1

1 Şi s-a întâmplat, după moartea lui Moise, servitorul DOMNULUI, că DOMNUL i-a vorbit lui Iosua, fiul lui Nun, servitorul lui Moise, spunând:

2 Moise, servitorul meu, a murit; de aceea ridică-te acum şi treci Iordanul acesta, tu şi tot acest popor, până în ţara pe care le-o dau copiilor lui Israel.

3 Orice loc, pe care îl va călca talpa piciorului vostru, vi l-am dat; aşa cum i-am spus lui Moise.

4 De la pustie şi Libanul acesta până la râul cel mare, râul Eufrat, tot pământul hitiţilor şi până la marea cea mare spre apusul soarelui, va fi ţinutul vostru.

5 Niciun om nu va fi în stare să stea în picioare înaintea ta toate zilele vieţii tale; precum am fost cu Moise, astfel voi fi cu tine; nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi.

6 Fii tare şi curajos; fiindcă acestui popor tu îi vei împărţi ca moştenire ţara, pe care am jurat-o părinţilor lor că le-o voi da.

7 Numai fii tare şi foarte curajos, ca să iei seama să faci conform cu toată legea pe care ţi-a poruncit-o servitorul meu, Moise; nu te abate de la ea nici la dreapta, nici la stânga, ca să prosperi oriunde vei merge.

8 Această carte a legii să nu se depărteze de gura ta, ci cugetă asupra ei zi şi noapte, ca să iei seama să faci conform cu tot ce este scris în ea; fiindcă atunci vei face calea ta prosperă şi atunci vei avea mult succes.

9 Nu ţi-am poruncit eu? Fii tare şi curajos; nu te teme, nici nu te descuraja, fiindcă DOMNUL Dumnezeul tău este cu tine oriunde mergi.

10 Atunci Iosua le-a poruncit ofiţerilor poporului, spunând:

11 Treceţi prin oştire şi porunciţi poporului, spunând: Pregătiţi-vă merinde, fiindcă în trei zile veţi trece Iordanul acesta, ca să intraţi să stăpâniţi ţara, pe care DOMNUL Dumnezeul vostru v-o dă ca să o stăpâniţi.

12 Şi Iosua le-a vorbit rubeniţilor şi gadiţilor şi jumătăţii tribului lui Manase, spunând:

13 Amintiţi-vă de cuvântul pe care vi l-a poruncit Moise, servitorul DOMNULUI, spunând: DOMNUL Dumnezeul vostru v-a dat odihnă şi v-a dat această ţară.

14 Soţiile voastre, micuţii voştri şi vitele voastre, să rămână în ţara pe care v-a dat-o Moise de această parte a Iordanului; dar voi să treceţi înarmaţi înaintea fraţilor voştri, toţi bărbaţii puternici de valoare şi să îi ajutaţi,

15 Până când DOMNUL va da odihnă fraţilor voştri, precum v-a dat şi vouă şi ei de asemenea vor fi luat în stăpânire ţara pe care le-o dă DOMNUL Dumnezeul vostru; atunci vă veţi întoarce în ţara stăpânirii voastre şi vă veţi bucura de ea, de partea aceasta a Iordanului spre răsăritul soarelui, pe care v-a dat-o Moise, servitorul DOMNULUI.

16 Şi i-au răspuns lui Iosua, spunând: Vom face tot ce ne porunceşti şi vom merge oriunde ne trimiţi.

17 Precum am dat ascultare lui Moise în toate, astfel îţi vom da ascultare ţie; numai DOMNUL Dumnezeul tău să fie cu tine, precum a fost cu Moise.

18 Oricine se va răzvrăti împotriva poruncii tale şi nu va da ascultare cuvintelor tale în tot ce îi porunceşti, să fie dat morţii; numai fii tare şi curajos!

2

1 Şi Iosua, fiul lui Nun, a trimis din Sitim doi bărbaţi să spioneze pe ascuns, spunând: Mergeţi să vedeţi ţara, mai ales Ierihonul. Şi au mers şi au intrat în casa unei curve, numită Rahab, şi au găzduit acolo.

2 Şi i s-a spus împăratului Ierihonului, zicând: Iată, nişte bărbaţi dintre copiii lui Israel au venit aici în această noapte, să cerceteze ţara.

3 Şi împăratul Ierihonului a trimis la Rahab, spunând: Scoate pe bărbaţii care au venit la tine, care au intrat în casa ta, fiindcă au venit să cerceteze toată ţara.

4 Şi femeia a luat pe cei doi bărbaţi şi i-a ascuns şi a spus astfel: Au venit nişte bărbaţi la mine, dar nu ştiam de unde erau.

5 Şi s-a întâmplat, pe când se închidea poarta, când era întuneric, că bărbaţii au ieşit; încotro au luat-o nu ştiu. Urmăriţi-i repede, fiindcă îi veţi ajunge.

6 Dar ea îi dusese sus pe acoperişul casei şi îi ascunsese cu mănunchiurile de in, pe care le aşezase în rânduială pe acoperiş.

7 Şi bărbaţii i-au urmărit pe calea Iordanului până la vaduri; şi imediat ce au ieşit urmăritorii, au închis poarta.

8 Şi, înainte ca ei să se fi culcat, ea s-a urcat la ei pe acoperiş;

9 Şi le-a spus bărbaţilor: Ştiu că DOMNUL v-a dat ţara şi că spaima de voi a căzut peste noi şi că toţi locuitorii ţării se topesc din cauza voastră.

10 Căci noi am auzit cum DOMNUL a secat apa Mării Roşii pentru voi, când aţi ieşit din Egipt şi ce aţi făcut celor doi împăraţi ai amoriţilor, care erau dincolo de Iordan, lui Sihon şi lui Og, pe care i-aţi nimicit de tot.

11 Şi imediat ce am auzit aceste lucruri ni s-au topit inimile şi nu a mai rămas curaj în vreun om, din cauza voastră; fiindcă DOMNUL Dumnezeul vostru, el este Dumnezeu sus în cer şi jos pe pământ.

12 De aceea acum, vă rog, juraţi-mi pe DOMNUL că, deoarece am arătat bunătate faţă de voi şi voi să arătaţi bunătate faţă de casa tatălui meu şi să îmi daţi un semn adevărat,

13 Şi veţi lăsa vii pe tatăl meu şi pe mama mea şi pe fraţii mei şi pe surorile mele şi tot ceea ce au şi ne veţi salva vieţile de la moarte.

14 Şi bărbaţii i-au răspuns: Viaţa noastră pentru a voastră, dacă nu faceţi cunoscut acest lucru al nostru. Şi va fi astfel: când DOMNUL ne va fi dat ţara, ne vom purta cu bunătate şi cu adevăr faţă de tine.

15 Apoi i-a coborât cu o funie pe fereastră, deoarece casa ei era pe zidul cetăţii şi ea locuia pe zid.

16 Şi le-a spus: Mergeţi la munte, ca nu cumva să vă întâlnească urmăritorii; şi ascundeţi-vă acolo trei zile, până când urmăritorii se întorc; şi după aceea mergeţi pe drumul vostru.

17 Şi bărbaţii i-au spus: Astfel vom fi dezlegaţi de acest jurământ al tău pe care ne-ai pus să îl jurăm:

18 Iată, când intrăm în ţară, să legi frânghia aceasta de fir stacojiu la fereastra prin care ne-ai coborât; şi să aduci acasă la tine pe tatăl tău şi pe mama ta şi pe fraţii tăi şi toată casa tatălui tău.

19 Şi va fi, oricine va ieşi pe uşile casei tale în stradă, sângele său va fi asupra capului său şi noi vom fi nevinovaţi; şi oricine va fi cu tine în casă, sângele său va fi asupra capului nostru, dacă cineva pune mâna pe el.

20 Dacă faci cunoscut acest lucru al nostru, atunci vom fi dezlegaţi de jurământul pe care ne-ai pus să îl jurăm.

21 Şi ea a spus: Să fie conform cuvintelor voastre. Şi ea i-a trimis iar ei au plecat. Şi ea a legat frânghia stacojie la fereastră.

22 Iar ei au mers şi au ajuns la munte şi au rămas acolo trei zile, până când s-au întors urmăritorii; şi urmăritorii i-au căutat pe tot drumul, dar nu i-au găsit.

23 Şi cei doi bărbaţi s-au întors şi au coborât din munte şi au trecut şi au venit la Iosua, fiul lui Nun, şi i-au spus tot ce li s-a întâmplat.

24 Şi i-au spus lui Iosua: Cu adevărat DOMNUL a dat în mâinile noastre toată ţara, fiindcă toţi locuitorii ţării se topesc din cauza noastră.

3

1 Şi Iosua s-a sculat dis-de-dimineaţă; şi au plecat din Sitim şi au venit la Iordan, el şi toţi copiii lui Israel şi au găzduit acolo înainte de a trece.

2 Şi s-a întâmplat, după trei zile, că ofiţerii au trecut prin oştire,

3 Şi au poruncit poporului, spunând: Când vedeţi chivotul legământului DOMNULUI Dumnezeul vostru şi pe preoţii leviţi purtându-l, atunci să plecaţi din locul vostru şi să mergeţi după el,

4 Totuşi să fie o depărtare între voi şi el, cam de două mii de coţi după măsură; să nu vă apropiaţi de el, ca să cunoaşteţi calea pe care trebuie să mergeţi, pentru că nu aţi mai trecut pe această cale până acum.

5 Şi Iosua a spus poporului: Sfinţiţi-vă, fiindcă mâine DOMNUL va face minuni printre voi.

6 Şi Iosua le-a vorbit preoţilor, spunând: Ridicaţi chivotul legământului şi treceţi înaintea poporului. Şi au ridicat chivotul legământului şi au mers înaintea poporului.

7 Şi DOMNUL i-a spus lui Iosua: Astăzi voi începe să te înalţ în văzul întregului Israel, ca să ştie că, precum am fost cu Moise, tot astfel voi fi cu tine.

8 Şi să porunceşti preoţilor care poartă chivotul legământului, spunând: Când veţi ajunge la marginea apei Iordanului, să staţi nemişcaţi în Iordan.

9 Şi Iosua a spus copiilor lui Israel: Apropiaţi-vă şi auziţi cuvintele DOMNULUI Dumnezeul vostru.

10 Şi Iosua a spus: Prin aceasta veţi cunoaşte că Dumnezeul cel viu este printre voi şi va alunga negreşit dinaintea voastră pe canaaniţi şi pe hitiţi şi pe hiviţi şi pe fereziţi şi pe periziţi şi pe ghirgasiţi şi pe amoriţi şi pe iebusiţi.

11 Iată, chivotul legământului Domnului întregului pământ trece înaintea voastră în Iordan.

12 De aceea acum, luaţi-vă doisprezece bărbaţi din triburile lui Israel, un bărbat din fiecare trib.

13 Şi se va întâmpla, imediat ce tălpile picioarelor preoţilor care poartă chivotul DOMNULUI, Domnul întregului pământ, se vor odihni în apele Iordanului, apele Iordanului se vor despărţi de apele care coboară de sus şi vor sta grămadă.

14 Şi s-a întâmplat, când poporul a plecat din corturile sale, ca să treacă Iordanul şi preoţii au purtat chivotul legământului înaintea poporului;

15 Şi în timp ce aceia care au purtat chivotul au ajuns la Iordan şi picioarele preoţilor care au purtat chivotul s-au muiat în marginea apei (fiindcă Iordanul se revarsă peste toate malurile sale în toate zilele recoltei),

16 Că apele care veneau de sus au stat şi s-au ridicat într-o grămadă foarte departe de cetatea Adam, care este lângă Ţaretan; şi cele care coborau spre marea câmpiei, chiar marea sărată, s-au oprit şi s-au despărţit; şi poporul a trecut în dreptul Ierihonului.

17 Şi preoţii care au purtat chivotul legământului DOMNULUI au stat ferm pe loc uscat în mijlocul Iordanului şi toţi israeliţii au trecut pe uscat, până când toţi oamenii au terminat de trecut Iordanul.

4

1 Şi s-a întâmplat, după ce toţi oamenii au terminat de trecut Iordanul, că DOMNUL i-a vorbit lui Iosua, spunând:

2 Luaţi-vă din popor doisprezece bărbaţi, un bărbat din fiecare trib,

3 Şi porunciţi-le, spunând: Să luaţi de aici, din mijlocul Iordanului, din locul unde picioarele preoţilor au stat neclintite, douăsprezece pietre şi să le purtaţi cu voi şi să le puneţi în locul de găzduire, unde veţi găzdui în noaptea aceasta.

4 Atunci Iosua a chemat pe cei doisprezece bărbaţi, pe care îi pregătise dintre copiii lui Israel, un bărbat din fiecare trib.

5 Şi Iosua le-a spus: Treceţi înaintea chivotului DOMNULUI Dumnezeul vostru, în mijlocul Iordanului, şi ridicaţi fiecare dintre voi câte o piatră pe umăr, conform numărului triburilor copiilor lui Israel,

6 Ca aceasta să fie un semn între voi, când va veni timpul şi copiii voştri vor întreba pe părinţii lor, spunând: Ce înseamnă aceste pietre pentru voi?

7 Atunci să le răspundeţi: Apele Iordanului au fost despărţite înaintea chivotului legământului DOMNULUI; când a trecut peste Iordan, apele Iordanului au fost despărţite şi pietrele acestea vor fi ca amintire copiilor lui Israel, pentru totdeauna.

8 Şi copiii lui Israel au făcut astfel precum le-a poruncit Iosua şi au luat douăsprezece pietre din mijlocul Iordanului, precum i-a vorbit DOMNUL lui Iosua, conform numărului triburilor copiilor lui Israel; şi le-au purtat cu ei la locul unde au găzduit şi le-au aşezat acolo.

9 Şi Iosua a ridicat douăsprezece pietre în mijlocul Iordanului, în locul unde stăteau picioarele preoţilor care au purtat chivotul legământului; şi sunt acolo până în această zi.

10 Fiindcă preoţii care au purtat chivotul au stat în mijlocul Iordanului până s-a terminat tot ce i-a poruncit DOMNUL lui Iosua să spună poporului, conform cu tot ce i-a poruncit Moise lui Iosua; şi poporul s-a grăbit şi a trecut.

11 Şi s-a întâmplat că, după ce tot poporul a terminat de trecut, chivotul DOMNULUI şi preoţii au trecut în prezenţa poporului.

12 Şi copiii lui Ruben şi copiii lui Gad şi jumătatea tribului lui Manase au trecut înarmaţi înaintea copiilor lui Israel, precum le-a vorbit Moise.

13 Aproape patruzeci de mii pregătiţi pentru război au trecut înaintea DOMNULUI la luptă, spre câmpiile Ierihonului.

14 În ziua aceea DOMNUL a mărit pe Iosua în ochii întregului Israel; şi s-au temut de el, cum s-au temut de Moise în toate zilele vieţii sale.

15 Şi DOMNUL i-a vorbit lui Iosua, spunând:

16 Porunceşte preoţilor care poartă chivotul mărturiei să iasă afară din Iordan.

17 De aceea Iosua a poruncit preoţilor, spunând: Ieşiţi afară din Iordan.

18 Şi s-a întâmplat, când preoţii care au purtat chivotul legământului DOMNULUI au ieşit afară din mijlocul Iordanului şi tălpile picioarelor preoţilor au ajuns afară pe uscat, că apele Iordanului s-au întors la locul lor şi s-au revărsat peste toate malurile sale, ca înainte.

19 Şi poporul a ieşit afară din Iordan în a zecea zi a lunii întâi; şi au aşezat tabăra în Ghilgal, la graniţa de est a Ierihonului.

20 Şi acele douăsprezece pietre, pe care Iosua le-a ridicat la Ghilgal, le-au luat din Iordan.

21 Şi le-a vorbit copiilor lui Israel, spunând: Când copiii voştri vor întreba pe părinţii lor în timpul care va veni, zicând: Ce înseamnă pietrele acestea?

22 Atunci să faceţi cunoscut copiilor voştri, spunând: Israel a trecut Iordanul acesta pe uscat.

23 Fiindcă DOMNUL Dumnezeul vostru a secat apele Iordanului dinaintea voastră, până aţi trecut, aşa cum a făcut DOMNUL Dumnezeul vostru Mării Roşii, pe care a secat-o dinaintea noastră, până am trecut,

24 Pentru ca toate popoarele pământului să cunoască mâna DOMNULUI, că este tare; ca să vă temeţi de DOMNUL Dumnezeul vostru pentru totdeauna.

5

1 Şi s-a întâmplat, când au auzit toţi împăraţii amoriţilor, care erau pe partea de vest a Iordanului şi toţi împăraţii canaaniţilor, care erau lângă mare, că DOMNUL a secat apele Iordanului dinaintea copiilor lui Israel, până am trecut, că li s-a topit inima şi nu mai era suflare în ei, din cauza copiilor lui Israel.

2 În timpul acela, DOMNUL i-a spus lui Iosua: Fă-ţi cuţite ascuţite şi circumcide din nou pe copiii lui Israel a doua oară.

3 Şi Iosua şi-a făcut cuţite ascuţite şi a circumcis pe copiii lui Israel pe dealul prepuţurilor.

4 Şi acesta este motivul pentru care Iosua i-a circumcis: Tot poporul care a ieşit din Egipt, cei de parte bărbătească, adică toţi bărbaţii de război, au murit în pustiu, pe drum, după ce au ieşit din Egipt.

5 Şi tot poporul care ieşise era circumcis, însă tot poporul care se născuse în pustiu, pe drum, pe când au ieşit din Egipt, nu fuseseră circumcişi.

6 Deoarece copiii lui Israel au umblat patruzeci de ani prin pustie, până au fost nimiciţi toţi oamenii care erau bărbaţi de război ieşiţi din Egipt, pentru că nu au ascultat de vocea DOMNULUI, cărora DOMNUL le-a jurat că nu le va arăta ţara pe care DOMNUL a jurat părinţilor lor că ne-o va da, ţară în care curge lapte şi miere.

7 Şi copiii lor, pe care i-a ridicat în locul lor, pe aceia i-a circumcis Iosua, fiindcă erau necircumcişi, pentru că nu i-au circumcis pe drum.

8 Şi s-a întâmplat, când au terminat de circumcis tot poporul, că au rămas la locurile lor în tabără, până s-au vindecat.

9 Şi DOMNUL i-a spus lui Iosua: Astăzi am îndepărtat ocara Egiptului de pe voi. De aceea numele locului este chemat Ghilgal până în această zi.

10 Şi copiii lui Israel au aşezat tabăra în Ghilgal şi au ţinut paştele în a paisprezecea zi a lunii, către seară, în câmpiile Ierihonului.

11 Şi au mâncat din grâul vechi al ţării a doua zi după paşti, azimă şi grâu prăjit în aceeaşi zi.

12 Şi mana a încetat a doua zi după ce au mâncat din grâul vechi al ţării; şi copiii lui Israel nu au mai avut mană după aceea, ci au mâncat din rodul ţării lui Canaan în acel an.

13 Şi s-a întâmplat, când Iosua era lângă Ierihon, că şi-a ridicat ochii şi a privit şi, iată, un om stătea în picioare înaintea lui cu sabia scoasă, în mână. Şi Iosua a mers la el şi i-a spus: Eşti pentru noi sau pentru potrivnicii noştri?

14 Iar el a spus: Nu, ci am venit acum ca şi căpetenie a oştirii DOMNULUI. Şi Iosua a căzut cu faţa la pământ şi s-a închinat şi i-a spus: Ce spune domnul meu servitorului său?

15 Şi căpetenia oştirii DOMNULUI i-a spus lui Iosua: Scoate-ţi sandaua din picior, fiindcă locul pe care stai este sfânt. Şi Iosua a făcut astfel.

6

1 Şi Ierihonul era cu totul închis din cauza copiilor lui Israel; nimeni nu ieşea şi nimeni nu intra.

2 Şi DOMNUL i-a spus lui Iosua: Vezi, am dat în mâna ta Ierihonul şi pe împăratul său şi pe cei viteji la luptă.

3 Şi să înconjuraţi cetatea, toţi bărbaţii de război, şi să mergeţi în jurul cetăţii o dată. Astfel să faci şase zile.

4 Şi şapte preoţi să poarte înaintea chivotului şapte trâmbiţe din coarne de berbec; şi în ziua a şaptea să înconjuraţi cetatea de şapte ori şi preoţii să sufle din trâmbiţe.

5 Şi se va întâmpla, când vor sufla lung cu coarnele de berbec şi când veţi auzi sunetul trâmbiţei, că tot poporul va striga cu un strigăt mare; şi zidul cetăţii se va prăbuşi pe loc şi poporul va urca fiecare drept înaintea lui.

6 Şi Iosua, fiul lui Nun, a chemat preoţii şi le-a spus: Ridicaţi chivotul legământului şi lăsaţi şapte preoţi să poarte şapte trâmbiţe din coarne de berbec înaintea chivotului DOMNULUI.

7 Şi a spus poporului: Treceţi şi înconjuraţi cetatea şi lăsaţi pe cel înarmat să treacă înaintea chivotului DOMNULUI.

8 Şi s-a întâmplat, când Iosua a vorbit poporului, cei şapte preoţi, purtând cele şapte trâmbiţe din coarne de berbec, au trecut înaintea DOMNULUI şi au suflat din trâmbiţe; şi chivotul legământului DOMNULUI îi urma.

9 Şi bărbaţii înarmaţi mergeau înaintea preoţilor care suflau din trâmbiţe şi ariergarda oştirii venea după chivot, preoţii mergând şi suflând din trâmbiţe.

10 Şi Iosua a poruncit poporului, spunând: Să nu strigaţi, nici să nu vi se audă vocea şi niciun cuvânt să nu vă iasă din gură, până în ziua în care vă voi spune să strigaţi; atunci să strigaţi.

11 Astfel chivotul DOMNULUI a înconjurat cetatea, mergând împrejurul ei o dată; şi au intrat în tabără şi s-au adăpostit în tabără.

12 Şi Iosua s-a ridicat dis-de-dimineaţă şi preoţii au luat chivotul DOMNULUI.

13 Şi şapte preoţi, purtând şapte trâmbiţe din coarne de berbec înaintea chivotului DOMNULUI, mergeau şi suflau din trâmbiţe şi bărbaţii înarmaţi au mers înaintea lor; dar ariergarda a venit după chivotul DOMNULUI, preoţii mergând şi suflând din trâmbiţe.

14 Şi a doua zi au înconjurat cetatea o dată şi s-au întors în tabără: astfel au făcut şase zile.

15 Şi s-a întâmplat, în a şaptea zi, că s-au ridicat devreme, în zori de zi şi au înconjurat cetatea în acelaşi fel de şapte ori; doar în acea zi au înconjurat cetatea de şapte ori.

16 Şi s-a întâmplat, la a şaptea oară, când preoţii au suflat din trâmbiţe, Iosua a spus poporului: Strigaţi, fiindcă DOMNUL v-a dat cetatea!

17 Şi cetatea va fi blestemată de la DOMNUL, ea şi toţi câţi sunt înăuntru; doar curva Rahab va trăi, ea şi toţi care sunt cu ea în casă, pentru că a ascuns pe mesagerii pe care noi i-am trimis.

18 Şi voi, în orice fel, păziţi- de lucrul blestemat, ca nu cumva să faceţi blestemaţi, când luaţi din lucrul blestemat şi faceţi tabăra lui Israel un blestem şi o tulburaţi.

19 Dar tot argintul şi aurul şi vasele de aramă şi fier, sunt consacrate DOMNULUI; vor intra în trezoreria DOMNULUI.

20 Astfel poporul a strigat când preoţii au suflat din trâmbiţe; şi s-a întâmplat, când poporul a auzit sunetul trâmbiţei şi poporul a strigat cu un mare strigăt, că zidul s-a prăbuşit pe loc, astfel încât poporul a intrat în cetate, fiecare om drept înaintea lui şi au luat cetatea.

21 Şi au nimicit în întregime tot ce era în cetate, deopotrivă bărbat şi femeie, tânăr şi bătrân şi bou şi oaie şi măgar, cu ascuţişul sabiei.

22 Dar Iosua le spusese celor doi bărbaţi care spionaseră ţara: Intraţi în casa curvei şi scoateţi afară de acolo femeia şi tot ce are, precum i-aţi jurat.

23 Şi tinerii care erau spioni au intrat şi au scos afară pe Rahab şi pe tatăl ei şi pe mama ei şi pe fraţii ei şi tot ce avea; şi au scos toate rudele ei şi i-au lăsat în afara taberei lui Israel.

24 Şi au ars cetatea cu foc şi tot ce era în ea; doar argintul, aurul şi vasele de aramă şi de fier, le-au pus în trezoreria casei DOMNULUI.

25 Şi Iosua a lăsat în viaţă pe curva Rahab şi casa tatălui ei şi tot ce avea; şi ea a locuit în Israel până în această zi, deoarece a ascuns pe mesagerii pe care Iosua i-a trimis să spioneze Ierihonul.

26 Şi Iosua i-a conjurat în acel timp, spunând: Blestemat fie înaintea DOMNULUI, omul care se ridică şi construieşte această cetate Ierihon; el va pune temelia acesteia pe întâiul lui născut şi pe cel mai tânăr fiu al său va ridica porţile ei.

27 Astfel DOMNUL a fost cu Iosua; şi faima lui s-a răspândit în toată ţara.

7

1 Şi copiii lui Israel au făcut fărădelege în lucrul blestemat, căci Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din tribul lui Iuda, a luat din ce era blestemat, şi mânia DOMNULUI s-a aprins împotriva copiilor lui Israel.

2 Şi Iosua a trimis oameni din Ierihon la Ai, care este lângă Bet-Aven, în partea de est a Betelului şi le-a vorbit, spunând: Urcaţi-vă şi cercetaţi ţara. Şi oamenii s-au urcat şi au cercetat cetatea Ai.

3 Şi s-au întors la Iosua şi i-au spus: Să nu se urce tot poporul; cam două sau trei mii de oameni să se urce şi să bată cetatea Ai; să nu faci ca tot poporul să ostenească acolo, fiindcă acei oameni sunt puţini.

4 Şi s-au urcat din popor acolo aproape trei mii de bărbaţi, dar au fugit dinaintea bărbaţilor din Ai,

5 Şi bărbaţii din Ai au ucis dintre ei cam treizeci şi şase de bărbaţi; şi i-au urmărit dinaintea porţii până la Şebarim şi i-au bătut la coborâre; de aceea inima poporului s-a topit şi s-a făcut ca apa.

6 Şi Iosua şi-a sfâşiat hainele şi a căzut cu faţa la pământ înaintea chivotului DOMNULUI până seara, el şi bătrânii lui Israel şi şi-au presărat tărână pe capete.

7 Şi Iosua a spus: Vai, Doamne DUMNEZEULE, pentru ce, oare, ai adus poporul acesta peste Iordan, ca să ne dai în mâna amoriţilor, pentru a ne nimici? De ne-am fi mulţumit şi am fi rămas dincolo de Iordan!

8 O, Doamne, ce voi spune când Israel va întoarce spatele înaintea duşmanilor săi?

9 Deoarece canaaniţii şi toţi locuitorii ţării vor auzi şi ne vor înconjura şi ne vor stârpi numele de pe pământ; şi ce vei face marelui tău nume?

10 Şi DOMNUL i-a spus lui Iosua: Ridică-te! Pentru ce stai culcat astfel pe faţa ta?

11 Israel a păcătuit; şi au încălcat de asemenea legământul meu, pe care li-l poruncisem; şi chiar au luat din ce era blestemat şi au şi furat şi s-au făţărnicit şi au pus între lucrurile lor.

12 De aceea copiii lui Israel nu au putut să stea înaintea duşmanilor lor, ci au întors spatele înaintea duşmanilor lor, căci copiii lui Israel au fost blestemaţi; nu voi mai fi cu voi dacă nu veţi nimici pe cel blestemat din mijlocul vostru.

13 Ridică-te, sfinţeşte poporul şi spune: Sfinţiţi-vă pentru mâine, fiindcă astfel spune DOMNUL Dumnezeul lui Israel: Este un lucru blestemat în mijlocul tău, Israele; nu vei putea să stai înaintea duşmanilor tăi, până nu veţi scoate ce este blestemat din mijlocul vostru.

14 De aceea să vă apropiaţi mâine dimineaţă după triburile voastre: şi va fi aşa că tribul pe care îl va arăta DOMNUL, să vină după familii; şi familia pe care o va arăta DOMNUL, să vină după case; şi casa pe care o va arăta DOMNUL, să vină bărbat cu bărbat.

15 Şi va fi cel ce este arătat cu lucrul blestemat să fie ars în foc, el şi tot ce are, pentru că a încălcat legământul DOMNULUI şi pentru că a lucrat prosteşte în Israel.

16 Şi Iosua s-a sculat dis-de-dimineaţă şi a adus pe Israel după triburile sale; şi a fost ales tribul lui Iuda.

17 Şi a adus familiile lui Iuda şi a ales familia zerahiţilor; şi a adus familia zerahiţilor, bărbat cu bărbat, şi a fost ales Zabdi.

18 Şi a adus casa lui, bărbat cu bărbat, şi a fost ales Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din tribul lui Iuda.

19 Şi Iosua i-a spus lui Acan: Fiul meu, dă glorie DOMNULUI Dumnezeul lui Israel te rog şi mărturiseşte înaintea lui şi spune-mi acum ce ai făcut, nu-mi ascunde nimic.

20 Şi Acan a răspuns lui Iosua şi a zis: Într-adevăr, am păcătuit împotriva DOMNULUI Dumnezeul lui Israel şi aşa am făcut:

21 Când am văzut în pradă o manta frumoasă de Babilon şi două sute de şekeli de argint şi un lingou de aur, în greutate de cincizeci de şekeli, le-am poftit şi le-am luat; şi, iată, sunt ascunse în pământ în mijlocul cortului meu şi argintul este dedesubt.

22 Şi Iosua a trimis mesageri şi ei au alergat la cort; şi, iată, era ascunsă în cortul lui şi argintul dedesubt.

23 Şi le-au luat din mijlocul cortului şi le-au adus la Iosua şi la toţi copiii lui Israel şi le-au pus jos, înaintea DOMNULUI.

24 Şi Iosua şi tot Israelul împreună cu el au luat pe Acan, fiul lui Zerah, şi argintul şi mantaua şi lingoul de aur şi pe fiii săi şi pe fiicele sale şi boii săi şi măgarii săi şi oile sale şi cortul său şi toate ale sale şi le-au adus în Valea Acor.

25 Şi Iosua a spus: De ce ne-ai tulburat? DOMNUL te va tulbura în această zi. Şi tot Israelul l-a ucis cu pietre şi i-au ars în foc după ce i-au ucis cu pietre.

26 Şi au ridicat deasupra lui o grămadă mare de pietre, care este până în această zi. Astfel DOMNUL s-a întors din înverşunarea mâniei sale. De aceea s-a pus numele locului aceluia Valea Acor, până în această zi.

8

1 Şi DOMNUL i-a spus lui Iosua: Nu te teme, nici nu te descuraja; ia cu tine tot poporul de război şi ridică-te şi urcă-te la Ai; vezi, am dat în mâna ta pe împăratul din Ai şi pe poporul său şi cetatea sa şi ţara sa;

2 Şi vei face cetăţii Ai şi împăratului său aşa cum ai făcut Ierihonului şi împăratului său; numai prada ei şi vitele ei să le luaţi ca pradă pentru voi; pune o pândă împotriva cetăţii, în spatele ei.

3 Atunci Iosua s-a ridicat împreună cu tot poporul de război, ca să se urce la Ai; şi Iosua a ales treizeci de mii de bărbaţi puternici de valoare şi i-a trimis noaptea.

4 Şi le-a poruncit, spunând: Iată, voi veţi pândi împotriva cetăţii, în spatele cetăţii; nu vă depărtaţi prea mult de cetate şi fiţi gata toţi.

5 Şi eu şi tot poporul care este cu mine ne vom apropia de cetate; şi se va întâmpla, când vor ieşi împotriva noastră, ca la început, vom fugi dinaintea lor,

6 (Fiindcă ei vor ieşi după noi) până îi vom atrage de la cetate; fiindcă vor spune: Ei fug dinaintea noastră, ca la început. De aceea vom fugi dinaintea lor.

7 Atunci vă veţi ridica de la pândă şi veţi lua cetatea, fiindcă DOMNUL Dumnezeul vostru o va da în mâna voastră.

8 Şi va fi, după ce veţi lua cetatea, că o veţi arde cu foc; să faceţi după porunca DOMNULUI. Vedeţi, v-am poruncit.

9 Şi Iosua i-a trimis; şi ei s-au dus să stea la pândă şi s-au aşezat între Betel şi Ai, la vest de Ai; dar Iosua a rămas în noaptea aceea în mijlocul poporului.

10 Şi Iosua s-a sculat dis-de-dimineaţă şi a numărat poporul şi s-a urcat, el şi bătrânii lui Israel, înaintea poporului, spre Ai.

11 Şi tot poporul de război care era cu el s-a urcat şi s-a apropiat şi au venit înaintea cetăţii şi au aşezat tabăra la nord de Ai; şi valea era între ei şi Ai.

12 Şi a luat cam cinci mii de oameni şi i-a pus la pândă între Betel şi Ai, în partea de vest a cetăţii.

13 Şi după ce au aşezat poporul, toată oştirea care era la nord de cetate şi pe cei care pândeau în partea de vest a cetăţii, Iosua a înaintat în noaptea aceea în mijlocul văii.

14 Şi s-a întâmplat, când a văzut împăratul cetăţii Ai acest lucru, că oamenii din Ai s-au grăbit şi s-au sculat devreme; şi bărbaţii cetăţii au ieşit împotriva lui Israel la luptă, împăratul şi tot poporul său, la un timp rânduit, înaintea câmpiei; dar el nu ştia că erau în spatele cetăţii cei ce stăteau la pândă împotriva lui.

15 Şi Iosua şi tot Israelul s-au prefăcut că sunt bătuţi înaintea lor şi au fugit pe calea pustiului.

16 Şi tot poporul care era în Ai a fost chemat să îi urmărească; şi au urmărit pe Iosua şi au fost atraşi departe de cetate.

17 Şi nu a rămas niciun om în Ai sau în Betel care să nu fi ieşit după Israel; şi au lăsat cetatea deschisă şi au urmărit pe Israel.

18 Şi DOMNUL i-a spus lui Iosua: Întinde suliţa care este în mâna ta spre Ai; fiindcă o voi da în mâna ta. Şi Iosua a întins spre cetate suliţa care era în mâna lui.

19 Şi cei care stăteau la pândă s-au ridicat repede din locul lor şi îndată ce şi-a întins el mâna au alergat şi au intrat în cetate şi au luat-o şi s-au grăbit şi au pus foc cetăţii.

20 Şi când bărbaţii din Ai s-au întors şi au văzut, iată, fumul cetăţii se urca până la cer, şi nu au avut putere să fugă pe o cale sau pe alta; şi poporul care fugea spre pustiu s-a întors asupra urmăritorilor.

21 Şi când Iosua şi tot Israelul au văzut că aceia de la pândă au luat cetatea şi că fumul cetăţii se urca, s-au întors şi au ucis pe oamenii din Ai.

22 Şi ceilalţi au ieşit din cetate împotriva lor, astfel că ei erau în mijlocul lui Israel, unii dincoace şi alţii dincolo; şi i-au bătut până nu au lăsat pe niciunul să rămână sau să scape.

23 Şi au prins viu pe împăratul din Ai şi l-au adus la Iosua.

24 Şi s-a întâmplat, după ce a terminat Israel de ucis pe toţi locuitorii din Ai, în câmp, în pustiu unde i-au urmărit şi după ce toţi au căzut prin ascuţişul sabiei până au fost nimiciţi, că toţi israeliţii s-au întors la Ai şi l-au lovit cu ascuţişul sabiei.

25 Şi aşa a fost, că toţi cei ce au căzut în acea zi, deopotrivă bărbaţi şi femei, au fost douăsprezece mii, toţi oamenii din Ai.

26 Şi Iosua nu şi-a tras înapoi mâna pe care o întinse cu suliţa, până când a nimicit în întregime pe toţi locuitorii din Ai.

27 Israel a luat ca pradă pentru el numai vitele şi prada cetăţii, conform cuvântului DOMNULUI, pe care îl poruncise lui Iosua.

28 Şi Iosua a ars cetatea Ai şi a făcut-o pentru totdeauna un morman, o dărâmătură până în această zi.

29 Şi a spânzurat de un lemn pe împăratul din Ai, până la apusul soarelui; şi la apusul soarelui, Iosua a poruncit să fie coborât trupul lui mort de pe lemn şi să fie aruncat la intrarea porţii cetăţii şi deasupra lui să fie ridicată o grămadă mare de pietre, care este până în această zi.

30 Atunci Iosua a zidit un altar DOMNULUI Dumnezeul lui Israel pe muntele Ebal,

31 După cum poruncise Moise, servitorul DOMNULUI, copiilor lui Israel, aşa cum este scris în cartea legii lui Moise: un altar de pietre întregi, asupra cărora nimeni nu ridicase fierul; şi au adus deasupra lui ofrande arse DOMNULUI şi au sacrificat ofrande de pace.

32 Şi a scris acolo, pe pietre, o copie a legii lui Moise, pe care el o scrisese în prezenţa copiilor lui Israel.

33 Şi tot Israelul şi bătrânii săi şi ofiţerii şi judecătorii săi au stat de o parte şi de alta a chivotului, înaintea preoţilor, leviţilor, care purtau chivotul legământului DOMNULUI, atât străinul cât şi cel care s-a născut între ei; jumătate din ei în dreptul muntelui Garizim şi jumătate în dreptul muntelui Ebal, aşa cum mai înainte poruncise Moise, servitorul DOMNULUI, ca să binecuvânteze pe poporul lui Israel.

34 Şi, după aceea, a citit toate cuvintele legii, binecuvântările şi blestemele, conform cu toate cele scrise în cartea legii.

35 Nu a fost un cuvânt din tot ce poruncise Moise, pe care să nu îl fi citit Iosua înaintea întregii adunări a lui Israel şi a femeilor şi a copilaşilor şi a străinilor care umblau în mijlocul lor.

9

1 Şi s-a întâmplat, când au auzit toţi împăraţii de dincoace de Iordan, din zona dealurilor şi de la văi şi de pe toate ţărmurile Mării celei Mari, în dreptul Libanului, că hetiţii şi amoriţii şi canaaniţii şi fereziţii şi heviţii şi iebusiţii,

2 S-au adunat cu un gând, ca să se lupte cu Iosua şi cu Israel.

3 Şi când locuitorii Gabaonului au auzit ce făcuse Iosua Ierihonului şi cetăţii Ai,

4 Au lucrat cu vicleşug şi s-au dus şi s-au prefăcut ca şi când ar fi fost mesageri şi au luat saci vechi pe măgarii lor şi burdufuri vechi pentru vin, rupte şi cârpite,

5 Şi sandale vechi şi cârpite în picioarele lor şi haine vechi pe ei; şi toată pâinea merindelor lor era uscată şi mucegăită.

6 Şi s-au dus la Iosua în tabără, la Ghilgal, şi i-au spus lui şi bărbaţilor lui Israel: Noi am venit dintr-o ţară îndepărtată; de aceea acum, faceţi alianţă cu noi.

7 Şi bărbaţii lui Israel au spus heviţilor: Poate că voi locuiţi între noi, cum să facem alianţă cu voi?

8 Iar ei i-au spus lui Iosua: Suntem servitorii tăi. Şi Iosua le-a spus: Cine sunteţi şi de unde veniţi?

9 Iar ei i-au spus: Servitorii tăi au venit dintr-o ţară foarte îndepărtată, datorită numelui DOMNULUI Dumnezeul tău; fiindcă am auzit despre faima lui şi despre tot ce a făcut în Egipt,

10 Şi despre tot ce a făcut celor doi împăraţi ai amoriţilor, care erau dincolo de Iordan, lui Sihon, împăratul Hesbonului, şi lui Og, împăratul Basanului, care era în Aştarot.

11 De aceea bătrânii noştri şi toţi locuitorii ţării noastre ne-au vorbit, spunând: Luaţi cu voi merinde pentru drum şi mergeţi în întâmpinarea lor şi spuneţi-le: Suntem servitorii voştri şi acum, faceţi alianţă cu noi.

12 Această pâine a noastră, a merindelor, am luat-o caldă din casele noastre în ziua când am ieşit, ca să venim la voi; dar acum, iată, este uscată şi mucegăită.

13 Şi aceste burdufuri de vin, pe care le-am umplut, au fost noi şi, iată, s-au rupt; şi aceste haine ale noastre şi sandalele noastre s-au învechit din cauza lungimii foarte mare a drumului.

14 Şi bărbaţii lui Israel au luat din merindele lor şi nu au căutat sfatul gurii DOMNULUI.

15 Şi Iosua a făcut pace cu ei şi a făcut alianţă cu ei, ca să îi lase să trăiască; şi prinţii adunării le-au jurat.

16 Şi s-a întâmplat că, la trei zile după ce au făcut alianţă cu ei, au auzit că ei erau vecinii lor şi locuiau între ei.

17 Şi copiii lui Israel au plecat şi a treia zi au intrat în cetăţile lor. Şi cetăţile lor erau Gabaon şi Chefira şi Beerot şi Chiriat-Iearim.

18 Şi copiii lui Israel nu i-au bătut, deoarece prinţii adunării le juraseră pe DOMNUL Dumnezeul lui Israel. Şi toată adunarea a cârtit împotriva prinţilor.

19 Şi toţi prinţii au spus către toată adunarea: Le-am jurat pe DOMNUL Dumnezeul lui Israel; de aceea acum, nu ne putem atinge de ei.

20 Aceasta le vom face; îi vom lăsa să trăiască, pentru ca nu cumva furie să vină asupra noastră din cauza jurământului cu care le-am jurat.

21 Şi prinţii le-au spus: Lasă-i să trăiască; dar să fie tăietori de lemne şi cărători de apă pentru toată adunarea, aşa cum le promiseseră prinţii.

22 Şi Iosua i-a chemat şi le-a vorbit, spunând: Pentru ce ne-aţi înşelat, zicând: Suntem foarte departe de voi, când de fapt locuiţi în mijlocul nostru?

23 De aceea acum, sunteţi blestemaţi şi nu veţi înceta să fiţi robi şi tăietori de lemne şi cărători de apă pentru casa Dumnezeului meu.

24 Şi ei au răspuns lui Iosua şi au zis: Pentru că s-a spus negreşit servitorilor tăi cum DOMNUL Dumnezeul tău a poruncit lui Moise, servitorul său, să vă dea toată ţara şi să nimicească pe toţi locuitorii ţării dinaintea voastră; de aceea ne-am temut foarte mult pentru vieţile noastre, din cauza voastră, şi am făcut acest lucru.

25 Şi acum, iată, suntem în mâna ta; fă cum este bine şi drept în ochii tăi să ne faci.

26 Şi astfel le-a făcut şi i-a eliberat din mâna copiilor lui Israel încât nu i-au ucis.

27 Şi în acea zi Iosua i-a făcut tăietori de lemne şi cărători de apă pentru adunare şi pentru altarul DOMNULUI, până în această zi, în locul pe care l-ar alege el.

10

1 Şi s-a întâmplat, când a auzit Adoni-Ţedec, împăratul Ierusalimului, cum Iosua luase cetatea Ai şi o nimicise în întregime; cum făcuse cetăţii Ai şi împăratului ei, aşa cum făcuse Ierihonului şi împăratului său; şi că locuitorii din Gabaon făcuseră pace cu Israel şi au rămas între ei,

2 Că s-au temut foarte mult, pentru că Gabaon era o cetate mare, ca una din cetăţile împărăteşti şi era mai mare decât Ai şi toţi bărbaţii lui erau puternici.

3 De aceea Adoni-Ţedec, împăratul Ierusalimului, a trimis la Hoham, împăratul Hebronului, şi la Piream, împăratul Iarmutului, şi la Iafia, împăratul Lachisului, şi la Debir, împăratul Eglonului, spunând:

4 Urcaţi-vă la mine şi ajutaţi-mă să batem Gabaon, fiindcă a făcut pace cu Iosua şi cu copiii lui Israel.

5 De aceea, cei cinci împăraţi ai amoriţilor: împăratul Ierusalimului, împăratul Hebronului, împăratul Iarmutului, împăratul Lachisului şi împăratul Eglonului s-au adunat şi s-au urcat, ei şi toate oştirile lor şi au aşezat tabăra înaintea Gabaonului şi au făcut război împotriva lui.

6 Şi bărbaţii din Gabaon au trimis la Iosua în tabără la Ghilgal, spunând: Nu îţi trage mâna de la servitorii tăi; urcă-te repede la noi şi salvează-ne şi ajută-ne; fiindcă toţi împăraţii amoriţilor care locuiesc în munţi s-au adunat împotriva noastră.

7 Astfel Iosua s-a urcat din Ghilgal, el şi tot poporul de război împreună cu el şi toţi cei viteji în luptă.

8 Şi DOMNUL i-a spus lui Iosua: Nu te teme de ei, fiindcă i-am dat în mâinile tale; niciun om dintre ei nu va sta înaintea ta.

9 De aceea Iosua a venit dintr-o dată asupra lor şi s-a urcat din Ghilgal toată noaptea.

10 Şi DOMNUL i-a învins înaintea copiilor lui Israel, şi Israel i-a măcelărit cu mare măcel la Gabaon; şi i-a urmărit pe drumul care urcă la Bet-Horon şi i-a bătut până la Azeca şi până la Macheda.

11 Şi s-a întâmplat, când fugeau ei dinaintea lui Israel şi erau la coborâşul Bet-Horonului, că DOMNUL a aruncat din ceruri pietre mari asupra lor până la Azec şi au murit; mai mulţi erau cei ce au murit de grindină decât cei pe care i-au ucis copiii lui Israel cu sabia.

12 Şi Iosua a vorbit DOMNULUI în ziua când DOMNUL i-a dat pe amoriţi înaintea copiilor lui Israel şi a spus în faţa lui Israel: Opreşte-te soare asupra Gabaonului; şi tu, lună, în Valea Aialonului!

13 Şi soarele s-a oprit şi luna a stat până ce poporul s-a răzbunat asupra duşmanilor săi. Nu este scris acest lucru în cartea lui Iaşar? Astfel soarele a stat în mijlocul cerurilor şi nu s-a grăbit să apună aproape o zi întreagă.

14 Şi nu a fost zi ca aceasta nici înainte, nici după aceea, când DOMNUL să asculte de vocea unui om, fiindcă DOMNUL lupta pentru Israel.

15 Şi Iosua şi tot Israelul împreună cu el s-au întors în tabără la Ghilgal.

16 Şi acei cinci împăraţi au fugit şi s-au ascuns în peşteră la Macheda.

17 Şi i s-a spus lui Iosua, zicând: Cei cinci împăraţi au fost găsiţi ascunşi în peşteră la Macheda.

18 Şi Iosua a spus: Rostogoliţi pietre mari la gura peşterii şi puneţi oameni lângă ea, ca să îi păzească.

19 Şi nu vă opriţi, urmăriţi pe duşmanii voştri şi bateţi-i pe cei mai de la urmă dintre ei; nu îi lăsaţi să intre în cetăţile lor, fiindcă DOMNUL Dumnezeul vostru i-a dat în mâna voastră.

20 Şi s-a întâmplat că, după ce Iosua şi copiii lui Israel i-au terminat de măcelărit cu foarte mare măcel, până i-au nimicit, cei ce au scăpat dintre ei au intrat în cetăţile întărite.

21 Şi tot poporul s-a întors în pace în tabără la Iosua, la Macheda; nimeni nu şi-a mişcat limba împotriva vreunuia dintre copiii lui Israel.

22 Atunci Iosua a spus: Deschideţi gura peşterii şi aduceţi la mine pe cei cinci împăraţi din peşteră.

23 Şi au făcut aşa şi au adus la el, din peşteră, pe cei cinci împăraţi: pe împăratul Ierusalimului, pe împăratul Hebronului, pe împăratul Iarmutului, pe împăratul Lachisului şi pe împăratul Eglonului.

24 Şi s-a întâmplat, după ce au adus pe acei împăraţi la Iosua, că Iosua a chemat pe toţi bărbaţii lui Israel şi a spus căpeteniilor bărbaţilor de război care merseseră cu el: Apropiaţi-vă, puneţi-vă picioarele pe grumajii acestor împăraţi. Şi s-au apropiat şi şi-au pus picioarele pe grumajii lor.

25 Şi Iosua le-a spus: Nu vă temeţi, nici nu vă descurajaţi; fiţi tari şi curajoşi, fiindcă astfel va face DOMNUL tuturor duşmanilor voştri împotriva cărora luptaţi.

26 Şi, după aceasta, Iosua i-a bătut şi i-a ucis şi i-a spânzurat pe cinci lemne; şi au stat spânzuraţi pe lemne până seara.

27 Şi s-a întâmplat, la timpul apusului soarelui, Iosua a poruncit şi i-au coborât de pe lemne şi i-au aruncat în peştera în care se ascunseseră şi au pus pietre mari la gura peşterii, care sunt până în ziua aceasta.

28 Şi în ziua aceea Iosua a luat Macheda şi a lovit-o cu ascuţişul sabiei şi a nimicit în întregime pe împăratul ei şi toate sufletele care erau în ea; nu a lăsat să rămână niciunul şi a făcut împăratului din Macheda cum făcuse împăratului Ierihonului.

29 Atunci Iosua şi tot Israelul împreună cu el a trecut de la Macheda la Libna şi s-au luptat împotriva Libnei.

30 Şi DOMNUL a dat-o şi pe ea şi pe împăratul ei în mâna lui Israel; şi Israel a lovit-o cu ascuţişul sabiei pe ea şi toate sufletele care erau în ea; nu a lăsat să rămână niciunul din ea şi a făcut împăratului ei cum făcuse împăratului Ierihonului.

31 Şi Iosua şi tot Israelul împreună cu el a trecut de la Libna la Lachis şi au aşezat tabăra împotriva lui şi s-au luptat împotriva lui.

32 Şi DOMNUL a dat Lachisul în mâna lui Israel, care l-a luat a doua zi şi l-a lovit cu ascuţişul sabiei pe el şi pe toate sufletele care erau în el, conform cu toate cele ce făcuse Libnei.

33 Atunci Horam, împăratul Ghezerului, s-a urcat să ajute Lachisul. Şi Iosua l-a bătut, pe el şi pe poporul său, până nu a lăsat să îi rămână niciunul.

34 Şi Iosua şi tot Israelul împreună cu el a trecut de la Lachis la Eglon; şi au aşezat tabăra împotriva lui şi s-au luptat împotriva lui.

35 Şi l-au luat în acea zi şi l-au lovit cu ascuţişul sabiei şi în acea zi a nimicit în întregime toate sufletele care erau în el, conform cu toate cele ce făcuseră Lachisului.

36 Şi Iosua şi tot Israelul împreună cu el s-a urcat de la Eglon la Hebron şi s-au luptat împotriva lui,

37 Şi l-au luat şi l-au lovit cu ascuţişul sabiei şi pe împăratul lui şi toate cetăţile lui şi toate sufletele care erau în el. Nu a lăsat să rămână niciunul, după toate cele ce făcuseră Eglonului, şi l-a nimicit în întregime, pe el şi toate sufletele care erau în el.

38 Şi Iosua şi tot Israelul împreună cu el s-a întors la Debir şi s-au luptat împotriva lui;

39 Şi l-a luat şi pe împăratul lui şi toate cetăţile lui; şi l-au lovit cu ascuţişul sabiei şi au nimicit în întregime toate sufletele care erau în el; nu au lăsat să rămână niciunul; aşa cum făcuse Hebronului, tot aşa făcuse Libnei şi împăratului ei, tocmai cum a făcut şi Debirului şi împăratului său.

40 Astfel Iosua a bătut toată ţara, ţinutul deluros şi partea de sud şi a văii şi ţinutul izvoarelor şi pe toţi împăraţii lor; nu a lăsat să rămână niciunul, ci a nimicit în întregime tot ce sufla, aşa cum poruncise DOMNUL Dumnezeul lui Israel.

41 Şi Iosua i-a bătut de la Cades-Barnea până la Gaza şi toată ţara Gosen până la Gabaon.

42 Şi Iosua a luat dintr-o singură dată pe toţi aceşti împăraţi şi ţara lor, pentru că DOMNUL Dumnezeul lui Israel lupta pentru Israel.

43 Şi Iosua şi tot Israelul împreună cu el s-a întors în tabără la Ghilgal.

11

1 Şi s-a întâmplat, când a auzit Iabin, împăratul Haţorului, că a trimis la Ioba, împăratul Madonului, şi la împăratul Şimronului şi la împăratul Acşafului,

2 Şi la împăraţii care erau în partea de nord a munţilor şi în câmpiile din sudul Chineretului şi în văi şi graniţele lui Dor în partea de vest,

3 La canaaniţi din est şi din vest şi la amoriţi şi la hetiţi şi la fereziţi şi la iebusiţi în munţi şi la heviţi sub poalele Hermonului, în ţara Miţpa.

4 Şi au ieşit, ei şi toate oştirile lor cu ei, popor mult, mulţime ca nisipul care este pe ţărmul mării şi cai şi care foarte multe.

5 Şi când toţi aceşti împăraţi s-au întâlnit, au venit şi au aşezat tabăra împreună lângă apele Merom, ca să se lupte împotriva lui Israel.

6 Şi DOMNUL i-a spus lui Iosua: Nu te teme de ei, fiindcă mâine, pe timpul acesta, îi voi da pe toţi, ucişi, înaintea lui Israel; să tai tendoanele picioarelor cailor lor şi să arzi în foc carele lor.

7 Astfel Iosua şi tot poporul de război împreună cu el a venit dintr-o dată asupra lor, lângă apele Merom şi au căzut asupra lor.

8 Şi DOMNUL i-a dat în mâna lui Israel care i-a bătut şi i-a urmărit până la Sidonul cel mare şi până la Misrefot-Maim şi până la Valea Miţpa, spre est, şi i-a bătut până nu au lăsat să le rămână niciunul.

9 Şi Iosua le-a făcut cum i-a cerut DOMNUL; a tăiat tendoanele picioarelor cailor lor şi a ars în foc carele lor.

10 Şi în timpul acela Iosua s-a întors şi a luat Haţorul şi a lovit cu sabia pe împăratul lui, fiindcă Haţorul, mai înainte, era capitala tuturor acestor împărăţii.

11 Şi au lovit cu ascuţişul sabiei toate sufletele care erau în el, nimicindu-le în întregime; nu a rămas niciunul să sufle; şi a ars cu foc Haţorul.

12 Şi toate cetăţile acestor împăraţi şi pe toţi împăraţii lor, Iosua i-a luat şi i-a lovit cu ascuţişul sabiei, nimicindu-i în întregime, aşa cum poruncise Moise, servitorul DOMNULUI.

13 Dar Israel nu a ars niciuna dintre cetăţile care stăteau liniştite în tăria lor, afară numai de Haţor, pe care Iosua a ars-o.

14 Şi copiii lui Israel au luat pentru ei toată prada acestor cetăţi şi vitele; dar au lovit cu ascuţişul sabiei pe fiecare om, până i-au nimicit; nu au lăsat niciunul să sufle.

15 Aşa cum poruncise DOMNUL servitorului său Moise, tot aşa a poruncit Moise lui Iosua; şi astfel a făcut Iosua; nu a lăsat nimic nefăcut din tot ce îi poruncise DOMNUL lui Moise.

16 Astfel Iosua a luat toată ţara aceea, dealurile şi toată partea de sud şi toată ţara Gosenului şi valea şi câmpia şi muntele lui Israel şi valea aceluia,

17 De la muntele Halac, care se înalţă spre Seir, până la Baal-Gad, în valea Libanului, sub poala muntelui Hermon; şi a luat pe toţi împăraţii lor şi i-a bătut şi i-a ucis.

18 Iosua a făcut mult timp război cu toţi aceşti împăraţi.

19 Nu a fost cetate care să fi făcut pace cu copiii lui Israel, în afară de heviţii care locuiau în Gabaon; pe toate celelalte le-au luat prin război.

20 Fiindcă era de la DOMNUL să îşi împietrească inimile, ca să iasă împotriva lui Israel la război, ca el să îi nimicească în întregime şi să nu li se arate nicio îndurare, ci să îi nimicească, după cum îi poruncise DOMNUL lui Moise.

21 Şi în timpul acela Iosua a venit şi a stârpit pe anachimii din toţi munţii, din Hebron, din Debir, din Anab şi din toţi munţii lui Iuda şi din toţi munţii lui Israel; Iosua i-a nimicit în întregime cu cetăţile lor.

22 Nu a rămas niciunul dintre anachimi în ţara copiilor lui Israel; au rămas numai în Gaza, la Gat şi la Asdod.

23 Şi Iosua a luat toată ţara, conform cu toate câte îi spusese DOMNUL lui Moise; şi Iosua a dat-o de moştenire lui Israel, după împărţirile lor pe triburi. Şi ţara s-a odihnit de război.

12

1 Şi aceştia sunt împăraţii din ţară pe care i-au bătut copiii lui Israel şi a căror ţară au luat-o în stăpânire dincolo de Iordan, spre răsăritul soarelui, de la râul Arnonului până la muntele Hermon şi toată câmpia spre est:

2 Pe Sihon, împăratul amoriţilor, care locuia în Hesbon şi domnea de la Aroer, care este pe malul râului Arnon şi de la mijlocul râului şi peste jumătate din Galaad, până la râul Iaboc, care este graniţa copiilor lui Amon;

3 Şi de la câmpie până la Marea Chineret, spre est şi până la marea câmpiei, adică Marea Sărată, spre est, pe drumul spre Bet-Ieşimot şi de la sud, sub poalele lui Asdod-Pisga;

4 Şi ţinutul lui Og, împăratul Basanului, din rămăşiţa uriaşilor, care locuia la Aştarot şi la Edrei,

5 Şi domnea în muntele Hermon şi în Salca şi peste tot Basanul, până la graniţa gheşuriţilor şi a maacatiţilor şi peste jumătate din Galaad, graniţa lui Sihon, împăratul Hesbonului.

6 Pe aceştia i-a bătut Moise, servitorul DOMNULUI şi copiii lui Israel; şi Moise, servitorul DOMNULUI, a dat-o în stăpânire rubeniţilor, gadiţilor şi la jumătate din tribul lui Manase.

7 Şi aceştia sunt împăraţii din ţară pe care i-au bătut Iosua şi copiii lui Israel dincoace de Iordan, spre vest, de la Baal-Gad în valea Libanului până la muntele Halac, care se înalţă spre Seir, pe care Iosua a dat-o în stăpânire triburilor lui Israel, după împărţirile lor;

8 În munţi şi în văi şi în câmpii şi în ţinutul izvoarelor şi în pustiu şi la sud: pe hetiţi, pe amoriţi şi pe canaaniţi, pe fereziţi, pe heviţi şi pe iebusiţi:

9 Împăratul Ierihonului, unul; împăratul cetăţii Ai, care este lângă Betel, unul;

10 Împăratul Ierusalimului, unul; împăratul Hebronului, unul;

11 Împăratul Iarmutului, unul; împăratul Lachisului, unul;

12 Împăratul Eglonului, unul; împăratul Ghezerului, unul;

13 Împăratul Debirului, unul; împăratul Ghederului, unul;

14 Împăratul Hormei, unul; împăratul Aradului, unul;

15 Împăratul Libnei, unul; împăratul Adulamului, unul;

16 Împăratul Machedei, unul; împăratul Betelului, unul;

17 Împăratul Tapuahului, unul; împăratul Heferului, unul;

18 Împăratul Afecului, unul; împăratul Laşaronului, unul;

19 Împăratul Madonului, unul; împăratul Haţorului, unul;

20 Împăratul Şimron-Meronului, unul; împăratul Acşafului, unul;

21 Împăratul Taanacului, unul; împăratul Meghidoului, unul;

22 Împăratul Chedeşului, unul; împăratul Iocneamului, în Carmel, unul;

23 Împăratul Dorului, în ţinutul lui Dor, unul; împăratul naţiunilor din Ghilgal, unul;

24 Împăratul Tirţei, unul. Toţi împăraţii erau treizeci şi unu.

13

1 Şi Iosua era bătrân şi înaintat în zile şi DOMNUL i-a spus: Tu eşti bătrân şi înaintat în zile şi mai rămâne foarte mult pământ de luat în stăpânire.

2 Acesta este pământul care mai rămâne: toate ţinuturile filistenilor şi tot ţinutul gheşuriţilor,

3 De la Şihor, care este înaintea Egiptului, până la ţinutul Ecronului spre nord, socotit al canaaniţilor: cinci conducători ai filistenilor; gaziţii şi asdodiţii şi ascaloniţii, gatiţii şi ecroniţii, de asemenea şi aviţii;

4 De la sud, toată ţara canaaniţilor şi Meara, care este lângă sidonieni, până la Afec, până la ţinutul amoriţilor;

5 Şi ţara ghibliţilor şi tot Libanul, spre răsăritul soarelui, de la Baal-Gad sub poala muntelui Hermon până la intrarea în Hamat;

6 Toţi locuitorii ţinutului muntos de la Liban până la Misrefot-Maim şi toţi sidonienii; pe aceştia eu îi voi alunga dinaintea copiilor lui Israel; numai împarte-o israeliţilor prin sorţ ca moştenire lui Israel, aşa cum ţi-am poruncit.

7 De aceea acum, împarte ţara aceasta ca moştenire celor nouă triburi şi jumătăţii tribului lui Manase.

8 Cu acesta, rubeniţii şi gadiţii şi-au luat moştenirea lor, pe care le-a dat-o Moise, dincolo de Iordan, spre est, după cum le-a dat-o Moise, servitorul DOMNULUI:

9 De la Aroer, care este pe malul râului Arnon şi cetatea care este în mijlocul râului şi toată câmpia Medeba până la Dibon;

10 Şi toate cetăţile lui Sihon, împăratul amoriţilor, care domnea în Hesbon, până la ţinutul copiilor lui Amon;

11 Şi Galaadul şi ţinutul gheşuriţilor şi al maacatiţilor şi tot muntele Hermon şi tot Basanul până la Salca,

12 Toată împărăţia lui Og, în Basan, care domnea în Aştarot şi în Edrei, care a supravieţuit din rămăşiţa uriaşilor; căci pe aceştia Moise i-a bătut şi i-a alungat.

13 Cu toate acestea copiii lui Israel nu i-au alungat pe gheşuriţi, nici pe maacatiţi; ci gheşuriţii şi maacatiţii locuiesc în mijlocul lui Israel până în ziua aceasta.

14 Numai tribului lui Levi nu i-a dat moştenire; sacrificiile prin foc ale DOMNULUI Dumnezeului lui Israel, acestea sunt moştenirea lor, după cum le spusese El.

15 Şi Moise a dat o moştenire tribului copiilor lui Ruben, după familiile lor.

16 Şi ţinutul lor a fost de la Aroer, care este pe malul râului Arnon şi cetatea care este în mijlocul râului şi toată câmpia de lângă Medeba;

17 Hesbon şi toate cetăţile sale, care sunt la câmpie; Dibon şi Bamot-Baale şi Bet-Baal-Meon,

18 Şi Iahaţ şi Chedemot şi Mefaat,

19 Şi Chiriataim şi Sibma şi Ţeret-Şaharul, în muntele văii,

20 Şi Bet-Peor şi Asdod-Pisga şi Bet-Ieşimot,

21 Şi toate cetăţile câmpiei şi toată împărăţia lui Sihon, împăratul amoriţilor, care domnea la Hesbon, pe care l-a bătut Moise, pe el şi pe prinţii Madianului; pe Evi şi pe Rechem şi pe Ţur şi pe Hur şi pe Reba, care erau conducători ai lui Sihon, locuitori în ţară.

22 Pe Balaam, fiul lui Beor, ghicitorul, l-au ucis copiii lui Israel, şi el a fost printre cei ucişi cu sabia de către ei.

23 Şi graniţa copiilor lui Ruben a fost Iordanul şi malul lui. Aceasta era moştenirea copiilor lui Ruben, după familiile lor, cetăţile şi satele lor.

24 Şi Moise a dat o moştenire tribului lui Gad, copiilor lui Gad, după familiile lor.

25 Şi ţinutul lor a fost Iaezer şi toate cetăţile Galaadului şi jumătate din ţara copiilor lui Amon până la Aroer, care este în dreptul Rabei;

26 Şi de la Hesbon până la Ramat-Miţpa şi Betonim şi de la Mahanaim până la ţinutul Debirului;

27 Şi în vale, Bet-Haram şi Bet-Nimra şi Sucot şi Ţafon, rămăşiţa împărăţiei lui Sihon, împăratul Hesbonului, Iordanul şi malul lui până la capătul mării Chinereta, dincolo de Iordan, spre est.

28 Aceasta este moştenirea copiilor lui Gad, după familiile lor, cetăţile şi satele lor.

29 Şi Moise a dat o moştenire jumătăţii tribului lui Manase; şi aceasta era moştenirea jumătăţii tribului copiilor lui Manase, după familiile lor,

30 Ţinutul lor a fost de la Mahanaim, tot Basanul, toată împărăţia lui Og, împăratul Basanului, şi toate satele lui Iair, care sunt în Basan, şaizeci de cetăţi.

31 Şi jumătate din Galaad şi Aştarot şi Edrei, cetăţile împărăţiei lui Og în Basan, aparţineau copiilor lui Machir, fiul lui Manase, ale jumătăţii copiilor lui Machir, după familiile lor.

32 Acestea sunt cele pe care le-a împărţit Moise ca moştenire în câmpiile Moabului, dincolo de Iordan lângă Ierihon, spre est.

33 Dar Moise nu a dat moştenire tribului lui Levi; DOMNUL Dumnezeul lui Israel, El este moştenirea lor, aşa cum le spusese El.

14

1 Şi acestea sunt ţările pe care le-au moştenit copiii lui Israel în ţara Canaanului, pe care le-au împărţit lor, ca moştenire, preotul Eleazar şi Iosua, fiul lui Nun, şi capii părinţilor triburilor copiilor lui Israel.

2 Moştenirea lor a fost prin sorţ, aşa cum poruncise DOMNUL prin mâna lui Moise, la nouă triburi şi la o jumătate de trib.

3 Fiindcă Moise dăduse moştenirea celor două triburi şi jumătăţii de trib dincolo de Iordan, dar leviţilor nu le dăduse moştenire între ei.

4 Căci copiii lui Iosif erau două triburi: Manase şi Efraim; de aceea nu au dat parte leviţilor în ţară, în afară de cetăţi de locuit şi împrejurimile lor pentru turmele lor şi pentru averile lor.

5 Aşa cum poruncise DOMNUL lui Moise, aşa au făcut copiii lui Israel şi au împărţit ţara.

6 Atunci copiii lui Iuda au venit la Iosua în Ghilgal; şi Caleb, fiul lui Iefune chenezitul, i-a spus: Tu ştii lucrul pe care l-a spus DOMNUL lui Moise, omul lui Dumnezeu, despre mine şi despre tine, în Cades-Barnea.

7 Eu eram de patruzeci de ani când m-a trimis Moise, servitorul DOMNULUI, din Cades-Barnea să spionez ţara; şi i-am adus ştire aşa cum era în inima mea.

8 Totuşi, fraţii mei care se urcaseră cu mine, au făcut să se topească inima poporului, dar eu l-am urmat pe deplin pe DOMNUL Dumnezeul meu.

9 Şi Moise a jurat în ziua aceea, spunând: Negreşit, pământul pe care ţi-a călcat piciorul va fi moştenirea ta şi a copiilor tăi pentru totdeauna, pentru că l-ai urmat pe deplin pe DOMNUL Dumnezeul meu.

10 Şi acum, iată, DOMNUL m-a păstrat viu, aşa cum a spus, aceşti patruzeci şi cinci de ani, de când a spus DOMNUL cuvântul acesta către Moise, când umbla Israel prin pustiu; şi acum, iată, astăzi sunt de optzeci şi cinci de ani.

11 Sunt încă tot aşa de tare astăzi ca şi în ziua în care m-a trimis Moise; cum era tăria mea atunci, aşa este tăria mea acum, pentru război, de asemenea pentru a ieşi şi pentru a intra.

12 Şi acum, dă-mi muntele acesta, despre care a vorbit DOMNUL în ziua aceea; fiindcă ai auzit în ziua aceea cum anachimii erau acolo şi cetăţile erau mari şi întărite. Dacă este aşa, că DOMNUL este cu mine, atunci îi voi alunga, aşa cum a spus DOMNUL.

13 Şi Iosua l-a binecuvântat şi a dat Hebronul ca moştenire lui Caleb, fiul lui Iefune.

14 De aceea, Hebronul a ajuns moştenirea lui Caleb, fiul lui Iefune chenezitul, până în ziua aceasta, pentru că a urmat pe deplin pe DOMNUL Dumnezeul lui Israel.

15 Şi numele Hebronului era mai înainte Chiriat-Arba; Arba era un om mare printre anachimi. Şi ţara s-a odihnit de război.

15

1 Acesta a fost sorţul tribului copiilor lui Iuda după familiile lor, până la graniţa cu Edom, pustiul Ţin, spre sud, era cel mai îndepărtat ţinut dinspre sud.

2 Şi graniţa lor dinspre sud era de la ţărmul Mării Sărate, de la golful care se întoarce spre sud;

3 Şi ieşea dinspre sud la Maal-Acrabim şi trecea până la Ţin şi se urca pe la sud spre Cades-Barnea şi trecea la Heţron şi urca spre Adar şi se întorcea spre Carca.

4 Şi trecea spre Aţmon şi ieşea la râul Egiptului; şi ieşirile acelui ţinut erau la mare. Acesta să fie ţinutul vostru spre sud.

5 Şi marginea de est era Marea Sărată până la capătul Iordanului. Şi marginea dinspre partea de nord era de la golful mării care este la capătul Iordanului;

6 Şi graniţa urca spre Bet-Hogla şi trecea spre nord de Bet-Araba; şi graniţa se urca până la piatra lui Bohan, fiul lui Ruben;

7 Şi graniţa urca spre Debir, de la valea lui Acor, şi se întorcea spre nord spre Ghilgal, care este în dreptul urcării Adumim, care este la sud de râu; şi graniţa trecea spre apele din En-Şemeş şi ieşirile erau la En-Roguel;

8 Şi graniţa urca pe valea fiului lui Hinom către latura de sud a Iebusului, care este Ierusalimul; şi graniţa se urca până la vârful muntelui care este în faţa văii lui Hinom spre vest, care este la capătul văii uriaşilor, spre nord.

9 Şi graniţa a fost trasă de la vârful muntelui până la fântâna Neftoah şi ieşea spre cetăţile muntelui Efron; şi graniţa a fost trasă prin Baala, care este Chiriat-Iearim;

10 Şi graniţa înconjura de la Baala spre vest până la muntele Seir şi trecea spre latura muntelui Iearim, care este Chesalon, spre partea de nord şi cobora la Bet-Şemeş şi trecea pe la Timna.

11 Şi graniţa ieşea la latura Ecronului spre nord; şi graniţa a fost trasă spre Şicron şi trecea de muntele Baala şi ieşea spre Iabneel; şi ieşirile ţinutului erau la mare.

12 Şi graniţa de vest era Marea cea Mare şi ţărmul ei. Acesta este ţinutul copiilor lui Iuda, de jur-împrejur după familiile lor.

13 Şi lui Caleb, fiul lui Iefune, i-a dat o parte între copiii lui Iuda, conform poruncii DOMNULUI către Iosua, adică cetatea lui Arba, tatăl lui Anac, care este Hebron.

14 Şi Caleb a alungat de acolo pe cei trei fii ai lui Anac: pe Şeşai şi pe Ahiman şi pe Talmai, copiii lui Anac.

15 Şi de acolo s-a urcat la locuitorii Debirului; iar numele Debirului mai înainte era Chiriat-Sefer.

16 Şi Caleb a spus: Celui care va bate Chiriat-Seferul şi îl va lua îi voi da de soţie pe Acsa, fiica mea.

17 Şi Otniel, fiul lui Chenaz, fratele lui Caleb, l-a luat; iar el i-a dat de soţie pe fiica sa, Acsa.

18 Şi s-a întâmplat, când a venit ea la el, că l-a provocat să ceară de la tatăl ei un câmp; şi ea s-a dat jos de pe măgar; şi Caleb i-a spus: Ce voieşti?

19 Iar ea a răspuns: Dă-mi o binecuvântare, fiindcă mi-ai dat un pământ din sud, dă-mi şi izvoare de apă. Şi i-a dat izvoarele de sus şi izvoarele de jos.

20 Aceasta este moştenirea tribului copiilor lui Iuda, după familiile lor.

21 Şi cetăţile din partea cea mai depărtată a copiilor lui Iuda, către ţinutul Edomului, dinspre sud, au fost Cabţeel şi Eder şi Iagur,

22 Şi Kinah şi Dimona şi Adada,

23 Şi Chedeş şi Haţor şi Itnan,

24 Şi Zif şi Telem şi Bealot,

25 Şi Haţor, Hadata şi Cheriot şi Heţron, care este Haţor,

26 Amam şi Şema şi Molada,

27 Şi Haţar-Gada şi Heşmon şi Bet-Palet,

28 Şi Haţar-Şual şi Beer-Şeba şi Biziotia,

29 Baala şi Iim şi Aţem;

30 Şi Eltolad şi Chesil şi Horma,

31 Şi Ţiclag şi Madmana şi Sansana,

32 Şi Lebaot şi Şilhim şi Ain şi Rimon; toate cetăţile sunt douăzeci şi nouă, cu satele lor.

33 Şi în vale erau Eştaol şi Ţoreea şi Aşna,

34 Şi Zanoah şi En-Ganim, Tapuah şi Enam,

35 Şi Iarmut şi Adulam, Soco şi Azeca,

36 Şi Şaaraim şi Aditaim şi Ghedera şi Ghederotaim; paisprezece cetăţi cu satele lor.

37 Ţenan şi Hadaşa şi Migdal-Gad,

38 Şi Dilean şi Miţpa şi Iocteel,

39 Lachis şi Boţcat şi Eglon,

40 Şi Cabon şi Lahmam şi Chitliş,

41 Şi Ghederot şi Bet-Dagon şi Naama şi Macheda; şaisprezece cetăţi cu satele lor.

42 Libna şi Eter şi Aşan,

43 Şi Iiftah şi Aşna şi Neţib,

44 Şi Cheila şi Aczib şi Mareşa; nouă cetăţi cu satele lor.

45 Ecron cu oraşele sale şi satele sale.

46 De la Ecron până la mare, toate vecinătăţile Asdodului cu satele lor;

47 Asdod cu oraşele sale şi satele sale; Gaza cu oraşele sale şi satele sale, până la râul Egiptului şi marea cea mare şi malul ei.

48 Şi în munţi: Şamir şi Iatir şi Soco,

49 Şi Dana şi Chiriat-Sana, care este Debir,

50 Şi Anab şi Eştemo şi Anim,

51 Şi Gosen şi Holon şi Ghilo; unsprezece cetăţi cu satele lor;

52 Arab şi Duma şi Eşean,

53 Şi Ianum şi Bet-Tapuah şi Afeca,

54 Şi Humta şi Chiriat-Arba, care este Hebron şi Ţior; nouă cetăţi cu satele lor.

55 Maon, Carmel şi Zif şi Iuta,

56 Şi Izreel şi Iocdeam şi Zanoah,

57 Cain, Ghibea şi Timna; zece cetăţi şi satele lor.

58 Halhul, Bet-Ţur şi Ghedor,

59 Şi Maarat şi Bet-Anot şi Eltecon; şase cetăţi cu satele lor;

60 Chiriat-Baal, care este Chiriat-Iearim şi Raba; două cetăţi cu satele lor.

61 În pustiu: Bet-Araba, Midin şi Secaca,

62 Şi Nibşan şi cetatea sării şi En-Ghedi; şase cetăţi cu satele lor.

63 Cât despre iebusiţi care locuiau în Ierusalim, copiii lui Iuda, nu au putut să îi alunge; şi iebusiţii locuiesc cu copiii lui Iuda în Ierusalim până în această zi.

16

1 Şi sorţul copiilor lui Iosif a ieşit de la Iordanul de lângă Ierihon până la apele Ierihonului către est, până la pustiul care urcă de la Ierihon spre muntele Betel;

2 Şi ieşea de la Betel spre Luz şi trecea până la graniţa archiţilor spre Atarot,

3 Şi cobora spre vest până la ţinutul iafletiţilor, până la ţinutul Bet-Oronului de jos şi până la Ghezer; şi ieşirile lui erau la mare.

4 Astfel copiii lui Iosif, Manase şi Efraim, şi-au luat moştenirea.

5 Şi graniţa copiilor lui Efraim, după familiile lor, era aşa: graniţa moştenirii lor spre est era Atarot-Adar până la Bet-Horonul de sus;

6 Şi ţinutul ieşea spre vest la Micmetat în partea de nord; şi graniţa se întorcea înspre est până la Taanat-Şilo şi trecea înspre est până la Ianoah.

7 Şi cobora de la Ianoah la Atarot şi la Naarata şi atingea Ierihonul şi ieşea la Iordan.

8 De la Tapuah, graniţa mergea spre vest, până la râul Cana; şi ieşirile lui erau la mare. Aceasta este moştenirea tribului copiilor lui Efraim, după familiile lor,

9 Şi cetăţile care au fost puse deoparte pentru copiii lui Efraim au fost în mijlocul moştenirii copiilor lui Manase, toate cetăţile şi satele lor.

10 Iar ei nu i-au alungat pe canaaniţii care locuiau în Ghezer, ci canaaniţii au locuit în mijlocul lui Efraim până în ziua aceasta şi servesc, dând tribut.

17

1 A fost de asemenea un sorţ şi pentru tribul lui Manase, căci el era întâiul-născut al lui Iosif; pentru Machir, întâiul-născut al lui Manase, tatăl lui Galaad, pentru că el a fost bărbat de război, de aceea a avut Galaadul şi Basanul.

2 A fost de asemenea un sorţ şi pentru ceilalţi copii ai lui Manase, după familiile lor: pentru copiii lui Abiezer şi pentru copiii lui Helec şi pentru copiii lui Azriel şi pentru copiii lui Sihem şi pentru copiii lui Hefer şi pentru copiii lui Şemida; aceştia sunt copiii de parte bărbătească ai lui Manase, fiul lui Iosif, după familiile lor.

3 Şi Ţelofhad, fiul lui Hefer, fiul lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, nu avea fii, ci fiice; şi acestea sunt numele fiicelor sale: Mahla şi Noa, Hogla, Milca şi Tirţa.

4 Şi ele au venit aproape, în faţa preotului Eleazar, şi în faţa lui Iosua, fiul lui Nun, şi în faţa prinţilor, spunând: DOMNUL a poruncit lui Moise să ni se dea o moştenire între fraţii noştri. De aceea, conform poruncii DOMNULUI, Eleazar le-a dat o moştenire între fraţii tatălui lor.

5 Şi au căzut lui Manase zece părţi, în afară de ţara Galaadului şi de Basan, care sunt dincolo de Iordan.

6 Pentru că fiicele lui Manase au avut o moştenire între copiii lui; şi ceilalţi fii ai lui Manase au avut ţara Galaadului.

7 Şi ţinutul lui Manase era de la Aşer până la Micmetat, care este înaintea Sihemului; şi graniţa mergea spre dreapta până la locuitorii din En-Tapuah.

8 Iar Manase a avut ţara Tapuahului, iar Tapuah, pe graniţa lui Manase, era al copiilor lui Efraim.

9 Şi ţinutul cobora până la râul Cana, spre partea de sud a râului; aceste cetăţi erau ale lui Efraim, între cetăţile lui Manase; de asemenea ţinutul lui Manase era spre partea de nord a râului şi ieşirile lui erau la mare.

10 Spre sud era al lui Efraim şi spre nord, al lui Manase; şi marea este marginea lui; şi se întâlnea la Aşer spre nord şi la Isahar spre est.

11 Şi Manase avea în Isahar şi în Aşer, Bet-Şeanul cu oraşele lui şi Ibleamul cu oraşele lui şi pe locuitorii din Dor cu oraşele lui şi pe locuitorii din En-Dor cu satele lui şi pe locuitorii din Taanac cu satele lui şi pe locuitorii din Meghido cu satele lui, adică trei ţări.

12 Totuşi copiii lui Manase nu au putut alunga locuitorii cetăţilor acestora; iar canaaniţii au dorit să rămână în ţara aceea.

13 Şi s-a întâmplat, când s-au întărit copiii lui Israel, că i-au făcut pe canaaniţi să dea tribut, dar nu i-au alungat în întregime.

14 Şi copiii lui Iosif au vorbit lui Iosua, spunând: De ce mi-ai dat ca moştenire doar un singur sorţ şi o singură parte, văzând că eu sunt popor mare aşa cum m-a binecuvântat DOMNUL până acum?

15 Şi Iosua le-a răspuns: Dacă eşti popor mare, urcă-te la pădure şi taie-o pentru tine, acolo, în ţara fereziţilor şi a uriaşilor, dacă muntele Efraim este prea strâmt pentru tine.

16 Şi copiii lui Iosif au spus: Dealul nu este de ajuns pentru noi; şi toţi canaaniţii care locuiesc în ţara văii şi cei care sunt în Bet-Şean şi în satele sale şi de asemenea cei care sunt în valea Izreel au care de fier.

17 Şi Iosua a vorbit casei lui Iosif, lui Efraim şi lui Manase, spunând: Tu eşti popor mare şi ai putere mare; nu vei avea doar un singur sorţ,

18 Ci muntele va fi al tău şi fiindcă este pădure, taie-o şi ieşirile sale vor fi ale tale, fiindcă vei alunga pe canaaniţi, deşi au care de fier şi deşi sunt puternici.

18

1 Şi toată adunarea copiilor lui Israel s-a adunat la Şilo şi au aşezat acolo tabernacolul întâlnirii. Şi ţara era supusă înaintea lor.

2 Şi au rămas între copiii lui Israel şapte triburi care nu îşi primiseră încă moştenirea.

3 Şi Iosua a spus copiilor lui Israel: Până când vă veţi lenevi să mergeţi să luaţi în stăpânire ţara pe care v-a dat-o DOMNUL Dumnezeul părinţilor voştri?

4 Daţi dintre voi trei oameni de fiecare trib şi îi voi trimite şi să se ridice şi să meargă prin ţară şi să o descrie conform moştenirii lor şi să vină la mine.

5 Şi să o împartă în şapte părţi; Iuda să rămână în ţinutul său spre sud, iar casa lui Iosif să rămână în ţinutul său spre nord.

6 Să faceţi aşadar o descriere a ţării în şapte părţi şi să o aduceţi aici, la mine, ca să arunc aici sorţ pentru voi înaintea DOMNULUI Dumnezeul nostru.

7 Dar leviţii nu au parte între voi, fiindcă preoţia DOMNULUI este moştenirea lor. Şi Gad, Ruben şi jumătate din tribul lui Manase şi-au primit dincolo de Iordan, la est, moştenirea pe care le-a dat-o Moise, servitorul DOMNULUI.

8 Şi bărbaţii s-au ridicat şi au plecat; şi Iosua a poruncit celor care s-au dus să descrie ţara, spunând: Mergeţi şi umblaţi prin ţară şi faceţi o descriere a ei şi întoarceţi-vă la mine, ca să arunc sorţ pentru voi, înaintea DOMNULUI, aici la Şilo.

9 Şi bărbaţii s-au dus şi au trecut prin ţară şi au descris-o într-o carte, în şapte părţi, după cetăţi; şi au venit din nou la Iosua în tabără, la Şilo.

10 Şi Iosua a aruncat sorţ pentru ei la Şilo, înaintea DOMNULUI; şi Iosua a împărţit acolo ţara copiilor lui Israel, conform împărţirilor lor.

11 Şi a ieşit sorţul tribului copiilor lui Beniamin, după familiile lor, şi ţinutul sorţului lor a ieşit între copiii lui Iuda şi copiii lui Iosif.

12 Şi graniţa lor dinspre partea de nord era de la Iordan; şi graniţa urca spre latura Ierihonului spre nord şi se urca prin munţi spre vest; şi ieşirile lui erau la pustiul Bet-Aven.

13 Şi graniţa trecea de acolo spre Luz către latura de sud a Luzului, care este Betel; şi graniţa cobora spre Atarot-Adar, de lângă dealul care este în partea de sud a Bet-Horonului de jos.

14 Şi graniţa a fost trasă de acolo şi înconjura către colţul mării, spre sud de la dealul care este înaintea Bet-Horonului către sud; şi ieşirile lui erau la Chiriat-Baal, care este Chiriat-Iearim, o cetate a copiilor lui Iuda; aceasta era partea dinspre vest.

15 Şi partea de sud era de la capătul Chiriat-Iearimului; şi ţinutul ieşea spre vest şi ieşea spre izvorul apelor Neftoah.

16 Şi graniţa cobora la capătul muntelui care este înaintea văii fiului lui Hinom, care este în valea uriaşilor spre nord şi cobora până la valea lui Hinom, în latura de sud a iebusiţilor şi cobora la En-Roguel;

17 Şi a fost trasă de la nord şi ieşea la En-Şemeş şi ieşea spre Ghelilot, care este în faţa urcuşului Adumim şi cobora la piatra lui Bohan, fiul lui Ruben,

18 Şi trecea spre latura din dreptul Arabei spre nord şi cobora până la Araba.

19 Şi graniţa trecea spre latura Bet-Hoglei spre nord; şi ieşirile ţinutului erau la golful de nord al Mării Sărate, la capătul de sud al Iordanului; acesta era ţinutul de sud.

20 Şi Iordanul era graniţa lui în partea de est. Aceasta era moştenirea copiilor lui Beniamin, cu ţinuturile ei de jur-împrejur, după familiile lor.

21 Şi cetăţile tribului copiilor lui Beniamin, după familiile lor, erau: Ierihon şi Bet-Hogla şi valea Cheţiţ,

22 Şi Bet-Araba şi Ţemaraim şi Betel,

23 Şi Avim şi Para şi Ofra,

24 Şi Chefar-Amonai şi Ofni şi Gheba; douăsprezece cetăţi cu satele lor.

25 Gabaon şi Rama şi Beerot,

26 Şi Miţpa şi Chefira şi Moţa,

27 Şi Rechem şi Iirpeel şi Tareala,

28 Şi Ţela şi Elef şi Iebus, care este Ierusalim, Ghibeat şi Chiriat; paisprezece cetăţi cu satele lor. Aceasta este moştenirea copiilor lui Beniamin, după familiile lor.

19

1 Şi al doilea sorţ a ieşit pentru Simeon, pentru tribul copiilor lui Simeon, după familiile lor. Şi moştenirea lor a fost în mijlocul moştenirii copiilor lui Iuda.

2 Şi ei au avut în moştenirea lor: Beer-Şeba sau Şeba şi Molada,

3 Şi Haţar-Şual şi Bala şi Aţem,

4 Şi Eltolad şi Betul şi Horma,

5 Şi Ţiclag şi Bet-Marcabot şi Haţar-Susa,

6 Şi Bet-Lebaot şi Şaruhen; treisprezece cetăţi cu oraşele lor;

7 Ain, Rimon şi Eter şi Aşan; patru cetăţi cu oraşele lor;

8 Şi toate satele care erau în jurul acestor cetăţi, până la Baalat-Beer, care este Ramatul de sud. Aceasta este moştenirea tribului copiilor lui Simeon, după familiile lor.

9 Moştenirea copiilor lui Simeon a fost luată din partea copiilor lui Iuda, fiindcă partea copiilor lui Iuda era prea mare pentru ei; de aceea copiii lui Simeon au avut moştenire în mijlocul moştenirii lor.

10 Şi al treilea sorţ a ieşit pentru copiii lui Zabulon, după familiile lor şi ţinutul moştenirii lor a fost până la Sarid.

11 Şi graniţa lor se urca spre mare şi Mareala şi atingea Dabeşetul şi atingea râul care este în dreptul Iocneamului.

12 Şi se întorcea de la Sarid spre est, spre răsăritul soarelui, până la graniţa lui Chislot-Tabor şi ieşea la Dabarat şi se urca la Iafia.

13 Şi de acolo trecea spre est la Ghita-Hefer, la Ita-Caţin şi ieşea la Rimon la Neea.

14 Şi graniţa se întorcea spre nord la Hanaton şi ieşirile lui sunt în valea Iiftah-Elului;

15 Şi Catat şi Nahalal şi Şimron şi Iideala şi Betleem; douăsprezece cetăţi cu satele lor.

16 Aceasta este moştenirea copiilor lui Zabulon, după familiile lor, aceste cetăţi cu satele lor.

17 Şi sorţul al patrulea a ieşit pentru Isahar, pentru copiii lui Isahar, după familiile lor.

18 Şi graniţa lor a fost până la Izreel şi Chesulot şi Sunem,

19 Şi Hafaraim şi Şion şi Anaharat,

20 Şi Rabit şi Chişion şi Abeţ,

21 Şi Remet şi En-Ganim şi En-Hada şi Bet-Paţeţ.

22 Şi ţinutul atingea Taborul şi Şahaţima şi Bet-Şemeş; şi ieşirile ţinutului lor erau la Iordan; şaisprezece cetăţi cu satele lor.

23 Aceasta este moştenirea tribului copiilor lui Isahar, după familiile lor, cetăţile cu oraşele lor.

24 Şi sorţul al cincilea a ieşit pentru tribul copiilor lui Aşer, după familiile lor.

25 Şi ţinutul lor era Helcat şi Hali şi Beten şi Acşaf,

26 Şi Alamelec şi Amead şi Mişeal; şi atingea Carmelul, spre vest şi Şihor-Libnat,

27 Şi se întorcea spre răsăritul soarelui la Bet-Dagon şi atingea Zabulonul şi valea Iiftah-El spre nord de Bet-Emec şi Neiel şi ieşea la Cabul, în stânga,

28 Şi Ebron şi Rehob şi Hamon şi Cana, până la Sidonul cel mare;

29 Şi ţinutul se întorcea la Rama şi până la cetatea întărită a Tirului; şi ţinutul se întorcea la Hosa şi ieşirile lui erau la mare, de la mal până la Aczi;

30 Şi Uma şi Afec şi Rehob: douăzeci şi două de cetăţi cu satele lor.

31 Aceasta este moştenirea tribului copiilor lui Aşer, după familiile lor, aceste cetăţi cu satele lor.

32 Sorţul al şaselea a ieşit pentru copiii lui Neftali, pentru copiii lui Neftali după familiile lor.

33 Şi ţinutul lor era de la Helef, de la Alon până la Ţaananim; şi Adami-Necheb şi Iabneel, până la Lacum; şi ieşirile lui erau la Iordan.

34 Şi ţinutul se întorcea de la vest la Aznot-Tabor şi de acolo ieşea la Hucoc şi se atingea de Zabulon spre sud; şi se atingea de Aşer spre vest şi de Iuda pe Iordan, spre răsăritul soarelui.

35 Şi cetăţile fortificate sunt: Ţidim, Ţer şi Hamat, Racat şi Chineret,

36 Şi Adama şi Rama şi Haţor,

37 Şi Chedeş şi Edrei şi En-Haţor,

38 Şi Iiereon şi Migdal-El şi Horem şi Bet-Anat şi Bet-Şemeş; nouăsprezece cetăţi cu satele lor.

39 Aceasta este moştenirea tribului copiilor lui Neftali, după familiile lor, cetăţile şi satele lor.

40 Sorţul al şaptelea a ieşit pentru tribul copiilor lui Dan, după familiile lor.

41 Şi ţinutul moştenirii lor era Ţoreea şi Eştaol şi Ir-Şemeş,

42 Şi Şaalabin şi Aialon şi Iitla,

43 Şi Elon şi Timnata şi Ecron,

44 Şi Elteche şi Ghibeton şi Baalat,

45 Şi Iehud şi Bene-Berac şi Gat-Rimon,

46 Şi Me-Iarcon şi Racon, cu graniţa în dreptul lui Iafo.

47 Şi ţinutul copiilor lui Dan se întindea prea puţin pentru ei; de aceea copiii lui Dan s-au urcat şi s-au luptat împotriva Leşemului şi l-au luat şi l-au lovit cu ascuţişul sabiei şi l-au luat în stăpânire şi au locuit în el şi l-au numit Leşem-Dan, după numele lui Dan, tatăl lor.

48 Aceasta este moştenirea tribului copiilor lui Dan, după familiile lor, aceste cetăţi cu satele lor.

49 Şi după ce au terminat de împărţit ca moştenire ţara, după ţinuturile ei, copiii lui Israel au dat o moştenire în mijlocul lor lui Iosua, fiul lui Nun;

50 Conform poruncii DOMNULUI i-au dat cetatea pe care a cerut-o, Timnat-Serah, în muntele Efraim; şi el a zidit cetatea şi a locuit în ea.

51 Acestea sunt moştenirile pe care preotul Eleazar şi Iosua, fiul lui Nun, şi căpeteniile părinţilor triburilor copiilor lui Israel le-au împărţit prin sorţ ca moştenire în Şilo, înaintea DOMNULUI, la uşa tabernacolului întâlnirii. Şi au terminat împărţirea ţării.

20

1 Şi DOMNUL a vorbit lui Iosua, spunând:

2 Vorbeşte fiilor lui Israel, spunând: Rânduiţi-vă cetăţile de scăpare despre care v-am vorbit prin mâna lui Moise,

3 Ca să fugă acolo ucigaşul, care a ucis fără intenţie şi fără premeditare pe un om; şi ele vă vor fi pentru a scăpa de răzbunătorul sângelui.

4 Şi când cel care fuge la una din cetăţile acestea va sta la intrarea porţii cetăţii şi va spune cauza lui în auzul bătrânilor acelei cetăţi, să-l primească la ei în cetate şi să îi dea un loc ca să locuiască între ei.

5 Şi dacă răzbunătorul sângelui îl urmăreşte, ei să nu-l dea pe ucigaş în mâna lui, pentru că el l-a ucis pe aproapele său fără premeditare şi nu l-a urât mai înainte.

6 Şi să locuiască în cetatea aceasta până va sta înaintea adunării pentru judecată, până la moartea marelui preot care va fi în zilele acelea; atunci ucigaşul să se întoarcă şi să vină în cetatea sa şi în casa sa, în cetatea de unde a fugit.

7 Şi au rânduit Chedeşul, în Galileea, în muntele lui Neftali, şi Sihemul, în muntele lui Efraim, şi Chiriat-Arba, adică Hebronul, în muntele lui Iuda.

8 Şi dincolo de Iordan, lângă Ierihon, spre est, au rânduit Beţerul, în pustiu, în câmpie, din tribul lui Ruben; şi Ramot, în Galaad, din tribul lui Gad; şi Golan, în Basan, din tribul lui Manase.

9 Acestea au fost cetăţile rânduite pentru toţi copiii lui Israel şi pentru străinul care locuieşte temporar printre ei, ca oricine ucide fără intenţie pe un om să fugă acolo şi să nu moară de mâna răzbunătorului sângelui, până va sta înaintea adunării.

21

1 Şi capii părinţilor leviţilor s-au apropiat de preotul Eleazar, şi de Iosua, fiul lui Nun, şi de capii părinţilor triburilor fiilor lui Israel.

2 Şi le-au vorbit în Şilo, în ţara Canaanului, spunând: DOMNUL a poruncit prin mâna lui Moise să ni se dea cetăţi de locuit, cu împrejurimile lor pentru vitele noastre.

3 Şi copiii lui Israel au dat leviţilor din moştenirea lor, după porunca DOMNULUI, aceste cetăţi şi împrejurimile lor.

4 Şi sorţul a ieşit pentru familiile chehatiţilor; şi fiilor preotului Aaron, dintre leviţi, le-au căzut prin sorţ treisprezece cetăţi din tribul lui Iuda, din tribul lui Simeon şi din tribul lui Beniamin.

5 Şi ceilalţi copii ai lui Chehat au avut prin sorţ zece cetăţi din familiile tribului lui Efraim şi din tribul lui Dan şi din jumătatea tribului lui Manase.

6 Şi copiii lui Gherşon au avut prin sorţ treisprezece cetăţi din familiile tribului lui Isahar şi din tribul lui Aşer şi din tribul lui Neftali şi din jumătatea tribului lui Manase, în Basan.

7 Copiii lui Merari, după familiile lor, au avut douăsprezece cetăţi din tribul lui Ruben şi din tribul lui Gad şi din tribul lui Zabulon.

8 Şi copiii lui Israel au dat prin sorţ leviţilor cetăţile acestea cu împrejurimile lor, aşa cum poruncise DOMNUL prin mâna lui Moise.

9 Şi au dat din tribul copiilor lui Iuda şi din tribul fiilor lui Simeon cetăţile acestea care au fost menţionate pe nume,

10 Şi care au fost ale copiilor lui Aaron, din familiile chehatiţilor, dintre copiii lui Levi (fiindcă al lor a fost primul sorţi).

11 Şi le-au dat cetatea lui Arba, tatăl lui Anac, care este Hebron, în ţinutul muntos al lui Iuda, cu împrejurimile ei.

12 Iar câmpiile cetăţii şi satele ei le-au dat lui Caleb, fiul lui Iefune, ca stăpânire a sa.

13 Astfel au dat copiilor preotului Aaron cetatea de scăpare pentru ucigaş, Hebron, cu împrejurimile sale, şi Libna cu împrejurimile sale,

14 Şi Iatir cu împrejurimile sale şi Eştemoa cu împrejurimile sale,

15 Şi Holon cu împrejurimile sale şi Debir cu împrejurimile sale,

16 Şi Ain cu împrejurimile sale şi Iuta cu împrejurimile sale şi Bet-Şemeş cu împrejurimile sale; nouă cetăţi din aceste două triburi.

17 Şi din tribul lui Beniamin: Gabaon cu împrejurimile sale şi Gheba cu împrejurimile sale,

18 Şi Anatot cu împrejurimile sale şi Almon cu împrejurimile sale; patru cetăţi.

19 Toate cetăţile fiilor lui Aaron, preoţii, erau treisprezece cetăţi cu împrejurimile lor.

20 Şi familiilor fiilor lui Chehat, leviţii rămaşi dintre copiii lui Chehat, li s-au dat cetăţile din sorţul lor din tribul lui Efraim.

21 Şi le-au dat cetatea de scăpare pentru ucigaş, Sihem, cu împrejurimile sale, în muntele lui Efraim şi Ghezer cu împrejurimile sale,

22 Şi Chibţaim cu împrejurimile sale şi Bet-Horon cu împrejurimile sale; patru cetăţi.

23 Şi din tribul lui Dan: Elteche cu împrejurimile sale şi Ghibeton cu împrejurimile sale,

24 Şi Aialon cu împrejurimile sale şi Gat-Rimon cu împrejurimile sale; patru cetăţi.

25 Şi din jumătatea tribului lui Manase: Taanac cu împrejurimile sale şi Gat-Rimon cu împrejurimile sale; două cetăţi.

26 Toate cetăţile erau zece, cu împrejurimile lor, pentru familiile fiilor lui Chehat care au rămas.

27 Şi copiilor lui Gherşon, din familiile leviţilor, din cealaltă jumătate a tribului lui Manase le-au dat cetatea de scăpare pentru ucigaş, Golan, în Basan, cu împrejurimile sale şi Beeştra cu împrejurimile sale; două cetăţi.

28 Şi din tribul lui Isahar: Chişion cu împrejurimile sale, Dabarat cu împrejurimile sale,

29 Iarmut cu împrejurimile sale, En-Ganim cu împrejurimile sale; patru cetăţi.

30 Şi din tribul lui Aşer: Mişeal cu împrejurimile sale, Abdon cu împrejurimile sale,

31 Helcat cu împrejurimile sale şi Rehob cu împrejurimile sale; patru cetăţi.

32 Şi din tribul lui Neftali, cetatea de scăpare pentru ucigaş: Chedeş, în Galileea, cu împrejurimile sale şi Hamot-Dor cu împrejurimile sale şi Cartan cu împrejurimile sale; trei cetăţi.

33 Toate cetăţile gherşoniţilor, după familiile lor, erau treisprezece cetăţi cu împrejurimile lor.

34 Şi familiilor fiilor lui Merari, celor rămaşi dintre leviţi, le-au dat din tribul lui Zabulon: Iocneam cu împrejurimile sale, Carta cu împrejurimile sale,

35 Dimna cu împrejurimile sale, Nahalal cu împrejurimile sale; patru cetăţi.

36 Şi, din tribul lui Ruben: Beţer cu împrejurimile sale şi Iahţa cu împrejurimile sale,

37 Chedemot cu împrejurimile sale şi Mefaat cu împrejurimile sale: patru cetăţi.

38 Şi din tribul lui Gad, cetatea de scăpare pentru ucigaş: Ramot, în Galaad, cu împrejurimile sale şi Mahanaim cu împrejurimile sale,

39 Hesbon cu împrejurimile sale şi Iaezer cu împrejurimile sale: în total patru cetăţi.

40 Toate cetăţile copiilor lui Merari care au rămas din familiile leviţilor, după familiile lor şi sorţul lor, erau douăsprezece cetăţi.

41 Toate cetăţile leviţilor în mijlocul stăpânirii fiilor lui Israel au fost patruzeci şi opt de cetăţi cu împrejurimile lor.

42 Fiecare dintre aceste cetăţi îşi avea împrejurimile ei de jur-împrejur; aşa erau toate cetăţile acestea.

43 Şi DOMNUL i-a dat lui Israel toată ţara pe care jurase s-o dea părinţilor lor; şi ei au stăpânit-o şi au locuit în ea.

44 Şi DOMNUL le-a dat odihnă de jur-împrejur, potrivit cu tot ce le jurase părinţilor lor; şi, dintre toţi duşmanii lor, nu a stat în picioare niciun om înaintea lor; DOMNUL i-a dat pe toţi duşmanii lor în mâna lor.

45 Nu a eşuat niciun lucru din toate lucrurile bune pe care le spusese DOMNUL, casei lui Israel; toate s-au împlinit.

22

1 Atunci Iosua a chemat pe rubeniţi şi pe gadiţi şi jumătatea tribului lui Manase,

2 Şi le-a spus: Voi aţi ţinut la tot ce v-a poruncit Moise, servitorul DOMNULUI, şi aţi ascultat de vocea mea în tot ce v-am poruncit.

3 Nu aţi părăsit pe fraţii voştri în aceste multe zile, până în această zi; şi aţi ţinut sarcina poruncii DOMNULUI Dumnezeul vostru.

4 Şi acum, DOMNUL Dumnezeul vostru a dat odihnă fraţilor voştri, aşa cum le-a promis; de aceea acum, întoarceţi-vă şi duceţi-vă la corturile voastre, în ţara pe care o aveţi în stăpânire, pe care v-a dat-o Moise, servitorul DOMNULUI, dincolo de Iordan.

5 Numai luaţi bine aminte să împliniţi porunca şi legea pe care vi le-a poruncit Moise, servitorul DOMNULUI, ca să iubiţi pe DOMNUL Dumnezeul vostru şi să umblaţi în toate căile lui şi să ţineţi poruncile lui şi să vă alipiţi de el şi să îi serviţi cu toată inima voastră şi cu tot sufletul vostru.

6 Şi Iosua i-a binecuvântat şi le-a dat drumul; şi ei au plecat la corturile lor.

7 Şi jumătăţii din tribul lui Manase, Moise îi dăduse moştenire în Basan; dar celeilalte jumătăţi, Iosua îi dăduse moştenire între fraţii lor, dincoace de Iordan, spre vest. Şi Iosua, când le-a dat drumul la corturile lor, i-a şi binecuvântat,

8 Şi le-a vorbit, spunând: Întoarceţi-vă la corturile voastre cu multe averi şi cu turme foarte multe şi cu argint şi cu aur şi cu aramă şi cu fier şi cu haine foarte multe; împărţiţi cu fraţii voştri prada duşmanilor voştri.

9 Şi copiii lui Ruben şi copiii lui Gad şi jumătatea tribului lui Manase s-au întors şi au plecat de la copiii lui Israel din Şilo, care este în ţara Canaanului, pentru a merge în ţara Galaadului, în ţara pe care o aveau în stăpânire, pe care au stăpânit-o după cuvântul DOMNULUI prin mâna lui Moise.

10 Şi când au venit în ţinuturile Iordanului, care sunt în ţara Canaanului, copiii lui Ruben, copiii lui Gad şi jumătatea tribului lui Manase au zidit acolo, lângă Iordan, un altar, un altar mare la vedere.

11 Şi copiii lui Israel au auzit spunându-se: Iată, copiii lui Ruben, copiii lui Gad şi jumătate din tribul lui Manase au zidit un altar în faţa ţării Canaanului, în ţinuturile Iordanului, la trecătoarea fiilor lui Israel.

12 Şi când au auzit copiii lui Israel, toată adunarea copiilor lui Israel s-a strâns la Şilo, ca să meargă împotriva lor la război.

13 Şi copiii lui Israel au trimis la copiii lui Ruben şi la copiii lui Gad şi la jumătatea tribului lui Manase în ţara Galaadului pe Fineas, fiul preotului Eleazar,

14 Şi zece prinţi împreună cu el, câte un prinţ din fiecare casă părintească, din toate triburile lui Israel; şi fiecare dintre ei era cap al unei case părinteşti, între miile lui Israel.

15 Şi au venit la copiii lui Ruben, la copiii lui Gad şi la jumătatea tribului lui Manase, în ţara Galaadului şi le-au vorbit, spunând:

16 Astfel spune toată adunarea DOMNULUI: Ce fărădelege aţi făcut împotriva Dumnezeului lui Israel, ca să vă abateţi astăzi de la a-l urma pe DOMNUL, zidindu-vă un altar, ca să vă răzvrătiţi astăzi împotriva DOMNULUI?

17 Este prea puţin pentru noi nelegiuirea lui Peor, de care nu suntem curăţiţi nici până în ziua aceasta, deşi a fost o plagă în adunarea DOMNULUI,

18 Încât trebuie să vă abateţi astăzi de la a-l urma pe DOMNUL? Şi se va întâmpla, văzând că vă răzvrătiţi astăzi împotriva DOMNULUI, că mâine el se va înfuria pe toată adunarea lui Israel.

19 Însă, dacă ţara care este în stăpânirea voastră este necurată, treceţi în ţara care este în stăpânirea DOMNULUI, unde locuieşte cortul DOMNULUI şi luaţi-vă pământ în stăpânire între noi; dar nu vă răzvrătiţi împotriva DOMNULUI şi nu vă răzvrătiţi împotriva noastră, zidindu-vă un altar în afară de altarul DOMNULUI Dumnezeul nostru.

20 Nu a făcut fărădelege Acan, fiul lui Zerah, în lucrul blestemat şi furia a căzut peste toată adunarea lui Israel? Iar acel om nu a pierit singur în nelegiuirea lui.

21 Atunci copiii lui Ruben şi copiii lui Gad şi jumătatea tribului lui Manase au răspuns şi au zis capilor miilor lui Israel:

22 DOMNUL Dumnezeul dumnezeilor, DOMNUL Dumnezeul dumnezeilor, el ştie, şi Israel însuşi să ştie; dacă din răzvrătire sau din fărădelege faţă de DOMNUL (nu ne salva în această zi!),

23 Ne-am zidit un altar ca să ne abatem de la a-l urma pe DOMNUL şi să aducem pe el ofrande arse şi dar de mâncare, sau să aducem pe el ofrande de pace, însuşi DOMNUL să ne ceară socoteală.

24 Şi dacă nu am făcut-o mai degrabă de teama acestui lucru, spunând: Poate va veni timpul când copiii voştri vor vorbi copiilor noştri, spunând: Ce aveţi voi a face cu DOMNUL Dumnezeul lui Israel?

25 Fiindcă DOMNUL a pus Iordanul ca graniţă între noi şi voi; voi, copii ai lui Ruben şi fii ai lui Gad, nu aveţi parte în DOMNUL. Şi astfel copiii voştri vor face pe copiii noştri să înceteze a se teme de DOMNUL.

26 De aceea noi am zis: Să ne pregătim acum să ne zidim un altar, nu pentru ofrandă arsă, nici pentru sacrificiu,

27 Ci ca mărturie între noi şi voi şi între generaţiile noastre după noi, ca să facem serviciul DOMNULUI înaintea lui cu ofrandele arse ale noastre şi cu sacrificiile noastre şi cu darurile noastre de pace, ca să nu spună copiii voştri copiilor noştri în timpul care va veni: Voi nu aveţi parte în DOMNUL.

28 De aceea noi am spus: Se va întâmpla când ei vor spune astfel către noi şi către generaţiile noastre în timpul care va veni, că vom spune din nou: Iată, modelul altarului DOMNULUI, pe care l-au făcut părinţii noştri, nu pentru ofrande arse, nici pentru sacrificii, ci ca mărturie între noi şi voi!

29 Nicidecum nu ne vom răzvrăti împotriva DOMNULUI şi nu ne vom abate astăzi de la a-l urma pe DOMNUL pentru a zidi un altar pentru ofrande arse, pentru daruri de mâncare şi pentru sacrificii, în afară de altarul DOMNULUI Dumnezeul nostru, care este înaintea tabernacolului său.

30 Şi când preotul Fineas şi prinţii adunării şi capii miilor lui Israel, care erau cu el, au auzit cuvintele pe care le-au spus copiii lui Ruben şi copiii lui Gad şi copiii lui Manase, le-a plăcut.

31 Şi Fineas, fiul preotului Eleazar, a spus fiilor lui Ruben şi fiilor lui Gad şi fiilor lui Manase: Astăzi pricepem că DOMNUL este în mijlocul nostru, pentru că nu aţi făcut această fărădelege împotriva DOMNULUI; acum aţi scăpat pe copiii lui Israel din mâna DOMNULUI.

32 Şi Fineas, fiul preotului Eleazar, şi prinţii s-au întors de la copiii lui Ruben şi de la copiii lui Gad, din ţara Galaadului, în ţara Canaan, la copiii lui Israel şi le-au adus veste.

33 Şi lucrul le-a plăcut fiilor lui Israel şi copiii lui Israel au binecuvântat pe Dumnezeu şi n-au mai voit să se urce la război împotriva lor, să distrugă ţara în care locuiau copiii lui Ruben şi copiii lui Gad.

34 Şi copiii lui Ruben şi copiii lui Gad au numit altarul Ed, fiindcă el va fi martor între noi, că DOMNUL este Dumnezeu.

23

1 Şi s-a întâmplat, la multe zile după ce DOMNUL a dat odihnă lui Israel, din partea tuturor duşmanilor săi de jur-împrejur, că Iosua era bătrân şi înaintat în zile.

2 Şi Iosua a chemat pe tot Israelul, pe bătrânii lor şi pe căpeteniile lor şi pe judecătorii lor şi pe ofiţerii lor şi le-a spus: Eu am îmbătrânit şi sunt înaintat în zile.

3 Şi aţi văzut tot ce a făcut DOMNUL Dumnezeul vostru tuturor naţiunilor acestora pentru voi, fiindcă DOMNUL Dumnezeul vostru este cel care a luptat pentru voi.

4 Iată, v-am împărţit prin sorţ aceste naţiuni rămase, ca să fie moştenire pentru triburile voastre, de la Iordan, împreună cu toate naţiunile pe care le-am stârpit şi până la Marea cea Mare, spre vest.

5 Şi DOMNUL Dumnezeul vostru, el însuşi, le va lepăda dinaintea voastră şi le va alunga dinaintea voastră; şi voi veţi stăpâni ţara lor, cum v-a spus DOMNUL Dumnezeul vostru.

6 De aceea fiţi foarte curajoşi să ţineţi şi să faceţi tot ce este scris în cartea legii lui Moise, să nu vă abateţi de la ea nici la dreapta, nici la stânga,

7 Ca să nu intraţi printre aceste naţiuni care au rămas între voi, nici să nu amintiţi numele dumnezeilor lor, nici să nu juraţi pe ei, nici să nu le serviţi şi nici să nu vă prosternaţi înaintea lor,

8 Ci să vă alipiţi de DOMNUL Dumnezeul vostru, aşa cum aţi făcut până în această zi.

9 Fiindcă DOMNUL a alungat dinaintea voastră naţiuni mari şi puternice; dar vouă, nimeni nu a putut să vă stea înainte, până în această zi.

10 Unul singur dintre voi va urmări o mie, fiindcă DOMNUL Dumnezeul vostru este cel care luptă pentru voi, aşa cum v-a promis.

11 De aceea luaţi seama bine la sufletele voastre, ca să iubiţi pe DOMNUL Dumnezeul vostru.

12 Altfel, dacă veţi da înapoi în vreun fel şi vă veţi alipi de rămăşiţa acestor naţiuni, de cele care rămân printre voi, şi vă veţi căsători cu ele şi veţi intra la ele şi ele la voi,

13 Să ştiţi fără nicio îndoială că DOMNUL Dumnezeul vostru nu va mai alunga aceste naţiuni dinaintea voastră şi vă vor fi laţuri şi curse şi bice în coastele voastre şi spini în ochii voştri, până veţi pieri din această ţară bună, pe care v-a dat-o DOMNUL Dumnezeul vostru.

14 Şi, iată, astăzi mă duc pe calea întregului pământ şi ştiţi din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru că nu a eşuat niciun lucru din toate lucrurile bune pe care le-a spus DOMNUL Dumnezeul vostru despre voi. Toate vi s-au întâmplat, un singur cuvânt din ele nu a căzut.

15 De aceea se va întâmpla , aşa cum toate lucrurile bune, pe care vi le-a spus DOMNUL Dumnezeul vostru, au venit peste voi, tot aşa DOMNUL va face să vină asupra voastră toate lucrurile rele, până vă va nimici de pe acest pământ bun, pe care vi l-a dat DOMNUL Dumnezeul vostru.

16 Când veţi încălca legământul DOMNULUI Dumnezeul vostru, pe care vi l-a poruncit, şi veţi merge şi veţi servi altor dumnezei şi vă veţi pleca înaintea lor, atunci mânia DOMNULUI se va aprinde împotriva voastră şi veţi pieri repede din această ţară bună, pe care v-a dat-o el.

24

1 Şi Iosua a adunat toate triburile lui Israel la Sihem şi a chemat pe bătrânii lui Israel şi pe căpeteniile lor şi pe judecătorii lor şi pe ofiţerii lor, iar ei s-au înfăţişat înaintea lui Dumnezeu.

2 Şi Iosua a spus întregului popor: Astfel spune DOMNUL Dumnezeul lui Israel: Părinţii voştri, Terah, tatăl lui Avraam şi tatăl lui Nahor, au locuit în vechime dincolo de râu şi au servit altor dumnezei.

3 Şi am luat pe tatăl vostru Avraam de dincolo de râu şi l-am condus prin toată ţara Canaanului şi i-am înmulţit sămânţa şi i-am dat pe Isaac.

4 Şi lui Isaac i-am dat pe Iacov şi pe Esau; şi lui Esau i-am dat muntele Seir, pentru a-l stăpâni; dar Iacov şi fiii săi au coborât în Egipt.

5 Şi am trimis pe Moise şi pe Aaron şi am lovit Egiptul cu plăgile pe care le-am făcut în mijlocul lor; şi după aceea v-am scos de acolo.

6 Şi am scos pe părinţii voştri din Egipt şi aţi venit la mare; şi egiptenii au urmărit pe părinţii voştri cu care şi călăreţi, până la Marea Roşie.

7 Şi când au strigat către DOMNUL, el a pus întuneric între voi şi egipteni şi a adus marea asupra lor şi i-a acoperit; şi ochii voştri au văzut ce am făcut în Egipt; şi aţi locuit în pustiu multe zile.

8 Şi v-am adus în ţara amoriţilor, care locuiesc dincolo de Iordan, şi ei s-au luptat cu voi şi i-am dat în mâna voastră ca să le stăpâniţi ţara şi i-am nimicit dinaintea voastră.

9 Atunci Balac, fiul lui Ţipor, împăratul Moabului, s-a ridicat şi s-a luptat împotriva lui Israel şi a trimis şi a chemat pe Balaam, fiul lui Beor, să vă blesteme.

10 Dar am refuzat să ascult pe Balaam; şi, într-adevăr, el v-a binecuvântat; aşa v-am scăpat din mâna lui.

11 Şi aţi trecut Iordanul şi aţi venit la Ierihon. Şi bărbaţii Ierihonului, amoriţii şi fereziţii şi canaaniţii şi hetiţii şi ghirgasiţii şi heviţii şi iebusiţii au luptat împotriva voastră; şi eu i-am dat în mâna voastră.

12 Şi am trimis viespea înaintea voastră şi i-a alungat dinaintea voastră, chiar pe cei doi împăraţi ai amoriţilor, nu cu sabia ta, nici cu arcul tău.

13 Şi v-am dat o ţară pentru care nu voi v-aţi ostenit şi cetăţi pe care nu voi le-aţi zidit şi totuşi locuiţi în ele; voi mâncaţi din vii şi din măslini, pe care nu i-aţi sădit.

14 De aceea acum, temeţi-vă de DOMNUL şi serviţi-i cu sinceritate şi în adevăr, şi îndepărtaţi dumnezeii cărora le-au servit părinţii voştri dincolo de râu şi în Egipt şi serviţi DOMNULUI.

15 Şi dacă vi se pare rău să serviţi DOMNULUI, alegeţi astăzi cui voiţi să serviţi: sau dumnezeilor cărora le-au servit părinţii voştri care erau dincolo de râu, sau dumnezeilor amoriţilor în a căror ţară locuiţi. Dar cât despre mine, eu şi casa mea vom servi DOMNULUI.

16 Şi poporul a răspuns, zicând: Nicidecum nu vom părăsi pe DOMNUL pentru a servi altor dumnezei.

17 Fiindcă DOMNUL Dumnezeul nostru este cel care ne-a scos pe noi şi pe părinţii noştri din ţara Egiptului, din casa robiei, şi cel care a făcut acele semne mari înaintea ochilor noştri şi ne-a păstrat pe tot drumul pe care am mers şi în mijlocul tuturor popoarelor prin care am trecut.

18 Şi DOMNUL a alungat toate popoarele dinaintea noastră, chiar pe amoriţii care au locuit în ţară. De aceea şi noi vom servi DOMNULUI, fiindcă el este Dumnezeul nostru.

19 Şi Iosua a spus poporului: Nu veţi putea servi DOMNULUI, fiindcă el este un Dumnezeu sfânt; este un Dumnezeu gelos; nu va ierta fărădelegile voastre nici păcatele voastre.

20 Dacă veţi părăsi pe DOMNUL şi veţi servi unor dumnezei străini, atunci el se va întoarce şi vă va face rău şi vă va nimici, după ce v-a făcut bine.

21 Şi poporul i-a spus lui Iosua: Nu, ci vom servi DOMNULUI.

22 Şi Iosua a spus poporului: Sunteţi martori împotriva voastră înşivă că v-aţi ales pe DOMNUL ca să îi serviţi. Şi ei au zis: Suntem martori.

23 Şi Iosua a spus: De aceea acum, îndepărtaţi dumnezeii străini care sunt în mijlocul vostru şi plecaţi-vă inima spre DOMNUL Dumnezeul lui Israel.

24 Şi poporul i-a spus lui Iosua: Vom servi DOMNULUI Dumnezeul nostru şi vom asculta de vocea sa.

25 Astfel în ziua aceea Iosua a făcut legământ cu poporul şi i-a dat un statut şi o rânduială în Sihem.

26 Şi Iosua a scris aceste cuvinte în cartea legii lui Dumnezeu şi a luat o piatră mare şi a pus-o acolo sub stejarul de lângă sanctuarul DOMNULUI.

27 Şi Iosua a spus către tot poporul: Iată, această piatră ne va fi martoră, fiindcă a auzit toate cuvintele DOMNULUI, pe care ni le-a spus; şi vă va fi martoră, ca nu cumva să negaţi pe Dumnezeul vostru.

28 Şi Iosua a dat drumul poporului, fiecăruia la moştenirea sa.

29 Şi s-a întâmplat, după aceste lucruri, că Iosua, fiul lui Nun, servitorul DOMNULUI, a murit, având o sută zece ani.

30 Şi l-au înmormântat în ţinutul moştenirii sale, în Timnat-Serah, care este în muntele lui Efraim, în partea de nord a muntelui Gaaş.

31 Şi Israel a servit DOMNULUI în toate zilele lui Iosua şi în toate zilele bătrânilor ale căror zile s-au lungit după Iosua şi care cunoscuseră toate lucrările DOMNULUI, pe care le făcuse pentru Israel.

32 Şi au înmormântat la Sihem oasele lui Iosif, pe care copiii lui Israel le-au adus din Egipt, în partea câmpului pe care-l cumpărase Iacov de la fiii lui Hamor, tatăl lui Sihem, cu o sută de arginţi, care a ajuns moştenirea copiilor lui Iosif.

33 Şi Eleazar, fiul lui Aaron, a murit; şi l-au înmormântat pe un deal care aparţinea lui Fineas, fiul său, care i se dăduse în muntele lui Efraim.