1

1 Pavel, apostol al lui Isus Cristos prin porunca lui Dumnezeu, Salvatorul nostru şi a Domnului Isus Cristos, speranţa noastră,

2 Lui Timotei, adevăratul meu fiu în credinţă: Har, milă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Isus Cristos, Domnul nostru.

3 Aşa cum te-am implorat, când am plecat în Macedonia, să rămâi în Efes, ca să porunceşti unora să nu înveţe pe alţii o doctrină diferită,

4 Nici să nu dea atenţie la fabulaţii şi la genealogii interminabile, care mai degrabă servesc întrebărilor, nu edificării dumnezeieşti ce este în credinţă.

5 Acum, scopul poruncii este dragostea creştină dintr-o inimă pură şi dintr-o conştiinţă bună şi dintr-o credinţă neprefăcută,

6 De la care unii, rătăcindu-se, s-au abătut spre vorbărie deşartă,

7 Dorind să fie învăţători ai legii, neînţelegând nici cele ce spun, nici cele ce afirmă cu tărie.

8 Dar ştim că legea este bună, dacă cineva o foloseşte în mod legiuit,

9 Ştiind aceasta, că legea nu este făcută pentru cel drept, ci pentru cei fărădelege şi neascultători, pentru cei neevlavioşi şi păcătoşi, pentru oameni fără sfinţenie şi profani, pentru ucigaşi de taţi şi ucigaşi de mame, pentru ucigaşi de oameni,

10 Pentru curvari, pentru sodomiţi, pentru răpitori de oameni, pentru mincinoşi, pentru cei ce jură fals şi orice altceva ar fi împotriva doctrinei sănătoase;

11 Conform cu glorioasa evanghelie a binecuvântatului Dumnezeu, cu care am fost încredinţat.

12 Şi mulţumesc lui Cristos Isus, Domnul nostru, celui ce m-a întărit, în aceea că m-a socotit credincios, punându-mă în serviciu;

13 Eu, cel care mai înainte eram blasfemator şi persecutor şi insultător; dar am obţinut milă, pentru că am lucrat din ignoranţă în necredinţă.

14 Şi harul Domnului nostru a fost peste măsură de abundent cu credinţa şi dragostea care este în Cristos Isus.

15 Acesta este un cuvânt de încredere şi demn de toată acceptarea: Cristos Isus a venit în lume să salveze pe păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu.

16 Totuşi, de aceea am obţinut milă, pentru ca mai întâi în mine, Isus Cristos să arate toată îndelunga răbdare, pentru a fi un model celor ce, de aici înainte, vor crede în el pentru viaţă veşnică.

17 Iar Împăratului etern, nemuritorului, nevăzutului, singurului Dumnezeu înţelept, a lui fie onoarea şi gloria pentru totdeauna şi întotdeauna. Amin.

18 Porunca aceasta ţi-o încredinţez ţie, Timotei, fiule, conform profeţiilor care s-au făcut mai înainte despre tine, ca prin ele să te războieşti războiul cel bun,

19 Ţinând credinţa şi o conştiinţă bună, pe care unii le-au lepădat, şi referitor la credinţă au naufragiat;

20 Dintre aceştia sunt Himeneu şi Alexandru, pe care i-am dat lui Satan, ca să înveţe să nu blasfemieze.

2

1 De aceea îndemn ca, înainte de toate, să se facă cereri, rugăciuni, mijlociri şi mulţumiri pentru toţi oamenii;

2 Pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt în autoritate; ca să putem duce o viaţă liniştită şi paşnică în toată evlavia şi onestitatea.

3 Fiindcă acest lucru este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Salvatorul nostru;

4 Care doreşte ca toţi oamenii să fie salvaţi şi să vină la cunoaşterea adevărului.

5 Fiindcă este un singur Dumnezeu şi un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, omul Cristos Isus,

6 Care s-a dat pe sine însuşi răscumpărare pentru toţi, ca să fie mărturisit la timpul cuvenit.

7 Pentru care eu sunt rânduit predicator şi apostol (spun adevărul în Cristos, nu mint), învăţător al neamurilor în credinţă şi adevăr.

8 De aceea doresc ca bărbaţii să se roage în tot locul, ridicând mâini sfinte, fără furie şi fără îndoială.

9 Şi în acelaşi fel, rânduiesc ca femeile să se înfrumuseţeze ordonat, în haine decente, cu sfială şi sobrietate, nu cu păr împletit, sau cu aur sau cu perle sau cu haine scumpe,

10 Ci cu fapte bune (ceea ce se cuvine femeilor care susţin că sunt evlavioase).

11 Femeia să înveţe în tăcere, cu toată supunerea.

12 Dar nu permit femeii să înveţe pe altul, nici să exercite autoritate asupra bărbatului, ci să stea în tăcere.

13 Fiindcă întâi a fost format Adam, apoi Eva.

14 Şi nu Adam a fost înşelat; ci femeia, fiind înşelată, a ajuns la încălcarea poruncii.

15 Totuşi ea va fi salvată prin naşterea de copii, dacă vor stărui în credinţă şi dragoste creştină şi sfinţenie cu sobrietate.

3

1 Acesta este un cuvânt adevărat: Dacă vreun om doreşte serviciul de episcop, doreşte o lucrare bună.

2 Episcopul aşadar trebuie să fie ireproşabil, soţul unei singure soţii, vigilent, cumpătat, cu o comportare bună, ospitalier, în stare să înveţe pe alţii;

3 Nu dedat vinului, nu bătăuş, nu lacom de câştig murdar, ci răbdător, nu arţăgos, nu lacom;

4 Conducând-şi bine propria casă, ţinându-şi copiii în supunere cu toată seriozitatea;

5 (Căci dacă cineva nu ştie cum să îşi conducă bine propria casă, cum va îngriji de biserica lui Dumnezeu?)

6 Nu convertit de curând, ca nu cumva umflându-se de mândrie să cadă în condamnarea diavolului.

7 Mai mult, el trebuie să aibă o bună mărturie de la cei de afară, ca nu cumva să cadă în ocară şi în cursa diavolului.

8 Tot aşa, diaconii să fie onorabili, nu cu o vorbire cu două sensuri, nu dedaţi la mult vin, nu lacomi de câştig murdar;

9 Ţinând misterul credinţei într-o conştiinţă pură.

10 Iar aceştia de asemenea să fie întâi încercaţi, apoi să lucreze în serviciul de diacon, fiind găsiţi ireproşabili.

11 În acelaşi fel, soţiile lor să fie onorabile, nu defăimătoare, cumpătate, credincioase în toate.

12 Diaconii să fie soţi ai unei singure soţii, conducându-şi bine copiii şi propriile lor case.

13 Fiindcă toţi cei ce au lucrat bine în serviciul de diacon, îşi câştigă o poziţie de demnitate şi mare cutezanţă în credinţa care este în Cristos Isus.

14 Îţi scriu acestea, sperând să vin la tine în curând,

15 Dar dacă voi întârzia mai mult, să ştii cum ar trebui să te comporţi în casa lui Dumnezeu, care este biserica Dumnezeului cel viu, stâlpul şi baza adevărului.

16 Şi fără a se putea contesta, mare este misterul evlaviei: Dumnezeu a fost arătat în carne, declarat drept în Duhul, văzut de îngeri, predicat neamurilor, a fost crezut în lume şi primit sus în glorie.

4

1 Iar Duhul spune în mod clar că, în timpurile din urmă, unii se vor depărta de credinţă, dând atenţie duhurilor amăgitoare şi doctrinelor dracilor,

2 Vorbind minciuni în făţărnicie, având propria lor conştiinţă însemnată cu fierul înroşit,

3 Oprind să se căsătorească şi poruncind să se abţină de la mâncăruri, pe care Dumnezeu le-a creat pentru a fi primite cu mulţumire de cei ce cred şi cunosc adevărul.

4 Pentru că fiecare creatură a lui Dumnezeu este bună şi nimic nu este de refuzat, dacă este primit cu mulţumire,

5 Fiindcă este sfinţit prin cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciune.

6 Punându-i pe fraţi să îşi amintească acestea, vei fi un bun servitor al lui Isus Cristos, hrănit în cuvintele credinţei şi ale doctrinei bune, la care te-ai conformat.

7 Dar refuză fabulaţiile profane şi băbeşti şi deprinde-te în evlavie.

8 Fiindcă antrenamentul trupesc este de puţin folos, dar evlavia este de folos la toate, având o promisiune a vieţii care este acum şi a celei care vine.

9 Acesta este un cuvânt de încredere şi demn de toată acceptarea.

10 Fiindcă pentru aceasta deopotrivă muncim şi suferim ocară, pentru că ne încredem în Dumnezeul cel viu, care este Salvatorul tuturor oamenilor, mai ales al celor ce cred.

11 Porunceşte şi învaţă-i acestea.

12 Să nu îţi dispreţuiască nimeni tinereţea, ci fii un exemplu pentru credincioşi în cuvânt, în comportare, în dragoste creştină, în duh, în credinţă, în puritate.

13 Până ce vin, fii atent la citire, la îndemnare şi la doctrină.

14 Nu neglija darul care este în tine, care ţi-a fost dat prin profeţie, cu punerea mâinilor prezbiterilor.

15 Cugetă la acestea, ocupă-te în totul cu ele, pentru ca progresul tău să fie arătat tuturor.

16 Ia seama la tine însuţi şi la doctrină; stăruie în ele; într-adevăr, făcând aceasta, te vei salva şi pe tine însuţi şi pe cei ce te ascultă.

5

1 Nu mustra pe bătrân, ci imploră-l ca pe un tată; pe tineri, ca pe fraţi;

2 Pe femeile bătrâne, ca pe mame; pe cele tinere, ca pe surori, cu toată puritatea.

3 Onorează văduvele care sunt într-adevăr văduve.

4 Dar dacă vreo văduvă are copii sau nepoţi, ei să înveţe întâi să arate evlavie acasă la ei şi să răsplătească pe părinţi, fiindcă aceasta este bine şi bine primită înaintea lui Dumnezeu.

5 Iar cea care într-adevăr este văduvă şi singură, se încrede în Dumnezeu şi stăruie în cereri şi rugăciuni noapte şi zi.

6 Dar cea care trăieşte în desfrâu este moartă în timp ce trăieşte.

7 Şi porunceşte acestea ca să fie ireproşabile.

8 Iar dacă cineva nu se îngrijeşte de ai lui şi mai ales de cei din propria casă, a negat credinţa şi este mai rău decât cel care nu crede.

9 Să nu fie înscrisă o văduvă sub şaizeci de ani; trebuind să fie soţie a unui singur bărbat,

10 Fiind adeverită pentru fapte bune; dacă a crescut copii, dacă a găzduit pe străini, dacă a spălat picioarele sfinţilor, dacă a uşurat pe cei nenorociţi, dacă a urmat fiecare lucrare bună.

11 Dar refuză pe văduvele tinere, deoarece, când încep să crească în desfrâu împotriva lui Cristos, voiesc să se căsătorească,

12 Având damnare, pentru că au lepădat prima lor credinţă.

13 Şi în acelaşi timp învaţă să fie leneşe, rătăcind din casă în casă; şi nu doar leneşe, dar şi limbute şi băgăreţe, vorbind ce nu ar trebui.

14 De aceea doresc ca tinerele să se căsătorească, să nască copii, să administreze casa, nedând potrivnicului nicio ocazie să vorbească ocărâtor.

15 Fiindcă unele sunt deja abătute din cale, urmând pe Satan.

16 Dacă vreun bărbat sau femeie care crede, are văduve, să le ajute şi biserica să nu fie împovărată, pentru ca biserica să le ajute pe cele care sunt într-adevăr văduve.

17 Bătrânii care conduc bine să fie socotiţi demni de o dublă onoare, mai ales cei ce muncesc în cuvânt şi doctrină.

18 Fiindcă scriptura spune: Să nu legi gura boului care treieră grâne. Şi: Demn este lucrătorul de plata sa.

19 Împotriva unui bătrân nu primi acuzaţie, decât în faţa a doi sau trei martori.

20 Pe cei ce păcătuiesc, mustră-i în faţa tuturor, ca şi ceilalţi să se teamă.

21 Te îndemn înaintea lui Dumnezeu şi a Domnului Isus Cristos şi a îngerilor aleşi, să păzeşti acestea fără prejudecată, nefăcând nimic cu părtinire.

22 Nu pune mâinile în grabă peste nimeni, nici nu fi părtaş păcatelor altora: păstrează-te pe tine însuţi pur.

23 Nu mai bea doar apă, ci foloseşte puţin vin din cauza stomacului tău şi a frecventelor tale îmbolnăviri.

24 Păcatele unor oameni sunt arătate dinainte, mergând înainte la judecată; iar unii, de asemenea, îi urmează.

25 Tot aşa şi faptele bune sunt arătate dinainte; şi cele ce sunt altfel nu pot fi ascunse.

6

1 Atâţia robi câţi sunt sub jug să îşi socotească propriii lor stăpâni demni de toată onoarea, pentru ca numele lui Dumnezeu şi doctrina lui să nu fie blasfemiate.

2 Iar cei ce au stăpâni ce cred, să nu îi dispreţuiască, pentru că sunt fraţi; ci mai degrabă să îi servească, pentru că sunt credincioşi şi preaiubiţi, părtaşi ai binefacerii. Acestea învaţă-i şi îndeamnă-i.

3 Dacă cineva învaţă pe alţii o doctrină diferită şi nu consimte la cuvintele sănătoase, cuvintele Domnului nostru Isus Cristos, şi la doctrina care este conformă cu evlavia,

4 Este îngâmfat, neştiind nimic, şi este nebun după întrebări şi certuri despre cuvinte, din care vin invidie, ceartă, vorbiri de rău, bănuieli rele,

5 Dispute perverse ale oamenilor total corupţi în minte şi lipsiţi de adevăr, presupunând că orice câştig este evlavie: desparte-te de astfel de oameni.

6 Dar evlavia cu mulţumire este mare câştig.

7 Fiindcă noi nu am adus nimic în lume şi cu siguranţă nu putem duce nimic din ea.

8 Dar având hrană şi îmbrăcăminte, să fim mulţumiţi cu acestea.

9 Dar cei ce intenţionează să fie bogaţi, cad în ispită şi în cursă şi în multe pofte nebune şi vătămătoare, care afundă pe oameni în distrugere şi pieire.

10 Fiindcă iubirea de bani este rădăcina a toată răutatea, după care unii, lăcomindu-se, s-au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns pe ei înşişi cu multe întristări.

11 Dar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de acestea şi urmăreşte dreptate, evlavie, credinţă, dragoste, răbdare, blândeţe.

12 Luptă lupta cea bună a credinţei, apucă viaţa eternă la care ai şi fost chemat şi ai făcut o bună mărturisire înaintea multor martori.

13 Îţi poruncesc înaintea lui Dumnezeu, care dă viaţă tuturor, şi înaintea lui Cristos Isus, care înaintea lui Pontius Pilat a adus o mărturisire bună,

14 Ca tu să ţii porunca fără pată, ireproşabil, până la apariţia Domnului nostru Isus Cristos,

15 Care la timpurile sale o va arăta, cel care este binecuvântatul şi singurul Suveran, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor,

16 Cel care singur are nemurirea, locuind în lumina de care nimeni nu se poate apropia, pe care niciun om nu l-a văzut, nici nu îl poate vedea: lui fie onoare şi putere veşnică! Amin.

17 Porunceşte celor bogaţi în această lume, să nu fie cu minte trufaşă, nici să se încreadă în bogăţii nesigure, ci în Dumnezeul cel viu, care ne dă toate din abundenţă ca să ne bucurăm de ele;

18 Ca să lucreze binele, ca să fie bogaţi în fapte bune, să fie darnici, voitori să dea,

19 Strângându-şi o temelie bună pentru timpul ce vine, ca să apuce viaţa eternă.

20 O, Timotei, păzeşte ce îţi este încredinţat, evitând flecărelile profane şi deşarte şi împotrivirile a ceea ce este în mod fals numită ştiinţă,

21 Pe care unii, susţinând-o, au rătăcit referitor la credinţă. Harul fie cu tine! Amin.