1

1 Întrucât mulţi s-au angajat să pună în ordine o istorisire despre acele lucruri care sunt pe deplin crezute printre noi,

2 Chiar aşa cum ni le-au încredinţat cei care au fost de la început martori oculari şi servitori ai cuvântului,

3 Mi s-a părut bine şi mie, înţelegând toate cu acurateţe de la început, să ţi le scriu în ordine, preaalesule Teofil,

4 Ca să cunoşti certitudinea lucrurilor în care ai fost învăţat.

5 A fost în zilele lui Irod, împăratul Iudeii, un anumit preot numit Zaharia, din rândul lui Abia; şi soţia lui era dintre fiicele lui Aaron, şi numele ei era Elisabeta.

6 Şi amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând ireproşabil în toate poruncile şi rânduielile Domnului.

7 Şi ei nu aveau copil, pentru că Elisabeta era stearpă; şi amândoi erau mult înaintaţi în vârstă.

8 Dar s-a întâmplat, pe când el împlinea serviciul de preot înaintea lui Dumnezeu, la rândul grupului său,

9 Conform obiceiului serviciului preoţesc, i-a venit rândul să ardă tămâie când intra în templul Domnului.

10 Şi toată mulţimea poporului se ruga afară în timpul tămâierii.

11 Şi i s-a arătat un înger al Domnului, stând în picioare la dreapta altarului tămâierii.

12 Şi când Zaharia l-a văzut, s-a tulburat şi frică a căzut peste el.

13 Dar îngerul i-a spus: Nu te teme Zaharia; fiindcă rugăciunea ta este ascultată; şi soţia ta Elisabeta îţi va naşte un fiu şi îi vei pune numele Ioan.

14 Şi tu vei avea bucurie şi veselie; şi mulţi se vor bucura la naşterea lui.

15 Fiindcă va fi mare înaintea Domnului şi nicidecum nu va bea nici vin, nici băutură tare; şi va fi umplut cu Duhul Sfânt, chiar din pântecele mamei sale.

16 Şi pe mulţi dintre copiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor.

17 Şi el va merge înaintea lui, în duhul şi puterea lui Ilie, să întoarcă inimile părinţilor la copii şi pe cei neascultători la înţelepciunea celor drepţi; să pregătească un popor înzestrat pentru Domnul.

18 Şi Zaharia i-a spus îngerului: Prin ce voi şti aceasta? Fiindcă eu sunt bătrân şi soţia mea este mult înaintată în anii ei.

19 Şi îngerul, răspunzând, i-a zis: Eu sunt Gabriel, care stau în picioare în prezenţa lui Dumnezeu; şi sunt trimis să vorbesc cu tine şi să îţi anunţ aceste veşti îmbucurătoare.

20 Şi iată, vei fi mut şi nu vei fi în stare să vorbeşti, până în ziua când se vor face acestea, pentru că nu crezi cuvintele mele, care vor fi împlinite la timpul lor.

21 Şi poporul îl aştepta pe Zaharia şi se mira că el întârzia atât în templu.

22 Şi când a ieşit nu a putut să vorbească cu ei; şi au priceput că văzuse o viziune în templu; fiindcă el le făcea semne şi a rămas fără cuvinte.

23 Şi s-a întâmplat că, imediat ce s-au împlinit zilele serviciului său, s-a dus acasă.

24 Iar după zilele acelea Elisabeta, soţia lui, a rămas însărcinată şi s-a ascuns cinci luni, spunând:

25 Astfel s-a purtat cu mine Domnul în zilele în care s-a uitat spre mine, ca să îmi ia ocara dintre oameni.

26 Iar în luna a şasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret,

27 La o fecioară logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif, din casa lui David; şi numele fecioarei era Maria.

28 Şi îngerul a intrat la ea şi a spus: Bucură-te, cea privilegiată: Domnul este cu tine; binecuvântată eşti tu între femei.

29 Iar când l-a văzut, ea a fost tulburată de cuvintele lui şi cugeta ce fel de salutare ar fi aceasta.

30 Şi îngerul i-a spus: Nu te teme, Maria; fiindcă ai găsit favoare la Dumnezeu.

31 Şi iată, vei rămâne însărcinată în pântecele tău şi vei naşte un fiu şi îi vei pune numele Isus.

32 El va fi mare şi va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; şi Domnul Dumnezeu îi va da tronul tatălui său David.

33 Şi va domni peste casa lui Iacob pentru totdeauna; şi cât despre împărăţia lui, ea nu va avea sfârşit.

34 Atunci Maria i-a spus îngerului: Cum va fi aceasta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?

35 Şi îngerul a răspuns şi i-a zis: Duhul Sfânt va veni peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; de aceea şi cel sfânt care se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.

36 Şi iată, Elisabeta, ruda ta, a rămas şi ea însărcinată cu un fiu la bătrâneţea ei; şi aceasta este a şasea lună pentru ea, care era numită stearpă.

37 Căci la Dumnezeu nimic nu va fi imposibil.

38 Iar Maria a spus: Iată, roaba Domnului; fie-mi după cuvântul tău. Şi îngerul a plecat de la ea.

39 Iar Maria s-a sculat în acele zile şi a plecat cu grabă în ţinutul muntos, într-o cetate a lui Iuda.

40 Şi a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta.

41 Şi s-a întâmplat că, de cum a auzit Elisabeta salutul Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei; şi Elisabeta a fost umplută cu Duhul Sfânt;

42 Şi a vorbit cu voce tare şi a spus: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.

43 Şi de unde îmi este aceasta, ca mama Domnului meu să vină la mine?

44 Căci iată, de cum a ajuns sunetul salutului tău la urechile mele, pruncul a săltat în pântecele meu de bucurie.

45 Şi binecuvântată este cea care a crezut, pentru că va fi o împlinire a lucrurilor care i-au fost spuse din partea Domnului.

46 Şi Maria a spus: Sufletul meu preamăreşte pe Domnul,

47 Şi duhul meu s-a bucurat în Dumnezeu, Salvatorul meu.

48 Pentru că a privit spre starea înjosită a roabei sale; căci, iată, de acum încolo, toate generaţiile mă vor numi binecuvântată,

49 Pentru că cel puternic mi-a făcut lucruri mari; şi sfânt este numele lui.

50 Şi mila lui este peste cei ce se tem de el din generaţie în generaţie.

51 A arătat putere cu braţul lui; a risipit pe cei mândri în imaginaţia inimii lor.

52 A doborât pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei de rând.

53 A săturat pe cei flămânzi cu bunătăţi; şi pe cei bogaţi i-a trimis fără nimic.

54 A ajutat pe servitorul său Israel, în amintirea milei sale;

55 După cum le-a vorbit părinţilor noştri, lui Avraam şi seminţei sale pentru totdeauna.

56 Şi Maria a rămas cu ea cam trei luni; şi s-a întors acasă.

57 Iar Elisabetei i s-a împlinit timpul să nască; şi a născut un fiu.

58 Şi vecinii şi rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare milă faţă de ea; şi se bucurau cu ea.

59 Şi s-a întâmplat în a opta zi că au venit să circumcidă copilul; şi l-au numit Zaharia, după numele tatălui său.

60 Şi mama lui a răspuns şi a zis: Nu, ci se va numi Ioan.

61 Şi i-au spus: Nimeni din rudeniile tale nu este numit aşa.

62 Şi făceau semne tatălui său, despre cum ar voi să îl numească.

63 Şi a cerut o tăbliţă de scris şi a scris, spunând: Numele lui este Ioan. Şi toţi s-au minunat.

64 Şi gura lui a fost deschisă imediat şi limba lui dezlegată şi a vorbit, lăudând pe Dumnezeu.

65 Şi frică a venit peste toţi cei ce locuiau împrejurul lor; şi toate aceste cuvinte au fost vestite prin tot ţinutul muntos al Iudeii.

66 Şi toţi cei ce le-au auzit, le-au păstrat în inimile lor, spunând: Ce fel de copil va fi acesta? Şi mâna Domnului era cu el.

67 Şi Zaharia, tatăl lui, a fost umplut cu Duhul Sfânt şi a profeţit, spunând:

68 Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul lui Israel, pentru că a vizitat şi a răscumpărat pe poporul său,

69 Şi ne-a ridicat un corn al salvării în casa servitorului său, David,

70 Aşa cum vorbise prin gura sfinţilor săi profeţi, care fuseseră de când lumea a început;

71 Ca să fim salvaţi de duşmanii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc;

72 Să înfăptuiască mila promisă părinţilor noştri şi să îşi amintească sfântul lui legământ;

73 Jurământul pe care i l-a jurat tatălui nostru Avraam,

74 Că ne va da, fiind noi scăpaţi din mâna duşmanilor noştri, să îi servim fără frică,

75 În sfinţenie şi dreptate înaintea lui, toate zilele vieţii noastre.

76 Şi tu copile, vei fi chemat profet al celui Preaînalt; fiindcă vei merge înaintea feţei Domnului, să pregăteşti căile lui;

77 Să dai cunoştinţa salvării poporului său, prin iertarea păcatelor lor,

78 Prin blânda milă a Dumnezeului nostru; prin care răsăritul din înalt ne-a vizitat,

79 Să dea lumină celor ce şed în întuneric şi în umbra morţii, să ne îndrepte picioarele pe calea păcii.

80 Iar copilul a crescut şi s-a întărit în duh şi a fost în pustiuri până în ziua arătării sale înaintea lui Israel.

2

1 Dar s-a întâmplat, în acele zile, că a ieşit un decret de la Cezar Augustus ca toată lumea să fie impozitată.

2 (Acesta impozitare s-a făcut prima dată când Quirinius era guvernator al Siriei.)

3 Şi toţi se duceau pentru impozitare, fiecare în propria lui cetate.

4 Iar Iosif s-a urcat şi el din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, la cetatea lui David care se numeşte Betleem; (pentru că era din casa şi din genealogia lui David);

5 Pentru impozitare împreună cu Maria, soţia lui logodită, ea fiind înaintată în sarcină.

6 Şi s-a întâmplat , pe când erau ei acolo, au fost împlinite zilele când trebuia să nască.

7 Şi a născut pe fiul ei întâiul născut şi l-a înfăşat în scutece şi l-a pus în iesle, pentru că nu era loc pentru ei în casa de oaspeţi.

8 Şi în acelaşi ţinut erau nişte păstori care stăteau în câmp şi făceau de pază, noaptea, împrejurul turmei lor.

9 Şi iată, îngerul Domnului a venit peste ei şi gloria Domnului a strălucit împrejurul lor; iar ei s-au înfricoşat foarte tare.

10 Şi îngerul le-a spus: Nu vă temeţi; căci, iată, vă aduc veştile bune ale marii bucurii care va fi pentru tot poporul.

11 Pentru că în cetatea lui David vi s-a născut astăzi un Salvator, care este Cristos Domnul.

12 Şi pentru voi acesta va fi semnul: veţi găsi pruncul înfăşat şi culcat în iesle.

13 Şi dintr-odată a fost cu îngerul o mulţime de oştire cerească, lăudând pe Dumnezeu şi spunând:

14 Glorie lui Dumnezeu în cele preaînalte şi pace pe pământ, bunăvoinţă faţă de oameni.

15 Şi s-a întâmplat, pe când îngerii plecau de la ei în cer, că păstorii au spus unii către alţii: Să mergem acum până la Betleem şi să vedem acest lucru care s-a întâmplat, pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut.

16 Şi au venit în grabă şi au găsit pe Maria şi pe Iosif şi pruncul culcat în iesle.

17 Iar după ce l-au văzut, au răspândit vorba ce li s-a zis despre acest copil.

18 Şi toţi cei ce au auzit, s-au minunat despre cele ce le spuneau păstorii.

19 Dar Maria păstra toate aceste lucruri şi cugeta în inima ei.

20 Şi păstorii s-au întors, glorificând şi lăudând pe Dumnezeu pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră, aşa cum li se spusese.

21 Şi când s-au împlinit opt zile pentru circumcizia copilului, i-au pus numele ISUS, care a fost dat de înger înainte ca ea să fi rămas însărcinată cu el în pântece.

22 Şi după ce s-au împlinit zilele curăţirii ei, conform legii lui Moise, l-au adus la Ierusalim, ca să îl înfăţişeze Domnului;

23 (Aşa cum este scris în legea Domnului: Fiecare parte bărbătească ce deschide pântecele, va fi chemat sfânt pentru Domnul);

24 Şi să ofere un sacrificiu conform cu ce este spus în legea Domnului: O pereche de turturele sau doi pui de porumbel.

25 Şi, iată, era un om în Ierusalim al cărui nume era Simeon; şi acest om era drept şi pios, aşteptând mângâierea lui Israel; şi Duhul Sfânt era peste el.

26 Şi i-a fost revelat de Duhul Sfânt, că nu va vedea moartea înainte să fi văzut pe Cristosul Domnului.

27 Şi a venit prin Duhul în templu; şi când părinţii au adus înăuntru pe copilul Isus, să facă pentru el după obiceiul legii,

28 Atunci, el l-a luat în braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu şi a spus:

29 Doamne, acum îl laşi pe robul tău să plece în pace, conform cuvântului tău:

30 Pentru că ochii mei au văzut salvarea ta,

31 Pe care ai pregătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor,

32 O lumină să lumineze neamurile şi gloria poporului tău Israel.

33 Şi Iosif şi mama lui s-au minunat de cele spuse despre el.

34 Şi Simeon i-a binecuvântat şi i-a spus Mariei, mama lui: Iată, acest copil este pus pentru prăbuşirea şi ridicarea multora în Israel; şi să fie un semn împotriva căruia se va vorbi;

35 (Da, o sabie va trece chiar prin sufletul tău), ca să fie revelate gândurile din multe inimi.

36 Şi era Ana, o profetesă, fata lui Fanuel, din tribul lui Aşer; ea era foarte înaintată în vârstă şi trăise cu un soţ şapte ani după fecioria ei;

37 Şi ea fusese văduvă timp de aproape optzeci şi patru de ani, care nu se depărta de templu; ci servea cu posturi şi rugăciuni noapte şi zi.

38 Şi, venind ea în acel moment, a adus mulţumiri la fel Domnului şi a vorbit despre el tuturor celor ce aşteptau răscumpărarea în Ierusalim.

39 Şi, după ce au îndeplinit toate conform legii Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret.

40 Iar copilul creştea şi se întărea în duh, umplut cu înţelepciune; şi harul lui Dumnezeu era peste el.

41 Şi părinţii lui se duceau la Ierusalim în fiecare an, la sărbătoarea paştelui.

42 Şi când el avea doisprezece ani, au urcat la Ierusalim, după obiceiul sărbătorii.

43 Şi după ce au împlinit zilele, pe când se întorceau ei, copilul Isus a rămas în Ierusalim; şi Iosif şi mama lui nu au ştiut.

44 Iar ei, presupunând că el este printre călători, au mers cale de o zi; şi l-au căutat printre rude şi cunoscuţi.

45 Şi negăsindu-l, s-au întors înapoi la Ierusalim, căutându-l.

46 Şi s-a întâmplat, după trei zile l-au găsit în templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, deopotrivă ascultându-i şi punându-le întrebări.

47 Şi toţi care îl auzeau, erau înmărmuriţi de înţelegerea şi răspunsurile lui.

48 Şi când l-au văzut, au fost uimiţi şi mama lui i-a spus: Fiule, de ce te-ai purtat astfel cu noi? Iată, tatăl tău şi cu mine te-am căutat, mâhnindu-ne.

49 Şi le-a spus: Cum se face că m-aţi căutat? Nu ştiaţi că trebuie să fiu în cele ale Tatălui meu?

50 Şi ei nu au înţeles vorba pe care le-o spusese.

51 Şi a coborât cu ei şi a venit la Nazaret şi le era supus; dar mama lui păstra toate aceste cuvinte în inima ei.

52 Şi Isus creştea în înţelepciune şi în statură şi în favoare faţă de Dumnezeu şi de oameni.

3

1 Şi în anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar, Pontius Pilat fiind guvernator al Iudeii şi Irod fiind tetrarh al Galileii şi Filip, fratele lui, tetrarh al Ituriei şi al regiunii Trachonitis şi Lisanias, tetrarh al Abilenei,

2 Ana şi Caiafa fiind înalţii preoţi, cuvântul lui Dumnezeu a venit la Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie.

3 Şi a venit în tot ţinutul din jurul Iordanului, predicând botezul pocăinţei pentru iertarea păcatelor;

4 Aşa cum este scris în cartea cuvintelor lui Isaia, profetul, spunând: Vocea unuia strigând în pustie: Pregătiţi calea Domnului, faceţi-i cărările drepte.

5 Fiecare vale va fi umplută şi fiecare munte şi deal va fi coborât; şi cea strâmbă va fi îndreptată şi căile colţuroase vor fi netezite;

6 Şi toată făptura va vedea salvarea lui Dumnezeu.

7 Atunci a spus mulţimilor care ieşeau să fie botezate de el: Pui de vipere, cine v-a avertizat să fugiţi de furia care vine?

8 Faceţi de aceea roade cuvenite de pocăinţă şi nu începeţi să spuneţi în voi înşivă: Avem ca tată pe Avraam; fiindcă vă spun că Dumnezeu este în stare să ridice copii lui Avraam din aceste pietre.

9 Iar acum, securea chiar este înfiptă la rădăcina pomilor; de aceea fiecare pom care nu face rod bun este tăiat şi aruncat în foc.

10 Şi mulţimea l-a întrebat, spunând: Atunci ce să facem?

11 El a răspuns şi le-a zis: Cel ce are două haine, să împartă celui ce nu are; şi cel ce are mâncare, să facă la fel.

12 Atunci au venit şi nişte vameşi să fie botezaţi şi i-au spus: Învăţătorule, ce să facem?

13 Şi le-a spus: Să nu stoarceţi mai mult decât vă este rânduit.

14 Şi soldaţii la fel îl întrebau, spunând: Şi noi ce să facem? Şi le-a spus: Nu asupriţi pe nimeni, nici să nu acuzaţi pe nedrept; şi să fiţi mulţumiţi cu plăţile voastre.

15 Şi pe când poporul era în aşteptare şi toţi cugetau în inimile lor despre Ioan, dacă este sau nu este el Cristosul,

16 Ioan a răspuns, zicând, tuturor: Eu într-adevăr vă botez cu apă; dar vine unul mai puternic decât mine, căruia nu sunt demn să îi dezleg cureaua sandalelor; el vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.

17 A cărui furcă este în mâna lui şi îşi va curăţa în întregime aria şi va aduna grâul în grânarul său; dar pleava o va arde cu foc de nestins.

18 Şi predica poporului multe alte lucruri, îndemnându-i.

19 Dar Irod, tetrarhul, fiind mustrat de el pentru Irodiada, soţia fratelui său Filip şi pentru toate relele pe care Irod le făcuse,

20 A mai adăugat peste toate şi pe aceasta, că a închis pe Ioan în închisoare.

21 Şi, după ce toţi oamenii au fost botezaţi, s-a întâmplat şi Isus a fost botezat şi rugându-se, cerul a fost deschis;

22 Şi Duhul Sfânt a coborât în chip trupesc ca un porumbel peste el şi o voce a venit din cer, spunând: Tu eşti Fiul meu preaiubit; în tine îmi găsesc toată plăcerea.

23 Şi Isus începuse a fi cam de treizeci de ani când şi-a început lucrarea, fiind (cum se presupunea) fiul lui Iosif, care era al lui Eli,

24 Care era al lui Matat, care era al lui Levi, care era al lui Melhi, care era al lui Iana, care era al lui Iosif,

25 Care era al lui Matatia, care era al lui Amos, care era al lui Naum, care era al lui Esli, care era al lui Nagai,

26 Care era al lui Maat, care era al lui Matatia, care era al lui Semei, care era al lui Iosif, care era al lui Iuda,

27 Care era al lui Ioanan, care era al lui Resa, care era al lui Zorobabel, care era al lui Salatiel, care era al lui Neri,

28 Care era al lui Melhi, care era al lui Adi, care era al lui Cosam, care era al lui Elmodam, care era al lui Er,

29 Care era al lui Iose, care era al lui Eliezer, care era al lui Iorim, care era al lui Matat, care era al lui Levi,

30 Care era al lui Simeon, care era al lui Iuda, care era al lui Iosif, care era al lui Ionan, care era al lui Eliachim,

31 Care era al lui Melea, care era al lui Mena, care era al lui Matata, care era al lui Natan, care era al lui David,

32 Care era al lui Isai, care era al lui Obed, care era al lui Boaz, care era al lui Salmon, care era al lui Naason,

33 Care era al lui Aminadab, care era al lui Aram, care era al lui Esrom, care era al lui Fares, care era al lui Iuda,

34 Care era al lui Iacob, care era al lui Isaac, care era al lui Avraam, care era al lui Tara, care era al lui Nahor,

35 Care era al lui Saruh, care era al lui Ragau, care era al lui Falec, care era al lui Eber, care era al lui Sala,

36 Care era al lui Cainan, care era al lui Arpacşad, care era al lui Sem, care era al lui Noe, care era al lui Lameh,

37 Care era al lui Matusala, care era al lui Enoh, care era al lui Iared, care era al lui Maleleel, care era al lui Cainan,

38 Care era al lui Enos, care era al lui Set, care era al lui Adam, care era al lui Dumnezeu.

4

1 Iar Isus, fiind plin de Duhul Sfânt, s-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duhul în pustie,

2 Fiind ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile. Şi nu a mâncat nimic în zilele acelea; şi după ce s-au terminat, la urmă a flămânzit.

3 Şi diavolul i-a spus: Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte acestei pietre să se facă pâine.

4 Şi Isus i-a răspuns, zicând: Este scris că omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu fiecare cuvânt al lui Dumnezeu.

5 Şi diavolul, luându-l pe un munte înalt, i-a arătat toate împărăţiile pământului în timp de o clipă.

6 Şi diavolul i-a spus: Îţi voi da ţie toată această putere şi gloria lor, pentru că îmi este dată; şi o dau oricui voiesc.

7 De aceea dacă mi te vei închina, toată va fi a ta.

8 Şi Isus a răspuns şi i-a zis: Înapoia mea, Satan; fiindcă este scris: Să te închini Domnului Dumnezeului tău şi numai lui serveşte-i.

9 Şi l-a adus la Ierusalim şi l-a aşezat pe un turn al templului şi i-a spus: Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos de aici;

10 Fiindcă este scris: El va porunci îngerilor săi referitor la tine, să te apere;

11 Şi te vor purta pe mâini, ca nu cumva să îţi loveşti piciorul de vreo piatră.

12 Şi Isus, răspunzând, i-a zis: S-a spus: Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău.

13 Şi după ce diavolul a terminat toată ispitirea, a plecat de la el pentru un timp.

14 Şi Isus s-a întors în puterea Duhului în Galileea; şi s-a răspândit o faimă despre el prin toată regiunea dimprejur.

15 Şi el îi învăţa în sinagogile lor, fiind glorificat de toţi.

16 Şi a venit în Nazaret, unde fusese crescut; şi aşa cum era obiceiul lui, a intrat în sinagogă în ziua de sabat şi s-a sculat să citească,

17 Şi i s-a dat cartea profetului Isaia. Şi după ce a deschis cartea, a găsit locul unde era scris:

18 Duhul Domnului este asupra mea, pentru că m-a uns să predic săracilor evanghelia; m-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să predic celor captivi eliberarea şi orbilor primirea vederii, să pun în libertate pe cei zdrobiţi,

19 Să predic anul de îndurare al Domnului.

20 Şi a închis cartea şi a dat-o înapoi servitorului sinagogii şi a şezut. Iar ochii tuturor celor ce erau în sinagogă erau aţintiţi asupra lui.

21 Şi a început să le spună: În această zi este împlinită această scriptură în urechile voastre.

22 Şi toţi îi aduceau mărturie şi se minunau de cuvintele cu har care ieşeau din gura lui. Şi spuneau: Nu este acesta fiul lui Iosif?

23 Iar el le-a spus: Într-adevăr, îmi veţi spune acest proverb: Doctore, vindecă-te pe tine însuţi; tot ce am auzit că s-a făcut în Capernaum, fă şi aici în patria ta.

24 Şi a spus: Adevărat vă spun: Niciun profet nu este acceptat în patria lui.

25 Dar în adevăr vă spun, erau multe văduve în Israel în zilele lui Ilie, când a fost închis cerul trei ani şi şase luni, când a fost foamete mare peste toată ţara;

26 Dar la niciuna dintre ele nu a fost trimis Ilie, decât în Sarepta Sidonului, la o femeie văduvă.

27 Şi erau mulţi leproşi în Israel în timpul lui Elisei, profetul; totuşi niciunul dintre ei nu a fost curăţit, afară de Naaman, sirianul.

28 Şi toţi cei din sinagogă, când au auzit acestea, au fost umpluţi de furie.

29 Şi s-au sculat şi l-au scos afară din cetate şi l-au dus până în sprânceana muntelui pe care era zidită cetatea lor, ca să îl arunce cu capul în jos.

30 Dar el, trecând prin mijlocul lor, a plecat.

31 Şi s-a coborât la Capernaum, o cetate a Galileii şi îi învăţa în sabate.

32 Şi erau înmărmuriţi de doctrina lui, deoarece cuvântul lui era cu putere.

33 Şi în sinagogă era un om care avea un duh al unui drac necurat şi a strigat cu voce tare,

34 Spunând: Lasă-ne; ce avem noi a face cu tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne nimiceşti? Te ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu.

35 Şi Isus l-a mustrat, spunând: Taci şi ieşi din el. Şi după ce dracul l-a trântit în mijloc, a ieşit din el şi nu l-a vătămat.

36 Şi toţi au fost uimiţi şi vorbeau între ei, spunând: Ce cuvânt este acesta! Pentru că porunceşte cu autoritate şi putere duhurilor necurate şi ele ies afară.

37 Şi faima despre el s-a răspândit în fiecare loc din împrejurimi.

38 Iar el s-a sculat, ieşind din sinagogă, şi a intrat în casa lui Simon. Şi soacra lui Simon era cuprinsă de febră mare; şi l-au implorat în legătură cu ea.

39 Şi s-a aplecat peste ea şi a mustrat febra; şi febra a lăsat-o; iar ea s-a sculat imediat şi le-a servit.

40 Şi pe când soarele apunea, toţi cei ce aveau bolnavi atinşi de diverse boli, îi aduceau la el; iar el îşi punea mâinile pe fiecare dintre ei şi îi vindeca.

41 Şi draci ieşeau de asemenea din mulţi, strigând şi spunând: Tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Iar el mustrându-i, nu îi lăsa să vorbească, pentru că ştiau că el era Cristos.

42 Iar când s-a făcut ziuă, a ieşit şi s-a dus într-un loc pustiu; şi oamenii îl căutau şi au ajuns la el şi îl opreau, ca să nu plece de la ei.

43 Dar le-a spus: Eu trebuie să predic împărăţia lui Dumnezeu şi altor cetăţi, pentru că de aceea sunt trimis.

44 Şi predica în sinagogile Galileii.

5

1 Şi s-a întâmplat, pe când îl îmbulzeau oamenii ca să audă cuvântul lui Dumnezeu, că el stătea în picioare lângă lacul Ghenezaret,

2 Şi a văzut două corăbii stând lângă lac; iar pescarii ieşiseră din ele şi îşi spălau plasele.

3 Şi s-a urcat într-una din corăbii, care era a lui Simon, şi l-a rugat să o depărteze puţin de ţărm. Şi a şezut şi i-a învăţat pe oameni din corabie.

4 Iar după ce a încetat să vorbească, i-a spus lui Simon: Depărteaz-o la adânc şi coborâţi-vă plasele pentru a prinde o mulţime de peşte.

5 Şi Simon, răspunzând, i-a zis: Stăpâne, toată noaptea ne-am ostenit şi nu am prins nimic; cu toate acestea, la cuvântul tău, voi coborî plasa.

6 Şi după ce au făcut aceasta, au prins o mare mulţime de peşti; şi li se rupea plasa.

7 Şi au făcut semn părtaşilor lor care erau în cealaltă corabie, să vină să îi ajute. Şi au venit şi au umplut amândouă corăbiile, încât au început să se scufunde.

8 Când Simon Petru a văzut, a căzut la genunchii lui Isus, spunând: Pleacă de la mine, Doamne, fiindcă sunt un bărbat păcătos.

9 Fiindcă era înmărmurit el şi toţi cei care erau cu el, datorită mulţimii de peşti pe care îi prinseseră;

10 Şi tot aşa şi Iacov şi Ioan, fiii lui Zebedei, care erau părtaşi cu Simon. Şi Isus i-a spus lui Simon: Nu te teme; de acum încolo vei prinde oameni.

11 Şi după ce au tras corăbiile pe uscat, lăsând totul, l-au urmat.

12 Şi s-a întâmplat, când era el într-una din cetăţi, că iată, era acolo un bărbat plin de lepră; acesta, văzându-l pe Isus, a căzut cu faţa la pământ şi l-a implorat, spunând: Doamne, dacă voieşti, mă poţi curăţi.

13 Şi întinzând mâna, l-a atins, spunând: Voiesc, fii curăţit. Şi îndată lepra s-a depărtat de la el.

14 Şi el i-a poruncit să nu spună nimănui: Ci du-te şi arată-te preotului şi oferă pentru curăţirea ta după cum a poruncit Moise, ca mărturie pentru ei.

15 Dar cu atât mai mult se răspândea faimă despre el; şi mulţimi mari se adunau să îl asculte şi să fie vindecate de către el de neputinţele lor.

16 Iar el s-a retras în pustie şi s-a rugat.

17 Şi s-a întâmplat într-una din zile, pe când îi învăţa el, că erau farisei şi învăţători ai legii, şezând acolo, care veneau din fiecare sat al Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim; şi puterea Domnului era prezentă pentru a-i vindeca.

18 Şi iată, nişte bărbaţi au adus într-un pat un om paralitic; şi căutau cum să îl ducă înăuntru şi să îl pună înaintea lui.

19 Şi după ce nu au găsit în ce fel să îl ducă înăuntru din cauza mulţimii, s-au urcat pe acoperiş şi l-au coborât cu patul printre ţigle, în mijloc, înaintea lui Isus.

20 Şi când le-a văzut credinţa, i-a spus: Omule, păcatele tale îţi sunt iertate!

21 Şi scribii şi fariseii au început să cugete, spunând: Cine este acesta care vorbeşte blasfemii? Cine poate ierta păcatele, decât numai Dumnezeu?

22 Dar când Isus le-a cunoscut gândurile a răspuns şi le-a zis: Ce cugetaţi în inimile voastre?

23 Ce este mai uşor a spune: Păcatele tale îţi sunt iertate; sau a spune: Ridică-te şi umblă?

24 Dar ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele, (a zis paraliticului): Îţi spun, ridică-te şi ia-ţi patul şi du-te acasă.

25 Şi imediat s-a sculat în faţa lor, a luat patul pe care zăcea şi s-a dus acasă, glorificând pe Dumnezeu.

26 Şi toţi au fost uimiţi şi glorificau pe Dumnezeu şi au fost umpluţi de frică, spunând: Astăzi am văzut lucruri neobişnuite.

27 Şi după acestea a ieşit şi a văzut pe un vameş numit Levi, şezând la recepţia vămii şi i-a spus: Urmează-mă.

28 Şi el a abandonat totul şi sculându-se, l-a urmat.

29 Şi Levi i-a făcut un ospăţ mare în casa lui; şi a fost o mare mulţime de vameşi şi de alţii care şedeau la masă cu ei.

30 Dar scribii lor şi fariseii cârteau împotriva discipolilor lui, spunând: De ce mâncaţi şi beţi cu vameşii şi păcătoşii?

31 Şi Isus, răspunzând, le-a zis: Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci bolnavii.

32 Nu am venit să chem pe cei drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă.

33 Iar ei i-au spus: De ce discipolii lui Ioan postesc des şi fac rugăciuni şi la fel cei ai fariseilor; dar ai tăi mănâncă şi beau?

34 Iar el le-a spus: Puteţi face pe însoţitorii mirelui să postească în timp ce mirele este cu ei?

35 Dar vor veni zilele când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti în acele zile.

36 Şi le-a spus şi o parabolă: Nimeni nu pune un petic dintr-o haină nouă la una veche; altfel şi cea nouă se rupe şi peticul ce a fost luat din cea nouă nu se potriveşte cu cea veche.

37 Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul nou va sparge burdufurile şi se va vărsa şi burdufurile se vor distruge;

38 Ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi şi amândouă se păstrează.

39 Şi nimeni, după ce a băut vin vechi, nu doreşte imediat vin nou; fiindcă spune: Cel vechi este mai bun.

6

1 Şi s-a întâmplat în al doilea sabat după primul, el trecea prin lanuri; şi discipolii lui smulgeau spice, le frecau în mâini şi mâncau.

2 Şi unii dintre farisei le-au spus: De ce faceţi ce nu este legiuit să faceţi în sabate?

3 Iar Isus, răspunzând, le-a zis: Nu aţi citit deloc aceasta, ce a făcut David când a flămânzit el şi cei ce erau cu el?

4 Cum a intrat în casa lui Dumnezeu şi a luat şi a mâncat pâinile punerii înainte şi a dat şi celor ce erau cu el; ceea ce nu este legiuit decât numai preoţilor să mănânce?

5 Şi le-a spus: Fiul omului este Domn şi al sabatului.

6 Şi s-a întâmplat şi în alt sabat, că a intrat în sinagogă şi îi învăţa; şi acolo era un om a cărui mână dreaptă era uscată.

7 Şi scribii şi fariseii îl pândeau, dacă va vindeca în sabat; ca să găsească o acuzaţie împotriva lui.

8 Dar el le ştia gândurile şi a spus omului care avea mâna uscată: Ridică-te şi stai în picioare în mijloc. Iar el s-a sculat şi a stat în picioare.

9 Atunci Isus le-a spus: Vă voi întreba ceva. Este legiuit în sabate a face bine, ori a face rău? A salva viaţa sau a o nimici?

10 Şi, uitându-se împrejur peste ei toţi, a spus omului: Întinde-ţi mâna. Iar el aşa a făcut; şi mâna lui a fost refăcută complet, ca cealaltă.

11 Iar ei s-au umplut de nebunie; şi au vorbit îndeaproape unii cu alţii ce să îi facă lui Isus.

12 Şi s-a întâmplat în zilele acelea, că el s-a dus pe un munte să se roage şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu.

13 Şi când s-a făcut ziuă, a chemat la el pe discipolii săi; şi dintre ei a ales doisprezece, pe care i-a numit şi apostoli;

14 Pe Simon (pe care l-a numit şi Petru) şi pe Andrei, fratele lui; pe Iacov şi pe Ioan, pe Filip şi pe Bartolomeu;

15 Pe Matei şi pe Toma; pe Iacov, fiul lui Alfeu, şi pe Simon, numit Zelotes,

16 Pe Iuda, fratele lui Iacov; şi pe Iuda Iscariot, care era şi trădătorul.

17 Şi el a coborât cu ei şi a stat în picioare în câmp şi mulţimea discipolilor lui şi o mare mulţime de oameni din toată Iudeea şi din Ierusalim şi de pe lângă ţărmul Tirului şi al Sidonului, care au venit să îl audă şi să fie vindecaţi de bolile lor,

18 Şi cei chinuiţi de duhuri necurate şi erau vindecaţi.

19 Şi toată mulţimea căuta să îl atingă, pentru că din el ieşea o putere şi îi vindeca pe toţi.

20 Şi el şi-a ridicat ochii spre discipolii săi şi a spus: Binecuvântaţi sunteţi voi, cei săraci, pentru că a voastră este împărăţia lui Dumnezeu.

21 Binecuvântaţi sunteţi voi, care flămânziţi acum, pentru că veţi fi săturaţi. Binecuvântaţi sunteţi voi, care plângeţi acum, pentru că veţi râde.

22 Binecuvântaţi sunteţi voi, când oamenii vă vor urî şi când vă vor exclude şi vor ocărî şi vor lepăda numele vostru ca rău, datorită Fiului omului.

23 Bucuraţi-vă în acea zi şi săltaţi de veselie; căci iată, răsplata voastră este mare în cer; fiindcă tot aşa au făcut părinţii lor cu profeţii.

24 Dar vai vouă, care sunteţi bogaţi! Pentru că v-aţi primit mângâierea.

25 Vai vouă, care sunteţi sătui! Pentru că veţi flămânzi. Vai vouă, care râdeţi acum! Pentru că veţi jeli şi veţi plânge.

26 Vai vouă, când toţi oamenii vă vor vorbi de bine! Fiindcă astfel au făcut părinţii lor cu profeţii falşi.

27 Dar vă spun vouă care ascultaţi: Iubiţi pe duşmanii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc,

28 Binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă şi rugaţi-vă pentru cei care vă folosesc cu dispreţ.

29 Şi celui ce te bate peste obraz, oferă-i şi pe celălalt; şi celui ce îţi ia haina nu îi opri nici cămaşa.

30 Şi dă fiecăruia ce îţi cere, şi de la cel ce îţi ia bunurile tale nu cere înapoi.

31 Şi cum doriţi să vă facă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.

32 Şi, dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce mulţumire aveţi voi? Fiindcă şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc.

33 Şi dacă faceţi bine celor ce vă fac bine, ce mulţumire aveţi voi? Fiindcă şi păcătoşii fac la fel.

34 Şi dacă daţi cu împrumut acelora de la care speraţi să primiţi înapoi, ce mulţumire aveţi voi? Fiindcă şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi cât au dat.

35 Totuşi, iubiţi pe duşmanii voştri şi faceţi bine şi împrumutaţi fără să speraţi nimic înapoi; şi răsplata voastră va fi mare şi veţi fi copiii Celui Preaînalt; fiindcă el este bun cu cei nemulţumitori şi cu cei răi.

36 De aceea fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv.

37 Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu condamnaţi şi nu veţi fi condamnaţi; iertaţi şi veţi fi iertaţi;

38 Daţi şi vi se va da; o măsură bună, îndesată şi scuturată şi vărsându-se pe deasupra oamenii vă vor turna în sân. Căci cu aceeaşi măsură cu care măsuraţi, vi se va măsura înapoi.

39 Şi le-a spus o parabolă: Poate orbul să călăuzească pe orb? Nu vor cădea amândoi în groapă?

40 Discipolul nu este mai presus de învăţătorul lui; dar fiecare discipol desăvârşit va fi ca învăţătorul lui.

41 Şi de ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu iei în considerare bârna din propriul tău ochi?

42 Sau cum poţi spune fratelui tău: Frate, lasă-mă să scot paiul care este în ochiul tău, pe când, tu însuţi nu vezi bârna care este în propriul tău ochi? Făţarnicule, scoate întâi bârna din propriul tău ochi şi atunci vei vedea clar să scoţi paiul care este în ochiul fratelui tău.

43 Fiindcă un pom bun nu face rod stricat; niciun pom stricat nu face rod bun.

44 Fiindcă fiecare pom este cunoscut după rodul lui. Fiindcă nu se strâng smochine din spini, nici nu se adună struguri din mărăcini.

45 Un om bun, din tezaurul bun al inimii lui, scoate ce este bun; şi un om rău, din tezaurul rău al inimii lui scoate ce este rău; fiindcă din abundenţa inimii vorbeşte gura lui.

46 Dar de ce mă chemaţi: Doamne, Doamne şi nu faceţi cele ce spun?

47 Oricine vine la mine şi aude cuvintele mele şi le face, vă voi arăta cu cine se aseamănă;

48 Este asemenea unui om care a zidit o casă şi a săpat adânc şi a aşezat temelia pe o stâncă; şi când a venit potopul, şuvoiul a bătut violent peste casa aceea şi nu a putut să o clatine, pentru că a fost fondată pe stâncă.

49 Dar cel ce aude şi nu face, este asemenea unui om care, fără temelie, a zidit o casă pe pământ, împotriva căreia şuvoiul a bătut violent şi imediat a căzut; şi ruina acelei case a fost mare.

7

1 Iar după ce a terminat toate cuvintele sale în auzul poporului, a intrat în Capernaum.

2 Şi robul unui anumit centurion, care îi era drag acestuia, era bolnav şi gata să moară.

3 Dar când a auzit despre Isus, a trimis la el pe bătrânii iudeilor, implorându-l să vină şi să vindece pe robul lui.

4 Şi când au venit la Isus, l-au implorat insistent, spunând: Cel căruia i se va face aceasta este demn;

5 Fiindcă iubeşte naţiunea noastră şi el ne-a zidit o sinagogă.

6 Atunci Isus a plecat cu ei. Dar deja, pe când el nu era departe de casă, centurionul a trimis la el prieteni, spunându-i: Doamne, nu te mai tulbura; fiindcă nu sunt demn ca să intri sub acoperişul meu;

7 De aceea nici pe mine nu m-am considerat demn să vin la tine; dar spune un cuvânt şi servitorul meu va fi vindecat.

8 Fiindcă şi eu sunt om pus sub autoritate, având sub mine soldaţi şi spun unuia: Du-te, şi se duce; şi altuia: Vino, şi vine; şi robului meu: Fă aceasta, şi face.

9 Când a auzit Isus acestea, s-a minunat de el şi s-a întors şi a spus oamenilor care îl urmau: Vă spun, nu am găsit aşa credinţă mare nici chiar în Israel.

10 Şi cei trimişi, întorcându-se acasă, au găsit deplin sănătos pe robul care fusese bolnav.

11 Şi s-a întâmplat în ziua următoare, că a plecat într-o cetate numită Nain; şi mulţi dintre discipolii lui l-au însoţit şi mulţi oameni.

12 Şi când s-a apropiat de poarta cetăţii, iată, un mort era dus afară, singurul fiu al mamei lui, iar ea era văduvă; şi o mare mulţime din cetate era cu ea.

13 Şi când Domnul a văzut-o, i s-a făcut milă de ea şi i-a spus: Nu plânge.

14 Şi a venit şi s-a atins de targă; iar cei ce o cărau, s-au oprit. Iar el a spus: Tinere, îţi spun, ridică-te.

15 Şi mortul s-a ridicat în şezut şi a început să vorbească. Iar el i l-a dat mamei lui.

16 Şi a venit o frică peste toţi; şi glorificau pe Dumnezeu, spunând: Un mare profet este ridicat între noi; şi: Dumnezeu a vizitat pe poporul său.

17 Şi acest cuvânt despre el s-a răspândit prin toată Iudeea şi prin toată regiunea.

18 Şi discipolii lui Ioan l-au anunţat despre toate acestea.

19 Şi Ioan chemând pe doi dintre discipolii săi, i-a trimis la Isus, spunând: Eşti tu cel ce trebuie să vină, sau să aşteptăm pe altul?

20 Când bărbaţii au venit la el, au spus: Ioan Baptist ne-a trimis la tine, spunând: Eşti tu cel ce trebuie să vină, sau să aşteptăm pe altul?

21 Iar în acea oră, el a vindecat pe mulţi de boli şi de răni şi de duhuri rele; şi multor orbi le-a dăruit vedere.

22 Atunci Isus, răspunzând, le-a zis: Mergeţi şi spuneţi lui Ioan ce aţi văzut şi aţi auzit; cum orbii văd din nou, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii sunt înviaţi şi săracilor li se predică evanghelia.

23 Şi binecuvântat este oricine nu se va poticni în mine.

24 Şi după ce mesagerii lui Ioan au plecat, a început să vorbească oamenilor despre Ioan: Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie scuturată de vânt?

25 Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei îmbrăcaţi splendid şi cei care trăiesc în lux sunt la curţile împărăteşti.

26 Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? Da, vă spun, chiar mai mult decât un profet.

27 Acesta este cel despre care este scris: Iată, eu trimit pe mesagerul meu înaintea feţei tale, care îţi va pregăti calea înaintea ta.

28 Fiindcă vă spun: Între cei născuţi din femei, nu este profet mai mare decât Ioan Baptist; dar cel mai mic în împărăţia lui Dumnezeu, este mai mare decât el.

29 Şi toţi oamenii care l-au auzit şi vameşii au dat dreptate lui Dumnezeu, fiind botezaţi cu botezul lui Ioan.

30 Dar fariseii şi învăţătorii legii au respins sfatul lui Dumnezeu împotriva lor, nefiind botezaţi de el.

31 Iar Domnul a spus: Atunci cu ce voi asemăna oamenii din această generaţie? Şi cu ce sunt ei asemenea?

32 Sunt asemenea unor copii, şezând în piaţă şi strigând unii la alţii şi spunând: V-am cântat din fluier şi nu aţi dansat; v-am cântat de jale şi nu aţi plâns.

33 Fiindcă Ioan Baptist a venit, nici mâncând pâine, nici bând vin; şi spuneţi: Are drac.

34 Fiul omului a venit mâncând şi bând; şi spuneţi: Iată, un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor.

35 Totuşi înţelepciunea este justificată de toţi copiii ei.

36 Iar unul dintre farisei l-a rugat să mănânce cu el. Şi a intrat în casa fariseului şi a şezut să mănânce.

37 Şi iată, o femeie din cetate, care era o păcătoasă, când a aflat că Isus a şezut la masă în casa fariseului, a adus un vas de alabastru cu mir,

38 Şi a stat la picioarele lui, în spate, plângând şi a început să îi spele picioarele cu lacrimi şi să le şteargă cu perii capului ei şi îi săruta picioarele şi le ungea cu mir.

39 Şi când fariseul care îl invitase a văzut, îşi spunea în el însuşi, zicând: Acesta, dacă era profet, ar fi ştiut cine şi ce fel de femeie este cea care îl atinge; fiindcă este o păcătoasă.

40 Şi Isus, răspunzând, i-a zis: Simon, am să îţi spun ceva. Şi el a zis: Învăţătorule, spune.

41 Era un anumit creditor care avea doi datornici; unul îi era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cincizeci.

42 Şi când nu au avut nimic cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi. Spune-mi dar, care dintre ei îl va iubi cel mai mult?

43 Simon a răspuns şi a zis: Presupun că acela căruia i-a iertat mai mult. Iar el i-a spus: Drept ai judecat.

44 Şi s-a întors spre femeie şi i-a spus lui Simon: Vezi tu această femeie? Am intrat în casa ta şi nu mi-ai dat apă pentru picioare; dar ea mi-a spălat picioarele cu lacrimi şi le-a şters cu perii capului ei.

45 Tu nu mi-ai dat sărutare; dar această femeie, de când am intrat, nu a încetat să îmi sărute picioarele.

46 Capul nu mi l-ai uns cu untdelemn; dar această femeie mi-a uns picioarele cu mir.

47 De aceea îţi spun: Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate; fiindcă a iubit mult; dar cui i se iartă puţin, iubeşte puţin.

48 Iar ei i-a spus: Păcatele tale sunt iertate.

49 Şi cei ce şedeau cu el la masă au început să spună în ei înşişi: Cine este acesta care iartă chiar păcatele?

50 Iar el i-a spus femeii: Credinţa ta te-a salvat; mergi în pace.

8

1 Şi după aceea s-a întâmplat că el a mers prin fiecare cetate şi sat predicând şi anunţând veştile îmbucurătoare ale împărăţiei lui Dumnezeu; şi cei doisprezece împreună cu el,

2 Şi anumite femei, care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de neputinţe: Maria, numită Magdalena, din care ieşiseră şapte draci,

3 Şi Ioana, soţia lui Cuza, administratorul lui Irod şi Susana şi multe altele, care îl serveau din averile lor.

4 Şi după ce mulţi oameni s-au adunat şi au venit la el din fiecare cetate, a vorbit printr-o parabolă:

5 Un semănător a ieşit să semene sămânţa sa; şi pe când semăna el, o parte a căzut pe lângă drum; şi a fost călcată în picioare şi păsările cerului au mâncat-o.

6 Şi alta a căzut pe o stâncă; şi imediat după ce a răsărit s-a uscat, pentru că îi lipsea umezeală.

7 Şi alta a căzut printre spini; şi spinii au crescut împreună cu ea şi au înăbuşit-o.

8 Şi alta a căzut pe pământ bun şi a răsărit şi a făcut rod însutit. Şi după ce a spus acestea, a strigat: Cel ce are urechi de auzit, să audă.

9 Iar discipolii lui l-au întrebat, spunând: Ce să fie această parabolă?

10 Iar el a spus: Vouă vă este dat să cunoaşteţi misterele împărăţiei lui Dumnezeu; dar celorlalţi, în parabole; ca văzând să nu vadă şi auzind să nu înţeleagă.

11 Şi parabola este aceasta: Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu.

12 Iar cele de lângă drum, sunt cei ce aud; apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inimile lor, ca nu cumva să creadă şi să fie salvaţi.

13 Iar cele de pe stâncă, sunt cei care când aud, primesc cu bucurie cuvântul; dar aceştia nu au rădăcină, care cred pentru un timp şi în timpul ispitei se îndepărtează.

14 Iar cea care a căzut printre spini sunt cei care, după ce au auzit, merg mai departe şi sunt înăbuşiţi sub îngrijorări şi bogăţii şi plăceri ale acestei vieţi şi nu aduc rod la maturitate.

15 Dar cea în pământ bun sunt cei care într-o inimă onestă şi bună, auzind cuvântul, îl păzesc şi aduc rod cu răbdare.

16 Nimeni, după ce a aprins o candelă, nu o acoperă cu un vas, sau o pune sub pat; ci o pune pe un sfeşnic ca toţi care intră să vadă lumina.

17 Fiindcă nimic nu este tainic care să nu se scoată la iveală; nici ceva ascuns, care nu va fi cunoscut şi va veni pe faţă.

18 De aceea luaţi seama cum auziţi; fiindcă oricui are, i se va da; şi oricui nu are, de la el se va lua chiar şi ce i se pare că are.

19 Atunci au venit spre el mama şi fraţii lui şi nu puteau să ajungă la el din cauza mulţimii.

20 Şi i-a fost spus de cineva care a zis: Mama ta şi fraţii tăi stau afară în picioare, dorind să te vadă.

21 Dar el a răspuns şi le-a zis: Mama mea şi fraţii mei sunt aceştia care aud cuvântul lui Dumnezeu şi îl împlinesc.

22 Şi s-a întâmplat într-o anumită zi, că el s-a îmbarcat într-o corabie cu discipolii săi; şi le-a spus: Să trecem de partea cealaltă a lacului. Şi au ridicat ancora.

23 Dar pe când navigau ei, el a adormit; şi a coborât o furtună de vânt pe lac; şi au fost umpluţi cu apă şi erau în pericol.

24 Şi au venit la el şi l-au trezit, spunând: Stăpâne, stăpâne, pierim. Atunci s-a ridicat şi a mustrat vântul şi furia apei; şi au încetat şi s-a făcut linişte.

25 Şi le-a spus: Unde vă este credinţa? Şi înfricoşaţi, s-au minunat, spunând unii către alţii: Ce fel de om este acesta? Pentru că porunceşte chiar vânturilor şi apei şi ele ascultă de el.

26 Şi au ajuns în ţinutul gadarenilor, care este faţă în faţă cu Galileea.

27 Şi când a ieşit pe uscat, l-a întâmpinat un anumit bărbat, ieşit din cetate, care avea draci de mult timp şi nu purta haine, nici nu locuia în casă, ci în morminte.

28 Când l-a văzut pe Isus, a strigat şi a căzut jos înaintea lui şi cu o voce tare a spus: Ce am a face cu tine, Isuse, Fiul Dumnezeului cel preaînalt? Te implor, nu mă chinui.

29 (Fiindcă poruncise duhului necurat să iasă din om. Fiindcă deseori îl apucase; şi a fost ţinut legat cu lanţuri şi în cătuşe; şi smulgea legăturile şi era dus de drac în pustie.)

30 Iar Isus l-a întrebat, spunând: Care îţi este numele? Iar el a zis: Legiune, pentru că mulţi draci intraseră în el.

31 Şi îl implorau să nu le poruncească să plece în adânc.

32 Iar acolo, era o turmă mare de porci, păscând pe munte; şi l-au implorat să le permită să intre în ei. Şi le-a permis.

33 Atunci dracii au ieşit din omul acela şi au intrat în porci; şi turma s-a aruncat furios în jos pe râpă în lac şi s-au înecat.

34 Când cei ce îi păşteau au văzut ce se făcuse, au fugit şi au mers şi au povestit în cetate şi în ţinut.

35 Atunci au ieşit să vadă ce se făcuse; şi au venit la Isus şi au găsit pe omul din care plecaseră dracii, şezând la picioarele lui Isus, îmbrăcat şi întreg la minte; şi s-au temut.

36 Şi cei ce văzuseră, le-au povestit în ce mod fusese vindecat cel posedat de draci.

37 Atunci toată mulţimea din ţinutul gadarenilor, de jur împrejur, l-a implorat să plece de la ei, pentru că fuseseră cuprinşi de o mare frică; şi el s-a îmbarcat în corabie şi s-a întors înapoi.

38 Iar bărbatul din care ieşiseră dracii îl ruga să fie cu el; dar Isus l-a trimis, spunând:

39 Întoarce-te acasă şi arată ce lucruri mari ţi-a făcut Dumnezeu. Şi a plecat şi a vestit prin toată cetatea ce lucruri mari a făcut Isus pentru el.

40 Şi s-a întâmplat că, după ce s-a întors Isus, oamenii l-au primit; fiindcă toţi îl aşteptau.

41 Şi iată, a venit un bărbat numit Iair care era un conducător al sinagogii; şi a căzut la picioarele lui Isus şi îl implora să intre în casa lui;

42 Pentru că avea o singură fiică, de vreo doisprezece ani şi ea era pe moarte. Dar pe când mergea el, oamenii îl împresurau.

43 Şi o femeie, care avea o scurgere de sânge de doisprezece ani, care cheltuise tot ce avea cu doctorii, neputând fi vindecată de niciunul,

44 A venit din spate şi s-a atins de marginea hainei lui; şi imediat scurgerea ei de sânge s-a oprit.

45 Şi Isus a spus: Cine s-a atins de mine? Şi, toţi negând, Petru şi cei ce erau cu el au spus: Stăpâne, mulţimea te împresoară şi te îmbulzeşte şi tu spui: Cine s-a atins de mine?

46 Dar Isus a spus: S-a atins cineva de mine; căci ştiu că a ieşit putere din mine.

47 Iar femeia, când a văzut că nu este ascunsă, a venit tremurând şi prosternându-se înaintea lui i-a spus în faţa întregului popor din ce cauză se atinsese de el şi cum fusese vindecată imediat.

48 Iar el i-a spus: Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a făcut sănătoasă; mergi în pace.

49 Pe când vorbea el încă, a venit unul din casa conducătorului sinagogii, spunându-i: Fiica ta este moartă; nu mai tulbura pe Învăţătorul.

50 Dar când a auzit Isus, i-a răspuns, zicând: Nu te teme; crede numai şi va fi făcută sănătoasă.

51 Iar când a ajuns în casă, nu a lăsat pe niciunul să intre, decât pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan şi pe tatăl şi pe mama fetei.

52 Şi toţi plângeau şi o jeleau; dar el a spus: Nu plângeţi; nu este moartă, ci doarme.

53 Şi au râs de el în batjocură, ştiind că era moartă.

54 Dar el i-a scos pe toţi afară şi a apucat-o de mână şi a chemat-o, spunând: Fetiţo, ridică-te.

55 Şi duhul ei a venit din nou şi s-a sculat imediat; şi Isus a poruncit să îi dea să mănânce.

56 Şi părinţii ei au fost înmărmuriţi; dar le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a făcut.

9

1 Atunci a chemat la un loc pe cei doisprezece discipoli ai săi şi le-a dat putere şi autoritate peste toţi dracii şi să vindece boli.

2 Şi i-a trimis să predice împărăţia lui Dumnezeu şi să vindece bolnavii.

3 Şi le-a spus: Nu luaţi nimic pentru călătorie, nici toiege, nici traistă, nici pâine, nici bani; nici să nu aveţi câte două haine.

4 Şi în orice casă intraţi, acolo să rămâneţi şi de acolo să plecaţi.

5 Şi oricine nu vă primeşte, când ieşiţi din acea cetate, scuturaţi chiar praful de pe picioarele voastre, pentru mărturie împotriva lor.

6 Şi au plecat şi au trecut prin sate, predicând evanghelia şi vindecând pretutindeni.

7 Şi Irod, tetrarhul, a auzit despre toate cele făcute de el; şi era derutat, pentru că unii spuneau că Ioan a fost înviat dintre morţi;

8 Iar unii, că Ilie s-a arătat; şi alţii, că unul dintre profeţii din vechime a înviat.

9 Şi Irod spunea: Pe Ioan eu l-am decapitat, dar cine este acesta, despre care aud eu astfel de lucruri? Şi dorea să îl vadă.

10 Şi apostolii, când s-au întors, i-au spus tot ce făcuseră. Şi i-a luat şi s-a dus la o parte, într-un loc pustiu al cetăţii numită, Betsaida.

11 Şi oamenii, când au ştiut aceasta, l-au urmat; şi i-a primit şi le-a vorbit despre împărăţia lui Dumnezeu şi a vindecat pe cei ce aveau nevoie de vindecare.

12 Şi când ziua a început a se pleca spre seară, atunci cei doisprezece au venit şi i-au spus: Trimite oamenii ca să se ducă în satele şi ţinutul dimprejur şi să găzduiască şi să găsească mâncare, pentru că suntem aici într-un loc pustiu.

13 Dar le-a spus: Daţi-le voi să mănânce. Iar ei au zis: Nu avem mai mult decât cinci pâini şi doi peşti; afară numai dacă ne vom duce noi să cumpărăm mâncare pentru tot acest popor.

14 Fiindcă erau aproape cinci mii de bărbaţi. Iar el le-a spus discipolilor săi: Faceţi-i să şadă jos în grupuri de câte cincizeci.

15 Şi au făcut astfel şi i-au făcut pe toţi să şadă.

16 Atunci a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind în sus spre cer, le-a binecuvântat şi a frânt şi a dat discipolilor să le aşeze înaintea mulţimii.

17 Şi au mâncat şi s-au săturat toţi; şi au ridicat douăsprezece coşuri din frânturile care le-au rămas.

18 Şi s-a întâmplat că, pe când se ruga deoparte, discipolii lui erau cu el; şi i-a întrebat, spunând: Cine spun mulţimile că sunt eu?

19 Iar ei, răspunzând, au zis: Ioan Baptist; iar unii spun: Ilie; iar alţii, că un profet dintre cei din vechime a înviat.

20 Iar el le-a spus: Dar voi, cine spuneţi că sunt eu? Iar Petru, răspunzând, a zis: Cristosul lui Dumnezeu.

21 Şi interzicându-le, a poruncit să nu spună nimănui aceasta,

22 Spunând: Fiul omului trebuie să sufere multe şi să fie respins de bătrâni şi de preoţii de seamă şi de scribi şi să fie ucis şi a treia zi să fie înviat.

23 Şi le-a spus tuturor: Dacă cineva voieşte să vină după mine, să se dezică de el însuşi şi să îşi ridice crucea zilnic şi să mă urmeze.

24 Fiindcă oricine voieşte să îşi salveze viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru mine, acela o va salva.

25 Pentru că ce i-ar folosi unui om dacă va câştiga întreaga lume, dar se pierde pe sine însuşi sau este lepădat?

26 Fiindcă oricine se va ruşina de mine şi de cuvintele mele, de acela se va ruşina Fiul omului când va veni în gloria lui şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.

27 Dar vă spun cu adevărat, sunt unii care stau aici în picioare, care nu vor gusta nicidecum din moarte, până nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu.

28 Şi s-a întâmplat, cam la opt zile după aceste cuvinte, că a luat pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacov şi s-a urcat pe un munte să se roage.

29 Şi pe când se ruga el, înfăţişarea feţei lui s-a schimbat, şi îmbrăcămintea lui, albă, strălucitoare.

30 Şi iată, stăteau de vorbă cu el doi bărbaţi, care erau Moise şi Ilie,

31 Care s-au arătat în glorie şi vorbeau despre moartea lui, pe care avea să o împlinească la Ierusalim.

32 Dar Petru şi cei împreună cu el erau îngreunaţi de somn; şi când s-au trezit, au văzut gloria lui şi pe cei doi bărbaţi care stăteau cu el.

33 Şi s-a întâmplat că, pe când se îndepărtau ei de el, Petru i-a spus lui Isus: Stăpâne, este bine pentru noi să fim aici; şi să facem trei tabernacole: unul pentru tine şi unul pentru Moise şi unul pentru Ilie; neştiind ce spunea.

34 Pe când spunea el acestea, a venit un nor şi i-a umbrit; şi s-au temut pe când intrau ei în nor.

35 Şi din nor a venit o voce, spunând: Acesta este Fiul meu preaiubit; ascultaţi-l.

36 Şi după ce vocea a încetat, Isus s-a aflat singur. Şi ei au ţinut ascuns şi nu au spus nimănui în zilele acelea nimic din cele ce văzuseră.

37 Şi s-a întâmplat că, în a doua zi după ce se coborâseră de pe munte, mulţi oameni l-au întâmpinat.

38 Şi iată, un bărbat din mulţime a strigat, spunând: Învăţătorule, te implor, uită-te la fiul meu, pentru că este singurul meu copil.

39 Şi iată, îl apucă un duh şi dintr-odată strigă; şi din nou îl scutură puternic cu spume, şi cu greu se duce de la el, zdrobindu-l.

40 Şi i-am implorat pe discipolii tăi să îl scoată; şi nu au putut.

41 Iar Isus, răspunzând, a zis: O, generaţie fără credinţă şi perversă, până când voi fi cu voi şi vă voi suferi? Adu-l pe fiul tău aici.

42 Şi pe când venea el, dracul l-a trântit jos şi l-a scuturat puternic. Şi Isus a mustrat duhul necurat şi a vindecat copilul şi l-a dat înapoi tatălui său.

43 Şi toţi au fost înmărmuriţi de puterea mare a lui Dumnezeu. Dar pe când fiecare se minuna de toate lucrurile pe care le-a făcut Isus, el le-a spus discipolilor săi:

44 Să se afunde cuvintele acestea în urechile voastre; fiindcă Fiul omului va fi trădat în mâinile oamenilor.

45 Dar nu înţelegeau acest cuvânt şi era ascuns de ei, ca să nu îl priceapă; şi s-au temut să îl întrebe despre acest cuvânt.

46 Iar între ei s-a ridicat o discuţie, care dintre ei ar fi mai mare.

47 Iar Isus, cunoscând gândul inimii lor, a luat un copil mic şi l-a pus lângă el,

48 Şi le-a spus: Oricine va primi pe acest copil mic în numele meu, pe mine mă primeşte; şi oricine mă va primi pe mine, primeşte pe cel ce m-a trimis; fiindcă cel mai mic dintre voi toţi, acela va fi mare.

49 Şi Ioan a răspuns şi a zis: Stăpâne, noi am văzut pe unul scoţând draci în numele tău; şi l-am oprit, pentru că nu te urmează împreună cu noi.

50 Şi Isus i-a spus: Nu îl opriţi; fiindcă cel ce nu este împotriva noastră este pentru noi.

51 Şi s-a întâmplat, când s-a împlinit timpul să fie înălţat, că el şi-a îndreptat cu hotărâre faţa să meargă la Ierusalim,

52 Şi a trimis mesageri înaintea feţei sale; şi s-au dus şi au intrat să facă pregătiri pentru el într-un sat al samaritenilor.

53 Şi nu l-au primit, pentru că faţa lui era îndreptată să meargă la Ierusalim.

54 Şi când au văzut discipolii săi, Iacov şi Ioan, au spus: Doamne, voieşti să poruncim să se coboare foc din cer şi să îi mistuie, chiar cum a făcut Ilie?

55 Iar el s-a întors şi i-a mustrat şi a spus: Nu ştiţi din ce fel de duh sunteţi voi.

56 Fiindcă Fiul omului nu a venit pentru a nimici vieţile oamenilor, ci pentru a le salva. Şi s-au dus într-un alt sat.

57 Şi s-a întâmplat că, pe când se duceau ei pe cale, cineva i-a spus: Doamne, te voi urma oriunde mergi.

58 Iar Isus i-a spus: Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului nu are unde să îşi culce capul.

59 Dar el a spus altuia: Urmează-mă. Iar el a spus: Doamne, permite-mi întâi să mă duc să îl înmormântez pe tatăl meu.

60 Iar Isus i-a spus: Lasă morţii să îşi înmormânteze morţii; iar tu du-te şi predică împărăţia lui Dumnezeu.

61 Şi altul a spus de asemenea: Doamne, te voi urma; dar permite-mi întâi să mă duc să îmi iau rămas bun de la cei din casa mea.

62 Iar Isus i-a spus: Oricine pune mâna pe plug şi se uită înapoi, nu este potrivit pentru împărăţia lui Dumnezeu.

10

1 Iar după acestea, Domnul a mai rânduit şi alţi şaptezeci şi i-a trimis doi câte doi înaintea feţei lui în fiecare cetate şi loc, oriunde avea să vină el însuşi

2 De aceea le-a spus: Secerişul, într-adevăr, este mare, dar lucrătorii puţini; imploraţi, de aceea pe Domnul secerişului să trimită lucrători la secerişul lui.

3 Mergeţi; iată, eu vă trimit ca miei în mijlocul lupilor.

4 Nu purtaţi nici pungă, nici traistă, nici încălţăminte; şi nu salutaţi pe nimeni pe drum.

5 Iar în orice casă intraţi, întâi spuneţi: Pace acestei case.

6 Şi dacă, într-adevăr, este acolo fiul păcii, pacea voastră se va odihni peste ea; dar dacă nu, ea se va întoarce la voi.

7 Şi rămâneţi în aceeaşi casă, mâncând şi bând ce dau ei; fiindcă demn este lucrătorul de plata sa. Nu treceţi din casă în casă.

8 Şi în oricare cetate intraţi şi vă primesc, mâncaţi ce vi se va pune înainte;

9 Şi vindecaţi pe bolnavii din ea şi spuneţi-le: Împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat de voi.

10 Dar în oricare cetate intraţi şi nu vă primesc, mergeţi pe străzile acesteia şi spuneţi:

11 Chiar praful cetăţii voastre, care se lipeşte de noi, îl ştergem împotriva voastră; totuşi să fiţi siguri de aceasta, că împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat de voi.

12 Dar vă spun că va fi mai uşor de suportat în ziua aceea pentru Sodoma decât pentru acea cetate.

13 Vai ţie, Corazine! Vai ţie, Betsaido! Căci, dacă în Tir şi Sidon ar fi fost făcute faptele puternice care au fost făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit şezând în pânză de sac şi cenuşă.

14 Dar pentru Tir şi Sidon va fi mai uşor de suportat la judecată, decât pentru voi.

15 Şi tu, Capernaum, care eşti înălţat la cer, vei fi aruncat jos în iad.

16 Cel ce vă aude, pe mine mă aude; şi cel ce vă dispreţuieşte, pe mine mă dispreţuieşte; şi cel ce mă dispreţuieşte, dispreţuieşte pe cel ce m-a trimis.

17 Şi cei şaptezeci s-au întors cu bucurie, spunând: Doamne, până şi dracii ne sunt supuşi prin numele tău.

18 Iar el le-a spus: Am privit pe Satan, căzând ca un fulger din cer.

19 Iată, vă dau putere să călcaţi peste şerpi şi scorpioni şi peste toată puterea duşmanului; şi nimic, în niciun fel, nu vă va vătăma.

20 Totuşi nu vă bucuraţi în aceasta, că duhurile vă sunt supuse; ci, mai degrabă, bucuraţi-vă pentru că numele voastre sunt scrise în cer.

21 În acea oră Isus s-a bucurat în duh şi a spus: Îţi mulţumesc, Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi prevăzători şi le-ai revelat pruncilor. Da, Tată, pentru că aşa este plăcut înaintea ta.

22 Toate mi-au fost date de Tatăl meu; şi nimeni nu ştie cine este Fiul, decât Tatăl; şi cine este Tatăl, decât Fiul şi acela căruia Fiul voieşte să îl reveleze.

23 Şi s-a întors spre discipoli şi a spus deoparte: Binecuvântaţi sunt ochii care văd cele ce vedeţi voi;

24 Fiindcă vă spun că mulţi profeţi şi împăraţi au dorit să vadă cele ce vedeţi voi şi nu au văzut; şi să audă cele ce auziţi şi nu au auzit.

25 Şi iată, un anumit învăţător al legii s-a sculat şi l-a ispitit, spunând: Învăţătorule, ce să fac să moştenesc viaţă eternă?

26 Şi i-a spus: Ce este scris în lege? Cum citeşti?

27 Şi răspunzând, a zis: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta şi cu toată mintea ta şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.

28 Şi i-a zis: Drept ai răspuns; fă aceasta şi vei trăi.

29 Dar el, voind să se declare drept, i-a spus lui Isus: Şi cine este aproapele meu?

30 Şi Isus, răspunzând, a zis: Un anumit om s-a coborât din Ierusalim la Ierihon şi a căzut printre tâlhari, care l-au dezbrăcat şi l-au rănit şi au plecat lăsându-l aproape mort.

31 Şi din întâmplare, cobora un anumit preot pe acea cale; şi când l-a văzut, a trecut înainte pe cealaltă parte.

32 Şi în acelaşi fel şi un levit, când a fost la locul acela, a venit şi l-a văzut şi a trecut înainte pe cealaltă parte.

33 Dar un anumit samaritean, călătorind, a venit unde era el; şi când l-a văzut, i s-a făcut milă.

34 Şi a venit la el şi i-a legat rănile, turnând peste ele untdelemn şi vin şi l-a pus pe animalul lui şi l-a adus la un han şi a avut grijă de el.

35 Şi a doua zi, când a plecat, a scos doi dinari şi i-a dat hangiului şi i-a spus: Ai grijă de el; şi oricât vei mai cheltui, când mă întorc, îţi voi înapoia.

36 Atunci, care dintre aceştia trei ţi se pare a fost aproapele celui căzut printre tâlhari?

37 Iar el a spus: Cel ce a arătat milă faţă de el. Atunci Isus i-a spus: Du-te şi fă şi tu la fel.

38 Şi, s-a întâmplat, pe când mergeau ei, că el a intrat într-un sat anume; şi o anume femeie numită Marta l-a primit în casa ei.

39 Şi ea avea o soră numită Maria, care s-a aşezat şi ea la picioarele lui Isus şi asculta cuvântul lui.

40 Dar Marta era copleşită cu multă servire; şi, venind la el, a spus: Doamne, nu îţi pasă că sora mea m-a lăsat să servesc singură? Spune-i aşadar să mă ajute.

41 Dar Isus a răspuns şi i-a zis: Marta, Marta, eşti îngrijorată şi tulburată pentru multe lucruri;

42 Dar un lucru este necesar; şi Maria a ales partea cea bună, care nu i se va lua.

11

1 Şi s-a întâmplat, pe când se ruga el într-un anumit loc, după ce a încetat, unul dintre discipolii lui i-a spus: Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum i-a învăţat şi Ioan pe discipolii lui.

2 Şi le-a spus: Când vă rugaţi, spuneţi: Tatăl nostru care eşti în cer, Sfinţit fie numele tău. Vie împărăţia ta. Facă-se voia ta, precum în cer şi pe pământ.

3 Pâinea noastră de zi cu zi dă-ne-o nouă zilnic.

4 Şi ne iartă păcatele noastre, fiindcă şi noi iertăm fiecăruia îndatorat nouă. Şi nu ne duce în ispită, ci scapă-ne de rău.

5 Şi le-a spus: Cine dintre voi, având un prieten, va merge la el la miezul nopţii şi îi va spune: Prietene, împrumută-mi trei pâini,

6 Pentru că un prieten al meu a venit la mine din călătorie şi nu am ce să pun înaintea lui?

7 Şi cel dinăuntru, răspunzând, va zice: Nu mă tulbura; uşa este deja încuiată, şi copiii mei sunt cu mine în pat; nu mă pot scula să îţi dau.

8 Vă spun: Chiar dacă nu se va ridica să îi dea, pentru că este prietenul lui, totuşi, din cauza insistenţei lui supărătoare, se va scula şi îi va da câte are nevoie.

9 Şi vă spun: Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide.

10 Fiindcă oricine cere, primeşte; şi cel ce caută, găseşte; şi celui ce bate, i se va deschide.

11 Dacă un fiu va cere pâine de la vreunul dintre voi care este tată, îi va da o piatră? Sau, dacă cere un peşte, îi va da în loc de peşte un şarpe?

12 Sau, de asemenea, dacă va cere un ou, îi va da un scorpion?

13 Dacă voi aşadar, fiind răi, ştiţi cum să daţi daruri bune copiilor voştri; cu cât mai mult Tatăl ceresc va da Duhul Sfânt celor ce i-l cer.

14 Şi a scos un drac şi acesta era mut. Şi s-a întâmplat că după ce dracul a ieşit, mutul a vorbit; şi oamenii s-au minunat.

15 Dar unii dintre ei au spus: Prin Beelzebub, conducătorul dracilor, scoate el dracii.

16 Iar alţii, ispitindu-l, căutau de la el un semn din cer.

17 Dar el, cunoscând gândurile lor, le-a spus: Fiecare împărăţie dezbinată împotriva ei însăşi, este pustiită; şi casă împotriva casei, cade.

18 Şi dacă, de asemenea, Satan este dezbinat împotriva lui însuşi, cum va sta în picioare împărăţia lui? Pentru că spuneţi că prin Beelzebub scot eu draci.

19 Iar dacă prin Beelzebub scot eu draci, fiii voştri, prin cine îi scot? Din această cauză, ei vor fi judecătorii voştri.

20 Dar dacă cu degetul lui Dumnezeu scot eu draci, fără îndoială, împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi.

21 Când un om puternic şi înarmat îşi păzeşte palatul, averile lui sunt în pace;

22 Dar când unul mai puternic decât el va veni peste el şi îl învinge, îi ia toată armura în care s-a încrezut şi împarte prăzile lui.

23 Cel ce nu este cu mine, este împotriva mea; şi cel ce nu adună cu mine, risipeşte.

24 Când duhul necurat iese dintr-un om, umblă prin locuri uscate, căutând odihnă; şi negăsind, spune: Mă voi întoarce la casa mea de unde am ieşit.

25 Şi când vine, o găseşte măturată şi înfrumuseţată.

26 Atunci se duce şi îşi ia alte şapte duhuri mai stricate decât el şi intră şi locuiesc acolo; şi starea de pe urmă a acelui om este mai rea decât cea dintâi.

27 Şi s-a întâmplat că, pe când vorbea el acestea, o anumită femeie din mulţime a ridicat vocea şi i-a spus: Binecuvântat este pântecele care te-a purtat şi sânii la care ai supt.

28 Dar el a spus: Mai degrabă, binecuvântaţi sunt cei ce aud cuvântul lui Dumnezeu şi îl ţin.

29 Iar pe când mulţimea se îngrămădea, a început să spună: Această generaţie este rea; ea caută un semn; dar nu i se va da semn, decât semnul profetului Iona.

30 Fiindcă aşa cum Iona a fost un semn ninivenilor, tot aşa va fi şi Fiul omului acestei generaţii.

31 Împărăteasa sudului se va ridica în judecată cu bărbaţii acestei generaţii şi îi va condamna, pentru că a venit de la marginile pământului să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată, aici este unul mai mare decât Solomon.

32 Bărbaţii din Ninive se vor scula în judecată cu această generaţie şi o vor condamna, pentru că s-au pocăit la predicarea lui Iona; şi iată, aici este unul mai mare decât Iona.

33 Şi nimeni după ce a aprins o candelă nu o pune într-un loc tainic, nici sub oboroc, ci pe un sfeşnic, ca toţi care intră să vadă lumina.

34 Lumina trupului este ochiul; de aceea când ochiul tău este aţintit clar, tot trupul tău de asemenea este plin de lumină; dar când este stricat, trupul tău de asemenea este plin de întuneric.

35 Ia seama atunci, lumina care este în tine să nu fie întuneric.

36 De aceea dacă întreg trupul tău este plin de lumină, neavând o parte întunecată, totul va fi plin de lumină, ca atunci când lumina strălucitoare a unei candele îţi dă lumină.

37 Şi pe când vorbea, un anumit fariseu l-a implorat să mănânce la el; şi a intrat şi a şezut la masă.

38 Şi când fariseul a văzut, s-a minunat că nu se îmbăiase mai întâi, înainte de prânz.

39 Şi Domnul i-a spus: Acum, voi fariseilor, faceţi curat exteriorul paharului şi al tăvii; dar interiorul vostru este plin de jefuire şi stricăciune.

40 Nebunilor, nu cel care a făcut exteriorul a făcut şi interiorul?

41 Daţi mai degrabă milostenii din cele ce aveţi; şi iată, toate vă sunt curate.

42 Dar vai vouă, fariseilor! Pentru că daţi zeciuială din mentă şi rută şi din toate felurile de ierburi şi neglijaţi judecata şi dragostea de Dumnezeu; pe acestea trebuia să le faceţi şi să pe celelalte nu le lăsaţi nefăcute.

43 Vai vouă, fariseilor! Pentru că iubiţi scaunele din faţă în sinagogi şi saluturile în pieţe.

44 Vai vouă, scribi şi farisei, făţarnicilor! Pentru că sunteţi ca mormintele care nu se văd şi oamenii care umblă pe deasupra lor nu îşi dau seama.

45 Atunci unul dintre învăţătorii legii a răspuns şi i-a zis: Învăţătorule, vorbind astfel şi pe noi ne ocărăşti.

46 Iar el a spus: Vai şi vouă învăţători ai legii! Pentru că împovăraţi pe oameni cu sarcini greu de purtat, iar voi nu atingeţi sarcinile cu niciunul dintre degetele voastre.

47 Vai vouă! Pentru că zidiţi mormintele profeţilor, iar părinţii voştri i-au ucis.

48 Cu adevărat, aduceţi mărturie că încuviinţaţi faptele părinţilor voştri, pentru că ei într-adevăr i-au ucis, iar voi le zidiţi mormintele.

49 Tot din această cauză înţelepciunea lui Dumnezeu a spus: Le voi trimite profeţi şi apostoli şi pe unii dintre ei îi vor ucide şi îi vor persecuta;

50 Ca sângele tuturor profeţilor, care a fost vărsat de la întemeierea lumii, să fie cerut de la această generaţie;

51 De la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, care a pierit între altar şi templu; adevărat vă spun: Va fi cerut de la această generaţie.

52 Vai vouă, învăţători ai legii! Pentru că aţi luat cheia cunoaşterii; voi înşivă nu aţi intrat şi pe cei ce intrau i-aţi împiedicat.

53 Şi pe când el le spunea acestea, scribii şi fariseii au început să îl constrângă vehement şi să îl provoace să vorbească despre multe lucruri,

54 Întinzându-i o cursă şi căutând să prindă ceva din gura lui, ca să îl acuze.

12

1 Între timp, pe când era strânsă o mulţime nenumărată de oameni, încât se călcau unii pe alţii în picioare, a început să spună întâi discipolilor săi: Păziţi-vă de dospeala fariseilor, care este făţărnicia.

2 Fiindcă nu este nimic acoperit care nu va fi revelat; nici ascuns care nu va fi cunoscut.

3 De aceea orice aţi spus în întuneric va fi auzit în lumină; şi ce aţi vorbit la ureche în cămăruţe, va fi proclamat pe acoperişuri.

4 Şi vă spun, prietenii mei: Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul şi după aceasta, altceva nimic nu mai pot face.

5 Ci vă voi avertiza dinainte de cine să vă temeţi: Temeţi-vă de acela care, după ce a ucis, are putere să arunce în iad; da, vă spun: Temeţi-vă de el.

6 Nu se vând cinci vrăbii cu doi bani şi niciuna dintre ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu?

7 Dar până şi perii din capul vostru, toţi sunt număraţi. De aceea nu vă temeţi, sunteţi mai de valoare decât multe vrăbii.

8 Şi vă spun: Oricine mă va mărturisi înaintea oamenilor, şi Fiul omului îl va mărturisi înaintea îngerilor lui Dumnezeu;

9 Dar cel ce mă neagă înaintea oamenilor, va fi negat şi el înaintea îngerilor lui Dumnezeu.

10 Şi oricui va spune un cuvânt împotriva Fiului omului, îi va fi iertat; dar aceluia ce blasfemiază împotriva Duhului Sfânt, nu îi va fi iertat.

11 Iar când vă vor duce la sinagogi şi la magistraţi şi la autorităţi, să nu vă îngrijoraţi cum sau ce veţi răspunde, sau ce veţi spune,

12 Fiindcă Duhul Sfânt vă va învăţa în acea oră ce ar trebui să spuneţi.

13 Iar unul din mulţime i-a spus: Învăţătorule, spune fratelui meu să împartă cu mine moştenirea.

14 Iar el i-a spus: Omule, cine m-a pus judecător sau împărţitor peste voi?

15 Şi le-a spus: Fiţi atenţi şi păziţi-vă de lăcomie, pentru că viaţa omului nu stă în abundenţa bunurilor lui.

16 Şi le-a spus o parabolă, zicând: Pământul unui anumit om bogat a rodit mult;

17 Şi se gândea în el însuşi, spunând: Ce voi face, pentru că nu mai am loc unde să îmi adun roadele?

18 Şi a spus: Aceasta voi face: voi dărâma grânarele mele şi le voi zidi mai mari; şi acolo voi aduna toate roadele mele şi bunurile mele.

19 Şi voi spune sufletului meu: Suflete, ai multe bunuri strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te.

20 Dar Dumnezeu i-a spus: Nebunule, în această noapte ţi se va cere sufletul de la tine; şi cele pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?

21 Aşa este cel ce strânge tezaure pentru el şi nu este bogat faţă de Dumnezeu.

22 Şi le-a spus discipolilor săi: De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi pentru viaţa voastră, ce veţi mânca; nici pentru trup, ce veţi îmbrăca.

23 Viaţa este mai mult decât mâncarea, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea.

24 Uitaţi-vă cu atenţie la corbi, pentru că nici nu seamănă, nici nu seceră; aceştia nu au nici depozit, nici grânar; şi Dumnezeu le dă mâncare; cu cât mai valoroşi sunteţi voi decât păsările?

25 Şi care dintre voi, îngrijorându-se, poate adăuga la statura lui un cot?

26 Aşadar dacă nu sunteţi în stare să faceţi nici cel mai mic lucru, de ce vă îngrijoraţi despre celelalte?

27 Uitaţi-vă cu atenţie la crini cum cresc; nu ostenesc, nu torc; totuşi vă spun: Nici Solomon, în toată gloria lui, nu a fost înveşmântat ca unul dintre aceştia.

28 Şi dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba din câmp, care astăzi este şi mâine este aruncată în cuptor, cu cât mai mult vă va îmbrăca pe voi, puţin credincioşilor.

29 Şi nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea şi nici nu vă îndoiţi în mintea voastră.

30 Fiindcă toate acestea le caută naţiunile lumii; dar Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de acestea.

31 Mai degrabă, căutaţi împărăţia lui Dumnezeu; şi toate acestea vi se vor adăuga.

32 Nu te teme, turmă mică, pentru că este buna plăcere a Tatălui vostru să vă dea împărăţia.

33 Vindeţi ce aveţi şi daţi milostenii; faceţi-vă pungi care nu se învechesc, un tezaur în ceruri care nu seacă, unde hoţul nu se apropie, nici molia nu distruge.

34 Fiindcă unde este tezaurul vostru, acolo va fi şi inima voastră.

35 Mijlocul să vă fie încins şi luminile aprinse;

36 Şi voi înşivă să fiţi asemenea oamenilor care aşteaptă pe domnul lor, când se va întoarce de la nuntă; ca atunci când vine şi bate, să îi deschidă imediat.

37 Binecuvântaţi sunt acei robi, pe care domnul, când vine, îi va găsi veghind; adevărat vă spun, că se va încinge şi îi va pune să şadă la masă şi se va apropia şi îi va servi.

38 Şi dacă vine în a doua gardă, sau vine în a treia gardă şi îi găseşte aşa, binecuvântaţi sunt acei robi.

39 Dar să ştiţi aceasta, că dacă ar fi ştiut stăpânul casei la ce oră ar veni hoţul, ar fi vegheat şi nu ar fi lăsat să îi fie spartă casa.

40 De aceea şi voi fiţi pregătiţi, pentru că Fiul omului vine într-o oră la care nu vă gândiţi.

41 Atunci Petru i-a spus: Doamne, nouă ne spui această parabolă, sau de asemenea tuturor?

42 Iar Domnul a spus: Cine aşadar, este administratorul credincios şi priceput, pe care domnul său îl va face stăpân peste gospodăria sa, să dea porţia de mâncare la timpul cuvenit?

43 Binecuvântat este acel rob, pe care domnul lui, când vine, îl va găsi făcând astfel.

44 Adevărat vă spun, că îl va face stăpân peste tot ce are el.

45 Dar dacă acel rob spune în inima lui: Domnul meu întârzie să vină; şi va începe să îi bată pe servitori şi pe servitoare şi să mănânce şi să bea şi să se îmbete,

46 Domnul acelui rob va veni într-o zi în care nu este aşteptat şi într-o oră pe care robul nu o cunoaşte şi îl va tăia în două, şi îi va da partea lui împreună cu necredincioşii.

47 Iar acel rob, care a ştiut voia domnului său şi nu s-a pregătit, nici nu a făcut conform cu voia lui, va fi biciuit cu multe lovituri.

48 Dar cel ce nu a ştiut şi a făcut lucruri demne de lovituri, va fi biciuit cu puţine lovituri. Şi oricăruia îi este dat mult, i se va cere mult; şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult.

49 Am venit să trimit foc pe pământ; şi ce voiesc, dacă este aprins deja?

50 Dar am un botez cu care să fiu botezat; şi cât sunt de constrâns până să fie împlinit!

51 Presupuneţi că am venit să dau pace pe pământ? Eu vă spun: Nu; ci mai degrabă dezbinare;

52 Fiindcă, de acum înainte vor fi cinci într-o casă dezbinată, trei împotriva a doi şi doi împotriva a trei.

53 Tatăl va fi dezbinat împotriva fiului şi fiul împotriva tatălui; mama împotriva fiicei şi fiica împotriva mamei; soacra împotriva nurorii ei şi nora împotriva soacrei ei.

54 Şi a mai spus oamenilor: Când vedeţi un nor ridicându-se de la apus, imediat spuneţi: Vine ploaia; şi aşa este.

55 Şi când suflă vântul de la sud, spuneţi: Va fi arşiţă; şi se întâmplă.

56 Făţarnicilor, puteţi deosebi faţa cerului şi a pământului; dar cum de nu deosebiţi acest timp?

57 Şi de ce nu judecaţi chiar de la voi înşivă ce este drept?

58 Dar când te duci cu potrivnicul tău la magistrat, pe drum, dă-ţi silinţa să fii eliberat de el; ca nu cumva să te târască la judecător şi judecătorul să te predea executorului şi executorul să te arunce în închisoare.

59 Îţi spun nu vei ieşi nicidecum de acolo, până nu vei plăti până şi ultimul bănuţ.

13

1 Şi erau prezenţi în acel timp unii care i-au spus despre galileenii al căror sânge Pilat îl amestecase cu sacrificiile lor.

2 Şi Isus, răspunzând, le-a zis: Gândiţi că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi galileenii, pentru că au suferit astfel de lucruri?

3 Vă spun: Nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.

4 Sau acei optsprezece peste care a căzut turnul din Siloam şi i-a ucis, gândiţi că ei au fost mai păcătoşi decât toţi oamenii care locuiau în Ierusalim?

5 Vă spun: Nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.

6 A spus şi această parabolă: Cineva avea un smochin plantat în via lui; şi a venit căutând rod în el şi nu a găsit.

7 Atunci i-a spus grădinarului: Iată, de trei ani vin căutând rod în acest smochin şi nu găsesc; taie-l; de ce să ocupe pământul degeaba?

8 Iar el, răspunzând, i-a zis: Domnule, lasă-l şi acest an, până voi săpa în jurul lui şi îi voi pune gunoi;

9 Şi dacă va face rod, bine; şi dacă nu, după aceea îl vei tăia.

10 Şi îi învăţa în una din sinagogi în sabat.

11 Şi iată, era o femeie care avea un duh de neputinţă de optsprezece ani; şi era gârbovă şi nu putea nicidecum să se ridice.

12 Şi Isus, văzând-o, a chemat-o la el şi i-a spus: Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta.

13 Şi a pus mâinile peste ea; şi imediat a fost îndreptată şi glorifica pe Dumnezeu.

14 Şi conducătorul sinagogii a răspuns, fiind supărat, pentru că Isus vindecase în sabat şi a spus oamenilor: Sunt şase zile în care ar trebui să se lucreze; de aceea în acestea veniţi şi fiţi vindecaţi şi nu în ziua sabatului.

15 Atunci Domnul i-a răspuns şi a zis: Făţarnicule, nu îşi dezleagă fiecare din voi în sabat boul sau măgarul de la iesle şi îl duce la adăpat?

16 Şi nu trebuia această femeie, fiind o fiică a lui Avraam, pe care Satan a legat-o, iată, de optsprezece ani, să fie dezlegată de această legătură în ziua sabatului?

17 Şi după ce a spus acestea, toţi potrivnicii lui au fost ruşinaţi; şi toţi oamenii se bucurau de toate lucrurile glorioase care au fost făcute de el.

18 Atunci el a spus: Cu ce se aseamănă împărăţia lui Dumnezeu? Şi cu ce o voi asemăna?

19 Se aseamănă cu un grăunte de muştar, pe care un om l-a luat şi l-a aruncat în grădina sa; şi a crescut şi s-a făcut un copac mare; şi păsările cerului au cuibărit în ramurile lui.

20 Şi a spus din nou: Cu ce voi asemăna împărăţia lui Dumnezeu?

21 Se aseamănă cu dospeala pe care o femeie, luând-o, a ascuns-o în trei măsuri de făină, până când a dospit totul.

22 Şi trecea prin cetăţi şi sate, învăţând şi călătorind spre Ierusalim.

23 Atunci cineva i-a spus: Doamne, sunt puţini cei salvaţi? Şi le-a zis:

24 Străduiţi-vă să intraţi prin poarta cea strâmtă, pentru că, vă spun, mulţi vor căuta să intre şi nu vor fi în stare.

25 Când stăpânul casei se va ridica şi va închide uşa şi veţi începe să staţi în picioare afară şi să bateţi la uşă, spunând: Doamne, Doamne, deschide-ne; şi, răspunzând, vă va zice: Nu vă cunosc şi nici nu ştiu de unde sunteţi;

26 Atunci veţi începe să spuneţi: Am mâncat şi am băut în prezenţa ta şi ne-ai învăţat pe străzile noastre.

27 Iar el va zice: Vă spun că nu ştiu de unde sunteţi; depărtaţi-vă de la mine, toţi lucrătorii nelegiuirii.

28 Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor, când veţi vedea pe Avraam şi pe Isaac şi pe Iacob şi pe toţi profeţii în împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi aruncaţi afară.

29 Şi vor veni de la răsărit şi apus şi de la nord şi sud şi vor şedea în împărăţia lui Dumnezeu.

30 Şi, iată, sunt cei de pe urmă care vor fi cei dintâi; şi sunt cei dintâi care vor fi cei de pe urmă.

31 În acea zi au venit unii dintre farisei, spunându-i: Ieşi şi pleacă de aici, pentru că Irod doreşte să te ucidă.

32 Iar el le-a spus: Mergeţi şi spuneţi acelei vulpi: Iată, eu scot draci şi fac vindecări astăzi şi mâine şi a treia zi voi fi făcut desăvârşit.

33 Totuşi, eu trebuie să umblu astăzi şi mâine şi poimâine, pentru că nu este posibil ca un profet să piară afară din Ierusalim.

34 Ierusalime, Ierusalime, care ucizi profeţii şi arunci cu pietre în cei trimişi la tine; cât de des am voit să strâng pe copiii tăi, aşa cum îşi strânge o găină puii sub aripi şi aţi refuzat!

35 Iată, casa vă este lăsată pustie; şi într-adevăr vă spun: Nu mă veţi mai vedea, până vine timpul când veţi spune: Binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului.

14

1 Şi s-a întâmplat, când el s-a dus în casa unui conducător al fariseilor să mănânce pâine, în sabat, că ei îl pândeau.

2 Şi iată, înaintea lui era un anumit om bolnav cu hidropizie.

3 Şi Isus, răspunzând, le-a spus învăţătorilor legii şi fariseilor, zicând: Este legiuit a vindeca în sabat?

4 Dar ei tăceau. Iar el l-a apucat şi l-a vindecat şi l-a lăsat să plece;

5 Şi le-a răspuns, zicând: În ziua sabatului, care dintre voi dacă îi cade un măgar sau un bou într-o groapă nu îl va scoate imediat?

6 Şi din nou nu au fost în stare să îi răspundă la acestea.

7 Şi le-a spus o parabolă celor ce au fost invitaţi, când a observat cum au ales locurile de onoare; spunându-le:

8 Când eşti invitat de cineva la nuntă, nu te aşeza în locul de cinste; ca nu cumva, unul mai demn de cinste decât tine să fie invitat de el;

9 Şi cel ce te-a invitat pe tine şi pe el, venind, îţi spune: Dă acestuia locul; şi atunci începi cu ruşine să iei ultimul loc.

10 Ci, când eşti invitat, du-te şi aşază-te pe ultimul loc; ca, pe când vine cel ce te-a invitat, să îţi spună: Prietene, urcă-te mai sus; atunci tu vei avea glorie înaintea celor ce stau la masă cu tine.

11 Pentru că oricine se înalţă pe sine însuşi, va fi umilit; şi cel ce se umileşte, va fi înălţat.

12 Atunci a spus şi celui ce l-a invitat: Când faci un prânz sau o cină, nu chema prietenii tăi, nici fraţii tăi, nici rudele tale, nici vecini bogaţi; ca nu cumva şi ei să te cheme în schimb şi să ai o răsplată.

13 Ci, când faci un ospăţ, cheamă săracii, schilozii, şchiopii, orbii;

14 Şi vei fi binecuvântat, pentru că ei nu te pot răsplăti, fiindcă tu vei fi răsplătit la învierea drepţilor.

15 Şi când unul dintre cei ce şedeau la masă cu el a auzit acestea, i-a spus: Binecuvântat este cel ce va mânca pâine în împărăţia lui Dumnezeu.

16 Atunci i-a spus: Un anumit om a făcut o cină mare şi a invitat pe mulţi;

17 Şi a trimis pe robul său la ora cinei să spună celor invitaţi: Veniţi, pentru că toate sunt de acum pregătite.

18 Dar toţi, ca unul, au început să se scuze. Primul i-a spus: Am cumpărat o bucată de pământ şi trebuie să mă duc şi să o văd; te rog să mă scuzi.

19 Şi altul a spus: Am cumpărat cinci perechi de boi şi merg să îi încerc; te rog să mă scuzi.

20 Şi altul a spus: M-am căsătorit cu o femeie şi de aceea nu pot veni.

21 Şi acel rob a venit şi a arătat domnului său acestea. Atunci stăpânul casei, mâniindu-se, a spus robului său: Du-te repede în străzile şi uliţele cetăţii şi adu aici săracii şi schilozii şi şchiopii şi orbii.

22 Şi robul a spus: Doamne, s-a făcut cum ai poruncit şi mai este loc.

23 Şi domnul i-a spus robului: Du-te la drumurile mari şi la garduri şi constrânge-i să intre, ca să îmi fie casa umplută.

24 Fiindcă vă spun că niciunul dintre acei bărbaţi care au fost invitaţi, nu va gusta din cina mea.

25 Şi mergeau mulţimi mari cu el; şi, întorcându-se, le-a spus:

26 Dacă vine cineva la mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe soţie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, da, şi propria sa viaţă de asemenea, nu poate fi discipolul meu.

27 Şi oricine nu îşi poartă crucea şi nu vine după mine, nu poate fi discipolul meu.

28 Căci, care dintre voi, vrând să zidească un turn, nu se aşază mai întâi şi socoteşte costul, dacă are cu ce să îl termine?

29 Ca nu cumva, punând el temelia şi nefiind în stare să termine, toţi cei ce îl văd, să înceapă să îşi bată joc de el,

30 Spunând: Acest om a început să zidească şi nu a fost în stare să termine.

31 Sau, care împărat, mergând să facă război împotriva altui împărat, nu se aşază mai întâi şi se consultă dacă este în stare să îl întâmpine cu zece mii pe cel ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii?

32 Iar dacă nu, pe când celălalt este încă departe, trimiţând o solie, cere condiţii de pace.

33 Tot aşa, oricine dintre voi care nu renunţă la tot ce are, nu poate fi discipolul meu.

34 Sarea este bună, dar dacă sarea îşi pierde gustul, cu ce va fi dreasă;

35 Nu este bună nici pentru pământ, nici pentru bălegar, ci oamenii o aruncă afară. Cel ce are urechi de auzit, să audă.

15

1 Atunci toţi vameşii şi păcătoşii s-au apropiat de el să îl audă.

2 Şi fariseii şi scribii cârteau, spunând: Acesta primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei.

3 Şi le-a zis această parabolă, spunând:

4 Care om dintre voi, având o sută de oi, dacă pierde una dintre ele, nu le lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă în pustie şi merge după cea care este pierdută până o găseşte?

5 Şi după ce a găsit-o, o pune pe umeri, bucurându-se.

6 Şi când vine acasă, cheamă la un loc prietenii şi vecinii, spunându-le: Bucuraţi-vă cu mine, pentru că am găsit oaia mea pierdută.

7 Vă spun că tot aşa va fi bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, mai mult decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi care nu au nevoie de pocăinţă.

8 Sau, care femeie, având zece arginţi, dacă pierde un argint, nu aprinde o candelă şi mătură casa şi caută cu grijă până când îl găseşte?

9 Şi după ce îl găseşte, cheamă la un loc prietenele şi vecinele, spunând: Bucuraţi-vă cu mine, pentru că am găsit argintul pe care l-am pierdut.

10 La fel vă spun, este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte.

11 Şi a spus: Un anumit om avea doi fii;

12 Şi cel mai tânăr dintre ei a spus tatălui: Tată, dă-mi partea de avere ce îmi revine. Iar tatăl le-a împărţit avutul său.

13 Şi nu după multe zile, cel mai tânăr fiu a adunat totul şi a călătorit într-o ţară îndepărtată şi acolo şi-a risipit averea, trăind destrăbălat.

14 Şi după ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în acea ţară; şi el a început să ducă lipsă.

15 Şi s-a dus şi s-a alipit de un cetăţean al acelei ţări; iar acela l-a trimis pe câmpurile lui să pască porci.

16 Şi ar fi dorit să îşi umple pântecele cu roşcovele pe care le mâncau porcii; dar nimeni nu îi dădea.

17 Şi când şi-a venit în fire, a spus: Câţi angajaţi ai tatălui meu au pâine din abundenţă iar eu pier de foame!

18 Mă voi scula şi voi merge la tatăl meu şi îi voi spune: Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta,

19 Şi nu mai sunt demn să fiu chemat fiul tău; fă-mă ca pe unul dintre angajaţii tăi.

20 Şi s-a sculat şi a venit la tatăl său. Dar pe când era el încă foarte departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă şi a alergat şi a căzut pe gâtul lui şi l-a sărutat.

21 Iar fiul i-a spus: Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta şi nu mai sunt demn să fiu chemat fiul tău.

22 Dar tatăl le-a spus robilor săi: Aduceţi cea mai bună robă şi îmbrăcaţi-l; şi puneţi un inel pe mâna lui şi sandale în picioare;

23 Şi aduceţi aici viţelul îngrăşat şi tăiaţi-l; şi să mâncăm şi să ne veselim;

24 Pentru că acest fiu al meu era mort şi este iarăşi viu; şi a fost pierdut şi este găsit. Şi au început să se veselească.

25 Dar fiul lui mai mare era în câmp; şi pe când venea şi se apropia de casă, a auzit muzică şi dansuri.

26 Şi a chemat pe unul dintre servitori şi a întrebat ce înseamnă acestea.

27 Iar el i-a spus: Fratele tău a venit; iar tatăl tău a tăiat viţelul îngrăşat pentru că l-a primit sănătos şi teafăr.

28 Dar el s-a mâniat şi a refuzat să intre; de aceea tatăl său, ieşind, îl ruga să intre.

29 Dar el, răspunzând, i-a zis tatălui său: Iată, de aceşti mulţi ani te servesc, nici nu ţi-am încălcat porunca niciodată; şi totuşi, mie niciodată nu mi-ai dat un ied să mă veselesc cu prietenii mei;

30 Dar când a sosit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat bunurile cu curvele, ai tăiat pentru el viţelul îngrăşat.

31 Iar el i-a spus: Fiule, tu eşti întotdeauna cu mine şi tot ce am este al tău.

32 Dar se cuvenea să ne veselim şi să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort şi este iarăşi viu; şi era pierdut şi este găsit.

16

1 Şi le-a spus şi discipolilor săi: Era un anumit om bogat, care avea un administrator; şi acesta a fost acuzat înaintea lui că i-a risipit averile.

2 Şi l-a chemat şi i-a spus: Cum de aud aceasta despre tine? Dă socoteală de administrarea ta, fiindcă nu mai poţi fi administrator.

3 Atunci administratorul a spus în el însuşi: Ce să fac? Pentru că domnul meu ia administraţia de la mine; nu sunt în stare să sap; să cerşesc îmi este ruşine.

4 Am hotărât ce să fac, pentru ca, atunci când voi fi scos din administraţie, să mă primească în casele lor.

5 Şi a chemat pe fiecare dintre datornicii domnului său şi a spus primului: Cât datorezi domnului meu?

6 Iar el a spus: O sută de baţi de untdelemn. Iar el i-a spus: Ia înscrisul tău şi şezi degrabă şi scrie cincizeci.

7 Apoi a spus altuia: Dar tu, cât datorezi? Iar el a spus: O sută de cori de grâu. Iar el i-a spus: Ia înscrisul tău şi scrie optzeci.

8 Şi domnul a lăudat pe administratorul nedrept, pentru că lucrase cu înţelepciune, pentru că în generaţia lor copiii acestei lumi sunt mai înţelepţi decât fiii luminii.

9 Şi eu vă spun: Faceţi-vă prieteni din mamona nedreptăţii; pentru ca, atunci când eşuaţi, ei să vă primească în locuinţe veşnice.

10 Cel ce este credincios în puţin, este credincios şi în mult; şi cel ce este nedrept în puţin, este nedrept şi în mult.

11 De aceea dacă nu aţi fost credincioşi în nedreapta mamonă, cine va încredinţa adevăratele bogăţii încrederii voastre?

12 Şi dacă nu aţi fost credincioşi în ceea ce este al altuia, cine vă va da ceea ce este al vostru?

13 Niciun servitor nu poate servi la doi stăpâni; fiindcă, ori pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi; ori la unul va ţine şi pe celălalt îl va dispreţui. Nu puteţi servi lui Dumnezeu şi lui mamona.

14 Şi fariseii de asemenea, fiind lacomi, au auzit toate acestea şi l-au luat în derâdere.

15 Dar el le-a spus: Voi sunteţi cei care vă declaraţi drepţi pe voi înşivă înaintea oamenilor; dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile, pentru că ce este înălţat între oameni este urâciune înaintea lui Dumnezeu.

16 Legea şi profeţii au ţinut până la Ioan; de atunci, împărăţia lui Dumnezeu se predică şi fiecare se înghesuie să intre în ea.

17 Dar este mai uşor pentru cer şi pământ să treacă, decât să cadă o frântură de literă a legii.

18 Oricine divorţează de soţia lui şi se căsătoreşte cu alta, comite adulter; şi oricine se căsătoreşte cu cea care este divorţată de soţ, comite adulter.

19 Şi era un anumit om bogat, care era îmbrăcat în purpură şi in subţire şi se veselea somptuos în fiecare zi;

20 Şi era un anumit cerşetor, numit Lazăr, care era pus la poarta lui, plin de răni,

21 Şi dorind să se sature cu firimiturile care cădeau de la masa bogatului; mai mult şi câinii veneau şi îi lingeau rănile.

22 Şi s-a întâmplat că cerşetorul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam; şi bogatul a murit de asemenea şi a fost îngropat;

23 Şi în iad îşi ridică ochii, fiind în chinuri; şi vede pe Avraam de departe şi pe Lazăr în sânul lui.

24 Şi a strigat şi a spus: Tată Avraame, ai milă de mine şi trimite pe Lazăr ca să îşi înmoaie vârful degetului în apă şi să îmi răcorească limba, pentru că sunt chinuit în această flacără.

25 Dar Avraam i-a spus: Fiule, aminteşte-ţi că tu în timpul vieţii tale, ai primit lucrurile tale bune şi tot aşa, Lazăr pe cele rele; dar acum este mângâiat, iar tu eşti chinuit.

26 Şi pe lângă toate acestea, între noi şi voi este stabilită o prăpastie mare; aşa că cei ce voiesc să treacă de aici la voi, nu pot; nici cei de acolo să treacă la noi.

27 Atunci a spus: De aceea te rog tată, să îl trimiţi la casa tatălui meu;

28 Fiindcă am cinci fraţi; ca el să le adeverească, pentru ca nu cumva să vină şi ei în acest loc de chin.

29 Avraam i-a spus: Au pe Moise şi pe profeţi; să îi asculte pe ei.

30 Dar el a spus: Nu, tată Avraame; ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi.

31 Iar el i-a spus: Dacă nu ascultă pe Moise şi pe profeţi, nu vor fi convinşi nici chiar dacă ar învia cineva dintre morţi.

17

1 Atunci le-a spus discipolilor: Este imposibil să nu vină poticnirile; dar vai aceluia prin care vin!

2 Ar fi mai bine pentru el dacă i s-ar lega în jurul gâtului o piatră de moară şi să fie aruncat în mare, decât să poticnească pe unul dintre aceşti micuţi.

3 Luaţi seama la voi înşivă şi dacă fratele tău încalcă legea împotriva ta, mustră-l; şi dacă se pocăieşte, iartă-l.

4 Şi dacă încalcă legea împotriva ta de şapte ori într-o zi şi de şapte ori într-o zi se întoarce la tine, spunând: Mă pocăiesc; iartă-l.

5 Şi apostolii au spus Domnului: Măreşte-ne credinţa.

6 Iar Domnul a spus: Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi spune acestui sicomor: Dezrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare; şi ar asculta de voi.

7 Dar care dintre voi, având un rob arând sau păstorind vitele, îi va spune îndată după ce vine din câmp: Mergi şi şezi la masă?

8 Şi nu îi va spune mai degrabă: Pregăteşte-mi ceva să mănânc şi încinge-te şi serveşte-mi, până voi mânca şi voi bea; şi după acestea, vei mânca şi vei bea tu?

9 Îi mulţumeşte acelui rob, pentru că a făcut ce îi fusese poruncit? Consider că nu.

10 Tot aşa şi voi, când veţi fi făcut toate cele poruncite vouă, să spuneţi: Suntem robi nefolositori, am făcut ce era datoria noastră să facem.

11 Şi s-a întâmplat, pe când mergea el la Ierusalim, că a trecut prin mijlocul Samariei şi Galileii.

12 Şi când a intrat într-un anumit sat, l-au întâlnit zece bărbaţi leproşi, care stăteau departe în picioare;

13 Şi ei şi-au ridicat vocea, spunând: Isuse, Stăpâne, ai milă de noi.

14 Şi când i-a văzut, le-a spus: Duceţi-vă, arătaţi-vă preoţilor. Şi s-a întâmplat că, pe când mergeau ei, au fost curăţiţi.

15 Şi unul dintre ei, când a văzut că a fost vindecat, s-a întors şi cu voce tare glorifica pe Dumnezeu.

16 Şi a căzut cu faţa la pământ la picioarele lui, dându-i mulţumiri; şi el era samaritean.

17 Iar Isus, răspunzând, a zis: Nu au fost zece curăţiţi? Dar unde sunt cei nouă?

18 Nu s-a găsit cine să se întoarcă şi să dea glorie lui Dumnezeu decât acest străin?

19 Şi i-a spus: Scoală-te, du-te; credinţa ta te-a făcut sănătos.

20 Şi fiind întrebat de farisei, când are să vină împărăţia lui Dumnezeu, le-a răspuns şi a zis: Împărăţia lui Dumnezeu nu vine la vedere;

21 Nici nu vor spune: Iat-o aici! Sau: Iat-o acolo! Căci, iată, împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.

22 Şi le-a spus discipolilor: Vor veni zilele când veţi dori să vedeţi una dintre zilele Fiului omului şi nu veţi vedea.

23 Şi vă vor spune: Iată, aici; sau: Iată, acolo. Nu vă duceţi, nici nu îi urmaţi.

24 Pentru că aşa ca fulgerul, care fulgerând dintr-o parte de sub cer, străluceşte până în cealaltă parte de sub cer; aşa va fi şi Fiul omului în ziua lui.

25 Dar mai întâi el trebuie să sufere multe şi să fie respins de această generaţie.

26 Şi cum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi şi în zilele Fiului omului.

27 Mâncau, beau, se însurau, se măritau, până în ziua când Noe a intrat în arcă şi potopul a venit şi i-a nimicit pe toţi.

28 Şi la fel cum a fost în zilele lui Lot, mâncau, beau, cumpărau, vindeau, plantau, zideau;

29 Dar în acea zi când Lot a ieşit din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer şi i-a nimicit pe toţi.

30 Întocmai, astfel va fi în ziua când Fiul omului se revelează.

31 În acea zi, cel ce va fi pe acoperişul casei şi bunurile lui în casă, să nu se coboare să le ia; şi cel ce este pe câmp, la fel, să nu se întoarcă.

32 Amintiţi-vă de soţia lui Lot.

33 Oricine va căuta să îşi salveze viaţa, o va pierde; şi oricine îşi va pierde viaţa, o va păstra.

34 Vă spun: În acea noapte, vor fi doi într-un pat; unul va fi luat şi celălalt va fi lăsat.

35 Două vor măcina împreună; una va fi luată şi cealaltă va fi lăsată.

36 Doi vor fi la câmp; unul va fi luat şi celălalt va fi lăsat.

37 Iar ei au răspuns şi i-au zis: Unde Doamne? Iar el le-a spus: Oriunde este trupul, acolo se vor aduna vulturii.

18

1 Şi le-a spus o parabolă, că ar trebui să se roage totdeauna şi să nu se descurajeze,

2 Spunând: Era într-o cetate un judecător, care nu se temea de Dumnezeu şi pe om nu îl respecta;

3 Şi era o văduvă în acea cetate; şi a venit la el, spunând: Fă-mi dreptate faţă de potrivnicul meu.

4 Şi a refuzat pentru un timp; dar după acestea a spus în el însuşi: Chiar dacă nu mă tem de Dumnezeu, nici pe om nu îl respect,

5 Totuşi, pentru că această văduvă mă tulbură, am să îi fac dreptate, ca nu cumva să mă sâcâie cu neîncetata ei venire.

6 Şi Domnul a spus: Auziţi ce spune judecătorul nedrept.

7 Şi nu va face Dumnezeu dreptate aleşilor lui, care strigă zi şi noapte către el, deşi rabdă îndelung în ce îi priveşte?

8 Vă spun că le va face repede dreptate. Cu toate acestea, când va veni Fiul omului, va găsi el credinţă pe pământ?

9 Şi a spus şi această parabolă unora care se încredeau în ei înşişi că erau drepţi şi îi dispreţuiau pe ceilalţi;

10 Doi oameni s-au urcat la templu să se roage; unul fariseu şi celălalt vameş.

11 Fariseul a stat în picioare şi s-a rugat astfel în el însuşi: Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt precum ceilalţi oameni, jecmănitori, nedrepţi, adulteri, sau chiar ca acest vameş.

12 Eu postesc de două ori într-o săptămână, dau zeciuială din tot ce obţin.

13 Şi vameşul, stând deoparte în picioare, nu a voit să ridice nici ochii spre cer, ci se bătea în piept, spunând: Dumnezeule, fii milostiv cu mine, un păcătos.

14 Vă spun, mai degrabă acesta s-a coborât acasă declarat drept decât celălalt, pentru că fiecare înălţându-se pe sine însuşi, va fi umilit; şi cel ce se umileşte pe sine însuşi, va fi înălţat.

15 Şi i-au adus şi nişte prunci, ca să îi atingă; dar când discipolii au văzut, i-au mustrat.

16 Dar Isus i-a chemat şi a spus: Lăsaţi copilaşii să vină la mine şi nu îi opriţi; fiindcă a unora ca ei este împărăţia lui Dumnezeu.

17 Adevărat vă spun: Oricine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, nicidecum nu va intra în ea.

18 Şi un anumit conducător l-a întrebat, spunând: Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţă eternă?

19 Iar Isus i-a spus: De ce mă numeşti bun? Nimeni nu este bun decât unul, Dumnezeu.

20 Ştii poruncile: Nu comite adulter, Nu ucide, Nu fura, Nu aduce mărturie falsă, Onorează pe tatăl tău şi pe mama ta.

21 Iar el a spus: Toate acestea le-am păzit din tinereţea mea.

22 Şi, când a auzit Isus acestea, i-a spus: Totuşi îţi lipseşte un lucru; vinde tot ce ai şi împarte la săraci şi vei avea tezaur în cer; şi vino, urmează-mă.

23 Dar el, când a auzit acestea, s-a întristat foarte mult; fiindcă era foarte bogat.

24 Iar Isus, când a văzut că el s-a întristat foarte mult, a spus: Cât de greu vor intra în împărăţia lui Dumnezeu cei ce au bogăţii!

25 Fiindcă este mai uşor pentru o cămilă să treacă prin urechea acului, decât pentru un om bogat să intre în împărăţia lui Dumnezeu.

26 Iar cei ce au auzit, au spus: Atunci cine poate fi salvat?

27 Dar el a spus: Cele imposibile la oameni sunt posibile la Dumnezeu.

28 Atunci Petru a spus: Iată, noi am lăsat toate şi te-am urmat.

29 Iar el le-a spus: Adevărat vă spun: Nu este nimeni care a lăsat casă, sau părinţi, sau fraţi, sau soţie, sau copii, pentru împărăţia lui Dumnezeu,

30 Care să nu primească cu mult mai mult în acest timp şi în lumea care vine, viaţă veşnică.

31 Atunci a luat pe cei doisprezece şi le-a spus: Iată, ne urcăm la Ierusalim şi toate cele scrise prin profeţi despre Fiul omului, vor fi împlinite.

32 Fiindcă va fi dat neamurilor şi va fi batjocorit şi va fi ocărât şi scuipat;

33 Şi îl vor biciui şi îl vor ucide; şi a treia zi va învia.

34 Dar ei nu au înţeles nimic din acestea; şi acest cuvânt le-a fost ascuns şi nu au cunoscut acele cuvinte.

35 Şi s-a întâmplat, pe când s-a apropiat el de Ierihon, că un anumit orb şedea lângă drum, cerşind;

36 Şi, auzind mulţimea trecând, a întrebat ce înseamnă aceasta.

37 Iar ei i-au spus că trece Isus din Nazaret.

38 Iar el a strigat, spunând: Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!

39 Şi cei ce mergeau înainte, l-au mustrat, ca să tacă; dar el striga şi mai tare: Fiul lui David, ai milă de mine.

40 Iar Isus, stând în picioare, a poruncit să îl aducă la el; şi după ce el s-a apropiat, l-a întrebat,

41 Spunând: Ce voieşti să îţi fac? Iar el a spus: Doamne, să primesc vedere.

42 Şi Isus i-a spus: Primeşte-ţi vederea; credinţa ta te-a salvat.

43 Şi îndată şi-a primit vederea şi l-a urmat, glorificând pe Dumnezeu; şi toţi oamenii, când au văzut, au dat laudă lui Dumnezeu.

19

1 Şi Isus a intrat şi a traversat Ierihonul.

2 Şi iată, era un bărbat numit Zacheu, care era mai marele vameşilor, şi el era bogat.

3 Şi căuta să vadă pe Isus, cine era; şi nu putea din cauza mulţimii, pentru că era mic de statură.

4 Dar a alergat înainte şi s-a căţărat într-un sicomor să îl vadă, pentru că pe acolo urma să treacă.

5 Şi Isus, când a ajuns la locul acela, a privit în sus şi l-a văzut şi i-a spus: Zachee, grăbeşte-te şi coboară; fiindcă astăzi eu trebuie să rămân în casa ta.

6 Şi el, grăbindu-se, a coborât şi l-a primit bucuros.

7 Şi când au văzut, toţi cârteau, spunând: A intrat să fie oaspete la un bărbat păcătos.

8 Dar Zacheu a stat în picioare şi i-a spus Domnului: Iată, Doamne, jumătate din averile mele le dau săracilor; şi dacă am luat ceva de la cineva printr-o acuzaţie falsă, dau înapoi împătrit.

9 Iar Isus i-a spus: Astăzi a venit salvare la casa aceasta, întrucât şi el este fiul lui Avraam.

10 Căci Fiul omului a venit să caute şi să salveze ce era pierdut.

11 Şi pe când auzeau ei acestea, a adăugat şi a spus o parabolă, pentru că el era aproape de Ierusalim şi ei credeau că împărăţia lui Dumnezeu se va arăta imediat.

12 De aceea el a spus: Un anumit nobil a mers într-o ţară îndepărtată ca să îşi primească o împărăţie şi să se întoarcă.

13 Şi a chemat pe cei zece robi ai săi şi le-a dat zece mine şi le-a spus: Ocupaţi-vă de acestea până vin.

14 Dar cetăţenii lui îl urau şi au trimis o solie după el, spunând: Nu voim ca acest om să domnească peste noi.

15 Şi s-a întâmplat la întoarcerea lui, după ce a primit împărăţia, că atunci a poruncit să fie chemaţi la el aceşti robi, cărora le dăduse banii, ca să ştie cât câştigase fiecare prin comerţ.

16 Atunci a venit primul, spunând: Doamne, mina ta a câştigat zece mine.

17 Iar el i-a spus: Bine, rob bun, pentru că ai fost credincios în foarte puţin, ai autoritate peste zece cetăţi.

18 Şi a venit al doilea, spunând: Doamne, mina ta a făcut cinci mine.

19 Iar el i-a spus şi acestuia: Fii şi tu peste cinci cetăţi.

20 Şi altul a venit, spunând: Doamne, iată, mina ta, pe care am păstrat-o într-un ştergar;

21 Fiindcă m-am temut de tine, pentru că eşti un om sever; ridici ce nu ai pus jos şi seceri ce nu ai semănat.

22 Iar el i-a spus: Din gura ta te voi judeca, rob stricat. Ştiai că eu sunt om sever, ridicând ce nu am pus jos şi secerând ce nu am semănat;

23 Şi atunci, de ce nu mi-ai dat banii la bancă: şi la venirea mea eu să iau ce este al meu cu dobândă?

24 Şi a spus celor care stăteau în picioare alături: Luaţi de la el mina şi daţi-o celui ce are zece mine.

25 (Iar ei i-au spus: Doamne, el are zece mine.)

26 Căci vă spun, că fiecăruia ce are, i se va da; iar de la cel ce nu are, şi ce are i se va lua.

27 Dar pe acei duşmani ai mei, care nu au voit ca eu să domnesc peste ei, aduceţi-i încoace şi ucideţi-i înaintea mea.

28 Şi după ce a vorbit astfel, Isus a mers în fruntea lor, urcându-se la Ierusalim.

29 Şi s-a întâmplat că, pe când s-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, la muntele numit al Măslinilor, a trimis înainte pe doi dintre discipolii săi,

30 Spunând: Duceţi-vă în satul dinaintea voastră, în care, intrând, veţi găsi un măgăruş legat, pe care încă nu a şezut niciun om; dezlegaţi-l şi aduceţi-l.

31 Şi dacă cineva vă întreabă: Pentru ce îl dezlegaţi? Astfel să îi spuneţi: Pentru că Domnul are nevoie de el.

32 Iar cei trimişi au plecat şi au găsit chiar aşa cum le spusese.

33 Dar pe când dezlegau măgăruşul, proprietarii lui le-au spus: De ce dezlegaţi măgăruşul?

34 Iar ei au spus: Domnul are nevoie de el.

35 Şi l-au adus la Isus; şi şi-au aruncat hainele pe măgăruş şi l-au aşezat pe Isus călare pe el.

36 Şi pe când mergea el, ei îşi aşterneau hainele pe cale.

37 Şi pe când se apropia, chiar la coborâşul muntelui Măslinilor, toată mulţimea discipolilor a început să se bucure şi să laude pe Dumnezeu cu voce tare din cauza tuturor faptelor puternice pe care le văzuseră,

38 Spunând: Binecuvântat fie Împăratul care vine în numele Domnului; pace în cer şi glorie în cele prea înalte.

39 Şi unii dintre fariseii din mulţime, i-au spus: Învăţătorule, mustră-ţi discipolii.

40 Iar el a răspuns şi le-a zis: Vă spun că dacă aceştia vor tăcea, pietrele imediat vor striga.

41 Şi când s-a apropiat, a privit cetatea şi a plâns din cauza ei,

42 Spunând: Dacă ai fi ştiut, chiar tu, cel puţin în această zi a ta, lucrurile pentru pacea ta! Dar acum, sunt ascunse de ochii tăi.

43 Pentru că zilele vor veni peste tine şi duşmanii tăi vor arunca un val de pământ în jurul tău şi te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile,

44 Şi te vor face una cu pământul şi pe copiii tăi în tine; şi nu vor lăsa în tine piatră peste piatră, pentru că nu ai cunoscut timpul vizitării tale.

45 Şi a intrat în templu şi a început să scoată pe cei ce vindeau în el şi pe cei ce cumpărau,

46 Spunându-le: Este scris: Casa mea este casa rugăciunii; dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.

47 Şi îi învăţa în fiecare zi în templu. Dar preoţii de seamă şi scribii şi mai marii poporului căutau să îl nimicească,

48 Şi nu găseau ce ar putea face; fiindcă toţi oamenii erau foarte atenţi să îl audă.

20

1 Şi s-a întâmplat într-una din acele zile, pe când învăţa el poporul în templu şi predica evanghelia, preoţii de seamă şi scribii au venit peste el cu bătrânii,

2 Şi i-au vorbit, spunând: Spune-ne, prin ce autoritate faci tu acestea? Sau cine este cel ce ţi-a dat această autoritate?

3 Iar el a răspuns şi le-a zis: Vă voi întreba şi eu un lucru; şi răspundeţi-mi:

4 Botezul lui Ioan era din cer, sau de la oameni?

5 Dar discutau între ei, spunând: Dacă vom spune: Din cer, el va spune: Atunci de ce nu l-aţi crezut?

6 Dar dacă spunem: De la oameni, tot poporul ne va ucide cu pietre; fiindcă sunt convinşi că Ioan era un profet.

7 Şi au răspuns că nu puteau spune de unde era.

8 Şi Isus le-a spus: Nici eu nu vă spun prin ce autoritate fac acestea.

9 Apoi a început să spună poporului această parabolă: Un anumit om a plantat o vie şi a arendat-o unor viticultori şi a plecat într-o ţară îndepărtată pentru un timp îndelungat.

10 Şi la timpul cuvenit a trimis un rob la viticultori, ca să îi dea din rodul viei; dar viticultorii l-au bătut şi l-au trimis fără nimic.

11 Şi din nou, a trimis alt rob; şi l-au bătut şi pe acela şi l-au ocărât şi l-au trimis fără nimic.

12 Şi din nou, a trimis un al treilea; şi de asemenea l-au rănit şi l-au aruncat afară.

13 Atunci a spus domnul viei: Ce să fac? Voi trimite pe fiul meu preaiubit; poate, văzându-l, îl vor respecta.

14 Dar când viticultorii l-au văzut, discutau între ei, spunând: Acesta este moştenitorul; să îl ucidem, ca moştenirea să fie a noastră.

15 Şi l-au aruncat afară din vie şi l-au ucis. Ce le va face aşadar domnul viei?

16 Va veni şi va nimici pe aceşti viticultori şi va da via altora. Şi când au auzit, au spus: Nicidecum.

17 Iar el i-a privit şi a spus: Atunci ce este acest lucru, care este scris: Piatra pe care au respins-o zidarii, aceasta a devenit capul colţului temeliei.

18 Oricine va cădea peste acea piatră, va fi zdrobit; dar peste oricine va cădea aceasta, îl va spulbera.

19 Şi preoţii de seamă şi scribii căutau să pună mâinile pe el în ora aceea; dar se temeau de popor; fiindcă au priceput că spusese această parabolă împotriva lor.

20 Şi îl pândeau şi au trimis spioni, care se prefăceau oameni drepţi, ca să îl prindă în cuvintele lui, aşa încât să îl dea puterii şi autorităţii guvernatorului.

21 Şi l-au întrebat, spunând: Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi cu dreptate şi nici nu cauţi la faţa oamenilor, ci înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr.

22 Este legiuit pentru noi să dăm taxă Cezarului, sau nu?

23 Dar el a priceput viclenia lor şi le-a spus: De ce mă ispitiţi?

24 Arătaţi-mi un dinar. Al cui chip şi inscripţie o are? Ei au răspuns şi au zis: Al Cezarului.

25 Iar el le-a spus: De aceea daţi Cezarului cele ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu.

26 Şi nu au putut să îl prindă în cuvintele lui înaintea poporului; şi s-au minunat de răspunsul lui şi au tăcut.

27 Apoi au venit unii dintre saduchei, care neagă că există vreo înviere; şi l-au întrebat,

28 Spunând: Învăţătorule, Moise ne-a scris: Dacă fratele cuiva moare, având soţie şi el moare fără copii, ca fratele lui să îi ia soţia şi să ridice sămânţă fratelui său.

29 Aşadar au fost şapte fraţi; şi primul a luat o soţie şi a murit fără copii.

30 Şi al doilea a luat-o de soţie şi el a murit fără copii.

31 Şi al treilea, a luat-o; şi în acelaşi fel şi cei şapte; şi nu au lăsat copii şi au murit.

32 La urma tuturor a murit şi femeia.

33 La înviere aşadar, căruia dintre ei este ea soţie? Fiindcă toţi cei şapte au avut-o de soţie.

34 Şi Isus, răspunzând, le-a zis: Fiii şi fiicele acestei lumi se însoară şi se mărită;

35 Dar cei socotiţi demni să obţină acea lume şi învierea dintre morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita;

36 Nici nu vor putea muri de atunci încolo; fiindcă sunt egali cu îngerii; şi sunt copiii lui Dumnezeu, fiind copiii învierii.

37 Dar că morţii sunt înviaţi, chiar Moise a arătat la rug, când numeşte pe Domnul: Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob.

38 Fiindcă el nu este un Dumnezeu al morţilor, ci al celor vii; fiindcă toţi trăiesc pentru el.

39 Atunci unii dintre scribi, răspunzând, au zis: Învăţătorule, bine ai spus.

40 Iar după aceea nu au mai cutezat să îl întrebe nimic.

41 Iar el le-a spus: Cum spun ei: Cristos este fiul lui David?

42 Şi însuşi David spune în cartea Psalmilor: DOMNUL a spus Domnului meu: Şezi la dreapta mea,

43 Până fac pe duşmanii tăi sprijinul piciorului tău.

44 David într-adevăr îl numeşte Domn; cum este el atunci fiul lui?

45 Atunci, în auzul întregului popor a spus discipolilor săi:

46 Păziţi-vă de scribii care doresc să se plimbe în robe lungi şi iubesc saluturile în pieţe şi scaunele de frunte în sinagogi şi locurile de onoare la ospeţe;

47 Care devorează casele văduvelor şi de ochii lumii fac rugăciuni lungi; aceştia vor primi mai mare damnare.

21

1 Şi a ridicat privirea şi a văzut pe bogaţi aruncându-şi darurile în vistierie.

2 Şi a văzut şi pe o anumită văduvă săracă aruncând acolo doi bănuţi.

3 Şi a spus: Adevărat vă spun, această văduvă săracă a aruncat în vistierie mai mult decât toţi;

4 Fiindcă toţi aceştia au aruncat din abundenţa lor pentru ofrandele lui Dumnezeu; dar ea, din sărăcia ei, a aruncat în vistierie tot ce avea ca să trăiască.

5 Şi, pe când unii vorbeau despre templu, cum era ornamentat cu pietre frumoase şi daruri, a spus:

6 Cât despre acestea pe care le vedeţi, vor veni zilele în care nu va fi lăsată piatră pe piatră care nu va fi dărâmată.

7 Iar ei l-au întrebat, spunând: Învăţătorule, dar când vor fi acestea? Şi ce semn va fi când acestea se vor întâmpla?

8 Iar el a spus: Luaţi seama să nu fiţi amăgiţi; fiindcă mulţi vor veni în numele meu, spunând: Eu sunt Cristos; şi timpul se apropie; nu vă duceţi aşadar după ei.

9 Dar când veţi auzi de războaie şi răscoale, nu vă îngroziţi; fiindcă acestea trebuie întâi să se întâmple; dar nu este îndată sfârşitul.

10 Apoi le-a spus: Se va ridica naţiune contra naţiune şi împărăţie contra împărăţie.

11 Şi vor fi mari cutremure de pământ în diferite locuri şi foamete şi molime; şi din cer vor fi arătări înspăimântătoare şi semne mari.

12 Dar înaintea tuturor acestora, vor pune mâinile pe voi şi vor persecuta, predându- la sinagogi şi închisori, fiind aduşi înaintea împăraţilor şi a guvernatorilor, din cauza numelui meu.

13 Şi aceasta vi se va întoarce pentru mărturie.

14 De aceea puneţi-vă în inimi să nu meditaţi înainte ce veţi răspunde,

15 Fiindcă eu vă voi da o gură şi înţelepciune, pe care toţi potrivnicii voştri nu vor putea să o combată, nici să i se împotrivească.

16 Şi veţi fi trădaţi deopotrivă de părinţi şi fraţi şi rude şi prieteni; şi îi vor ucide pe unii dintre voi.

17 Şi veţi fi urâţi de toţi din cauza numelui meu.

18 Şi niciun păr din capul vostru nu va pieri nicidecum.

19 În răbdarea voastră păstraţi-vă sufletele.

20 Iar când veţi vedea Ierusalimul încercuit de armate, atunci să ştiţi că pustiirea lui este aproape.

21 Atunci, cei din Iudeea să fugă în munţi; şi cei din mijlocul lui să plece afară; şi cei de pe câmpuri să nu intre în el.

22 Căci acelea vor fi zilele răzbunării, pentru a fi împlinite toate cele scrise.

23 Dar vai celor însărcinate şi celor ce alăptează în acele zile! Fiindcă va fi o mare strâmtorare în ţară şi furie peste acest popor.

24 Şi vor cădea sub tăişul sabiei şi vor fi duşi captivi printre toate naţiunile; şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până se vor împlini timpurile neamurilor.

25 Şi vor fi semne în soare şi în lună şi în stele; şi pe pământ chinul naţiunilor, cu nedumerire; marea şi valurile urlând;

26 Inima oamenilor lăsându-i de frică şi de anticiparea acelor lucruri ce vin pe pământ; fiindcă puterile cerurilor vor fi clătinate.

27 Şi atunci vor vedea pe Fiul omului venind într-un nor cu putere şi glorie mare.

28 Iar când acestea vor începe să se întâmple, atunci uitaţi-vă în sus şi ridicaţi-vă capetele, pentru că răscumpărarea voastră se apropie.

29 Şi le-a spus o parabolă: Priviţi smochinul şi toţi copacii.

30 Când deja înfrunzesc, vedeţi şi ştiţi de la voi înşivă că de acum vara este aproape.

31 Tot aşa şi voi, când vedeţi acestea întâmplându-se, să ştiţi că împărăţia lui Dumnezeu este aproape.

32 Adevărat vă spun: Această generaţie nu va trece până se vor împlini toate.

33 Cerul şi pământul vor trece; dar cuvintele mele nicidecum nu vor trece.

34 Şi luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu depravare şi beţie şi cu îngrijorările acestei vieţi şi acea zi să vină peste voi pe neaşteptate.

35 Căci va veni ca o cursă peste toţi cei ce locuiesc pe faţa întregului pământ.

36 De aceea vegheaţi şi rugaţi-vă tot timpul, ca să fiţi socotiţi demni să scăpaţi de toate acestea ce se vor întâmpla şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului.

37 Iar în timpul zilei era în templu, învăţându-i; iar noaptea ieşea şi o petrecea pe muntele care se cheamă al Măslinilor.

38 Şi tot poporul venea devreme dimineaţa la el, în templu, ca să îl audă.

22

1 Şi sărbătoarea azimelor, care se cheamă Paştele, era aproape.

2 Şi preoţii de seamă şi scribii căutau cum să îl ucidă; fiindcă se temeau de popor.

3 Atunci a intrat Satan în Iuda, numit şi Iscariot, fiind din numărul celor doisprezece.

4 Şi Iuda a mers şi a vorbit îndeaproape cu preoţii de seamă şi căpeteniile, cum să îl trădeze lor.

5 Şi s-au bucurat şi s-au înţeles să îi dea arginţi.

6 Şi a promis şi căuta ocazia să li-l trădeze, în absenţa mulţimii.

7 Atunci a venit ziua azimelor, în care paştele trebuia înjunghiat.

8 Iar el a trimis pe Petru şi Ioan, spunând: Duceţi-vă şi pregătiţi-ne paştele, ca să mâncăm.

9 Iar ei i-au spus: Unde voieşti să pregătim?

10 Iar el le-a spus: Iată, la intrarea voastră în cetate, vă va întâlni un om, purtând un ulcior cu apă; urmaţi-l în casa unde intră.

11 Şi să ziceţi stăpânului casei: Învăţătorul îţi spune: Unde este camera de oaspeţi, unde voi mânca paştele cu discipolii mei?

12 Şi vă va arăta o cameră mare de sus, aşternută; acolo să pregătiţi.

13 Şi au mers şi au găsit cum le-a spus; şi au pregătit paştele.

14 Şi când a venit ora, el a şezut la masă şi cei doisprezece apostoli cu el.

15 Şi le-a spus: Cu multă dorinţă am dorit să mănânc acest paşte cu voi înainte de a suferi eu;

16 Fiindcă vă spun: Nu voi mai mânca nicidecum din el până când va fi împlinit în împărăţia lui Dumnezeu.

17 Şi luând paharul, a adus mulţumiri şi a spus: Luaţi acesta şi împărţiţi-l între voi;

18 Fiindcă vă spun: Nu voi bea nicidecum din rodul viţei până când va veni împărăţia lui Dumnezeu.

19 Şi a luat pâine şi a adus mulţumiri şi a frânt-o şi le-a dat, spunând: Acesta este trupul meu care este dat pentru voi; să faceţi aceasta în amintirea mea.

20 Tot astfel şi paharul, după cină, spunând: Acest pahar este noul testament în sângele meu, care se varsă pentru voi.

21 Dar, iată, mâna celui ce mă trădează este cu mine la masă.

22 Şi, într-adevăr, Fiul omului se duce cum a fost hotărât; dar vai acelui om, prin care este trădat!

23 Şi au început să se întrebe între ei, care dintre ei ar fi cel ce ar face aceasta.

24 Şi a fost de asemenea o ceartă între ei, care dintre ei să fie socotit cel mai mare?

25 Dar el le-a spus: Împăraţii neamurilor domnesc peste ele; şi cei ce exercită autoritate asupra lor sunt chemaţi binefăcători.

26 Dar voi să nu fiţi aşa; ci cel ce este mai mare printre voi, să fie ca cel mai tânăr; şi conducătorul ca cel ce serveşte.

27 Căci care este mai mare, cel ce şade la masă, sau cel ce serveşte? Nu cel ce şade la masă? Dar eu sunt printre voi ca cel ce serveşte.

28 Iar voi sunteţi cei care aţi rămas necontenit cu mine în ispitirile mele.

29 Şi eu vă rânduiesc o împărăţie, aşa cum Tatăl meu mi-a rânduit;

30 Ca să mâncaţi şi să beţi la masa mea în împărăţia mea şi să şedeţi pe tronuri, judecând cele douăsprezece triburi ale lui Israel.

31 Iar Domnul a spus: Simone, Simone, iată, Satan a dorit aibă că să cearnă ca grâul.

32 Dar eu m-am rugat pentru tine, ca nu cumva credinţa ta să înceteze; şi când te vei întoarce, întăreşte pe fraţii tăi.

33 Iar Petru i-a spus: Doamne, sunt gata să merg cu tine deopotrivă la închisoare şi la moarte.

34 Iar el a zis: Îţi spun, Petre, nicidecum nu va cânta cocoşul astăzi, înainte ca de trei ori să negi că mă cunoşti.

35 Şi le-a spus: Când v-am trimis fără pungă şi traistă şi încălţăminte, v-a lipsit ceva? Iar ei au spus: Nimic.

36 Atunci le-a spus: Dar acum, cel ce are pungă să o ia şi la fel traista; şi cel ce nu are sabie, să îşi vândă haina şi să cumpere una.

37 Fiindcă vă spun, mai trebuie să se împlinească în mine ceea ce este scris: Şi el a fost socotit printre călcătorii de lege, fiindcă şi cele referitoare la mine au un sfârşit.

38 Iar ei au spus: Doamne, iată, aici două săbii. Iar el le-a spus: Este destul.

39 Şi a ieşit şi s-a dus conform obiceiului la muntele Măslinilor; iar discipolii săi l-au urmat şi ei.

40 Şi, venind la acel loc, le-a spus: Rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită.

41 Şi el s-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră şi a îngenunchiat şi s-a rugat,

42 Spunând: Tată, dacă voieşti, depărtează acest pahar de la mine; totuşi nu voia mea, ci a ta să se facă.

43 Şi i s-a arătat un înger din cer, întărindu-l.

44 Şi, fiind în agonie, s-a rugat mai intens; iar sudoarea sa a devenit ca picături mari de sânge, căzând pe pământ.

45 Şi după ce s-a sculat de la rugăciune şi a venit la discipolii săi, i-a găsit dormind de întristare,

46 Şi le-a spus: De ce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă, ca nu cumva să intraţi în ispită.

47 Iar pe când el încă vorbea, iată, o mulţime şi cel chemat Iuda, unul dintre cei doisprezece, mergea înaintea lor şi s-a apropiat de Isus să îl sărute.

48 Dar Isus i-a spus: Iuda, cu o sărutare trădezi pe Fiul omului?

49 Când cei ce erau în jurul lui au văzut ce avea să urmeze, i-au spus: Doamne, să lovim cu sabia?

50 Şi unul dintre ei a lovit pe robul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă.

51 Dar Isus a răspuns şi a zis: Lăsaţi aşa, până aici. Şi i-a atins urechea şi l-a vindecat.

52 Atunci Isus a spus preoţilor de seamă şi căpeteniilor templului şi bătrânilor care veniseră la el: Aţi venit ca împotriva unui tâlhar, cu săbii şi bâte?

53 Când eu eram zilnic cu voi în templu, nu aţi întins mâinile împotriva mea; dar aceasta este ora voastră şi puterea întunericului.

54 Atunci l-au luat şi l-au condus şi l-au adus în casa marelui preot. Şi Petru urmărea de departe.

55 Şi după ce aprinseseră un foc în mijlocul curţii şi erau aşezaţi împreună, Petru a şezut în mijlocul lor.

56 Iar o anumită servitoare l-a văzut pe când şedea lângă foc şi, privindu-l cu atenţie, a spus: Şi acesta era cu el.

57 Dar el s-a dezis de el, spunând: Femeie, nu îl cunosc.

58 Şi peste puţin, un altul l-a văzut şi a spus: Şi tu eşti dintre ei. Iar Petru a spus: Omule, nu sunt.

59 Şi cam după o oră, altcineva confirma cu tărie, spunând: În adevăr şi acesta era cu el; fiindcă şi el este galileean.

60 Iar Petru a spus: Omule, nu ştiu ce spui. Şi imediat, pe când el încă vorbea, a cântat cocoşul.

61 Şi Domnul s-a întors şi s-a uitat la Petru. Şi Petru şi-a amintit cuvântul Domnului, cum îi spusese: Înainte să cânte cocoşul mă vei nega de trei ori.

62 Şi Petru a ieşit afară şi a plâns cu amar.

63 Şi bărbaţii, care îl ţineau pe Isus, îl batjocoreau şi îl băteau.

64 Şi, legându-l la ochi, îl loveau peste faţă şi îl întrebau, spunând: Profeţeşte, cine este cel ce te-a lovit?

65 Şi multe alte lucruri vorbeau blasfemator împotriva lui.

66 Şi imediat ce s-a făcut ziuă, bătrânii poporului şi preoţii de seamă şi scribii s-au adunat şi l-au adus în consiliul lor, spunând:

67 Eşti tu Cristosul? Spune-ne. Iar el le-a spus: Dacă vă voi spune, nicidecum nu veţi crede;

68 Şi dacă voi întreba şi eu, nicidecum nu îmi veţi răspunde, nici nu îmi veţi da drumul.

69 De acum încolo, Fiul omului va şedea la dreapta puterii lui Dumnezeu.

70 Atunci toţi au spus: Eşti tu atunci Fiul lui Dumnezeu? Iar el le-a spus: Voi spuneţi că eu sunt.

71 Şi au spus: Ce nevoie mai avem de mărturie? Fiindcă noi înşine am auzit din gura lui.

23

1 Şi toată mulţimea lor s-a sculat şi ei l-au dus la Pilat.

2 Şi au început să îl acuze, spunând: Am găsit pe acesta pervertind naţiunea şi oprind a da taxă Cezarului, spunând că el este Cristos, un Împărat.

3 Iar Pilat l-a întrebat, spunând: Eşti tu Împăratul iudeilor? Iar el i-a răspuns şi a zis: Tu spui.

4 Atunci Pilat a spus marilor preoţi şi mulţimii: Nu găsesc nicio vină în acest om.

5 Dar erau şi mai insistenţi, spunând: Întărâtă poporul, învăţând prin toată Iudeea, începând din Galileea, până în acest loc.

6 Când a auzit Pilat de Galileea, a întrebat dacă omul este galileean.

7 Şi înţelegând că este din jurisdicţia lui Irod, l-a trimis la Irod, care era şi el în Ierusalim în acele zile.

8 Iar când Irod a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult, fiindcă demult dorea să îl vadă, pentru că auzise multe despre el; şi spera să vadă vreun miracol făcut de el.

9 Atunci l-a întrebat cu multe cuvinte; dar el nu i-a răspuns nimic.

10 Iar preoţii de seamă şi scribii stăteau în picioare şi îl acuzau vehement.

11 Iar Irod, împreună cu soldaţii lui, îl făceau de nimic şi îl batjocoreau şi l-au înveşmântat cu o haină strălucitoare şi l-au trimis înapoi la Pilat.

12 Şi amândoi, Pilat şi Irod, s-au făcut prieteni unul cu altul în acea zi; fiindcă înainte erau în duşmănie unul cu altul.

13 Iar Pilat, după ce a chemat la un loc pe preoţii de seamă şi conducătorii şi poporul,

14 Le-a spus: Mi-aţi adus pe acest om ca pe unul care perverteşte poporul; şi iată, eu, cercetându-l înaintea voastră, nu am găsit în acest om nicio vină din cele ce îl acuzaţi;

15 Nu, nici chiar Irod; fiindcă v-am trimis la el; şi iată, nimic demn de moarte nu i s-a făcut.

16 De aceea îl voi pedepsi şi îl voi elibera.

17 (Fiindcă de nevoie, la sărbătoare trebuia să le elibereze pe unul închis.)

18 Dar toţi au strigat deodată, spunând: Ia-l pe acesta şi eliberează-ni-l pe Baraba;

19 (Care, din cauza unei anumite răscoale făcută în cetate, şi ucidere, fusese aruncat în închisoare.)

20 Pilat aşadar, dorind să îl elibereze pe Isus, le-a vorbit din nou.

21 Dar ei strigau, spunând: Crucifică-l, crucifică-l!

22 Iar el le-a spus a treia oară: De ce, ce rău a făcut el? Nu am găsit nicio vină de moarte în el; aşadar îl voi pedepsi şi îl voi elibera.

23 Dar insistau cu voci puternice, cerând ca el să fie crucificat. Şi vocile lor şi ale marilor preoţi au învins.

24 Iar Pilat a dat sentinţa ca să fie aşa cum au cerut ei.

25 Şi le-a eliberat pe cel ce fusese aruncat în închisoare din cauza răscoalei şi a uciderii, pe cel ce îl cereau; iar pe Isus l-a dat voii lor.

26 Şi pe când îl duceau de acolo, au prins pe unul Simon, un cirenean, venind de la câmp, şi pe el au pus crucea, ca să o poarte după Isus.

27 Şi l-a urmat o mare mulţime a poporului şi a femeilor, care, de asemenea, se tânguiau şi îl jeleau.

28 Dar Isus, întorcându-se spre ele, a spus: Fiice ale Ierusalimului, nu plângeţi pentru mine, ci plângeţi pentru voi înşivă şi pentru copiii voştri.

29 Pentru că iată, vin zilele în care vor spune: Binecuvântate sunt cele sterpe şi pântecele care nu au născut şi sânii care nu au alăptat.

30 Atunci vor începe să spună munţilor: Cădeţi peste noi; şi dealurilor: Acoperiţi-ne.

31 Căci dacă ei fac acestea cu un copac verde, ce se va face cu cel uscat?

32 Şi erau de asemenea alţi doi răufăcători duşi cu el, pentru a fi ucişi.

33 Şi după ce au venit la locul care este numit Calvar, acolo l-au crucificat pe el şi pe răufăcători, unul la dreapta şi celălalt la stânga.

34 Atunci Isus a spus: Tată, iartă-i, fiindcă ei nu ştiu ce fac. Şi i-au împărţit hainele şi au aruncat sorţi.

35 Şi poporul stătea în picioare, privind. Şi conducătorii de asemenea, împreună cu ei, l-au luat în derâdere, spunând: A salvat pe alţii; să se salveze pe sine însuşi, dacă el este Cristos, alesul lui Dumnezeu.

36 Iar soldaţii de asemenea îl batjocoreau, venind la el şi oferindu-i oţet,

37 Şi spunând: Dacă tu eşti împăratul iudeilor, salvează-te pe tine însuţi.

38 Şi a fost şi o inscripţie scrisă deasupra lui cu litere greceşti şi latineşti şi evreieşti: ACESTA ESTE ÎMPĂRATUL IUDEILOR.

39 Iar unul dintre răufăcătorii atârnaţi îl defăima, spunând: Dacă tu eşti Cristos, salvează-te pe tine însuţi şi pe noi.

40 Dar celălalt, răspunzând, l-a mustrat, zicând: Nu te temi tu de Dumnezeu, pentru că eşti sub aceeaşi condamnare?

41 Şi noi, într-adevăr, pe drept; fiindcă primim răsplata cuvenită faptelor noastre; dar acest om nu a făcut nimic incorect.

42 Iar el i-a spus lui Isus: Doamne, aminteşte-ţi de mine, când vii în împărăţia ta.

43 Şi Isus i-a spus: Adevărat îţi spun: Astăzi vei fi cu mine în paradis.

44 Şi era cam pe la ora a şasea şi a fost întuneric peste toată ţara, până la ora a noua.

45 Şi soarele s-a întunecat şi perdeaua templului s-a rupt prin mijloc.

46 Şi după ce Isus a strigat cu voce tare, a spus: Tată, în mâinile tale îmi încredinţez duhul; şi, spunând astfel, şi-a dat duhul.

47 Şi centurionul, când a văzut ce se făcuse, a glorificat pe Dumnezeu, spunând: Într-adevăr, acesta a fost un om drept.

48 Şi toţi oamenii, care s-au adunat la acea privelişte, văzând cele ce se făcuseră, bătându-şi piepturile s-au întors.

49 Şi toţi cunoscuţii lui şi femeile care îl urmaseră din Galileea, au stat în picioare deoparte, uitându-se la acestea.

50 Şi iată, era un bărbat, numit Iosif, un consilier, fiind un bărbat bun şi drept;

51 (Acesta nu fusese de acord cu sfatul şi fapta lor); el era din Arimateea, o cetate a iudeilor; şi care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu.

52 Acesta a mers la Pilat şi a cerut trupul lui Isus.

53 Şi l-a luat jos şi l-a înfăşurat în pânză de in şi l-a pus într-un mormânt tăiat în piatră, în care nu fusese pus nimeni niciodată.

54 Şi acea zi era pregătirea; şi sabatul se apropia.

55 Şi femeile, de asemenea, care au venit cu el din Galileea, l-au urmat şi au văzut mormântul şi cum a fost pus trupul lui.

56 Şi s-au întors şi au pregătit miresme şi miruri; şi s-au odihnit în sabat conform poruncii.

24

1 Iar în prima zi a săptămânii, foarte devreme dimineaţa, au venit la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră şi pe alte femei împreună cu ele.

2 Şi au găsit piatra rostogolită de la mormânt.

3 Şi au intrat şi nu au găsit trupul Domnului Isus.

4 Şi s-a întâmplat, pe când erau ele foarte derutate despre aceasta, iată, doi bărbaţi au stat în picioare lângă ele în haine strălucitoare;

5 Şi pe când li s-a făcut teamă şi şi-au plecat feţele la pământ, le-au spus: De ce căutaţi pe cel viu între cei morţi?

6 Nu este aici, ci a înviat; amintiţi-vă cum v-a vorbit fiind încă în Galileea,

7 Spunând: Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi şi să fie crucificat şi a treia zi să învie.

8 Şi ele şi-au amintit cuvintele lui.

9 Şi s-au întors de la mormânt şi au povestit toate acestea celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.

10 Şi erau Maria Magdalena, şi Ioana, şi Maria, mama lui Iacov, şi celelalte rămase cu ele, care au spus acestea apostolilor.

11 Şi cuvintele lor li se păreau ca basme şi nu le-au crezut.

12 Atunci Petru s-a sculat şi a alergat la mormânt; şi, aplecându-se, a văzut făşiile de pânză de in întinse la o parte şi a plecat, minunându-se în el însuşi de ceea ce se întâmplase.

13 Şi iată, doi dintre ei mergeau în aceeaşi zi spre un sat numit Emaus, care era cam la şaizeci de stadii de la Ierusalim.

14 Şi ei vorbeau între ei despre toate acestea care se petrecuseră.

15 Şi s-a întâmplat că, în timp ce ei vorbeau îndeaproape şi se întrebau, Isus însuşi s-a apropiat şi a mers cu ei.

16 Dar ochii lor erau ţinuţi ca să nu îl cunoască.

17 Şi le-a spus: Ce fel de cuvinte sunt acestea pe care le schimbaţi între voi umblând şi fiind trişti?

18 Iar unul dintre ei, al cărui nume era Cleopas, răspunzând, i-a zis: Eşti tu doar un străin în Ierusalim şi nu ştii cele ce s-au întâmplat acolo în aceste zile?

19 Iar el le-a spus: Care lucruri? Iar ei i-au spus: Despre Isus din Nazaret, care era profet, un bărbat puternic în faptă şi cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a tuturor oamenilor;

20 Şi cum preoţii de seamă şi conducătorii noştri l-au dat să fie condamnat la moarte şi l-au crucificat.

21 Dar ne încredeam că el este acela care avea să răscumpere pe Israel; dar, cu toate acestea, astăzi este a treia zi de când au fost făcute aceste lucruri.

22 Mai mult, chiar anumite femei dintre noi ne-au înmărmurit, fiind dis-de-dimineaţă la mormânt;

23 Şi negăsindu-i trupul, au venit, spunând că au văzut şi o viziune de îngeri, care spuneau că el este viu.

24 Şi unii dintre cei ce erau cu noi, s-au dus la mormânt şi au găsit chiar aşa cum au spus femeile; dar pe el nu l-au văzut.

25 Atunci el le-a spus: O, neînţelepţilor şi înceţi cu inima în a crede toate cele ce profeţii au vorbit;

26 Nu trebuia Cristos să sufere acestea şi să intre în gloria sa?

27 Şi începând de la Moise şi de la toţi profeţii, le-a explicat în toate scripturile cele referitoare la el însuşi.

28 Şi s-au apropiat de satul unde mergeau; şi el s-a făcut că doreşte să meargă mai departe.

29 Dar l-au constrâns, spunând: Rămâi cu noi, pentru că este spre seară şi ziua este trecută. Şi a intrat să rămână cu ei.

30 Şi s-a întâmplat pe când el şedea la masă cu ei, că a luat pâine şi a binecuvântat-o şi a frânt şi le-a dat.

31 Şi ochii lor au fost deschişi şi l-au cunoscut; şi el s-a făcut nevăzut dinaintea lor.

32 Şi au spus unul către altul: Nu ne ardea inima în noi, în timp ce ne vorbea pe drum şi în timp ce ne deschidea scripturile?

33 Şi s-au sculat în ora aceea şi s-au întors la Ierusalim şi au găsit pe cei unsprezece adunaţi împreună, şi pe cei ce erau cu ei,

34 Spunând: Domnul a înviat cu adevărat şi s-a arătat lui Simon.

35 Şi ei au istorisit cele de pe drum şi cum li s-a făcut cunoscut la frângerea pâinii.

36 Şi pe când vorbeau ei astfel, Isus însuşi a stat în picioare în mijlocul lor şi le-a spus: Pace vouă.

37 Dar ei erau îngroziţi şi înfricoşaţi şi presupuneau că au văzut un duh.

38 Dar el le-a spus: De ce sunteţi tulburaţi? Şi de ce vi se ridică gânduri în inimi?

39 Priviţi mâinile mele şi picioarele mele că sunt eu însumi; pipăiţi-mă şi vedeţi, pentru că un duh nu are carne şi oase, cum mă vedeţi pe mine că am.

40 Şi după ce a vorbit astfel, le-a arătat mâinile şi picioarele.

41 Iar în timp ce ei încă nu credeau de bucurie, şi se minunau, le-a spus: Aveţi aici ceva de mâncare?

42 Şi i-au dat o bucată de peşte fript şi de fagure de miere.

43 Şi a luat şi a mâncat înaintea lor.

44 Apoi le-a spus: Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am vorbit pe când încă eram cu voi, că trebuie să fie împlinite toate care au fost scrise în legea lui Moise şi profeţi şi psalmi, referitor la mine.

45 Atunci le-a deschis mintea ca să înţeleagă scripturile.

46 Şi le-a spus: Astfel este scris şi astfel se cuvenea să sufere Cristos şi să învie dintre morţi a treia zi,

47 Şi pocăinţa şi iertarea păcatelor să fie predicate în numele lui printre toate naţiunile, începând de la Ierusalim.

48 Iar voi sunteţi martori ai acestor lucruri.

49 Şi, iată, eu trimit promisiunea Tatălui meu peste voi; dar voi, rămâneţi în cetatea Ierusalim până când veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.

50 Iar el i-a dus afară până spre Betania şi şi-a ridicat mâinile şi i-a binecuvântat.

51 Şi s-a întâmplat, în timp ce el îi binecuvânta, că s-a îndepărtat de ei şi a fost luat sus la cer.

52 Şi ei i s-au închinat şi s-au întors la Ierusalim cu mare bucurie.

53 Şi erau tot timpul în templu, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.