1

1 Iacov, rob al lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Cristos, celor douăsprezece triburi care sunt împrăştiate: Salutare!

2 Socotiţi totul a fi bucurie, fraţii mei, când cădeţi în diverse ispitiri,

3 Ştiind că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare.

4 Dar lăsaţi răbdarea să îşi aibă lucrarea desăvârşită, ca să fiţi desăvârşiţi şi întregi, nefiind lipsiţi în nimic.

5 Dar dacă unuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, să o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu generozitate şi nu reproşează, şi îi va fi dată.

6 Dar să ceară în credinţă, neclătinându-se în nimic. Pentru că cel ce se clatină seamănă cu un val al mării împins de vânt şi aruncat încoace şi încolo.

7 De aceea să nu gândească omul acela că va primi ceva de la Domnul.

8 Un om şovăitor este nestatornic în toate căile lui.

9 Dar să se bucure fratele de rând în aceea că el este înălţat.

10 Iar bogatul în aceea că este înjosit, pentru că va trece ca floarea ierbii.

11 Fiindcă a răsărit soarele cu arşiţa şi usucă iarba şi floarea ei cade şi frumuseţea înfăţişării ei piere: astfel şi bogatul se va ofili în căile lui.

12 Binecuvântat este omul care îndură ispita, pentru că, după ce este încercat, va primi coroana vieţii, pe care a promis-o Domnul celor ce îl iubesc.

13 Să nu spună cineva când este ispitit: Sunt ispitit de Dumnezeu. Fiindcă Dumnezeu nu poate fi ispitit de rău, nici nu ispiteşte el pe nimeni,

14 Ci fiecare este ispitit, când este atras de propria lui poftă şi ademenit.

15 Apoi, după ce pofta a conceput, naşte păcat; iar păcatul, odată înfăptuit, naşte moarte.

16 Nu rătăciţi preaiubiţii mei fraţi!

17 Fiecare dar bun şi fiecare dar desăvârşit este de sus, coborând de la Tatăl luminilor, la care nu este schimbare, nici umbră de întoarcere.

18 Din voia lui ne-a născut el prin cuvântul adevărului, ca să fim un anumit fel de prime roade ale creaturilor sale.

19 De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiecare om să fie grăbit la auzire, încet la vorbire, încet la furie;

20 Fiindcă furia unui om nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu.

21 De aceea puneţi deoparte toată murdăria şi revărsarea răutăţii şi primiţi cu blândeţe cuvântul altoit, care este în stare să vă salveze sufletele.

22 Fiţi aşadar înfăptuitori ai cuvântului şi nu doar ascultători ai lui, înşelându-vă pe voi înşivă.

23 Pentru că dacă vreunul este ascultător al cuvântului şi nu înfăptuitor, el este asemănător unui om care îşi priveşte faţa naturală în oglindă;

24 Fiindcă se priveşte pe sine însuşi şi pleacă şi uită imediat ce fel de om era.

25 Dar oricine priveşte cu atenţie în legea desăvârşită a libertăţii şi continuă în ea, el, nefiind un ascultător uituc, ci un înfăptuitor al faptei, acesta va fi binecuvântat în fapta lui.

26 Dacă cineva printre voi pare să fie religios şi nu îşi înfrânează limba, ci îşi înşală inima, religia acestuia este deşartă.

27 Religia pură şi neîntinată înaintea lui Dumnezeul şi Tatăl este aceasta: A cerceta pe cei fără tată şi văduve în nenorocirea lor, şi a se ţine pe sine însuşi nepătat de lume.

2

1 Fraţii mei, să nu aveţi credinţa Domnului nostru Isus Cristos, Domn al gloriei, fiind părtinitori.

2 Căci dacă în adunarea voastră ar intra un om cu un inel de aur, în haină strălucitoare, şi ar intra şi un sărac în haină murdară,

3 Şi aţi avea respect faţă de cel care poartă haina strălucitoare şi i-aţi spune: Aşază-te aici în loc bun; şi i-aţi spune săracului: Tu stai acolo în picioare, sau, Aşază-te aici sub sprijinul piciorului meu,

4 Nu deveniţi atunci părtinitori în voi înşivă şi judecători ai gândurilor rele?

5 Daţi ascultare preaiubiţii mei fraţi: Nu a ales Dumnezeu pe săracii acestei lumi, să fie bogaţi în credinţă şi moştenitori ai împărăţiei pe care a promis-o celor ce îl iubesc?

6 Dar voi îl dispreţuiaţi pe cel sărac. Nu bogaţii vă oprimă şi vă târăsc înaintea scaunelor de judecată?

7 Nu blasfemiază ei acel nume virtuos cu care sunteţi chemaţi?

8 Dacă într-adevăr împliniţi legea împărătească conform scripturii: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi, bine faceţi;

9 Dar dacă arătaţi părtinire, comiteţi păcat şi sunteţi condamnaţi de lege ca şi călcători ai legii.

10 Fiindcă oricine va ţine toată legea şi totuşi se poticneşte într-un punct, este vinovat de toate.

11 Fiindcă cel ce a spus: Să nu comiţi adulter, a spus de asemenea: Să nu ucizi. Iar dacă nu comiţi adulter, dar ucizi, te faci călcător al legii.

12 Astfel să vorbiţi şi astfel să faceţi, ca unii care vor fi judecaţi prin legea libertăţii,

13 Fiindcă pentru cel ce nu a arătat milă judecata va fi fără milă; şi mila se bucură asupra judecăţii.

14 Care este folosul, fraţii mei, dacă cineva spune are credinţă şi nu are fapte? Poate această credinţă să îl salveze?

15 Şi dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de mâncarea zilnică,

16 Iar unul dintre voi ar spune acestora: Plecaţi în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă, dar nu aţi da acestora cele necesare trupului, ce folos?

17 Aşa şi credinţa, dacă nu are fapte, este moartă, fiind singură.

18 Dar va spune cineva: Tu ai credinţă şi eu am fapte; arată-mi credinţa ta fără faptele tale şi eu îţi voi arăta credinţa mea prin faptele mele.

19 Tu crezi că este un singur Dumnezeu; bine faci; şi dracii cred şi tremură.

20 Doreşti dar să ştii, omule deşert, că este moartă credinţa despărţită de fapte?

21 Avraam, tatăl nostru, nu prin fapte a fost declarat drept, când a oferit pe fiul său, Isaac, pe altar?

22 Vezi cum credinţa lucra împreună cu faptele lui, şi prin fapte, credinţa a fost desăvârşită?

23 Şi a fost împlinită scriptura care spune: Avraam l-a crezut pe Dumnezeu şi aceasta i s-a atribuit pentru dreptate; şi a fost numit prietenul lui Dumnezeu.

24 Vedeţi aşadar cum prin fapte este declarat drept omul şi nu doar prin credinţă.

25 Tot aşa şi curva Rahab, nu prin fapte a fost declarată dreaptă, când a primit mesagerii şi i-a trimis afară pe altă cale?

26 Căci după cum trupul despărţit de duh este mort, tot aşa şi credinţa despărţită de fapte este moartă.

3

1 Fraţii mei, nu fiţi mulţi învăţători, ştiind că vom primi condamnarea mai mare.

2 Fiindcă toţi ne poticnim în multe. Dacă cineva nu se poticneşte în cuvânt, el este un om desăvârşit, în stare să îşi înfrâneze, de asemenea, tot trupul.

3 Iată, punem frâie în gurile cailor, ca să asculte de noi şi le conducem tot trupul.

4 Iată, şi corăbiile, oricât de mari ar fi şi purtate sub vânturi violente, totuşi sunt conduse cu o cârmă foarte mică, oriîncotro doreşte cârmaciul.

5 Astfel şi limba este un membru mic şi se făleşte cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce lucru mare aprinde!

6 Şi limba este un foc, o lume a nedreptăţii; astfel este limba printre membrele noastre; întinează tot trupul şi aprinde cursul naturii; şi este aprinsă de iad.

7 Căci fiecare gen de fiare şi de păsări şi de şerpi şi de lucruri din mare, se îmblânzeşte şi a fost îmblânzit de omenire,

8 Dar limba, niciun om nu o poate îmblânzi; este un rău de nestăpânit, plină de otravă mortală.

9 Cu ea binecuvântăm pe Dumnezeu, adică pe Tatăl; şi cu ea blestemăm pe oameni, care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu.

10 Din aceeaşi gură iese şi binecuvântare şi blestem. Fraţii mei, acestea nu ar trebui să fie astfel!

11 Revarsă cumva izvorul din acelaşi loc şi apă dulce şi amară?

12 Fraţii mei, poate smochinul să dea măsline? Sau viţa, smochine? Astfel niciun izvor nu dă şi apă sărată şi dulce.

13 Cine este înţelept şi înzestrat cu pricepere dintre voi? Să demonstreze, dintr-o bună purtare, faptele lui cu blândeţea înţelepciunii!

14 Dar dacă aveţi invidie amară şi ceartă în inimile voastre, nu vă lăudaţi şi nu minţiţi împotriva adevărului.

15 Înţelepciunea aceasta nu coboară de sus, ci este pământească, senzuală, drăcească.

16 Fiindcă unde este invidie şi ceartă, este confuzie şi fiecare lucrare rea.

17 Dar înţelepciunea de sus este întâi pură, apoi paşnică, blândă, uşor de abordat, plină de milă şi de roade bune, imparţială şi fără făţărnicie.

18 Iar rodul dreptăţii este semănat în pace de cei ce fac pace.

4

1 De unde vin lupte şi certuri între voi? Oare nu de acolo din poftele voastre care se războiesc în membrele voastre?

2 Poftiţi şi nu aveţi; ucideţi şi invidiaţi şi nu puteţi obţine; vă certaţi şi vă luptaţi, totuşi nu aveţi, pentru că nu cereţi.

3 Cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi în mod greşit, ca să risipiţi pentru poftele voastre.

4 Adulteri şi adultere, nu ştiţi că prietenia lumii este duşmănie cu Dumnezeu? De aceea oricine doreşte să fie prieten al lumii este duşmanul lui Dumnezeu.

5 Gândiţi că în zadar spune scriptura: Duhul care locuieşte în noi pofteşte spre invidie?

6 Însă el dă mai mult har. De aceea spune: Dumnezeu se opune celor mândri, dar dă har celor umili.

7 Supuneţi-vă aşadar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului şi va fugi de la voi!

8 Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi el se va apropia de voi. Curăţiţi- mâinile, păcătoşilor; şi purificaţi- inimile, şovăitorilor!

9 Fiţi pătrunşi de durere şi jeliţi şi plângeţi; să vă fie râsul schimbat în jale şi bucuria în întristare;

10 Umiliţi-vă înaintea Domnului şi el vă va înălţa.

11 Nu vorbiţi de rău unii pe alţii, fraţilor. Cel ce vorbeşte de rău pe un frate şi judecă pe fratele lui, vorbeşte de rău despre lege şi judecă legea; dar dacă judeci legea, nu eşti înfăptuitor al legii, ci judecător.

12 Este un singur legiuitor, care este în stare să salveze şi să nimicească; cine eşti tu care judeci pe altul?

13 Veniţi acum, cei care spuneţi: Astăzi sau mâine vom merge în cutare cetate şi vom sta acolo un an şi vom face comerţ şi vom câştiga;

14 De fapt nu ştiţi ce va fi mâine. Fiindcă ce este viaţa voastră? Este doar un abur, care se arată puţin şi apoi dispare.

15 Dimpotrivă, ar trebui să spuneţi: Dacă Domnul voieşte, vom trăi şi vom face aceasta sau aceea.

16 Dar acum vă bucuraţi în lăudăroşiile voastre! Orice astfel de fală este rea.

17 De aceea aceluia care ştie să facă binele şi nu îl face, aceasta îi este păcat.

5

1 Veniţi acum, bogaţilor, plângeţi şi urlaţi din cauza nenorocirilor voastre care vor veni asupra voastră.

2 Bogăţiile voastre au putrezit şi hainele voastre sunt mâncate de molii.

3 Aurul şi argintul vostru au ruginit; şi rugina lor va fi o mărturie împotriva voastră şi va mânca a voastră carne precum focul. V-aţi strâns tezaure pentru zilele de pe urmă.

4 Iată, plata lucrătorilor care v-au secerat câmpurile, plată care a fost oprită de voi prin înşelăciune, strigă; şi strigătele secerătorilor au intrat în urechile Domnului sabaot.

5 Aţi trăit în plăceri pe pământ şi în desfrâu; v-aţi hrănit inimile, ca într-o zi de măcel.

6 Aţi condamnat şi aţi ucis pe cel drept; el nu vi se opune.

7 De aceea fiţi răbdători, fraţilor, până la venirea Domnului. Iată, agricultorul aşteaptă rodul preţios al pământului şi are îndelungă răbdare pentru acesta, până primeşte ploaie timpurie şi târzie.

8 Fiţi şi voi răbdători, întăriţi-vă inimile, pentru că venirea Domnului se apropie.

9 Nu purtaţi pică unii împotriva altora, fraţilor, ca nu cumva să fiţi condamnaţi; iată, judecătorul stă în picioare la uşă.

10 Fraţii mei, luaţi ca exemplu de suferinţă şi de răbdare pe profeţii care au vorbit în numele Domnului.

11 Iată, noi îi numim fericiţi pe cei ce îndură. Aţi auzit despre răbdarea lui Iov şi aţi văzut deznodământul dat de Domnul, că Domnul este plin de compasiune şi de milă.

12 Dar mai presus de toate, fraţii mei, nu juraţi, nici pe cer, nici pe pământ, nici cu vreun alt jurământ; ci al vostru da să fie da, şi nu să fie nu; ca nu cumva să cădeţi în condamnare.

13 Este vreunul dintre voi în necaz? Să se roage. Este cineva vesel? Să cânte psalmi.

14 Este cineva dintre voi bolnav? Să cheme bătrânii bisericii şi să se roage peste el, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului.

15 Şi rugăciunea credinţei îl va salva pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica; şi dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.

16 Mărturisiţi- unii altora greşelile şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mult poate rugăciunea ferventă şi puternică a unui om drept.

17 Ilie era un om cu aceleaşi sentimente ca noi; şi s-a rugat insistent să nu plouă şi nu a plouat pe pământ trei ani şi şase luni.

18 Şi s-a rugat din nou şi cerul a dat ploaie şi pământul şi-a dat rodul.

19 Fraţilor, dacă cineva dintre voi se rătăceşte de la adevăr şi cineva îl va întoarce,

20 Să ştie el, că cel ce îl întoarce pe păcătos din rătăcirea căii lui va salva un suflet din moarte şi va acoperi o mulţime de păcate.