1 Şi după moartea lui Ahab, Moab s-a răzvrătit împotriva lui Israel.
2 Şi Ahazia a căzut printre zăbrele în camera lui de sus care era în Samaria şi s-a îmbolnăvit; şi a trimis mesageri şi le-a spus: Duceţi-vă, întrebaţi pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, dacă mă voi reface din această boală.
3 Dar îngerul DOMNULUI i-a spus lui Ilie tişbitul: Ridică-te, urcă-te să întâmpini pe mesagerii împăratului Samariei şi spune-le: Nu pentru că nu este Dumnezeu în Israel, mergeţi voi să întrebaţi pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului?
4 Şi acum, astfel spune DOMNUL: Nu vei coborî din acel pat în care te-ai urcat, ci vei muri negreşit. Şi Ilie a plecat.
5 Şi când mesagerii s-au întors la el, el le-a spus: De ce v-aţi întors acum?
6 Iar ei i-au zis: Un om s-a urcat să ne întâmpine şi ne-a spus: Mergeţi, întoarceţi-vă la împăratul care v-a trimis şi spuneţi-i: Astfel spune DOMNUL: Nu pentru că nu este Dumnezeu în Israel, mergeţi voi să întrebaţi pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului? De aceea nu vei coborî din patul în care te-ai urcat, ci vei muri negreşit.
7 Şi el le-a spus: Ce fel de om era cel care s-a urcat să vă întâmpine şi v-a zis aceste cuvinte?
8 Iar ei i-au răspuns: Era un om păros şi încins cu un brâu de piele la coapse. Iar el a zis: Este Ilie tişbitul.
9 Atunci împăratul a trimis la el o căpetenie peste cincizeci, cu cei cincizeci ai săi. Şi acesta s-a urcat la el; şi, iată, el şedea pe vârful unui deal. Şi el i-a spus: Tu, om al lui Dumnezeu, împăratul a zis: Coboară.
10 Şi Ilie a răspuns şi a zis căpeteniei peste cincizeci: Dacă eu sunt un om al lui Dumnezeu, atunci să coboare foc din cer şi să te mistuie pe tine şi pe cei cincizeci ai tăi. Şi a coborât foc din cer şi i-a mistuit pe el şi pe cei cincizeci ai lui.
11 Din nou el a trimis de asemenea la el pe o altă căpetenie peste cincizeci cu cei cincizeci ai săi. Şi el a răspuns şi i-a zis: Om al lui Dumnezeu, astfel a spus împăratul: Coboară repede.
12 Şi Ilie a răspuns şi i-a zis: Dacă eu sunt un om al lui Dumnezeu, să coboare foc din cer şi să te mistuie pe tine şi pe cei cincizeci ai tăi. Şi focul lui Dumnezeu a coborât din cer şi i-a mistuit pe el şi pe cei cincizeci ai lui.
13 Şi el a trimis din nou o căpetenie peste a treia ceată de cincizeci cu cei cincizeci ai săi. Şi a treia căpetenie peste cincizeci s-a urcat şi a venit şi a căzut pe genunchi înaintea lui Ilie şi l-a implorat şi i-a spus: Om al lui Dumnezeu, te rog, să fie preţioasă înaintea ochilor tăi viaţa mea şi viaţa acestor cincizeci de servitori ai tăi.
14 Iată, a coborât foc din cer şi a mistuit pe cele două căpetenii dintâi peste cincizeci cu cei cincizeci ai lor; de aceea să fie preţioasă acum viaţa mea înaintea ochilor tăi.
15 Şi îngerul DOMNULUI i-a spus lui Ilie: Coboară cu el, nu te teme de el. Şi el s-a ridicat şi a coborât cu el la împărat.
16 Şi el i-a zis: Astfel spune DOMNUL: Pentru că ai trimis mesageri să întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, nu este aceasta pentru că nu este Dumnezeu în Israel pentru a întreba din cuvântul lui? De aceea tu nu vei coborî din patul în care te-ai urcat, ci vei muri negreşit.
17 Astfel el a murit conform cuvântului DOMNULUI pe care Ilie i-l spusese. Şi Ioram a domnit în locul lui în al doilea an al lui Ioram, fiul lui Iosafat, împăratul lui Iuda; deoarece nu avea fiu.
18 Şi restul faptelor lui Ahazia pe care le-a făcut, nu sunt ele scrise în cartea cronicilor împăraţilor lui Israel?
1 Şi s-a întâmplat, când DOMNUL a voit să îl ia pe Ilie la cer într-un vârtej de vânt, că Ilie a mers cu Elisei de la Ghilgal.
2 Şi Ilie i-a spus lui Elisei: Rămâi aici, te rog, pentru că DOMNUL m-a trimis la Betel. Şi Elisei i-a zis: Precum DOMNUL trăieşte şi precum sufletul tău trăieşte, nu te voi părăsi. Astfel ei au coborât la Betel.
3 Şi fiii profeţilor care erau la Betel au ieşit la Elisei şi i-au spus: Ştii tu că DOMNUL îl va lua pe stăpânul tău de deasupra capului tău în această zi? Şi el a zis: Da, ştiu; tăceţi.
4 Şi Ilie i-a spus: Elisei, rămâi aici, te rog, pentru că DOMNUL m-a trimis la Ierihon. Iar el a zis: Precum DOMNUL trăieşte şi precum sufletul tău trăieşte, nu te voi părăsi. Astfel ei au venit la Ierihon.
5 Şi fiii profeţilor care erau la Ierihon au venit la Elisei şi i-au spus: Ştii tu că DOMNUL îl va lua pe stăpânul tău de deasupra capului tău în această zi? Şi el a răspuns: Da, ştiu; tăceţi.
6 Şi Ilie i-a spus: Rămâi aici, te rog, pentru că DOMNUL m-a trimis la Iordan. Iar el a zis: Precum DOMNUL trăieşte şi precum sufletul tău trăieşte, nu te voi părăsi. Şi au mers amândoi.
7 Şi cincizeci de bărbaţi dintre fiii profeţilor au mers şi au stat în picioare pentru a vedea de departe; şi ei amândoi au stat în picioare lângă Iordan.
8 Şi Ilie şi-a luat mantaua şi a înfăşurat-o şi a lovit apele şi ele s-au despărţit într-o parte şi într-alta, astfel încât amândoi au trecut pe pământ uscat.
9 Şi s-a întâmplat, după ce au trecut, că Ilie i-a spus lui Elisei: Cere ce să fac pentru tine, înainte de a fi luat de la tine. Şi Elisei a zis: Te rog, să fie o măsură dublă din duhul tău peste mine.
10 Iar el a zis: Ai cerut un lucru greu; totuşi, dacă mă vei vedea când voi fi luat de la tine, aşa îţi va fi; dar dacă nu, nu va fi aşa.
11 Şi s-a întâmplat, pe când ei mergeau încă şi vorbeau, că, iată, s-a arătat un car de foc şi cai de foc şi i-au despărţit pe cei doi; şi Ilie s-a urcat la cer într-un vârtej de vânt.
12 Şi Elisei a văzut aceasta, şi a strigat: Tatăl meu, tatăl meu, carul lui Israel şi călăreţii lui. Şi nu l-a mai văzut; şi şi-a apucat hainele şi le-a sfâşiat în două bucăţi.
13 A ridicat de asemenea mantaua lui Ilie care căzuse de pe el şi a mers înapoi şi a stat în picioare pe malul Iordanului;
14 Şi a luat mantaua lui Ilie care căzuse de pe el şi a lovit apele şi a spus: Unde este DOMNUL Dumnezeul lui Ilie? Şi după ce a lovit şi el apele, ele s-au despărţit într-o parte şi într-alta, şi Elisei a trecut.
15 Şi când fiii profeţilor, care erau acolo la Ierihon pentru a vedea, l-au văzut, au zis: Duhul lui Ilie se odihneşte peste Elisei. Şi au venit să îl întâmpine şi s-au plecat până la pământ înaintea lui.
16 Şi i-au spus: Iată, cu servitorii tăi sunt cincizeci de bărbaţi tineri şi viteji; să meargă ei, te rugăm, şi să îl caute pe stăpânul tău; ca nu cumva Duhul DOMNULUI să îl fi luat şi să îl fi aruncat pe vreun munte sau în vreo vale. Şi el a spus: Nu-i trimiteţi.
17 Şi l-au constrâns până când s-a ruşinat şi a zis: Trimiteţi. Au trimis de aceea cincizeci de oameni; şi l-au căutat trei zile, dar nu l-au găsit.
18 Şi după ce s-au întors din nou la el, (fiindcă el rămăsese la Ierihon) el le-a zis: Nu v-am spus: Nu vă duceţi?
19 Şi oamenii cetăţii i-au zis lui Elisei: Iată, te rog, situarea acestei cetăţi este plăcută, precum domnul meu vede; dar apa este rea şi pământul sterp.
20 Şi el a spus: Aduceţi-mi un urcior nou şi puneţi sare în el. Şi i-au adus.
21 Şi el a ieşit la izvorul apelor şi a aruncat sarea acolo şi a spus: Astfel spune DOMNUL: Am vindecat aceste ape; nu va mai ieşi din ele nici moarte nici pământ sterp.
22 Astfel apele au fost vindecate până în această zi, conform cuvântului lui Elisei pe care îl vorbise.
23 Şi el s-a urcat de acolo la Betel; şi în timp ce se urca pe cale au ieşit copilaşi din cetate şi l-au batjocorit şi i-au spus: Urcă-te, chelule; urcă-te, chelule.
24 Şi el s-a întors şi i-a privit şi i-a blestemat în numele DOMNULUI. Şi au ieşit două ursoaice din pădure şi au sfâşiat patruzeci şi doi de copii dintre ei.
25 Şi a mers de acolo la muntele Carmel şi de acolo s-a întors în Samaria.
1 Şi Ioram, fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel în Samaria în al optsprezecelea an al lui Iosafat, împăratul lui Iuda, şi a domnit doisprezece ani.
2 Şi a făcut ce este rău înaintea ochilor DOMNULUI; dar nu ca tatăl său şi ca mama sa, pentru că a îndepărtat chipul lui Baal, pe care tatăl său îl făcuse.
3 Totuşi s-a alipit de păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască; nu s-a depărtat de ele.
4 Şi Meşa, împăratul Moabului, era un stăpân de oi şi a dat împăratului lui Israel o sută de mii de miei şi o sută de mii de berbeci, cu lână.
5 Dar s-a întâmplat, după ce a murit Ahab, că împăratul Moabului s-a răzvrătit împotriva împăratului lui Israel.
6 Şi împăratul Ioram a ieşit din Samaria în acelaşi timp şi a numărat tot Israelul.
7 Şi a mers şi a trimis la Iosafat, împăratul lui Iuda, spunând: Împăratul Moabului s-a răzvrătit împotriva mea, vei merge cu mine împotriva Moabului la bătălie? Iar el a spus: Mă voi urca; eu sunt precum eşti tu, poporul meu precum poporul tău şi caii mei precum caii tăi.
8 Şi a zis: Pe ce cale să ne urcăm? Iar el a răspuns: Pe calea pustiului Edomului.
9 Astfel împăratul lui Israel a mers împreună cu împăratul lui Iuda şi împăratul Edomului; şi au făcut un ocol de şapte zile de călătorie; şi nu era apă pentru oştire şi pentru vitele care îi urmau.
10 Şi împăratul lui Israel a spus: Vai, pentru că DOMNUL a chemat pe aceşti trei împăraţi împreună, pentru a-i da în mâna Moabului!
11 Dar Iosafat a spus: Nu este aici un profet al DOMNULUI, ca să întrebăm pe DOMNUL prin el? Şi unul dintre servitorii împăratului lui Israel a răspuns şi a zis: Aici este Elisei, fiul lui Şafat, care turna apă pe mâinile lui Ilie.
12 Şi Iosafat a spus: Cuvântul DOMNULUI este cu el. Astfel, împăratul lui Israel şi Iosafat şi împăratul Edomului au coborât la el.
13 Şi Elisei i-a spus împăratului lui Israel: Ce am eu a face cu tine? Du-te la profeţii tatălui tău şi la profeţii mamei tale. Şi împăratul lui Israel i-a zis: Nu, pentru că DOMNUL a chemat pe aceşti trei împăraţi împreună, pentru a-i da în mâna Moabului.
14 Şi Elisei a zis: Precum DOMNUL oştirilor trăieşte, înaintea căruia stau în picioare, într-adevăr, dacă nu aş lua aminte la faţa lui Iosafat, împăratul lui Iuda, nu m-aş uita la tine, nici nu te-aş vedea.
15 Dar acum aduceţi-mi un cântăreţ cu harpă. Şi s-a întâmplat, în timp ce cânta cântăreţul cu harpă, că mâna DOMNULUI a venit peste el.
16 Şi el a spus: Astfel spune DOMNUL: Faceţi în această vale groapă lângă groapă.
17 Fiindcă astfel spune DOMNUL: Nu veţi vedea vânt, nici nu veţi vedea ploaie; totuşi această vale va fi umplută cu apă, ca voi să beţi, deopotrivă voi şi vitele voastre şi animalele voastre.
18 Şi acesta este doar un lucru uşor înaintea ochilor DOMNULUI, el va da de asemenea pe moabiţi în mâna voastră.
19 Şi veţi lovi fiecare cetate întărită şi fiecare cetate aleasă şi veţi tăia fiecare copac bun şi veţi astupa toate fântânile de apă şi veţi strica cu pietre fiecare bucată bună de pământ.
20 Şi s-a întâmplat dimineaţa, când darul de mâncare era oferit că, iată, a venit apă de pe calea Edomului şi ţara s-a umplut cu apă.
21 Şi când toţi moabiţii au auzit că împăraţii s-au urcat să lupte împotriva lor, s-au adunat toţi cei care erau în stare să poarte armură, şi mai vârstnici, şi au stat în picioare la graniţă.
22 Şi s-au sculat dis-de-dimineaţă şi soarele a strălucit peste apă şi moabiţii au văzut apa roşie ca sângele de cealaltă parte;
23 Şi au spus: Acesta este sânge; împăraţii sunt nimiciţi cu desăvârşire şi s-au lovit unul pe altul; şi acum, Moabule, la pradă.
24 Şi, când au ajuns la tabăra lui Israel, israeliţii s-au ridicat şi au lovit pe moabiţi, astfel încât ei au fugit dinaintea lor; dar ei au mers înainte lovind pe moabiţi, chiar în ţara lor.
25 Şi au dărâmat cetăţile şi pe fiecare bucată bună de pământ şi-a aruncat fiecare om piatra lui şi l-au umplut; şi au astupat toate fântânile de apă şi au tăiat fiecare copac bun; doar în Chir-Hareset au lăsat pietrele; totuşi aruncătorii cu praştia l-au înconjurat şi l-au lovit.
26 Şi când împăratul Moabului a văzut că bătălia era prea aspră pentru el, a luat cu el şapte sute de bărbaţi care scoteau săbiile, pentru a pătrunde până la împăratul Edomului; dar nu au putut.
27 Atunci a luat pe cel mai în vârstă fiu al său care trebuia să domnească în locul său şi l-a oferit ca ofrandă arsă pe zid. Şi a fost mare indignare împotriva lui Israel; şi au plecat de la el şi s-au întors în ţara lor.
1 Şi o anumită femeie dintre soţiile fiilor profeţilor a strigat către Elisei, spunând: Servitorul tău, soţul meu, este mort; şi tu ştii că servitorul tău se temea de DOMNUL; şi creditorul a venit să ia la el pe cei doi fii ai mei ca să fie robi.
2 Şi Elisei i-a zis: Ce să fac pentru tine? Spune-mi, ce ai în casă? Şi ea a zis: Roaba ta nu are nimic în casă, decât o oală cu untdelemn.
3 Atunci el a spus: Du-te, împrumută-ţi vase de afară de la toţi vecinii tăi, vase goale; împrumută nu puţine.
4 Şi după ce intri, să închizi uşa după tine şi după fiii tăi şi să torni în toate vasele acelea şi să pui deoparte pe cele care sunt pline.
5 Astfel ea a plecat de la el şi a închis uşa după ea şi după fiii ei, care îi aduceau vasele; şi ea turna.
6 Şi s-a întâmplat, după ce vasele au fost pline, că ea a spus fiului său: Adu-mi încă un vas. Iar el i-a zis: Nu mai este niciun vas. Şi untdelemnul s-a oprit.
7 Atunci ea a venit şi i-a spus omului lui Dumnezeu. Iar el a zis: Du-te, vinde untdelemnul şi plăteşte datoria şi trăieşte tu şi copiii tăi din restul.
8 Şi s-a întâmplat într-o zi, că Elisei trecea pe la Sunem, unde era o femeie cu vază; şi ea l-a constrâns să mănânce pâine. Şi a fost astfel, că ori de câte ori el trecea, se abătea pe acolo să mănânce pâine.
9 Şi ea a spus soţului ei: Iată acum, eu pricep că acesta este un om sfânt al lui Dumnezeu, care trece întotdeauna pe la noi.
10 Te rog, să îi facem o cămăruţă pe zid; şi să îi punem acolo un pat şi o masă şi un scaun şi un sfeşnic; şi va fi, când vine la noi, că se va abate pe acolo.
11 Şi s-a întâmplat într-o zi, că el a venit pe acolo şi s-a abătut pe la cameră şi s-a culcat acolo.
12 Şi el i-a spus lui Ghehazi, servitorul său: Cheamă pe sunamita aceasta. Şi după ce a chemat-o, ea a stat în picioare înaintea lui.
13 Iar el i-a zis: Spune-i acum femeii: Iată, tu te-ai îngrijit de noi cu toată această grijă; ce este de făcut pentru tine? Doreşti să se vorbească pentru tine împăratului sau căpeteniei oştirii? Iar ea a răspuns: Eu locuiesc în mijlocul poporului meu.
14 Iar el a zis: Ce este de făcut atunci pentru ea? Şi Ghehazi a răspuns: Cu adevărat ea nu are copil şi soţul ei este bătrân.
15 Iar el a spus: Cheam-o. Şi după ce el a chemat-o, ea a stat în picioare la uşă.
16 Şi el a zis: Cam pe timpul acesta, conform cu timpul vieţii, tu vei îmbrăţişa un fiu. Şi ea a spus: Nu, domnul meu, tu om al lui Dumnezeu, nu minţii pe roaba ta.
17 Şi femeia a rămas însărcinată şi a născut un fiu la acel timp pe care i-l spusese Elisei, conform cu timpul vieţii.
18 Şi când copilul a crescut, s-a întâmplat într-o zi, că a ieşit la tatăl său la secerători.
19 Şi el a spus tatălui său: Capul meu, capul meu. Iar el a zis unui tânăr: Du-l la mama lui.
20 Şi după ce l-a luat şi l-a dus la mama lui, el a şezut pe genunchii ei până la amiază şi apoi a murit.
21 Şi ea s-a urcat şi l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu şi a închis uşa după el şi a plecat.
22 Şi a chemat la ea pe soţul ei şi a spus: Trimite-mi, te rog, pe unul dintre tineri şi unul dintre măgari, ca să alerg la omul lui Dumnezeu şi să mă întorc.
23 Şi el a spus: Pentru ce doreşti să te duci la el astăzi? Nu este nici lună nouă, nici sabat. Şi ea a zis: Va fi bine.
24 Atunci a înşeuat un măgar şi a spus servitorului ei: Mână şi mergi înainte; să nu încetineşti din călărit pentru mine, doar dacă îţi poruncesc.
25 Astfel, ea a mers şi a ajuns la omul lui Dumnezeu la muntele Carmel. Şi s-a întâmplat, când omul lui Dumnezeu a văzut-o de departe, că i-a zis lui Ghehazi, servitorul său: Iat-o pe sunamita aceea;
26 Aleargă acum, te rog, să o întâlneşti şi spune-i: Eşti bine? Este bine soţul tău? Este bine copilul? Iar ea a răspuns: Este bine.
27 Şi când ea a venit la omul lui Dumnezeu pe deal, l-a prins de picioare; dar Ghehazi s-a apropiat să o împingă. Şi omul lui Dumnezeu a spus: Las-o, pentru că sufletul ei este chinuit în ea; şi DOMNUL a ascuns aceasta de la mine şi nu mi-a zis.
28 Atunci ea a spus: Am dorit eu un fiu de la domnul meu? Nu am zis eu: Nu mă înşela?
29 Atunci el i-a spus lui Ghehazi: Încinge-ţi coapsele şi ia toiagul meu în mâna ta şi mergi pe calea ta; dacă întâlneşti vreun om, să nu îl saluţi; şi dacă cineva te va saluta, să nu îi răspunzi; şi pune toiagul meu pe faţa copilului.
30 Şi mama copilului a spus: Precum DOMNUL trăieşte şi precum sufletul tău trăieşte, nu te voi părăsi. Şi el s-a ridicat şi a urmat-o.
31 Şi Ghehazi a trecut înaintea lor şi a pus toiagul pe faţa copilului; dar nu a fost nici voce, nici auzire. Pentru aceea el a mers să îl întâlnească şi i-a spus, zicând: Copilul nu s-a trezit.
32 Şi când Elisei a intrat în casă, iată, copilul era mort şi întins pe patul său.
33 Şi de aceea a intrat şi a închis uşa după ei amândoi şi s-a rugat DOMNULUI.
34 Şi s-a urcat şi s-a culcat peste copil şi şi-a pus gura pe gura lui şi ochii lui pe ochii lui şi mâinile lui pe mâinile lui; şi s-a întins peste copil; şi carnea copilului s-a încălzit.
35 Atunci s-a întors şi a umblat prin casă încoace şi încolo; şi s-a urcat şi s-a întins peste el; şi copilul a strănutat de şapte ori şi copilul şi-a deschis ochii.
36 Şi el l-a chemat pe Ghehazi şi a spus: Cheam-o pe sunamita aceasta. Astfel, el a chemat-o. Şi după ce ea a venit la el, el a zis: Ridică-ţi fiul.
37 Atunci ea a intrat şi a căzut la picioarele lui şi s-a plecat până la pământ şi şi-a ridicat fiul şi a ieşit.
38 Şi Elisei s-a întors la Ghilgal; şi era foamete în ţară; şi fiii profeţilor şedeau înaintea lui; şi el a spus servitorului său: Pune oala cea mare şi fierbe supă pentru fiii profeţilor.
39 Şi unul a ieşit la câmp să adune ierburi şi a găsit o viţă sălbatică şi a strâns de pe ea o poală plină de curcubete sălbatice şi a venit şi le-a tăiat în oala de supă, pentru că nu le cunoşteau.
40 Astfel, ei au turnat oamenilor să mănânce. Şi s-a întâmplat, pe când mâncau din supă, că au strigat şi au spus: O tu om al lui Dumnezeu, este moarte în oală. Şi nu puteau să mănânce din ea.
41 Dar el a spus: Atunci aduceţi făină. Şi a aruncat-o în oală şi a zis: Turnaţi pentru popor, ca să mănânce. Şi nu era nimic vătămător în oală.
42 Şi a venit un om de la Baal-Şalişa şi a adus omului lui Dumnezeu pâine din cele dintâi roade, douăzeci de pâini de orz şi spice proaspete de grâne nebătute. Şi a spus: Dă poporului, să mănânce.
43 Şi servitorul său a spus: Ce, să pun aceasta înaintea a o sută de oameni? El a zis din nou: Dă poporului, să mănânce, fiindcă astfel spune DOMNUL: Ei vor mânca şi va rămâne din aceasta.
44 Astfel el a pus înaintea lor şi ei au mâncat şi au lăsat o parte, conform cuvântului DOMNULUI.
1 Şi Naaman, căpetenia oştirii împăratului Siriei, era un om mare şi demn de cinste înaintea stăpânului său, deoarece prin el DOMNUL dăduse eliberare Siriei; el era de asemenea un războinic viteaz, dar era lepros.
2 Şi sirienii ieşiseră în cete şi aduseseră captivă o tinerică din ţara lui Israel; şi ea servea soţiei lui Naaman.
3 Şi ea a spus stăpânei sale: Dacă ar fi voit Dumnezeu ca domnul meu să fie cu profetul din Samaria! El l-ar vindeca de lepra sa.
4 Şi unul a intrat şi a spus domnului său, zicând: Aşa şi aşa a zis tânăra care este din ţara lui Israel.
5 Şi împăratul Siriei a zis: Du-te, mergi, şi eu voi trimite o scrisoare împăratului lui Israel. Şi el a plecat şi a luat cu el zece talanţi de argint şi şase mii de monede de aur şi zece schimburi de haine.
6 Şi a adus scrisoarea împăratului lui Israel, spunând: Acum, când această scrisoare ajunge la tine, iată, am trimis pe servitorul meu Naaman la tine, ca să îl vindeci de lepra lui.
7 Şi s-a întâmplat, după ce împăratul lui Israel a citit scrisoarea, că şi-a sfâşiat hainele şi a spus: Sunt eu Dumnezeu, ca să omor sau să înviez, că acest om trimite la mine să vindec un om de lepra lui? De aceea luaţi aminte, vă rog, şi vedeţi cum caută ceartă împotriva mea.
8 Şi s-a întâmplat, când Elisei, omul lui Dumnezeu, a auzit că împăratul lui Israel şi-a sfâşiat hainele, că a trimis la împărat, spunând: Pentru ce ţi-ai sfâşiat hainele? Lasă-l să vină la mine şi va cunoaşte că este un profet în Israel.
9 Astfel Naaman a venit cu caii săi şi cu carul său şi a stat în picioare la uşa casei lui Elisei.
10 Şi Elisei a trimis un mesager la el, spunând: Du-te şi spală-te de şapte ori în Iordan, şi carnea ta îşi va reveni şi vei fi curat.
11 Dar Naaman s-a înfuriat şi a plecat şi a zis: Iată, eu gândeam: El va ieşi negreşit la mine şi va sta în picioare şi va chema numele DOMNULUI Dumnezeului său şi îşi va legăna mâna asupra locului şi va vindeca pe cel lepros.
12 Nu sunt Abana şi Parpar, râurile Damascului, mai bune decât toate apele lui Israel? Nu aş putea să mă spăl în ele şi să fiu curat? Astfel el s-a întors şi a plecat în furie.
13 Şi servitorii lui s-au apropiat şi i-au vorbit şi au spus: Tatăl meu, dacă profetul ţi-ar fi cerut să faci vreun lucru mare, nu l-ai fi făcut? Cu cât mai mult atunci, când îţi spune: Spală-te şi fii curat?
14 Atunci el a coborât şi s-a scufundat de şapte ori în Iordan, conform spusei omului lui Dumnezeu; şi carnea lui s-a făcut din nou precum este carnea unui copilaş, şi el a fost curat.
15 Şi s-a întors la omul lui Dumnezeu, el şi toată ceata lui, şi a venit şi a stat în picioare înaintea lui şi a zis: Iată acum cunosc că nu este Dumnezeu pe tot pământul, decât în Israel; şi acum, te rog, primeşte un dar de la servitorul tău.
16 Dar el a spus: Precum DOMNUL trăieşte înaintea căruia stau în picioare, nu voi primi. Iar el l-a constrâns să ia; dar Elisei a refuzat.
17 Şi Naaman a spus: Să nu se dea atunci, te rog, servitorului tău din pământul acesta povara a doi catâri? Pentru că servitorul tău nu va mai oferi de acum înainte nici ofrandă arsă, nici sacrificiu altor dumnezei, ci DOMNULUI.
18 În acest lucru DOMNUL să ierte pe servitorul tău: că atunci când stăpânul meu intră în casa lui Rimon să se închine acolo şi se sprijină de mâna mea şi eu mă prosternez în casa lui Rimon: când mă prosternez eu însumi în casa lui Rimon, DOMNUL să ierte pe servitorul tău în acest lucru.
19 Iar el i-a spus: Du-te în pace. Astfel a plecat de la el o bucată de cale.
20 Dar Ghehazi, servitorul lui Elisei, omul lui Dumnezeu, a spus: Iată, stăpânul meu a cruţat pe Naaman, acest sirian, neprimind din mâinile lui ceea ce a adus; precum DOMNUL trăieşte, voi alerga după el şi voi lua ceva de la el.
21 Astfel Ghehazi l-a urmat pe Naaman. Şi, când Naaman l-a văzut alergând după el, a coborât din car să îl întâlnească şi a spus: Este totul bine?
22 Iar el a zis: Totul este bine. Stăpânul meu m-a trimis, spunând: Iată, chiar acum au venit la mine din muntele Efraim, doi tineri dintre fiii profeţilor; dă-le, te rog, un talant de argint şi două schimburi de haine.
23 Şi Naaman a spus: Binevoieşte şi ia doi talanţi. Şi l-a constrâns şi a legat doi talanţi de argint în doi saci, cu două schimburi de haine şi le-a pus pe doi dintre servitorii săi; şi ei le-au purtat înaintea lui.
24 Şi când a ajuns la turn, el le-a luat din mâna lor şi le-a pus în casă; şi a dat drumul oamenilor şi ei au plecat.
25 Dar el a intrat şi a stat în picioare înaintea stăpânului său. Şi Elisei i-a spus: De unde vii tu, Ghehazi? Iar el a zis: Servitorul tău nu a mers nicăieri.
26 Iar el i-a spus: Nu a mers inima mea cu tine, când omul s-a întors din carul său să te întâlnească? Este un timp de primit argint şi de primit haine, şi măslini şi vii, şi oi şi boi, şi robi şi roabe?
27 De aceea lepra lui Naaman se va lipi de tine şi de sămânţa ta pentru totdeauna. Iar el a ieşit lepros din prezenţa lui, alb ca zăpada.
1 Şi fiii profeţilor i-au spus lui Elisei: Iată acum, locul în care locuim cu tine este prea strâmt pentru noi.
2 Să mergem, te rugăm, la Iordan şi să luăm de acolo fiecare om câte o bârnă şi să ne facem acolo un loc unde să locuim. Iar el a răspuns: Duceţi-vă.
3 Şi unul a spus: Binevoieşte, te rog, şi mergi cu servitorii tăi. Iar el a răspuns: Voi merge.
4 Astfel el a mers cu ei. Şi când au venit la Iordan au tăiat lemne.
5 Dar pe când unul dobora o bârnă, capul toporului a căzut în apă; şi el a strigat şi a spus: Vai, stăpâne! fiindcă era împrumutat.
6 Şi omul lui Dumnezeu a spus: Unde a căzut? Iar el i-a arătat locul. Şi el a tăiat un vreasc şi l-a aruncat acolo şi fierul a plutit.
7 De aceea el a zis: Ia-ţi-l. Iar el şi-a întins mâna şi l-a luat.
8 Atunci împăratul Siriei s-a războit împotriva lui Israel şi s-a sfătuit cu servitorii săi, spunând: În cutare şi în cutare loc va fi tabăra mea.
9 Şi omul lui Dumnezeu a trimis la împăratul lui Israel, spunând: Ia seama să nu treci prin acel loc, pentru că acolo au coborât sirienii.
10 Şi împăratul lui Israel a trimis la locul despre care omul lui Dumnezeu îi spusese şi îl avertizase şi s-a salvat acolo, nu o dată, nici de două ori.
11 De aceea inima împăratului Siriei era foarte tulburată pentru acest lucru; şi a chemat pe servitorii săi şi le-a spus: Nu îmi veţi arăta cine dintre noi este pentru împăratul lui Israel?
12 Şi unul dintre servitorii lui a spus: Nimeni, domnul meu, împărate; ci Elisei profetul, care este în Israel, spune împăratului lui Israel cuvintele pe care tu le vorbeşti în camera ta de culcare.
13 Şi el a spus: Mergeţi şi spionaţi unde este el, ca să trimit şi să îl prind. Şi i s-a spus, zicând: Iată, el este în Dotan.
14 De aceea a trimis el acolo cai şi care şi o mare oştire; şi ei au venit noaptea şi au încercuit cetatea.
15 Şi când servitorul omului lui Dumnezeu s-a sculat devreme şi a ieşit, iată, o oştire încercuise cetatea deopotrivă cu cai şi cu care. Şi servitorul său i-a spus: Vai, stăpâne! Ce vom face?
16 Şi el a răspuns: Nu te teme, pentru că aceia ce sunt cu noi sunt mai mulţi decât aceia ce sunt cu ei.
17 Şi Elisei s-a rugat şi a spus: Doamne, te rog, deschide-i ochii pentru a vedea. Şi DOMNUL a deschis ochii tânărului; şi el a văzut; şi, iată, muntele era plin de cai şi de care de foc de jur împrejurul lui Elisei.
18 Şi după ce au coborât la el, Elisei s-a rugat DOMNULUI şi a spus: Loveşte acest popor, te rog, cu orbire. Şi el i-a lovit cu orbire conform cuvântului lui Elisei.
19 Şi Elisei le-a spus: Nu aceasta este calea, nici cetatea nu este aceasta; urmaţi-mă, şi vă voi duce la omul pe care îl căutaţi. Dar el i-a condus în Samaria.
20 Şi s-a întâmplat, când au intrat în Samaria, că Elisei a zis: DOAMNE, deschide ochii acestor oameni, ca să vadă. Şi DOMNUL le-a deschis ochii şi ei au văzut; şi, iată, erau în mijlocul Samariei.
21 Şi împăratul lui Israel i-a spus lui Elisei, când i-a văzut: Părintele meu, să îi lovesc? Să îi lovesc?
22 Iar el a răspuns: Să nu îi loveşti, vrei să loveşti pe aceia pe care i-ai luat captivi cu sabia ta şi cu arcul tău? Pune-le pâine şi apă înainte, ca să mănânce şi să bea şi să meargă la stăpânul lor.
23 Şi a pregătit un ospăţ mare pentru ei; şi după ce au mâncat şi au băut, i-a trimis şi au mers la stăpânul lor. Astfel cetele înarmate ale Siriei nu au mai venit în ţara lui Israel.
24 Şi s-a întâmplat după aceasta, că Ben-Hadad, împăratul Siriei, şi-a adunat toată oştirea şi s-a urcat şi a asediat Samaria.
25 Şi era o mare foamete în Samaria; şi, iată, au asediat-o, până când s-a vândut un cap de măgar pentru optzeci de arginţi, şi a patra parte a unui cab de găinaţ de porumbel pentru cinci arginţi.
26 Şi pe când împăratul lui Israel trecea pe zid, o femeie a strigat la el, spunând: Ajută-mă, domnul meu, împărate.
27 Şi el a spus: Dacă DOMNUL nu te ajută, de unde să te ajut eu? Din hambar, sau din teasc?
28 Şi împăratul i-a zis: Ce îţi este? Şi ea a răspuns: Această femeie mi-a spus: Dă pe fiul tău, ca să îl mâncăm astăzi şi îl vom mânca pe fiul meu mâine.
29 Astfel noi am fiert pe fiul meu şi l-am mâncat; şi i-am zis a doua zi: Dă pe fiul tău, ca să îl mâncăm, dar ea a ascuns pe fiul ei.
30 Şi s-a întâmplat, când împăratul a auzit cuvintele femeii, că şi-a sfâşiat hainele; şi trecea pe zid şi poporul privea şi, iată, el avea pânză de sac pe interior, pe carnea lui.
31 Atunci el a spus: Dumnezeu să îmi facă astfel şi încă mai mult, dacă va rămâne pe el în această zi capul lui Elisei, fiul lui Şafat.
32 Dar Elisei şedea în casa lui şi bătrânii şedeau cu el; şi împăratul a trimis un om înaintea sa; dar înainte ca mesagerul să vină la el, a spus bătrânilor: Vedeţi cum acest fiu de ucigaş a trimis să îmi ia capul? Priviţi, când mesagerul vine, închideţi uşa şi opriţi-l la uşă; nu este sunetul picioarelor stăpânului său înapoia lui?
33 Şi în timp ce încă vorbea cu ei, iată, mesagerul a coborât la el; iar împăratul a spus: Iată, acest rău este de la DOMNUL; ce să mai aştept de la DOMNUL?
1 Atunci Elisei a spus: Ascultaţi cuvântul DOMNULUI. Astfel spune DOMNUL: Mâine, pe timpul acesta, se va vinde o măsură de floarea făinii cu un şekel şi două măsuri de orz cu un şekel, la poarta Samariei.
2 Atunci un domn, pe mâna căruia împăratul se rezema, a răspuns omului lui Dumnezeu şi a zis: Iată, dacă DOMNUL ar face ferestre în cer, ar putea să se întâmple acest lucru? Iar el a spus: Iată, tu vei vedea aceasta cu ochii tăi, dar nu vei mânca din ea.
3 Şi erau patru oameni leproşi la intrarea porţii; şi ei au spus unul către altul: De ce să şedem aici până vom muri?
4 Dacă vom spune: Să intrăm în cetate, atunci foametea este în cetate şi vom muri acolo; şi dacă şedem aici, murim de asemenea. Şi acum veniţi şi să ne aruncăm în oştirea sirienilor, dacă ne lasă în viaţă, vom trăi; şi dacă ne ucid, vom muri.
5 Şi s-au ridicat în amurg, pentru a merge la tabăra sirienilor; şi au venit la marginea taberei sirienilor; iată, nu era niciun om acolo.
6 Pentru că DOMNUL făcuse tabăra sirienilor să audă un zgomot de care şi un zgomot de cai, zgomotul unei mari oştiri; şi ei au spus unul către altul: Iată, împăratul lui Israel a angajat împotriva noastră pe împăraţii hitiţilor şi pe împăraţii egiptenilor pentru a veni asupra noastră.
7 Şi s-au ridicat şi au fugit în amurg şi şi-au lăsat corturile lor şi caii lor şi măgarii lor, tabăra precum era, şi au fugit să îşi scape viaţa.
8 Şi când aceşti leproşi au venit la marginea taberei, au intrat într-un cort şi au mâncat şi au băut şi au luat de acolo argint şi aur şi haine şi au mers şi le-au ascuns; şi au venit din nou şi au intrat într-un alt cort şi au luat de acolo, şi au mers şi au ascuns şi pe acestea.
9 Atunci au spus unul către altul: Nu facem bine; aceasta este o zi de veşti bune şi noi tăcem, dacă rămânem până la lumina dimineţii, vreo ticăloşie va veni asupra noastră; şi acum veniţi, să mergem şi să spunem casei împăratului.
10 Astfel ei au venit şi au strigat către portarul cetăţii; şi le-au spus oamenilor cetăţii, zicând: Am ajuns la tabăra sirienilor şi, iată, nu era nimeni acolo, nici voce de om, ci caii legaţi şi măgarii legaţi şi corturile precum erau.
11 Iar el a chemat portarii; şi ei au istorisit aceasta înăuntrul casei împăratului.
12 Şi împăratul s-a ridicat noaptea şi a spus servitorilor săi: Vă voi arăta acum ce ne-au făcut sirienii. Ei ştiu că noi suntem flămânzi; de aceea au ieşit din tabără pentru a se ascunde în câmp, spunând: Când ei ies din cetate, îi vom prinde vii şi vom intra în cetate.
13 Şi unul dintre servitorii lui a răspuns şi a zis: Să ia cineva, te rog, cinci din caii rămaşi, care au rămas în cetate (iată, ei sunt ca toată mulţimea lui Israel care a rămas în ea: iată, spun, ei sunt ca toată mulţimea israeliţilor care este mistuită); şi să îi trimitem şi să vedem.
14 Ei au luat de aceea doi cai de la care; şi împăratul a trimis după oştirea sirienilor, spunând: Mergeţi şi vedeţi.
15 Şi au mers după ei până la Iordan; şi, iată, toată calea era plină de hainele şi vasele pe care sirienii le aruncaseră în graba lor. Şi mesagerii s-au întors şi au spus împăratului.
16 Şi poporul a ieşit şi a prădat corturile sirienilor. Astfel o măsură de floarea făinii s-a vândut cu un şekel şi două măsuri de orz pentru un şekel, conform cuvântului DOMNULUI.
17 Şi împăratul a rânduit pe domnul pe mâna căruia s-a rezemat, să aibă sarcina porţii; şi poporul l-a călcat în picioare la poartă şi el a murit, precum spusese omul lui Dumnezeu, care vorbise când coborâse împăratul la el.
18 Şi s-a întâmplat precum omul lui Dumnezeu vorbise către împărat, spunând: Două măsuri de orz cu un şekel şi o măsură de floarea făinii cu un şekel vor fi mâine pe timpul acesta la poarta Samariei.
19 Şi acel domn răspunsese omului lui Dumnezeu şi zisese: Şi, iată, dacă DOMNUL ar face ferestre în cer, ar putea fi acest lucru? Şi el a spus: Iată, tu vei vedea aceasta cu ochii tăi, dar nu vei mânca din ea.
20 Şi astfel i s-a întâmplat, pentru că poporul l-a călcat în picioare la poartă şi a murit.
1 Atunci Elisei a vorbit femeii pe al cărui fiu îl înviase, spunând: Ridică-te şi du-te, tu şi casa ta, şi locuieşte temporar oriunde poţi să locuieşti temporar, pentru că DOMNUL a chemat o foamete; şi aceasta va veni de asemenea asupra ţării şapte ani.
2 Şi femeia s-a ridicat şi a făcut după spusa omului lui Dumnezeu; şi a mers ea şi casa ei şi a locuit temporar în ţara filistenilor şapte ani.
3 Şi s-a întâmplat, la sfârşitul celor şapte ani, că femeia s-a întors din ţara filistenilor; şi a ieşit să strige către împărat pentru casa ei şi pentru pământul ei.
4 Şi împăratul vorbea cu Ghehazi, servitorul omului lui Dumnezeu, zicând: Spune-mi, te rog, toate lucrurile mari pe care Elisei le-a făcut.
5 Şi s-a întâmplat, pe când istorisea el împăratului cum înviase un trup mort la viaţă, că, iată, femeia, pe al cărei fiu îl înviase, a strigat către împărat pentru casa ei şi pentru pământul ei. Şi Ghehazi a spus: Domnul meu, împărate, aceasta este femeia şi acesta este fiul ei pe care Elisei l-a înviat.
6 Şi când împăratul a întrebat pe femeie, ea i-a istorisit. Astfel împăratul i-a rânduit un anumit ofiţer, spunând: Întoarce-i tot ce era al ei şi toate roadele pământului începând din ziua în care ea a părăsit ţara, chiar până acum.
7 Şi Elisei a venit la Damasc; şi Ben-Hadad, împăratul Siriei, era bolnav; şi i s-a spus, zicând: Omul lui Dumnezeu a venit aici.
8 Şi împăratul i-a spus lui Hazael: Ia un dar în mâna ta şi du-te, întâlneşte-l pe omul lui Dumnezeu şi întreabă-l pe DOMNUL prin el, zicând: Mă voi însănătoşi de această boală?
9 Astfel Hazael a mers să îl întâlnească şi a luat un dar în mâna sa din orice lucru bun al Damascului, o încărcătură de patruzeci de cămile; şi a venit şi a stat în picioare înaintea lui şi a spus: Fiul tău, Ben-Hadad, împăratul Siriei, m-a trimis la tine, spunând: Mă voi însănătoşi de această boală?
10 Şi Elisei i-a spus: Du-te, spune-i: Cu adevărat te vei însănătoşi; totuşi DOMNUL mi-a arătat că el va muri negreşit.
11 Şi şi-a îndreptat faţa ţintă spre el, până s-a ruşinat; şi omul lui Dumnezeu a plâns.
12 Şi Hazael a zis: De ce plânge domnul meu? Iar el a răspuns: Pentru că ştiu răul pe care îl vei face copiilor lui Israel: întăriturilor lor le vei pune foc şi pe tinerii lor îi vei ucide cu sabia şi vei zdrobi pe copiii lor şi vei spinteca pe femeile lor însărcinate.
13 Şi Hazael a zis: Dar ce, este servitorul tău un câine, ca să facă acest lucru mare? Şi Elisei a răspuns: DOMNUL mi-a arătat că vei fi împărat peste Siria.
14 Şi el a plecat de la Elisei şi a venit la stăpânul său, care i-a zis: Ce ţi-a spus Elisei? Iar el a răspuns: Mi-a zis că te vei însănătoşi cu siguranţă.
15 Şi s-a întâmplat a doua zi, că a luat o pânză groasă şi a înmuiat-o în apă şi a întins-o peste faţa lui şi a murit; şi Hazael a domnit în locul său.
16 Şi în al cincilea an al lui Ioram, fiul lui Ahab, împăratul lui Israel, Iosafat fiind atunci împărat peste Iuda, Ioram, fiul lui Iosafat, împăratul lui Iuda, a început să domnească.
17 El era în vârstă de treizeci şi doi de ani când a început să domnească; şi a domnit opt ani la Ierusalim.
18 Şi el a umblat în calea împăraţilor lui Israel, precum făcuse casa lui Ahab, pentru că fiica lui Ahab era soţia lui; şi el a făcut ce este rău înaintea ochilor DOMNULUI.
19 Totuşi DOMNUL nu a dorit să nimicească pe Iuda, datorită lui David, servitorul său, precum îi promisese că îi va da întotdeauna o lumină, lui şi copiilor lui.
20 În zilele lui, Edomul s-a răzvrătit de sub mâna lui Iuda şi şi-au pus un împărat peste ei.
21 Astfel Ioram a trecut la Ţair şi toate carele au mers cu el; şi s-a ridicat noaptea şi i-a lovit pe edomiţii care îl încercuiseră şi pe căpeteniile carelor; şi oamenii au fugit la corturile lor.
22 Totuşi Edomul s-a răzvrătit de sub mâna lui Iuda până în ziua aceasta. Atunci Libna s-a răzvrătit în acelaşi timp.
23 Şi restul faptelor lui Ioram şi tot ce a făcut, nu sunt ele scrise în cartea cronicilor împăraţilor lui Iuda?
24 Şi Ioram a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea lui David; şi Ahazia, fiul său, a domnit în locul său.
25 În al doisprezecelea an al lui Ioram, fiul lui Ahab, împăratul lui Israel, a început să domnească Ahazia, fiul lui Ioram, împăratul lui Iuda.
26 Ahazia era în vârstă de douăzeci şi doi de ani când a început să domnească; şi a domnit un an la Ierusalim. Şi numele mamei lui era Atalia, fiica lui Omri, împăratul lui Israel.
27 Şi el a umblat în calea casei lui Ahab şi a făcut ce este rău înaintea ochilor DOMNULUI, precum făcuse casa lui Ahab, pentru că el era ginerele casei lui Ahab.
28 Şi el a mers cu Ioram, fiul lui Ahab, la războiul împotriva lui Hazael, împăratul Siriei, în Ramot-Galaad; şi sirienii l-au rănit pe Ioram.
29 Şi împăratul Ioram s-a întors să se vindece în Izreel, de rănile pe care i le făcuseră sirienii la Rama, când luptase împotriva lui Hazael, împăratul Siriei. Şi Ahazia, fiul lui Ioram, împăratul lui Iuda, a coborât să îl vadă pe Ioram, fiul lui Ahab, în Izreel, pentru că era bolnav.
1 Şi profetul Elisei a chemat pe unul dintre copiii profeţilor şi i-a spus: Încinge-ţi coapsele şi ia acest vas cu untdelemn în mâna ta şi du-te în Ramot-Galaad;
2 Şi când ajungi acolo, uită-te acolo după Iehu, fiul lui Iosafat, fiul lui Nimşi, şi intră şi fă-l să se ridice din mijlocul fraţilor săi şi du-l în camera dinăuntru.
3 Atunci ia vasul cu untdelemn şi toarnă-l pe capul său şi zi: Astfel spune DOMNUL: Te-am uns împărat peste Israel. Apoi deschide uşa şi fugi şi nu întârzia.
4 Astfel tânărul, profetul tânăr, a mers la Ramot-Galaad.
5 Şi după ce a intrat, iată, căpeteniile oştirii erau aşezate, iar el a spus: Am o vorbă către tine, căpetenie. Şi Iehu a zis: Către care dintre noi toţi? Iar el a spus: Către tine, căpetenie.
6 Iar el s-a ridicat şi a intrat în casă, şi el a turnat untdelemnul pe capul lui şi i-a zis: Astfel spune DOMNUL Dumnezeul lui Israel: Te-am uns împărat peste poporul DOMNULUI, peste Israel.
7 Şi tu vei lovi casa lui Ahab, stăpânul tău, pentru a răzbuna sângele servitorilor mei, profeţii, şi sângele tuturor servitorilor DOMNULUI din mâna Izabelei.
8 Pentru că toată casa lui Ahab va pieri; şi voi stârpi din Ahab pe cel care urinează la perete şi pe cel închis şi pe cel rămas în Israel;
9 Şi voi face casa lui Ahab precum casa lui Ieroboam, fiul lui Nebat, şi precum casa lui Baaşa, fiul lui Ahiia.
10 Şi câinii o vor mânca pe Izabela în moştenirea lui Izreel şi nu va fi nimeni să o îngroape. Şi el a deschis uşa şi a fugit.
11 Atunci Iehu a ieşit la servitorii domnului său; şi unul i-a spus: Este totul bine? Pentru ce a venit acest nebun la tine? Şi el le-a zis: Cunoaşteţi pe om şi vorbirea lui.
12 Iar ei au zis: Minciună, spune-ne acum. Iar el a zis: Aşa şi aşa mi-a vorbit, spunând: Aşa zice DOMNUL: Te-am uns împărat peste Israel.
13 Atunci s-au grăbit şi şi-au luat fiecare haina sa şi le-au pus sub el la capătul de sus al treptelor, şi au sunat din trâmbiţe, spunând: Iehu este împărat.
14 Astfel Iehu, fiul lui Iosafat, fiul lui Nimşi, a uneltit împotriva lui Ioram. (Şi Ioram păzea Ramot-Galaadul, el şi tot Israelul, din cauza lui Hazael, împăratul Siriei.
15 Dar împăratul Ioram s-a întors să se vindece în Izreel de rănile pe care i le făcuseră sirienii, când se lupta împotriva lui Hazael, împăratul Siriei.) Şi Iehu a zis: Dacă este voia voastră, să nu lăsaţi pe nimeni să iasă sau să scape din cetate pentru a merge să spună aceasta în Izreel.
16 Astfel Iehu s-a urcat în car şi a mers la Izreel, pentru că Ioram zăcea acolo. Şi Ahazia, împăratul lui Iuda, coborâse să îl vadă pe Ioram.
17 Şi acolo stătea în picioare un paznic pe turnul din Izreel şi a văzut ceata lui Iehu pe când venea şi a spus: Văd o ceată. Şi Ioram a zis: Ia un călăreţ şi trimite-l să îi întâmpine şi să spună: Este pace?
18 Astfel, a mers unul călare să îl întâmpine şi a zis: Astfel spune împăratul: Este pace? Şi Iehu a zis: Ce ai tu a face cu pacea? Treci înapoia mea. Şi paznicul a spus, zicând: Mesagerul a mers la ei, dar nu se întoarce.
19 Atunci a trimis pe un al doilea călare, care a venit la ei şi a zis: Astfel spune împăratul: Este pace? Şi Iehu a răspuns: Ce ai tu a face cu pacea? Treci înapoia mea.
20 Şi paznicul a spus, zicând: El a mers la ei şi nu se întoarce; şi mânatul este ca mânatul lui Iehu, fiul lui Nimşi, pentru că mână furios.
21 Şi Ioram a spus: Pregătiţi! Şi carul său a fost pregătit. Şi Ioram, împăratul lui Israel, şi Ahazia, împăratul lui Iuda, au ieşit fiecare în carul său şi au mers să întâmpine pe Iehu şi l-au întâlnit la câmpul lui Nabot izreelitul.
22 Şi s-a întâmplat, după ce Ioram l-a văzut pe Iehu, că a zis: Este pace, Iehu? Iar el a răspuns: Ce pace, atât timp cât curviile mamei tale Izabela şi vrăjitoriile ei sunt atât de multe?
23 Şi Ioram şi-a întors mâinile şi a fugit şi i-a spus lui Ahazia: Trădare, Ahazia.
24 Şi Iehu a încordat arcul cu toată tăria lui şi l-a lovit pe Ioram între braţe şi săgeata i-a trecut prin inimă iar el a căzut în carul său.
25 Atunci Iehu i-a zis lui Bidcar, căpetenia sa: Ia-l şi aruncă-l în bucata de pământ a lui Nabot izreelitul, pentru că, adu-ţi aminte, când noi doi mânam împreună în urma lui Ahab, tatăl său, că DOMNUL a pus această povară asupra lui;
26 Într-adevăr, am văzut ieri sângele lui Nabot şi sângele fiilor săi, spune DOMNUL; şi îţi voi răsplăti în această bucată de pământ, spune DOMNUL. Acum de aceea, ridică-l şi aruncă-l în această bucată de pământ, conform cuvântului DOMNULUI.
27 Dar când Ahazia, împăratul lui Iuda, a văzut aceasta, a fugit pe calea casei din grădină. Şi Iehu l-a urmărit şi a zis: Loviţi-l şi pe el în car. Şi l-au lovit la suişul spre Gur, care este lângă Ibleam. Şi el a fugit la Meghido şi a murit acolo.
28 Şi servitorii săi l-au dus într-un car la Ierusalim şi l-au îngropat în mormântul său cu părinţii săi în cetatea lui David.
29 Şi în al unsprezecelea an al lui Ioram, fiul lui Ahab, Ahazia a început să domnească peste Iuda.
30 Şi după ce Iehu a venit în Izreel, Izabela a auzit de aceasta; şi şi-a vopsit faţa şi şi-a împodobit capul şi s-a uitat pe fereastră.
31 Şi pe când Iehu intra pe poartă, ea a spus: A avut Zimri pace, cel care l-a ucis pe stăpânul său?
32 Şi el şi-a ridicat faţa spre fereastră şi a zis: Cine este de partea mea? Cine? Şi s-au uitat la el doi sau trei fameni.
33 Şi el a spus: Aruncaţi-o jos. Astfel, ei au aruncat-o jos; şi din sângele ei a fost stropit pe zid şi pe cai; şi el a călcat-o în picioare.
34 Şi după ce el a intrat, a mâncat şi a băut şi a spus: Duceţi-vă, vedeţi acum pe această femeie blestemată şi îngropaţi-o, pentru că este fiică de împărat.
35 Şi au mers să o îngroape; dar nu au mai găsit din ea decât craniul şi labele picioarelor şi palmele mâinilor ei.
36 De aceea s-au întors şi i-au spus. Iar el a zis: Acesta este cuvântul DOMNULUI, pe care l-a vorbit prin servitorul său, Ilie tişbitul, spunând: Câinii vor mânca în moştenirea lui Izreel carnea Izabelei;
37 Şi trupul mort al Izabelei va fi ca balega pe faţa câmpului în moştenirea lui Izreel; astfel încât ei nu vor putea spune: Aceasta este Izabela.
1 Şi Ahab avea şaptezeci de fii în Samaria. Şi Iehu a scris scrisori şi le-a trimis în Samaria la conducătorii din Izreel, la bătrâni şi la cei ce crescuseră pe copiii lui Ahab, spunând:
2 Şi imediat ce această scrisoare ajunge la voi, văzând că fiii stăpânului vostru sunt cu voi şi aveţi cu voi care şi cai şi o cetate întărită şi arme,
3 Alegeţi pe cel mai bun şi mai potrivit dintre fiii stăpânului vostru şi puneţi-l pe tronul tatălui său şi luptaţi pentru casa stăpânului vostru.
4 Dar ei erau înfricoşaţi peste măsură şi au spus: Iată, doi împăraţi nu au putut sta înaintea lui, cum atunci vom sta noi?
5 Şi cel care era peste casă şi cel care era peste cetate, bătrânii de asemenea şi cei care i-au crescut pe copii, au trimis la Iehu, spunând: Noi suntem servitorii tăi şi vom face orice ne vei porunci; nu vom face pe nimeni împărat; fă ce este bine în ochii tăi.
6 Şi el le-a scris o scrisoare a doua oară, spunând: Dacă voi sunteţi pentru mine şi dacă veţi da ascultare vocii mele, luaţi capetele oamenilor, ale fiilor stăpânului vostru, şi veniţi la mine în Izreel până mâine pe timpul acesta. Şi fiii împăratului, fiind şaptezeci de persoane, erau cu marii bărbaţi ai cetăţii care îi crescuseră.
7 Şi s-a întâmplat, după ce scrisoarea a venit la ei, că au luat pe fiii împăratului şi au ucis şaptezeci de persoane şi le-au pus capetele în coşuri şi i le-au trimis la Izreel.
8 Şi a venit un mesager şi i-a spus, zicând: Au adus capetele fiilor împăratului. Iar el a spus: Puneţi-le în două grămezi la intrarea porţii până dimineaţă.
9 Şi s-a întâmplat dimineaţa, că el a ieşit şi a stat în picioare şi a spus întregului popor: Voi sunteţi drepţi; iată, eu am uneltit împotriva stăpânului meu şi l-am ucis; dar cine i-a ucis pe toţi aceştia?
10 Să ştiţi acum că nu va cădea la pământ nimic din cuvântul DOMNULUI, pe care DOMNUL l-a vorbit referitor la casa lui Ahab, pentru că DOMNUL a făcut ceea ce a vorbit prin servitorul său Ilie.
11 Astfel Iehu a ucis pe toţi câţi rămăseseră din casa lui Ahab în Izreel şi pe toţi marii bărbaţi ai lui şi pe rudele lui şi pe preoţii lui, până când nu i-a lăsat nicio rămăşiţă.
12 Şi el s-a ridicat şi a plecat şi a venit la Samaria. Şi pe drum, la tunzătoarea oilor,
13 Iehu s-a întâlnit cu fraţii lui Ahazia, împăratul lui Iuda, şi a spus: Cine sunteţi voi? Iar ei au răspuns: Noi suntem fraţii lui Ahazia; şi coborâm să salutăm pe copiii împăratului şi pe copiii împărătesei.
14 Şi el a spus: Prindeţi-i vii. Şi i-au prins vii şi i-au ucis la groapa tunzătorii oilor, patruzeci şi doi de oameni; nu au lăsat pe niciunul dintre ei.
15 Şi după ce a plecat de acolo, a găsit pe Ionadab, fiul lui Recab, venind să îl întâlnească; şi l-a salutat şi i-a spus: Este inima ta dreaptă, precum inima mea este cu inima ta? Şi Ionadab a răspuns: Este. Dacă este, dă-mi mâna ta. Şi i-a dat mâna; şi l-a luat la el în car.
16 Şi el a spus: Vino cu mine şi vei vedea zelul meu pentru DOMNUL. Astfel ei l-au făcut să meargă în carul său.
17 Şi după ce a venit la Samaria, a ucis pe toţi cei rămaşi lui Ahab în Samaria, până l-a nimicit, conform spusei DOMNULUI, pe care o vorbise lui Ilie.
18 Şi Iehu a adunat tot poporul şi le-a zis: Ahab a servit puţin lui Baal; dar Iehu îi va servi mult.
19 Şi acum, chemaţi-mi pe toţi profeţii lui Baal, pe toţi servitorii lui şi pe toţi preoţii lui; să nu lipsească nimeni, pentru că am un mare sacrificiu de făcut lui Baal; oricine va lipsi nu va mai trăi. Dar Iehu a făcut aceasta cu viclenie, pentru a-i nimici pe închinătorii lui Baal.
20 Şi Iehu a spus: Proclamaţi o adunare solemnă pentru Baal. Şi ei au proclamat-o.
21 Şi Iehu a trimis în tot Israelul; şi toţi închinătorii lui Baal au venit, astfel încât nu a rămas niciun om care să nu fi venit. Şi au intrat în casa lui Baal; şi casa lui Baal era plină de la un capăt până la altul.
22 Şi el a spus celui care era peste veştminte: Adu veştminte pentru toţi închinătorii lui Baal. Iar el le-a adus veştminte.
23 Şi Iehu şi Ionadab, fiul lui Recab, au intrat în casa lui Baal, şi Iehu a spus închinătorilor lui Baal: Cercetaţi şi vedeţi să nu fie aici cu voi niciunul dintre servitorii DOMNULUI, ci numai închinătorii lui Baal.
24 Şi după ce au intrat să ofere sacrificii şi ofrande arse, Iehu a rânduit afară optzeci de oameni şi a spus: Cine lasă pe vreunul dintre oamenii pe care i-am adus în mâinile voastre să scape, viaţa sa va fi pentru viaţa lui.
25 Şi s-a întâmplat, cum au terminat de oferit ofranda arsă, că Iehu a spus gardei şi căpeteniilor: Intraţi şi ucideţi-i, să nu iasă nimeni. Şi ei i-au lovit cu ascuţişul sabiei; şi garda şi căpeteniile i-au aruncat afară şi au mers la cetatea casei lui Baal.
26 Şi au scos chipurile din casa lui Baal şi le-au ars.
27 Şi au dărâmat chipul lui Baal şi au dărâmat casa lui Baal şi au făcut-o casă de hazna până în această zi.
28 Astfel Iehu a nimicit pe Baal din Israel.
29 Totuşi Iehu nu s-a depărtat de păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care a făcut pe Israel să păcătuiască: de la viţeii de aur care erau în Betel şi care erau în Dan.
30 Şi DOMNUL i-a spus lui Iehu: Pentru că ai împlinit bine ceea ce este drept în ochii mei şi ai făcut casei lui Ahab conform cu tot ce era în inima mea, copiii tăi până la a patra generaţie vor şedea pe tronul lui Israel.
31 Dar Iehu nu a fost atent să umble în legea DOMNULUI Dumnezeul lui Israel cu toată inima sa, fiindcă nu s-a depărtat de păcatele lui Ieroboam, care a făcut pe Israel să păcătuiască.
32 În acele zile, DOMNUL a început să scurteze din Israel; şi Hazael i-a lovit în toate ţinuturile lui Israel;
33 De la Iordan spre est, toată ţara Galaadului, pe gadiţi şi pe rubeniţi şi pe manasiţi, de la Aroer, care este lângă râul Arnon, şi Galaadul şi Basanul.
34 Şi restul faptelor lui Iehu şi tot ce a făcut şi toată puterea lui, nu sunt ele scrise în cartea cronicilor împăraţilor lui Israel?
35 Şi Iehu a adormit cu părinţii săi şi l-au îngropat în Samaria. Şi Ioahaz, fiul său, a domnit în locul său.
36 Şi timpul cât a domnit Iehu peste Israel în Samaria a fost douăzeci şi opt de ani.
1 Şi când Atalia, mama lui Ahazia, a văzut că fiul ei a murit, s-a ridicat şi a nimicit toată sămânţa împărătească.
2 Dar Ioşeba, fiica împăratului Ioram, sora lui Ahazia, a luat pe Ioas, fiul lui Ahazia, şi l-a furat din mijlocul fiilor ucişi ai împăratului; şi l-au ascuns dinaintea Ataliei, pe el şi pe doica lui în camera de culcare, astfel încât el nu a fost ucis.
3 Şi el a fost ascuns cu ea în casa DOMNULUI şase ani. Şi Atalia a domnit peste ţară.
4 Şi, în al şaptelea an Iehoiada a trimis şi a luat pe conducătorii peste o sută, cu căpeteniile gărzii şi i-a adus la el în casa DOMNULUI şi a făcut un legământ cu ei şi i-a pus să jure în casa DOMNULUI şi le-a arătat pe fiul împăratului.
5 Şi le-a poruncit, spunând: Acesta este lucrul pe care să îl faceţi: O treime din voi care intră în sabat să facă de gardă la casa împărătească;
6 Şi o treime să fie la poarta Sur; şi o treime la poarta din spatele gărzii; astfel să faceţi de gardă la casă, pentru apărarea ei.
7 Şi cele două părţi dintre voi toţi care ies în sabat, ei să facă de gardă la casa DOMNULUI lângă împărat.
8 Şi să înconjuraţi pe împărat de jur împrejur, fiecare bărbat cu armele sale în mână; şi cel care se apropie de rânduri să fie omorât; şi voi să fiţi cu împăratul când iese şi când intră.
9 Şi căpeteniile peste o sută au făcut conform cu toate lucrurile pe care preotul Iehoiada le poruncise; şi ei şi-au luat fiecare oamenii lui care urmau să intre în sabat, cu cei care urmau să iasă în sabat şi au venit la preotul Iehoiada.
10 Şi preotul le-a dat căpeteniilor peste o sută suliţele şi scuturile împăratului David, care erau în templul DOMNULUI.
11 Şi garda a stat în picioare, fiecare bărbat cu armele sale în mână, de jur împrejurul împăratului, de la colţul drept al templului până la colţul stâng al templului, de-a lungul altarului şi al templului.
12 Şi el a scos pe fiul împăratului şi i-a pus coroana şi i-a dat mărturia; şi l-au făcut împărat şi l-au uns; şi au bătut din palme şi au zis: Trăiască împăratul.
13 Şi când Atalia a auzit zgomotul gărzii şi al poporului, a venit la popor în templul DOMNULUI.
14 Şi când s-a uitat, iată, împăratul stătea în picioare lângă stâlp, precum era obiceiul, şi prinţii şi trâmbiţaşii lângă împărat şi tot poporul ţării se bucura şi suna din trâmbiţe; şi Atalia şi-a sfâşiat hainele şi a strigat: Trădare, trădare.
15 Dar preotul Iehoiada a poruncit căpeteniilor peste o sută şi ofiţerilor oştirii şi le-a spus: Scoateţi-o din rânduri; şi pe cel care o urmează să îl ucideţi cu sabia. Pentru că preotul spusese: Să nu fie ucisă în casa DOMNULUI.
16 Şi au pus mâinile pe ea; şi ea a mers pe calea pe care intră caii în casa împăratului; şi acolo a fost ucisă.
17 Şi Iehoiada a făcut un legământ între DOMNUL şi împărat şi popor, că vor fi poporul DOMNULUI; de asemenea între împărat şi popor.
18 Şi tot poporul ţării a intrat în casa lui Baal şi au dărâmat-o; altarele lui şi chipurile lui le-au spart în bucăţi şi l-au ucis pe Matan, preotul lui Baal, înaintea altarelor. Şi preotul a rânduit ofiţeri peste casa DOMNULUI.
19 Şi a luat pe conducătorii peste o sută şi pe căpetenii şi garda şi tot poporul ţării; şi l-au coborât pe împărat de la casa DOMNULUI şi au venit pe calea porţii gărzii casei împăratului. Şi el a şezut pe tronul împăraţilor.
20 Şi tot poporul ţării s-a bucurat şi cetatea era liniştită; şi pe Atalia o uciseseră cu sabia lângă casa împăratului.
21 Ioas era în vârstă de şapte ani când a început să domnească.
1 În anul al şaptelea al lui Iehu, Ioas a început să domnească; şi el a domnit patruzeci de ani în Ierusalim. Şi numele mamei lui era Ţibia, din Beer-Şeba.
2 Şi Ioas a făcut ceea ce era drept înaintea ochilor DOMNULUI în toate zilele în care l-a instruit Iehoiada preotul.
3 Dar înălţimile nu au fost îndepărtate; poporul încă sacrifica şi ardea tămâie pe înălţimi.
4 Şi Ioas a spus preoţilor: Toţi banii lucrurilor dedicate care se aduc în casa DOMNULUI, banii fiecăruia care trece numărătoarea, banii pe care fiecare om îi hotărăşte şi toţi banii care sunt puşi pe inima vreunui om să îi aducă în casa DOMNULUI,
5 Să îi ia preoţii la ei, fiecare om de la cunoscutul său; şi ei să repare spărturile casei, oriunde vreo spărtură va fi găsită.
6 Dar a fost astfel, că în anul al douăzeci şi treilea al împăratului Ioas, preoţii nu reparaseră spărturile casei.
7 Atunci împăratul Ioas a chemat pe Iehoiada preotul şi pe ceilalţi preoţi şi le-a spus: De ce nu aţi reparat spărturile casei? De aceea, să nu mai primiţi banii de la cunoscuţii voştri, ci să îi daţi pentru spărturile casei.
8 Şi preoţii au consimţit să nu mai primească bani de la popor, nici să repare spărturile casei.
9 Dar preotul Iehoiada a luat o ladă şi a făcut o gaură în capacul ei şi a pus-o lângă altar, pe partea dreaptă cum cineva intră în casa DOMNULUI; şi preoţii care păzeau uşa puneau în ea toţi banii care erau aduşi în casa DOMNULUI.
10 Şi a fost astfel, când ei au văzut că erau mulţi bani în ladă, că scribul împăratului şi marele preot se urcau şi puneau în pungi şi cântăreau banii care erau găsiţi în casa DOMNULUI.
11 Şi dădeau banii, cântăriţi fiind, în mâinile acelora care făceau lucrarea, care aveau supravegherea casei DOMNULUI; şi ei îi împărţeau tâmplarilor şi constructorilor care lucrau la casa DOMNULUI,
12 Şi pietrarilor şi cioplitorilor în piatră şi pentru a cumpăra lemnărie şi piatră cioplită, pentru a repara spărturile casei DOMNULUI şi pentru tot ce era pus pentru casă pentru a o repara.
13 Totuşi, nu s-au făcut pentru casa DOMNULUI vase de argint, mucări, oale, trâmbiţe, nici vase de aur sau vase de argint din banii care erau aduşi în casa DOMNULUI;
14 Ci îi dădeau lucrătorilor şi reparau cu aceştia casa DOMNULUI.
15 Mai mult, nu socoteau cu oamenii, în mâna cărora ei dădeau banii pentru a fi daţi lucrătorilor, pentru că se purtau cu credincioşie.
16 Banii pentru fărădelege şi banii pentru păcat nu erau aduşi în casa DOMNULUI, erau ai preoţilor.
17 Atunci Hazael, împăratul Siriei, s-a urcat şi a luptat împotriva Gatului şi l-a luat; şi Hazael şi-a îndreptat faţa să se urce împotriva Ierusalimului.
18 Şi Ioas, împăratul lui Iuda, a luat toate lucrurile sfinţite pe care Iosafat, Ioram şi Ahazia, părinţii săi, împăraţii lui Iuda, le dedicaseră şi lucrurile pe care le sfinţise el însuşi şi tot aurul care se găsea în tezaurele casei DOMNULUI şi în casa împăratului şi le-a trimis lui Hazael, împăratul Siriei; iar el a plecat de la Ierusalim.
19 Şi restul faptelor lui Ioas şi tot ce a făcut, nu sunt ele scrise în cartea cronicilor împăraţilor lui Iuda?
20 Şi servitorii lui s-au ridicat şi au uneltit şi l-au ucis pe Ioas în casa Milo, care coboară la Sila.
21 Fiindcă Iozacar, fiul lui Şimeat, şi Iozabad, fiul lui Şomer, servitorii săi, l-au lovit şi el a murit; şi l-au îngropat cu părinţii săi în cetatea lui David; şi Amaţia, fiul său, a domnit în locul său.
1 În anul al douăzeci şi treilea al lui Ioas, fiul lui Ahazia, împăratul lui Iuda, Ioahaz, fiul lui Iehu, a început să domnească peste Israel, în Samaria, şi a domnit şaptesprezece ani.
2 Şi a făcut ce este rău înaintea ochilor DOMNULUI şi a urmat păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care a făcut pe Israel să păcătuiască; nu s-a depărtat de ele.
3 Şi mânia DOMNULUI s-a aprins împotriva lui Israel, şi el i-a dat în mâna lui Hazael, împăratul Siriei, şi în mâna lui Ben-Hadad, fiul lui Hazael, în toate zilele lor.
4 Şi Ioahaz a implorat pe DOMNUL şi DOMNUL i-a dat ascultare, pentru că a văzut oprimarea lui Israel, pentru că împăratul Siriei îi oprima.
5 (Şi DOMNUL a dat lui Israel un salvator, astfel încât ei au ieşit de sub mâna sirienilor; şi copiii lui Israel au locuit în corturile lor ca înainte.
6 Totuşi, ei nu s-au depărtat de păcatele casei lui Ieroboam, care a făcut pe Israel să păcătuiască: ci au umblat în ele; şi de asemenea dumbrava Astarteei a rămas în Samaria.)
7 Nici nu i-a lăsat din popor lui Ioahaz decât cincizeci de călăreţi şi zece care şi zece mii de pedeştri, pentru că împăratul Siriei îi nimicise şi îi făcuse ca ţărâna prin vânturare.
8 Şi restul faptelor lui Ioahaz şi tot ce a făcut şi puterea lui, nu sunt ele scrise în cartea cronicilor împăraţilor lui Israel?
9 Şi Ioahaz a adormit cu părinţii săi şi l-au îngropat în Samaria; şi Ioas, fiul său, a domnit în locul său.
10 În anul al treizeci şi şaptelea al lui Ioas, împăratul lui Iuda, Ioas, fiul lui Ioahaz, a început să domnească peste Israel în Samaria; şi a domnit şaisprezece ani.
11 Şi a făcut ce este rău înaintea ochilor DOMNULUI; nu s-a depărtat de toate păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care a făcut pe Israel să păcătuiască, ci a umblat în ele.
12 Şi restul faptelor lui Ioas şi tot ce a făcut şi puterea lui, cu care s-a luptat împotriva lui Amaţia, împăratul lui Iuda, nu sunt ele scrise în cartea cronicilor împăraţilor lui Israel?
13 Şi Ioas a adormit cu părinţii săi şi Ieroboam a şezut pe tronul său; şi Ioas a fost îngropat în Samaria cu împăraţii lui Israel.
14 Şi Elisei se îmbolnăvise de boala lui de care a murit. Şi Ioas, împăratul lui Israel, a coborât la el şi a plâns pe faţa lui şi a spus: O, tatăl meu, tatăl meu, carul lui Israel şi călăreţii lui.
15 Şi Elisei i-a zis: Ia un arc şi săgeţi. Iar el a luat un arc şi săgeţi.
16 Şi a spus împăratului lui Israel: Pune-ţi mâna pe arc. Şi el şi-a pus mâna pe el; şi Elisei şi-a pus mâinile sale pe mâinile împăratului.
17 Şi a spus: Deschide fereastra dinspre est. Şi el a deschis-o. Atunci Elisei a zis: Trage. Şi el a tras. Iar el a spus: Săgeata eliberării DOMNULUI şi săgeata eliberării de Siria, fiindcă vei lovi pe sirieni în Afec, până îi vei mistui.
18 Şi a spus: Ia săgeţile. Iar el le-a luat. Şi a zis împăratului lui Israel: Loveşte în pământ. Şi a lovit de trei ori şi s-a oprit.
19 Şi omul lui Dumnezeu s-a înfuriat pe el şi a spus: Trebuia să fi lovit de cinci sau de şase ori; atunci ai fi lovit Siria până ai fi nimicit-o; dar acum vei lovi Siria doar de trei ori.
20 Şi Elisei a murit şi l-au îngropat. Şi cetele moabiţilor au invadat ţara la începutul anului.
21 Şi s-a întâmplat, pe când ei îngropau un om că, iată, au văzut o ceată; şi l-au aruncat pe om în mormântul lui Elisei; şi după ce omul a coborât şi s-a atins de oasele lui Elisei, a trăit şi a stat în picioare.
22 Dar Hazael, împăratul Siriei, a oprimat pe Israel în toate zilele lui Ioahaz.
23 Şi DOMNUL a fost cu har către ei şi a avut milă de ei şi a luat cunoştinţă de ei, datorită legământului său cu Avraam, Isaac şi Iacob, şi nu a dorit să îi nimicească, nici nu i-a aruncat de la faţa sa până acum.
24 Astfel Hazael, împăratul Siriei, a murit; şi Ben-Hadad, fiul său, a domnit în locul lui.
25 Şi Ioas, fiul lui Ioahaz, a luat din nou din mâna lui Ben-Hadad, fiul lui Hazael, cetăţile, pe care le luase el din mâna lui Ioahaz, tatăl său, cu război. De trei ori l-a bătut Ioas şi a luat înapoi cetăţile lui Israel.
1 În anul al doilea al lui Ioas, fiul lui Ioahaz, împăratul lui Israel, a domnit Amaţia, fiul lui Ioas, împăratul lui Iuda.
2 El era în vârstă de douăzeci şi cinci de ani când a început să domnească şi a domnit douăzeci şi nouă de ani în Ierusalim. Şi numele mamei lui era Ioadan a Ierusalimului.
3 Şi el a făcut ceea ce era drept înaintea ochilor DOMNULUI, totuşi nu ca David, tatăl său; a făcut conform cu toate lucrurile pe care Ioas, tatăl său, le-a făcut.
4 Totuşi înălţimile nu au fost îndepărtate, căci încă poporul sacrifica şi ardea tămâie pe înălţimi.
5 Şi s-a întâmplat, cum s-a întărit împărăţia în mâna lui, că a ucis pe servitorii lui care îl uciseseră pe tatăl său, împăratul.
6 Dar pe copiii ucigaşilor nu i-a ucis; conform cu ce este scris în cartea legii lui Moise, în care DOMNUL a poruncit, spunând: Părinţii să nu fie daţi la moarte pentru copii, nici copiii să nu fie daţi la moarte pentru părinţi; ci fiecare om să fie dat la moarte pentru propriul său păcat.
7 El a lovit zece mii din Edom în valea sării, şi a luat Sela cu război şi i-a pus numele Iocteel până în această zi.
8 Atunci Amaţia a trimis mesageri la Ioas, fiul lui Ioahaz, fiul lui Iehu, împăratul lui Israel, spunând: Vino să ne privim unul pe altul în faţă.
9 Şi Ioas, împăratul lui Israel, a trimis la Amaţia, împăratul lui Iuda, spunând: Ciulinul care este în Liban a trimis la cedrul care era în Liban, spunând: Dă pe fiica ta de soţie fiului meu; şi a trecut o fiară sălbatică, ce este în Liban, şi a călcat în picioare ciulinul.
10 În adevăr, tu ai lovit pe Edom şi inima ta te-a înălţat; făleşte-te cu aceasta şi rămâi acasă, fiindcă de ce să te amesteci spre vătămarea ta, ca să cazi, tu, şi Iuda cu tine?
11 Dar Amaţia a refuzat să asculte. De aceea, Ioas, împăratul lui Israel, s-a urcat; şi el şi Amaţia, împăratul lui Iuda, s-au privit unul pe altul în faţă la Bet-Şemeş, care aparţine de Iuda.
12 Şi Iuda a fost pus la ce este mai rău înaintea lui Israel şi au fugit fiecare om la corturile lor.
13 Şi Ioas, împăratul lui Israel, l-a luat pe Amaţia, împăratul lui Iuda, fiul lui Ioas, fiul lui Ahazia, la Bet-Şemeş şi a venit la Ierusalim şi a dărâmat zidul Ierusalimului de la poarta lui Efraim până la poarta colţului, patru sute de coţi.
14 Şi a luat tot aurul şi argintul şi toate vasele care s-au găsit în casa DOMNULUI şi în tezaurele casei împăratului şi ostateci şi s-a întors în Samaria.
15 Şi restul faptelor lui Ioas pe care le-a făcut şi puterea lui şi cum s-a luptat cu Amaţia, împăratul lui Iuda, nu sunt ele scrise în cartea cronicilor împăraţilor lui Israel?
16 Şi Ioas a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat în Samaria cu împăraţii lui Israel; şi Ieroboam, fiul său, a domnit în locul său.
17 Şi Amaţia, fiul lui Ioas, împăratul lui Iuda, a trăit după moartea lui Ioas, fiul lui Ioahaz, împăratul lui Israel, cincisprezece ani.
18 Şi restul faptelor lui Amaţia, nu sunt ele scrise în cartea cronicilor împăraţilor lui Iuda?
19 Şi ei au uneltit împotriva lui în Ierusalim; şi el a fugit la Lachis; dar ei au trimis după el la Lachis şi l-au ucis acolo.
20 Şi l-au adus pe cai; şi a fost îngropat la Ierusalim cu părinţii săi în cetatea lui David.
21 Şi tot poporul lui Iuda l-a luat pe Azaria, care era în vârstă de şaisprezece ani şi l-a făcut împărat în locul tatălui său, Amaţia.
22 El a zidit Elatul şi l-a înapoiat lui Iuda, după ce împăratul a adormit cu părinţii săi.
23 În anul al cincisprezecelea al lui Amaţia, fiul lui Ioas, împăratul lui Iuda, Ieroboam, fiul lui Ioas, împăratul lui Israel, a început să domnească în Samaria; şi a domnit patruzeci şi unu de ani.
24 Şi el a făcut ce este rău înaintea ochilor DOMNULUI; nu s-a depărtat de toate păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care a făcut pe Israel să păcătuiască.
25 El a înapoiat ţinutul lui Israel de la intrarea Hamatului până la marea câmpiei, conform cuvântului DOMNULUI Dumnezeul lui Israel, pe care îl vorbise prin mâna servitorului său Iona, fiul lui Amitai, profetul, care era din Gat-Hefer.
26 Pentru că DOMNUL a văzut nenorocirea lui Israel, că aceasta era foarte amară, căci nu era nimeni închis, nici rămas, nici vreun ajutor pentru Israel.
27 Şi DOMNUL nu spusese că va şterge numele lui Israel de sub cer; ci i-a salvat prin mâna lui Ieroboam, fiul lui Ioas.
28 Şi restul faptelor lui Ieroboam şi tot ce a făcut şi puterea lui, cum s-a războit şi cum a luat înapoi Damascul şi Hamatul, care aparţineau lui Iuda, pentru Israel, nu sunt ele scrise în cartea cronicilor împăraţilor lui Israel?
29 Şi Ieroboam a adormit cu părinţii săi, cu împăraţii lui Israel; şi Zaharia, fiul său, a domnit în locul lui.
1 În anul al douăzeci şi şaptelea al lui Ieroboam, împăratul lui Israel, a început Azaria, fiul lui Amaţia, împăratul lui Iuda, să domnească.
2 El era în vârstă de şaisprezece ani când a început să domnească şi a domnit cincizeci şi doi de ani în Ierusalim. Şi numele mamei lui era Iecolia a Ierusalimului.
3 Şi el a făcut ceea ce era drept înaintea ochilor DOMNULUI, conform cu tot ceea ce tatăl său, Amaţia, făcuse;
4 În afară de aceea că înălţimile nu au fost îndepărtate; poporul încă sacrifica şi ardea tămâie pe înălţimi.
5 Şi DOMNUL a lovit pe împărat, astfel încât a fost lepros până în ziua morţii lui şi a locuit într-o casă separată. Şi Iotam, fiul împăratului, era peste casă, judecând poporul ţării.
6 Şi restul faptelor lui Azaria şi tot ce a făcut, nu sunt ele scrise în cartea cronicilor împăraţilor lui Iuda?
7 Astfel, Azaria a adormit cu părinţii săi; şi l-au îngropat cu părinţii săi în cetatea lui David; şi Iotam, fiul său, a domnit în locul său.
8 În anul al treizeci şi optulea al lui Azaria, împăratul lui Iuda, a domnit Zaharia, fiul lui Ieroboam, peste Israel, în Samaria, şase luni.
9 Şi a făcut ce este rău înaintea ochilor DOMNULUI, precum făcuseră părinţii lui; el nu s-a depărtat de păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care a făcut pe Israel să păcătuiască.
10 Şi Şalum, fiul lui Iabeş, a uneltit împotriva lui şi l-a lovit în faţa poporului şi l-a ucis şi a domnit în locul său.
11 Şi restul faptelor lui Zaharia, iată, ele sunt scrise în cartea cronicilor împăraţilor lui Israel.
12 Acesta a fost cuvântul DOMNULUI pe care l-a vorbit lui Iehu, spunând: Fiii tăi vor şedea pe tronul lui Israel până la a patra generaţie. Şi astfel s-a întâmplat.
13 Şalum, fiul lui Iabeş, a început să domnească în anul al treizeci şi nouălea al lui Ozia, împăratul lui Iuda; şi a domnit o lună întreagă în Samaria.
14 Fiindcă Menahem, fiul lui Gadi, s-a urcat de la Tirţa şi a venit la Samaria şi l-a lovit pe Şalum, fiul lui Iabeş, în Samaria, şi l-a ucis şi a domnit în locul său.
15 Şi restul faptelor lui Şalum şi uneltirea lui, iată, ele sunt scrise în cartea cronicilor împăraţilor lui Israel.
16 Atunci Menahem a lovit Tifsahul şi pe toţi cei care erau în el şi ţinuturile lui de la Tirţa; deoarece ei nu i-au deschis, de aceea l-a lovit, şi pe toate femeile din ţinut, care erau însărcinate, le-a spintecat.
17 În anul al treizeci şi nouălea al lui Azaria, împăratul lui Iuda, a început să domnească Menahem, fiul lui Gadi, peste Israel; şi a domnit zece ani în Samaria.
18 Şi el a făcut ce este rău înaintea ochilor DOMNULUI; nu s-a depărtat în toate zilele lui de păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care a făcut pe Israel să păcătuiască.
19 Şi Pul, împăratul Asiriei, a venit asupra ţării: şi Menahem i-a dat lui Pul o mie de talanţi de argint, ca mâna lui să fie cu el pentru a întări împărăţia în mâna sa.
20 Şi Menahem a luat banii din Israel, de la toţi cei puternici în bogăţie, de la fiecare bărbat cincizeci de şekeli de argint, pentru a da împăratului Asiriei. Astfel împăratul Asiriei s-a întors şi nu a stat acolo în ţară.
21 Şi restul faptelor lui Menahem şi tot ce a făcut, nu sunt ele scrise în cartea cronicilor împăraţilor lui Israel?
22 Şi Menahem a adormit cu părinţii săi; şi Pecahia, fiul său, a domnit în locul său.
23 În anul al cincizecilea al lui Azaria, împăratul lui Iuda, Pecahia, fiul lui Menahem, a început să domnească peste Israel, în Samaria, şi a domnit doi ani.
24 Şi a făcut ce este rău înaintea ochilor DOMNULUI; nu s-a depărtat de păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care a făcut pe Israel să păcătuiască.
25 Dar Pecah, fiul lui Remalia, o căpetenie a sa, a uneltit împotriva sa şi l-a lovit în Samaria, în palatul casei împărăteşti, cu Argob şi Arie şi cu el cincizeci de bărbaţi dintre galaadiţi; şi l-a ucis şi a domnit în locul său.
26 Şi restul faptelor lui Pecahia şi tot ce a făcut, iată, ele sunt scrise în cartea cronicilor împăraţilor lui Israel.
27 În anul al cincizeci şi doilea al lui Azaria, împăratul lui Iuda, Pecah, fiul lui Remalia, a început să domnească peste Israel, în Samaria, şi a domnit douăzeci de ani.
28 Şi a făcut ce este rău în ochii DOMNULUI; nu s-a depărtat de păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care a făcut pe Israel să păcătuiască.
29 În zilele lui Pecah, împăratul lui Israel, a venit Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei, şi a luat Iionul şi Abel-Bet-Maaca şi Ianoahul şi Chedeşul şi Haţorul şi Galaadul şi Galileea, toată ţara lui Neftali, şi i-a dus captivi în Asiria.
30 Şi Osea, fiul lui Ela, a uneltit împotriva lui Pecah, fiul lui Remalia, şi l-a lovit şi l-a ucis şi a domnit în locul său, în anul al douăzecilea al lui Iotam, fiul lui Ozia.
31 Şi restul faptelor lui Pecah şi tot ce a făcut, iată, ele sunt scrise în cartea cronicilor împăraţilor lui Israel.
32 În anul al doilea al lui Pecah, fiul lui Remalia, împăratul lui Israel, a început Iotam, fiul lui Ozia, împăratul lui Iuda, să domnească.
33 El era în vârstă de douăzeci şi cinci de ani când a început să domnească şi a domnit şaisprezece ani în Ierusalim. Şi numele mamei lui era Ieruşa, fiica lui Ţadoc.
34 Şi el a făcut ceea ce era drept înaintea ochilor DOMNULUI; a făcut conform cu tot ceea ce tatăl său, Ozia, făcuse.
35 Totuşi, înălţimile nu au fost îndepărtate; poporul încă sacrifica şi ardea tămâie pe înălţimi. El a zidit poarta de sus a casei DOMNULUI.
36 Şi restul faptelor lui Iotam şi tot ce a făcut, nu sunt ele scrise în cartea cronicilor împăraţilor lui Iuda?
37 În acele zile, DOMNUL a început să trimită asupra lui Iuda pe Reţin, împăratul Siriei, şi pe Pecah, fiul lui Remalia.
38 Şi Iotam a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea lui David, tatăl său; şi Ahaz, fiul său, a domnit în locul său.
1 În anul al şaptesprezecelea al lui Pecah, fiul lui Remalia, a început să domnească Ahaz, fiul lui Iotam, împăratul lui Iuda.
2 Ahaz era în vârstă de douăzeci de ani când a început să domnească şi a domnit şaisprezece ani în Ierusalim şi nu a făcut ceea ce era drept înaintea ochilor DOMNULUI Dumnezeul său, precum David, tatăl său.
3 Ci a umblat în calea împăraţilor lui Israel, da, şi a trecut pe fiul său prin foc, conform urâciunilor păgânilor, pe care DOMNUL îi alungase dinaintea copiilor lui Israel.
4 Şi el a sacrificat şi a ars tămâie pe înălţimi şi pe dealuri şi sub fiecare copac verde.
5 Atunci Reţin, împăratul Siriei, şi Pecah, fiul lui Remalia, împăratul lui Israel, s-au urcat la Ierusalim pentru a se război; şi au asediat pe Ahaz, dar nu au putut să îl învingă.
6 În timpul acela Reţin, împăratul Siriei, a luat înapoi Elatul pentru Siria şi i-a alungat pe iudeii din Elat; şi sirienii au venit la Elat şi au locuit acolo până în această zi.
7 Astfel, Ahaz a trimis mesageri la Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei, spunând: Eu sunt servitorul tău şi fiul tău, urcă şi salvează-mă din mâna împăratului Siriei şi din mâna împăratului lui Israel, care s-au ridicat împotriva mea.
8 Şi Ahaz a luat argintul şi aurul care s-a găsit în casa DOMNULUI şi în tezaurele casei împăratului şi le-a trimis ca dar împăratului Asiriei.
9 Şi împăratul Asiriei i-a dat ascultare, căci împăratul Asiriei s-a urcat împotriva Damascului şi l-a luat şi i-a dus pe locuitorii lui captivi la Chir şi l-a ucis pe Reţin.
10 Şi împăratul Ahaz a mers la Damasc să îl întâlnească Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei, şi a văzut un altar care era la Damasc; şi împăratul Ahaz a trimis preotului Urie forma altarului şi modelul lui, conform cu toată măiestria lui.
11 Şi preotul Urie a zidit un altar conform cu toate câte împăratul Ahaz trimisese din Damasc; astfel preotul Urie l-a făcut până a venit împăratul Ahaz de la Damasc.
12 Şi când împăratul a venit de la Damasc, împăratul a văzut altarul; şi împăratul s-a apropiat de altar şi a oferit pe el.
13 Şi a ars ofranda sa arsă şi darul său de mâncare şi a turnat darul său de băutură şi a stropit sângele ofrandelor sale de pace pe altar.
14 Şi a adus de asemenea altarul de aramă, care era înaintea DOMNULUI, din faţa casei, dintre altar şi casa DOMNULUI, şi l-a pus pe partea de nord a altarului.
15 Şi împăratul Ahaz a poruncit preotului Urie, spunând: Pe altarul cel mare să arzi ofranda arsă de dimineaţă şi darul de mâncare de seară şi sacrificiul ars al împăratului şi darul său de mâncare, cu ofranda arsă a întregului popor al ţării şi darul său de mâncare şi darurile sale de băutură; şi să stropeşti pe el tot sângele ofrandei arse şi tot sângele sacrificiului; şi altarul de aramă să fie pentru mine pentru a cere sfat prin el.
16 Astfel a făcut preotul Urie conform cu toate câte împăratul Ahaz i-a poruncit.
17 Şi împăratul Ahaz a tăiat marginile bazelor şi a îndepărtat lighenele de pe ele şi a luat jos marea de pe boii de aramă care erau dedesubtul ei şi a pus-o pe un pavaj de pietre.
18 Şi porticul pentru sabat, pe care îl construiseră în casă, şi intrarea împăratului de afară, le-a abătut de la casa DOMNULUI din cauza împăratului Asiriei.
19 Şi restul faptelor lui Ahaz pe care le-a făcut, nu sunt ele scrise în cartea cronicilor împăraţilor lui Iuda?
20 Şi Ahaz a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea lui David; şi Ezechia, fiul său, a domnit în locul său.
1 În al doisprezecelea an al lui Ahaz, împăratul lui Iuda, a început Osea, fiul lui Ela, să domnească în Samaria peste Israel; şi a domnit nouă ani.
2 Şi a făcut ce este rău înaintea ochilor DOMNULUI, dar nu ca împăraţii lui Israel care fuseseră înaintea lui.
3 Împotriva lui s-a urcat Salmanasar, împăratul Asiriei; şi Osea a devenit servitorul lui şi i-a dăruit daruri.
4 Şi împăratul Asiriei a aflat de o uneltire a lui Osea, pentru că trimisese mesageri la So, împăratul Egiptului, şi nu adusese niciun dar împăratului Asiriei, precum făcuse an de an; de aceea împăratul Asiriei l-a închis şi l-a legat în închisoare.
5 Atunci împăratul Asiriei a venit în toată ţara şi s-a urcat la Samaria şi a asediat-o trei ani.
6 În anul al nouălea al lui Osea, împăratul Asiriei a luat Samaria şi a dus pe Israel în Asiria, şi i-a pus în Halah şi în Habor lângă râul Gozan şi în cetăţile mezilor.
7 Şi a fost astfel, deoarece copiii lui Israel păcătuiseră împotriva DOMNULUI Dumnezeul lor, care îi scosese din ţara Egiptului, de sub mâna lui Faraon împăratul Egiptului, şi s-au temut de alţi dumnezei,
8 Şi au umblat în statutele păgânilor, pe care DOMNUL îi alungase dinaintea copiilor lui Israel, şi în ale împăraţilor lui Israel, pe care ei le făcuseră.
9 Şi copiii lui Israel au făcut în ascuns acele lucruri care nu erau drepte, împotriva DOMNULUI Dumnezeul lor, şi şi-au zidit înălţimi în toate cetăţile lor, de la turnul paznicilor până la cetatea întărită.
10 Şi şi-au înălţat chipuri şi dumbrăvi pe fiecare deal înalt şi sub fiecare copac verde;
11 Şi acolo au ars tămâie pe toate înălţimile, precum au făcut păgânii pe care DOMNUL îi îndepărtase dinaintea lor; şi au lucrat lucruri stricate pentru a-l provoca pe DOMNUL la mânie;
12 Fiindcă au servit idolilor, despre care DOMNUL le spusese: Să nu faceţi acest lucru.
13 Totuşi, DOMNUL a mărturisit împotriva lui Israel şi împotriva lui Iuda prin toţi profeţii şi prin toţi văzătorii, spunând: Întoarceţi-vă de la căile voastre rele şi ţineţi poruncile mele şi statutele mele, conform cu toată legea pe care am poruncit-o părinţilor voştri şi pe care v-am trimis-o prin servitorii mei, profeţii.
14 Cu toate acestea ei au refuzat să asculte şi şi-au împietrit gâturile, ca gâtul părinţilor lor, care nu au crezut în DOMNUL Dumnezeul lor.
15 Şi au respins statutele lui şi legământul lui pe care îl făcuse cu părinţii lor şi mărturiile lui pe care el le-a mărturisit împotriva lor; şi au urmărit deşertăciune şi au devenit deşertăciune şi au mers după păgânii care erau de jur împrejurul lor, referitor la care DOMNUL le poruncise să nu facă asemenea lor.
16 Şi au părăsit toate poruncile DOMNULUI Dumnezeul lor şi şi-au făcut chipuri turnate, doi viţei, şi au făcut o dumbravă şi s-au închinat la toată oştirea cerului şi i-au servit lui Baal.
17 Şi au făcut pe fiii şi pe fiicele lor să treacă prin foc şi au folosit ghicire şi descântare şi s-au vândut pentru a face rău înaintea ochilor DOMNULUI, ca să îl provoace la mânie.
18 De aceea DOMNUL s-a mâniat foarte tare pe Israel şi i-a îndepărtat dinaintea vederii sale; a rămas numai tribul lui Iuda.
19 Şi nici Iuda nu a ţinut poruncile DOMNULUI Dumnezeul lor, ci au umblat în statutele lui Israel pe care ei le făcuseră.
20 Şi DOMNUL a respins toată sămânţa lui Israel şi i-a chinuit şi i-a dat în mâna prădătorilor, până i-a aruncat dinaintea feţei sale.
21 Pentru că a rupt pe Israel de la casa lui David; şi ei l-au făcut pe Ieroboam, fiul lui Nebat, împărat; şi Ieroboam a mânat pe Israel de la a-l urma pe DOMNUL şi i-a făcut să păcătuiască un mare păcat.
22 Deoarece copiii lui Israel au umblat în toate păcatele pe care Ieroboam le-a făcut; ei nu s-au depărtat de ele;
23 Până când DOMNUL a îndepărtat pe Israel dinaintea feţei sale, precum spusese prin toţi servitorii săi, profeţii. Astfel a fost Israel dus din propria lor ţară în Asiria până în această zi.
24 Şi împăratul Asiriei a adus oameni din Babilon şi de la Cuta şi de la Ava şi de la Hamat şi de la Sefarvaim şi i-a pus în cetăţile Samariei, în locul copiilor lui Israel; şi ei au stăpânit Samaria şi au locuit în cetăţile ei.
25 Şi astfel a fost la începutul locuirii lor acolo, că ei nu se temeau de DOMNUL; de aceea DOMNUL a trimis lei printre ei, care au omorât pe unii dintre ei.
26 Pentru aceea i-au vorbit împăratului Asiriei, spunând: Naţiunile pe care le-ai îndepărtat şi le-ai pus în cetăţile Samariei, nu cunosc obiceiul Dumnezeului ţării; de aceea el a trimis lei printre ei şi, iată, îi ucid, pentru că nu cunosc obiceiul Dumnezeului ţării.
27 Atunci împăratul Asiriei a poruncit, spunând: Duceţi acolo pe unul dintre preoţii pe care i-aţi adus de acolo; şi ei să meargă şi să locuiască acolo şi el să îi înveţe obiceiul Dumnezeului ţării.
28 Atunci unul dintre preoţii pe care îi duseseră din Samaria a venit şi a locuit în Betel şi i-a învăţat cum să se teamă de DOMNUL.
29 Totuşi, fiecare naţiune şi-a făcut dumnezeii săi şi i-a pus în casele înălţimilor pe care samaritenii le făcuseră, fiecare naţiune în cetăţile unde locuia.
30 Şi oamenii din Babilon au făcut pe Sucot-Benot, şi oamenii din Cut au făcut pe Nergal, şi oamenii din Hamat au făcut pe Aşima,
31 Şi aviţii au făcut pe Nibhaz şi pe Tartac, şi sefarviţii au ars pe copiii lor în foc lui Adramelec şi lui Anamelec, dumnezeii sefarviţilor.
32 Astfel, ei s-au temut de DOMNUL şi şi-au făcut din oamenii cei mai de jos preoţi ai înălţimilor, care sacrificau pentru ei în casele înălţimilor.
33 S-au temut de DOMNUL şi au servit propriilor lor dumnezei, după obiceiul naţiunilor pe care le duseseră de aici.
34 Până în această zi ei fac după obiceiurile dinainte; nu se tem de DOMNUL, nici nu fac după statutele lor, sau după rânduielile lor, sau după legea şi porunca pe care DOMNUL a poruncit-o copiilor lui Iacob, pe care l-a numit Israel.
35 Cu care DOMNUL făcuse un legământ şi le poruncise, spunând: Să nu vă temeţi de alţi dumnezei şi să nu vă prosternaţi lor, nici să nu le serviţi, nici să nu le sacrificaţi;
36 Ci de DOMNUL, care v-a scos din ţara Egiptului cu putere mare şi cu un braţ întins, de el să vă temeţi şi lui să vă închinaţi şi lui să îi sacrificaţi.
37 Şi statutele şi rânduielile şi legea şi porunca pe care el le-a scris pentru voi să le ţineţi pentru a le face pentru totdeauna; şi să nu vă temeţi de alţi dumnezei.
38 Şi legământul pe care l-am făcut cu voi să nu îl uitaţi; nici să nu vă temeţi de alţi dumnezei.
39 Ci de DOMNUL Dumnezeul vostru să vă temeţi; şi el vă va elibera din mâna tuturor duşmanilor voştri.
40 Totuşi ei nu au dat ascultare, ci au făcut după obiceiul lor de dinainte.
41 Astfel, aceste naţiuni se temeau şi de DOMNUL şi serveau şi chipurilor lor cioplite, deopotrivă copiii lor şi copiii copiilor lor; precum au făcut părinţii lor, astfel fac ei până în această zi.
1 Şi s-a întâmplat, în anul al treilea al lui Osea, fiul lui Ela, împăratul lui Israel, că Ezechia, fiul lui Ahaz, împăratul lui Iuda, a început să domnească.
2 El era în vârstă de douăzeci şi cinci de ani când a început să domnească; şi a domnit douăzeci şi nouă de ani în Ierusalim. Numele mamei lui era Abi, fiica lui Zaharia.
3 Şi el a făcut ce era drept înaintea ochilor DOMNULUI, conform cu toate câte David, tatăl său, făcuse.
4 El a îndepărtat înălţimile şi a sfărâmat idolii şi a tăiat dumbrăvile şi a spart în bucăţi şarpele de aramă, pe care Moise îl făcuse; deoarece până în acele zile copiii lui Israel ardeau tămâie pentru el; şi l-a numit Nehuştan.
5 El s-a încrezut în DOMNUL Dumnezeul lui Israel; astfel încât după el nu a fost nimeni asemenea lui printre toţi împăraţii lui Iuda, nici vreunul care fusese înainte de el.
6 Fiindcă el s-a alipit de DOMNUL şi nu s-a depărtat de la a-l urma, ci a păzit poruncile lui, pe care DOMNUL le poruncise lui Moise.
7 Şi DOMNUL a fost cu el; şi el prospera oriunde ieşea; şi s-a răzvrătit împotriva împăratului Asiriei şi nu i-a servit.
8 El i-a lovit pe filisteni, până la Gaza şi graniţele ei, de la turnul paznicilor până la cetatea întărită.
9 Şi s-a întâmplat, în al patrulea an al împăratului Ezechia, care era al şaptelea an al lui Osea, fiul lui Ela, împăratul lui Israel, că Salmanasar, împăratul Asiriei, s-a urcat împotriva Samariei şi a asediat-o.
10 Şi la sfârşitul a trei ani a luat-o; în al şaselea an al lui Ezechia, care este al nouălea an al lui Osea, împăratul lui Israel, Samaria a fost luată.
11 Şi împăratul Asiriei l-a dus pe Israel în Asiria şi i-a pus în Halah şi în Habor lângă râul Gozan şi în cetăţile mezilor;
12 Pentru că nu au ascultat de vocea DOMNULUI Dumnezeul lor ci au călcat legământul său şi tot ceea ce Moise servitorul DOMNULUI poruncise; şi au refuzat să le asculte şi să le facă.
13 Şi, în al paisprezecelea an al împăratului Ezechia, Sanherib, împăratul Asiriei, s-a urcat împotriva tuturor cetăţilor întărite ale lui Iuda şi le-a luat.
14 Şi Ezechia, împăratul lui Iuda, a trimis la împăratul Asiriei în Lachis, spunând: Te-am ofensat; întoarce-te de la mine; ceea ce tu pui asupra mea voi purta. Şi împăratul Asiriei i-a rânduit lui Ezechia, împăratul lui Iuda, trei sute de talanţi de argint şi treizeci de talanţi de aur.
15 Şi Ezechia i-a dat tot argintul care s-a găsit în casa DOMNULUI şi în tezaurele casei împăratului.
16 În acel timp Ezechia a tăiat aurul de pe uşile templului DOMNULUI şi stâlpii pe care Ezechia, împăratul lui Iuda, îi placase, şi l-a dat împăratului Asiriei.
17 Şi împăratul Asiriei i-a trimis pe Tartan şi pe Rab-Sarisa şi pe Rabşache din Lachis la împăratul Ezechia cu o mare oştire împotriva Ierusalimului. Şi ei s-au urcat şi au venit la Ierusalim. Şi după ce s-au urcat, au venit şi au stat lângă apeductul iazului superior, care este pe drumul mare al câmpului înălbitorului.
18 Şi după ce l-au chemat pe împărat au ieşit la ei Eliachim, fiul lui Hilchia, care era peste casă, şi Şebna scribul şi Ioah, fiul lui Asaf, cronicarul.
19 Şi Rabşache le-a zis: Spuneţi-i acum lui Ezechia: Astfel spune marele împărat, împăratul Asiriei: Ce este această încredere în care te încrezi?
20 Tu spui, (dar ele sunt doar vorbe deşarte): Eu am sfat şi tărie pentru război. Şi în cine te încrezi, de te-ai răzvrătit împotriva mea?
21 Acum iată, tu te încrezi în toiagul acestei trestii frânte, în Egipt; pe care dacă un om se sprijină, îi va intra în mână şi o va străpunge; astfel este Faraon, împăratul Egiptului, pentru toţi cei care se încred în el.
22 Dar dacă îmi spuneţi: Ne încredem în DOMNUL Dumnezeul nostru; nu este el acela, ale cărui înălţimi şi ale cărui altare Ezechia le-a îndepărtat şi a spus lui Iuda şi Ierusalimului: Vă veţi închina înaintea acestui altar în Ierusalim?
23 Şi acum, te rog, dă garanţii stăpânului meu, împăratul Asiriei, şi îţi voi da două mii de cai, dacă eşti în stare din partea ta să pui călăreţi pe ei.
24 Cum atunci vei abate faţa unei căpetenii dintre cei mai mici servitori ai stăpânului meu şi îţi pui încrederea în Egipt pentru care şi călăreţi?
25 Am urcat eu acum, fără DOMNUL, împotriva acestui loc, pentru a-l distruge? DOMNUL mi-a spus: Urcă-te împotriva acestei ţări şi distruge-o.
26 Atunci Eliachim şi Şebna şi Ioah au spus lui Rabşache: Vorbeşte, te rog, servitorilor tăi în limba siriană, fiindcă o înţelegem; şi nu ne vorbi în limba iudeilor în urechile poporului care este pe zid.
27 Dar Rabşache le-a spus: M-a trimis stăpânul meu la stăpânul tău şi la tine, pentru a spune aceste cuvinte? Nu la oamenii care stau pe zid, ca să îşi mănânce propriile lor fecale şi să îşi bea propria lor urina cu voi?
28 Atunci Rabşache s-a ridicat în picioare şi a strigat cu o voce tare în limba evreilor şi a vorbit, spunând: Ascultaţi cuvântul marelui împărat, împăratul Asiriei;
29 Astfel spune împăratul: Să nu vă înşele Ezechia, fiindcă nu va fi în stare să vă scape din mâna lui;
30 Nici nu lăsaţi pe Ezechia să vă facă să vă puneţi încrederea în DOMNUL, spunând: DOMNUL ne va elibera într-adevăr şi această cetate nu va fi dată în mâna împăratului Asiriei.
31 Nu daţi ascultare lui Ezechia, fiindcă astfel spune împăratul Asiriei: Faceţi pace cu mine aducându-mi un cadou şi ieşiţi la mine şi veţi mânca, fiecare din viţa lui şi fiecare din smochinul lui, şi veţi bea, fiecare din apele izvorului său,
32 Până voi veni şi vă voi lua într-o ţară ca ţara voastră, o ţară a grânelor şi a vinului, o ţară a pâinii şi a viilor, o ţară a măslinilor de untdelemn şi a mierii, ca să trăiţi şi să nu muriţi; şi nu daţi ascultare lui Ezechia, când el vă convinge, spunând: DOMNUL ne va elibera.
33 A scăpat vreodată, vreunul din dumnezeii naţiunilor, ţara lui din mâna împăratului Asiriei?
34 Unde sunt dumnezeii Hamatului şi ai Arpadului? Unde sunt dumnezeii Sefarvaimului, ai Henei şi ai Ivei? Au scăpat ei Samaria din mâna mea?
35 Cine sunt aceia dintre toţi dumnezeii ţărilor, care au scăpat ţara lor din mâna mea, ca DOMNUL să scape Ierusalimul din mâna mea?
36 Dar poporul a tăcut şi nu i-a răspuns niciun cuvânt, fiindcă porunca împăratului era, zicând: Să nu îi răspundeţi.
37 Atunci Eliachim, fiul lui Hilchia, care era peste casă, şi Şebna, scribul, şi Ioah, fiul lui Asaf, cronicarul, au venit la Ezechia cu hainele sfâşiate şi i-au spus cuvintele lui Rabşache.
1 Şi s-a întâmplat, când împăratul Ezechia a auzit aceasta, că şi-a sfâşiat hainele şi s-a acoperit cu pânză de sac şi a intrat în casa DOMNULUI.
2 Şi a trimis pe Eliachim, care era peste casă şi pe Şebna, scribul, şi pe bătrânii preoţilor, acoperiţi cu pânză de sac, la profetul Isaia, fiul lui Amoţ.
3 Şi ei i-au zis: Astfel spune Ezechia: Această zi este o zi de necaz şi de mustrare şi de blasfemie; deoarece copiii au ajuns la naştere şi nu este putere pentru a naşte.
4 Poate că DOMNUL Dumnezeul tău va auzi toate cuvintele lui Rabşache, pe care l-a trimis împăratul Asiriei, stăpânul său, să ocărască pe Dumnezeul cel viu; şi va mustra cuvintele pe care DOMNUL Dumnezeul tău le-a auzit; de aceea înalţă rugăciunea ta pentru rămăşiţa care a rămas.
5 Astfel servitorii împăratului Ezechia au venit la Isaia.
6 Şi Isaia le-a zis: Astfel să spuneţi stăpânului vostru: Astfel spune DOMNUL: Nu te teme de cuvintele pe care le-ai auzit, cu care servitorii împăratului Asiriei m-au blasfemiat.
7 Iată, voi trimite o pufnire peste el şi va auzi un zvon şi se va întoarce în ţara sa; şi îl voi face să cadă prin sabie în ţara sa.
8 Astfel, Rabşache s-a întors şi l-a găsit pe împăratul Asiriei războindu-se împotriva Libnei, pentru că auzise că plecase din Lachis.
9 Şi după ce a auzit spunându-se despre Tirhaca, împăratul Etiopiei: Iată, el a ieşit să lupte împotriva ta; el a trimis din nou mesageri la Ezechia, zicând:
10 Astfel să vorbiţi lui Ezechia, împăratul lui Iuda, spunând: Să nu te înşele Dumnezeul tău în care te încrezi, zicând: Ierusalimul nu va fi dat în mâna împăratului Asiriei.
11 Iată, ai auzit ce au făcut împăraţii Asiriei tuturor ţărilor, distrugându-le complet; şi vei fi tu scăpat?
12 I-au scăpat dumnezeii naţiunilor pe cei pe care i-au nimicit părinţii mei, precum: Gozanul şi Haranul şi Reţeful şi pe copiii Edenului care erau în Telasar?
13 Unde este împăratul Hamatului, şi împăratul Arpadului, şi împăratul cetăţii Sefarvaimului, Henei şi Ivei?
14 Şi Ezechia a primit scrisoarea din mâna mesagerilor şi a citit-o; şi Ezechia s-a urcat în casa DOMNULUI şi a întins-o înaintea DOMNULUI.
15 Şi Ezechia s-a rugat înaintea DOMNULUI şi a spus: DOAMNE Dumnezeul lui Israel, tu care locuieşti între heruvimi, tu, numai tu, eşti Dumnezeul tuturor împărăţiilor pământului; tu ai făcut cerul şi pământul.
16 Doamne, pleacă-ţi urechea şi ascultă; deschide, Doamne, ochii tăi şi vezi; şi ascultă cuvintele lui Sanherib cu care l-a trimis să ocărască pe Dumnezeul cel viu.
17 În adevăr, DOAMNE, împăraţii Asiriei au nimicit naţiunile şi ţările lor,
18 Şi au aruncat pe dumnezeii lor în foc, pentru că ei nu erau dumnezei, ci lucrarea mâinilor oamenilor, lemn şi piatră: de aceea i-au nimicit.
19 Şi acum, DOAMNE Dumnezeul nostru, te implor, salvează-ne din mâna lui, ca toate împărăţiile pământului să ştie că tu, numai tu, eşti DOMNUL Dumnezeu.
20 Atunci Isaia, fiul lui Amoţ, a trimis la Ezechia, spunând: Astfel spune DOMNUL Dumnezeul lui Israel: Am auzit ce mi te-ai rugat referitor la Sanherib, împăratul Asiriei.
21 Acesta este cuvântul pe care DOMNUL l-a spus referitor la el: Fecioara, fiica Sionului, te-a dispreţuit şi a râs de tine în batjocură; fiica Ierusalimului şi-a scuturat capul spre tine.
22 Pe cine ai ocărât şi ai blasfemiat tu? Şi împotriva cui ţi-ai înălţat tu vocea şi ţi-ai ridicat ochii în înalt? Împotriva Celui Sfânt al lui Israel.
23 Prin mesagerii tăi tu ai ocărât pe DOMNUL şi ai spus: Prin mulţimea carelor mele m-am urcat pe înălţimea munţilor, pe coastele Libanului, şi voi tăia cedrii înalţi ai acestuia şi brazii săi cei aleşi; şi voi intra până la locuinţele graniţelor lui şi în pădurea Carmelului său.
24 Am săpat şi am băut ape străine şi cu talpa picioarelor mele am secat toate râurile locurilor asediate.
25 Nu ai auzit tu, că de demult am făcut aceasta; şi că din timpuri vechi am întocmit-o? Acum eu am împlinit-o, ca tu să prefaci cetăţi întărite în mormane de ruine.
26 De aceea locuitorii lor au avut mică putere, au fost descurajaţi şi încurcaţi, au fost ca iarba câmpului şi ca planta verde, ca iarba de pe acoperişurile caselor şi ca grâne prăjite înainte să fi crescut.
27 Dar eu cunosc locuinţa ta şi ieşirea ta şi intrarea ta şi furia ta împotriva mea.
28 Deoarece furia ta împotriva mea şi fala ta s-au ridicat la urechile mele, de aceea voi pune veriga mea în nasul tău şi frâul meu în buzele tale şi te voi întoarce pe calea pe care ai venit.
29 Şi acesta îţi va fi semn: Veţi mânca în acest an ceea ce creşte de la sine; şi în al doilea an ceea ce răsare din acestea, şi în al treilea an să semănaţi şi să seceraţi şi să sădiţi vii şi să mâncaţi din rodul lor.
30 Şi rămăşiţa care a scăpat din casa lui Iuda va prinde din nou rădăcină în jos şi va avea rod în sus.
31 Fiindcă din Ierusalim va ieşi o rămăşiţă şi din muntele Sionului cei care vor scăpa; zelul Domnului oştirilor va face aceasta.
32 De aceea astfel spune DOMNUL referitor la împăratul Asiriei: El nu va intra în această cetate, nici nu va trage vreo săgeată acolo, nici nu va veni înaintea ei cu scutul, nici nu va ridica întăritură împotriva ei.
33 Pe calea pe care a venit, pe aceeaşi se va întoarce şi nu va intra în această cetate, spune DOMNUL.
34 Fiindcă eu voi apăra această cetate pentru a o salva de dragul meu şi de dragul servitorului meu, David.
35 Şi s-a întâmplat, în acea noapte, că îngerul Domnului a ieşit şi a lovit în tabăra asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii; şi când s-au sculat devreme dimineaţa, iată, ei toţi erau trupuri moarte.
36 Astfel Sanherib, împăratul Asiriei, a plecat şi a mers şi s-a întors şi a locuit la Ninive.
37 Şi s-a întâmplat, pe când el se închina în casa lui Nisroc, dumnezeul său, că Adramelec şi Şareţer, fiii săi, l-au lovit cu sabia; şi au scăpat în ţara Armenia. Şi Esar-Hadon, fiul său, a domnit în locul său.
1 În acele zile Ezechia era bolnav de moarte. Şi profetul Isaia, fiul lui Amoţ, a venit la el şi i-a zis: Astfel spune DOMNUL: Pune-ţi casa în ordine, fiindcă vei muri şi nu vei trăi.
2 Atunci el şi-a întors faţa la perete şi s-a rugat DOMNULUI, spunând:
3 Te implor, DOAMNE, aminteşte-ţi cum am umblat înaintea ta în adevăr şi cu o inimă desăvârşită şi am făcut ce este bine înaintea ochilor tăi. Şi Ezechia a plâns mult.
4 Şi s-a întâmplat, înainte ca Isaia să fi ieşit în curtea din mijloc, că a venit la el cuvântul DOMNULUI, zicând:
5 Întoarce-te şi spune-i lui Ezechia, căpetenia poporului meu: Astfel spune DOMNUL Dumnezeul lui David, tatăl tău: Am auzit rugăciunea ta, am văzut lacrimile tale; iată, te voi vindeca; în a treia zi te vei urca la casa DOMNULUI.
6 Şi voi adăuga zilelor tale cincisprezece ani; şi te voi scăpa pe tine şi această cetate din mâna împăratului Asiriei; şi voi apăra această cetate, de dragul meu şi al servitorului meu, David.
7 Şi Isaia a spus: Luaţi un amestec de smochine. Şi ei au luat şi l-au pus pe ulcer; şi el s-a vindecat.
8 Şi Ezechia i-a spus lui Isaia: Care va fi semnul că DOMNUL mă va vindeca şi că mă voi urca la casa DOMNULUI a treia zi?
9 Şi Isaia a spus: Acest semn îl vei avea de la DOMNUL, că DOMNUL va face lucrul pe care l-a zis: să treacă umbra înainte zece trepte, sau să se întoarcă înapoi zece trepte?
10 Şi Ezechia a răspuns: Este un lucru uşor ca umbra să coboare zece trepte; nu, ci să se întoarcă umbra înapoi zece trepte.
11 Şi profetul Isaia a strigat către DOMNUL; şi el a întors zece trepte înapoi, umbra care coborâse pe treptele lui Ahaz.
12 În acel timp Berodac-Baladan, fiul lui Baladan, împăratul Babilonului, a trimis scrisori şi un dar lui Ezechia, fiindcă auzise că Ezechia fusese bolnav.
13 Şi Ezechia le-a dat ascultare şi le-a arătat toată casa lucrurilor sale preţioase, argintul şi aurul şi mirodeniile şi untdelemnurile preţioase şi toată casa armelor lui şi tot ce s-a găsit în tezaurele lui; nu a fost nimic în casa lui, nici în tot locul stăpânirii lui ce Ezechia să nu le arate lor.
14 Atunci a venit profetul Isaia la împăratul Ezechia şi i-a spus: Ce au zis aceşti bărbaţi? Şi de unde au venit la tine? Şi Ezechia a spus: Au venit dintr-o ţară îndepărtată, din Babilon.
15 Şi el a zis: Ce au văzut în casa ta? Şi Ezechia a spus: Au văzut tot ce este în casa mea; nu este nimic dintre tezaurele mele pe care să nu li-l fi arătat.
16 Şi Isaia i-a spus lui Ezechia: Ascultă cuvântul DOMNULUI.
17 Iată, vor veni zilele, când tot ceea ce este în casa ta şi ceea ce părinţii tăi au pus în tezaure până în această zi va fi dus în Babilon; nimic nu va fi lăsat, spune DOMNUL.
18 Şi dintre fiii tăi care vor ieşi din tine, pe care tu îi vei naşte, îi vor lua; şi vor fi fameni în palatul împăratului Babilonului.
19 Atunci Ezechia i-a spus lui Isaia: Bun este cuvântul DOMNULUI pe care l-ai zis. Şi el a spus: Nu este bine dacă pace şi adevăr vor fi în zilele mele?
20 Şi restul faptelor lui Ezechia şi toată puterea lui şi cum a făcut el un iaz şi un apeduct şi a adus apă în cetate, nu sunt ele scrise în cartea cronicilor împăraţilor lui Iuda?
21 Şi Ezechia a adormit cu părinţii săi; şi Manase, fiul său, a domnit în locul său.
1 Manase era în vârstă de doisprezece ani când a început să domnească şi a domnit cincizeci şi cinci de ani în Ierusalim. Şi numele mamei lui era Hefţiba.
2 Şi el a făcut ce este rău înaintea ochilor DOMNULUI, după urâciunile păgânilor pe care DOMNUL îi alungase dinaintea copiilor lui Israel.
3 Fiindcă el a zidit din nou înălţimile pe care Ezechia, tatăl său, le distrusese; şi a ridicat altare lui Baal şi a făcut o dumbravă, precum făcuse Ahab, împăratul lui Israel; şi s-a închinat înaintea întregii oştiri a cerului şi le-a servit.
4 Şi el a zidit altare în casa DOMNULUI, despre care DOMNUL spusese: În Ierusalim voi pune numele meu.
5 Şi a zidit altare pentru toată oştirea cerului în cele două curţi ale casei DOMNULUI.
6 Şi şi-a trecut fiul prin foc şi a prezis viitorul şi folosea descântare şi consulta demoni şi vrăjitori; a lucrat multă stricăciune înaintea ochilor DOMNULUI, pentru a-l provoca la mânie.
7 Şi a pus un chip cioplit al dumbrăvii, pe care îl făcuse, în casa despre care DOMNUL spusese lui David şi lui Solomon, fiul său: În această casă şi în Ierusalim, pe care l-am ales dintre toate triburile lui Israel, voi pune numele meu pentru totdeauna;
8 Şi nu voi face picioarele lui Israel să mai iasă din ţara pe care am dat-o părinţilor lor; numai dacă vor lua seama să facă după toate câte le-am poruncit şi conform cu toată legea pe care servitorul meu, Moise, le-a poruncit-o.
9 Dar ei nu au dat ascultare; şi Manase i-a amăgit pentru a face mai mult rău decât au făcut naţiunile pe care DOMNUL le nimicise dinaintea copiilor lui Israel.
10 Şi DOMNUL a vorbit prin servitorii săi, profeţii, spunând:
11 Deoarece Manase, împăratul lui Iuda, a făcut aceste urâciuni şi a lucrat cu stricăciune mai mult decât tot ce au făcut amoriţii, care au fost înainte de el şi a făcut de asemenea pe Iuda să păcătuiască cu idolii săi,
12 De aceea astfel spune DOMNUL Dumnezeul lui Israel: Iată, voi aduce asupra Ierusalimului şi a lui Iuda un astfel de rău, încât oricine aude de acesta, amândouă urechile îi vor ţiui.
13 Şi voi întinde peste Ierusalim frânghia Samariei şi firul cu plumb al casei lui Ahab; şi voi şterge Ierusalimul precum un om şterge un vas, ştergându-l şi răsturnându-l.
14 Şi voi părăsi rămăşiţa moştenirii mele şi îi voi da în mâna duşmanilor lor; şi ei vor deveni un vânat şi o pradă pentru duşmanii lor;
15 Pentru că au făcut ce este rău înaintea ochilor mei şi m-au provocat la mânie, din ziua în care părinţii lor au ieşit din Egipt, până în această zi.
16 Mai mult, Manase a vărsat foarte mult sânge nevinovat, până ar fi umplut Ierusalimul de la o margine la cealaltă, în afară de păcatul său cu care a făcut pe Iuda să păcătuiască, făcând ce este rău înaintea ochilor DOMNULUI.
17 Şi restul faptelor lui Manase şi tot ce a făcut şi păcatul său cu care a păcătuit, nu sunt ele scrise în cartea cronicilor împăraţilor lui Iuda?
18 Şi Manase a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat în grădina casei lui, în grădina lui Uza; şi Amon, fiul său, a domnit în locul său.
19 Amon era în vârstă de douăzeci şi doi de ani când a început să domnească şi a domnit doi ani în Ierusalim. Şi numele mamei lui era Meşulemet, fiica lui Haruţ, din Iotba.
20 Şi el a făcut ce este rău înaintea ochilor DOMNULUI, precum făcuse tatăl său, Manase.
21 Şi a umblat în toată calea în care tatăl său a umblat şi a servit idolilor cărora tatăl său servise şi s-a închinat înaintea lor;
22 Şi a părăsit pe DOMNUL Dumnezeul părinţilor săi şi nu a umblat în calea DOMNULUI.
23 Şi servitorii lui Amon au uneltit împotriva lui şi l-au ucis pe împărat în casa lui.
24 Şi poporul ţării a ucis pe toţi cei care uneltiseră împotriva împăratului Amon; şi poporul ţării l-a făcut pe Iosia, fiul său, împărat în locul său.
25 Şi restul faptelor lui Amon, pe care le-a făcut, nu sunt ele scrise în cartea cronicilor împăraţilor lui Iuda?
26 Şi el a fost îngropat în mormântul său în grădina lui Uza; şi Iosia, fiul său, a domnit în locul său.
1 Iosia era în vârstă de opt ani când a început să domnească şi a domnit treizeci şi unu de ani în Ierusalim. Şi numele mamei lui era Iedida, fiica lui Adaia, din Boţcat.
2 Şi el a făcut ce este drept înaintea ochilor DOMNULUI şi a umblat în toată calea lui David, tatăl său, şi nu s-a abătut la dreapta sau la stânga.
3 Şi s-a întâmplat, în anul al optsprezecelea al împăratului Iosia, că împăratul a trimis pe Şafan, fiul lui Aţalia, fiul lui Meşulam, scribul, la casa DOMNULUI, spunând:
4 Urcă-te la Hilchia, marele preot, ca el să socotească argintul adus în casa DOMNULUI, pe care păzitorii uşii l-au adunat de la popor;
5 Şi să îi dea în mâna celor ce fac lucrarea, care au supravegherea casei DOMNULUI; şi ei să îi dea celor ce fac lucrarea care este în casa DOMNULUI, pentru a repara spărturile casei,
6 Tâmplarilor şi constructorilor şi pietrarilor şi pentru a cumpăra lemnărie şi piatră cioplită pentru a repara casa.
7 Totuşi nu a fost o numărătoare făcută cu ei despre banii daţi în mâna lor, căci se purtau cu credincioşie.
8 Şi Hilchia, marele preot, i-a spus lui Şafan scribul: Am găsit cartea legii în casa DOMNULUI. Şi Hilchia i-a dat lui Şafan cartea şi el a citit-o.
9 Şi scribul Şafan a venit la împărat şi a adus din nou cuvânt împăratului şi a spus: Servitorii tăi au adunat banii care au fost găsiţi în casă şi i-au dat în mâna celor ce fac lucrarea, care au supravegherea casei DOMNULUI.
10 Şi scribul Şafan i-a arătat împăratului, spunând: Preotul Hilchia mi-a dat o carte. Şi Şafan a citit-o înaintea împăratului.
11 Şi s-a întâmplat, când împăratul a auzit cuvintele cărţii legii, că şi-a rupt hainele.
12 Şi împăratul i-a poruncit preotului Hilchia şi lui Ahicam, fiul lui Şafan, şi lui Acbor, fiul lui Micaia, şi lui Şafan, scribul, şi lui Asaia, un servitor al împăratului, spunând:
13 Mergeţi, întrebaţi pe DOMNUL pentru mine şi pentru popor şi pentru tot Iuda referitor la cuvintele acestei cărţi care a fost găsită, pentru că mare este furia DOMNULUI care s-a aprins împotriva noastră, pentru că părinţii noştri nu au dat ascultare cuvintelor acestei cărţi, pentru a face conform cu tot ce este scris despre noi.
14 Astfel preotul Hilchia şi Ahicam şi Acbor şi Şafan şi Asaia au mers la profetesa Hulda, soţia lui Şalum, fiul lui Ticva, fiul lui Harhas, păzitorul garderobei; (şi ea locuia în Ierusalim în şcoala profeţilor) şi au vorbit îndeaproape cu ea.
15 Şi ea le-a zis: Astfel spune DOMNUL Dumnezeul lui Israel: Spuneţi omului care v-a trimis la mine;
16 Astfel spune DOMNUL: Iată, voi aduce răul asupra acestui loc şi asupra locuitorilor lui, toate cuvintele cărţii pe care împăratul lui Iuda le-a citit;
17 Deoarece ei m-au părăsit şi au ars tămâie altor dumnezei, ca să mă provoace la mânie cu toate lucrările mâinilor lor; de aceea furia mea se va aprinde împotriva acestui loc şi nu se va stinge.
18 Dar împăratului lui Iuda, care v-a trimis să întrebaţi pe DOMNUL, astfel să îi spuneţi: Astfel spune DOMNUL Dumnezeul lui Israel cu privire la cuvintele pe care le-ai auzit;
19 Pentru că inima ta a fost moale şi te-ai umilit înaintea DOMNULUI când ai auzit ce am vorbit împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor săi, că vor deveni o pustiire şi un blestem, şi ţi-ai rupt hainele şi ai plâns înaintea mea eu de asemenea te-am ascultat, spune DOMNUL.
20 De aceea, iată, te voi aduna la părinţii tăi şi vei fi adunat în mormântul tău în pace; şi ochii tăi nu vor vedea tot răul pe care îl voi aduce asupra acestui loc. Şi au adus acest răspuns împăratului.
1 Şi împăratul a trimis şi ei au adunat la el pe toţi bătrânii lui Iuda şi ai Ierusalimului.
2 Şi împăratul s-a urcat la casa DOMNULUI, şi toţi bărbaţii lui Iuda şi toţi locuitorii Ierusalimului s-au urcat cu el, şi preoţii şi profeţii şi tot poporul, deopotrivă mic şi mare; şi el a citit în urechile lor toate cuvintele cărţii legământului care se găsise în casa DOMNULUI.
3 Şi împăratul a stat în picioare lângă un stâlp şi a făcut un legământ înaintea DOMNULUI, de a umbla în urma DOMNULUI şi de a păzi poruncile lui şi mărturiile lui şi statutele lui, cu toată inima lor şi cu tot sufletul lor, pentru a împlini cuvintele acestui legământ care erau scrise în această carte. Şi tot poporul a stat în picioare pentru legământ.
4 Şi împăratul i-a poruncit lui Hilchia, marele preot, şi preoţilor de rangul al doilea şi păzitorilor uşii, să scoată din templul DOMNULUI toate vasele care fuseseră făcute pentru Baal şi pentru dumbravă şi pentru toată oştirea cerului; şi le-a ars în afara Ierusalimului în câmpurile Chedronului şi a adus cenuşa lor la Betel.
5 Şi a înlăturat pe preoţii idolatri, pe care împăraţii lui Iuda îi rânduiseră să ardă tămâie pe înălţimi în cetăţile lui Iuda şi în locurile de jur împrejurul Ierusalimului; de asemenea pe cei care ardeau tămâie lui Baal, soarelui şi lunii şi planetelor şi întregii oştiri a cerului.
6 Şi el a scos dumbrava Astarteei din casa DOMNULUI, afară din Ierusalim, la pârâul Chedron, şi a ars-o la pârâul Chedron şi a călcat-o mărunt în praf şi a aruncat praful pe mormintele copiilor poporului.
7 Şi a dărâmat casele sodomiţilor, care erau lângă casa DOMNULUI, unde femeile ţeseau perdele pentru dumbravă.
8 Şi a adus pe toţi preoţii din cetăţile lui Iuda şi a pângărit înălţimile unde preoţii arseseră tămâie, de la Gheba la Beer-Şeba; şi a dărâmat înălţimile porţilor care erau la intrarea porţii lui Iosua, guvernatorul cetăţii, care erau la stânga unui om la poarta cetăţii.
9 Totuşi, preoţii înălţimilor nu au urcat la altarul DOMNULUI, în Ierusalim, ci au mâncat azima printre fraţii lor.
10 Şi el a pângărit Tofetul, care este în valea copiilor lui Hinom, ca niciun om să nu treacă pe fiul său sau pe fiica sa prin foc pentru Moloh.
11 Şi a înlăturat caii, pe care împăraţii lui Iuda îi dăduseră soarelui, la intrarea casei DOMNULUI, lângă camera lui Netan-Melec cameristul, care era în împrejurimi, şi a ars carele soarelui cu foc.
12 Şi împăratul a dărâmat altarele care erau pe acoperişul camerei de sus a lui Ahaz, pe care împăraţii lui Iuda le făcuseră, şi altarele pe care Manase le făcuse în cele două curţi ale casei DOMNULUI şi le-a sfărâmat de acolo şi le-a aruncat praful în pârâul Chedron.
13 Şi împăratul a pângărit înălţimile care erau în faţa Ierusalimului, care erau în dreapta muntelui stricăciunii, pe care Solomon, împăratul lui Israel, le construise pentru Astarteea, urâciunea sidonienilor, şi pentru Chemoş, urâciunea moabiţilor, şi pentru Milcom, urâciunea copiilor lui Amon.
14 Şi a spart în bucăţi idolii şi a tăiat dumbrăvile şi a umplut locurile lor cu oasele oamenilor.
15 Mai mult, altarul care era în Betel şi înălţimea pe care a făcut-o Ieroboam, fiul lui Nebat, care l-a făcut pe Israel să păcătuiască, deopotrivă acel altar şi înălţimea le-a dărâmat şi a ars înălţimea şi a călcat-o mărunt în praf şi a ars dumbrava.
16 Şi pe când Iosia se întorcea, a văzut mormintele care erau acolo pe munte şi a trimis şi a luat oasele din morminte şi le-a ars pe altar şi l-a pângărit, conform cuvântului DOMNULUI pe care îl vestise omul lui Dumnezeu, care vestise aceste cuvinte.
17 Atunci el a spus: Ce titlu este acesta pe care îl văd? Şi bărbaţii cetăţii i-au zis: Acesta este mormântul omului lui Dumnezeu care a venit din Iuda şi a vestit aceste lucruri pe care tu le-ai făcut împotriva altarului din Betel.
18 Iar el a spus: Lăsaţi-l; să nu îi mişte nimeni oasele. Astfel ei au lăsat oasele lui, împreună cu oasele profetului care ieşise din Samaria.
19 Şi Iosia a îndepărtat de asemenea toate casele înălţimilor care erau în cetăţile Samariei, pe care împăraţii lui Israel le făcuseră ca să provoace pe DOMNUL la mânie şi le-a făcut conform cu toate faptele pe care le făcuse în Betel.
20 Şi a ucis pe altare pe toţi preoţii înălţimilor care erau acolo şi a ars oase de oameni pe ele; şi s-a întors la Ierusalim.
21 Şi împăratul a poruncit întregului popor, spunând: Ţineţi paştele pentru DOMNUL Dumnezeul vostru, precum este scris în cartea acestui legământ.
22 Într-adevăr, nu fusese ţinut un asemenea paşte din zilele judecătorilor care judecaseră pe Israel, nici în toate zilele împăraţilor lui Israel, nici a împăraţilor lui Iuda;
23 Dar în al optsprezecelea an al împăratului Iosia a fost ţinut acest paşte pentru DOMNUL în Ierusalim.
24 Mai mult, pe lucrătorii cu demoni şi pe vrăjitori şi chipurile şi idolii şi toate urâciunile, care se vedeau în ţara lui Iuda şi în Ierusalim, Iosia le-a îndepărtat, ca să împlinească toate cuvintele legii care erau scrise în cartea pe care preotul Hilchia o găsise în casa DOMNULUI.
25 Şi asemenea lui nu a fost vreun împărat înainte de el, care să se fi întors la DOMNUL cu toată inima lui şi cu tot sufletul lui şi cu toată puterea lui, conform cu toată legea lui Moise; nici după el nu s-a ridicat vreunul asemenea lui.
26 Totuşi, DOMNUL nu s-a întors din înverşunarea marii sale mânii, cu care mânia lui fusese aprinsă împotriva lui Iuda, din cauza tuturor provocărilor cu care Manase îl provocase.
27 Şi DOMNUL a spus: Voi îndepărta de asemenea pe Iuda dinaintea feţei mele, precum am îndepărtat pe Israel, şi voi lepăda această cetate, Ierusalimul, pe care l-am ales, şi casa despre care am zis: Numele meu va fi acolo.
28 Şi restul faptelor lui Iosia şi tot ce a făcut, nu sunt ele scrise în cartea cronicilor împăraţilor lui Iuda?
29 În zilele sale, Faraon-Neco, împăratul Egiptului, s-a urcat împotriva Asiriei la râul Eufrat; şi împăratul Iosia a mers împotriva lui; iar acela l-a ucis la Meghido, după ce l-a văzut.
30 Şi servitorii lui l-au dus mort într-un car de la Meghido şi l-au adus la Ierusalim şi l-au îngropat în mormântul său. Şi poporul ţării a luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia, şi l-au uns şi l-au făcut împărat în locul tatălui său.
31 Ioahaz era în vârstă de douăzeci şi trei de ani când a început să domnească; şi a domnit trei luni la Ierusalim. Şi numele mamei lui era Hamutal, fiica lui Ieremia, din Libna.
32 Şi el a făcut ce este rău înaintea ochilor DOMNULUI, conform cu toate câte părinţii săi făcuseră.
33 Şi Faraon-Neco l-a legat la Ribla în ţara Hamatului, ca el să nu domnească în Ierusalim; şi a pus ţara la un tribut de o sută de talanţi de argint şi un talant de aur.
34 Şi Faraon-Neco l-a făcut pe Eliachim, fiul lui Iosia, împărat în locul lui Iosia, tatăl său, şi i-a schimbat numele în Ioiachim şi l-a luat pe Ioahaz; iar acesta a venit în Egipt şi a murit acolo.
35 Şi Ioiachim i-a dat argintul şi aurul lui Faraon; dar a impozitat ţara pentru a da banii conform poruncii lui Faraon: a luat argintul şi aurul de la poporul ţării, de la fiecare conform impozitării lui, pentru a-l da lui Faraon-Neco.
36 Ioiachim era în vârstă de douăzeci şi cinci de ani când a început să domnească; şi a domnit unsprezece ani în Ierusalim. Şi numele mamei lui era Zebuda, fiica lui Pedaia din Ruma.
37 Şi el a făcut ce este rău înaintea ochilor DOMNULUI, conform cu toate câte părinţii săi făcuseră.
1 În zilele lui, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, s-a urcat la Ierusalim, şi Ioiachim a devenit servitorul lui trei ani; apoi s-a întors şi s-a răzvrătit împotriva lui.
2 Şi DOMNUL a trimis împotriva lui cetele caldeenilor şi cetele sirienilor şi cetele moabiţilor şi cetele copiilor lui Amon şi i-a trimis împotriva lui Iuda ca să îl nimicească, după cuvântul DOMNULUI, pe care îl vorbise prin servitorii săi, profeţii.
3 Într-adevăr, la porunca DOMNULUI a venit aceasta împotriva lui Iuda, pentru a-i îndepărta dinaintea feţei sale, pentru păcatele lui Manase, conform cu toate câte el a făcut;
4 Şi de asemenea pentru sângele nevinovat pe care îl vărsase, pentru că umpluse Ierusalimul de sânge nevinovat; şi DOMNUL a refuzat să ierte.
5 Şi restul faptelor lui Ioiachim şi tot ce a făcut, nu sunt ele scrise în cartea cronicilor împăraţilor lui Iuda?
6 Astfel, Ioiachim a adormit cu părinţii săi; şi Ioiachin, fiul său, a domnit în locul său.
7 Şi împăratul Egiptului nu a mai ieşit din ţara sa, pentru că împăratul Babilonului luase de la râul Egiptului până la râul Eufrat tot ce aparţinea împăratului Egiptului.
8 Ioiachin era în vârstă de optsprezece ani când a început să domnească şi a domnit în Ierusalim trei luni. Şi numele mamei lui era Nehuşta, fiica lui Elnatan al Ierusalimului.
9 Şi el a făcut ce este rău înaintea ochilor DOMNULUI, conform cu toate câte tatăl său făcuse.
10 În acel timp servitorii lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, s-au urcat împotriva Ierusalimului şi cetatea a fost asediată.
11 Şi Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a venit împotriva cetăţii şi servitorii lui au asediat-o.
12 Şi Ioiachin, împăratul lui Iuda, a ieşit la împăratul Babilonului, el şi mama lui şi servitorii lui şi prinţii lui şi ofiţerii lui; şi împăratul Babilonului l-a luat în anul al optulea al domniei sale.
13 Şi a dus de acolo toate tezaurele casei DOMNULUI şi tezaurele casei împăratului şi a tăiat în bucăţi toate vasele de aur pe care Solomon împăratul, lui Israel, le făcuse în templul DOMNULUI, precum DOMNUL spusese.
14 Şi a dus tot Ierusalimul şi pe toţi prinţii şi pe toţi războinicii viteji, zece mii de captivi, şi pe toţi meşteşugarii şi fierarii; nimeni nu a rămas în afară de partea cea mai săracă din poporul ţării.
15 Şi l-a dus pe Ioiachin la Babilon şi pe mama împăratului şi pe soţiile împăratului şi pe ofiţerii lui şi pe cei puternici ai ţării, pe aceia i-a dus în captivitate din Ierusalim la Babilon.
16 Şi pe toţi bărbaţii viteji, şapte mii, şi pe meşteşugari şi pe fierari, o mie, pe toţi cei care erau puternici şi apţi pentru război, şi pe ei împăratul Babilonului i-a adus captivi la Babilon.
17 Şi împăratul Babilonului l-a făcut împărat, în locul lui, pe Matania, fratele tatălui său, şi i-a schimbat numele în Zedechia.
18 Zedechia era în vârstă de douăzeci şi unu de ani când a început să domnească şi a domnit unsprezece ani la Ierusalim. Şi numele mamei lui era Hamutal, fiica lui Ieremia din Libna.
19 Şi el a făcut ce este rău înaintea ochilor DOMNULUI, conform cu toate câte Ioiachim făcuse.
20 Căci prin mânia DOMNULUI s-a întâmplat în Ierusalim şi în Iuda, până când el i-a aruncat din prezenţa sa, că Zedechia s-a răzvrătit împotriva împăratului Babilonului.
1 Şi s-a întâmplat, în anul al nouălea al domniei sale, în luna a zecea, în a zecea zi a lunii, că Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a venit, el şi toată oştirea lui, împotriva Ierusalimului şi şi-au înălţat corturile împotriva lui; şi au zidit forturi împotriva lui de jur împrejur.
2 Şi cetatea a fost asediată, până în anul al unsprezecelea al împăratului Zedechia.
3 Şi în a noua zi a lunii a patra, foametea stăpânea în cetate şi nu era pâine pentru poporul ţării.
4 Şi cetatea a fost spartă şi toţi bărbaţii de război au fugit noaptea pe calea porţii dintre cele două ziduri, care era lângă grădina împăratului; (şi caldeenii erau împotriva cetăţii de jur împrejur) şi împăratul a mers pe calea câmpiei.
5 Şi armata caldeenilor l-a urmărit pe împărat şi l-a ajuns în câmpiile Ierihonului; şi toată armata lui s-a împrăştiat de la el.
6 Astfel, ei l-au luat pe împărat şi l-au dus la împăratul Babilonului la Ribla; şi au dat o sentinţă asupra lui.
7 Şi i-au ucis pe fiii lui Zedechia înaintea ochilor lui şi i-au scos ochii lui Zedechia şi l-au legat cu lanţuri de aramă şi l-au dus la Babilon.
8 Şi în luna a cincea, în a şaptea zi a lunii, care este anul al nouăsprezecelea al împăratului Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a venit Nebuzaradan, căpetenia gărzii, un servitor al împăratului Babilonului, la Ierusalim;
9 Şi a ars casa DOMNULUI şi casa împăratului şi toate casele din Ierusalim şi fiecare casă a fiecărui om de vază le-a ars cu foc.
10 Şi toată armata caldeenilor, care era cu căpetenia gărzii, a dărâmat zidurile Ierusalimului de jur împrejur.
11 Şi pe restul poporului care era rămas în cetate şi pe fugarii care căzuseră în mâinile împăratului Babilonului, împreună cu rămăşiţa mulţimii, Nebuzaradan, căpetenia gărzii, i-a dus.
12 Dar căpetenia gărzii a lăsat dintre săracii ţării să fie viticultori şi agricultori.
13 Şi stâlpii de aramă care erau în casa DOMNULUI şi postamentele şi marea de aramă care era în casa DOMNULUI caldeenii le-au spart în bucăţi şi au dus arama lor la Babilon.
14 Şi a luat oalele şi lopeţile şi mucările şi lingurile şi toate vasele de aramă cu care se servea.
15 Şi căpetenia gărzii a luat tăvile pentru cărbuni şi bolurile şi astfel de lucruri ce erau de aur, în aur şi de argint, în argint.
16 Cei doi stâlpi, marea şi postamentele pe care Solomon le făcuse pentru casa DOMNULUI; arama tuturor acestor vase era de necântărit.
17 Înălţimea unui stâlp era de optsprezece coţi şi capitelul de pe el era aramă; şi înălţimea capitelului era de trei coţi; şi lucrarea împletită şi rodiile de pe capitel de jur împrejur, toate de aramă; şi asemenea acestora avea al doilea stâlp cu lucrare împletită.
18 Şi căpetenia gărzii a luat pe Seraia, marele preot, şi pe Ţefania, al doilea preot, şi pe cei trei păzitori ai uşii;
19 Şi din cetate a luat un ofiţer care era pus peste bărbaţii de război şi cinci bărbaţi dintre cei care erau în prezenţa împăratului, care se aflau în cetate, şi pe scribul principal al oştirii, care înrola poporul ţării, şi şaizeci de oameni ai poporului ţării care se aflau în cetate;
20 Şi Nebuzaradan, căpetenia gărzii, i-a luat pe aceştia şi i-a adus la împăratul Babilonului la Ribla;
21 Şi împăratul Babilonului i-a lovit şi i-a ucis la Ribla, în ţara Hamatului. Astfel Iuda a fost dus din ţara lui.
22 Şi cât despre poporul care rămăsese în ţara lui Iuda, pe care Nebucadneţar, împăratul Babilonului, îl lăsase, peste ei l-a făcut pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, conducător.
23 Şi după ce toate căpeteniile armatelor, ei şi oamenii lor, au auzit că împăratul Babilonului îl făcuse pe Ghedalia guvernator, au venit la Ghedalia la Miţpa, Ismael, fiul lui Netania, şi Iohanan, fiul lui Careah, şi Seraia, fiul lui Tanhumet, netofatitul, şi Iaazania, fiul unui maacatit, ei şi oamenii lor.
24 Şi Ghedalia le-a jurat lor şi oamenilor lor şi le-a spus: Nu vă temeţi să fiţi servitorii caldeenilor; locuiţi în ţară şi serviţi împăratului Babilonului; şi va fi bine cu voi.
25 Dar s-a întâmplat, în luna a şaptea, că Ismael, fiul lui Netania, fiul lui Elişama, din sămânţa împărătească, a venit, şi zece oameni au venit cu el; şi l-a lovit pe Ghedalia, încât acesta a murit; şi a ucis pe iudeii şi pe caldeenii care erau cu el la Miţpa.
26 Şi tot poporul, deopotrivă mic şi mare, şi căpeteniile armatelor, s-au ridicat şi au venit în Egipt, pentru că se temeau de caldeeni.
27 Şi s-a întâmplat, în anul al treizeci şi şaptelea al captivităţii lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, în a douăsprezecea lună, în a douăzeci şi şaptea zi a lunii, că Evil-Merodac, împăratul Babilonului, în anul când el a început să domnească, a înălţat capul lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, din închisoare;
28 Şi i-a vorbit binevoitor şi a pus tronul său deasupra tronului împăraţilor care erau cu el în Babilon;
29 Şi i-a schimbat hainele de închisoare; iar el a mâncat continuu înaintea lui în toate zilele vieţii lui.
30 Şi porţia lui de mâncare a fost o porţie continuă dată lui de către împărat, o raţie zilnică pentru fiecare zi, în toate zilele vieţii lui.