1 Revelaţia lui Isus Cristos, pe care Dumnezeu i-a dat-o, pentru a arăta robilor săi lucrurile care trebuie să se întâmple în curând; şi el a înştiinţat şi a trimis aceasta prin îngerul său, robului său, Ioan,
2 Care a adus mărturie despre cuvântul lui Dumnezeu şi despre mărturia lui Isus Cristos şi despre toate lucrurile pe care le-a văzut.
3 Binecuvântat este cel ce citeşte şi cei ce aud cuvintele acestei profeţii şi ţin cele scrise în ea, căci timpul este aproape.
4 Ioan, celor şapte biserici care sunt în Asia: Har vouă şi pace de la cel care este şi care era şi care vine, şi de la cele şapte Duhuri care sunt înaintea tronului său,
5 Şi de la Isus Cristos, martorul credincios şi întâiul născut dintre morţi şi prinţul împăraţilor pământului. A lui, care ne-a iubit şi ne-a spălat de păcatele noastre în propriul lui sânge,
6 Şi ne-a făcut împăraţi şi preoţi pentru Dumnezeu şi Tatăl său, a lui fie gloria şi domnia pentru totdeauna şi întotdeauna. Amin.
7 Iată, el vine cu norii; şi fiecare ochi îl va vedea şi cei care l-au străpuns; şi toate seminţiile pământului vor boci din cauza lui. Da, Amin.
8 Eu sunt Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul, spune Domnul, care este şi care era şi care vine, Cel Atotputernic.
9 Eu, Ioan, care de altfel sunt fratele vostru şi părtaş în necazul şi în împărăţia şi în răbdarea lui Isus Cristos, eram pe insula numită Patmos, din cauza cuvântului lui Dumnezeu şi din cauza mărturiei lui Isus Cristos.
10 Eram în Duhul în ziua Domnului şi am auzit în spatele meu o voce tare, ca a unei trâmbiţe,
11 Spunând: Eu sunt Alfa şi Omega, cel dintâi şi cel de pe urmă; şi: Ceea ce vezi, scrie într-o carte şi trimite-o celor şapte biserici care sunt în Asia: la Efes şi la Smirna şi la Pergam şi la Tiatira şi la Sardes şi la Filadelfia şi la Laodiceea.
12 Şi m-am întors ca să văd vocea care vorbea cu mine. Şi, fiind întors, am văzut şapte sfeşnice de aur;
13 Şi în mijlocul celor şapte sfeşnice era cineva asemănător Fiului Omului, îmbrăcat cu o haină lungă până la picioare şi încins la piept cu un brâu de aur.
14 Capul şi părul lui erau albe ca lâna, ca zăpada erau de albe; şi ochii lui erau ca flacăra focului;
15 Şi picioarele lui asemănătoare aramei fine, ca arzând într-un cuptor; şi vocea lui ca vuietul multor ape.
16 Şi avea în mâna lui dreaptă şapte stele; şi din gura lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri; şi înfăţişarea lui era ca soarele când străluceşte în puterea lui.
17 Şi când l-am văzut, am căzut la picioarele lui, ca mort. Iar el şi-a pus mâna dreaptă peste mine, spunându-mi: Nu te teme, eu sunt cel dintâi şi cel de pe urmă,
18 Şi sunt cel ce trăieşte deşi a fost mort; şi, iată, eu sunt viu pentru totdeauna şi întotdeauna, Amin; şi am cheile iadului şi ale morţii.
19 Scrie lucrurile pe care le-ai văzut şi cele care sunt şi cele care vor fi după acestea,
20 Misterul celor şapte stele pe care le-ai văzut în mâna mea dreaptă şi a celor şapte sfeşnice de aur. Cele şapte stele sunt îngerii celor şapte biserici şi cele şapte sfeşnice pe care le-ai văzut sunt cele şapte biserici.
1 Îngerului bisericii din Efes, scrie-i: Acestea le spune cel ce ţine cele şapte stele în mâna sa dreaptă, cel ce umblă în mijlocul celor şapte sfeşnice de aur;
2 Ştiu faptele tale şi munca ta şi răbdarea ta şi că nu poţi suferi pe cei răi; şi i-ai încercat pe cei care spun că sunt apostoli dar nu sunt, şi i-ai găsit mincinoşi;
3 Şi ai suferit şi ai răbdare şi pentru numele meu ai muncit şi nu ai căzut de oboseală.
4 Cu toate acestea am ceva împotriva ta, pentru că ţi-ai părăsit dragostea dintâi.
5 De aceea aminteşte-ţi de unde ai căzut şi pocăieşte-te şi fă faptele dintâi; altfel, voi veni dintr-odată la tine şi îţi voi lua sfeşnicul din locul lui dacă nu te pocăieşti.
6 Dar ai aceasta, că urăşti faptele nicolaiţilor, pe care şi eu le urăsc.
7 Cel ce are ureche, să asculte ce spune Duhul bisericilor: Celui ce învinge îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în mijlocul paradisului lui Dumnezeu.
8 Şi îngerului bisericii din Smirna, scrie-i: Acestea le spune cel dintâi şi cel de pe urmă, care a fost mort dar este viu;
9 Ştiu faptele tale şi necazul şi sărăcia (dar eşti bogat), şi blasfemia acelora care spun că sunt iudei dar nu sunt, ci sunt sinagoga lui Satan.
10 Nu te teme de niciunul dintre acele lucruri pe care le vei suferi; iată, diavolul va arunca pe unii dintre voi în închisoare, ca să fiţi încercaţi; şi veţi avea necaz zece zile; fii credincios până la moarte şi îţi voi da coroana vieţii.
11 Cel ce are ureche, să asculte ce spune Duhul bisericilor: Cel ce învinge nu va fi nicidecum vătămat de moartea a doua.
12 Şi îngerului bisericii din Pergam, scrie-i: Acestea le spune cel ce are sabia ascuţită, cu două tăişuri;
13 Ştiu faptele tale şi unde locuieşti, unde este tronul lui Satan; şi ţii tare numele meu şi nu ai negat credinţa mea, chiar în acele zile în care Antipa era martirul meu credincios, care a fost ucis printre voi, unde locuieşte Satan.
14 Dar am câteva lucruri împotriva ta, pentru că ai acolo pe cei ce ţin tare doctrina lui Balaam, care îl învăţa pe Balac să arunce o poticnire înaintea copiilor lui Israel, pentru a mânca lucruri sacrificate idolilor şi pentru a curvi.
15 Tot aşa, tu ai şi pe cei ce ţin tare doctrina nicolaiţilor, pe care eu o urăsc.
16 Pocăieşte-te; altfel, voi veni la tine dintr-odată şi voi lupta împotriva lor cu sabia gurii mele.
17 Cel ce are ureche, să asculte ce spune Duhul bisericilor: Celui ce învinge îi voi da să mănânce din mana ascunsă şi îi voi da o piatră albă, şi pe piatră este scris un nume nou, pe care nimeni nu îl ştie, decât cel ce îl primeşte.
18 Şi îngerului bisericii din Tiatira, scrie-i: Acestea le spune Fiul lui Dumnezeu, care are ochii săi ca flacăra focului şi picioarele sale asemănătoare aramei fine;
19 Ştiu faptele tale şi dragostea creştină şi serviciul şi credinţa şi răbdarea ta şi faptele tale, şi cele de pe urmă sunt mai multe ca cele dintâi.
20 Cu toate acestea am câteva lucruri împotriva ta, pentru că rabzi pe acea femeie, Izabela, care se numeşte pe ea însăşi profetesă, ca să înveţe şi să amăgească pe robii mei pentru a curvi şi a mânca lucruri sacrificate idolilor.
21 Şi i-am dat timp să se pocăiască de curvia ei şi nu s-a pocăit.
22 Iată, o voi arunca în pat, şi pe cei ce comit adulter cu ea îi voi arunca în mare necaz, dacă nu se pocăiesc de faptele lor.
23 Şi îi voi ucide pe copiii ei cu moarte; şi vor şti toate bisericile că eu sunt cel care cercetează rărunchii şi inimile; şi vă voi da fiecăruia dintre voi conform cu faptele voastre.
24 Dar vă spun vouă şi celorlalţi în Tiatira, atâţia câţi nu au această doctrină şi care nu au cunoscut adâncimile lui Satan, precum spun ei, nu voi pune peste voi nicio altă povară.
25 Dar ceea ce aveţi ţineţi cu tărie până voi veni.
26 Şi celui ce învinge şi ţine faptele mele până la sfârşit, îi voi da putere peste naţiuni;
27 Şi le va conduce cu un toiag de fier; ca oalele unui olar vor fi sparte în bucăţi; aşa cum am primit eu de la Tatăl meu.
28 Şi îi voi da steaua de dimineaţă.
29 Cine are ureche, să asculte ce spune Duhul bisericilor.
1 Şi îngerului bisericii din Sardes, scrie-i: Acestea le spune cel ce are cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele: Ştiu faptele tale, că ai numele că trăieşti şi eşti mort.
2 Fii veghetor şi întăreşte lucrurile care rămân, care sunt gata să moară; fiindcă nu am găsit faptele tale desăvârşite înaintea lui Dumnezeu.
3 Aminteşte-ţi de aceea cum ai primit şi ai auzit şi ţine strâns şi pocăieşte-te. Dar dacă tot nu vei veghea, voi veni peste tine ca un hoţ şi nu vei şti nicidecum în care oră voi veni peste tine.
4 Ai câteva nume chiar în Sardes, care nu şi-au mânjit hainele; şi vor umbla cu mine în alb, pentru că sunt demni.
5 Cel ce învinge, acela va fi îmbrăcat în haine albe; şi nu voi şterge nicidecum numele lui din cartea vieţii, ci voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui meu şi înaintea îngerilor săi.
6 Cel ce are ureche, să asculte ce spune Duhul bisericilor.
7 Şi îngerului bisericii din Filadelfia, scrie-i: Acestea le spune cel sfânt, cel adevărat, cel ce are cheia lui David, cel ce deschide şi nimeni nu închide; şi închide şi nimeni nu deschide.
8 Ştiu faptele tale; iată, am pus înaintea ta o uşă deschisă şi nimeni nu o poate închide, pentru că ai puţină putere şi ai ţinut cuvântul meu şi nu ai negat numele meu.
9 Iată, voi face să vină din sinagoga lui Satan pe cei care spun că sunt iudei dar nu sunt, ci mint; iată, îi voi face să vină şi să se închine înaintea picioarelor tale şi să ştie că te-am iubit.
10 Pentru că ai ţinut cuvântul răbdării mele, eu de asemenea te voi păzi de ora ispitirii, care va veni peste întreaga lume, pentru a-i încerca pe cei ce locuiesc pe pământ.
11 Iată, eu vin dintr-odată; ţine tare ce ai, ca nimeni să nu îţi ia coroana.
12 Pe cel ce învinge îl voi face un stâlp în templul Dumnezeului meu şi nu va mai ieşi afară niciodată; şi pe el voi scrie numele Dumnezeului meu şi numele cetăţii Dumnezeului meu, care este noul Ierusalim, care coboară din cer de la Dumnezeul meu; şi voi scrie pe el noul meu nume.
13 Cel ce are ureche, să asculte ce spune Duhul bisericilor.
14 Şi îngerului bisericii din Laodiceea, scrie-i: Acestea le spune Amin-ul, cel credincios şi adevăratul martor, începutul creaţiei lui Dumnezeu;
15 Ştiu faptele tale; că nu eşti nici rece, nici fierbinte; aş dori să fi fost rece, sau fierbinte.
16 Astfel, pentru că eşti căldicel şi nu eşti nici rece, nici fierbinte, te voi vărsa din gura mea.
17 Pentru că spui: Sunt bogat şi îmbelşugat cu bunuri şi nu am nevoie de nimic; şi nu ştii că eşti nenorocit şi mizerabil şi sărac şi orb şi gol;
18 Îţi recomand să cumperi de la mine aur încercat în foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci, şi ruşinea goliciunii tale să nu se arate; şi să îţi ungi ochii cu alifie, ca să vezi.
19 Pe câţi îi iubesc, îi mustru şi îi disciplinez; de aceea fii zelos şi pocăieşte-te.
20 Iată, eu stau la uşă şi bat; dacă aude cineva vocea mea şi deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu mine.
21 Celui ce învinge îi voi da să şadă cu mine pe tronul meu, aşa cum şi eu am învins şi şed cu Tatăl meu pe tronul lui.
22 Cel ce are ureche, să asculte ce spune Duhul bisericilor.
1 După aceasta, m-am uitat şi, iată, o uşă era deschisă în cer; şi prima voce pe care am auzit-o era ca a unei trâmbiţe care vorbea cu mine şi a spus: Urcă-te aici şi îţi voi arăta lucrurile care trebuie să fie de acum înainte.
2 Şi imediat am fost în duhul; şi, iată, un tron era aşezat în cer şi pe tron şedea cineva.
3 Şi cel ce şedea era la vedere asemănător pietrei de jasp şi de sardonix; şi era un curcubeu de jur împrejurul tronului, la vedere asemănător smaraldului.
4 Şi de jur împrejurul tronului erau douăzeci şi patru de scaune; şi pe scaune am văzut douăzeci şi patru de bătrâni, şezând, îmbrăcaţi în haine albe; şi aveau pe capetele lor coroane de aur.
5 Şi din tron ieşeau fulgere şi tunete şi voci; şi erau şapte lămpi de foc, arzând înaintea tronului, care sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu.
6 Şi înaintea tronului era o mare de sticlă, asemănătoare cristalului; şi în mijlocul tronului şi de jur împrejurul tronului, se aflau patru fiinţe vii pline de ochi în faţă şi în spate.
7 Şi prima fiinţă vie era asemănătoare leului, şi a două fiinţă vie era asemănătoare viţelului, şi a treia fiinţă vie avea faţă ca un om, şi a patra fiinţă vie era asemănătoare unei acvile zburând.
8 Şi cele patru fiinţe vii aveau fiecare din ele şase aripi împrejur; şi erau pline de ochi pe dinăuntru; şi nu au odihnă zi şi noapte, spunând: Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Dumnezeu Atotputernic, care era şi care este şi care vine.
9 Şi când acele fiinţe vii dau glorie şi onoare şi mulţumiri celui ce şade pe tron, care trăieşte pentru totdeauna şi întotdeauna,
10 Cei douăzeci şi patru de bătrâni cad jos înaintea celui ce şade pe tron şi se închină celui ce trăieşte pentru totdeauna şi întotdeauna şi îşi aruncă coroanele înaintea tronului, spunând:
11 Tu eşti demn Doamne să primeşti gloria şi onoarea şi puterea, pentru că ai creat toate lucrurile şi pentru plăcerea ta sunt şi au fost create.
1 Şi am văzut în mâna dreaptă a celui ce şedea pe tron o carte care fusese scrisă pe dinăuntru şi pe din afară, sigilată cu şapte sigilii.
2 Şi am văzut un înger puternic, proclamând cu voce tare: Cine este demn să deschidă cartea şi să desfacă sigiliile ei?
3 Şi nimeni nu a fost în stare în cer, nici pe pământ, nici sub pământ, să deschidă cartea, nici să se uite la ea.
4 Şi eu am plâns mult, pentru că nimeni nu a fost găsit demn să deschidă cartea şi să o citească, nici să se uite la ea.
5 Şi unul dintre bătrâni mi-a spus: Nu plânge; iată, Leul din tribul lui Iuda, Rădăcina lui David, a învins pentru a deschide cartea şi a desface cele şapte sigilii ale ei.
6 Şi am privit şi, iată, în mijlocul tronului şi al celor patru fiinţe vii şi în mijlocul bătrânilor, a stat în picioare un Miel ca înjunghiat, având şapte coarne şi şapte ochi, care sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimise pe tot pământul.
7 Şi a venit şi a luat cartea din mâna dreaptă a celui ce şedea pe tron.
8 Şi când a luat cartea, cele patru fiinţe vii şi cei douăzeci şi patru de bătrâni au căzut jos înaintea Mielului, având fiecare din ei harpe şi potire de aur pline de arome, care sunt rugăciunile sfinţilor.
9 Şi cântau o cântare nouă, spunând: Tu eşti demn să iei cartea şi să deschizi sigiliile acesteia, pentru că ai fost înjunghiat şi ne-ai răscumpărat lui Dumnezeu prin sângele tău, din fiecare rasă şi limbă şi popor şi naţiune;
10 Şi ne-ai făcut Dumnezeului nostru, împăraţi şi preoţi; şi vom domni pe pământ.
11 Şi am văzut şi am auzit vocea multor îngeri de jur împrejurul tronului şi a fiinţelor vii şi a bătrânilor; şi numărul lor era de zece mii de ori zece mii şi mii de mii,
12 Spunând cu voce tare: Demn este Mielul care a fost înjunghiat să primească puterea şi bogăţiile şi înţelepciunea şi tăria şi onoarea şi gloria şi binecuvântarea.
13 Şi pe fiecare creatură care este în cer şi pe pământ şi sub pământ şi pe cele ce sunt în mare şi pe toate care se află în acestea le-am auzit spunând: Binecuvântarea şi onoarea şi gloria şi puterea fie ale aceluia ce şade pe tron şi a Mielului, pentru totdeauna şi întotdeauna.
14 Şi cele patru fiinţe vii au spus: Amin. Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni au căzut jos şi se închinau celui ce trăieşte pentru totdeauna şi întotdeauna.
1 Şi am văzut când Mielul a deschis unul dintre sigilii şi am auzit, ca zgomotul unui tunet, pe una dintre cele patru fiinţe vii spunând: Vino şi vezi.
2 Şi am văzut şi, iată, un cal alb; şi cel ce şedea pe el avea un arc; şi i-a fost dată o coroană; şi a ieşit înainte, cucerind şi pentru a cuceri.
3 Şi când a deschis al doilea sigiliu, am auzit pe a doua fiinţă vie spunând: Vino şi vezi.
4 Şi a ieşit un alt cal, roşu; şi celui ce şedea pe el i-a fost dat să ia pacea de pe pământ şi ca ei să se ucidă unii pe alţii; şi i-a fost dată o sabie mare.
5 Şi când a deschis al treilea sigiliu, am auzit a treia fiinţă vie, spunând: Vino şi vezi. Şi m-am uitat şi, iată, un cal negru; şi cel ce şedea pe el avea în mâna sa o balanţă.
6 Şi am auzit o voce în mijlocul celor patru fiinţe vii, spunând: O măsură de grâu pentru un dinar şi trei măsuri de orz pentru un dinar; şi vezi să nu vatămi untdelemnul şi vinul.
7 Şi când a deschis al patrulea sigiliu, am auzit vocea celei de a patra fiinţe vii spunând: Vino şi vezi.
8 Şi m-am uitat şi, iată, un cal gălbui; şi numele celui ce şedea pe el era Moartea, şi Iadul venea cu el. Şi li s-a dat putere peste a patra parte a pământului, să ucidă cu sabie şi cu foamete şi cu moarte şi cu fiarele pământului.
9 Şi când a deschis al cincilea sigiliu, am văzut sub altar sufletele celor ce au fost ucişi pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia pe care au ţinut-o.
10 Şi strigau cu voce tare, spunând: Până când, Doamne sfânt şi adevărat, nu judeci şi nu răzbuni sângele nostru de la cei ce locuiesc pe pământ?
11 Şi le-au fost date robe albe fiecăruia dintre ei; şi li s-a spus că trebuie să se odihnească încă puţin timp, până când se va împlini şi numărul părtaşilor lor de servire şi al fraţilor lor, care urmau să fie ucişi ca ei.
12 Şi m-am uitat când a deschis al şaselea sigiliu şi, iată, a fost un cutremur mare; şi soarele a devenit negru ca o pânză de sac din păr şi luna a devenit ca sângele;
13 Şi stelele cerului au căzut pe pământ, aşa cum un smochin îşi aruncă smochinele lui necoapte când este scuturat de un vânt puternic.
14 Şi cerul s-a îndepărtat ca o carte făcută sul; şi fiecare munte şi insulă au fost mutate din locurile lor.
15 Şi împăraţii pământului şi oamenii de vază şi cei bogaţi şi căpetenii şi cei puternici şi fiecare rob şi fiecare om liber s-au ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor;
16 Şi spuneau munţilor şi stâncilor: Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de la faţa Celui ce şade pe tron şi de la furia Mielului;
17 Pentru că a venit ziua cea mare a furiei lui, şi cine poate sta în picioare?
1 Şi după acestea am văzut patru îngeri stând în picioare pe cele patru colţuri ale pământului, ţinând cele patru vânturi ale pământului, ca vântul să nu sufle peste pământ, nici peste mare, nici peste vreun copac.
2 Şi am văzut alt înger urcând de la răsăritul soarelui, având sigiliul Dumnezeului cel viu; şi a strigat cu voce tare celor patru îngeri, cărora le-a fost dat să vatăme pământul şi marea,
3 Spunând: Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii, până când vom sigila pe robii Dumnezeului nostru pe frunţile lor.
4 Şi am auzit numărul celor sigilaţi; şi au fost sigilaţi o sută patruzeci şi patru de mii din toate seminţiile copiilor lui Israel.
5 Din tribul lui Iuda, au fost sigilaţi douăsprezece mii. Din tribul lui Ruben, au fost sigilaţi douăsprezece mii. Din tribul lui Gad, au fost sigilaţi douăsprezece mii.
6 Din tribul lui Aşer, au fost sigilaţi douăsprezece mii. Din tribul lui Neftali, au fost sigilaţi douăsprezece mii. Din tribul lui Manase, au fost sigilaţi douăsprezece mii.
7 Din tribul lui Simeon, au fost sigilaţi douăsprezece mii. Din tribul lui Levi, au fost sigilaţi douăsprezece mii. Din tribul lui Isahar, au fost sigilaţi douăsprezece mii.
8 Din tribul lui Zabulon, au fost sigilaţi douăsprezece mii. Din tribul lui Iosif, au fost sigilaţi douăsprezece mii. Din tribul lui Beniamin, au fost sigilaţi douăsprezece mii.
9 După aceasta m-am uitat şi iată, o mare mulţime, pe care nimeni nu o putea număra, din toate naţiunile şi din toate rasele şi popoarele şi limbile, a stat în picioare înaintea tronului şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în robe albe şi cu ramuri de palmieri în mâinile lor.
10 Şi strigau cu voce tare, spunând: Salvarea Dumnezeului nostru care şade pe tron şi Mielului.
11 Şi toţi îngerii stăteau în picioare de jur împrejurul tronului şi al bătrânilor şi a celor patru fiinţe vii şi cădeau pe feţele lor înaintea tronului şi i se închinau lui Dumnezeu,
12 Spunând: Amin. Binecuvântarea şi gloria şi înţelepciunea şi mulţumirea şi onoarea şi puterea şi tăria fie Dumnezeului nostru, pentru totdeauna şi întotdeauna. Amin.
13 Şi unul dintre bătrâni a răspuns, spunându-mi: Cine sunt aceştia care sunt îmbrăcaţi în robe albe? Şi de unde au venit?
14 Şi i-am zis: Domnule, tu ştii. Iar el mi-a spus: Aceştia sunt aceia care au ieşit din mare necaz şi şi-au spălat robele şi le-au albit în sângele Mielului.
15 De aceea sunt ei înaintea tronului lui Dumnezeu şi îi servesc zi şi noapte în templul său; şi cel ce şade pe tron va locui printre ei.
16 Ei nu vor mai flămânzi, nici nu vor mai înseta; nici soarele nu va cădea peste ei, nici vreo arşiţă.
17 Pentru că Mielul, care este în mijlocul tronului, îi va paşte şi îi va conduce la izvoarele vii ale apelor; şi Dumnezeu va şterge toate lacrimile de la ochii lor.
1 Şi când a deschis al şaptelea sigiliu, a fost tăcere în cer aproape o jumătate de oră.
2 Şi am văzut cei şapte îngeri care stăteau în picioare înaintea lui Dumnezeu; şi le-au fost date şapte trâmbiţe.
3 Şi un alt înger a venit şi a stat în picioare la altar, având o tămâietoare de aur; şi lui i-a fost dată multă tămâie, ca să o aducă cu rugăciunile tuturor sfinţilor peste altarul de aur care era înaintea tronului.
4 Şi fumul tămâiei se ridica împreună cu rugăciunile sfinţilor, din mâna îngerului, înaintea lui Dumnezeu.
5 Şi îngerul a luat tămâietoarea şi a umplut-o cu focul altarului şi a aruncat-o pe pământ; şi au fost voci şi tunete şi fulgere şi un cutremur.
6 Şi cei şapte îngeri, care aveau cele şapte trâmbiţe, s-au pregătit să trâmbiţeze.
7 Şi primul înger a trâmbiţat şi au urmat grindină şi foc amestecat cu sânge şi au fost aruncate peste pământ; şi a treia parte a copacilor a fost arsă şi toată iarba verde a fost arsă.
8 Şi al doilea înger a trâmbiţat şi ceva ca un munte mare arzând cu foc a fost aruncat în mare; şi a treia parte a mării a devenit sânge.
9 Şi a murit a treia parte a creaturilor care erau în mare şi aveau viaţă; şi a treia parte dintre corăbii a fost distrusă.
10 Şi al treilea înger a trâmbiţat şi a căzut din cer o stea mare, arzând ca o făclie; şi a căzut peste a treia parte a râurilor şi peste izvoarele apelor;
11 Şi numele stelei este chemat Pelin; şi a treia parte a apelor a devenit pelin; şi mulţi oameni au murit din cauza apelor, pentru că au fost făcute amare.
12 Şi al patrulea înger a trâmbiţat şi a treia parte a soarelui a fost lovită şi a treia parte a lunii şi a treia parte a stelelor, în aşa fel că a treia parte a lor a fost întunecată; şi ziua nu a strălucit cu a treia parte din ea şi noaptea la fel.
13 Şi m-am uitat şi am auzit un înger zburând prin mijlocul cerului, spunând cu voce tare: Vai, vai, vai, locuitorilor pământului din cauza celorlalte voci ale trâmbiţelor celor trei îngeri care sunt gata să trâmbiţeze!
1 Şi al cincilea înger a trâmbiţat şi am văzut că o stea a căzut din cer pe pământ; şi lui i-a fost dată cheia gropii fără fund.
2 Şi a deschis groapa fără fund; şi a urcat un fum din groapă ca fumul unui mare cuptor; şi soarele şi văzduhul au fost întunecate din cauza fumului gropii.
3 Şi din fum au ieşit lăcuste pe pământ; şi le-a fost dată putere aşa cum au putere scorpionii pământului.
4 Şi li s-a poruncit să nu vatăme iarba pământului, nici vreo verdeaţă, nici vreun copac, decât numai pe acei oameni care nu au sigiliul lui Dumnezeu pe frunţile lor.
5 Şi le-a fost dat să nu îi ucidă, ci să fie chinuiţi cinci luni; şi chinul lor era ca şi chinul scorpionului când înţeapă un om.
6 Şi în acele zile oamenii vor căuta moartea şi nu o vor găsi; şi vor dori să moară şi moartea va fugi de la ei.
7 Şi înfăţişarea lăcustelor era asemănătoare cailor pregătiţi pentru bătălie; şi pe capetele lor erau ca nişte coroane asemănătoare aurului şi feţele lor erau ca feţele oamenilor.
8 Şi aveau păr ca părul femeilor şi dinţii lor erau ca dinţii leilor.
9 Şi aveau platoşe ca platoşele de fier; şi sunetul aripilor lor era ca sunetul carelor cu mulţi cai, alergând spre luptă.
10 Şi aveau cozi asemănătoare scorpionilor şi erau ace în cozile lor; şi puterea lor era să vatăme oamenii cinci luni.
11 Şi aveau peste ele un împărat, care este îngerul gropii fără fund, al cărui nume în evreieşte este Abadon, iar în greacă are numele Apolion.
12 Un vai a trecut; iată, vin încă două vaiete după acestea.
13 Şi al şaselea înger a trâmbiţat şi am auzit o voce din cele patru coarne ale altarului de aur care este înaintea lui Dumnezeu,
14 Spunând celui de al şaselea înger care avea trâmbiţa: Dezleagă pe cei patru îngeri care sunt legaţi la râul cel mare, Eufrat.
15 Şi au fost dezlegaţi cei patru îngeri, care erau pregătiţi pentru o oră şi o zi şi o lună şi un an, să ucidă a treia parte din oameni.
16 Şi numărul armatei călăreţilor era de două sute de mii de mii; şi am auzit numărul lor.
17 Şi astfel am văzut în viziune caii şi pe cei ce şedeau pe ei, având platoşe de foc şi de hiacint şi de pucioasă; şi capetele cailor erau precum capetele leilor; şi din gurile lor ieşea foc şi fum şi pucioasă.
18 Prin acestea trei a fost ucisă a treia parte a oamenilor, prin focul şi prin fumul şi prin pucioasa care ieşea din gurile lor.
19 Fiindcă puterea lor este în gurile lor şi în cozile lor; deoarece cozile lor erau asemănătoare şerpilor şi aveau capete şi cu acestea vătămau.
20 Şi ceilalţi oameni, care nu au fost ucişi prin aceste plăgi, totuşi nu s-au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se mai închine dracilor şi idolilor de aur şi de argint şi de aramă şi de piatră şi de lemn, care nu pot nici vedea, nici auzi, nici umbla;
21 Şi nu s-au pocăit nici de uciderile lor, nici de vrăjitoriile lor, nici de curvia lor, nici de furturile lor.
1 Şi am văzut un alt înger puternic, coborând din cer, îmbrăcat cu un nor; şi avea un curcubeu peste capul lui şi faţa lui era ca soarele şi picioarele lui ca nişte stâlpi de foc;
2 Şi avea în mâna sa o cărticică deschisă; şi şi-a pus piciorul drept pe mare şi stângul pe pământ,
3 Şi a strigat cu voce tare, precum rage un leu; şi când a strigat el, cele şapte tunete au rostit cu vocile lor.
4 Şi când cele şapte tunete au rostit cu vocile lor, eram gata să scriu; şi am auzit o voce din cer, spunându-mi: Sigilează lucrurile pe care cele şapte tunete le-au rostit şi nu scrie acestea.
5 Şi îngerul pe care l-am văzut stând în picioare pe mare şi pe pământ şi-a ridicat mâna spre cer,
6 Şi a jurat pe cel ce trăieşte pentru totdeauna şi întotdeauna, care a creat cerul şi lucrurile care sunt în el, şi pământul şi lucrurile care sunt pe el, şi marea şi lucrurile care sunt în ea, că timp nu va mai fi;
7 Ci în zilele vocii celui de al şaptelea înger, când va începe să trâmbiţeze, va fi terminat misterul lui Dumnezeu, aşa cum a făcut el cunoscut robilor săi, profeţii.
8 Şi vocea pe care am auzit-o din cer, a vorbit din nou cu mine şi a spus: Du-te, ia cărticica ce este deschisă în mâna îngerului care stă în picioare pe mare şi pe pământ.
9 Şi m-am dus spre înger şi i-am spus: Dă-mi cărticica. Iar el mi-a spus: Ia-o şi mănânc-o; şi ea îţi va amărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.
10 Şi am luat cărticica din mâna îngerului şi am mâncat-o; şi în gura mea a fost dulce ca mierea; şi imediat ce am mâncat-o pântecele mi s-a amărât.
11 Şi el mi-a spus: Tu trebuie să profeţeşti din nou înaintea multor popoare şi naţiuni şi limbi şi împăraţi.
1 Şi mi-a fost dată o trestie asemănătoare cu un toiag; şi îngerul a stat în picioare, spunând: Ridică-te şi măsoară templul lui Dumnezeu şi altarul şi pe cei ce se închină în acesta.
2 Dar curtea care este în afara templului, las-o afară şi nu o măsura; fiindcă a fost dată neamurilor; şi vor călca în picioare cetatea sfântă patruzeci şi două de luni.
3 Şi voi da putere celor doi martori ai mei şi vor profeţi o mie două sute şaizeci de zile, îmbrăcaţi în pânză de sac.
4 Aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice care stau în picioare înaintea Dumnezeului pământului.
5 Şi dacă cineva voieşte să îi vatăme, din gura lor iese foc şi îi mistuie pe duşmanii lor; şi dacă cineva voieşte să îi vatăme, în acest mod trebuie să fie ucis.
6 Aceştia au putere să închidă cerul, ca să nu plouă în zilele profeţiei lor; şi au putere asupra apelor, să le schimbe în sânge şi să lovească pământul cu toate plăgile, de câte ori voiesc.
7 Şi când ei vor fi terminat mărturia lor, fiara care se ridică din groapa fără fund va face război împotriva lor şi îi va învinge şi îi va ucide.
8 Şi trupurile lor moarte vor zăcea în piaţa marii cetăţi, care în sens spiritual este numită Sodoma şi Egipt, unde şi Domnul nostru a fost crucificat.
9 Şi cei din mai multe popoare şi rase şi limbi şi naţiuni vor privi trupurile lor moarte timp de trei zile şi jumătate şi nu vor permite ca trupurile lor moarte să fie puse în morminte.
10 Şi cei ce locuiesc pe pământ se vor bucura din cauza lor şi se vor veseli şi vor trimite daruri unii altora, pentru că aceşti doi profeţi au chinuit pe cei ce locuiesc pe pământ.
11 Iar după trei zile şi jumătate Duhul de viaţă din Dumnezeu a intrat în ei şi ei au stat în picioarele lor; şi mare frică a căzut peste cei ce i-au văzut.
12 Şi au auzit o voce tare din cer, spunându-le: Urcaţi-vă aici. Şi au urcat la cer într-un nor; şi duşmanii lor i-au privit.
13 Şi în aceeaşi oră a fost un mare cutremur de pământ şi a zecea parte din cetate a căzut, şi în cutremur au fost ucişi dintre oameni şapte mii; iar rămăşiţa a fost înfricoşată şi a dat glorie Dumnezeului cerului.
14 Al doilea vai a trecut; şi, iată, al treilea vai vine dintr-odată.
15 Şi al şaptelea înger a trâmbiţat; şi au fost în cer voci tari, spunând: Împărăţiile acestei lumi au devenit ale Domnului nostru şi ale Cristosului său; şi el va domni pentru totdeauna şi întotdeauna.
16 Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni, care şedeau înaintea lui Dumnezeu pe scaunele lor, au căzut pe feţele lor şi s-au închinat lui Dumnezeu,
17 Spunând: Îţi aducem mulţumiri, Doamne Dumnezeule Atotputernic, care eşti, care erai şi care vii, pentru că ai luat marea ta putere la tine şi ai domnit.
18 Şi naţiunile s-au mâniat şi a venit furia ta şi timpul morţilor pentru a fi judecaţi şi să dai răsplată robilor tăi, profeţii, şi sfinţilor şi celor ce se tem de numele tău, mici şi mari, şi pentru a nimici pe cei ce distrug pământul.
19 Şi a fost deschis templul lui Dumnezeu în cer şi a fost văzut chivotul testamentului său în templul său; şi au fost fulgere şi voci şi tunete şi un cutremur de pământ şi grindină mare.
1 Şi s-a arătat o mare minune în cer; o femeie îmbrăcată cu soarele, şi luna sub picioarele ei, şi pe capul ei o coroană cu douăsprezece stele;
2 Şi, fiind însărcinată, a strigat, fiind în travaliu şi în chin ca să nască.
3 Şi s-a arătat o altă minune în cer; şi, iată, un mare dragon roşu, având şapte capete şi zece coarne şi pe capetele sale şapte coroane.
4 Şi coada lui trăgea a treia parte a stelelor cerului şi le arunca pe pământ; şi dragonul a stat în picioare înaintea femeii care era gata să nască, pentru ca să îi mănânce copilul imediat ce va fi născut.
5 Şi a născut un copil de parte bărbătească, ce a fost născut pentru a conduce toate naţiunile cu un toiag de fier; şi copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la tronul lui.
6 Şi femeia a fugit în pustie, unde are pregătit un loc de la Dumnezeu, ca acolo ei să o hrănească o mie două sute şaizeci de zile.
7 Şi a fost război în cer; Mihail şi îngerii lui au luptat împotriva dragonului; şi dragonul şi îngerii lui au luptat.
8 Şi nu au învins; nici locul lor nu a mai fost găsit în cer.
9 Şi a fost aruncat afară dragonul cel mare, acel şarpe bătrân, numit Diavolul şi Satan, care înşală întreaga lume; a fost aruncat pe pământ şi îngerii lui au fost aruncaţi cu el.
10 Şi am auzit o voce tare, spunând în cer: Acum a venit salvarea şi puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi puterea lui Cristos, pentru că a fost aruncat jos acuzatorul fraţilor noştri, cel care i-a acuzat înaintea Dumnezeului nostru zi şi noapte.
11 Şi l-au învins prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturiei lor; şi nu şi-au iubit viaţa până la moarte.
12 Din această cauză, bucuraţi-vă voi ceruri şi cei ce locuiţi în ele. Vai locuitorilor pământului şi ai mării! Pentru că diavolul a coborât la voi, având furie mare, deoarece ştie că mai are doar puţin timp.
13 Şi când dragonul a văzut că a fost aruncat pe pământ, a persecutat femeia care a născut copilul de parte bărbătească.
14 Şi femeii i-au fost date două aripi ale unei acvile mari, ca să zboare în pustie, la locul ei, unde este hrănită pentru un timp şi timpuri şi jumătate a timpului, ascunsă de la faţa şarpelui.
15 Şi şarpele a aruncat din gura lui apă ca un potop după femeie, ca să o facă să fie dusă de potop.
16 Şi pământul a ajutat femeia şi pământul şi-a deschis gura şi a înghiţit potopul pe care l-a aruncat dragonul din gura sa.
17 Şi dragonul a fost furios pe femeie şi a mers să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, cei care ţin poruncile lui Dumnezeu şi au mărturia lui Isus Cristos.
1 Şi am stat în picioare pe nisipul mării şi am văzut o fiară ridicându-se din mare, având şapte capete şi zece coarne, şi pe coarnele ei zece coroane şi pe capetele ei numele blasfemiei.
2 Şi fiara pe care am văzut-o era asemănătoare unui leopard şi picioarele sale erau ca ale unui urs şi gura sa ca gura unui leu; şi dragonul i-a dat puterea sa şi tronul său şi mare autoritate.
3 Şi am văzut unul dintre capetele ei, ca rănit de moarte; şi rana sa mortală a fost vindecată; şi tot pământul se minuna de fiară.
4 Şi s-au închinat dragonului care a dat putere fiarei; şi s-au închinat fiarei, spunând: Cine este asemănător fiarei? Cine este în stare să facă război cu ea?
5 Şi i-a fost dată o gură care vorbea lucruri mari şi blasfemii; şi i-a fost dată putere să continue patruzeci şi două de luni.
6 Şi şi-a deschis gura în blasfemie împotriva lui Dumnezeu, pentru a blasfemia numele lui şi tabernacolul lui şi pe cei ce locuiesc în cer.
7 Şi i-a fost dat să facă război cu sfinţii şi să îi învingă; şi i-a fost dată putere peste toate rasele şi limbile şi naţiunile.
8 Şi i se vor închina toţi cei ce locuiesc pe pământ, cei ale căror nume nu sunt scrise în cartea vieţii Mielului înjunghiat de la întemeierea lumii.
9 Dacă vreun om are ureche, să audă.
10 Cel ce duce în captivitate va merge în captivitate; cel ce cu sabia va ucide, trebuie să fie ucis cu sabia. Aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor.
11 Şi am văzut o altă fiară ridicându-se din pământ; şi avea două coarne asemănătoare unui miel şi vorbea ca un dragon.
12 Şi exercită toată puterea primei fiare de dinaintea ei şi face ca pământul şi cei ce locuiesc pe el să se închine primei fiare, a cărei rană mortală fusese vindecată.
13 Şi face minuni mari, aşa încât coboară foc din cer pe pământ, înaintea oamenilor.
14 Şi înşală pe cei ce locuiesc pe pământ prin mijlocirea acelor miracole pe care ea avea putere să le facă înaintea fiarei, spunând celor ce locuiesc pe pământ să facă o icoană fiarei care a avut rana de sabie şi trăia.
15 Şi ea avea putere să dea viaţă icoanei fiarei, pentru ca icoana fiarei deopotrivă să vorbească şi să facă să fie ucişi atâţia câţi nu se închină icoanei fiarei.
16 Şi face pe toţi, deopotrivă mici şi mari şi bogaţi şi săraci şi liberi şi sclavi, să primească un semn pe mâna lor dreaptă, sau pe frunţile lor;
17 Ca nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât cel ce avea semnul, sau numele fiarei, sau numărul numelui său.
18 Aici este înţelepciunea. Cel ce are înţelegere să numere numărul fiarei; fiindcă este numărul unui om; şi numărul lui este: Şase sute şaizeci şi şase.
1 Şi m-am uitat şi, iată, un Miel stătea în picioare pe muntele Sion şi cu el o sută patruzeci şi patru de mii având numele Tatălui său scris pe frunţile lor.
2 Şi am auzit o voce din cer, ca vocea multor ape şi ca vocea unui tunet mare; şi am auzit vocea harpiştilor cântând cu harpele lor;
3 Şi cântau de parcă era un cântec nou înaintea tronului şi înaintea celor patru fiinţe vii şi a bătrânilor; şi niciun om nu putea învăţa acel cântec, decât cei o sută patruzeci şi patru de mii, care au fost răscumpăraţi de pe pământ.
4 Aceştia sunt cei ce nu s-au întinat cu femei, fiindcă sunt feciori. Aceştia sunt cei ce îl urmează pe Miel oriunde merge. Aceştia au fost răscumpăraţi dintre oameni, fiind primele roade pentru Dumnezeu şi pentru Miel.
5 Şi în gura lor nu a fost găsită viclenie; fiindcă ei sunt ireproşabili înaintea tronului lui Dumnezeu.
6 Şi am văzut un alt înger zburând în mijlocul cerului, având evanghelia veşnică, pentru a predica celor ce locuiesc pe pământ şi fiecărei naţiuni şi rase şi limbi şi popor,
7 Spunând cu voce tare: Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-i glorie, pentru că a venit ora judecăţii lui; şi închinaţi-vă celui care a făcut cerul şi pământul şi marea şi izvoarele apelor.
8 Şi un alt înger a urmat, spunând: A căzut, a căzut Babilonul, acea cetate mare, pentru că a făcut toate naţiunile să bea din vinul furiei curviei sale.
9 Şi al treilea înger le-a urmat, spunând cu voce tare: Dacă vreun om se închină fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei pe fruntea lui sau pe mâna lui,
10 Acela va bea din vinul furiei lui Dumnezeu, care este turnat fără amestec în paharul indignării sale; şi va fi chinuit cu foc şi cu pucioasă în prezenţa sfinţilor îngeri şi în prezenţa Mielului;
11 Şi fumul chinului lor se ridică în sus pentru totdeauna şi întotdeauna; şi nu au odihnă ziua şi noaptea cei ce se închină fiarei şi icoanei ei şi oricine primeşte semnul numelui ei.
12 Aici este răbdarea sfinţilor; aici sunt cei ce ţin poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.
13 Şi am auzit o voce din cer, spunându-mi: Scrie: Binecuvântaţi sunt morţii care mor în Domnul de acum înainte: Da, spune Duhul, ca să se odihnească de muncile lor; şi faptele lor îi urmează.
14 Şi m-am uitat şi, iată, un nor alb şi pe nor şedea unul asemănător Fiului omului, având pe capul lui o coroană de aur şi în mâna sa o seceră ascuţită.
15 Şi un alt înger a ieşit din templu, strigând cu voce tare celui aşezat pe nor: Trimite secera ta şi seceră; fiindcă ţi-a venit timpul să seceri, pentru că secerişul pământului este copt.
16 Şi cel ce şedea pe nor şi-a aruncat secera pe pământ; şi pământul a fost secerat.
17 Şi un alt înger a ieşit din templul care este în cer, având şi el o seceră ascuţită.
18 Şi un alt înger a ieşit din altar, având putere peste foc; şi a strigat cu strigăt mare celui ce avea secera ascuţită, spunând: Trimite secera ta ascuţită şi adună ciorchinii viei pământului, pentru că strugurii ei sunt copţi pe deplin.
19 Şi îngerul şi-a aruncat secera pe pământ şi a adunat via pământului şi a aruncat-o în teascul cel mare al furiei lui Dumnezeu.
20 Şi teascul a fost călcat în picioare în afara cetăţii şi din teasc a ieşit sânge până la frâiele cailor, pe o întindere de o mie şase sute de stadii.
1 Şi am văzut alt semn în cer, mare şi uimitor: şapte îngeri având ultimele şapte plăgi, pentru că în ele este îndestulată furia lui Dumnezeu.
2 Şi am văzut, ca şi cum era o mare de sticlă amestecată cu foc, şi pe cei ce au obţinut victoria asupra fiarei şi asupra icoanei ei şi asupra semnului ei şi asupra numărului numelui ei, stând în picioare pe marea de sticlă, având harpele lui Dumnezeu.
3 Şi cântau cântecul lui Moise, robul lui Dumnezeu, şi cântecul Mielului, spunând: Mari şi minunate sunt faptele tale, Doamne Dumnezeule Atotputernic; drepte şi adevărate sunt căile tale, tu Împărat al sfinţilor.
4 Cine nu se va teme de tine, Doamne, şi nu va glorifica numele tău? Pentru că doar tu eşti sfânt, pentru că toate naţiunile vor veni şi se vor închina înaintea ta, pentru că judecăţile tale au fost arătate.
5 Şi după aceea m-am uitat şi, iată, a fost deschis templul tabernacolului mărturiei în cer.
6 Şi au ieşit cei şapte îngeri din templu, având cele şapte plăgi, îmbrăcaţi în in pur şi alb şi având piepturile lor încinse cu brâie de aur.
7 Şi una dintre cele patru fiinţe vii a dat celor şapte îngeri şapte potire de aur pline de furia lui Dumnezeu, care trăieşte pentru totdeauna şi întotdeauna.
8 Şi templul a fost umplut de fum din gloria lui Dumnezeu şi din puterea lui; şi niciun om nu era în stare să intre în templu, până când cele şapte plăgi ale celor şapte îngeri vor fi împlinite.
1 Şi am auzit o voce tare din templu, spunând celor şapte îngeri: Mergeţi şi turnaţi potirele furiei lui Dumnezeu peste pământ.
2 Şi s-a dus primul şi a turnat potirul său peste pământ; şi a căzut o rană vătămătoare şi dureroasă peste oamenii care au avut semnul fiarei şi peste cei ce s-au închinat icoanei ei.
3 Şi al doilea înger a turnat potirul său peste mare; şi a devenit ca sângele unui mort; şi fiecare suflet viu a murit în mare.
4 Şi al treilea înger a turnat potirul său peste râurile şi peste izvoarele apelor; şi ele au devenit sânge.
5 Şi am auzit pe îngerul apelor spunând: Drept eşti tu, Doamne, care eşti, care erai şi care vei fi, pentru că ai judecat astfel.
6 Pentru că au vărsat sângele sfinţilor şi al profeţilor şi tu le-ai dat să bea sânge; fiindcă ei merită aceasta.
7 Şi am auzit pe un altul din altar, spunând: Da, Doamne Dumnezeule Atotputernic, adevărate şi drepte sunt judecăţile tale.
8 Şi al patrulea înger a turnat potirul său peste soare; şi i-a fost dată putere să pârjolească pe oameni cu foc.
9 Şi oamenii au fost pârjoliţi cu arşiţă mare şi au blasfemiat numele lui Dumnezeu, care are putere peste aceste plăgi; şi nu s-au pocăit ca să îi dea glorie.
10 Şi al cincilea înger a turnat potirul său peste tronul fiarei; şi împărăţia ei a fost plină de întuneric; şi îşi muşcau limbile din cauza durerii,
11 Şi au blasfemiat pe Dumnezeul cerului, din cauza durerilor lor şi a rănilor lor şi nu s-au pocăit de faptele lor.
12 Şi al şaselea înger a turnat potirul său peste râul cel mare, Eufrat; şi apa lui a fost secată, ca să fie pregătită calea împăraţilor de la răsăritul soarelui.
13 Şi am văzut trei duhuri necurate asemănătoare broaştelor, ieşind din gura dragonului şi din gura fiarei şi din gura profetului fals.
14 Fiindcă ele sunt duhurile dracilor lucrând miracole, care merg înainte la împăraţii pământului şi ai întregii lumi, să îi adune la bătălia acelei zile mari a Dumnezeului Cel Atotputernic.
15 Iată, eu vin ca un hoţ. Binecuvântat este cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca nu cumva să umble gol şi ei să privească ruşinea lui.
16 Şi i-a adunat într-un loc numit pe evreieşte Armaghedon.
17 Şi al şaptelea înger a turnat potirul său în aer; şi a venit o voce tare de la templul din cer, de la tron, spunând: S-a făcut.
18 Şi au fost voci şi tunete şi fulgere; şi a fost un mare cutremur, aşa de mare cum nu a mai fost de când sunt oameni pe pământ, un cutremur aşa de puternic şi de mare.
19 Iar cetatea cea mare a fost împărţită în trei părţi şi cetăţile naţiunilor au căzut; şi Babilonul cel mare a fost amintit înaintea lui Dumnezeu, ca să îi dea paharul cu vinul înverşunării furiei lui.
20 Şi fiecare insulă a fugit şi munţii nu s-au găsit.
21 Şi grindină mare, cât un talant, a căzut din cer peste oameni; şi oamenii au blasfemiat pe Dumnezeu din cauza plăgii grindinii, pentru că plaga acesteia a fost foarte mare.
1 Şi a venit unul dintre cei şapte îngeri care aveau cele şapte potire şi a vorbit cu mine, spunându-mi: Vino aici; îţi voi arăta judecata curvei cea mare ce şade pe multe ape;
2 Cu care au curvit împăraţii pământului şi s-au îmbătat din vinul curviei ei locuitorii pământului.
3 Şi m-a purtat în duh într-o pustie; şi am văzut o femeie aşezată pe o fiară colorată stacojiu, plină de nume ale blasfemiei, având şapte capete şi zece coarne.
4 Şi femeia era îmbrăcată în purpură şi în stacojiu, şi împodobită cu aur şi pietre preţioase şi perle, având în mâna ei un pahar de aur plin de urâciuni şi de murdăria curviei sale;
5 Şi pe fruntea ei era scris un nume: MISTER, BABILONUL CEL MARE, MAMA CURVELOR ŞI A URÂCIUNILOR PĂMÂNTULUI.
6 Şi am văzut femeia îmbătată cu sângele sfinţilor şi cu sângele martirilor lui Isus; şi când am văzut-o, m-am minunat cu mare admiraţie.
7 Şi îngerul mi-a spus: De ce te-ai minunat? Eu îţi voi spune misterul femeii şi al fiarei care o poartă, care are cele şapte capete şi zece coarne.
8 Fiara pe care ai văzut-o era şi nu este; şi se va ridica din groapa fără fund şi va merge în pieire; şi se vor minuna cei ce locuiesc pe pământ, ale căror nume nu au fost scrise în cartea vieţii de la întemeierea lumii, când ei privesc fiara care era şi nu este, şi totuşi este.
9 Şi aici este mintea care are înţelepciune. Cele şapte capete sunt şapte munţi pe care şade femeia.
10 Şi sunt şapte împăraţi; cinci au căzut şi unul este şi celălalt încă nu a venit; şi când vine, trebuie să rămână puţin timp.
11 Şi fiara care era şi nu este, chiar ea este a opta, şi este din cei şapte şi merge în pieire.
12 Şi cele zece coarne pe care le-ai văzut sunt zece împăraţi care până acum nu au primit împărăţie; dar primesc putere, ca împăraţi, o oră cu fiara.
13 Aceştia au o singură voinţă şi vor da puterea şi tăria lor fiarei.
14 Aceştia vor face război cu Mielul şi Mielul îi va învinge, pentru că el este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor; şi cei ce sunt cu el sunt chemaţi şi aleşi şi credincioşi.
15 Şi el îmi spune: Apele pe care le-ai văzut, unde şade curva, sunt popoare şi mulţimi şi naţiuni şi limbi.
16 Şi cele zece coarne pe care le-ai văzut pe fiară, acestea vor urî pe curvă şi o vor face pustie şi goală, şi carnea ei o vor mânca şi o vor arde cu foc.
17 Fiindcă Dumnezeu a pus în inimile lor să împlinească voinţa lui şi să facă un acord şi să dea împărăţia lor fiarei, până când vor fi împlinite cuvintele lui Dumnezeu.
18 Iar femeia pe care ai văzut-o, este acea cetate mare care domneşte peste împăraţii pământului.
1 Şi după aceste lucruri am văzut alt înger coborând din cer, având putere mare; şi pământul a fost luminat cu gloria lui.
2 Şi a strigat puternic cu voce tare, spunând: A căzut, a căzut Babilonul cel mare şi a devenit locuinţa dracilor şi locaşul fiecărui duh necurat şi colivia fiecărei păsări necurate şi de urât.
3 Pentru că toate naţiunile au băut din vinul furiei curviei ei, şi împăraţii pământului au curvit cu ea, şi comercianţii pământului s-au îmbogăţit prin abundenţa rafinamentelor ei.
4 Şi am auzit altă voce din cer, spunând: Ieşiţi din ea, poporul meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu primiţi din plăgile ei.
5 Pentru că păcatele ei au ajuns până la cer şi Dumnezeu şi-a adus aminte de nelegiuirile ei.
6 Răsplătiţi-i aşa cum v-a răsplătit ea şi dublaţi-i dublu conform faptelor ei; în paharul pe care ea l-a umplut, umpleţi-i dublu.
7 Cât de mult se glorifica pe ea însăşi şi trăia desfătător, atât de mult chin şi întristare să îi daţi, fiindcă spune în inima ei: Şed ca împărăteasă şi nu sunt văduvă şi nicidecum nu voi vedea întristarea.
8 Din această cauză, într-o singură zi vor veni plăgile ei, moarte şi jelire şi foamete; şi va fi complet arsă cu foc, pentru că puternic este Domnul Dumnezeu care o judecă.
9 Şi împăraţii pământului, care au curvit şi au trăit desfătător cu ea, o vor plânge şi se vor lamenta pentru ea când vor vedea fumul arderii ei,
10 Stând departe de frica chinului ei, spunând: Vai, vai, acea cetate mare, Babilon, acea cetate puternică! Pentru că într-o singură oră ţi-a venit judecata.
11 Şi comercianţii pământului vor plânge şi vor jeli după ea, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa:
12 Marfă de aur şi de argint şi de pietre preţioase şi de perle şi in subţire şi purpură şi mătase şi stacojiu; şi tot lemnul de tuia şi toate felurile de vase din fildeş şi toate felurile de vase din lemnul cel mai preţios şi de aramă şi fier şi marmură,
13 Şi scorţişoară şi arome şi alifii şi tămâie şi vin şi untdelemn şi floarea făinii şi grâne şi vite şi oi şi cai şi care şi sclavi şi suflete ale oamenilor.
14 Şi fructele după care poftea sufletul tău s-au dus de la tine şi toate lucrurile care erau elegante şi splendide s-au dus de la tine şi nu le vei mai găsi nicidecum.
15 Comercianţii acestor lucruri, care s-au îmbogăţit prin ea, vor sta departe, din cauza fricii chinului ei, plângând şi bocind,
16 Şi spunând: Vai, vai, acea cetate mare, care a fost îmbrăcată în in subţire şi purpură şi stacojiu şi împodobită cu aur şi pietre preţioase şi perle!
17 Pentru că într-o singură oră au fost pustiite asemenea mari bogăţii. Şi fiecare căpitan de vas şi toată mulţimea de pe corăbii şi marinarii şi toţi câţi fac comerţ pe mare, au stat departe,
18 Şi strigau, uitându-se la fumul arderii ei, spunând: Care cetate era asemenea acestei mari cetăţi!
19 Şi îşi aruncau ţărână pe capetele lor şi strigau, plângând şi bocind, spunând: Vai, vai, acea cetate mare în care s-au îmbogăţit toţi cei ce aveau corăbii pe mare din cauza măreţiei ei! Pentru că într-o singură oră s-a pustiit.
20 Bucură-te de ea, cerule şi voi sfinţi apostoli şi profeţi, pentru că Dumnezeu a judecat judecata voastră asupra ei.
21 Şi un înger puternic a luat o piatră ca o piatră mare de moară şi a aruncat-o în mare, spunând: Astfel, cu violenţă va fi dărâmat Babilonul, acea cetate mare, şi nu va mai fi găsită nicidecum.
22 Şi vocea harpiştilor şi a muzicienilor şi a flautiştilor şi a trompetiştilor nu va mai fi auzită nicidecum în tine; şi niciun meşteşugar, al oricărui meşteşug ar fi el, nu va mai fi găsit nicidecum în tine; şi sunetul pietrei de moară nu va mai fi auzit nicidecum în tine;
23 Şi lumina candelei nu va mai străluci nicidecum în tine; şi vocea mirelui şi a miresei nu va mai fi auzită nicidecum în tine; deoarece comercianţii tăi erau oamenii mari ai pământului, pentru că prin vrăjitoriile tale au fost înşelate toate naţiunile.
24 Şi în ea a fost găsit sângele profeţilor şi al sfinţilor şi al tuturor celor ce au fost ucişi pe pământ.
1 Şi după aceste lucruri, am auzit o voce puternică, a unei mulţimi mari de oameni în cer, spunând: Aleluia! Salvarea şi gloria şi onoarea şi puterea fie ale Domnului Dumnezeului nostru;
2 Pentru că adevărate şi drepte sunt judecăţile lui, pentru că el a judecat curva cea mare care corupea pământul cu curvia ei şi a răzbunat sângele robilor săi din mâna ei.
3 Şi din nou au spus: Aleluia! Şi fumul ei se ridică în sus pentru totdeauna şi întotdeauna.
4 Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni şi cele patru fiinţe vii au căzut jos şi s-au închinat lui Dumnezeu care şade pe tron, spunând: Amin! Aleluia!
5 Şi o voce a ieşit din tron, spunând: Lăudaţi pe Dumnezeul nostru, voi toţi robii lui şi voi care vă temeţi de el, deopotrivă mici şi mari.
6 Şi am auzit ceva ca vocea unei mulţimi mari şi ca vocea multor ape şi ca vocea unor tunete tari, spunând: Aleluia, pentru că Domnul Dumnezeul cel atotputernic domneşte!
7 Să ne veselim şi să ne bucurăm şi să îi dăm onoare, pentru că a venit nunta Mielului şi soţia lui s-a pregătit.
8 Şi i-a fost dat să se îmbrace în in subţire, pur şi alb; fiindcă inul subţire este dreptatea sfinţilor.
9 Şi mi-a spus: Scrie: Binecuvântaţi sunt cei ce sunt chemaţi la cina nunţii Mielului. Şi mi-a zis: Acestea sunt cuvintele adevărate ale lui Dumnezeu.
10 Şi am căzut la picioarele lui pentru a mă închina lui. Iar el mi-a spus: Vezi, nu face aceasta; eu sunt împreună-rob cu tine şi cu fraţii tăi care au mărturia lui Isus; închină-te lui Dumnezeu; fiindcă mărturia lui Isus este duhul profeţiei.
11 Şi am văzut cerul deschis şi, iată, un cal alb; şi cel ce şedea pe el era numit Credincios şi Adevărat şi în dreptate judecă şi face război.
12 Şi ochii lui erau ca flacăra focului şi pe capul lui multe coroane; şi avea un nume scris, pe care nimeni nu îl ştia, decât el.
13 Şi era îmbrăcat cu o haină înmuiată, în sânge; şi numele lui este chemat Cuvântul lui Dumnezeu.
14 Şi armatele care erau în cer îl urmau pe cai albi, îmbrăcate în in subţire, alb şi pur.
15 Şi din gura lui iese o sabie ascuţită ca să lovească cu ea naţiunile; şi el le va conduce cu un toiag de fier; şi el calcă în picioare teascul înverşunării şi furiei Dumnezeului Cel Atotputernic.
16 Şi avea pe haină şi pe coapsa sa un nume scris: ÎMPĂRAT AL ÎMPĂRAŢILOR ŞI DOMN AL DOMNILOR.
17 Şi am văzut un înger stând în picioare în soare; şi a strigat cu voce tare, spunând tuturor păsărilor care zboară în mijlocul cerului: Veniţi şi adunaţi-vă pentru cina marelui Dumnezeu;
18 Ca să mâncaţi carnea împăraţilor şi carnea căpeteniilor şi carnea războinicilor şi carnea cailor şi a celor care şed pe ei şi carnea tuturor oamenilor, liberi şi robi şi mici şi mari.
19 Şi am văzut fiara şi împăraţii pământului şi armatele lor adunaţi pentru a face război împotriva celui ce şedea pe cal şi împotriva armatei lui.
20 Şi fiara a fost prinsă, şi cu ea profetul fals, care în faţa sa lucra miracole, cu care înşela pe cei ce au primit semnul fiarei şi pe cei ce se închinau icoanei sale. Aceştia doi au fost aruncaţi de vii într-un lac de foc arzând cu pucioasă.
21 Şi cei rămaşi au fost ucişi cu sabia celui ce şade pe cal, sabie care ieşea din gura sa; şi toate păsările s-au săturat cu carnea lor.
1 Şi am văzut un înger coborând din cer, având cheia gropii fără fund şi un lanţ mare în mâna sa.
2 Şi a prins dragonul, acel şarpe din vechime, care este Diavolul şi Satan, şi l-a legat pentru o mie de ani,
3 Şi l-a aruncat în groapa fără fund şi l-a închis şi a pus un sigiliu deasupra lui, ca el să nu mai înşele naţiunile până se vor împlini cei o mie de ani; şi după aceea el trebuie dezlegat pentru puţin timp.
4 Şi am văzut tronuri, şi ei au şezut pe ele şi le-a fost dată judecată; şi am văzut sufletele celor decapitaţi pentru mărturia lui Isus şi pentru cuvântul lui Dumnezeu şi care nu s-au închinat fiarei, nici icoanei sale şi nici nu i-au primit semnul pe frunţile lor sau pe mâinile lor; şi au trăit şi au domnit cu Cristos o mie de ani.
5 Dar ceilalţi morţi nu au înviat până nu s-au terminat cei o mie de ani. Aceasta este cea dintâi înviere.
6 Binecuvântat şi sfânt este cel ce are parte în cea dintâi înviere; asupra acestora moartea a doua nu are putere, ci ei vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Cristos şi vor domni cu el o mie de ani.
7 Iar când se vor împlini cei o mie de ani, Satan va fi dezlegat din închisoarea lui,
8 Şi va ieşi pentru a înşela naţiunile care sunt în cele patru colţuri ale pământului, Gog şi Magog, să îi adune pentru bătălie, pe ei, al căror număr este ca nisipul mării.
9 Şi au urcat peste lărgimea pământului şi au încercuit tabăra sfinţilor şi preaiubita cetate; dar a coborât foc de la Dumnezeu din cer şi i-a mistuit.
10 Şi diavolul care i-a înşelat a fost aruncat în lacul de foc şi pucioasă, unde sunt fiara şi profetul fals, şi vor fi chinuiţi zi şi noapte pentru totdeauna şi întotdeauna.
11 Şi am văzut un mare tron alb şi pe cel ce şedea pe el, de la faţa lui au fugit pământul şi cerul; şi loc nu s-a găsit pentru ele.
12 Şi am văzut pe cei morţi, mici şi mari, stând în picioare înaintea lui Dumnezeu; şi cărţile au fost deschise; şi altă carte a fost deschisă, care este cartea vieţii; şi au fost judecaţi morţii din cele ce erau scrise în cărţi, conform cu faptele lor.
13 Şi marea a dat pe morţii care erau în ea; şi moartea şi iadul au dat pe morţii care erau în ele; şi au fost judecaţi, fiecare conform cu faptele lor.
14 Şi moartea şi iadul au fost aruncate în lacul de foc. Aceasta este moartea a doua.
15 Şi cel ce nu a fost găsit scris în cartea vieţii a fost aruncat în lacul de foc.
1 Şi am văzut un cer nou şi un pământ nou; fiindcă cerul dintâi şi pământul dintâi au trecut; şi marea nu mai era.
2 Şi eu, Ioan, am văzut cetatea sfântă, noul Ierusalim, coborând de la Dumnezeu din cer, pregătită ca o mireasă înfrumuseţată pentru soţul ei.
3 Şi am auzit o voce tare din cer, spunând: Iată, tabernacolul lui Dumnezeu este cu oamenii, şi el va locui cu ei şi ei vor fi poporul lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei şi va fi Dumnezeul lor.
4 Şi Dumnezeu va şterge fiecare lacrimă de la ochii lor; şi nu va mai fi moarte, nici întristare, nici plângere, nici nu va mai fi durere, pentru că lucrurile dintâi s-au dus.
5 Şi cel ce şedea pe tron, a spus: Iată, eu fac toate lucrurile noi. Şi mi-a spus: Scrie, pentru că aceste cuvinte sunt adevărate şi credincioase.
6 Şi mi-a zis: S-a făcut. Eu sunt Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul. Eu îi voi da în dar celui însetat din izvorul apei vieţii.
7 Cel ce învinge, va moşteni toate; şi eu voi fi Dumnezeul lui şi el va fi fiul meu.
8 Dar fricoşii şi cei care nu cred şi scârboşii şi ucigaşii şi curvarii şi vrăjitorii şi idolatrii şi toţi mincinoşii vor avea partea lor în lacul care arde cu foc şi pucioasă, care este a doua moarte.
9 Şi a venit la mine unul dintre cei şapte îngeri, care aveau cele şapte potire pline cu cele şapte plăgi de pe urmă şi a vorbit cu mine, spunând: Vino aici, îţi voi arăta mireasa, soţia Mielului.
10 Şi m-a dus în duhul la un munte mare şi înalt şi mi-a arătat cetatea cea mare, Ierusalimul cel Sfânt, coborând din cer de la Dumnezeu,
11 Având gloria lui Dumnezeu; şi lumina ei era asemenea celei mai preţioase pietre, asemenea pietrei de jasp, limpede precum cristalul;
12 Şi avea un zid mare şi înalt şi avea douăsprezece porţi, şi la porţi doisprezece îngeri şi nume scrise pe ele, care sunt numele celor douăsprezece triburi ale copiilor lui Israel;
13 La răsărit trei porţi, la nord trei porţi, la sud trei porţi, iar la apus trei porţi.
14 Iar zidul cetăţii avea douăsprezece temelii şi în ele numele celor doisprezece apostoli ai Mielului.
15 Şi cel ce vorbea cu mine avea o trestie de aur pentru a măsura cetatea şi porţile ei şi zidul ei.
16 Iar cetatea se întinde în patru colţuri şi lungimea ei este tot atât ca lăţimea; şi a măsurat cetatea cu trestia, douăsprezece mii de stadii. Lungimea şi lăţimea şi înălţimea ei sunt egale.
17 Şi a măsurat zidul ei, o sută patruzeci şi patru de coţi, după măsura omului, adică a îngerului.
18 Şi construcţia zidului ei era de jasp; iar cetatea era de aur pur, asemenea sticlei transparente.
19 Şi temeliile zidului cetăţii erau înfrumuseţate cu toate felurile de pietre preţioase. Prima temelie era de jasp; a doua, safir; a treia, calcedonie; a patra, smarald;
20 A cincea, sardonix; a şasea, sardiu; a şaptea, crisolit; a opta, beril; a noua, topaz; a zecea, crizopras; a unsprezecea, hiacint; a douăsprezecea, ametist.
21 Şi cele douăsprezece porţi erau douăsprezece perle; fiecare dintre porţi era dintr-o singură perlă; şi strada cetăţii era aur pur, ca de sticlă transparentă.
22 Şi nu am văzut templu în ea, fiindcă Domnul Dumnezeu Cel Atotputernic şi Mielul sunt templul ei.
23 Şi cetatea nu are nevoie de soare nici de lună ca să strălucească în ea, fiindcă gloria lui Dumnezeu a luminat-o şi Mielul este lumina ei.
24 Şi naţiunile celor salvaţi vor umbla în lumina ei; şi împăraţii pământului îşi aduc gloria şi onoarea în ea.
25 Şi nicidecum porţile ei nu se vor închide ziua, căci acolo nu va fi noapte.
26 Şi vor aduce gloria şi onoarea naţiunilor în ea.
27 Şi nu va intra nicidecum în ea ceva care spurcă, nici ceva care lucrează urâciune, sau minciună, decât cei care sunt scrişi în cartea vieţii Mielului.
1 Şi mi-a arătat un râu pur al apei vieţii, limpede precum cristalul, ieşind din tronul lui Dumnezeu şi al Mielului.
2 În mijlocul străzii ei şi pe fiecare parte a râului era pomul vieţii, rodind douăsprezece feluri de fructe, dându-şi rodul în fiecare lună; şi frunzele pomului erau pentru vindecarea naţiunilor.
3 Şi nu va mai fi vreun blestem, ci tronul lui Dumnezeu şi al Mielului va fi în ea; şi robii lui îi vor servi;
4 Şi vor vedea faţa lui; şi numele lui va fi pe frunţile lor.
5 Şi nu va fi noapte acolo; şi nu vor avea nevoie de candelă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu le dă lumină; şi vor domni pentru totdeauna şi întotdeauna.
6 Şi mi-a spus: Aceste cuvinte sunt credincioase şi adevărate; şi Domnul Dumnezeul sfinţilor profeţi a trimis pe îngerul său să arate robilor săi lucrurile care trebuie făcute în curând.
7 Iată, vin dintr-o dată; binecuvântat este cel ce ţine cuvintele profeţiei acestei cărţi.
8 Şi eu, Ioan, am văzut acestea şi le-am auzit. Şi când am auzit şi am văzut, am căzut jos să mă închin înaintea picioarelor îngerului care mi-a arătat acestea.
9 Atunci mi-a spus: Vezi, nu face aceasta, fiindcă eu sunt împreună-rob cu tine şi cu fraţii tăi, profeţii, şi cu cei ce ţin strâns cuvintele acestei cărţi; închină-te lui Dumnezeu.
10 Şi mi-a zis: Nu sigila cuvintele profeţiei acestei cărţi, pentru că timpul este aproape.
11 Cel ce este nedrept, să rămână nedrept; şi cel ce este murdar, să rămână murdar; şi cel ce este drept, să rămână drept; şi cel ce este sfânt, să rămână sfânt.
12 Şi, iată, vin dintr-o dată; şi răsplata mea este cu mine, pentru a da fiecăruia aşa cum va fi lucrarea lui.
13 Eu sunt Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul, cel dintâi şi cel de pe urmă.
14 Binecuvântaţi sunt cei ce împlinesc poruncile lui, ca să aibă dreptul la pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate.
15 Iar afară sunt câinii şi vrăjitorii şi curvarii şi ucigaşii şi idolatrii şi toţi cei ce iubesc şi practică minciuna.
16 Eu, Isus, am trimis pe îngerul meu pentru a vă adeveri aceste lucruri în biserici. Eu sunt rădăcina şi urmaşul lui David, steaua de dimineaţă şi strălucitoare.
17 Şi Duhul şi mireasa zic: Vino! Şi cel ce aude să spună: Vino! Şi să vină cel ce este însetat. Şi oricine voieşte, să ia apa vieţii în dar.
18 Fiindcă eu aduc mărturie fiecărui om care aude cuvintele profeţiei acestei cărţi: Dacă vreun om va adăuga la aceste lucruri, Dumnezeu îi va adăuga plăgile care sunt scrise în această carte;
19 Şi dacă vreun om va scoate din cuvintele cărţii acestei profeţii, Dumnezeu îi va lua partea din cartea vieţii şi din cetatea sfântă şi din lucrurile care sunt scrise în această carte.
20 Cel ce adevereşte aceste lucruri spune: Cu siguranţă, vin dintr-o dată. Amin. Da, vino, Doamne Isuse!
21 Harul Domnului nostru Isus Cristos fie cu voi toţi. Amin.