1 La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu.
2 Acelaşi era la început cu Dumnezeu.
3 Toate lucrurile au fost făcute de el şi fără el nu a fost făcut nimic din ceea ce a fost făcut.
4 În el era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor.
5 Şi lumina străluceşte în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o.
6 A fost un om trimis de la Dumnezeu, al cărui nume era Ioan.
7 Acesta a venit pentru mărturie, ca să aducă mărturie despre Lumina aceea, pentru ca toţi să creadă prin el.
8 Nu era el acea Lumină, ci a fost trimis să aducă mărturie despre Lumina aceea.
9 Aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe fiecare om ce vine în lume.
10 El era în lume şi lumea a fost făcută de el şi lumea nu l-a cunoscut.
11 A venit la ai săi şi ai săi nu l-au primit.
12 Dar tuturor celor ce l-au primit, adică celor ce cred în numele lui, le-a dat puterea să devină fiii lui Dumnezeu,
13 Care au fost născuţi nu din sânge, nici din voia cărnii, nici din voia omului, ci din Dumnezeu.
14 Şi Cuvântul a fost făcut carne şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr (şi noi am privit gloria lui, glorie ca a singurului-născut din Tatăl).
15 Ioan a adus mărturie despre el şi a strigat, spunând: Acesta era el, despre care am spus: Cel ce vine după mine este preferat înaintea mea, pentru că era înainte de mine.
16 Şi din plinătatea lui noi toţi am primit, şi har peste har,
17 Pentru că legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Cristos.
18 Nimeni nu a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul lui Fiu născut, care este în sânul Tatălui, el l-a făcut cunoscut.
19 Şi aceasta este mărturia lui Ioan, când iudeii au trimis preoţi şi leviţi din Ierusalim să îl întrebe: Tu cine eşti?
20 Iar el a mărturisit şi nu a negat, ci a mărturisit: Eu nu sunt Cristosul.
21 Iar ei l-au întrebat: Ce atunci? Eşti Ilie? Iar el spune: Nu sunt. Eşti tu acel profet? Şi a răspuns: Nu.
22 Atunci i-au spus: Cine eşti tu? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis. Ce spui despre tine însuţi?
23 Iar el a spus: Eu sunt vocea unuia strigând în pustie: Îndreptaţi calea Domnului, cum a spus profetul Isaia.
24 Şi cei ce au fost trimişi erau dintre farisei.
25 Şi l-au întrebat şi i-au spus: Atunci de ce botezi, dacă nu eşti acel Cristos, nici Ilie, nici acel profet?
26 Ioan le-a răspuns, zicând: Eu botez cu apă; dar printre voi stă în picioare unul pe care voi nu îl cunoaşteţi.
27 El este acela care, venind după mine, este preferat înaintea mea, a cărui curea a sandalei eu nu sunt demn ca să o dezleg.
28 Acestea s-au făcut în Betabara, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.
29 A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a spus: Iată, Mielul lui Dumnezeu, care înlătură păcatul lumii.
30 El este acela despre care eu am spus: După mine vine un om, care este preferat înaintea mea, pentru că era înainte de mine.
31 Şi eu nu îl cunoşteam, dar ca să fie arătat lui Israel, din această cauză am venit, botezând cu apă.
32 Şi Ioan a adus mărturie, spunând: Am văzut Duhul coborând din cer ca un porumbel şi a rămas peste el.
33 Şi eu nu îl cunoşteam, dar cel ce m-a trimis să botez cu apă, acesta mi-a spus: Acela peste care vei vedea Duhul coborând şi rămânând peste el, acesta este cel ce botează cu Duhul Sfânt.
34 Şi eu am văzut şi am adus mărturie că acesta este Fiul lui Dumnezeu.
35 Din nou, a doua zi Ioan stătea în picioare şi doi dintre discipolii lui erau cu el;
36 Şi, privind pe Isus umblând, spune: Iată, Mielul lui Dumnezeu.
37 Şi cei doi discipoli l-au auzit vorbind şi l-au urmat pe Isus.
38 Atunci Isus s-a întors şi i-a văzut urmându-l şi le-a spus: Ce căutaţi? Ei i-au spus: Rabi (care fiind tradus se spune: Stăpâne), unde locuieşti?
39 El le-a spus: Veniţi şi vedeţi. Au venit şi au văzut unde locuia şi au rămas cu el în acea zi, pentru că era cam ora a zecea.
40 Unul dintre cei doi, care auziseră pe Ioan şi l-au urmat, era Andrei, fratele lui Simon Petru.
41 El întâi a găsit pe fratele său Simon şi i-a spus: Noi am găsit pe Mesia (care fiind tradus este Cristosul).
42 Şi l-a adus la Isus. Şi, privind la el, Isus a spus: Tu eşti Simon, fiul lui Iona; tu te vei numi Chifa (care se traduce, piatră).
43 A doua zi Isus a voit să meargă în Galileea şi a găsit pe Filip şi i-a spus: Urmează-mă.
44 Şi Filip era din Betsaida, cetatea lui Andrei şi Petru.
45 Filip l-a găsit pe Natanael şi i-a spus: Noi am găsit pe acela despre care a scris Moise în lege şi profeţi, pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif.
46 Şi Natanael i-a spus: Poate veni vreun lucru bun din Nazaret? Filip i-a spus: Vino şi vezi.
47 Isus a văzut pe Natanael venind la el şi a spus despre el: Iată, cu adevărat un israelit în care nu este vicleşug!
48 Natanael i-a spus: De unde mă cunoşti? Isus a răspuns şi i-a zis: Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin.
49 Natanael a răspuns şi i-a zis: Rabi, tu eşti Fiul lui Dumnezeu, tu eşti Împăratul lui Israel.
50 Isus a răspuns şi i-a zis: Pentru că ţi-am spus: Te-am văzut sub smochin, crezi? Vei vedea lucruri mai mari decât acestea.
51 Şi i-a spus: Adevărat, adevărat vă spun, de acum încolo veţi vedea cerul deschis şi îngerii lui Dumnezeu urcând şi coborând peste Fiul omului.
1 Şi a treia zi s-a făcut nuntă în Cana Galileii şi mama lui Isus era acolo;
2 Şi la nuntă a fost chemat şi Isus şi discipolii lui.
3 Şi când s-a terminat vinul, mama lui Isus i-a zis: Nu au vin.
4 Isus i-a spus: Femeie, ce am a face cu tine? Nu mi-a venit încă timpul.
5 Mama lui a spus servitorilor: Faceţi orice vă va spune.
6 Şi acolo erau puse şase vase de piatră, puse conform obiceiului de curăţire al iudeilor, care conţineau două sau trei măsuri.
7 Isus le-a spus: Umpleţi vasele cu apă. Şi le-au umplut până sus.
8 Şi le-a spus: Scoateţi acum şi duceţi-i conducătorului nunţii. Şi i-au dus.
9 Şi conducătorul nunţii, după ce a gustat apa făcută vin şi neştiind de unde era, (dar servitorii, care au scos apa, ştiau), conducătorul nunţii a chemat pe mire,
10 Şi i-a spus: Orice om pune întâi vin bun şi după ce oamenii au băut bine, atunci pune pe cel mai puţin bun; dar tu ai ţinut vinul bun până acum.
11 Acest început al miracolelor l-a făcut Isus în Cana Galileii; şi şi-a arătat gloria; şi discipolii lui au crezut în el.
12 După aceasta, s-a coborât la Capernaum, el şi mama lui şi fraţii lui şi discipolii lui; şi au rămas acolo nu multe zile.
13 Şi paştele iudeilor era aproape şi Isus a urcat la Ierusalim,
14 Şi a găsit în templu pe cei ce vindeau boi şi oi şi porumbei şi pe schimbătorii de bani şezând jos;
15 Şi, făcând un bici de frânghii, i-a scos pe toţi afară din templu, şi oile şi boii, şi a vărsat banii schimbătorilor şi le-a răsturnat mesele,
16 Şi a spus celor ce vindeau porumbei: Luaţi acestea de aici, nu faceţi din casa Tatălui meu o casă de comerţ.
17 Şi discipolii lui şi-au amintit că este scris: Zelul casei tale m-a mâncat.
18 Atunci iudeii au răspuns şi i-au zis: Ce semn ne arăţi nouă, văzând că faci acestea?
19 Isus a răspuns şi le-a zis: Distrugeţi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica.
20 Atunci iudeii au spus: Patruzeci şi şase de ani a fost templul acesta în construcţie şi tu îl vei ridica în trei zile?
21 Dar el le vorbea despre templul trupului său.
22 De aceea, când a înviat dintre morţi, discipolii lui şi-au amintit că le spusese aceasta; şi au crezut scriptura şi cuvântul pe care îl spusese Isus.
23 Dar când era în Ierusalim, la paşte, la sărbătoare, mulţi au crezut în numele lui, când vedeau miracolele pe care le făcea.
24 Dar Isus însuşi nu li s-a încredinţat, pentru că îi cunoştea pe toţi,
25 Şi nu a avut nevoie ca să îi aducă cineva mărturie despre om, fiindcă ştia ce era în om.
1 Între farisei era un om cu numele Nicodim, un conducător al iudeilor;
2 Acesta a venit la Isus noaptea şi i-a spus: Rabi, ştim că eşti un învăţător venit de la Dumnezeu; fiindcă nimeni nu poate face miracolele acestea pe care le faci tu, decât dacă Dumnezeu este cu el.
3 Isus a răspuns şi i-a zis: Adevărat, adevărat îţi spun: Dacă un om nu este născut din nou, nu poate vedea împărăţia lui Dumnezeu.
4 Nicodim i-a spus: Cum se poate naşte un om, fiind bătrân? Poate să intre a doua oară în pântecele mamei sale şi să se nască?
5 Isus a răspuns: Adevărat, adevărat îţi spun: Dacă cineva nu este născut din apă şi din Duh, nu poate intra în împărăţia lui Dumnezeu.
6 Ce este născut din carne este carne; şi ce este născut din Duhul este duh.
7 Nu te minuna că ţi-am spus: Trebuie să fiţi născuţi din nou.
8 Vântul suflă încotro voieşte şi auzi sunetul lui, dar nu poţi spune de unde vine, nici încotro merge; tot aşa este oricine care este născut din Duhul.
9 Nicodim a răspuns şi i-a zis: Cum pot fi acestea?
10 Isus a răspuns şi i-a zis: Tu eşti învăţător al lui Israel şi nu ştii acestea?
11 Adevărat, adevărat îţi spun: Vorbim ceea ce ştim şi aducem mărturie ce am văzut, dar nu primiţi mărturia noastră.
12 Dacă v-am spus lucruri pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede dacă vă voi spune lucruri cereşti?
13 Şi nimeni nu s-a urcat în cer, decât cel ce s-a coborât din cer, Fiul omului, care este în cer.
14 Şi aşa cum Moise a înălţat şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat Fiul omului;
15 Pentru ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţă eternă.
16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul său Fiu născut, ca oricine crede în el, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.
17 Fiindcă Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul său în lume ca să condamne lumea, ci pentru ca lumea să fie salvată prin el.
18 Cine crede în el, nu este condamnat; dar cine nu crede este deja condamnat, pentru că nu a crezut în numele singurului Fiu născut al lui Dumnezeu.
19 Iar condamnarea este aceasta, că lumina a venit în lume şi oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.
20 Fiindcă oricine practică răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca nu cumva să i se mustre faptele;
21 Dar cel ce face adevărul vine la lumină, ca să îi fie arătate faptele, pentru că sunt lucrate în Dumnezeu.
22 După acestea, Isus şi discipolii lui au venit în ţinutul Iudeii şi stătea acolo cu ei şi boteza.
23 Şi Ioan de asemenea boteza în Enon, aproape de Salim, pentru că acolo era multă apă; şi ei veneau şi erau botezaţi.
24 Fiindcă Ioan încă nu fusese aruncat în închisoare.
25 Între unii dintre discipolii lui Ioan şi iudei s-a iscat atunci o întrebare despre curăţire.
26 Şi au venit la Ioan şi i-au spus: Rabi, cel ce era cu tine dincolo de Iordan şi căruia i-ai adus mărturie, iată, acesta botează şi toţi vin la el.
27 Ioan a răspuns şi a zis: Un om nu poate primi nimic decât dacă îi este dat din cer.
28 Voi înşivă îmi aduceţi mărturie că am spus: Nu sunt eu Cristosul, ci sunt trimis înaintea lui.
29 Cine are mireasa, este mirele; dar prietenul mirelui, care stă în picioare şi îl aude, se bucură foarte mult de vocea mirelui; de aceea această bucurie a mea este împlinită.
30 El trebuie să crească, dar eu să mă micşorez.
31 Cel ce vine de sus este mai presus de toţi; cel ce este din pământ, este pământesc şi vorbeşte din ale pământului; cel ce vine din cer este deasupra tuturor.
32 Şi ce a văzut şi a auzit, aceasta aduce ca mărturie, dar nimeni nu primeşte mărturia lui.
33 Cel ce a primit mărturia lui a sigilat că Dumnezeu este adevărat.
34 Fiindcă acela, pe care l-a trimis Dumnezeu, vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu; fiindcă Dumnezeu nu îi dă Duhul cu măsură.
35 Tatăl iubeşte pe Fiul şi a dat toate în mâna lui.
36 Cel ce crede în Fiul, are viaţă veşnică; dar cel ce nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci furia lui Dumnezeu rămâne peste el.
1 De aceea când Domnul a ştiut cum au auzit fariseii că Isus a făcut şi a botezat mai mulţi discipoli decât Ioan,
2 (Deşi Isus însuşi nu boteza, ci discipolii lui),
3 A părăsit Iudeea şi s-a dus din nou în Galileea.
4 Şi trebuia să treacă prin Samaria.
5 Atunci a ajuns la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de ţinutul pe care Iacob l-a dat fiului său Iosif.
6 Şi era acolo fântâna lui Iacob. Isus, aşadar, fiind obosit de călătorie, s-a aşezat astfel la fântână; era cam pe la ora a şasea.
7 Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Isus i-a spus: Dă-mi să beau.
8 (Fiindcă discipolii lui se duseseră în cetate să cumpere mâncare).
9 Atunci femeia din Samaria i-a spus: Cum tu, fiind iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samariteancă? Pentru că iudeii nu au legături cu samaritenii.
10 Isus a răspuns şi i-a zis: Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu şi cine este cel ce îţi spune: Dă-mi să beau, tu i-ai fi cerut şi el ţi-ar fi dat apă vie.
11 Femeia i-a spus: Domnule, nu ai cu ce să scoţi apă şi fântâna este adâncă; de unde aşadar ai apa cea vie?
12 Eşti tu mai mare decât tatăl nostru Iacob, care ne-a dat fântâna şi a băut din ea el însuşi şi copiii lui şi vitele lui?
13 Isus a răspuns şi i-a zis: Oricine bea din apa aceasta, va înseta din nou.
14 Dar oricine bea din apa ce i-o voi da eu, nicidecum nu va mai înseta niciodată; dar apa ce i-o voi da, va fi în el o fântână de apă, ţâşnind în viaţă veşnică.
15 Femeia i-a spus: Domnule, dă-mi această apă, ca nici să nu mai însetez, nici să nu mai vin aici să scot.
16 Isus i-a spus: Du-te, cheamă pe soţul tău şi vino aici.
17 Femeia a răspuns şi a zis: Nu am soţ. Isus i-a spus: Bine ai zis: Nu am soţ;
18 Pentru că cinci soţi ai avut şi acela pe care îl ai acum nu este soţul tău; în aceasta ai spus adevărat.
19 Femeia i-a spus: Domnule, îmi dau seama că eşti profet.
20 Părinţii noştri s-au închinat pe acest munte; şi voi spuneţi că în Ierusalim este locul unde ar trebui să se închine oamenii.
21 Isus i-a spus: Femeie, crede-mă, vine timpul, când nici pe muntele acesta, nici chiar în Ierusalim, nu vă veţi închina Tatălui.
22 Voi vă închinaţi la ceea ce nu ştiţi, noi ştim la ce ne închinăm; fiindcă salvarea este de la iudei.
23 Dar vine timpul şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă Tatăl caută astfel de oameni să i se închine.
24 Dumnezeu este un Duh; şi cei ce i se închină, trebuie să i se închine în duh şi în adevăr.
25 Femeia i-a spus: Ştiu că vine Mesia, care se numeşte Cristos; când va veni el, ne va spune toate lucrurile.
26 Isus i-a spus: Eu, cel care vorbeşte cu tine, sunt acela.
27 Şi la aceasta, au venit discipolii lui şi se minunau că vorbea cu femeia, totuşi nimeni nu a spus: Ce cauţi? Sau: De ce vorbeşti cu ea?
28 Atunci femeia şi-a lăsat vasul şi s-a dus în cetate şi le-a spus oamenilor:
29 Veniţi să vedeţi un om care mi-a spus toate câte le-am făcut; nu cumva acesta este Cristosul?
30 Atunci ei au ieşit din cetate şi au venit la el.
31 Între timp discipolii lui îl rugau, spunând: Rabi, mănâncă.
32 Dar el le-a spus: Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o cunoaşteţi.
33 De aceea discipolii spuneau unul altuia: I-a adus cineva să mănânce?
34 Isus le spune: Mâncarea mea este să fac voia celui ce m-a trimis şi să împlinesc lucrarea lui.
35 Nu spuneţi voi: Mai sunt încă patru luni şi vine secerişul? Iată, vă spun: Ridicaţi-vă ochii şi priviţi câmpiile, pentru că sunt albe, gata pentru seceriş.
36 Şi cel ce seceră primeşte plată şi adună rod pentru viaţă eternă; pentru ca deopotrivă cel ce seamănă şi cel ce seceră să se bucure împreună.
37 Şi în aceasta este adevărat acel cuvânt: Unul seamănă şi altul seceră.
38 Eu v-am trimis să seceraţi unde nu aţi muncit; alţii au muncit şi voi aţi intrat în munca lor.
39 Şi mulţi samariteni din acea cetate au crezut în el pentru cuvântul femeii, care aducea mărturie: Mi le-a spus pe toate câte le-am făcut.
40 De aceea când au venit samaritenii la el, l-au implorat să rămână cu ei; şi a rămas acolo două zile.
41 Şi mai mulţi au crezut din cauza propriului său cuvânt,
42 Şi spuneau femeii: Acum credem, nu din cauza vorbirii tale, ci fiindcă l-am auzit noi înşine şi ştim că acesta este în adevăr Cristosul, Salvatorul lumii.
43 Iar după cele două zile a plecat de acolo şi s-a dus în Galileea.
44 Fiindcă Isus însuşi a adus mărturie că un profet nu are onoare în propria lui patrie.
45 Atunci, când a intrat în Galileea, galileenii l-au primit, văzând toate câte le făcuse la Ierusalim, la sărbătoare; fiindcă şi ei merseseră la sărbătoare.
46 Atunci Isus a venit din nou în Cana Galileii, unde a făcut apa vin. Şi era un anume nobil, al cărui fiu era bolnav în Capernaum.
47 Când a auzit el că Isus a venit din Iudeea în Galileea, s-a dus la el şi l-a implorat să coboare şi să îi vindece fiul, fiindcă era pe moarte.
48 Atunci Isus i-a spus: Dacă nu vedeţi semne şi minuni, nicidecum nu veţi crede.
49 Nobilul i-a spus: Coboară domnule, altfel copilul meu moare.
50 Isus i-a spus: Du-te, fiul tău trăieşte. Şi omul a crezut cuvântul pe care i l-a spus Isus şi s-a dus.
51 Şi pe când el cobora, l-au întâlnit robii lui şi i-au spus, zicând: Fiul tău trăieşte.
52 Atunci i-a întrebat de ora în care a început să îi fie mai bine. Şi i-au spus: Ieri, în ora a şaptea, l-a lăsat febra.
53 Astfel, tatăl a cunoscut că era chiar ora aceea în care îi zisese Isus: Fiul tău trăieşte. Şi a crezut el însuşi şi toată casa lui.
54 Acesta este iarăşi al doilea miracol pe care l-a făcut Isus, după ce a plecat din Iudeea în Galileea.
1 După acestea a fost o sărbătoare a iudeilor; şi Isus s-a urcat la Ierusalim.
2 Şi era în Ierusalim, lângă piaţa oilor, o scăldătoare, care se numeşte în evreieşte Betesda, având cinci arcade.
3 În acestea zăcea o mulţime mare de neputincioşi, orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei.
4 Fiindcă un înger se cobora la un anumit timp în scăldătoare şi tulbura apa; şi cine intra primul după tulburarea apei era făcut sănătos de orice boală avea.
5 Şi acolo era un anumit om care era în neputinţă de treizeci şi opt de ani.
6 Isus, când l-a văzut zăcând şi ştiind că era aşa de mult timp, i-a spus: Voieşti să fii făcut sănătos?
7 Neputinciosul i-a răspuns: Domnule, nu am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa; iar până să mă duc eu, se coboară altul înaintea mea.
8 Isus i-a spus: Ridică-te, ia-ţi patul şi umblă.
9 Şi îndată omul s-a făcut sănătos şi şi-a luat patul şi umbla; însă în ziua aceea era sabatul.
10 De aceea iudeii au spus celui ce fusese vindecat: Este sabatul; nu îţi este legiuit să îţi iei patul.
11 El le-a răspuns: Cel ce m-a făcut sănătos, acela mi-a spus: Ia-ţi patul şi umblă.
12 Atunci l-au întrebat: Cine este omul care ţi-a spus: Ia-ţi patul şi umblă?
13 Dar cel vindecat nu ştia cine era; fiindcă Isus se retrăsese la o parte, fiind o mulţime în locul acela.
14 După acestea Isus l-a găsit în templu şi i-a spus: Iată, eşti făcut sănătos; nu mai păcătui, ca nu cumva să ţi se întâmple ceva mai rău.
15 Omul s-a dus şi a spus iudeilor că era Isus care l-a făcut sănătos.
16 Şi de aceea iudeii îl persecutau pe Isus şi căutau să îl ucidă, pentru că a făcut acestea în sabat.
17 Dar Isus le-a răspuns: Tatăl meu lucrează până acum; şi eu lucrez.
18 Din această cauză iudeii căutau şi mai mult să îl ucidă, nu numai pentru că încălcase sabatul, dar şi spunea că Dumnezeu este Tatăl său, făcându-se egal cu Dumnezeu.
19 Atunci Isus a răspuns şi le-a zis: Adevărat, adevărat vă spun: Fiul nu poate face nimic de la el însuşi, decât ce vede pe Tatăl făcând; fiindcă oricâte face el, pe acestea şi Fiul le face la fel.
20 Fiindcă Tatăl iubeşte pe Fiul şi îi arată tot ce face el; şi îi va arăta fapte mai mari decât acestea, ca voi să vă minunaţi.
21 Fiindcă precum Tatăl îi învie pe morţi şi dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui voieşte.
22 Fiindcă Tatăl nu judecă pe nimeni, ci a încredinţat toată judecata Fiului,
23 Ca toţi să onoreze pe Fiul, aşa cum onorează pe Tatăl. Cine nu onorează pe Fiul, nu onorează pe Tatăl care l-a trimis.
24 Adevărat, adevărat vă spun: Cine aude cuvântul meu şi crede în cel ce m-a trimis, are viaţă veşnică şi nu vine în condamnare, ci a trecut din moarte la viaţă.
25 Adevărat, adevărat vă spun: Vine timpul şi acum este, când morţii vor auzi vocea Fiului lui Dumnezeu; şi cei ce aud, vor trăi.
26 Fiindcă, aşa cum Tatăl are viaţă în el însuşi, tot aşa a dat Fiului să aibă viaţa în el însuşi.
27 Şi i-a dat de asemenea autoritate pentru a face judecată, pentru că este Fiul omului.
28 Nu vă minunaţi de aceasta, pentru că vine timpul în care toţi cei din morminte vor auzi vocea lui,
29 Şi vor ieşi afară; cei ce au făcut binele, pentru învierea vieţii; iar cei ce au practicat cele rele, pentru învierea damnării.
30 Eu nu pot face nimic de la mine însumi; cum aud judec, şi judecata mea este dreaptă pentru că nu caut voia mea, ci voia Tatălui, care m-a trimis.
31 Dacă eu aduc mărturie despre mine, mărturia mea nu este adevărată.
32 Este altul care aduce mărturie despre mine şi ştiu că mărturia pe care o aduce despre mine este adevărată.
33 Voi aţi trimis la Ioan şi el a adus mărturie adevărului.
34 Dar eu nu primesc mărturie de la om; ci spun acestea ca voi să fiţi salvaţi.
35 El era o lumină aprinsă şi strălucitoare, şi voi aţi voit să vă veseliţi pentru un timp în lumina lui.
36 Dar eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan; fiindcă faptele pe care mi le-a dat Tatăl să le împlinesc, aceste fapte pe care le fac eu, aduc mărturie despre mine că Tatăl m-a trimis.
37 Şi Tatăl însuşi, care m-a trimis, a adus mărturie despre mine. Voi nu i-aţi auzit niciodată vocea, nici nu i-aţi văzut chipul.
38 Şi cuvântul lui nu îl aveţi rămânând în voi, pentru că pe cel ce l-a trimis el, pe el nu îl credeţi voi.
39 Cercetaţi scripturile, pentru că voi gândiţi că în ele aveţi viaţă eternă; şi ele sunt cele care aduc mărturie despre mine.
40 Şi nu voiţi să veniţi la mine ca să aveţi viaţă.
41 Nu primesc onoare de la oameni.
42 Dar vă ştiu că nu aveţi în voi dragostea lui Dumnezeu.
43 Am venit în numele Tatălui meu şi nu mă primiţi; dacă va veni altul în propriul lui nume, îl veţi primi.
44 Cum puteţi crede voi care primiţi onoare unii de la alţii şi nu căutaţi onoarea care vine doar de la Dumnezeu?
45 Să nu gândiţi că eu vă voi acuza înaintea Tatălui. Este cine să vă acuze, Moise, în care vă încredeţi.
46 Fiindcă, dacă l-aţi fi crezut pe Moise, m-aţi fi crezut pe mine; fiindcă el a scris despre mine.
47 Dar dacă nu credeţi scrierile lui, cum veţi crede cuvintele mele?
1 După acestea, Isus s-a dus dincolo de marea Galileii, care este marea Tiberiadei.
2 Şi o mare mulţime îl urma pentru că vedeau miracolele lui pe care le făcea peste cei ce erau bolnavi.
3 Şi Isus a urcat pe munte şi acolo s-a aşezat cu discipolii săi.
4 Şi paştele, sărbătoarea iudeilor, era aproape.
5 Atunci Isus, ridicând ochii şi văzând că o mare mulţime a venit la el, i-a spus lui Filip: De unde să cumpărăm pâine, ca aceştia să mănânce?
6 Şi spunea aceasta ca să îl încerce, fiindcă el ştia ce avea să facă.
7 Filip i-a răspuns: Pâine de două sute de dinari nu le este suficientă, ca fiecare din ei să ia câte puţin.
8 Unul dintre discipolii săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, i-a spus:
9 Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peştişori; dar ce sunt acestea la atâţia?
10 Şi Isus a spus: Faceţi oamenii să se aşeze. Şi în locul acela era multă iarbă. Atunci bărbaţii s-au aşezat, în număr de aproape cinci mii.
11 Şi Isus a luat pâinile şi după ce a adus mulţumiri, le-a împărţit discipolilor, iar discipolii celor ce şedeau jos; la fel şi din peşti cât au dorit.
12 După ce s-au săturat, Isus le-a spus discipolilor săi: Adunaţi frânturile care rămân, ca nu cumva ceva să se piardă.
13 Aşadar, au adunat şi au umplut douăsprezece coşuri cu frânturile celor cinci pâini de orz care au rămas în plus celor ce au mâncat.
14 Atunci oamenii aceia, când au văzut miracolul pe care îl făcuse Isus, au spus: Într-adevăr acesta este profetul ce trebuia să vină în lume.
15 De aceea Isus, ştiind că sunt gata să vină să îl ia cu forţa să îl facă împărat, s-a dus din nou pe munte, numai el singur.
16 Iar când s-a făcut seară, discipolii lui au coborât la mare.
17 Şi s-au urcat într-o corabie şi au trecut marea spre Capernaum. Şi deja se făcuse întuneric şi Isus tot nu venise la ei.
18 Şi marea s-a întărâtat pentru că sufla un vânt puternic.
19 Şi după ce au vâslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, ei îl văd pe Isus umblând pe mare şi apropiindu-se de corabie, şi s-au temut.
20 Dar el le-a spus: Eu sunt; nu vă temeţi.
21 Atunci cu voie bună l-au primit în corabie; şi îndată corabia a sosit la ţărmul spre care mergeau.
22 A doua zi, când mulţimea care stătea de cealaltă parte a mării a văzut că acolo nu era nicio altă corabie decât aceea în care se urcaseră discipolii lui, şi că Isus nu intrase cu discipolii lui în corabie, ci discipolii plecaseră singuri cu ea;
23 (Dar din Tiberiada au venit alte corăbii aproape de locul unde mâncaseră pâinea, după ce Domnul mulţumise).
24 Când a văzut aşadar mulţimea că nici Isus, nici discipolii lui nu erau acolo, au urcat şi ei în corăbii şi au venit la Capernaum, căutând pe Isus.
25 Şi când l-au găsit de cealaltă parte a mării, i-au spus: Rabi, când ai venit aici?
26 Isus le-a răspuns şi a zis: Adevărat, adevărat vă spun: Voi mă căutaţi nu pentru că aţi văzut miracolele, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat.
27 Lucraţi nu pentru mâncarea care piere, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică pe care Fiul omului v-o va da; fiindcă pe el l-a sigilat Dumnezeu Tatăl.
28 Atunci i-au spus: Ce să facem ca să putem lucra faptele lui Dumnezeu?
29 Isus a răspuns şi le-a zis: Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu: să credeţi în acela pe care l-a trimis el.
30 De aceea i-au spus: Aşadar ce semn faci tu, ca să vedem şi să te credem? Ce lucrezi tu?
31 Părinţii noştri au mâncat mană în pustie; aşa cum este scris: Le-a dat pâine din cer să mănânce.
32 Atunci Isus le-a spus: Adevărat, adevărat vă spun: Nu Moise v-a dat acea pâine din cer, ci Tatăl meu vă dă adevărata pâine din cer.
33 Fiindcă pâinea lui Dumnezeu este cel care se coboară din cer şi dă viaţă lumii.
34 Atunci i-au spus: Doamne, dă-ne totdeauna această pâine.
35 Şi Isus le-a spus: Eu sunt pâinea vieţii; cine vine la mine nu va flămânzi niciodată; şi cine crede în mine, nicidecum nu va înseta niciodată.
36 Dar v-am spus că: M-aţi şi văzut şi tot nu credeţi.
37 Tot ce îmi dă Tatăl va veni la mine; şi pe cel ce vine la mine nicidecum nu îl voi arunca afară;
38 Pentru că am coborât din cer nu ca să fac voia mea, ci voia celui ce m-a trimis.
39 Şi aceasta este voia Tatălui ce m-a trimis, ca din tot ce mi-a dat să nu pierd nimic, ci să îl înviez în ziua de apoi.
40 Şi aceasta este voia celui ce m-a trimis, ca oricine care vede pe Fiul şi crede în el, să aibă viaţă veşnică; şi eu îl voi învia în ziua de apoi.
41 Atunci iudeii cârteau despre el, pentru că a spus: Eu sunt pâinea care s-a coborât din cer.
42 Şi spuneau: Nu este acest Isus, fiul lui Iosif, al cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Cum de spune el atunci: Am coborât din cer?
43 De aceea Isus a răspuns şi le-a zis: Nu cârtiţi între voi.
44 Nimeni nu poate veni la mine decât dacă Tatăl care m-a trimis îl atrage; şi eu îl voi învia în ziua de apoi.
45 Este scris în profeţi: Şi toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu. Aşadar, fiecare om care a auzit şi a învăţat de la Tatăl, vine la mine.
46 Nu că cineva a văzut pe Tatăl, afară de acela care este de la Dumnezeu; el l-a văzut pe Tatăl.
47 Adevărat, adevărat vă spun: Cel ce crede în mine are viaţă veşnică.
48 Eu sunt pâinea vieţii.
49 Părinţii voştri au mâncat mană în pustie şi au murit.
50 Aceasta este pâinea care coboară din cer, ca să mănânce din ea oricine şi să nu moară.
51 Eu sunt pâinea vie care a coborât din cer; dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi pentru totdeauna; şi pâinea pe care o voi da eu este carnea mea, pe care o voi da pentru viaţa lumii.
52 De aceea iudeii se certau între ei, spunând: Cum poate acest om să ne dea carnea lui să o mâncăm?
53 Atunci Isus le-a spus: Adevărat, adevărat vă spun: Dacă nu mâncaţi carnea Fiului omului şi nu beţi sângele lui, nu aveţi viaţă în voi.
54 Cine carnea mea o mănâncă şi bea sângele meu are viaţă eternă, şi eu îl voi învia în ziua de apoi.
55 Căci carnea mea este într-adevăr mâncare, şi sângele meu este într-adevăr băutură.
56 Cine carnea mea o mănâncă şi bea sângele meu locuieşte în mine, şi eu în el.
57 Aşa cum Tatăl cel viu m-a trimis şi eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa cel care mă mănâncă, va trăi şi el prin mine.
58 Aceasta este pâinea care a coborât din cer, nu aşa cum au mâncat părinţii voştri mană şi au murit; cel ce mănâncă din pâinea aceasta va trăi pentru totdeauna.
59 Acestea le-a spus în sinagogă pe când îi învăţa în Capernaum.
60 De aceea mulţi dintre discipolii lui când au auzit, au spus: Greu este cuvântul acesta; cine îl poate asculta?
61 Dar Isus, cunoscând în el însuşi că discipolii lui cârteau despre aceasta, le-a spus: Aceasta vă poticneşte?
62 Dar dacă l-aţi vedea pe Fiul omului urcându-se unde era mai înainte?
63 Duhul este cel care dă viaţă; carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le spun eu, sunt duh şi sunt viaţă.
64 Dar sunt unii dintre voi care nu cred. Fiindcă Isus ştia de la început cine erau cei care nu au crezut şi cine este cel care îl va trăda.
65 Şi spunea: Din această cauză v-am spus că nimeni nu poate veni la mine, decât dacă i-a fost dat de Tatăl meu.
66 De atunci mulţi dintre discipolii lui au mers înapoi şi nu mai umblau cu el.
67 Atunci Isus a spus celor doisprezece: Nu doriţi şi voi să plecaţi?
68 Atunci Simon Petru i-a răspuns: Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii eterne.
69 Şi noi credem şi suntem siguri că tu eşti Cristosul, Fiul Dumnezeului cel viu.
70 Isus le-a răspuns: Nu v-am ales eu pe voi cei doisprezece? Şi unul dintre voi este diavol?
71 Şi vorbea despre Iuda Iscariot, al lui Simon; fiindcă el avea să îl trădeze, fiind unul dintre cei doisprezece.
1 După acestea Isus a umblat prin Galileea fiindcă nu voia să umble prin Iudeea, pentru că iudeii căutau să îl ucidă.
2 Şi sărbătoarea iudeilor, a corturilor, era aproape.
3 De aceea fraţii lui i-au spus: Pleacă de aici şi mergi în Iudeea, ca să vadă şi discipolii tăi faptele pe care tu le faci.
4 Fiindcă nimeni nu face ceva în taină, ci el însuşi caută să fie cunoscut pe faţă. Dacă faci acestea, arată-te pe tine însuţi lumii.
5 Fiindcă nici fraţii lui nu credeau în el.
6 Atunci Isus le-a spus: Timpul meu încă nu a venit; dar timpul vostru întotdeauna este gata.
7 Lumea nu vă poate urî; dar pe mine mă urăşte, pentru că eu aduc mărturie despre ea, că faptele ei sunt rele.
8 Urcaţi-vă la această sărbătoare, eu nu mă urc încă la această sărbătoare, pentru că timpul meu încă nu s-a împlinit.
9 După ce le-a spus aceste cuvinte, a rămas în Galileea.
10 Dar după ce au urcat fraţii lui, atunci a urcat şi el la sărbătoare, nu pe faţă, ci ca în taină.
11 Atunci iudeii îl căutau la sărbătoare şi spuneau: Unde este acela?
12 Şi era multă cârtire în mulţime despre el; într-adevăr unii spuneau: Este un om bun; alţii spuneau: Nu, ci înşală mulţimea.
13 Totuşi, nimeni nu vorbea pe faţă despre el, de teama iudeilor.
14 Dar pe la jumătatea sărbătorii, Isus a urcat la templu şi îi învăţa.
15 Şi iudeii se minunau, spunând: Cum ştie acest om carte fără să fi învăţat?
16 Isus le-a răspuns şi a zis: Doctrina mea nu este a mea, ci a celui care m-a trimis.
17 Dacă cineva voieşte să facă voia lui, va cunoaşte despre doctrina aceasta, dacă este din Dumnezeu, sau dacă eu vorbesc de la mine însumi.
18 Cine vorbeşte de la el însuşi caută propria lui glorie; dar cine caută gloria celui ce l-a trimis, acela este adevărat şi în el nu este nedreptate.
19 Nu v-a dat Moise legea şi totuşi nimeni dintre voi nu ţine legea? De ce căutaţi să mă ucideţi?
20 Mulţimea i-a răspuns şi a zis: Ai drac, cine caută să te ucidă?
21 Isus a răspuns şi le-a zis: Am făcut o lucrare şi toţi vă minunaţi.
22 De aceea Moise v-a dat circumcizia (nu că este din Moise, ci din patriarhi) şi circumcideţi un om în sabat.
23 Dacă un om primeşte circumcizia în sabat, ca nu cumva legea lui Moise să se calce, sunteţi mâniaţi pe mine pentru că am făcut un om în întregime sănătos în sabat?
24 Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi judecată dreaptă.
25 Atunci unii dintre cei din Ierusalim au spus: Nu este acesta cel pe care caută ei să îl ucidă?
26 Şi iată, vorbeşte cutezător şi ei nu îi spun nimic. Ştiu cumva conducătorii că acesta este cu adevărat Cristosul?
27 Totuşi noi ştim de unde este acesta; însă când vine Cristosul, nimeni nu ştie de unde este.
28 Şi Isus, pe când îi învăţa în templu, a strigat şi a spus: Deopotrivă mă cunoaşteţi şi ştiţi de unde sunt. Şi nu am venit de la mine însumi, dar cel ce m-a trimis este adevărat, cel pe care voi nu îl cunoaşteţi.
29 Dar eu îl cunosc, fiindcă sunt de la el şi el m-a trimis.
30 De aceea căutau să îl prindă; dar nimeni nu a pus mâinile pe el, deoarece încă nu îi venise timpul.
31 Şi mulţi din mulţime au crezut în el şi au spus: Când vine Cristosul va face mai multe miracole decât cele pe care le-a făcut acesta?
32 Fariseii au auzit mulţimea cârtind astfel de lucruri despre el; şi fariseii şi preoţii de seamă au trimis ofiţeri ca să îl prindă.
33 Atunci Isus le-a spus: Mai sunt cu voi puţin timp şi apoi mă duc la cel ce m-a trimis.
34 Mă veţi căuta şi nu mă veţi găsi; şi unde sunt eu, voi nu puteţi veni.
35 Atunci iudeii au spus între ei: Unde se va duce el, ca să nu îl putem găsi? Nu cumva se va duce la cei împrăştiaţi printre neamuri şi să îi înveţe pe neamuri?
36 Ce este acest cuvânt pe care l-a spus: Mă veţi căuta şi nu mă veţi găsi; şi unde sunt eu, voi nu puteţi veni?
37 În ultima zi, ziua cea mare a sărbătorii, Isus a stat în picioare şi a strigat, spunând: Dacă însetează cineva, să vină la mine şi să bea.
38 Cel ce crede în mine, după cum a spus scriptura, din lăuntrul lui vor curge râuri de apă vie.
39 (Dar spunea aceasta despre Duhul, pe care cei ce cred în el urmau să îl primească, pentru că Duhul Sfânt încă nu fusese dat, pentru că Isus nu fusese încă glorificat.)
40 De aceea mulţi din mulţime, când au auzit acest cuvânt, au spus: Acesta este cu adevărat Profetul.
41 Alţii au spus: Acesta este Cristosul. Dar unii au spus: Din Galileea vine Cristosul?
42 Nu a spus scriptura că: Din sămânţa lui David şi din satul Betleem, de unde era David, vine Cristosul?
43 Astfel în mulţime a fost dezbinare din cauza lui.
44 Iar unii dintre ei voiau să îl prindă; dar nimeni nu a pus mâinile pe el.
45 Ofiţerii au venit atunci la preoţii de seamă şi la farisei, iar ei le-au spus: De ce nu l-aţi adus?
46 Ofiţerii au răspuns: Niciodată vreun om nu a vorbit ca omul acesta.
47 Atunci fariseii le-au răspuns: Nu aţi fost şi voi înşelaţi?
48 A crezut în el vreunul dintre conducători sau dintre farisei?
49 Dar această mulţime, care nu ştie legea, este blestemată.
50 Nicodim (cel care venise la Isus noaptea, fiind unul dintre ei), le-a spus:
51 Judecă legea noastră pe un om înainte să îl asculte şi să ştie ce face?
52 Iar ei au răspuns şi i-au zis: Nu eşti şi tu din Galileea? Cercetează şi vezi, pentru că din Galileea nu se ridică niciun profet.
53 Şi fiecare a mers acasă.
1 Isus s-a dus la muntele Măslinilor.
2 Şi devreme dimineaţa a venit din nou în templu; şi tot poporul a venit la el; şi a şezut şi i-a învăţat.
3 Şi scribii şi fariseii i-au adus o femeie prinsă în adulter; şi după ce au pus-o în mijloc,
4 I-au spus: Învăţătorule, această femeie a fost prinsă în adulter, chiar asupra faptei.
5 Şi Moise, în lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe unele ca acestea. Dar tu ce spui?
6 Spuneau aceasta, ispitindu-l, ca să îl acuze. Dar Isus, aplecându-se jos, scria cu degetul pe pământ de parcă nu îi auzea.
7 Şi în timp ce continuau să îl întrebe, s-a ridicat şi le-a spus: Acela care este fără păcat dintre voi, să arunce primul cu piatra în ea.
8 Şi, aplecându-se jos din nou, scria pe pământ.
9 Şi cei ce au auzit, fiind condamnaţi de conştiinţa lor, au ieşit unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până la ultimii. Şi Isus a rămas singur; şi femeia stând în mijloc.
10 Când s-a ridicat Isus şi nu a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, i-a spus: Femeie, unde sunt aceia, acuzatorii tăi? Nimeni nu te-a condamnat?
11 Iar ea a spus: Nimeni, Doamne. Şi Isus i-a spus: Nici eu nu te condamn; du-te şi nu mai păcătui.
12 Atunci Isus le-a vorbit din nou, spunând: Eu sunt lumina lumii; cel ce mă urmează nicidecum nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.
13 De aceea fariseii i-au spus: Tu aduci mărturie despre tine însuţi; mărturia ta nu este adevărată.
14 Isus a răspuns şi le-a zis: Deşi eu aduc mărturie despre mine însumi, mărturia mea este adevărată pentru că ştiu de unde am venit şi unde mă duc, dar voi nu puteţi spune de unde vin şi unde mă duc.
15 Voi judecaţi conform cărnii; eu nu judec pe nimeni.
16 Şi chiar dacă eu judec, judecata mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci eu şi Tatăl care m-a trimis.
17 Şi de asemenea este scris în legea voastră că mărturia a doi oameni este adevărată.
18 Eu sunt cel ce aduce mărturie despre mine însumi şi Tatăl care m-a trimis aduce mărturie despre mine.
19 Atunci ei i-au spus: Unde este Tatăl tău? Isus a răspuns: Nu mă cunoaşteţi nici pe mine, nici pe Tatăl meu. Dacă m-aţi fi cunoscut, aţi fi cunoscut şi pe Tatăl meu.
20 Isus a spus aceste cuvinte în vistierie, pe când îi învăţa în templu; şi nimeni nu a pus mâinile pe el, pentru că nu îi venise încă timpul.
21 Atunci Isus le-a spus din nou: Eu mă duc şi voi mă veţi căuta şi veţi muri în păcatele voastre; acolo unde mă duc eu, voi nu puteţi veni.
22 Atunci iudeii au spus: Oare se va omorî el însuşi? Pentru că spune: Acolo unde mă duc eu, voi nu puteţi veni.
23 Şi le-a spus: Voi sunteţi de jos, eu sunt din înalt; voi sunteţi din această lume, eu nu sunt din această lume.
24 De aceea v-am spus că veţi muri în păcatele voastre; căci dacă nu credeţi că eu sunt el, veţi muri în păcatele voastre.
25 Atunci i-au spus: Tu, cine eşti? Şi Isus le-a spus: Chiar acela de care de la început v-am spus.
26 Am multe de spus şi de judecat despre voi, dar cel ce m-a trimis este adevărat şi spun lumii cele pe care le-am auzit de la el.
27 Ei nu au înţeles că le vorbea despre Tatăl.
28 Atunci Isus le-a spus: Când veţi fi ridicat pe Fiul omului, atunci veţi şti că eu sunt el şi că nu fac nimic de la mine însumi, ci aşa cum m-a învăţat Tatăl meu, acestea vorbesc.
29 Şi cel ce m-a trimis este cu mine; Tatăl nu m-a lăsat singur, pentru că totdeauna eu fac cele plăcute lui.
30 Pe când vorbea acestea, mulţi au crezut în el.
31 Atunci Isus a spus iudeilor care au crezut în el: Dacă stăruiţi în cuvântul meu, sunteţi cu adevărat discipolii mei;
32 Şi veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi.
33 I-au răspuns: Noi suntem sămânţa lui Avraam şi nu am fost robi niciodată nimănui; cum spui tu: Veţi fi făcuţi liberi?
34 Isus le-a răspuns: Adevărat, adevărat vă spun: Oricine face păcat este robul păcatului.
35 Şi robul nu trăieşte în casă pentru totdeauna, Fiul însă trăieşte pentru totdeauna.
36 De aceea dacă Fiul vă face liberi, veţi fi cu adevărat liberi.
37 Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam; dar căutaţi să mă ucideţi, deoarece cuvântul meu nu are loc în voi.
38 Eu spun ceea ce am văzut la Tatăl meu; şi voi faceţi ceea ce aţi văzut la tatăl vostru.
39 Ei au răspuns şi i-au zis: Tatăl nostru este Avraam. Isus le-a spus: Dacă aţi fi copiii lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam.
40 Dar acum căutaţi să mă ucideţi, un om care v-a spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu; Avraam nu a făcut aceasta.
41 Voi faceţi faptele tatălui vostru. Atunci ei i-au spus: Noi nu suntem născuţi din curvie; avem un Tată, pe Dumnezeu.
42 Isus le-a spus: Dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, m-aţi iubi; fiindcă eu am ieşit şi am venit din Dumnezeu; căci nu am venit de la mine însumi ci el m-a trimis.
43 De ce nu înţelegeţi vorbirea mea? Pentru că nu puteţi asculta cuvântul meu.
44 Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul, şi poftele tatălui vostru voiţi să faceţi. El a fost ucigaş de la început şi nu a stat în adevăr, pentru că nu este adevăr în el. Când vorbeşte o minciună, vorbeşte din ale lui, fiindcă este mincinos şi tatăl minciunii.
45 Şi pentru că eu spun adevărul, nu mă credeţi.
46 Cine dintre voi mă dovedeşte vinovat de păcat? Şi dacă spun adevărul, de ce nu mă credeţi?
47 Cel ce este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea nu ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu.
48 Atunci iudeii au răspuns şi i-au zis: Nu spunem noi bine că eşti samaritean şi că ai drac?
49 Isus a răspuns: Nu am drac, ci onorez pe Tatăl meu, iar voi mă dezonoraţi pe mine.
50 Şi eu nu caut gloria mea; este unul care caută şi judecă.
51 Adevărat, adevărat vă spun: Dacă cineva ţine cuvântul meu, nu va vedea moartea niciodată.
52 Atunci, iudeii i-au spus: Acum ştim că ai drac. Avraam este mort şi profeţii; şi tu spui: Dacă cineva ţine cuvântul meu, nicidecum nu va gusta moartea niciodată.
53 Eşti tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care este mort? Şi profeţii sunt morţi; cine te faci tu pe tine însuţi?
54 Isus a răspuns: Dacă eu mă onorez, onoarea mea nu este nimic; Tatăl meu este cel ce mă onorează, el despre care voi spuneţi că este Dumnezeul vostru;
55 Totuşi nu l-aţi cunoscut, dar eu îl cunosc; şi dacă spun că nu îl cunosc, voi fi un mincinos ca voi; dar îl cunosc şi ţin cuvântul lui.
56 Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie să vadă ziua mea; şi a văzut-o şi s-a bucurat.
57 Atunci iudeii i-au spus: Nu ai nici cincizeci de ani şi ai văzut pe Avraam?
58 Isus le-a spus: Adevărat, adevărat vă spun: Mai înainte să fi fost Avraam: Eu sunt.
59 Atunci au ridicat pietre ca să arunce în el; dar Isus s-a ascuns şi a ieşit din templu, mergând prin mijlocul lor şi astfel a trecut.
1 Şi pe când trecea, Isus a văzut pe un om orb din naştere.
2 Şi discipolii lui l-au întrebat, spunând: Rabi, cine a păcătuit, acest om sau părinţii lui, de s-a născut orb?
3 Isus a răspuns: Nu a păcătuit nici acest om, nici părinţii lui; ci ca faptele lui Dumnezeu să fie arătate în el.
4 Eu trebuie să lucrez faptele celui ce m-a trimis cât este ziuă; vine noaptea, când nimeni nu poate lucra.
5 Cât sunt în lume, eu sunt lumina lumii.
6 După ce a vorbit astfel a scuipat pe pământ şi a făcut tină din scuipat; şi a uns ochii orbului cu lutul acela,
7 Şi i-a spus: Du-te, spală-te în scăldătoarea Siloamului (care se traduce: Trimis). De aceea s-a dus şi s-a spălat şi a venit văzând.
8 De aceea vecinii şi cei ce îl văzuseră înainte că era orb, au spus: Nu este acesta cel ce şedea şi cerşea?
9 Unii spuneau: El este; alţii spuneau: Seamănă cu el; el spunea: Eu sunt.
10 Aşadar i-au spus: Cum ţi-au fost deschişi ochii?
11 El a răspuns şi a zis: Un om numit Isus, a făcut tină şi mi-a uns ochii şi mi-a spus: Du-te la scăldătoarea Siloamului şi spală-te; şi m-am dus şi m-am spălat şi am primit vedere.
12 Atunci i-au spus: Unde este el? Iar el a spus: Nu ştiu.
13 L-au adus la farisei pe cel ce înainte fusese orb.
14 Şi era de sabat când făcuse Isus tină şi i-a deschis ochii.
15 Atunci din nou fariseii l-au întrebat şi ei cum şi-a primit vedere. El le-a spus: Mi-a pus lut pe ochi şi m-am spălat şi văd.
16 De aceea unii dintre farisei au spus: Omul acesta nu este de la Dumnezeu, pentru că nu ţine sabatul. Alţii au spus: Cum poate un om păcătos să facă astfel de miracole? Şi era dezbinare între ei.
17 Din nou au spus orbului: Tu ce spui despre el, pentru că ţi-a deschis ochii? El a spus: Este un profet.
18 Dar iudeii nu au crezut despre el că fusese orb şi a primit vedere, până nu au chemat pe părinţii celui care a primit vedere.
19 Şi i-au întrebat, spunând: Este acesta fiul vostru, despre care voi spuneţi că s-a născut orb? Aşadar, cum vede acum?
20 Părinţii lui le-au răspuns şi au zis: Ştim că acesta este fiul nostru şi că s-a născut orb;
21 Dar cum vede acum, nu ştim, sau cine i-a deschis ochii, nu ştim; el este în vârstă, întrebaţi-l; el va vorbi pentru el însuşi.
22 Părinţii lui au spus acestea pentru că se temeau de iudei; fiindcă iudeii se înţeleseseră deja că, dacă ar mărturisi cineva că el este Cristosul, să fie exclus din sinagogă.
23 Din această cauză au spus părinţii lui: Este în vârstă, întrebaţi-l.
24 Atunci au chemat din nou pe omul care fusese orb şi i-au spus: Dă-i lauda lui Dumnezeu; noi ştim că omul acesta este un păcătos.
25 El a răspuns şi a zis: Dacă este păcătos, nu ştiu; eu una ştiu, că eram orb şi acum văd.
26 Din nou i-au spus: Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?
27 Iar el le-a răspuns: V-am spus deja şi nu aţi ascultat. Pentru ce doriţi să auziţi din nou? Doriţi şi voi să vă faceţi discipolii lui?
28 Atunci l-au ocărât şi au spus: Tu eşti discipolul aceluia; dar noi suntem discipolii lui Moise.
29 Ştim că Dumnezeu i-a vorbit lui Moise; cât despre acesta nu ştim de unde este.
30 Omul a răspuns şi le-a zis: Chiar în aceasta este o minune, că voi nu ştiţi de unde este şi totuşi el mi-a deschis ochii.
31 Şi ştim că Dumnezeu nu ascultă pe păcătoşi; dar, dacă cineva este închinător lui Dumnezeu şi face voia lui, pe el îl ascultă.
32 De când este lumea, nu s-a auzit că cineva a deschis ochii unuia născut orb.
33 Dacă acest om nu ar fi de la Dumnezeu, nu ar putea face nimic.
34 Ei au răspuns şi i-au zis: Tu eşti născut cu totul în păcate şi ne înveţi pe noi? Şi l-au aruncat afară.
35 Isus a auzit că l-au aruncat afară; şi când l-a găsit i-a spus: Crezi tu pe Fiul lui Dumnezeu?
36 Iar el a răspuns şi a zis: Cine este Doamne, ca să cred în el?
37 Şi Isus i-a spus: Deopotrivă l-ai văzut şi el este cel ce vorbeşte cu tine.
38 Iar el a spus: Doamne, cred, şi i s-a închinat.
39 Şi Isus a spus: Pentru judecată am venit eu în această lume, ca toţi ce nu văd, să vadă; şi cei ce văd, să devină orbi.
40 Şi unii dintre fariseii care erau cu el au auzit aceste cuvinte şi i-au spus: Suntem şi noi orbi?
41 Isus le-a spus: Dacă aţi fi orbi nu aţi avea păcat, dar acum spuneţi: Vedem; de aceea păcatul vostru rămâne.
1 Adevărat, adevărat vă spun: Cel care nu intră pe uşă în staulul oilor, ci se caţără pe altă parte, acela este hoţ şi tâlhar.
2 Dar cel care intră pe uşă este păstorul oilor.
3 Portarul îi deschide şi oile aud vocea lui; iar el îşi cheamă oile pe nume şi le conduce afară.
4 Şi după ce îşi scoate oile, merge înaintea lor şi oile îl urmează, pentru că ele îi cunosc vocea.
5 Şi nu vor urma nicidecum un străin, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc vocea străinilor.
6 Isus le-a spus această parabolă, dar ei nu au înţeles cele ce le vorbea.
7 Atunci Isus le-a spus din nou: Adevărat, adevărat vă spun: Eu sunt uşa oilor.
8 Toţi cei ce au venit înainte de mine, sunt hoţi şi tâlhari; dar oile nu i-au ascultat.
9 Eu sunt uşa; dacă intră cineva prin mine va fi salvat şi va intra şi va ieşi şi va găsi păşune.
10 Hoţul nu vine decât pentru a fura şi a ucide şi a nimici. Eu am venit ca ele să aibă viaţă şi să o aibă din abundenţă.
11 Eu sunt păstorul cel bun; păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi.
12 Dar cel angajat şi care nu este păstor, ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind şi lasă oile şi fuge; şi lupul le apucă şi risipeşte oile.
13 Cel angajat fuge, pentru că este angajat şi nu îi pasă de oi.
14 Eu sunt păstorul cel bun şi le cunosc pe ale mele şi sunt cunoscut de ale mele.
15 Aşa cum mă cunoaşte Tatăl, tot aşa îl cunosc şi eu pe Tatăl; şi îmi dau viaţa pentru oi.
16 Mai am şi alte oi, care nu sunt din acest staul; şi pe acelea trebuie să le aduc, şi ele vor auzi vocea mea; şi va fi un singur staul şi un singur păstor.
17 Din această cauză Tatăl mă iubeşte, pentru că eu îmi dau viaţa, ca iarăşi să o iau.
18 Nimeni nu o ia de la mine, ci eu o dau de la mine. Am putere să o dau şi am putere să o iau din nou. Această poruncă am primit-o de la Tatăl meu.
19 De aceea din cauza acestor cuvinte din nou a fost dezbinare între iudei.
20 Şi mulţi dintre ei au spus: Are drac şi este nebun; de ce îl ascultaţi?
21 Alţii au spus: Acestea nu sunt cuvintele unuia care are drac. Poate un drac să deschidă ochii orbilor?
22 Şi la Ierusalim era sărbătoarea dedicării şi era iarnă.
23 Şi Isus se plimba prin templu, în porticul lui Solomon.
24 Atunci iudeii l-au înconjurat şi i-au spus: Până când ne faci să ne îndoim? Dacă tu eşti Cristosul, spune-ne pe faţă.
25 Isus le-a răspuns: V-am zis şi nu aţi crezut; faptele pe care le fac eu în numele Tatălui meu, ele aduc mărturie despre mine.
26 Dar voi nu credeţi, fiindcă nu sunteţi dintre oile mele, după cum v-am spus.
27 Oile mele aud vocea mea şi eu le cunosc şi ele mă urmează;
28 Şi eu le dau viaţă eternă; şi nicidecum nu vor pieri niciodată şi nimeni nu le va smulge din mâna mea.
29 Tatăl meu, care mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui meu.
30 Eu şi Tatăl una suntem.
31 Atunci iudeii au luat din nou pietre ca să îl ucidă cu pietre.
32 Isus le-a răspuns: V-am arătat multe fapte bune de la Tatăl meu; pentru care din aceste fapte mă ucideţi cu pietre?
33 Iudeii i-au răspuns, zicând: Nu pentru o lucrare bună te ucidem cu pietre, ci pentru blasfemie şi pentru că tu, fiind om, te faci pe tine însuţi Dumnezeu.
34 Isus le-a răspuns: Nu este scris în legea voastră: Eu am spus: Sunteţi dumnezei?
35 Dacă i-a numit dumnezei pe cei la care a venit cuvântul lui Dumnezeu şi scriptura nu poate fi desfiinţată,
36 Voi spuneţi despre acela pe care Tatăl l-a sfinţit şi l-a trimis în lume: Tu blasfemiezi, pentru că am spus: Sunt Fiul lui Dumnezeu?
37 Dacă nu fac faptele Tatălui meu, să nu mă credeţi.
38 Dar dacă le fac, chiar dacă nu mă credeţi, credeţi faptele ca să ştiţi şi să credeţi că Tatăl este în mine şi eu în el.
39 De aceea căutau din nou să îl prindă, dar el a scăpat din mâna lor.
40 Şi s-a dus iarăşi dincolo de Iordan, în locul unde boteza Ioan la început; şi a rămas acolo.
41 Şi mulţi au venit la el şi au spus: Ioan într-adevăr nu a făcut niciun miracol, dar tot ce a spus Ioan despre omul acesta, era adevărat.
42 Şi acolo mulţi au crezut în el.
1 Şi era un anume bolnav, Lazăr din Betania, din satul Mariei şi al surorii ei, Marta.
2 (Maria era aceea care l-a uns pe Domnul cu mir şi i-a şters picioarele cu părul ei, al cărei frate, Lazăr, era bolnav.)
3 De aceea surorile au trimis la el, spunând: Doamne, iată, acela pe care îl iubeşti, este bolnav.
4 Isus, când a auzit, a spus: Această boală nu este spre moarte, ci pentru gloria lui Dumnezeu, ca Fiul lui Dumnezeu să fie glorificat prin ea.
5 Şi Isus iubea pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr.
6 Când a auzit aşadar că este bolnav, a mai rămas două zile în locul în care era;
7 Apoi, după aceasta, le-a spus discipolilor: Să mergem din nou în Iudeea.
8 Discipolii i-au spus: Rabi, acum de curând căutau iudeii să te ucidă cu pietre şi din nou te duci acolo?
9 Isus a răspuns: Nu sunt douăsprezece ore în zi? Dacă cineva umblă ziua, nu se împiedică, pentru că vede lumina lumii acesteia.
10 Dar dacă umblă cineva noaptea, se împiedică, pentru că nu este lumină în el.
11 Acestea a spus Isus; şi după aceea el le-a spus: Lazăr, prietenul nostru, doarme; dar mă duc să îl trezesc din somn.
12 Atunci discipolii lui au spus: Doamne, dacă doarme, se va face bine.
13 Dar Isus vorbise despre moartea lui, dar ei gândeau că vorbeşte despre odihna somnului.
14 De aceea Isus le-a spus atunci pe faţă: Lazăr este mort.
15 Şi mă bucur pentru voi că nu am fost acolo, ca să credeţi; totuşi, să mergem la el.
16 Atunci Toma, cel numit Didumos, le-a spus celor împreună discipoli cu el: Să mergem şi noi, ca să murim cu el.
17 Atunci când Isus a venit, a aflat că el era deja de patru zile în mormânt.
18 Şi Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii.
19 Şi mulţi dintre iudei veniseră la Marta şi la Maria, ca să le mângâie din cauza morţii fratelui lor.
20 Atunci Marta, când a auzit că vine Isus, a ieşit şi l-a întâlnit. Dar Maria şedea în casă.
21 Atunci Marta i-a spus lui Isus: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit;
22 Dar ştiu că orice vei cere chiar acum de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da.
23 Isus i-a spus: Fratele tău va învia.
24 Marta i-a spus: Ştiu că va învia în înviere, în ziua de apoi.
25 Isus i-a spus: Eu sunt învierea şi viaţa, cel ce crede în mine, chiar dacă ar fi murit, totuşi va trăi;
26 Şi oricine trăieşte şi crede în mine, nicidecum nu va muri niciodată. Crezi tu aceasta?
27 Da, Doamne, i-a spus ea: Eu cred că tu eşti Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.
28 Şi, spunând acestea, s-a dus şi a chemat-o pe Maria, sora ei, pe ascuns, spunând: Învăţătorul a venit şi te cheamă.
29 Imediat ce ea a auzit, s-a ridicat repede şi a venit la el.
30 Şi Isus nu venise încă în sat, ci era în locul unde îl întâmpinase Marta.
31 Atunci iudeii, care erau cu ea în casă şi o mângâiau, văzând-o pe Maria că s-a ridicat în grabă şi a ieşit, au urmat-o, spunând: Se duce la mormânt ca să plângă acolo.
32 Atunci Maria, când a ajuns unde era Isus, l-a văzut şi a căzut la picioarele lui, spunându-i: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit.
33 De aceea Isus, când a văzut-o plângând, şi pe iudeii care veniseră cu ea plângând, a gemut în duhul lui şi s-a tulburat.
34 Şi a spus: Unde l-aţi pus? I-au spus: Doamne, vino şi vezi.
35 Isus plângea.
36 Atunci iudeii au spus: Iată, cât îl iubea!
37 Iar unii dintre ei au spus: Nu putea acesta, care a deschis ochii orbului, să fi făcut ca nici acesta să nu fi murit?
38 Isus de aceea, gemând din nou în el însuşi, vine la mormânt. Şi era o peşteră şi o piatră era aşezată peste ea.
39 Isus a spus: Luaţi piatra la o parte. Marta, sora mortului, i-a spus: Doamne, deja miroase greu, fiindcă este mort de patru zile.
40 Isus i-a spus: Nu ţi-am spus că dacă vei crede, vei vedea gloria lui Dumnezeu?
41 Atunci au luat piatra de unde era pus mortul. Şi Isus a ridicat ochii în sus şi a spus: Tată, îţi mulţumesc că m-ai auzit.
42 Şi eu am ştiut că totdeauna mă asculţi; dar am spus aceasta din cauza mulţimii care stă împrejur, ca să creadă că tu m-ai trimis.
43 Şi, spunând acestea, a strigat cu voce tare: Lazăre, vino afară.
44 Şi mortul a ieşit cu mâinile şi picioarele legate cu fâşii de pânză, şi faţa îi era înfăşurată cu un ştergar. Isus le-a spus: Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă.
45 Atunci mulţi dintre iudei, care au venit la Maria şi au văzut cele ce a făcut Isus, au crezut în el.
46 Dar unii dintre ei au mers la farisei şi le-au spus cele ce a făcut Isus.
47 Atunci preoţii de seamă şi fariseii au adunat consiliul şi au spus: Ce facem? Pentru că omul acesta face multe miracole.
48 Dacă îl lăsăm astfel în pace, toţi vor crede în el şi vor veni romanii şi ne vor lua deopotrivă şi locul şi naţiunea.
49 Dar unul dintre ei, Caiafa, fiind marele preot în acel an, le-a spus: Voi nu ştiţi nimic,
50 Nici nu gândiţi că este în folosul nostru să moară un singur om pentru popor şi să nu piară toată naţiunea?
51 Dar nu a spus aceasta de la el, ci, fiind mare preot în anul acela, a profeţit că Isus avea să moară pentru naţiune;
52 Şi nu numai pentru acea naţiune, ci şi ca să adune într-unul singur pe copiii lui Dumnezeu, cei risipiţi.
53 De aceea din acea zi s-au sfătuit ca să îl ucidă.
54 De aceea Isus nu mai umbla pe faţă printre iudei, ci a plecat de acolo în ţinutul de lângă pustie, într-o cetate numită Efraim, şi a stat acolo cu discipolii săi.
55 Iar paştele iudeilor era aproape, şi mulţi au urcat din ţară la Ierusalim înainte de paşte, ca să se purifice.
56 Atunci ei îi căutau pe Isus şi au vorbit între ei, stând în picioare în templu: Ce gândiţi voi, că nicidecum nu va veni la sărbătoare?
57 Acum deopotrivă preoţii de seamă şi fariseii dăduseră poruncă, ca, dacă ştie cineva unde este, să le arate ca să îl prindă.
1 Atunci Isus, cu şase zile înainte de paşte, a venit în Betania, unde era Lazăr care fusese mort, pe care îl înviase dintre morţi.
2 Acolo i-au făcut o cină şi Marta servea, iar Lazăr era unul dintre cei ce şedeau la masă cu el.
3 Atunci Maria a luat o jumătate de litru de parfum de nard curat, foarte scump, şi a uns picioarele lui Isus şi i-a şters picioarele cu părul ei; şi casa a fost umplută de aroma parfumului.
4 Atunci unul dintre discipolii săi, Iuda Iscariot, al lui Simon, care avea să îl trădeze, a spus:
5 De ce nu s-a vândut acest parfum cu trei sute de dinari şi să fie daţi săracilor?
6 Dar spunea aceasta, nu pentru că îi păsa de cei săraci, ci pentru că era un hoţ şi avea punga şi purta ceea ce se punea în ea.
7 Atunci Isus a spus: Las-o în pace; pentru ziua înmormântării mele l-a ţinut.
8 Fiindcă pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe mine nu mă aveţi totdeauna.
9 Aşadar, o mare mulţime dintre iudei au ştiut că el este acolo şi au venit nu numai pentru Isus, ci ca să îl vadă şi pe Lazăr, pe care îl înviase dintre morţi.
10 Dar preoţii de seamă s-au sfătuit să îl ucidă şi pe Lazăr,
11 Pentru că din cauza lui, mulţi dintre iudei plecau şi credeau în Isus.
12 În ziua următoare o mare mulţime de oameni care veniseră pentru sărbătoare, auzind că Isus vine în Ierusalim,
13 Au luat ramuri de palmieri şi au ieşit pentru a-l întâmpina, şi strigau: Osana! Binecuvântat este Împăratul lui Israel ce vine în numele Domnului!
14 Şi Isus, găsind un măgăruş, s-a aşezat pe el, după cum este scris:
15 Nu te teme, fiica Sionului, iată, Împăratul tău vine, şezând pe mânzul unei măgăriţe.
16 Şi discipolii lui nu au înţeles acestea la început; dar după ce Isus a fost glorificat, atunci şi-au amintit că acestea au fost scrise despre el, şi că ei îi făcuseră aceste lucruri.
17 Atunci mulţimea ce a fost cu el, a adus mărturie că el a chemat pe Lazăr afară din mormânt şi l-a înviat dintre morţi.
18 Din această cauză mulţimea l-a şi întâmpinat, pentru că a auzit că el făcuse acest miracol.
19 De aceea fariseii au spus între ei: Nu pricepeţi că nu câştigaţi nimic? Iată, lumea s-a dus după el.
20 Şi erau anumiţi greci printre cei ce urcau ca să se închine la sărbătoare;
21 Aceştia au venit de aceea la Filip, care era din Betsaida Galileii şi l-au rugat, spunând: Domnule, dorim să vedem pe Isus.
22 Filip a venit şi i-a spus lui Andrei; şi apoi Andrei şi Filip i-au spus lui Isus.
23 Iar Isus le-a răspuns, zicând: A sosit timpul ca Fiul omului să fie glorificat.
24 Adevărat, adevărat vă spun: Dacă grăuntele de grâu nu cade în pământ şi nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod.
25 Cel ce îşi iubeşte viaţa şi-o va pierde; şi cel ce îşi urăşte viaţa în această lume şi-o va păstra pentru viaţă eternă.
26 Dacă îmi serveşte cineva, să mă urmeze; şi unde sunt eu, acolo va fi şi servitorul meu; dacă îmi serveşte cineva, Tatăl meu îl va onora.
27 Acum sufletul meu este tulburat; şi ce voi spune? Tată, salvează-mă din această oră; dar din această cauză am venit la această oră.
28 Tată, glorifică numele tău. Atunci a venit o voce din cer, spunând: Deopotrivă l-am glorificat şi îl voi glorifica din nou.
29 De aceea mulţimea care stătea în picioare şi care a auzit a spus: A tunat; alţii au spus: Un înger i-a vorbit.
30 Isus a răspuns şi a zis: Vocea aceasta nu a venit din cauza mea, ci pentru voi.
31 Acum este judecata acestei lumi; acum prinţul acestei lumi va fi aruncat afară.
32 Şi eu, dacă voi fi ridicat de pe pământ, îi voi atrage pe toţi la mine.
33 A spus aceasta, arătând cu ce moarte avea să moară.
34 Mulţimea i-a răspuns: Noi am auzit din lege că Cristosul trăieşte pentru totdeauna; şi cum spui tu: Fiul omului trebuie să fie ridicat? Cine este acest Fiu al omului?
35 Atunci Isus le-a spus: Încă puţin timp lumina este cu voi. Umblaţi cât aveţi lumina, ca nu cumva să vină întunericul peste voi; fiindcă cel ce umblă în întuneric nu ştie unde merge.
36 Cât aveţi lumină, credeţi în lumină, ca să fiţi copii ai luminii. Isus a vorbit acestea şi a plecat şi s-a ascuns de ei.
37 Dar deşi el făcuse atâtea miracole în prezenţa lor, tot nu credeau în el;
38 Ca să fie împlinit cuvântul lui Isaia profetul pe care l-a spus: Doamne, cine a crezut vestea noastră? Şi cui i-a fost revelat braţul Domnului?
39 Din această cauză nu puteau crede, pentru că Isaia a spus din nou:
40 Le-a orbit ochii şi le-a împietrit inima; ca nu cumva să vadă cu ochii, să înţeleagă cu inima şi să se întoarcă şi să îi vindec.
41 Isaia a spus acestea când a văzut gloria lui şi a vorbit despre el.
42 Totuşi, chiar dintre conducătorii mari, mulţi au crezut în el; dar din cauza fariseilor nu îl mărturiseau, ca nu cumva să fie excluşi din sinagogă:
43 Fiindcă au iubit lauda oamenilor mai mult decât lauda lui Dumnezeu.
44 Isus a strigat şi a spus: Cel ce crede în mine, nu crede în mine, ci în cel ce m-a trimis.
45 Şi cine mă vede, vede pe cel ce m-a trimis.
46 Eu am venit ca lumină în lume, ca oricine mă crede pe mine să nu trăiască în întuneric.
47 Şi dacă cineva aude cuvintele mele şi nu crede, nu eu îl judec; fiindcă nu am venit să judec lumea, ci să salvez lumea.
48 Pe cel ce mă respinge şi nu primeşte cuvintele mele, are cine să îl judece; cuvântul pe care l-am spus, acela îl va judeca în ziua de apoi.
49 Fiindcă eu nu am vorbit de la mine însumi, ci Tatăl, care m-a trimis, mi-a dat poruncă ce să spun şi ce să vorbesc.
50 Şi ştiu că porunca lui este viaţă veşnică; de aceea orice vorbesc eu, chiar aşa cum Tatăl mi-a spus, aşa vorbesc.
1 Iar înainte de sărbătoarea paştelui, când Isus a ştiut că i-a sosit timpul ca să plece din această lume la Tatăl, iubindu-i pe ai săi care erau în lume, i-a iubit până la capăt.
2 Şi la sfârşitul cinei, după ce diavolul pusese deja în inima lui Iuda Iscariot, al lui Simon, să îl trădeze,
3 Isus, ştiind că Tatăl îi dăduse toate în mâinile sale şi că de la Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu se duce,
4 S-a ridicat de la cină şi şi-a pus deoparte hainele; şi a luat un ştergar şi s-a încins.
5 Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele discipolilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins.
6 Atunci a venit la Simon Petru; iar Petru i-a spus: Doamne, tu să îmi speli picioarele?
7 Isus a răspuns şi i-a zis: Ce fac eu, tu nu ştii acum; dar vei şti după acestea.
8 Petru i-a spus: Nicidecum nu îmi vei spăla picioarele niciodată. Isus i-a răspuns: Dacă nu te spăl eu, nu ai parte cu mine.
9 Simon Petru i-a spus: Doamne, nu numai picioarele mele, ci şi mâinile şi capul.
10 Isus i-a spus: Cel ce este scăldat nu are nevoie să îşi spele decât picioarele, deoarece este în totul curat; şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi.
11 Fiindcă ştia cine îl trădează; de aceea a spus: Nu sunteţi toţi curaţi.
12 Şi după ce le-a spălat picioarele şi şi-a luat hainele, aşezându-se din nou, le-a spus: Ştiţi ce v-am făcut?
13 Voi mă numiţi Învăţătorul şi Domnul; şi bine spuneţi, fiindcă sunt.
14 Aşadar dacă eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat picioarele şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora.
15 Pentru că v-am dat un exemplu, ca să faceţi aşa cum şi eu v-am făcut vouă.
16 Adevărat, adevărat vă spun: Robul nu este mai mare decât domnul său, nici cel trimis mai mare decât cel ce l-a trimis.
17 Dacă ştiţi acestea, fericiţi sunteţi dacă le faceţi.
18 Nu vorbesc despre voi toţi; eu îi ştiu pe cei pe care i-am ales, dar ca să se împlinească scriptura: Cel ce mănâncă pâine cu mine şi-a ridicat călcâiul împotriva mea.
19 De acum vă spun înainte să se întâmple, ca atunci când se va întâmpla, să credeţi că eu sunt.
20 Adevărat, adevărat vă spun: Cel ce primeşte pe oricine trimit, pe mine mă primeşte; iar cel ce mă primeşte, îl primeşte pe cel ce m-a trimis.
21 După ce a spus Isus acestea, a fost tulburat în duh şi a adus mărturie şi a spus: Adevărat, adevărat vă spun, că unul dintre voi mă va trăda.
22 Atunci discipolii se uitau unii la alţii, nepricepând despre cine vorbeşte.
23 Şi era aplecat pe pieptul lui Isus unul dintre discipolii săi, pe care îl iubea Isus.
24 De aceea Simon Petru i-a făcut semn să întrebe cine ar fi acela despre care vorbeşte.
25 Iar acela, rezemându-se pe pieptul lui Isus, i-a spus: Doamne, cine este?
26 Isus a răspuns: Acela este, căruia îi voi da o bucăţică, după ce am înmuiat-o. Şi după ce a înmuiat bucăţica, a dat-o lui Iuda Iscariot, al lui Simon.
27 Şi după bucăţică, Satan a intrat în acela. Atunci Isus i-a spus: Ceea ce faci, fă repede.
28 Dar niciunul dintre cei care şedeau la masă nu a ştiut pentru ce i-a spus aceasta.
29 Fiindcă unii gândeau, deoarece Iuda avea punga, Isus îi spusese: Cumpără cele ce avem nevoie pentru sărbătoare, sau să dea ceva săracilor.
30 Acela atunci, primind bucăţica, imediat a ieşit; şi era noapte.
31 De aceea, după ce a ieşit Iuda, Isus a spus: Acum este Fiul omului glorificat şi Dumnezeu este glorificat în el.
32 Dacă Dumnezeu este glorificat în el, Dumnezeu îl va glorifica de asemenea pe el în el însuşi şi îndată îl va glorifica.
33 Copilaşilor, mai sunt puţin cu voi. Mă veţi căuta, şi cum am spus iudeilor că: Unde mă duc eu voi nu puteţi veni, tot aşa vă spun acum.
34 Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit; ca şi voi să vă iubiţi unii pe alţii.
35 Prin aceasta vor şti toţi că sunteţi discipolii mei, dacă aveţi dragoste unii pentru alţii.
36 Simon Petru i-a spus: Doamne, unde te duci? Isus i-a răspuns: Unde mă duc, nu mă poţi urma acum; dar mai târziu mă vei urma.
37 Petru i-a spus: Doamne, de ce nu te pot urma acum? Îmi voi da viaţa pentru tine.
38 Isus i-a răspuns: Îţi vei da viaţa pentru mine? Adevărat, adevărat îţi spun: Nicidecum nu va cânta cocoşul, până când nu mă vei nega de trei ori.
1 Să nu vi se tulbure inima; credeţi în Dumnezeu, credeţi de asemenea în mine.
2 În casa Tatălui meu sunt multe locaşuri mari; dacă nu ar fi aşa, v-aş fi spus. Mă duc să vă pregătesc un loc.
3 Şi dacă mă duc şi vă pregătesc un loc, voi veni din nou şi vă voi primi la mine însumi; ca unde sunt eu, să fiţi şi voi.
4 Şi ştiţi unde mă duc eu şi ştiţi calea.
5 Toma i-a spus: Doamne, nu ştim unde te duci; şi cum putem şti calea?
6 Isus i-a spus: Eu sunt calea şi adevărul şi viaţa: nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine.
7 Dacă m-aţi fi cunoscut, l-aţi fi cunoscut şi pe Tatăl meu; şi de acum îl cunoaşteţi şi l-aţi văzut.
8 Filip i-a spus: Doamne, arată-ne pe Tatăl şi ne este de ajuns.
9 Isus i-a spus: De atâta timp sunt cu voi şi totuşi nu m-ai cunoscut, Filipe? Cel ce m-a văzut pe mine l-a văzut pe Tatăl; şi cum spui tu: Arată-ne pe Tatăl?
10 Nu crezi că eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în mine însumi? Cuvintele pe care vi le vorbesc eu nu le vorbesc de la mine; ci Tatăl, care locuieşte în mine, el face faptele.
11 Credeţi-mă că eu sunt în Tatăl şi Tatăl în mine; iar dacă nu, măcar credeţi-mă datorită acestor fapte.
12 Adevărat, adevărat vă spun: Cel ce crede în mine, va face şi el faptele pe care le fac eu; şi mai mari decât acestea va face, pentru că eu mă duc la Tatăl meu.
13 Şi orice veţi cere în numele meu, aceea voi face, ca Tatăl să fie glorificat în Fiul.
14 Dacă veţi cere ceva în numele meu, eu voi face.
15 Dacă mă iubiţi, ţineţi poruncile mele.
16 Şi eu îl voi ruga pe Tatăl şi el vă va da un alt Mângâietor, ca să rămână cu voi pentru totdeauna,
17 Pe Duhul adevărului, pe care lumea nu îl poate primi, pentru că nu îl vede, nici nu îl cunoaşte; dar voi îl cunoaşteţi, fiindcă locuieşte cu voi şi va fi în voi.
18 Nu vă voi lăsa fără mângâiere; voi veni la voi.
19 Încă puţin timp şi lumea nu mă va mai vedea; dar voi mă vedeţi, pentru că eu trăiesc şi voi veţi trăi.
20 În ziua aceea, veţi şti că eu sunt în Tatăl meu şi voi în mine şi eu în voi.
21 Cel ce are poruncile mele şi le ţine, acela este cel ce mă iubeşte; şi cel ce mă iubeşte va fi iubit de Tatăl meu şi eu îl voi iubi şi mă voi arăta lui.
22 Iuda, nu Iscariot, i-a spus: Doamne, cum se face că te vei arăta nouă şi nu lumii?
23 Isus a răspuns şi i-a zis: Dacă cineva mă iubeşte, va ţine cuvintele mele; şi Tatăl meu îl va iubi şi noi vom veni la el şi ne vom face locuinţă la el.
24 Cel ce nu mă iubeşte nu ţine cuvintele mele; şi cuvântul pe care îl auziţi nu este al meu, ci al Tatălui care m-a trimis.
25 V-am vorbit acestea, fiind încă prezent cu voi.
26 Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care îl va trimite Tatăl în numele meu, el vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte toate câte v-am spus.
27 Pacea o las cu voi, vă dau pacea mea; eu v-o dau nu cum o dă lumea. Să nu vă fie tulburată inima, nici să nu fie înfricoşată.
28 Aţi auzit cum v-am spus eu: Plec, dar vin din nou la voi. Dacă m-aţi fi iubit, v-aţi fi bucurat pentru că am spus: Mă duc la Tatăl; fiindcă Tatăl meu este mai mare decât mine.
29 Şi acum v-am spus mai înainte de a se întâmpla, ca atunci când se va întâmpla, să credeţi.
30 De acum înainte nu voi mai vorbi mult cu voi, fiindcă vine prinţul acestei lumi şi nu are nimic în mine,
31 Dar ca să ştie lumea că îl iubesc pe Tatăl; şi aşa cum Tatăl mi-a poruncit, aşa fac. Ridicaţi-vă, să plecăm de aici.
1 Eu sunt adevărata viţă şi Tatăl meu este viticultorul.
2 Pe fiecare mlădiţă ce este în mine neaducând rod, el o îndepărtează; şi pe fiecare mlădiţă care aduce rod, o curăţă, ca să aducă mai mult rod.
3 Voi sunteţi deja curaţi din cauza cuvântului pe care vi l-am vorbit.
4 Rămâneţi în mine şi eu în voi. Aşa cum mlădiţa nu poate aduce rod de la ea însăşi, decât dacă rămâne în viţă, tot aşa nici voi, decât dacă rămâneţi în mine.
5 Eu sunt viţa, voi mlădiţele; cel ce trăieşte în mine şi eu în el, acesta aduce mult rod, pentru că fără mine, nu puteţi face nimic.
6 Dacă cineva nu rămâne în mine, este aruncat afară ca o mlădiţă şi se usucă; şi oamenii le adună şi le aruncă în foc şi sunt arse.
7 Dacă rămâneţi în mine şi cuvintele mele trăiesc în voi, cereţi orice doriţi şi vi se va face.
8 În aceasta este Tatăl meu glorificat, fiindcă aduceţi mult rod; astfel veţi fi discipolii mei.
9 Cum m-a iubit Tatăl, aşa v-am iubit şi eu; continuaţi în dragostea mea.
10 Dacă ţineţi poruncile mele, veţi rămâne în dragostea mea; aşa cum eu am ţinut poruncile Tatălui meu şi rămân în dragostea lui.
11 V-am vorbit acestea, ca bucuria mea să rămână în voi şi bucuria voastră să fie deplină.
12 Aceasta este porunca mea: Să vă iubiţi unii pe alţii, cum eu v-am iubit.
13 Nimeni nu are iubire mai mare decât aceasta, ca cineva să îşi dea viaţa pentru prietenii săi.
14 Voi sunteţi prietenii mei dacă faceţi orice vă poruncesc.
15 De acum înainte nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu ştie ce face domnul său, ci v-am numit prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl meu vi le-am făcut cunoscute.
16 Nu voi m-aţi ales, ci eu v-am ales şi v-am rânduit ca voi să mergeţi şi să aduceţi rod şi rodul vostru să rămână; pentru ca orice veţi cere de la Tatăl în numele meu, să vă dea.
17 Vă poruncesc acestea: Să vă iubiţi unii pe alţii.
18 Dacă lumea vă urăşte, ştiţi că pe mine m-a urât înainte de voi.
19 Dacă aţi fi din lume, lumea ar fi iubit pe ai ei; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci eu v-am ales din lume, de aceea lumea vă urăşte.
20 Amintiţi-vă cuvântul pe care eu vi l-am spus: Robul nu este mai mare decât domnul său. Dacă m-au persecutat pe mine şi pe voi vă vor persecuta; dacă au ţinut cuvântul meu şi pe al vostru îl vor ţine.
21 Dar vă vor face toate acestea din cauza numelui meu, pentru că nu îl cunosc pe cel ce m-a trimis.
22 Dacă nu aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, nu ar fi avut păcat; dar acum nu au nicio manta pentru păcatul lor.
23 Cine mă urăşte pe mine, urăşte şi pe Tatăl meu.
24 Dacă nu aş fi făcut între ei faptele pe care nimeni altul nu le-a făcut, nu ar fi avut păcat; dar acum deopotrivă au văzut şi au urât, deopotrivă pe mine şi pe Tatăl meu.
25 Dar aceasta se întâmplă ca să se împlinească cuvântul scris în legea lor: M-au urât fără motiv.
26 Dar când vine Mângâietorul, pe care eu vi-l voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului care iese de la Tatăl, acela va aduce mărturie despre mine.
27 Şi voi de asemenea veţi aduce mărturie, pentru că de la început eraţi cu mine.
1 V-am spus acestea, ca să nu vă poticniţi.
2 Vă vor exclude din sinagogi; şi vine timpul că oricine vă ucide va gândi că îi face un serviciu lui Dumnezeu.
3 Şi vă vor face acestea, pentru că nu au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe mine.
4 Dar v-am spus acestea, pentru ca atunci când va veni timpul, să vă amintiţi că eu vi le-am spus. Dar nu vi le-am spus acestea de la început, pentru că eram cu voi.
5 Dar acum mă duc la cel ce m-a trimis; şi nimeni dintre voi nu mă întreabă: Unde te duci?
6 Dar pentru că v-am spus acestea, întristarea v-a umplut inima.
7 Totuşi eu vă spun adevărul: Vă este de folos să plec; căci dacă nu plec, Mângâietorul nu va veni la voi; dar dacă plec, vi-l voi trimite.
8 Şi când vine, el va mustra lumea de păcat şi de dreptate şi de judecată.
9 De păcat, pentru că ei nu cred în mine;
10 De dreptate, pentru că mă duc la Tatăl meu şi nu mă mai vedeţi;
11 De judecată, pentru că prinţul acestei lumi este judecat.
12 Am încă multe să vă spun, dar nu le puteţi purta acum.
13 Dar când vine el, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul, fiindcă nu va vorbi de la el însuşi, ci orice va auzi, aceea va vorbi şi vă va arăta cele ce vin.
14 El mă va glorifica, pentru că va primi din al meu şi vă va arăta.
15 Toate câte are Tatăl sunt ale mele; din această cauză am spus că: Va primi din al meu şi vă va arăta.
16 Puţin timp şi nu mă veţi vedea şi din nou puţin timp şi mă veţi vedea, pentru că eu mă duc la Tatăl.
17 Atunci unii dintre discipolii lui au spus între ei: Ce este aceasta ce ne spune: Puţin timp şi nu mă veţi vedea şi din nou, puţin timp şi mă veţi vedea? Şi: Pentru că eu mă duc la Tatăl?
18 Spuneau de aceea: Ce este aceasta ce spune: Puţin timp? Nu putem spune ce vorbeşte.
19 Şi Isus a ştiut că doreau să îl întrebe şi le-a spus: Despre aceasta vă întrebaţi între voi, că am spus: Puţin timp şi nu mă veţi vedea şi din nou, puţin timp şi mă veţi vedea?
20 Adevărat, adevărat vă spun că: Voi veţi plânge şi veţi jeli, dar lumea se va bucura; şi vă veţi întrista, dar întristarea voastră va deveni bucurie.
21 Femeia când are durerile naşterii are întristare, pentru că i-a venit timpul; dar după ce a născut copilul nu îşi mai aminteşte de necaz, din cauza bucuriei că s-a născut un om în lume.
22 Şi acum de aceea aveţi întristare; dar vă voi vedea din nou şi inima voastră se va bucura şi bucuria voastră nimeni nu o ia de la voi.
23 Şi în ziua aceea nu mă veţi întreba nimic. Adevărat, adevărat vă spun că: Orice veţi cere de la Tatăl în numele meu, vă va da.
24 Până acum nu aţi cerut nimic în numele meu; cereţi şi veţi primi, ca bucuria voastră să fie deplină.
25 V-am spus acestea în parabole; dar vine timpul când nu vă voi mai vorbi în parabole, ci vă voi arăta deschis despre Tatăl.
26 În ziua aceea veţi cere în numele meu şi nu vă spun că eu îl voi ruga pe Tatăl pentru voi,
27 Fiindcă Tatăl însuşi vă iubeşte, pentru că voi m-aţi iubit şi aţi crezut că eu am ieşit de la Dumnezeu.
28 Am ieşit de la Tatăl şi am venit în lume; din nou las lumea şi mă duc la Tatăl.
29 Discipolii săi i-au spus: Iată acum vorbeşti deschis şi nu spui nicio parabolă.
30 Acum suntem siguri că ştii toate şi nu ai nevoie să te întrebe cineva; prin aceasta credem că ai ieşit de la Dumnezeu.
31 Isus le-a răspuns: Acum credeţi?
32 Iată, vine timpul şi acum a venit, ca să fiţi risipiţi fiecare la ale lui şi mă veţi lăsa singur; şi totuşi nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu mine.
33 V-am spus acestea ca în mine să aveţi pace. În lume veţi avea necaz; dar îndrăzniţi, eu am învins lumea.
1 Isus a vorbit acestea şi şi-a ridicat ochii spre cer şi a spus: Tată, a sosit timpul. Glorifică pe Fiul tău, ca şi Fiul tău să te glorifice,
2 Aşa cum i-ai dat putere peste toată făptura, ca să dea viaţă eternă tuturor acelora pe care i i-ai dat.
3 Şi aceasta este viaţă eternă: să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Cristos, pe care l-ai trimis.
4 Eu te-am glorificat pe pământ; am terminat lucrarea pe care mi-ai dat să o fac.
5 Şi acum, Tată, glorifică-mă la tine însuţi cu gloria pe care o aveam la tine înainte de a fi lumea.
6 Am făcut cunoscut numele tău oamenilor pe care mi i-ai dat din lume; ai tăi erau şi mi i-ai dat şi ei au ţinut cuvântul tău.
7 Acum au ştiut că toate câte mi-ai dat sunt de la tine.
8 Fiindcă le-am dat cuvintele pe care tu mi le-ai dat şi ei le-au primit şi au ştiut cu siguranţă că de la tine am ieşit şi au crezut că tu m-ai trimis.
9 Eu mă rog pentru ei. Nu mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care mi i-ai dat tu, pentru că sunt ai tăi;
10 Şi toate ale mele sunt ale tale şi ale tale sunt ale mele şi sunt glorificat în ei.
11 Şi eu nu mai sunt în lume, dar aceştia sunt în lume şi eu vin la tine. Sfinte Tată, ţine-i în numele tău pe aceia pe care mi i-ai dat, ca să fie una precum noi.
12 Pe când eram cu ei în lume, îi ţineam eu în numele tău. Pe aceia pe care mi i-ai dat i-am păzit şi niciunul dintre ei nu este pierdut, decât fiul pieirii, ca să se împlinească scriptura.
13 Şi acum vin la tine; şi vorbesc acestea în lume, ca să aibă bucuria mea împlinită în ei.
14 Eu le-am dat cuvântul tău; şi lumea i-a urât pentru că ei nu sunt din lume, după cum eu nu sunt din lume.
15 Nu mă rog să îi iei din lume, ci ca să îi păzeşti de cel rău.
16 Ei nu sunt din lume, după cum nici eu nu sunt din lume.
17 Sfinţeşte-i prin adevărul tău; cuvântul tău este adevăr.
18 Cum m-ai trimis în lume, aşa i-am trimis şi eu în lume.
19 Şi pentru ei mă sfinţesc eu însumi, ca şi ei să fie sfinţiţi în adevăr.
20 Şi nu numai pentru ei mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în mine prin cuvântul lor.
21 Ca ei toţi să fie una, aşa cum tu, Tată, eşti în mine şi eu în tine, ca şi ei să fie una în noi; ca lumea să creadă că tu m-ai trimis.
22 Şi eu le-am dat gloria pe care mi-ai dat-o, pentru ca ei să fie una, precum noi suntem una,
23 Eu în ei şi tu în mine, pentru ca ei să fie făcuţi desăvârşiţi în unul şi ca lumea să ştie că tu m-ai trimis şi că i-ai iubit, precum m-ai iubit pe mine.
24 Tată, voiesc ca şi aceia pe care mi i-ai dat să fie cu mine acolo unde sunt eu, ca să vadă gloria mea pe care mi-ai dat-o, pentru că m-ai iubit înainte de întemeierea lumii.
25 Dreptule Tată, lumea nu te-a cunoscut, dar eu te-am cunoscut şi aceştia au ştiut că tu m-ai trimis.
26 Şi le-am făcut cunoscut numele tău şi îl voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care m-ai iubit să fie în ei şi eu în ei.
1 După ce Isus a spus acestea, a ieşit cu discipolii lui dincolo de pârâul Chedron, unde era o grădină în care a intrat el şi discipolii lui.
2 Şi Iuda, de asemenea, care l-a trădat, ştia locul acela pentru că Isus se aduna deseori acolo cu discipolii săi.
3 Atunci Iuda, primind o ceată de oameni şi ofiţeri de la preoţii de seamă şi farisei, a venit acolo cu lămpi şi torţe şi arme.
4 Isus aşadar, ştiind toate cele ce urmau să vină asupra lui, a ieşit înainte şi le-a spus: Pe cine căutaţi?
5 Ei i-au răspuns: Pe Isus din Nazaret. Isus le-a spus: Eu sunt. Şi Iuda de asemenea, care l-a trădat, stătea în picioare cu ei.
6 Imediat ce le-a spus Isus: Eu sunt, s-au dat înapoi şi au căzut la pământ.
7 Atunci i-a întrebat din nou: Pe cine căutaţi? Iar ei au spus: Pe Isus din Nazaret.
8 Isus a răspuns: V-am zis că eu sunt; de aceea dacă pe mine mă căutaţi, lăsaţi pe aceştia să meargă;
9 Ca să se împlinească cuvântul pe care îl spusese: Dintre aceia pe care mi i-ai dat nu am pierdut pe niciunul.
10 Atunci Simon Petru, având o sabie, a scos-o şi a lovit pe robul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă. Numele robului era Malhus.
11 Atunci Isus i-a spus lui Petru: Pune-ţi sabia în teacă; paharul pe care mi l-a dat Tatăl, să nu îl beau?
12 Atunci ceata şi căpetenia şi ofiţerii iudeilor l-au luat pe Isus şi l-au legat,
13 Şi l-au dus întâi la Ana, fiindcă el era socrul lui Caiafa, care era marele preot în anul acela.
14 Iar Caiafa era cel care le recomandase iudeilor că este de folos să moară un singur om pentru popor.
15 Şi Simon Petru urma pe Isus şi tot aşa alt discipol; discipolul acela era cunoscut marelui preot şi a intrat cu Isus în curtea palatului marelui preot.
16 Petru însă stătea în picioare afară la uşă. Atunci celălalt discipol, care îi era cunoscut marelui preot, a ieşit şi i-a vorbit portăresei şi l-a adus pe Petru înăuntru.
17 Atunci servitoarea, portăreasa, i-a spus lui Petru: Nu cumva şi tu eşti dintre discipolii acestui om? Nu sunt, a spus el.
18 Şi robii şi ofiţerii, după ce făcuseră un foc de cărbuni pentru că era frig, stăteau în picioare şi se încălzeau; iar Petru stătea în picioare cu ei şi se încălzea.
19 Atunci marele preot l-a întrebat pe Isus despre discipolii lui şi despre doctrina lui.
20 Isus i-a răspuns: Eu am vorbit deschis lumii; eu totdeauna am învăţat în sinagogă şi în templu, unde se adună întotdeauna iudeii şi nu am spus nimic în taină.
21 De ce mă întrebi? Întreabă-i pe cei care m-au auzit ce le-am vorbit; iată, ei ştiu ce am spus eu.
22 Şi după ce a vorbit astfel, unul dintre ofiţerii care stăteau în picioare acolo, l-a lovit cu palma pe Isus, spunând: Aşa răspunzi marelui preot?
23 Isus i-a răspuns: Dacă am vorbit rău, adu mărturie despre răul acesta, dar dacă am vorbit bine, de ce mă baţi?
24 Iar Ana l-a trimis legat la Caiafa, marele preot.
25 Şi Simon Petru stătea în picioare şi se încălzea. Ei aşadar i-au spus: Nu cumva eşti şi tu dintre discipolii lui? El a negat şi a spus: Nu sunt.
26 Unul dintre robii marelui preot, fiind rudă cu acela a cărui ureche o tăiase Petru, a spus: Nu te-am văzut eu în grădină cu el?
27 Atunci Petru a negat din nou şi imediat a cântat cocoşul.
28 Atunci l-au adus pe Isus de la Caiafa până la sala de judecată; şi era dis-de-dimineaţă şi ei nu au intrat în sala de judecată, ca să nu se întineze, ci să mănânce paştele.
29 Pilat atunci a ieşit afară la ei şi a spus: Ce acuzaţie aduceţi împotriva acestui om?
30 Ei au răspuns şi i-au zis: Dacă nu ar fi fost un răufăcător, nu ţi l-am fi predat.
31 Atunci Pilat le-a spus: Luaţi-l voi şi judecaţi-l conform cu legea voastră. De aceea iudeii i-au spus: Nouă nu ne este legiuit să ucidem pe nimeni.
32 Ca să se împlinească cuvântul lui Isus pe care îl spusese, arătând cu ce moarte avea să moară.
33 Atunci Pilat a intrat din nou în sala de judecată şi l-a chemat pe Isus şi i-a spus: Eşti tu Împăratul iudeilor?
34 Isus i-a răspuns: De la tine însuţi spui aceasta, sau alţii ţi-au spus-o despre mine?
35 Pilat a răspuns: Sunt eu iudeu? Naţiunea ta şi preoţii de seamă mi te-au predat; ce ai făcut?
36 Isus a răspuns: Împărăţia mea nu este din această lume; dacă împărăţia mea ar fi din această lume, atunci servitorii mei ar lupta ca nu cumva să fiu predat iudeilor; dar acum împărăţia mea nu este de aici.
37 Atunci Pilat i-a spus: Aşadar, eşti tu împărat? Isus a răspuns: Tu spui că eu sunt împărat. Eu, pentru aceasta m-am născut şi din această cauză am venit în lume, să aduc mărturie adevărului. Toţi care sunt din adevăr ascultă vocea mea.
38 Pilat i-a spus: Ce este adevărul? Şi după ce a spus aceasta a ieşit din nou la iudei şi le-a spus: Eu nu găsesc nicio vină în el.
39 Dar voi aveţi un obicei, să vă eliberez pe unul la paşte; doriţi aşadar să vă eliberez pe Împăratul iudeilor?
40 Atunci toţi au strigat din nou, spunând: Nu pe acesta, ci pe Baraba. Iar Baraba era un tâlhar.
1 Atunci Pilat l-a luat aşadar pe Isus şi l-a biciuit.
2 Şi soldaţii, împletind o coroană de spini, au pus-o pe capul lui şi l-au îmbrăcat cu o haină de purpură.
3 Şi spuneau: Bucură-te, Împăratul Iudeilor. Şi îl loveau cu palmele.
4 Pilat aşadar a ieşit din nou afară şi le-a spus: Iată, vi-l aduc afară, ca să ştiţi că nu găsesc nicio vină în el.
5 Isus a ieşit atunci afară, purtând coroana de spini şi haina purpurie. Şi Pilat le-a spus: Iată, omul!
6 Aşa că preoţii de seamă şi ofiţerii, când l-au văzut, au strigat, spunând: Crucifică-l! Crucifică-l! Pilat le-a spus: Luaţi-l voi şi crucificaţi-l, fiindcă eu nu găsesc nicio vină în el.
7 Iudeii i-au răspuns: Noi avem o lege şi după legea noastră el este dator să moară, pentru că s-a făcut pe sine însuşi Fiul lui Dumnezeu.
8 De aceea când Pilat a auzit acest cuvânt, mai mult s-a temut;
9 Şi a intrat din nou în sala de judecată şi i-a spus lui Isus: De unde eşti tu? Dar Isus nu i-a dat un răspuns.
10 Atunci Pilat i-a spus: Nu îmi vorbeşti? Nu ştii că am putere să te crucific şi am putere să te eliberez?
11 Isus a răspuns: Nu ai avea nicio putere asupra mea dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus; din această cauză cel care m-a predat ţie are mai mare păcat.
12 Şi de atunci Pilat căuta să îl elibereze; dar iudeii strigau, spunând: Dacă îl eliberezi pe acesta, nu eşti prieten al Cezarului; oricine se face pe sine însuşi împărat vorbeşte împotriva Cezarului!
13 De aceea, când Pilat a auzit acest cuvânt, l-a dus pe Isus afară şi s-a aşezat pe scaunul de judecată în locul numit Paviment, iar în evreieşte, Gabata.
14 Şi era pregătirea paştelui şi cam pe la ora şase. Şi le-a spus iudeilor: Iată, Împăratul vostru.
15 Dar ei au strigat: Ia-l, ia-l, crucifică-l! Pilat le-a spus: Să crucific pe Împăratul vostru? Preoţii de seamă au răspuns: Nu avem împărat decât pe Cezar.
16 Aşa că li l-a predat atunci ca să fie crucificat. Şi l-au luat pe Isus şi l-au dus de acolo.
17 Şi, purtându-şi crucea, a ieşit la locul numit al Căpăţânii, care în evreieşte se numeşte Golgota,
18 Unde l-au crucificat şi cu el pe alţi doi, de o parte şi de alta, iar Isus la mijloc.
19 Iar Pilat a scris un titlu şi l-a pus pe cruce. Şi era scris: ISUS DIN NAZARET ÎMPĂRATUL IUDEILOR.
20 Atunci mulţi dintre iudei au citit acest titlu, pentru că locul unde a fost crucificat Isus era aproape de cetate; şi era scris în evreieşte, în greceşte şi în latineşte.
21 Atunci preoţii de seamă ai iudeilor i-au spus lui Pilat: Nu scrie: Împăratul iudeilor, ci scrie că el a spus: Sunt Împărat al iudeilor.
22 Pilat a răspuns: Ce am scris, am scris.
23 Atunci soldaţii, după ce l-au crucificat pe Isus, i-au luat hainele şi le-au făcut patru părţi, câte o parte pentru fiecare soldat, şi cămaşa; dar cămaşa era fără cusătură, ţesută în întregime de sus până jos.
24 De aceea au spus între ei: Să nu o sfâşiem, ci să aruncăm sorţi pentru ea, a cui să fie: ca să se împlinească scriptura, care spune: Şi-au împărţit hainele mele între ei şi pe cămaşa mea au aruncat sorţi. Soldaţii aşadar, au făcut acestea.
25 Iar lângă crucea lui Isus stătea în picioare mama lui şi sora mamei lui, Maria, soţia lui Cleopa, şi Maria Magdalena.
26 Atunci Isus, văzând pe mama lui şi pe discipolul pe care îl iubea stând în picioare acolo, i-a spus mamei lui: Femeie, iată, fiul tău!
27 Apoi i-a spus discipolului: Iată, mama ta! Şi din momentul acela discipolul a luat-o la el acasă.
28 După aceea Isus ştiind că toate lucrurile au fost deja făcute, ca să se împlinească scriptura, a spus: Mi-e sete.
29 Şi acolo s-a pus un vas plin cu oţet; şi ei, umplând un burete cu oţet şi punându-l într-un isop, i l-au dus la gură.
30 De aceea, după ce Isus a luat oţetul, a spus: S-a sfârşit; şi, plecându-şi capul, şi-a dat duhul.
31 De aceea iudeii, ca nu cumva să rămână trupurile pe cruce în sabat, fiindcă era pregătirea (pentru că ziua aceea a sabatului era mare), l-au implorat pe Pilat să le zdrobească picioarele şi să fie luaţi.
32 Atunci soldaţii au venit şi au zdrobit picioarele primului şi ale celuilalt, care fusese crucificat cu el.
33 Dar venind la Isus, când au văzut că el murise deja, nu i-au zdrobit picioarele;
34 Ci unul dintre soldaţi i-a străpuns coasta cu o suliţă şi imediat a ieşit sânge şi apă.
35 Şi cel ce a văzut a adus mărturie, şi mărturia lui este adevărată; şi el ştie că vorbeşte adevărat, ca voi să credeţi.
36 Pentru că acestea s-au făcut, ca să se împlinească scriptura: Niciun os al lui nu va fi zdrobit.
37 Şi din nou altă scriptură spune: Vor privi spre cel pe care l-au străpuns.
38 Şi după acestea Iosif din Arimateea, fiind discipol al lui Isus, dar pe ascuns, de teama iudeilor, l-a implorat pe Pilat să ia trupul lui Isus; şi Pilat i-a dat voie. A venit de aceea şi a luat trupul lui Isus.
39 Şi a venit şi Nicodim, care venise la Isus mai întâi noaptea şi a adus un amestec de smirnă şi aloe de aproape o sută de litre.
40 Au luat atunci trupul lui Isus şi l-au înfăşurat în fâşii de pânză de in, cu miresmele, cum este obiceiul la iudei să înmormânteze.
41 Şi în locul unde a fost crucificat era o grădină şi în grădină un mormânt nou, în care nimeni nu fusese pus vreodată.
42 Acolo aşadar l-au pus pe Isus, din cauza pregătirii iudeilor, pentru că mormântul era aproape.
1 În prima zi a săptămânii Maria Magdalena a venit dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric şi a văzut piatra luată de pe mormânt.
2 Atunci a alergat şi a venit la Simon Petru şi la celălalt discipol, pe care îl iubea Isus şi le-a spus: Au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde l-au pus.
3 De aceea Petru şi celălalt discipol au ieşit şi au venit la mormânt.
4 Au alergat astfel amândoi împreună şi celălalt discipol l-a întrecut pe Petru şi a ajuns primul la mormânt.
5 Şi, aplecându-se şi uitându se înăuntru, a văzut fâşiile de pânză de in întinse pe jos; totuşi nu a intrat.
6 Atunci a venit Simon Petru urmându-l şi a intrat în mormânt şi a văzut fâşiile de pânză de in întinse pe jos.
7 Iar ştergarul, care fusese pe capul lui, nu era întins jos cu fâşiile de pânză de in, ci la o parte, împăturit într-un loc.
8 Atunci a intrat şi celălalt discipol, care a ajuns primul la mormânt şi a văzut şi a crezut.
9 Pentru că nu ştiau încă scriptura că el trebuia să învie dintre morţi.
10 Apoi discipolii s-au întors din nou la ei acasă.
11 Dar Maria stătea în picioare afară lângă mormânt, plângând; şi pe când plângea s-a aplecat şi a privit în mormânt.
12 Şi a văzut doi îngeri în alb, şezând unul la cap şi altul la picioare, unde fusese pus trupul lui Isus.
13 Şi ei i-au spus: Femeie, de ce plângi? Ea le-a spus: Pentru că au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde l-au pus.
14 Şi după ce a spus acestea, s-a întors înapoi şi a văzut pe Isus stând în picioare, dar nu ştia că este Isus.
15 Isus i-a spus: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi? Ea, presupunând că este grădinarul, i-a spus: Domnule, dacă l-ai dus, spune-mi unde l-ai pus şi îl voi lua.
16 Isus i-a spus: Maria. Ea, întorcându-se, i-a spus: Rabuni; care înseamnă, Stăpânule.
17 Isus i-a spus: Nu mă atinge, căci încă nu m-am urcat la Tatăl meu; ci du-te la fraţii mei şi spune-le: Mă urc la Tatăl meu şi Tatăl vostru şi la Dumnezeul meu şi Dumnezeul vostru.
18 Maria Magdalena a venit şi a spus discipolilor că l-a văzut pe Domnul şi că el i-a spus acestea.
19 Atunci, în seara aceleiaşi zile, fiind prima zi a săptămânii, pe când uşile, unde discipolii erau adunaţi de teama iudeilor, erau închise, Isus a venit şi a stat în picioare în mijloc şi le-a spus: Pace vouă.
20 Şi, spunând aceasta, le-a arătat mâinile şi coasta sa. Atunci discipolii s-au bucurat când l-au văzut pe Domnul.
21 Atunci Isus le-a spus din nou: Pace vouă; cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu.
22 Şi după ce a spus aceasta, a suflat peste ei şi le-a spus: Primiţi Duhul Sfânt:
23 Oricui remiteţi păcatele, le sunt remise; şi oricui le reţineţi, sunt reţinute.
24 Dar Toma, unul dintre cei doisprezece, cel numit Didumos, nu era cu ei când a venit Isus.
25 Ceilalţi discipoli i-au spus aşadar: Am văzut pe Domnul. Dar el le-a spus: Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor şi nu noi pune mâna mea în coasta lui, nicidecum nu voi crede.
26 Şi după opt zile discipolii lui erau din nou înăuntru şi Toma era cu ei; Isus a venit, uşile fiind închise, şi a stat în picioare în mijloc şi a spus: Pace vouă.
27 Atunci i-a spus lui Toma: Adu-ţi degetul aici şi priveşte mâinile mele; şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta mea; şi nu fi fără credinţă, ci fii cu credinţă.
28 Şi Toma a răspuns şi i-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu.
29 Isus i-a spus: Toma, pentru că m-ai văzut, ai crezut; binecuvântaţi sunt cei ce nu au văzut şi totuşi au crezut.
30 Şi într-adevăr multe alte semne a făcut Isus în prezenţa discipolilor săi care nu sunt scrise în această carte.
31 Dar acestea sunt scrise, ca voi să credeţi că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi astfel, crezând, să aveţi viaţă prin numele lui.
1 După acestea Isus s-a arătat din nou discipolilor la marea Tiberiadei şi s-a arătat astfel.
2 Erau împreună Simon Petru şi Toma, numit Didumos, şi Natanael din Cana Galileii, şi fiii lui Zebedei, şi alţi doi dintre discipolii lui.
3 Simon Petru le-a spus: Mă duc să pescuiesc. Iar ei i-au spus: Venim şi noi cu tine. Au plecat şi au intrat imediat într-o corabie; dar, în acea noapte, nu au prins nimic.
4 Dar pe când s-a făcut dimineaţă, Isus stătea în picioare pe ţărm; dar discipolii nu ştiau că era Isus.
5 Atunci Isus le-a spus: Copilaşilor, aveţi ceva de mâncare? Iar ei i-au răspuns: Nu.
6 Iar el le-a spus: Aruncaţi plasa în partea dreaptă a corăbiei şi veţi găsi. De aceea au aruncat-o şi nu o mai puteau trage de mulţimea peştilor.
7 De aceea discipolul acela, pe care îl iubea Isus, i-a spus lui Petru: Este Domnul. Simon Petru, auzind aşadar că este Domnul, s-a încins cu haina de pescar (fiindcă era gol) şi s-a aruncat în mare.
8 Şi ceilalţi discipoli au venit cu o corăbioară, trăgând plasa cu peşti, (pentru că nu erau departe de uscat, ci cam la două sute de coţi).
9 Imediat ce au ajuns pe uscat, au văzut acolo foc de cărbuni şi peşte pus deasupra şi pâine.
10 Isus le-a spus: Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum.
11 Simon Petru s-a urcat şi a tras plasa pe uscat, plină de peşti mari, o sută cincizeci şi trei; şi, deşi erau atâţia, nu s-a rupt plasa.
12 Isus le-a spus: Veniţi, mâncaţi. Şi niciunul dintre discipoli nu cuteza să îl întrebe: Cine eşti? ştiind că este Domnul.
13 Atunci Isus a venit şi a luat pâinea şi le-a dat-o, şi peştele la fel.
14 Aceasta a fost a treia oară când s-a arătat Isus discipolilor săi, după ce a înviat dintre morţi.
15 Şi după ce au mâncat, Isus i-a spus lui Simon Petru: Simone, fiul lui Iona, mă iubeşti tu mai mult decât aceştia? El i-a spus: Da, Doamne; tu ştii că te iubesc. Isus i-a spus: Paşte mieluşeii mei.
16 I-a spus din nou a doua oară: Simone, fiul lui Iona, mă iubeşti? El i-a spus: Da, Doamne; ştii că te iubesc. El i-a spus: Paşte oile mele.
17 El i-a spus a treia oară: Simone, fiul lui Iona, mă iubeşti tu? Petru s-a mâhnit că îi spusese a treia oară: Mă iubeşti? Şi i-a spus: Doamne, tu toate le ştii; tu ştii că te iubesc. Isus i-a spus: Paşte oile mele.
18 Adevărat, adevărat îţi spun: Când erai tânăr, te încingeai singur şi umblai unde voiai; dar când vei fi bătrân, îţi vei întinde mâinile şi altul te va încinge şi te va duce unde nu voieşti.
19 A spus aceasta, arătând cu ce moarte îl va glorifica pe Dumnezeu. Şi după ce a spus aceasta, i-a zis: Urmează-mă.
20 Atunci Petru, întorcându-se, l-a văzut venind în urmă pe discipolul pe care îl iubea Isus şi care se rezemase la cină pe pieptul lui şi a spus: Doamne, cine este cel ce te trădează?
21 Petru, văzându-l, i-a spus lui Isus: Doamne, dar cu acesta ce va fi?
22 Isus i-a spus: Dacă voiesc ca el să rămână în viaţă până vin eu, ce îţi pasă? Tu, urmează-mă.
23 Atunci, a ieşit cuvântul acesta printre fraţi, că discipolul acela nu va muri; dar Isus nu a spus că nu va muri, ci: Dacă voiesc ca el să rămână în viaţă până vin eu, ce îţi pasă?
24 Acesta este discipolul care aduce mărturie despre acestea şi a scris acestea; şi ştim că mărturia lui este adevărată.
25 Şi sunt de asemenea multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris unul câte unul, presupun că nici chiar lumea însăşi nu ar putea cuprinde cărţile ce ar fi scrise. Amin!