persecuţie din cauza cuvântului, îndată se poticnesc.
18 Şi aceştia sunt cei semănaţi printre spini, care aud cuvântul,
19 Şi îngrijorările acestei lumi şi înşelătoria bogăţiilor şi poftele altor lucruri, intrând, înăbuşă cuvântul şi cuvântul devine neroditor.
20 Şi aceştia sunt cei semănaţi pe pământ bun, care aud cuvântul şi îl primesc şi aduc rod, unul treizeci, unul şaizeci şi unul o sută.
21 Şi le-a spus: Este adusă o candelă ca să fie pusă sub oboroc, sau sub pat? Şi nu ca să fie pusă pe sfeşnic?
22 Fiindcă nu este nimic ascuns care să nu fie arătat; nici nu a fost nimic ţinut în taină, decât ca să fie arătat pe faţă.
23 Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.
24 Şi le-a spus: Luaţi seama la ce auziţi; cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura; şi vouă care auziţi vi se va adăuga mult.
25 Fiindcă oricui are, i se va da; şi cel ce nu are, de la el se va lua şi ce are.
26 Şi a spus: Aşa este împărăţia lui Dumnezeu, ca şi cum un om ar arunca sămânţă în pământ;
27 Şi ar dormi şi s-ar trezi noapte şi zi şi sămânţa ar răsări şi ar creşte, el nu ştie cum.
28 Fiindcă singur pământul aduce rod; întâi fir, apoi spic, apoi grâu deplin în spic.
29 Dar când rodul este gata, îndată pune secera în el, pentru că a venit secerişul.
30 Şi a spus: Cu ce vom asemăna împărăţia lui Dumnezeu? Sau cu ce parabolă să o comparăm?
31 Este ca un grăunte de muştar, care, când este semănat în pământ, este mai mic decât toate seminţele care sunt în pământ;
32 Dar după ce este semănat, creşte şi se face mai mare decât toate ierburile şi îşi întinde ramuri mari; aşa că păsările cerului pot cuibări sub umbra lui.
33 Şi cu multe astfel de parabole le-a vorbit cuvântul, aşa cum erau în stare să îl audă.
34 Dar nu le-a vorbit fără parabolă; şi când erau singuri, le explica discipolilor săi toate lucrurile.
35 Şi în aceeaşi zi, după ce s-a făcut seară, el le-a spus: Să trecem de cealaltă parte.
36 Şi după ce au trimis mulţimea, l-au luat aşa cum era în corabie. Şi erau cu el şi alte corăbii mici.
37 Şi s-a făcut o furtună mare de vânt şi valurile băteau în corabie, încât aceasta era aproape să se umple.
38 Şi el era la pupa corabiei, adormit pe o pernă; şi ei l-au trezit şi i-au spus: Învăţătorule, nu îţi pasă că pierim?
39 Şi s-a ridicat şi a mustrat vântul şi a spus mării: Taci, linişteşte-te! Şi vântul a încetat şi s-a făcut o mare linişte.
40 Şi le-a spus: Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Cum de nu aveţi credinţă?
41 Şi s-au înfricoşat foarte tare şi au spus unii către alţii: Ce fel de om este acesta, că până şi vântul şi marea ascultă de el?
1 Şi au ajuns de partea cealaltă a mării, în ţinutul Gadarenilor.
2 Şi când a ieşit din corabie, îndată l-a întâlnit un om ieşit din morminte, cu un duh necurat,
3 Care îşi avea locuinţa printre morminte; şi nimeni nu îl putea lega, nici măcar cu lanţuri;
4 Pentru că el fusese deseori legat cu cătuşe şi lanţuri şi lanţurile au fost rupte de către el şi cătuşele zdrobite în bucăţi; şi nimeni nu a fost în stare să îl îmblânzească.
5 Şi totdeauna, noapte şi zi, era în munţi şi în morminte, strigând şi tăindu-se cu pietre.
6 Dar când l-a văzut pe Isus de departe, a alergat şi i s-a închinat,
7 Şi a strigat cu voce tare şi a spus: Ce am eu a face cu tine, Isuse, Fiul Dumnezeului cel preaînalt? Te conjur pe Dumnezeu, să nu mă chinuieşti;
8 Fiindcă îi spusese: Ieşi din omul acesta, duh necurat.
9 Şi l-a întrebat: Care este numele tău? Iar el a răspuns, zicând: Numele meu este Legiune, căci suntem mulţi.
10 Şi l-a implorat mult să nu îi trimită afară din ţinut.
11 Şi acolo, aproape de munţi, era o turmă mare de porci păscând.
12 Şi toţi dracii l-au implorat, spunând: Trimite-ne în porci, ca să intrăm în ei.
13 Şi îndată Isus le-a dat voie să plece. Şi duhurile necurate au ieşit şi au intrat în porci; şi turma s-a aruncat furios în jos pe râpă în mare (erau cam două mii) şi s-au înecat în mare.
14 Şi cei ce păşteau porcii au fugit şi au povestit în cetate şi în ţinut. Iar oamenii au ieşit să vadă ce s-a întâmplat.
15 Şi au venit la Isus şi l-au văzut pe cel ce fusese posedat de drac şi a avut legiunea, şezând şi îmbrăcat şi întreg la minte; şi s-au temut.
16 Şi cei ce au văzut, le-au spus cum s-a întâmplat cu cel ce fusese posedat de draci şi despre porci.
17 Şi au început să îl roage să plece afară din ţinuturile lor.
18 Şi când el s-a urcat în corabie, cel ce fusese posedat de drac l-a implorat să fie cu el.
19 Totuşi Isus nu l-a lăsat, ci i-a spus: Du-te acasă la prietenii tăi şi povesteşte-le ce lucruri mari a făcut Domnul pentru tine şi cum a avut milă de tine.
20 Iar el a plecat şi a început să vestească în Decapole ce lucruri mari a făcut Isus pentru el; şi toţi se minunau.
21 Şi după ce Isus a trecut din nou de partea cealaltă, cu corabia, s-au adunat mulţi oameni la el; şi el era lângă mare.
22 Şi iată, a venit unul dintre conducătorii sinagogii, pe nume Iair; şi când l-a văzut, a căzut la picioarele lui,
23 Şi l-a implorat mult, spunând: Fetiţa mea zace pe moarte, vino te rog şi pune-ţi mâinile pe ea, ca să fie vindecată; şi va trăi.
24 Şi Isus s-a dus cu el; şi mulţi oameni îl urmau şi îl îmbulzeau.
25 Şi o anume femeie, cu o scurgere de sânge de doisprezece ani,
26 Şi care suferise multe lucruri de la mulţi doctori şi cheltuise tot ce avusese şi nu se îmbunătăţise nimic, ci mai degrabă îi mergea mai rău,
27 Când a auzit despre Isus, a venit în mulţime, în spatele lui şi i-a atins haina.
28 Fiindcă spunea: Dacă i-aş atinge hainele doar, voi fi sănătoasă.
29 Şi îndată, izvorul sângerării ei a secat; şi a simţit în trupul ei că a fost vindecată de acea boală.
30 Şi Isus, cunoscând îndată în el însuşi că o putere a ieşit din el, s-a întors în mulţime şi a spus: Cine mi-a atins hainele?
31 Şi discipolii lui i-au spus: Vezi mulţimea îmbulzindu-te şi spui: Cine m-a atins?
32 Iar el s-a uitat de jur împrejur să o vadă pe cea care a făcut acest lucru.
33 Dar femeia, temându-se şi tremurând, cunoscând ce s-a făcut în ea, a venit şi i s-a prosternat în faţa lui şi i-a spus tot adevărul.
34 Iar el i-a spus: Fiică, credinţa ta te-a făcut sănătoasă; mergi în pace şi fii vindecată de boala ta.
35 Pe când el încă vorbea, au venit de la casa conducătorului sinagogii unii care spuneau: Fiica ta este moartă; pentru ce îl mai tulburi pe Învăţătorul?
36 Dar îndată ce Isus a auzit cuvântul rostit, i-a zis conducătorului sinagogii: Nu te teme, crede numai.
37 Şi nu a lăsat pe niciunul să îl însoţească, decât pe Petru şi Iacov şi Ioan, fratele lui Iacov.
38 Şi a venit la casa conducătorului sinagogii şi a văzut tumultul şi pe cei ce plângeau şi boceau mult.
39 Şi după ce a intrat, le-a spus: De ce faceţi tumult şi plângeţi? Copila nu este moartă, ci doarme.
40 Şi au râs de el în batjocură. Dar după ce i-a scos pe toţi afară, el a luat pe tatăl şi pe mama copilei şi pe cei ce erau cu el şi a intrat acolo unde zăcea copila.
41 Şi luând copila de mână i-a spus: Talita cumi; care este tradus: Fetiţo, îţi spun, ridică-te.
42 Şi îndată fetiţa s-a sculat şi a umblat, fiindcă avea doisprezece ani. Iar ei erau înmărmuriţi cu mare uimire.
43 Şi le-a poruncit cu stricteţe ca nimeni să nu ştie aceasta; şi a poruncit să îi fie dat ceva de mâncare.
1 Şi a plecat de acolo şi a venit în patria sa; şi discipolii săi îl urmează.
2 Şi când a venit sabatul, a început să îi înveţe în sinagogă; şi mulţi, auzindu-l, erau înmărmuriţi, spunând: De unde are el acestea? Şi ce înţelepciune îi este dată, încât şi fapte puternice ca acestea sunt făcute prin mâinile lui?
3 Nu este acesta tâmplarul, fiul Mariei, fratele lui Iacov şi al lui Iose şi al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu sunt surorile lui aici cu noi? Şi se poticneau de el.
4 Dar Isus le-a spus: Un profet nu este fără onoare decât în patria sa şi printre rudele sale şi în casa lui.
5 Şi nu a putut face acolo nicio lucrare puternică, decât că şi-a pus mâinile peste câţiva bolnavi şi i-a vindecat.
6 Şi s-a minunat de necredinţa lor. Şi străbătea satele din jur, învăţându-i.
7 Şi a chemat pe cei doisprezece şi a început să îi trimită înainte, doi câte doi; şi le-a dat putere peste duhurile necurate;
8 Şi le-a poruncit să nu ia nimic pentru drum, decât doar un toiag; nici traistă, nici pâine, nici bani în brâu;
9 Ci încălţaţi cu sandale; şi să nu îmbrace două haine.
10 Şi le-a spus: În orice loc ar fi să intraţi într-o casă, acolo să rămâneţi până plecaţi din acel loc.
11 Şi oricine nu vă va primi, nici nu vă va asculta, când plecaţi de acolo, scuturaţi praful de sub picioarele voastre, ca mărturie împotriva lor. Adevărat vă spun: Va fi mai uşor de suportat pentru Sodoma şi Gomora în ziua judecăţii decât pentru acea cetate.
12 Şi au plecat şi au predicat ca oamenii să se pocăiască.
13 Şi au scos mulţi draci şi au uns cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi i-au vindecat.
14 Şi împăratul Irod a auzit despre el, (pentru că numele lui se răspândise) şi a spus: Ioan Baptist a înviat dintre morţi şi din această cauză se arată fapte puternice în el.
15 Alţii au spus: Este Ilie. Şi alţii au spus: Este un profet, sau ca unul dintre profeţi.
16 Dar când Irod a auzit, a spus: El este Ioan, pe care eu l-am decapitat. El a înviat dintre morţi.
17 Fiindcă Irod însuşi a trimis şi a prins pe Ioan şi l-a legat în închisoare din cauza Irodiadei, soţia fratelui său Filip, pentru că se căsătorise cu ea.
18 Fiindcă Ioan îi spusese lui Irod: Nu îţi este legiuit să o ai pe soţia fratelui tău.
19 De aceea Irodiada îi purta pică şi voia să îl ucidă, dar nu a putut;
20 Fiindcă Irod se temea de Ioan, ştiind că el era un bărbat drept şi un sfânt şi îl ocrotea; şi când îl auzea, făcea multe şi îl asculta cu plăcere.
21 Şi când a venit o zi potrivită, Irod, de ziua lui de naştere, a făcut o masă mai marilor săi şi marilor căpetenii şi celor dintâi ai Galileii;
22 Şi când fiica acelei Irodiade a intrat şi a dansat şi a plăcut lui Irod şi celor ce şedeau la masă cu el, împăratul i-a spus fetei: Cere-mi orice voieşti şi îţi voi da.
23 Şi i-a jurat: Orice îmi vei cere, îţi voi da, până la jumătate din împărăţia mea.
24 Iar ea a ieşit şi i-a spus mamei ei: Ce să cer? Iar ea a spus: Capul lui Ioan Baptist.
25 Şi îndată a intrat cu grabă la împărat şi i-a cerut, spunând: Voiesc să îmi dai îndată, pe o tavă, capul lui Ioan Baptist.
26 Şi împăratul a fost foarte întristat; totuşi, din cauza jurământului şi a celor care şedeau la masă cu el, nu a voit să o respingă.
27 Şi îndată împăratul a trimis un călău şi a poruncit să îi fie adus capul; şi s-a dus şi l-a decapitat în închisoare,
28 Şi i-a adus capul pe o tavă şi l-a dat fetei; şi fata l-a dat mamei ei.
29 Şi când au auzit discipolii lui, au venit şi i-au luat trupul mort şi l-au pus într-un mormânt.
30 Şi apostolii s-au adunat la Isus şi i-au spus toate lucrurile, deopotrivă cele făcute şi cele ce i-au învăţat pe oameni.
31 Iar el le-a spus: Veniţi voi înşivă la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă un timp. Fiindcă erau mulţi venind şi plecând şi nu aveau timp nici să mănânce.
32 Şi au plecat cu corabia într-un loc pustiu, deoparte.
33 Şi oamenii i-au văzut plecând şi mulţi l-au cunoscut şi au alergat pe jos până acolo, din toate cetăţile şi s-au dus înaintea lor şi s-au adunat la el.
34 Şi Isus, când a ieşit, a văzut mulţi oameni şi i s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca nişte oi fără păstor; şi a început să îi înveţe multe lucruri.
35 Şi când ziua era deja trecută, discipolii săi au venit la el şi au spus: Acesta este un loc pustiu şi ora este deja târzie.
36 Trimite-i ca să meargă în împrejurimile ţinutului şi în sate şi să îşi cumpere pâine, fiindcă nu au nimic să mănânce.
37 Iar el a răspuns şi le-a zis: Daţi-le voi să mănânce. Iar ei i-au spus: Să mergem şi să cumpăram pâine de două sute de dinari şi să le dăm să mănânce?
38 Iar el le-a spus: Câte pâini aveţi? Mergeţi şi vedeţi. Şi după ce s-au lămurit, ei au spus: Cinci şi doi peşti.
39 Şi le-a poruncit să îi aşeze pe toţi în grupuri, pe iarba verde.
40 Şi au şezut în rânduri câte o sută şi câte cincizeci.
41 Şi după ce a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, a privit în sus spre cer şi a binecuvântat şi a frânt pâinile şi le-a dat discipolilor săi să le pună înaintea lor; şi cei doi peşti i-a împărţit printre toţi.
42 Şi au mâncat toţi şi s-au săturat.
43 Şi au ridicat douăsprezece coşuri pline de frânturi şi rămăşiţele de la peşti.
44 Şi cei ce au mâncat din pâini erau cam cinci mii de bărbaţi.
45 Şi îndată a constrâns pe discipolii săi să intre în corabie şi să meargă de cealaltă parte, înainte, spre Betsaida, în timp ce el dădea drumul mulţimii.
46 Şi după ce i-a trimis, a plecat pe munte, să se roage.
47 Şi când s-a făcut seară, corabia era în mijlocul mării iar el singur pe uscat.
48 Şi i-a văzut chinuindu-se cu vâslirea fiindcă vântul era împotriva lor; şi cam pe la garda a patra a nopţii a venit spre ei umblând pe mare şi ar fi voit să treacă pe lângă ei.
49 Dar când l-au văzut umblând pe mare, au presupus că era un duh şi au strigat;
50 Fiindcă toţi l-au văzut şi au fost tulburaţi. Şi îndată a vorbit cu ei şi le-a spus: Îndrăzniţi; eu sunt, nu vă temeţi!
51 Şi s-a urcat la ei în corabie şi vântul a încetat; şi au fost uimiţi peste măsură în ei înşişi şi se minunau.
52 Fiindcă nu pricepeau miracolul pâinilor, fiindcă inima lor era împietrită.
53 Şi după ce au trecut dincolo, au venit în ţinutul Ghenezaretului şi au tras la ţărm.
54 Şi după ce au ieşit din corabie, îndată l-au cunoscut,
55 Şi alergau prin toată acea regiune de jur împrejur şi începeau să îi aducă pe paturi pe cei bolnavi, acolo unde auzeau că este el.
56 Şi oriunde intra în sate, sau cetăţi, sau ţinuturi, puneau pe bolnavi în străzi şi îl implorau ca ei măcar să îi atingă marginea hainei; şi câţi l-au atins au fost făcuţi sănătoşi.
1 Atunci s-au adunat la el fariseii şi anumiţi scribi care au venit din Ierusalim.
2 Şi când au văzut pe unii din discipolii lui mâncând pâine cu mâinile spurcate, adică nespălate, îi învinovăţeau.
3 Fiindcă fariseii şi toţi iudeii, dacă nu se spală des pe mâini, nu mănâncă, ţinând tradiţia bătrânilor.
4 Şi când vin de la piaţă, dacă nu se îmbăiază, nu mănâncă. Şi sunt multe alte lucruri, pe care le-au primit să le ţină, precum este: îmbăierea paharelor şi a oalelor şi a vaselor de aramă şi a meselor.
5 Atunci fariseii şi scribii l-au întrebat: De ce nu umblă discipolii tăi conform tradiţiei bătrânilor, ci mănâncă pâine cu mâinile nespălate?
6 El a răspuns şi le-a zis: Bine a profeţit Isaia despre voi, făţarnicilor, aşa cum este scris: Acest popor mă onorează cu buzele lor, dar inima lor este departe de mine.
7 Dar în zadar mi se închină, învăţându-i pe oameni ca doctrine poruncile oamenilor.
8 Fiindcă lăsând deoparte porunca lui Dumnezeu, ţineţi tradiţia oamenilor, precum îmbăierea oalelor şi a paharelor; şi faceţi multe alte lucruri asemănătoare.
9 Şi le-a spus: Prea bine respingeţi porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi propria voastră tradiţie.
10 Fiindcă Moise a spus: Onorează pe tatăl tău şi pe mama ta; şi: Cel ce blestemă pe tată sau mamă, de moarte să moară;
11 Dar voi spuneţi: Dacă un om va spune tatălui sau mamei sale: Este corban, altfel spus, orice ţi-ar fi de folos de la mine este un dar; va fi liber,
12 Şi nu îl mai lăsaţi să facă ceva pentru tatăl său sau mama sa;
13 Făcând fără efect cuvântul lui Dumnezeu prin tradiţia voastră, pe care aţi dat-o; şi faceţi multe alte lucruri asemănătoare.
14 Şi după ce a chemat pe toţi oamenii, le-a spus: Daţi-mi fiecare ascultare şi înţelegeţi;
15 Nu este nimic din afara unui om, care intrând în el îl poate spurca, ci lucrurile care ies din el, acelea sunt cele ce spurcă pe om.
16 Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.
17 Şi când a intrat în casă, ieşind din mulţime, discipolii săi l-au întrebat despre parabolă.
18 Iar el le-a spus: Aşa de nepricepuţi sunteţi şi voi? Nu pricepeţi că orice intră în om din afară, nu îl poate spurca;
19 Pentru că nu intră în inima lui, ci în pântece şi iese în hazna, curăţind toate mâncărurile?
20 Şi a spus: Ce iese din om, aceea spurcă pe om.
21 Fiindcă dinăuntru, din inima oamenilor, ies gânduri rele, adultere, curvii, ucideri,
22 Hoţii, lăcomii, stricăciuni, înşelăciune, desfrânare, un ochi rău, blasfemie, mândrie, nebunie;
23 Toate aceste rele ies dinăuntru şi îl spurcă pe om.
24 Şi de acolo s-a sculat şi s-a dus între ţinuturile Tirului şi ale Sidonului şi a intrat într-o casă şi dorea ca nimeni să nu ştie; dar nu a putut fi ascuns.
25 Fiindcă o femeie, a cărei fetiţă avea un duh necurat, a auzit despre el şi a venit şi a căzut la picioarele lui;
26 Femeia era grecoaică, de naţiune siro-feniciană; şi l-a implorat să scoată dracul din fiica ei.
27 Dar Isus i-a spus: Lasă întâi copiii să se sature; fiindcă nu este potrivit să iei pâinea copiilor şi să o arunci la căţei.
28 Iar ea a răspuns şi i-a zis: Da, Doamne, totuşi şi căţeii de sub masă mănâncă din firimiturile copiilor.
29 Şi el i-a spus: Pentru acest cuvânt, du-te; dracul a ieşit din fiica ta.
30 Şi când a ajuns acasă, a găsit dracul plecat şi pe fiica ei întinsă pe pat.
31 Şi din nou, plecând din ţinuturile Tirului şi Sidonului, a venit la marea Galileii, prin mijlocul ţinuturilor Decapolei.
32 Şi ei i-au adus pe unul care era surd şi avea un impediment în vorbire; şi l-au implorat să îşi pună mâna pe el.
33 Şi l-a luat deoparte afară din mulţime şi şi-a pus degetele în urechile lui şi a scuipat şi i-a atins limba,
34 Şi privind în sus spre cer, a oftat şi i-a spus: Effata, care înseamnă, Deschide-te.
35 Şi îndată urechile i-au fost deschise şi frâul limbii sale a fost dezlegat şi vorbea clar.
36 Şi le-a poruncit să nu spună nimănui; dar cu cât le poruncea mai mult, cu atât mai mult proclamau aceasta.
37 Şi erau peste măsură de înmărmuriţi, spunând: Toate le-a făcut bine; face deopotrivă pe surzi să audă şi pe muţi să vorbească.
1 În acele zile mulţimea fiind foarte mare şi neavând nimic să mănânce, Isus i-a chemat pe discipolii săi şi le-a spus:
2 Mi-e milă de mulţime, pentru că sunt acum de trei zile cu mine şi nu au ce să mănânce;
3 Şi dacă le dau drumul la casele lor postind, vor cădea de oboseală pe drum; fiindcă unii dintre ei au venit de departe.
4 Şi discipolii lui i-au răspuns: De unde poate cineva să sature pe aceştia cu pâine, aici, în pustie?
5 Iar el i-a întrebat: Câte pâini aveţi? Iar ei au spus: Şapte.
6 Şi a poruncit mulţimii să şadă pe pământ; şi a luat cele şapte pâini, a adus mulţumiri, a frânt şi a dat discipolilor săi să le pună înainte; şi le-au pus înaintea oamenilor.
7 Şi aveau câţiva peştişori; şi binecuvântând a poruncit să îi pună şi pe aceştia înainte.
8 Aşa că au mâncat şi s-au săturat; şi au ridicat din frânturile care au rămas, şapte coşuri.
9 Şi cei ce mâncaseră au fost în jur de patru mii; şi le-a dat drumul.
10 Şi îndată a intrat într-o corabie cu discipolii săi şi a venit în părţile Dalmanutei.
11 Şi fariseii au venit şi au început să îi pună întrebări, căutând de la el un semn din cer, ispitindu-l.
12 Şi a oftat adânc în duhul său şi a spus: De ce caută generaţia aceasta un semn? Adevărat vă spun: Un semn nu va fi dat acestei generaţii.
13 Şi lăsându-i, a intrat din nou în corabie şi a plecat de partea cealaltă.
14 Şi discipolii uitaseră să ia pâini şi nici nu aveau cu ei în corabie mai mult de o pâine.
15 Şi le-a poruncit, spunând: Fiţi atenţi, păziţi-vă de dospeala fariseilor şi de dospeala lui Irod.
16 Şi discutau între ei, spunând: A spus aşa pentru că nu avem pâini.
17 Şi Isus ştiind aceasta, le-a spus: De ce discutaţi că nu aveţi pâini? Încă nu pricepeţi, nici nu înţelegeţi? Vă împietriţi încă inima?
18 Având ochi, nu vedeţi? Şi având urechi, nu auziţi? Şi nu vă amintiţi?
19 Când am frânt cele cinci pâini pentru cei cinci mii, câte coşuri pline de frânturi aţi ridicat? Ei i-au spus: Douăsprezece.
20 Şi când, am frânt cele şapte pentru patru mii, câte coşuri pline de frânturi aţi ridicat? Şi au spus: Şapte.
21 Şi le-a spus: Cum de nu înţelegeţi?
22 Şi a venit la Betsaida; şi i-au adus un orb şi l-au implorat să îl atingă.
23 Şi luând mâna orbului, l-a condus afară din sat; şi scuipând pe ochii lui şi punându-şi mâinile peste el, l-a întrebat dacă vede ceva.
24 Şi privind în sus, a zis: Văd oameni precum pomii, umblând.
25 După aceea şi-a pus din nou mâinile pe ochii lui şi l-a făcut să privească în sus; şi a fost refăcut şi vedea clar pe fiecare om.
26 Şi l-a trimis acasă, spunând: Nici nu intra în sat, nici nu spune nimănui în sat.
27 Şi Isus şi discipolii săi au ieşit în satele din Cezareea Filippi; şi pe drum i-a întrebat pe discipolii lui, spunându-le: Cine spun oamenii că sunt eu?
28 Şi au răspuns: Ioan Baptist, iar alţii: Ilie; şi alţii: Unul dintre profeţi.
29 Iar el le-a spus: Dar voi, cine spuneţi că sunt eu? Şi Petru răspunzând i-a zis: Tu eşti Cristosul.
30 Şi le-a poruncit să nu spună nimănui despre el.
31 Şi a început să îi înveţe, că Fiul omului trebuie să sufere multe lucruri şi să fie respins de bătrâni şi de preoţii de seamă şi scribi şi să fie ucis şi după trei zile să învie.
32 Şi vorbea pe faţă acel cuvânt. Şi Petru l-a luat deoparte şi a început să îl mustre.
33 Dar el, întorcându-se şi privind la discipolii săi, l-a mustrat pe Petru, spunând: Du-te înapoia mea, Satan. Pentru că nu gândeşti lucrurile lui Dumnezeu, ci lucrurile oamenilor.
34 Şi chemând la el mulţimea, împreună cu discipolii săi, le-a spus: Oricine voieşte să vină după mine, să se dezică de el însuşi şi să îşi ridice crucea şi să mă urmeze.
35 Fiindcă oricine voieşte să îşi salveze viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru mine şi pentru evanghelie, acela şi-o va salva.
36 Fiindcă la ce îi va folosi unui om, dacă va câştiga lumea întreagă, şi îşi va pierde propriul suflet?
37 Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?
38 De aceea oricine se va ruşina de mine şi de cuvintele mele în această generaţie adulteră şi păcătoasă, de acela şi Fiul omului se va ruşina când va veni în gloria Tatălui său cu îngerii sfinţi.
1 Şi le-a spus: Adevărat vă spun că: Sunt unii dintre cei ce stau în picioare aici, care nicidecum nu vor gusta din moartea, până ce nu vor fi văzut împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere.
2 Şi după şase zile, Isus ia pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan şi îi conduce sus pe un munte înalt, singuri, la o parte; şi a fost transfigurat înaintea lor.
3 Şi hainele sale au devenit strălucitoare, peste măsură de albe, ca zăpada; aşa cum niciun înălbitor de pe pământ nu le poate înălbi.
4 Şi li s-au arătat Ilie cu Moise; şi vorbeau cu Isus.
5 Şi Petru a răspuns şi i-a zis lui Isus: Învăţătorule, este bine pentru noi să fim aici; şi să facem trei tabernacole: unul pentru tine şi unul pentru Moise şi unul pentru Ilie.
6 Fiindcă nu ştia ce să spună; fiindcă erau foarte înspăimântaţi.
7 Şi s-a făcut un nor care i-a umbrit; şi o voce a venit din nor, spunând: Acesta este Fiul meu preaiubit: Ascultaţi-l!
8 Şi dintr-o dată, când s-au uitat de jur împrejur, nu au mai văzut pe nimeni, decât numai pe Isus cu ei.
9 Şi pe când coborau ei de pe munte, le-a poruncit să nu spună nimănui ce lucruri au văzut, până ce Fiul omului va fi înviat dintre morţi.
10 Şi au ţinut în ei acel cuvânt, întrebându-se unul pe altul ce ar însemna învierea dintre morţi.
11 Şi l-au întrebat, spunând: De ce spun scribii că Ilie trebuie să vină întâi?
12 Iar el, răspunzând, le-a zis: Ilie, într-adevăr, venind întâi, restaurează toate lucrurile; şi după cum este scris despre Fiul omului, că trebuie să sufere multe şi să fie dispreţuit.
13 Dar vă spun că: Ilie a şi venit şi i-au făcut orice au voit, aşa cum este scris despre el.
14 Şi când a venit la discipoli, a văzut o mulţime mare împrejurul lor şi pe scribi întrebându-se cu ei.
15 Şi îndată toţi oamenii, când l-au văzut, au fost foarte uimiţi, şi alergând la el, îl salutau.
16 Şi i-a întrebat pe scribi: Ce vă întrebaţi cu ei?
17 Şi unul din mulţime a răspuns şi a zis: Învăţătorule, am adus la tine pe fiul meu, care are un duh mut;
18 Şi oriunde îl apucă, îl scutură puternic şi face spume şi îşi scrâşneşte dinţii şi rămâne vlăguit; şi am vorbit cu discipolii tăi ca să îl scoată; şi ei nu au fost în stare.
19 El i-a răspuns şi a zis: O, generaţie fără credinţă, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda? Aduceţi-l la mine.
20 Şi l-au adus la el. Şi când l-a văzut, îndată duhul l-a scuturat puternic şi el a căzut la pământ şi se zvârcolea făcând spume.
21 Şi l-a întrebat pe tatăl lui: De cât timp i se întâmplă aceasta? Iar el a spus: Din copilărie.
22 Şi deseori îl aruncă în foc şi în ape, ca să îl nimicească; dar dacă poţi face ceva, ai milă de noi şi ajută-ne.
23 Iar Isus i-a spus: Dacă poţi crede, toate lucrurile sunt posibile celui ce crede.
24 Şi îndată tatăl copilului a strigat şi a spus cu lacrimi: Cred, Doamne; ajută a mea necredinţă.
25 Când Isus a văzut că mulţimea se aduna alergând, a mustrat duhul necurat, spunându-i: Duhule mut şi surd, eu îţi poruncesc, ieşi din el şi nu mai intra în el.
26 Şi duhul a strigat şi l-a scuturat puternic şi a ieşit din el; şi era ca unul mort; încât mulţi au spus: Este mort.
27 Dar Isus, luându-l de mână, l-a ridicat; iar el s-a sculat.
28 Şi după ce el a intrat în casă, discipolii săi l-au întrebat deoparte: Noi de ce nu l-am putut scoate afară?
29 Iar el le-a spus: Acest fel nu poate ieşi afară prin nimic, decât prin rugăciune şi postire.
30 Şi au plecat de acolo şi au trecut prin Galileea; şi nu voia ca cineva să ştie.
31 Fiindcă învăţa pe discipolii săi şi le spunea: Fiul omului este trădat în mâinile oamenilor iar ei îl vor ucide; şi după ce va fi fost ucis, a treia zi va învia.
32 Dar nu au înţeles acea spusă şi le-a fost teamă să îl întrebe.
33 Şi a venit la Capernaum şi fiind în casă, i-a întrebat: Pentru ce v-aţi contrazis între voi pe drum?
34 Dar tăceau, fiindcă pe drum s-au contrazis unii cu alţii cine va fi cel mai mare.
35 Şi a şezut şi a chemat pe cei doisprezece şi le-a spus: Dacă cineva doreşte să fie cel dintâi, să fie cel de pe urmă între toţi şi servitor al tuturor.
36 Şi a luat un copilaş şi l-a pus în mijlocul lor; şi după ce l-a luat în braţe, le-a spus:
37 Oricine va primi pe unul din acest fel de copilaşi în numele meu, pe mine mă primeşte; şi oricine mă primeşte pe mine, nu pe mine mă primeşte, ci pe cel ce m-a trimis.
38 Şi Ioan i-a răspuns, zicând: Învăţătorule, noi am văzut pe unul scoţând draci în numele tău şi el nu ne urmează; şi l-am oprit, pentru că nu ne urmează.
39 Dar Isus a spus: Nu îl opriţi, fiindcă nu este niciun om care să facă un miracol în numele meu şi care îndată să mă poată vorbi de rău.
40 Fiindcă cine nu este împotriva noastră, este de partea noastră.
41 Fiindcă oricine vă va da să beţi un pahar cu apă în numele meu, pentru că aparţineţi lui Cristos, adevărat vă spun, nu îşi va pierde răsplata.
42 Şi oricine va poticni pe unul dintre micuţii care cred în mine, este mai bine pentru el ca o piatră de moară să îi fie atârnată de gât şi să fie aruncat în mare.
43 Şi dacă mâna ta te poticneşte, taie-o; este mai bine pentru tine să intri în viaţă ciung, decât să ai două mâini şi să mergi în iad, în focul ce niciodată nu se va stinge,
44 Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.
45 Şi dacă piciorul tău te poticneşte, taie-l; este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop, decât să ai două picioare şi să fii aruncat în iad, în focul ce niciodată nu se va stinge.
46 Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.
47 Şi dacă ochiul tău te poticneşte, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri în împărăţia lui Dumnezeu cu un ochi, decât să ai doi ochi şi să fii aruncat în focul iadului,
48 Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.
49 Căci fiecare va fi sărat cu foc şi fiecare sacrificiu va fi sărat cu sare.
50 Sarea este bună; dar dacă sarea îşi pierde gustul, cu ce o veţi drege? Să aveţi sare în voi înşivă şi pace unii cu alţii.
1 Şi s-a sculat de acolo şi a venit în ţinuturile Iudeii prin partea de dincolo a Iordanului: şi din nou au mers mulţimi la el; şi aşa cum era obişnuit, i-a învăţat din nou.
2 Şi fariseii au venit la el şi l-au întrebat, ispitindu-l: Este legiuit unui bărbat să divorţeze de soţia lui?
3 Iar el a răspuns şi le-a zis: Ce v-a poruncit Moise?
4 Şi au spus: Moise a permis să scrie o carte de despărţire şi să divorţeze de ea.
5 Iar Isus a răspuns şi le-a zis: Din cauza împietririi inimii voastre v-a scris el acest precept.
6 Dar de la începutul creaţiei Dumnezeu i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască.
7 Din această cauză va lăsa un bărbat pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de soţia sa.
8 Şi cei doi vor fi un singur trup; aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup.
9 De aceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă.
10 Şi în casă, discipolii lui l-au întrebat din nou despre acelaşi lucru.
11 Iar el le-a spus: Oricine va divorţa de soţia lui şi se va căsători cu alta, comite adulter împotriva ei.
12 Şi dacă o femeie va divorţa de soţul ei şi va fi căsătorită cu altul, ea comite adulter.
13 Şi i-au adus copilaşi ca să îi atingă, dar discipolii i-au mustrat pe aceia care îi aduceau.
14 Iar Isus, văzând, s-a supărat foarte mult şi le-a spus: Lăsaţi copilaşii să vină la mine şi nu îi opriţi; fiindcă a unora ca ei este împărăţia lui Dumnezeu.
15 Adevărat vă spun: Oricine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, nicidecum nu va intra în ea.
16 Şi luându-i în braţe, şi-a pus mâinile peste ei şi i-a binecuvântat.
17 Şi după ce a ieşit la drum, a venit unul alergând şi a îngenuncheat înaintea lui şi l-a întrebat: Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţă eternă?
18 Iar Isus i-a spus: De ce mă numeşti bun? Nimeni nu este bun decât unul, adică, Dumnezeu.
19 Poruncile le cunoşti: Să nu comiţi adulter, Să nu ucizi, Să nu furi, Să nu aduci mărturie falsă, Să nu înşeli, Să onorezi pe tatăl tău şi pe mama ta.
20 Iar el a răspuns şi i-a zis: Învăţătorule, toate acestea le-am păzit din tinereţea mea.
21 Atunci Isus, privindu-l, l-a iubit şi i-a spus: Un lucru îţi lipseşte; du-te, vinde orice ai şi dă săracilor şi vei avea tezaur în cer; şi ridicând crucea, vino şi urmează-mă.
22 Iar el s-a întristat la acel cuvânt şi a plecat mâhnit, pentru că avea multe averi.
23 Şi Isus uitându-se împrejur, le-a spus discipolilor săi: Cât de greu vor intra în împărăţia lui Dumnezeu cei ce au bogăţii.
24 Şi discipolii au fost înmărmuriţi la cuvintele lui. Iar Isus răspunde din nou şi le zice: Copii, cât de greu este pentru cei ce se încred în bogăţii să intre în împărăţia lui Dumnezeu.
25 Este mai uşor să treacă o cămilă prin urechea unui ac, decât să intre un om bogat în împărăţia lui Dumnezeu.
26 Şi au fost înmărmuriţi peste măsură, spunând între ei: Atunci cine poate fi salvat?
27 Şi Isus uitându-se la ei, spune: La oameni este imposibil, dar nu la Dumnezeu; căci la Dumnezeu toate sunt posibile.
28 Atunci Petru a început să îi spună: Iată, noi am lăsat toate şi te-am urmat.
29 Iar Isus a răspuns şi a zis: Adevărat vă spun: Nu este niciun om care a lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau soţie, sau copii, sau pământuri, din cauza mea şi a evangheliei,
30 Şi care să nu primească cumva însutit acum în acest timp, case şi fraţi şi surori şi mame şi copii şi pământuri, cu persecuţii; şi în lumea ce vine, viaţă eternă.
31 Dar mulţi care sunt cei dintâi vor fi cei de pe urmă şi cei de pe urmă vor fi cei dintâi.
32 Şi erau pe cale, urcându-se la Ierusalim; şi Isus mergea înaintea lor; şi erau uimiţi; şi pe când îl urmau, le era teamă. Şi i-a strâns din nou pe cei doisprezece şi a început să le spună ce lucruri i se vor întâmpla,
33 Spunând: Iată, ne urcăm la Ierusalim; şi Fiul omului va fi predat marilor preoţi şi scribilor; şi îl vor condamna la moarte şi îl vor preda neamurilor.
34 Şi îl vor batjocori şi îl vor biciui şi îl vor scuipa şi îl vor ucide; şi a treia zi va învia.
35 Şi Iacov şi Ioan, fiii lui Zebedei, vin la el, spunând: Învăţătorule, voim ca să ne faci ce vom cere.
36 Iar el le-a spus: Ce voiţi să vă fac?
37 Iar ei i-au spus: Dă-ne ca să şedem unul la dreapta ta şi celălalt la stânga ta, în gloria ta.
38 Dar Isus le-a spus: Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi bea paharul pe care îl beau eu? Şi să fiţi botezaţi cu botezul cu care sunt botezat eu?
39 Iar ei i-au spus: Putem. Iar Isus le-a spus: Într-a-devăr veţi bea paharul pe care îl beau eu; şi cu botezul cu care sunt botezat eu, veţi fi botezaţi;
40 Dar a şedea la dreapta şi la stânga mea nu este al meu a da; ci va fi dat celor pentru care a fost pregătit.
41 Şi după ce au auzit cei zece, au început să se supere foarte mult pe Iacov şi Ioan.
42 Dar Isus, chemându-i, le spune: Ştiţi că toţi cei socotiţi că domnesc peste neamuri exercită domnie asupra lor; şi mai marii lor exercită autoritate asupra lor.
43 Dar între voi nu va fi aşa; ci oricine voieşte să devină mare printre voi, va fi servitorul vostru.
44 Şi oricine dintre voi voieşte să devină primul, va fi rob tuturor.
45 Căci chiar Fiul omului a venit nu ca să fie servit, ci ca să servească şi ca să-şi dea viaţa, o răscumpărare pentru mulţi.
46 Şi au venit la Ierihon; şi pe când ieşea el din Ierihon cu discipolii săi şi cu o mare mulţime, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, şedea lângă drumul mare cerşind.
47 Şi auzind că era Isus din Nazaret, a început să strige şi spunea: Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine.
48 Şi mulţi îi porunceau să tacă; dar el striga şi mai mult: Fiul lui David, ai milă de mine.
49 Şi Isus oprindu-se a poruncit să fie chemat. Şi au chemat pe orb, spunându-i: Îndrăzneşte, ridică-te, el te cheamă.
50 Şi el, aruncându-şi haina, s-a sculat şi a venit la Isus.
51 Şi Isus, răspunzând, îi zice: Ce voieşti să îţi fac? Iar orbul i-a spus: Doamne, să primesc vedere.
52 Şi Isus i-a spus: Du-te; credinţa ta te-a făcut sănătos. Şi îndată şi-a primit vederea şi l-a urmat pe Isus pe cale.
1 Şi când au ajuns aproape de Ierusalim, înspre Betfaghe şi Betania, la muntele Măslinilor, a trimis înainte pe doi dintre discipolii săi,
2 Şi le-a spus: Duceţi-vă în satul dinaintea voastră; şi îndată ce veţi fi intrat în el veţi găsi un măgăruş legat, pe care nu a şezut nimeni niciodată; dezlegaţi-l şi aduceţi-l.
3 Şi dacă vă spune cineva: De ce faceţi aceasta? Spuneţi că Domnul are nevoie de el; şi îndată îl va trimite aici.
4 Şi s-au dus şi au găsit măgăruşul legat afară, lângă uşă, în locul unde se întâlnesc două drumuri; şi l-au dezlegat.
5 Şi unii dintre cei ce stăteau în picioare acolo le-au spus: Ce faceţi dezlegând măgăruşul?
6 Iar ei le-au spus aşa cum le poruncise Isus; şi i-au lăsat să plece.
7 Şi au adus măgăruşul la Isus şi şi-au aruncat hainele pe el; iar el a şezut pe el.
8 Şi mulţi îşi aşterneau hainele pe cale; şi alţii tăiau ramuri din copaci şi le aşterneau pe cale.
9 Şi cei ce mergeau înainte şi cei ce veneau după, strigau, spunând: Osana! Binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului,
10 Binecuvântată fie împărăţia tatălui nostru David, care vine în numele Domnului. Osana în cele preaînalte!
11 Şi Isus a intrat în Ierusalim şi în templu; şi după ce a privit toate lucrurile de jur împrejur, fiind ora serii, a ieşit înspre Betania cu cei doisprezece.
12 Şi a doua zi, când veneau din Betania, a flămânzit;
13 Şi văzând de departe un smochin care avea frunze, a venit să vadă dacă cumva găseşte ceva pe el; şi când a ajuns la el, nu a găsit nimic decât frunze; fiindcă nu era timpul smochinelor.
14 Şi Isus, luând cuvântul, i-a zis smochinului: De acum înainte, nimeni să nu mănânce niciodată fructe din tine. Şi discipolii lui au auzit.
15 Şi au venit la Ierusalim; şi Isus a intrat în templu şi a început să arunce afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în templu; şi a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei;
16 Şi nu lăsa ca cineva să poarte vreun vas prin templu.
17 Şi i-a învăţat, spunându-le: Nu este scris: Casa mea va fi numită de toate naţiunile, casa rugăciunii? Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.
18 Şi scribii şi preoţii de seamă au auzit şi au căutat cum să îl nimicească; fiindcă se temeau de el, pentru că toată mulţimea era înmărmurită de doctrina lui.
19 Şi când s-a făcut seară a ieşit din cetate.
20 Şi dimineaţa, pe când treceau, au văzut smochinul uscat din rădăcini.
21 Şi Petru, amintindu-şi, i-a spus: Rabi, iată, smochinul pe care l-ai blestemat este uscat.
22 Iar Isus, răspunzând, le-a zis: Aveţi credinţă în Dumnezeu!
23 Fiindcă adevărat vă spun că oricine va spune acestui munte: Ridică-te şi aruncă-te în mare; şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că acele lucruri pe care le spune se vor face, el va avea orice spune.
24 De aceea vă spun: Tot ce doriţi când vă rugaţi, să credeţi că veţi primi şi veţi avea.
25 Şi când staţi în picioare rugându-vă, iertaţi dacă aveţi ceva împotriva oricui; pentru ca şi Tatăl vostru care este în cer să vă ierte fărădelegile voastre.
26 Dar dacă voi nu iertaţi, nici Tatăl vostru care este în cer nu va ierta fărădelegile voastre.
27 Şi au venit din nou la Ierusalim; şi pe când se plimba el prin templu, au venit la el preoţii de seamă şi scribii şi bătrânii,
28 Şi i-au spus: Cu ce autoritate faci acestea? Şi cine ţi-a dat această autoritate să faci acestea?
29 Iar Isus a răspuns şi le-a zis: Vă voi întreba şi eu un lucru şi răspundeţi-mi şi vă voi spune cu ce autoritate fac acestea.
30 Botezul lui Ioan era din cer, sau de la oameni? Răspundeţi-mi.
31 Şi discutau între ei, spunând: Dacă spunem: Din cer; va spune: Atunci de ce nu l-aţi crezut?
32 Dar dacă spunem: De la oameni; se temeau de popor, fiindcă toţi oamenii îl considerau pe Ioan, că era, într-adevăr, profet.
33 Şi au răspuns şi i-au zis lui Isus: Nu putem spune. Şi Isus, răspunzând, le zice: Nici eu nu vă spun cu ce autoritate fac acestea.
1 Şi a început să le vorbească în parabole. Un anumit om a sădit o vie şi a pus o îngrăditură împrejur şi a săpat un teasc şi a zidit un turn şi a arendat-o unor viticultori şi a plecat într-o ţară îndepărtată.
2 Şi la timpul cuvenit a trimis un rob la viticultori, ca să primească de la viticultori din rodul viei.
3 Şi ei l-au prins şi l-au bătut şi l-au trimis fără nimic.
4 Şi el, din nou, a trimis alt rob la ei; iar ei au aruncat cu pietre în el şi l-au rănit la cap şi l-au trimis ocărât.
5 Şi din nou a trimis pe un altul; şi pe acela l-au ucis; şi pe mulţi alţii: pe unii bătându-i şi pe alţii ucigându-i.
6 De aceea mai având un singur fiu, pe preaiubitul său, l-a trimis şi pe el la ei în cele din urmă, spunând: Îl vor respecta pe fiul meu.
7 Dar acei viticultori au spus între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să îl ucidem şi moştenirea va fi a noastră.
8 Iar ei l-au luat şi l-au ucis şi l-au scos afară din vie.
9 Ce va face aşadar domnul viei? Va veni şi va nimici pe viticultori şi va da via altora.
10 Şi nu aţi citit această scriptură? Piatra pe care au respins-o zidarii, aceasta a devenit capul colţului temeliei;
11 DOMNUL a făcut aceasta; şi este minunat în ochii noştri.
12 Şi căutau să pună mâna pe el, dar se temeau de popor; fiindcă ştiau că spusese parabola împotriva lor; şi l-au lăsat şi s-au dus.
13 Şi au trimis la el pe unii dintre farisei şi dintre irodieni, să îl prindă în cuvinte.
14 Şi când au venit, i-au spus: Învăţătorule, ştim că eşti adevărat şi nu îţi pasă de nimeni; fiindcă nu te uiţi la faţa oamenilor, ci înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr: Este legiuit a da taxă Cezarului, sau nu?
15 Să dăm, sau să nu dăm? Dar el, cunoscând făţărnicia lor, le-a spus: De ce mă ispitiţi? Aduceţi-mi un dinar, ca să îl văd.
16 Şi l-au adus. Iar el le-a spus: Al cui este acest chip şi inscripţie? Iar ei i-au spus: Al Cezarului.
17 Şi Isus, răspunzând, le-a zis: Daţi Cezarului cele ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu. Şi s-au minunat de el.
18 Atunci saducheii, care spun că nu este înviere, au venit la el şi l-au întrebat, spunând:
19 Învăţătorule, Moise ne-a scris că: Dacă fratele unui bărbat moare şi îşi lasă soţia şi nu lasă copii, fratele lui să ia pe soţia lui şi să ridice sămânţă fratelui său.
20 Aşadar au fost şapte fraţi; şi primul a luat o soţie, şi, murind, nu a lăsat sămânţă.
21 Şi al doilea a luat-o şi a murit şi nici el nu a lăsat sămânţă; şi la fel al treilea.
22 Şi cei şapte au luat-o şi nu au lăsat sămânţă. La urma tuturor a murit şi femeia.
23 La înviere aşadar, când vor învia, căruia dintre ei îi va fi ea soţie? Fiindcă toţi cei şapte au avut-o de soţie.
24 Şi Isus, răspunzând, le-a zis: Nu de aceea vă rătăciţi, pentru că nu cunoaşteţi nici scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?
25 Fiindcă atunci când vor învia dintre morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita; ci sunt ca îngerii care sunt în cer.
26 Iar despre cei morţi, că învie; nu aţi citit în cartea lui Moise, cum în rug i-a vorbit Dumnezeu? Spunând: Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob?
27 El nu este Dumnezeul celor morţi, ci Dumnezeul celor vii; voi de aceea vă rătăciţi mult.
28 Şi unul dintre scribi a venit, şi auzindu-i discutând, şi pricepând că le răspunsese bine, l-a întrebat: Care este prima poruncă, dintre toate?
29 Şi Isus i-a răspuns: Prima dintre toate poruncile este: Ascultă, Israel; Domnul Dumnezeul nostru este un singur Domn;
30 Şi să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta şi cu toată tăria ta; aceasta este prima poruncă.
31 Şi a doua este asemănătoare, adică aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.
32 Şi scribul i-a spus: Bine, Învăţătorule, ai spus adevărul, pentru că este un singur Dumnezeu şi nu este altul decât el;
33 Şi a-l iubi cu toată inima şi cu toată înţelegerea şi cu tot sufletul şi cu toată tăria şi a-l iubi pe aproapele său ca pe sine însuşi, este mai mult decât toate ofrandele arse în întregime şi sacrificiile.
34 Şi când Isus a văzut că el a răspuns cu pricepere, i-a spus: Nu eşti departe de împărăţia lui Dumnezeu. Şi după aceea nimeni nu a mai cutezat să îl întrebe.
35 Şi, în timp ce îi învăţa în templu, Isus a răspuns şi a zis: Cum spun scribii că Cristos este Fiul lui David?
36 Fiindcă însuşi David a spus prin Duhul Sfânt: DOMNUL a spus Domnului meu: Şezi la dreapta mea, până îi fac pe duşmanii tăi sprijinul piciorului tău.
37 De aceea, însuşi David îl numeşte Domn; şi de unde este el fiul lui? Şi oamenii de rând îl ascultau cu plăcere.
38 Şi le-a spus în doctrina lui: Păziţi-vă de scribii cărora le place să umble cu robe lungi şi le plac saluturile în pieţe,
39 Şi scaunele din faţă în sinagogi şi locurile de onoare la ospeţe;
40 Care devorează casele văduvelor şi de ochii lumii fac rugăciuni lungi; aceştia vor primi mai mare damnare.
41 Şi Isus şedea în faţa vistieriei şi privea cum oamenii aruncau bani în vistierie; şi mulţi bogaţi aruncau mult.
42 Şi a venit o anumită văduvă săracă şi a aruncat doi cadranţi care fac un bănuţ.
43 Şi a chemat pe discipolii săi şi le-a spus: Adevărat vă spun că: Această văduvă săracă a aruncat mai mult decât au aruncat toţi în vistierie;
44 Fiindcă ei toţi au aruncat din abundenţa lor; dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce a avut, tot avutul ei.
1 Şi pe când ieşea el din templu, unul dintre discipolii săi i-a spus: Învăţătorule, iată, ce pietre şi ce clădiri!
2 Şi Isus, răspunzând, i-a zis: Vezi aceste mari clădiri? Nu va fi lăsată nicidecum piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată.
3 Şi pe când şedea el pe muntele Măslinilor, înaintea templului, Petru şi Iacov şi Ioan şi Andrei, l-au întrebat deoparte:
4 Spune-ne, când vor fi acestea? Şi ce semn va fi când toate acestea vor fi împlinite?
5 Şi Isus, răspunzându-le, a început să spună: Luaţi seama să nu vă înşele cineva;
6 Fiindcă mulţi vor veni în numele meu, spunând: Eu sunt Cristos; şi pe mulţi vor înşela.
7 Şi când veţi auzi de războaie şi zvonuri de războaie, nu fiţi tulburaţi, fiindcă acestea trebuie să se întâmple; dar nu este încă sfârşitul.
8 Fiindcă se va ridica naţiune contra naţiune şi împărăţie contra împărăţie; şi vor fi cutremure de pământ în diferite locuri şi vor fi foamete şi tulburări; acestea sunt începuturile durerilor.
9 Dar luaţi seama la voi înşivă; fiindcă vă vor preda consiliilor; şi veţi fi bătuţi în sinagogi; şi veţi fi aduşi înaintea guvernatorilor şi a împăraţilor din cauza mea, pentru mărturie împotriva lor.
10 Şi evanghelia trebuie întâi să fie predicată printre toate naţiunile.
11 Dar când vă vor duce şi vă vor preda, nu vă îngrijoraţi dinainte ce veţi spune, nici nu premeditaţi; ci tot ce vă va fi dat în acea oră, aceea să vorbiţi; fiindcă nu voi sunteţi cei care vorbiţi, ci Duhul Sfânt.
12 Şi frate va trăda pe frate la moarte şi tatăl pe fiu; şi copii se vor ridica împotriva părinţilor şi vor face ca ei să fie ucişi.
13 Şi veţi fi urâţi de toţi din cauza numelui meu, dar cel ce va îndura până la sfârşit, acela va fi salvat.
14 Dar când veţi vedea urâciunea pustiirii, spusă prin Daniel, profetul, stând în picioare unde nu ar trebui (cine citeşte să înţeleagă), atunci cei din Iudeea să fugă în munţi.
15 Şi cel de pe acoperiş să nu coboare în casă, nici să nu intre să ia vreun lucru din casa lui;
16 Şi cel de pe câmp să nu se întoarcă să îşi ia haina.
17 Dar vai celor însărcinate şi celor ce alăptează în acele zile!
18 Şi rugaţi-vă ca nu cumva fuga voastră să fie iarna.
19 Fiindcă în acele zile va fi necaz, aşa cum nu a fost de la începutul creaţiei, pe care Dumnezeu a creat-o până în acest timp, nici nu va mai fi niciodată.
20 Şi dacă Domnul nu ar fi scurtat acele zile, nicio carne nu ar fi salvată; dar din cauza celor aleşi, pe care i-a ales, a scurtat zilele.
21 Şi atunci, dacă cineva vă va spune: Iată, Cristos este aici; sau: Iată, este acolo; nu credeţi.
22 Fiindcă se vor ridica Cristoşi falşi şi profeţi falşi şi vor arăta semne şi minuni, ca să amăgească, dacă ar fi posibil, chiar pe cei aleşi.
23 Dar luaţi bine seama; iată, v-am spus dinainte toate lucrurile.
24 Dar în acele zile, după acel necaz, soarele se va întuneca şi luna nu îşi va da lumina ei.
25 Şi stelele din cer vor cădea şi puterile din cer vor fi clătinate.
26 Şi atunci vor vedea pe Fiul omului venind în nori cu mare putere şi glorie.
27 Şi atunci îşi va trimite îngerii şi va strânge pe aleşii săi din cele patru vânturi, de la cele mai îndepărtate părţi ale pământului până la cele mai îndepărtate părţi ale cerului.
28 Acum învăţaţi o parabolă a smochinului: Când lăstarul lui este deja fraged şi dă frunze, ştiţi că vara este aproape;
29 Tot aşa şi voi, când vedeţi acestea întâmplându-se, ştiţi că aceasta este aproape, la uşi.
30 Adevărat vă spun că nicidecum nu va trece această generaţie, până nu se vor face toate acestea.
31 Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nicidecum nu vor trece.
32 Dar despre acea zi şi oră nu ştie nimeni, nici îngerii care sunt în cer, nici Fiul, ci numai Tatăl.
33 Luaţi bine seama, vegheaţi şi rugaţi-vă; fiindcă nu ştiţi când este timpul.
34 Fiindcă Fiul omului este ca un om ce se află într-o călătorie lungă, care şi-a lăsat casa şi a dat autoritate robilor săi şi fiecărui om lucrarea sa şi a poruncit portarului să vegheze.
35 De aceea vegheaţi; fiindcă nu ştiţi când vine domnul casei, seara, sau la miezul nopţii, sau la cântatul cocoşului, sau dimineaţa;
36 Ca nu cumva, venind pe neaşteptate, să vă găsească dormind.
37 Şi ce vă spun, spun tuturor: Vegheaţi.
1 După două zile era sărbătoarea paştelui şi a azimelor; şi preoţii de seamă şi scribii căutau cum să îl prindă prin viclenie să îl ucidă.
2 Dar spuneau: Nu în sărbătoare, ca nu cumva să fie tulburare a poporului.
3 Şi fiind el în Betania, în casa lui Simon leprosul, pe când şedea el la masă, a venit o femeie având un vas de alabastru cu ulei parfumat de mir de nard curat, foarte preţios; şi a spart vasul şi a turnat mirul pe capul lui.
4 Şi erau unii supăraţi în ei înşişi şi spuneau: Pentru ce s-a făcut risipa aceasta de mir?
5 Fiindcă acesta s-ar fi putut vinde pe mai mult de trei sute de dinari şi s-ar fi dat banii la săraci. Şi cârteau împotriva ei.
6 Dar Isus a spus: Lăsaţi-o în pace; de ce o tulburaţi? A lucrat o lucrare bună faţă de mine.
7 Fiindcă pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi şi oricând voiţi, puteţi să le faceţi bine; dar pe mine nu mă aveţi totdeauna.
8 Ea a făcut ce a putut; a venit dinainte ca să îmi ungă trupul pentru înmormântare.
9 Adevărat vă spun: Oriunde va fi predicată această evanghelie, prin întreaga lume şi ce a făcut ea va fi spus, ca o amintire despre ea.
10 Şi Iuda Iscariot, unul dintre cei doisprezece, s-a dus la preoţii de seamă să li-l trădeze.
11 Şi când au auzit, s-au bucurat şi au promis să îi dea bani. Şi căuta cum să îl trădeze la un moment potrivit.
12 Şi în prima zi a azimelor, când înjunghiau paştele, discipolii lui i-au spus: Unde voieşti să mergem şi să pregătim ca să mănânci paştele?
13 Şi a trimis doi dintre discipolii săi şi le-a spus: Mergeţi în cetate şi acolo veţi întâlni un om purtând un ulcior de apă; urmaţi-l.
14 Şi oriunde va intra, spuneţi stăpânului casei: Învăţătorul spune: Unde este camera de oaspeţi, unde voi mânca paştele cu discipolii mei?
15 Şi el vă va arăta o cameră mare de sus, aşternută şi pregătită; acolo să pregătiţi pentru noi.
16 Şi discipolii lui s-au dus şi au intrat în cetate şi au găsit aşa cum le spusese; şi au pregătit paştele.
17 Şi după ce s-a făcut seară, a venit cu cei doisprezece.
18 Şi pe când şedeau ei şi mâncau, Isus a zis: Adevărat vă spun: Unul dintre voi care mănâncă cu mine mă va trăda.
19 Şi au început să se întristeze şi să îi spună unul câte unul: Sunt eu? Şi altul: Sunt eu?
20 Iar el a răspuns şi le-a zis: Este unul dintre cei doisprezece, care înmoaie cu mine în farfurie.
21 Într-adevăr, Fiul omului se duce aşa cum este scris despre el; dar vai acelui om prin care Fiul omului este trădat! Bine ar fi fost pentru acel om dacă el niciodată nu s-ar fi născut.
22 Şi pe când mâncau ei, Isus a luat pâine şi a binecuvântat şi a frânt-o şi le-a dat şi a spus: Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul meu.
23 Şi a luat paharul şi după ce a adus mulţumiri, le-a dat; şi toţi au băut din el.
24 Şi le-a spus: Acesta este sângele meu, al noului testament, care se varsă pentru mulţi.
25 Adevărat vă spun: Nicidecum nu voi mai bea din rodul viţei, până în acea zi când îl voi bea nou în împărăţia lui Dumnezeu.
26 Şi după ce au cântat un imn, au ieşit înspre muntele Măslinilor.
27 Şi Isus le-a spus: Voi toţi vă veţi poticni din cauza mea în această noapte, pentru că este scris: Voi bate păstorul şi oile se vor împrăştia.
28 Dar după ce eu voi fi înviat, voi merge înaintea voastră în Galileea.
29 Dar Petru i-a spus: Chiar dacă toţi se vor poticni, totuşi eu nu.
30 Iar Isus i-a zis: Adevărat îţi spun că: Astăzi, chiar în această noapte, înainte de a cânta cocoşul de două ori, mă vei nega de trei ori.
31 Dar el vorbea mai vehement: Dacă ar trebui să mor cu tine, nicidecum nu te voi nega. Şi toţi au spus la fel.
32 Şi au venit într-un loc al cărui nume era Ghetsimani; şi le-a spus discipolilor săi: Şedeţi aici, în timp ce mă voi ruga.
33 Şi a luat cu el pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan; şi a început să fie tulburat amarnic şi foarte mâhnit.
34 Şi le-a spus: Sufletul meu este foarte întristat, chiar de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi.
35 Şi s-a dus puţin mai înainte şi a căzut la pământ şi se ruga ca, dacă ar fi posibil, timpul acesta să treacă de la el.
36 Şi a spus: Abba, Tată, toate îţi sunt posibile; ia de la mine acest pahar; cu toate acestea, nu ce voiesc eu, ci ce voieşti tu.
37 Şi a venit şi i-a găsit dormind şi i-a spus lui Petru: Simone, dormi? Nu ai putut veghea o oră?
38 Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca nu cumva să intraţi în ispită. Într-adevăr, duhul este plin de zel, dar carnea fără putere.
39 Şi din nou s-a dus deoparte şi s-a rugat şi a spus aceleaşi cuvinte.
40 Şi când s-a întors, i-a găsit din nou adormiţi, (fiindcă ochii le erau îngreunaţi) şi nu ştiau ce să îi răspundă.
41 Şi a venit a treia oară şi le-a spus: Dormiţi de-acum şi odihniţi-vă; este destul, a sosit timpul; iată, Fiul omului este trădat în mâinile păcătoşilor.
42 Ridicaţi-vă, să mergem; iată, cel ce mă trădează este aproape.
43 Şi îndată, pe când el încă vorbea, a venit Iuda, unul dintre cei doisprezece şi împreună cu el o mulţime mare cu săbii şi bâte, de la preoţii de seamă şi scribi şi bătrâni.
44 Şi cel ce îl trădase le dăduse un semn, spunând: Pe oricare îl voi săruta, el este; prindeţi-l şi duceţi-l în siguranţă.
45 Şi venind, s-a apropiat îndată de el şi a spus: Rabi, rabi; şi l-a sărutat.
46 Şi şi-au pus mâinile pe el şi l-au prins.
47 Iar unul dintre cei ce stăteau în picioare acolo a scos o sabie şi a lovit pe un rob al marelui preot şi i-a tăiat urechea.
48 Şi Isus a răspuns şi le-a zis: Aţi ieşit ca împotriva unui tâlhar, cu săbii şi bâte, ca să mă luaţi?
49 Zilnic am fost cu voi în templu învăţându-vă şi nu m-aţi prins; totuşi, scripturile trebuie să fie împlinite.
50 Şi toţi l-au părăsit şi au fugit.
51 Şi un anumit tânăr l-a urmat, având o pânză de in aruncată peste goliciunea lui; şi cei tineri au pus mâna pe el;
52 Şi a lăsat pânza de in şi a fugit gol de la ei.
53 Şi l-au dus pe Isus la marele preot; şi cu el s-au adunat toţi preoţii de seamă şi bătrânii şi scribii.
54 Şi Petru l-a urmat de departe, până în curtea palatului marelui preot; şi şedea cu servitorii şi se încălzea la foc.
55 Şi preoţii de seamă şi tot consiliul căutau mărturie împotriva lui Isus ca să îl ucidă; şi nu au găsit pe nimeni.
56 Fiindcă mulţi aduceau mărturie falsă împotriva lui, dar mărturiile lor nu se potriveau împreună.
57 Şi unii s-au sculat şi au adus mărturie falsă împotriva lui, spunând:
58 Noi l-am auzit, spunând: Eu voi distruge acest templu făcut de mâini şi în trei zile voi construi altul făcut fără mâini.
59 Dar nici aşa mărturiile lor nu se potriveau.
60 Şi marele preot s-a sculat în picioare în mijloc şi l-a întrebat pe Isus, spunând: Nu răspunzi nimic? Ce mărturie aduc aceştia împotriva ta?
61 Dar el tăcea şi nu răspundea nimic. Din nou, marele preot l-a întrebat şi i-a spus: Eşti tu Cristosul, Fiul Celui Binecuvântat?
62 Şi Isus a spus: Eu sunt. Şi veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii şi venind pe norii cerului.
63 Atunci marele preot şi-a sfâşiat hainele şi a zis: Ce nevoie mai avem de alţi martori?
64 Aţi auzit blasfemia; ce gândiţi voi? Şi toţi l-au condamnat ca fiind vinovat de moarte.
65 Şi unii au început să îl scuipe şi să îi acopere faţa şi să îl bată cu pumnii şi să îi spună: Profeţeşte; şi servitorii îl loveau cu palmele mâinilor lor.
66 Şi pe când Petru era jos în curtea palatului, a venit una dintre servitoarele marelui preot;
67 Şi când l-a văzut pe Petru încălzindu-se, l-a privit şi a spus: Şi tu ai fost cu Isus din Nazaret.
68 Dar el a negat, spunând: Nu ştiu, nici nu înţeleg ce spui tu. Şi a ieşit afară în portic; şi cocoşul a cântat.
69 Şi din nou, o servitoare l-a văzut şi a început să le spună celor ce stăteau în picioare acolo: Acesta este unul dintre ei.
70 Dar el a negat din nou. Şi la puţin timp după aceea, cei ce stăteau acolo în picioare i-au spus din nou lui Petru: Într-adevăr, eşti unul dintre ei; fiindcă eşti galileean şi vorbirea ta este la fel.
71 Dar a început să blesteme şi să jure: Nu îl cunosc pe acest om despre care vorbiţi.
72 Şi cocoşul a cântat a doua oară. Şi Petru şi-a amintit cuvântul care i l-a zis Isus: Înainte de a cânta cocoşul de două ori, mă vei nega de trei ori. Şi gândindu-se la aceasta, a plâns.
1 Şi îndată, dimineaţa, preoţii de seamă au ţinut sfat cu bătrânii şi cu scribii şi cu întregul consiliu şi l-au legat pe Isus şi l-au dus şi l-au predat lui Pilat.
2 Şi Pilat l-a întrebat: Eşti tu Împăratul iudeilor? Şi, răspunzând, i-a zis: Tu spui.
3 Şi preoţii de seamă l-au acuzat de multe lucruri; dar el nu a răspuns nimic.
4 Şi Pilat l-a întrebat din nou, spunând: Nu răspunzi nimic? Iată, câte lucruri aduc ei mărturie împotriva ta.
5 Dar Isus, tot nu a răspuns nimic; aşa că Pilat se minuna.
6 Şi la acea sărbătoare le elibera un prizonier, pe oricare îl doreau.
7 Şi era unul numit Baraba, legat cu cei care făcuseră insurecţie cu el, care au comis crimă în insurecţia aceea.
8 Şi mulţimea, strigând tare, a început să îl implore să facă cum le-a făcut totdeauna.
9 Dar Pilat le-a răspuns, zicând: Voiţi să vă eliberez pe Împăratul iudeilor?
10 Fiindcă ştia că preoţii de seamă îl predaseră din cauza invidiei.
11 Dar preoţii de seamă au întărâtat oamenii, ca să le elibereze mai degrabă pe Baraba.
12 Şi Pilat a răspuns din nou şi le-a zis: Ce voiţi atunci să îi fac celui pe care îl numiţi Împăratul iudeilor?
13 Iar ei au strigat din nou: Crucifică-l!
14 Atunci Pilat le-a spus: De ce, ce rău a făcut? Dar au strigat şi mai tare: Crucifică-l.
15 Şi Pilat, voind să mulţumească poporul, le-a eliberat pe Baraba şi l-a predat pe Isus, după ce l-a biciuit, să fie crucificat.
16 Şi soldaţii l-au dus în sala numită Pretoriu şi au adunat întreaga ceată.
17 Şi l-au îmbrăcat cu purpură şi au împletit o coroană din spini şi i-au pus-o pe cap.
18 Şi au început să îl salute: Bucură-te, Împărat al iudeilor!
19 Şi îl băteau peste cap cu o trestie şi îl scuipau; şi, plecându-şi genunchii, i se închinau.
20 Şi după ce l-au batjocorit, l-au dezbrăcat de purpură şi l-au îmbrăcat cu hainele lui; şi l-au dus afară ca să îl crucifice.
21 Şi au constrâns pe unul Simon, un cirenean care trecea pe acolo, venind de la câmp, tatăl lui Alexandru şi Rufus, ca să îi poarte crucea.
22 Şi l-au adus la locul Golgota, care fiind tradus este: Locul Căpăţânii.
23 Şi i-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar nu a primit.
24 Şi după ce l-au crucificat, şi-au împărţit hainele lui, aruncând sorţi peste ele, ce să ia fiecare.
25 Şi era ora a treia şi l-au crucificat.
26 Şi inscripţia acuzaţiei sale a fost scrisă deasupra: ÎMPĂRATUL IUDEILOR.
27 Şi cu el au crucificat pe doi tâlhari; unul la dreapta şi celălalt la stânga lui.
28 Şi s-a împlinit scriptura care spune: Şi a fost numărat cu călcătorii de lege.
29 Şi cei ce treceau pe acolo îl defăimau, clătinându-şi capetele şi spunând: Aha, tu care distrugi templul şi în trei zile îl zideşti,
30 Salvează-te pe tine însuţi şi coboară de pe cruce!
31 La fel şi preoţii de seamă, batjocorind, spuneau între ei împreună cu scribii: Pe alţii i-a salvat; pe sine însuşi nu se poate salva;
32 Să coboare acum de pe cruce Cristos, Împăratul lui Israel, ca să vedem şi să credem. Şi cei care erau crucificaţi cu el îl ocărau.
33 Şi când a venit ora şase, s-a făcut întuneric peste toată ţara până la ora nouă.
34 Şi la ora nouă Isus a strigat cu voce tare, spunând: Eloi, Eloi, lama sabactani? Care fiind tradus este: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?
35 Şi unii dintre cei ce stăteau acolo în picioare, când au auzit, au spus: Iată, cheamă pe Ilie.
36 Şi unul a alergat şi a umplut un burete cu oţet şi l-a pus într-o trestie şi i-a dat să bea, spunând: Lăsaţi-l; să vedem dacă va veni Ilie să îl ia jos.
37 Şi Isus a strigat cu voce tare şi şi-a dat duhul.
38 Şi perdeaua templului s-a rupt în două, de sus până jos.
39 Şi centurionul care stătea înaintea lui în picioare, văzând că astfel a strigat şi şi-a dat duhul, a spus: Cu adevărat, acest om era Fiul lui Dumnezeu.
40 Iar acolo erau şi femei privind de departe, printre care era Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iacov cel mic şi al lui Iose şi Salome;
41 (Care de asemenea, când era el în Galileea, îl urmau şi îl serveau); şi multe alte femei care s-au urcat cu el la Ierusalim.
42 Şi acum, făcându-se seară pentru că era pregătirea, care este ziua dinaintea sabatului,
43 Iosif din Arimateea, un consilier demn de cinste care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu, a venit şi a intrat cutezător la Pilat şi a cerut trupul lui Isus.
44 Şi Pilat s-a minunat că era deja mort; şi chemând centurionul, l-a întrebat dacă era mort de ceva timp.
45 Şi când a aflat aceasta de la centurion, i-a dăruit lui Iosif trupul.
46 Şi a cumpărat in subţire şi l-a luat jos şi l-a înfăşurat în pânză de in şi l-a pus într-un mormânt care era tăiat într-o stâncă şi a rostogolit o piatră peste uşa mormântului.
47 Şi Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iose, priveau unde era pus.
1 Şi după ce a trecut sabatul, Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iacov, şi Salome au cumpărat miresme, ca să vină şi să îl ungă.
2 Şi foarte devreme în dimineaţa primei zile a săptămânii, au venit la mormânt, la răsăritul soarelui.
3 Şi spuneau între ele: Cine ne va rostogoli deoparte piatra de la uşa mormântului?
4 Şi când s-au uitat, au văzut că piatra fusese rostogolită deoparte; fiindcă era foarte mare.
5 Şi intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în dreapta, îmbrăcat cu o robă lungă, albă; şi s-au înspăimântat.
6 Iar el le-a spus: Nu vă înspăimântaţi; voi căutaţi pe Isus din Nazaret, cel crucificat; el a înviat, nu este aici; iată, locul unde l-au pus.
7 Dar mergeţi, spuneţi discipolilor săi şi lui Petru, că el merge înaintea voastră în Galileea; acolo îl veţi vedea, aşa cum v-a spus.
8 Şi au ieşit repede şi au fugit de la mormânt, pentru că au tremurat şi au fost uimite; şi nu au spus nimănui nimic, fiindcă se temeau.
9 Şi după ce Isus a înviat devreme în prima zi a săptămânii, s-a arătat întâi Mariei Magdalena, din care scosese şapte draci.
10 Ea s-a dus şi le-a spus celor ce au fost cu el, pe când jeleau şi plângeau.
11 Iar ei, auzind că este viu şi că a fost văzut de ea, nu au crezut.
12 După aceea, s-a arătat într-un alt chip la doi dintre ei, pe când umblau şi mergeau la câmp.
13 Şi s-au dus şi au spus celor rămaşi; dar nici pe ei nu i-au crezut.
14 La urmă, s-a arătat celor unsprezece în timp ce şedeau la masă şi le-a reproşat necredinţa şi împietrirea inimii, pentru că nu i-au crezut pe cei ce l-au văzut după ce a înviat.
15 Şi le-a spus: Mergeţi în toată lumea şi predicaţi evanghelia la toată creatura.
16 Cel ce crede şi este botezat, va fi salvat; dar cel ce nu crede va fi damnat.
17 Şi aceste semne îi vor urma pe cei ce cred: În numele meu vor scoate draci; vor vorbi limbi noi;
18 Vor lua şerpi; şi dacă vor bea orice lucru ucigător, nicidecum nu îi va vătăma; vor pune mâinile pe bolnavi şi ei se vor însănătoşi.
19 Aşa că, după ce Domnul le-a vorbit, a fost primit sus la cer şi a şezut la dreapta lui Dumnezeu.
20 Şi ei au plecat şi au predicat pretutindeni, Domnul lucrând cu ei şi confirmând cuvântul cu semne care îi urmau. Amin.