1 Povara pe care a văzut-o profetul Habacuc.
2 DOAMNE, cât timp voi mai striga fără să mă auzi! Strig către tine despre violenţă dar nu vei salva!
3 De ce îmi arăţi nelegiuire şi mă faci să privesc apăsare? Căci înaintea mea sunt jefuire şi violenţă şi cei care ridică ceartă şi discordie.
4 De aceea legea este neglijată şi judecata niciodată nu înaintează, căci cel stricat împresoară pe cel drept; de aceea judecata nedreaptă merge înainte.
5 Voi, cei dintre păgâni, priviţi şi luaţi aminte şi minunaţi-vă cu uimire, căci în zilele voastre voi lucra o lucrare pe care voi nu o veţi crede chiar dacă vi se va spune.
6 Căci, iată, îi ridic pe caldeeni, acea naţiune amarnică şi pripită, care va mărşălui prin întinderea ţării, pentru a stăpâni locuinţe care nu sunt ale lor.
7 Ei sunt îngrozitori şi înspăimântători; de la ei înşişi vine judecata lor şi demnitatea lor.
8 De asemenea, caii lor sunt mai iuţi decât leoparzii şi mai feroce decât lupii nopţii; şi călăreţii lor se vor împrăştia şi călăreţii lor vor veni din depărtare; ei vor zbura ca acvila ce se grăbeşte să mănânce.
9 Ei toţi vor veni pentru violenţă; feţele lor vor înfuleca precum vântul de est şi vor aduna captivi ca nisipul.
10 Şi vor batjocori împăraţi şi prinţii le vor fi de batjocură; vor lua în derâdere orice întăritură; căci vor îngrămădi ţărână şi o vor lua.
11 Atunci se va răzgândi şi va trece înainte şi va ofensa, atribuind această putere a lui dumnezeului său.
12 Nu eşti tu din veşnicie, DOAMNE Dumnezeul meu, Sfântul meu? Nu vom muri. DOAMNE, tu i-ai rânduit pentru judecată; şi: Dumnezeule puternic, tu i-ai întemeiat pentru mustrare.
13 Ochii tăi sunt prea puri ca să priveşti răul şi nu te poţi uita la nelegiuire; de ce te uiţi atunci la cei care lucrează perfid şi îţi ţii limba când cel stricat mănâncă pe cel mai drept decât el?
14 Şi îi faci pe oameni ca peştii mării, ca pe târâtoarele ce nu au conducător peste ele?
15 Ei îi ridică pe toţi cu cârligul, îi prind în plasa lor şi îi adună în năvodul lor; de aceea se bucură şi se veselesc.
16 De aceea ei sacrifică în cinstea plasei lor şi ard tămâie în cinstea năvodului lor, fiindcă prin ele partea lor este grasă şi carnea lor, multă.
17 Îşi vor goli astfel plasa şi nu vor continua să ucidă naţiunile fără cruţare?
1 Îmi voi face garda şi mă voi aşeza pe turn şi voi veghea să văd ce îmi va spune şi ce îi voi răspunde când voi fi mustrat.
2 Şi DOMNUL mi-a răspuns şi a zis: Scrie viziunea şi lămureşte-o pe table, ca să fugă cel ce o citeşte.
3 Pentru că viziunea este pentru încă un timp rânduit, dar la sfârşit va vorbi şi nu va minţi; deşi întârzie, aşteapt-o, pentru că va veni cu siguranţă, nu va întârzia.
4 Iată, sufletul lui care este înălţat, nu este integru în el, dar cel drept va trăi prin credinţa lui.
5 Da, de asemenea, pentru că el calcă legea prin vin, el este un om mândru, nici nu stă acasă, el, care îşi lărgeşte dorinţa lui ca iadul şi este ca moartea şi nu poate fi săturat, dar adună la el toate naţiunile şi îngrămădeşte la el toate popoarele;
6 Nu vor ridica toţi aceştia o parabolă împotriva lui şi un proverb zeflemitor împotriva lui şi nu vor spune: Vai celui care înmulţeşte ce nu este a lui! Cât timp? Şi celui care se împovărează cu lut gros!
7 Nu se vor ridica deodată cei ce te vor muşca şi se vor trezi cei ce te vor chinui iar tu vei fi pradă pentru ei?
8 Pentru că ai prădat multe naţiuni, toată rămăşiţa poporului te va prăda; datorită sângelui oamenilor şi datorită violenţei făcute ţării, cetăţii şi tuturor celor ce o locuiesc.
9 Vai celui ce pofteşte o poftă rea pentru casa lui, ca el să îşi aşeze casa pe înălţime, ca să fie scăpat de puterea răului!
10 Tu ai croit ruşine casei tale, prin stârpirea multor popoare, şi ai păcătuit împotriva sufletului tău.
11 Căci piatra va striga din zid şi bârna din lemnărie îi va răspunde.
12 Vai celui ce construieşte un oraş cu sânge şi întemeiază o cetate prin nelegiuire!
13 Iată, nu este de la DOMNUL oştirilor, că popoarele vor munci întocmai pentru acest foc şi popoarele se vor obosi întocmai pentru această deşertăciune?
14 Căci pământul va fi umplut de cunoştinţa gloriei DOMNULUI, precum apele acoperă marea.
15 Vai celui ce dă băutură aproapelui său, care îi torni din burduful tău şi îl îmbeţi de asemenea ca să îi priveşti goliciunea!
16 Eşti umplut de ruşine pentru glorie, bea şi tu şi lasă-ţi prepuţul să fie descoperit; paharul dreptei DOMNULUI va fi întors spre tine, şi vomă ruşinoasă va fi pe gloria ta.
17 Fiindcă violenţa Libanului te va acoperi, şi prada fiarelor, care i-a înspăimântat, datorită sângelui oamenilor şi datorită violenţei făcute ţării, cetăţii şi tuturor celor ce o locuiesc.
18 La ce foloseşte chipul cioplit pe care făcătorul lui l-a cioplit; chipul turnat şi învăţătorul minciunilor? În care se încrede făcătorul lucrării lui, pentru a face idoli muţi?
19 Vai celui ce spune lemnului: Trezeşte-te; pietrei mute: Ridică-te, ea ne va învăţa! Iată, idolul este acoperit cu aur şi argint şi nu este deloc suflare în mijlocul lui.
20 Dar DOMNUL este în templul lui sfânt: tot pământul să tacă înaintea lui.
1 O rugăciune a profetului Habacuc, un poem.
2 DOAMNE, am auzit vorbirea ta şi m-am înspăimântat; DOAMNE, înviorează-ţi lucrarea în mijlocul anilor, fă-o cunoscută în mijlocul anilor; în furie, aminteşte-ţi mila.
3 Dumnezeu a venit din Teman şi Cel Sfânt din muntele Paran. Selah. Gloria lui a acoperit cerurile şi pământul era plin de lauda lui.
4 Şi strălucirea lui era ca lumina; el avea coarne ieşind din mâna lui şi acolo era ascunderea puterii lui.
5 Înaintea lui mergea ciuma şi cărbuni aprinşi mergeau înaintea picioarelor lui.
6 El a stat în picioare şi a măsurat pământul, el a privit şi a tulburat naţiunile; şi munţii veşnici au fost împrăştiaţi, dealurile străvechi s-au plecat; căile lui sunt veşnice.
7 Am văzut corturile Cuşanului în nenorocire, şi perdelele ţării lui Madian au tremurat.
8 L-au nemulţumit râurile pe Domnul? S-a aprins mânia ta împotriva râurilor? S-a aprins furia ta împotriva mării, încât ai călărit pe caii tăi şi te-ai urcat în carele salvării tale?
9 Arcul tău a fost dezgolit de tot, chiar cuvântul tău, conform jurămintelor triburilor. Selah. Tu ai despicat pământul cu râuri.
10 Munţii te-au văzut şi s-au cutremurat, potopul apei a trecut; adâncul şi-a înălţat vocea şi şi-a ridicat mâinile în înalt.
11 Soarele şi luna s-au oprit în locuinţa lor, la lumina săgeţilor tale au mers şi la strălucirea suliţei scânteietoare.
12 Ai mărşăluit prin ţară în indignare, ai treierat păgânii în mânie.
13 Ai mers înainte pentru salvarea poporului tău, pentru salvare cu unsul tău; ai rănit capul din casa celui stricat, dezvelind temelia până la gât. Selah.
14 Cu bâtele lui, ai străpuns capul satelor sale; ei au ieşit ca un vârtej de vânt să mă împrăştie; bucuria lor era să mistuie pe sărac în ascuns.
15 Tu ai umblat prin mare cu caii tăi, prin mormanul apelor mari.
16 Când am auzit, pântecele meu s-a cutremurat, buzele mele au tremurat la această voce, putregai a intrat în oasele mele şi am tremurat în mine însumi, ca să mă odihnesc în ziua necazului, când va veni la popoare, el îi va invada cu oştirea sa.
17 Deşi smochinul nu va înflori, nici nu vor fi roade în vii; osteneala măslinului va eşua şi câmpiile nu vor da hrana; turma va fi stârpită din staul şi nu va mai fi cireadă în iesle;
18 Totuşi eu mă voi bucura în DOMNUL, mă voi veseli în Dumnezeul salvării mele.
19 DOMNUL Dumnezeu este tăria mea şi îmi va face picioarele precum picioarele căprioarelor şi el mă va face să umblu pe locurile mele înalte. Mai marelui cântăreţ pe instrumentele mele cu coarde.